INSTITUȚIA PUBLICĂ

GIMNAZIUL ALBINEȚUL VECHI

Anul de studii 2017-2018

Activitate extracurriculară

,,La bunica-n casa mare

Busuioc la peretare”

Coordonat -Jitaruc Irina

Cantec femeiesc
de Adrian Păunescu
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme

Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…
Bunicul de după flacăra lumânării
de Emilia PLUGARU
PERSONAJELE:
MOŞ ION
MĂTUŞA MĂRIOARA
SANDU ŞI SĂNDUŢA, nepoţii lui moş Ion şi ai mătuşii Mărioara
DECORUL:
Într-un colţ al scenei – interiorul unei căsuţe ţărăneşti. Icoană în colţ. Un pat, o măsuţă, un portret
pe perete. Mătuşa Mărioara aşezată pe un scăunaş, împleteşte. Moş Ion culcat în pat, învârteşte
butonul unui aparat de radio instalat pe o noptieră.

În odaie se revarsă melodia unui cântec:

MĂTUŞA MĂRIOARA (enervată): Ioane, auzi? Dă mai încet radioul!

MOŞ ION: Dar, Mărioară, cântă atât de frumos…

MĂTUŞA MĂRIOARA: Ei şi? Totuna dă mai încet… Mi-ai spart timpanele!

MOŞ ION (dă mai încet radioul): Eh, că tare acră te-ai mai făcut, Mărioară, de când ai
îmbătrânit.

MĂTUŞA MĂRIOARA: Cine, eu? Am îmbătrânit? Iaca asta n-o mai cred… Uită-te la tine,
Ioane. Nu că bătrân, dar mai eşti şi surd pe deasupra. Zău, Ioane, ce se întâmplă cu tine în ultima
vreme?

MOŞ ION: Nu ştiu, Mărioară, nu ştiu… De răul tău, probabil.

MĂTUŞA MĂRIOARA (cochetă):Iaca na! Tot eu vinovată… (Se aud bătăi în uşă) Ioane, ia vezi
cine bate!

MOŞ ION: Du-te tu,Mărioară! Că eşti mai tânără.

MĂTUŞA MĂRIOARA (se scoală de pe scăunaş, pune andrelele pe masă, zice cu năduf către
sală): Uite-aşa, oameni buni, toată viaţa: Mărioară-ncolo, Mărioară-ncoace, du-te tu, Mărioară…
Atâta am auzit. De la şaisprezece ani… De când m-am măritat… Şi de ce m-am măritat eu cu
tine, Ioane?

MOŞ ION: Cum de ce? Ca să nu rămâi fată bătrână.

MĂTUŞA MĂRIOARA: Of, că tare bengos mai eşti…

MOŞ ION: Or să ne rupă uşa, Mărioară! Ce stai?!

MĂTUŞA MĂRIOARA (se apropie de uşă): Cine e acolo?

Se aud glasuri de copii.

SANDU ŞI SĂNDUŢA: Noi, bunico!

MĂTUŞA MĂRIOARA: Aracan de mine şi de mine, Ioane! A venit Aglaia cu copii! Fă un pic
de curat prin casă… Uite ce tărăboi e! Doamne, Doamne! N-a fost pe la noi, Aglaia, din iarna
aceea… (Deschide uşa)

SĂNDUŢA ŞI SANDU (îi sar în braţe Mărioarei): Bunico! Bunico, am venit la voi! Pe toată
vacanţa! Tata ne-a trimis.

MĂTUŞA MĂRIOARA ( îi îmbrăţişează pe copii, îi sărută): Ce-aţi mai crescut! Sunteţi aproape
cât mine! Dar tot jigăriţi… Nu cumva maica ceea a voastră nu v-a mai hrănit de când aţi stat la
noi? Vino, Ioane, ce stai de parcă ai fi un străin?!

SĂNDUŢA: Bunico, ăsta e bunelul? Nu l-am văzut până acum.

