Sunteți pe pagina 1din 43

1

Amiază.
În tăcerea care domneşte în liziera pădurii,un bărbat acoperă
cu pământ sicriul tatălui.Apoi se îndepărtează.
În picioare,nemişcaţi,Nathan,Edith şi Alex.Ceva mai departe,
Pierre şi Julienne.Puţin retrasă,Elisa.
Nathan scoate o bucată de hârtie din buzunar şi citeşte cu glas
tare.
NATHAN:”Cand a murit mama,eu tatăl vostru aveam şase ani.
Imi aduc aminte de mama:avea o valiză cu care urca pe scări .
Apoi a murit tata.Aveam unsprezece ani .Eram singur pe
lume,atât de singur şi-atât de brusc conştient că sunt singur
încât am fost vizitat de Diavol…L-am primit ca pe-o pavăză.
Din ziua aceea am pășit în viaţă,acoperit de
spini din creştet până-n tălpi,impecabil şi îngheţat.Fiului
meu imaginar strălucitor şi teribil i-am dat numele Nathan.
Pentru tine Nathan, cerul să-mi ajute să nu mor prea repede.
Simon Weinberg”1955.Tata.
Întuneric.

2
O terasă,la acelaşi nivel cu casa.O masă.Scaune de grădină.
Alex si Nathan,în picioare.
NATHAN:Alex?Alex?De unde vii?
ALEX:Din camera mea.
NATHAN:Te-am strigat Alex,Alex şi n-ai raspuns.
ALEX:Ea a plecat?
NATHAN:Habar n-am.
ALEX:Cine i-a spus?
NATHAN:Habar n-am.

1
ALEX:Tu!
NATHAN:Nu.
Apare Edith.
EDITH:Eu…Eu i-am spus.
ALEX:Da tu ai şi chemat-o?
EDITH:Nu.(Pauza.)Ce importanţă are?
ALEX:A plecat?
EDITH:Nu.
ALEX:Dă-o afară!
EDITH:Potoleşte-te…
ALEX:Dă-o afară!Te rog.
Tăcere.
EDITH:Vreţi să fac o cafea?
ALEX:E chiar o neruşinare să vină acum!
EDITH: Alex,nu crezi că nu e momentul…
NATHAN:Lasă-l…
EDITH:Ea mai trecea pe la tata, a mai venit pe aici fară ca tu să ştii.
ALEX:Aşa ,şi?
EDITH:Vreau să spun,nu e nimic anormal ca ea să fie aici…
ALEX:Dacă tu te vezi din cand in cand cu cineva,trebuie neapărat să
te duci şi la-nmormântarea lui!O ţii toată viaţa așa într-o
înmormântare!
NATHAN:(spre Edith)Faci cafeaua aia?
EDITH:Ah,da…
ALEX:Lasă,o fac eu.(Plecând)De fapt,eu sunt anormal.
NATHAN:Cum te porţi e anormal.
Alex se uită la Nathan,apoi pleacă.Edith se aşează.Tăcere.
Apare Elisa.
EDITH:Hai,vino si aşează-te…Așează-te.
ELISA:Nu,nu rămân…,mulţumesc…Vroiam numai să vă spun la
revedere…Edith,la revedere…(se îmbrăţişează)…
Nathan,la revedere…
Se îndreaptă spre el şi-i întinde mâna după o scurtă ezitare.Face
câţiva paşi .
NATHAN:Elisa…

2
ELISA:Da?
NATHAN:Elisa mai rămâi puţin…
EDITH:Alex s-a dus să facă o cafea,(zgomote) mai rămâi puţin…
ELISA:Da,da se-ntoarce şi…
Pauză.
NATHAN:Unchiul unde e?
ELISA:Face o plimbare cu nevastă-sa.
NATHAN:Voi vă ştiţi?
ELISA:Nu…
NATHAN:Păi vezi stai puţin jos.
ELISA:Nu…
NATHAN:Daca stau eu,stai şi tu?
ELISA:Nu…
Voce off a lui ALEX:Edith,unde sunt filtrele?
EDITH:Deasupra chiuvetei…
Se ridică şi iese.Tăcere.
NATHAN:Tu ţi-ai tăiat părul.
ELISA:Da …De mult.
NATHAN:E bine…
ELISA:Da?
NATHAN:Da.
ELISA:Da trebuie sa plec sa știi…
Tăcere.
Se întoarce spre el după ce face câţiva paşi.
ELISA(foarte repede)Nathan,n-o să te mai văd niciodată.Am
un singur lucru să-ţi spun…În toţi anii ăştia nu m-am gândit decât
la un singur lucru să te revăd,n-am avut decât o singură obsesie,
să te revăd,să te văd,să-ţi aud vocea…Am trăit bântuită de tine,
incapabilă să iubesc pe altcineva ,pe nimeni altcineva.
Se întoarce şi pleacă foarte repede.Nathan rămâne singur.
Eclipsă.Aceeaşi scenă,aceeaşi lumină.Nathan e singur.Apare Edith
cu ceştile de cafea.
EDITH:A plecat?
Ea pune ceştile pe masă.
EDITH:A sunat Jean.Era cât p-aci să-l invit mâine la prânz,

3
pe urmă m-am gândit că…în fine,nu prea îmi vine să-l văd,şi nu
numai pe el …
Nathan surâde.
EDITH:Nu ţi-e cald?Nu ştiu de ce mie mi-e cald…(Îşi scoate vesta.)
Parc-am fi în septembrie…A facut bine c-a plecat.
Apare Alex cu cafetiera.
ALEX:E slabă,nu mai era mare lucru-n cutie.
EDITH:E prima oară când te văd făcând cafea.
ALEX:Şi tu cum crezi că trăiesc?
EDITH:N-am zis că nu ştii să faci cafea.Te superi din orice.
ALEX:Dar nu mă supăr,ce-am zis?Pur şi simplu consideri o revelaţie
că ştiu să fac cafea,orice tâmpit poate să facă cafea…Mare
scofală să faci cafea!Şi-n bucătarie m-ai întrebat dacă ştiu să fac o
cafea!
EDITH:(mişcată)Nu te-am întrebat dacă ştii,te-am întrebat dacă vrei
să te-ajut.
ALEX:Tot aia e.
NATHAN(în timp ce Alex termină cu turnatul cafelei în ceşti).Cafeaua
ta e un pişat.
Alex gustă din ceaşcă şi apoi o pune pe farfurioară strâmbându-se.
ALEX:E buna!Ceilalți trei ce fac?
NATHAN:Pierre se plimbă, nevastă-sa se plimbă și Elisa …a plecat.
ALEX:A fost aici în casă?
NATHAN:A venit mi-a spus, ne-a spus la revedere.
ALEX:I-aţi cerut voi să plece?
NATHAN:Nu.
ALEX:Trebuie făcut ceva cu grădina asta,e plină de buruieni.(Lui
Edith.)E vreun cleşte de tăiat, pe undeva?
EDITH:Vrei sa tunzi grădina cu cleştele?
ALEX:Nu pot să mă uit la câmpul ăsta fară să mi-l imaginez pe tata
sufocându-se sub el…Am fost nebuni sa-l îngropăm aici…Voi nu
simţiţi apăsarea asta?Îi văd capul,nările pline de pământ,aud de
dedesubt ţipătul surd al păsărilor…
EDITH:Sst!Gata!

4
ALEX:(întorcându-se spre Edith.) Am chef sa culeg ciulini.
NATHAN:Cleştele este în şopron ,pe masă.
Pleacă.Pauză.
EDITH:Tu iți aduci aminte ce buchete de ciulini făcea mama?
NATHAN:El şi-a adus aminte.
EDITH:Ciulinii…Le-a trecut vremea…Ce-aş putea să gătesc pentru
diseară? Nu e mai nimic:o cutie de ton si nişte orez…
NATHAN:E foarte bine.
EDITH:Crezi că or să rămână şi ei?
NATHAN:Habar n-am.
EDITH:Julienne e aşa de obositoare.
NATHAN:Mie-mi place.
EDITH:Nathan ajută-mă.
Întuneric.
3

PIERRE : Nu se poate așa ceva!Extraordinar!Aoleu,tu erai!


JULIENNE:Dacă ştiam c-o să fie aşa cald,îmi luam gabardina…Hai
recunoaşte că aşa ceva în noiembrie e imposibil!Pe cale de consecinţă
nu pot să-nţeleg ce-a fost în capul meu să mă-mbrac în negru,e ridicol
sunt singura-n negru.Ce facem diseară?După părerea ta vrei să
rămânem la cină?
PIERRE:Nu cred c-ar fi foarte elegant să ne invităm singuri.
JULIENNE:Tu te vezi conducând noaptea?Ca să fiu sinceră,aş prefera
să rămânem măcar să dormim.
PIERRE:O să vedem.
JULIENNE:Peisajul ăsta e de-o platitudine!Nici nu se compară cu
Normandia.E draguță Elisa,nu?
PIERRE:Eh,e cam ştearsă.
JULIENNE:Cam ştearsă da.Da e la modă.Nu!Nu!Opreşte-te.E groaznic,
cum fac cincizeci de paşi,nu mai am suflu.
PIERRE:Dacă nu faci exerciţii.
JULIENNE:Nu,e mult mai grav,sunt convinsă că am ceva la inimă.
Uite,pune mâna…Nu aşa!...(chicoteşte)Pierre,zău aşa,suntem în
mijlocul drumului!

