Sunteți pe pagina 1din 58

1

Martin McDonaugh

OMUL PERNĂ

În româneşte de Miruna Suru

Personajele:

Tupolski

Katurian

Ariel

Michal

Mama

Tata

Băiatul

Fata

2

ACTUL I, SCENA 1

Cameră de interogatoriu. Katurian, legat la ochi ,este aşezat la o masă în centru. Intră Tupolski şi Ariel şi se aşează în faŃa lui, Tupolski Ńine în mână un dosar gros plin de hîrtii.

TUPOLSKI Domnule Katurian, dânsul este detectiv Ariel, eu sunt detectiv

Tupolski

KATURIAN Ce anume? Tupolski îi scoate legătura de la ochi.

TUPOLSKI Cine a lăsat asta pe tine?

KATURIAN Ummm

TUPOLSKI De ce nu ai dat’o jos? Arată aiurea. KATURIAN Nu credeam că am voie. TUPOLSKI Arata aiurea. KATURIAN (pauză) Da. TUPOLSKI (pauză) Deci cum ziceam, acesta este detectiv Ariel şi eu sunt detectiv

Tupolski. KATURIAN Păi, ce vreau să spun eu este în primul rând că am un respect deosebit

pentru dumneavoastră şi pentru ceea ce faceŃi dumneavoastră şi sunt fericit că vă pot ajuta în orice fel pot. Am un deosebit respect. TUPOLSKI Mă bucură nespus să aud asta.

KATURIAN. Nu sunt unul dintre acei oameni care

TUPOLSKI. Nu, nu ştiu. Unul dintre acei oameni care ce?

KATURIAN. Unul dintre acei oameni care nu respectă poliŃia. Eu nu am avut niciodată probleme cu poliŃia. Niciodată în viaŃa mea. Şi ARIEL. Niciodată până acum vrei să spui. KATURIAN Poftim?

ARIEL. Mă repet

spui. KATURIAN Acum am probleme? ARIEL. Ce altceva faci aici? KATURIAN Vă ajut la o investigaŃie, cred

ARIEL. Deci suntem prieteni, da, deci te-am adus aici ca şi cum

, KATURIAN Nu, nu îmi sunteŃi prieteni, nu ARIEL. łi s-au citit drepturile. Ai fost luat pe sus de acasă

impresia că aşa ne purtăm noi, în pula mea, cu cei mai buni prieteni ai noştri?

KATURIAN Nu suntem prieteni, nu. Dar, cu toate astea, sper că nu suntem nici duşmani ARIEL. (pauză) Am să te lovesc foarte tare în căcatul tău de cap. KATURIAN (pauză) Huh? ARIEL. Mormăi? Tupolski, Ńi se pare că mormăi? TUPOLSKI. Nu, nu mormăi, vorbeşti foarte clar. ARIEL. Ştiam eu că nu mormăi.

vizită de curtoazie

deci asta este o

Cine a lăsat aia pe tine?

omul.

ştiŃi?

Nu ai avut niciodată probleme cu poliŃia până acum. Vrei să

, deci suntem prieteni acuma, noi suntem prieteni?

LEGAT LA OCHI. Ai

3

KATURIAN Nu trebuie să

să ARIEL. „Ai să răspunzi la toate întrebările pe care

vreo întrebare, domnule „Am să răspund la toate întrebările pe care

acum o întrebare, şi întrebarea e „ Cât de mult ai să ne faci să te futem între timp?”, asta e întrebarea. KATURIAN Am să încerc să nu vă fac să mă futeŃi deloc pentru că am să încerc să răspund la tot. TUPOLSKI. Ei, ăsta e un început, nu?

am să răspund la toate întrebările pe care

Nu trebuie

Nici nu a existat vreodată

”. Există

Privindu-l pe Katurian, Ariel se retrage într-un colŃ şi îşi aprinde o Ńigară.

De ce crezi tu că te-am adus aici? Tre’ să ai vreo idee.

ARIEL.De ce dracu nu ne putem apuca odată să îl torturăm şi să terminăm cu toată porcăria asta? KATURIAN Poftim? TUPOLSKI. Cine e şeful în cazul ăsta, Ariel, eu sau tu? (Pauză) MulŃumesc. Nu-l asculta. Deci de ce crezi că te-am adus aici? KATURIAN Mi’am tot stors creierii şi degeaba, n’am idee. TUPOLSKI. łi’ai tot stors creierii şi degeaba, n’ai idee? KATURIAN. Nu. TUPOLSKI. Deci da sau nu? KATURIAN Da. TUPOLSKI. Huh? KATURIAN Fiindcă nu am făcut niciodată nimic. Nu am făcut vreo chestie anti- poliŃie, nu am făcut niciodată vreo chestie anti-stat

TUPOLSKI. łi’ai tot stors creierii şi nu te poŃi gândi la nici un singur motiv pentru care te-am adus aici? KATURIAN Mă pot gândi la un motiv dar nu e chiar neapărat un motiv cât mai mult ceva care ar putea avea o legătură, deşi nu văd totuşi cum ar putea exista o legătură. TUPOLSKI. Legătură a ce? A ce cu ce? Sau, a ce cu ce? KATURIAN Ce? Pai, doar faptul că mi’aŃi luat şi povestirile când m’aŃi luat pe

mine şi că acum le aveŃi acolo în dosar, doar asta

TUPOLSKI. Şi că le am unde? Ai citit hârtiile pe care le am în faŃa mea? KATURIAN Nu le-am citit TUPOLSKI. Hârtii care, în ceea ce te priveşte, ar putea fi extrem de secrete, top secret, foarte foarte secrete. KATURIAN Am văzut doar titlurile, am aruncat o privire doar. TUPOLSKI. Oh, deci cum ar veni, Ńi’ai folosit pur şi simplu vederea periferală? KATURIAN Da.

TUPOLSKI. Dar, stai puŃin, ca să fie vederea ta periferală, ar trebui să fii întors în

ăsta ar fi singurul lucru.

partea asta

Vezi, aşa

KATURIAN Vroiam să spun

(Tupolski se întoarce într-o parte, uitându-se în jos spre hârtii) în felul ăsta. Întors aşa, în felul ăsta

4

TUPOLSKI. Vezi? În felul ăsta. Pe o parte. KATURIAN Vroiam să spun vederea periferală din partea de jos TUPOLSKI. Oohh, deci vederea periferală din partea de jos a ochilor. KATURIAN Nu ştiu dacă există vreun cuvânt pentru asta. TUPOLSKI. Nu există. (Pauză) Pentru ce ar exista o legătură între povestirile tale şi faptul că ai fost adus aici? Scrii povestiri, nu e nici o crimă. KATURIAN Aşa credeam şi eu. TUPOLSKI. Cu anumite restricŃii desigur. KATURIAN Desigur TUPOLSKI. Securitatea statului, securitatea generală a cum dracu îi zice. Şi nici măcar nu le-aş numi restricŃii. KATURIAN Eu nu le-aş numi restricŃii. TUPOLSKI. Le’aş numi linii directoare. KATURIAN Linii directoare, da. TUPOLSKI. Date fiind anumite linii directoare, şi securitatea generală, nu e o crimă să scrii o povestire. KATURIAN Asta credeam şi eu. Asta-i toată chestia. TUPOLSKI. Ce e toată chestia? KATURIAN Vreau să spun, sunt de acord. Citeşti tot felul de chestii, aşa zise

