Fenicienii - Civilizaţii antice

Clasa: a-IXa C

Elevi: Grosu Ioana

Guluţă Tudor
Iliescu Cătălina Rebeca
Ionescu Taisia Ana
Poziţia geografică
Fenicia reprezenta o veche civilizaţie cu centrul în nordul vechiului Canaan, şi cu teritoriul
principal de-a lungul coastei Libanului şi Siriei şi nordul Israelului din zilele noastre.
În mileniul al IV-lea î.Hr., venind aici din Arabia s-au combinat cu populaţia autohtonă și au asimilat
ulterior alte triburi migratoare. Astfel a apărut acest popor, care a întemeiat o mulţime de oraşe.
 Principalele cetăţi erau Arvad, Byblos, Sidon, Tyr, la care
s-au mai adăugat de-a lungul secolelor altele mai mici,
cum au fost Siannu, Sarepta, Usnu, Sumura, Arqa şi
Beirut. Sarepta, între Sidon și Tir, este cel mai meticulos
excavat oraș din patria fenicienilor.
 Cetatea Tir: orașul Tir se pare că este cel mai sudic oraș
fenician. Despre cetatea Tyr, avem numeroase informaţii
în vechiul Testament. Regele Hiram era în relaţii foarte
bune cu regii evrei David şi Solomon, cărora le-a oferit
lemn şi meşteri pentru construcţia templului şi a
palatului din Ierusalim. Cele două state au cooperat în
domeniul comercial în Marea Mediterană şi Marea Roşie.
Organizarea socio-politică
 Ȋn ciuda unei limbi, a unei culturi şi a unei religii comune, fenicienii nu au constituit niciodată o unitate politică
unică şi coezivă şi nici nu păreau să se considere ca o naţiune în sensul modern. Fenicienii s-au organizat în oraşe-
state extrem de independente atât în afacerile interne, cât şi în afacerile externe. Alianţele normale dintre
oraşele-state erau rare, iar cooperarea era, în general, informală, slab-aliniată şi adhoc. Spre deosebire de
omologii lor greci, războiul dintre oraşele-state feniciene era mai rar, deşi rivalităţile existau şi constrângerea era
folosită. Puterea şi influenţa oraşelor-stat a variat în timp. Sidon a dominat între secolele al-XII-lea şi al-XI-lea
î.Hr. şi a exercitat o oarecare influenţă asupra vecinilor săi, dar până în secolul al-X-lea î.Hr., când Tirul s-a
ridicat şi a devenit cel mai puternic oraş.
 Societatea feniciană era foarte stratificată şi predominant monarhică. Regii ereditari guvernau cu putere
absolută şi aveau responsabilităţi în legătură cu afacerile civice, comerciale şi religioase. De multe ori se bazau pe
înalţi funcţionari din clasele nobile şi comercianţi care serveau de obicei într-un adirim, un consiliu de “oameni
mari”.
Preoţia era o clasă distinctă, extrem de influentă, de obicei de descendenţă regală sau din
familii de negustori de frunte. Regele era considerat un reprezentant al zeilor şi purta
multe obligaţii şi îndatoriri cu privire la procesiunile şi ritualurile religioase.
 Spre deosebire de omologii lor greci şi egipteni, regii fenicieni nu şi-au comemorat domnia
prin sculpturi sau monumente. Bogăţia, puterea şi realizările lor au fost de obicei trasmise
prin sarcofage ornamentate, precum cel al lui Ahiram din Byblos. Fenicienii au ţinut
evidenţe destul de meticuloase ale conducătorilor lor sub forma unor inscripţii de
morminte, care sunt printre puţinele surse primare încă disponibile. Istoricii au reuşit să
stabilească o linie clară de succesiune de-a lungul secolelor pentru unele oraşe-state, în
special Byblos şi Tir.
Ocupaţiile fenicienilor (1)
Rolul economic al poporului fenician printre popoarele Orientului Antic a depășit cu mult ponderea
numerică a populației sau întinderea sa teritorială.
 Cel mai mult s-au evidenţiat fenicienii în arta navigaţiei. Grecii îi considerau pe fenicieni invăţătorii
