Cuiul Lui Pepelea

CARTEA SATULUI
SCOASĂ DE FUNDAŢIA CULTURALĂ

REGALĂ « P R INCIPELE C AR O L "
CUIUL LUI PEPELEA

COMEDIE ÎNTR'UN ACT
DE TU DOR PAMFILE şi VICTOR ION POPA

CA RTEA SA TU LU I V IC T O R IO N P O P A :
C U IU L L U I PEPELEA
Cuiul lui Pepelea, de A .J

d
u
iq
C A R T E A S A T U L U I
10
CUIUL LUI PEPELEA

COMEDIE INTR'UN ACT
P R E L U C R A T Ă DUPĂ T U D O R P A M F I L E
DE
VICTOR ION POPA
C U O COPERTĂ C O LO R A T Ă , UN DESEN
DE A. J 1 Q U I D I ş i N U M ERO ASE FIG U R I
DE V I C T O R ION POPA
FUN DAŢIA CULTURALĂ REGALĂ «PRIN CIPELE CAROL

BUCUREŞTI
S T R A D A LATINĂ, 8
Biblioteca Judeţeană
— CLUJ —
PERSOANELE
Sandu Stroilă, gospodar; 58 ani.

Vochiţa, nevasta lui; gg ani.
Rusanda, fata lor; 18 ani.
Pepelea; 20 ani.
Dascălul din sat; 60 ani.
Dahina; 6g ani.
Scena înfăţişează o odaie de gospodar cuprins. Uşă

în dreapta. In fund, în perete, un cui de lemn. Paturi
şi scaune de ţară.
SCENA I
V O C H IŢ A (mânioasă, spaiă ori coase), SA N D U (intră)
SAN D U
Noroc ! N'auzi nevastă ? . . . (Se miră, apoi ii
(Vochiţa tace)
spune mai tare ia o ureche):NorOC! . . . (Vochiţa se face că nu aude.
Atunci Sandu trece ia urechea ceaiaită): Noroc!. . . Ei, Come
die!. . . Ştiam eu că eşti rămasă intr'o ureche, d'apoi
acu nu mai auzi chiar de loc. . .
V O C H IŢ A
Ia lasă-mă in pace! . . .
SAN D U
Ahaaa! Acu am priceput! Astăzi, se vede că iar
ai chef de gâlceavă. . .
6 CARTEA SATU LU I
V O C H IŢ A
Am!
SA N D U
Apăi, te-am cunoscut eu după feluî cum te-ai
sculat azi din aşternut. . . (dă să-şi pue căciuta în cui).
V O C H IŢ A
Ce-ţi pui căciula acolo ?
SA N D U
Păi, am cercat s'o pui afară, în vârful plopului si
n'am ajuns!
V O C H IŢ A
Ia nu te mai face a nu pricepe — că doar acela nu-i
cuiul 'mneatale. . .
SA N D U
A h a aa !... Va să zică iar îţi stă cuiul în g â t ...
V O C H IŢ A
îmi s tă .. .
SA N D U
Brava! . . . Adică îţi stă gâtul în cui. . .
V O C H IŢ A
îmi stă. ..
SA N D U
B rava!... Şi atunci, fireşte, nu mai are loc şi că
ciula mea . . . Am priceput, (se aşează îângă Vochiţa).
V IC T O R IO N P O P A : C U IU L L U I PEPELEA 7
V O C H IŢ A
Da' aşează-te şi 'mneata în altă parte, că mă încurci
la treabă. . .
SAN D U
Rău lucru! (se scoală).
V O C H IŢ A
Ce, mă rog 'mitale ?
SA N D U
Că te încurc la treabă (şi şade :n attă parte). Da' aici este
voie dela stăpânire ?
V O C H IŢA
Dela stăpânire o fi, da' nu-i dela mine, că acolo
am treabă eu. . .
SAN D U
Rău !. . . (se scoală).
V O C H IŢ A
Ce, mă rog 'mitale?
SAN D U
Că n'am voie dela tine, care tu eşti aşa de mare,
că nici nu ştii ce-i aceea stăpânire. . . (şade jos în aîtă parte).
V O C H IŢ A
Nu ştiu, că n'ai fost 'mneata să mă în veţi...
8 CARTEA SATU LU I
SA N D U
D'apoi de ce o badjocoreşti pe maică-ta, că aceea
era femee cuminte şi cu doxă la capul ei. . .
V O C H IŢ A
Era!
SA N D U
Apăi ? . . . Care va să zică nu putea să nu te înveţe. . .
Dar zi că-i cam multişor de atunci şi ai uitat, ori
ţi-o fi sărit învăţătura dela cap, odată cu doaga ceea,
pe care n'o mai ai. ..
V O C H IŢ A (ducându-se să caute ceva).
Cum s'o am ? Că doar le-ai strâns 'mneata pe

toate! (furioasă). Şi ce mi te-ai aşezat acolo, să-mi stai
în cale ?. . .
SA N D U
Păi unde să stau, Doamne S fin te ? ... Colo nu-ţi
place, colo nu-ţi p la c e ... ceea nu-ţi p la c e ... Mă
rog, ce-ţi place ?
V O C H IŢA
Azi nu-mi place nimic, că-s mânioasă...
SA N D U
Brava! Va să zică azi e ziua ta, cum s'ar zice; şi
măcar că-i Sfânta Sâmbătă, îi rău de foc. .. Da' acu,
să te 'ntreb, dacă nu ţi-i cu supărare: unde să stau, ca
să nu te su p ă r? ... Dacă m'oi spânzura de grindă,
ca ştiuleţii cei de popuşoi, te-i su păra?...
V IC T O R IO N PO PA: CU IU L LU I PEPELEA 9
V O C H IŢA
Mai bine spânzură-te de cuiul lui Pepelea, că acela
e înfipt bine în p ărete... Ţine, nu şagă, că doar
l-ai scris la zapis. . .
SAN D U
Ahahaaa!. .. Iacă, acu m'am dumirit eu de-albi-
nelea : . . . 'mneata ai iar chef de tocat — se vede unde-i
Sâmbătă azi.
V O C H IŢ A
Am!
SAN D U
Şi tot despre cuiul lui Pepelea...
V O C H IŢA
Tot!
SAN D U
Ca şi Sâmbăta trecută ? . ..
V O C H IŢA
Tocma!. . .
SAN D U
Eee! Bun! Păi atunci toacă, femee! Că doar de
doisprezece ani, de când mă toci într'una, şi mă tot
durui despre cuiul lui Pepelea, m'am învăţat... Ba
încă aşa m'am învăţat, că mi-ai făcut capul călindar
si nici nu te mai aud. . .
t
IO CARTEA SA TU LU I
V O C H IŢ A
Păi, asta, ştiu eu, vezi b in e ...
SA N D U
. . . şi nici nu vreau să te mai aud. ..
V O C H IŢ A
Păi şi asta o ştiu eu, vezi b in e ...
SA N D U
Da' cum — Doamne iartă-mă! — să fie a itfei...
O găină că-i găină, şi după ce cotcodăceşte o primă
vară, mai pică şi ea cloşcă şi n'o mai auzi_ Şi
dascălul — că e dascăl — şi tot mai schimbă cazania;
Dar tu, nu! De doispreceze ani o ţii pe care ai apu
cat-o: cuiul lui Pepelea, cuiul lui Pepelea...
V O C H IŢA
Oi fi având şi eu pricinile mele. Aiasta nu te-ai
dumirit să în treb i?...
SAN D U
Ce vorbeşti 'mneata ? .. Auzi minunăţie! .. Şi, mă
rog, ce s'a întâmplat aşa faptă grozavă ? A început
să cânte ?
V O C H IŢA
Cine ?
SA N D U
Cuiul! Ori, când plec eu de acasă, sare din părete
şi joacă tontoroiul? ...
V IC T O R IO N P O PA : C U IU L L U I PEPELEA it
V O C H IŢ A
Mai ştii ?
SA N D U
T e pomeneşti, comedie, că se dă de trei ori peste
cap, de se face o m ...
V O C H IŢ A
Păi, iaca, pilda aiasta s'ar cam lo v i...
SA N D U
Ahaaa! Şi mă rog, după ce se face om, ce se
întâmplă ?
V O C H IŢ A (supărată foc).
Păi, iaca, aiasta aş vrea să ştiu şi eu: ce se întâmplă.
Da' bîne nu se întâmplă el, dacă o fi să se întâmple
ceva. . .
SA N D U
Ahaaa! Va să zică, după cât pricep eu, cu mintea
mea cea proastă, până acu nu s'a întâmplat nim ica...
V O C H IŢ A
Păi atâta mai lipsea.. .
SAN D U
E bun! Bine că m'ai liniştit... Păi, eu aşa chibzuesc.
Dacă s'o întâmpla să se întâmple întâmplător vreo
întâmplare, şi ne-om întâmpla de faţă la întâmplarea,
12 CARTEA SATU LU I
care s'o întâmpla să se întâmple, o să zicem că

s'a întâmplat o întâmplare întâmplătoare si din
întâmplare nu s'a întâmplat să oprim, ce era să se
întâmple. . .
V O C H IŢ A
Apoi daa! .. Meşter mai eşti la vorbă 'mneata, şi
îndată le întorci pe toate, şi le iei în r â s ...
SA N D U
D'apoi şi 'mneata ce meşteră eşti la meliţă — şi îndată
le întorci pe toate şi le iei în plâns. . . Dar, rogu-mă
'mneatale, de ce n'ai spus aiasta când şedeam alături,
în coşmoaga moştenită dela alde tată-tău, unde n'aveai
cum întoarce o căruţă. . . Atunci să fi spus: nu cum
păra, omule, c a sa !... Că o să-mi stea în gât cuiul
lui Pepelea!
V O C H IŢ A
Păi, de unde era să ştiu e u ? ..
SAN D U
Ehh! Vorbă! Parcă dumneata vorbeşti vreodată ce
ştii. . . 'Mneata vorbeşti aşaaa. . . cum te apucă de
dimineaţă. .. când te scoli. . . Eeee! Dar vezi că
atunci prea era cu priinţă lu cru l... Iţi frecai palmele
de bucurie şi te umflai în pene ca un curcan. . .
V O CH IŢA
Ca o dovadă că aveam de ce. . .
V IC T O R IO N P O PA : C U IU L LU I PEPELEA 3
SAN D U
Te c r e d ... Ţ i se tehuise capul de duruit într'o
bojdeucă cât un degetar. . . Şi îţi intra meliţa stăpână
pe cogeamite gospodărie întemeiată. . . Şi başca de
asta, ch ilip ir... luată pe unsprezece ga lb en i...
V O C H IŢ A
De unde era să ştiu eu ce avea să fie ?. . .
SAN D U
Ei, p o zn ă ... Era, cum scrie ici la zapis?: (citeşte)
« Gard bun, streşuit cu cununi de spini şi cu poprele
din loc în loc şi cu stâlpi de stejar pe unde coteşte
drumul, ca să nu-1 dărâme oamenii cu carele ? )>.
V O C H IŢA
Era.
SAN D U (citeşte mai departe).
E ra: «livadă cu pomi roditori ?))
V O C H IŢ A
Era.
SAN D U
Era « prisacă toată, însă ştiubee bune 68, fără alte
corobăni pentru roii care or ieşi de acu înainte ş i . ..
temnicul pentru iernatul ştiubeelor ?...)>
V O C H IŢ A
D'apoi cred că n'avea să ţie ştiubeele, pe iarnă, în
bătaia viforniţelor...
t
!4 CARTEA SATU LU I
SA N D U
Asta aşa-i. D a' iaca, temnicul nu-i ca cei încropit
de tată-tău, săpat în pământ şi învelit cu hreapcă si
cu ţărnă. Gheorghe Măgură pusese nouă stâlpi de
stejar, cât omul de groşi, să putrezească patru rânduri
de oameni şi gârliciui tot să nu se n ăru e... Era,
rogu-te 'mneatale, ce spui eu ?
V O C H IŢA
E r a ... Da, vorba-i, că era şi cuiul lui Pepelea.. .
Care vasăzică, în toată casa şi gospodăria aiasta ai
cui străin, unde are drept păgânul să vie şi să-şi pue
căciula. . . Acu, o venit rândul 'mneatale să răspunzi: ..
este ? . . .
SAN D U
Este.
V O C H IŢA
Şi cum se chiamă aiasta, ro gu -te?...
SA N D U
Care aiasta ?
V O C H IŢA
Ce spui eu.
SAN D U
Aiasta, se chiamă... toacă... Toacă mare... Toacă
pentru urechea omului şi tocătoare pentru îndurarea
şi liniştea omului, (se scoală).
SCENA II
SA N D U , V O C H IŢ A şi R U SA N D A
RU SAN DA
Sărut mâna, tată.
SAN D U
Eee! Bine-ai venit Rusando. Mă rog ţie, scoate-mă
dintr'o încurcătură şi spune-mi: dintre părintele Va-
sile, dascălul Toader şi Petrache Paracliserul, cine
toacă mai straşnic ?
RU SAN DA
Petrache paracliserul. . .
SA N D U
Ei! nu! Mamă-ta, fe tic o !... Dar dintre toţi ţâr-
covnicii, pălămarii şi dascălii din părţile noastre, cine
toacă mai straşnic ? . ..
RU SAN DA
Fratele Codrat dela Schitul Caprei, aiasta ştie toată
lumea.
SAN D U
Apoi lumea ştie prost. Şi aiasta, cum văd, tot numai
eu o ştiu. Că tot maică-ta toacă mai straşnic. Aşa că,
văzând eu ce comoară grozavă am la casa mea, mă
duc la părintele Vasile s'o tocmească pe 'mneaei
ţârcovnică şi să se înţeleagă Sfinţia-Sa cu câte biserici
sunt două posti împrejur, să nu mai ia alt paracliser,
i6 C A R T E A SA T U L U I
că gura mame-tii poată să toace odată pentru toate.

Aşa că, Ia asemenea devălmăşie gospodărească, are
să fie şi câştig pentru biserici şi mare bănet în casa
noastră. . .
RU SAN D A
Mă miram eu! Va să zică ia rv 'a ţiîn co n tra t?...
SA N D U
Ferit-a Sfântul! 'Mneaei se ceartă şi se încontrează
Poftim,
Singură . . . (Vochiţa supărată zvârle lucrul din mână).
acum se încontrează şi cu lucru! din mâna dumisale.
(Vochiţa iese trântind uşa). Şi acu se încontrează cu uşa. . .
RU SAN DA
Ai supărat-o. . .
SA N D U
Eu ?. .. Se încontrează cu 'mneaei singură. . . Că
aşa-i ea Sâmbăta, la toacă. . . îşi face răfuelile. ..
ş i . . . toacă!
RUSANDA
Păi, ce fel de toacă îi aiasta, care nu s'aude nicio
vorbă ? ...
SAN D U
H eh eee... Ce ştii tu ? !.. Nu s'aude, fiindcă i s'o
astupat gâtul. I-o intrat în gâştereaţă cuiul lui Pepelea.
Şi tocmai de aceea, cum tot mă duc eu la părintele,
am să-l rog să-i tragă şi o cetanie, ca să-i scoată Dum
nezeu cuiul din gât şi s'o uşureze. . . Că aiasta îi
C A R TE A S A T U L U I V IC T O R ION POPA:
C U IU L L U I PEPELEA
Zapisul Iui Pepelea, de -d.

V IC T O R IO N PO PA: C U IU L LU I PEPELEA t7
mare minune, asemenea cui care sade liniştit în pă-

retele lui, iar Satana îl face să stea tot odată şi în gâtul
maică-tii. Va să zică, trebue cetanie — şi fără cetanie
nu mă mai întorc acasă, că eu îs om ostenit de munca
unei săptămâni şi n'am vlagă boldită de Necuratul, să
mă 'ncontrez cu lumea în ajun de Duminecă — şi să
stric eu tihna cuvenită Sfintei zile de mâine şi trudei
mele de gospodar cinstit. . . Aiasta-i. . . Şi aşa să-i
spui, dacă te-o întreba unde m'am pornit. Că eu cu
'mneaei nu mai vorbesc. . . (iese).
SCENA III
R U SA N D A , apoi V O C H IŢ A
RU SAN DA
(oftează, se uită Ia cuiul din părete, dă din cap şi nu ştie ce să facă. Vrea să
se ducă spre uşă să o deschidă, dar uşa se trânteşte în lături şi intră
Vochiţa, ca o furtună).
V O C H IŢA
Ia nu-mi sta acu şi tu în cale. . . Vezi-ţi mai bine
de treburile tale şi umblă buimacă pe cele drumuri. . .
RU SAN DA
D'apoi, pe care drumuri umblu eu, m ăm ucă?...
V O C H IŢA
Pe care, pe ne-care, umbli rău pe unde u m b li...
Iar eu, stau de-ţi port ponosul şi înghit ocările şi badjo-
cora lui tată-tău, ca o proastă ce sânt, în loc să-i spui
verde tot şi să-l las să-ţi macine oasele, ca la hoţii
a
<8 CARTEA SATU LU I
cei de cai — aşa cum meriţi şi cum ţi s'ar cuveni, ca

să-ţi vâre mintea la cap. . .
R U SA N D A
Doamne fereşte, mămucă! Dar ce am făcut, mă
rog matale, de spui aşa v o rb e ? ...
V O C H IŢ A
Mai ai obrazul să mă întrebi ? Haida-ha, Rusando,
haida-ha! Să-ţi iasă ţie din cap, că eu dorm şi nu
pricep, cum nu pricepe orbaca de Mărina, cum-
nată-mea, blăstămăţiile fie-sii. . .
RU SAN D A
Maică Precistă-Curată! D'apoi matale mă pui pe
mine alături cu deşănţata ceea de Frusina — care,
nu-i flăcău în sat, să nu se înhăiteze cu el ? . . .
V O C H IŢ A
Ia n'o mai judeca pe Frusina, că nici tu nu eşti
mai brează ca ea. Aceea, cel puţin, are îndrăzneala şi
le face pe faţă. . . N'o face pe smerita şi pe mironosiţa
ca tine. . . şi care în schimb. . .
RUSANDA
. . . şi care în schimb ? . ..
V O C H IŢA
In schimb umbli cranga pe cele drumuri — numai
unul Dumnezeu ştie pe unde — ba mi-1 mai aduci
şi în casă, să crape inima în mine de bucurie, nu
a lta ...
V IC T O R IO N PO PA: C U IU L LU I PEPELEA 19
RU SAN DA
Doamne, Milostivă-Fecioară! Dar pe cine aduc ?
V O C H IŢ A
Uite-o — Sfântă Paraschivo ! — că mai şi întreabă...
Pe 'mnealui ai 'mneatale!
RU SAN D A
Care 'mnealui ?. . .
V O C H IŢ A
'Mnealui, cel stăpân pe cuiul din p ărete... Acu
ai priceput ?. . .
RU SAN DA
Pepelea ?.. .
V O C H IŢA
Tocma, cum ai zis: Pepelea lui Gheorghe Măgură.
RU SAN DA
Da' ce, eu îl aduc ?
V O C H IŢ A
Da' cine îl aduce ? Mamă-mea din groapă ?
RUSAN DA
Ba-1 aduce tată-său din groapă, — care 'mnealui o
încheiat zapisul, de i-o păstrat drept la cui, ca să vie
când o vrea şi să-şi pue căciula aici. Scrie la zapis aşa,
ori nu scrie ?
2*
20 CARTEA SATU LU I
V O C H IŢ A
Da' de doisprezece ani cum n'a venit? Şi acu,
deodată, i s'a năzărit să-şi ceară dreptul la cui, tocma
din vara asta, când eşti fată de măritat şi el a ajuns
flăcău. Hai ?
RU SAN DA
Păi, aiasta întreabă-1 pe el, nu mă întreba pe mine.
Ce, eu sânt în capul lui ?
V O C H IŢ A
Mai ştiu eu unde eşti, că acasă nu eşti şi nici în
minţile tale nu e ş ti... Acu, una-ţi s p u i!... Te-am
lăsat eu în banii tăi cât te-am lăsat, da' de azi încolo
ţi s'o 'ncheiat! Te-am acoperit, ce te-am acoperit,
ca să nu afle tată-tău,— pentru că, tot am tras nă
dejde că-i o copilărie şi ţi-o trece. Dar văd că tu
nu-ţi vâri mintea în cap şi eu n'am chef să mă fărâme
dumnealui în picioare, când o afla şi o înţelege că
nu i-am spus. ..
RU SAN DA
Şi de ce să te fărâme în picioare ? Pentrucă vine
Pepelea să plinească zapisul ?
V O C H IŢA
D'apoi de unde vrei să ştiu eu ce pofteşte 'mnealui
să plinească în casa mea ? Că dacă-i era numai de
zapis, îl plinea mai de mult şi n'o brodea tocma acum,
când te-ai copt tu de măritat. . . Aşa că, te poftesc să-i
V IC T O R IO N P O PA : C U IU L LU I PEPELEA 2!
spui să-şi cate de treburile 'misale şi să nu-mi să-

mene mie răsmeriţă 'n casă! Aiasta-i! înţelegi ? . ..
RU SAN DA
Da' cum o să-i spui eu aşa ceva ?
V O C H IŢA
Nu-ţi dă mâna ? Bine! Atunci am să-i spui eu !
RU SAN D A
Da' cum ai să-i spui 'mneata aşa ceva ?
V O C H IŢ A
Cu gura. Iaca aşa am să-i spui! Că de nu, trebue
să-i spui lui tată-tău. Şi acela-i tătar!... Se întâmplă
faptă grozavă. . .
RU SAN DA
Ce faptă grozavă să se întâmple, de vreme ce are
zapisul la mână ?
V O C H IŢ A
Şi mă rog, scrie acolo, la zapis, că are drept să
vie în toată ziua ? . ..
RUSANDA
Acolo scrie că are drept să vie când o pofti, şi de
câte ori o pofti! . . .
V O C H IŢ A
Va să zică, nu vrei să-i spui ? . ..
t
22 CARTEA SATU LU I
R U SA N D A
Nu-i spui. . .
V O C H IŢ A
Atunci îi spui eu . . . Auzi tu ?. . . Ii spui e u !
RU SAN DA
N a i ce să te amesteci mataic, că doar n ai făcut
matale zapisul. . .
V O C H IŢA
Bine! Atunci am să-i spui lui tată-tău, fiindcă
'mnealui l-a făcut şi gata! Şi ce s'o întâmpla, să se
întâmple, că eu nu mai am loc în mine pentru atâta
năduf de pom ană...
RU SAN DA
D'apoi nici e u ... Că eu n'am nicio vină despre
partea zapisului; doar nu l-am făcut eu şi n'am eu
să-i trag ponoasele, ca să mă amărăşti matale pe mine.
Spune-i tatii şi încalţe să se aleagă odată!
V O C H IŢA
Păi, să ştii tu că-i spui!
RU SAN DA
Treaba m atale!...
V O C H IŢA
Aşa vorbeşti tu cu mine, care te-am făcut şi te-am
o crotit?... Atunci, chiar îi spui!
V IC T O R IO N POPA: C U IU L LU I PEPELEA 23
SCENA IV
ACELEAŞI. — D A H IN A
D AH IN A
Bună ziuă, cumătră. ..
V O C H IŢ A
Bună z iu a ...
D A H IN A
E ee! Bună ziua, Rusando! Acasă erai şi tu ?
RU SAN DA
Acasă. ..
D AH IN A (o strâmbă).
Acasă. . . Păi, adineauri, mi te suceai pe ia poarta
Catrinei, bată-te să te bată de inim ă...
V O C H IŢ A
Care Catrina ?
D AH IN A
Eee! C a r e !... Sora lui Gheorghe Măgură, mă
rog ţ ie ... Mătuşa iui Pepelea,— deh! Unde şade
fiăcăul de când a murit taică-său... Şi 'mneaei,
adică Rusanda, se plimbă des pe acolo, că e aer mai
curat şi amiroasă a salcâm. .. înţelegi. . . ? . . .
V O C H IŢA
Aşaaa ? ...
t
24 CARTEA SATU LU I
RU SAN DA
Eee! Lele Dahino, nu mai aprinde şi 'mneata focul
degeaba; că nu-i nicio vină dacă s a întâmplat că
Anica lui Mazalu, care mi-i prietenă, sade peste drum.
DAH IN A
Tocma, fetico... aşa s'o nimerit, ca să fii prietenă
tocma cu Anica de peste drum de Pepelea, bat-o
focul de nimereală!... Aşa că, te duci la ea în fiste
care zi.
V O C H IŢ A
'Tăteteee! . . .
RUSAN DA
Da' nu te potrivi, mămucă! 'Mneaei râde asaaa...
unde vede că te necăjeşte... Da' n'am fost la Anica
de nu ştiu câ n d ... Şi azi, am fost odată...
D AH IN A
Niciodată fără soţ, vorba c e e a ... Da' mă rog,
dacă-i taină spune şi tu, ca să ştiu. . . Eu credeam
că-i treabă aşezată. . .
V O C H IŢA
Cum adică ?. . .
DAH IN A
Păi, dacă ştie tot sa tu l... şi dacă flăcăul vine în
toată ziua pe a ic i... Ce m a i? ... Da', mă rog matale,
de acu încolo tac ca mormântul şi până la botez nu mai
V IC T O R IO N PO PA: CU IU L LU I PEPELEA 25
zic nici cârc! . . . (râde). Bată-vă să vă bată de copii. . .

