Aleksandr Sergheevici Pușkin

Александр Сергеевич Пушкин

Poezia este o zonă uimitoare de creativitate. În
ascultarea de un ritm special, cuvintele se
unesc într-un singur întreg, purtând frumusețe
în sine. Există o opinie că poezia ca gen nu este
modernă, dar întreaga constelație de talente a
secolului XXI o dezaprobă, dovedind încă o
dată că poezia rusă nu este doar Pușkin și
Lermontov. Poezia rusă nu se încheie cu
Brodsky și Yevtushenko, ci trăiește și se
dezvoltă până în prezent.
Aleksandr Sergheevici Pușkin
(în rusă Александр Сергеевич
Пушкин, 6 iunie 1799,
Moscova, Imperiul Rus – 29
ianuarie/10 februarie
1837,Sankt Petersburg, Imperiul
Rus) a fost un poet și dramaturg
clasic rus din perioada
romantică, considerat a fi cel
mai mare poet rus și fondatorul
literaturii ruse moderne. Pușkin
a fost inițiatorul folosirii
dialectului local în poeziile și
piesele sale, creând un stil
propriu de amestec al narațiunii
cu teatrul, idila și satira —
asociate cu literatura rusă și
influențând major scriitorii ruși
care i-au urmat. 
 Biografie:
Născut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799, Pușkin se trăgea dintr-o familie de nobili de viță
veche.[12] Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovici Pușkin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii
nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama lui Pușkin, Nadejda (Nadia) Ossipovna Hannibal
(1775–1836) avea strămoși, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă. Ea a fost fiica lui
Ossip Abramovici Gannibal (1744–1807) și a soției lui, Maria Alexeievna Pușkina, iar bunicul ei patern,
adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovici Gannibal,
născut în Eritreea. 

În 1820 vede lumina tiparului primul său poem, Ruslan și Ludmila.[15] Poetul devine incomod din pricina
popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertății. Ca urmare, în același an (1820),
pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823
După o călătorie de vară în Caucaz și în Crimeea, scrie două
poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz și Fântâna din
Bahcisarai.

În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil
în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până în 1826. Cu ajutorul anumitor autorități,
reușește să-i facă o vizită Țarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui, pe
care o și obține. Tot atunci (1823), începe să lucreze la marele său roman în versuri,
Evgheni Oneghin care va aduce triumful realismului în literatura rusă.
În revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt găsite în mâinile unor insurgenți o
serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Pușkin intră imediat sub strictul
control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis să călătorească sau să publice. În acest timp
scrie drama Boris Godunov, pe care însă nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu.  
În 1831 se căsătorește cu Natalia Goncearova.
Împreună încep să frecventeze cercurile din
înalta societate, poetul devenind un apropiat
al curții. Soția lui era o femeie foarte
admirată, inclusiv de țar, care pentru a-l umili
îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte.
În 1837, înglodat în datorii și în mijlocul zvonurilor despre relația amoroasă a soției lui cu
aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Pușkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma
duelului, amândoi bărbații sunt răniți, dar Pușkin mortal. Două zile mai târziu, Rusia îl pierdea pe cel
mai important poet și dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea. Guvernul, temându-se de o
eventuală demonstrație politică, a mutat desfășurarea funeraliilor într-un loc mai ferit, permițând
participarea unui grup foarte restrâns de rude și prieteni apropiați.
Pușkin a avut patru copii cu Natalia: Maria (născută în 1832, care este considerată un prototip pentru
Anna Karenina), Aleksandr (născut în 1833), Grigori (născut în 1835) și Natalia (născută în 1836),
cea din urmă s-a căsătorit, morganatic, cu un membru al familiei regale din Nassau, anume cu
Nikolaus Wilhelm de Nassau și a devenit Contesă de Mere nberg

