Deux escargots vont a l’enterrement

Doi melci merg la înmormântare

Jacques Prévert (1900 – 1977)

A l’enterrement d’une feuille morte La înmormântarea unei frunze moarte

Deux escargots s’en vont Pleacă doi melci
Ils ont la coquille noire Ei au cochilia neagră
Du crèpe autour des cornes Alb-galbui (crep) în jurul coarnelor
Ils s’en vont dans le noir Ei se duc în întuneric
Un très beau soir d’automne O seară de toamnă foarte frumoasă
Helas quand ils arrivent Vai, când ei ajung
C’est deja le printemps Este deja primăvară
Les feuilles qui étaient mortes Frunzele care erau moarte
Sont tous ressuscitées Sunt toate inviate/resuscitate
Et les deux escargots Și cei doi melci
Sont très désappointés Sunt foarte dezamăgiti
Mais voilá le soleil Dar iată soarele
Le soleil qui leur dit Soarele care le spune
Prenez prenez la peine Luati luati durerea
La peine de vous asseoir Durerea care te face sa te asezi
Prenez une verre de bière Ia un pahar de bere
Si le couer vous en dit Dacă inima îți spune asa
Prenez si ça vous plaît Ia dacă vrei
L’autocar pour Paris Autocarul la Paris
Il partira ce soir Va pleca în seara asta
Vous verrez du pays Veți vedea țara
Mais ne prenez pas le deuil Dar nu te întrista
C’est moi qui vous le dis Iti spun
Ça noircit le blanc de l’oeil Aceasta întunecă albul ochiului
Et puis ça enlaidit Și apoi sunt urâte
Les histoires de cercueils Poveștile cu sicrie
 C’est triste et pas joli
Reprenez vos couleurs
Les couleurs de la vie
Alors toutes les bêtes
Les arbres et les plantes
Se mettent à chanter
A chanter à tue-tête
La vraie chanson vivante
La chanson de l’été
Et tout le monde de boire
Tout le monde de trinquer
C’est un très joli soir
Un joli soir d’ été
Et les deux escargots
S’en entournent chez eux
Ils s’en vont très émus
Ils s’en vont très heureux
Comment ils ont beaucoup bu
Ils titubent un petit peu
Mais là-haut dans le ciel
La lune veille sur eux.
Dit par dit par François Périer
Jacques Prévert (Paroles, 1945)
Este trist și nu este frumos
Luati-va înapoi culorile
Culorile vieții
Asa deci, toate fiarele padurii,
Copaci și plante
Incep sa cânte
Să cânte tare
Adevăratul cântec vioi/plin de viata
Cântecul verii
Și toată lumea bea
Toată lumea să ciocnească paharele
Este o seară foarte frumoasă
O seară minunată de vară
Și cei doi melci
Se intorc la ei (acasa)
Ei pleacă foarte mișcați/emotionati
Ei pleacă foarte fericiți
Cât de mult au băut
Se clatină puțin
Dar acolo sus, pe cer
Luna îi veghează.