Amenajarea sălii: În stilul Casei Mari: Covor moldovenesc, prosoape,

perne,broderii, icoană, busuioc. Pe o masă – bucate tradiţionale

modoveneşti: sarmale, mămăliguţă, plăcinte, friptură, dulciuri.

(Pe fundalul unei melodii interpretate la nai de Gh. Zamfir)

https://www.youtube.com/watch?v=orL-w2QBiN8

Prezentator: Moldovenii de cînd se ştiu sînt înfrăţiţi cu cîntecul şi

jocul, pe care le mînuiesc cu multă dibăcie şi înţelegere. Omul de la ţară
vede în şezători un bun prilej de a mai pune cîte ceva la cale, a face un
lucru, dar şi de a se odihni, a se recrea, de a mai schimba o vorbă cu
oamenii.

Vă propunem spre vizionare Şezătoarea folclorică De la lume

adunate şi-napoi în lume date

Şezătoare cu voinici,
Fete mari şi fete mici.
Aşa-si petrec nopţile,
Descreţîndu-şi frunţile,
Torcîndu-şi fuioarele,
Îndulcindu-şi zilele.

In fata dumnevoastra in aplauze furtunoase se invita grupa 41 Pr.in

frunte cu doamna Irina Rusu.

Gazda(Irina): Parcă îmi pare că am pregătit de toate. Să mai deritic

puţin prin casă, că acuş vin fetele la şezătoare, să nu mă găsească cu casa
nemăturată. Să aprind luminarile…(aprinde luminarile mai aranjează
prin odaie)

(Se aud bătăi în uşă)

Elena.U: Buna seara în casa dumitale şi bine te-am găsit.

Anastasia S: Am venit la şezătoare să tocmim un caier mare.
Ambele(E+A):Şi-am venit şi cu sarmale şi alte bucate.

Gazda(Irina): Buna seara şi bine aţi venit. Mulţumim pentru bucate.

Puneţi-le, aici, pe masă.
Ia, şedeţi colea pe ladă
Să ne-apucăm de treabă.
Iar cînd lucrul e în toi
Cîntăm,dansam ca pe la noi
Să meargă lucrul mai cu spor.

U.Elena: Şezătoarea ni-i din plin,

Numai feciorii nu vin.

Anastasia.S:De cîntat om tot cîntat

De dansat om mai dansa
Dar nu ştiu ce s-antîmplat
Că ei nu s-au arătat.

U.Elena: Taci din gură, Nataliţo,

Că băieţi-s după uşă.

(Se aude o bataie la usa,intra Lurentia C.,Curmei Anastasia)

Un băiat(Laurentia):Buna seara si bine vam gasit.

Frunzuliţă, foaie verde
Am venit la şezătoare.
Să facem fuioarele
Să ţesem covoarele.

O fata(Curmei Anastasia):
Buna seara pe la voi
Haideţi, oameni buni şi voi
Să vă-nveseliţi şi voi
Să cîntăm şi să jucăm
Pe toţi să vă bucurăm.
Că de-amar şi de pelin
Sufletul nostru e plin
Că nu ne-om lăsa de loc
De şezători şi de joc.

(Baietii iau loc pe scaune)

(Se aud bataii in usa intra Adriana,Loredana si Balatel)

Adriana C.:(Baiat)
Buna seara cumtra
Dragi mi-s şezătorile,
Ca să joc, să chiuiesc,
Bine să mă veselesc.

Gazda(Irina): Buna seara! Să ne fie cu iertare, dar la noi întîi se

lucrează, apoi se veseleşte.

Un băiat(Loredana):
Buna seara
Apoi, Doamne ajută şi spor la lucru.
Balatel:Unde lucru e intoi am trecut si pe la voi:

Gazda(Irina): Hai, poftim de vă aşezaţi.

Un băiat(Adriana):
Ia, să stau lîngă fetele acestea frumoase.

Gazda(Irina):
Frumos lîngă frumos
Şi tînăr lîngă tînăr
Ca paiele lîngă foc.

Un băiat(Loredana): Măi, da harnice mai sînteţi, ce mult mai lucraţi.

Dar ce coaseţi voi, ce împletiţi?