Origine:  Pușkin, a fost Abram Petrovici Gannibal (1696–1781),
mama lui Pușkin, Nadezhda Gannibal
Tatăl lui Pușkin, Serghei Lvovici Pușkin (1767–1848), tata lui Pușkin, Maior S. L. Pușkin
descendea dintr-o familie distinsă a nobilimii ruse, care
își urmărea strămoșii încă din secolul al XII-lea. Mama
lui Pușkin, Nadezhda (Nadya) Ossipovna Gannibal
(1775–1836), a fost descendentă prin bunica ei paternă
din nobilimea germană și scandinavă.[11][12] A fost
fiica lui Ossip Abramovici Gannibal (1744–1807) și a
soției sale, Maria Alekseyevna Pushkina (1745–1818). 
Tatăl lui Ossip Abramovici Gannibal, străbunicul lui
un pag african răpit la Constantinopol ca cadou
sultanului otoman și transferat ulterior în Rusia ca dar
pentru Petru cel Mare. Avram a scris într-o scrisoare
către împărăteasa Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare, că
Gannibal era din orașul „Lagon”. În mare parte, pe baza
unei biografii mitice a ginerelui lui Gannibal, Rotkirkh,
unii istorici au ajuns la concluzia că Gannibal s-a născut
într-un sat numit Geza-Lamza din provincia Seraye din
regatul Mdre Bahri din Eritreea de astăzi. Vladimir
Nabokov, când l-a cercetat pe Eugene Onegin, a pus
serioase îndoieli asupra acestei teorii a originii.
Cercetările ulterioare ale savanților Dieudonné
Gnammankou și Hugh Barnes au stabilit în cele din
urmă în mod concludent că Gannibal sa născut în
schimb în Africa Centrală, într-o zonă care se
învecinează cu Lacul Ciad din Camerunul modern.
După studii în Franța ca inginer militar, Gannibal a
devenit guvernator al Reval și, în cele din urmă,
Général en Chef (al treilea cel mai înalt grad al armatei)
responsabil de construirea forțelor și canalelor marine
din Rusia. 
 Pușkin își recită poezia înaintea lui Gavrila Derzhavin în timpul unui examen la
Liceul Tsarskoye Selo pe 8 ianuarie 1815. Pictură de Ilya Repin (1911) 

Tinerețe: 

Născut la Moscova, Pușkin a fost încredințat doamnelor și profesorilor francezi și a vorbit

în mare parte franceză până la vârsta de zece ani. A făcut cunoștință cu limba rusă prin
comunicarea cu iobagii din gospodărie și dădaca sa, Arina Rodionovna, pe care o iubea
foarte mult și de care era mai atașat decât de propria sa mamă. Prima sa poezie și-a publicat
la vârsta de 15 ani. Când a terminat școala, în cadrul primei clase de absolvenți a
prestigiosului Liceu Imperial din Tsarskoye Selo, lângă Sankt Petersburg, talentul său era
deja recunoscut pe scară largă pe scena literară rusă. 
La Liceu, a fost elevul lui David Mara, cunoscut în Rusia sub numele de David de Boudry
[fr], un frate mai mic al revoluționarului francez Jean-Paul Marat. La After school, Pușkin s-
a cufundat în cultura de tineret intelectuală vibrantă și zgomotoasă din Sankt Petersburg,
care era atunci capitala Imperiului Rus. În 1820, a publicat primul său poem lung, Ruslan și
Ludmila, cu multe controverse cu privire la subiectul și stilul său. 
 Literar
Criticii consideră că multe dintre lucrările sale sunt capodopere, cum ar fi
poemul Călărețul de bronz și drama Oaspetele de piatră, o poveste despre
căderea lui Don Juan. Drama sa poetică scurtă Mozart și Salieri (cum ar fi
Oaspetele de piatră, una dintre așa-numitele patru Mici Tragedii, o
caracterizare colectivă a lui Pușkin însuși în scrisoarea din 1830 către Piotr
Pletnyov[32]) a fost inspirația pentru Amadeus al lui Peter Shaffer și a
furnizat libretul (aproape textual) la opera lui Rimski-Korsakov Mozart și
Salieri. 
Pușkin este cunoscut și pentru nuvelele sale. În special, ciclul său Poveștile
regretatului Ivan Petrovici Belkin, inclusiv „The Shot”, a fost bine primit.
Potrivit teoreticianului literar Kornelije Kvas, „logica narativă și
plauzibilitatea a ceea ce este narat, împreună cu precizia, concizia –
economia prezentării realității – toate cele de mai sus se realizează în Tales
of Belkin, în special, și mai ales în povestea The Stationmaster. Pușkin este
progenitorul dezvoltării îndelungate și fructuoase a literaturii realiste ruse,
căci reușește să atingă idealul realist al unei prezentări concise a realității”.
Pușkin însuși a preferat romanul său în versuri Eugene
Onegin, pe care l-a scris de-a lungul vieții și care, pornind
de la o tradiție de mari romane rusești, urmează câteva
personaje centrale, dar variază foarte mult ca ton și
focalizare. 