„povestiri”, „PoliŃia e aşa”, „Guvernul e aşa”. Toate chestiile astea politice

aŃi numi? „ Guvernul ar trebui să facă asta”. Hai să fim serioşi! Un căcat! ŞtiŃi ce zic

eu? Eu zic că dacă ai o problemă politică, du-te şi scrie un căcat de eseu, eu am să ştiu unde mă aflu. Eu zic păstrează-Ńi părerile de stânga, de dreapta şi zi-mi un căcat de poveste! Ştii? Un mare om a zis odată: „Prima datorie a unui povestitor este să spună poveşti.” Iar eu cred în asta cu toată inima. „Prima datorie a unui povestitor este să spună poveşti.” Sau era: „Singura datorie a unui povestitor este să spună poveşti.” ? Mda, s-ar putea să fi fost „Singura datorie a unui povestitor este să spună poveşti.” Nu mai Ńin minte dar oricum, eu asta fac, spun poveşti. Nici o răfuială, nimic, nici o chestie socială. Şi de aceea nu văd, dacă de asta m-aŃi adus aici, nu văd care ar putea fi motivul, doar dacă a intervenit ceva politic, accidental, sau dacă s-a strecurat ceva ce pare politic, şi-atunci arătaŃi-mi unde este. ArătaŃi-mi unde este bastardul. Am să îl scot afară. Îl ard dracu’. ŞtiŃi ce zic?

cum le-

Pauză. Tupolski se uită direct la el.

ŞtiŃi ce vreau să spun?

TUPOLSKI. Trebuie să completez formularul ăsta acum. E un formular în caz că Ńi se întâmplă ceva cât timp eşti în custodie. (Pauză) E o greşeală aici cu numele, cred. Numele de familie este Katurian, nu? KATURIAN Da. TUPOLSKI. Da, vezi, aici eşti trecut cu prenumele Katurian. KATURIAN Prenumele este Katurian. TUPOLSKI. (pauză) Prenumele este Katurian? KATURIAN Da. TUPOLSKI. Şi numele de familie e Katurian?

5

KATURIAN Da. TUPOLSKI. Te cheamă Katurian Katurian? KATURIAN PărinŃii mei erau oameni glumeŃi. TUPOLSKI. Hmm. IniŃiala? KATURIAN K. Tupolski se uită la el. Katurian aprobă zîmbind, dă din umeri. TUPOLSKI. Numele tău este Katurian Katurian Katurian? KATURIAN Cum am spus, părinŃii mei erau oameni glumeŃi. TUPOLSKI. Prin „glumeŃi” vrei să spui „de-a dreptul dobitoci”. KATURIAN Nu vă contrazic. TUPOLSKI. Adresa este Kamenice 4443? KATURIAN. Da. TUPOLSKI. Unde locuiŃi cu

KATURIAN Fratele meu, Michal. TUPOLSKI. Ah, Michal. Bine că nu e tot Katurian. ARIEL. E handicapat, fratele tău, nu? KATURIAN Nu e handicapat, nu. Doar că uneori înŃelege mai greu. ARIEL: ÎnŃelege mai greu. Okay. TUPOLSKI. Rude apropiate? KATURIAN Michal. Rudele mele apropiate? TUPOLSKI. Sunt doar formalităŃi, Katurian. ÎnŃelegi ce zic? (Pauză) Locul muncii? KATURIAN Abatorul Kamenice. ARIEL. Scriitor KATURIAN Nu e atât de rău. TUPOLSKI. ÎŃi place ce faci acolo? KATURIAN Nu, dar nu e chiar atât de rău. ARIEL. Să tai animale. KATURIAN Nu tai chestii, eu doar curăŃ chestii. ARIEL. Oh, tu nu tai chestii. Tu doar cureŃi chestii. KATURIAN Da. ARIEL. ÎnŃeleg. KATURIAN Eu doar le curăŃ. ARIEL. Tu doar le cureŃi. Nu le tai. KATURIAN Nu. ARIEL. ÎnŃeleg. Pauză. Tupolski pune pixul jos apoi rupe în două formularul pe care îl completase.

?

TUPOLSKI. Nu era un formular pentru cazul în care Ńi se întâmplă ceva cât timp eşti în custodie. Mă prosteam doar. KATURIAN Ce era? TUPOLSKI. Era o bucată de hârtie pe care mă pregăteam să o rup în două. Tupolski răsfoieşte teancul de povestiri până o găseşte pe cea pe care o căuta. Iată-te, „OmuleŃii de măr” KATURIAN Ce e cu ea? Ariel se aşează la masă, ia loc, stinge mucul de Ńigară în timp ce Tupolski se familiarizează cu povestirea. Nu e una dintre cele mai reuşite (Pauză) Dar e destul de bunicică.

6

TUPOLSKI. Povestirea începe cu o fetiŃă cu care tatăl se poartă foarte rău KATURIAN O pălmuieşte şi chestii din astea. Este un

TUPOLSKI. Se pare că ai foarte multe st KATURIAN Ce? TUPOLSKI. Tatăl. ”

ARIEL. „Este un

TUPOLSKI. Reprezintă ceva, nu e aşa? KATURIAN Reprezintă un tată rău. Este un tată rău.Ce vreŃi să spuneŃi cu „reprezintă”? TUPOLSKI. Este un tată rău. KATURIAN. Da. O pălmuieşte pe fetiŃă. TUPOLSKI. De aceea este un tată rău. KATURIAN Da. TUPOLSKI. Ce altceva îi mai face fetiŃei „tatăl rău”?

KATURIAN Povestirea nu spune nimic altceva, cred, decât că tatăl se poartă urât cu fetiŃa. PuteŃi să trageŃi siunguri concluziile.

ARIEL. Ahhh

, KATURIAN Hah?

ARIEL. Ne spui cum că ne putem acum trage singuri concluziile, nu?! KATURIAN. Nu! Da! ARIEL. Ştim că putem trage singuri concluziile, în pula mea! KATURIAN Ştiu. ARIEL. Hah? KATURIAN Ştiu!

ARIEL. În pizda mă-sii!

Este un ce?

ceva, ai zis.

ne putem trage singuri concluziile acum, da?

hah?!

Ariel se ridică şi începe să umble de colo-colo. TUPOLSKI. Ariel începe să se îngrijoreze puŃin pentru că asta, chestia asta cu „Ne putem trage singuri concluziile” este cumva treaba noastră. (Pauză) Şi prima

concluzie pe care o tragem este exact câte povestiri exact ai în care „ o fetiŃă este tratată rău” sau „un băieŃel este tratat rău”? KATURIAN Câteva. Câteva. ARIEL. „Câteva”. Câteva pe dracu’ ! Primele douăzeci pe care le’am luat erau „un ”

băieŃel este futut aşa sau o fetiŃă este futută aşa KATURIAN Dar asta nu înseamnă nimic, nu încerc să spun nimic ARIEL. Ce nu încerci să faci? KATURIAN Ce? ARIEL. Nu ce? KATURIAN Ce, încercaŃi să spuneŃi că eu încerc să spun că toŃi copiii reprezintă ceva? ARIEL. „Eu încerc să spun” KATURIAN Că aceşti copii reprezintă Poporul sau ceva? ARIEL. (apropiindu-se) „Eu încerc să spun”. Acum îmi pune pula vorbe în gură. „Eu încerc să spun”, şi cică să mai tragem singuri concluziile

KATURIAN Nu

ARIEL. Nici nu mai putem vorbi acum, zice rahatul ăsta de om! Pune dracu’

mâinile jos

?

!

!