Că tare-mi mai sânteţi dragi când şoşotiţi, şi vă
ascundeti de lu m e ... Şi lumea se face că nu vă vede,
ca să vă lase în apele voastre cele tinereşti — măcar
cum face şi alde Vochiţa şi cu S an d u ... Nu-i aşa,
Vochiţo ? . . .
V O C H IŢ A (printre dinţi)
Tocma aşa, cum ătră... Tocma a ş a !... încalţe
Sandu ştie tot pe dearândul şi parcă nici nu visează,
(schimbă vorba). Dar, mă rog ţie, ce vânt te-aduce pe la
noi ? . . .
D AH IN A
Venisem să întreb de Pepelea...
V O CH IŢA
Păi, nu-i a ic i...
DAH INA
V ă d ... Dar vorba-i, unde o fi apucat-o, că nici
acasă nu-i.
V O CH IŢ A
De unde să ştiu eu ?
DAH INA
Păi, ştiu eu că nu ş tii... Noroc că ştie Rusanda...
V O CH IŢ A
Rusanda ?
26 C A R T E A SA T U L U I
RU SAN D A
Da' de unde să ştiu eu ?
D AH IN A
Păi, cine să mai ştie, dacă n'ăi şti t u . . . Că doar
adineauri ai stat de vorbă cu ei ia fântâna iui Ne-
cuiai. . .
V O C H IŢA
Aieuuu! . . .
RUSANDA
Da' n'am stat de vorbă, mămucă... Eram cu Anica,
şi Pepeiea a trecut pe lângă n o i... şi ne-a dat bună
ziuă. . . şi a băut o gură de apă.. .
V O C H IŢA
. . . şi iar a dat bună ziua. . .
D AH IN A
Păi, aşa-i Pepelea; dă bună ziua în ş ir ...
RU SAN DA
Ei, asta-i!... A trecut omul şi a dat bună z iu a ...
DAH IN A
Atunci trebue să fi fost un bună ziua mai lung,
de-o avut el vreme să-şi scoată o ciutură de apă din
pântecul pământului — aceea-i fântână adâncă, nu
şagă! — şi s'o bea toată.. . Da' mă rog, dacă nu ţi-i
cu supărare, tot bună ziua dădea şi când bea a p ă ? . ..
RU SAN DA
Eee, mătuşă Dahină, 'mneata râzi şi mama se
prăjeşte...
D AH IN A
Las'o să se prăjească. . . Doar asta-i soarta ma
m elo r... Şi zi-i, mai ţii minte câte ciuturi a băut
Pepelea cât a stat să zică bună ziua ? . . . (schimbă vorba,
râzând). Ei lasă, că te năcăjesc e u ...
RU SAN D A
Aşa z i ! ..
D AH IN A
. . .ştiu bine că n'a băut decât o ciutură. . .
RUSAN DA
Va să zică matale râzi de m in e... — şi ai să vezi
ce prăpăd iese, când o auzi ta ta ...
DAH INA
Ştiuuu! . . . Iese nuntă! . . . Că aşa se întâmplă
totdeauna, când flăcăii dau bună ziua şi beau apă
m ultă!.. . Dar, va să zică, ia spune unde-i Pepelea...
RU SAN D A
Nu ştiu. . . De unde să ştiu ? ...
D AH IN A
Poate că l-a văzut. . . A n ica ... Ba nu zău, s a dus
la suhat, ori a apucat-o spre bahnă?. . .
28 CARTEA SATU LU I
R U SA N D A
Nu ştiu, mătuşă. — Da' ce era să cate el la bahnă ?. ..
D AH IN A (Vochiţei).
Vezi ? Are dreptate! Habar n'are! ! . . . Bat'o s'o bată

de copchilă!... Apăi, mă duc la suhat şi-ţi mulţu
mesc, Rusăndiţo... Şi să ştii, că eu de-acu încolo
ţiu tain a ... ca pământul!! Nu mai spui la nimeni
care ştie. .. (iese).
SCENA V
R U SA N D A , V O C H IŢ A
V O C H IŢ A
Eh! — Mai zi şi-acu ceva, dacă p o ţi!... Ori ti-o
încremenit gura ? . ..
RU SA N D A
De ce să-mi încremenească? Unde-i 'mneaei glu
meaţă şi-i place să peţească ? . ..
V O C H IŢ A
Ce să peţească ? . .. Pe cine să peţească ? ... Pentru
calicul şi nemâncatul acela de Pepelea ?
RUSAN DA
Da' ce -1 faci acu calic? Ce? S'a milogit de matale
să-i dai ? . ..
V O C H IŢ A
Iote-teee la ea, cum sare, ca haita, la m in e e!...
Halal!
RU SA N D A
Păi, de ce-1 faci nemâncat?
V O C H IŢ A
Da' cum să-l fac, când stă, ca un milog, de argă-
teşte pe mătuşă-sa şi nu s'a fost învrednicit să-şi facă
măcar un bordei. . .
RU SAN DA
Şi-o fi având el socotelile lui.
V O C H IŢ A
Socoteli la nătângul acela, la nătărăul acela ? Da' ce
socoteli să facă o căpăţână neroadă, care nici bună
ziua nu ştie să spue cum se cade ? . . .
RU SA N D A
Ei, nu ş tie ...
V O C H IŢ A
Adică, aşa-i! — Vorba D ahinei... Bună ziua spune
mult şi bea a p ă ... Ş i . .. aşa zi, va să zică mătăluţă
ştii de socotelile lu i. . .
RU SAN DA
Am zis eu că ştiu ? . ..
3° CARTEA SA TU LU I
V O C H IŢ A
N'ai zis aşa, da' n'ai zis că are ? . . .
RU SAN D A
O fi având. . . Care om nu are socoteiiie lui ? . ..
V O C H IŢ A
Şi te pomeneşti că se lovesc cu socotelile ta le ? ...
RUSANDA
Eu n'am socoteli. . .
V O C H IŢA
Va să zică are el pentru tin e ... B ra va !... Şi-mi
pare bine, că ştie tot satul!.. . Că ai ajuns în gura
lumii. . . că râd toţi vecinii şi că-şi bat joc de bătrâ-
neţele şi de munca noastră, ca să umbli tu, fată de
om cu stare, după un netrebnic.. .
RUSANDA
Acu, de ce-1 mai faci şi netrebnic ? ...
V O C H IŢA
Nu -1 fac eu, că l-a făcut Cel-de-SuS (se uită pe geam).
Aha! Uite, că vine Sandu, tocma la vrem e... Apăi,
fato, închină-te la icoane şi roagă pe Maica Precista
să potolească mânia lui tată-tău şi să nu iasă pră
păd — . . . că eu acu chiar îi spui. . . tot de-amăruntul
. . . Să ştie încalţe şi să facă regulă bărbătească, după
cuviinţă!. . .
V IC T O R IO N PO PA: C U IU L LU I PEPELEA 3'
RU SAN D A (după o clipă)

Mămucă. . .
V O C H IŢ A
Ce pofteşti ?. ..
RU SAN D A
Eu nu-s vinovată. .. iartă-mă! . . .
V O C H IŢ A
Să te ierte tată-tău!. . .
RU SAN DA
Nu-i spune. . ..
V O C H IŢ A
Ba îi spui!
RU SAN DA
Nu-i spune, c ă ... nu-s vinovată şi mă omoară.
V O C H IŢ A
Să te om oare!... (apoi mai încet) Las' c ă ... o mă
măligă ca el — n'ai grijă! — nu te omoară. ..
R U SAN D A
Crezi ?. ..
V O C H IŢ A
De bună seamă, are să-ţi stâlcească oasele, că me
riţi ! Te face numai vânătăi — ca să-mi dee mie
)
32 CARTEA SATULUI
n ăcaz... să te oblojesc — Da', încolo nu-ţi face

nim ic.. . Bine înţeles, dacă-ţi vâri minţile în cap. . .
Altminteri îi rău! Te spânzură de cuiul cela din
părete. . .
RUSANDA (scâncind)
Nu se poate... Acela e pentru căciula lui Pepelea...
SCENA VI
V O C H IŢ A , R U SAN D A, SA N D U
SAN D U
După ce m'am sfătuit bătrâneşte cu părintele, ne
vastă, am hotărît să mergem la Mitropolitul-Sfântul,
să te facă tocătoare pentru toată ţara aiasta. . . Pentru
că am ajuns cu toţii la încredinţarea, că o meliţă ca a
ta n'a mai fost pe lume dela muierea lui Noe până
azi. Şi-o mai zis părintele, care-i om priceput în tre
burile statului, că la caz de răzbel, te ia armata în loc
de metraleră — cică ai fi în stare să toci o armată de
varvari, cât ai bate din p alm e... Va să zică numai
fericire unde te 'ntorci cu ochii. . . Bani buluc! . . .
eu scap de tine şi la urmă îţi mai ridică şi mona-
m en t... Da' pe aista am cerut să-l pue aici, în ogradă,
că el îi de aramă — care va să zică tace. . . E ee! Tu
ce zici ? . . . Ori, te pomeneşti că tu eşti în stare să mă
toci, chiar de-ai fi de aram ă... Să ştii c'a şa -i!...
Doar, clopotele, de aramă-s făcute_Vai de mine!
Să mă răped iar la părintele, să-mi trag vorba înapoi
cât li C a l d ă . . . (se opreşte văzând că nu râde nimeni).
Apăi, ori nu mai ştiu eu şugui, ori n'a fost bună rugă
ciunea părintelui... Bag de seamă că hazul meu n'are
trecere... Se vede că, tot n'a ieşit cuiul lui Pepelea
din gâtul cui ştiu e u ... Măi, măi, măi! Amarnică
mai eşti, bre femee, bată-te noroacele să te b a tă !...
Şi se vede c'ai vârît-o în sperieţi şi pe Rusanda, de nu
râde nici ea, ci stă cu nasul întors dela mine, ca
maică-sa. . .
V O C H IŢ A (furioasă)
Ia mai lasă-mă Sfântului în pace şi nu mă mai
lua în râs în faţa fetei, că — de m'ăi stârni — apăi îţi
spui una, de te vâr şi pe 'mneata în spărieţi. Inţe-
lesu-m'ai ?
SA N D U
Păi, zi îndată, că eu m'aşez pe laiţă, să nu pic de-a n-
picioarele... Zi, n'auzi?
RU SAN DA
Spune încai, mămucă, dacă ai pornit-o!...
SAN D U
Dă-i drumul, bre, că iaca, mă ţiu şi sprijinit de
părete. . .
RU SAN DA
Spune, mamă!
V O C H IŢ A
Ei, iacă nu vreau eu să vă fac pe plac 'mneavoastră,
care-mi scoateţi sufletul! . . .
t
34 CARTEA SATULUI
RUSANDA
Bine! Atunci ii spun eu.
V O C H IŢ A
Tu să-ţi ţii gura, că eşti o copilă si n ai a te amesteca
aici, unde-s treburi de părinţi, care-si au chibzuinţă
lor!
SA N D U (râde).
Nici în car, nici în căruţă, nici în teleguţă. . . vorba
ceea! Las-o, Rusando, n'ai grijă, că n'are nimic de
spus!
V O C H IŢA
Nu mă face, că, pe urmă, chiar spuiu!
SAN D U
Nu spui!
V O C H IŢA
Nu spui? Ei, iaca, îţi spui!
SAN D U
Nu spui!
RUSANDA
Spune, mamă!
SAN D U
Nu spune, bre, că n'are ce spune!
V IC T O R ION FO PA: C U IU L LU I PEPELEA
V O C H IŢ A
Ba am !
SA N D U
Atunci spune!
V O C H IŢ A
Ei, iaca, am să-ţi fac în ciudă şi nu spun!
SAN D U (râzând)
Apăi, bre Vochiţo, nici nu-i nevoie să spui, că
ştiu!. . .
V O C H IŢ A
Ce ştii ?
SA N D U
Ştiu de ce e vorba. . . Şi de unde vine supărarea.
V O C H IŢA
Ei, de unde ?
SAN D U
Din cui, bre! Că n'are alt de unde veni, de cât din
cuiul lui Pepelea, care-ţi sade 'mneatale în gât.
V O C H IŢ A
Atâta ştii ?
SA N D U
Ba, mai ştiu că sameni cu maică-ta. . . şi că avea drep
tate săracul socru-meu — Dumnezeu să-l hodinească
3*
36 CARTEA SATULUI
în pace! — când îmi spunea: — «Mă, Sanduîe,

mă, amărîtu-s măi, de nu văd înaintea ochilor, din
pricina b a b e i... Care, de ce îmbătrâneşte, de atâta
se acreşte!)) Păi acu, spune şi tu, Rusando, că eşti
fată deşteaptă şi cum inte...
V O C H IŢ A
Mda. ..
SA N D U (o strâmbă).
M da! Fată cuminte şi cu judecată! — Ce socoteală
e asta, la mamă-ta, să-mi scoată ochii cu zapisul lui
Gheorghe Măgură, pentru cuiul lui Pepelea, când
băiatul nici nu sa gândit, în doisprezece ani, să vie
să-l vadă ?
V O C H IŢA
Şi dacă ar fi venit, ce-ar fi fost ? . . .
SAN D U
Şi dacă m'ar fi făcut mama oaie, ce-ar fi fo s t? ...
Mă mânca lupul şi g a ta ... Aşa, mă mănânci tu!
V O C H IŢA
Te mănânci singur, pentrucă n'ai avut chibzuinţă
la zapis şi gata!
SAN D U
Ei, atunci, s'o scurtăm! Pune caţaveica pe spate
şi hai la ţintirim să sculăm pe Gheorghe Măgură,
ca să ni-! schimbe, că n'a fost bun!
V IC T O R IO N PO PA : C U IU L L U I PEPELEA 37
V O C H IŢ A
Apăi, cu badjocura aiasta... repede-repede ai să
mă duci acolo, să mă vâri în pământ!. ..
SA N D U
Ei, brava! Atunci ţine de colea zapisul, i -1 dai tu
să-l schimbe şi mi-1 trimeţi înapoi! . . .
SCENA VII
SAN D U , V O C H IŢ A , RU SA N D A , D AH IN A
D A H IN A
Iar m'am întors! E e e !... noroace, cumătre San
dule ! . . . Va să zică ai venit şi 'mneata.. . Straşnic!.. .
Da' ce făceaţi aici ?
SAN D U
Cercam şi noi să dregem o ţesătură stricată. . .
D AH IN A
Cu acul. . . cu acul. . .
SA N D U
Cu acul-cu acul. .. dar acela prea înţeapă!
D A H IN A
Păi ce ? Coşi 'mneata ?
)
38 CARTEA SA TU LU I
SA N D U
Păi aiasta-i comedia, cumătră! Coasă 'mneaei si mă
înţep e u .. . Dar. . . ce vânt, pe ia noi ?
D AH IN A
Am dat să mai văd dacă n'a venit Pepelea.. .
SAN D U
Care Pepelea ?
D AH IN A
Pepelea lui Gheorghe Măgură.
SA N D U
Păi, ce să caute aici Pepelea ?
D AH IN A
(uimită, când vede că nici Sandu nu* ştie nimic)
Hai ? Ce să caute ?. . . Apăi. . . cuiul. .. cuiul din

părete. . .
SAN D U
Şi de ce ?
D AH IN A
De ce ? A şa. . . ca să-şi pue căciula în el
SAN D U
Păi de ce ?
D AH IN A
P ă i. . . fiindcă aşa-i scris. . .
SA N D U
Cum îi scris ?
D AH IN A
La zapis. . .
SA N D U
A aa! ia zapis. .. ştii şi 'mneata ? Ei da! Ii scris. ..
Da', de doisprezece ani, de când e zapisui încheiat, ei
n'o venit. . .
D AH IN A
(acum îşi dă seama, că femeile i-au tăinuit totul)
Zăău ? .. . Aşaaa ?. . . Rău iucru şi bătrâneţea la

om, cum ătre!...
SA N D U
La cine, adică ? . ..
D AH IN A (in doi peri)

La mine. . . ia cine vrei să fie ?.. . Că 'mneata eşti
tâ n ă r.. . N'ai orbul găiniior, cum îl am eu. .. şi cu
V o ch iţa ... Nu-i aşa, R usando?... Apăi, eu mă duc
să-l caut şi mă în to rc.. . (iese).
40 CARTEA SATU LU I
SCENA VIII
SAN D U , V O C H IŢ A , R U SA N D A
SA N D U
(tare nedumerit de toată povestea asta).
E ee! Comedie! . . . Cu Dahina aiasta nu-i iucru
curat. . . Ce cată ea pe Pepelea. . . şi de ce să vie Pe
pelea aici.
V O C H IŢ A
Fiindcă are cui la za p is...
SAN D U
Şi la tine în gât, bine înţeles!... D'apoi mare mi
nune, bre, şi potriveala aiasta (bănuitor). Da', adică, în ce
fel o venit vorba cu orbul găinilor, că eu n'am prea
înţeles bine ce-o vrut să spue. Că, după câte ştiu eu
şi-s încredinţat, Pepelea n'a călcat pragul casei mele
până azi. . . Hai ?
RUSANDA (după o pauză).

Ba l-o călcat, tătucă.
V O C H IŢA (sare ]a ea).

Şi tu de ce nu-ţi păzeşti gura ? Va să zică eu mă
canonesc să-l fac să înţeleagă altminteri, cu binisorul,
ca să nu-i fac omului amărăciune, şi tu îi dai cu maiul
în cap!
SA N D U
Da' mă rog, de ce atâta amărăciune, de vreme ce,
măcar că are drept după zapis, el n'a fost decât odată?
V IC T O R IO N P O PA : C U IU L LU I PEPELEA 4'
RU SAN D A
Ba o mai fo s t...
V O C H IŢ A
Va să zică tot nu-ţi ţii gura ? Apăi, să nu mă faci
să întru 'n păcate, că acuş îi spui lui tată-tău, că
blestematul acela vine în toate zilele pe aici.
SA N D U
Hai?
RU SAN DA
Da' nu vine în toate zilele, mămucă!
V O C H IŢ A
N u? Da' câte zile-s de Luni şi până eri? Luni a
fost, Marţi, când eram dusă la mătuşă-ta, Vasilca,
zici că a fost. . .
RU SAN DA
Da' n'a stat m u lt...
SA N D U
Io tetee!...
V O C H IŢ A
Miercuri a fost, Joi iar m'am pomenit cu dânsul. . .
R U SA N D A
Joi n'a fost!
t
V O C H IŢ A
Ia nu mai! . . . N ai stat de vorbă cu el afară, până
ce-am băgat de seamă şi te-am strigat? Nu stăteai cu
braţui de lemne lângă butuc şi el tot bătea lemnul
cu vârful piciorului ? Avea şi acolo cui ?
RU SAN DA
Nu, dar va să zică n'a intrat în casă si nu trebue
pus la socoteală!
V O C H IŢA
Apoi daa! La răspunsuri ştiu că eşti isteaţă; le
întorci întocmai ca tată-tău... Vineri, adică ieri
Pepelea iar. . . Noroc că, nu eraţi acasă, nici tu, nici
tată-tău. Mă pomenesc cu el: — «Bună ziua!»
« Bună ziua » — « Da' ce mai faci ? » mă întreabă el.
«Bine» zic eu. — «Da' moş Sandu acasă-i?»
— « Nu, la ţarnă! ...» — « Iaca, aiasta-i bine! » zice. . .
— « D a ... Rusanda acasă-i?»... — «Nu, îi la A-
nica! » « Şi aiasta-i bine! » zice el. Pe urmă achipăe
cuiul, să-l vadă de se ţine, pune căciula în el, se
aşează pe scaun, îşi pune fălcile în palme şi s tă .. . si
stă!. . . Fac eu ce aveam de făcut prin casă, mai ies
pe afară, dau viţelul la vacă, mulg vaca, strecor laptele
şi-l pun la prins, cern nişte cenuşă pentru leşie...
Pepelea s tă !... Mai dau un ocol pe-afară, mai aleg
nişte bob de sem ănat... in tru ... ie s ... Pepelea
s tă !... Stă Maică-Precistă, de parcă-i ţintuit în
scaun. Măi! Mare întâmplare îi aiasta la casa mea!!
Şi nu scotea o vorbă!!! Da', de câte ori intram în
casă, tâlharul ridica ochii, — socotesc eu, să vadă
cine-i — şi iarăşi sprijinea fălcile în podul palmei şi

s ta ... si sta!! Am ajuns, că şi noaptea, când deschid
ochii, parcă tot acolo îl v ă d ... Iaca, bărbate, care era
grija mea! Că deh! Blăstămatul acela de calic îi co
geamite flăcău, iar 'mneata ai fată împlinită la mă
ritiş. .. Şi tot satul ş tie .. .şi z ic e ... şi cleveteşte...
— si iaca, ne-a făcut de râsul lumii cuiul lui Pepelea
al 'mneatale!. . . Acu am spus-o încalţe şi m am ră
corit !
SA N D U
(după ce s'a uitat crunt şi lung în toate părţile).
Ia te uită, rogu-te, şi vezi, tot acolo-i?
V O C H IŢ A
Cine ?
SA N D U
Cuiul. . . Cuiul lui Pepelea. . .
V O C H IŢ A
Păi, unde să fie ?
SAN D U
Pentrucă a fost în gât la 'mneata. . . De acu îl simt
colea, în gât la m in e ...
(se aude un sgomot afară şi toţi ascultă).
V O C H IŢ A
Iote-1 că vine. . .
i
44 CARTEA SATU LU I
SA N D U
Cine ?
V O C H IŢ A
Pepelea, cin'să fie ? Du-te de-1 fereşte de câni.
SAN D U
M ţ! . . . Iaca acu am să văd eu ce câni vrednici
a m ... De nu l-or mânca, îi las să moară de foame,
haitele!
V O C H IŢ A
Ce să-l mănânce, că-1 cunosc!...
SA N D U
Măcar o leacă să-l înţăncuşeze. . . cât de cât. . .
RU SAN DA
Nu -1 muşcă cânii, că-i om blân d...
SA N D U
Aiasta îl priveşte! Vorba-i, cânii să nu fie blânzi.
RU SAN DA
Ii îmblânzeşte! . . .
SA N D U
Apăi, noroc că nu-s câne şi e u ... Te pomeneşti
că m'ar îmblânzi! Da' eu am de gând să muşc! Şi
am să muşc rău!! Acu, voi să ieşiţi de aici, prin chiler,
V IC T O R IO N PO PA : C U IU L LU I PEPELEA 45
să nu vă întâlnească. Şi să nu vă văd până ce nu vă

VOIU chema ! (cele două femei dau să iasă).
R U SAN D A (se întoarce plângând).

Tătucă. . . Să nu -1 omori, tătucă. El nu-i de vină! . . .
V O C H IŢ A
Ia nu mai boci şi tu de geaba. Ce ? Aista-i om să
omoare pe careva ? N u -1 vezi ce mămăligă e ?! . . .
Nu ti-a tras nici măcar o palmă. Păi, săracul tata,
când i-am spus eu de măritiş, m'a făcut numa' vâ-
nătăi. . . — si pe mine şi pe mama. . . Acela om !
Ce să-ţi fac, dacă nu ţi-a dat şi ţie Dumnezeu un tată
ca lumea ! . . . (ies).
SCENA IX
SA N D U , apoi PEPELEA
SA N D U
(se plimbă crâncen prin odae şi oftează cumplit, cu ochii la cui, de parcă
ar vrea să-l facă ţăndări cu răsuflarea; pe urmă se aşează pe pat şi aşteaptă).
PEPELEA
Bună ziua!
SA N D U
. . . ziua. . .
PEPELEA
D a '.. . ce mai f a c i? ...
i
46 C A R TE A S A T U L U I
SAN D U
ine.
PEPELEA
D a '... Lelea Vochiţa, acasă-i ? ...
SAN D U
.. .M da. . . din dos. . . pe Ia . . .orătănii.
PEPELEA
Iaca, aiasta-i b in e ... D aaa'... Rusanda... acasă-i ?
SAN D U
. . . M da!.. . şi ea. . . pe Ia . . . 'rătănii. . .
PEPELEA
Şi aiaSta-i bine. . . (achipăe cuiu], să-t vadă de se ţine, pune
căciuia in ei, s'aşează pe scaun, işi sprijineşte făiciie in palmă şi stăt.)
SAN D U
(rabdă ce rabdă, apoi se scoală din pat, umblă, aşteaptă să audă o vorbă...
N im ic! Pepelea stă cu fălcile in palmă).
Ai venit să-mi spui ceva ?
PEPELEA
Mţ!
SAN D U
Păi, atunci, de ce ai venit?
PEPELEA (scoate zapisul deta brâu)

Aşaaa. . . la cu i. . . după cum scrie la zapis. . .
SA N D U
I h iî... Da' altm interi?... Ce mai veste?
PEPELEA
M m m . . . secetă!. . .
SAN D U
Păi, te c re d !... Aiasta-i din pricina lu m ii!... S'a
ticăloşit de nu mai are cum !! Pe care îl cauţi. ..
umblă numai cu şuruburi. ..
PEPELEA
Aşaaa ?. . . Se poate. . .
SAN D U
Nici vorbă, că se p o a te... Şi socoteala mea-i, că
acela care pare mai prost, acela-i cu şurub mai mare.
Da' tu, cu ce socoteală eşti ?
PEPELEA
Eu nu-s cu şu rubu ri... eu îs cu cu iu l... Umblu
după buchea zapisului. . .
SA N D U
E ee. . ., bine ar fi să umbli numai după buchea zapi
sului. Dar mi se pare mie că umbli şi după altele...
48 CARTEA SATU LU I
PEPELEA
M ţ! . . . Numai după una. . .
SA N D U
Şi care-i aceia, rogu-te ?
PEPELEA
Păi, aceia unde-i vorba de c u i... Adică (citeşte în zapis)
unde zice: « Da' şi 'mneaiui, Sandu Stroilă şi soţia
dumisale Vochiţa, datori să fie cât va trăi Pepelea, fe
ciorul meu, care acum este nevârstnic, să păzească în
păretele de răsărit al odăii de şedere, un cui de lemn,
pe care Pepelea să-l poată vedea oricând ar vrea şi
în care să-şi poată pune căciula oricând ar pofti. . .
Aşa doreşte...»
SAN D U (mirat).
Da' ce ? L-ai învăţat pe de-afară ?
PEPELEA
M ţ! Citesc! . . .
SA N D U
Iote m ăăă!... Da' ce? Tu ştii citi?
PEPELEA
Păi! M'a deprins părintele Ion, după ce-o murit
ta ta ... Că aşa mi-a zis Sfinţia-Sa : învaţă, măPepeleo,
că pentru tot omul rămâne pe lumea asta câte o co
m oară... Numai s'o cau te...
SAN D U
Păi, el vorbea din cărţi, cu tâlcuri şi înţelesuri
tăinuite. . .
PEPELEA
Apoi, da'! Zicea el tatii: «Băiatului, minte la cap
să-i laşi: avere, ca se... şi-a face e l . .. Un cui să aibă
omul şi păretele-i ca şi gata. Şi când este un părete,
şi-o leacă de tragere de inim ă... cu ajutorul lui Dum
nezeu, numaidecât se închee casa...».
SA N D U
P fiu u u !... Iote com edie!... Va să zică nu mă
înşelasem eu, când ziceam că aici trebue să fie o punere
la cale a părintelui I o n ... Va să zică şi aici şu ru b ...
PEPELEA
Unde?
SA N D U
La socoteala cuiului. . .
PEPELEA
Apoi da! După vorba lui mi-a scris dreptul în
zapis. Acum, cât am fost mărunt n'am ştiut de e l . ..
Da' l-am aflat, hăt — târziu şi am zis că trebue să mă
ţiu de slova lu i ... C'o fi ştiut tata ce să pue acolo — şi
trebuia să-l ascult. Doar mi-a fost tată! N u ? ...
SA N D U
T o c m a '... Copilul trebue să facă numai ce vrea
părintele!
t
5° CARTEA SATULUI
PEPELEA
Tocm a'!
SAN D U
...Şi toti copiii trebue să facă numai ce vor părinţii
lo r ! !...
PEPELEA
T o c m a '!... Şi toţi părinţii trebue să aibă grijă şi
chibzuinţă faţă de copiii lo r !!...
SA N D U
Adică cum?
PEPELEA
Cum a făcut tata, că mi-o lăsat un cui pentru
căciulă.
SAN D U
Aiasta nu-i mare ispravă. . .
PEPELEA
Iaca este ... Că am unde să pui căciula...
SAN D U
Păi, căciula poţi s'o pui şi într'o cracă de copac...
PEPELEA
Mţ! Păi ce se potriveşte?! Căciula-i vrabie? —
Cere cui bun, pus în părete...
Biblioteca Ju<j
— CLUJ
V IC T O R IO N P O P A : C U IU L LU I PEPELEA -?!------------------
SA N D U
Ei, dar cum văd eu, ţii mult la cuiul aista...
PEPELEA
A h ăh ăa!... Vrerea tatii îi sfântă!
SA N D U
Brava! Frumos! Frumos ta r e !... Cuiul aista mi-i
si mie drag — grozav de drag! — Că doar îi pus de
Moş Gheorghe Măgură — dar dacă ţii aşa de mult la
el, să ştii că eu sânt în stare să fac, de dragul tău, un
lucru mare. Să te fac şi pe tine fericit. Să mă fac şi
pe mine fericit. . . Insfârşit, să fim toţi fericiţi. . .
PEPELEA
(zâmbeşte plin de nădejde, sculându-se pe jumătate).
Zăău ? . . .
SA N D U
D a a ! .. . Scot cuiul din părete şi ţi-! dau să-l pui
acasă la mătuşă-ta, să-l ai lângă tine într'una! . . .
PEPELEA
(Se aşează jos şi deschide zapisu!)
M ţ! Aici z ic e : «In păretele de răsărit al odăii de

şedere))... Adică unde staţi alde'mneavoastră...
SA N D U
Păi bine, mă flăcăule, dacă l-ai lua acasă, poţi să-ţi
pui căciula în el când vrei, — pe când aici, la mine,
vii rar. . .
53 C A R TE A S A T U L U I
PEPELEA
D a ! Dar de acu încolo am să viu mai des
SAN D U
Păi de ce ?
PEPELEA
Dacă scrie la zapis. . .
SAN D U
Iaca vorbă!. .. La zapis scrie aşaa. . . fără să spue
lămurit. . .
PEPELEA
Ba spune: « ...să-l poată vedea ori când ar vrea
şi în care să-şi poată pune căciula ori când ar pofti.. .))
SA N D U
Acu n'ai să pofteşti şi noaptea, ca să-mi strici
somnul. . .
PEPELEA
La zapis nu scrie nimic de somn. . .
SAN D U
Ei, comedie! Păi atunci ar însemna că eu trebue
să stau în altă odae, ca să mă pot hodini creştineşte.
PEPELEA
Păi, nu se poate nici aşa, pentrucă atunci trebue
să muţi şi cuiul acolo.. . Aşa scrie a ici: «.. .în odaia
de şedere...» .
SA N D U (stă o ctipă şi se uită Ia ei)

