Şezătoare folclorică

De la lume adunate
şi-napoi în lume date

Amenajarea sălii: În stilul Casei Mari: Covor moldovenesc, prosoape,

perne,broderii, icoană, busuioc. Pe o masă – bucate tradiţionale modoveneşti:
sarmale, mămăliguţă, plăcinte, friptură, dulciuri.
(Pe fundalul unei melodii interpretate la nai de Gh. Zamfir)

Prezentator: Moldovenii de cînd se ştiu sînt înfrăţiţi cu cîntecul şi jocul, pe

care le mînuiesc cu multă dibăcie şi înţelegere. Omul de la ţară vede în
şezători un bun prilej de a mai pune cîte ceva la cale, a face un lucru, dar şi de
a se odihni, a se recrea, de a mai schimba o vorbă cu oamenii.
Vă propunem spre vizionare Şezătoarea folclorică, De la lume adunate şi-
napoi în lume date.
Şezătoare cu voinici,
Fete mari şi fete mici.
Aşa-si petrec nopţile,
Descreţîndu-şi frunţile,
Torcîndu-şi fuioarele,
Îndulcindu-şi zilele.
Gazda: Parcă îmi pare că am pregătit de toate. Să mai deritic puţin prin casă,
că acuş vin fetele la şezătoare, să nu mă găsească cu casa nemăturată. Să
aprind lampa…(aprinde lampa, mai aranjează prin odaie)
(Se aud bătăi în uşă)
Oaspeţii (fetele): Buna seara în casa dumitale şi bine te-am găsit. Am venit la
şezătoare să tocmim un caier mare. Şi-am venit şi cu sarmale şi alte bucate.

Gazda: Buna seara şi bine aţi venit.

Mulţumim pentru bucate.
Puneţi-le, aici, pe masă.
Ia, şedeţi colea pe ladă
Să ne-apucăm de treabă.
Iar cînd lucrul e în toi
Să cîntăm ca pe la noi
Să meargă lucrul mai cu spor.
Cîntecul Mamă, inima nă doare.
Mamă, inima mă doare, 3 ori
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Mamă, inima mă doare,
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Șezătoarea-i în hîrtop, măi, 3 ori
Unde fac flăcăii foc
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Șezătoarea-i în hîrtop
Unde fac flăcăii foc
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Ei fac focul cu surcele, 3 ori
Din contra inimii mele
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Ei fac focul cu surcele,
Din contra inimii mele
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Mamă, inima mă doare, 3 ori
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Mamă, inima mă doare,
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
O fată: Şezătoarea ni-i din plin,
Numai feciorii nu vin.

O fată: De cîntat am tot cîntat

Dar nu ştiu ce s-antîmplat
Că ei nu s-au arătat.
O fată: Taci din gură, Nataliţo,
Că băieţi-s după uşă.
Un băiat: Frunzuliţă, foaie verde
Am venit la şezătoare.
Să facem fuioarele
Să ţesem covoarele.
(intră pe uşă)

Un băiat: Haideţi, oameni buni şi voi

Să vă-nveseliţi şi voi
Să cîntăm şi să jucăm
Pe toţi să vă bucurăm.
Că de-amar şi de pelin
Sufletul nostru e plin
Că nu ne-om lăsa de loc
De şezători şi de joc.
Un băiat: Dragi mi-s şezătorile,
Ca să joc, să chiuiesc,
Bine să mă veselesc.

Gazda: Buna seara! Să ne fie cu iertare, dar la noi întîi se lucrează, apoi se
veseleşte.
Un băiat: Apoi, Doamne ajută şi spor la lucru.
Gazda: Hai, poftim de vă aşezaţi.

Un băiat: Ia, să stau lîngă fetele acestea frumoase.