lor. Conform unei legende, primul navigator a fost un tăietor de lemne: un mare incendiu iscat în
pădure i-a blocat calea de retragere şi atunci omul a tăiat un cedru, l-a împins în apă şi a plutit pe el.
 Mai târziu, fenicienii au învăţat să construiască galere uşoare şi rapide. Ei au fost primii care au
început să facă fundurile corăbiilor cu chila alungită. Ei au navigat în Marea Mediterană şi în Marea
Neagră, ajungând până la Marea Roşie şi Oceanul Indian; tot ei au înconjurat pentru prima dată
Africa.
 Vreme de mai multe secole, în mileniul I, fenicienii
au dominat Mediterana, fiind transportatori de
mărfuri și pionieri ai colonizării țărmurilor Europei
și Africii, drum pe care mai târziu aveau să-l
urmeze, cu succes, și grecii. De-a lungul timpului,
rolul lor de intermediari într-un intens schimb de
bunuri cu imperiile orientale le-a adus o mare
prosperitate. Fenicienii se orientau după Soare şi
după stele, tehnică transmisă din generaţie în
generaţie.
Ocupaţiile fenicienilor (2)
 De la un moment dat, negustorii fenicieni nu s-au mai mulțumit să traverseze
Mediterana cu mărfurile altora. Metalele, fildeșul, textilele au devenit materii
prime pentru o industrie de lux proprie, ale cărei produse le-au distribuit apoi
în întreaga lume orientală. Fenicienii erau meşteşugari iscusiţi, de la ei s-au preluat
tehnica producerii sticlei şi metodele de folosire a emailurilor pe stofe şi pe
suprafeţe metalice.
 Purpura (pigment de culoare roşie) era extrasă de fenicieni din cochilia unui
melc de mare, Murex Brandaris. Acest melc secretă un suc (prin zdrobire)
care, dacă era aplicat pe stofă, o colora roșu-violet. În funcție de cantitatea
adăugată, culorile obținute pentru vopsirea țesăturilor variau de la roz aprins
la roșu purpuriu.
 Purpura a fost culoarea-vedetă a Antichității. Purtată de Alexandru cel Mare,
Caesar și toți împărații romani și bizantini. Interzisă oamenilor de rând și rezervată
capetelor încoronate. Aproape neprețuită. Fenicia înseamnă de fapt ”Țara
Purpurei”(denumire dată de greci și legată de meșteșugul locuitorilor de
aici de a-și vopsi stofele în roșu-purpuriu). 
Ȋmbrăcămintea regală
vopsită cu purpură
Cultura civilizaţiei feniciene
 Cea mai mare realizare a culturii feniciene este crearea şi folosirea alfabetului (~1050 î.Hr.).
Fenicienii au inventat primul alfabet: au fost primii care s-au gândit să redea, prin semne scrise,
sunetele. Au pornit de la crearea unui abjad care este un tip de scriere in care fiecare grafem
(semn scris) reprezintă câte o consoană, lăsându-i cititorului să adauge vocalele. Termenul
de abjad vine de la primele 4 litere ale vechiului alfabet arab, care sunt ‫ا‬, ‫ب‬, ‫ج‬, ‫( د‬a, b, j, și d).
 Ȋn alfabetul fenician existau 22 de litere şi nu conţinea vocale, iar principiul
lor de scriere a stat la baza scrisului european, inclusiv a scrisului chirilic.
 Limba feniciană a apărut inițial în Fenicia (actuala coastă a Libanului și a
Siriei), apoi a fost numită „Canaan” în feniciană, arabă, ebraică, aramaică și
„Fenicia”, în greacă și latină. În Egiptul antic a fost numită „Pūt”. Feniciana
este o limbă semitică a subgrupului canaanit și dintre limbile vorbite actual
este cea mai apropiată de ebraică. Zonele în care feniciana a fost vorbită se
află, în zilele noastre, în Liban, Siria de coastă, nordul Israelului,
Tunisia, Algeria, și Malta.
Religia (1)
Religia constituie temelia societăţii în ţările cu o civilizaţie veche ca a fenicienilor. Aceasta înseamnă
că toate preocupările constant ale oamenilor converg spre religie. Restul constituie accesoriile vieţii
sociale care trebuie să fie în armonie deplină cu religia.