O fată(Ungureanu):
M-a-nvăţat mama să cos
Şi pe faţă şi pe dos.
Să fac zestre pentru mine
Ca să mă mărit cu tine
Haideţi, fetelor să cîntăm un cîntec.

Cîntecul Văleu, văleu

Mi-o zis mama ca mi-o da (văleleu, văleleu)
Zestre cînd m-oi mărita (văleu, văleu, văleleu)
Douăzeci de perne mari
Toate pline cu ţînţari
Douăzeci de perne mici
Toate pline cu furnici
Douăzeci de perne moi
Toate pline de gunoi
Douăzeci de poloboace
Far’ de fund si far’ de doage
Doua raţe crăcănate
Astea cică-s vaci cu lapte
După ce le-am numărat
Nu-mi mai trebuie măritat.

Un băiat(Lurentia): Fata mamei lăudată

De trei luni nepieptănată
Cînd o iei la pieptănat,
Nici grebla nu intră-n cap.

Un băiat:(Adriana): Fata mamei jucăuşă

Cu gunoiul după uşă
Toată ziua la oglindă
Şi gunoiul pînă-n grindă.

Un băiat(Loredana): Satu-i mare, fete-s multe

Şi mai mari, şi mai mărunte,
Fete-s multe şi frumoase,
Dar cu acul nu ştiu a coase.

(Se aud batai in usa)

Intra Emanuela si Valeria

Ema:Buna seara cumetrelor,am auzit ca mare sezatoare sa pornit si

mam gindit sa vin si eu dar nu cu mina goala vam adus niste dulciuri
colorate.
Valeria:Buna seara am venit si eu cu drag la aceasta sezatoare sa ne mai
treaca din timp.
Gazda(Irina):Buna seara,ma bucur cati venit,intrati intrati.

O fată(Valeria):Frunză verde de secară,

Bade, dă-mi şi mie-o scară,
Să mă sui la nasul tău,
Că-l ridici în sus mereu.

O fată:(Ema): Am un bade cît un ied

Secerînd prin iarbă-l pierd
Trag nădejde că va creşte
Cînd a prinde vulpea peşte!

Un băiat(Adriana): Ia, lăsaţi cearta, mai bine să vă spun nişte snoave

cu Păcală şi Tîndală. Ştiţi voi oare cine este Păcală? Dar ce este o snoava?
Atunci ascultati.
Adriana: Snoava este o operă epică în proză de scurtă întindere și de factură
umoristică, în care sunt ironizate defectele și/sau viciile omenești.
Loredana: Este înrudită cu anecdota prin umor.

Snoave.
Balatel: Păcală si Tandală s-au dus odata la vanatoare. Nimerind intr-o
pădure, se cam indepartase unul de altul, si Tandală, pe neprins de
veste, se pomeni in bratele unui urs.
Loredana: – Măi Pacală,măi! racni el atunci. Am prins un pui de urs!
Adriana: – Ada-l incoace.
Loredana: – Nu pot măăă !!!
Adriana: – Na…atunci da-l incolo si vino’ ncoa !
Loredana: -Nu pot măăă….nu mă lasă el pe mine!!

Un băiat:((Laurentia): Tare isteţ mai este Păcală acesta. Dar să vă

spun şi eu o întîmplare:

Ttrăia odată un cioban şi avea vreo două mii de oi. Într-o zi s-a dus cu
oile la păscut. Seara, cînd se întorcea spre casă, cele două mii de oi,
trebuiau să treacă, cîte una, pe o puntie îngustă peste un rîu lat şi adînc.
…

O fată:((Ema):Hai, zi-i mai repede.

Un băiat:((Laurentia):Aşteaptă să treacă oile mai întîi.