Ia ascultă, mă băiete! Eu îs om bătrân şi nu se cade
să râdă de părul meu cel alb, un mânzoc ca tine. Mă
rog, ce pofteşti tu dela casa mea ? . ..
PEPELEA
Păi, ce să poftesc eu, moş Sandule ? Să plinesc za-
pisul, aşa cum ai iscălit şi 'mneata în bună ştiinţă. . .
SA N D U
Pe dracu! In bună ştiinţă! . . . De unde să mă taie
pe mine capul ce ai să pofteşti tu, când aveam pe cap
toaca nevesti-m i... care, d e ! — râmnea la gospo
dărie mare şi bogată. . . Că numai din pricina 'mneaei
am intrat eu în asemenea bucluc, să-i fac plăcere
— unde-mi era dragă pe vremea aceea!! — Şi aşa-i
dragostea. . . prosteşte pe om ! . . .
PEPELEA
îhî! Asta aaaşa-i... prosteşte rău!
SA N D U
Păi da! Dar prosteşte pe cine poate prosti, că pe
prost, după câte văd eu, îl desgheaţă mai sdravăn
decât s'ar cuveni.
PEPELEA
. . . Mi se pare mie, că vrei să baţi în m ine.. .
t
54 CARTEA SATU LU I
SA N D U
Nu, dar nu vreau să baţi tu în m in e... Inţeiegi ? . ..
Aşa că, spune verde, ce vrei să-ţi dau eu, ca să mă
iaşi în piaţa Domnului şi să nu te mai văd pe aici ? . . .
PEPELEA
Aiasta nu se poate. . . că nu scrie la zapis. . .
SAN D U
Da' arde-l-ar focul de zapis — Doamne iartă-mă!
— Toată vieaţa ai să-mi stai pe cap din pricina lui?
PEPELEA
Ce-s de vină eu? Doar 'mneata l-ai făcu t.. .
SA N D U
Apoi, dacă-i aşa, o să dărâm casa cu cui cu tot!
Ori îi dau foc şi am încheiat-o!
PEPELEA
Da 'mneata n'ai să stai nicăieri ?
SAN D U
îmi fac a lta ... Dar fără c u i...
PEPELEA
Mţ! Nu se poateee... La zapis scrie că, în odaia
unde stai pui şi cuiul meu. Aşa că, vin şi eu unde v'ăţi
muta. . .
V IC T O R IO N P O P A : C U IU L L U I PEPELEA 55
SA N D U
Dar bine, creştinul lui Dumnezeu, şi când m'or
duce la ţintirim trebue să-mi pui cuiul în sicriu ? . ..
PEPELEA
Pune-1, că nu strică............ Poate că mi s'o face şi
mie, odată şi odată, de drumuit într'acolo.
SA N D U
M ă ă ... Lumea zice că eşti prost al dracului...
Prost îi fi n'ăi fi. .. Dar al dracului ştiu că e ş ti!...
A! dracului, ca vulpea cea tăcută şi hoaţă... Şi şuru-
bar ca o haraba de avocaţi. .. (schimbă tonul). Mă, hai
să ne înţelegem .. . Spune chibzuit ce vrei dela mine
şi să cădem la învoială.
PEPELEA
...V re a u să plinesc zapisul!
SAN D U
Dar pricepe, omul lui Dumnezeu, că-mi faci casa
de râs; c'o să înceapă să zică unul aşa, altul a ş a ...
si iese buh rău fetei, de nu se mai mărită câte zile o
avea. . .
PEPELEA
Ba se mărită, dac'ai vrea 'm neata...
SAN D U
Ca să vreau eu, trebue să se mărite cu cine vreau eu.
Iar acela trebue să fie om deştept şi cu stare, însfârşit
56 CARTEA SATU LU I
pe măsura gospodăriei mele şi a obrazului meu, nu

un strâns de pe drumuri, aciuat prin cotloane străine!
Pricepi tu, ce spun e u ? ... Aşa că, spune-mi ce pof
teşti şi ţi-oi da: Bani, păm ânt... Tot ce v r e i!...
Numai lasă-mi casa în pace şi nu-mi face bătrâneţele
de ruşine.. . Că eu nu vreau să ajung de râsul satului,
care nu ştie de zapis şi-şi închipue alte cele. . .
PEPELEA
A tu n c i... să citim mâini zapisul la Biserică, ca
să vadă satul ce-i scris în el.
SA N D U (fiueră)
Fiuu! F ffiu u !... Apoi aiasta se sfârşeşte cu pră
păd cumplit!! — Că aiasta îi mare poznă şi belea
care nu se mai află şi miroasă a tămâe. .. Sfântă
Paraschivo, fereşte-mă măcar de păcatul cel crâncen,
dacă de bucluc n'ai socotit că-s vrednic să mă fe
reşti! Aiasta se vede cât de colo că-i pedeapsă, pe
deapsă cruntă pentru că m'am lăsat dus în ispită
de poftele Vochiţei şi m'am lăcomit la gospodărie
mare, la casă m a re... Din pricina 'mneaei!! Parcă
nu putea să trăiască bine şi în bojmoaga lui tată-său. . .
PEPELEA
Aşa zicea şi părintele Ion: «Eva, E v a ... tu eşti
pricina. . .&.
SAN D U (scos din fire)
Tacă-ţi gura, păgânule, că acuş, când te-oi înşfăca
odată şi te-oi svârli cu capul pe fereastră, ai să zici,
— curat — că eşti A d a m !... Ia uite, Dom'le ce ur

gie! Ce urgie mi-a adus femeia pe c a p ... Apăi, eu
vă las în plata Domnului şi-mi iau câmpii! Să limpe
zească singură şi gata!. .. (strigă). Vochiţooo!. ..
Vochiţoooo!. . .
SCENA X
SA N D U , PEPELEA, V O C H IŢ A , R U SA N D A
RUS AN D A (mgrijată de soarta lui Pepelea)
Ce s'a întâmplat?
V O C H IŢ A (se repăde la Pepelea)
Ce dai mă, în bărbatu-mcu ? Nu ţi-i ruşine să baţi

un om bătrân ?
PEPELEA
M ţ. . . Nu l-am. . . 'mnealui o zis. . . şi-o ţipat. . .
V O C H IŢ A (!ui Sandu)
Cum? Nu te-a bătut?
SAN D U
Pe cine să bată, femee ? Cum era să mă bată ?
V O C H IŢ A
Doamne-Sfinte! Atunci de ce urlai aşa, de-am
crezut că te-a şi tăiat ?
58 CARTEA SATULUI
SA N D U
Am urlat să te poftesc aici, ca să te răfueşti 'mneata
cu ei, că — la urma urm ii— zapisul de dragul 'mitale
l-am făcut — tăinuitoare 'mneata ai fost — şi n'am
chef să fac moarte de om şi să putrezesc în ocnă!
V O C H IŢ A
Va să zică aşa ţii 'mneata la obrazul casei ?
SA N D U
Dacă ţii 'mneata mai mult, omoară-1 'mneata!
V O C H IŢ A
D'apoi, nici eu n'am chef de putrezit în o c n ă ...
că aiasta-i meserie de bărbat! Şi la urma urmii îs
tânără şi am drag de trăit. . . — ca să păzesc gospo
dăria fetei şi să-mi cresc nepoţii — dacă i-o da Dum
nezeu . . . Iaca aşa!
PEPELEA
Brava!!!
V O CH IŢA (furioasă, când î] aude)

Auleo! Pleacă de aici, scaiule, să nu te văd, că eu
n'am nevoie în casă de calici şi de n ărozi... Pleacă
numai decât, că pe urmă îmi pierd eu mintea şi fac
unaa . . . de se cutremură ţara: .. iau cleştele!
PEPELEA
Zapisul. . .
V O C H IŢ A
Cleştele, nu zap isu l!... Şi să vedem care-i mai
tare: zapisul vostru, ori cleştele m eu!! (Pepelea fuge.
V o ch iţa zv ârle după el cu cleştele).
SCENA XI
ACEIAŞI. — D A S C Ă L U L ŞI D A H IN A
D ASCĂLU L
Ei, bată-vă n o ro cu l!... Aşa de tare v'aţi aprins,
de aveţi nevoie de cleşte în toiul verii ? . ..
D A H IN A
Păi, când îi jar bun, cleştele mai rău îl aţâţă,.,
cumătră. . .
V O C H IŢ A
Da, lasă-ne în plata Domnului, cumătră, că ne-a
înebunit netotul aista... Ne-a făcut de râsul satului.
D ASCĂLU L
Ei, bată-vă norocul!. .. Şi de ce?
SA N D U
Ştiu eu ce pofteşte dela mine ? ...
D ASCĂLU L
Pe semne, vrea să-şi pue căciula în c u i... după
zapis! . . . (râde). Bată-te norocul să te bată! . . . Dar
6o C A R TE A SA TU LU I
ce vrei să poftească calul la traista cu ovăz ? .. .

A p ă ? ,..
SAN D U
Să-şi caute traistă după măsură, — blăstămatul — că
doar n'o să ne încurcăm noi, gospodari de frunte, cu
un nevoiaş şi un tănău ca aista. . .
DASCĂLU L
Nevoiaş ? Cine ? Pepelea ? ... De asta vă era 'mnea-
voastră?. . . D'apoi bine, oameni buni, băetanul aista
îi mai înstărit ca noi toţi laolaltă.
D AH IN A
Toată averea mătuşă-si-i nu-i a lui ? Şi nu-i făcută
de mâna lui ?
SAN D U (utuit)
De cine ?
D ASCĂLU L
De el. Şi casa şi grajdurile...
D AH IN A
.. .şi livada de pom ăret...
D A SC Ă LU L
.. -pusă de el, şi tot de el hultuită.
V IC T O R IO N PO PA : C U IU L LU I PEPELEA 6i
D AH IN A
Şi ce boi are! Doi ghiiani cumpăraţi an toamnă
la Sântă Mărie, la iarm aroc... Şi doi ju n can i...
D ASCĂLU L
Şi o vacă a făta. . . Şi o i. .. (întreabă tare spre uşă).
Câte oi ai, Pepeleo?
RU SA N D A
37 de oi.
PEPELEA (intră cu capul)
Da. Dar patru din ele-s berbeci şi trei capre.
D AH IN A
A u z i? ... Şi toate a făta în primăvara a sta ...
SA N D U
Ei, toate!!. Ia nu-1 mai lăudaţi aşa, fără măsură. . .
DAH IN A
Păi, nu el, frate. . . oile. . .
D A S C Ă L U L (tare spre uşă)
Nu-s toate a făta, Pepeleo ?
RU SAND A
Ba da. . .
PEPELEA (vâră capul pe uşă)
M ţ. .. berbecii n u . . .
t
62 C A R TE A SA TU LU I
D AH IN A
Da' să vezi lână! Da' lucruri ieşite din mâna lui
lăzi, cofe, scăueşe...
DASCĂLU L
Coşar plin de popuşoi. . . Stoguri de fân. . .
V O C H IŢ A (cruntă, dar cu interes)

Da' păsări ai ?
PEPELEA (vâră capui pe uşă)

32 de gâşte, 18 curci, 21 de raţe, 43 de găini, y cu-
coşi, 4 porci şi-o pichere. M ţ! nu-i bine!
V O C H IŢA
Dece ? . . .
PEPELEA
Am zis şi patru porci.
SAN D U
Şi ce ? Nu-i ai ?
PEPELEA
Ba-i am, da' nu-s păsări. . .
SAN D U
Şi ce mai ai ?
PEPELEA
Am un cocostârc pe casă şi trei pui . . . Şiii. . .
sticleţi!
V O C H IŢ A
încap?
PEPELEA
Mţ...
V O C H IŢ A
Şi ce-i arăţi în cap la mine ?
PEPELEA
M ţ : Adică în colivie. . . Şii. . . mai am un zapis!
D AH IN A
Va să zică. . . cum se vede, are tot ce-i trebue să
se poată urni o nuntă. ..
SA N D U
Unde mă vaet eu şi unde mă lea g ă ... Da', staţi,
oameni buni, că n'au dat tătarii. . . Staţi să văd şi eu
ce-i şi cum î i . . . Să mă dezmeticesc. ..
V O C H IŢ A
D'apoi dacă am aştepta desmeticeala 'mneatale,
moare fata, fată bătrână!
SA N D U
Atunci hotărăşte singură şi nu mă mai toca la cap!
V O C H IŢA
Da' c e ? . . . Eu se cuvine să hotărăsc? Hotărăşte
'mneata, că doar de aceea eşti bărbat în casă. . . Şi
aiasta-i treabă de bărbat! . . .
D AH IN A
Atunci să hotărască Pepelea şi gata!
PEPELEA
M ţ . . . Rusanda. . .
D ASCĂLU L
Zi, Rusando...
RU SAN D A
Nu! Hotărăşte matale, mătuşă Dahino, că 'mneata
ai fost cu urzeala. . .
D AH IN A
Ei, da, fetico... Da' aci îi de pus talpă la casă. ..
şi trebue mână de bărbat. Zi-i, D ascăle!...
DASCĂLU L
Bine! Să-i zic eu atunci. . . Dar, se închină toată
lumea la ce-oi zice e u ? . .. Bine! Apăi, vere Sandule,
să fărâmi zapisul. ..
TOŢI
Ce ? Cum ? . . . Păi nu se poate. ..
D A SC Ă LU L
G ura! Acu eu poruncesc aici! ! . . . Să-si ia Pepelea
cuiul!
V IC T O R IO N P O P A : C U IU L LU I PEPELEA 65
D AH IN A
Ce spui ?
R U SAN D A
Ce?
PEPELEA
Cum ?
SA N D U
A şa!
V O C H IŢ A
Foarte bi ne. . . (toţi au vorbit odată).
D ASCĂLU L
G u ra!! Să ia cuiul cu perete cu tot. . .
TOŢI
Cum?... Ce?...
D ASCĂLU L
Guraaa!!! Cu părete cu tot, cu casă cu t ot . . .
TOŢI
Cum ? Ce ? . . .
D ASCĂLU L
Guraaaaaa!!! Cu casă cu tot. . . şi cu fata cea
mândră din casă (toţi au amuţit). .. .Hai ? . . . Acu, nu
faceţi gălăgie ? Mai aveţi ceva de zis ?
PEPELEA
Eu!
6
66 C A R T E A SA TU LU I
D ASCĂLU L
Zi!
P EP E LE A (înaintea ză)
Brava!
SAN D U
D a ' . . . şi eu am de zis ceva! încalţe, după atâta
năduf, să-mi facă şi mie un bine. . . Dacă ia casa si
fata. .. s'o ia cu nevastă-mea cu t ot. . .
V O C H IŢA
D'apoi, că mă duceam eu singură... N'ai grijă!...
SA N D U
Nu mă întemeez eu pe toaca 'mneatale... Daaa. ..
cu zapis în lege!. . . Şi să-mi păstreze şi mie un cui
în păretele odăii de şedere.. . M'aţi fiert voi pe mine
fără apă. .. da' acum mi-a venit şi mie rândul, şuru-
barule, să vă arăt eu ce-i aceea cui străin în casă!!...
Mai ales că pe mine n'o să mă ungeţi, la ochi, cum
l-aţi uns pe Pepelea, cu doi ochi de fetişcană. . . Asa. . .
aista-i locul căciulii mele!
(achipăe cuiul, să-i vadă de se ţine, îşi trânteşte căciula in cuiul lui
Pepelea şi se aşează pe scăueş, intocmai cum şedea flăcăul: cu fălcile
in pumni).
Acolo unde se poate, pe cele din urmă vorbe se va aduce un taraf de

lăutari cântând. In asemenea împrejurare, auzind muzica, Sandu se
încruntă şi in treabă:
— *Ce-i asta ?.. Lăutari îmi trebue mie acum ?')
La care Dascălul răspunde râzând:
— e Păi, nuntă fără lăutari se p oa te?'
Şi in chiuituri incepe un joc straşnic indemnat de Dahina şi Dascăl.
Bătrânii se lasă greu la inceput, dar la sfârşit, cel mai vesel şi mai
jucăuş se dovedeşte tot moş Sandu, aşa cum ii şade de altminteri, ca om
sănătos cum este şi plin de inimă bună.
(Iar cortina cade).
LĂMURIRI DE PUNERE ÎN SCENĂ
D E C O R U L
Până a ne hotărî care va fi decorul, trebue să închipuim
întreaga casă a lui Sandu Stroilă, ţinând seama de tot ceea ce
se arată trebuitor jocului, prin cele spuse în piesă.
Astfel vom avea în vedere că:
1. E o casă de gospodar cuprins.
2. Are un plop în ogradă.
3. Are odaie de şedere.
4. Are chiler.
Odaia în care se petrece întâmplarea trebue să aibă:
1. O uşă pe care se vine de afară.
2. O uşă pe care se intră în chiler.
3. O laiţă.
4. Un cui în peretele din spre răsărit.
5. Un scăueş sub cui.
6. O fereastră.
7. O vatră.
încercând să reconstruim planul acestei case, vom ţine
seama că toate cele arătate trebue să împlinească planul obiş-
5*
6H C A R TE A SA TU LU I
nuit al caselor noastre săteşti. Pe de altă parte, urmează dela

sine că, de vreme ce se vorbeşte în piesă despre o «Odaie de
şedere », mai este şi o « Odaie mare )>, iar, între ele, negreşit
o tindă, care dă de-a-dreptul afară.
Apoi, după cele câte le cunoaştem asupra piesei şi asupra
caselor de sat, în odaia de şedere trebue să fie negreşit un pat
cu zestrea şi o vatră. Cuiul fiind hotărît în peretele din spre
răsărit, vom pune în vedere acest lucru prin câteva icoane şi
o candelă aşezată în aceeaşi parte.
Odaia va avea apoi, două ori trei ferestre. Ele au prosoape
ori perdeluţe, gratii şi oale cu flori.
Prin urmare planul casei ar fi următorul.
?._____________ __________________________- ______ ____
Din acest plan se vede însă că nu se împlineşte deloc nevoia

piesei, ca Vochiţa şi Rusanda, ieşind din odaie, să nu se vadă
cu Pepelea, care vine prin ogradă.
Ar trebui deci să facem o intrare deosebită pentru chiler.
Această intrare, în fapt, se face de pe afară şi rareori prin
tindă. In acest din urmă caz, planul s'ar schimba. Anume,
vatra n'ar mai avea trup de cuptor trecut prin tindă până în
odaia mare, ci ar trebui să fie o vatră simplă cu întregul ei
V IC T O R IO N PO PA : C U IU L LU I PEPELEA
trup în odaie — ceea ce e mai puţin caracteristic pentru sate.

De vatra, fireşte, nu ne putem lipsi. Ea întemeiază aflarea cle
ştelui în odaie şi e caracteristică şi pitorească.
Am putea să limpezim încurcătura, făcând o uşă care să dea
de-a-drcptul în chiler. Asemenea uşă nu se face însă niciodată
la sate. Vom căuta deci
altă deslegare. Anume, vom
schimba plecarea în chiler,
printr'o plecare în odaia mare,
deoarece ar fi mai logică şi
mai uşor de înţeles. Asta în
seamnă să îndreptăm pe au
tor, sau să-l limpezim, acolo
unde el n'a văzut prea clar,
si o vom face fără să stăm
la îndoială, fiindcă de bună
seamă a avut o scăpare din
vedere *) care nu putea să se
arate bine decât la scenă.
Asa dar, odaia în care se petrece acţiunea se arată astfel:
Având nevoie ca scena să arate uşa, o fereastră şi vatra, în
seamnă că decorul se va putea înfăţişa în următoarele patru feluri:
!) Această * scăpare din vedere * e lăsată tnadins ca să priiejuiască

discuţia asupra schimbărilor ce sunt trebuitoare cind o piesă intră în
îucruî scenei.
7° C A R TE A S A T uL U I
Cursul celor dintâi două e că, nu ar putea cuprinde bine pa

turile şi nici zestrea, decât siluindu-le puţin adâncimea.
In întâiul fel însă, lada acopere vederea din fată, în a doua
patul e greşit aşezat spre fereastra despre prispă, ceea ce nu
se obişnueşte. Ar însemna deci să renunţăm la zestre ori la pat.
In a treia şi a patra schiţă unde uşa, vatra, paturile şi zestrea
au o aşezare desăvârşită, ferestra strică totul din pricină că
aşezarea ei priveşte spre spatele ogrăzii, nicidecum spre poartă,
intru cât într'acolo se aşează în general odaia mare, iar nu
odaia de şedere.
De bună seamă s'ar putea
aşeza şi astfel. Teatrul cere
însă nu cazuri [speciale, ci
cazuri logice.
Vom cerca dar să înfăptuim un decor intermediar, folosin-

du-ne de împrejurarea că scena îngădue — mai mult încă:
cere — o anumită fugă de linii pentru realizarea perspectivei
V IC T O R IO N PO PA : C U IU L LU I PEPELEA 7i
adânci. Astfel, ca să redăm o odaie pătrată pe scenă trebue

să facem un plan de trapez cu înălţimea mult mai mică decât
baza mare.
Decorul nostru, — ca să respectăm cerinţa autorului, care
vede uşa în dreapta ') s'ar arăta astfel:
Cum cea dintâi formă are cusurul ferestrei, de care am vorbit,

vom înclina spre a doua formă, unde vom cerca să îndepărtăm
cusurul zestrei, care astupă vederea în faţă stânga. Pentru
acest scop, vom învârti puţin
tot decorul dela stânga la drea
pta, aşa încât fereastra să ajungă
cât mai în faţă şi dăm de forma
următoare, care-i cea mai apro
piată de nevoile noastre şi ară
tările autorului.
In plan, nici vorbă, decorul pare silit. In schiţă insă cusurul
acesta se micşorează simţitor.
Ne rămâne de fixat cuiul. In peretele din stânga nu se poate
din pricina patului. Peretele din fund dreapta e cel mai po
trivit, si cel dorit de autor. Aceasta cere însă ca locul dintre
usă si vatră să fie destul de mare ca să îngădue aşezarea lui.
Totodată, pe acest perete vom pune şi icoanele. Locul cel
mai bun va fi între uşă şi fereastră, pe colţ.
Asa dar, ne-a rămas să stabilim doar scaunele şi masa, pe care
le cere autorul, cum şi tavanul, m cazul când putem să-l facem.
Piesa se poate petrece prea bine şi fără masă. De scaune,
în afară de scăueşul de sub cui, iarăşi n am avea nevoie intru cât
*1 Dreapta şi stânga sînt convenţionale. Unii Ie socotesc privite de pe

scenă cu faţa ia pubiic, (dreapta şi stânga actoruiui) iar aiţn ie socotesc
privite din saiă (dreapta şi stânga sp e cta to ru l). Not pnvtm <&H raM.
se poate sta pe pat, pe marginea vetrei, iar ia nevoie putem

să adăugăm o mică laviţă (ori o iădiţă-tron) sub fereastră.
Tavanul îl arată chiar textul piesei: trebue să aibă grinzi.
Deci e de lemn gol, iar nu tencuit.
In felul acesta iată-ne ajunşi la o formă definitiv fixată.
Culoarea zidurilor e, fireşte, albă, chenăruite cu albastru
siniliu, ori lut, dacă socotim trebuitor. Pe jos, galben de lipi
tură.
Lemnăria poate să fie nevăpsită. Atunci însă trebue să se
vadă că e o casă gospodărită şi veche, deoarece piesa arată că
e cumpărată de doisprezece ani şi a fost ridicată cu mult înainte.
Schiţa de decor se va prezenta prin urmare cam în felul
următor:
Această schiţă, deşi împlineşte toate cerinţele, are totuşi

un mare păcat. Anume, ea e văzută pe o scenă foarte mare.
Socotind după lărgimea uşii, ar însemna că, pentru realizarea
unui decor în asemenea proporţii, ne-ar trebui o scenă de 7— 8
m lată şi de 4 m înaltă. Restrângem prin urmare proporţiile
şi ajungem la schiţa aceasta, socotită pe o scenă de 4 jum. — g
largă şi 3— 3 jum. m înaltă.
Fără îndoială că uşa, cuptorul, fereastra şi scăueşul se pot
face şi de alte forme. Liber este fiecare director de scenă să-şi
aleagă din ele pe cea mai potrivită cu locul unde se află, pentru
ca oamenii din sală să se simtă cât mai aproape de lumea lor.
Dar asta înseamnă că toate celelalte amănunte trebuesc tot
asa de strâns urmărite. Mai ales covoarele, lada, ştergarele

dela ferestră, icoanele, candela şi îmbrăcămintea lor.
Decorul arătat până aici
este cel pe care îl cere piesa
pentru buna ei înfăptuire
scenică. Unde nu sunt însă
mijloace de niciun fel începe
sacrificarea accesoriilor pi
toreşti.
Tavanul nu se mai pune.
In locul lui, partea de sus
se acopere cu fâşii de pânză
(sufite) întinse de-a-lungul
scenei. Zestrea se suprimă.
Patul se face laviţă simplă
acoperită cu o . ţoală, tronul
se înlocueşte cu o bancă scurtă Jşi intrarea se face fără
uşă, la nevoie se poate înlătura chiar şi vatra. In acest caz însă,
« cleştele )> să se înlocuiască fie cu o mătură, fie cu o furcă de

tors, iar în locul unde era soba se vor mai pune două scaune.
Se poate ajunge chiar la sistemul siluetelor. Adică se pic
tează pe carton ori hârtie: o sobă, o ferestră, o uşă şi se agaţă
cu ace de ziduri ori de pânză. Intrarea actorilor se face atunci
convenţional pe lângă uşa
pictată. Iată trei schiţe de
acest fel, cea dintâiu soco
tind că e într'o scenă cu
zidurile goale, a doua într'o
scenă cu sistem de fundal
şi culise rotative şi cea de
a treia pentru o scenă cu
draperie circulară de jurîm-
prejur.
Se vede bine cât de de
parte suntem de atmosfera
cea adevărată a piesei şi cât
rupem din farmecul ei, a-
lergând către economii rău înţelese. Se zice în teatru că
« ecoHOTMM ?dM zw/c/MM e cea raza weĂMweayca rAipa » şi e un
mare adevăr. Simpla punere alături a schiţelor [de mai sus
o dovedeşte de prisos.
Să se caute dar, cu orice
preţ, să se înfăptuiască un
decor potrivit piesei, un
decor care s'o aşeze în at
mosfera ei cea adevărată
şi, prin asta, să-i dea ajuto
rul pe care poate să i-1 dea.
###
Timpul când se petrece
întâmplarea e timp de lucru
la câmp. Se înţelege din
piesă că afară e vreme bună
şi e lumină, de zi. Prin urmare se va pune pe scenă cât mai
multă lumină, iar acolo unde se poate, se va arăta că lumina
vine prin geam şi vine în plin.
E zi de Sâmbătă, înainte de scăpătarea serii, aşa că lumina

se poate roşi puţintel spre sfârşit, ca în apus de soare. Cine
are însă mijloace şi vrea să facă un joc de scenă suplimentar,
poate întuneca treptat dela început până la scena dintre Sandu
şi Pepelea. Femeile ar aduce lămpi când v i n . . . Dar acest
joc, dacă e meritos fiindcă imită natura, nu se potriveşte cu

piesa, pentrucă îi dă o întorsătură cam gravă, care nu s ar
potrivi decât pentru plânsul Rusandei.
PERSONAJELE
Suntem între gospodari chivernisiţi şi isteţi. Sunt aşa dar

oameni îmbrăcaţi curat. Asta nu înseamnă însă că sunt gătiţi
ca de sărbătoare, ci în felul şi straele lor de toate zilele, — doar
lucrul se petrece într'o Sâmbătă spre seară. E înţeles, prin
urmare, că hainele nu-s noi, iar încălţămintea e prăfuită, purtată
prin praful şoselei cum este.
Afoy .Strcf/d e gospodar cuprins, om cuminte, glumeţ

deştept, chibzuit la vorbă şi blând la glas. Nu poţi să ţi-1
închipui slăbănog, iute şi răutăcios, măcar că-i place să năcă

jească mereu pe nevastă-sa. Ea zice că-i « mămăligă» şi nu-i
în stare să dea cu pumnul. Va să zică trebue să-i dăm o înfă
ţişare simpatică de om aşezat, cu obrazul rotund, mustata curată,
ochiul limpede. Astea îi lămuresc şi trupul întreg, care trebue
să fie rotunjior şi voinic, ca la bărbat în putere ce este, deşi
are atâţia ani în spinare. Să fie simpatic acest om până si în
răbufnelile lui adevărate, fiindcă i-i inima blajină şi nu vrea
răul nimănui. Şi se vede cât de colo că ciondăneala cu nevasta
e totdeauna în şagă, pentrucă o înţelege, ţine la ea şi a iertat-o
chiar înainte de a deschide gura...
Să mişte şi să vorbească bătrâneşte, dar sănătos. Să se vadă
că trupul i se ţine bine şi că n'a suferit niciun rău. Munca
îl păstrează sdravăn, ca şi inima lui bună.
e femeie aprigă, vorbeşte repede şi mult. Ii sare

