Fundalul trebuie amenajat astfel încât să semene cu pădurea:

câteva crengi de copac înfipte în suporturi de brad, flori pe jos,

ciupercute, frunze, buturugi, păsări şi fluturi pe crengi, etc. Undeva în
acest decor, o uşă deasupra căreia să scrie “ŞCOALA DIN PĂDURE”.
Câteva scăunele pe care stau blocuri de desen, sunt aranjate pentru
momentul în care copiii vor desena.

23 PERSONAJE:
2 veveriţe
o bufniţă (profesorul)
albinuţa şi un bondărelul
2 ciupercuţe
un clopoţel
soarele şi ploaia
4 steluţe
luna
4 pitici
un arici
un bursuc
o vulpe
un lup

Riţa:
Eu sunt Riţa Veveriţa,
Roşcopiţa:
Iar eu, Roşcopiţa,
Amândouă:
Am dori ca împreună,
Gazde să vă fim,
În pădurea cea străbună,
Vrem să vă poftim
Vrem s-aflaţi cum îşi duc viaţa
Toate vietăţile
Şi pe unde-şi plimbă vulpea,
Şireată, mustăţile.
Vulpea:

1
M-aţi strigat? Am apărut!
Căci vreau să vă spun îndat’
Cum subit au dispărut,
Zburătoarele din sat.
Să fi fost vreo boală rară,
Ori vreo gripă aviară?
Eu, mă simt nevinovată...
Nici n-am fost la vreo poiată.
Poate că s-au supărat
Şi-au fugit toate din sat.
Ori poate s-au rătăcit...
Jur, la mine, n-au venit!
Bursucul:
(ironic)Vai, cât eşti de inocentă
Şi se-aude prin poiană,
Că dacă nu eşti atentă,
Devii vegetariană!
V-aş ruga, Cinstimea Vostră,
Nu vă supăraţi
Şi-acum, din pădurea noastră,
Penele, luaţi!
Lupul:
(ironic)Las-o pe cumătra mea,
Frate bursucel,
Că nu vrea, draga de ea,
Carne, nici un fel!
Nu e hoaţă de găini,
Nu fură din sat,
Iar pe puii din vecini,
La prânz...n-a mâncat!
(spre public, vinovat)E drept că sărman de mine
Pe un urechiat,
Chiar de mi-ar fi fost ruşine,
Tot l-aş fi mâncat.
Bufniţa:
Bu-hu-hu, bu-hu-hu!
Riţa:
Când ai apărut şi tu?
Doamne, ce m-ai speriat!
Ai bătut când ai intrat?
Bufniţa:
M-aţi trezit din somn cu larma
2
De-am crezut că e furtună.
Să mă duc să dau alarma?
Sau e vreme bună?
Roşcopiţa:
Mai visezi încă, surată,
Ia şi te trezeşte,
Pe vulpea needucată
Ia şi o şcoleşte.
Că mereu ne păcăleşte
Cum că foarte s-a schimbat
Şi pe gâşte le iubeşte
Şi doarme cu ele-n pat.
Bufniţa:
Te invit dragă roşcată
De mâine la şcoală,
Unde vei fi educată
Cu cărţi de morală.
Pitic 1:
Piticii sunt vedete
La şcoala de pitici,
Pitici băieţi şi fete,
Vin zi de zi aici.
Vin veveriţe mici,
Fluturi şi iepuraşi,
Lucind vin licurici
Şi ursuleţi poznaşi.
Pitic 2:
Arici cu ţepi în spate,
Se-ntrec prin lăstăriş,
Vulpiţele roşcate,
Se-arată din tufiş.
Bursuci îngânduraţi
Vin leneşi pe cărare,
Mistreţii cei vărgaţi,
Se-ntrec în fuga mare.
Pitic 3:
Zumzăind, disciplinate,
Vin la şcoala dintre flori,
Albinuţele vărgate
Şi bondarii rotunjori.
(Se prezintă Albinuţa şi Bondărelul)
Ce mai zarvă dimineaţa
3
Printre micii şcolărei,
Bufniţa şi-arată faţa
Şi le-oferă ceai de tei.
Pitic 4:
Iar la tablă le explică
Foarte calm şi cu răbdare
Puilor de turturică
Cum se face-o adunare.
Şi apoi analizează
Între noi de-i armonie,
Iar cu tact interpretează,
La pian, o simfonie.
Ciupercuţa 1:
Ce mai bufniţă deşteaptă,
Vreau să merg şi eu cu voi!
Ştiu că mama mea aşteaptă
Să-i spun zilnic lucruri noi.
Să audă o-ntâmplare,
Sau măcar un cântecel,
Să-i descriu apoi o floare,
Ori colegul gândăcel.
Ciupercuţa 2:
Dacă nu vă deranjez,
Aş merge şi eu la şcoală,
Pe tata să-l menajez,
De atâta cicăleală.
Că-i pun ziulica toată
Întrebări sute şi mii
Şi-mi răspunde, bietul tată,
Dar îl văd eu, c-ar dori,
Să mai tac măcar un pic
Şi să îl mai las în pace,
Că oi fi eu foarte mic,
Însă... gura nu-mi mai tace!
Ariciul:
Cine vrea să stea cu mine
Într-o bancă, vreau să ştie,
C-o să-i fie foarte bine
Şi prieten o să-mi fie.
La frizerul de arici,
Mă duc să mă aranjez,
Să-mi tund ţepii pe aici...
4
Şi în faţă să-i scurtez.
Clopoţelul:
Ascultaţi bine la mine,
Când mă auziţi sunând,
