Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Vasili Sigariev
Traducere: Vlad Massaci şi
Cristi Juncu
Piesa in 33 de scene
1
PERSONAJE:
Maxim ,14 ani
Ea
Şi alţii
Asta a fost
Trandafirii s-au ofilit
Au căzut petalele
De ce mă gândesc oare la trandafiri
I-am căutat împreună
Trandafiri
...Asta-i tot - trandafirii sunt uitaţi
Dino Campana
Maxim stă pe jos într-o cameră în care nu există decît o masă, un pat, şi,
atârnat de perete, un covor. Mâinile lui framântă ceva ciudat dintr-o plastelină.
După ce termină ia chestia pe care a frământat-o şi o pune pe o farfurie plină
de un praf cenuşiu. Apoi scutură de tăblia patului mizeria de pe plăcuţele de
plumb ale unei baterii de maşină. Rupe plăcuţele în bucăţele şi le pune într-o
tigaie. Scoate un reşou şi pune tigaia pe el. Îl porneşte. Ia farfuria şi pipăie
plastilina. E tare ca piatra. O curăţă de pe farfurie. Verifică tigaia. În balta de
plumb care s-a format se oglindesc faţa lui şi becul din tavan. Ia tigaia şi toarnă
conţinutul în farfurie. Resturile de plastilină sfârâie la ardere. Izbucnesc nişte
flăcări. Fumul se ridică până în tavan. Îl ustură ochii. Îi curg lacrimile. Se
întoarce cu spatele dar lacrimile continuă să curgă de-a lungul nasului, şi de
acolo alunecă pe la colţul gurii. Acum se smiorcăie cu adevărat. Plânge.
Plânge de parca ar şti CEVA ANUME…
Farfuria explodează.
2.
Scările unui bloc de 5 etaje tip Hruşciov. Maxim urcă treptele la ultimul etaj.
Alţi oameni coboară din sens opus. Tăcuţi, cu feţe inexpresive. Treptele s-au
isprăvit. O uşă. E deschisă şi blocată cu o cizmă. Înăuntru pe peretele opus
atârnă o oglindă. E acoperită cu o faţă de masă din pluş. Maxim rămâne pironit
în faţa oglinzii. Se uită. Deodată faţa de masă se desprinde. Maxim îşi vede
figura în oglindă. Se uită la ea de parcă ar vedea-o pentru prima oară. Cineva
îl atinge pe umeri. Maxim se întoarce. E o femeie cu o pânză neagră pe umeri.
2
FEMEIA: Ce faci? Aşa ceva nu se face…Ai fost cu el în clasă?
Maxim aprobă din cap
PRIMA BABĂ: Aşa era şi ăla din autobuz. S-a băgat la spatele meu şi a-nceput
să se frece dă mine ca un sălbatic. Şi imediat i s-a făcut tare. L-am luat odată dă
păr de nu s-a văzut! Doamne fereşte…Zici că-i un copil şi-odată i se scoală…
3
FEMEIA: Nemaipomenit! De ce tre’ să mă ocup eu de toate?!...Da’ descurcaţi-
vă singuri...Sunt terminată... (iese)
Un bărbat încalecă pe fereastră. Rupe fâşiile de pânză.Ca la un semn lumea
părăseşte încăperea. Maxim li se alătură. A doua babă îl opreşte şi-i suflă ceva
la ureche. El devine palid şi o ia la fugă pe scări. A doua babă zâmbeşte
amuzată.
FATA: Buah!
FATA: Crezi?
BĂIATUL: Habar n-am. Cre’ că nu-ş’ ce idiot s-a spânzurat din cauza la o fufă.
Aşa am auzit.
4
MAXIM: Pe Spira.
BĂIATUL: Cine?
MAXIM: Un băiat.
MAXIM: Un...
MAXIM: A murit.
Între-timp cosciugul a ajuns jos, a fost urcat pe maşină împreună cu o cruce din
oţel inoxidabil .Pe cruce e fotografia unui băiat zâmbind. Oamenii urmează
sicriul. Doar două femei cu broboadă rămân în urmă. Una e mai bătrână,
cealaltă mai tânără dar arată la fel. În plus mai poartă şi una din coroane
.Maxim se opreşte şi se uită la ele.
PRIMA: Da.
5
A DOUA: Normal. E dreptul meu.
PRIMA: Nu.
