Greierasul cântăreț

Personaje:

Greierele Albinele Furnicile

Viespea Cucul Floarea de măr
Panseluța Floarea de românița Floarea cucului
Floarea de dovleac Floarea de nalbă Pătrunjelul
Un copil

Prima parte :
( Greierele se plimbă prin grădina, îi este frig.Se întoarce la culcuș, apoi se încurajează și pleacă
la panseluța.)
Greierele : Panseluța, te rog, da-mi și mie ceva de mâncare!
Panseluța :Vai, Vai, nimic nu mai am.Mi au golit furnicile toate săculețele.
Greierele: Nu i nimic. Mă duc la floarea de mac.Poate a păstrat și pentru mine câteva bobisoare.
Floarea de mac : ( se aude din depărtare) Nu am dragă greierasule.Au venit furnicile potop și mi
au golit toate cutiuțele.
Greierele : Nu i nimic floare de mac.Nu sunt supărat, mă duc la floarea de românița.Floare de
românița, da mi și mie o sămânța că nu mai văd de foame!
Floarea de românița : Dragul meu, ai venit târziu, furnicile au luat tot.Du te la floarea de
mazariche, poate ea o fi dosit pentru ține câteva bobisoare.
Greierele : N am noroc și pace, floare de românița!Rămâi cu bine.( se duce la floarea
cucului).Floarea cucului, da mi și mie o picătură de miere dacă ai.
Floarea cucului : Cum să nu, uite, ți am păstrat și ție.
Greierele ( îngrijorat) : Dar, nu vine cucul?
Floarea cucului : Nu, el a plecat în țări mai calde( îi întinde un păhărel de miere).
Greierele : Mulțumesc, floarea cucului!La vara n am să te uit! ( sare de bucurie).
Floarea de nalba ( strigă): Greierasul, vino și pe la mine, că ți am păstrat un coșuleț de semințe.
Greierele : Îți mulțumesc, floare de nalba!Acum sunt fericit!( se duce la culcuș după un timp
cânta):
În culcușul meu e ger,
Iar eu is flamand și gol
Am să plec în lumea mea
La căldură și mâncare.
( nu mai poate de frig)
Asta nu i dreptate, trebuie să mă duc la furnici.( pleacă și bate la ușa furnicilor).
Furnică : Cine e acolo?
Greierele : Eu, greierasul!
Furnică : Ce vrei, hoinarule?
Greierele, Da mi și mie o fărâmiță de mâncare, te rog, furnică mică.Mi e foame și mi e frig.
Furnică: I-auzi, nu ți e rușine? Toată vara ai hoinărit și acum bați pe la ferestre.Du te sic ere
florilor, că lor le ai cântat!
Greierele: Am fost, dar voi a ți adunat toate semințele.Nu i dreptate!
Furnică : I-auzi, zice că nu i dreptate.Dar noi le am adunat în spinare cale lungă, pierde-vara!
Greierele : Hai furnică, nu fi zgârcită, da mi și mie o fărâmiță, numai una mică să mi dai, nu cer
mult.
Furnică: nu te milogi că nu e frumos!Du te la albino că are mai mult!( greierele se gândește).
’’Dacă aș avea un cojoc și niște cisme, nici nu mi ar pasă de frig.Aș porni și m aș duce în lume să
nu le mai văd pe lacomele astea’’.( pleacă la albine, acolo este zumzet).Sunte vesele, o să mi dea
și mie un păhărel de miere’’( cânta).
A venit iarnă cu vânt
Frunzele cad pe pământ
Florile se veștejesc
Albinele huzuresc… cri, cri
Albinele : Cine e acolo?
Greierele : Eu, greierasul, mi e frig și foame.Da mi și mie puțînă miere, fii bună!Va cant și eu un
cantacel.
Albina : Poftim, trantorule, avem noi ac pentru cojocul tău!
Greierele : Nu sunt trântor, sunt cântăreț.( Se îndepărtează de albine.Vântul suflă tare și l aruncă
într un mănunchi de pătrunjel!).
-Sunt necăjit, patrunjelule, că nu mă ajută nimeni.Am cerut de la furnică, am cerut la albino și
toate m au alungat.
Pătrunjelul : Nu ți pierde curajul, adăpostește sub frunzele mele să nu îngheți și om mai vedea
noi.
Greierele : Ce soarta amară! ( plânge)Să mori de foame lângă coșnița plină de miere!?
Pătrunjelul : Nu te plânge, greierasule, o să treacă și iarnă asta, cumva.( vântul suflă tare).
Greierele :Voi muri, voi muri!( plânge) cine o să mai cânte la vara? O să fie pustie grădina la
vara fără mine…cri cri.
Vântule, vantisor,
Suflă mai încetișor,
Fie ți milă c am să mor!..cri cri
( vântul suflă tot mai tare).
Dacă la vara am să ajung,
Pe toată lumea am să ajut,
Vântule, nu mă auzi,
Că sunt mic.
Nu sunt voinic…cri cri.
( cu degetele înghețate, glasul răgușit, și a încrucișat mâinile pe piept și așteaptă să moară
suspinând.)Vino, moarte, nu mai stă, scapă mă de viață grea.
( vine un copil și adună pătrunjelul).
Copilul : Vai, prichindelule, ai înghețat!Hai cu mine.Tu știi că nouă, copiilor ne eșți drag.La
primăvară, vei veni, din nou în grădina.Și eu vin.După ce îmi fac temele, vin să plivesc, să ud, să
sap.Hai, prichindelule, cântăreț!( toți pleacă,lumina se stinge).