(Se aude o bataie in usa,intra Sabina)

Gazda(Irina):Da cumde draga mea asa greu ai venit si asa oftezi?
Sabina:Mama nu ma lasa sa plec si iam zis ,,Mama inima ma doare
lasama la sezatoare,,

Cintecul,,Mama inima ma doare,,

Mamă, inima mă doare, 3 ori

Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Mamă, inima mă doare,
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Șezătoarea-i în hîrtop, măi, 3 ori
Unde fac flăcăii foc
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Șezătoarea-i în hîrtop
Unde fac flăcăii foc
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Ei fac focul cu surcele, 3 ori
Din contra inimii mele
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Ei fac focul cu surcele,
Din contra inimii mele
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Mamă, inima mă doare, 3 ori
Lasă-mă la șezătoare,

La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

Mamă, inima mă doare,
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

Sabina: Văd că cîntaţi foarte bine şi lucrul vă merge cu spor. Haideţi să

va zic eu o legedenda populara.
Legenda Trandafirului
A fost odată un munte înalt, înalt de tot. Era atât de înalt încât nicio
vietate şi nicio plantă nu ajungea până în vârful lui. Într-o zi, ceva începu
să se mişte sub pământ şi o tulpiniţa plăpândă apăru spre lumină. În
câteva zile, tulpiniţa se transformă într-un minunat trandafir roşu: „ Vai
ce frumos sunt! Sunt roşu ca sângele!” Stătea şi privea în jur şi era foarte
mândru de frumuseţea lui trandafirul. Dar zilele treceau şi nimeni nu-l
vedea, nu-l auzea, nu-i vorbea.
Trandafirul deveni trist, tăcut, disperat.
- Ce să fac? Cum să fac? Cum să plec de aici? Rădăcinile mă ţin înlănţuit
în pământ şi nu pot să mă mişc.
Pe când se gândea tăcut şi abătut, deasupra lui trecu în zbor un vultur.
Acesta l-a auzit că plânge şi a coborât să-i vorbească.
- Ce-i cu tine, floareo? De ce eşti tristă?
- Nu sunt o floare! Eu sunt un trandafir! Şi sunt supărat pentru că nu ştiu
cum am crescut aici singur în vârful acestui munte unde nimeni nu-mi
poate admira frumuseţea. Nu vrei să mă ajuţi?
- Cum să nu, dar ce trebuie să fac?
- Caută o grădină frumoasă cu flori, apoi sapă cu ciocul tău puternic,
scoate-mă de aici şi mută-mă acolo!
- Aşa am să fac!, îi răspunse vulturul.
Zbură deasupra oraşului şi atâta caută până când găsi gradina
potrivită.Era plină de flori de toate culorile, iar trandafirii erau plantaţi
pe un rondou special unde să poată fi
admiraţi de toată lumea care trecea pe acolo. Se întoarse la trandafir şi îi
spuse:
- Ţi-am găsit un loc minunat! Îţi va plăcea foarte mult. Vei sta alături de
alţi trandafiri frumoşi ca şi tine şi vei fi admirat de foarte multă lume.
- Vai ce bine, abia aştept să fiu acolo. Te rog mult sapa, ajută-mă şi
scoate-mă cât mai repede şi mută-mă! Te rog frumos!
Vulturul se apucă de treabă, sapa, săpă şi reuşi să-i scoată rădăcinile rând
pe rând dar când să-l apuce de floare să-l tragă afară, petalele s-au rupt
rând pe rând şi au căzut la pământ!
- Vai de mine ! strigă vulturul...ce-am făcut?! Te-am omorât!

- Nu te speria, floarea mea s-a desfăcut în petale dar eu nu am murit, du-

mă repede în grădină pe care mi-ai ales-o şi vei vedea că anul viitor voi
înflori şi mai frumos.
Zis şi făcut. Vulturul l-a mutat pe prietenul său trandafirul şi l-a asigurat
ca primăvara viitoare va fi primul său admirator.

(Se aud batai in usa intra Galina imrepuna cu Betco)

Galina:Buna seara si bine vam gasit
Betco:Am venit cu drag la aceasta sarbatoare sa mai punem si noi tara la
cale

Gazda(Irina):Buna seara bine ati venit intrati luati loc.

Galina:Eii eu nam venit asa pur si simplu am venit cu un car de
ghicitori.
Gazda(Irina):Ia sa le ascultam.
Ungureanu:Ian zii draguto.

