CEA MAI PUTERNICA

de August Strindberg
PERSONAJELE:
DOAMNA X O ACTRITA CASATORITA
DOAMNISOARA Y O ACTRITA NECASATORITA
O CHELNERITA
DECORUL: Un colt de cafenea pentru doamne. Dra Y sta la una
din mese. Are in fata o sticla de bere pe jumatate si citeste o
revista ilustrata pe care mai tarziu o va schimba cu altele de pe
masa. Intra Dna X, care e imbracata de iarna cu palarie si
pelerina. Duce pe brat un cos sau o sacosa japoneza cu un
desen delicios.
DOAMNA X: Buna ziua, Amelia draga. Stai aici singura in ajunul
Craciunului ca o fata batrana...
(Dra Y isi ridica privirea din revista, inclian din cap in directia
Dnei X, apoi continua sa citeasca)
DOAMNA X: Stii, ma doare sa vad ca stai aici singura singura
intr-o cafenea si mai ales in ajunul Craciunului. Asta ma face
sa ma simt la fel de prost ca atunci cand am vazut o nunta intrun restaurant din Paris. Mireasa statea si citea o revista
umoristica in vreme ce mirele juca biliard cu invitatii. Oh, mi-am
spus, cu un asemenea inceput ce se va alege de casnicia asta si
care-i va fi sfarsitul? El, sa joace biliard in noaptea nuntii si ea
sa citeasca o revista umoristica ce spui? Ah, dar in cazul de
fata e o anumita deosebire, nu crezi?
(Chelnerita intra cu o ceasca de ciocolata calda pe care o pune
pe nasa in fata Dnei X. Apoi iese.)
DOAMNA X: ...Stii deva, Amelia? Te-ai fi descurcat mult mai
bine daca te-ai fi maritat cu el... Iti aduci aminte ca eu te-am
indemnat de la inceput sa-l ierti. Iti amintesti ? Acum puteai sa
fii sotia lui si sa ai propriul tau camin. Iti aduci aminte ce fericita
ai fost de ultimul Craciun cant ti-ai petrecut vacanta la tara cu
parintii logodnicului tau? Cum slaveai in cantece viata casnica si
literalmente doreai din tot sufletul sa parasesti teatrul? Da,

Amelia draga, un camin este cel mai bun lucru dupa teatru,
bineinteles. Si copiii... stii... Ei, dar tu n-ai putea sa intelegi asta.
(figura Drei Y exprima dispretul)
DOAMNA X: (soarbe din ciocolata apoi scoate din sacosa
cadourile de Craciun) Hai sa-ti arat ce am cumparat pt micutii
mei. (scoate o papusa) Priveste asta. E pentru Lisa... Vezi cum
inchide si deschide ochii si cum isi intoarce capul? Vezi? Si aici e
un pistol cu dop, pentru Maja. (trage cu pistolul spre Dra Y care
se sperie).
DOAMNA X: Te-am speriat? Doar nu credeai c-o sa te-mpusc?
Credeai, nu-i asa? Pot sa jur ca de fapt asta credeai! Daca tu ai
fi vrut sa ma impusti pe mine, eu n-as fi fost surprinsa. In
definitiv, ti-am stat in cale si-mi dau seama ca niciodata n-ai
sa-mi poti ierta asta.. chiar daca am fost cu totul nevinovata. Tu
crezi si acum ca eu am pus la cale sa fii concediata de la Teatrul
Mare, nu-i asa? Dar n-am fost eu! Poti sa crezi ce-ti place, dar
eu, una, n-am nimic de-a face cu asta! Totusi, imi dau seama, ca
orice as spune, tu tot vei crede ca eu sunt vinovata.
(scoate din sacosa o pereche de papuci brodati)
Si astia sunt pentru scumpa mea jumatate. I-am brodat eu
insami cu lalele. Intelegi: eu personal urasc lalelele, dar
barbatului meu ii place sa aiba lalele pe orice lucru...
(Dra Y isi ridica privirea din revsita avand pe fata o expresie de
ironie si curiozitate)
DOAMNA X: (isi baga mana in papuci) Vezi ce picioare mici are
Bob? Vezi? Si as dori sa-l poti vedea cat de elegant umbla. Nu lai vazut nicioadata in papuci, nu?
(Dra Y rade tare)
DOAMNA X: Priveste, am sa-ti arat! (Face papucii sa umble pe
masa)
(Dra Y rade din nou tare)
DOAMNA X: Si cand se infurie, bate din picior asa: La dracu!
Servitoarele astea tampite care nu invata niciodata sa faca o