A doua parte
Se schimbă decorul pentru primăvară vara.
Greierele ( cânta prin grădina) :
Mi a fost frig, era să mor,
Sub ochii furnicilor,
Dar copii sunt mai buni,
C- așa-s puii de români
Furnică : Ce i vagabondule, îți vine să cânți?
Greierele : Sunt vessel!
Furnică: Nu ne vedem capul de griji, iar tu te veseleșți?
O să te vedem noi ce o să faci la iarn…
Greierele( cânta) : Lungă i vara și frumoasă
Furnică e mânioasa.
Dar din gură va tăcea când eu o voi ajută.
Furnicuță dragă, hai să te ajut și eu puțîn.
Uite, eu car săculețele vrei?
( lasă chitară, se opinteste și nu poate, furnicile rad)
Furnică: Ha, ha, tu să cari?Tu care ai ai cântat o viață, vezi că nu ai putere?
( greierele reușește, furnicile sunt mulțumite).
Greierasule, pentru ce ne ai ajutat, îți dăm și ție câteva săculețe cu semințe să ți pui în cămără.Să
mai vii pe la noi!Te vom ajută cu dragă inima.( grupul de copii strigă : bravo, bravo.!)
Greierele : Mulțumesc, mulțumesc! O să am și eu grijă de voi.( greierele pleacă prin grădina)
Furnică 1: Uite vezi, că se poate.Trebuie ajutat.
Furnică 2 : Da,da, ce nu se poate când îți dai singur seama că trebuie să munceșți, că muncă ta
este folositoare atât ție, cât și celor din jur.
Furnică 1 : Hai să le ducem la mușuroi.
Greierele : Panseluța gingașă, lasă mă să ți cant cant un cântec mititel!
Panseluța : Cu plăcere, dragul meu greieraș, te așteptăm.
Greierele : Ce să ți cant, panseluța dragă?
Panseluța : Cânta mi orice.
Greierele : Panseluța, panseluța frumos capusor ai tu!
Da mi și mie o petală aurită catifelată.
Să mi o pun la a mea chitară sis a mă mândresc cu ea.
( Panseluța îi da o petală.Greierele pleacă la floarea de dovleac).
Greierele : Floare de dovleac, gălbioară,
Să ți cant un cântec din chitară?
Floarea de dovleac : Te aș ascultă cu dragă inima, cavalerule, dar am musafiri.Au venit albinele
să strângă polen.Vino mai târziu și te ascult!
Greierele : Mai, mai și cu albinele astea!Albinuța dragă, cu ce te pot ajută?Uite eu car pahăruțele.
Vrei?
Albina : Tu, mai cantaretule!Tu care o viață numai ai cântat!Încearcă încearcă…( greierele
încearcă și reușește).Cânta:
’’Frumoasă este viață
Când cu drag munceșți
De te întrebi : oare tu eșți?
Albinele( bucuroase) : Bravo, bravo, greierasule!
Să treci pe la noi pe la coșnița și te vom primi cu drag.
(Greierele pleacă la floarea de mac).
Greierele: Floare de mac, floare de mac lasă-mă să-ți cant un cantecel mititel.
Floarea de mac: Cânta, greierasule, frumuselule, doar asta i rostul tău.
Greierele ( cânta) : ’’Floare de mac roșioară,
Da mi o petală să o pun la chitară
Inima să mi o încălzesc,
La iarnă să nu mă gândesc….cri, cri’’
( îi da o petală și greierele pleacă la românița)
’’Romanița parfumată
Să ți cant o românița uitată?’’
Viespea : Ce vrei, mai pierde-vara?
Greierele : Iartă mă viespe, n am vrut să te supăr!vai, vai!câți dușmani am, dar am să le vin eu de
hac, lasă!Of…n au inima deloc!( furios).
’’Lasă viespe, nu i nimic
Te mândreșți și tu un pic,
Că ai ac și bazai mult.
Înțepând și bâzâind
Tot îi dai cu critică
Tu, care nu produci nimica.’’
( Greierele pleacă și ajunge la pătrunjel)
Greierele : Să ți cant și ție floare de pătrunjel?
