Şezătoare În poiana Toamnei

Cântecul ,,Vals de toamnă’’

Gazdele stau în ogradă ,dis-de –dimineaţă la sfat intr-o ogradă improvizată.

Baba:Să fi de acum toamnă !

Moşul:E toamnă ,sigur că e toamnă .Nu vezi ,măi femeie ,cum toţi se grăbesc
să-şi vadă roada în ogradă , fiindcă ceea ce e pe deal încă nu se poate spune că e
al tău şi asta o ştie fiecare gospodar din satul nostru.
Baba:Aşa este .Mulţi gospodari mai are satul nostru ,mulţi oameni destoinici şi
muncitori care ştiu că Toamna se numără bobocii. Şi cu cît mai mulţi boboci ai
cu atît o duci mai bine .
Moşul : Tot vorbind de boboci ,fa Margaretă ,precis n-ai obserat cum se învărte
cocoşul cela ca o găină chioară prin faţa ochilor.
Baba:Am observat pintenatul că nu mai cheamă nici el găinile atunci cînd
găseşte un grăunte,ci-l ridică singur ,că de...n-are altă treabă .
Moşul :Dar nu ţi se pare că ar avea de spus ceva?
Baba : Ceva ...ceva Ştiu eu că dacă ar putea vorbi ne-ar spune să ne gătim de
musafiri ,dar mă gîndesc că încă e dimineaţă ,ş-apoi uită-te ce tărăboi avem prin
ogradă.
Moşul :Ştii ce ,măi femeie e toamnă ,iar toamna a fost şi rămîne vremea
musafirilor în Moldova ,vorba Confratelui nostru Druţă .Şi dacă or veni
important e să avem pîine şi la pîiine .
Baba :Iaca ,cum aude de musafiri uită şi de radiculită .Dar ,bărbaţii iştea nu ştiu
că noi femeile pe lîngă sumedeniile de griji ce nepoartă la fuguţa ,se mai adaugă
una –nu cumva să ne cadă musafiri pe neprins de veste .
În scenă îşi fac apariţia copiii –nepoţii
Un copil :Bună ziua bunicule ,bunică !
Bunicul :Bună să vă fie inima după cum vă e cătătura (zîmbeşte )
Un alt copil :Bunică am venit la matale cu o veste ,tocmai de la Mîndra Toamnă
,harnică şi de bunuri darnică.
Bunicul :Să intrăm în casă ,că acolo macar e mai cald.
Un copil : (se adresează bunicilor): -A fost odată, ca niciodată. A fost odată….
Nu-i aşa că cunoaşteţi aceast început ?
Bunicii : - Da, da, da!
Un copil: - De unde ?
Bunicii: -Din poveşti,clar că din poveşti.
Un copil -Aşadar, astăzi, vă invităm în Poiana Toamnei unde vom avea parte de surpize
oferite cu duiumul de Zîna –crăiasă .
Un elev:De la mic pina la mare,
 Bun sosit la sarbatoare,
Dar vă pun şi-o intrebare,
Ce culoare toamna are?

Copii: Galbena, ruginie, portocalie …

Un elev: Da intr -adevar. Toamna are o multime de culori : verde aramie

ruginie … Ea mai poate fi asemanata cu o gutuie dulce – amaruie. La inceput-
imparateasa, iar spre sfirsit – pustie, trista, intunecoasa. Dar ne este draga la toti
asa cum este si fara ea n-ar exista nici bucurie, nici dragoste, nici viata. Acum
toamna e pe la mijloc. Deci este imparateasa haideti sa ne bucuram si s-o
poftim la sarbatoare. Cine are un glas mai duios ca s-o cheme?
O fetiţă(o fetita): Daţi-mi voie eu s-o chem,
Ca am glas de clopoţel.
Un elev: Hai, încearcă, să vedem!

O fetiţă(Dumitrita):Toa-a-a-amnă, tomniţă
Dulce domniţă
Vino-n casă la bunica
Ca e tristă sărmănica.
(Apare toamna sub melodia lui E. Doga)
O fetiţă(Dumitrita):Vai ce toamnă minunată
E frumoasa şi bogată!

Elev1:O, toamnaă de aur!

Elev2:O, toamnaă craă iasaă !
Elev3:O, toamnaă bogataă !
Elev4:Plinaă cu de toate.
Elev5:O admiraă artisş tii,
Elev6:O cîîntaă poietşii,
Elev7:O valseaza indragostitii ,
Elev8: Şş i sş i-o îînchipuie maă retşii!

Toamna: Sînt nespus de bucuroasă;

C-am ajuns în astă casă;
Luminată împodobită;
Pentru musafiri gătită;
Vom sarbători împreună ;
Cu un cîntec , cu o glumă!