5
PIERRE:(trecându-şi mâna pe sub bluza ei)Dar câte ai pe tine?
JULIENNE:Trei.Trei fară mantou.Mi-am pus un tricou de lana pe
dedesubt pentru orice eventualitate.
PIERRE:Te sufoci cu-atâtea pe tine!
JULIENNE:Mă sufoc din cauza tricoului.
PIERRE:Ia scoate-l.
JULIENNE:Unde,aici?!
PIERRE:Găsim noi un copac…
JULIENNE:Vezi tu vreun copac pe undeva?
PIERRE:Lasă copacul,ţi-l dau jos în lanul de porumb.În timpul ăsta eu
stau de pază.
JULIENNE:Şi dacă ne vede vreun ţăran?
PIERRE:Un ţăran,nu e nimeni.
JULIENNE:Nu-i cunoşti pe ţărani.Într-o zi Nicolas mergea pe-un câmp
de nu ştiu ce,şi-un ţăran l-a urmărit pe tractor!
PIERRE Un țaran?Pe tractor?N-avem.Lasă-ma sa-ți scot…
JULIENNE Mă descurc și singură.Crezi că-i mai bine?...Ah nu,nu
merge,mi-e frig la mânuțe. Nu până la urmă o sa scot tot maioul…
PIERRE Atunci hai dracului acasa și ți-l scoți acolo.
JULIENNE:A fost căsătorit cu fata aia?
PIERRE:Cine?
JULIENNE:Alex cu Elisa.
PIERRE:Nu.
JULIENNE:Ce ciudat să rămână toţi trei necăsătoriţi.
PIERRE: Da.
JULIENNE : Vreau să zic,oameni la vârsta lor.Nu prea e normal..
PIERRE:Nu prea e normal,da eu că eu te-am luat la şaizeci şi trei de
ani.Hai dă-ți jos…
JULIENNE:La tine nu se pune.Tu nu eşti un exemplu bun.Uite-acolo aia
nu e ea?
PIERRE:Oo-oo!
JULIENNE:Dar ce face?
PIERRE:S-ar parea că e-n pană.
JULIENNE:Elisa!
PIERRE:Elisa!

6
JULIENNE:Elisa!
PIERRE:Elisa!
AMÂNDOI:Elisa!
Se îndreaptă către Elisa.

Locul în care e înmormântat tatăl.


Apare Alex.Într-o mână ţine cleştele,în cealaltă trei tije de ciulini
uscaţi de culoare maro.Priveşte îndelung pământul.În cele din
urmă se apleacă. Pauză.
ALEX:Tată,ascultă-mă.Acum eşti obligat să m-asculţi,ai nările pline
de pământ,nu poţi să strigi.Acum e rândul meu să strig de unul
singur.Să strig,să schelălăi,am ceva prins aici ,în buză.La doișpe
ani mi-ai tras o palmă pentru că mâncam un copan de pui cu o
singură mână.Nici măcar nu mi-ai spus”Mănâncă cu amândouă
mâinile, boule!”,m-ai plesnit pe neaşteptate. N-a mişcat nimeni.
Am urcat în cameră şi-am început să plâng ca un prost.
Apoi a venit Nathan ”Tata e aşa pentru că a murit mama”.
“Lasă-mă-n pace,n-are decât să crape şi el…”
A apărut Pierre.S-a oprit la câţiva metri,în tăcere.
ALEX:Cine-i acolo?Cine-i acolo?
PIERRE:Dacă știam..îmi pare rău…
ALEX:Ai venit şi tu la mormânt?
PIERRE:Mă duc şi eu unde mă poartă picioarele astea bătrâne.
Tăcere.
PIERRE:Ciulinii sunt pentru el?
ALEX:Nu.
PIERRE:Maică-ta făcea nişte buchete de ciulini superbe.Vara.
ALEX:Mama…Da.
PIERRE:Și atunci de ce nu sunt înmormântaţi unul lângă celălalt?
De ce nu sunt înmormântaţi unul lângă celălalt?
De ce nu sunt înmormântaţi unul lângă celălalt?
ALEX:El a vrut așa.Idee mai egoistă nici că se poate.
Pierre se aşază pe o buturugă.

7
PIERRE:Vrei să stau,sau preferi să plec?
ALEX:Nu ,nu,stai.
Pauză.
PIERRE:Câţi ani ai tu acum?
ALEX:Patruzeci…
PIERRE:Patruzeci…
ALEX:...și trei.
PIERRE:Patruzeci şi trei …Te ştiu de când te-ai născut,şi-acum ai
patruzeci şi trei de ani…La vârsta ta,viața mi se părea terminată.
Un soi de paradis consumat.
ALEX:Şi-acum nu?
PIERRE:Nu!Nu!Acum nu…
ALEX:Câți ani aveam eu?
PIERRE:Cand eram eu de vârsta ta?Vreo douăzeci și trei…
ALEX:Tu trăiai la New York…
PIERRE:Nu.La Boston…Eram îndrăgostit ca un nebun de-o
americancă.(râde)Aveam coaiele umflate ca nişte mingi de tenis,
care mă propulsau în aer!
Alex surâde.
ALEX:Am cunoscut-o pe americancă.
PIERRE:Când ai cunoscut-o?
ALEX:Nu,dar”americanca lui Pierre”era un mit în familia noastră.
PIERRE:E mit!N-a durat decât şase luni,după care a plecat în Florida
cu un fabricant de pastă de dinţi.
ALEX:Dar tu ai rămas încă mult timp în State.
PIERRE:Trei ani.Dar fară americancă!Au fost și altele,dar ea a fost…
Scurtă pauză.
ALEX:Cum îţi explici că tata a rămas singur?
PIERRE:Avea trei copii, ce să se mai recăsătorească.
ALEX:Da,aventuri avea?
PIERRE:Aventuri?De unde să știu eu?Bineânțeles.Cu madam
Natti de pildă,pedichiurista.
ALEX:Madam Natti?
PIERRE:N-am nici o dovadă…Săracul,dacă m-ar auzi!
ALEX:Madam Natti.

8
PIERRE:Era o dulceaţă,avea o faţă micuţă,o guriță triunghiulară.
ALEX:Aşa,da?Pe bune?Madam Natti…
PIERRE: Întreabă-l pe Nathan dacă nu crezi.
Aiurea,pentru taică-tu n-a fost o preocupare esenţială,eu nu l-am
cunoscut în tinerețe, dar toată viața mi-a făcut impresia că e un fel
de ascet chiar și când a murit Lila…
ALEX:Mama.
PIERRE:Biata soră-mea.Of,biata maică-ta.
În momente din astea de tristeţe -o să zici că sunt nebun-,
imi vin pe buze versurile poeţilor..E idiot,nu?
ALEX:Nu…
PIERRE:Ba da.E idiot.
ALEX:Nu!
PIERRE:Tu ești idiot pentru că te-ai lăsat de scris.
ALEX:Cum să scriu dacă n-am nimic de spus.
PIERRE:Eu nu cred că tu n-aveai ceva de spus.
ALEX:Dacă da,spune-mi tu ce anume.Ştii care-i cel mai greu lucru
de-nţeles?...Tot timpul îmi vine să-i cer iertare. Când s-a
îmbolnăvit m-am așezat lângă el pe pat,nu reușeam să-mi găsesc
cuvintele ,am vrut să-l iau de mână,el a mișcat-o.
Merge cu critica?” “Da tată” “Cărţi citești?Bune?”…Da tată
Era atâta amărăciune în glas…(tăcere)
Crezi c-o să-l mai revăd vreodată?...
PIERRE:Chiar crezi că eu sunt în măsură să-ţi răspund?
ALEX:Ai totuşi o idee.Oricine are o idee.
PIERRE:O idee am…
ALEX:Deci?
PIERRE:Cred că chestia asta cu revederea nu cred c-o să se întămple
foarte curând.
ALEX:Când o să mor ,nu?
PIERRE:Asta e o idee!
ALEX:Dar eu am nevoie să-mi spui c-o să-l revăd!E simplu,e clar
am nevoie să te-aud spunând:Da.O să-l revezi.Am nevoie de asta!
Ce nu înţelegi!Am nevoie de asta!E idiot,e cum vrei tu,dar am
nevoie să te-aud,am nevoie să mi se spună:”Da!O să-l revezi!”

9
Tăcere.
ALEX:Tu știi ce-mi spunea mereu,când trăia?”Trebuie să te stabilizezi!”
Avea cuvântul ăsta fetiş:stabilizat…Cum ai putea concepe tată o
viață care să semene cu-acest cuvânt?
PIERRE:Dacă o să-l reântâlneşti,o să-l întrebi.
ALEX:Da…Înţelegi,lucrurile astea trebuie lămurite! Când trăia nu mă
auzea niciodată.Tu știi că n-am nici o amintire în care el să mă
asculte calm și cu răbdare.
Și dacă n-o să-l mai văd!(Tace,incapabil să mai continue.)
PIERRE:Ajunge!
ALEX:Da,nu pot să mă abţin!Ideea asta…Adică nu e nimic după?
PIERRE:Ajunge!Cu cine crezi că m-am întâlnit pe drum? Cu Elisa.
Avea o pană mititica de ea.Ne-am întors pe jos până-n sat,am dat
telefoane peste tot,nici un mecanic n-are chef să iasă din casă în zi
de sărbătoare.
ALEX:E aici?
PIERRE:Păi unde să fie?Am adus-o încoace,ea vroia să stea pe un
scăunel în băcănie aşteptând un depanator .
ALEX:N-am vazut-o de trei ani…
PIERRE:Trei ani…
ALEX:Da.Nu sunt pregătit s-o văd …N-a venit pentru mine…
A venit din respect pentru obiceiuri.
PIERRE:E idiot.
ALEX:Nu-i aşa?
Tăcere.
PIERRE:Tu eşti idiot.
ALEX:Cum faci să fii atât de…
PIERRE:Atât de cum?
ALEX:Optimist.
PIERRE:Optimist…Nu cred c-ai ales cuvântul optim.
ALEX:Ai înţeles.Tradu acuma.
PIERRE:Crezi că dacă eu în viață am manifestat așa un soi de bună
dispoziție…crezi că n-o să vină cineva și la mormântul meu să
plângă pentru un copan de pui.
Alex izbucneşte în plâns.

10
5

Undeva în grădină.Elisa,Edith şi Julienne se plimbă.


JULIENNE:Cine întreţine proprietatea?Un grădinar?
EDITH:Nu-l mai avem.Pe vremuri era un grădinar.Acum,totul
e la voia întâmplării.
ELISA:Bau!Îmi place colţul ăsta,aşa mai sălbatic…
EDITH:Şi mie.Aşa e la ţară.
JULIENNE:Dar aveţi o imensă grădină de zarzavat,e păcat să nu o
folosiţi.
EDITH:Am folosit-o.De fapt,tata se ocupa de ea .
JULIENNE:E minunat să mănânci fructele pe care le cultivi.Sau legumele
În orice caz mai curând legumele!
EDITH:Am avut si căpşuni.
ELISA,JULIENNE:Da?
EDITH:Şi vişine.
JULIENNE:Mie nu prea-mi plac vişinele
EDITH:Dar cu vişinele nu prea ne-am înţeles bine,erau amare.
JULIENNE:Poate la salata de fructe,cu mult zahăr.
EDITH:Da…
Pauză.
JULIENNE:Parc-am fi în plină vară!Azi dimineaţă mi-am pus pe mine
şi-un maiou de lână pentru orice eventualitate,dar a trebuit să-l scot
că nu mai puteam de căldură.
EDITH:Iarba e toată uscată,n-a mai plouat de mult.Ce-ar fi să ne aşezăm ?
ELISA:Să ne aşezăm.
JULIENNE:Să ne aşezăm!
Ele se aşează.Pauză.
EDITH:Îţi stă bine cu părul scurt.
ELISA:Da?
EDITH:Iţi face gâtul mai fin…
ELISA:Ce drăguţă ești.
JULIENNE:Aveaţi părul lung?
EDITH:Da.Avea o coadă lungă ,îi zbura pe spate.
ELISA:Când m-am tuns,eram aproape cheală.Nu era prea bine.

