De la lume adunate ...

(Şezătoare folclorică)

Şezătoare folclorică : ,,De la lume adunate şi-napoi în lume date ,,

Datinile, poveştile, muzica şi poezia sînt arhivele popoarelor.

Cu ele se poate oricînd reconstrui trecutul întunecat.
(A. Russo)

1
Amenajarea sălii: În stilul Casei Mari: Covor moldovenesc, prosoape, perne,broderii, icoană,
busuioc. Pe o masă – bucate tradiţionale modoveneşti: sarmale, mămăliguţă, plăcinte, friptură, dulciuri.

(Pe fundalul unei melodii interpretate la nai de Gh. Zamfir)

Prezentator: Moldovenii de cînd se ştiu sînt înfrăţiţi cu cîntecul şi jocul, pe care le mînuiesc cu multă
dibăcie şi înţelegere. Omul de la ţară vede în şezători un bun prilej de a mai pune cîte ceva la cale, a
face un lucru, dar şi de a se odihni, a se recrea, de a mai schimba o vorbă cu oamenii.
Vă propunem spre vizionare Şezătoarea folclorică De la lume adunate şi-napoi în lume date

Şezătoare cu voinici,
Fete mari şi fete mici.
Aşa-si petrec nopţile,
Descreţîndu-şi frunţile,
Torcîndu-şi fuioarele,
Îndulcindu-şi zilele.

Gazda: Parcă îmi pare că am pregătit de toate. Să mai deritic puţin prin casă, că acuş vin fetele la
şezătoare, să nu mă găsească cu casa nemăturată. Să aprind lampa...(aprinde lampa, mai aranjează
prin odaie)

(Se aud bătăi în uşă)

Oaspeţii (fetele): Buna seara în casa dumitale şi bine te-am găsit. Am venit la şezătoare să tocmim un
caier mare. Şi-am venit şi cu sarmaleşi alte bucate.

Gazda: Buna seara şi bine aţi venit. Mulţumim pentru bucate. Puneţi-le, aici, pe masă.
Ia, şedeţi colea pe ladă
Să ne-apucăm de treabă.
Iar cînd lucrul e în toi
Să cîntăm ca pe la noi
Să meargă lucrul mai cu spor.

Cîntecul Mamă, inima nă doare.

Mamă, inima mă doare, 3 ori Ei fac focul cu surcele, 3 ori
Lasă-mă la șezătoare, Din contra inimii mele
    La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la     La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Ei fac focul cu surcele,
Mamă, inima mă doare,
Din contra inimii mele
Lasă-mă la șezătoare,     La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
    La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Mamă, inima mă doare, 3 ori
Șezătoarea-i în hîrtop, măi, 3 ori
Lasă-mă la șezătoare,
Unde fac flăcăii foc
    La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la     La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Șezătoarea-i în hîrtop Mamă, inima mă doare,
Unde fac flăcăii foc Lasă-mă la șezătoare,
    La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la  La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

2
O fată: Şezătoarea ni-i din plin,
Numai feciorii nu vin.
O fată: De cîntat am tot cîntat
Dar nu ştiu ce s-antîmplat
Că ei nu s-au arătat.
O fată: Taci din gură, Nataliţo,
Că băieţi-s după uşă.

Un băiat: Frunzuliţă, foaie verde

Am venit la şezătoare.
Să facem fuioarele
Să ţesem covoarele.
(intră pe uşă)

Un băiat: Haideţi, oameni buni şi voi

Să vă-nveseliţi şi voi
Să cîntăm şi să jucăm
Pe toţi să vă bucurăm.
Că de-amar şi de pelin
Sufletul nostru e plin
Că nu ne-om lăsa de loc
De şezători şi de joc.
Un băiat: Dragi mi-s şezătorile,
Ca să joc, să chiuiesc,
Bine să mă veselesc.
Gazda: Buna seara! Să ne fie cu iertare, dar la noi întîi se lucrează, apoi se veseleşte.
Un băiat: Apoi, Doamne ajută şi spor la lucru.
Gazda: Hai, poftim de vă aşezaţi.
Un băiat: Ia, să stau lîngă fetele acestea frumoase.
Gazda: Frumos lîngă frumos
Şi tînăr lîngă tînăr
Ca paiele lîngă foc.
Un băiat: Măi, da harnice mai sînteţi, ce mult mai lucraţi. Dar ce coaseţi voi, ce împletiţi?
O fată: M-a-nvăţat mama să cos
Şi pe faţă şi pe dos.
Să fac zestre pentru mine
Ca să mă mărit cu tine
Haideţi, fetelor să cîntăm un cîntec.