A DOUA: Te dau în judecată. (brusc, ţipând) Tu l-ai omorât, hoaşca dracu’! Tu!
Ştiu eu! Vaca dracu’! Tu l-ai omorât! Copilaşu’ meu! (cade plânge).
A DOUA: Ce? Fii atent că te cunosc, băieţel. Vezi că mă duc la mă-ta! Vezi
tu…
O ia la goană. Femeia ţipă după el. Iar se aude marşul funerar, dar mai încet
până când se opreşte. Bărbatul scund în costum prea mare scoate caseta din
aparat. S-a agăţat banda. Omul încearcă s-o repare dar nu reuşeşte. Pune
caseta în buzunar şi fuge spre autobuz. La fel face şi A DOUA, dar uşa i se
închide în nas şi autobuzul pleacă. A DOUA ţipă în urma lui, scuipă, înjură.
Dup-aia se linişteşte şi o ia în aceeaşi direcţie. Un bărbat cu bustul gol se uită
de la balcon.
BĂRBATUL: N-a ţinut, hă?
6
A DOUA: Gura!
4.
(La şcoală. Toaleta băieţilor. Maxim şi Lioha fumează pe ascuns. Lioha face
cerculeţe. Zâmbeşte.)
LIOHA: E bună rău. N-aş zice nu la una ca ea. (aruncă ţigara) Arunc-o şi tu că
iar vine nebuna.
MAXIM: Şi ce?
LIUDMILA: Aha. V-am prins. Pe cine avem noi aici? (Maxim şi Lioha se
prefac că fac pipi la pisoare.)
LIUDMILA: Întoarceţi-vă.
7
LIOHA: Imediat.
LIUDMILA: Şi tu.
LIUDMILA: Ce?
MAXIM: Să mă piş…
MAXIM: Ia mâna!
LIUDMILA: (ezită o clipă, după care îl apucă de păr şi-l zgâlţâie) Auzi,
băieţaş, ia vezi cum vorbeşti cu mine!
MAXIM: Ia mâna!!
LIUDMILA: Ce?
8
(Maxim iese)
LIOHA: Nu.
LIOHA: Da.
LIUDMILA: Dispari.
(Lioha iese.)
5.
Maxim : Şi?
Lioha : E pă bune.
Maxim : Şi?
Lioha : Ca chestie că i-ai tras-o-n freză lu’ ăla, cum căcat îl cheamă?
9
Maxim : Şi? (pauză) Ce căuta-n vestiar pân’ hainele altora? Ca să dea vina pă
mine p-ormă? Un lăbar.
Maxim : Ar fi o idee. Nu, mai bine-mi fac o pulă din plastilină de vreo juma’ de
metru, să vedem cum îi ies ochii din cap, ca la melc.
Lioha : (râzând) Să mori tu!
Maxim : Pe bune.
Maxim : Îhâ.
Lioha : Hai la un film. Ştii ce-au băgat? „Caligula”. Mi-a zis Bogatka că l-a
văzut pă video. Cică-i porno.
Maxim : Mmh.
Lioha : Pe bune.
Lioha : Nu cred. Au fost ai mei şi l-au văzut. Ştii cum făcea patu’ dup-aia?
(Imită un scârţâ-
it apocaliptic). Deci… nu cred că au scos nimic.
10
Lioha : (Uitându-se la ceas) La şapte? Tre’ să bag ceva la ghiozdan. Mi-a făcut
colţunaşi cu carne. Hai, pa.
Maxim : Pa.
6.
Lioha : Gata?
(Maxim mai încearcă o dată. Uşa cedează. Maxim se lasă brusc pe vine
ţinându-se de cap)
Maxim : Na.
Maxim : Ce să mai…
11
Lioha : Dacă s-a auzit?
(Lioha geme.)
7.
12
În faţa cinematografului. Maxim şi Lioha se uită la afişul pe care scrie cu litere
roşii Caligula.
Maxim : Poate.
Lioha : …Nee. Tre’ să mă car acasă, altfel iar ţipă maică-mea. Şi mi-e şi foame.
Okay, ne mai vedem.
Maxim : Bine.
8.
Mireasa: Băi…
Maxim nu se-ntoarce.
Maxim : Ba da.
13
Maxim scoate pachetul, îi întinde una. Ia şi el una, le aprinde.
Maxim : Max.
Mireasa: Maxic?
Maxim : Îhâm…
Maxim : Ce?