11
EDITH:Aşa… e bine.
ELISA:Da,aşa e bine.
Tăcere.
JULIENNE:Acum că mă gândesc…(caută în geantă)Uite faimosul maiou
de lână,…dă-mi-l înapoi…l-am băgat în geantă ca să nu-l uit...
Nu cred ca aţi văzut-o.Am adus o fotografie a tatălui tău efectuată
în timpul căsătoriei de la Saint-Jean.Unde-oi fi pus-o?...Ia uite-o!
O găsesc excelentă.
ELISA:E frumoasă…
JULIENNE:Nu-i aşa?O găsesc “călduroasă”.”Călduros”,ăsta-i cuvântul
care-mi vine-n minte.Vă aparține.Am adus-o special.V-o ofer.
Edith priveşte poza.
Tăcere.
EDITH:Ce seaman tata cu Nathan.
ELISA:Da.
EDITH:Ca expresie.
ELISA:Zâmbetul,da…mai ales zâmbetul..
Pauză.
ELISA:Era de la casătoria dvs?
JULIENNE:Da.Acum doi ani,data este scrisă pe verso.Eu datez
fotografiile altfel nu se ştie nici unde nici când…
ELISA:Doar n-o să vă uitaţi chiar data nunţii,propriei nunți ,totuși!
JULIENNE:Cine ştie?Nu,sigur că nu!Dar e-un obicei de-al meu,
datez tot:documente,fotografii,facturi chiar şi cărţi poştale!
ELISA:Faceţi colecţie?
JULIENNE:De cărţi poştale?Nu.Nici pomeneală.
ELISA:De fotografii?
JULIENNE:Ah sigur,desigur.Dvs. nu faceţi?
ELISA:Nu.
JULIENNE:Nici dvs.Edith?
EDITH:Eu da…
JULIENNE:Eu am pe puţin şase sau şapte albume cu copiii,cu nepoţii,cu
pisici,cu câini,cu oraşe,cu fluturi,cu mierle…
Este spiritul meu de furnicuţă conservatoare.
Ele zâmbesc.Pauză.

12
EDITH:Vă mai vedeţi și cu primul dvs.soţ,Julienne?
JULIENNE:E saracu’,a murit de inimă la treizeci şi cinci de ani.
EDITH:Imi cer scuze n-am ştiut.
JULIENNE:Nu vă scuzaţi,că n-aveaţi de unde să ştiţi.După aceea m-am
recăsătorit cu un dentist de care-am divorţat acu’ opt ani,dar am
rămas în termeni foarte buni,ne şi vedem din când în când.Când
m-am maritat cu Pierre mi-a trimis chiar şi o felicitare!
ELISA:Trei soţi.Aţi muncit şi pentru noi,dacă-mi daţi voie să vă spun!
JULIENNE:Când am împlinit optsprezece ani,o prezicătoare
clarvăzătoare extra lucidă mi-a prezis c-o să ajung la mânăstire.Nu
eram eu o frumuseţe,da’ orişicât!Și atunci am lansat,ca să zic aşa o
contraofensivă…
ELISA:Victorioasă.
JULIENNE: (modestă).Şi definitivă.Da!
Tăcere.
Edith priveşte în depărtare,pătrunsă de o durere secretă.Elisa şi
Julienne o urmăresc pe furiş,neândrăznind să mai vorbească.
EDITH:Când eram mică,împleteam margarete,coronițe …coroane de
margarete deasupra capului meu.Primăvara pământul e acoperit aici.
ELISA:Şi Jean,te mai vezi cu Jean?
EDITH:Eu vorbesc de margarete şi tu mă întrebi de Jean.
Eternul meu amant…Sunt un măr pădureţ şi uscat.(tăcere)
JULIENNE:Dacă tu eşti un măr pădureţ şi uscat,eu ce să mai zic!
eu ce să mai zic!...
EDITH:Tu ai copii,nepoți,un soţ,o familie…Te machiezi,te-mbraci bine...
JULIENNE:Ei asta-i,nimic nu te împiedică să te machiezi şi să te-mbraci!
EDITH:Pentru cine?
JULIENNE:Cum pentru cine?Pentru nimeni!Pentru toată lumea.
Pentru tine!
EDITH:Aş vrea să fie pentru cineva,să mă fac frumoasă pentru cineva.
JULIENNE:Iartă-mă Edith dragă,dar raţionamentul tău e pe dos:
îmbracă-te,machiază-te şi-o să apară şi cineva imediat.
Domnişoară,vorbesc prostii?
ELISA:Nu.
EDITH:Am cunoscut pe cineva,un bărbat.Într-o noapte…Şeful meu,da e

13
banal.Într-o seară,l-am aşteptat lângă maşina lui şi i-am zis”Șefu!
Vreau să petrec toată noaptea cu dvs,șefu”El m-a întrebat”Toată ?
Am zis :da(pauză)Nu eram nici machiată,nici îmbrăcată…Eram aşa
cum sunt…
Tăcere.
ELISA:Şi?
EDITH:Nu ştiu de ce vă spun toate astea acum.
ELISA:Spune-ne totuşi…
EDITH:Ne-am dus la el acasă.Am băut ceva.El s-a dezbrăcat si ne-am…
ca un lucru foarte normal…
Pauză.
EDITH:Am plâns şi m-am ascuns în celălat capăt al patului…Mi-a zis:
“Ce ai?De ce plângi,e din cauza mea?”Vroiam să zic că da,dar am
zis că nu,pentru că întrebarea lui însemna de fapt”N-am fost cum te
aşteptai?”Fusese un fel de intensitate puţin lălăită.Exact cum îmi
doream.
Pauză.
ELISA:L-ai mai vazut?
EDITH:La birou,da.Nimic altceva…S-a transferat curând.
Tăcere.
EDITH:Azi dimineață în timpul înmormântării, mi s-a părut că-l văd,
că stă retras şi se uită fix la mine.Imaginea asta m-a urmărit toată
ziua.Toate femeile povestesc aceleaşi lucruri.Nu e nici-o metafizică
în asta.
ELISA:Eşti sigură?
(Scurtă pauză.)
EDITH:Da tu de ce ai venit?
ELISA:Ştii bine de ce.
EDITH:Nu ştiu…
ELISA:Cu atât mai bine.
EDITH:Când te-am văzut venind,am zis ca eşti nebună…
ELISA:Mai crezi asta?
EDITH:Da normal!
ELISA:Şi-atunci de ce mă întrebi?
EDITH:Femeia asta,draga mea Julienne,le-a luat minţile fraţilor mei.

14
ELISA:Greșești.
EDITH:Auzi să nu faci mutre de-astea că nu sunt oarbă!
ELISA:Greşeşti.Aş vrea să fie aşa,dar greşeşti.(Juliennei)Doamnă ca să
lămurim lucrurile.Cu Alex am avut o relație, dar sufletul meu
a fost totdeauna cu Nathan.
(Julienne surâde politicos.)
EDITH:Păi,n-ai fost amanta lui o noapte?
ELISA:Eu?
EDITH:I-ai furat sufletul!
ELISA:Dar dumneavoastră,Julienne,n-aveți nici o noapte de povestit?
Pot să-ţi spun Julienne?
JULIENNE:Nu…adică da,bineânţeles că poţi să-mi spui Julienne!dar eu
n-am nici o noapte… Adică n-am nici o noapte de ferici…am avut
nopţi dar obişnuite,dar nici o noapte de acest gen…Mă exprim
îngrozitor de prost dintr-o dată.
(Scoate batista din geantă,foarte agitată.)
EDITH:Suntem foarte nepoliticoase.
JULIENNE:Ah nu,deloc.
ELISA si EDITH:Iertaţi-ne.Vă rog să ne iertați.
JULIENNE:Dar nu e cazul.Aş vrea să fac doar un mic comentariu Edith,
cu toate că poziţia mea de ascultător involuntar poate că nu
autorizează o asemenea reflexie,dar găsesc absolut normal,că o zi ca
asta să te simți bântuită de asemenea amintiri.Bântuită nu e
cuvântul potrivit,nu asta am vrut să spun…Urmărită,stârnită…
EDITH:Mi-a făcut bine să vorbesc despre asta.Deja am uitat.
JULIENNE:Vine Nathan,să ne pitim!
Tăcere.
Apare Nathan,cu un coş în mână din care ies morcovi si praz.Se
opreşte şi are o mică ezitare,surprins.
NATHAN:Te-ai întors?
ELISA:Am rămas în pană.N-ai vazut maşina?
NATHAN:N-am venit pe drumul ăsta.Ce are?
ELISA:Pe mine mă-ntrebi?!
NATHAN:Vrei s-arunc un ochi?
ELISA:Te pricepi?

15
NATHAN:Nu,deloc.
ELISA:Băcanul..
NATHAN:Cine?
ELISA:Băcanul zice că-i de la cutie…
NATHAN:Care cutie?
ELISA:...automată.
NATHAN:(zâmbind).Oh,ia uite fetele!Ce mai fac fetele?
Am adus de toate pentru o imensă tocană.Fetelor,mă ajutaţi?
Ele îl urmează pe Nathan.

