K+M+R+L

de Mattias Andersson
Traducerea din limba suedeză de
Carmen Vioreanu

1
personaje

KAJ, cca 25 de ani

MAJ, cca 25 de ani

ROGER, cca 25 de ani

LINDA, cca 25 de ani.

Această piesă se montează într-un spațiu neconvențional, nelimitat, curat. Trecerile dintre
ambianțe și spații se fac aproape numai cu lumini, muzică și asociații sonore. Multe
scene/întâmplări se joacă simultan. Cei patru actori stau tot timpul pe scenă.

2
scena 1
Întuneric. Și muzică. Lumina se aprinde încet. MAJ stă singură pe scenă și visează la
dragoste. Apoi un șut, pocnet, explozie…

scena 2
Dintr-un perete crăpat, dintr-o cu totul altă direcție, vine KAJ. Se îndreaptă spre un
loc murdar din camera care îi reprezintă casa.
KAJ Vorbesc…Voooooorrbesc…. Vor-vor-vorbesc… Mai tare!… Urechile astea nenorcite
parcă sunt tencuite de o mâzgă cenușie, lipiciozitatea ploii, jegul toamnei, căcat de
ceară, reziduuri de plumb sau doar mahmureală. Ceva gri în urechi, care-mi lipește
căile auditive. Nu aud… nu-mi a-a-a-aud propria voce!… (urlă:) AAAAAAA! (Pauză)
Acum aud din nou! (Pauză. Se aude muzică în surdină) Ce-i asta? Muzică! Muzică e!
MUZIC~ DE SUS! (Muzica se întrerupe brusc.) INFERN! JOS! MUZIC~ DE JOS!
Te rog pe tine, pe ea, pe el, pe ei, să continuați! Vecinii? … (Pauză. Apoi, epic, către
public, de parcă ar povesti o fabulă:) Da, stau aici zi de zi. Și aștept și aștept să se
întâmple ceva. N-am job și de-aia n-am nimic de făcut, n-am aproape nici un prieten și
de-aia stau aici în garsoniera mea putrezită și aștept și aștept în tăcere și… LA
DRACU’! AUD VOCI, VOCI! MILIOANE DE VOCI! TV, RADIO, VECINI,
MARTORII LUI IEHOVA LA UȘ~, TURCO-SPANIOLI PE STRAD~, NEGRI DIN
BOSNIA ÎN PIA|~, DROGA|I ÎN SCARA BLOCULUI, BABE LA SP~L~TORIE, |
IPETE, R^SETE, PL^NSETE SAU DOAR VREUN SUSUR NENOROCIT DE LA
CALORIFER CARE TE ÎNNEBUNEȘTE! (Pauză) Aud prea multe voci! (Pauză)
De-aia m-am și ales cu mâzga asta cenușie în urechi.

3
scena 3
MAJ stând în picioare, pe scaun sau întinsă. Într-un loc murdar din camera care-i
reprezintă locuința.
MAJ (fredonând, seducător, alintându-se) Mmm… Mmm… Mmm… Mmm… Sânii mei…
Sânii mei… Vă simt globurile ochilor părăsind încet craniul… Vă simt buzele
mărindu-se încet: saliva, limba, omulețul, bărbia – o mușcătură suculentă… Sunt
carne… “Și am fost carne”… Sunt următorul vostru cadou de Crăciun de la
Hennes&Mauritz… Sunt următorul obiect gratis de onanie pentru toți bărbații,
adolescenții, potențialii tați din toată țara. Un motiv de divorț când soțiile văd cum
bărbaților li se urcă sângele la cap, când le văd privirea ușor sticloasă, în fața volanului,
când trec pe lângă stâlpi, în cozile de mașini. Stâlpii pe care sunt lipită eu, în lenjerie
apetisantă, roșie ca Moș Crăciun… Cu mine, mine… Mine, mine… Micuța de mine, de
mine… Apropo, mă cheamă Maj.

scena 4
KAJ cu un formular de ajutor de șomaj în față.
KAJ Mă cheamă Kaj… Kaaaaaaaaa… Ka-Ka-Ka-Kaj… Sau “Kaja”… De-a lungul anilor,
anii trecuți, pe vremuri – sau în clasele V-Vlll – mi se zicea Kaja… “Pe vremuri”?…..
(Pauză. Completează formularul). Șomer… “Șomer”? “Șo-mer”? 69 03 02 – 49 99 –
ăsta mi-e codul personal! Deci, am douăzeci și opt de ani… Douăzeci - opt…
Douășopt! (Pauză. Apoi, către public, de parcă ar povesti ceva fantastic:) Cum vă
spuneam: aici stau eu zi de zi și aștept și aștept să se întâmple ceva. Cum vă spuneam:
N-am job și de-aia n-am nimic de făcut. Cum vă spuneam: N-am aproape nici un
prieten și de-aia stau aici în garsoniera mea putrezită și aștept și aștept în tăcere și…
Acum e dimineață – acum e seară… Acum e luni – acum e duminică… Acum e
septembrie – acum e octombrie… Acum e iarnă – acum e primăvară – acum e vară –
acum e iar toamnă… Acum e noiembrie… Adică: Aici – Acum e noiembrie!

4
scena 5
MAJ acasă la ea.
MAJ Și odată a sunat la ușă și era un bărbat: înalt, frumos, brunet, ochi albaștri, într-un
costum închis la culoare, elegant, cu o cămașă albă ca varul. A zis: “Vreau să-ți dau
ceva. Ceea ce-ți dorești tu cel mai din adâncul tău, cel mai mult.” N-am îndrăznit să
spun chiar ce îmi trecea atunci prin cap, doar mă uitam fix la el. A zis: “Vreau să-ți dau
asta.” Și mi-a întins o foaie xeroxată cu un citat din Biblie. “Știi prea bine că și tu ești
unul dintre cei aleși. Că și tu ești unul din copiii Domnului.” Pe urmă a plecat…

scena 6
Un bar. Sunet de pahare. Bere sfârâind. Voci, muzică, toalete. Ring de dans, duduit.
KAJ și MAJ stau foarte apatici, fiecare la locul lui, la o masă. Fără contact. E ora
03.34. Se holbează în gol, peste ringul de dans. Fiecare cu berea răsuflată.
KAJ A trecut ceva vreme, nu?
MAJ (nu răspunde, se face că nu aude)
KAJ A trecut ceva vreme, nu?
MAJ (nu răspunde)
KAJ Te-am întrebat dac’-a trecut ceva vreme.
MAJ Ce dracu’ bombăni acolo?
KAJ Te-am întrebat dac’-a trecut ceva vreme! Arăți al dracu’ de nefutută!
MAJ Poponaru’ dracu’!
KAJ Ce dracu’ zici acolo?
MAJ |ine-ți fleanca, poponaru’ dracu’!
KAJ Bă, frumușică mai ești!
MAJ Suficient de frumușică încât să te lingi pe bot de mine!
KAJ Deci, a trecut ceva vreme de când n-ai mai avut parte de pulă?
MAJ (nu răspunde)
KAJ Să mă ia dracu’, da’ ești la fel de pizdoasă pe cum arăți!
MAJ Și tu ești atât de labagiu atât de rupt, că în curând o să-ți pui proteză la antebraț!
KAJ PIZD~ LESBI!
(KAJ se apleacă și-și toarnă toată berea pe MAJ.)

5
scena 7
Acasă la KAJ.
KAJ: Sunt Iisus… Sunt Iisus… Am fost Iisus… Credeam că sunt Iisus… Am avut o revelație
când aveam vreo doișpe ani: “Și la jaluzeaua mea cu mingiuțe bleu s-a arătat brusc o licărire în
noapte. Și o voce atât de puternică care mi-a vorbit ca printr-un difuzor: “Ești trimis pe pământ
pentru a-i mântui pe oameni. Ești alesul, am ales să plasez în tine cele mai de seamă daruri și
calități omenești. Dar pentru aceasta, fiule, îți cer un singur lucru. Să trăiești toată viața ta în
pioșenie și curățenie. Chiar în clipa în care vei începe să păcătuiești, o să devii la loc un
muritor de rând.”… Și pe urmă… Nu știu exact – nu s-a întâmplat nimic… Două zile mai
târziu m-au lăsat repetent fiindcă am aruncat cu piure de cartofi într-un profesor suplinitor, în
sala de mese a școlii…

scena 8
Acasă la MAJ. Vorbește la telefon.
MAJ Ce umor formidabil!… Și am simțit imediat că ne potrivim… A fost ca într-un film…
Și chiar că a fost o întâlnire – când două suflete se întâlnesc pe bune… Ne potrivim pur
și simplu… El e fantastic, minunat… Și frumos și șarmant – puțin cam ursuz poate –
dar ce umor grozav!… Ce-ai zis?… Cu o bere… Da, deci a vărsat berea… Glumeț,
nu… A vărsat berea într-un mod foarte amuzant… Ce-ai zis?… Să-l sun?… Deci… Nu
știu… Nu mă simt pregătită pe bune… Pentru o relație… Pregătită pentru o relație…
Chiar acum… În prezent, chiar în acest moment… Chiar în acest moment… În acest
moment, chiar acum, deci…

scena 9
Jubilări puternice. Urletele unui grup de oameni. Coruri de salve sau ură bestială.
Huligani, armate, suporteri de fotbal. KAJ și ROGER se uită la un meci de fotbal la
televizor. Beau bere. Meciul se termină.
KAJ Pizdă!
ROGER Pulă!
KAJ Zero la zero!
ROGER Zero la zero!
KAJ Zero la zero!