Mireasa: Hai să fugim, vrei? O să te iubesc până la moarte, Maxic. Am nişte ţâţe
de cazi pe spate. Ia, pune mâna… (îi pune mâinile pe sâni). Maxic, te doresc,
sunt udă toată, Maxic.
Maxim : Du-te-n…
Ginerică: (ajungându-l din urmă.) Ia zi, bă puţă, ce ne facem noi cu tine, acuma?
14
Mireasa: (Nechează, scoate un pantof cu toc şi-l loveşte pe Maxim .) Omoară-l
Slavik, impotentu’ dracu’!
9.
Maxim : Nu încă…
15
(Se întoarce şi fuge. Băiatul se topeşte în întuneric.)
10.
Noapte. Maxim stă în pat. Se ţine de cap. Se uită în tavan. Deodată începe să
şoptească.
Tăcere. Maxim se dă jos din pat. Aprinde lumina. Scoate de sub pat o cutie cu
bucăţi de plastilină, începe să modeleze ceva. Pe spate are vânătăi de la
pantoful miresei.)
11.
Lioha : Io frăţioare, n-am mai ajuns ieri p-acas’. Pe stradă, merg şi ce să mai, pe
scurt, uau! O fufă grăbită şi cam pilită. Mă dau pe lângă ea, una-alta, că să bem
o bere. Ea câr-mâr, că lasă. Gratis. Da’ io – cum mă ştii: iau şi bere şi ţigări –
Marlboro. Şi –pac! - ne-am băgat într-o scară. Nu-i d-aici. Şi e şi un pic cam…
(face cu degetul la tâmplă)
Maxim : Şi p-ormă?
Lioha : Ce p-ormă? I-am tras-o. La-nceput că câr-mâr, că sunt virgină… chestii
d-astea. Şi dup-aia cine-mi pune prezervativu’ cu mânuţa ei? Îţi dai seama, pe
scară, foarte incomod. Cel puţin la al treilea număr… Păcat că n-ai fost şi tu. Da’
ce mai, stă la o mătuşă pe centură. Dac-ai vreun gând, te rezolv… Zi cine ţi-a
tras-o.
Maxim : Un căcat.
16
Lioha : şase! (se face că se pişă. Maxim la fel, dar scoate ceva din sân. Apare
Ludmila Ivanovna în aceeaşi rochie maro.)
Ludmila Ivanovna : Aha. Ia uite cine-i aici, cei doi porumbei. Pe tine Vasiliev,
parcă te-am avertizat.
Mama lui Lioha: Şi când mă gândesc că era dat de exemplu. Elev model era. Nu
ieşea p-afară nici să-l rogi. Şi de când s-a înhăitat cu ăsta, parcă nu mai e el. Vă
rog, Ludmila Ivanovna, mai daţi-i o şansă. Ştiţi ce zice? Zice că-i i-e frică de
17
Maxim ăsta, că-l ameninţă cu nu ştiu ce bătăuşi, dacă nu… rămâne prieten cu el.
Zice că-l bate tot timpu’.
Mama lui Lioha: Atunci se poate să nu-l menţionaţi deloc pe Lioha, la consiliu,
Ludmila Ivanovna? Vă fac abonament la piscină. Sunt şefă acolo.
Ludmila Ivanovna : Vă-nţeleg. De ce să-i stricăm băiatului viitorul. Mai ales că-i
băiat bun. Mereu politicos…
Mama lui Lioha: Nici o problemă, da’ se poate Ludmila Ivanovna. Se face. Vă
servesc. Cu toată plăcerea.
13.
18
Bunica: Da.
Maxim : Ce contează? I-am zis, nu i-am zis. V-am zis să-mi daţi mie actele, şi
cu asta basta.
Directorul: Cum adică să ţi le dăm ţie? Legal, actele se predau părinţilor… sau
tutorelui…
Directorul: Păi, nu-i tot! Deci, Olga Ivanovna… am reţinut bine? Olga
Ivanovna?
Maxim : Da!
Directorul: Deci, stimată O.I. suntem nevoiţi să-l exmatriculăm pe nepotul dvs.
Maxim : I-am tras una-n bot lu’ nepot’su, când l-am prins furând.
Bunica: Ce să pricep?
19
Ludmila Ivanovna : Asta-i prea de tot, Oleg Petrovici! Nu-nţelegi că ai crescut
un criminal?