Terasa.
Apare Nathan,urmat imediat de Edith,Julienne si Elisa.Răstoarnă
coşul pe masă.
NATHAN:Praz,morcovi,rasol,os cu măduvă,pătrunjel,roşii…
EDITH:Nu se pun roşii în tocană.
NATHAN:Punem, de data asta punem..ia uite…napi!Julienne rămâneţi la
cină?
JULIENNE:Cu mare plăcere,dacă Pierre nu vede vreun inconvenient.
NATHAN:Dar unde e?
JULIENNE:Pe undeva trebuie sa fie cu fratele dumitale.Pot sa curăţ
legumele?
NATHAN:Curățăm împreună.Să profităm puţin de soare.
EDITH:Aduc cuţitele.
NATHAN(Elisei)Rămâi şi tu?
ELISA:Da…Nu…Da…Nu…
NATHAN:Hai nu fi proastă,cu ce-o să pleci?
ELISA:Nu ştiu.Dacă maşina e stricată,plec cu ciu,ciu…
NATHAN:Cu cine?
ELISA:Cu trenul.Trebuie să existe un tren.
JULIENNE:Rămâi,te ducem noi.
ELISA:Nu prea cred,mulţumesc…
NATHAN:Ne-ajuţi să tocăm,totuşi?

16
ELISA:(zâmbeşte)Da,sigur…ai cumpărat cât pentru un regiment.
NATHAN:N-am simţul proporţiilor…I-am cerut femeii ăleia să-mi dea
tot ce trebuie pentru o tocană,ea mi-a pus şi roşiile.
ELISA:Nu se pun roșii la tocană.
NATHAN:Ce nu se pun roşii la tocană?
ELISA:În principiu,nu.
JULIENNE:O să facem o sălăţică.
NATHAN:Vezi!Vezi!
(Edith soseşte aducând ziare,cuţite,o strecurătoare şi două boluri
mari.Le aşează toate lângă legume pe masă.)
EDITH:Alo!Alo!Vezi că pun apa la fiert și mă întorc.
Dispare din nou.
JULIENNE:Ia vedeți nu aveţi un cuţit din acela automatic de curăţat
legumele?
PIERRE:Ce-mi văd ochii,ce-mi văd ochii! Nu se poate voi nu sunteţi în
toate mințile!
JULIENNE:Vă rog să remarcaţi că eu curăţ la fel de repede și cu un
cuţit normal.Da ai venit să ne dai o mână de ajutor,mămică?
PIERRE:Sigur că da..
ALEX:Ce e asta?
NATHAN:O tocană.
Pierre se aşează la masă.Alex rămâne în picioare,nemişcat.
PIERRE:(Elisei)Sunt un asasin în domeniul aceasta de activitate,scalpez,
scalpez tot.
ALEX(Elisei) Ce ţi s-a stricat maşina,nu?
ELISA:Da…
ALEX:Ai chemat un mecanic?
ELISA:Da…Vine la şase.
ALEX:Dar ce are?
NATHAN:E de la cutie...
ELISA:Automată.
ALEX:Ah !O ai “automată”?
ELISA:(surâde)Da…
NATHAN:Alex!
ALEX:E bine.E mai practic aşa în oraş,hmm?

17
ELISA:Da…
ALEX:Şi unde-i Edith?Bine,atunci să tocăm.
Se aşează la masă si ia un nap.Tăcere.Vine Edith.
EDITH:V-aţi adunat toţi?Imi faceți şi mie puțin loc langă voi,la soare?
JULIENNE:De azi dimineaţă îmi tot spun…
ALEX: Napul ăsta e putred!
JULIENNE:...n-am văzut niciodată în viaţa mea aşa o vreme…
ALEX:Și napul ăsta e putred!
JULIENNE:…în noiembrie!Trebuie să recunoaştem că napii nu sunt de
calitatea întâi.(Lui Nathan)Tu n-ai nici o vină firește!
NATHAN:Nu mă simt deloc responsabil.
JULIENNE:În orice caz,te descurci ca un profesionist!
ALEX:Fratele meu e un mare profesionist,în orice lucru şi-n
orice domeniu.Când eram mic,toţi eroii mei aveau faţa lui Nathan.
Sinbad,Tom Sawyer,Spiderman,Superman,și Tom si Jerry
toţi aveau faţa lui Nathan…Nathan cel radios,Nathan cel invincibil,
cel mai bun dintre cei mai buni…Dar putred.(Aruncă
napul şi ia un cartof).Ştiţi probabil că la vârsta de zece ani,dădea
concerte .În salon.La pian.Toata familia îl asculta cu sfinţenie.
JULIENNE:Şi nu mai dai?
NATHAN:Mai cânt,dar nu mai dau recitaluri!
ALEX:Şi eu când eram mic am cântat la fluier…
(Râsete.)Dar n-am reușit să scot nici un sunet.
Măi copii,legumele prin fierbere nu se micşorează?
EDITH:Nu suntem obligaţi să le punem pe toate.
PIERRE:Daca e de-acord toată lumea,aş prefera să plec mâine în zori.
EDITH:Camera ta e făcută,poţi să rămai şi până luni.
PIERRE:Nu,nu…
JULIENNE:N-am adus nici periuţa de dinţi…
PIERRE:Bravo!
JULIENNE:…nici pijamale.
PIERRE:Excelent!
JULIENNE:Potoleşte-te!
NATHAN:Tot ce vreţi să găsiţi,aici o să găsiţi .
JULIENNE:Mulţumesc frumos.

18
ELISA:Mă duc la gară.
EDITHAi tren la opt.
NATHAN:Vin cu tine.
ELISA:Mersi…
EDITH:Hai gata!Nathan!Ajunge,n-are rost să…nu mai curăţăm şi restul
eu chiar nu mai ştiu ce să fac.
Se ridică şi începe să strângă.Elisa,Julienne şi Pierre o imită.
Nathan se ridică de la masă şi se îndepărtează ca să-şi aprindă o
ţigară.Doar Alex rămâne pe scaun.
JULIENNE:(lui Nathan)Ştii ce-ai uitat?
NATHAN:Ce?
JULIENNE:Dar n-are nici o importanţă?
NATHAN:Spune!
JULIENNE:Ceapa!
NATHAN:Ah da,ceapa.
JULIENNE:Îi dă totuşi un gust foarte bun!
Du-te vino.Dispar,ducând legumele şi celelalte în salon.Rămân Alex
şi Nathan. Pauză.
ALEX:Știi ce-ai uitat?Ceapa!”Îi dă totuşi un gust foarte bun!” Ceapa!
”Îi dă totuşi un gust foarte bun!” Ceapa!”Îi dă totuşi un gust foarte
bun!”Ceapa! ”Îi dă totuşi un gust foarte bun!”
Alex rămâne singur.
Întuneric.
(Secvență cu toți actorii.)

Locul în care este îngropat tatăl.


Nathan stă nemişcat,cu mâinile în buzunare.Pe pământ sunt tije de
ciulini,ceva mai departe se vede cleştele de gradină.
Tăcere.
Fară zgomot,ca şi cum nu ar îndrăzni să se apropie apare Elisa.
Tăcere lungă înainte să înceapă să vorbească.

19
NATHAN:Acum două săptămâni m-am dus în camera lui,deja nu mai
putea să se ridice…M-a rugat să-i aduc electrofonul aşa îi zicea el…
Vroia să asculte penultima sonata a lui Beethoven,în special partea
asta.Am ascultat în liniște,ținuse degetul aşa,ca să nu mă apuce
vorbitul.Stăteam pe pat. Când discul s-a oprit,mi-a zis:
”Sunt convins ca o să ne mai întâlnim.L-am întrebat:”Cu cine?”
“Cu Beethoven .Un om care-ți face un asemenea cadou nu poate să
moară!”Spre deosebire de Alex,mie-mi pare foarte bine că e
îngropat aici.
Tăcere.
ELISA:A vrut el aşa?
NATHAN:Nu vroia cimitir,nu vroia înmormântare…De cand ieşise la
pensie numai aici a stat.
ELISA:Şi Alex?
NATHAN:Alex…?Mai venea să-l vadă…De multe ori în contratimp,
săracu.Îi aducea cărţi când tata nu mai putea să citească,
s-a instalat aici când tata nu mai recunoştea pe nimeni…
Te-ai schimbat.
ELISA:Da?Am îmbătrânit.
NATHAN:Nu.
Tăcere.
ELISA:Eşti tot la Nanterre?
NATHAN:Nu.M-am înscris în barou la Paris.
ELISA:Deci …aşa…
NATHAN:Tu?
ELISA:Nimic special…
NATHAN:Adică?
ELISA:Nimic…Viaţa mea e tot aşa.
Pauză.
NATHAN:E bine.
Elisa zâmbeşte.
NATHAN:A fost frumos ce mi-ai spus dimineaţă…
ELISA:Frumos?Merci…
NATHAN:Ce-ai vrea să-ţi spun?
ELISA:Nimic…

20
NATHAN:Maşina ta a rămas în pană ca-ntr-un roman.
ELISA:Iţi jur că e-adevărat.
NATHAN:Dar te cred.După părerea mea,el,din înaltul cerului,s-a pus
cu burta sub motor ca să ţi-l aranjeze.
ELISA:Spui prostii.
NATHAN:Nu,nu.Dar nu spun deloc prostii.A facut asta ca să-mi facă
plăcere.
ELISA:Iţi face plăcere că sunt aici?
NATHAN:Tu ce crezi?Ia uite!Alex a uitat cleştele…normal.
Tăcere.Nathan ia cleştele şi-l pune în buzunar.
NATHAN:De ce-ai venit?
ELISA:Acuma?
NATHAN:Astăzi.
ELISA:Mai bine mă întrebi cum de-am avut curajul să vin…N-am facut
niciodată ceva mai împotriva a orice.
Tăcere.
ELISA:Vrei să te las?(el dă din cap)Nu?
NATHAN:Nu,n-am chef să mă laşi…(tăcere).Dar azi chiar nu vreau să
mă laşi…(tăcere) Ştii la ce mă gândesc?Vreau şi eu să fac ceva
împotriva a orice.Vreau să te iubesc,aici..pe mormântul lui…Elisa!Să
alungăm o durere cu alta.Elisa!
O sărută cu patimă și începe să o dezbrace.
Întuneric.

Terasa.
Alex,încă la masă.Apare Julienne.
JULIENNE:Unde-i Elisa?
ALEX:Şi-o trage cu frate-miu.
JULIENNE:Pardon?
ALEX:Da,da,în clipa asta și-o trage cu frate-miu.