MĂTUŞA MĂRIOARA (îşi şterge o lacrimă): E bunicul, scumpo… E bunicul… Şi l-ai văzut…
Numai că erai atunci mică, mică… Nu-l ţii minte. (Se adresează lui Ion) Îţi aminteşti, Ioane, cum
ni i-a lăsat Aglaia mici-mititei şi s-a dus? Să facă bani…
MOŞ ION: Îmi amintesc, Mărioară, îmi amintesc. Când s-a întors, mai să nu-i recunoască. Îi
îngrăşasem ca pe nişte păpănaşi. (Îşi deschide larg braţele) Ei, hai să vă pupe şi bunelul! (Îi
sărută, îi îmbrăţişează) Lasă, Mărioară… Să vezi ce copii fac eu din ei în câteva săptămâni.
SĂNDUŢA (se lipeşte de bunica):Bunico, dar de ce nu mai vii pe la noi?
MĂTUŞA MĂRIOARA: Cum să mă urnesc de-acasă, dragă, dacă nu am cu cine lăsa
moşneagul? E şi el ca un copil mic… Iaca nu pricep, cum de-aţi venit? Căci doi ani în urmă, într-
o iarnă când v-am vizitat şi am vrut să vă aduc aici în sat, maică-ta: nu şi nu… Nici în ruptul
capului… Că aici e frig, că nu avem apă… Eh!

SANDU: Nici acum nu vroia să ne lase. Dacă nu se stropşea tata la ea…

MĂTUŞA MĂRIOARA: Aracan de mine şi de mine! Cum să strige la Aglaia noastră!

SANDU: Linişteşte-te, bunico. N-a strigat. Doar că i-a zis că nu mai rabdă să ne vadă toată
ziulica stând în faţa televizorului sau în faţa computerului. De aceea şi suntem atât de slabi, zice
tata…

SĂNDUŢA: Da! Ce folos că ne îndoapă cu de toate? Dacă nu alergăm desculţi prin ploaie, nu ne
bate vântul, degeaba.

MĂTUŞA MĂRIOARA: Vai de mine şi de mine, da’ unde-i Aglaia? Văd că nu mai întră, nu
cumva aţi venit singuri?

SĂNDEL: Ei da, bunico, am venit cu Jorj, şoferul lui tata, verişorul nostru, băiatul lui nenea
Andrei.

MĂTUŞA MĂRIOARA: Care Jorj, Ioane, auzi? Nu cumva ei îi zic Jorj nepotului nostru? (Se
adresează copiilor) V-a adus Gheorghiţă?

SĂNDUŢA: Toată lumea-i zice acum Jorj. El ne-a adus. Ce, n-aţi ştiut? Tata nu-i Toader, cum îi
ziceţi voi, da e domnul Fiodor Pricochievici, mama nu e Aglaia, da e doamna Aglaida Ivanovna,
iar Jorj e Jorj, că aşa-i la modă în capitală!

MOŞ ION: Adică, cum vine asta? E ca şi cum am ajuns, eu, Ivan?!!! Şi unde e Gheorghiţă?

SANDU: Păi, ne-a lăsat la marginea satului, ne-a explicat cum să ajungem până aici şi a plecat,
tata l-a sunat la mobil şi i-a spus să se întoarcă repede.
MĂTUŞA MĂRIOARA: Iac-aşa, Ioane, cresc nepoţii. De la 5 luni l-am crescut pe Gheorghiţă,
iar acum băiatul nici nu are timp să ne vadă.
MOŞ ION: Lasă, Mărioară, dacă mori, or să vină cu toţii să le dai de pomană.

MĂTUŞA MĂRIOARA: Of,Ioane, vorbeşti şi tu, sperii copiii…

MOŞ ION: Nu-ţi fă inimă rea… Nu se sperie ei aşa, cu una cu două.

Sună telefonul, Sandu scoate un telefon mobil din buzunar, îl duce la ureche.

