Istorie termeni pentru examen

Autonomie- Condiție a indivizilor, colectivităților și instituțiilor care se bucură de o anumită

independență în raport cu autoritatea exterioară sau centrală.
Cenzură- Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor,
spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și
convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control.
Coelctivizare- A trece mijloacele de producție în proprietate colectivă, prin naționalizare,
expropriere etc.( În Uniunea Sovietică, colectivizarea a fost o politică introdusă la sfârșitul celui
de-al treilea deceniu al secolului trecut, o contopire a proprietăților funciare private și a forței
de muncă individuală în cooperative numite ferme agricole colective (în limba
rusă колхоз, kolhoz) și ferme agricole de stat (совхоз, sovhoz).)
Comunism- Sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și
al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb.
Constituție- Lege fundamentală a unui stat, care stabilește forma de guvernământ și de
organizare statală, precum și drepturile și obligațiile fundamentale ale cetățenilor.
Cortină de fier- cortína de fier sint. s. (pol.) Linie care despărțea Europa în țări comuniste și țări
necomuniste, în timpul războiului rece ◊ „Cortina de fier a căzut în 1989, o dată cu revoluțiile
din Est.”
Criză economica- Criza economică este o perioadă de declin economic care poate avea mai
multe cauze, astfel aparand în perioada crizei lumii capitaliste datorate supraproducției, care
între anii 1929-1933, caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale.
Dar aceste crize au apărut și în țările socialiste, cauza principală este probabil polarizarea la un
grup restrâns a celor care posedă bani, restul populației mai ales a celor din lumea a treia fiind
sărace, reducându-se astfel piața de desfacere a produselor. Fazele crizei economice se
manifestă printr-o perioadă de stagnare, de recesiune însoțită de inflație, cauzate de o
conjunctură complexă.
Cultul personalității- Cultul personalității este un termen care definește venerarea excesivă a
unui singur conducător aflat încă în viață. Termenul a fost inventat de conducătorul Uniunii
Sovietice Nikita Hrușciov la scurtă vreme după moartea lui Stalin, dar fenomene asemănătoare
existau cu mult timp înainte.
Cultura de masa- Cultura de masă se referă la o formă de cultură legată de
societatea contemporană; ea este adesea asociată cu societatea de consum în care o mare
parte din relațiile dintre oameni sunt bazate pe sau guvernate de procese economice și în care
consumul și dorințele lor devin fenomene de societate. Prin urmare, este vorba de o formă de
cultură destinată celor mai numeroși, dar având puternice rațiuni economice. Aceste procese
instituționalizează modurile de viață și, la ora actuală, sunt strâns legate de procesul
de globalizare.
Democrație- Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”,
din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea
poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale
democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.
Dicatură- Prin dictatură se înțelege un regim politic în care societatea nu mai dispune de
mecanisme capabile să controleze puterea politică și, prin urmare, un popor este condus forțat
de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni.
Fascism- Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară de aripă dreaptă definită, în
primul rând,[1] de un naționalism radical (numit și "ultranaționalism").[2][3], de o putere
dictatorială, de suprimarea opoziției și de o puternică regimentare a societății și a economiei.
Fasciștii încearcă să organizeze o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemele
corporatiste, inclusiv sistemul politic și economia.[4] Ei susțin crearea unui stat totalitar cu un
singur partid, care urmărește mobilizarea în masă a unei națiuni și crearea unui ideal „om nou”,
pentru a forma o elită care reglementează prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale,
inclusiv eugenism.
Ideologie- Totalitatea ideilor și concepțiilor filosofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-
o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă.
Liga Națiunilor- Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor[1][2][3][4][5] a fost o organizație
interguvernamentală înființată dupa razboiul mondial in 1919 în urma Conferinței de Pace de la
Paris, care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite.
Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să
mențină pacea mondială.
Miracol Economic- Un miracol economic este situația în care o economie, datorită anumitor
circumstanțe, prezintă o creștere foarte remarcabilă -a priori, niciodată înregistrată- și care
durează pe o perioadă lungă de timp.
Nazism- Nazismul sau Național-Socialismul (în germană: Nationalsozialismus) a
fost ideologia și
politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei naziste, care
au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între 1933 și 1945.
Cuvântul "nazism" provine de la prescurtarea numelui național-socialism
ONU- Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație
internațională din lume. Fondată pe 24 octombrie 1945, după Al Doilea Război Mondial, are
astăzi 193 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei
fondatori, a Cartei Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea
de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională”
și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York.
Pact- Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în
special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari.
Patrimoniu- este totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică și a bunurilor
materiale ce aparțin unei persoane fizice sau juridice.
Politică de consigliere- Conciliatorismul în context internațional este o strategie diplomatică de
a face concesii politice, materiale sau teritoriale unei puteri agresive cu scopul de a evita un
conflict.
Război rece- Războiul Rece (1947–1991) a fost o perioadă de tensiuni și confruntări politice și
ideologice, o stare de tensiune întreținută care a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial și a durat până la revoluțiile din 1989. În Războiul Rece s-au confruntat două grupuri
de state care aveau ideologii și sisteme politice foarte diferite. Într-un grup se aflau URSS și
aliații ei, grup căruia i se spunea uzual „Blocul răsăritean” (sau oriental). Celălalt grup
cuprindea SUA și aliații săi, fiind numit, uzual, „Blocul apusean” (sau occidental). La nivel
politico-militar, în Europa, cele două blocuri erau reprezentate de către două alianțe
internaționale.(Churcill)
Regim democratic- Formă de guvernare în care supremația aparține poporului.
Regim totalitar- Totalitarismul este un sistem politic în care societatea este „total” controlată.
Regimuri autoritare au existat pe tot cursul istoriei. Totalitarismul a apărut în secolulul XX și are
caracteristici distincte.
Regim autoritar- Autoritarismul este o formă de guvernare care implică o autoritate nelegitimă,
în care normele liberale și democratice nu sunt respectate. În regimurile nedemocratice,
guvernanții s-au auto-selectat sau dacă au fost aleși, nu pot fi înlăturați de la putere de către
cetățeni prin alegeri libere și competitive.
Represiuni- eprimare, înăbușire a unei acțiuni de revoltă, de opoziție colectivă; (la pl.) acțiuni
drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere împotriva infractorilor, care constă
în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepsele prevăzute de legea penală.
Revizionsim- Atitudine sau acțiune care urmărește revizuirea și modificarea unei legi, a unui
tratat, a unei concepții etc.
Securitate colectivă- Prin Securitate colectivă se înțelege un acord securitate, regional sau
global, în care fiecare stat din sistem acceptă că securitatea unuia le privește pe toate, și sunt
de acord să se alăture unui răspuns colectiv la orice amenințare.
Tratat- Un tratat este un acord în legea internațională încheiat între două sau mai multe
entități internaționale, două state și organizații internaționale. Tratatele pot avea nume
diferite: tratate, acorduri internaționale, protocoale, convenții, schimb de scrisori, etc.; dar
totuși toate acestea sunt tratate și regulile rămân constante independent de numele
documentului.
Ultimatumul reprezintă o notă diplomatică prin care un stat prezintă altui stat o condiție
definitivă, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere[1].
Ultimatumurile sunt utilizate în principal în politică și, uneori sunt precedate de o declarație de
război. Uneori, ultimatumul se găsește și în alte domenii ale vieții, cum ar fi, în viața personală
sau în economie. Dintr-un punct de vedere etic, ultimatumurile din timpuri de astăzi sunt
evaluate mai degrabă negativ, mai ales dacă acestea sunt asociate cu șantaj. Cu toate acestea,
în anumite situații ultimatumul politic este capabil de a preveni un rău și mai mare.
 Personalități