6
ROGER Zero la zero!
KAJ Zero la zero la zero!
(Pauză lungă, înverșunată. Agresiune reținută față de rezultat. Beau din bere.)
KAJ Ce zici, facem o tură prin oraș, sau ce zici?
ROGER Nu, la dracu’. Știi tu, deci. Nu.
KAJ Haide, bă!
ROGER Nu, la dracu’. Știi tu, deci. Nu.
KAJ Da’ ai promis!
ROGER Nu, la dracu’. Știi tu, deci ea. Nu.
KAJ Atunci sun-o și zi-i!
ROGER Nu, la dracu’. Cam nasol și din astea. Deci, ea. Nu, știi tu. Deci.
KAJ Bine, atunci.
ROGER (se ridică) Da’ poate altă dată, deci așa rămâne, salut.
(ROGER iese în grabă, îl lasă singur pe KAJ. Pauză.)
KAJ POPONAR P~MP~L~U! (aruncă cu putere cutia de bere în perete. Pauză.) Pare al
dracu’ de nașpa să ai pe cineva care să te aștepte acasă.

scena 10
Râsete isterice. Aplauze. Punch-lines lipsite de sens, desfigurate. O comedie la
televizor. MAJ și LINDA stau în fața televizorului. MAJ se strică de râs, se apucă cu
mâna de burtă, de inimă. De parcă ar plânge de râs. Emisiunea se termină brusc.
LINDA Băi, da’ ești în toane bune, nu glumă, s-a întâmplat ceva ca lumea?
MAJ Ce? Nu!
LINDA Pari foarte veselă și în toane bune, în orice caz.
MAJ Da?
LINDA Da, râzi mult. Eu mă simt destul de deprimată, chiar acum.
MAJ Aha.
LINDA N-aș putea niciodată să râd atât de mult ca tine. Simt ceva ca o piatră, care mă apasă.
Sau e ca și cum aș râde pe dinăuntru și aș plânge pe dinafară – nu, invers! (țipăt brusc)
DRAAAAAAAACU’!!!
MAJ Ce?
LINDA Cum am putut să-l iau pe ăsta verde-mazăre?

7
MAJ Pe care pe ăsta?
LINDA Topul.
MAJ Aha.
(Pauză lungă.)
LINDA Da, atunci eu o să… (se ridică)
MAJ (se aruncă la picioarele ei, țipând panicată) NU PLECA! TE ROG!
LINDA Da’ ce dra’….
MAJ (își revine imediat) Vai! (se schimbă brusc, râde nervos) A fost doar o glumă…
LINDA Da, văd că îți plac glumele. Și la televizor, și în realitate. (iese)

scena 11
KAJ, MAJ, ROGER și LINDA stau ca paralizați pe dușumea, fiecare în locuința sa.
Singurătate, apatie, disperare. Voci despre cursuri de căutat slujbe și despre cerințele
angajatorilor. Bomboane și ciocolată lipicioase și ceață cenușie, sufocantă.

scena 12
Se aude o VOCE de sus, puternică și misterioasă.
VOCEA Aceasta este o informație despre o călătorie. Această călătorie poate fi a ta. Aceasta
este o informație despre o călătorie care poate fi a ta. Este vorba despre un ocean
albastru, despre plaje albe și palmieri verzi. Este vorba despre discotecă, terase cu
servire și minunate plimbări pe înserat. Este vorba despre o țară foarte foarte
îndepărtată. Solo sau perechi. Familii sau burlaci. Tineri sau bătrâni. Aceasta este o
călătorie care poate fi a ta.

scena 13
În timp ce vocea “vorbea”, MAJ și KAJ s-au ridicat din amorțeală și și-au strâns
ultimii bani: au vândut sticle, și-au întors buzunarele pe dos etc. Se marchează într-un
fel deplasarea la aeroport. Repede, se grăbesc. Apoi, un urlet brusc care despică
cerul. Avion charter sau bombardier? Își ridică brațele spre cer. Cu ultimele puteri, cu
sufletul la gură, disperați, blestemând.

8
KAJ La dracu’!
MAJ Doamne!
KAJ Pulă’n pizdă!
MAJ Iisuse!
KAJ Lingău de cururi!
MAJ Cristoase!
KAJ Stewardese lesbiene!
MAJ Forțe cerești!
KAJ Stewarzi poponari!
MAJ Forțe pământești!
KAJ Dracii dracilor!
MAJ La naiba! La naiba!
KAJ La dracu’, la dracu’, la dracu’!
MAJ Nu, nu, nu!
KAJ Sugi, lingi, sugi!
MAJ Cum pot să…
KAJ Am plătit pentru asta…
MAJ Cum au putut să….
KAJ Am plătit pentru asta…
MAJ + KAJ Cer restituirea sumei!
VOCEA Ați plătit călătoria, dar nu ați respectat contractul. Există și o obligație de a respecta
contractul. Ați plătit călătoria fără a respecta contractul. Astfel, călătoria pleacă fără
voi. Fără.
MAJ+KAJ Chiar dacă am plătit?
VOCEA Da, din păcate. Chiar dacă ați plătit.
(Se prăbușesc deznădăjduiți.)

scena 14
În sala de așteptare a aeroportului. La o masă KAJ și MAJ, fără a vorbi unul cu altul.
Beau cafea din pahare de plastic. Vocea din difuzoare turuie visătoare: Londra,
Berlin, New York, Paris, Roma, Los Angeles, Praga, Sydney etc. Cei doi sorb apatici
din paharele de plastic.

9
 Lui MAJ i se pare că-l recunoaște pe bărbatul de lângă ea. Trage cu coada ochiului
spre el, puțin interesată. De parcă, în disperarea ei, ar vrea totuși să i se adreseze un
“Bună”. KAJ o observă că se uită la el.
KAJ Vrei ceva, sau ce?
MAJ Nu, nu.
KAJ Dar voiai ceva?
MAJ Nu, nu.
KAJ Voiai ceva, părea că vrei ceva.
MAJ Nu, nu.
KAJ Ce dracu’! Mi s-a părut, la dracu’, că vrei ce… (explodează de frustrare, se repede, o
apucă de guler ca s-o plesnească – chiar înainte de a-i trage o palmă, izbucnește,
începe să plângă) Dar Doamne!… Ce fac?… Am crezut, ce dracu’, că vrei ceva…
Iartă-mă, iartă-mă!… Ce dracu’ fac?…
(KAJ nu se mai oprește din plâns. MAJ e perplexă. Pauză.)
MAJ Da, mda… Tu… Ce mai faci?
KAJ Nu, eu, iartă-mă… Sunt doar complet… Tocmai am pierdut avionul, am plătit o
călătorie. Scumpă, ultimii bani. Am plătit o călătorie. Scumpă, ultimii bani. Și am
pierdut-o. Am pierdut, am pierdut. Am pierdut, întotdeauna pierd…
MAJ (începe să râdă)
KAJ De ce dracu’ râzi?
MAJ Deci, la fel ca mine. Și eu am plătit o călătorie. Și am pierdut-o. Am pierdut, pierdut.
Deși am plătit.
KAJ Da’ nu trebuie să mori de râs din cauza asta.
MAJ Nu, da’ am pierdut-o, la fel ca și tine. Și ce amuzant că tocmai noi am început să vorbim
unul cu altul. Când eu, la fel ca și tine…
KAJ Da, băga-mi-aș.
MAJ Nu-i așa?
KAJ Da, băga-mi-aș.
(Pauză.)
MAJ Dar te recunosc.
KAJ Da, băga-mi-aș.
MAJ Deci te recunosc. Dintr-un bar. Din centru.
KAJ Aa, băga-mi-aș.
MAJ Cred că am și vorbit.