SANDU: Alo, mama, tu eşti? Da, am ajuns. Totul e bine, ne place aici. Mâinile? Nu le-am spălat
încă. Da, imediat. Buneii? Da, sănătoşi, voioşi.

SĂNDUŢA (îl trage de mânecă):Dă-mi şi mie, vreau să vorbesc!

SANDU: Mama, Sănduţa e obraznică, îmi smulge telefonul din mână… (Se bosumflează) Iaca i-
l dau.

SĂNDUŢA: Mama, mama! Da! E foarte bine! Cum? Bunica? E aici, alături. (Îi întinde telefonul
bunicii)

MĂTUŞA MĂRIOARA (speriată):Vai de mine, ce-i asta, ce să fac?

SĂNDUŢA (râde): Telefon, bunico, du-l la ureche, vorbeşte cu mama!

MĂTUŞA MĂRIOARA: Aracan de mine şi de mine. Cu maică-ta?! Alo, alo, tu eşti, Aglaie? Nu
te-am cunoscut. Ce zici? A, da, o să îmbogăţeşti.(Râde) Ştiu, ştiu că eşti bogată! Ce mai faci,
Aglaie?! Dar Toader?! Aşa?! De ce nu mai veniţi pe la noi?! Nu aveţi timp?! Ce să-i faci… Vrei
să vorbeşti şi cu taică-tău? Te grăbeşti? Unde?! La concert?! Bine, Aglaie, bine! Stai fără grijă!
Avem de toate! Rămâi sănătoasă! (Foarte emoţionată, lui Ion) Aglaia a zis că o să vorbească
mâine cu tine. Acum se duce cu Toader la concert.
MOŞ ION (îi cere lui Sandu telefonul mobil): Ia să văd şi eu ce drăcovenie e asta. Ca să vezi,
Mărioară… Câte nu-i dă omului prin cap… Uite măi, mare minune!

MĂTUŞA MĂRIOARA: Lasă minunile, Ioane! Toată viaţa mi-ai umblat cu „minunile”, eu cu
lucrul. Du copiii în cămară să-şi spele mânuţele, apoi vezi în bucătărie, este friptură,
mămăliguţă…
Loredana-Suflă vântul când e toamnă,
Ploaia bate în fereşti,
Amintirile ne duc
La căsuţa cu poveşti.

Cât de mult am vrea cu toţii

Să mai fim o dată mici…
Veneam nepoţei vreo zece
În căsuţă la bunici…

Astăzi nu mai e bunica,

Nici bunicul, au plecat…
Numai este nici căsuţa,
Alta-nloc s-a ridicat.

PREZENTATOR 1-Pavel
Astăzi este sărbătoare
Şi-am poftit la serbare
Invitaţi de onoare.
Hai cu toţi să ne grăbim
Şi pe bunici să-i sărbătorim.
PREZENTATOR 2-Loredana
Suntem adunaţi aici
O mulţime de pitici
Şi mai mari, dar şi mai mici
Să cântăm şi să jucăm
Pe bunici să-i bucurăm.
PREZENTATOR 1
Bunicuţe, bunicuţe,
Vă felicităm!
Flori ţi zîmbete pe faţă
Astăzi vă urăm!
PREZENTATOR 2
Ce zi frumoasă e azi,
Totul în jur e trezit
Şi ochii bunicii cei buni
Parcă au întinerit.
PREZENTATOR 1
Bunica ... deşi a trecut de floarea vieţii, toată ziua munceşte, ca o albinuţă, prin casă.
Ea este cu părul alb şi lung, ca o minunată zână.
Bunica ne veghează şi ne vrea binele, deşi, uneori, noi nu înţelegem.
PREZENTATOR 2
Bătrânii sunt un cufăr de înţelepciune!
Sofia
Dragă-mi eşti bunică,
Dragă-ţi sînt şi eu
Şi-ţi închin mereu
Orice gînd al meu.
Dragă bunicuţă,
Să cresc mare aş vrea
Pentru fericirea ta!
Mihaela

Bunicuţă, dragă-mi eşti

Zînă bună din poveşti
Eu ţi-aş dăriu un soare
Dar este departe tare,
Deci, mai bine-ţi dau o floare,
Bunicuţă, mamă-mare
Nu-ţi fac nici o supărare
Pentru că te iubesc eu tare!