Bunica: De ce ziceţi criminal? E băiat bun. Îmi pune şi plosca când cad la pat.
Şi-o şi goleşte. Şi face nişte chestii din plastilină…
Bunica: E.
Ludmila Ivanovna : În cazul ăsta Oleg Petrovici, mă dau bătută. Când ai trecut
ultima dată pe aici, drăguţă, să te interesezi de situaţia lui?
Ludmila Ivanovna : Ce „mai uşor”? După ăsta plânge puşcăria. După amândoi.
Maxim : Taci.
20
Maxim : Ce Maxim, în morţii mamii voastre?!
Bunica: Maximuşka.
Maxim : Hai să mergem, Buni. Lasă-i pe javrele astea să latre cât vor. Sau se
cară ea.
Maxim : Închide gura, pizdă. (Ia o vază de pe masă) Îţi sparg căpăţâna aia!
Ies.
14.
Maxim iese din şcoală cu bunica. La poartă stau Lioha şi câţiva copii.
Maxim : Ia-o înainte, Buni. Vin imediat. (rămâne locului, strigă) Lioha! Lioha!
21
Un băiat masiv: A venit poponache.
Maxim : (Se năpusteşte asupra lui) De ce mănânci bă, căcat?! Băiatul masiv îi
dă un pumn care nimereşte în fruntea lui Maxim. Băiatul se ţine urlând de
mână. Maxim se aruncă asupra lui, dar e apucat de guler şi răsturnat pe spate.
15.
Maxim se spală la cişmea. Are faţa umflată. Nasturii de la geacă sunt rupţi. Se
aud voci din spate.
Maxim o ia la goană.
16.
22
Iar noapte. Întuneric. Maxim chinuit. Tresare, ascultă. Se duce la fereastră, se
uită în jos. Lângă gardul locului de joacă stă acelaşi băiat. Nu-l auzim.
17.
VECINUL: Ai un foc?
VECINUL: Aha, jigodie, am pus laba pă tine! De ce mi-ai dat, mă, foc la cutia
de scrisori?
Maxim : Ce?
Maxim : Ce cutie?
Maxim : Bricheta.
Maxim : Bricheta.
VECINUL: Dispari!
23
VECINUL: Bă, tu eşti greu de cap?
Maxim : Bricheta.
VECINUL: Hai, fă paşi! (îl apucă pe Maxim de guler şi-l împinge pe scări în
jos.)
Maxim coboară până jos, ascultă să vadă unde a intrat vecinul, ia nişte ziare,
urcă la uşa vecinului, le pune sub clanţa uşii şi, cu un chibrit, le dă foc.
Coboară. Aude de după uşă o voce de copil. TATA, VINE FUM. Urcă la loc, ia
ziarele şi începe să le calce ca să le stingă. Brusc, se deschide uşa şi apare
vecinul.
VECINUL: Băi, te prind io, băi! Îmi dai foc la casă? Te paşte bulău’, bă!
18.
Seara. Maxim stă în tribuna unui stadion mic. Mănâncă pâine rupând bucăţi
mici. E singur. Se aud broaştele cântând neruşinatul lor cântec de împerechere.
Maxim le ascultă. Cade pe gânduri, privind în gol. Mănâncă cu mişcări
mecanice.
Jos apar două siluete. O femeie şi un bărbat. Se apropie. Uşor-uşor observăm
că bărbatul e un puşti de vreo 18 ani. Femeia e în jur de 30 de ani şi e băută.
Băiatul ţine în mână o sticlă de votcă plină. Vin la tribună şi se fac comozi în
primul rând. Nu-l observă pe Maxim. Băiatul pune sticla pe un scaun şi începe
s-o pipăie pe femeie.
Femeia: Hei, hei, hei. Uşurel. Mai întâi bem şi noi ceva.
24
Femeia: Nu mai poţi, ă? Explodezi.
Femeia: Sărută-mă.
Tânărul : Explodez…
Tânărul : Da…
Femeia: Mă iubeşti….
Tânărul : Taaa…
Femeia: Bine, atunci fie (se apleacă şi-şi ridică fusta. Tânărul se descheie la
şliţ, se pune în spatele ei, tremură.)
25
Femeia: (după el) Stai bă un pic.