10
KAJ Eram beat?
MAJ ~hă, da.
KAJ Atunci nu-mi amintesc nimic.
MAJ Aha.
(Pauză.)
KAJ Și eu te-am recunoscut.
MAJ Aha.
(Pauză.)
KAJ Scuză-mă că era să te lovesc adineauri. Dar m-am enervat al dracu’ de tare că am
pierdut, am pierdut. Mereu același căcat. Pierd totul, întotdeauna am pierdut
totul.
MAJ Aha! Da’ haide acuma! Și eu simt la fel! Am exact același feeling! Și ce amuzant că
tocmai tu și eu…
KAJ (se ridică repede) Da’ mai am ceva chestii de rezolvat, atunci așa rămâne, salutare!
(dispare repede)
MAJ (luată prin surprindere, confuză, după el) Atunci așa rămâne… Pa…

scena 15
ROGER (către public) Ceea ce vreau să spun în această situație e… Deci în această situație,
sau despre această situație e… Sau de fapt că… Da, ceea ce pot să spun în această
situație, despre această situație – sau nu despre situație, ci despre mine însumi, deci…
Da, e cu siguranță că… E o situație a dracu’ de ciudată pentru că… Pricepeți ce vreau
să zic, nu – parcă nu e momentul să… Sau tu pricepi la ce mă refer, nu? Aveam un job
care… Și dintr-o dată m-am trezit complet… Și acum nu sunt decât …. Și trăiesc cu
soția mea – Peivi – care… Și locuim într-un apartament care e într-un fel… Și n-o
ducem cine știe ce… Așa că mă bate gândul să… Dar așteptăm un copil și… Da, într-
un fel nu e momentul să… Și se poate spune că în ansamblu totul e ca dracu’…Sau, se
mai poate spune că sunt un pămpălău nenorocit și nehotărât, care ar trebui de fapt să-și
țină fleanca.

scena 16
LINDA (către public) Și trebuia să-l fi ales pe cel verde-castravete în loc de cel verde-mazăre,

11
 să-l fi ales pe cel verde-castravete în loc de cel verde-mazăre, să-l fi ales pe cel verde-
castravete în loc de cel verde-mazăre. Când mă văd acolo – stau acolo – în ramă,
imaginea, oglinda, văd că nu eu sunt acolo, nu eu sunt acolo, nu eu sunt acolo, trebuia
să-l fi ales pe cel verde-castravete în loc de cel verde-mazăre, trebuia să-l fi ales pe cel
verde-castravete în loc de cel verde-mazăre, să-l fi ales pe cel verde-castravete, în loc
de cel verde-mazăre, nu eu sunt acolo, nu eu sunt acolo, nu eu sunt acolo, eu nu sunt
verde-mazăre, nu sunt verde-mazăre, nu sunt verde-mazăre – sunt verde-castravete,
sunt verde-castravete, sunt verde-castravete, nu verde-mazăre, verde-mazăre, ci verde-
castravete, verde-castravete, sunt un castravete – un tricou verde-castravete, sunt un
tricou verde-castravete, un tricou verde-castravete – asta sunt eu. Sau se mai poate
spune și că sunt o bucată de carne neinteligentă care de fapt ar trebui să-și țină fleanca.

scena 17
KAJ și ROGER în fața televizorului. Acasă la KAJ. MAJ și LINDA în fața televizorului,
Acasă la MAJ. Ce fel de emisiune? Scena alternează între cele două locuințe.
KAJ (către ROGER) Ce pizde mici și delicioase!
ROGER Mmm.
KAJ Excelente țâțe!
ROGER Mmm.
KAJ Bagă-i-o!
ROGER Mmm.
MAJ (către LINDA) Mi se pare de-a dreptul incredibilă. E clar că el e un porc, un porc oribil.
De ce nu-l dă dracu’?
KAJ Da’ ce-i cu avortonul ăsta?
ROGER Mmm.
KAJ Băga-mi-aș să-mi bag, da’ urâtă mai e!
ROGER Mmm.
KAJ Ce dracu’, are sânii ca niște tuburi de muștar stoarse. Al dracu’ de supți, de scobiți.
ROGER Ce?
MAJ E așa de simplu: El o înșeală – ei nu-i place – să-l dea dracu’ odată!
KAJ Pizda e moale rău, lăbărțată de la toate graviditățile sângeroase!
ROGER Despre ce vorbești?

12
MAJ E dusă rău ca dracu’ gagica!
KAJ Arată ca dracu’, ca babele de jos de la spălătorie. Ce dracu’ caută în emisiunea asta?
MAJ Drace, ce caz psycho nenorocit! E sărită ca dracu’!
KAJ Scoate avortonul, în pizda mă-tii!
MAJ Dac-aș trăi cu un bărbat și m-ar înșela în felul ăsta…
KAJ Te rog, te rog! Nu-i așa că-i nedelicioasă, ce mă-sa? Ești de acord cu mine, Roger?
MAJ Dac-aș trăi cu un bărbat și m-ar înșela în felul ăsta…
KAJ Nu-i așa, Roger?
MAJ Dac-aș trăi cu un bărbat și m-ar înșela în felul ăsta…
KAJ Rămâi încins o juma’ de an de-aici încolo! Scoateți-o dracu’! Tu ce zici, Roger?
MAJ Dac-aș trăi cu un bărbat și m-ar înșela în felul ăsta…
KAJ Nu? Roger?
ROGER (luându-i vorba Lindei din gură) DAR S~ NU-|I FACI TU ROST DE O GAGIC~
NUMAI A TA, POPONAR NENOROCIT ÎN C~LDURI!
LINDA (vorbind peste Roger) DA’ F~-|I ROST DE UN GAGIC NUMAI AL T~U, CE
DRACU’!

scena 19
MAJ singură în locuința ei. Muzică foarte frumoasă, sacrală, și culori care n-au mai
apărut înainte în piesă.
MAJ Și mă ridic, mă ridic… Mă ridic pentru o călătorie minunată… Ceva mă poartă, mă
ridică în sus… În sus spre albastru, spre curat…. Curând las în urma mea tristețea
orașului, ies pe lângă fațadele cenușii ale caselor, pe lângă coșurile industriale și
docurile ruginite ale șantierelor navale, departe de grămezile poluate de pământ care
înconjoară acest oraș… Spre orașe noi, țări noi, continente străine… Locuri mai curate,
mai deschise, unde vântul bate în alte direcții, mai nealterate… Locuri mai curate, mai
deschise și înaintez, înaintez peste acest verde infinit, care are și pete din cel mai
limpede albastru… Culori atât de luminoase, clar delimitate unele de altele… Orașele
ca niște minunate labirinte misterioase sub mine… Încep să mă cufund în ceva, o iau în
jos, țintesc asupra unui oraș mare, situat la poalele unui munte… Cineva țintește,
țintește… Un telescop… Pilotul se pregătește de atac… Cu înălțătorul armei,

13
 înălțătorul armei… Se pregătește de atac și descarcă arme de foc… Un bombardier cu
care călătoresc…. Orașul, casele, oamenii… În cenușă…
(Pocnet puternic, explozie.)

scena 20
KAJ și MAJ sunt scoși din apatia lor visătoare.
KAJ Coșmar.
MAJ Vis adevărat.
KAJ Vis de zi.
MAJ Sau vis-dorință.
KAJ Treaz sau dormind.
MAJ Ochii închiși sau deschiși.
KAJ Luni dimineața sau sâmbătă noaptea.
MAJ Totul în aceeași ceață, ceață, cețe gri.
KAJ Se contopesc, se contopesc, se contopesc.
MAJ Visele sunt zile și zilele sunt viața.
KAJ Care sunt visele și zilele.
MAJ Și timpul, timpul.
KAJ Ceața gri.
MAJ Cețe gri.
KAJ Și doar visele ne pot duce afară.
MAJ Ne pot ridica în sus.
KAJ Ne pot ridica departe de aici.
MAJ Cu un charter sau un bombardier.
KAJ Alternanțele dintre mare și bombele incredibil de rapide.
MAJ Alunecând ușor și contopindu-se, alunecând ușor și contopindu-se.
KAJ Ceața gri.
MAJ Ceața, gri, ceața.
MAJ+KAJ Nu e nimic care să ne poate ridica din această ceață gri?

14
scena 21
O voce de sus. Insensibilă, bombănind monoton, iar și iar.
VOCEA Ich arbeite… Du arbeitest… Er arbeitet… Sie arbeitet… Wir arbeiten… Ihr
arbeitet… Sie arbeiten… Sie arbeiten… Ich bin glücklich… Du bist glücklich… Er ist
glücklich… Es ist glücklich… Sie ist glücklich… Wir sind glücklich… Ihr seid
glücklich… Sie sind glücklich… Sie sind glücklich… Ich habe Geld… Du hast Geld…
Er hat Geld… Es hat Geld… Sie hat Geld… Wir haben Geld… Ihr habt Geld… Sie
haben Geld… Sie haben Geld…
(O sală de clasă, cenușie, tristă, adormită. MAJ și KAJ stau unul lângă altul, iau notițe
inexpresivi. Lecția pare să fi luat sfârșit. Se ridică, își strâng lucrurile, se uită unul la altul.)
KAJ Aha… Tu!
MAJ Eu?
KAJ Nu credeam niciodată…
MAJ Eu?
KAJ Aici?
MAJ Da, eu…
KAJ De ce?
MAJ De ce?
KAJ Ce mișto!
MAJ Crezi?
(Pauză)
MAJ Da, te referi la curs. Faci și tu cursul ăsta?
MAJ Da’ o să-l termin!
MAJ După prima zi?
KAJ Da.
MAJ Ei, na!
(Pauză)
KAJ Nu, mi s-a făcut așa… Când îl bătea și-l bătea la cap pe nenea… Complet rupt la
creieri… De ce să stai jos și să te plictisești zi de zi? Trebuie să existe și chestii mai
bune în viață, nu?
MAJ Dar limbi străine…
KAJ Da?
MAJ Limbi, limba… Sunt importante limbile străine.