Ferdinand 1 - Regele Ferdinand I, Carol 2-În istoria României, regele Carol al II-lea
sau „Întregitorul de ţară”, a
reprezintă unul dintre cele mai dezbătute și constestate
personaje. De-a lungul domniei sale (1930-1940), s-au
fost primul rege al tuturor românilor,
înregistrat numeroase realizări în plan cultural, însă ele
suveranul sub domnia căruia s-a realizat
au fost umbrite de controversele din jurul vieții private a
Marea Unire din 1918, cel mai important
regelui și de alunecarea țării pe panta autoritarismului.
act din istoria poporului român.
În 1938, în contextul deteriorării situației politice
Ferdinand I a fost şi omul providenţial,
interne și a tensiunilor crescânde în plan internațional,
omul reformei agrare şi al celei Carol a intuit oportunitatea instaurării unui regim de
electorale, precum şi al acţiunilor vizând autoritate personală. Pentru a conferi legitimitate noii
consolidarea statului naţional unitar forme de organizare a statului, regele și apropiații săi au
român, omul sub cârmuirea căruia s-a înțeles necesitatea câștigării încrederii populației. În
înregistrat cea mai înfloritoare perioadă a acest scop, s-a construit un veritabil cult al personalității
statului românesc modern.Regele monarhului, având ca obiectiv crearea imaginii unui
Ferdinand era şi un om cu o educaţie lider salvator, al “omului providenţial”.
aleasă, cu o vastă cultură, cunoştea
Personalitate complexă și interesantă, regele Carol al II-
limbile latină, elină, germana, româna, lea s-a remarcat încă de timpuriu prin calitățile sale.
engleza, franceza şi chiar rusa, îşi scria Cultivat și inteligent, foarte energic, cunoscător al mai
singur discursurile şi era un mare multor limbi străine, Carol era înzestrat totodată cu un
pasionat de botanică.Şi mai avea un atu real simț politic. De-a lungul vieții sale, Carol s-a lăsat
formidabil: alături de el s-a aflat o însă copleșit de excese care au afectat prestigiul Casei
personalitate minunată, Regina Maria, regale. În 1925, acesta renunțase la prerogativele de
cea care avea să fie infirmieră pe front şi prinț moștenitor și fugise în străinătate împreună cu
diplomat în cancelariile europene, cea amanta sa, Elena Lupescu. În atare condiții, Parlamentul
fără de care, spun istoricii, succesul lui l-a numit succesor la tron pe Mihai, fiul lui Carol, în
Ferdinand I nu ar fi fost la fel, iar vârstă de numai 5 ani la acea dată. În 1927, regele
România Mare ar fi fost, cel mai probabil, Ferdinand a murit, iar Mihai a preluat tronul, asistat de
un deziderat încă şi mai greu de atins.
o regență. În următorii ani s-a creat un puternic curent
de opinie pentru întoarcerea în țară a lui Carol. Astfel, la
6 iunie 1930, acesta a revenit în România, iar două zile
mai târziu a fost proclamat rege.
Alexei Mateevici- 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chișinău) a fost unul din cei
mai reprezentativi scriitori moldoveni[2] Născut în Gubernia Basarabia,
actualmente Republica Moldova. Înscrisă în contextul atmosferei sociale, politice,
culturale, spirituale din Basarabia începutului de secol XX, figura proeminentă a
lui Alexei Mateevici a fost abordată din diverse perspective: literară, religioasă,
istoriografică. De menționat că istoricii investighează cu mijloacele specifice
perioada respectivă și meritul lor constă în faptul că sunt, acum în mod special,
sau poate, mai exact, par să fie cu mâna pe pulsul evenimentelor. Însă doar
abordarea din perspectiva istoriei este insuficientă pentru explicarea lucrurilor
proiectate spre trecut, dar mai ales spre viitor.
Lupta pentru drepturile basarabenilor includea și efortul de a obține școli cu
predare în limba populației băștinașe. Cererea, în 1906, însă a fost respinsă.
Solicitarea este considerată de către Alexei Mateevici „cea mai mare și mai
neapărată trebuință pentru desfășurarea puterilor noastre”. De aici tonul plin de
ardoare în pledoaria pentru școala în limba poporului său. Amintim că sociologul
francez Emile Durkheim, analizând la începutul secolului al XX-lea aspecte ale
științei omului în raport cu societatea și subliniind rolul foarte important al
învățământului, este de părere că datorită școlii adeziunea la o comunitate
națională nu mai este fondată pe o libertate metafizică ce transcende timpul și
istoria, ci se înscrie într-o cultură și o tradiție pentru care valorile spiritului și ale
legii au un sens.
Ion Inculet-După Unire Ion Inculeț a fost ministru al Basarabiei, ministru al
sănătății publice, ministru de interne, ministru al comunicațiilor și vice-președinte
al Consiliului de miniștri în Guvernul României, condus de Ion Gh. Duca (1933-
1937). În momentul declanşării revoluţiei ruse în martie 1917, Ion Inculeţ se afla
la Petrograd, fiind ales membru al Sovietului deputaţilor muncitorilor şi ţăranilor.
Revenit la Chişinău, în august 1917, a fost numit ajutor de comisar gubernial al
Basarabiei şi a făcut parte din Sovietul provincial al deputaţilor ţărani, potrivit
lucrării ''Guverne şi Guvernanţi (1916-1938)'' (Ioan Scurtu, Ion Mamina, Silex,
Bucureşti, 1996).