ţandăra din timerice şi oricât ar ierta cu inima, cu gura nu
poate să ierte. Aceea pare că e o parte deosebită, care ţine de
regulile ei. Dar iuţimea Vochiţei nu-i răutate. De aceea mai
greu ţi-o închipui mare, posomorită şi osoasă, ci mai de grabă
mărunţică, plinuţă şi mereu aprinsă de treabă. Ai zice că-i o
copilă, care se joacă în serios şi ţipă straşnic, fiindcă ştie ea
bine că altminteri n'o crede nimeni.
e o codană de optsprezece ani, sănătoasă la obraz,

limpede la privire, cu floare de zâmbet pe gură, chiar când
iese la iveală în ochii ei turburul mititel al inimii si teama de
soarta dorului din ea. Cu cât o fi mai frumoasă cu atât mai
bine. Pepelea n'are să se supere şi nici lumea care o vedea-o.
Ba, încă mai bine ar fi să arate ca o mândreţe de fată, pentrucă
toată sbuciumarea piesei e din pricina ei, iar lumii îi place
să ştie că oamenii nu se bat degeaba, şi dragostea nu-i floare
sădită pe gunoişte, măcar că în viaţă se mai întâmplă si altfel.
. .. Ba, la drept vorbind, mai mult altfel se întâmplă. Decât
viaţa e un vis urît, pe când teatrul trebue să fie un vis ade
vărat, adică un vis frumos, mângâietor.
Din pricina asta, Rusanda să fie simplă, firească si adevărată,
ca o floare fragedă de răsură. Să nu fie o madmazelă scăpătată
dela mahala, îmbrăcată ca o sorcovă şi încreţită cu drotul ca

blana cârlanilor. Să aibă fruntea deschisă şi părul cum i l-a
lăsat Cel de Sus — strâns în coadă sănătoasă, fără panglicute
păpuşeşti. La gât doar un şiruleţ de mărgean, ba nici atât,
iar urechile să nu fie lungite de sticlării proaste ca la sălbateci.
In deget n'o să poarte decât inelul de cununie, când i l-o da
Pepelea, fiindcă ei nu-i plac inelele proaste, cu sticle roşii şi
verzi, luate de pe la iarmaroc, cum poartă unele fete din sat.
Şi nu-i plac nici pantofii galbeni ori roşii, cu tocuri înalte, care
rup picioarele şi ţipă a fandoseală. Ea poartă nişte cioboţele
obişnuite — dacă le poartă — care o fac să calce fără frică,
măcar că pasul ei nu-i pas de haidamancă suie, ci mers liniştit,
legănat cu graţie cuminte pe şoldurile bine croite să fie ocrotire
şi chezăşie straşnică de copii sănătoşi.
Pepe/ea e un nărod. Adică aşa îl crede lumea, fiindcă seamănă

cu apa Dunării: umblă încet, nu i se aude glasul, dar duce
în spate oricâtă greutate, fără să se simtă. O fi bălan ?. . Parcă
n u . .. Mai bine i-ar şedea smad.cu nişte ochi mari şi frumoşi.
Mari, fiindcă Pepelea nu-i viclean să-şi ascundă acele între
gene, nici veveriţă jucăuşă. Şi frumos, fiindcă aşa l-a văzut
Rusanda, iar noi trcbue să avem o pricină bine lămurită ca să
înţelegem ce anume i-a aprins inima după flăcăul cel nătâng.
De bună seamă ochii şi-au avut partea lor bună, cum partea ei
şi-au avut-o şi liniştea cea stăpânită a lui Pepelea, glasul lui domol
şi sfios, judecata lui negrăbită, dar dreaptă, limpede, cinstită.
In sfârşit, un om aşa de robotnic, încât n'a avut niciodată
vreme să vorbească şi aproape că şi-a uitat şi cuvintele pe
care le învăţase.
Dar chiar când ştie cuvintele, Pepelea rareori spune ceea ce
vrea. El face să se împlinească ceea ce vrea şi-i destul. Iar pentru
asta, nu se dă înapoi dela nimic. . . Pasă-mi-te ştie el că vrerile
lui supără pe alţii numai la început. Pe urmă se simte destul
de vrednic să le arate, că împlinire mai bună nu se putea.
DascaM e, fireşte, dascăl. Adică ţine strana la biserică şi o

tine puţintel şi în viaţă. Asta înseamnă că în glasul lui e un
strop de cântare bisericească lăsată alene pe nas, ca după o
8o C A R TE A SA TU LU I
slujbă lungă. Dar asta-i singura parte tristă a dumnealui. încolo

e săritor ca o sfârlează şi vesel nevoie mare. De aceea obrajii
lui plini şi plini de roşeaţă, stau mereu rotunjiţi sub arcuirea
dublă de peste mustaţă. Iar ochii sunt subţiaţi de pleoape şi
râd veseli că n'au gene să-i astupe.
Om scurt la stat şi împlinit în cingătoarea straelor sale nem
ţeşti, Dascălul nu s'ar putea să nu năduşească pe căldură cât
de cât, de vreme ce-i totdeauna zornic şi alergăret.
Meseria şi-a lăsat pe dânsul fel de fel de peceţi. De pildă,
de-1 cauţi bine, îi găseşti urme de ceară pe haine, iar cum vine
chiar acuma dela vecernie, s'a fript la un deget stingând mucul
lumânării — ceea ce se vede cât de colo după fumul care i-a
rămas pe buricele degetului mare,şi mai ales după faptul că-1 duce
des la gură. Asta însă nu numai din pricina arsurii. E, cum vezi,
şi deprinderea să-şi ude degetele când întoarce filele cărţilor.
Da/una e peţitoare. Dar nu peţitoare pentru prilejul, care

se arată acum. Şi nici pentru alte prilejuri câte le-a mai avut
în sat. E peţitoare înăscută şi nu putea să fie decât peţitoare.
Mai întâi că-i veselă. Pe urmă, vorbeşte mult, repede, dă
din mâini, joacă din toate colţişoarele feţii, se înfinge în om,
îl apucă de mânecă, îl trage de nasturi, îi ia firul de păr de pe
umăr, îl scutură de praf, şi-i vâră în cap ce vrea şi câte vrea.
O furtună de râs deştept, cam aşa s'ar potrivi să i se zică. Şi
ea ştie că e aşa şi pricepe că i se iartă orice, aşa încât n'are
nevoie să-şi trudească mintea cu umbluşuri după vorbe alese
şi meşteşugite. Are dreptate de altfel. Veselia ei e meşteşugul
ei şi încă cel mai mănos, fiindcă o împarte tuturor, iar supărarea
ce le-ar pricinui-o nu mai prinde rădăcini. ..
In sfârşit, e o femeie, care nu ştie ce-i aceea necazul şi care
învaţă şi pe alţii taina inimii mulţumite. Ca o dovadă, iată:
peţeşte. Adică, în grădina lumii răsădeşte fericire.
R E C U Z I T A
E puţină recuzită în această piesă. Adică sunt puţine lucrurile

care sunt cerute de text, în afara decorului propriu zis şi a
mobilei din el.
V IC T O R IO N PO PA : C U IU L LU I PEPELEA 8.
Negreşit, recuzită se poate adăuga oricâtă, dacă s'ar năzui

să se arate o odaie de stat, aidoma cum ni se înfăţişează în
realitate. Atunci am avea fel de fel de oale şi străchini pe pri-
chiciul hornului dela vatră, fel de fel de oale cu flori pe fe
restre, ştergare pe pereţi, icoane şi tablouri, lămpi, sfeşnice
ori gazorniţe.
Dar o oală şi două străchini sunt destul ca să dea impresia
locului de gătit. De ajuns e un ştergar la fereastră şi unul la
icoană, unde arde candela. De lampă nu avem nevoie, iar în
geam, o muşcată înflorită va smălţa minunat albul zidurilor
cu petele ei de sânge vesel. Ceea ce trebue însă, e scorţarul
unde-şi ţine Sandu zapisul, după cum trebue şi acest zapis
al cărui frate îl va avea Pepelea în şerpar.
Fireşte, avem nevoie de cleşte, ori mătură, ori furcă — şi avem
nevoie de aflat lucrul la care se trudeşte Vochiţa la început.
O mică albie de spălat, ar fi bună. Dar care gospodină spală
vara în casă ? De aceea mai bun ar fi un lăicer, care trebue cârpit
— sau caierul de lână pus în furcă dacă ne hotărîm astfel — .
In orice caz, trebueşte ceva care, să poată îngădui răbufnelile
Vochitei, buşiturile şi izbiturile ei. Iar în acelaşi timp să poată
avea un rost faptul că, ea se scoală mereu şi se duce după câte
un lucru în fiecare colţ al odăii: colo are acele, colo aţa, colo
o bucată de cârpă şi foarfecele.
Noi vom mai adăuga ceva. O găleată ori o cofă cu apă, şi o
cănită pe prichiciul sobei. Textul nu cere nicăieri asemenea
lucruri şi nici nu dă să se înţeleagă că ar fi trebuitoare. Ele
ne prilejuesc însă un joc suplimentar şi această ispită ne face
iertată cutezanţa să născocim lucruri trecute dincolo de strictul
necesar al textului pur.
T OCUL
SCEN A I
La ridicarea cortinei, Uoc/u/a şade pe jos, drept în mijîocu] odăii, cu
genunchii strânşi sub ea, şi cârpeşte lăiceru], plecată deasupra Iui şi ră-
zămată în coate. Câteva chpe coase aşa. Apoi, deodată, se arată furioasă
că a înţepenit, se îndreaptă din şaie şi face cu ponos: « O o o f! t Pe urmă
trage tot iăicerul pe genunchi, cu o mişcare scurtă, de parcă ar vrea să-]
rupă, îi bosoteşte cu un pumn în poate, îşi trece genunchii aiături şi se
aşează iar ia lucru. I se înoadă aţa. Trage mânioasă şi o rupe. Face iar
s O oof! # mai scurt, mai tare, mai cu năduf. Rupe aţa în dinţi, o înoadă,
dar mai apoi vede că-i scurtă, o trage cu vrăşmăşie afară, vrea să puie aita,
nu nimereşte, îi ascute vârfui în gură, iar dă pe de iături — căci nu vede
b in e — şi se năcăjeşte am arnic... Mai rupe odată aţa şi, în sfârşit, ni
mereşte. Dă ait pumn iăiceruiui, oftează din băierile inimii şi coase. Aude
ceva afară, înaiţă capul să vadă, se pleacă pe spate cătând în ogradă, apoi
se ridică în genunchi şi din felul cum caută, înţelegem că a văzut. Asta parcă
o înfurie şi mai rău. De aceea se aşează iar cum era la început, ghemuită
ca într'o mătanie, şi coase, cu spatele drept spre uşă.
SA N D U e mirat când dă cu ochii de ea şi o vede aşezată astfel. Se
uită să vadă ce face, îşi dă seama şi zice firesc: <' N oroc! * Dar Vochiţa se
face că nu aude şi buşeşte Iăicerul, schimbându-şi felul de aşezare, întocmai
ca mai înainte, cu pulpele strânse de-a-lungul coapselor într'o parte şi
bosolind din nou în poale ţesătura la care lucrează. Sandu se apropie de
Vochiţa, de-a-dreptul dela uşă, adică în dreapta, se lasă pe vine în chip de
glumă, şi-i spune la ureche ceva mai tare şi mai rar: * N o r o c ! 4 Vochiţa
atunci se supără rău, deşi se face că n'a auzit. Dă un pumn furios în lăicer,
să-l rupă nu alta, şi iar se aşează ca la mătanie deasupra lui, întorcând
înadins spatele lui Sandu. Omul zâmbeşte o clipă şi trece în cealaltă parte
a femeii, se lasă de-abuşelea ca copiii şi ţipă rar, în joacă 4 N o -r o c ! * la
care, fireşte, Vochiţa bosumflată foc, nu răspunde şi-i întoarce iar spatele
aşezându-se turceşte şi bătând cu pumnul în lăicer.
Sandu se scarpină la ceafă, sub căciulă, făcând-o să lunece peste ochi
şi zice înjunghiat a râs. « Ei comedie. . . o. Apoi suceşte din cap în chip de
mirare şi spune în glumă: « Ştiam eu că eşti rămasă într'o u reche.. . d'apoi
acuuu. . . nu mai auzi riiihr /oc / '' Rărind vorbeîe deia urmă şi dând din
cap in chip de amarată hazlie. Dă să puie mâna pe ea.
V O C H IŢ A it fulgeră cu coada ochilor, rupând furioasă aţa, şi zice
scurt: c Lasă-mă in p a ce! o Apoi incepe iar să-şi puie aţa in ac.
SA N D U pricepe că-i supărată, dă din cap şi-i răspunde liniştit.
V O C H IŢ A răspunde aşa de scurt « A m ! o de parcă ar fi un câine care
latră scurt « H am ! *
S A N D U dă din cap, necăjit: « Apăi. . . te-am cunoscut eu. . la care
Vochiţa mârâe infundat « Mda ! ') cu dispreţ, de parcă i-ar zice « Aşa o faci
'mneata pe deşteptul, că toate le ştii 0. Dar omul ii lămureşte cu ton uşor
şi oarecum grăbit: " După felul cum te-ai sculat azi din aşternut. . .3 şi
spunând astea işi ia căciula din cap cu mâna dreaptă se intoarce şi dă
să şi-o puie in cuiul lui Pepelea, dar nu apucă s'o aşeze ş i:
V O C H IŢ A se repede cu glasul tăios şi plin de harţă, « Ce-ţi pui căciula
acolo ? * . .
S A N D U aproape speriat de izbucnirea ei şi aproape râzând zice uşor
un c ptiu ! a care nu se aude prea tare, dar se vede din expresia lui şi face
cruce cu mâna stângă de mare uimire. Apoi răspunde poznaş, cu aerul
cât se poate de serios: 3 Păi a .. . (dă din umeri) 3 Am cercat s o pui afară^. .
î i . . . in. . . vârful plopului. . . dar. . .a (întinde mâinile în laturi, ridicând
umerii ca şi când ar zice: 3 Ce să fac? N'am putut. . . N am a ju n s!.. .a.
V O C H IŢ A răspunde repede: 3 Ia nu te mai face a nu pricepe ! a Cu
oarecare dispreţ şi lehamite în glas. Dar îndată întăreşte şi apasă: 1
doar acela nu-t cuiul a. Şi termină vorba scurt, tăiată, când e
tonul mai tare.
S A N D U face un gest ca şi când ar zice: 3 Buuun! am priceput a şi
zice lung 3 Ahaaaa! a apoi restul îl spune uşor şi firesc.
V O C H IŢ A răspunde de parcă ar vrea să-i facă în necaz şi îl cam
strâmbă, în vreme ce se scoală şi se aşează pe pat trăgând lăicerul după ea.
S A N D U zice: 3 Brava ! a ca şi când ar zice: Foarte frumos şi chibzuit. . .
apoi se răzgândeşte şi spune 3 Adicăă. . .a lungit, după care face cu mâinile
un gest de răsturnare, arătând că lucrul stă pe d o s : 3 Iţi stă gâlu/ în cu i. . . a.
V O C H IŢ A răspunde mai apăsat decât înainte, mai rar şi mai tare.
S A N D U zice 3 Brava! a întocmai ca înainte, liniştit cu admiraţie
batjocoritoare. La urmă, spune calm, că parcă ar spune cine ştie ce tnare
chibzuinţă: 3 Şi atunci. . .a (ridică dintr'un umăr şi suceşte capul ridicând
sprâncenele 3 Fireeeşte. . . nu mai are loc şi căciula mea. . .a Apoi simplu,
scurt, uşor, aproape neauzit, pentrucă totodată dă din cap, de parcă zice.
3 M d a ! Ş tiu ! a sfârşeşte spunând 3 Am priceput! a Şi se aşează pe pat
lângă Vochiţa, arătându-se limpede că are chef s'o necăjească— ceea ce
se vede din zâmbetul lui, şi mai ales din faptul că-i dă cu cotul. Vochiţa
se trage mai spre faţă. Sandu lunecă iar spre ea şi iar îi dă cu cotul. Atunci,
V O C H IŢ A îl împinge cu dosul mâinii stângi de parcă vrea să-l zvârle m
aer şi-şi spune vorbele dovedind că n'are chef de glumă. Celelalte replici se
spun obişnuit până ce trece Sandu la tron şi, arătându-1, se aşează pe el
zicând: 3 D a' aici este voie dela Stăpânire 3 apăsând pe este.
V O C H IŢ A işi aduce aminte că are treabă la tron, ori o face din pornire
limpede să-i necăjească. Se scoală, lasă de o parte lăicerul şi se duce spre
9*
tron după ce a spus vorbele: « De la stăpânire o fi. . . dar nu-i dela mine. . .
Că acolo am treabă e n /t
SA N D U se scoală şi se duce spre vatră !n vreme ce femeia cotrobăeşte
în ladă, de unde scoate nişte aţe şi cârpe printre care caută ceva. . . Omul
se aşează pe marginea vetrei aşa că astupă locul dintre vatră şi pat după
ce a spus cu două înţelesuri vorba despre stăpânire. . . « Care tu eşti aşaa
de maure. . . (apoi apăsat, şi fără glumă) că nici nu ştii ce e aceea.. . rtă-
panire...').
V O C H IŢ A îi răspunde cu răutate fiindcă înţelege unde a bătut el ca şi
când i-ar zice: " Apoi dă ! eu îs proastă pentrucă nu m'ai învăţat tu, deştep
tu le!') aşa încât, când spune: * N'ai fost 'mneata să mă înveţi * apasă şi
silabiseşte pe tnnea-ta spunându-1 cu tot dispreţul.
S A N D U râzând pe sub mustaţă, clatină capul, de parcă ar zice: * Mţ.
Apoi se poate aşa ceva! " Spune: * D'apoi de ce-o batjocoreşti, pe maică-
ta ? .. . Că aceea era femee (şi dă din mâini arătând că era întreagă şi zdra
vănă) cuminte.. . şi cu (acelaşi gest) doxa la capul ei.
V O C H IŢ A răspunde * Era ! * cu tonul care ar spune « Să ştii 'mneata
că era. . . degeaba râ zi! o Şi după ce a găsit jurubiţa de aţă pe care o căuta,
se aşează pe tron, să lucreze mai departe.
S A N D U înalţă capul întrebător şi deschide braţele spuind cu ele:
"N u -i a ş a ? ... "A p o i zice chibzuit: "C are vasăzică nu pntea să nu te
înveţe. . . Apoi schimbă tonul şi spune cu oarecare lehamite, dar şi cu
vădită dorinţă să-şi râdă: " Dar zi că-i cam mu/tişor de atunci şi ai u ita t.. .9
(apoi se întoarce) Orii (te pomeneşti că) ţi-o fii sărit învăţătura dela cap
odată cu u u .. . (acum apasă bine cuvintele, să fie lămurite şi tari ca nişte
ciocane) doaga aceea. . . pe care n'o mai a i . ..').
V O C H IŢ A în vremea asta începe iar să caute ceva prinprejur şi prin
odaie cu ochii şi cu mâinile. Nu găseşte şi se scoală umblând cu ochii prin
toate părţile în timp ce spune în bătae de jo c şi scuturând din cap şi umăr:
" Cum s'o am ?. . . că doar le-ai strâns mnea-ta pe toate.. . Aci se vede
că a găsit lucrul pe care-1 căuta şi care-i pe prichiciul vetrei, aşa încât,
Sandu şade în drum. Deci, sare furioasă la el şi-i dă peste picioare, ca să
treacă, spuindu-i vorbele celelalte.
SA N D U luat repede face o mişcare de fereală ca şi când se aşteaptă să
mănânce o palmă, se strânge ghem să-i facă loc, apoi se scoală spunând mai
în râs, mai înadins: " Păi, unde să stau. . . Doamne Sfinte ? ...'). înşiră pe
urmă legat şi aproape cântând şi arătând cu mâna când într'o parte, când
în cealaltă, când la mijloc: "c o lo nu-ţi plaace (întăreşte) ceea ce nu-ţi
plaace.. . (apoi scurt) Mă r o g .. . (acum rar şi silabisit) Ce-ţi place ? . . . t.
V O C H lŢ A după ce şi-a luat foarfecile pe care le căuta, se aşează pe
locul unde apucase. Adică şade pe pat, cu spatele spre lume şi faţa ia vatră,
punând picioarele pe vatră şi ţinând lăicerul în poală. întoarce capul la
Sandu de-i lămureşte îndesat, scurt şi cuprinzător: "A zi nu-mi place
nimic (a zis pe nimic tăios şi cu mâna a făcut un gest ca o sabie care taie
omul în două) " pentrucă-s mâmoara (şi pe mânioasă a dat din cap în jos
scurt, de-ţi vine să crezi că a bătut cu bărbia un par în podea să pue hotar.
SA N D U dă şi el din cap vrând să spue: Aşa da, mai vii de-acasă.. .
să ne lămurim. . . şi zice: " Braava !. . .* (apoi rar şi cuminte) Vasăzică azi
V IC T O R IO N PO PA : C U IU L LU I PEPELEA 3s
e ziua (a (repejior şi fără greutate) cum s'ar zice. . . (alt ton) şiii. . . măcar
că-i Sfânta S âm bătă... îi f i a ă c /o c . Acum are iar chef de glumă.
Se face serios şi tainic, umilit şi ascultător schimonosindu-se în râs, « dacă
m 'oi spânzura. . ." . . . .
V O C H IŢ A s'a înfuriat de-al-binelea de atâta batjocura şi-l răspunde
ca un arici înveninat: « Mai bine spânzură-te de. . . (şi arătă cuiul cu mâna
dreaptă, apăsând pe vorbe) rund lui P e p e le a B a te vorbele îndesând pe
consoane, aşa încât Pepelea, cu cei doi pe-pe din el, vine de parcă l-ar fi
scuipat de două ori. . . 4 Că acela e înfipt Mae în părete. . . (apoi mar tare
şi dă din cap de parcă-1 bleastămă ca pe-o urgie) Ţiine nu şagă. . . (apoi şi
ea îşi bate jo c şi îl strâmbă): 4 Că doar l-ai scris în zapis 9.
S A N D U a priceput în sfârşit tot. Face lung şi vesel: 4 Ahahaaa!. . ."
pornind cu A de jos, ridicând până la Ahahaa. . . apoi coborînd iar până
jos. Pe urmă spune cu mare însămnătate: 4 Iacaa, acu (apasă pe acu de
parcă ar zice, a&ia acu) m'am dumirit eu ăe-ai-Maelea. . . După aceea zice
ca încheiere, şi lucrul lămurit, rar: 'maea-ta. . . a: citef. . . de fo-caţ se vede
unde-i -SâmMtd azi -) e spus mai cursiv — ca o explicaţie adăugată.
V O C H IŢ A e îndărătnică şi răspunsurile scurte i-s spuse cu tonul
pe care ar zice: 4 iaca aşa. . .9 ele nu se aud prea tare şi nici nu-i nevoie.
E destul că se vede mişcarea scurtă din cap. . .
S A N D U urmează dând din cap ca să spue: (M d a !. - .) şi (nici v o rb ă .. .
bine înţeles. . . ) 4 Tot despre cuiul lui Pepelea ca şi (la fel ca şi Sâmbăta
trecută!) şi când a zis Sâmbăta trecută a mişcat capul mtr o parte de parcă
ar fi vrut să arate Sâmbăta pe care a zvârlit-o la spate.
V O C H IŢ A răspunde: 4 T o c m a ! * încăpăţânată, cum răspunsese şi
înainte. . , . ,
S A N D U zice: 4 E ee! bu n ! o ca şi când ar zice 4 Apoi atunci m a m
dumirit. . .4 Apoi strânge umerii în loc să spue: 4 Fă cum vrei. . . eu ce
pot să-ţi fac? i Şi urmează: 4 Păi atunci. . . (îndesat, larg) toacd.'.^ .
Pe urmă vorbeşte ceva mai uşor şi repede. . . Abia la 4 m a m mvaţat "
răreşte puţin cuvintele: 4 Ba încă aşa (aşa de grozav de mult) m am mva-
ţaaat. - - că. . . (nu-mi mai pasă. . ." .Ş i gura se strâmbă arătând lehamitea,
iar mâinile se ridică şi parcă o zvârle spre pământ cu palmele în jos).
V O C H IŢ A se aştepta la asemenea răspuns; 4 Păi astaaaa. . .4 (se putea
să fie altfel?) Ştiiu euuu (mai uşor, încheerea şi pufnit pe nări) vezi
S A N D U şi (. - - cu tonul lui; dar) nici (rar) nu nreaa. . . (mai repede)

să te mai a u d ...a . . . . . . . .„nu:
V O C H IŢ A rărind vorbele şi mai tare, cu scârbă fara sfârşit. . - . " rai
şi artaa o ştiu e u !. . . 9 (a ridicat glasul până la asta, apoi l-a cobon t, iar:
vezi b iin e ... (a fost spus lung şi egal).
S A N D U (ba nu zău. . .). Dar cumm (vrea sa blesteme, de aceea zice
repede): 4 Doamne iartă-mă - să fie altfel". Şi acum lămureşte cu toată
chibzuinţă vorbind curent. . .
4 M ai pică şi ca cloşcă 9 e spus rar, m grupe de vorbe; mai pică şi
ea — c lo şcă .. . (apoi uşor) şi n 'o mai auzi. A doua pildă e spusă mai apăsat
ca şi când ar fi început cu 4 Dar uite, citiar şt 9. "D a r tu, nu . 9 e spus cu
dinţii strânşi de parcă e bătut în pumni, ciocămndu-se bine consoanele 1
şi n şi tăindu-se scurt în final. « De doisprezece ani * (vine silabisit şi

puţintel cântat, arătând că ar fi grozav de mulţi). Ooooo ţii (uşor) pe care
ai apucat-o (acum, cu ton egal, monoton, ca o moară stricată, îndesind
silabic consoanele) 4 Cniul lui Pe-pe?en - Ca-iul lui .Pepelea. . . o ca şi când
nu s'ar mai isprăvi. Totodată Sandu se ridică de unde şedea şi se duce
oftând spre fereastră, de rămâne cu spatele către femee.
V O C H IŢ A îi răspunde cu tot focul, ochii mari şi glasul nestăpânit:
9 Oi fi având şi eu pricinile meie / o Apăsând pe mele şi arătând cu un
gest de mână scurt şi viu către pieptul ei. Apoi se răsuceşte şi privindu-1
ponciş din spate printre gene, peste umăr, îşi flutură degetele spre el
urmând mai liniştită 4 fia rta, nu te-ai dumirit să întrebi ? 4. Dar din tot
felul lui de vorbă, se vede limpede că ştie ceva primejdios şi însemnat pe
care nu vrea să-l mărturisească. Dar tot odată s'a întors şi s'a aşezat în
fundul patului cu lucrurile în poală.
S A N D U fireşte, nu crede nimic. Sau crede că e vreun fleac de pricină
pe care o face 'mneaei 9 din ţânţar harmăsar 9. De aceea se întoarce pe loc
spre dânsa şi răspunde cu crâncenă uimire batjocoritoare, de parcă vorbeşte
cu un copil hăbăuc, întinde vorbele: « Cee vor-beşti 'mnea-taa ?. . . M ţ!
M ţ! M ţ ! . . . Aauzi m inunăţie... T e a a a !... (apoi mai curgător, făcând
câţiva paşi spre ea) şi, mă r o g .. . (iar ridică glasul) ce (anume) s'a întâm
plat. .. (lărgeşte) aşaa faptă grozavă ?. . . 9 Pe urmă mai simplu: « A început
să cânte ? 9
V O C H IŢ A nu-şi dă seama de cine vorbeşte: 9 Cine? 9.
SA N D U arată cuiul cu capul (9 C u iu l! 9 ). După aceea reia tonul de
mai înainte şi-i adaugă o tăinuială prefăcută, vicleană şi plină de luare
în râs: 9 ori. . . (mai încet şi repede) când plec eu de acasă (rar şi înseninat)
sare din părete şi joacă tontoroiul 9.
V O C H IŢ A aproape ameninţătoare şi răspunzând la batjocură ca unui
prost 9 Mai ştiiii ?. . . 9.
SA N D U ţine tonul de mai înainte, dar îl întăreşte, ca să arate şi mai
mare minunăţia şi să-şi mărească batjocura şi ajunge aproape de stă răzămat
de stâlpul coşului.
V O C H IŢ A drept în ochii lui şi plecându-se către el, cu degetul ară
tător întins, de parcă zice: 9 Asta e 9 şi spune 9 P o i.. . iaca pilda aiasta.. .
(răsuceşte mâna în loc de a zice: cam pe aici e) s'ar cam lovi 9.
SA N D U se preface că iar află lucru nou. întreabă tainic, în râs: 9 şi
mă rog. . . după ce se face om . . . (întreabă cu capul şi ochii, apoi zice rar
şi cu aer că-i lucru groza v.. .) Ce se întâmplă?. . .9.
V O C H IŢ A răspunde dârză, şi foc, cu ochii la el: 9 Păi ia ca .. . (tocmai)
aiasta aş vrea să ştiu eM, ce se întâmplă. . . (vâră nasul în lucru şi mormăe,
dând din cap a mare năduf şi oftând). D a' bine nu se întâmplă el. . . (apoi
mai încet) . . . dacă o fi să se întâmple ce v a .. . 9.
S A N D U răspunde tot în şagă: 9 Ahaa. . . (apoi mai liniştit) După cât
pricep eu (mai repede şi mai uşor) cu mintea mea cea proastă, (mai rar)
până acuuu. . . (dă din mână de parcă netezeşte lucru] şi îl termină) nu s'a
întâmplat n im ic .. .
V O C H IŢ A ameninţătoare de grozăvenie ca şi când ar zice: 9 Nu-şi
pune cu mine în c â r d !.. . 9 — 9 Asta mai lipsea ! 9.
S A N D U o face pe liniştitul şi arată că răsufiă; Siavă Dom nului. . .