Ghicitori(Galina):

Trece nevăzut Soarele chiar de-i soare,

Repede de necrezut. Dar şi el o soră are.
Umblă, nu fuge, nu sare, Cine-i?
Rostu-i pe lume e mare. (Timpul)
(Luna)

Sînt şapte surori Ce-i mai rău şi ce-i mai scump

Şi toate domnesc Pentru omul cel nebun
În lumea mare (Limba)
Şi nu au nici o schimbare.
(Săptămîna

Nici afara,
Nici in cer,
Nici pe pamant.
(fereastra)

Iarna doarme dusă-n cui

Sub o grindă de la casă
Vara face cărărui
Prin iarba naltă si deasă (coasa

Luceşte, sclipeşte,
Pe câmpii goneşte,
Retează tot ce-nfloreşte.
(coasa)

O fata(Betco):Dar noi ştim şi un dans bătrănesc care se

numeşte Coasa
Dansul Coasa
https://www.youtube.com/watch?v=oNzsRb0r_pY

(Se aud bătăi în uşă. Apare Bodolica)

Irina si Bodolica:
Irina– Cum te cheamă?
Bodolica– Borş de Zeamă.
Irina – Cum te strigă?
Bodolica – Mămăligă.
Irina – Cum te scrie?
Bodolica – Ciocîrlie.
Irina – De unde eşti?
Bodolica – Din satul cu oameni.
Irina – A cui eşti?
Bodolica – A mamei şi-a tatei.
Irina – Unde şedeţi?
Bodolica – Acasă.
Irina – De unde vii?
Bodolica – Dincoace.
Gazda(Irina): Atunci du-te de unde ai venit.
Bodolica: Nu mă alungaţi, că am să vă cînt la flluier.
Toţi: Intră, intră. Lasă să cînte.
(Interpretează un cîntec la fluier) https://www.youtube.com/watch?
v=N2KR8TZr0JE
Gazda(Irina): Frumos ai cîntat. Şi totuşi, cum te cheamă?
Bodolica: Anastasia lui Badea Ion îmi zice.

O fată(Galina):Dar eu ştiu un cîntec despre Ion.

Ioane, Ioane (cîntec) https://www.youtube.com/watch?

v=aWW72Ttpl5U

In grădina lui Ion,

Toate păsările dorm,
Toate păsările dorm.
Numai una n-are somn
Şi zboară din pom în pom
Tot chemandu-l pe Ion.

Ioane, Ioane
Toata lumea doarme
Numai eu nu pot să dorm,
Ioane, Ioane
Toata lumea doarme
Numai eu nu pot să dorm.

Daca dorm mai mult di-un ceas

Mă trezesc cu mult necaz,
Ma trezesc cu mult necaz,
Îl văd pe Ion în vis,
Cu dorul pe faţă stins,
Cu dorul pe faţă stins.

(Se aud batai in usa,intra Sirbu impreuna cu Cocier)

Sirbu:Buna seara bine vam gasit
Cocier:Da mai sarbatoare mare aici
Gazda(Irina):Hai poftiti aici cu noi
Sirbu: Foaie verde siminoc,
Hai cu toţi la joc,la joc!
https://www.youtube.com/watch?v=h2lgvQxShLE

Cocier: Alunel cu multe-alune,

Ca ţara mea nu e-n lume!
Alunel cu frunza rară,
Ca mândra mea nu e-n ţară!

Gazda(Irina): Bravo flăcăi şi fete. Aţi dansat foarte frumos.