 Cultul se desfășura în templele construite sub influența egiptenilor.

Ele erau ridicate pe înălțimi. Regele era de obicei și marele preot.
Se aduceau ofrande zeilor care constau în fructe, prăjituri și carne
de animale si păsări. Jertfa primilor născuți era la mare cinste la
fenicieni. Aveau obiceiul să-şi jertfească și preoții, căci ei erau mai
aproape de zei și sacrificiul lor dădea o mai mare certitudine a
credinței.
 Funcția cea mai însemnată a preoților la fenicieni era păzirea cu
strictețe a tabuurilor și a specificului ritualurilor. Raderea
părului era considerată un semn de puritate rituală, la fel ca și
veșmântul de in și picioarele fără încălțări. Magia și mantica (arta
prezicerii viitorului prin interpretarea semnelor cereşti, al zborului
păsărilor, al fenomenelor naturale, etc) erau și ele bine
reprezentate la fenicieni.
Religia (2) - Zeităţile fenicienilor
Religia era politeistă ceea ce înseamnă că fenicienii se închinau mai multor zei.
Pantheonul zeilor era dominat de Baal, numit "stăpân al atarelor cu miresme". Avea coarne de berbec.
Era zeul cerului și al fertilității. Lui i se sacrificau copii. Sacrificiile erau clasificate în funcţie de scopul
lor (jertfa de împăcare, jertfa de răscumpărare a unui păcat și jertfa de iertare, etc).

Melkart ­
→ "regele cetății", zeu principal în Tyr;
Asherat → zeița fecundității și a razboiului;
Sepesh → zeița soarelui;
Reshef → zeu al fulgerului și al focului, având un
templu în Tyr;
Noron → zeu al protejării, adorat în Ugarit;
Yarih → zeu al lunii;
Yamm → zeu al mării tot la Ugarit;
Mot → zeu al morții;
Tanit → zeița cerului/ Lunii.
Obiceiuri / Tradiţii
Tradiția feniciană cu privire la crearea omului
 Din vântul Kolpia si soția sa, Baau, s-au născut Aion (viaţa) şi Protogonos (primul nascut); Aion este
prima care a recunoscut fructele comestibile. Copiii lor au fost: Genos (rasa) si Genea (dubletul
feminin al acesteia). Ei au fost primii care au adorat Soarele. Drept descendenți le-au fost: Lumina,
Focul si Flacara, care descoperă focul. Din Foc au luat naștere Uriașii; unul dintre aceștia a fost cel
dintâi care a construit orașe, el a trăit în intimitate cu fratele său Ousoos, inventatorul veșmintelor
confecționate din pieile animalelor.

Tradiția feniciană cu privire la crearea lumii

 La început exista un Aer gros şi Haosul, de unde au venit Vântul și Dorința care au dat naștere lui
Mot - care avea forma unui ou. În oul acesta s-au format niște creaturi , care au rămas aici în
germene, fără să se miște, până ce oul s-a deschis. Atunci Mot a aruncat afară din el Soarele, Luna
și stelele și, sub influența luminii, apele au fost despărțite de cer.
Concluzie
Istoria fenicienilor a intrat în declin în vremea lui Alexandru cel Mare. Revenirea lor ca producători de
mărfuri și promotori comerciali a avut loc în epoca romană și în cea bizantină, până la prăbușirea sub
stăpânirea arabă, în secolul VII d.Hr.

Amintirea acestui talentat popor de navigatori şi descoperitori de noi pământuri s-a păstrat în denumirile
geografice: Tunisia poartă numele zeiţei feniciene a Lunii; Spania, în limba feniciană, înseamnă „plaja
iepuraşilor”; chiar şi cuvântul Europa este fenician, însemnând „soarele care apune”.
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fenicia
https://politeia.org.ro/magazin-istoric/civilizatii-fenicienii/17761/
https://www.natgeo.ro/articole/istorie/9448-cine-au-fost-fenicienii
https://e-pedia.ro/2015/05/14/istoria-fenicienilor/
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/byblos-uimitorul-oras-fenician
https://www.bzi.ro/civilizatia-feniciana-750892
https://www.descopera.ro/cultura/5552152-fenicia-misteriosul-imperiu-al-apelor
https://enigmatica.ro/enigmele-fenicienilor/
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/purpura-cea-fara-de-pret
https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/03/07/inventii-in-istorie-alfabetul/