21
JULIENNE:Pardon!Nu înțeleg!
ALEX:Ba da Julienne,ce nu înțelegi.Ce eşti surdă?
JULIENNE:Unde?!
ALEX:Ah,ah,ah!...Îmi place la nebunie întrebarea asta!Ah-ha!
Nu credeam că te prinzi aşa repede!
JULIENNE:N-am vrut să spun asta!...Vroiam să zic că eşti aici…având
în vedere că eşti aici şi că eu ies din casă…ah zât!Fir-ar să fie!
Pleacă foarte neliniştită.Vine Edith.
EDITH:Unde-i Elisa?
ALEX:Și-o trage cu…N-am idee.
EDITH:N-ai văzut-o ieşind?
ALEX:Ba da , a plecat în direcţia aia…
PIERRE:Edith!
EDITH:Pierre vorbeşte la telefon cu mecanicul,nu poate să vină până luni
dimineaţă!Ce facem?
ALEX:Chemăm alt mecanic?
EDITH:Nu e alt mecanic.În orice caz nimeni nu repară nimic sâmbăta şi
duminica!...Ce facem?Dacă noi plecăm …
ALEX:Plecăm?
EDITH:Plecăm…mâine…
ALEX:Mâine?
EDITH:Ce facem cu cheile?
ALEX:Faceţi ce vreţi,mie mi se rupe ,… definitiv.
EDITH:Iţi mulţumesc definitiv pentru ajutor…(dispare din nou)
ALEX:N-ar putea să se descurce dracului şi singură?Ne freacă pe toţi la
creier cu rabla ei!!!
Rămâne o clipă aşezat,singur.Apoi se scoală,se învârte în cerc şi
face câţiva paşi în direcţia pădurii.
Apare Pierre.
PIERRE:Unde te duci?
ALEX:Aa?
PIERRE:Unde te duci?O să plouă.
ALEX:Crezi c-o să plouă?
PIERRE:Vine o furtuna…
ALEX:Se poate…

22
PIERRE:Vine o furtună.De aia e aşa cald.
ALEX:Se poate…
Pauză.
PIERRE:Ce avem noi aici?Ce ne-a pus nouă aici portăreasa?Cigarillo
e spaniol.
ALEX:Fumezi cigarillo?
PIERRE:Una la şase luni…Îţi plac?(Alex tuşeşte)Tari?
ALEX:(tuşeşte şi râde)Parc-ar fi cafeaua mea.Sunt groaznice!
PIERRE:Aşa-i.
ALEX:Parc-ar fi…
PIERRE:Brânză.Are gust de camembert.(tușește)Lasă că te obişnuieşti cu
ele.
ALEX:Când plecaţi?
PIERRE:Eu plec mâine dimineaţă.Te deranjează?
ALEX:Nu,deloc…Cunoşti ceva mai sinistru decât toamna la ţară?...
Liniştea asta…Nimic nu se mişcă…Urăsc viaţa la ţară…Dac-ar fi
după mine,aş vinde tot si aș pleca.
PIERRE Hm!
ALEX Mâine.Lui Nathan îi place la nebunie…
PIERRE:Eşti extrem de nedrept cu Nathan.
ALEX:De ce?Pentru că spun că-i place viața la țară?
PIERRE:Printre altele.
ALEX:După tine,ăsta-i un defect?
PIERRE:După mine,nu.
ALEX:Nathan se plimbă,Nathan merge singur ore în şir…Meditează…
PIERRE:În timp ce tu te risipeşti în agitaţia confuză a vieţii…
Tot ceea ce faci tu prost,Nathan face bine.Tot ce ție nu-ţi place
pe el îl satisface…Nathan e talentat,nu?Nathan e profund,nu?
Nathan e inalterabil,nu?Toate laudele tale de şarpe cu clopoței…
Cine crezi că poate rezista,nimeni,crede-mă. Da ce,ţi-e frig?
ALEX:Ăhă.
PIERRE:Vrei să intrăm?
ALEX:Nu.
Tăcere.
ALEX:Acum trei ani,când m-a parasit Elisa ,toată lumea m-a considerat

23
un bou şi bou şi orb.Nathan s-a tras deoparte ca să n-o mai
revadă niciodată .Din prietenie faţă de mine,bănuiesc…
aşa cum a renunţat şi la muzica lui ,la strălucirea lui teribilă,
la nebunia pe care o avea,la eroismul lui…Sunt sigur că
n-am iubit niciodată pe cineva mai mult ca pe el.Dacă Nathan ar
muri…
PIERRE:Hm!
ALEX:…nu-ţi poţi imagina cât aș fi de singur …Aşa ca el.
Apare Edith.Tăcere.
EDITH:De cine vorbeaţi?
PIERRE SI ALEX:De Nathan.
EDITH:Şi ce ziceaţi?
ALEX:Și ție îţi place aici la țară?
EDITH:Ce întrebare tâmpită!
ALEX:Nu ţi se pare sinistru?
EDITH:Astăzi,poate.
PIERRE:Ce lumină ciudată…
EDITH:Semn o să plouă.
PIERRE SI ALEX:Asta ziceam şi noi.
EDITH:Fiţi drăguţi,nu mă mai credeţi o imbecilă.
PIERRE:Dar de ce?E adevarat.Despre asta vorbeam.
Pauză.
ALEX:Aţi rezolvat problema cu maşina?
PIERRE:Am vorbit cu mecanicul vine luni.Ce face nevastă-mea?
EDITH:Se uită la televizor.
PIERRE:Da ce se dă la televizor?
EDITH:Nu ştiu,varietăţi.
PIERRE:Varietăţi cu nevastă-mea la televizor.N-avem.N-am știut că
v-aţi luat televizor.
EDITH SI ALEX:..pentru tata.
PIERRE:Ah,da …fireşte.
Tăcere.
EDITH:Pân’la urmă le-am pus pe toate la foc…
AMÂNDOI:Aoleo!
EDITH:…să fiarbă.Le-am pus în trei cratiţe, mâine mâncăm restul…

24
Îmi daţi şi mie un trabuc?
ALEX:Nu te-aș sfătui.
EDITH:De ce?
PIERRE:Nu-l asculta(Îi întinde cutia lui Edith)Poftim.
EDITH:Nu sunt bune?
ALEX:Sunt”speciale”…au un gust de …
PIERRE:Brânză camembert.
EDITH:(trage din trabuc) Asta nu mă deranjează.
O privesc cum fumează.
EDITH:(tușește)Am senzaţia că mi-aţi dat otravă şi acum aşteptaţi să dau
ochii peste cap!
ALEX:Nu eşti departe…
Apare Nathan,urmat de Elisa.El ţine cleştele și tijele de ciulini tăiate
de Alex.
Tăcere.
ALEX:Ce e asta?Plimbărica…bună plimbărica?(lui Elisa)?
NATHAN:Îhi.De ce?
ALEX:De ce “de ce”?
PIERRE(lui Elisa):Am vorbit cu mecanicul… la telefon.
ELISA:Cât e ceasul?
PIERRE:Relaxează-te,nu poate să vină în seara asta,vine abia luni
dimineaţă!
EDITH:Și cum luni dimineață n-o să mai fie nimeni,i-am spus că lăsam
cheile la băcan…Ai o altă idee?
ELISA:Îmi pare rău ca v-am deranjat cu povestea asta…
EDITH:Îhi!
PIERRE:Dar deranjează-ne dragă.Sper că nu a fost ceva grav.
ALEX:E pe altă lume…
ELISA:Cum?
ALEX:Eşti pe altă lume,Elisa…
NATHAN:Alex,cred că suntem toţi pe altă lume.Nu?
ALEX:Cu siguranţă!
NATHAN:Sunt momente când o pană de maşină nici nu mai contează…
ALEX:În ce mă priveşte personal,mie mi se rupe definitiv!
NATHAN:Şi ei.

25
ALEX:Bine,cu-atât mai bine…(pauză)
NATHAN:Ce se mai aude cu tocana mea?
EDITH:Se face.
NATHAN:O să plouă…
ELISA:(lui Pierre)Şi soţia ce face soția?
PIERRE:Soția se uită la televizor la varietăţi.
NATHAN:La varietăţi,mergem şi noi?
PIERRE:Excelentă idee.Cu condiţia să-i stingem televizorul…(Elisei)
Elisa se apropie de Pierre care o conduce în casă.Nathan se
pregăteşte să-i urmeze dar Edith îl opreşte.
EDITH:Rămâi puţin să-ţi zic ceva?
ALEX:Deranjez?
EDITH:Da,te rog,nu durează mult.
Alex ezită.Face câţiva paşi,apoi se întoarce.
ALEX:(lui Edith) Tocmai am aflat ceva despre tata,mă gandesc că poate
ai vrea să ştii şi tu…
EDITH:Ce?
Se apropie de Nathan şi-i spune ceva la ureche.Nathan zâmbeşte.
ALEX:(lui Edith)Întreabă-l pe Nathan. Fiecare cu secretele lui…
Eu mă duc în camera mea,dacă mă caută cineva știe unde să mă
găsească .
NATHAN:(arborând ciulinii)Ce să fac cu ăştia?
ALEX:Aruncă-i. (Dispare.Edith şi Nathan rămân singuri.)
EDITH:Ia zi.
NATHAN:Tu întâi…
EDITH:Ba nu!
NATHAN Ba da!
EDITH: Bine.O să plouă…
NATHAN:Nu!
EDITH:Ba da!
NATHAN:Ba nu!
EDITH: O să cam plouă…
NATHAN Ce s-a întâmplat?
EDITH: Ai fost cu Elisa.
NATHAN:Da.

26
EDITH:Da?A venit ea după tine.
NATHAN:Da!
EDITH:Da?Vezi că Alex i-a spus Juliennei, că i-ai tras-o Elisei,citez
cuvânt cu cuvânt.
NATHAN:Asta ai vrut să-mi spui?
EDITH:Da.
NATHAN:Ei,şi?
EDITH:Cum adică ,ei şi?
NATHAN:Ei şi?
EDITH:Ei şi,ţi se pare normal?
NATHAN:Normal?Nu-nţeleg, ce te deranjează expresia în sine sau
conţinutul ?
EDITH:Eşti scârbos rău de tot…
NATHAN:Edith ,până acum,ziua aceasta s-a desfăşurat fără tulburări.
Suntem oameni civilizaţi suferim când e cazul dar nu facem tragedii.
Tu şi cu mine participăm împreună la efortul ăsta colectiv de
demnitate… Suntem discreţi,”eleganţi”, suntem perfecţi…Şi Alex e
civilizat,dar orgoliul lui ,e orgoliul lui.
EDITH:De ce-l aperi?
NATHAN:Nu-l apăr…Faptul că se duce să-i spună amărâtei
ăleia de Julienne că i-o trag Elisei face parte din felul lui de-a fi,
dar faptul că tu te simţi obligată să mi-o repeţi la ureche de parc-ai fi
o elevă pârâcioasă,asta n-o mai înţeleg.
EDITH:Ţi-am spus-o ca să-ţi dai seama cum se simte Alex…
Iar Elisa e complet nebună c-a venit azi aici.
NATHAN:Nu.Mi-ai spus-o pentru că eşti curioasă.Te rodea pe tine așa
o bănuială..Hm!...
EDITH:O iubeşti?
NATHAN:De fapt asta vroiai tu să mă întrebi.Intrăm în casă?
EDITH:Îmi zici de tata?...
NATHAN:(ezită înainte să vorbească)Ţi-o mai aminteşti pe madame
Natti?
EDITH:Pedichiurista?
NATHAN:Da…
EDITH:Ce-i cu ea?Tata…?!Cu femeia aia?