Bodolica:Stiti am venit si eu cu cite ceva interesant la voi,vreau sa va zic
un basm.
Cand Soarele si Luna s-au intalnit pentru prima data, s-au indragostit nebuneste. Si din acel
moment au inceput sa traiasca o mare poveste de dragoste.
Dar pentru ca multi erau impotriva iubirii lor, Dumnezeu a hotarat asa:
Soarele va lumina Ziua si Luna va lumina Noaptea. Astfel, Soarele si Luna au fost obligati sa
traiasca separat.
Ei s-au intristrat foarte tare cand si-au dat seama ca nu se vor mai intalni niciodata. Luna era
din ce in ce mai trista. Chiar daca Dumnezeu ii daruise stralucire si puterea de a lumina
intunericul noptii, era singuratica. Soarele, chiar daca castigase titlul de “Regele Astrelor” nu
era nici el fericit.
Dumnezeu ii privea si le vedea nefericirea. Intr-o zi i-a chemat din nou la el si le-a spus:
- Luna, tu luminezi noptile intunecate. Iti voi da puterea de a incanta indragostitii si vei
fi protagonista eterna a poeziilor. Asa, vei simti si tu dragostea.
- Soare, tu vei fi cel mai important astru, vei lumina pamantul intreaga zi, vei incalzi cu
razele tale oamenii si plantele. Simpla ta prezenta va face oamenii fericiti si va aduce
viata pe pamant. Asa, vei simti si tu iubirea.
Cu toate astea, Luna era din ce in ce mai trista si infricosata de teribilul lor destin. Lacrimi
amare curgeau in fiecare zi pe obrazul ei. Chiar daca nu o vedea, Soarele simtea cat este Luna
de nefericita. Si a plecat din nou Soarele la Dumnezeu sa-i ceara o favoare:
- Doamne, Luna este mult mai fragila decat mine si nu suporta singuratatea. Tu, in mare
ta marinimie, nu ai putea sa o ajuti cumva?
Si atunci Dumnezeu, in imensa lui bunatate a creat stelele pentru a-i tine companiei si a-i fi
tovarase Lunii.
Luna de cate ori era trista vorbea cu stelele. Ele incercau sa ii aline supararea si dorul. Dar de
prea putine ori reuseau sa o consoleze.
Ei traiau in continuare separati. Soarele poza ca este fericit, Luna nu putea inca sa-si ascunda
tristetea.
Se spune ca, Dumnezeu i-a spus Lunii, ca trebuie sa fie intotdeauna plina si luminoasa. Dar
din pricina supararii nu prea reusea. In scurtele momente cat era mai fericita ea era Plina. In
rest, era rece si mai lipsita de stralucire.
Si tristetea lor crestea si crestea.
Atunci Dumnezeu s-a gandit sa le inslesneasca si lor cateva momente in care sa ve vada unul
pe altul. Si asa, a creat Eclipsa. Se spune ca atunci cand se intalnesc, stralucirea lor este atat
de mare incat nu este bine sa ne uitam la cer pentru ca putem orbi de la atata dragoste.

(O fetiţă se uită în oglindă)Elena:

Iată-mă, sunt o fetiţă,

Cam micuţă, dar drăguţă.
În picioare-am opincuţe

Şi la brâu port busuioc,

În cap, năframă cu flori.
Am şorţuleţe frumoase
Cum le ştie mama-a coase.
Şi la gât mi-am pus mărgele
Tot dintr-ale mamei mele.

Un băiat:(Laurentia): Da, vedem că eşti tare frumoasă, dar poate ne

cînţi o doina?

Elena:Vă cînt cu plăcere.

,, Doină ".
Doina, doina, cantec dulce
Cand te aud nu m-as mai duce
Doina, doina, viers cu foc
Cand te-aud eu stau in loc.

Cine-a zis intai doina

Fripta i-a fost inima
Ori de doruri, ori de jale
Ori de dragostea cea mare.

Doina mea taraganata

Ii de la strabuni cantata
De la parinti-nvatata
Zestre la copii lasata,
Doina cant cat mai traiesc,
Si pe badea il iubesc.

(Se aud batai in usa intra Vlada si Victoria)

Vica:Buna seara la nevoastra,doamne da ce masa bogata ce oameni
frumosi.
Vlada:Si ce dea lume si ce frumusete
Gazda(Irina):Intrati,intrati de luati loc aici linga noi.
Cocier:Daca tot am mai dansat am mai cintat vreau sa va spun si eu o
fabula de Alecu Donici:

Păstorul unor oi, pe lângă turma sa

Avea un cal și un măgar.
Din întâmplare el găsește o harșa,
Cusută tot în fir și în mărgăritar.
Harșaua, precum știu acei ce merg călare,
Se cade calului spre înfrumusețare.
Păstorul însă-au socotit
Că calul e destul de fire-mpodobit
Și au găsit cu cale,
Stăpân fiind pe ale sale,
Să puie pe măgar harșaua delicată.
Dar au ieșit în faptă
Că prostul de măgar, nesocotind ce poartă
Și nedeprins a fi-mbrăcat,
Cu scumpa lui harșa în bahnă au intrat;
S-au tăvălit, s-au răcorit
Și chiar ca un măgar de glod plin au ieșit.
Din fabulă e lămurit,
Cum că păstorul au greșit,
Iar el o da la întâmplare.
Eu însă socotesc: că calul, deși are
Nărav de tăvălit când este asudat,
Dar nu se bagă-n glod, și cum s-au ridicat
Îndată de pe el tot colbu-i scuturat.