15
KAJ Cunoști vreun neamț?
MAJ Nu.
KAJ Crezi că eu cunosc vreun neamț?
MAJ Nu.
KAJ |i-ai pus în cap să te stabilești în Germania?
MAJ Nu.
KAJ Atunci de ce dracu’ înveți germana?
MAJ Dar… Europa.
KAJ Europa da… Da’ cine dracu’ e membru în Europa?
MAJ Noi. Noi toți.
KAJ Roma, Londra, Atena… Sunt în Germania?
MAJ Nu, nu… Dar toți… Noi toți… Europa.
KAJ Atunci, ce dracu’, mai bine înveți o limbă nenorocită de-a cioroilor de imigranți, în cazu’
ăsta. Măcar ai niște foloase. O grămadă de foloase, de fapt.
MAJ Da’ fă-o atunci!
KAJ Ce?
MAJ Învață altă limbă!
KAJ Da’ de ce?
MAJ Da, dacă asta vrei.
KAJ (după o pauză scurtă, explodează) DA’ EU NU ȘTIU CE DRACU’ VREAU! NU ȘTIU
CE DRACU’ VREAU! MI-A ZIS UNU’: FOLOSEȘTE-TE DE OCAZIE, ACUM, C~
AI PROGRAM MAI LEJER! FOLOSEȘTE-TE DE OCAZIE ACUM, C~ AI
PROGRAM MAI LEJER! F~ ȘI TU UN CURS DE GERMAN~ SAU FRANCEZ~
LA KOMVUX! FOLOSEȘTE-TE DE OCAZIE, FOLOSEȘTE-TE DE OCAZIE,
FOLOSEȘTE-TE DE OCAZIE, ACUM, C~ AI PROGRAM MAI LEJER! Mai lejer!
Mai lejer, mai lejer, mai lejer! CARE DRACU’ PROGRAM? C^ND EU NICI NU
ȘTIU CE DRACU’ VREAU! CE S~ FAC CU GERMANA! DE FAPT, CE S~ FAC
CU ORICE! NU ȘTIU, NU ȘTIU, NU ȘTIU CE VREAU!
(Pauză)
MAJ Traducător?
KAJ Ce dracu’, eu de-abia reușesc să deschid o carte în suedeză, cum dracu’ să reușesc în
germană?
MAJ Da, da. Dar de film, ce zici?
KAJ Sigur, ce dracu’! Slujbe ca astea se găsesc super lejer! Sigur, ce mama dracu’!

16
(Pauză lungă)
KAJ (luându-i vorba din gură lui MAJ) Da’ în ce direcție o ie…
MAJ (luându-i vorba din gură lui KAJ) Deci așa rămâne, salu…
KAJ Ce?
MAJ Ce?
KAJ Aha, da. Atunci așa rămâne.
MAJ Rămâne?
KAJ Da – sau cum ne zicem?
MAJ Aha! Spre vest!
KAJ Ce anume?
MAJ Spre vest. Ai întrebat în ce direcție o iau. O iau spre vest.
KAJ Aha, da.
MAJ Spre vest.
(Pauză)
KAJ Eu o iau spre est.
MAJ Aha, da.
KAJ Da, ce mă-sa!
MAJ Spre est.
(Pauză)
MAJ Da’ te duci în stație?
KAJ Da’, ce mă-sa!
MAJ E în aceeași direcție, vreau să zic.
KAJ Spre stație?
MAJ Nu, spre vest și est.
KAJ Da, autobuzul merge în ambele direcții de acolo, da.
MAJ Da’ atunci ne putem ține companie până acolo, în orice caz.
KAJ Spre est?
MAJ Nu, nu. Spre stație.
KAJ Da, ce mă-sa.
(Pauză)
KAJ Atunci să mergem.
MAJ Da.
KAJ Da.
MAJ Împreună?

17
KAJ Ce? Da, împreună.
MAJ Împreună.
KAJ Împreună.
(Pleacă împreună.)

scena 22
LINDA și ROGER intră din dreapta, respectiv stânga. Povestirile lor curg cu presiune
maniacală deasupra lui MAJ și KAJ.
LINDA (către MAJ) Și duminică dimineața – la ora zece jumate – vine iar acasă cu un semn
de mușcătură suculent pe gât. “Unde-ai fost?” îl întreb, el îmi evită privirea…
ROGER (către KAJ) Și fătul crește și crește în burta ei, crește și crește în burta ei, nu închid un
ochi noaptea lângă ea în pat și simt cum crește și crește în burta ei…
LINDA “Am fost în oraș cu Sammi și Micke, s-a făcut, într-adevăr, cam târziu”, în continuare
nu mă privește în ochi, se duce direct în baie și zice c-o să facă un duș, mă duc după
el…
ROGER Simt cum fătul crește și crește în burta ei, crește și crește în burta ei, nu închid un
ochi noaptea lângă ea în pat și simt cum crește și crește în burta ei…
LINDA Văd pe părul lui pubian când se dezbracă, parcă e înnăclăit de ceva lichid care s-a
întărit, văd pe părul lui pubian că…
ROGER Crește și crește în burta ei, crește și crește în burta ei, și vreau să zic, că la dracu’,
n-am job și că, dracu’ să mă ia, n-am nimic de făcut și totul e doar al dracului de…
LINDA Că a fost cu altcineva. “E Sussie?”, îl întreb. “Care dracu’ Sussie?”, întreabă el. “Da,
care dracu’ Sussie crezi?” îl întreb eu…
ROGER Și nu știu ce simt pentru ea – sau știu ce simt pentru ea - știu că nu simt pentru ea…
LINDA “Sussie? Sussie? Nu cunosc nici o Sussie!”, țipă el, “Sussie! Sussie! Știu că Sussie e!”
țip eu…
ROGER Și fătul crește și crește în burta ei, crește și crește în burta ei…
LINDA Mințea, mințise, mă înșela, mă înșelase…
ROGER Și nu mă mișc nici în spate, nici în față, nici în sus, nici în jos, și nu știu ce dracu’ să
fac, sau nu știu ce ar trebui să fac, sau nu știu ce am voie să fac, sau nu știu la ce se
așteaptă ceilalți să fac…
LINDA Așa că am fost nevoită să-l înșel fiindcă mă înșelase, după care el m-a înșelat pentru

18
 că eu îl înșelasem, și pe urmă eu l-am înșelat fiindcă el mă înșelase, și apoi el m-a
înșelat fiindcă și eu îl înșelasem și apoi ne-am înșelat, înșelat, înșelat, până când n-a
mai rămas decât…
ROGER Și mă simt ca dracu’ de…
LINDA Până când din tot ce aveam împreună…
ROGER Legat, Kaj…
LINDA Nu s-a ales decât praful….
ROGER Ca bătut în cuie, ca un Iisus nenorocit pe tapetul de deasupra teveului…
LINDA Ceva otrăvit cu plumb, mizerie gri-jegărită, totul…
ROGER Al dracu’ de legat, Kaj…
LINDA Totul, numai mizerie…
ROGER Iremediabil legat, Kaj.
LINDA Totul, numai mizerie…
ROGER Legat…
LINDA O murdărie intoxicată cu plumb, gri de-atâta mizerie…
ROGER Iremediabil legat, Kaj…
LINDA O murdărie intoxicată cu plumb, gri de-atâta mizerie…
ROGER Bătut fix în cuie, ca un Iisus nenorocit pe tapetul de deasupra teveului.

scena 23
KAJ și MAJ au fost aruncați la pământ de aceste fluvii de cuvinte sufocante. Se aude
muzică. De sus. Nemaiuazit de frumoasă, divină. Sunt ridicați, ca de un val, în sus. Un
fel de întâlnire între ei. Dar în vis, ceața. Prin sticlă? Distanță? Vis sau realitate?
KAJ Ceața gri.
MAJ Dar totuși ceva care mă trage în sus.
KAJ Ceața gri, sufocantă.
MAJ Dar totuși ceva care mă trage în sus.
KAJ Sunt beat?
MAJ Împietrită?
KAJ Cu pași mărunți?
MAJ Cu viteză?
MAJ Și regulat, regulat vine.