7

Ariel îl trage jos de pe scaun pe Katurian, îngenunchează lângă el şi îi smuceşte capul. Tupolski se uită şi oftează. TUPOLSKI. Când eşti gata, Ariel. Ariel se opreşte, respiră greu şi îşi reia locul. (lui Katurian) Ia loc te rog. (cu durere Katurian îl ascultă)

TUPOLSKI. Oh, uite că am uitat să menŃionez

poliŃistul rău. (Pauză) Aşadar, înapoi la literatură. Tatăl, după cum am stabilit, se

poartă urât cu fetiŃa, şi într-o zi fetiŃa ia câteva mere şi scobeşte nişte omuleŃi micuŃi din merele astea, degeŃele, ochişori, năsucuri, şi i le dă tatălui ei dar îi zice că nu trebuiesc mâncaŃi ci păstraŃi ca amintire din vremea când singura lui fiică era mică, şi bineînŃeles porcul de taică-su înghite mai mulŃi omuleŃi de-ăştia de măr întregi, doar ca să-i facă în ciudă fetiŃei, iar ei au înăuntru lame de ras şi el moare în agonie. KATURIAN Şi ăsta cum ar veni este finalul poveştii, adică ar trebui să fie finalul poveştii, tatăl primeşte ce merită. Dar apoi continuă. TUPOLSKI. Dar apoi continuă. În aceeaşi noapte fetiŃa se trezeşte. CâŃiva omuleŃi de măr i se urcă pe piept. Îi deschid gura cu forŃa. Şi îi spun

KATURIAN (voce subŃire) „Ne-ai omorât frăŃiorii ”

TUPOLSKI. „Ne-ai omorât frăŃiorii

înnecată în propriul ei sânge. Sfârşit. KATURIAN E ca o răsturnare de situaŃie. Ai crede că e o secvenŃă dintr-un vis. Nu este. (Pauză) Ce? Doar am spus că nu-i povestirea mea cea mai bună. ARIEL: Umbli prin cartierul evreiesc, Katurian? KATURIAN Cartierul evreiesc? Nu. Mai trec din când în când pe acolo. Îl iau pe frate-miu din cartierul Lamenec, de la şcoală. Dar asta nu e în cartierul evreiesc. Trebuie doar să treci prin cartierul evreiesc. ARIEL. Îl iei pe frate-tu, el e mai mare ca tine, nu? Încă merge la şcoală? KATURIAN E o şcoală specială. Pentru cei cu dificultăŃi de învăŃare. (Pauză) Treaba asta are legătură cu evreii? Eu nu cunosc evrei. ARIEL. Nu cunoşti evrei? KATURIAN Nu am nimic împotriva evreilor dar nu cunosc nici unul. ARIEL. Dar nu ai nimic împotriva evreilor? KATURIAN Nu. Ar trebui să am? TUPOLSKI. „Ar trebui să am?” Bun răspuns. „Ar trebui să am?” Cumva servil şi

laş pe de o parte dar vag sarcastic şi provocator pe de altă parte. „Ar trebui să am?” KATURIAN Nu încercam să fiu provocator. TUPOLSKI. Încercai să fii servil? KATURIAN. Nu. TUPOLSKI Atunci încercai să fii provocator. Iar acum Ariel te va lovi din nou KATURIAN AscultaŃi, nu înŃeleg ce caut eu aici. Nu ştiu ce anume aşteptaŃi să vă spun. Nu am nimic cu nimeni. Nici cu evreii nici cu nimeni. Eu doar scriu povestiri.

Asta e tot ce fac. Asta e viaŃa mea. Stau acasă şi scriu povestiri

Eu sunt poliŃistul bun, el e

Apoi coboară în gâtul fetiŃei. Iar ea moare

Asta-i tot.

Ariel se ridică şi se îndreaptă spre uşă.

ARIEL. Asta îmi aminteşte că trebuie să merg să vorbesc cu fratele tău.

8

Ariel iese, Tupolski zâmbeşte, Katurian uimit, speriat.

KATURIAN Fratele meu e la şcoală. TUPOLSKI. Eu şi Ariel avem chestia asta haioasă între noi, întotdeauna spunem „Asta îmi aminteşte” când de fapt lucrul respectiv nu ne aminteşte deloc de lucrul de care spunem că ne aminteşte. E foarte amuzant. KATURIAN Fratele meu e la şcoală. TUPOLSKI. Fratele tău e cu o uşă mai încolo. KATURIAN (pauză) Dar tre să fie speriat TUPOLSKI. Şi tu pari puŃin speriat. KATURIAN Sunt puŃin speriat. TUPOLSKI. De ce eşti speriat? KATURIAN Sunt speriat că fratele meu este singur într-un loc străin, şi sunt speriat că amicul tău o să-l bată de n-o să se vadă, şi sunt speriat că o să vină şi-o să mă bată şi pe mine iar de n-o să mă văd, deşi dacă o face e în regulă, adică aş prefera să nu o facă dar dacă este ceva în povestirile astea ce nu vă place atunci poftim, răzbunaŃi-vă pe mine, dar frate-miu se sperie uşor şi nu înŃelege lucrurile astea şi oricum nu are nici o legătură cu poveştile astea, abia dacă i-am citit una sau două aşa că mi se pare complet nedrept că l-aŃi adus aici şi cred că ar trebui să mergeŃi chiar acum, în pula mea, chiar acum să îi daŃi drumul de aici! Chiar în momentul ăsta, în pula mea! TUPOLSKI. (pauză) Pun pariu că acum eşti tot numai adrenalină, nu-i aşa, eşti tot numai senzaŃii de genu’„Vai, ooh am Ńipat la un poliŃist”, tot numai „Oooh probabil că nu ar fi trebuit dar ooohh m-am enervat rău de tot”. Oooh. Calmează-te dracu odată. Ai înŃeles? Ce crezi, că suntem animale? KATURIAN Nu. TUPOLSKI. Păi nu suntem animale. Avem de-a face, uneori, cu animale. Dar noi nu suntem animale. (Pauză) Fratele tău nu va păŃi nimic. ÎŃi dau cuvântul meu.

Tupolski se uită la o altă povestire din teanc.

„Povestea Răscrucii Celor Trei Cuşti de Fier”. Se pare că asta nu are tema ta. KATURIAN Care temă? TUPOLSKI. Ştii tu, tema ta, „Un biet copilaş o ia nasol în freză”. Tema ta. KATURIAN Asta nu e o temă. Unele dintre ele au ieşit aşa. Asta nu e o temă. TUPOLSKI. Deşi poate, indirect, are tema ta. KATURIAN Eu nu am teme. Am scris, câte, patru sute de poveşti şi din astea zece, poate douăzeci în care e vorba despre copii. TUPOLSKI. În care e vorba despre copii ucişi. KATURIAN Deci, ce, e vorba despre povestiri cu copii ucişi? CredeŃi că încerc să spun „MergeŃi şi omorâŃi copii” ? TUPOLSKI. Nu spun că încerci să spui „MergeŃi şi omorâŃi copii”. (Pauză) Încerci să spui „MergeŃi şi omorâŃi copii” ? KATURIAN Nu! În nici un caz! GlumiŃi? Nu încerc să spun absolut nimic! Asta e toată chestia.