zice: « E e e b u u n ! Bine că m'ai lin iştit!.. «D u p ă aceasta se aşează în faţa
Vochiţei, cu coateie pe genunchi şi porneşte să vorbească măsurat, cu mare
judecată, de parcă ar spune ceva temeinic cu desăvârşire.
începe rar, apoi îndeseşte treptat până Ia urmă, vorbind dintr'o singură
sufiare, aşa încât, Ia sfârşit nu mai are piept şi răsuflă de uşurare.
V O C H IŢ A se înfurie peste măsură văzând până unde a ajuns dumnealui
cu batjocura, îşi strânge lucrul, trântind în el cu pumnul: — 4 Apoi daaa. ..
(te c r e d !) meşter mai eşti Ia vorbă 'm n eata/.. . Se scoală, se dă jos, trece
prin spatele Iui Sandu şi oprindu-se o clipă acolo continuă: «Ş i îndată
Ie (întoarce mâna) întorci pe toate şi Ie iei în râs. Se duce pe tron să lucreze,
arătând că vede mai bine lângă fereastră. De fapt voia să fie mai departe
de Sandu.
S A N D U răspunde prima frază în urma ei, întocmai cu tonul şi gestul
ei îngânând-o. Apoi schimbă tonul: « D a' (ia spune-mi un lucru) rogu-mă,
mneatale. . . (şi în vremea asta vorbind rar se scoală şi se apropie de Vo-
chiţa) « . . . D e ce n'ai spus aiasta când şedeam (şi arată pe geam
privind-o cu înţeles) în (cu dispreţ care să arate ce proastă era casa) coş-
moaga (mai repede) moştenită de alde tată-tău unde n'aveai (nici) cum
întoarce 0 0 0 , -o căru ţă.. . (apasă) atunci să fi spus: « Nu cumpăra, omule,
c a s a i... Că o să-mi stea în gât (zvârle vorba repede şi tare) cuiul lui
P ep elea ...*.
V O C H IŢ A nu se uită Ia el şi bolmojeşte răspunsul dând din umeri.
S A N D U « E eh !. . . Ia nu-m i zvârli cu praf în ochi * (vorbă!) clatină
capul plescăind buza de parcă zice: (Fleacuri) — « Parcă 'mneata vorbeşti
vre-odată ce ş t ii...* ( v o r b e !)— acum întăreşte: «Mneata (rar) vorbeşti
aşa. . . cum te-apucă de dimineaţă. . . (asta-i) cum te s c o li! * Şi-i întoarce
spatele pornind spre mijlocul scenei, apoi se întoarce Ia un pas de Vochiţa:
« Eeee !. . . Dar atunci prea era cu priinţă.. .*. Şi arată prin gestul mâinilor
cât şi cum se umfla de bucurie femeia ca un curcan, atunci când îi spune
vorbele.
V O C H IŢ E I i s'a c'am închis gura, răspunde aşa, într'o doară, fiindcă
nu poate să tacă. Dar se vede cât colo că n'are ce răspunde şi e încurcată.
S A N D U se simte biruitor şi-i zice: « T e creeed ! . . .* . Apoi o atacă,
lovind-o tot Ia duruiala ei, când zice duruit se vede cu cât necaz zice şi
arată cu tonul vorbei şi cu gestul ce îngustă, păcătoasă şi murdară era
bojdeuca cât un degetar. Dar pe urmă întinde braţele şi se Iasă pe spate,
de parcă el însuşi se umflă, şi i se umple glasul întreg când vorbeşte apăsat
şi sănătos de «Cogeam ite gospodărie întem eiată...*. Numai din ton o
simţi cât e de mare şi de bogată. « Şi başca de asta * e spus cu gest de mână
care arată că mai este şi o altă faţă a folosului. Iar când zice « luată p e . . . *
dă din degete ca şi când ar fi dat timerice. - - Aşa în câ t« unsprezece galbeni *
trebue spus cu ton, care să arate că e sumă de râs, neînsemnată.. . Când
a isprăvit de spus îi întoarce spatele şi se îndreaptă spre Iada cu zestre.
V O C H IŢ A nu mai atacă. Acum se apără. Spune răstit, fireşte, pentrucă
aşa e tonul ei, dar spune fără îndemn, mormăit.
S A N D U îi zvârle o pereche de ochi peste umăr râzând pe jumătate:
« Ei poznă!. . (şi vâră mâna stângă în Iadă de scoate zapisul. Bate zapisul
cu degetele dela mâna dreaptă: «Era cum scrie aici la z a p is ? ... (şi-l
desface, apoi citeşte, plecându-1 spre lumină ca să vadă) mormăe câteva
vorbe neînţelese căutând rândul care-i trebue — apoi face — « îhî » dove
dind că a găsit. . . Şi citeşte, cu intonaţii şcolăreşti de citit, deosebite de
vorbirea obişnuită, punând punctele şi virgulele ca la şcoală: Gard bun,
. . .când termină cate o parte, ridică ochii la Vochiţa şi aşteaptă răspuns.
Femeia nu se grăbeşte să-i facă pe plac şi atunci el o îndeamnă zicând:
« Hai ?. . .» Abia atunci îşi deşcleştează şi Vochiţa gura. Iar bătrânul
îndemnat de biruinţă umflă glasul, şi răreşte treptat vorbele, când a ajuns
să citească despre temnicul pentru iernatul ştiubeelor.
prinde glas fiindcă i se pare că întrebarea bărbatului e
neroadă. Şi-i place dumneaei să-i arate că-1 prinde cu asemenea scăpătări.
S A N D U însă, dacă îi dă dreptate la început, arată că nu se dă bătut
şi-şi face partea, răspunzându-i cu vârf şi îndesat. Adică îi vorbeşte cu
dispreţ ^le temnicul făcut de tatăl Vochiţei care era lucru prost făcut.
« Săpat în pământ, învelit cu hreapcă. . . şi cu ţărnă * sunt vorbe care cer
toate ton de dispreţ pe cată vreme dela « Gheorghe Măgură & tonul se
schimbă, chiar numele trebue spus ca şi când ar avea tonul lui « Straşnic
om j » De aceea după « Gheorghe Măgură &se cere un gest cu mâna dreaptă
învârtită, cum se face când spunem « E lucru m a re.. . minunăţie! * Apoi
« Nouă stâlpi » trebue umflat şi rărit de parcă ar fi nouă sute, iar « *
cată să arate că nu erau nişte păcătoase de lătunoae putrede, ci ceva grozav
de bun. . . Iar când se adaugă «r^f owM/ de groşi» se ajunge la maximum de
laudă şi se arată grosimea cu mâinile de parcă Sandu i-ar lua în braţe.
Lauda creşte apoi prin « să putrezească (rar, însemnat, ca să pară mai mult
decât valoarea numărului) patru rânduri de oameni (apoi mai uşor) şi
gârliciul tot să nu se năruie. . . (acum vine o întrebare liniştită, dar cu
vădită intenţie de dovedit biruinţa): Era — (alt ton) rogu-te 'mneatale. . .
(uşor) ce spun eu ? ».
V O C H IŢ A a găsit insă acuma loc să răstoarne toată biruinţa lui Sandu
şi să arate că numai ea a câştigat. De aceea zice hotărîtă, ca şi când ar recu
noaşte cu bărbăţie: Fie! prin vorba: « Er a ! » zvârle însă lucrul pe tron,
se îndreaptă spre mijlocul odăii cătră Sandu, şi învârtind mâna cu degete
răsfirate prin aer, ca şi când l-ar apuca pe bătrân de piept şi l-ar aduce faţă
şi ii stă pricină zicând rar: « Da* vorba-i că era şi cuiul lui Pepelea ! » Face
un gest, care ar zice: Asta-i, poftim ! Pe urmă lămureşte, ţepoasă, dar cu
adevăr şi chibzuinţă « care vasăzică în toată casa şi gospodăria aiasta, (rar
şi apăsat) sfrdi?:. . . (apoi termină vorbind mai repejor).
V O C H IŢ A la urmă închee: « Acu o venit rândul 'mneatale să răspunzi
şi privindu-1 pieziş, vicleană şi răutăcioasă, pentrucă s'a răzbunat sfârşeşte:
Este ?
SA N D U fără îndoială, nici vorbă s'a lehămetit. De aceea nu-i mai
răspunde pe măsura cuvenită, ci dă din amândouă mâinile ca şi cum ar
zice: Las'o naibii. . . « Fie cum zici tu, că n'ajung la niciun capăt cu tine. . .».
Dar vorba pe care o spune e doar « Este » şi dă din cap scârbit.
V O C H IŢ A nu-i mulţumită însă cu atâta biruinţă, vrea să o aibă toată
şi stărueşte cu răutate.
SA N D U o întreabă însă « Care. . . . .» şi i se uită lung în ochi.
V O C H IŢ A arată cu degetul spre ea, spre pieptul e i . . . « C e spui

eu...'> .
S A N D U atunci se răzbună crâncen răspunzând apăsat, rar, de parcă
bate vorbele cu ilăul: « Aiasta se chiamă toacă (şi tonul face o toacă mare,
umflând vocalele, cu gura plină). . . Apoi mai umflate şi cu silabele despăr
ţite « Toa-că maare. . - Toacă pentru urechea om ului. . . şi tocătoare
pentru indurarea. . . şi liniştea om ului. . . (se termină cu gestul care ar spune
« Asta este 1&se scoală, ia căciula din colţul unde o pusese, o scutură şi o
vâră in cap gata de plecare. Vochiţa îi întorsese spatele de mult şi se aşezase
pe pat în faţă, cu lucrul ei, trântindu-1 şi buşindu-1.
SC E N A II
R U S A N D A intră repede şi îmbujorată, socotind se vede că a întârziat
prin cel sat şi că nu-i bine să afle taică-său că nu-i venită când se întoarce
el dela ţarnă. Dând cu ochii de bătrân se sfieşte deodată, ceea ce se vede cât
colo din încetineala cu care zice « Sărut mâna, tată 9 după ce intrase val-
vârtej şi veselă.
S A N D U are însă altele în cap, nici nu bagă de seamă ce-i cu fata. E
bucuros că are cu cine vorbi ca să-şi verse năduful. D e aceea e grăbit şi-i
spune repede, luând-o pe după gât: « Eeeee. . . bine-ai venit, Rusand'o «
apoi, se face a gândi şi zice mai rar: « M ă rog ţie. . . (aici îşi mozoleşte o
clipă mustaţa, cătând vorbele, ori şi-o mângâie cu mâna dreaptă) « Scoa-
te-mă dintr'o mare încurcătură. . Cu m Rusanda se uită la el şi aşteaptă,
bătrânul întinde mâna, ca şi când ar vrea să culeagă vorbele, ori le-ar
câ n tă ri... apoi începe numărând pe d e g e te ... « D in t r e ... (întinde
degetul mare) Părintele V asile.. . (întinde degetul arătător) Dascălul Toader
şiii. . . (întinde degetul, dar nu-i vine numele pe gură şi scutură mâna ca şi
când ea trebuia să-i spue c in e -i... Se bâlbâe:) A ăăă.. . M l . . . A ă ă ...
(şi-aduce aminte deodată şi zice, repede, sărit) Petrache Paracliserul. ..
(tonul lui parcă ar fi mai zis: El era bată-1 să-l bată!) Cine toacă mai straş
nic ?. - - (astea sunt spuse rar şi dezghiocate).
R U S A N D A răspunde repede şi firesc.
S A N D U ridică din cap. . . zicând nu. . . Ei n uu u !. . . Apoi o bate pe
umăr în loc să-i spue « Aşa-i cum spun eu « şi-i zice răspicat « Mamă-taaa,
fetico ...<>. Pleacă spre colţul din dreapta, cam spre fereastră, trecând
în cealaltă parte a fetei, dar se întoarce repede la ea, o ia de umăr cu dreapta,
o strânge lângă el, zicând, în continuare de ton: « Daaaa. . . dintre toţi
(enumerare) farco&nicii.-- pdidmnrii şi dascd/ii din părţile noastre...
(întreabă cu m âna: Eh ?) Cine toacă ntai straşnic ? , r , t?
R U S A N D A acuma a înţeles că-i glumă, dar îi face cheful: « 1-ratele
Codrat dela Schitul C aprei! «. Iar fiindcă bătrânul închide un ochiu ca şt
când ar zice: Zăău ? fata întăreşte « Asta ştie toată lumea « şt face un gest
cu mâna care ar însemna: ^ sta-i -Sfanţ.. . nu se poate să nu recunoşti.
S A N D U însă o bate iar pe umeri şi-i spune întărindu-şt treptat tonul
şi apăsând vorbele « prost « « aiasta * « tot numai eu 9 şi « tot maică-ta '.
Pe urmă porneşte cu glas firesc, dospit in luare peste picior, ca la un bătrân
9° C A R TE A SA TU LU I
poznaş care vrea să-şi ascundă năcazu] sub glumă. Dar dacă începutul a
fost mai rar şi mai aşezat, vorba se încălzeşte pe rând, creşte şi se face mai
răspicată, până se taie scurt, în fina), când vorbeşte hotărît de parcă ar
spune lucru] adevărat cum nu se mai poate.
R U SA N D A izbucneşte în râs, văzând gluma şi arată din tonul şi
zâmbetul ei că e obişnuită cu răbufnelile dintre cei doi bătrâni. Şi râzând,
dă din cap ca şi când ar zice: Vasăzică îţi râzi de mine. . . Spune pe râs:
« Măă miiram eu 3 puţintel cântat. Pe urmă termină aproape cântat.
S A N D U îi răspunde şi se apără de învinuire, negând din cap şi din
mâini, dar mai ales din apăsarea vorbelor: « Ffffeeerrit-a Sffântul!.. . 0.
Ceea ce spune apoi 3 'Mneaei se ceartă şi se 'ncontrează fugară 0. Are
accentul pe ultima vorbă adică, Vochiţa n'are nevoie de tovarăş la * încon-
trat Mai limpede, se ajunge la tonul just răsturnându-se provizor fraza:
« Singură se ceartă şi se 'ncontrează 'mneaei 3.
Auzind vorba asta Vochiţa se supără. Buşeşte lucrul jos fulgerând din
ochi o privire spre bătrân. Ceea ce văzând, Sandu arată fetei cu capul
spre ea şi zice scurt 3 P oftim ! 3 Apoi mai uşor 3 Acu se 'ncontrează şi (acest
şi trebue să fie spus ca şi când ar fi vorba 3 cAtar y: 3) cu /acru/ din mâna
dumisale. Dar în vremea asta Vochiţa le-a trecut pe dinainte şi a ieşit
trântind uşa. N'ar fi rău totodată ca ea să bodogănească ceva neînţeles tot
timpul de când sare şi până iese, dând din mâini, ca şi când, cu adevărat
s'ar certa singură. Dar bătrânul îşi continuă vorba şi arătând-o cu mâna
stângă zice: 3 Şi acu se 'ncontrează cu uşa. . . 3.
R U SA N D A care a urmărit pe mamă-sa cu ochii, îi prinsă de păreri
de rău, spune bătrânului cu mustrare dulce: 3 Ai supărat-o ! 3. Şi are tonul
care ar trebui dacă ar avea de zis: 3 Păcat! nu trebuia, săraca ! 3.
SA N D U se apără şi mirat: 3 E eeeu ?.. . 3 . Dă apoi din cap negând. . .
şi explică, 3 se 'ncontrează cu 'mneaei rmgard / 3 (repezind prima silabă
tare: rin şi sfârşeşte mai încet). Pe urmă bate în mâna stângă a Rusandei
cu degetul arătător deia mâna lui dreaptă şi începe cu un ton plin de taină,
ca şi când ar spune cine ştie ce lucru mare 3 Că aşa-i e a .. . -Sâ?n&dta__ la
toaca. ..3 . Apoi mai tainic, face mărturisirea grozavă: 3 îşi face răfuelile
şi (fireşte, ce vrei să facă?) to a că !. . . 3 . După aceea o bate pe Rusanda pe
umăr de parcă ar zice: 3 Aşa e cum spun eu 3. Trece prin faţa ci şi şade
pe pat.
R U SA N D A răspunde cam în glumă, cam într'adins. ..
SA N D U învârte mâna în aer, ca să spue: 3 Ce ştii t u ! . . . E lucru
mare !! 3 zicând: 3 H ehehe.. . ce ştii tu. . . Apoi o chiamă pe Rusanda lângă
ei încârligând degetul arătător, fără v o rb e .. . şi îi spune foarte tainic, în
şoaptă: 3 Nu s'audee. . . fiindcă i s'o astupat g â tu l.. .3.
R U SA N D A dă capul pe-o parte mirându-se: 3 Nu mai sp u n e...
Eee ! . . . 3 Dar Sandu îi răspunde făcând din ochi şi cap: 3 Asta-i. . . cum
spun eu. . . 3 . Pe urmă îi explică arătând cu degetul arătător, cum i-a intrat
cuiul lui Pepelea în gât şi spune: 3 1-a intrat în gâştereaţă... raiul lui
P ep e le a ...3. Atunci Rusanda înţepeneşte capul în gât, îl suceşte puţin,
priveşte pe bătrân cam într'o parte ca şi când ar zice: 3 Nu te c r e d .. . Vrei
să mă amăgeşti 3. La care Sandu o încredinţează că vorbeşte drept din
fundul inimii, punând mâna pe piept ca şi când ar zice: Se poate să nu mă
V IC T O R IO N P O PA : C U IU L L U I PEPELEA 91
crezi tu pe m in e ? ... Apoi bătrânul urmează arătând că i-a venit un

gând bun.
S A N D U apasă şi iungeşte vorbele « Afoore minune a. . . iar D iaavoiul...
tot odată. . . Face « M ţ. . . a şi un gest care spune: Asta nu-i treabă curată.. .
ti în doi peri. . . apoi încheie rituos şi rar « Vasăzică trebue cetame/ a. Dar
acum schimbă tonul şi gluma care părea că s'a împletit mereu în vorbele
lui, se duce cu totul şi vorbeşte cu amărăciune adevărată: a Şi fără cetanie
na mă mai întorc acasă. . . Că eu îs om (rar şi bătut) oste-m't de manea anei
sdptdmam'. .. Şi n'am (scuipând vorbele) vlagă, Aofdftd de n ecu ratu l...
să mă 'ncontrez cu lumea (tocmai) în ayan de Daminicd. (Pune punct. Stă
o clipă, dar continuă mai cu forţă şi întrerupt) şi să stric ea ti/tna cacenita-
<Syintei-2:7e de-mdine şi trudei-mele-de gospodar cinstit. ^4iasta-i / (şi tae
vorba brusc). Apoi se scoală şi vorbeşte mai încet, dar cu tot atâta hotărîre
şi năduf apăsând pe că e u . . . ca'm n eaei.. . na mai rmr&esc. (Apoi îşi
îndeasă căciula pe ochi, ca omul supărat, îşi ridică nădragii din brâu,
şi iese. . .
SCENA III
R U S A N D A oftează cu ochii după el. . . se uită lung la cui, dă încet din
cap în loc să zică: <' Mare bucluc are să iasă 9. Apoi strânge din umeri, căci
vede că nu poate face nimic să îndrepte lucrurile. Se duce încet spre uşă,
dar n'apucă să puie mâna pe clanţă şi se fereşte, fiindcă uşa se deschide
furtună şi intră Vochiţa val-vârtej. E mânioasă-Dunăre şi se vede că aş
tepta să plece bătrânul. Spune răstită: — a Ia nu-mi sta acu şi tu în cale ! t.
Şi se duce de-şi ia lăicerul zvârlit pe jos în stânga. Celelalte vorbe le bod o
găneşte, numai aşa, ca să-şi verse focul şi să nu tacă, în vreme ce trece cu
lăicerul târîndu-1 spre tron.
R U S A N D A jumătate minunată, dar jumătate ştiindu-se cu musca pe
căciulă se arată jicnită cu teamă.
V O C H IŢ A îi taie apa la moară scurt, privind-o săgeată în ochi, de-o
face pe fată să-şi plece ochii. . . Pe urmă însă luăndu-şi din nou lucrul,
aţa în gură, pusul în ac, etc. Vochiţa bodogăneşte iuţită: * Iar eu (ca o
proastă) stau d c . . . " şi aşa mai d ep a rte... se uită la ea doar când zice
sacadat * In loc să-i spui (verde) tot. - - *. Şi creşte tonul până la * hoţii cei
de cai 9 . . . scade o clipă şi pleacă ochii, dar întăreşte şi se uită iar din nou
când spune: ' Ca să-ţi vâre mintea 'n cap. . . t. In toate acestea să se ţie
seamă că Vochiţa apasă pe consoane mai tare ca toţi ceilalţi din piesă.
R U S A N D A cu aceeaşi dulce prefăcătorie, dar cu teamă vădită, se face
că nu înţelege ceea ce spune m aică-sa.. .
V O C H IŢ A e indignată de răspunsul fetei. Ridică ochii furioşi la ea
şi-i iese vorba gâtuită, subţire, rară dar smincită: * mai o f . . . o b r o z u l...
să mă 'ntrebi ? .. . * . Apoi flutură palma ca şi când ar ameninţa-o că o plez
neşte, cum faci când zici: * Uite palma aici, îţi dau eu ţie. ..* Şi spune
cântat şi legănând capul: 'Haidahaaa R u sa n d o!... H aidaha...*. Apoi
ridicând sprâncenele şi capul, răbufneşte * Să-ţi iasă ţie din cap, că eu
dorm şi no pricep.. . . (Acum scade tonul până lângă mormăială) cum nu
92 CARTEA SATU LU I
pricepe (zvârle capul întorcându-1 scurt spre geam de parcă ar arăta-o pe

Mărina acolo) orbaca de Mărina (spune cu dispreţ * Or&aca) cumnată-mea
(asta-i uşor, explicativ) blăstămăţiile (aicea apasă pe consoane şi vorba iese
printre dinţi) fie -s ii.. . (e uşor, lămurire).
R U SA N D A simte nod în gât şi înghite în sec, pentrucă o doare se-
muirea făcută de maică-sa. Ii tremură glasul şi încep să pice lacrimi în el
pentrucă se simte nedreptăţită. Abia a oftat: «M aică Precistă Curată!*
încercând un început de cruce sfioasă pe piept « D'apoi m atale.. . e t c ... *
şi glasul î-i tot mai uimit, tot mai îndurerat, cu o jignire tot mai
apăsată.
V O C H IŢ A n'are vreme să se înduioşeze. A dat drumul morii şi nu-i
pasă. I-o taie scurt şi cu mişcarea din cap şi cu vorba. . . « Arc: tu nu eşti
mai brează ca e a ! * (scurt!). Pe urmă, mai în barbă: « Aceea cel puţin are
îndrăzneala şi le face pe faţă *. (se uită la ea) « N 'o face pe mironosiţa şi
pe smerita ca tin e! (punct). Apoi reia «. . .şi care în schiiimb. . . (dă din
cap ca şi când ar zice: « Câte faci tu. . .*).
R U SA N D A se înăbuşe. . . abia se aude ce spune, de teamă să nu audă
ea adevărul.
V O C H IŢ A n'are însă mare lucru de spus. Bâjbâe, dar vorbele ies
năvală, de îndată ce a pornit una. . . Se poticneşte când şi când, de pildă
caută înainte de spune: « Nu mai unul Dumnezeu ştie pe u n d e .. . (pare
că s'a terminat, dar se repede din nou): Ba mi-1 mai aduci şi în casă.. .
să crape (vorba trebue să pârîe în crrr şi să se rupă în imitând cu ade
vărat crăpatul) etc.
R U SA N D A vede că maică-sa nu ştie mare lucru şi prinde curaj.
De aceea se înjunghie a râs.
V O C H IŢ A bate silabele straşnic: «u i-te-o, Sfântă Paraschivo.. . *.
Apoi o plezneşte în ochi ca şi cu palma, făcând un gest cu mâna de parcă
într'adevăr i-ar lipi în obraz ceva trimis cu dosul palmei: « Pe 'mnenlui. . .
al'm neafa/e...*.
R U SA N D A se face a nu pricepe, fiindcă-i place s'o stârnească pe
bătrână şi-şi dă seama că primejdia s'a dus. Şi îngână tonul când zice:
« Care ? &'mnealui *.
V O C H IŢ A răspunde sacadat, răpşind vorbele şi arătând cu degetul
cuiul de parcă l-ar înfinge de mai multe ori acolo. Doar « Acu ai priceput ? *
e spus firesc.
R U SA N D A mironosiţă şi râzând pe înfundate: « Pe-peiea ? *
V O C H IŢ A (o strâmbă) T o c m a ... şi spune răspicat toată replica
îngăimându-i tonul.
R U SA N D A cu ochii plini de râs: « Da' ce, eu îl aduc ? *
V O C H IŢ A (scurt) Da' cine-1 aduce? (îi îngână tonul de mai înainte)
mamă-mea din groapă ?. . .
R U SA N D A răspunzând face din trup o mişcare de lăsare într'o parte
şi din umăr ca şi când i-ar face în ciudă şi i-ar zice: Iaca aşa! Spune fraza
în felii rupte. . - « D e i-o păstrat drept la cui, ca să vie când o v rea .. . şi
să-şi puie căciula a ic i... (asta-i!). Apoi întinde amândouă mâinile cu
palmele în sus, de parcă ar întinde zapisul în ochii ei: « Scrie la zapis aşa
(până aici mai rar şi mai apăsat) ori nu scrie ? *.
V O C H IŢ A <' da' (ia spune-mi rogu-te cum se face că) de doisprezece