Gazda: Frumos lîngă frumos
Şi tînăr lîngă tînăr
Ca paiele lîngă foc.
Un băiat: Măi, da harnice mai sînteţi, ce mult mai lucraţi. Dar ce coaseţi voi,
ce împletiţi?
O fată: M-a-nvăţat mama să cos
Şi pe faţă şi pe dos.
Să fac zestre pentru mine
Ca să mă mărit cu tine
Haideţi, fetelor să cîntăm un cîntec.

Cîntecul Văleu, văleu

Mi-o zis mama ca mi-o da (văleleu, văleleu)
Zestre cînd m-oi mărita (văleu, văleu, văleleu)
Douăzeci de perne mari
Toate pline cu ţînţari
Douăzeci de perne mici
Toate pline cu furnici
Douăzeci de perne moi
Toate pline de gunoi
Douăzeci de poloboace
Far’ de fund si far’ de doage
Doua raţe crăcănate
Astea cică-s vaci cu lapte
După ce le-am numărat
Nu-mi mai trebuie măritat.
Un băiat: Fata mamei lăudată
De trei luni nepieptănată
Cînd o iei la pieptănat,
Nici grebla nu intră-n cap.
Un băiat: Fata mamei jucăuşă
Cu gunoiul după uşă
Toată ziua la oglindă
Şi gunoiul pînă-n grindă.
Un băiat: Satu-i mare, fete-s multe
Şi mai mari, şi mai mărunte,
Fete-s multe şi frumoase,
Dar cu acul nu ştiu a coase.
O fată: Cum nu ştim, vezi cît lucru am făcut? Ia, fetelor să le arătăm ce putem
şi noi.
Badea numai cizme are
Şi se ţine boier mare
De-ar avea şi iţari noi
Nici n-ar vorbi cu noi.
O fată: Frunză verde de secară,
Bade, dă-mi şi mie-o scară,
Să mă sui la nasul tău,
Că-l ridici în sus mereu.
O fată: Am un bade cît un ied
Secerînd prin iarbă-l pierd
Trag nădejde că va creşte
Cînd a prinde vulpea peşte!
Un băiat: Ia, lăsaţi cearta, mai bine să vă spun nişte snoave cu Păcală şi
Tîndală. Ştiţi voi oare cine este Păcală? Apoi ascultaţi.
Snoave.
Oile lui Păcală
Tîndală: – Măi frate, unde te duci?
Păcală: – Mă duc la stînă, să-mi văd oile.
Tîndală: – Da ai multe oi?
Păcală: – Albe n-am nici una, iar negre şi mai puţine.
Un băiat: Tare isteţ mai este Păcală acesta. Dar să vă spun şi eu o întîmplare:
Trăia odată un cioban şi avea vreo două mii de oi. Într-o zi s-a dus cu oile la
păscut. Seara, cînd se întorcea spre casă, cele două mii de oi, trebuiau să
treacă, cîte una, pe o puntie îngustă peste un rîu lat şi adînc. …

O fată: Hai, zi-i mai repede.

Un băiat: Aşteaptă să treacă oile mai întîi.
O fată: Ei, pînă or trece oile, să mai cîntăm un cîntec:
Aseară la şezătoare (cîntec)
Aseară la şezătoare
Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Aseară la şezătoare
Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Torceau fetele fuioare
Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Torceau fetele fuioare
Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Le torceau le depănau
Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Le torceau le depănau
Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Plată fetele cereau
Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Plată fetele cereau
Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Obrăjorii ca bujorii

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Obrăjorii ca bujorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Ca murele ochişorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Ca murele ochişorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Un băiat: Văd că cîntaţi foarte bine şi lucrul vă merge cu spor. Haideţi să ne

jucăm un pic. Vreţi să ne jucăm De-a podul.

Jocul De-a podul.

Gazda: Să ne mai odihnim un pic. Ascultaţi şi o ghicitoare.