Cântecul ,,Toamna’’
Un elev:Vine toamna cu 3 care
Şi cu 3 perechi de boi
Iar în care-n fiecare
Tot ce vrei şi tot de soi.

Un elev :Poame care mai de care

Şi parfumuri şi culori
Ai văzut mai mîndră toamnă,
Mai bogată în comori ?

Clasa a IV-a poezii-un scurt pogram

Un elev :Te-am aşteptat frumoasă doamnă

Să-mi vii din nou în suflet
Sa baţi la uşi de doruri
Cu rochia-ţi
Din Frunze ruginite,
Fiorul brumii
Să-mi alunge
Sudoarea de pe frunte
Şi ramuri de argint
Să bată-n geam
Al vintului tău vuiet.

Un elev :Bine-ai venit frumoasa doamnă

Încă un rid mi-ai pus în perna feţii
Ai presărat pe creştet visuri
De-a pururi ne-întinate
Ca să-ţi port parfumul
Prin mii
De stele ferecate
Cu stropul tău curat
Din roua dimineţii.

Toamna: -Ooo!!!! Am uitat să vă prezint cele trei zâne care mă ajută să vă

aduc atâtea roade pe Pământ.
Septembrie: Nu-s o lună ca oricare
vă poftesc la numărare;
câte bobe la hectar,
câte tone în hambar,
câte kile-n galantar
 câte lucruri noi în casă
şi câţi bobocei în clasă,
că şi zicătoarea-ndeamnă;
numeri boboceii-n toamnă.
Chiar de eşti în clasa I,
mai prejos să nu rămâi;
mergi la şcoală,dar şi-n vie
la cules de razachie,
şi-n grădină,şi-n livadă,
şi-au dat pomii multă roadă.
Dar alături de cei mari
şi copiii-s gospodari.
Ei, dar iată-am obosit
şi m-apropii de sfârşit.
Plec şi-am să petrec în zare
stol de păsări călătoare .
Dar de peste tot mă-nhaţă
degete prelungi de ceaţă...
Mă destram...Ce boroboaţă!
Octombrie: Câr,câr,câr,
Strigă sus pe horn o cioară,
brr,brr,brr,
tare-i frig şi vânt afară!
Voi să ştiţi că nu-i o glumă;
am adus întâia brumă
şi pe frunza din cărare
cu argint v-am scris scrisoare.
P.S : Puneţi-vă ciorapi groşi
şi pantofii în galoşi
şi beţi lapte cald şi ceai,
că e rost de guturai
şi de junghiuri fel de fel...
I-o căleşte Brumărel.
Noiembrie: Mezina toamnei sunt
şi nu-n zadar
mi-am pus un nume
friguros- Brumar.
Eu, înainte de a veni zăpada,
Acopăr pomii,casele şi strada,
câmpiile ,pădurea-nsomnurată
c-o zeghe argintie şi-ngheţată.
 Din purpuria frunzelor culoare
doar Soarele rămâne roşu-n zare,
un roşu vânăt,dârdâind la pândă;
pe cer stau norii gata să-l ascundă.
Cum după mine frigu-şi sună goarna,
Vestesc sfârşitul toamnei,dar şi iarna,
când printre brume groase câteodată,
mi-amintesc ploaia sură cu zăpadă

Cântecul ,, A venit și toamna’’

Sceneta :Greierul şi furnica

O FURNICĂ: (copil mic şi subţirel)

Furnica mătură de zor prin faţa casei cu o mătură mai mare ca ea.Din culise apare alt copil ,care se uită un
moment la furnică şi cu paşi uşori vine spre public şi începe să declame:

COPILUL: Uite, colo,o furnică...

Vezi cât e de mititică?
Ziua-ntreagă ea munceşte,
Nu ştiu cum nu oboseşte.
(Sărind apare un greieraş care cântă la chitară)
GREIERUL: Cri,cri,cri! E iarăşi soare,
Parcă-i zi de sărbătoare.
Codru-i verde ,răcoros,
Eu cânt vesel, unduios,
Cri, cri, cri!
(Când termină cântecul se uită la furnică şi zice cu ironie:)
Hei, tuşică mărunţică,
Nu te obosi prea tare,
Poate creşti şi tu mai mare.
Că-ţi spun drept,dragă furnică,
Prea eşti mică,subţirică!

FURNICA: Ce folos că eşti mai mare

Şi-mi ceri iarna de mâncare?
Dacă nu munceşti un pic,
Vei rămâne de nimic.

GREIERUL: Ha!ha!ha! ciudat vorbeşti,

Fugi de-aici, mă plictiseşti!
Să lucrez? Vai, nu se face,
Să muncească cui îi place! Cri,cri,cri....