Onegin este o lucrare de o asemenea complexitate încât,

deși are o lungime de doar o sută de pagini, traducătorul
Vladimir Nabokov a avut nevoie de două volume întregi de
material pentru a-și reda pe deplin sensul în engleză. Din
cauza acestei dificultăți în traducere, versetul lui Pușkin
rămâne în mare parte necunoscut cititorilor englezi. Chiar și
așa, Pușkin a influențat profund scriitorii occidentali
precum Henry James.[34] Pușkin a scris „The Queen of
Spades”, o nuvelă, frecvent antologizată în traducere în
engleză. 
Muzical: 
Lucrările lui Pușkin au oferit și un teren fertil pentru compozitorii ruși.
Ruslan și Lyudmila a lui Glinka este cea mai veche operă importantă
inspirată de Pușkin și un reper în tradiția muzicii ruse. Operele lui
Ceaikovski Eugene Onegin (1879) și Regina de pică (Pikovaya Dama,
1890) au devenit poate mai cunoscute în afara Rusiei decât operele cu
același nume ale lui Pușkin. 

Romantism: 
Pușkin este considerat de mulți drept reprezentantul central al
romantismului în literatura rusă, deși nu a fost cunoscut fără echivoc ca
romantic. Criticii ruși au susținut în mod tradițional că lucrările sale
reprezintă o cale de la neoclasicism prin romantism până la realism. O
evaluare alternativă sugerează că „avea capacitatea de a întreține
contrarii care pot părea romantice la origine, dar sunt în cele din urmă
subversive față de toate punctele de vedere fixe, toate perspectivele
unice, inclusiv romanticul” și că „este simultan romantic și nu
romantic” . 
 Sărbătorile
centenarului
sovietic: 
Anul centenarului morții lui Pușkin, 1937, a fost
unul dintre cele mai semnificative centenare
literare din epoca sovietică din Rusia
stalinistă, rivalizat doar de centenarul din
1928, care comemorează nașterea lui Lev
Tolstoi. În ciuda afișării publice a feței pe
panouri publicitare și ambalaje de bomboane
mereu prezente, „imaginea” lui Pușkin a
intrat în conflict cu cea a sovieticului ideal
(era reputat ca un libertin cu tendințe
aristocratice nepocăite) și a fost supus unui
revizionism represiv, asemănător cu cel al
statului stalinist. curățarea anarhismului
creștin al lui Tolstoi. 
Aprecieri:
Pușkin la șaisprezece ani, recitând un poem 
„Sunt copleșit de versurile lui Pușkin, izvor de apă vie.” 
—Mihai Eminescu - poet, prozator și ziarist
„Poezia lui Pușkin este ca un soare. Luminează întreaga lume.” 
—Nicolai Nekrasov - poet 
„Fără îndoială, Pușkin este acela care a creat limba noastră poetică, limba noastră literară, iar nouă și urmașilor noștri nu ne rămâne decât să mergem pe drumul trasat de geniul lui.”  
—Ivan Turgheniev - scriitor 
„Poezia lui Pușkin este uimitor de fidelă realității ruse, fie că descrie natura rusă, fie că zugrăvește caracterele ruse; acesta este motivul pentru care Pușkin a fost proclamat în
unanimitate poetul cu adevărat național al Rusiei, poet popular.” 
—Vissarion Belinski - critic literar 
„Cu cât inspirația este mai puternică, cu atât este nevoie de mai multă migală pentru a-i da glas. Îl citim pe Pușkin și versurile lui sunt atât de curgătoare, atât de simple, încât avem
impresia că ele s-au rânduit într-o astfel de formă, așa, de la sine, fără nicio greutate. Nu ne dăm seama însă câtă muncă a cheltuit poetul pentru ca totul să iasă atât de simplu și de
curgător.” 
—Lev Tolstoi - scriitor 
„Suntem niște pigmei în comparație cu Pușkin. Nu mai există printre noi un asemenea geniu. Ce frumusețe, ce vigoare are fantezia lui! Am recitit de curând Dama de pică. Ce
fantezie!... Cu o analiză subtilă el a urmărit toate mișcările lui Hermann, toate chinurile lui, toate speranțele și, în sfârșit, neașteptata și îngrozitoarea lui cădere.” 
—Feodor Dostoievski - scriitor 
„Când se pronunță numele lui Pușkin te gândești imediat la poetul național rus. Și într-adevăr, niciunul din poeții noștri nu e mai mare și nu poate fi numit cu mai multă dreptate
național. În el, ca într-un lexicon, se află bogăția, puterea și flexibilitatea limbii noastre. Mai mult decât oricare altul, el i-a deschis granițele și a indicat imensitatea spațiului său.
Pușkin este un fenomen excepțional, poate unic, al spiritului rus: el e omul rus în dezvoltarea sa finită, așa cum va apare poate peste două sute de ani.” 
—Nikolai Gogol – scriitor 
 1820 – Ruslan i Ludmila 1820–21 – Kavkazskiy 1821–22 – Bratia
1821 – Gavriiliada
(Руслан и Людмила); plennik (Кавказский razboyniki (Братья
Poezii narative -» (Гавриилиада); Traducere:
Traducere: Ruslan și пленник); Traducere: разбойники); Traducere:
The Gabrieliad 
Ludmila  Prizonierul Caucazului  The Robber Brothers 