cafea! Si uita-te aici! Idioatel nu stiu nici macar sa potriveasca

un fitil cu lampa!
Si cand e racoare si-i e frig la picioare: O, Dumnezeule! E
un frig de crapa pietrele si proastele astea fara leac lasa focul
sa se stinga in camin! (Freaca talpa unui papuc de partea de
sus a celuilalt)
(Dra Y izbucneste intr-un hohot de ras)
DOAMNA X: Si cand vine acasa incepe sa-si caute papucii pe
care Maria i-a aruncat sub sifonier...
O, mare rusine sa-mi bat joc de propriul meu sot in felul
asta. In definitiv, e atat de dragut. E un barbat bun... Ar fi
trebuie sa ai un sot ca el, Amelia. Ce te face sa razi, daca-mi dai
voie sa te-ntreb? Ce e? Ce s-a intamplat?
Dar bine ca-mi e credicios da, stiu. Chiar el mi-a spuso!... De ce zambesti sarcastic? Stiu, mi-a spus ca Frederica a
incercat sa-l seduca in timp ce eu eram plecata intr-un turneu in
Norvegia... Poti sa-ti imaginezi ce nerusinare din partea ei!
(Pauza) I-as fi scos ochii! Asta i-as fi facut: daca i-ar mai fi dat
tarcoale si dupa ce am venit eu acasa! (Pauza) Am avut noroc
ca am auzit despre asta chiar de la Bob, inainte sa aud barfe...
(Pauza) Ei, dar lasa-ma sa-ti spun: Frederica n-a fost singura! Nu
pot sa inteleg de ce, dar femeile parca sunt absolut nebune
dupa barbatul meu. Probabil ca-si inchipuie ca are vreun cuvant
de spus in legatura cu angajarea atorilor pentru ca e in consiliul
de administratie.
N-as fi deloc surprinsa daca si tu ti-ai fi dat pe langa el.
Niciodata n-am avut prea mare incredere in tine... Dar acum
stiu ca el n-ar fi fost interesat de tine. Si, de altfel, mi s-a parut
ca tu intotdeauna te-ai comportat fata de el ca si cum i-ai fi
purtat un fel de pica... (Pauza. Se privesc una pe alta ca si cum
ar fi in incurcatura)
De ce nu vii in seara asta la noi, Amelia, tocmai ca sa ne
arati ca nu ai niciun fel de resentimente cel putin nu fata de
mine... Eu pot sa-ti explic de ce, dar eu socotesc ca e foarte
neplacut sa fii in relatii proaste cu cineva si, in special, cu tine.
Poate ca ti-am stat in cale atunci... (de aici inainte vorbeste mai
rar) Sau... nu imi pot inchipui care sa fie motivul in realitate.
(Pauza)
(Dra Y o priveste fix, cu curiozitate pe Dna X)

DOAMNA X: (Ganditoare) Relatiile noastre au fost atat de

stranii Cand te-am vazut prima data, mi-a fost frica de tine.
Am fost atat de inspaoimantata incat n-am indraznit sa te scap
din vedere. Nu conta cand si unde mergeam dar intotdeauna
aveam grija sa ma aflu in apropierea ta. N-am avut curajul sa-ti
fiu dusman asa ca ti-am devenit prietena. Dar ori de cate ori
veneai acasa la noi, eu si sotul meu ne certam. Am observat ca
barbatul meu nu te suporta. Am facut tot ce am putut ca sa-l
conving sa-ti arate cat de putina prietenie dar fara niciun
rezultat. Adica, fara niciun rezultat pana ti-ai anuntat logodna!
De atunci, asa, pe neasteptate, a inflorin intre voi doi o
prietenie violenta.
Si apoi... ce s-a mai intamplat apoi...? Eu n-am simtit nicun
fel de gelozie si asta mi se pare acum foarte ciudat! Imi
amintesc exact scena de la botez, cand tu erai nasa si eu a
trebuit sa-l conving pe sotul meu sa te sarute. Cand a facut-o
erati atat de incurcati si de zapaciti... si-ti spun cu toata
sinceritatea eu n-am observat asta, nu i-am oacordat nicio
atentie... uite, pana in momentul de fata! (se ridica cu violenta,
patimasa) De ce nu spui nimic? N-ai scos un cuvant toata seara!
M-ai lasat sa stau aici sa sa vorbesc, sa tot vorbesc! Ai stat aici
si ai smuls din mine toate aceste ganduri care au zacut in
sufletul meu ca matesea in cocon. Gandurile.. banuielile... Ia
stai! De ce ai rupt tu logodna? Si dupa aceea, de ce n-ai mai
venit niciodata pe la noi? De ce nu vii la noi in noaptea asta?
(Dra Y pare pe punctul de a rupe tacerea)
DOAMNA X: Nu! Nu vorbi! Nu e nevoie sa spui nicio vorba!
Acum inteleg totul! Era din privicina asta! Acum socotelile sunt
clare! Rusine! N-am sa mai stau la aceasi masa cu tine! (isi
muta lucrurile la alta masa). Asadar, pentru asta a trebuit sa
brodez eu lalele pe papucii lui pentru ca-ti plac tie lalelele...
(arunca papucii pe jos) pentru asta! A trebuit sa ne petrecem
verile la lacul Malar, pentru ca tie nu-ti place marea! Pentru asta
fiul meu a fost botezat Eskil, pentru ca era numele tatalui tau!
Asta e motivul pentru care eu a trebuie sa port culorile tale
preferate, sa beau ceaiul ce-ti place tie ciocolata, de
exemplu... Ah, Dumnezeule, e inspaimantator sa te gandesti
oribil! Totul, totul mi-a venit de la tine chiar si pasiunile tale!
Sufletul tau s-a strecurat in mine ca viermele intr-un mar,