TABOUL II
E toamnă.Frunzele îngălbenite încep să cadă.Apare furnica,se uită îngrijorată în jur,la frunzele care
cad.Începe să-şi ducă florile în căsuţă şi reapare cu un sac mare pe spate mai voluminos,gârbovită de
greutate. Între timp alt copil spune,fără să fie văzut de furnică.
ALT COPIL:
Pe o frunză-ngălbenită
Trece iute o furnică
Se opreşte,se gândeşte
Ce să facă? Ce să facă?
Pe cărarea dinspre râu
A găsit un bob de grâu.
Îl ridică cu răbdare
Şi-o porneşte pe cărare.
Muşuroiul de furnici
Nu-i departe , e aici ,
Dar e greu şi nu mai poate
Hai,surate,veniţi toate!
Măcinăm, facem făină
Şi-i poftim pe toţi să vină
La plăcinte rumeioare
Şi-apa rece din izvoare.
( Salută şi pleacă,)

POVESTITORUL:
A venit toamna. Frunzele îngălbenite încep să cadă. Furnica îngrijorată
se pregăteşte pentru anotimpul friguros.( Apere greierele.)

GREIERUL: Încotro,tuşă furnică?

FURNICA: Lasă-mă, că sunt grăbită!

Merg la moară cu povară,
Macin grâu, orz şi secară
S-am făină pân’ la vară.

GREIERUL: Ha! Ha! Ha! Ce stângătoare,

Tare mai eşti muncitoare!

FURNICA: Solii toamnei au sosit,

Frunzele-au îngălbenit,
Păsările călătoare
Au zburat spre ţări cu soare
Şi când iarna o veni
În belşug m-oi odihni.

GREIERUL: Ţi se pare, e tot vară,

Uite ce frumos e-afară,
Nu pot dragă să muncesc
Fug pe câmp şi hoinăresc! Cri! Cri! Cri!
Furnica se uită după el,dă din cap şi porneşte mai departe cu sacul,dispărând.După ce îşi lasă sacul, se
întoarce şi-l vede pe greier,care vine din sens opus.

FURNICA: Greieraş ,vecine dragă,

Dă-ne- o mână de-ajutor,
N-avem lemnele tăiate,
S-a stins focul în cuptor.
GREIERUL: Să tai lemne,zici,surată,
Ce-ţi veni aşa de-odată?
Nu pot ,dragă ,să muncesc,
Mai bine mă-nveselesc! (fuge cântând)

FURNICA: (puţin ameninţător):

Nu-i mereu vreme frumoasă,
O veni iarna geroasă!...

TABLOUL III

POVESTITOR: E iarnă . Furnicuţa se află în căsuţa ei caldă şi primitoare.

Stă lângă sobă şi mănâncă.

FURNICA: Ce plăcintă minunată,

Ce dulceaţă parfumată,
Bine-i iarna când ai casă
Şi căldură , ce-ţi mai pasă!
(Se aud bătăi în uşă).
FURNICA: Cine e ?

GREIERUL: (de afară,cu glas subţire şi plângăreţ):

Mătuşică,mătuşică,
Eu sunt, draga mea furnică.
(Intră pe scenă, stă în colţ)...

FURNICA: (ironică):
Greieraşul cântăreţ?
Parcă eşti cam plângăreţ.

GREIERUL: (se apropie de furnică,zgribulit şi tremurând tot de frig. E tare zdrenţuros):

Mor de frig şi mor de foame,
Cri, cri,cri,dă-mi ceva poame!

FURNICA: Dar tu vara ce-ai făcut?

GREIERUL: Ce să fac ?
Am jucat şi am cântat,
Cri! Cri! Cri! ( plânge în hohote)

FURNICA(ameninţătoare):
Nu ţi-a plăcut să munceşti
Şi acum te umileşti.

GREIERUL: O, la vara care vine

Am să stâng şi eu ca tine,
Toată vara am să muncesc,
Hrană să-mi agonisesc.

FURNICA: Ha! Ha! Ha! Sunt vorbe-n vânt,

Nu te ţii tu de cuvânt.

GREIERUL: Lasă-mă să m-odihnesc,

Puţin să mă încălzesc,
Cri, cri, cri, cum am să mor....
 Cri,cri,cri,cer ajutor... (plânge)

FURNICA: Fie,azi te găzduiesc

Şi ca oaspe te poftesc,
Să mănânci şi să bei bine
S-ai putere până mâine.

GREIERUL: (rugător)
Iar de mâine dacă vrei,
Dau zăpada la o parte,
Fug în sat să cumpăr lapte,
Îţi tai lemne,fac surcele,
Poate faci şi plăcinţele,
Tu nimic n-ai să munceşti
Fac eu tot ce porunceşti.

FURNICA: Mă-nvoiesc şi te primesc,

Dar la anul care vine ,
Nu uita şi fă ca mine.
Că de nu ai să munceşti
De frig şi foame te prăpădeşti!

Cântecul legumelor