Femeia: Stai mă, ia-o-ncet. Ce, nu ştii de glumă? Hai că mă car. Băi, vezi că
tata-i şefu’ la poliţie. Vrei să-l sun? Nu, nu…
Tânărul : Pizda mă-tii de curvă grasă. Dacă te mai văd, te-omor! Auzi?! (pleacă.
Femeia aşteaptă până pleacă Tânărul. După care se adună de pe jos.
Femeia: Labagiu’. Ia uit’ mi-a udat chiloţii. La vârsta lui. Murea dacă-mi dădea
şi mie un gât? (îl vede pe Maxim ) Cine-i acolo?
Maxim nu răspunde. Femeia urcă treptele la el. Maxim îşi aprinde o ţigară.
Maxim : Hm.
Maxim : Ce căţel?
Femeia: De rasă.
Maxim : Aha.
Maxim : Nu.
26
Maxim : Nu.
Maxim : Nu ştiu.
Maxim nu răspunde.
Femeia: Hai, că mă iubeşti, doar… (Îi pune mâna pe şliţ) Ia-uite. E clar. Şi io te
iubesc. Vrei să vezi? Să-ţi arăt. (Îl mozoleşte, tandru, şoptind) Iubitule,
scumpule, dragule, te iubesc… (se opreşte) Mă iubeşti? Arată-mi.
Maxim : Ce?
Femeia: Sărută-mă aici…
Maxim : Ce?
Femeia: Aici?
Maxim : Unde?
Maxim : De ce?
Femeia: De d-aia.
27
Femeia: Ce-i asta?
19.
Noapte. Cameră. Maxim în pat. Se apucă de cap din pricina durerii. Plânge
încetişor. Priveşte cu ochi sticloşi spre perete. Brusc, pereţii încep să pulseze.
Camera se micşorează, tavanul vine spre Maxim. Totul devine viu, mobil. Râde.
Camera devine din ce în ce mai mică. Nici măcar nu mai e o cameră, e doar o
cutiuţă, tapetată cu pluş negru. E un sicriu. Maxim urlă…
20.
Ziua. Maxim stă la o masă, se ţine de cap, plânge încetişor. Compune din
plastilină figura unei fete. Se aude soneria. Maxim se duce să deschidă.
Maxim : Ce vrei?
Lioha : Am agăţat o jartea. Are casă, tot ce trebuie. E-n limbă. A zis şi că dacă
n-am şi-un tovarăş, c-are şi ea o prietenă, mă-nţelegi. Adică tu. Bogatka nu era
acas’. Prăjină’ era cu mă-sa şi zugrăvea: cică n-are timp. Ce să mai: nimeni. Pă
scurt: scoate-mă din căcat, Max. Vii?
Maxim : Ce jartea?
Lioha : Penală, dîn cap până-n picioare. Pă bune, m-a lăsat fără bani numai’ pă
bere. Şi zice că şi prietena ei se prezintă de-ţi cad dinţii. Hai Maxică, o să fie
super.
28
Maxim : Intră.
Maxim : O ştiu.
Lioha : Şi lu’ asta i-am pus-o. P-ormă am fost cu Bogatka la una cu casă de
vacanţă. Frate, ştii ce-a fost acolo? Pulbere m-am făcut. M-am pişat pe mine, pă
bune. Super-mişto. A, şi era să uit: ghici ce-am făcut la piscină la mama.
Maxim : Hm…
Maxim : Adică.
Maxim : Cum?
Lioha : Simplu. Maică-mea … ce să mai. Pe scurt: le-a făcut abonament. Lu’ aia
şi lu’ nepo’su. Înţelegi? Şi el habar n-avea să-noate.
Maxim : Pe bune?
Lioha : Las’ c-aşa-i trebe’. O’ată am făcut duş cu el. N-avea nici un floc, şi nişte
coiţe uite-atât, să moară mă-sa. Şi era, bă-ntr-a noua! Tu-l în cur, dacă se-neca
mai repede… N-ai fi păţit-o nici tu. Tre’ia să-i zic lu’ mama să le facă
29
abonamente mai repede. Căcat. Şi vaca aia de Ludmila, acu’ e toată ziua la
biserică. S-a cuminţit. Nu mai calcă pân weceuri. Hai, mă, n-ai terminat?
Maxim : Ba da.
Maxim : okay.
Ies.