27
NATHAN:Tata.
EDITH:Cu femeia aia…
NATHAN:Draguţă…
EDITH:Era cu cel puţin cu treizeci de ani mai tânără decăt el.
NATHAN:Vezi asta înseamnă că s-a descurcat destul de bine…
EDITH:Si tu ştiai?
NATHAN:Mai mult sau mai puţin.
EDITH:Săracu…
NATHAN:Săracu?...De ce săracu?
EDITH:De aia.
NATHAN:Hai în casă!
Întuneric.

Interiorul casei.Fotolii,o masă joasă.Un bufet mic.Elisa,Julienne


si Pierre sunt aşezaţi.
PIERRE:Locuiam într-o garsonieră mică era pe strada Lepic.Ca de obicei
n-aveam nici un ban ,dar ce aveam eu în schimb o metresă ,o metresă
foarte bogată, nevasta unui notar din Dieppe care avea birou şi la
Paris.Și care voiaja mai tot timpul şi,într-un an,ea se trezeşte singură
de Crăciun.Eu nu făceam nimic, ciupeli pe ici pe colo.Şi îmi propune
să merg cu ea la Megeve,o saptămână.Un fel de săptămână de miere,
credea ea.(pam pam)Și-mi zice;(pam pam)”Uite banii,te ocupi de
tot,cumperi biletele de tren,plătești hotelul,etc”Iau banii şi mă duc la
o agenţie pe strada…nu mai ştiu ce stradă era…
Apare Alex.
ALEX:Dăi înainte!
PIERRE:Le povesteam povestea cu Paillot,tu o ştii…
ALEX:Dă-i dă-i…
PIERRE:Plătesc hotelul și mă-ndrept către staţia Garniere.Aştept în staţie
şi,când vine autobuzul,pe cine văd coborând?Celebrul Paillot!Un
coleg de liceu foarte simpatic,care n-avea niciodată nici un ban.

28
Pierre!Ce faci Pierre?Ii spun că plec a doua zi la Megeve.
” Megeve e formidabil Megeve!” şi scot plicul de la agenţie…”
Am aici tot,pentru două persoane,drumul plătit,hotelul
demi-pensiune,dacă eşti liber,ne cărăm mâine seară tu şi cu mine!
”Păi şi fata?” “Nu-i treaba ta,nu o mai sun,ce-am avut şi ce-am
pierdut oricum mă calca pe nervi.”Te iubesc!Te iubesc!
Şi-am plecat amândoi!
ALEX:Şi pe urmă?
PIERRE:Păi pe urmă,ce să mai fie,Megeve,zăpadă,femei,formidabil…
dupa aia am aflat că bietul Paillot a mai trait doar o lună.
ALEX:Credeam că amanta ta a venit dupa tine…
PIERRE:A venit.
ALEX:..Să-i dai banii,banii înapoi…
PIERRE:Dar nu i-am dat nici un ban!
JULIENNE:E monstruos!Dacă-ţi închipui că ne faci să râdem cu o
asemenea poveste!
ALEX:Ce e monstruos?
JULIENNE:Nu știu!Nu ştiu exact!Dar puteai măcar să-i dai banii înapoi!
PIERRE:De unde să-i dau?
JULIENNE:Când mă gandesc că biata femeie a rămas singură cuc …
ALEX:Cu-cu!Cu-cu!
JULIENNE:…în Paris?(râde)
PIERRE:Vezi că râzi şi tu.
JULIENNE:Dar n-ar trebui.
PIERRE:Sunteţi şocată domnişoară?
ELISA:Eu?Deloc!Mi se pare o poveste foarte amuzantă.Dacă şi pe
Julienne a amuzat-o.
JULIENNE:Nu,pe mine ce mă şochează…
ALEX:Cu-cu!Cu-cu!
JULIENNE:… e că nu i-a dat banii femeii înapoi.Puteai să-i iei un cadou
măcar…Sau să-i trimiţi nişte flori!Un buchet frumos!
PIERRE:Nu că m-am gandit să-i trimit o carte poştală …
ALEX:Cu ciulini.
ELISA:De acolo?
JULIENNE:Nu încerca să pari mai îngrozitor decât eşti…(Elisei)Îşi

29
închipuie c-aşa o să-l placi.Nu-i aşa mămică?
ALEX:Elisa e foarte sensibilă la acest gen de umor.Elisa iubeşte
bărbaţii cinici şi fără morală.
PIERRE:Vezi că sari calul!
ALEX:Dar nu vorbeam de tine,Pierrot,dar nu vorbeam de tine Pierrot tu
eşti un îngeraş.(se apropie de fereastra imaginară.)Plouă?
JULIENNE:E ciudat cum s-a schimbat aşa brusc!
ELISA:Da…
ALEX:Voi aţi văzut harta lumii desenată de ruşi?Rusia este în
centru,iar noi francezii undeva sus într-un fel de strâmtoare ca o
gură de sac…Interesant!
PIERRE:Am putea să ştim şi noi ce te-a apucat să ne pomeneşti de ruşi
așa hodoronc-tronc?
ALEX:Am văzut câmpul.
Apare Nathan,ud leoarcă.
JULIENNE:Dumnezeule,te-a prins aversa!
NATHAN:Aversa!Nu-i nimic,nu-i nimic,face bine cât un pic,pic,pic,pic.
ELISA:Trebuie să te schimbi,o să răceşti.
NATHAN:Se ușucă…S-a înnoptat…E cam trist pe-aici.Nu bem nimic?
ALEX:Cum să nu. (Apare Edith.)
NATHAN:Tu un ceiuleț.
ALEX:E ceiuleț!
EDITH:M-am schimbat,eram udă leoarcă…
ALEX:Ce-ar fi dacă am juca ceva că să mai destindem atmosfera?
Avem Scrabble..
EDITH:Alex!
ALEX:Monopoly.
NATHAN:Șah,table…
EDITH:Doar n-o sa v-apucaţi să jucaţi?Nimeni n-are chef!
NATHAN:Cluedo…
ALEX:Cluedo!Vai,vai!Cum te-ai gândit la cel mai tâmpit joc din lume?
NATHAN:Am impresia că Julienne nu cunoaşte jocul.
PIERRE:Cunoşti jocul ?
JULIENNE:Evident mămică.Mă luaţi drept căzută-n cap,nu uitaţi că am
fost de doua ori bunică!

30
NATHAN:Şi te-ai jucat Cluedo cu nepoţeii?
JULIENNE:Cluedo,Nu te supăra frate,Piticot…
EDITH:Ce vârste au?
JULIENNE:Aveau...trei şi şapte ani.Sigur că mă jucam cu cel mare,
cel mic a început să vorbească mai tărziu cu dificultate la trei ani
spunea ”tata”
ALEX: Tata.
JULIENNE:Nu spunea mare lucru până la urmă,mă rog,
vreau să spun copiii mai întarziaţi sunt adesea cei mai volubili,
inteligenţi, până la urmă!
ALEX:Înseamnă că şi tu tu ai început să vorbeşti destul de târziu,nu?
ELISA:Alex!
ALEX:Ce?!...Ce vrei,Elisa?
ELISA:Nimic…
ALEX:Ba da !”Alex!Alex!”…Ce ?
Linişte.
ELISA:Calmează-te…
ALEX:Dar sunt foarte calm.Arăt ca şi cum aş fi enervat?
EDITH:Bine,ajunge!…
ALEX:Ce “ajunge!”?Lăsați-mă în pace!Mi-e silă de voi!
NATHAN:Vezi că și tu ai început să vorbeşti tarziu,dar rezultatul …
ALEX:Julienne,explica-mi te rog sensul...
ELISA:Opreşte-te ,Alex…
ALEX:Vrei să mă opresc?
ELISA:Da.
ALEX:Atunci m-am oprit.
Pauză.
EDITH:Ia du-te să faci o cafea,că tot faci tu cafea aşa de bună…
NATHAN:Mai bine un ceai!
ALEX:Un ceiuț?Un ceiuţ pentru Julienne?Un ceiuţ pentru toată lumea?
EDITH:Hai du-te!
Tăcere.
NATHAN:Julienne…Nu-l lua în serios.Glumește.
JULIENNE:Eşti foarte drăguţ,dar cred că fratele dumitale nu are nici un
strop de simpatie pentru mine.