ani (e vreme multă) cum n'a v e n it ? .. Fraza spusă repede, cu ochii mici,
privind pieziş — bănueinici — e întovărăşită de un gest ai mâinii cu dosul
palmei în spre faţă şi mişcând degeteie pe rând de parcă ar scutura fapta
iui Pepelea, ori ar scormoni-o. Schimbă tonul şi continuă rupt: « Şi a c u .. .
(cu tonul cu care ar spune: H odoronc-tronc!) De-odată. . . (uşor) i s'a
năzărit să-şi ceară dreptul la cui ') (are o schimă a feţii şi un gest al mâinilor,
cu care parcă ar aşeza în faţa ei şi ar pături forma unui lucru) o tocma-în-
vara-artaa (apoi mai repede): " când eşti fatd de m d ritaf... şi el ajuns
fiacdu. . . Hai ?. . . 3
R U S A N D A se fereşte să răspundă. Pleacă capul spre umărul ridicat şi
suceşte mâna ca şi când ar zice: Ce să fac? Apoi spune, vorbele, făcând
mici pauze între propoziţii. Totuşi e in tonul ei o sâcâială şi încheind
vorbele se aşează pe scăueşul lui Pepelea.
V O C H IŢ A îşi ţine calea pe care a apucat-o. Spune gradând şi ridicând
din spate cu deznădejde: 3 Mai ştiu eu unde eşti ?. . . Că acasă KM e ş ti.. .
(cu mai multă forţă şi mai scurt) şi mei in minjiie taie nu eşti. « Se duce de ia
ceva de pe tron şi întorcându-se se opreşte lângă fată. Acum schimbă tonul
aşa încât se înţelege că e încheere şi hotărîre luată: « Daaa acu (scurt) una-ţi
spui (două puncte, apoi continuă uşor).
Când zice: a D a' de azi încolo ţi s'o încheiat! ') a întărit iar şi a rărit
sfârşind cu un gest scurt ca sabia, ca şi cum ar tăia un pom dela rădăcină.
Pe urmă spune tot uşor, explicând până ce apasă iarăşi la: a Dar văd că
na-ţi vâri mintea 'n c a p .. . şi (cu tonul lui: iar) eu (categoric) n'am cAcf. . .
să mă sfărâme 'mnealui « etc. Şi terminând vorba trece de fată, spre p a t.. .
R U S A N D A răspunde firesc, dar oarecum mai enervată şi sfârşitul
replicii ajunge, gradând, să fie chiar destul de tare.
V O C H IŢ A care n'a apucat să se aşeze, se întoarce spre ea, îi ia şi tonul
şi ideea întărind tot mai mult: « D 'apoi de unde vrei să ştiu eu, ce pofteşte
(şi pof e spus cu gura plină ca la suflat într'o lampă, şi cu dispreţ). . . Pe
urmă răreşte ca să scoată în vază partea vinovată: 3. . . Dacă-i era numai
de zapis. . . (apoi mai uşor) îl plinea mai demult (acum răreşte iar cu im
portanţă) şi n'o brodea (apasă şi cu tonul şi cu gestul mânii) forma a cu m .. 3
etc. In sfârşit închee categorică: 3 Aşa că. . . feee rog. . . etc.: şi (rar, apăsat)
să nu-m i. . . săm ene.. . mie răsmeriţă tn casă (scurt, tare, definitiv)
Aiasta-i! (cu bătae de jo c :) înţelegi ? .. . * .
R U S A N D A se fereşte şi cu trupul de asemenea gând. S a răsuctt
puţin şi scurt de parcă i-ar întoarce spatele, ori s'ar smânci dintr o legătură.
V O C H IŢ A e indignată la culme şi uimită totodată, zice: 3N u-ţi dă
mâna i) cu tonul pe care l-ar avea propoziţia dacă ar avea înainte un 3 Aaaaa '
pornit cu tonul sus şi sfârşit jos, continuă, după ce s a gândit o clipă:
3 biiine !...<) Se aşează pe colţul din fund al patului şi arată limpede că
s'a hotărît: 3 Atunci a. . -am să-i spuiu eu ! . . .3
R U S A N D A sare în sus de pe scaun la asemenea vorbă aproape dându-se
pe faţă, că nu vrea să aibă Pepelea nicio supărare.
V O C H IŢ A trânteşte vorba scurt şi cu răutate, în bătae de joc, privmd-o
în och i: 3 Cu gura ! ' apoi lămureşte mai încet: 3 Iaca aşa am să-i sp u i..
(apoi, ca şi când ar căuta o lămurire pentru fapta ei) . . . c ă de n u u ...
94 CARTEA SATULUI
(asta-i lucru greu şi de spaimă) trebue să spuiu lui tată-tău. . . (dă din
cap ca în faţa unei primejdii neînchipuite) şi ace!a-i fâtar (nu ştie de glumă
aşa încât) se întâmplă fapta grcga vâ .. . : Şi în gura ei « faptd groxa&â *
s'a lărgit, s'a mărit, a căpătat nişte proporţii de prăpăd.
R U SA N D A nu înţelege aşa c e v a ... De-aceia când zice « O faptd
grotfapă Ea apasă pe vorbe, dar spune în derâdere.
Iar propoziţia « are zapisul la mână ') e întovărăşită de gest făcut cu faţa
palmei stângi în sus, peste care bate de mai multe ori dosul degetelor dela
palma dreaptă ca şi când zapisul ar fi păturit acolo. . .
V O C H IŢ A înţelege că n'are ce să-i împotrivească. Se leagă doar de
atâta, şi asta o apasă straşnic: <'Are drept să vie în toata ziua ? «.
R U SA N D A are un ton care parcă ar zice: « Ei vezi că habar n'ai ? . . .
E mai rău decât atâta. . .<). Spune îndesat: y4co(o scrie că are drept să vie
când o po/ti şi do câte or: o p ofti. . .
V O C H IŢ A simte că i s'a închis gura. Se face că nici n'a auzit răspunsul.
De aceea, fiindcă nu-i convine, schimbă vorba, (ce mai vorbă lungă? După
câte înţeleg eu) « Va să zică, :::: vrei să-i spui ?
R U SA N D A nu vrea. Scutură scurt din cap şi din umăr, pare că zice:
4 Nu p o t ! 9 Vorbele « nu-i spui c sunt însă abia şoptite şi întoarce mame-si
spatele ducându-se la fereastră, unde se reazămă de pervaz, se uită afară şi se
joacă în degete cu o frunză ruptă din oală.
V O C H IŢ A (ca o ameninţare): * Atunci îi spui eu a. (Rusanda se uită
în altă parte şi nu răspunde, ceea ce face pe Vochiţa să spue mai tare):
: Auzi tu ?. . . Ii spuiu eu ! a.
R U SA N D A acum întoarce faţa la ea şi-i spune supărată, fără s'o pri
vească în ochi: « N'ai ce să te amesteci matale! (Dar simţind că se dă pe
faţă, cată să se acopere cu judecata, mai încet rostită) Că doar n'ai făcut
matale zapisul a.
V O C H IŢ A tăiată în pornirea ei o clipă, dă din cap închinându-se:
« Biine !.. . Atunci (ridică umărul în chip de: N'am ce face) Am să-i spuiu
lui T ată-tău ... (întăreşte răutăcioasă) fiindcă 'mneahr:' l'o fă c u t... şi
gata !. . .a. Restul îl spune uşor, firesc.
R U SAN D E I i s'a făcut lehamite. Vrea să se isprăvească fiind încre
dinţată că în privinţa asta n'a făcut niciun rău. Răspunde cu foc şi repede
gata de plâns.
Totuşi când zice: : Spune-i tatei încalţe şi să se aleagă odată a o simţi
pornită să înfrunte orice primejdie pentru limpezirea celor petrecute.
V O C H IŢ A într'o clipă de cumpănă, i se pare că răbufnirea fetei îi
arată vinovăţia aşa de limpede încât ar fi cu adevărat primejdie să spue
bătrânului. Dar ca să dovedească precum că nu se lasă înduioşată se ţine
tare şi răspunde nemiloasă: « Să ştii tu că-i spuiu
R U SA N D A la asemenea vorbă crâncenă îşi pierde cumpătul. Şi, cu
tonul cu care ar zice « Nici nu-mi pasă ! : zice scurt, aproape cu ură: ' Treaba
matale ! : (şi se înghesue cu nasul în geam cu spatele spre odae, jucându-se
cu frunza pe care o rupsese).
V O C H IŢ A nu se aştepta la asemenea ton. 1-a luat apa dela moară şi se
simte mamă nefericită. Dă din cap de parcă zice: aBraaavo ! Fie ! Frumos 1 1 .
Spune moale şi rar, jalnică — * Aşa vorbeşti tu cu mine care te-am fă cu t.. .
V IC T O R IO N P O P A : C U IU L LU I PEPELEA 95
şi te-am ocrotiiit (şi parcă ar mai avea de spus multe, dar deodată se face
iar aprigă şi spune cu răutate) « Atunci, c/n'ar îi spuiu o.
SCENA IV
D A U IN A vorbeşte repede şi grăbită.
V O C H IŢ A răspunde bosumflată de nu se prea aude bine ce-a zis,
lăsându-şi iucrul de o parte.
D A H IN A care are ochi jucăuşi de veveriţă şi cată prin toată odaia o
vede pe fată. Cu ea vorbeşte aitfel. I se vede din gias şi dragostea pentru
Rusanda şi deosebirea de vârstă. Dar mai cu seamă in « Acasă erai şi tu ? *
se arată mirarea şi dorinţa s'o necăjească întocmai ca pe un copii.
R U S A N D A care nu şi-a întors decât capui o ciipă, răspunde dând din
umeri ca şi când ar zice: « Bine înţeies că sunt acasă. . . Unde să fiu ?
D A H IN A o strâmbă şi o îngână, cu toată dragostea. Când zice " Mi te
suceai pe ia poarta Catrinei Ţugue buzele spăsindu-se în giumă şi dârdâe
din tot trupui ca şi când ar vrea să arate cum se sucea Rusanda. . . Dar,
« Batd-te să te bată, inimă 9 are ton de mamă — deşi e în giumă — şi e
întovărăşit de-o mângâere uşoară pe capui fetei.
V O C H IŢ A a înghiţit în goi şi a încremenit. . . abia sufiă: * Caere
Catrind ?. . . «
D A H IN A se frânge de şale şi ridică pieptui strângând umerii: « E (ce
mai întrebi şi tu ?) Caaare. . . (cine să fie, ia) sora Iui GAeorgĂe Afdgură, mă
rog ţie (pricepi cum vine vicienia ? Şi-i face din ochi în semn de înţeiegere.
Dar fiindcă Vochiţa are ochii goi şi pare că n'a priceput nimic, stărue
apăsând: Ei, na. . . ) Mă-tuşa iui Pepelea, deh! (şi iar întăreşte, ca să fie
mai înţeleasă, unde şade flăcăui. . .).
Când zice: « şi 'mneaiei adică Rusanda ' o arată cu capui şi cu o şireată
ciipire din ochi şi zâmbet pe gură (pe care o şterge des Ia coiţuri cu degetui
mare şi cei arătător deia mâna dreaptă, de parcă ar vrea să o ascută).
. . .Se piimbă der pe acoio (iar şireată şi cu gest: pricepi?) că e aer mai
c u r a t... (dă din cap: înţeiegi?) şi (mâna arată că e în aer ceva care
pluteşte şi se învârte) miroase a salcâm. . . înţeiegi?. .
V O C H IŢ A înghite în sec şi abia mai sufiă: s Aşaa ? * încât i-a rămas
gâtul întins şi ochii sgâiţi în goi.
R U S A N D A răbufneşte necăjită, dar cu toată cuviinţa faţă de-o femee
bătrână: Spune tot dintr'o răsuflare, arătând că potriveaia iucruriior e
bine întemeiată şi era socotit s'o folosească.
D A H IN A strânge botui cu seriozitate comică. O priveşte, cu ochi mici
şi vicieni, dându-i dreptate cu prefăcătorie piină de haz. Apasă pe vorbe
dincolo decât trebue, şi pare serioasă iucru mare: Tocma, fe tic o ... (ce
să-i faci? spune cu gestui mâiniior deschise) aşa s'a n em erit... ca să fii
prietenă tocma (şi mâna parcă o arată pe Anica aici înfiptă în pământ). Cu
Anica de (mâna arată cu dosui paimei cum stau caseie peste drum)
peste drum de Pepeiea. . . (apoi uşor şi în râs, dându-i cu cotui în şiretenie.
Apoi iar serioasă de tot) Aşa căăă. . . te duci ia (gestui spune: mereu) în
fiecare zi.
V O C H IŢ A nici nu mai poate spune vorba întreagă. I s'a încleiat

gâtul.
R U SA N D A vrea să astupe pe maică-sa la ochi şi îngăimă ca un copil,
deşi foarte pornită. Fireşte, când zice: 3 Da' n'am fost la Anicaaa. . . *
arată cu gestul: Hăhăhăăă. . . de un veac. . . Iar când spune %Şi azi am
fost odată o o simţi că ar vrea să facă din dusul ei, un dus aşa de mic încât
nici să nu se vadă.
D A H IN A clipeşte spre ea, hoţeşte şi iar îi dă cu cotul: 3 Niciodată
fără soţ. Vorba ceia. . .3 (apoi, se preface speriată că a greşit, şi cu dor
comic de taină spune grăbită în chip de şoaptă) 3 Da mă rooog. . . dacă-i
taină. . . spune şi tu. . . ca să ştiu. . . Eu (habar nu aveam, spune deschizând
braţele şi ridicând din umeri şi sprâncene). Credeam că-i treabă aşezată...
V O C H IŢ A îşi şterge năduşala şi abia întreabă.
D A H IN A veselă, repede, îmbrâncind propoziţiile: 3 ... Fă: d a cd . ..
Şi dacd.— Ce mai ? (ascundeţi ?). Pune apoi mâna pe Rusanda, ca să o încre
dinţeze — 3 Da, măă rog, m atale... (alt ton) De-acu în c o lo o ... (gestul
de astupat gura) Taaac. . . ca mormaMtai. . . (apoi reia în serios) şi până
la botez nu mai zic nici c â r c ! o Aici pufneşte în râs, o ia pe Rusanda în
braţe, lipeşte obrazul de trupul ei, o mângâe şi vrea s'o sărute în timp ce
fata, supărată, se fereşte fără să izbutească a scăpa din braţele vânjoase şi
dragostea furtunatecă a bătrânei. Vorbeşte apoi repede, cu dragoste şi
inimă până ajunge la 3 Ca să vă lase în apele voastre cele tinereşti 3. Vorbe
pe care le lărgeşte ca să le dea însemnătate şi o undă de poezie de demult.
In ce spune mai apoi, e ton simplu şi încredinţat cu desăvârşire de adevăr.
3 Nu-i aşa, Vochiţo ? 3 trebue să arate această încredinţare, căci altminteri
se pierde efectul comic.
V O C H IŢ A ştergându-şi sudoarea— că-i leoarcă — înţepenită pe loc
cum a rămas, răspunde printre dinţi, rânjind, nefericită de tot ce s'a pră
vălit peste capul ei. Exagerează apoi, ca o ameninţare zicând: 3 încalţe
Sanduuu ştie toot. .. pe dearândul. . .3.
Când a terminat de spus: 3 nici nu visează 3 n 'o mai ţin picioarele şi se
lasă moale pe pat. A aflat destul şi vrea să schimbe vorba. Gâfâe când
întreabă: 3 Da' mă rog ţie . . - ce vânt te-aduce pe la noi ? .. .3
întrebările şi răspunsurile merg firesc, puţin cam nervoase, dar simple,
până când
D A H IN A se miră cu gestul, faţa şi vorba 3 Păi, cine să mai ş t ie ...
că doar adineauri (nu mai departe) e t c .. .
V O C H IŢ A îşi dă o palmă şi dă din cap împietrită.
R U SA N D A se apără grozav, dar nici ea nu mai răsuflă bine şi nu poate
vorbi decât întrerupt. Prea îi bate inima că a fost prinsă.. . Eram cu
A n ic a ... îîî î.. . şii (grăbită) Pepelea a trecut pe lângă n o i . .. ş i . . . (re
pede) ne-a dat bună ziu a .. . Dă din umeri (Asta-i) şi a băut o gură de apăăăă
(şi parcă ar mai avea de spus).
V O C H IŢ A îi ia vorba şi tonul de urmează, ca şi când ar fi urmat
Rusanda, dar tot fără să puie punct. 3 Şi iar a dat bună ziu a.. .3 (şi iasă
în suspensie, de a-i zice: şi-aşa mai departe).
D A H IN A cu seriozitate comică: 3 păi (tu nu ştii?) aşa-i Pepelea...
(Daaa). Dă bună ziua (gestul mâinii arată ciocănit regulat înainte) în şir t 3
R U S A N D A supărată, scutură din umăr şi întoarce spatele spunând o

minciună, fiindcă simte că s'a înroşit. De altfel au prins-o căldurile şi i-au
ieşit pe faţă broboane de sudoare pe care şi Ie şterge cu mâna.
D A H IN A face Vochiţei cu ochiul, ţugue buzele, se uită cu colţul ochilor
Ia Rusanda, în ceafă şi vorbeşte liniştită, dar plăcându-i s'o necăjască:
Când zice: 4 Da, mă rog, dacă nu ţi-i cu su p ă ra re...'. Se apropie
de fată şade lângă ea pe tron şi vrea s'o întoarcă spre dânsa. Fata nu se
uită însă, ci vâră nasul sub cotul pe care-1 rezemase de perete şi cată spre
uşă. 4 T o t bună ziua dădea şi când bea apă ? . . . ' .
R U S A N D A se rupe de lângă ea şi trece spre mijloc. . . zicând supă
rată. . . Eee. . . (te întreci cu gluma) Mătuşă Dahino. — Mneataaa râzi,
şi mama se prăjeşte. . . '.
D A H IN A (râde şi face un gest spre Vochiţa: dă-o încolo). Apoi când
spune: 4 Şi zi mai ţii m inte. . .". Rusanda îi face semn să tacă, arătându-i
fără vorbă pe maică-sa. Atunci Dahina schimbă vorba, arătându-i că-i face
pe plac şi se scoală. . .
R U S A N D A răsuflă în sfârşit.
D A H IN A însă, foarte serioasă zice: * Ştiu bine că n'a luat decât o
ciutură ' şi râde.
R U S A N D A acum, se supără cu totul şi-şi dă drumul necazului, după
care se duce până în zid, între vatră şi pat, se aşează acolo cu nasut în
perete şi nu mai zice o vorbă.
D A H IN A face din m ână: 4 Bată-te n orocul! ' şi spune 4 Ştiiiu. .. (ce să
iasă) iese o nuntă. . . apoi îşi aduce aminte de ce a venit şi întreabă serioasă.
R U S A N D A îi răspunde îmbufnată.
D A H IN A face cu ochiul Vochiţei şi necăjeşte fata înainte, cu aer ju
mătate serios şi jumătate glumă: 'P oa te că l-o v ă z u t... A n i c a S e
apropie de fată şi se pleacă puţintel spre ea, făcând iar cu ochiul, ceea ce
trebue să arate limpede că zvârle o undiţă bună şi vicleană. Zice rar 4 S'a
dus la suhat ori a apucat-o spre bahnă ? . . . ' .
R U S A N D A 4 Ău ?tiu mătuşă ' — îi răspunde ea supărată. Şi ca o
dovadă a supărării se scoală, trece pe lângă ea şi se duce iar la fereastră.
Dar în mijlocul drumului se întoarce: 4 Da ce era să cate el în bahnă ?. . . *
D A H IN A spune Vochiţei — 4 Vezi ? ' arătând-o pe fată cu mâna şi
plină de veselie. Are dreptate. . . Efa-Aar n 'a re .. . (apoi râde straşnic, iar
o ia în braţe şi o sărută): bat'o s'o bată . . . de copchilă ' e t c ... . Din uşă
se întoarce spre fată, cu aer de taină, îi dă cu degetul în spate şi-i spune în
şoaptă: 4 Şi să ştii că eu de acu încolo. . . ţin tainaaa.. . (degetele pe gură)
ca pd-mâniul. . . Nu mai spui la nimeni care ştie. . . (şi hohotind de râs iese
grabnic, în vreme ce Rusanda cade pe tron, sleită de încordare, şi n'are
curaj să se uite la maică-sa, ci cată în jos scănciulind lemnul cu unghia).
SCENA V
V O C H IŢ A dă din cap parcă ar zice: Haaalall Bravo fată ce a m ...
Văzând că Rusanda nu se uită, oftează dând înainte din cap. Fata ridică
ochii o clipă, dar văzând că maică-sa o priveşte, îndată îi pleacă la loc.
7
98 CARTEA SATULUI
Vochiţa face atunci — * Eh ? o (A sta-i!). La care, Rusanda iar ridică puţin

ochii şi iar îi iasă. Bătrâna zice apoi mai iung şi mai tare, întrebătoare de
astă dată « Eeeh ? & (ce facem acum ?). Şi fiindcă Rusanda ridică ochii, o
întreabă mişcând din cap: «M ai zi şi acum ceva dacă p o ţ i ! . . . ' (apoi,
după o ciipă, cu ait ton) ori, (nu cumva) ţi-o încremenit gura ? '.
R U SA N D A nu vrea să recunoască nici moartă şi-i ţine piept, îmbufnată,
temătoare, boimojind cuvintele, amestecându-ie şi rupându-]e cu gesturi,
în mare încurcătură. . . « De ce să-mi. . . încremenească. . . hî. . . unde-i. . .
'mneaei. . . (aşaa.. .) giumeaţă. . . şi-i piace săăă.. . peţească ?. . . Hm !. . . '.
V O C H IŢ A s'a speriat Ia vorba asta, se ridică încet spunând rar: — « Ce
să peţească ?. . . ' (hai ?. . .) Apoi mai tare: « Pe cine să peţească ?. . . Pen-
truu. . . (zvârle cu capul într'o parte de parcă ]-ar zvârli pe Pepelea şi scuipă
vorbele, plesnind consoanele (caftcM?). . . şi nemâncatul acela de Pepelea ? '
R U SA N D A sufere auzind cum îi zice flăcăului, de aceea are un ton
care o arată că se simte ea singură batjocorită prin asta şi îl apără, încăpăţâ
nată, de parcă s'ar apăra pe ea însăşi.
V O C H IŢ A uluită îşi bate palmele una de alta, le împreună cu degetele
întreţesute şi le lasă pe pântece, vorbind rar, cântat ca un bocet de mort:
Ioteteee la ea cum sare ca haita la mineeeee. . . (apoi dă larg din cap)
« ...h a a a la l!'
R U SA N D A îi răspunde scurt fără să-i cate în ochi.
V O C H IŢ A pornită rău acum împotriva lui Pepelea nu-şi mai află
măsură chiar deloc. . . E scoasă din fire. Pune mâinile în şolduri şi începe,
cam tot cântat: Dar cum să-l faaac?. . . (aproape disperată) când stă ca
uun mt-log (repede) de argăţeşte pe mătuşe-sa. . . şi nu s'a învrednicit să-şi
facă (timerice) măcar (acolo) uuun. . . (plesneşte vorba) bordei. . .
R U SA N D A încăpăţânată: «Ş i-o fi având el socotelile l u i . . . '. Şi dă
din umeri.
V O C H IŢ A cu batjocură mare şi pică grozavă pufneşte: Socoteli la
(izbeşte vorba) nătângul acela ?. . . Laaa nătdrănl acela ? . . . Dar (mă rog ţie;
întreabă şi cu mâna) ce socoteli să facă o căpă-ţână (cu tot dispreţul a
scuipat vorba) neroadă. . . (uşor) care nici bună ziua nu ştie " etc.
R U SA N D A dă din cap ca şi când ar zice: Prostii. . .
V O C H IŢ A se întoarce, căci îşi aduce aminte, — dar cu şi mai multă
batjocură: «A dică aşaaa-i— vorba Dahinei (o arată cu capul spre uşă
pe unde a ieşit). Bună ziua spune mult. . . şi bea apă !.. (apoi tace, şi se duce
de se aşează lângă fată pe tron, în fund, o bate pe genunchi: « Şi. . . aşaaa
zi. . . (dă din cap: bună treabă) Vasăzică. . . mătăluţă ştii socotelile luuui. . . '
(iar dă din cap ca şi când ar zice: « H a la l!...') . Ţonul acestor vorbe a
fost plin de ascuţime şi bătaie de jo c neîndurată. . . Dar tot odată dospite
într'o mare amărăciune de mamă îndurerară.
R U SA N D A răspunde ca şi mai înainte fără plăcere, cu vrăşmăşie, cu
încăpăţânare.
V O C H IŢ A vrea s'o prindă cu orice preţ, aşa că o ţine în cleşte ca un
judecător pe un bănuit. De aceea are privirile pe sub gene şi în coada
ochilor, iar glasul arată dorinţa ei de scormonire, de sucit şi răsucit o vorbă,
ca să ajungă unde vrea. «N'ai zis aşa' e spus uşor. « Dar n'aai zis că aare. . . '
este lungit, cu vorbele legate ca o aţă de clei.
R U S A N D A nu se dă bătută şi răspunde ta fel, scurt, supărată, enervată,

prinsă.
V O C H IŢ A mereu prepuelnică şi tntinzâr.d vorbete şi potrivelile. . .
R U S A N D A nemaiputând îndura cercetarea asta, sare !n sus când zice:
« Eu n'am socoteli! Şi se duce tocmai în colţul celălalt de se reazămă de
zestre, cu faţa la public şi mâinile la spate.
V O C H IŢ A însă a tras singură concluzia care e neroadă, deşi ei i se
pare definitivă. A spus-o rar: «V a să z ic ă ... are el pentru tine. . . o. Se
ridică zicând « B r a a v a S p r i j i n i n d u - s e cu mâna, fiindcă picioarele n'o
mai ajută. . . Şi cu năduful spune frazele de mai departe, enumerând
gradat până închee, cu scârba din f in a l...) După u n . . . netrebnic...
(adaugă un Ptiu ! în afară de text) care să însemne mai mare ruşine !
R U S A N D A i se împotriveşte până la capăt.
V O C H IŢ A îi răspunde scurt şi cu răutate. Apoi tăcere căci a auzit
portiţa. Plecându-se pe prichici, şi întorcând ochii spre fată, îi spune:
«U ite că vine S a n d u ... &. La vorba asta, ochii fetei s'au ridicat speriaţi
cu adevărat. Simţi că-i bate inima de-o înăbuşă. Urmăreşte cu ochii locul
pe unde vine Sandu, de parcă l-ar vedea prin pereţi şi rămâne cu privirea
mare lipită de uşă. Toată dârzenia i-a perit. Iţi face milă, fiindcă îţi dai
seama în clipa asta că i-i milă şi ei de ea singură. De altfel are dreptate:
în înţelegerea ei adâncă, ascunsă, nelimpezită, nu se simte vinovată în
niciun fel.
V O C H IŢ A îşi urmează însă vorba crâncenă, ameninţătoare, de eşti
încredinţat că face aidoma cum spune. S'a apropiat de fată, vorbind ca
într'o încheere de cumplită grozăvie, ca în faţa morţii. Spune rar, răspicat,
aproape popeşte lungind şi apăsând vorbele : « IncAină-te. . . la icoan e.. .
şi roagă pe Afat'ca Erectrta să potolească mânia lui tată-tău. . . Şi să nu iasă
prdptM. . . (Alt ton, de parcă ar zice: nu pot altfel) că eu acuu. . . c/u'ar
îi spui tot. . . de-amărantul. . . (închee) să ?tie încalţe. . . şi să facă rega/df
bărbătească. . . (scurt) după cuviinţă «. (Şi-şi ia lăicerul ia ce lucra, îl
boţeşte în poală, şade pe pat şi începe să coasă).
R U S A N D A după ce stă gândind o clipă, cu ochii umeziţi în pământ
întoarce capul spre maică-sa. . . şoptind: « Mămucă
V O C H IŢ A ridică fruntea vrăşmăşeşte, cu glas aspru şi sugrumat
« Ce (mai) pofteşti ? *
R U S A N D A gâtuită, vorbeşte g r e u ... « E u . . . (dă din umeri) nu-s
vinovată. . . (înghite în sec) iartă-mă ! 3.
V O C H IŢ A face « M ţ « din ca p . . . şi arată cu capul spre uşă când zice
« Să te ierte el &.
R U S A N D A după o clipă, o roagă simplu: « Nu-i spune «.
V O C H IŢ A simţind că i-a venit apa la moară, pleacă într'o parte capul
cu un mic pufnet de râs, ca şi când ar zice: « Ai vrea dumneata ", dar spune:
« Ba-i spui «.
R U S A N D A stărue... înecată de frică şi de plâns, vorbind r u p t...
« N u -i sp u n e ... că n u -s ... nu-s v in o ...o v a t ă ... şi m ăăă... măăă
o o . . . moară. . . *.
V O C H IŢ A neînduplecată, dar cu ton uşor de parcă n'ar vrea să facă
rău, ci numai în ciudă: (Iaca aşa, foarte bine) « Să te omoare ! « Dar numai
7*
[O O CARTEA SATULUI
decât se scârbeşte şi dă din cap, pentrucă-şi aduce aminte ce fei de om e

Sandu. Zice mai încet: <' Las. . . (şi a dat scurt din mână) că o (dispreţ)
??;<??Mdiigă ca ei. . . (dă iar din cap, cu părere de rău, parcă) n'ai grijă. ..
nuuu te om oa ră ...".
R U SA N D A înghite în sec. . . : « Crezi ? o
V O C H IŢ A cu ton mai îngăduitor, ca şi când ar spune că n 'o să fie
nim ic.. . «Are să-ţi stâicească (el) oaseie (nu-i vorbă) — (singură) că
meeriţii. . . O să te facă numai vânătăi. . . oftează repede, căci se socoate
victimă «C a să-mi dee mie necaz să te o b lo je s c ..." (dar) în c o lo o o ...
nu-ţi face nimic. . . (alt ton, mai uşor mai chibzuit). Bine înţeles dacă-ţi
vâri minţile în cap. . .".
Rusanda, plângând încet, se duce spre fereastră, ştergându-şi ochii.
Altminteri. . . (scutură capul) . . îi rău. . . (se împiedică în vorbă şi apasă
în ea, arătând cuiul cu capul) ttte spânzură de cuiul cela din părete. . .
R U SA N D A nenorocită se uită la cui şi scânceşte ca un copil, cu su
ghiţuri: « Nu se poate. . . Aaa-a-cela. . . e-e-e pentru căciula lui Pepe. . .
p e . p e l e a . . . ') .
Dar iute întoarce spatele spre uşă, fiindcă intră Sandu.
SCENA VI
SA N D U intră vesel, cu căciula pe ceafă, cu faţa luminată de zâmbet
poznaş. 1-a trecut supărarea de adineauri de parcă n'ar fi avut-o niciodată,
ceea ce arată iarăşi că e suflet bun şi fără râcă. E pornit iarăşi pe glumă,
dar vorbeşte cu aerul acela serios — încruntat chiar ca la cei cari spun
lucruri însemnate şi de mari hotărîri — ce şade aşa de bine sfătoşilor
corăjlii.
Se opreşte în mijlocul odăii, cu mâinile la spate, bine înfipt în picioare,
şi începe rar, cu glas aşezat şi chibzuit: « După ce m'am sfătuit bătrâneşte
cu părintele (alt ton) nevastăă. . . (reia tonul dela început) am hotărît. . .
(mai rar) să mergem la M itropolitul-Sf ântul. . . să te facă (apăsat şi larg) to c i
toare pentru toati ţara atarta (toate vocalele sânt deschise, rotunde) . . Con
tinuă mai uşor: «Pentrucă am ajuns la încredinţarea c ă ă ... (de odată
lărgeşte) oo meliţă ca a ta. . . N'a mai fost pe lume (cu tonul cu care s ar
fi spus: nu s a mai pomenit) dela (e mult de tot. . . hăhăhă. . . Şi gestul
arată cu mâna fluturată cât de departe sunt vremile acelea, iar tonul special,
întinde vorba şi-i dă distanţă la strigătele lungite dela departe) mu-erea lui
N ooe. . . până azi. . . (mai uşor) Şi-o mai zis părintele — (ton mai jos şi
vorba mai repede fiindcă e o parenteză care trebue scoasă afară, să nu
rupă şirul frazei) care-i om priceput în treburile statului — (reia tonul)
căă. . . (apăsat) în caz de rdz&e? (ştii ce se întâmplă ?) Ceva nemai pomenit. . .
te ia armata în loc de mitralieră. . . (schimbă tonul iarăşi explicând uşor:)
cică ai fi în stare să toci o armată de varvari. . . (bate palmele scuturându-le)
Cât ai bate din palme. . .". Ridică amândouă mâinile de parcă ar vrea să
cuprindă ceva şi zâmbeşte. Vasăzică numai fericire. unde 'ntorci cu
ochii. . . (numără pe degetele mânii stângi cu dreptul arătător dela dreapta:
degetul mare: Bani buluuc, (degetul arătător): eu scap de tineee. . . (degetul
V IC T O R IO N PO PA: C U IU L LU I PEPELEA
m ijlociu): şi [a urmă îţi mai ridică şi monument. . . 9 (gest. . . ce mai vrei ?. . .