9

TUPOLSKI. Ştiu, ştiu, toată chestia, prima datorie a unui povestitor este să KATURIAN Da TUPOLSKI. Bla, bla, bla, ştiu. Această „Răscruce a Celor Trei Cuşti” KATURIAN Dacă sunt copii în povestirile mele este incidental. Dacă e politică în ele este incidental. Este accidental. TUPOLSKI. Doar că, chestia este că, nu mă întrerupe când vorbesc KATURIAN Nu, îmi cer scuze TUPOLSKI. Dacă te întreb ceva direct, sau dacă fac aşa cu ochii, dacă fac aşa adică„Hai, spune ceva” cu ochii, atunci tu poŃi să spui ceva, dar dacă sunt în mijlocul a KATURIAN Ştiu, îmi cer scuze TUPOLSKI. Şi iar o faci ,în pula mea!! Te-am întrebat ceva direct? Am făcut cu ochii „Hai, spune ceva” ?! KATURIAN. Nu. TUPOLSKI.Nu, nu te-am întrebat, nici nu am făcut, aşa-i? (Pauză) Aşa-i? Vezi, asta a fost o întrebare directă şi am şi făcut cu ochii aşa ca şi cum „Hai, spune ceva”. KATURIAN. Îmi pare rău, sunt nervos. TUPOLSKI. Ai tot dreptul să fii nervos. KATURIAN Ştiu.

TUPOLSKI. Nu, nu m-ai auzit, am spus „Ai tot dreptul KATURIAN. De ce?

TUPOLSKI. (pauză) „Răscrucea Celor Trei Cuşti”

Ce încerci să ne spui în această

poveste? KATURIAN Nu încerc să vă spun nimic. Nu ar trebui să fie nimic altceva decât un puzzle fără soluŃie TUPOLSKI. Şi care este soluŃia? KATURIAN (pauză) Nu există soluŃie. Este un puzzle fără soluŃie. TUPOLSKI. Eu cred că există soluŃie. Dar eu sunt foarte perspicace KATURIAN Păi, da, aveŃi dreptate, ideea e că trebuie să te întrebi care este soluŃia, dar adevărul e că nu există soluŃie, pentru că nu există nimic mai rău, nu-i aşa? Decât cele două lucruri despre care se vorbeşte. TUPOLSKI. Nu există nimic mai rău? KATURIAN. (pauză) Există?

să fii nervos.”

Tupolski citeşte din poveste.

„Un om se trezeşte într-o dimineaŃă în cuşca de fier în care a fost lăsat să moară de foame. Ştie că era vinovat de crima pentru care l-au închis acolo dar nu îşi mai aminteşte care era crima. De partea cealaltă a răscrucii mai sunt două cuşti, deasupra primeia e o plăcuŃă pe care stă scris „Violator”, deasupra celeilalte scrie „Ucigaş”. În cuşca violatorului e un schelet prăfuit; în cuşca ucigaşului stă un moşneag pe moarte. Omul nostru nu poate citi plăcuŃa de deasupra propriei cuşti aşa că îl roagă pe bătrân să citească pentru a afla ce a făcut. Bătrânul se uită la plăcuŃă, se uită la omul nostru, apoi îl scuipă în faŃă cu dezgust. (Pauză) Apar nişte călugăriŃe. Spun rugăciuni deasupra violatorului mort. Uh-huh. Îi dau mâncare şi apă bătrânului ucigaş. Uh-huh. Citesc crima omului nostru. Pălesc şi se

10

îndepărtează plângând. (Pauză) Apare un tâlhar, ah-hah. Se uită spre violator fără prea mare interes. Îl vede pe bătrânul ucigaş, sparge lacătul cuştii şi îl eliberează. Vine la cuşca omului nostru, citeşte crima. Tâlharul zâmbeşte uşor. Omul nostru îi zâmbeşte timid înapoi. Tâlharul îşi ridică arma şi îl împuşcă în inimă. Murind, omul nostru Ńipă „Spune-mi doar ce am făcut?!” Tâlharul pleacă fără a-i spune. Ultimele cuvinte pe care le rosteşte omul nostru sunt: „Voi merge în Iad?” Iar ultimul sunet pe care îl aude este râsul molcom al tâlharului.”

KATURIAN Asta este o povestire bună. Este ceva-esc. Ce fel de –esc este? Nu mai îmi amintesc. Pe mine oricum nu mă prea interesează chestiile astea, curentele astea, esc-urile astea, dar nu e nimic în neregulă cu povestea, nu? TUPOLSKI. Nu, nu e nimic în neregulă cu povestea asta. Nu este nimic în povestea

asta care să te facă să crezi că tipul care a scris-o ar fi o pizdă bolnavă şi jegoasă.

Nu. Tot ce este povestea asta pentru mine e

KATURIAN Un indicator? TUPOLSKI. Este un indicator. KATURIAN. Oh. TUPOLSKI. Îmi spune, la suprafaŃă spun lucrul ăsta, dar de fapt dedesubt eu spun lucrul ăstălalt. KATURIAN. Oh. TUPOLSKI. Este un indicator. Indică. ÎnŃelegi? KATURIAN. Da. Este un indicator. TUPOLSKI. Este un indicator. (Pauză). Este cea mai bună povestire a ta, spui?

KATURIAN. Nu. Este una dintre cele mai reuşite. TUPOLSKI. Ah, este una dintre cele mai reuşite. Ai atât de multe. KATURIAN Da. (Pauză) Cea mai bună povestire a mea este cea cu „Oraşul de pe Râu”. „Povestea Oraşului de pe Râu.” TUPOLSKI. Cea mai bună poveste a ta este „Povestea Oraşului de pe Râu”? Stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai

,

povestea asta este un indicator.

Tupolski găseşte povestirea.

Stai aşa

Uite. Ah-hah. Şi asta îmi spune ceva, această „cea mai bună poveste a ta.”

KATURIAN. De ce? Ce este, este un indicator?

Tupolski se holbează la el.

Um, este singura care a fost publicată.

TUPOLSKI. Ştim că este singura care a fost publicată. KATURIAN Până acum. TUPOLSKI. (aproape că izbucneşte în râs. Pauză) A fost publicată în Libertad. KATURIAN Da. TUPOLSKI. Libertad. KATURIAN. Nu o citesc.

11

TUPOLSKI. Nu o citeşti. KATURIAN Trimit povestirile peste tot, ştiŃi, sperând

publica. Nu le şi cit TUPOLSKI. Nu citeşti Libertad. KATURIAN. Nu. TUPOLSKI. Nu e ilegal, să ştii, dacă citeşti Libertad. KATURIAN. Ştiu. Nici dacă ai o povestire publicată în ea, ştiu. TUPOLSKI. Are tema ta. (Pauză) Vă dau anumite teme, cei de la Libertad? Ca de exemplu „ScrieŃi o povestire despre ponei” sau „ScrieŃi o povestire despre un copilaş care e futut rău de tot” Fac asta? KATURIAN. Ne cer doar chestia cu numărul de caractere. Maximum de caractere. TUPOLSKI.Tema ai ales-o tu? KATURIAN. Tema am ales-o eu.

,

le trimit oricui le-ar

Tupolski îi înmânează lui Katurian povestirea. TUPOLSKI. Citeşte-mi-o. KATURIAN. Pe toată? TUPOLSKI. Pe toată. În picioare.

Katurian se ridică.

KATURIAN. Mă simt cumva ca la şcoală. TUPOLSKI. Mm. Doar că la şcoală nu te executau la final. (Pauză) Decât dacă era o şcoală a dracu de dură.

Pauză, apoi Katurian citeşte povestirea, bucurându-se de propriile-i cuvinte, de detalii şi întorsături.