Lioha : Ah da, era să uit, Max… sper că nu te-ai supărat pe chestia aia. Ştii cum
a fost de fapt? Le-am zis de Caligula. Mai ştii ce făceau ăia acolo…bărbaţii între
ei. Şi cretinu’ de Prăjină zice: şi voi nimic? Ce să mai: şi tocmai atunci ai picat
tu. Şi asta a fost. N-am putut să-i opresc. Am vrut, da’ n-am putut.
Maxim : Am.
Lioha : (Scoate un pachet) Ia. E Camel. Ia-l pă tot. Doar nu vrei să fumezi
căcaturile alea cu alea dă faţă. Ia, că lu’ maică-mea îi merge din ce în ce mai
bine.
21.
La ieşirea din bloc. Lioha se uită în jur. Maxim stă ghemuit pe vine.
Lioha : Aici am lăsat-o. Unde dracu’ e? S-a cărat? Ţi-am zis, tâmpitule, să te
grăbeşti. Mă rog, ce tâmpenie. O pizdă proastă. Acu’ ce facem?
De după colţ apare o fată de cam 20 de ani. Îi face cu mâna lui Lioha.
30
Maxim : Merge.
Lioha (râzând) Eşti bou. Habar n-ai. Se apropie de fată. Nataha, ce s-a-
ntâmplat? Am crezut c-ai plecat.
Lioha : Aah.
Maxim : Cine?
Lioha : Îhâ.
Lioha : Aha. Şi prietena ta e okay? Nu-i vreo pocitanie? N-o să moară săracu’
Max cân’ o vedea-o?
Lioha : (către Maxim) Îţi curg balele, ă? Ia, ţine punga asta.
31
Nataha: Io ce-am? Mă ştie juma’ de-oraş. Avem to’ timpu’. (Îi îndepărtează
mâna.)
22.
Cei trei s-apropie de scara unui bloc cu cinci etaje, care se-nalţă în mijlocul
unor barăci de lemn. Uşa blocului se ţine într-o singură balama.
Nataha: Aici.
Nataha: Si?
Nataha: Da.
Lioha : (îl opreşte pe Maxim şi-i şopteşte) Parcă se uită cam cu curu’. Cre’ că i
s-a pus pata pă tine. Dac’ amica ei arată câ’ de cât, ţi-o dau ţie p-asta.
Nataha: La cinci.
Urcă. Nataha aşteaptă în faţa unei uşi zgâriate. Bagă cheia în broască.
32
Nataha: Po’ s-o-ntrebi singur.
Maxim şi Lioha intră. Se descalţă. Nataha încuie uşa, pune cheia în buzunar.
Nataha: În cameră.
Nataha (îl împinge uşor pe Maxim. Maxim intră în cameră. Acolo sunt doi
bărbaţi cam de treizeci de ani. Unul dezbrăcat până la brâu, cu tatuaje peste
tot, altul în maiou, tot tatuat.)
Dezbrăcatul: Hai, puiuţ, ce, te-ai speriat? Ia loc aici. Vorbim şi noi.
Nataha: Acu’ să nu te pişi pă tine. (Ia de la Maxim punga cu beri) Stai şi tu jos.
(Maxim se aşează lângă Lioha)
Nataha: El a luat-o. (se aşază în braţele Dezbrăcatului. Bea din sticla lui.
Tipului în maiou.)
33
Nataha: Nu bei?
Maxim : Ce contează.
Maxim : Maxim
Maxim : Nu.
Dezbrăcatul: Hai, că te-nvăţăm noi. Sau tu, Lioha. Facem una mică? Popa-
prostu’. (zâmbeşte)
Lioha dă maşinal din umeri.
Dezbrăcatul: Hă?!
34
Lioha : Cum?
Maxim : Eu nu.
Dezbrăcatul: Da’ de ce? Fin’că nu-ţi place de faţa mea? (Maxim nu răspunde)
HĂ? Aud?
Tipul în maiou: Nici io n-am vrut să mă nasc, da’ mama a ţinut-o p-a ei. O vacă,
nu?
(pauză)
Maxim : Ce?
35
Maxim : Bine.
Dezbrăcatul: În bucătărie.
Nataha: Vrei să-mi pui mâna pe cur? (se-ntoarce cu fundul la el) Hai că ţi-am
promis. Eu mă ţin de cuvânt.
Dezbrăcatul: Păi, dă jos pantalonii. Cu blugii ăia, e ca cum ai pune mâna p-un
copac.
Dezbrăcatul: Aşa da. Acuma puiuţ, acuma pune mâna. Ia ui’ ce buci are.