1823 – Bakhchisarayskiy 1830 – Domik v Kolomne

1825 – Graf Nulin (Граф
fontan (Бахчисарайский 1824 – Tsygany (Цыганы); (Домик в Коломне);
Нулин); Traducere: Contele 1829 – Poltava (Полтава) 
фонтан); Traducere: Traducere Țiganii  Traducere: Casa Mică din
Nulin 
Fântâna lui Bakhchisaray  Kolomna 

1825 – BorisGodunov
1833 – Medny vsadnik 1825–1832 (1833) –
1833 – Andzhelo (Борис Годунов);
(Медный всадник); Evgeniy Onegin (Евгений
(Анджело); Traducere: Dramă-» Traducere în engleză de
Traducere: Călărețul de Онегин); Traducere:
Angelo  Alfred Hayes: Boris
bronz  Eugene Onegin 
Godunov 

1830 – Malenkie tragedii Skupoy rytsar (Скупой Pir vo vremya chumy (Пир
Kamenny gost (Каменный Motsart i Salieri (Моцарт и
(Маленькие трагедии); рыцарь); Traduceri: The во время чумы);
гость); Traducere: The Сальери); Traducere:
Traducereă: Little Tragedies Miserly Knight sau The Traducere: A Feast in Time
Stone Guest  Mozart și Salieri 
[ru]  Covetous Knight  of Plague 
 1831 – Povesti pokoynogo
Ivana Petrovicha Belkina
(Повести покойного Ивана Grobovschik (Гробовщик);
Vystrel (Выстрел); Traducere Metel (Метель); Traducere:
Proză-» Povesti scurte -»  Петровича Белкина); Traducere: The Undertaker,
The Shot, nuvelă  The Blizzard, nuvelă 
Traducere: Poveștile nuvela 
regretatului Ivan Petrovici
Belkin 

1837 – Istoria sela Goryuhina

Stantsionny smotritel Baryshnya-krestianka
1834 – Pikovaya dama (История села Горюхина); 1837 – Egypetskie nochi
(Станционный смотритель); (Барышня-крестьянка); 1834 – Kirjali (Кирджали);
(Пиковая дама); Traducere: Traducere: Povestea satului (Египетские ночи); Traducere:
Traducereă: The Stationmaster, Traducere: The Squire's Traducere: Kirdzhali, nuvelă 
The Queen of Spades, nuvelă  Goryukhino, nuvelă The Egyptian Nights [ru] 
nuvelă  Daughter, nuvelă 
neterminată 

1828 – Arap Petra Velikogo 1829 – Roman v pis'makh 1836 – Kapitanskaya dochka
1836 – Roslavlyov 1841 – Dubrovsky
(Арап Петра Великого); (Роман в письмах); Traducere: (Капитанская дочка);
Romane  (Рославлев); Traducere: (Дубровский); Traducere:
Traducere: Maurul lui Petru cel A Novel in Letters, roman Traducereă: The Captain's
Roslavlev, roman neterminat  Dubrovsky, nove neterminat 
Mare, roman neterminat  neterminat  Daughter, roman 

1834 – Istoria Pugachyova

1836 – Puteshestvie v Arzrum 1822 – Царь Никита и сорок
(История Пугачева);
(Путешествие в Арзрум); его дочерей; Traducere: Țarul 1825 – Жених; Traducere în
Non-ficțiune -»  Traducere: O istorie a lui Basme în versuri -» 
Traducere: A Journey to Nikita și patruzeci de fiice ale engleză: Mirele 
Pugachev, studiu al revoltei lui
Arzrum, schițe de călătorie  lui 
Pugaciov 

1830 – Сказка о попе и о 1830 – Сказка о медведихе;

1831 – Сказка о царе 1833 – Сказка о рыбаке и 1833 – Сказка о мертвой 1834 – Сказка о золотом
работнике его Балде; Traducere: Povestea ursului sau
Салтане; Traducere: Povestea рыбке; Traducere: Povestea царевне; Traducere: Povestea петушке; Traducere: Povestea
Traducere: Povestea preotului Povestea ursului (nu a fost
țarului Saltan  pescarului și a peștelui  prințesei moarte  cocoșului de aur 
și a muncitorului său Balda  terminată) 
 Vă mulțumim tuturor pentru atenția
acordată, prezentării noastre! Sperăm că
v-a plăcut! 
Blidar Cristina-Georgiana-Maria 
Borteș Ariana-Narcisa 
Bun Sebastian-Gabriel 
Ciurdar Eduard-Alexandru 
Sfășie Bianca-Denisa