19
KAJ Din întâmplare, din întâmplare vine.
MAJ Din întâmplare?
KAJ Din întâmplare?
MAJ+KAJ Întâmplarea?

scena 24
ROGER și LINDA în două puncte diferite ale camerei.
ROGER (către public) Eram în drum spre bancă să plătesc chiria.
LINDA (către public) Eram în drum spre casă de la Forțele de muncă și-am pierdut autobuzul.
ROGER Închideau la trei – la trei închideau.
LINDA Am plecat de acolo pe două – pe la două am plecat.
ROGER Era vineri, ultima zi din lună, și trebuia plătită.
LINDA Era vineri, tocmai îmi venise ajutorul de șomaj și aveam tot week-endul în față.
ROGER De fapt, o zi de toamnă destul de frumoasă.
LINDA După săptămâni de ploaie, ceață cenușie, cerul se deschisese în sfârșit, senin, albastru,
soarele se revărsa, atmosfera era minunat de curată și acrișoară.
ROGER Frate-miu îmi împrumutase mașina lui – minunat să stai din nou în spatele volanului,
noi am vândut-o pe a noastră acum o juma’ de an – și acum intram eu mlădios printr-o
deschizătură din parcarea imensă din fața mall-ului.
LINDA Și-am văzut autobuzul care tocmai pleca, am alergat, ușile s-au închis, șoferul m-a
văzut prin geam, dar a pornit.
ROGER Am încuiat mașina, mi-am băgat cheile în buzunar, m-am pipăit din reflex după
portofel…
LINDA Mai întâi am căpiat de draci – de obicei căpiez când ăștia văd că cineva aleargă după
autobuz, dar totuși pornesc – dar azi… După-amiază de vineri, ceva în atmosferă,
poate plata ajutorului de șomaj, în schimb am inspirat adânc…
ROGER La dracu’! Îmi uitasem portofelul acasă! Mi-l scosesem când căutasem chitanța unui
pătuț pentru copil pe care probabil trebuia să-l schimbăm – culoare greșită, galben pai
în loc de albastru – și-am înțeles că portofelul rămăsese pe masa din bucătărie…
LINDA Am inspirat adânc și m-am hotărât să-l aștept pe următorul, doar nu mă grăbeam.
ROGER Nu aveam decât să mă urc iar în mașină și să gonesc drept spre casă. Ceasul era trei
fără douăzeci.
LINDA Dar vremea, atmosfera plină de seninătatea toamnei, m-am gândit c-aș fi putut la fel

20
 de bine să merg pe jos o stație.
ROGER Înainte și înapoi în douăzeci de minute, era posibil.
LINDA Nu strică niciodată să scapi de ceva calorii. Și – da, sunt încă tânără și ceva în aer,
mi-am simțit brusc plămânii minunat de ușori.
ROGER Destul de ciudat, nu mă simțeam stresat, de obicei sunt așa de multe lucruri de făcut
vinerea, complet gol în scăfârlie după o săptămână și apoi sunt o grămadă de cumpărat
și de rezolvat pentru week-end, dar chiar azi…
LINDA Chiar azi…
ROGER Ceva în aer, culorile.
LINDA Ceva în atmosferă, compoziția aerului.
ROGER Minunată zi de toamnă.
LINDA Minunată zi de toamnă.
ROGER+LINDA Care mi-a amintit de ceva, un sentiment pe care l-am trăit o dată, cu foarte
mult timp în urmă.
ROGER Și m-am aruncat pe șoseaua care duce de la mall spre cartierul nostru.
LINDA Mergeam pe partea bicicliștilor, pe lângă autostrada care duce la următoarea stație,
cea de lângă mall.
ROGER Am luat liftul până la etajul șapte, m-am năpustit în apartament, în bucătărie, și
portofelul era acolo, pe fața de masă din pânză cerată, aia verde-albăstruie – Peivi nu
era acasă, probabil era la vreo prietenă – am închis ușa după mine și m-am grăbit
înapoi la mașină.
LINDA Când am zărit prima licărire a steagurilor: roșii, galbene, albastre, pe lângă fațadele
gri – steagurile cu reclame ale magazinelor – mi-a venit ideea că poate n-ar strica să
intru în magazinul de băuturi alcoolice. Pe la ora aia nu trebuia să fie mare
aglomerație.
ROGER Și la ora trei fără cinci am intrat iar mlădios în parcarea imensă – un Renault roșu
tocmai ieșea cu spatele – și m-am nimerit chiar în fața vitrinelor de la mall.
LINDA Puteam foarte bine să iau următorul autobuz, mi-am zis. Și am intrat pe ușile mall-
ului. Cifrele digitale roșii de la intrare arătau 14.55.
ROGER Destul de multă lume deja, și-am înaintat în zig-zag prin mulțimea de oameni, peste
plachetele de piatră, și-am luat-o spre bancă.
LINDA Încet, am fost mânată de marea de oameni spre magazinul de băuturi alcoolice, care e
de cealaltă parte a pieței interioare, pavate cu piatră.
ROGER Chiar la trei fără un minut – ceasul de deasupra casei arăta așa – m-am strecurat

21
 înăuntru și m-am așezat la coada de circa cincisprezece persoane care așteptau la
coadă. Gâfâiam – deși în continuare nu mă simțeam, lucru destul de ciudat, stresat,
vânat – poate vremea, atmosfera, care-mi aminteau de ceva, sentimentul acela de
demult.
LINDA O pereche de cizme de iarnă! N-am nici unele cum trebuie! Am frânat brusc în fața
vitrinei magazinului de pantofi.
ROGER Am stat și-am așteptat circa zece minute, apoi în sfârșit am fost servit și mi-am plătit
chiria.
LINDA Circa zece minute mai târziu eram posesoarea unei perechi de cizme noi de 1200 de
coroane – banii mei pe noiembrie!
ROGER Magazinul de băuturi alcoolice! Peivi zisese ceva de o sticlă de vin pentru seara aia –
sau eu să fi fost cel care zisese – ea zisese că nu vrea să bea o sticlă de vin în seara aia:
“În fiecare week-end tu trebuie să bei! Nu putem!” Da, da, da! Trăim într-o țară liberă!
Într-o țară liberă!
LINDA Pe urmă am ajuns la magazinul de băuturi, pe jumătate plin…
ROGER Pe urmă am ajuns la magazinul de băuturi pe jumătate plin…
LINDA Am intrat pe ușă…
ROGER Am intrat pe ușă…
LINDA M-am dus la aparatul de numere de ordine….
ROGER M-am dus la aparatul de numere de ordine…
(LINDA și ROGER au ajuns acum în același punct al scenei.)
LINDA Și-am luat un număr…
ROGER Și-am luat un număr…
(Își iau fiecare câte un număr din aparat. Poate se opresc puțin din mișcare, își aruncă o
scurtă privire unul altuia. Apoi stau și așteaptă. Pauză. O voce strigă numerele. Zăngănit de
sticle, supradimensionat. Alte voci, sunete din magazin? Și apoi… 32! Amândoi se îndreaptă
spre casă, în același timp.)
ROGER Aha.
LINDA Scuze.
ROGER Ai 31?
LINDA Da, exact.
ROGER Da, da.
LINDA Nu, 32!
ROGER Da, acum e 32.

22
LINDA Dar atunci… (înaintează)
ROGER Da, atunci… (înaintează)
LINDA Deci, eu am 32.
ROGER Nu, cred că eu… (îi arată biletul lui)
LINDA Ce?
ROGER Ce anume?
LINDA ~sta…(îi arată biletul ei)
ROGER Aici?
LINDA Da, aici.
ROGER (își dă seama) Dar aici!
VOCEA CASIEREI (de sus, absurd denaturată, tempo intensificat). Dar așa ceva nu s-a mai
văzut niciodată! Așa ceva nu s-a mai văzut niciodată! Așa ceva nu s-a mai văzut
niciodată! Ce s-a întâmplat cu Trec-o-Matic! Ce s-a întâmplat cu producătorul firmei!
Mașinăria lor a cedat definitiv! După ani de faimă nepătată, totul, acum, brusc pierdut!
Așa ceva nu se poate! Două numere 32 unul după altul! Două numere 32 unul după
altul! Două numere 32! Imposibil din punct de vedere al cifrelor, din punct de vedere
matematic! O concluzie logică greșită! Da, aici întâmplarea ne-a jucat, într-adevăr, o
festă! Trebuie raportat numaidecât mai sus! Și cum Doamne Dumnezeule să știu eu
acum pe cine să servesc mai întâi? Pe care dintre cei doi 32 să-i servesc mai întâi! Când
hazardul ne-a jucat acum această festă inexplicabilă!
ROGER Nu e nici o problemă din partea mea.
LINDA Da, da. Nici din partea mea.
ROGER Da, poți să te duci tu prima.
LINDA Nu, poți să te duci tu primul.
ROGER Nu, nu. Doamnele mai întâi.
LINDA Ce gentleman, mulțumesc! Dar nu mă grăbesc…
ROGER Nici eu.
LINDA Bine, atunci mulțumesc.
ROGER Mulțumesc.
LINDA Da, exact, da! (a ajuns la casă) Oare ce trebuia să-mi iau… Deci… (râde) Nu, sunt
complet zăpăcită! Poți să te duci tu primul!
ROGER Da? … Aha… Mulțumesc, mulțumesc… (se duce la casă)
LINDA (își aduce aminte) Liebfraumilch!
ROGER Deci nu… Poți… (se dă înapoi)