Xenia
Bunica mea pentru mine este cea mai bună bunică şi o iubesc, pentru că atunci când eram mic, ea
se lăsa de lucrurile din casă şi mă ajuta . Cuvintele ei dulci mă făceau să învăţ multe.
Acum este în vârstă, dar sufletul ei este încă vesel.

Cristi M.
Învaţă-mă, bunico,
Să merg pe drumul drept,
Să nu mă abat din cale,
Să ţin la toate piept.

Învaţă-mă, bunico,
Să fiu curat şi bun,
Să am mai multă milă
De cei rămaşi în drum.

Cristi T.

Înavţă-mă, bunico,
Să pot iubi mereu
Şi pom , şi om , şi floare
Şi pe părinţii mei.

Mă-nchin, bunică,-n faţa ta,

Mă rog de sănătate,
Mă-nchin, bunică,-n faţa ta
 Şi-ţi mulţumesc de toate!

Primeşte-n dar această floare

Pentru că-i ziua ta,
Să fii blîndă, sănătoasă,

Bunicuţo, draga mea!

Vlad
Sunt mic, bunică dragă,
Dar tare te iubesc
Încît întreg pămîntul
Aş vrea să-ţi dăruiesc.
Dar din întreg pămîntul
Cît ochii îl cuprind
O floare am cules
Cu drag eu ţi-o întind.
Învaţă-mă ce-i bine
Fereşte-mă de rău
Iar eu voi creşte mare
Doina
Bună, mâini de aur ai
Parcă le-nveseleşti cu grai,
Când cu ele mă alinţi,
Uit tot dorul de părinţi.
Ca o zână din poveşti
pentru mine-ntinereşti
Şi când mare eu voi fi
Tot la fel te voi iubi.
Cristina și DoinaCINTECUL BUNICA fonog Stefan Roscovan – Bunica
http://www.youtube.com/watch?v=yPGMy0uSbxU&feature=related

1.Multi pe mine tot ma-ntreaba

Cine ti-e mai tare draga?
De mamica ori taticul,
Ori iti place de bunuca?
Mie-mi place si taticul
Mie-mi place si mamica
Dar mai mult,stiti fara frica
O iubesc eu pe bunica.
Refren:
Caci eu cu bunica | de 3 ori
Traim ca doi frati
Mama cu taticul | de 3 ori
Tare-s ocupati

2.Vine tata seara acasa

De la lucru obosit
Si se aseaza drept la masa
Si se apuca de citit
Dar mamica tot intreaba
Ce-ai facut tu ziua-ntreaga?
Caci bunica cu copiii
Toata ziua a lucrat...
Refren;

Xenia
Bunică-n ochii tăi senini
De unde ard adânci lumini?
Şi părul tău de ce-i aşa
Curat ca fulgii albi de nea?
De ce când umbli te apleci?
Să vezi cum calci, pe unde treci?
Bunică dragă cât aş vrea
Să fii tu nepoţica mea
Poveşti să-ţi spun,
Să-ţi dau mâncare
Să simţi cât te iubesc de tare.
Cristina
Într-o casă cu cerdac
Stă bunica singurică
Mică-n poala ei mă fac
Şi de noapte nu mi-e frică.
Buna la bucătărie
Din făină albă ştie
Să frământă şi să scoată
Colăcei şi păine coaptă.

Alexandra Lupușor
Bunicuţa sub umbrar
O clipă nu stă macar,
Coase nasturi, veselie...
Croşetează ciorăpiori
Pentru dragii ei feciori.
Ea ne cântă şi ne spune
Cum să facem fapte bune
Şi privind prin ochelari
Ne vede cum creştem mari.