Pătrunjelul : Eu nu sunt floare, sunt legumă.Ce hazliu eșți grierasule!
Greierele : Vreau să te înveselesc, patrunjelule ( cânta).
Iată n colțul din grădina
Un mănunchi de pătrunjel
Pătrunjel de lângă casă,
Oameni-poftesc la masă
I-aduc apă cu găleată
Fiindcă i rudă cu salată…cri, cri…’’
Pătrunjelul : Cântăreț cu strune maestre
Cântecele tale sunt vestite
Cu drag de ține îmi voi aminti
Și poate, cândva, te oi rasplati, cri, cri
( ajunge la floarea cucului)
Greierele : Floarea cucului, dulce că mierea, lasă mă să ți cant un cantacel!
Floarea cucului : Dragă greierasule, te aș lasă, dar mă tem să nu audă cucul, că i vai și amar de
ține.O să te mănânce de viu!
Greierele : Nu îmi e frică…
Floarea cucului, ce frumoasă eșți
Ți aș cânta o mie de poveșți!
( Cucul îl prinde, Ciuboțica se răstește la cuc) :
’’Cucule cu până sură
Lasă greierele din gură’’
Cucul ( posomorât): Iată nu l las, îl mănânc
De milă lui n am să plâng
Floarea cucului ( voce dulce) : Fii bun, cucule și l iartă
Nu mă îndemna la ceartă.
( Cucul îl ceartă.Greierele fuge, apoi revine și zice):
Dacă și eu cântăreț că el
Dacă sunt mic și negru
Trebuie să mă mănânce?
Nu mi e teamă!
Eșți grozav, că eșți voinic
Și că stai acolo sus,
Dar, ia stai mata, un pic
Două vorbe că să ți zic
Îți lași puii prin străini
Umbli aiurea prin grădini
Și te crezi în cerul-naltul
Că nu e că ține altul
Nu mi e teamă…nu mi e teamă!
Te salut…
Greierele ( ajunge la Floarea de nalba) : Floare de nalba, să ți cant un cântec minunat?
Floarea de nalba : Am îmbătrânit de când nu se oprește nimeni la fereastră mea.Te ascult cu
plăcere.
Greierele :Ce blânde i sunt cuvintele! ( cânta)
’’Sub lumina lunii albă
Să tot creșți floare de nalba
Să-nfloresti de câte ori
Vin la casă pețitori.
Floarea de nalba : Eu sunt bătrână de acum, dar când aud cântând parcă întineresc nu altceva!Să
mai vii pe la mine, greierasule și cântecul să nu îl lași niciodată, niciodată!Când îmi aduc aminte
ce cântece erau pe vremea mea…Îmi sare inima de bucurie!Bravo, greierasule!Mergi cu bine!( îi
da o cutiuță cu semințe.)
( Greierele pleacă spre casă.Pe drum se întâlnește cu furnicile și albinele.)
Greierele : Dar ce i cu voi, unde va duceți?
Furnică : Înaintea ta, da, ce te miri așa!Vrem să te luăm cu noi și să ne cânți ceva.
Albina : După o zi de muncă, vrem să ne distrăm puțîn.Dar acum eșți prietenul nostru.Toți cei
care muncesc ne sunt prieteni.
Furnică : Eu chiar aș vrea să joc.Dar ce, eșți supărat pe noi?
Greierele : Eu pe ține, furnicuță,
Ciuda n am, deși, odată ai fost zgârcită
Dar eșți hărnicuță…
O…nici pe ține albinuța,
Căci cu al tău că
Ai venit lenei de hac
Dar să nu mă creadă prost
Atât viespea cât și cucul
Chiar și alțîi de mai sunt…
Să-nțeleg c am un rost
Din strămoși eu sunt lăsat
Pentru cântat
Dar acum în vara asta
Am să spun la frațîi greieri
De la cel mai mic, la mare
Că pentru îndestulare
Să aibă policalificare.
( Se întoarce spre grădina, apoi către sala cânta) :
Greierele : ’’Hai, copii, veniți aici,
Ia priviți câte furnici
Chiar și greieri și albine
Ei muncesc cum se cuvine.’’
Toți cânta :’’ Să înveți de mititel
Să munceșți și tu la fel
Că atunci, când vom fi mari
Să fim vrednici gospodari
Bravi oameni să devenim.
Și cu drag noi să muncim!’’

Sfârșit!