31
TOTI:Nu!
JULIENNE:(aproape plangand)Ba da, ba da,dar n-are importanţă,nu are
nici o importanţă…
EDITH:Julienne,azi nu e tocmai în apele lui…
JULIENNE:Ştiu,ştiu foarte bine toate astea!Sigur că astăzi sunteţi toţi
foarte afectaţi,şi eu pe langă voi sunt ca o…(plânge)Pierre a insistat
să vin dar eu sunt ca o străină,nu fac parte cu adevarat din familie…
ELISA:Dacă e cineva aici care nu face parte din familie,atunci eu sunt
Julienne.Nu dvs.Dvs.sunteţi mătuşa lor,faceţi parte din familie…
JULIENNE:(plângand)Mi-a zis lucruri atat de…De parc-aş fi un animal...
NATHAN:Ce ţi-a zis?
JULIENNE:Nimic,nimic…işi bate joc de mine,atât…Să nu-i spui asta,
Edith,te rog din suflet!
EDITH:Mă duc să-l aduc să-și ceară scuze.
Iese.
JULIENNE:Nu!De ce să te duci să-l cauţi?
EDITH:Alex!
JULIENNE:Lasă-l în pace,săracu…
PIERRE:Doamne,ce zi!
JULIENNE:Sunt dezolată…,sunt ridicolă…
PIERRE:Copilașii mei!
JULIENNE:Faceţi cu toţii eforturi ca să…Iar eu mă pun pe bocit…
Ca o proastă!...(plânge în hohote)
(lui Alex)Tu n-ai nici o vină…(o pupă toți)
PIERRE:(lui Alex)N-ai puţina tărie ?
ALEX:Cum să nu.Totu-i aici.
Ajutat de Nathan,deschide uşa bufetului şi scoate nişte sticle pe care
le aşează pe măsuţa joasă.
NATHAN:Ia uite whisky,vodka ,porto alb,porto roșu.
TOȚI:Ce e?
NATHAN:.Am uitat de ea.Vă recomand cu căldură această sticluță
verde.Alcool de anghinare unguresc… (cântă)
PIERRE:Dar ăsta-i digestiv!
NATHAN:Nemigos.Nemigos.E tot ce vrei.Poţi să-l îndoi cu apă?Nem.
Poţi să pui cubuleţe?Nem!Nem!Poți să-ţi omori și ofeleșec..

32
TOTI:Ce?
NATHAN:…și nevasta cu asta.
PIERRE:Las-o întâi să-şi revină!
NATHAN:Gustă,o să vezi.
PIERRE:E rău?
ALEX:E bun.
NATHAN:Îl am de cinşpe ani mi l-a adus un client.
PIERRE:Ia-i pierdut procesul.
NATHAN:Da.
PIERRE:Mie dă-mi un whisky!
NATHAN:Julienne?
JULIENNE: Porto.
NATHAN:Porto.Porto.
JULIENNE:Mersi.Stop.Eşti draguț.
NATHAN:Elisa?
ELISA:Eu vreau din chestia ungurească.(cântă)
NATHAN:Nu!Nu!
ELISA:Ia să vedem!
NATHAN:Elisa!
TOȚI:Bea!Bea!Bea!
Elisa:Ce?
PIERRE:Ce faţă de pionieră ai!Ce pupilă aventuroasă.
EDITH:Ce tot spui acolo?
PIERRE:Ce-ţi mai place riscul.
EDITH:Şi eu,n-am voie ,mie nu-mi dați?
ALEX:Ce? Vrei și tu?
EDITH:Porto alb.
NATHAN:Edith!
EDITH:Tu bei aşa pur şi simplu?
NATHAN:Ighen.
EDITH:Nu vrei nişte gheață?
NATHAN:Nem.Nem. Ei,cum e?
ELISA:E dulce,plin de nostalgie e picant…(işi termină băutura)
NATHAN:Mai vrei?
ELISA:Da…Mai vreau.Mi-ai dat doar un strop.

33
Îi toarnă din nou.Elisa îi zâmbește lui Pierre.Sunetul ploii de-afară.
PIERRE:”În lunga noapte rece ne-om scufunda curând;
Adio,veri prea scurte cu zări de-azururi lucii!
Aud chiar de pe-acuma,a moarte răsunând;
Cum cad în curți pe lespezi,bufnind adânc,butucii.
În mine iarna toată va năvăli:mustrare,
Mânie,ură,groază,silită trudă grea.
Ca soarele-n infernul pustiilor polare
Un bulgăr roș și rece va fi inima mea.”
ALEX:De cine e?
PIERRE:Ia ghici.
EDITH:De tine?De tine.
PIERRE:”Izbirea monotonă m-apasă ca și cum
S-ar țintui o raclă pe-aici în graba mare…
A cui?Ieri era vară și toamnă e acum!
Ciudatul zgomot sună profund ca o plecare.
NATHAN:Julienne,îţi recită des?
JULIENNE:Din când în când.I se mai întamplă.Dar mai mult dimineaţa!
PIERRE:Dimineaţa,când te văd Mizerabilii!Seara,Baudelaire,
Apollinaire…Elisa,îți pleacă trenul.Elisa!
NATHAN:Avem timp.
ALEX(Elisei)Ce faci?Pleci acasă?
ELISA:Doar n-o să dorm aici…
ALEX:De ce?
ELISA:Pentru că…
ALEX:Pentru că ce?
ELISA:Pentru că trebuie să mă întorc acasă…
ALEX:Te-așteaptă si acolo cineva?
Pauză scurtă.
ELISA:Nu.Dacă mai beau mult din chestia ungurească va trebui
să rămân!
ALEX:Vrei să rămâi?
ELISA:Am zis că plec,plec iau trenul de opt şi-am terminat povestea.
ALEX:Dar nu-nțeleg de ce vrei să pleci…Din cauza mea?
ELISA:Nu…

34
ALEX:(lui Pierre)Nu puteţi s-o luaţi cu voi mâine dimineaţă?
Te-ntorci cu ei mâine dimineaţă,care-i problema?
ELISA:Dar nu-nţeleg de ce insişti…
ALEX:Si dacă te rog să rămâi?
ELISA:Dar de ce?
ALEX:E nevoie de un motiv?
EDITH:Dar las-o să facă ce vrea,Dumnezeule!Eşti de-o plictiseală!
PIERRE:Ia s-o lăsăm să gândească pe mititică .Va lua hotărârea în
ultima clipă,dupa cum îi va dicta conştiinţa!
NATHAN:Discuţia s-a terminat.Da?
JULIENNE:Edith,nu crezi c-ar trebui să aruncăm un ochi?Să vedem ce
mai face ea, tocăniţa…
EDITH:Tocăniţa e sub control.
ALEX:Elisa te-ai hotărât?Nu te mai uita la Nathan.Evident,el ar
vrea să rămâi…
EDITH:Daca rămâne,trebuie să facem focul în camera de jos,e rece ca-n
pivniţă.
NATHAN:E inutil.
Dacă Elisa rămâne,şi va rămâne,n-o să doarmă în camera aia.
EDITH:Şi-atunci unde!?
NATHAN:O să doarmă în camera mea.
EDITH:Şi tu?
NATHAN:O să dorm tot în camera mea,unde-ai vrea să dorm?Cu alte
cuvinte,o să ne culcăm împreună…
Tăcere.
EDITH:Am senzaţia că visez…Ce stai aşa?Spune ceva!Toată lumea
hotărăşte în numele tău,şi tu stai aici ca o vacă!Zi ceva!
NATHAN:Nu-nţeleg de ce te-agiţi în halul asta…
EDITH:Nu pricep nimic!Unde sunt?Am nimerit la nebuni!...Chiar de ziua
înmormântării lui tata!(plânge)
NATHAN:Exact.
EDITH:Exact,ce?
NATHAN:De ziua înmormântării lui tata…
EDITH:Trebuie să te culci cu putoarea asta?Tată de ce-l lași să se culce
cu putoarea asta?!Te implor,zi ceva!...Tată…Vino,tată!...

35
JULIENNE:(îi pune mâna după umeri)Calmează-te Edith,calmează-te
draga mea…
ELISA:Alex,la gară!
ALEX:Nu faci bine…
ELISA:Te rog…
NATHAN:Alex dă-mi cheile te rog!Te duc eu.
ELISA:Să mergem… (Ea se ridică.)
ALEX:Aşteaptă!(tăcere)O clipă.Vreau să-ţi spun ceva.Un cuvânt numai…
Mă rog,poate ceva mai mult decat doar un cuvânt…(pauză)În această
zi de doliu…lipsea un eveniment…un act,o vorbă…Aici,e
cineva pe care-l credeam cu definitiv absent…şi care vine să
dovedească contrariul…Asta e tot.(Elisei)Acum,fă ce vrei.
ALEX:Ea plânge…Tu pleci…Eu în schimb,simt o imensă
gratitudine…Asta e într-adevar tot.Dacă nu,poţi să faci ce vrei.
Dă-mi un trabuc!
Pierre îi intinde cutia.Alex se serveşte.
EDITH:Şi mie,te rog…
ALEX:Vezi că,până la urmă,trabucele tale…
Îi aprinde trabucul lui Edith si-i dă înapoi cutia lui Pierre.
Pauză.
ELISA:La revedere,Julienne.
JULIENNE:La revedere,Elisa…
ELISA:Edith,la revedere!Dar eu nu aveam un mantou?...
EDITH:Era atârnat pe hol…
Elisa se apleacă,o îmbrăţişează furtiv pe Edith şi se întoarce să plece.
ALEX:Mie nu-mi spune nimeni la revedere?
ELISA:La revedere…
Edith o prinde pe Elisa de brat.
EDITH:Nu pleca…
Pauză scurtă.
ALEX:Chiar o s-atingem culmile ridicolului?(Elisei)Două plecări în
aceeaşi zi e cam mult!
EDITH:Nu pleca,te implor!
PIERRE:Edith!
EDITH:N-am voie să-ți spun mai mult.

36
ELISA:Doua plecări în aceeaşi zi e cam mult,Alex are dreptate
Ajută-mă…
ALEX:Asta fac tot timpul…Te-am studiat să ştii,de azi dimineață.Ştiu
totul despre tine,gesturile tale,faţa,felul în care te mişti,în care
vorbeşti…ştiu precis cum o să ieşi,cum o să închizi uşa,cum o să
îmbraci mantoul…În maşină,n-o să spui nimic,o să-ţi aprinzi o
țigară…o să te prefaci că eşti tristă…şi mi-e egal,totul mi-e egal…
Șterge-o!
Elisa se retrage,trece de Nathan si iese.Nathan e gata s-o urmeze,
apoi se opreşte şi se întoarce spre Alex.Îşi caută cuvintele…Într-un
gest de neputinţă,până la urmă surâde.
NATHAN:Astăzi ai îmbătranit subit,ai grijă!...
Alex zâmbeşte.Nathan iese.
Tăcere.
Alex face caţiva paşi şi se duce să se aşeze unde stătea Elisa.
ALEX:(lui Edith)Nu mai plânge.Hai,şterge-ţi nasul,s-a terminat.
EDITH:Am stricat totul…
ALEX:N-ai stricat nimic…
EDITH:Ba da…
ALEX:Ba nu!
Tăcere.
ALEX:Julienne ,mai respiri?
JULIENNE:Da,da…
ALEX:Nu ne distrăm prea tare-n familia asta,ce zici?
JULIENNE:Alex,te implor ,încetează să-mi vorbeşti ca unei handicapate!
ALEX:Hait!
JULIENNE:Te rog să mă crezi că e extrem de dezagreabil.
ALEX:Crezi că au facut bine că au plecat?
JULIENNE:Ce-ntrebare!
ALEX:Nu e o întrebare capcană.
JULIENNE:Dar Doamne iartă-mă,cum ai vrea să-ți răspund tocmai eu?
ALEX:Mașina e în dreptul porţii.Ei sunt uzi leoarcă.Elisa e foarte furioasă
când plouă i se încreţeste părul…(pauză) Mă simt bine, mă simt
absolut gol pe dinăuntru.
PIERRE:Gol…Exact.