Alexandra Roznovan

E ziua ta , bunico! Zile lungi şi voie bună

Te-aştept cu flori pe masă Îţi doresc eu mult
Şi-un dar micuţ te-aşteaptă Şi mă rog de flori să-ţi spună
Cînd ai să vii acasă. Să mă ierţi, bunică bună
Am să-ţi sărut obrajii Că nu ştiu mai mult.
La piept cînd mă vei ţine
Şi mîinile ce nu au
Odihnă pentru mine.
Dana
Draga mea cu părul nins,
Măna caldă mi-ai întins
Şi pe păr m-ai mângâiat,
Pe genuchi m-ai legănat.

Blândă ca o zână bună

Mi-ai făcut viaţa senină.
M-ai crescut, m-ai alintat,
Glasul tău lin mi-a cântat.

Mirela
Lângă mama, draga mea,
Tu ai fost nădejdea mea.
Te privesc acum şi-ţi spun:
Bunicuţă, suflet bun,
Să trăieşti zile senine
Şi să fii tot lângă mine!

Xenia
Să ne-aduci doar bucurii
Aşa cum numai tu ştii.
Bunicuţă draga mea,
Te iubesc ca nimenea,
Dar la fel să ştii aşa,
O iubesc pe mama mea.

Cristi T.

- Buna mea, de ce nu ai

Mâini fine ca mama mea

Şi în păr de ce îţi dai

Cu frişcă şi fulgi de nea?

De ce ochii tăi cuminţi

Nu văd bine şi mă minţi

Că-ochelarii pe obraz

Îi pui ca să-mi faci necaz?

De ce creşti tu tot mai mică

Şi cum poţi, ca o furnică,

Să cureţi şi să găteşti

Şi mie să-mi povesteşti?

Vlada- Uite, dragul meu nepot,

Un secret mare de tot:

Dacă vrei ca mama ta

Să rămână tot aşa,

Atunci tata şi cu tine

Aşteptaţi când mama vine,

Ajutaţi-o la spălat,

La gătit şi la călcat.

Întrebaţi-o dacă vrea

O cană cu ceai să bea...

Şi atunci, veţi observa,

Mama va rămâne-aşa:

Fină, tânără, frumoasă

Şi cu piele de mătasă,

Părul negru şi lucios...

Şi nici nu va creşte-n jos!

Doina
Vocea ta mă însoţeşte, zîmbetul mă încălzeşte
Iar privirea iubitoare, mă ajută să cresc mare
Ne rugăm ca-ntotdeauna, să rămîi aşa cum eşti
Ne rugăm, bunică dragă să nu mai îmbătrîneşti
Să nu mai îmbătrîneşti
cl.1

De ce-ai albit, bunica mea?

Ca nu mai ninge-afara.
Stii ce? Iti dau culoare eu
De-aici, din calimara.

Hai, stai putin pe scaunel

Te-ntineresc indata.
Vrei o oglinda?
Uite, vezi?Culoarea-i minunata.

cl.1Cu parul nins, cu ochii mici

Si calzi de duiosie,
Aieve parc-o vad aici,
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus dupa fus.

Din zori si pana-n seara,
Cu furca-n brau, cu gandul dus,
Era frumoasa de nespus
In portu-i de la tara...
Cantecul Bunicuța -cl.1

Nikita
Bunicuta mea
Cu tine e-atata de bine!
M-alinti, ma rasfeti
Nicicand nu ma certi
Si stiu cat te rogi pentru mine.

Il rog acum pe ingeras

Sa te-apere de rau
Iar eu promit sa fiu mai bun
Si-ascultator mereu.