Este semn că şcoala vine
Şi v-aştept să staţi la rând.
Glasul meu cel cristalin
La o oră matinală,
Adună isteţi ce vin,
Bucuroşi, zilnic la şcoală.
Soarele:
(jucauş)Ploaie, te-aş ruga să treci
Peste crângu-nfierbântat,
Iar atunci când ai să pleci,
Las-un curcubeu vărgat.
Răcoreşte-i pe şcolari
Şi stropeşte-i pe părinţi,
Uite-i cât sunt de sprinţari...
C-o rafală de-i alinţi.
Ploaia:
Iar tu, soare, încălzeşte
Vremea, însă nu prea tare,
Fiindcă somnul toropeşte
Şi-ar fugi toţi, la culcare!
Fii atent, alintă-i doar
Şi-i mai gâdilă c-o rază,
Pe bursuc şi pe ţânţar
Şi pe leneşa de barză!
Sună clopoţelul. Şcolarii stau pe scăunele în semicerc, pe braţe au
blocuri de desen şi desenează odată cu profesoara.
Bufniţa:
Hai să desenăm, acum,
Un pitic, precum vă spun:
Capul, un rotund mai mare,
Ce doi ochi şi-o gură are.
Pe cap fesul, mititel,
La capăt cu motocel.
Sub cap, gâtul, un dreptunghi
Şi-apoi altul, pentru trunchi.
Desenaţi mâini şi picioare
Şi apoi o barbă mare.
Ce frumos aţi desenat!
5
La pitic, nume aţi dat?
Sună clopoţelul, personajele toate se retrag..
Sceneta albinuţa şi bondarelul
Intră bondărelul în scenă, cu o pernuţă sub braţ. După ce
„vizitează” câteva flori, se culcă în cupa uneia dintre ele.
Albinuţa (intră veselă, cu coşuleţele în mână, pregătită să culeagă polenul
florilor)
Ce mai flori şi ce mai soare,
Parcă-i zi de sărbătoare,
Ce mă-ndeamnă să alerg
Şi din cupe să culeg,
Aurul călduţ şi moale,
Ici, în coşurile goale.
Iar la urmă-l voi căra,
Până la stupina mea.
Tra, la, la,…..ce frumoasă-i munca mea….tra la, la ….
(După ce trece de prima floare, îl descoperă pe bondărel dormind
pe o altă floare. Se sperie.)
Doamne, ce m-ai speriat,
Ce faci tu aici culcat?
Bondărelul:
Of, ce vrei măi, surioară,
Cred c-am adormit de-aseară,
Aici în culcuş de floare
Şi-n parfum de lăcrămioare.
Albinuţa:
Nu cumva tu fugi de treabă?
Ia şi scoală-te degrabă!
Bondărelul:
Aş vrea să mai dorm un pic.
Tu nu vezi cât sunt de mic?
(se întoarce cu spatele. Albinuţa îl trage de aripioară)
Albinuţa:
Scoală-te că râd de tine,
Surioarele albine…
Bondărelul: (către public)
Ce albină pisăloagă.
(către albinuţă)
Bine, bine, mă scol, dragă.
Mai bine m-ai ajuta
Ca să mă pot ridica.
(Albinuţa îl ajută, bondărelul se întinde, face exerciţii, zice:
6
Hop-aşa…
Albinuţa: (se uită la picioarele lui)
Bondărel, ce-ai pe picioare?
Bondărelul:
Polen galben de pe floare.
Albinuţa:
Ţi l-a dat, sau l-ai furat?
Bondărelul: (sfătos)
Albinuţo, n-ai aflat,
Cât sunt eu de important?
Dacă eu nu aş zbura
Printre flori, drăguţa mea,
Nici un pom n-ar mai rodi
Fructe dulci pentru copii.
Acum ştii?
Albinuţa:
Bondărelule-auriu,
Hai, atunci, că e târziu!
Să ne facem treaba bine,
Pentru vara care vine. (iese din sală)
Bondărelul:
Ce cred oare aceste-albine,
Că doar ele-s gospodine?
Intră din nou în scenă toate personajele cu pernuţe în braţe. Se culcă.
Intră Steluţele şi Luna.
Steluţa 1:
Pe a cerului maramă,
Licurici tresar
Şi din noapte se destramă,
Stele de cleştar.
Satinate, lucitoare,
Se leagănă-n vânt,
Luminând vase pe mare
Şi flori pe pământ.
Steluţa 2:
Văd prin geam o fetişcană,
Cu ochiuţi de catifea
Şi cu faţa dolofană,
Ce să doarmă...
Chiar nu vrea!
Am să îi trimit pe-o rază
Un puiuţ de somn în zbor,
7
Iară luna ce-o veghează,
Îi şopteşte: „Somn uşor!”
Steluţa 3:
Şşş...priveşte, este noapte
Şi pătuţu-i pregătit,
Prin pădure se-aud şoapte,
Numai vântu-a amuţit.
C-a zburdat fără odihnă
Furând pufi de păpădie...
Merită un pic de tihnă,
Ştrengărelul. Doarme-n vie.
Luna:
Noapte bună, sufleţele,
Odihniţi-vă în pace,
Buburuze, floricele,
Brotăcei şi voi brotace.
Eu, veghez asupra voastră,
Dormiţi, ocrotiţi de lună,
Dorm şi florile în glastră,
Somn uşor şi noapte bună!