23
LINDA Nu, nu…Am zis doar… (se dă și ea înapoi)
VOCEA CASIEREI (pe culmile disperării) DAR DOAMNE! ÎNDURARE! TE ROG! PE
CARE 32 S~-L SERVESC MAI ÎNT^I? DOAR M~ ÎNTREB, LINIȘTE! V~ ROG!
ÎNDURARE!
ROGER Tu!
LINDA Da, da! (se îndreaptă hotărâtă spre casă) Un Liebfraumilch și un Martini Bianco
mic, vă rog!
(Își primește sacoșa cu băutură.)
LINDA (către ROGER) Ciudată coincidență, la revedere. (Vizibil jenată, se grăbește să iasă
din magazin.)
ROGER (stă nemișcat o clipă și se uită după ea. Apoi se duce la casă, absent.) Un
Liebfraumilch… și un Martini Bianco mic… Mulțumesc…

scena 25
MAJ intră și se postează în picioare în mijlocul scenei. Începe, cu trăire totală, să
cânte un hit al anilor ‘70 sau ’80, în care e vorba despre dragoste. Imediat după
aceea intră LINDA și începe, plină de forță, să cânte același cântec – tot spre public.
MAJ se oprește…
MAJ Ce dracu’ faci?
LINDA Ce dracu’ faci tu?
MAJ ~sta nu era cântecul meu?
LINDA Cântecul tău! Pe dracu’! Pe ăsta îl cânt eu de când aveam gen 10 ani!
MAJ Eu l-am auzit prima oară când aveam șase ani. Apropo, n-ai voce.
LINDA Auzi… auzi… Am avut un suplinitor de muzică în clasa a opta care mi-a zis că ar
trebui negreșit să mă fac cântăreață sau ceva de genul ăsta.
MAJ Ia stai puțin! Cred că mie mi-a zis asta.
LINDA |ie? În cazul ăsta i se pusese pata pe tine. Pentru că n-aveai absolut nici o înclinație
de cântăreață.
MAJ Nu vorbi căcat despre chestii pe care nu le cunoști, pentru că eu eram de fapt una dintre
cele mai…
(KAJ intră, mulțumit de sine.)
KAJ (către public) Toate gagicile de prin locurile astea blestemate cântă exact aceleașI

24
 cântece și au exact aceleași visuri!
MAJ+LINDA FLEANCA, POPONARU’ DRACU’!
(MAJ și LINDA ies enervate. KAJ rămâne în picioare, ușor umilit. În spatele lui, ROGER intră
driblând cu o minge de fotbal.)
KAJ Și tu, să te potolești! Eu trebuia, la dracii dracilor, să ajung profi, și nu tu!
ROGER Ok.

scena 26
O stație de autobuz. MAJ stă și așteaptă. Vine KAJ. Zgomot de trafic în diferite
direcții.
MAJ Chiar acuma! Chiar acuma a plecat!
KAJ Al meu?
MAJ Nu, al meu.
KAJ ~la spre vest?
MAJ Da.
KAJ Și ăla spre est?
MAJ Al tău?
KAJ Da?
MAJ Chiar înainte.
KAJ Băga-mi-aș pula! – Scuză-mă!
MAJ (râde) Nu face nimic.
KAJ Deci… Nu, nu.
(Pauză)
MAJ De-astea îmi mai scapă și mie.
KAJ Îți scapă?
MAJ Da.
KAJ Ce anume?
MAJ Da… Deci… pu….
KAJ (râde cu gura până la urechi)
MAJ Ce dracu’ e cu mine?
KAJ Vai, scuze.
(Pauză)
KAJ La dracu’! Să stai aici și să aștepți! În ger!

25
MAJ Da.
(Pauză)
KAJ E week-end.
MAJ Da.
KAJ Da, e.
MAJ Da, da.
(Pauză)
KAJ Am auzit de o chestie nouă în centru, care se inaugurează mâine. Bere a dracu’ de
ieftină, mâncare bună, muzică bună și lume mișto, așa se pare.
MAJ Te duci?
KAJ Nu, ce mă-sa!
MAJ Aha.
(Pauză)
MAJ Da, a venit week-end-ul.
KAJ Așa e.
MAJ Așa e.
(Pauză)
MAJ O să tocești tot week-endul?
KAJ Bă, nu cred.
(Pauză)
KAJ Chiar dacă ar cam fi nevoie.
(Pauză)
MAJ Atunci ce-o să faci?
KAJ O să chefuiesc, o să chefuiesc, o să chefuiesc! O să chefuiesc și o să mă-‘mbăt! O să fac
curat și-o să chefuiesc! O să chefuiesc, o să chefuiesc, o să chefuiesc! După săptămâna
asta blestemată, merit!
MAJ Mmm.
(Pauză)
KAJ (îi ia vorba din gură lui MAJ) Sau poate că doar o să mă odih…
MAJ (luându-i vorba din gură lui KAJ) Dar am auzit de un chef ca.….
KAJ Ce?
MAJ Ce?
KAJ Nu, nu, o să mă odihnesc. Poate că doar o să mă odihnesc.
MAJ Aha, da. Nu, nu.

26
(Pauză)
KAJ Da’ ce-ai zis?
MAJ Nu, nu.
KAJ Ba da! Ce anume?
MAJ Nu, doar am auzit de un chef care pare destul de mișto. Multă lume și o grămadă de
băutură gratis. Dar tu vrei să te odihnești și…
KAJ Chef, chef, chef! Minunat! Nu refuz niciodată un chef, să știi!
MAJ Și cine-a zis că ești invitat?
KAJ Mă cac pe tine!
MAJ Nu, scuză-mă!
(Pauză)
MAJ Auzi… Deci, auzi… Vreau să zic, cheful… Deci… Vreau să zic, s-a mutat la mine. Mai
întâi a fost un prieten care… Și apoi s-a mutat la mine acasă.
KAJ Aha.
(Pauză)
MAJ Ai chef să vii, sau?
KAJ Mai vedem!
(Pauză)
KAJ Loc?
MAJ Ce?
KAJ Da, cheful.
MAJ Cheful? A, da. Acasă la mine. Vintergatan 32. Scrie Petterson pe ușă.
KAJ Oră?
MAJ Da, să zicem șase, șapte, opt – cam pe la nouă.
KAJ Și-aș putea să iau cu mine pe cineva?
MAJ Ce vrei să zici?
MAJ Un prieten, deci.
MAJ Da, bineînțeles.
(Pauză)
KAJ Da’ uite că-mi vine autobuzul. Deci așa rămâne, pa.
MAJ Da’ vii?
KAJ Mai vedem.
(Pauză)
KAJ Ba da, ce mă-sa! Super cool! Vin! Sigur vin!

27
MAJ Bine. Pa. Cool.
KAJ Da. Pa. Cool.
(KAJ pleacă. MAJ rămâne singură.)
MAJ Cool, cool…
(Pauză)
MAJ (pentru sine) Dau chef?
KAJ (pentru sine) Mă duc la chef?

scena 27
LINDA intră la MAJ. ROGER intră la KAJ. Scena se petrece alternativ între cele două
camere.
LINDA (către MAJ) O băutură beton de bun-venit. E cheia tuturor petrecerilor reușite! – adică
cheia tuturor petrecerilor reușite! O băutură de bun-venit de-a dreptul beton!
KAJ (către ROGER) CE DRACU’ VREI S~ ZICI? Așa e mereu cu tine! Mereu, mereu! Dai
mereu înapoi, mereu! Mereu, mereu!
ROGER Stai, mă, calm. Nu pot sâmbătă, ți-am zis.
LINDA Gândește-te că-mi amintesc, că-mi aduc aminte, îmi amintesc, când eu și Sammi
ne-am întâlnit – sau să fi fost Niklas – cheful ăla isteric din Vinterhöjden, David,
Mikael, Carlo – Jimmy! – jucătorul de baschet, știi tu…
KAJ Dar e un chef, ce dracu’! Chef! Un chef foarte mare! Super mișto – cred!
ROGER Da’ atunci du-te singur!
LINDA Știi, ne-am verificat unul pe altul o bucată bună de vreme, ne-am jucat de-a greu
accesibilii și alea alea și brusc am simțit amândoi – drept în taxi, acasă la el!
KAJ Termină odată!
ROGER De ce nu?
KAJ Nu cunosc pe nimeni acolo!
ROGER Gagica nemțoaică te-a invitat!
LINDA O băutură din aia de bun-venit ucigător de beton!
MAJ Mmm…
LINDA Și dacă iei o – să zicem două - sticle de Explorer – hai să zicem patru – cinci sticle de
suc de fructe…
KAJ Ce dracu’ e cu tine? Mănânci bătaie de la Peivi?
ROGER Tacă-ți fleanca!

