Reverie 1 - Krakow

Două ore a așteptat fără răbdare în apartamentul închiriat de pe strada Grodzka. Simțea fiecare
mișcare a corpului ei mai intensă ca oricând altcândva, ca și când o mie de furnici mărunte i-ar gâdila
picioarele. O luase razna, cele patruzeci de respirații pe minut erau copleșitoare, se simțeau ca
mijlocul unui atac de panică. Bătăile inimii astupau fără greutate zgomotul pietonal. Ploaia rece
transformase arșița zilei într-o ceață mistică și aburul din asfalt se ridica până la etajul întâi al clădirii.
Draperiile de culoarea laptelui, semi-opace, împrăștiau mirosul de pământ ud și vară toridă în toată
încăperea. În același timp, contrastau puternic cu podeaua de culoarea lemnului de nuc, sfâșiată din
când în când de razele soarelui la apus.

Două bătăi slabe în ușă, douăzeci de gânduri prin minte,

două sute de bătăi de inimă pe minut. Doi ochi negri, două priviri, un vârtej puternic în mintea ei și
nici măcar o vorbă. Ce-ar fi putut să spună când "în mijlocului pieptului lui se auzea bătaia ritmului
de tobe din păduri întunecate și cum sângele său sapa șuvoaie repezi- repezi" ?

Rochia ivoire, din in prespălat se lipi ușor de brațele lui care-i căutau fiecare centimetru al taliei. Sute
de scântei le înconjurau trupurile strâns îmbrățișate, degetele ei mângâiau parul negru și venele
gâtului. În același timp, buzele lui dulci amărui îi apăsau cu atâta emoție buzele ei încât, dacă brațele
sale puternice nu i-ar fi susținut trupul, s-ar fi prăbușit de emoție la marginea holului.

O întoarse intens până când spatele ei se uni cu abdomenul său. Tivul rochiei se desprinse de piele și
se ridică usor sub degetele lui care îi mângâiau coapsa dreaptă. Respirau amandoi în același ritm, în
liniștea surdă până și sufletele erau ude.

Dacă ar fi putut, pereții casei s-ar fi cutremurat acut sub emoția lor.

s.