Sirbu:Dar eu stiu o fabula tare ineteresanta.

Bodolica:Ia so auzim.
Sirbu: Greierul în desfatare
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezeşte,
Că afară viscoleşte,
Iar el de mâncat nu are.
 La vecina sa furnică
Alergând, cu lacrimi pică
Şi se roagă să-i ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moara
Numai pân’ la primăvară
Furnica l-au ascultat,
Dar aşa l-au întrebat:
– Vara, când eu adunam,
Tu ce faceai?
– Eu cântam
În petrecere cu toţi.
– Ai cântat? Îmi pare bine.
Acum joacă, dacă poţi,
Iar la vară fă ca mine.

Un băiat:(Chelis): Daa interesante fabule.

(Se aud batai la usa intra Izbas si Mardare )
Izbas:Buna seara si bine vam gasit
Mardare:Buna seara da ce veselie
Gazda(Irina):Buna seara intra ia loc pe ladita.
Ema:Ee tarei interesant la voi dar vreau sa va spun si eu o legenda veche inca de pe
timpuri:
Se spune că în timpurile vechi era în munte o femeie cu numele Dochia. Şi avea
femeia ceea o noră, căreia îi puse gînd rău.
Într-o dimineață, pe timp de iarnă, soacra și-a trimis nora după frăguțe, căci așa-i
veni pofta.
Nora a oftat greu și s-a pornit la drum. A mers cît a mers şi a început a plînge,
fiindcă nu găsea frăguţe nicăieri din cauză că încă era zăpadă. Mergînd ea tot așa, s-
a întîlnit cu un moșneag cu barba albă pînă-n pămînt, care stătea lîngă un foc ce
mai mocnea ușor. Văzînd-o înlăcrimată, a întrebat-o de ce plînge.
Fata i—a povestit totul de-a fir a păr și de îndată îi stătu mai ușor pe suflet.
Moşneagul o ascultă și cu multă înțelepciune îi spuse:
— Acultă cu atenție fata mea ce-ți spun și să faci întocmai cum iți zic. Ia în poală
cîțiva cărbuni de la foc şi dă-i soacrei tale. Şi-i vedea ce s-antîmpla.
Fata ascultă sfatul bătrînului, luă cîțiva cărbuni în poală și făcu cale întoarsă.
Ajungînd acasă, Nora, cu mirare a văzut cum cărbunii s-au transformat în frăguțe.
Bucuroasă i-a dat frăguțele soacrei, care cînd le-a văzut nu-i venea să-și creadă
ochilor. De bucurie că sînt frăguţe în pădure îmbracă repede douăsprezece cojoace,
ia oile din ocol şi se duce în pădure, la păscut. Cînd a ajuns în pădure, a început să
ningă nevoie mare, așternîndu-se pe jos un strat mare de zăpadă.
Omătul i-a udat un cojoc, ea l-a zvîrlit. A udat al doilea, tot l-a lepădat şi aşa pînă a
lepădat toate cojoacele. Douăsprezece cojoace a avut, pe toate le-a nins, le-a udat şi
pe toate le-a dezbrăcat. Pînă la urmă a îngheţat şi baba Dochia. Și s-a prefăcut într-
o stîncă de piatră.
Mai spun bătrînii că și la ziua de azi se mai află în munţi, acolo.