28
LINDA Doar el și prietenul lui?
MAJ Mmm…
LINDA ~la pe care l-ai invitat?
MAJ Mmm…
LINDA Ceva pentru mine, poate? Cum arată?
MAJ Mmm…
KAJ Dai mereu înapoi de dragul ei! “Trebuie să mă duc acasă acum”, “Nu, nu pot”, “Poate se
neliniștește Peivi”. Ce dracu’, mă, e un caz psycho, sau ce dracu’?
ROGER DAR CE DRACU’! NU PRICEPI DESPRE CE E VORBA! NU PRICEPI DESPRE
CE E VORBA! AVEM O GR~MAD~ DE CHESTII NENOROCITE ÎMPREUN~! O
GR~MAD~ DE RESPONSABILIT~|I NENOROCITE ÎMPREUN~! AȘTEPT~M LA
DRACU’ UN COPIL AM^NDOI! NU PRICEPI: COPIL ÎMPREUN~! NU POT S~
CHEFUIESC ÎN ST^NGA ȘI-N DREAPTA ÎN FIECARE WEEK-END
BLESTEMAT! ȘI NU POT S~ MERG CU TINE LA CHEFUL ~STA FIE C~
VREAU SAU NU!
LINDA Am glumit doar. N-aș mai putea acum, după ce-a fost cu Janne. Atât de multă durere,
nu.
MAJ Mmm.
KAJ Și ce vrei?
ROGER Ce anume?
KAJ Ai zis: “Fie că vreau sau nu”. Ce vrei?
ROGER Ce-are de-a face una cu cealaltă?
LINDA Dar în orice caz: Două sticle de Explorer, patru sticle de suc de fructe și dacă chiar
vrei să dai lovitura și să servești de toate, să iei și un…
ROGER OK atunci, idiot nenorocit! Merg cu tine.
KAJ Minunat, Roger! Marfă! Al dracu’ de minunat!
LINDA Cinci sticle de vin alb – sau să zicem șase…
MAJ Șase.
KAJ Dacă treci pe la mine pe la șase, e bine. Trebuie să fim acolo cam pe la nouă.
ROGER La șase? Așa de devreme?
LINDA Pare un chef destul de bunicel – sau recepție – sau cină între perechi – sau cum i-
o mai zice.
KAJ Șase.
ROGER OK. Șase.

29
MAJ Șase.

scena 28
Muzică, plină de așteptare, sexuală. ROGER și KAJ se pregătesc, beau bere. LINDA și
MAJ se pregătesc, beau. Eventual se fardează, se îmbracă, fac ordine prin cameră.

scena 29
Toți patru stau unul în fața celuilalt, în holul lui MAJ. KAJ, ROGER, LINDA și MAJ.
Puțin amețiți toți patru – mai ales KAJ și MAJ – pentru a-și domoli nervozitatea
pronunțată.
LINDA Nu se poate!
MAJ Bună!
ROGER Ce?
KAJ Salutare!
LINDA Tu?
ROGER O cunoști…?
MAJ Vă cunoașteți…?
KAJ Salutare, salutare!
LINDA Nu știam…
ROGER Ce faci…?
MAJ Nu știu dacă…?
KAJ Alta.
MAJ Deci voi…?
LINDA Da, noi…
KAJ Ce dracu’? Voi doi vă cunoașteți?
ROGER (luându-i vorba LINDEI) Ce ne mai cunoaștem…
LINDA (luându-i vorba lui ROGER) Ce ne mai cunoaștem…
(Râd amândoi fiindcă au răspuns în același timp.)
ROGER Roger, apropo. (o salută pe MAJ)
LINDA Linda, apropo. (îl salută pe KAJ)
MAJ Maj.
KAJ Kaj. Da’ cum dracu’ vă cunoașteți?

30
ROGER Ne-am întâlnit datorită unui număr.
LINDA (chicotește)
KAJ Despre ce vorbești?
MAJ Hai dom’le, mai terminați!
KAJ Nu te recunosc, Roger – scuză-mă, gagico, da’, da… Nu știam… De fapt, sunt ușor
șocat… Lui Rågge-Roger nu-i stă în fire să fie în călduri și… Da’ despre ce vorbim?
LINDA Despre ce vorbești tu?
KAJ Da, bună, bună.
ROGER Doar o coincidență la magazinul de băuturi alcoolice.
LINDA Sau în magazinul de băuturi alcoolice.
KAJ Aha, da.
LINDA Bine ați venit, intrați. Și luați-vă ceva de băut, asta trebuia să zici, Maj.
MAJ Da, da.
(Intră cu toții în cameră.)
KAJ Aha, deci aici locuiești. Noi suntem primii, deci?
MAJ Primii?
LINDA Primii?
KAJ Da, unde e restul de…?
MAJ Nu, mulți s-au scuzat că nu pot veni.
LINDA S-au scuzat că nu pot veni?
KAJ S-au scuzat că nu pot veni?
MAJ Da, din păcate… O epidemie de gripă, nu mai circulă autobuzele… Sper să vină mai
târziu…
LINDA Ce….
MAJ OK! S~ NE AȘEZ~M! Acolo. Pe canapea, da.
ROGER Mulțumesc că m-ați invitat și pe mine.
MAJ Da, da. Da, da. Mulțumesc, mulțumesc. Dar ia loc.
KAJ Mulțumesc, mulțumesc.
ROGER Mulțumesc.
(Se așează pe canapea. Tăcere, tensiune.)
KAJ Aha.
(Pauză)
KAJ Și ce se-aude cu băutura?
MAJ Băutura?

31
LINDA (mustrând-o) Maj…
MAJ Da, chiar așa! (se grăbește spre dulap ca să ia băutura de bun-venit și pahare.)
ROGER Pot să ajut…(se ridică și el)
(LINDA și KAJ rămân pe canapea.)
LINDA Deci tu și Maj învățați germana împreună?
KAJ Împreună și împreună.
LINDA Mergeți la același curs, în orice caz?
KAJ Curs și curs.
LINDA Dar învățați la Komvux amândoi?
KAJ Da, exact.
(Pauză)
LINDA Și eu am învățat germana. În clasele V-Vlll.
KAJ Și eu.
LINDA Dar de ce…?
KAJ Da’ cine dracu’ a învățat atunci?
LINDA Da, da.
(Pauză. LINDA și KAJ vizibil enervați unul pe altul.)
ROGER Iată că vin băuturile.
KAJ Mulțumesc, mulțumesc.
ROGER Noroc.
LINDA Noroc.
KAJ Noroc.
MAJ Noroc.
(Beau.)
KAJ Ah, brrr!… Super tare!…
LINDA Ceva ca pentru o cină între perechi, știi tu.
KAJ Cină între perechi?
ROGER Cină între pe…?
MAJ DOU~! DOU~ sticle de Explorer SE ÎMPERECHEAZ~ cu DOU~ sticle cu albastru
sau poate cu o sticlă cu verde, adică suc de fructe, etichetele sunt albastre și verzi, ați
văzut?
ROGER Două sticle de Explorer? Da’ e mult.
KAJ Da, sună al dracu’ de tare.
MAJ Luați tot ce vreți. Tot, adică tot ce avem prin dulapuri.

32
KAJ Vai, vai, vai! Aici sunt ceva resurse! Chef, chef, chef! Noi am început înainte. Rågge-
Roger a primit permisiune de la nevastă-sa cu câteva ore mai devreme. Așa c-am stat la
mine mai întâi. Și-am dat gata câteva berici.
ROGER |ine-ți fleanca!
LINDA Aha.
MAJ Da, da.
(Pauză)
MAJ Ai tocit ceva, Kaj?
KAJ Am tocit și-am tocit. Cine dracu’ are putere să tocească? Vreau să spun să tocească, să
tocească. N-am reușit la școală, nici acum nu reușesc. Erau o grămadă de tocilari, ce
dracu’ s-a ales de ei acum? Că și-așa nu e de lucru! Sau poate că există, pentru ăia care
au tocit. Dar germana. Ce dracu’ mai contează peste douăzeci de ani? Sau peste o sută?
Adică, ce era Germania acum 50 de ani?
(Pauză)
ROGER Ești beat, sau ce-i cu tine?
KAJ Beat de beat! Mă simt puțin cam amețit. Băga-mi-aș, ce beat am fost acum două week-
enduri. Doar o gaură neagră. Abia dacă-mi amintesc cum am ajuns acasă.
LINDA Și cu câte gagici ți-ai tras-o.
KAJ Ce dracu’ vrei să zici?
LINDA Glumesc puțin, scumpule.
KAJ Băga-mi-aș, da’ pizdoasă mai ești! Pizda dracu’…
LINDA Ajutor.
(Pauză)
ROGER Ciudat că ne-am întâlnit din nou. N-aș fi crezut niciodată. Eu și Linda ne-am întâlnit
la coadă la băuturi. Și ne-am nimerit într-un fel ciudat să scoatem exact același număr
din automat.
KAJ Ați mai povestit.
MAJ Ce ciudat.
(Pauză)
MAJ Deci, ești căsătorit, Roger?
ROGER Iaap.
(Pauză)
MAJ Aveți copii?
ROGER Așteptăm acum.

33
MAJ Ce mișto!
ROGER Iaap.
(Pauză. Beau.)
KAJ A dracu’ mai e și petrecerea asta!
(Pauză)
KAJ Nu, am glumit doar.
(Pauză)
ROGER Pizda mă-sii!
MAJ Ce?
ROGER |igări! N-am nici una!
LINDA Poți să iei de la… Nu, și ale mele s-au terminat, am uitat să cumpăr!
KAJ Tutun de prizat, din partea mea.
MAJ Nu, eu nu fumez, nu.
ROGER La dracu’! E vreun magazin în apropiere?
LINDA Și mie-mi trebuie.
KAJ Multe coincidențe ciudate între voi.
ROGER Ce vrei să zici?
KAJ Nu, nu.
(Pauză. Toți stau nemișcați.)
ROGER Unde-i magazinul?
MAJ Faci la dreapta după ușa de la intrare și apoi traversezi la stânga pe celălalt trotuar – cel
îngust, deci nu pe șosea – pe urmă treci prin parcare, cea cu garaje gri, și apoi printr-o curte cu
blocuri roșii cu șapte etaje, în stânga și apoi din nou în dreapta, vezi o pădurice mică, mică, de
mesteceni și acolo, acolo e chioșcul.
ROGRE Aha.
(Pauză. Toți stau nemișcați.)
ROGER Dar totuși nu pricep.
LINDSA Îmi cumperi și mie? Sau aș putea să vin cu tine. Și să-ți arăt.
ROGER Aha, da.
LINDA Ca să nu mai trebuiască să mergi singur. E destul de departe.
ROGER Da, da.
LINDA Atunci, să mergem. Pe curând.
MAJ Pa.
(LINDA și ROGER părăsesc camera. Pauză.)