Cîntecul Văleu, văleu

Mi-o zis mama ca mi-o da (văleleu, văleleu)
Zestre cînd m-oi mărita (văleu, văleu, văleleu)

Douăzeci de perne mari

Toate pline cu ţînţari

Douăzeci de perne mici

Toate pline cu furnici

Douăzeci de perne moi

Toate pline de gunoi

3
 Douăzeci de poloboace
Far' de fund si far' de doage

Doua raţe crăcănate

Astea cică-s vaci cu lapte

După ce le-am numărat

Nu-mi mai trebuie măritat.

Un băiat: Fata mamei lăudată

De trei luni nepieptănată
Cînd o iei la pieptănat,
Nici grebla nu intră-n cap.
Un băiat: Fata mamei jucăuşă
Cu gunoiul după uşă
Toată ziua la oglindă
Şi gunoiul pînă-n grindă.
Un băiat: Satu-i mare, fete-s multe
Şi mai mari, şi mai mărunte,
Fete-s multe şi frumoase,
Dar cu acul nu ştiu a coase.
O fată: Cum nu ştim, vezi cît lucru am făcut? Ia, fetelor să le arătăm ce putem şi noi.
Badea numai cizme are
Şi se ţine boier mare
De-ar avea şi iţari noi
Nici n-ar vorbi cu noi.
O fată: Frunză verde de secară,
Bade, dă-mi şi mie-o scară,
Să mă sui la nasul tău,
Că-l ridici în sus mereu.
O fată: Am un bade cît un ied
Secerînd prin iarbă-l pierd
Trag nădejde că va creşte
Cînd a prinde vulpea peşte!

Un băiat: Ia, lăsaţi cearta, mai bine să vă spun nişte snoave cu Păcală şi Tîndală. Ştiţi voi oare cine
este Păcală? Apoi ascultaţi.
Snoave.
Oile lui Păcală
Tîndală: - Măi frate, unde te duci?
Păcală: - Mă duc la stînă, să-mi văd oile.
Tîndală: - Da ai multe oi?
Păcală: - Albe n-am nici una, iar negre şi mai puţine.

Un băiat: Tare isteţ mai este Păcală acesta. Dar să vă spun şi eu o întîmplare:
Ttrăia odată un cioban şi avea vreo două mii de oi. Într-o zi s-a dus cu oile la păscut. Seara, cînd se
întorcea spre casă, cele două mii de oi, trebuiau să treacă, cîte una, pe o puntie îngustă peste un rîu lat
şi adînc.
O fată: Hai, zi-i mai repede.
Un băiat: Aşteaptă să treacă oile mai întîi.
O fată: Ei, pînă or trece oile, să mai cîntăm un cîntec:

4
Aseară la şezătoare
Aseară la şezătoare Plată fetele cereau
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Aseară la şezătoare Plată fetele cereau
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Torceau fetele fuioare Obrăjorii ca bujorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Torceau fetele fuioare Obrăjorii ca bujorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Le torceau le depănau Ca murele ochişorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Le torceau le depănau Ca murele ochişorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Un băiat: Văd că cîntaţi foarte bine şi lucrul vă merge cu spor. Haideţi să ne jucăm un pic. Vreţi să ne
jucăm De-a podul.
Jocul De-a podul.

Gazda: Să ne mai odihnim un pic. Ascultaţi şi o ghicitoare.

Ghicitori
Trece nevăzut Soarele chiar de-i soare,
Repede de necrezut. Dar şi el o soră are.
Umblă, nu fuge, nu sare, Cine-i?
Rostu-i pe lume e mare. (Timpul) (Luna)

Sînt şapte surori Ce-i mai rău şi ce-i mai scump

Şi toate domnesc Pentru omul cel nebun?
În lumea mare (Limba)
Şi nu au nici o schimbare. (Săptămîna

Nici afara, Prin iarba naltă si deasă

Nici in cer, (coasa)
Nici pe pamant.
(fereastra) Luceşte, sclipeşte,
Iarna doarme dusă-n cui Pe câmpii goneşte,
Sub o grindă de la casă Retează tot ce-nfloreşte.
Vara face cărărui (coasa)

O fată: Dar noi ştim şi un dans bătrănesc care se numeşte Coasa

Dansul Coasa

(Se aud bătăi în uşă. Apare un băieţel)

Gazda şi Băiatul:
- Cum te cheamă?
- Borş de Zeamă.
- Cum te strigă?
- Mămăligă.
- Cum te scrie?
- Ciocîrlie.
5
- De unde eşti?
- Din satul cu oameni.
- A cui eşti?
- A mamei şi-a tatei.
- Unde şedeţi?
- Acasă.
- De unde vii?
- Dincoace.
Gazda: Atunci du-te de unde ai venit.
Băiatul: Nu mă alungaţi, că am să vă cînt la flluier.
Toţi: Intră, intră. Lasă să cînte.
(Interpretează un cîntec la fluier)
Gazda: Frumos ai cîntat. Şi totuşi, cum te cheamă?
Băiatul: Ion îmi zice.
O fată: Dar eu ştiu un cîntec despre Ion.