Straşnic!) Apoi explică, apropiindu-se puţintel de femee, cu tonul mai
incet: " D a' pe aistaaa. . . am cerut să-l pue aici. . . în ogradă că (vezi
bine) el îi de aram ă... (pricepi şiretenia mea: degetul la frunte) Care
vasăzică tare. . . Eee ?. . . (ce zici — manile deschise in lături întrebătoare)
T u ce zici?. . . (de odată se încruntă comic, şi se uită puţintel pieziş cu
capul plecat spre ea): Ori. . . te pomeneşti că tu eşti in stare să mă toci. . .
chiar de ai fi de aramă. . . (Flueră şi se bate cu palmele de frunte) Pfiuu. . .
să ştii c'aşa-i. . . (Judecă şi gestul zice: nici nu se poate altfel). Doar clopotele
de arama-s făcute. . . (işi plesneşte degetele speriat) Vai de mine ! Să mă
reped la părintele, să trag vorba inapoi cât îi caldă. . . (face un pas spre
uşă, se opreşte, se uită la amândouă femeile care nu-1 ascultă şi se miră.
îşi scoate căciula din cap. . . o zvârle pe pat. . . şi ridică de câteva ori sprân
cenele. . . spunând rar şi mai încet. . . mirat, uitându-se când ia femee când
Ia fată.. . inchee apoi: (mişcare din cap: mai ştii ?) « Se vede că tot n'a ieşit
cuiul lui Pepelea din gâtul cui ştiu eu ! «. (Dar n 'o priveşte pe Vochiţa
decât cu coada ochilor. Se duce lângă Vochiţa, se indeasă in ea, ti dă cu
cotul, pe când ea ii întoarce spatele de tot şi-i zice: " Măi-măi-măăi. .
Amaarnică mai eşti, bre femeee. . . (mai repede şi cu râs in glas) Aată-te
noroacele să te bată. . . (se uită la Rusanda, care e cu spatele la el şi priveşte
pe geam). Şi se vede că ai vârit-o in sperieţi şi pe (arată cu capul) Rusanda.
(mai cutezător) de nu râde nici ea. . . ci stă cu nasul intors dela mine. . .
ca... (ii dă cu cotul zdravăn şi tonul plin de glumă, dar şi ciudă) maică-sa. . . o
V O C H IŢ A (furioasă) răbufneşte ca furtuna: "Ia mai lasă-mă in
pace (Sandu se face că se sperie, îşi face cruce, se scuipă in sân. . şi trece
ferindu-se in partea cealaltă, in dreapta scenei, chiar in faţă lipit de zid,
ca în mare teamă). Vochiţa durue furioasă înaintea vălmăşagului de vorbe
şi gesturi. Apasă deosebit doar pe " Iţi spui Mnaaa. . . şi " Inţelesu-m'ai ? "
e scurt ca un trăznet.
S A N D U ferindu-se comedios pe vine, se aşează incet pe tron in faţa
fetei şi-i răspunde.. . Dar Vochiţa nu se potriveşte, ceea ce il face să repete:
* Zi, n'auzi ? 9
R U S A N D A care închisese o clipă ochii aşteptând lovitura, o vede că
nu vine şi se întoarce cu ochii plânşi spre maică-sa. E ca o vită care-şi
aşteaptă junghierea şi ştie că n 'o mai poate feri. Spune liniştită, invinsă:
" Spune, incai, mămucă. . . dacă ai p orn it-o!
S A N D U glumeşte inainte, cu ochii plini de râs: " Dă-i drumul, bree.
că ia c a .. . (n'ai grijă de mine) mă ţiu şi spânzurat de părete. .
R U S A N D A mai hotărită: * .Spune, mamă! 9
V O C H IŢ A se uită furioasă la ei şi vorbeşte printre dinţi, făcându-le
in necaz: * Ei, iaca, KM 7'rraa eu să vă fac pe plac 'mneavostră. . care-mi
scoate-ţi su fletu l...".
R U S A N D A care nu mai poate indura prelungirea chinului, se hotă
răşte să spue singură şi se îndreaptă: * Biine !. . . (scurt) atunci, îi spun eu / 9
V O C H IŢ A sare ca friptă, intr'un amestec ciudat de cloşcă, ce
vrea să-şi apere puiul şi femee încăpăţânată care nu vrea să fie contrazisă.
Spune vorbele ţipând în iureş sălbatec, într'o suflare. Nu apasă decât pe
" N 'at ce /e amesteca a ic i.. .9.
S A N D U râzând în hohote, spune proverbul, apoi vorbeşte blând,

dar repede cu Rusanda. . . <<Laas'o Rusand'o. . . n'ai grijă (dă din mână:
mofturi) că n'are nimic de spus. . . *.
V O C H IŢ A (se supără rău, zvârle iăicerui pe pat iângă ea şi-i gata să
sară în picioare, zicând în acest timp năvalnică): <iNu mă fa c e e e ... că
(iute) pe urmă chiar spui *.
SA N D U dă din cap, ca şi când ar bate din pumni, întocmai Ia fel cu
copiii: « Nu spuiu ! *
V O C H IŢ A se ridică, fulger, şi vine la el: «N u spuiu. . . Ei, iaca îţi
spui!*.
S A N D U mai tare îi face în necaz, ca s'o aţâţe: « Nu sp u i! o.
R U S A N D A « Spune mamă *.
S A N D U (către Rusanda: «Astea-s fleacuri ce vorbeşti tu ?* ) «N u
spune b r e ... că n'are ce spune!*.
V O C H IŢ A (scoasă de tot din săritele ei începe să-i bată în pumni).
« Ba a m ! *.
S A N D U se apleacă spre ea aţâţând-o mai tare: «Atunci spune!*
şi aşteaptă.
V O C H IŢ A deschide gura, se pregăteşte cu gestul ca şi când ar vrea
să-i arate fata şi să-i spue. . . Dar dă cu ochii de ochii cei plânşi, şi. . .
brusc, bate din pumni în nasul lui Sandu şi zice « Ei, iaca, am să-ţi fac în
ciudă şi nu-ţi sp u n ! . . . (apoi îi întoarce spatele şi se duce iar la locul ei
să lucreze. De astă dată, însă, trage Iăicerui jos şi se trânteşte pe pământ,
întocmai cum era când s'a deschis cortina la începutul piesei).
SA N D U râde şi se scoală vorbind rar, plin, din toată inima. . . punc
tează bine sfârşitul: «C ă ştiu/*.
V O C H IŢ A cum stă cu coatele pe pământ întoarce capul spre el, care
e alături, şi îl întreabă mirată şi temătoare, deodată: «C e c e . . . ştii ? *.
S A N D U se uită la ea în jos de parcă ar vorbi cu picioarele lui şi, dând
din cap înţelept, pare foarte încredinţat că ştie tot.
V O C H IŢ A bănuind că el înţelege greşit, îl sfruntează: « Ei de unde ? *
(deşteptule).
SA N D U (serios, dar cu inimă, cu foc, apasă pe cuvinte şi le face mari)
« Din cin', bre. . . că n'aare alt. . . Care-ţi şade 'mneatale în gât / *.
V O C H IŢ A dă din cap la el, în bătaie de joc, strâmbându-1: «Atâta
ştii!*
S A N D U după atâta hârâiată îşi dă drumul la un strop de necaz apăsând
pe vorba: « cu ma:'că-ta * . . . Spune mai uşor şi mai repede parenteza
« Dumnezeu să-l hodinească în pace * apoi îndeasă vorbele şi le întăreşte,
când ajunge la « Măăă, Sandule măăăă. — Amăărîîtu-s măăă. . . dee nu
văd înaintea ochilor. . . din pricina babei. . . (mai reliefat) care. . . (apăsat)
de ce îmbătrâneşte... de atâta se acreşte... *. Acum se întoarce la Rusanda...
şi-i spune uşor: « Pă-i acu, spune şi tu Rusand'o — alt ton, ton de digresie,—
că eşti fată cuminte. . . *.
^V O C H IŢ A a vârît nasul în lăicer decând a început Sandu a pomeni
de socrul lui. Zice « M da. . .* cu înţeles.
SA N D U ia şi asta drept hapsânie obişnuită şi o strâmbă întărind:
Ei « M d a ! * (să ştii) şi limpede adaugă subliniind: « Eaatâ cuminte şi cu
V IC T O R IO N PO PA: C U IU L L U I PEPELEA 103
ju d e c a ta ...'. Apoi iar vorbeşte cu Rusanda, firesc, deschizând braţele a

mirare: Dumnezeu s'o mai înţeleagă: « Ce socoteală e asta la mamă-ta. ..
e t c . . . . '. Dar lărgeşte şi face însemnat tonul când zice: 4 Când băiatul
otel nu s'a gândit în dot-spre-xece am ' (sunt mulţi de t o t !) « să vie să-l
vadă. . . 0.
V O C H IŢ A nu se mai poate stăpâni, se ridică în patru labe, ca să-i
mai facă odată în ciudă. . . : (Ei) şi dacă (totuşi) ar fi venit ? . . . (hai ?
întreabă mişcarea capului) Ce-ar fi fost?'. . . Dar în ton are aşa de multă
batjocură, încât bătrânului îi sare ţandăra. Ştie el bine că prin asta, femeia
vrea să-i arate că-i « mămăligă ! '.
S A N D U atunci se pleacă şi el jos, în patru labe, chip de batjocură şi
nas în nas cu nevastă-sa, în aceeaşi comică poziţie, răspunde exact pe tonul
ei, îngânând-o în râs: c Şi dacă m'ar fi făcut mama o a i e ? . . . ' (hai? în
treabă cu mişcarea capului) 4 Ce-ar fi fost ?. . ." (apoi îşi răspunde singur,
tot pe tonul de batjocură) 4 M ă mânca lupul şi gaata!. . . (pe urmă schim
bând tonul, cu scârbă) (pe când) Aşaa !. . . mă mănânci tu / '.
V O C H IŢ A tot în nasul lui 4 T e mănânci singur (nerodule !) pentrucă
n'ai avut chibzuinţă la zapis, şi gaata! '. Celelalte trei replici sunt absolut
la fel spuse, dar cu ton tot mai în batjocură şi cu strâmbături de faţă tot
mai accentuate. Par doi cucoşi, plisc în plisc, gata de încăerare.
SCENA VII
D A H IN A intră furtună, după meteahna dumneaei, apucă să durue
vorbele înainte să-şi dea seama cam ce se petrece în casă. Vorbeşte tare.
Când însă bagă de seamă cum stau cei doi bătrâni jos, se uită poznaşă şi
întreabă hazlie: 4 D a' ce faceţi aici?. . .".
S A N D U se ridică greoi, îşi scutură palmele şi răspunde cu înţeles ..
lăsând pe Dahina la mijloc între el şi Vochiţa.
D A H IN A pricepe şi nu pricepe, dar răspunde într'o doară. . jumătate
serios şi jumătate în glumă.
S A N D U se scarpină la ceafă mormăind: 'C u a c u l— (bine, nu zic)
cu acul. . . Dar acela prea în^capa.' «.
D A H IN A pricepe atunci şi zice în tonul lui hâtru: ' Păi ce ? (te plângi ?)
coşi 'mneata ? *
S A N D U apasă pe vorbe, punând dosul mânii pe braţul Dahinii: 4 Păi
ataasta-i comedia cumătrăâ! * (a cântat vorbele spre sfârşit. 4 Coase
'm n eaei.. . ' apoi termină scurt) Şi. . . mă nţep eu !. . . (schimbă tonul. . . )
Daaa (uşor) ce vânt pe la noi ?
D A H IN A de bună credinţă îi răspunde firesc.
Sandu parcă nu înţelege de ce-i vorba, parcă nu ştie cine-i Pepelea.
Se uită şi la fată şi la nevastă întrebător, ca şi când Dahina ar vorbi de pe
apa Sâmbetii.
D A H IN A stărue sâ-i aducă aminte.
S A N D U mai rău nu p r ic e p e ...: ' P ă i . . . (strânge umerii) ce să
caute aici Pepelea ? ' Şi iar se uită ia fată şi ia nevastă, care se fac că
nu aud.
D A H IN A nu ştie bine de-i glumă ori din adins, dar e prevăzătoare,

căci se uită ia Vochiţa şi Rusanda şi pricepe că femeile n'au spus nimic
bătrânului. « Hai ?. .. aăaa. . . (se uită iar Ia femei) ce să caute (intrebi ?. . . )
(bâ)bâe) a p ă i... (a şa -i... dă din mâini amestecat ş i . . . aducându-şi
aminte zice repede): « Cuiul. . . " (pe urmă mai tare) * Cuiul din părete
SA N D U nu pricepe nimic şi zadarnic caută să afle rostul, dela cele
două şi . . . de ce ? . . .
D A H IN A (iar se uită Ia femei) « De ceee ?. . . Aşaaa. . . (apoi îşi aduce
aminte, brusc) ca să-şi pue căciula în el. . . o.
SA N D U uluit de tot. . . : « Păiii. . . (gest! Nu înţeleg!) De ce ?. . .
Şi iar cată la femei.
D A H IN A « P ă i ... (de ce vrei să f i e ? . . . ) fiin d că ... (deh!) aşa-i
r c n 'r /..." .
SA N D U clipeşte la ea, cască o c h ii.. . şi habar n'are ce e. . . « Cum
îi s c r is ? ..." .
D A H IN A « La zapis. . .". Şi tot timpul cele două femei stau de parcă
n'aud: Rusanda uitându-se pe geam la vârful plopului, iar Vochiţa uitân-
du-se în lăicerul de pe jos, de parcă îl coase cu nasul.
S A N D U care a priceput a c u m ... «Ahaaa............ la zaapiis... (acum
pricep !) (râde) Ştii şi 'mneata ?. . . (apoi chibzuit) Ei daa !. . . îi scris. .
(e adevărat!) . .. D a a a . .. d e . .. (hăhăhă, de multă vreme) doi-sprezece
ani. . . (digresie cu alt ton) de când e zapisul încheiat.. . el n'o venit. . ." .
D A H IN A abia acum pricepe că femeile n'au spus n im ic.. . Se uită vi
cleană la amândouă. .. Apoi se uită la moşneag: « Zăăău ?. . . Aşaaa
Apoi e gata s'o pufnească râsul. 11 înlocueşte cu un dat din cap, care parcă
zice: «Prost mai e ş t i!... Cum te mai leagă astea la o c h i ! . . . " şi spune
tare « Răăău lucru bătrâneţea la om. . .".
SA N D U cată la femei să priceapă ce rost are vorba. . . dar niciuna
nu-i dă ajutor. Ba, de fiecare dată când ar avea nevoie să afle ceva din ochii
lor, ele se uită mai departe: fata mai sus şi nevasta mai jo s . . . întreabă
deci uimit peste măsură: « La cine ? . . . " .
D A H IN A abia îşi ţine râsul. . . şi zice şireată, în râs, cu aer serios
de t o t ... «L a m in e !" (arătându-se cu degetul şi ridicând umărul şi
sprâncenele ca şi când ar spune: la cine vrei să fie ?). De altfel vorbele le şi
sp u n e ... ba adaugă şi zeflemeaua: «Că'mneataaa eşti tâ n ă r... IV'ai
orbul găinilor. . . (uşor) cum îl am e u .. . şi cu Vochiţa. . . (apoi se în
toarce, sticlindu-i ochii, spre fată): Nu-i aşa Rusando?. . . (şi o bate pe
spate cu dragoste şi ironie dulce. . . Vede în sfârşit că nu mai are ce vorbi
şi zice. . . « Apăi. . . (Ce să mai fac ?) . . . mă duc să-l*caut. . . şi mă întorc ! "
(asta-i ca o ameninţare, ori o făgăduială. . .) (iese apoi tot aşa de repede
precum intrase).
SCENA VIII
După ieşirea Dahinei e o pauză grea.
SA N D U stă cu gura strânsă, cu ochii nedumeriţi, între cele două
femei, se uită când la una, când la alta, se scarpină în cap, îşi trage mustaţa..
şi se uită şi spre uşa pe care a ieşit Dahina, — doar-doar o pricepe c e v a ..
V IC T O R IO N PO PA: C U IU L LU I PEPELEA 10 5
dar ta urmă dă din umeri, fiindcă nu înţelege o iotă. Atunci mormăe, ca

pentru e): * Eci, c o m e d ie !!! cu Dahina aiastaa... ( M ţ . .. leagănă din
cap) nu-i lucru curat. întinde o mână cu palma în sus. . . * Ce caută ea pe
P e p e le a ?...* (întinde cealaltă mână) şi de ce să vie Pepelea aici? Apoi
le deschide larg pe amândouă, de parcă zice: « Nu înţeleg n im ic! *
V O C H IŢ A mârâe însă numaidecât de jos ca un câine care muşcă.
Şi muşcă într'adevăr în inima Rusandei, căci femeia pune răutate şi bătae
de jo c : (D e ce ie miri ? ...) < ! Fiindcă are cai la zapfs ! *
S A N D U însă o pedepseşte numaidecât şi-i închide gura cu vorbă
scurtă şi nepiezişe: * Şi la tine în gat, &:ne înţeles!. . . * Pe urmă îşi trage
mustaţa, scormonit de anumite gânduri: «D 'a p oi mare minune, b r e ...
Şi potriveala aiasta. . .*. Şi zicând aşa, se duce fără voie spre fundul odăii,
către cuiul şi scăueşul lui Pepelea, de care-s agăţate acum gândurile lui,
stă o clipă de se uită la el, apoi se întoarce întrebând: « Daa ad ică .. . în ce
fel o venit vorba cu oHud găinilor ?. . . Că eu n'am prea înţăles bine. Ce-o
vrut să spue. . .*. (Şi trage cu coada ochilor la Vochiţa şi la fată). Pe urmă
capătă în ton un fel de ameninţare, fiindcă arată că n'ar vrea să afle că i s'a
ascuns adevărul: * Că după câte ştiu eu (a spus rar, dar acum spune şi mai
rar apăsând) şi-s încredinţat. . . (mai uşor) Pepelea n 'o călcat pragul casei
mele până azi. . . (şi iar se uită la femei. Dar fiindcă ele nu dau semn de
vieaţă, le pune pinteni). « Hai ? *.
Acum e o pauză, Rusanda pândeşte cu ochii, Vochiţa pândeşte şi ea.
îşi aruncă una alteia priviri speriate.
R U S A N D A pricepe atunci că maică-sa ar avea de suferit degeaba,
dacă nu s'ar şti adevărul. De aceea, se înveghe şi îndrăzneşte, spunând
sugrumată: * Ba l-o călcat tătucă !...'<
V O C H IŢ A însă-i cloşcă turbată. Dă cu ciocul în capul puiului care-şi
rupe piciorul. De aceea sare în genunchi, ca din praştie şi porneşte a ţipa
o împroşcare de apă. Apasă doar pe al doilea « Şi tun (deşteapto !) . .
Scoţând totodată în afară parenteza * Ca să nu-i fac omului amă
răciune . . .".
S A N D U luat de vâlvora vorbelor, o opreşte repede, vorbind şi el
zorit, dar mirat de sperietura femeilor. . . " Şi mă rog, de ce atâta amără
ciune, de vreme ce. . . (alt ton: parenteză) măcar că are drept după zapis,
(mai rar) n'a fost decât o singură dată. . . *.
Aici iar se întinde tăcere de moarte. Vochiţa se scoală în picioare fără
să crâcnească, stă cu faţa spre bătrân.
R U S A N D A într'un târziu, după ce a văzut că nu se poate altfel, zice
încet, dar lim pede: <' Ba a mai fost *.
V O C H IŢ A atunci, pierde orice stăpânire, zvârle cât colo bietul lăicer
ca şi când ar blestema şi se repede la fiică-sa trecând prin faţa bătrânului:
* Va să zică foot nu-ţi ţii gura ? .. Aaapăăi. să nu mă faci. . . * (şi de aci
încolo vorbele ţâşnesc şuvoi, crescând sălbatec).
S A N D U a căscat gura şi ochii şi a înmărmurit ca lovit în cap.
R U S A N D A lehămetită, se împotriveşte moale.
V O C H IŢ A însă şi-a dat drumul şi durue ca o stâncă scăpătată: * Nuuu ?'
(Z ău ? şi o strâmbă fluturând din mână) ...A p o i numără pe degete:
*L u ni a f o s t ... M a r ţi... M iercu ri... Joi ia r ... etc-----'
to 6 CARTEA SA TU LU I
S A N D U doar, stă prostit pe Ioc, cu gâtul sucit spre ele şi parcă cu

înţelege nimic.
R U SA N D A începe să capete glas în ceartă, căci oricum, e puţintei
şi fiica mamei. « Joi n'a fost s e spus mai tare.
V O C H IŢ A însă i-o tae scurt «Ia nu m a a i... (spune poveşti! . . . ) .
(rar şi apăsat) N'ai stat de vorbă cu el afară?. . . (îndesând vorbele) până
ce am băgat de seamă şi te-am strigat?. . . (iarăşi tonul jos, rar şi apăsat).
Nu stăteai etc.. . . Avea şi aco/o (chiar şi acolo) cu i?. . bătaie de joc).
R U SA N D A de astădată răspunde mai energică şi cu o socoteală ciudată
şi care seamănă grozav cu ale Vochiţei. . .
V O C H IŢ A , fireşte, nu găseşte răspuns bun. De aceea e înebunită şi
o opreşte: « Apoi d a a a !... Ia răspunsuuri (cântat în coadă) ştiu că eşti
isteaţă (a terminat scurt şi repede) . . . Le întooorci (gestul cu mâna flu
turată în răsucire) întocmai ca tută-tdu (şi asta o spune cu mult parapon).
Reia tonul de enumeraţie. Pe degete însă a pierdut numărul. De aceea,
numără zilele iarăşi pe degete, mormăind fu rioasă... « L u . . . M a . ..
M ier. . . J. . . în sfârşit ajunge la: Vineri. . . (explică) adică (nu mai de
parte ca) ieri Pepelea iaaar (scurt, parenteză, tonul mai jos). N oroc că nu
eraţi acasă nici tu . . . nici tată-tău (alt ton, reluat de mai sus). Mă pomenesc
cu eel. (îl imită, vorbind rar, aproape silabisit şi gros) Bu-nă z i-u a !...
(repede, ca ea) B'ua ziua. . . (iar ca el) Daa. . . ce. . . mai faci ?. . . (explicaţie
repede) mă 'ntreabă el. (se strâmbă ca ea) B in e! (explicaţie) zic eu. . . (iar
ca el) D a a ... m o ş ... S a n d u ... a -c a -s ă -i? ... (repede, furioasă) N u ...
la ţarnă. . . (ca el) Ia-ca aiasta-i bi-ne ! (repede) zice. (ca el) Daa. . . Rusanda
a-ca-să-i ?. .. (repede) Nu. . . îi la Anica. . . (iar ca el) « Şi a-ia-sta-i bi-ne ! *
(repede) zice el. . . Acum enumără din ce în ce mai repede, grăbind,
întărind, vorbele «şi stă. . . şi stas sunt ca un refren la care însă viteza
tot mai crescută a vorbei se lărgeşte deodată şi se apasă, în sfârşit când
ajunge la « intru-ies. . . Pepelea stă. . . ajunge la tonul cel mai lărgit!. . .
«Stdd ZWaaică PrectsM de parcă-i ţintuit în scaun / M ă ă ă i!... M arc în
tâmplare îi aiasta la casa mea. . . (apoi coboară puţin tonul, lămurind)
Da, de câte ori intram în casă, tâlharul ridica ochii (înţelegi?. . . tonul
mai jo s : socotesc eu, să vadă cine-i (e viclean!. . . Pricepi ?) din nou se
reia tonul enumărării până la « Şi sta. . . şi stan. . . şi s ta .. . s încheind cu
« Iaca (chiar) şi noaptea. . . când deschid ochii parcă tot acolo îl văd.
Vine acum, gestul cu mâinile spre Sandu, parcă i se dă legată, sau parcă
îi arată în faţa palmelor adevărul gol. E concluzia: « Poftim, bărbate, care
era grija m e a ... Că deh! (nu-i fleac). BMstamatul acela de calic (con
soanele sunt bătute bine) îi cogeamite flăcău. . . Şi tuuu. . .« şi iarăşi vine
o enumărare gradată până la încheerea finală, lărgită, care e şi-o atacare a
lui Sandu: «Ş i iaca. . . ne-a /acut de râsul lumii. . . cuiul lui .Pepelea al
'mneatale. . . v.
Aici, Vochiţa îşi şterge obrazul de sudoare, vâră aprinsă nişte şuviţe
care scăpaseră de sub broboadă şi mormăe ca pentru ea, în chip de testa
ment: « Aacu. . . am spus'o încalţe.. . (gâfâe) şi m'am răcorit ! . . .* .
Pauză grea, crâncenă.
SA N D U se uită crunt şi lung în toate părţile. . . se lasă încet pe pat,
cu picioarele muiate, reazimă coatele pe genunchi, îşi lasă obrajii în palme,
V IC T O R IO N P O PA : C U IU L LU I PEPELEA i 07
se freacă pe ochi, oftează, apoi se încruntă cumptit, se uită fioros Ia nevastă

şi Ia fată. . . şi zice gâtuit, frânt. . ., cu dinţii încleştaţi: « Ia te u ită .. .
rogu-te. . . şi vezi. . . tot acolo îi ?. . .
V O C H IŢ A nu înţelege: * Cine ? .. . * .
S A N D U cu parapon înăbuşit dar fără măsură de mare. Parcă-] ble-
steamă pleznindu-i num ele: C u iu l.. . cuiul Iui Pepelea.
V O C H IŢ A (nedumerită) 3 Păăi. . . (strânge umerii) unde să fie?. . .
S A N D U gâfâind de greutatea din piept vorbeşte răguşit: s Pentrucă
a fost în gât Ia 'mneata. . . (alt ton) . . - da' acuuu î] simt (bate cu degetele
în gâtul lui) colea. . . în gât la mine. .
T oţi trei tresar şi ciulesc urechile. Au auzit ceva afară.
V O C H IŢ A se uită şi vede pe cineva. . . Zice dela geam cu ură: 3 Iote-1...
că vine ! P
S A N D U clipeşte din ochi, să şi-i despăienjenească: 3 Cine
V O C H IŢ A cu dispreţ: 3 P epelea... cin' să f i e ? . . . (alt ton) Du-te
de-1 fereşte de câni *.
S A N D U mai clipeşte odată să 'nţeleagă, apoi face cu mâna u n : 3 N u !
Ferească Dumnezeu <) zicând M ţ (pe urmă fluturând degetul arătător)
spune: 3 Iaca. . . uctt am să văd eu. . . ce oan: vrednici a m !. . . De nu l-or
mânca, îi las (apasă) să moară de foame, (scuipă vorba) haitele!
V O C H IŢ A face din cap o mişcare care ar spune: 3 Ce umbli cu ase
menea lucruri că n'are niciun ro st! *
S A N D U e însă încăpăţânat şi arată cu cât s'ar mulţumi să-l muşte
câinii pe Pepelea.
RU S A N D A a căpătat însă curaj şi-l înfruntă luând apărarea flăcăului.
S A N D U se supără grozav şi detună: 3j4:'<wtn-I pripeşte... Vorba-i:
3 Cânii să nu fie blânzi " (el poate să fie).
R U S A N D A (tot degeaba) 3îi îmblânzeşte*.
S A N D U se ridică hotărît şi grozav. Simţi că are să fie prăpăd cumplit. .
Vorbeşte îndesat, cu scrâşnet de dinţi, mai ales când zice: 3 Dar eu am de
gând să muşc, şi am să muşc rău ! * După aceea vorbeşte hotărît, dar cu
tonul mai scăzut.
R U S A N D A când să iasă pe uşă, nu mai poate îndura gândul pri
mejdiei pentru Pepelea care i-i drag. . . O podideşte plânsul: 3 Tătucă. . .
(apoi cu sfâşiere de inimă) să nun-l omori tătucă. . . el nn-i de vină. .
V O C H IŢ A însă e plină de scârbă pentru câte a văzut. Vorbeşte cu
nesfârşit dispreţ. . . zice: 3 Ce ? aista-i om care să omoare pe careva ? ...* .
Şi face cu mâna un gest de aruncare de parcă ar zice 3 Vai de capul lui 1 *.
Dar când ajunge la 3 Păi săracul tata * simţi din felul cum intonează ce
bărbat straşnic, ce om grozav era acest ta tă ... Şi tot astfel când zice:
3M 'a făcut vânătă:. . . t). Vânătăile par nişte decoraţii glorioase, cu atâta
drag şi admiraţie sunt amintite.
SCENA IX
S A N D U , rămas singur, începe să se plimbe cu paşi rari şi apăsaţi,
foarte hotărît la fapte cumplite. Apoi pasul începe a i se îndesi. . . Tot
mai des. . . tot mai des, brăzdând odaia în toate felurile ca un leu turbat
108 CARTEA SATULUI
în cuşcă. Simţi cum gândurile iui se invăimăşesc întocmai ca şi paşii iui.