sapandu-si drumul, sfredelind si sfredelind pana n-a mai ramas

nimic altceva decat coaja. Am incercat sa scap de tine, dar nam putut! M-ai fermecat, m-ai fascinat ca un sarpe cu ochii tai
negri!... De fiecare data cand imi ridicam aripile ma simteam
trasa din nou in jos. Si acum sunt trasa in jos de tine!
Oh, cum te mai detest! Cum te urasc! Dar tu? Tot ce faci e
sa stai aici linistita, rece si impasibila! Nu-ti pasa daca e luna
noua sau plina, daca e Craciunul sau Anul nou, daca lumea din
jurul tau e fericita sau nefericita! N-ai nici macar capacitatea de
a iubi sau de a ura! Esti incapabila sa adulmeci prada, dar stii so urmaresti si cum sa te ascunzi in gauri si in unghere, cum sa-ti
sleiesti victima, sa-i sorbi toata vlaga. Stai aici presupun ca stii
ca lumea a poreclit coltul acesta cursa de soareci in onoarea
ta... Stai aici pandind victimele, calculandu-ti sansele ca un pilot
intr-un naufragiu. Aici iti primesti tributul! Iata, a meritat! Stii, in
ciuda oricarui fapt, imi pare rau pentru tine, pentru ca-mi dau
seama ca esti nefericita, esti ca un animal ranit. Mi-e greu sa fiu
suparata pe tine... Iar cat priveste episodul cu Bob, ei bine, nam sa-l las sa ma tulbure...
In realitate, faptul acesta nu m-a pagubit cu nimic. Si daca
mi-ai impus obiciul sa beau ciocolata n-are prea mare
importanta. Si daca m-ai invatat sa ma imbrac, cu atat mai
bine. Rezultatul a fost ca sotul meu a devenit mult mai tandru
cu mine! Un lucru pe care eu l-am castigat si tu l-ai pierdut!
Fara indoiala, intentia ta era ca eu sa-l fi parasit asa cum ai
facut tu cu logodnicul tau fapt pe care acum il regreti. Dar
asta n-am sa fac niciodatat. Pentru ce sa am eu doar ce nu-si
mai doreste altcineva?
Si acum toate fiind zise si facute, poate ca in acest
moment eu sunt in realitate cea mai puternica... tu n-ai primit
niciodatat nimic de la mine in vreme ce tu mi-ai dat ceva. Am
acum aceeasi experienta ca hotul din proverb: cand te-ai trezit,
aveam eu ceea ce pierdusesi tu!
Si cum se face oare ca orice lucru pe care l-ai atins tu a
devenit sterp si gol? Lalelele si pasiunile tale s-au dovedit
insuficiente ca sa pastreze dragostea unui barbat in vreme ce
eu, eu am fost in stare s-o pastrez. Autorii tai nu te-au putut
invata arta de a trai asa cum am invatat-o eu. Si nici nu ai
purtat in pantece un mic Eskil, chiar daca tatal tau a purtat
acest nume.
...Si de ce esti intotdeauna tacuta? Inainte credeam ca
asta e un semn de tarie, dar poate ca o faci numai pentru ca

nau ai nimic de spus! Poate ca taci din lipsa de ganduri! (Se

ridica si aduna papucii de pe jos) Si acum ma duc acasa si iau si
lalelele cu mine. Lalelele tale! Ti-ai dat seama ca e greu sa
inveti de la altii, ai considerat ca e penibil sa te pleci, sa te
umilesti asa ca te-ai frant ca o trestie usacata si eu am
supravietuit! Iti multumesc, Amelia, pentru tot ce m-ai invatat!
Si-ti multumesc pentru ca l-ai invatat pe barbatul meu cum sa
ma iubeasca! Si acum ma duc acasa acasa la noi! Ca sa-l
iubesc!