Multi ani frumosi si sanatosi

Sa ai de-acum mereu
Si-un buchetel de-mbratisari,
Acesta-i darul meu.
Dumitru

O sfanta din icoane cu fata zambitoare,

Cu ochii de carbune, cu parul ca de nea,
De-o bunatate rara, cu inima deschisa,
Curata ca si crinul. Asa-i bunica mea."
Vlad
De ce din ochi, bunica mea
Cum văd îţi curg
lacrimi amare
Dacă eu te-am supărat
În faţa ta îmi cer iertare
Supărată dacă eşti
Că viaţa e atît de greA
Te rog, să-mi spui,
Bunică scumpă
Dacă te pot ajuta?

Cristi M.
Sunt copil şi nu-mi dau seama
Ce necazuri şi ce teamă
Cît ar vrea inima mea
S-o pot, Doamne, ajuta!
Sunt prea mică şi nu-mi dau seama
Ce necazuri şi ce teamă
Cît ar vrea inima mea
S-o pot, Doamne, ajuta!
Mihaela
Avea bunica mea de toate:
Avea o prispă cu mușcate,
Avea fântână, pâine, sare,
Avea putere și răbdare.
Avea credință și iubire
Și-un dor nespus de nemurire,
Avea un cal la o căruță,
Și lapte bun de la văcuță.
Avea povești nenumărate
Și cântece nemaicântate,
Și le spunea adeseori
La clacă și la șezători.
Avea o sobă, un vătrai,
Avea și gura mea de rai!....

Vica
Nu mai găsesc ce a lăsat,
Căci satul s-a modernizat:
Nu mai zăreşti ca altă dată
La geamuri floarea de mușcată,
Văd atârnate la balcon:
Begonii și rhododendron....
Fântâna e necurățată,
Căci bem din sticle apă plată.
Văcuțe sunt puține-n sat,
Bem lapte pasteurizat.
Căruţe vezi foarte puţine,
Dar te-întâlneşti cu limuzine.
Doina
Nu mai există șezători,
Cu basme și cu ghicitori,
Pe potecuţa spre vecini
Crescut-au spini şi mărăcini,
Căci avem facebook și așa
Știm noi a socializa...
Nu mai avem deloc răbdare,
Bisericile sfinte-s goale,
Porunca dată, să iubim,
Deloc nu ne-o mai amintim!
Bunico, satul de poveste
Azi îl vedem, dar nu mai este!
Xenia
Ходит наша бабушка,
Палочкой стуча.
Говорю я бабушке:
— Вызови врача!
Выпьешь ты лекарства
Будешь ты здорова!
Если будет горько, —
Ну что же здесь такого?
Ты потерпишь чуточку,
А уедет врач,
Мы с тобой на улице
Поиграем в мяч!
Будем бегать, бабушка,
Прыгать высоко!
Ну что же тут такого?
Это так легко!
Говорит мне бабушка:
— Что мне доктора?
Я не заболела,
Просто я стара!
Просто очень старая,
Волосы седые.
Где-то потеряла я Годы молодые.
Где-то за далёкими
За лесами тёмными,
За горой высокою,
За водой глубокою.
Как туда добратся,
Людям неизвестно…
Говорю я бабушке:
— Вспомни это место!
Я туда поеду, Поплыву, пойду! Годы
молодые Я твои найду!

PREZENTATOR 1
Bunica este al treilea părinte pentru
noi, pe lângă mama şi tata. Ea ne
aduce ce dotim.Bunica este bună la
suflet, iubitoare şi are o inimă cât
trei. Ea merge la biserică şi se roagă
pentru sănătatea ei şi a noastră.

PREZENTATOR 2
Cand ma gandesc la locurile
frumoase de la tara , la pomii
infloriti , imediat imi apare in minte
imaginea bunicii care ma asteapta pe
prispa casei ,in fiacare zi ,cu
buzunarele doldora de bunatati

PREZENTATOR 1
Serbarea noastr-i gata
Înainte să plecaţi

PREZENTATOR 2
Am vrea să ştiţi
Că-i voie să aplaudaţi.