KATURIAN. (pauză) Aahh, „Odată ca niciodată într-un orăşel cu străzi pietruite de

pe malul unui râu cu ape repezi, trăia un băieŃel care nu se înŃelegea cu ceilalŃi copii din oraş. ToŃi se luau de el şi îl necăjeau pentru că era sărac şi părinŃii lui erau

beŃivi şi hainele îi erau toate petice şi umbla desculŃ

fire veselă şi visătoare, şi nu îl supărau zeflemelile, bătăile şi interminabila singurătate. Ştia că este bun la suflet şi plin de iubire şi că cineva, cândva, undeva, va vedea toată dragostea asta în el şi îl va răsplăti. Apoi, într-o noapte, în timp ce stătea îngrijindu-şi ultimele răni la marginea podului care traversa râul spre ieşirea din oraş, a auzit apropiindu-se din întuneric, pe strada pietruită, o căruŃă trasă de un cal şi pe măsură ce se apropia a văzut că vizitiul purta cea mai neagră pelerină, iar gluga arunca umbre negre pe faŃa-i osoasă şi un fior de frică scutură trupul băieŃelului. Lăsând-şi frica la o parte, băiatul scoase un sandwich mic ce avea să-i fie cina în seara aceea şi, chiar când căruŃa era să treacă podul, l-a întins spre vizitiul cu glugă să vadă dacă nu ar vrea puŃin. Trăsura s-a oprit, vizitiul a încuviinŃat din cap, a coborât şi a stat o bucată de timp lângă băieŃel, împărŃind cu acesta sandwich-ul şi povestind cu el una-alta. Vizitiul l-a întrebat pe băiat de ce e desculŃ şi în zdrenŃe şi singur singurel iar în timp ce acesta îi povestea despre viaŃa lui săracă şi grea, a observat spatele căruŃii; era plină de cuşti de animale, mici şi

cu toate astea băieŃelul avea o

12

goale, mirosind urât şi chiar în momentul în care a vrut să îl întrebe pe vizitiu ce fel de animale au fost înăuntru, acesta s-a ridicat şi a spus că trebuie să plece. „Dar înainte să plec”, a şoptit vizitiul, „ pentru că ai fost atât de bun cu un drumeŃ bătrân şi obosit şi i-ai oferit jumătate din sandwichul tău, şi-aşa foarte mic, aş vrea să îŃi ofer şi eu ceva, a cărui valoare astăzi n-ai să o înŃelegi dar într-o zi, când vei fi mai mare, cred că ai să o apreciezi şi îmi vei mulŃumi. Acum închide ochii.” Aşa că băieŃelul a făcut ce i s-a zis şi a închis ochii, iar vizitiul a scos dintr-un buzunar ascuns şi secret al robei sale incredibil de negre un satâr lung, ascuŃit şi sclipitor, l-a ridicat sus în aer şi l-a coborât ca pe o coasă pe piciorul drept al băieŃelului, retezându-i toate cele cinci degeŃele murdare de noroi. Iar în timp ce băieŃelul stătea acolo mut de şoc, privind pierdut în gol, vizitiul i-a adunat degeŃelele însângerate, le- a aruncat cârdurilor de şobolani care începuseră să se adune prin şanŃuri, s-a urcat înapoi în căruŃa sa, şi a pornit încetişor pe pod, lăsând băiatul, şobolanii, râul şi întunecatul oraş Hamelin în urma lui.” Katurian îl priveşte pe Tupolski căutând un răspuns, înapoindu-i povestirea, aşezându-se la loc.

Oraşul Hamelin, înŃelegi? TUPOLSKI. Hamelin. KATURIAN Te-ai prins? BăieŃelul este micul olog (verifică expresia în Grimm)ce nu poate Ńine pasul când Flautistul PestriŃ se întoarce să ia toŃi copiii. Aşa a fost schilodit. TUPOLSKI. Ştiu asta. KATURIAN E o răsturnare. TUPOLSKI. Ştiu că e o răsturnare. KATURIAN. El venise după copii. TUPOLSKI. Cine venise după copii? KATURIAN. Flautistul PestriŃ. Venise după copii. De la bun început. Ideea mea era că el a adus şobolanii. El a adus şobolanii. Ştia că locuitorii n’or să plătească. Vroia de la bun început copiii. TUPOLSKI. (încuviinŃează. Pauză) Asta îmi aminteşte.

Tuploski se îndreaptă spre dulap, scoate o cutiuŃă de metal de mărimea unui pachet de biscuiŃi, apoi se aşează înapoi, punând cutia pe masă între ei.

KATURIAN. Ce anume? Ah, „Asta vă aminteşte.” Când de fapt nu v-a amintit de nimic.

Tupolski îl priveşte fix.

Ce e în cutie?

Se aude un Ńipăt oribil de bărbat câteva camere mai departe. Katurian se ridică, tulburat.

Ăsta e fratele meu.

13

TUPOLSKI. (ascultând) Da, mi se pare că el e. KATURIAN. Ce îi face? TUPOLSKI. Păi, ceva a dracu’ de groaznic. Nu am de unde şti, nu? KATURIAN. Ai spus că nu îl vei atinge. TUPOLSKI. Nu l-am atins. KATURIAN. Dar ai spus că nu va păŃi nimic. Mi-ai dat cuvântul. łipetele încetează. TUPOLSKI. Katurian, sunt un ofiŃer superior de poliŃie într-o dictatură totalitară, în pula mea. Ce dracu’ faci, chiar crezi ce zic eu? Se întoarce Ariel, înfăşurându-şi mâna însângerată într-o cîrpă albă. KATURIAN. Ce i-ai făcut fratelui meu? Ariel îl trage pe Tupolski deoparte. Se sfătuiesc într-un colŃ un timp, apoi se aşează. Am întrebat ce i-ai făcut fratelui meu!?! TUPOLSKI. Vezi, Ariel? Acum Katurian pune întrebările. Mai întâi a fost „ Ce e în cutie?”-asta a fost în timp ce tu îl torturai pe handicapat, iar acum e „Ce i-ai făcut fratelui meu?” KATURIAN. Dă-o-n pizda măsii de „Ce-i în cutie”. Ce i-ai făcut fratelui meu!?! TUPOLSKI. Păăiii, Ariel a avut o copilărie cu probleme, înŃelegi, şi tinde să se cam răzbune pe toŃi retardaŃii pe care îi primim în custodie. E destul de nasol, dacă stai să te gândeşti. KATURIAN. Ce i-ai făcut?!! ARIEL. Auzi, tu fiind un asemenea parvenit şi mai şi Ńipând în gura mare, în mod normal Ńi-aş fi spart demult faŃa, dar fiindcă abia i-am făcut asta fratelui tău subnormal mă doare a naibii de tare mâna, aşa că deocamdată scapi doar cu o avertizare extrem de aspră. KATURIAN. Vreau să îl văd pe frate-miu. În momentul ăsta. TUPOLSKI. I-ai spart faŃa, da, Ariel? Doar că, stai puŃin, asta ar putea fi luată drept brutalitate a poliŃiei, aşa-i? Oh nu! ARIEL. M-a lovit la mână destul de serios. TUPOLSKI. Uită-te la biata ta mână! ARIEL. Ştiu, chiar mă doare. TUPOLSKI. De câte ori Ńi-am spus? Foloseşte un baston, foloseşte un ceva. Cu mâinile goale, Ariel? Şi pe un handicapat? Nici măcar nu se merită, nu apreciază. KATURIAN. E doar un copil! ARIEL. Acum îmi trag puŃin răsuflarea dar data viitoare când merg la el cred că am să introduc ceva ascuŃit în el şi apoi am să întorc. TUPOLSKI. Oh, Ariel, asta cu siguranŃă ar fi considerată drept brutalitate a poliŃiei. KATURIAN. Vreau să îl văd pe frate-miu chiar acum! TUPOLSKI. Ce s-a întâmplat cu al treilea copil? KATURIAN Poftim? (Pauză) Care al treilea copil? ARIEL. Deci eşti tu şi frate-tu, da? SunteŃi apropiaŃi, tu şi frate-tu? KATURIAN. El e tot ce am pe lumea asta. ARIEL: Tu şi fratele tău handicapat. KATURIAN. Nu e handicapat.