Izbas:Dar eu vreau sa va zic un pastel deal renumitului nostru Vasile Alecsandri

Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.
Pe un deal în depărtare un foc tainic străluceşte
Ca un ochi roş de balaur care-adoarme şi clipeşte.
Sunt păstori în şezătoare sau vro ceată de voinici
E vro tabără de care sau un rond de tricolici?
Către munţi prin întuneric un lung bucium se aude.
El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,
Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau
Şi la lupte sângeroase pe români îi deşteptau.
Acum însă viaţa-i lină; ţara doarme-n nepăsare!
Când şi când, un câine latră la o umbră ce-i apare,
Şi-ntr-o baltă mii de broaşte în lung hor orăcăiesc,
Holbând ochii cu ţintire la luceafărul ceresc!
Betco:Dar noi stim si niste proverbe si zacatori.
Gazda(Irina):Hai sa ascultam

Proverbe şi zicători.
Vica:1.Da, prostia din născare, leac nu are.
Betco:2.Pe om în viaţă, păţăniile îl învaţă.
Vlada:3.Pe dracul l-ai căutat, pe dracu l-ai găsit.
Betco:4.Prostul se cunoaşte după vorbă şi şiretul după ochi.
Vica:5.Dar omul bun se cunoaşte după faptă, ca pomul după roadă.
Vlada::6.D-apoi omul inimos, e ca un pom frumos.
Betco:7.Dar omul muncitor, de pîîne nu duce dor.
Betco:8.Şi omul neînvăţat, e ca un bou încălţat.
Vica:9.Iar cel învăţat are stea în frunte.
Vica:10.Dar omul nu bate cu băţul, ci cu limba.
Izbas:11.Limba taie mai rău ca sabia.
Valeria:12.Limba dulce, mult aduce.
Elena:13.Mai bine puţin şi bun, decît mult şi rău.
Cocier:14.Poţi opri, apa, focul şi gura satului?
Curmei:15.Vorba lungă-i sărăcie,
Elena:Ia acum poate auzim vreo povestioara.
Fata babei si fata mosneagului
Povestea „Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă
Replicile autorului
Autorul: A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, un moșneag și-o
babă. Moșneagul avea o fată și baba, la fel, avea o fată. Fata babei era leneșă și
mofturoasă, dar pentru că era fata babei se alinta peste măsură, lăsând tot greul
pe seama fetei moșneagului. Cât era ziulica de mare, fata moșneagului la deal,
fata moșneagului la vale. fuguța după lemne în pădure sau cu sacul în spate la
moară. Oricâte însă n-ar face, baba, cu odorul său de fiică, tot nemulțumite erau.
Moșneagul, fiind gură cască, asculta de babă și orice spunea ea – lege era. Avea
inimă mare moșneagul și-ar fi spus ceva în apărarea odraslei sale, însă îi era
frică de babă și nu voia să se certe cu ea. Într-o zi, fiind foarte trist, chemă fata
și-i zise:
Moșneagul: (……….)
Autorul: Fata, văzând că baba și cu fiică-sa încearcă cu orice preț s-o alunge de
acasă, sărută mâna moșneagului și, cu lacrimi în ochi, porni în lumea mare,
lăsând în urmă speranța de a se întoarce acasă. În drumul său, fetei i-au ieși în
cale o cățelușă bolnavă, un păr plin cu omizi, o fântână mâlită și părăsită și-un
cuptor nelipit. Fata moșneagului n-a stat mult pe gânduri și i-a ajutat pe toți,
după care a pornit la drum. Ea a dat de o poiană foarte frumoasă și-n poiană
văzu o casă ce sta sub umbra unei sălcii pletoase. Când se apropie de casă, în
cale îi ieși o bătrânică. Era Sfânta Duminică. Ea a rugat-o să aibă grijă de
copilașii săi. Fata moșneagului i-a îngrijit cu mare drag. Drept răsplată, Sfânta
Duminică i-a zis să-și aleagă o ladă din pod. Ea a ales o lădiță mică și cu
binecuvântarea Sfintei Duminici a pornit, cu bucurie, spre casa părintească.

Balatel:Iar tăcerea – avuţie;

Înţeleptul se gândeşte,
Iar nebunul se grăbeşte;
Dar noi nu putem tăcea,
Vorbim pentru a lucra!
Munca şi cu graiul bun
Sunt argint curat, vă spun!