Ioane, Ioane
In grădina lui Ion,  Ioane, Ioane
Toate păsările dorm, Toata lumea doarme
Toate păsările dorm. Numai eu nu pot să dorm.
Numai una n-are somn
Şi zboară din pom în pom Daca dorm mai mult di-un ceas
Tot chemandu-l pe Ion. Mă trezesc cu mult necaz,
Ma trezesc cu mult necaz, 
Ioane, Ioane Îl văd pe Ion în vis, 
Toata lumea doarme Cu dorul pe faţă stins,
Numai eu nu pot să dorm,  Cu dorul pe faţă stins.

Gazda: Cred că a venit timpul să danseze şi cei mai mititei.

Un băiat: Foaie verde siminoc,
Hai băieţi, cu toţi la joc!

Un băiat: Alunel cu multe-alune,

Ca ţara mea nu e-n lume!
Alunel cu frunza rară,
Ca mândra mea nu e-n ţară!

(Cîntecul La oglindă)

La oglinda
6
Azi am să-ncrestez în grindă - Asta-s eu! Şi sunt voinică!
Jos din cui acum, oglindă! Cine-a zis că eu sunt mică?
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Uite, zău, acum iau seama
Azi e singur puisorul,  Că-mi stă bine-n cap năframa
Şi-am închis uşa la tindă Şi ce fată frumuşică
Cu zăvorul. Are mama!

Iată-mă! Tot eu cea veche!

Mă gândeam eu că-s frumoasă!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Dar cum nu! Şi mama-mi coase
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare? Şorţ cu flori, minune mare -
Dar al cui! Şi la ureche Nu-s eu fată ca oricare:
Uite-o floare. Mama poate fi făloasă
Că mă are.

Proverbe şi zicători.
1.Da, prostia din născare, leac nu are.
2.Pe om în viaţă, păţăniile îl învaţă.
3.Pe dracul l-ai căutat, pe dracu l-ai găsit.
4.Prostul se cunoaşte după vorbă şi şiretul după ochi.
5.Dar omul bun se cunoaşte după faptă, ca pomul după roadă.
6.D-apoi omul inimos, e ca un pom frumos.
7.Dar omul muncitor, de pîîne nu duce dor.
8.Şi omul neînvăţat, e ca un bou încălţat.
9.Iar cel învăţat are stea în frunte.
10.Dar omul nu bate cu băţul, ci cu limba.
11.Limba taie mai rău ca sabia.
12.Limba dulce, mult aduce.
13.Mai bine puţin şi bun, decît mult şi rău.
14.Poţi opri, apa, focul şi gura satului?
15.Vorba lungă-i sărăcie,
Iar tăcerea - avuţie;
Înţeleptul se gândeşte,
Iar nebunul se grăbeşte;
Dar noi nu putem tăcea,
Vorbim pentru a lucra!
Munca şi cu graiul bun
Sunt argint curat, vă spun!
Gazda: Şi de lucrat am lucrat, şi de vorbit am vorbit.
Şi-acum lucrul să lăsăm
Şi o horă să jucăm.

Strigături:
Asta-i hora strămoşească
Cine-o joacă să trăiască!
Asta-i hora horelor,

7
 Dragostea feciorilor,
Bucuria fetelor!
Foaie verde de bujor,
Trageţi hora fetelor,
Care vreţi, care puteţi,
Care nu mai rămâneţi.

Dansul fetelor

O fată: Că tare am mai oboist. Mi s-a făcut foame de atîta dans şi lucru.

Gazda: E vremea să mai gustăm şi din bucatele aduse. Hai poftim şi serviţi din plăcinţele, sarmaluţe.
Ştiţi vorba ceea: La plăcinte înainte, la război – înapoi.

Toţi: Mulţumim, sînt foarte gustoase.

O fată: Dar e vremea să plecăm
Gazda: Staţi puţin, nu vă grăbiţi şi în dans de vă-nvîrtiţi.
Haideţi, fete şi băieţi,
Care vreţi, care puteţi,
Lângă noi să vă prindeţi,
Într-o horă strămoşească
Pe câmpia moldovenească.
Dansul Ghimpele (dansează toţi doritorii)

O fată: Vă urăm de sănătate,

Mulţumim de bunătate.
Poate ne-oţi mai invita
Şi de noi nu veţi uita!

Plecarea oaspeţilor.