S-a implicat activ în mişcarea pentru unirea Basarabiei cu România. La 21

noiembrie/4 decembrie 1917, la Chişinău, s-a desfăşurat prima şedinţă a Sfatului
Ţării, format din 150 de deputaţi aleşi, prilej cu care Ion Inculeţ a fost ales în
unanimitate preşedinte al acestui organ reprezentativ (21 nov. 1917 - 27 martie
1918). Printre membrii marcanţi se aflau Ion Pelivan, Ion Buzdugan, Pantelimon
Halippa.
Nicolae titulescu-, remarcabil om politic, jurist şi profesor, cel mai mare
diplomat român din istorie, fost ministru de externe al ţării în mai multe
mandate şi singurul preşedinte al Ligii Naţiunilor reales pentru două mandate
consecutive. Una din personalităţile de prim rang pe care România le-a dat,
Titulescu a fost un om dedicat ţării sale, în pofida ostilităţii cu care a fost
tratat, a izolării politice, punând la dipoziţie un fantastic univers de idei şi
acţiune politică, care au depăşit de multe ori graniţele verosimilului. Orator de
calibru, desăvârșit caracter şi diplomat de talie internaţională, Titulescu a fost
un om al păcii, care a militat în favoarea relaţiilor cordiale cu vecinii dar şi a
restabilirii relaţiilor cu Uniunea Sovietică – deşii unii i-au reproşat ca
nepotrivită apropierea sa de vecinul de la Est – , cu condiţia protejării
graniţelor României. Tot lui i se datorează lansarea conceptului Europei Unite
prin abordarea comună, cultural-spirituală, însă personalitatea sa avea să fie
izolată după alierea României cu Germania, în anii interbelici, fiind constrâns
să renunţe la cariera diplomatică şi să ia calea exilului. Pentru toate realizările
sale excepţionale,