34
MAJ Multe mai au în comun, dintr-o dată.
KAJ Ce vrei să zici?
MAJ Da… În comun…
KAJ În ce sens?
MAJ Aha, la asta te referi. Nu, nu în sensul ăsta, vreau să zic.
KAJ Atunci în ce sens vrei să zici?
MAJ Da, chestia asta cu țigările. Și apoi povestea cu numerele.
KAJ (râde) Numere, numere!
MAJ Ciudat, nu?
KAJ (râde) Numere, numere!
MAJ Ce dracu’ e cu tine?
(Pauză)
KAJ Nu, serios vorbind.
(Pauză)
KAJ Încep deja să mă simt puțin amețit la creieri.
(Pauză)
MAJ De mult n-am mai băut așa.
KAJ Nu-i valabil pentru mine.
MAJ Cred că au trecut… Ia să vedem… patru-cinci săptămâni de când… Am fost într-un loc
în care… Da, exact.
(Pauză)
KAJ Ce anume?
MAJ Ne-am întâlnit acolo, cred.
KAJ Vai, scuze.
(Pauză)
MAJ Nu face nimic.
KAJ Nu, dar regret cu adevărat… Scuze, scuze… Sunt… Eram beat și-am regretat, chiar
regret…
MAJ Mmm.
(Pauză)
MAJ Dar poate că a fost totuși bine. Altfel niciodată – da, nu ne-am fi cunoscut niciodată.
KAJ Cunoscut și cunoscut.
(Pauză)
KAJ Deci, nu mă refer în sensul ăsta… Da’ ne-am fi putut cunoaște… Da, ne-am fi putut

35
 cunoaște mai bine.
MAJ Mmm.
(Pauză)
KAJ Dar unde sunt ceilalți oaspeți? Nu trebuie să vină?
MAJ Nu știu.
(Pauză)
MAJ Auzi…
KAJ Da?
MAJ Trebuie să recunosc un lucru… Tu și Roger sunteți de fapt…
(ROGER și LINDA intră râzând cu gurile până la urechi.)
ROGER (râde) O mingiuță prăpădită, ca vai de lume!
LINDA (râde) O mingiuță prăpădită, ca vai de lume!
ROGER Ca o mingiuță de jeg prăpădită!
LINDA O mingiuță de praf!
(Râd încontinuu.)
KAJ Da’ știu că vă distrați.
ROGER Incredibil, deci! Incredibil!
LINDA Am râs tot drumul încoace!
KAJ De ce-ați râs?
ROGER Jos la chioșc, știi tu… Când să bag mâna în buzunar ca să plătesc… Și atunci Linda
zice…
LINDA “Ai pierdut ceva.”
ROGER Atunci ea se apleacă… Și văd… Și zic…
LINDA “Ai pierdut ceva”.
ROGER După care ne aplecăm amândoi… Ca să ne adunăm…
LINDA “Ai pierdut ceva”.
ROGER Și atunci vedem…
LINDA Mingiuțe gri, identice!
ROGER Care trebuie să fi fost de o veșnicie în buzunar!
LINDA Spălate și răsturnate de X ori!
ROGER Lovite și măcinate de chei și monezi!
LINDA Și apoi adunăm mingiuțele de pe jos…
ROGER Și vedem că sunt…
LINDA 32!

36
ROGER 32!
LINDA Pricepeți – 32!
ROGER Trebuie c-au rămas acolo… Biletele cu numere de ordine!… De la magazinul de
băuturi!… Incredibil!
LINDA Da, incredibil!
(Nu se mai opresc din râs.)
KAJ (apatic) Da, ce ciudat.
MAJ (aprinsă) Da, realmente!
LINDA Nu-i dubios?
KAJ Mmm.
ROGER Da’ ce faceți? Sunteți într-o fază de conversații adânci?
KAJ Ce?
ROGER Păreți la pământ.
KAJ Nu, noi… Eu… Am început deja să mă simt cam amețit la creieri, doar atât.
LINDA (râde) Atunci poți să te bagi în pat!
KAJ Haioasă mai ești!
LINDA Întinde-te și fă nani. Maj are cel mai meseriaș pat din lume. Un pat de apă adevărat.
ROGER Așa e?
LINDA Da, sigur! Lat ca patul unei prințese! Loc pentru chestii foarte mișto în el! (râde)
MAJ Termină odată!
LINDA (către Roger) Vrei să-l vezi?
ROGER N-am fost niciodată extrem de interesat de paturi veritabile de apă!
LINDA Dacă înfigi un ac în saltea, crapă.
ROGER E adevărat? Trebuie să-l văd!
LINDA Atunci hai!…. Aici, înăuntru!…Hai!…
(LINDA și ROGER ies râzând, se îndreaptă spre patul din dormitor. Care se vede simultan cu
canapeaua.)
KAJ Drace’, par să se distreze de minune!
MAJ Mmm.
(Pauză)
KAJ Dar ce ziceai că trebuie să recunoști?
MAJ Să recunosc?
KAJ Chiar înainte de-a intra ei behăind de râs. Ziceai atunci că vrei să recunoști ceva.
MAJ Aha, da… Ba da… Deci… Tu și Roger sunteți de fapt singurii invitați la această

37
 petrecere.
KAJ Da?
(Pauză)
MAJ Te-ai enervat?
KAJ Da – sau ce? – nu, adică nu!
(Pauză. Imagine cu ROGER și LINDA în dormitor. Sunt pe punctul de a face sex.)
MAJ Dar simți că are vreun rost toată chestia asta?
KAJ Vreun rost?
MAJ Da, cu – da, cu toată chestia asta?
KAJ Un rost?
MAJ Da, deci – acum, aici – toată chestia asta – între noi – sau mai devreme – până acum – în
acest loc – sau locurile astea diferite – în spații diferite, la ore diferite – în diferite
lumini, diferite sunete – că ne-am tot întâlnit, de fiecare dată – că într-un fel există un
fel de rost în toată chestia asta?
KAJ Un fel de rost?
(ROGER și LINDA fac sex în dormitor.)
MAJ Deci… Cum să spun… Dar ca Roger și Linda… Că ei în același fel… Ca noi… Un fel
de rost… Că au luat același număr… Că au nimerit să ia același număr… Și că de
aceea e un rost în… Da, că tocmai ei doi…
(Sperma țâșnește. ROGER iese repede din dormitor. LINDA rămâne in continuare în pat, de
parcă și-a pierdut cunoștința.)
ROGER Trebuie să plec acasă acum, mulțumesc pentru chef.
KAJ Te cari?
ROGER Peivi așteaptă. Trebuie să plec acasă acum, mulțumesc pentru chef.
(ROGER iese. Pauză lungă.)
KAJ Se mai întâmplă.
MAJ Mmm.
(Pauză)
KAJ Cât ziceai că e ceasul?
MAJ Nu știu. Unșpe, poate.
(Pauză)
MAJ Vrei să pleci?
KAJ Nu știu exact.
(Pauză)

38
MAJ Acolo sunt numerele lor.
KAJ Numere, numere!
MAJ Ce dracu’ e cu tine?
KAJ Nu, scuze!
(Pauză)
MAJ 32.
KAJ 32.
(Pauză)
MAJ Dar cred, totuși, că e ca un fel de rost… Că tocmai tu și eu… În spații diferite, la ore
diferite, ne-am întâlnit… De parcă am fi fost mânați unul spre altul… Și când stau
acum aici pe canapea lângă tine simt de parcă… Sau simt că… Da, simt față de tine
că… Și trebuie să fie ceea ce se numește… Ceea ce se numește… Ceea ce se
numește… Ceea ce se numește… Ceea ce se numește…
(Brusc se aude un pocnet dinspre gradena unde stă publicul. MAJ și KAJ pierd șirul ideilor și
se uită în direcția din care vine sunetul. UN OM vine dinspre public spre scenă. Pășește pe
spațiul de joc într-o direcție care n-a mai fost folosită până acum de personajele din piesă. Se
îndreaptă spre o ușă care nu s-a mai folosit până acum sau care nici măcar n-a fost văzută de
personajele piesei. Deschide ușa și iese simplu. Lasă toată piesa în urmă – se aude sunetul
surd al ușii închise.
KAJ și MAJ – dar chiar și ROGER și LINDA – stau nemișcați și privesc spre ușa care
nu li se arătase niciodată până atunci.
Chipurile lor goale.
Un sunet de parcă Pământul se prăbușește.
Și întuneric.)

39