14

TUPOLSKI. „Scriitorul şi fratele lui handicapat.” Titlu pentru o povestire, Katurian. KATURIAN. (cu lacrimi în ochi) E doar un copil. TUPOLSKI. Nu, nu e. Ştii cine era doar un copil? Andrea Jovacovic era. Ştii cine era ea? KATURIAN. (pauză, aşezîndu-se) Doar din ziare. TUPOLSKI. Şi ce ştii despre ea, „ doar din ziare”? KATURIAN. E fata pe care au găsit-o pe câmp. TUPOLSKI. Da, e fata pe care au găsit-o pe câmp. Ştii cum a murit? KATURIAN. Nu. TUPOLSKI. De ce nu ştii cum a murit? KATURIAN. În ziare nu scria. TUPOLSKI. Nu scria în ziare. Ştii cine e Aaron Goldberg? KATURIAN. Doar din ziare. TUPOLSKI. Da. E băiatul pe care l-au găsit la groapa de gunoi lângă cartierul evreiesc. El ştii cum a murit? KATURIAN. Nu. TUPOLSKI. Nu, nu a scris în ziare. În ziare nu s-a scris despre mai multe lucruri.

Ziarele nu au scris nimic despre un al treilea copil, o fetiŃă mută, dispărută acum trei zile, în aceeaşi zonă, de aceeaşi vârstă. ARIEL O să scrie ceva în ziare diseară. TUPOLSKI. O să scrie ceva în ziare diseară. O să scrie mai multe în ziare diseară. KATURIAN. Despre fetiŃa mută? TUPOLSKI. Despre fetiŃa mută. Despre mărturisiri. Despre execuŃii. Lucruri de genul ăsta.

KATURIAN. Dar

eu nu ar trebui să scriu povestiri în care sunt ucişi copii pentru că în viaŃa reală există copii ucişi? ARIEL. Vrea ca noi să credem că el crede că tot ce avem noi împotriva lui este o problemă cu căcatul lui de stil literar. Ca şi cum noi nu am şti ce mi-a zis frate-su adineaori. KATURIAN. Ce v-a spus fratele meu adineaori? ARIEL. Ca şi cum noi n-am şti ce-i în cutia asta. KATURIAN. Orice v-ar fi spus, voi l-aŃi făcut să vă spună. El nu vorbeşte cu străinii. ARIEL. (aranjându-şi cârpa însângerată) A vorbit cu mine. Şi vorbeşte cu străinii. A

spus că el şi cu tine vorbiŃi cu srăinii. KATURIAN. Vreau să îl văd. ARIEL. Vrei să îl vezi? KATURIAN. Vreau să îl văd. Asta am spus. ARIEL. Ceri să îl vezi? KATURIAN. Da, cer, în pula mea! Tre să văd dacă e-n regulă! ARIEL. Nu va fi niciodată în regulă. KATURIAN. (ridicându-se) Am dreptul să îmi văd fratele! ARIEL. Nu ai nici un căcat de drept TUPOLSKI. Ia loc, te rog.

Nu înŃeleg ce încercaŃi să îmi spuneŃi. ÎncercaŃi să îmi spuneŃi că

15

ARIEL. Nu mai ai; nu ai drepturi. KATURIAN. Am drepturi. Toată lumea are drepturi. ARIEL. Tu n-ai. KATURIAN. Eu de ce n-am? TUPOLSKI. Deschide cutia. KATURIAN. Huh? ARIEL. ÎŃi dau eu drepturile tale imediat. KATURIAN. Da, sigur că da, cum i-ai dat probabil şi lu frate-miu drepturile. ARIEL. Să ştii că i le-am dat bine de tot. KATURIAN Pun pariu că i le-ai dat! Pun pariu că i le-ai dat, în pula mea! TUPOLSKI. Deschide cutia. ARIEL. Nu, eu pun pariu că i le-am dat în pula mea. KATURIAN. Da, pun pariu că i le-ai dat în pula mea. ARIEL. Nu, eu pun pariu că i le-am dat în pula mea! KATURIAN. Ştiu că pui pariu că i le-ai dat în pula mea TUPOLSKI. (urlând) Deschide naibii o dată cutia aia!! KATURIAN. Am să deschid naibii cutia!

!

Katurian trage nervos capacul cutiei, apoi se retrage tremurând într-un colŃ, îngrozit de ce e înăuntru.

KATURIAN. Ce e aia? TUPOLSKI. Te rog să iei loc. KATURIAN. Ce sunt alea?

Ariel se repede spre Katurian, îl smuceşte înapoi pe scaun şi, Ńinându-l de păr, îl obligă să se uite în cutie.

ARIEL.„Ce sunt alea”? Ştii ce sunt. Le-am găsit la tine acasă.

KATURIAN. Nu

ARIEL. Frate-tu a recunoscut deja partea lui KATURIAN. Nu! ARIEL. Dar el nu e nici de departe creierul din spatele întregii operaŃiuni. Ştii cum a murit fetiŃa de pe câmp? Două lame de ras împinse pe gât, amândouă învelite în măr, în pula mea, ce ciudat! Tupolski se apleacă spre cutie ARIEL.Ştii cum a murit băieŃelul evreu? şi scoate cinci degeŃele de picior însângerate. TUPOLSKI. Primul degeŃel, al doilea degeŃel, al treilea degeŃel, al patrulea degeŃel, al cincilea degeŃel. ARIEL. Cele cinci degeŃele de la picioare ale micuŃului evreu şi au fost găsite la tine- acasă şi tu nu ai nici o legătură, nu ştii nimic? KATURIAN (plângând) Eu doar scriu povestiri! ARIEL. O întorsătură finală a dracu’ de reuşită, aşa-i? TUPOLSKI: Fă-l să le înghită. Ariel îl îmbrânceşte pe Katurian jos de pe scaun.

!