Vlada:Daca totusi suntem in pragul sarbatorilor de iarna zic sa va vin in

intimpinare cu sorcova:
Sorcova, veselă,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi:
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul și la mulți ani!

Galina impreuna cu Victoria:Dapai si noi mai stim cite una.

Vica: Să trăiți, să trăiți,
Întru mulți ani fericiți
Și ca pomii să-nfloriți
Și ca toamna cea bogată,
Fie casa-ndestulată.
Tot cu mesele întinse,
Cu făcliile aprinse,
Să petreceți împreună,
Până-n veci cu voie bună.
Câtă șindrilă pe casă,
Atâția galbeni pe masă,
Cât grâu în ogor,
Atâtea vite-n obor,
La anul și la mulți ani!

Galina:

Sirbu:Eu vin cu o urare pentru oastea de la aceatsa sarbatoare.

Mâine anul se înnoiește
Plugușorul se pornește
Și începe a brăzda
Pe la case a ura
Iarna-i grea
Omătul mare
Semne bune anulare
Semne bune de belșug
Trageți roata de sub plug
Ia mai mânați măi hăi hai
Emanuela: Şi de lucrat am lucrat, şi de vorbit am vorbit.
Şi-acum lucrul să lăsăm
Strigaturi sa mai spunem
Strigături:(Camerzan)
Asta-i hora strămoşească
Cine-o joacă să trăiască!
Asta-i hora horelor,
Dragostea feciorilor,
Bucuria fetelor!
Foaie verde de bujor,
Trageţi hora fetelor,
Care vreţi, care puteţi,
Care nu mai rămâneţi.

Hora fetelor https://www.youtube.com/watch?

v=QYYCcRTQqp8

Mardare: Că tare am mai oboist. Mi s-a făcut foame de atîta dans şi

lucru.

Gazda(Irina): E vremea să mai gustăm şi din bucatele aduse. Hai

poftim şi serviţi din plăcinţele, sarmaluţe. Ştiţi vorba ceea: La plăcinte
înainte, la război – înapoi.

Toţi: Mulţumim, sînt foarte gustoase.

Valeria: Dar e vremea să plecăm

Elena:Stati intii sa colindam
Sub fereastră la om bun
Ne-o ajuns sfântu' Crăciun;
C-am vinit să colindăm lerului domn
Veste mare să purtăm,
Să le spunem tuturor lerului domn
Că avem Mântuitor!

Prea slăvitul Împărat

La Pământ o cugetat
Şi-o luat a noastră fire lerului domn
Să ne-aducă mântuire;
Şi-o venit – cocon micuţ lerului domn
Şi adoarme-n legănuţ!..

Domnu' Sfânt când s-o-ntrupat,

N-o ales vreun neam bogat;
N-o vrut fala regilor lerului domn
O vrut ieslea vitelor!
N-o vrut cinste, nici putere lerului domn

Ci a Maicii mângâiere!..
Şi-n tot anu', Pruncul Sfânt,
Vine iară pe Pământ..
Cine vrea să-i calce-n prag lerului domn
Margă-n casa de sărac!
Şi, ca magii stelei sfinte lerului domn
Ducă-i daruri primenite!

Noi umblăm şi colindăm,

Plată, gazdă, nu luăm!
Plată-i numa' bucuria lerului domn
Că azi s-o născut Mesia!
Şi, din sfânta-I bunătate lerului domn
Aibă, azi, tăt omu' parte!
Rămâi, gazdă, sănătos lerului domn
Şi cu sufletu' milos!
Dumnezeu fie cu tine lerului domn
În tăt anu' care vine!

Gazda: Staţi puţin, nu vă grăbiţi şi în dans de vă-nvîrtiţi.

Haideţi, fete şi băieţi,
Care vreţi, care puteţi,
Lângă noi să vă prindeţi,
Într-o horă strămoşească
Pe câmpia moldovenească.

Curmei: Vă urăm de sănătate,

Mulţumim de bunătate.
Poate ne-oţi mai invita
Şi de noi nu veţi uita!

UN DANS TOTI IMPREUNA https://www.youtube.com/watch?

v=D1meQ_B1XVA

Plecarea oaspeţilor.