Alexandru Plămădeală- (n. 21 octombrie 1888, Sectorul Buiucani, Gubernia

Basarabia, Imperiul Rus – d. 15 aprilie 1940, Chișinău, România)[1] România a fost
un sculptor moldovean basarabean.Alexandru Plămădeală este considerat a fi cel
mai important sculptor basarabean din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Constanin Brâncuși-
a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea
limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a
fost ales membru postum al Academiei Române. Francezii și americanii îl
desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără
semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii
franceze.
Maria Cebotari- 1910, Chișinău, Imperiul Rus – d. 9 iunie 1949, Viena, Zonele
aliate de ocupație din Austria[5]) a fost o cântăreață de operă română, una dintre
cele mai mari soprane din lume în anii '30 și '40 ai secolului al XX-lea.
Studiază la școala normală de fete Florica Niță și la Capela Metropolitană din
Chișinău condusă de Mihail Berezovschi, după care urmează Conservatorul
„Unirea” din Chișinău (1924-1929) cu Maria Zlatov, Gavreorie.
După terminarea studiilor la conservatorul din orașul natal, a fost angajată ca
actriță la Teatrul de Artă din Moscova. În 1929 a plecat la Berlin, unde a luat lecții
de canto. A debutat în 1931 la opera din Dresda în rolul lui Mimi din
opera Boema de Giacomo Puccini. Aici a rămas ca solistă până în 1943. În
perioada 1935 - 1943 a dat reprezentații și pe scena operei de stat din Berlin.
Ulterior a fost angajată ca solistă permanentă a operei de stat din Viena, unde a
rămas până la moarte (1949).
franklin delano Roosevelt-1 Senator al New York
În 1910, Roosevelt a primit o ofertă tentantă din partea Partidului Democrat
al Statelor Unite să ocupe funcția de senator în legislatura statului New York. În
mod surprinzător, o campanie electorală eficientă, sprijinul Partidului Democrat și
influența acestuia în Hudson Valley l-au lăsat să câștige alegerile cu ușurință.
2. În anul 1933 devine președinte al SUA, câștigând în fața oponentului său,
republicanul Herbert Hoover, alegerile electorale. În același an, introduce în SUA
politicile New Deal, un răspuns la Marea Criză Economică. Acestea se bazau pe 3
programe reformatoare: Asistență, Recuperare și Reformă. Personaj de mare
importanță pentru politica mondială, Roosevelt decide intrarea Statelor Unite ale
Americii în cel de-al Doilea Război Mondial, în 1941, împotriva Axei Roma – Berlin
– Tokyo. Astfel, aduce o contribuție remarcabilă în oprirea regimului nazist din
Germania și înfrângerea acestuia alături de puterile aliate, Regatul Unit al Marii
Britanii, Rusia și Franța. Politica externă purtată de către Roosevelt, centrată pe
cooperare, a pus bazele Organizației Națiunilor Unite (ONU), în 1945. Totodată, F.
D. Roosevelt este cunoscut ca fiind un om politic cu o reputație de reformator
progresiv și care s-a declarat un politician cu o ideologie orientată „puțin spre
centru-stânga”. Franklin Delano Roosevelt se stinge din viață cu câteva zile înainte
de încheierea celui de-al Doilea Război Mondial din cauza unei hemoragii
cerebrale masive, iar președinția este preluată de Harry S Truman.
Woodrow Wilson- Cele paisprezece puncte au fost prezentate
de Președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, în sesiunea comună
a Congresului din 8 ianuarie 1918. În discursul său, Wilson a încercat să
stabilească un proiect viabil pentru restabilirea păcii în Europa după
încheierea Primului Război Mondial
Discursul a fost rostit cu aproximativ zece luni înainte ca Armistițiul cu
Germania să încheie Primul Război Mondial, dar declarația celor 14 puncte a
devenit baza termenilor tratatelor de pace, așa cum a fost negociate la Conferința
de pace de la Paris, din 1919, și cum s-a legiferat prin Tratatul de la Versailles.
Până la urmă, doar 4 puncte au fost adoptate complet în reconstrucția postbelică
a Europei, iar Statele Unite au refuzat să ratifice Tratatul de la Versailles.