16

ARIEL.Unde e fetiŃa mută? Ariel încearcă să–i bage lui Katurian degetele în gură. TUPOLSKI. Nu-l fă să le înghită, Ariel. Ce dracu? ARIEL. Tu ai spus să-l fac să le înghită. TUPOLSKI. Doar ca să îl sperii ! Sunt dovezi! Gândeşte şi tu puŃin! ARIEL. Du-te dracu’ cu „Gândeşte şi tu puŃin”” nu mă lua cu din astea! Şi termină şi cu faza cu „copilăria cu probleme”. TUPOLSKI Dar chiar ai avut o copilărie cu probleme ARIEL. Termină, am spus! TUPOLSKI. Şi uită-te la mâna ta, e atât de evident că e sânge fals. ARIEL. O, du-te dracu’! TUPOLSKI. Poftim? ARIEL .Am spus, „Du-te dracu!” ! Ariel aruncă degetele pe jos şi iese nervos. Tupolski le adună, le pune înapoi în cutie. TUPOLSKI. Câte toane. Pauză KATURIAN. Nu înŃeleg absolut nimic din tot ce se întâmplă. TUPOLSKI. Nu? Păi uite unde ne aflăm la ora 17.15, în data de 4, ziua de luni. Pe lângă dovezile găsite la tine acasă, fratele tău, handicapat sau nu, a recunoscut, sub tortură sau nu, suficiente lucruri în legătură cu crimele pentru ca noi să îl executăm înainte de lăsarea serii, dar, după cum a spus şi Ariel, e foarte puŃin probabil ca el să fie creierul din spatele operaŃiunii, aşa că vrem ca şi tu să mărturiseşti. Ne place să executăm scriitori. Dobitoci putem executa în fiecare zi. Şi o facem . Dar dacă execuŃi un scriitor transmiŃi un mesaj, ştii? Ce mesaj anume transmiŃi nu ştiu, ăsta nu e tocmai domeniul meu, dar de transmis se transmite sigur un mesaj. (Pauză)

Hopa! Ştiu. Ştiu ce mesaj se transmite. Se transmite mesajul: NU

COPII. (Pauză) Unde e fetiŃa mută? Fratele tău nu a părut că ar vrea să divulge secretul. KATURIAN. Detectiv Tupolski? TUPOLSKI. Domnule Katurian? KATURIAN. Te-am tot ascultat mâncând căcat de ceva timp şi vreau să îŃi spun câteva lucruri. Nu cred că fratele meu Ńi-a spus ceva. Cred că încerci să ne înscenezi crimele astea din două motive. Unul, pentru că din cine ştie ce motiv nu îŃi plac povestirile mele şi doi, pentru că din cine ştie ce motiv nu îŃi place ca retardaŃii să provoace dezordine pe străzi. Şi mai cred că nu am să mai scot un singur cuvânt înainte să mă laşi să îl văd pe frate-miu. Aşa că torturează-mă oricât vrei, detectiv Tupolski, fiincă nu mai zic nici un căcat de cuvânt.

OMORÂłI

TUPOLSKI. (pauză) ÎnŃeleg. (pauză) Atunci să mă duc să iau electrozii.

Tupolski iese luând cutiuŃa de metal. Uşa se închide cu zgomot în urma lui. Heblu.

Actul I. Scena II. Katurian pe un pat, între jucării, creioane colorate, hârtie, aproximaŃie a unei camere de copil. Lângă, o cameră identică, poate din sticlă, dar închisă cu lacătul şi în întuneric.

17

Katurian narează o scurtă povestire şi o joacă împreună cu mama, full de diamante, şi tatăl, cu barbişon şi ochelari.

KATURIAN. A fost odată ca niciodată un băieŃel pe care tatăl şi mama îl iubeau nespus de mult şi îl copleşeau cu dovezi ale dragostei lor, care mai de care mai drăguŃe. Avea propria lui cameră într-o casă mare în mijlocul unei păduri drăguŃe. Nu vroia nimic: toate jucăriile din lume erau ale lui, toate cărŃile, toate creioanele colorate, de toate felurile, toate cariocile, tot. Toate seminŃele creativităŃii erau plantate în el de la o vârstă fragedă şi scrisul a devenit prima lui dragoste: scurte povestioare, poveşti, basme, mici romane, toate foarte vesele, cu purceluşi, îngeraşi, ursuleŃi, iar unele dintre ele erau bune, altele erau chiar foarte bune. Experimentul părinŃilor lui reuşise. Prima parte a experimentului lor reuşise.

Mama şi Tatăl, după ce l-au mângâiat şi l-au sărutat pe Katurian, intră în camera alăturată şi dispar din raza vizuală a spectactorului.

În noaptea în care a împlinit şapte ani a început să aibă coşmaruri. Camera alăturată fusese dintotdeauna închisă cu lacătul din motive pe care băiatul nu le cunoştea şi nici nu se întrebase vreodată până când din cameră nu au început să se audă prin pereŃii groşi de cărămidă huruit de burghiu, scârŃâit de şuruburi, sâsâit de chestii electrice necunoscute şi Ńipetele înnăbuşite ale unui copil cu căluş la gură. Noapte de noapte. În fiecare noapte. (Mamei, cu voce de copil) „Ce erau zgomotele alea azi noapte, mami?” (cu voce normală) întreba dimineaŃa, după fiecare noapte lungă, nedormită, disperată. La care mama răspundea mereu:

MAMA: Oh, micuŃul meu Kat, e doar minunata dar mult prea activa ta imaginaŃie

KATURIAN (voce de copil) Oh. Şi toŃi copiii de vârsta mea aud noapte de noapte asemenea zgomote abominabile ?

MAMA: Nu, puiule. Doar cei extraordinar de talentaŃi.

KATURIAN. (voce de copil) Aha. Mişto. (voce normală) Şi asta a fost tot. Iar băiatul a continuat să scrie, iar părinŃii l-au încurajat şi l-au susŃinut cu multă dragoste, dar huruitul şi Ńipetele de dincolo au continuat

În camera coşmarurilor de alături, în semiîntuneric, penru o secundă pare că un băieŃel cam la opt ani, legat de pat, e torturat cu burghiuri şi electrozi.

iar povestirile lui au devenit din ce în ce mai sumbre. Au devenit din ce în ce mai bune, datorită dragostei şi încurajărilor părinŃilor lui, cum se întâmplă de obicei, dar au devenit din ce în ce mai sumbre, datorită zgomotelor constante a torturării unui copil, cum, deasemenea, se întâmplă de obicei.

18

Lumina în camera alăturată scade treptat. Mama, Tatăl şi Copilul nu mai pot fi văzuŃi. Katurian strânge jucăriile şi toate cele.

În ziua când a împlinit 14 ani, zi în care aştepta răspuns de la un concurs unde avea înscrisă o povestire, un bileŃel a fost strecurat din camera alăturată pe sub uşa zăvorâtă

Un bileŃel cu scris roşu este împins pe sub uşă. Katurian îl ridică.

un bileŃel pe care scria: „ Pe tine te-au iubit şi pe mine m-au torturat timp de şapte ani încontinuu, fără nici un motiv altul decât ca un experiment artistic, un experiment artistic care a funcŃionat. Nu mai scrii despre porcuşori verzi, aşa-i?” BileŃelul era semnat : „Fratele tău” şi era scris cu sânge.

Katurian năvăleşte în cealaltă cameră.

A dat buzna în cealaltă cameră unde a găsit

Se aprind luminile pe Mama şi Tatăl singuri în cameră, cu burghiuri şi sunete înregistrate, ca mai sus.

părinŃii lui stând acolo, zâmbind, singuri; tatăl scoŃînd zgomote de burghiu, mama imitând sunetele unui copil cu căluş la gură; aveau o oliŃă mică plină cu sânge de porc între ei iar tatăl i-a spus să se uite pe cealaltă parte a bileŃelului scris în sânge. Aşa că băiatul s-a uitat şi a descoperit că a câştigat 50 de lire şi primul loc la concursul de povestiri de la care aştepta rezultat. Au râs toŃi. A doua parte a experimentului părinŃilor săi era complet / funcŃionase.

Mama şi tatăl adorm unul lângă altul în patul lui Katurian. Luminile se sting.

