Ecourile nopții

Ecourile nopții
de Alexandru Macedonski

Inima-mi ce se îmbată,
Bată,
Bată căci beat de amor,
Mor!

Pe brațe-mi iată se-nclină

Lină;
Viața să-mi ceară i-aș da,
Da!

Afară e nori, furtună,

Tună!
În casă, pace și traiu,
Raiu!

Cu buzele-n foc brunite,

Unite,
Nu mai formăm amândoi
Doi!

Ca șerpi de flăcări, plăvițe

Vițe
Din păru-i, m-ard, mă omor,
Mor!

Mor, dar încă o să plângă

Lângă
Piatra subt care-oi zăcea,
Ea!

Ah! jalea mea e adâncă,

Încă
N-am viețuit și disper,
Per!

Dar ea, săruturi o mie,

Mie
Îmi dă ș-astfel redeviu
 Viu!...

Atunci privirea-mi revarsă,

Arsă
De al plăcerii pojar,
Jar!

Iar luna întunecată

Cată
La noi, printre, nori umblând,
Blând!

Și-n nori când dânsa dispare,

Pare
În umbră sânu-i rozalb,
Alb!

Fioru-atunci mă petrece,
Rece
Prin piept ca un ascuțit
Cuțit!

Că-n lume asemănare

N-are
Dând lumii ocol împrejur,
Jur!

Sprîncene vin să se-mbine

Bine,
Umbrind pe feți de ninsori,
Sori!

Chipu-i într-una, plăcere,

Cere!
Dulcile-i vorbe ce-ncântă,
Cântă!

Adio zile amare!...

Mare
Făcu fericirea mea,
Ea!

Acel ce-amorul desminte,

Minte!
La noi, cu farmeci divine,
Vine!
Amorul crezut o poveste,
Este!
Iată-l în inimă-mi chiar,
Iar!

1880, Ianuarie 25

Poezii (1882), de Alexandru Macedonski

Ocnele - Formele - Noaptea de aprilie - Accente intime - Poeții - Noaptea de septembrie (La muză) - Noaptea de iunie -
Vioristul - Hinov - Calul arabului - Templul bogăției - La suflet - Lupta și toate sunetele ei - Destinul - La harpă - Focul
sacru... - Tinerețea - Odă la condeiul meu - Filozofia morții - Albaspina - Reîntoarcerea - Răspuns la câțiva critici

Adus de la „https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=Ecourile_nopții&oldid=66859”

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 22 aprilie 2011, ora 03:16.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.