CASA BURSUCULUI

Lângă mlaștina din pădure își avea casa Maestrul Bursuc. Bursucul nostru era un
păpușar, dar nu unul oarecare, ci unul căruia îi plăcea să joace pe degete toate animalele din
pădure. Îi plăcea ca toți să-l asculte orbește și să facă tot ceea ce el spunea, îi plăcea sa-i ajute
pe ceilalți dar mai presus de toate voia să aibă întotdeauna de câștigat în urma ajutorului
oferit. Animalele din pădure se temeau deseori de el, era mereu singur, era prieten cu toată
lumea dar totodată cu nimeni. Purta mereu pălărie și joben și vorbea foarte puțin, spre deloc.
Nimeni nu intrase vreodată în casa lui până într-o noapte, când gemenii Țop și Țup l-au
urmărit până lângă mlaștină și au intrat în casă.
Casa Bursucului era uriașă, cu zeci de ferestre iar la fiecare fereastră erau gratii, totul
arăta înfricoșător la exterior. Ușa din lemn de stejar avea trei încuietori diferite iar atunci când
gemenii au deschis-o a scos un sunet ciudat, suna ca urletul unui urs care și-a prins laba în
capcanele braconierilor. Aceștia au intrat într-o cameră mare plină de oglizi, însăși podeaua
era o oglindă uriașă iar în față se vedeau scările în formă de spirală, vopsite într-un roșu de
culoarea sângelui. Odată urcate scările cei doi au ajuns la capătul unui coridor imens, iar de o
parte și de alta se aflau mai multe camere de culori diferite. Prima ușă era de culoare mov,
gemenii au deschis-o și au intrat. Deodată s-au trezit într-o cameră complet goală în care rula
parcă un film, dar în loc de film se vedea tot ce animalele din pădure făceau. A doua ușă era
roz, iar în interior era un candelabru mare care practic te orbea dar mai apoi în fața ochilor îți
apăreau toate lucrurile bune pe care le-ai făcut. Cea de-a treia ușă era verde, în interior se afla
un omuleț care plângea și inunda camera de lacrimi. Cea de-a patra ușă, de culoare gri, avea
multe rafturi pe care erau așezate sute de borcane, pline cu tot felul de chestii ciudate.
Următoarea ușă era albă, în interior era o cameră cu o fereastră mare prin care intrau razele
soarelui, lângă geam un pătuț mic iar pe fundal se auzea ciripitul păsărelelor. Mirosul de acolo
era diferit față de celelalte camere, mirosea a piersici coapte iar lângă pătuț erau zeci de
jucării.
În spatele ușii negre se afla o cameră mică, cu un singur dulap din care se auzeau sunete
bizare iar cineva striga continuu.
În capătul coridorului se afla o ală ușă, de data aceasta era o ușă multicoloră. În cameră erau
multe lucruri, ecrane mari, un birou, o lampă, multe foi împrăștiate pe jos și un buton mare pe
care scria STOP. Părea că cine a stat acolo a plecat în grabă lăsând totul aruncat. Nici mirosul
nu era unul prea plăcut, mirosea a fructe stricate iar sandvișul mucegăit de pe birou își făcea
simțită prezența. În colțul din dreapta camerei, era un cufăr plin cu costume de animale. Pe
foile ce erau împrăștiate pe jos se vedeau tot felul de desene ciudate, semne pe care gemenii
nu le-au mai văzut până atunci. Iar pe birou era o carte mare pe care scria “Povești pentru
copii”, deschisă la pagina 13, la povestea numită ”Gemenii Țop și Țup“.
Cei doi frați s-au minunat la vederea poveștii ce le purta numele, dar când au început să
citească au realizat că de fapt nu este o poveste ci este chiar despre ei, toate lucrurile pe care
le-au făcut până să intre în casa Maestrului Bursuc. Pe paginile următoare au văzut ca erau
lucruri despre toți cei din pădure, atunci cei doi au ieșit afară și au mers să le dea de veste
celorlalte animale, însă nimeni nu i-a crezut.
Micuții Țop și Țup erau singurii care știau adevărul despre Maestrul Bursuc și despre
faptul că el era păpușarul care le ghida pașii, dar fiindcă nimeni nu i-a crezut s-au resemnat.
Aceștia au păstrat distanța de Bursuc temându-se în continuare de el.