Ghicitori
Trece nevăzut Soarele chiar de-i soare,
Repede de necrezut. Dar şi el o soră are.
Umblă, nu fuge, nu sare, Cine-i?
Rostu-i pe lume e mare. (Timpul) (Luna)

Sînt şapte surori Ce-i mai rău şi ce-i mai scump

Şi toate domnesc Pentru omul cel nebun?
În lumea mare (Limba)
Şi nu au nici o schimbare. (Săptămîna
Nici afara,
Nici in cer,
Nici pe pamant.
(fereastra)
Iarna doarme dusă-n cui
Sub o grindă de la casă
Vara face cărărui
Prin iarba naltă si deasă
(coasa)
Luceşte, sclipeşte,
Pe câmpii goneşte,
Retează tot ce-nfloreşte. (coasa)

O fată: Dar noi ştim şi un dans bătrănesc care se numeşte Coasa

Dansul Coasa
(Se aud bătăi în uşă. Apare un băieţel)
Gazda şi Băiatul:
– Cum te cheamă?
– Borş de Zeamă.
– Cum te strigă?
– Mămăligă.
– Cum te scrie?
– Ciocîrlie.
– De unde eşti?
– Din satul cu oameni.
– A cui eşti?
– A mamei şi-a tatei.
– Unde şedeţi?
– Acasă.
– De unde vii?
– Dincoace.

Gazda: Atunci du-te de unde ai venit.

Băiatul: Nu mă alungaţi, că am să vă cînt la flluier.
Toţi: Intră, intră. Lasă să cînte.
(Interpretează un cîntec la fluier)
Gazda: Frumos ai cîntat. Şi totuşi, cum te cheamă?
Băiatul: Ion îmi zice.
O fată: Dar eu ştiu un cîntec despre Ion.

Ioane, Ioane (cîntec)

In grădina lui Ion,
Toate păsările dorm,
Toate păsările dorm.
Numai una n-are somn
Şi zboară din pom în pom
Tot chemandu-l pe Ion.
Ioane, Ioane
Toata lumea doarme
Numai eu nu pot să dorm,
Ioane, Ioane
Toata lumea doarme
Numai eu nu pot să dorm.
Daca dorm mai mult di-un ceas
Mă trezesc cu mult necaz,
Ma trezesc cu mult necaz,
Îl văd pe Ion în vis,
Cu dorul pe faţă stins,
Cu dorul pe faţă stins.
Gazda: Cred că a venit timpul să danseze şi cei mai mititei.
Un băiat: Foaie verde siminoc,
Hai băieţi, cu toţi la joc!
Un băiat: Alunel cu multe-alune,
Ca ţara mea nu e-n lume!
Alunel cu frunza rară,
Ca mândra mea nu e-n ţară!

Dansul Alunelul
Gazda: Bravo flăcăi şi fete. Aţi dansat foarte frumos.
(O fetiţă se uită în oglindă)
Iată-mă, sunt o fetiţă,
Cam micuţă, dar drăguţă.
În picioare-am opincuţe
Şi la brâu port busuioc,
În cap, năframă cu flori.
Am şorţuleţe frumoase
Cum le ştie mama-a coase.
Şi la gât mi-am pus mărgele
Tot dintr-ale mamei mele.
Un băiat: Da, vedem că eşti tare frumoasă, dar poate ne cînţi un cîntec.
Fetiţa: Vă cînt cu plăcere.
(Cîntecul La oglindă)

La oglinda
Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puisorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu cea veche!

Ochii? hai, ce mai pereche!
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Şi la ureche
Uite-o floare.
Asta-s eu! Şi sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa
Şi ce fată frumuşică
Are mama!
Mă gândeam eu că-s frumoasă!
Dar cum nu! Şi mama-mi coase
Şorţ cu flori, minune mare –
Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
Că mă are.
Un băiat: Da, cînţi foarte frumos. Dar să vă spun o snoavă:

Un boier a trimis o slugă cu două oi, să le ducă la alt boier. I-a dat şi hărtie – a
scris boierului, că-i trimite două oi. Pe drum, sluga, nu ştiu ce-o făcut cu o
oaie, că a ajuns numai cu una. Boierul vede ce-i scris în hîrtie şi întreabă de
slugă:
– Unde-i o oaie?
– Asta-i o oaie, cucoane!
– Păi, nu asta, – zice. – Aceea.
– Asta-i aceea!
– Măi, perechea la asta unde-i?
– Asta-i perechea la aceea!
Şi tot aşa, boierul n-a mai avut ce-i face.
Un băiat: Dar eu ştiu alta.
Un ţăran se ducea cu o oaie la piaţă. Pe drum se întîlneşte el cu un popă.
Acela îl întreabă:
– Unde duci tu oaia asta?
– La piaţă, părinte.
– Şi cît vrei pe dînsa?
– Ca pe-o vacă, părinte.
– D-apoi de ce aşa scump, bre?
– Apoi, părinte, oaia asta mănîncă lupi!

Popa dacă aude aşa ceva, ia şi plăteşte oaia ca pe o vacă. Pe urmă se duce el cu
vizitiul în pădure şi lasă oaia pînă dimineaţa, să mănînce vreo doi lupi.A doua
zi, dimineaţa, se duce popa voios la pădure. Cînd ajunge el la loc, găseşte
numai capul oii. Îi spune vizitiului:
– Breee… da puternică oaie! A mîncat toţi lupii! Din lupi n-a rămas nimic, da
dintr-însa capul!
Proverbe şi zicători.
1.Da, prostia din născare, leac nu are.

2.Pe om în viaţă, păţăniile îl învaţă.

3.Pe dracul l-ai căutat, pe dracu l-ai găsit.
4.Prostul se cunoaşte după vorbă şi şiretul după ochi.
5.Dar omul bun se cunoaşte după faptă, ca pomul după roadă.
6.D-apoi omul inimos, e ca un pom frumos.
7.Dar omul muncitor, de pîîne nu duce dor.
8.Şi omul neînvăţat, e ca un bou încălţat.
9.Iar cel învăţat are stea în frunte.
10.Dar omul nu bate cu băţul, ci cu limba.
11.Limba taie mai rău ca sabia.
12.Limba dulce, mult aduce.
13.Mai bine puţin şi bun, decît mult şi rău.
14.Poţi opri, apa, focul şi gura satului?
15.Vorba lungă-i sărăcie,
Iar tăcerea – avuţie;
Înţeleptul se gândeşte,
Iar nebunul se grăbeşte;
Dar noi nu putem tăcea,
Vorbim pentru a lucra!
Munca şi cu graiul bun
Sunt argint curat, vă spun!

Gazda: Şi de lucrat am lucrat, şi de vorbit am vorbit.

Şi-acum lucrul să lăsăm
Şi o horă să jucăm.

Strigături:
Asta-i hora strămoşească
Cine-o joacă să trăiască!
Asta-i hora horelor,
Dragostea feciorilor,
Bucuria fetelor!
Foaie verde de bujor,
Trageţi hora fetelor,
Care vreţi, care puteţi,
Care nu mai rămâneţi.
Dansul fetelor

O fată: Că tare am mai oboist. Mi s-a făcut foame de atîta dans şi lucru.
Gazda: E vremea să mai gustăm şi din bucatele aduse. Hai poftim şi serviţi
din plăcinţele, sarmaluţe. Ştiţi vorba ceea: La plăcinte înainte, la război –
înapoi.
Toţi: Mulţumim, sînt foarte gustoase.
O fată: Dar e vremea să plecăm
Gazda: Staţi puţin, nu vă grăbiţi şi în dans de vă-nvîrtiţi.
Haideţi, fete şi băieţi,
Care vreţi, care puteţi,
Lângă noi să vă prindeţi,
Într-o horă strămoşească
Pe câmpia moldovenească.
Dansul Ghimpele (dansează toţi doritorii)
O fată: Vă urăm de sănătate,
Mulţumim de bunătate.
Poate ne-oţi mai invita
Şi de noi nu veţi uita!

Plecarea oaspeţilor.