Tipul în maiou: Ce faci, m’? Mângâi pisica?! Pune, bă, mâna ca lumea!
Lioha : Cum?
36
Tipul în maiou: Cum se pune pe curve.
Lioha : Cum?
Lioha o ciupeşte.
Lioha pupă.
Nataha: Ai grijă!
Lioha muşcă.
Nataha (sare din loc, îşi trage pantalonii). Pizda mă-tii! (Îi dă un şut lui Lioha)
Labagiule! (Îşi dă din nou pantalonii jos. Către Dezbrăcatul):
Nataha: Ai-nebunit? Vrei să te muşc şi io pă tine? (se duce la Tipul în maiou şi-l
muşcă tare de obraz. Tipul în maiou nici nu clipeşte)
Dezbrăcatul: Hai, adu’ cărţile alea. Că ăştia micii vrea şi ei să citească ceva.
37
Nataha se duce la bucătărie.
Dezbrăcatul: Ce-i puiuţ? N-ai mai pus mâna p-o femeie pân’ acu?
Dezbrăcatul: Hă?
Lioha încuviinţează.
Lioha : Da.
Lioha : Ce?
Lioha neagă.
Lioha : Nu.
Lioha : Nu.
Lioha : Nu ştiu.
38
Lioha : Nu.
Lioha : Nu ştiu.
Lioha : Poate.
Lioha : Nu vreau.
Lioha încuviinţează.
Dezbrăcatul: Pă ce jucăm?
Lioha : Nu ştiu.
Lioha : Nee.
39
Lioha : Fin’că doare.
Lioha : Pe nimic.
Maxim : Eu.
Maxim : Ce?
Dezbrăcatul: Aşa. Cam asta fost. (îi pune lui Lioha doi şesari pe umeri. Lioha
zâmbeşte strâmb. Pauză).
Lioha : Cam.
40
Nataha: Dac-aţi mers la risc…
(strânge cărţile)
Lioha : Nu.
(Dezbrăcatul scoate din pungă două sticle. Le deschide cu ambii ochi. Întinde
una Natahăi şi pe cealaltă o dă pe gât.)
41
Dezbrăcatul: Stai mă la un loc, în gura mă-tii!
Dezbrăcatul: Nu mai zbiera tu! Ce faci mă, un’ te duci mă? Stai mă la un loc, n-
auzi ce-ţi spun? Tu ce faci bă cu al tău?
Dezbrăcatul: Nu mă-ntrerupe!
(iar zvârcoleli)
42
Nataha râde isteric, bate cu palma în pervaz.
23.
Noapte. Plouă cu găleata. Maxim şi Lioha pe o stradă pustie. Lioha merge puţin
în faţă. Tăcere.
Lioha : Cară-te dracu’! Numa’ din cauza ta! (pleacă. Maxim merge după el)
Lioha : Max, Max te rog stai! (fuge după Maxim şi cade. Rămâne la pământ.)
Max, Max, Maaaax…
24.
Maxim intră în camera lui. Aprinde lumina. Se duce la masă, se aşază. Ia
plastilina şi o frământă furios. Priveşte bucata informă de plastilină. Vrea s-o
arunce la loc în cutie. Dar reîncepe să modeleze.
43
Din plastilină începe să apară o formă umană. Apar braţe, picioare, un cap,
păr, o figură…
Maxim priveşte figura, zâmbeşte.
Îi curge sânge din nas. Un strop picură pe fruntea figurinei. Maxim o şterge cu
grijă. Se ridică, se dezbracă. Stinge lumina.
25.
Bunica: Maxim, au băgat carne tocată ieftină. Cu alegerile astea. Hai, du-te şi tu
pân’ acolo.
Bunica: La Palatul culturii. Au făcut acolo secţie de votare. Şi dau carne tocată
ieftin. Te duci?
Maxim : Ce?
Maxim : P-afară…
26.
44
O sală mare cu multe mese. Pe mese multe produse. Aglomeraţie, în jurul
meselor. Unii cumpără, alţii doar privesc. Maxim cu sacoşa de pânză, se
apropie coada la cârnaţi.
O femeie: Foarte frumos din partea ta. Tre’ s-ajuţi pe mama. Are şi sălămior
bun, bun şi ieftin. Neapărat să iei.
Maxim : Ce?
Maxim : Mulţumesc.