Impactul declarației wilsoniene

Discursul a fost larg popularizat ca un instrument de propagandă, pentru a
încuraja lupta Aliaților. Copii ale acestui discurs au fost aruncate în spatele liniilor
germane, pentru a încuraja Puterile Centrale să capituleze în speranța unei păci
juste. Acțiunea a avut efectul scontat: printr-o notă din octombrie 1918 a
prințului Maximilian von Baden, Cancelarul Imperiului German, acesta cerea un
armistițiu imediat și negocieri de pace pe baza celor 14 puncte.A fost aruncate
copiile discursului.
Churchil- Winston Churchill, fost ofiţer de armată, reporter de război şi prim-
ministru a Marii Britanii (1940-1945 şi 1951-1955), a fost unul dintre cei care au
propus pentru prima dată crearea „Statelor Unite ale Europei”. Experienţele trăite
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au convins că doar o Europă unită
 poate garanta pacea. Ţelul său era eliminarea pentru totdeauna a ideilor
naţionaliste şi beligerante. Churchill și-a formulat concluziile trase din lecţiile
istoriei în faimosul discurs adresat studenţilor Universităţii din Zürich, în 1946:
„Există un remediu care, .... în câţiva ani, ar face Europa ... liberă şi ... fericită.
Acesta presupune recrearea familiei europene, cel puţin în măsura în care acest
lucru este posibil, şi dotarea ei cu o structură care să-i poată permite să trăiască în
pace, siguranţă şi libertate. Trebuie să construim ceva de tipul Statelor Unite ale
Europei”. Astfel, omul care fusese motorul coaliţiei antihitleriste a devenit un
militant activ al cauzei europene. Winston Churchill este cunoscut şi ca pictor şi
scriitor; în 1953, a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru literatură.
Semnarea mai mltor cualiții și pacuri
Iosif Stalin- osif Vissarionovici Stalin s-a nascut in 18 decembrie 1878 si a murit
in 5 martie 1953.

 A fost un important om politic(fost revolutionar bolsevic).

 Si-a consolidat pozitia odata cu Marea Epurare(apogeul a fosr in anul 1937.
 A ramas la putere in tot timpul celui de-al doilea razboi mondial si dupa acesta,
pana la moartea lui
 A transfotmat o societate taranesca intr-o mare putere industriala
 A fondat Gulagurile(inchisori sovietice foarte secrete, avand inalta securitate, si
practic nu mai ieseai de acolo decat mort)
 A avut o contributie importanta la Razboiul Rece(tensiuni si lipsa de incredere
intre mai multe tari puternice din punct de vedere militar si industrial

Margaret Thatcher- Prima femeie prim-ministru a Regatului Unit, politica extrem

de influentă a lui Thatcher continuă să împartă opinia în Marea Britanie. Una
dintre industriile afectate cel mai mult de politicile lui Thatcher a fost extracția
cărbunelui. Grevele minerierilor în semn de protest împotriva închiderii minei de
cărbune în Marea Britanie au dus la ciocniri violente cu poliția. Impactul economic
și social al închiderii halelor și o amărăciune amărăciune față de politicile lui
Thatcher continuă să fie resimțite în fostele comunități de exploatare a
cărbunelui.

 Prima femeie prim-ministru din Marea Britanie.

 A condus o campanie militară de succes împotriva Argentinei după invazia sa pe
insula Falkland.
 A lucrat cu Ronald Reagan și Mikhail Gorbaciov pentru a pune capăt războiului
rece.

Nicolae Ceaușescu- La începutul anilor ’60, când la conducerea țării se afla încă
Gheorghe Gheorghiu-Dej, a avut loc o relaxare a regimului comunist, vizibilă la
nivelul tuturor palierelor din societate, inclusiv în mediul cultural. În paralel cu
procesul de desovietizare a culturii române, a avut loc reabilitarea şi reintegrarea
unora dintre intelectualii persecutaţi în primii ani ai regimului comunist, o lărgire
a libertăţii de creaţie, precum şi o deschidere a regimului către Occident.
Un moment cheie în evoluţia regimului condus de Nicolae Ceauşescu a fost
reprezentat, fără îndoială, de discursul ținut în București la data de 21 august
1968, când a condamnat public invadarea Cehoslovaciei de către trupele
Tratatului de la Varșovia. Susţinerea sinceră a populaţiei a contribuit decisiv la
legitimarea internă a regimului, dar şi la creşterea prestigiului acestuia pe plan
extern, unde liderul român s-a bucurat de atenţia celor mai importante cancelarii
ale lumii. La doar câţiva ani distanţă, regimul condus de Nicolae Ceauşescu
înregistra o schimbare de curs radicală, prin revenirea la un regim dogmatic.
Punctul de cotitură era înregistrat în iulie 1971, când revenit dintr-un turneu
efectuat în ţările comuniste din Asia (China, Coreea de Nord, Vietnam, Mongolia),
Ceauşescu anunţa sub forma tezelor din iulie revenirea în forţă a ideologiei
comuniste care trebuia să stea la baza oricărei activităţi din societate, cu
precădere a celei culturale, ştiinţifice şi de învăţământ. Se pare că Ceaușescu ar fi
fost într-atât de impresionat de „revoluțiile culturale” și de spectacolele
grandioase la care a asistat cu precădere în China şi Coreea de Nord, încât ar fi
dorit să preia același model și în România.