S-au mutat curând după aceea şi deşi zgomotele de coşmar încetaseră, povestirile lui au rămas la fel de stranii şi de sucite dar foarte bune şi le-a mulŃumit părinŃilor pentru ciudăŃenia la care l-au supus. Apoi, ani mai târziu, în ziua în care i-a fost publicată prima carte, a hotărât să viziteze casa copilăriei pentru prima dată de când se mutase. A lenevit în fosta sa cameră şi toate jucăriile şi culorile zăceau încă acolo, pline de praf

Katurian intră în camera alăturată, se aşează pe pat.

apoi a intrat în camera alăturată în care burghiurile şi electrozii zăceau încă acolo pline de praf şi a zâmbit la cât de nebunească i se părea acum până şi ideea că dar şi-a pierdut zâmbetul când a văzut

Patul este cam prea plin de cocoloaşe. Trage salteaua şi dezvăluie oribilul cadavru al unui copil

19

cadavrul unui copil de paisprezece ani care fusese lăsat să putrezească acolo, abia dacă avea un os care să nu fi fost rupt sau ars, iar în mâini Ńinea o hârtie scrisă în sânge. Şi copilul a citit povestea, o poveste ce nu putea fi scrisă decât în cele mai groaznice situaŃii, şi era cel mai dulce, cel mai drăguŃ, cel mai suav lucru pe care îl citise vreodată în viaŃa lui, dar, ceea ce era cel mai rău, era cu mult mai bună decât orice a scris el vreodată sau decât orice ar fi putut vreodată să scrie.

Katurian ia o brichetă şi dă foc povestirii.

Aşa că a ars povestea, şi l-a învelit înapoi pe fratele său, şi nu a spus o vorbă despre ce văzuse nimănui. Nici părinŃilor, nici editorilor săi, nici nimănui. Ultima parte, partea finală a experimentului părinŃilor săi funcŃionase şi se terminase.

Lumina scade în camera alăturată, dar se ridică uşor pe patul pe care stau Tatăl şi Mama.

Povestea lui Katurian „Scriitorul şi fratele scriitorului” s-a terminat acolo şi astfel, cam posomorât dar destul de rezonabil, fără a pomeni detaliile la fel de posomorâte dar cu mult mai incriminatoare ale adevăratei poveşti. Căci după ce a citit bileŃelul scris în sânge şi a dat buzna în camera alăturată era, bineînŃeles

Cadavrul copilului se ridică şi stă în fund pe pat, respirând greu.

fratele lui pe care l-a găsit acolo, viu, cât putea fi

dar cu leziuni psihice

, ireparabile, şi că în aceeaşi noapte, în timp ce părinŃii lui dormeau, băiatul de paisprezece ani a Ńinut o pernă pe faŃa tatălui un pic, puŃin

Katurian îşi sufocă Tatăl cu o pernă. Corpul intră în convulsii apoi moare. O bate uşor pe umăr pe mama. Ea deschide ochii şi îşi vede soŃul mort, cu gura deschisă.

şi, după ce a trezit-o pe maică-sa doar cât să o lase să îşi vadă soŃul mort şi albastru a Ńinut perna şi pe faŃa mamei, puŃin, un pic.

Katurian, cu faŃa albă, Ńine o pernă peste maică-sa care Ńipă. Corpul ei se convulsionează violent dar el apasă perna cu forŃă în timp ce luminile scad treptat.

ACTUL II. Scena I

O celulă. Michal pe un scaun de lemn, lovindu-şi picioarele unul de altul, ascultând Ńipetele fratelui său torturat în camera alăturată. Un pic mai încolo, o saltea subŃire acoperită de o pătură şi o pernă.

MICHAL: „A fost odată ca niciodată

undeva departe, foarte departe

Katurian Ńipă din nou. Michal mimează Ńipetele ca şi cum s-ar îndepărta, până când acestea se sting.

20

„A fost odată ca niciodată, undeva departe, foarte departe, un porcuşor

porcuşor verde

fost? (Pauză) Daa, a fost undeva departe, foarte departe, un purceluş verde

un

„ dar să fi fost într-adevăr departe, foarte departe ? Oare unde a

Katurian Ńipă. Michal mimează, de data asta iritat.

Oh, taci din gură Katurian! Mă faci să uit povestea cu purceluşul verde dacă tot Ńipi în halu ăsta! (Pauză) Şi ce a făcut purceluşul verde apoi? A i-a spus omului I- ”

a spus omului

„Salut, omule

Katurian Ńipă. Michal ascultă numai.

Ah, eu nu pot povesti cum povesteşti tu, oricum. Aş vrea să se grăbească odată şi să termine cu torturatul. M-am plictisit. E plictisitor aici. Aş vrea

Se aude cum se descuie uşa alăturată. Michal ascultă. Se descuie uşa celulei lui şi Ariel îl împinge înăuntru pe Katurian, sângerând, fără aer. ARIEL: Mă duc să mănânc dar nu stau mult. Mă întorc şi reluăm. Michal thumbs up pt Ariel. Ariel încuie uşa în urma lui. Michal se uită spre Katurian, care tremură pe podea, merge la el, vrea să îl mângâie pe cap dar nu poate, apoi se aşează pe scaun.

MICHAL Salutare.

Katurian îşi ridică privirea spre el, se târăşte şi îi îmbrăŃişează piciorul. Michal se uită în jos la frate-su, stingherit.

Ce faci?

KATURIAN Mă Ńin de piciorul tău. MICHAL. Ah. (Pauză) De ce? KATURIAN Nu ştiu, mă doare. Nu am voie să strâng piciorul fratelui meu când sufăr? MICHAL. BineînŃeles că ai voie, Katurian. Doar că e ciudat. KATURIAN (pauză) Tu ce faci? MICHAL. Grozav. Doar un pic plictisit. Doamne, dar ce hărmălaie ai făcut. Ce făceau, te torturau? KATURIAN. Da . MICHAL. (ŃâŃâie. pauză) Te-a durut? Katurian lasă piciorul fratelui său. KATURIAN Dacă nu mă durea, Michal, nu ar fi fost tortură, nu? MICHAL. Nu, probabil că nu. KATURIAN Pe tine te-a durut? MICHAL. Ce să mă doară? KATURIAN Când te-au torturat.

21

MICHAL Pe mine nu m-au torturat. KATURIAN Cum?

K se uită la el pentru prima dată şi vede că nu are nici o tăietură sau vânătaie.

MICHAL. O, nu, omul mi-a spus că mă va tortura iar eu mi-am zis: „Nu, nici nu mă gândesc, o să mă doară” aşa că i-am spus tot ce a vrut să audă şi atunci a fost în regulă. KATURIAN. Dar te-am auzit Ńipând. MICHAL. Ah, da. M-a rugat el să Ńip. A spus că Ńip foarte bine. KATURIAN Deci el Ńi-a spus ce să zici şi tu ai fost de-acord? MICHAL. Aha. KATURIAN (pauză) Jură-mi pe viaŃa ta că nu tu i-ai omorât pe cei trei copii. MICHAL. IŃi jur pe viaŃa mea că nu eu i-am omorât pe cei trei copii.

Katurian oftează uşurat şi îi îmbrăŃişează iar piciorul lui Michal.

KATURIAN Ai semnat ceva? MICHAL. Ha? Ştii doar că eu nu pot semna nimic. KATURIAN Atunci poate că mai avem şanse să scăpăm. MICHAL. De unde să scăpăm? KATURIAN Să scăpăm de a fi executaŃi pentru uciderea a trei copii, Michal. MICHAL. O, să scăpăm de a fi executaŃi pntru uciderea a trei copii. Asta ar fi bine. Cum? KATURIAN Singurul lucru pe care îl au împotriva noastră este ce le-ai spus tu şi chestiile pe care au spus că le-au găsit la noi acas