45
EA: ia uite, sandale.
EA: Mama…
EA: Vaco! Tâmpito. Lu’ Galina i le-ai fi luat. Da’ mie nu. Te urăsc. Gata, mă
mut la tata. Şi tu poţi să stai cu vaca de Galina. Două tâmpite. (izbucneşte în
plâns)
Mama pune sandalele pe tejghea, o apucă de mână şi o trage după ea. Tania
plânge cu faţa schimonosită de ură)
EA: Nu pune mâna pe mine, vaco! Nu mai eşti mama mea. Dă-mi drumu’! Dă-
mi drumu’! Vedea-te-aş moartă!
Ies, amândouă.
Vânzătoarea: Ce poamă.
46
Maxim, palid, se uită la sandale. În spatele lui se aşază la coadă o femeie cu
sacoşa plină de alimente.
Maxim : Ce?
Maxim : Nu.
O Femeie: Tre’ să-l scoatem afară la aer. Îmi ţineţi şi mie un pic sacoşa?
Femeia cu sacoşa: Ete, na! Cu care mână? Cu astea două o ţin p-a mea. Că uite
câtă e.
Maxim încuviinţează.
Maxim se ridică.
O Femeie: Stai aici liniştit. Îţi cumpăr eu ce-ţi trebuie. Şi p-ormă te duc pân’
acasă.
47
Maxim : Nu-i nevoie.
Maxim : N-am.
O Femeie: Ce n-ai?
O Femeie: Cum adică? Stai un pic, un’ te duci? Nu mai vrei carne tocată?
Femeia tresare.
Maxim : (urlând) Lasă-mă-n pace! Ce vrei? Vrei checu’ înapoi? Ia-l! (aruncă cu
checul în femeie). Ce vreţi toţi de la mine? Căraţi-vă! Lăsaţi-mă-n pace! Lăsaţi-
mă-n pace!
27.
48
28.
Maxim intră în casă. Are sacoşa plină. Se duce spre camera bunicii. Deschide
uşa, se uită înăuntru.
Tăcere.
Maxim : Buni…
Nici un răspuns.
29.
30.
Maxim iese din apartament. Încuie. Descuie. Lasă cheia în broască. Sună la
apartamentul vecin. Aşteaptă. Nici un răspuns. Sună la alt apartament.
Aşteaptă.
Maxim : vecinu’.
49
Maxim : Nu-nţelegi? Bunica, e înăuntru.
31.
32.
Maxim ajunge la blocul de cinci etaje dintre barăci. Intră în scară. Trece de
cutiile de scrisori vandalizate şi ajunge la ultimul etaj. Se opreşte în faţa uşii
scorojite. Stă vreme îndelungată în faţa ei şi-şi ţine respiraţia. Apoi coboară
treptele înapoi. Pare că-şi aminteşte de ceva şi vine înapoi. Pune urechea la
uşă. Ascultă. Ciocăneşte…
Se aud paşi de după uşă.
Maxim se pregăteşte. Îşi priveşte mâna. Yala se descuie.
50
Maxim bagă mâna în buzunar, după box. Dar nu reuşeşte să-l scoată. Uşa se
deschide puţin.
Maxim loveşte cu pumnul gol. Nu nimereşte decât tocul uşii. Mai loveşte o dată.
Tipul în maiou se fereşte. Trage de clanţă vrând să închidă uşa. Uşa îl loveşte
pe Maxim care se prăbuşeşte pe podea.
Dezbrăcatul:(off) Ce-i?
33.
Întuneric.
51
Maxim deschide ochii.
Dezbrăcatul: Ce-ai acolo? Bagă mâna în buzunarul lui Maxim, scoate boxul. Cu
ăsta ai vrut să mă termini? (încearcă să şi-l tragă pe mână. E prea mic. Atunci îl
strânge în pumn, apoi îl loveşte pe Maxim drept în frunte).
Dezbrăcatul: Asta şi vreau, da’ nu mă lasaţi. (îi lui Maxim un şut în cap)
Dezbrăcatul: Oricum nu putem să-i dăm drumu’. O să se ducă să-şi pună mîna-n
ghips, şi ăia or să-l întrebe cum şi-n ce fel. Apucă-l.
Dezbrăcatul: Pe scară.
52
(îl ridică pe Maxim, îl scot pe palier, coboară un etaj)
Fereastra e deschisă.
Maxim : Ajutor.
53