Mihail Gorbaciov- Mihail Gorbaciov - care a condus Uniunea Sovietică în

perioada destrămării ei și a ajutat astfel la încheierea a zeci de ani de frică din
timpul Războiului Rece, câștigând un Premiu Nobel pentru Pace, dar și ura de
durată a milioane de ruși amărâți de haosul declanșat de prăbușirea celei mai
mari țări din lume, a murit. Avea 91 de an i.

În 1985, Gorbaciov a declarat că sistemul economic sovietic era osificat și că

reorganizarea lui era imediat necesară. La început, reformele lui au fost cunoscute
ca "uskorenie" (accelerare), dar, mai apoi, termenul "perestroika" (reconstrucție)
a devenit mult mai popular.

1988 a fost anul în care Gorbaciov avea să introducă glasnostul[15], prin care erau
acordate noi libertăți cetățenilor sovietici, printre care o mai mare libertate a
cuvântului. Acest fapt a fost o schimbare radicală, de timp ce cenzura
guvernamentală fusese până atunci o caracteristică principală a sistemului
sovietic. Controlul asupra presei a scăzut, iar mii de prizonieri politici și dizidenți
au fost eliberați. Scopul lui Gorbaciov a fost ca, prin promovarea glasnostului, să
exercite presiuni asupra conservatorilor din CC al PCUS, care se opuneau activ
reformelor politice și economice.

Grigore Vieru- Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și
se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august
1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din
RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.

Mihai Volontir (n. 9 martie 1934, Glinjeni, Regatul României – d. 15

septembrie 2015, Chișinău, Republica Moldova) a fost un actor din Republica
Moldova, fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova în anii 1990-
1994.
Mihai Volontir a fost unul din cei 278 de delegați ai primului parlament al
Republicii Moldova, care au votat Declarația de Independență a Republicii
Moldova la 27 august 1991.
În cariera sa, Mihai Volontir a jucat în 120 de roluri în teatru și film. Rolul lui
Budulai i-a adus celebritate în întreg spațiul ex-sovietic, precum și în lumea
întreagă.[3]
A fost apreciat și ca interpret de muzică ușoară pentru șlagăre ca „Viața asta-i
scurtă tare”, „Moldovenii când se strâng…”, „Rugă”, „Durere” ș.a.
În anul 2000 Mihai Volontir a fost desemnat drept cel mai bun actor al secolului al
XX-lea din cinematografia moldovenească.

Maria Bieșu- Maria Bieșu s-a născut la 3 august 1935 în localitatea Volintiri,
raionul Ștefan Vodă, într-o familie de oameni simpli. Debutează ca solistă în
cadrul formației de muzică populară „Fluieraș” cu piesa Struguraș de pe colină, la
un concurs raional, alături de celebrii Tamara Ciobanu și Serghei Lunchevici.
Astfel, în septembrie 1990, la Chișinău a fost inaugurat Primul Festival
Internațional al starurilor de operă și balet, intitulat Invită Maria Bieșu. De atunci,
pe meleagurile Moldovei, toamna, poposește fluturele gingaș (logotip al
Festivalului Invită Maria Bieșu), împreună cu talente recunoscute în toată lumea
ale muzicii de operă și balet.

Emil Loteanu- Emil Loteanu a avut un rol important in formarea cel puţin a două
promoţii de regizori de film în cadrul scolii superioare de regie, de asemenea, a
fost conducătorul cursului de actori de teatru si film la Institutul de Arte din
Chişinău.
Dumitru Matcovski- Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50 de volume de
poezie, proză și piese de teatru și este recunoscut drept un simbol al mișcării de
renaștere națională din Basarabia. Unele din creațiile sale au fost traduse în rusă
și lituaniană.