37
ALEX:Da bine.
Tăcere.
ALEX:Voi doi cum v-aţi cunoscut ?
PIERRE:Ai,ai,ai…Nu vrei să ști…?
Julienne suspină.
PIERRE:Prin anunţuri matrimoniale.
JULIENNE:În viaţa mea…
PIERRE:Pe sub arcadele de la Palais-Royal…
JULIENNE:Prin nişte prieteni comuni,pur şi simplu.
ALEX:Dragoste la prima vedere?...
PIERRE:Pentru ea,da.
JULIENNE:Eşti obositor,să ştii.
PIERRE:Avea o capelină ecoseză…
JULIENNE:O capelină!
PIERRE:Dar cum îi zice?O capă?
JULIENNE:O capă!O capelină e un fel de pălarie idioată.
PIERRE:Mă rog,o capă,şi efectiv ne-am plimbat pe sub arcadele de la
Palais-Royal fără să pot s-o iau de mână măcar o dată,din cauza
acestui articol de îmbrăcăminte!
JULIENNE:Ai fi putut s-o faci,era destul să-mi scot mâna prin
despicătură.
PIERRE:Dar n-ai scos-o…
Tăcere.
ALEX:Da de ce nu continuaţi?Ador poveştile astea.
PIERRE:Micile picanterii ale amintirilor…
JULIENNE:Micile picanterii !...Când e-n formă,adică e-n formă,vreau să
spun,cand e multă lume de faţă care-l mai şi ascultă, e capabil de
cele mai îngrozitoare invenţii la adresa noastră.Spune nişte prostii
de-ţi stă mintea-n loc,fără cap fără coadă,doar așa ca să părem
ridicoli.
PIERRE:Şi ştiti ce face în asemenea situaţii?Spune:”Dar nici pomeneală,
ce prostii spui tu acolo?!”Cam cum crezi că pic eu!
JULIENNE:Nici pomeneală,nu spun nimic.
PIERRE:Faci o mutră…
JULIENNE:Nici pomeneală.

38
Tăcere.
ALEX:Şi…
PIERRE:Ce şi?
ALEX:Mai departe…
PIERRE:N-am public.(zâmbeşte)Lipsă de spectatori!(lui Edith care s-a
ridicat)Unde mergi?
EDITH:La tocană.(iese)
PIERRE(Juliennei)Du-te s-o ajuţi şi tu la tocană…N-o lăsa singură…
Julienne se ridică.
JULIENNE:Cine-o să mănânce toată tocana?
PIERRE:O s-o dăm la pisici.
JULIENNE:(lui Alex)Aveţi pisici?
ALEX:Miau!
PIERRE:Nu dragă,la pisici containeriste,bagaboante.
JULIENNE:Zât!
Julienne iese.
PIERRE:Nu suportă ideea să se arunce ceva.Ca gospodină nu e o lumină,
dar ideea că se aruncă…Alo,visezi?
ALEX:Visez?...
Se aude un zgomot de apă şi de picaturi regulate.
PIERRE:De unde vine zgomotul ăsta?
ALEX:De la burlan.
PIERRE:Ah…
ALEX:L-am legat cu cârpe,era să mor.
PIERRE: Burlanul ăsta e o catastrofă,să ştii!
ALEX:Mie-mi place zgomotul.
PIERRE:Da…mă rog…
Doamne,ce bine că se termină…
Tăcere.Julienne revine.
JULIENNE(lui Pierre în şoaptă)Plânge…
ALEX:(după un timp)Cine plange?Edith?
JULIENNE:Vrea să stea singură. Trebuie s-o lăsăm singură…
ALEX:Las-o în pace…N-ai ce-i face…
JULIENNE:Nu mai e altă lumină aici?De ce nu aprindeţi lampa asta?
E stricată?

39
ALEX:Ia încearcă…
Julienne aprinde lampa.
JULIENNE:E mai bine aşa,nu?
PIERRE:Stai jos.
JULIENNE:Să strâng paharele astea.
PIERRE:Las’că le strângem pe urmă.
JULIENNE:Le strângem pe urmă?Fie.
PIERRE:Stai jos!Ai draci pe tine?
JULIENNE:Nu,nu,gata.M-am aşezat.
Pauză.
JULIENNE:Da cine cântă la tamburină?
PIERRE:Burlanul.
JULIENNE:Burlanul cântă la tamburină?
PIERRE:Exact.
Pauză.
JULIENNE:Nici pomeneală.Ia uite,am găsit şalul ăsta pe hol, nu e deloc
asortat…Nu vi se pare că e cam răcoare?O fi verificat cineva
radiatoarele?Ele oare merg?
PIERRE:E de la umezeală.
JULIENNE:Nici pomeneală.Ia uite!Pereţii aștia sunt umezi.
Apare Edith foarte agitată.(zgomot mașină)ACCIDENT
EDITH:Ați auzit?E cineva..Cineva încearcă să intre!Nu auziți?
Pauză scurtă.Nathan şi Elisa intra în cameră.Pauză scurtă.
PIERRE:V-aţi întors…sau nici n-aţi mai plecat?
NATHAN:Am plecat…şi ne-am întors.(Elisei)
Elisa se aşaza timidă.Tăcere.
JULIENNE:E udă leoarcă.(se ridică şi-i dă şalul Elisei)Pune-l
pe tine,înfaşoară-te cu el…
EDITH:(Elisei)Ţi-e frig.Am o grămadă de lucruri…
ELISA:Nu,nu e nevoie,mersi.E suficient.
Işi pune şalul pe umeri şi-i surâde lui Edith.Edith îi surâde.
ELISA:Miroase frumos când intri în casă…
EDITH:Zău?
ELISA:Ah da.Foarte frumos…
Pauză.Elisa se uită la Alex.

40
ELISA:Două plecări în aceeaşi zi…
ALEX:In aceeaşi zi…De ce nu?
Tăcere.
PIERRE:Care va să zică aţi plecat şi v-aţi întors?
NATHAN:Am plecat din casa asta…Da...am trecut prin gradină,pe
ploaie…Am urcat în mașină…am pus contactul,am aprins
farurile,am pornit ștergătoarele de parbriz.Alex,Elisa nu şi-a aprins
nici o ţigară,nici nu s-a prefăcut că este tristă…
Am mers aşa,poate un minut?...Și exact în minutul ăla,s-a întâmplat..
PIERRE:Hm!
NATHAN: …un lucru brusc şi ciudat…Gara din Gien,pe care noi o
credeam la Gien,era brusc aici.Ceasul de pe acoperiş înghețase la ora
şapte.Și au început să apară pe peron un fel de oameni…
ELISA:Siluete.
NATHAN:..umbre cu bagaje, siluete,lumini. I-am zis Elisei”Hai să intrăm
într-o cafenea…”Nici nu mai ştiu ce-am luat…Știu că ți-am povestit
o amintire pe care o am de-acum treizeci de ani, în aceeaşi gară,şi tu
mi-ai spus:
ELISA:Mi-e groază de gări!
NATHAN: Mi-e groază de gări!...Am fost amândoi de acord ca această
senzaţie de a nu mai fi…Şi-n timp ce vorbeam, ora se scurgea…
Am traversat strada,am ajuns la ghişeu și-am cumpărat biletul…
Şi gara a disparut.Am stins contactul,luminile,și ne-am întors.
Tăcere.
ALEX:Vezi de ce n-am scris niciodată?...Din cauza asta…chiar
asta…Pagina a rămas mereu goală în același loc…(Elisei)Voi aţi
plecat…Am rămas toţi patru aici,aşezati aici ,între patru pereţi,eu
acolo în acelaşi loc,nu m-am mişcat…Şi-apoi,s-a petrecut lucrul ăsta
foarte ciudat…Eram aşezat în spate,în mașină,Elisa era în față,
Nathan conducea,pusese ştergătoarele de parbriz cu dublă viteză,
asta-mi aduc aminte perfect,cauciucurile sunt praf,fac zgomot atunci
cand râcâie…tu ai pus o casetă și era un cvintet de Schubert…
Te-ai întors,m-ai întrebat dacă nu e prea tare şi eu ţi-am spus
”Nu,nu,nu,nu… nu schimba nimic,nu care cumva să schimbi ceva .
N-ai schimbat nimic şi eu mi-am lăsat capul pe spate şi am văzut

41
luminile rostogolindu-se,firişoarele de apă spărgându-se de
geam,privirea ta în oglinda retrovizoare ,privirea surâzatoare și-apoi
…Ceaţă şi noaptea…Şi eram,cum să spun,golit,în stare de
imponderabilitate pe bancheta din spate, încrezător,protejat mă
simţeam inexprimabil de bine…Asta înseamnă să scrii,să mergi
undeva unde n-ai cum să mergi…Şi orice-ai face deja,pe pagina
goală deja există întoarcerea,sfârşitul aventurii…Când eram mic,îmi
închipuiam opera mea în şapte volume format Biblie,o lume de
uriaşi asurzitori,ridicaţi în furtună,înghiţiți de nu se știe ce frenezie…
Fiinţe tumultoase,odinioară aspirând lumea cu tot ce e-n
ea,capturând tot geniul,forţa şi epuizarea…Şi-n locul tuturor,mica
rană din centrul lumii,interminabilul cerc de dorinţe,de paşi,de
gesturi inutile…Labirintul drumurilor inutile…Şi dragostea totodată..
dragostea care mă blochează…Şi suprema tocană peste care voi
presăra toate mirodeniile din lume!
Tăcere.
EDITH:O să vină.
ALEX:Jean ?Vine la cină?
EDITH:Vine la culcare…
PIERRE:Ce bine că s-a terminat!
JULIENNE:Taci!
Tăcere.
NATHAN:La masă!
ELISA:Deja?
ALEX:Vrei să spui,în sfârşit!
Întuneric.

42
43