Oftează groaznic. Din timp în timp, când faţa i-i întâmpiător spre cui se
opreşte brusc, cu ochii fioroşi ia ei şi sufiă pe nas parcă ar vrea să se re
peadă ia ei. . . Dar numaidecât porneşte iar goana, pregătindu-se parcă ia
crâncenia pe care şi-a pus în gând s'o facă. Când furia se arată a fi ajuns
ia cuime Sandu se repede ia doniţa de apă, o înşfacă în mână de crezi c'o
să-i trăznească ţeasta iui Pepeiea. . . o pune însă ia gură şi bea. . . bea. . .
furios. . . până se linişteşte, apoi. . . se duce la pat, se aşează în fundul
iui chiar în dosui zestrei, de nu i se văd decât picioareie şi aşteaptă.
PEPELEA intră încet, liniştit, cuminte. Vorbeşte rar, aşezat: " Bu-nă
zi-ua4.
SA N D U îi răspunde ceva mormăit.
PEPELEA zice « H a ? ... 4
SA N D U se aude atunci răspunzând printre dinţi: « Z iu a! 4
PEPELEA «. . . Daaa. . . ce mai faci ? 4 (Sandu mormăe). Ha ?. . .
SA N D U « 'i n e . . . 4.
PEPELEA dă din cap ca şi când ar zice " Bun ! 4 . . .apoi întreabă. . .
4 Daa leiea Vochiţa. . . acasă-i ?. . .4 (Sandu mormăe) Ha ?. . .
S A N D U « ...'m d a . Dindos; la orătănii. . . 4 .
PEPELEA dă iar din cap ca şi când ar zice: « Bun 4 şi spune. . . « Iaca
aiasta-i bine. . . (mai stă o clipă cu ochii duşi. . . capui piecat. . . de parcă
mintea i-i tare departe, apoi, mai încet): Daaaa. . . (oarecum sfios) Ru-
sanda. . . acasă-i ?. . . 4 (şi a zis mai rar). La asta Sandu răspunde mârâind
ca un duiău. Pepeiea însă parcă nu aude. Stă înainte cum era. . . Doar
într'un târziu întoarce capul ia el şi face: « Hă ?. . . 4.
SA N D U (ţipă) « M d a '.. . şi e a ... pe ia (între dinţi), rătănii...4.
PEPELEA, dă din cap: ( b u n ! . .. ) «Ş i aiasta-i b i n e ! . . . 4. Apoi se
întoarce încet spre cui, îşi ia căciuia din cap, achipăe cuiul, pune căciuia
în ei, se aşează pe scăueş, pune fălciie în paimă şi rămâne uitându-se ţintă
în goi.
SA N D U mişcă nervos din vârfurile picioarelor în vreme ce Pepeiea
începe să fredoneze încetinei ca pentru inima iui, un cântec de inimă
albastră cum ar fi:
«Ferice de maică-ta
C 'a a v u tc e ie g ă n a ,
T e-aiegănat cu piciorul,
Ţi-a dat iapte cu uiciorul.
Cine mă puse pe mine
Să-mi fac casa iângă tine.
Ies afară dau de tine.
Tremură carnea pe mine,
Astă noapte am visat,
Mândro, că m'ai sărutat.
Când să te sărut şi eu
M 'a deşteptat D um nezeu ... e t c .'.
Cuvintele însă nu se prea aud şi nici meiodia nu-i cântată prea tare.
Pepelea însă o cântă mereu îndeiungui scenei. Nu se va întrerupe decât
V IC T O R IO N PO PA: C U IU L LU I PEPELEA log
atunci când va avea ei de răspuns. Aşa încât îi ascultă pe Sandu vorbind

şi cântă înainte; răspunzându-i mereu cu o mică întârziere, care, de alt-
minteri e firească pentru mintea domoaiă a iui Pepelea.
Dar de cum a început flăcăul să cânte, Sandu dă semne tot mai vădite
de enervare. Piciorul îi mişcă mai scurt şi mai des. Apoi sare din pat,
începe să umble apăsat prin odae, ca şi mai înainte. . . îndeseşte paşii. . .
tot mai m ult; — tot mai m ult. . . Singura deosebire e doar că acum nu mai
cată numai la cui, ci şi ia Pepelea — care parcă nu vede nimic. Când a ajuns
la cel mai furios pas, Sandu se repede la cofa cu apă, o înşfacă şi iar bea
mult. . . M ult. . . apoi s'a potolit. îşi şterge mustăţile şi întreabă mormăind...
Când e ajuns între el şi vatră — unde a pus cofa: «A i venit să-mi spui
ceva ? ...* .
PEPELEA cântă înainte, cu ochii duşi. . . mai târziu se uită o clipă
la ei, face « M ţ ! a şi iar cântă.
SA N D U mai face câţiva paşi spre fereastră şi de acolo iar se întoarce
la Pepelea: « Păi, atunci. . . (întreabă cu capul): ce rost ai ? de ce ai venit ? a.
PEPELEA cântă înainte, după o clipă se uită la el şi cu degetul cel
mare dela mâna dreaptă arată spre spate şi în sus, cuiul din perete. (Vorbele
« aşaaa. . . la cui. . . a poate să nu ie mai spue fiindcă se înţeleg din gest.
Apoi se opreşte din cântec o clipă de spune: « După cum scrie la zapis. . . a
şi iar cântă.
S A N D U trece spre pat până la zestre, se întoarce până la uşă, iar de
acolo se duce violent până la vatră vrând să pue mâna pe cofă. Dar Pepelea
i-o ia înainte, o pune la gură şi bea bine, după care i-o întinde bătrânului.
După ce Sandu a băut iar, iar Pepelea i-a luat cofa din mână de a mai
băut odată şi a aşezat-o la loc — cântând tot timpul cât a putut cânta.
Sandu se aşează cu faţa spre public, întrebând pe flăcău fără să cate la el:
« Da. . . altminteri, — ce mai veste ? a.
PEPELEA răspunde din umeri că nu-i nimic. . . cântă. . . pe urmă
zice «secetă. . . a şi iar cântă. . .
S A N D U cu trupul îndoit: « P ă i .,, te cred. . . a (şi fără stăpânire de
sine se scoală şi trece spre fereastră. De acolo zice tare cu faţa spre Pepelea
şi cu înţeles anume: « Aiasta-i din pricina lumii a (ciocăneşte vorbele) « s'a
tt'rdloşit de nu mai are cum !. . . (se apropie de el) pe care-1 cauţi. . umblă
numai cu şuruburi. . . a.
PEPELEA oprit o clipă din cântec zice: « Aşaa ?. . . Se poate. . .a.
S A N D U mai supărat începe să întărească spusa: «IVtrl vor&d că se
p oa te! a (Apoi cu degetul întins la el zice): « Şi socoteala mea-i că tocmai
acela care pare mai prost. . . drria-i (în loc de tocmai acela-i) cu şurub
mai m are!. . .a (şi de câte ori vorbeşte de şurub, Sandu face cu degetul
gestul de învârtire a şurubului). D a' tuuu (trăgându-şi mustaţa şi muşcând-o
în vreme ce-1 cântăreşte cu ochi prepuelnici, îl întreabă dând din cap):
« Cu ce socoteală eşti ? a
PEPELEA răspunde dom ol, dar mai legat: « Eu M ţ. . . (Neagă din cap,
scurt) Nu-s cu şuruburi. . . eu îs cu. . . (arată cu degetul mare în spate
(cu cuiul) (lămureşte) umblu după buchea zapisului.
S A N D U mişcă din cap ca şi când ar zice: « Mda !. . . da !. . .a dar face
un gest de îndoială — umbli în doi peri a. — Când zice mai rar şi cu
HO C A R TE A S A T U L U I
bănuială: " Mi se pare mie că umbli şi după aitele o. Dă să plece spre pat,
dar răspunsul iui Pepeiea îi întoarce:
PEPELEA « M ţ. . . numai după una. . .a.
SA N D U (rar, cu ochii mici): « Ş i . . . caare-i a c e e a ? ... Rogu-te ? )'.
PEPELEA răspunde firesc şi simpiu scoţând zapisul şi desfăcându-i.
Când citeşte capătă ceva de dascăi ia strană — părţi ca de pomelnic mai
ales, dar citite, bine, curent.
SA N D U se încruntă şi se miră auzindu-1 că citeşte aşa de bine şi de
curgător. Se apropie să vadă dacă are zapisul în mână, cu adevărat. 11 vede
şi i se lungeşte faţa de mirare.
PEPELEA îi răspunde fără îngâmfare, ca vorbind despre un lucru
obişnuit.
S A N D U e din ce în ce mai uimit. Se aşează pe colţul vetrei cu faţa la
el, îl măsoară de sus până jos, şi parcă acu îl vede întâia oară. In vremea
asta, negreşit, vorbeşte: « Iotee m ă ăă !.. . da, tinde, — etc. a.
PEPELEA îi răspunde uşor, simplu, ca şi când ar zice: « Cum unde ?".
Fireşte că «la părintele Io n ...)) (d a r,— alt ton) după ce-o murit tata.
Că aşa o zis Sfinţia Sa: « /ncaţd mă P epeleo.. . că pentru tot omui. . . etc.
numai s'o caute a.
S A N D U trebue să arate în glas că avea o mare dragoste faţă de Pă
rintele a ce la ... (E h eee!..) Păi el (săracul) straşnic om era!) Vorbea
(numai) din cărţi, cu (gestul arată lucruri mari) tâlcuri ş i . . . (gestul se
repetă) înţelesuri tăinuite.
PEPELEA pleacă capul pe-o parte în Ioc d e : « Fireşte. Zice « Apoi
d a aa... (simplu) zicea el tatei: (larg) B ă etu lu i?... Minte (nu altceva)
să-i laşi: Avere — case (astea-s mărunţişuri) las'că şi-a faace e l ! (n'ai
grijă!). Pe urmă ridică degetul arătător în sus şi întărind glasul: « Un cui
să aibă omul (uşor) şi păretele-i ca şi gata (apoi rar) şi când este un părete
şi (bine înţeles) o leacă de tragere de inimă şiii. . . (nici vorbă), cu ajutorul
lui D u m n ezeu ?... numaidecât se închee ca sa ...
SA N D U flueră cu ochii la el. . . (aproape şoaptă): « Iote com edie! a
(silabisind vorba şi cântând-o. Apoi o silabiseşte numai, ceva mai sec.
« Va să zică (gestul, mirosisem eu în aer) nu mă înşelasem eu (tonul de sus
coboară) când ziceam că aici trebue (nu se poate altfel) să f ie ...') etc.
închee dând din cap cu obidă şi ton jo s : «V a să zică şi aici şurub. . .a.
PEPELEA explică drept, cinstit. Când zice: « Acum (gestul din umăr şi
cap: deh ! De unde era să ştiu ?) Cât am fost mărunt. . . etc. Tonul i-i liniştit
şi cuminte, fără suişuri. Doar la «frc&uia să-l asculta e un pic de întărire.
SA N D U îşi aduce aminte că trebue să fie supărat, măcar că inima
nu-1 îndeamnă şi prinde prilej să ridice tonul. Se bate cu palmele pe ge
nunchi, şi se scoală, spunând în picioare cu ton straşnic de dăscălire:
« Tocm a! a (ton monoton, egal) « Copilul trebue să facă numai ce vrea
părintele... Apoi în replicile următoare întăteşte până la culme: «Ş i
toţi copiii. . . trebue să facă numai ce vor părinţii lor ! a
PEPELEA întăreşte şi e l: « Tocma ! a (încă mai tare) « Şi toţi părinţii
trebue să aibă grijă şi chibzuinţă faţă de copiii lor. . a .
SA N D U bănuind că Pepelea are un ascunziş în gând, vrea să se lă
murească: « Adică cum ? a.
PEPELEA (acum spune, uşor, neforţat): * Cum o făcut ta ta ... că

mi-a lăsat un cui pentru căciuiă 9.
S A N D U urcă umerii şi ridică bărbia: * P ! Astaa. . . nu-i mure ispravă a.
PEPELEA (dă din cap ca şi când ar zice: <' N 'o fii. . . dar oricum. . .
cât de cât) * Iaca (tot) este. . . că am (şi eu acoio un cui) unde să-mi pun
căciuia. . . a.
S A N D U a Păi (dacă-i vorba de a tâ ta a ...) căciuia poţi s'o pui ş iii...
(grăbit) într'o (plesneşte vorba) cracă de copac (şi ii arată cu capui afară
pe geam !).
PEPELEA (are o jumătate de râs: « Ce vorbeşti Dumneata ?): 4 Păi ce
se potriveşte. . . (ce spui dumneata cu ce ştiu eu ? . . . Dar ce ?) ' Căciu]a-i
vrabie?) Nu-i a ş a a ? !... : gest negare din cap). Căciuia cere cui b u n ...
pus (zdravăn, cumsecade) in părete. A sta -i! a
S A N D U <' Eeee ! (curgător) dar cum văd eeuu. . . (apăsat) ţii mu/t ia
cuiul aista a.
PEPELEA (grozav: expresia feţei) * Ahăhăăă. . . (nici nu-ţi dai seama !)
Vrerea tatii e ţ/antd/ a
S A N D U iipsit de vicienie cum este, încearcă o urzeaiă care se vede
cât de coio că n'are să aibă izbândă. De aceea el umfiă vorbele grozav,
intinde de ele şi minte prost: «Braaava. . . frum ooooos! Frumos taare!
Cuiui aistaa a şi aşa mai departe. Iar când zice « Moy GAeorghe Afdgnră *
îl întinde şi pe el ţi !I umfiă de parcă ar fi fost « H ehehe! Cel mai de
frunte om din lume, pe urmă pune mâna pe mâna iui Pepeiea — cu
mare prietenie prefăcută şi-i propune «U n iucru maaare. . . o. La sfârşit
amestecă aşa fel « Fericiriie a încât ies pe dos aşi pe tine. . . şi pe
mtne. . . a.
PEPELEA nădăjduind într'o minune, pe care se vede că o aşteaptă
când aude de a Fericire o zâmbeşte, înghite în sec. .. îi râd ochii şi se scoată
!n picioare fără să vrea: * Zăăău ? a.
S A N D U dovedeşte însă repede, ce cusută cu aţă aibă e viclenia lui.
a Daaa !. . . Scot cuiul din părete şi (poftim) ţi-1 dau (de tot!) . . -etc.
PEPELEA vede că s'a înşelat în aşteptări, şi n'ar strica să se vadă
că acum miroase planul şiret al bătrânului. Se aşează iar pe scăueş, ca un
semn că-şi manifestă dreptul şi nu renunţă la el. Ridică bărbia zicând
a M ţ ! a Apoi bate cu palma în zapis spunând pe de rost de astă dată —
bine înţeles cu tonul special al recitării, deci cu un ton de vorbire obişnuită
şi explică la urmă aproape ca o dulce ameninţare.
S A N D U e aşa de puţin dibaci încât stărueşte mai departe. Şi-a făcut
glasul îmbietor, leşiat de dulceag, fals părintesc. . . a Poţi să-ţi pui căciula
în el (ori şi) când vrei. . . (şi gestul arată: Peste tot, oricând) . . .Pe când
aici la mine. . . (când vii tu ? gestul aşa spune).
PEPELEA, (ca şi când ar vrea să-i ia povara de pe suflet, aşa de sincer
e tonul şi de asigurător: a De-acu încolo am să viu mai d es! a. Şi-l bate pe
genunchi ca şi când i-ar spune să n'aibă grijă.
S A N D U a rămas de piatră. Nu se aştepta la asemenea rezultat. întreabă
buim ac: a Păi. . . de c e ?, .a.
PEPELEA (ridică umărul: ce să fac ?). Dacă scrie l a .. . (arată zapisul)
zapis ? .. .a
1 12 CARTEA SATU LU I
S A N D U (dă din cap: 3 Ai răspuns de te-ai prăpădit: ')) « Iaca vorbă !. . .

(fără însemnătate) Ia zapis scrie aşaaa... (şi gestul arată că-i fără rost)
fără să spue lămurit.
PEPELEA îl contrazice categoric şi-i spune pe de rost din zapis gesti
culând cu hârtia. Apasă în deobşte pe << Oricâmi o vedea şi mai ales ori-rnnd
o p o ft i...
SA N D U face o mişcare din cap, de parcă zice: Ei na! « Acuu n'ai să
pofteşti şi noaptea, ca să-mi strici somnul. . . *
PEPELEA (ce să fac ?) la zapis... (neagă din cap) nu scrie nimic de somn.
SA N D U începe să-şi iasă din răbdări: « Ei com edie! " Pufneşte pe nări
şi se scoală . . . Păi atunci. . . ar însemna că eu trebue să stau în o/td
o d a e ... ca să mă pot hodini creştineşte...)). (N u?).
PEPELEA dă din cap: Nu !. . . « Păi. . . nu se poaaate. . . (nu merge
cu viclenii de astea!. . .). Pentrucă atunci trebue să muţi şi cuiul acolo.
(Cuvântul cel mai tare e 3 ş: " —Sandu se înfurie şi se uită crunt mormăind,
dar Pepelea ii lămureşte): « Aşa scrie aici )) (bate zapisul, apoi zice rar, ca
citit): 3 In odaia de şedere.. .".
SA N D U , stă o clipă, îl măsoară, ii cată in ochi să vadă de-i prost ori
se face. Apoi trece la geam şi se intoarce spre ei, vorbeşte acum cu un
ton supărat, jignit, punându-se la înălţimea vârstei lui de om bătrân faţă
de un băetan, vorbeşte sacadat. . . " Eu îs om Adtrdn. . . unn. . . (caută
vorba, apoi când o găseşte ii dă drumul cu dispreţ) mao/oe ca tine. . .".
Apoi vrea să termine şi să afle lămurit. Deschide braţele întrebător: 3 Mă
r o g .. . (scurt) ce pofteşti tu dela casa mea ? .. . " .
PEPELEA pare mirat de întrebare şi se apără dându-se in dosul
zapisului.
SA N D U işi iese din sărite şi se intoarce de-1 priveşte intr'o parte,
izbucnind ciudos pe toată intămplarea, dar mai ales pe nevastă-sa, pe care
acum o socoteşte vinovata cea mare, scrâşneşte vorbele 3 toaca nevesti-mii... *
3 râmnea )) 3 nanta: din pricina 'wneae: ') 3 Aaciac. ..9 3 mt-era dragă ) (aşi
mânca-o cu dinţii a z i .. . ) 3aşa-i dragostea...", 3 Prosteşte". Fireşte, va
umfla 3 gospodărie maarc şi &ogaata.. .". Dar totul e ca un fel de afurisire
a vechilor intâmplări, făcută cu tot paraponul şi toată convingerea.
PEPELEA râde când spune că 3 dragostea prosteşte răău. . .".
S A N D U inţelege râsul băiatului ca o zeflemea, se supără mai tare.
De aceea se repede la el cu vorba zicând apăsat: 3 Pe cine poate prost:. . ."
(mai uşor) că pe prost (şi a făcut un gest cam spre Pepelea, zvârlind mâna
ca din întâmplare) după cât văd eu il (cu ură) dezgheaţă mai zdravăn decât
s'ar cuveni (totul e spus aproape direct).
PEPELEA (De ce faci aşa?): 3 M mi. . . mi se pare mie că vrei să baţi
in mine !. . ."
S A N D U hotărit, tare, cu forţă: 3 N u !. . . Dar nu vreau să baţi ta in
mine. (scurt) înţelegi?. - - (apoi ton de răfuială) Aşa căăă. . spune verde:
(rar, sacadat) Ce vrei să-ţi dau eu. . . (mai legat) ca să mă laşi in plata
D om nului.. . şi. . . (repede, de incheere şi tare) să nu te mai văd pe aici.
PEPELEA ridică din umeri. Ce să-ţi fac ?. . . 3 Aiasta nauu se poate. . .
Iar fiindcă bătrânul face: ' Ha ? " Flăcăul il lămureşte că nu scrie la zapis!
(şi gata).
V IC T O R IO N PO PA: C U IU L LUI PEPELEA 113
S A N D U înebunit, zvârle din amândouă mâniie şi strigă. . . Scoboară

tonul Ia parenteză « Doamne iartă-mă a şi se bate peste gură. Dar iarăşi
ţipă: Toată t ia ja . . . din pricina /tn? 3.
PEPELEA se apără cum poate, aproape zâmbind şi zvârlind vina pe
cine trebue. 3 'Mneat# 1-ai făcut. . a zice el apăsat.
S A N D U văzând că n 'o scoate Ia capăt îşi ia inima în dinţi şi ia o ho-
tărîre mare: aapoi dacă-i aşa. . . o să dărâm casa cu cui cu tot. . . şi termină
scurt apăsând bine pe « / / o r o şi « încAeiat-o a (scurt).
PEPELEA sub aerul Iui de nărod, arată o sclipire ciudată de om care
ştie bine ce vrea. Anume vrea să înebunească pe omul acesta până i-o face
pe plac.
S A N D U furat de pornirea lui, nu-şi dă seama şi se laudă.. . 4 Eehee...
îmi fac altaaa 3 şi gesticulează învârtind mâna în vânt, apoi, ca şi când
s ar răzbuna pe Pepelea întinde degetul arătător spre el de parcă vrea să-i
dea în cap şi zice: 3 Dar /o r d c u i! a.
PEPELEA stăpân pe el şi cu judecata limpede face: * M ţ!a (dă din
cap în semn de 3 N u ! a nu se p oa teee... (Ferească Dumnezeu!). La
zapis s c r ie ... e t c . .. . Pui şi (cu degetul arătător înfinge cuiul într'un
perete închipuit (cuiul meu) ...a ş a c ă ă ... (n'am ce-ţi face) vin şi eu,
unde vă-ţi m u taa.. . (sfârşeşte) legănându-se pe scăueş şi cântând.
S A N D U şi-a pierdut cumpătul de tot şi urlă desfăcând vorbele la
început şi îngrămădindu-le spre sfârşit: 3 Dar bine — creştinul lui Dum
nezeu — şi când m 'or duce la ţin tirim ... trebue să-mi pui cuiul în si
criu ? .. . a
PEPELEA ca şi când ar chibzui: 3 Pune-! că nu strică .. .a . . .etc.
S A N D U mai să pufnească în râs de necaz şi de inimă acră se uită o
clipă la el. . ., apoi zice aproape liniştit: 3 Măă. . . Lumea (închipueşte-ţi')
zice că eşti prost al d r a c u lu i!... (întăreşte P ro o st... deh!) şi răsuceşte
palma de parcă spune aşa şi a ş a .. . ) . Ii fii n'ăi fii. . . (apoi convins, hotărît)
dar al d ra cu lu i... ştiu că e ş t i... (continuă) crescând tonul) A! dracului
ca ta/pea cea tăcută şi hoaţă. Şi şurubaaaar (D oam ne!) ca o Aarcâa de
a v o c a ţ i!... (face câţiva paşi spre faţa scenei şi se întoarce cu un ton li
niştit. . . 3 Măă. . . (îl ia de braţ, îl scoală de pe scăueş şi-l duce la pat de-1
aşează jos şi stă lângă dânsul) M ă. . . (aproape rugător) Hai să ne înţelegem...
s p u n e ... (daaar) c h ib z u it... (întreabă cu mâna) ce vrei? (dom'le) de!a
mine ? . . . Şi să cădem la învoială 3 .
PEPELEA deschide gura ca să-i spue şi are aerul că-i va răspunde la
cerere. . . Dar apoi zice simplu, pe tonul lui: 3 Vrau să plinesc zapisul.. . 3.
S A N D U simte mâncărime în degete să-l plesnească. A şi ridicat mâna,
ceia ce flăcăul a văzut şi a înţeles. Dovadă e că s'a fe r it.. . Dar bătrânul
şi-a frecat degetele între ele. Mişcarea începută a schimbat-o în mângâere
pe capul lui Pepelea, zâmbind silit totodată.. . : îi vorbeşte rugător !a
început şi se enervează pe măsură ce spune cuvintele. Vorbeşte cu o repezită
stăp â n ire... ese buh rău fe t e i... de nu se mai mărităăă... (scurt) câte
zile o avea. . . 3.
PEPELEA ştie el ce ştie. . . şi nu crede în spusa bătrânului.
S A N D U , însă ştie şi el ce ştie şi de aceia vrea să-i vâre în cap, să înţe
leagă, se înteţeşte, se enervează şi glasul îi creşte mereu, apăsat şi pornit.
6
n 4 C A R T E A SA T U L U I
începe cu aerul că-i spune: « Ascultă aici şi ţine minte 4 Ca să vreau eM.. .
trebue să se mărite cu cine vreau eu. . .:. Pe urmă punctează bine 4 om
deştept)) şi « CM etnre Spune mai repede până ajunge la dispreţul groaznic
cu care îl pălmueşte scuipând vorbele 4 strâns de pe drum uri.. . aciuat prin
cotloane străine. . .o şi fiindcă Pepelea parcă nici nu s'ar sinchisi, bătrânul
simte nevoia să adauge 4 Pricep: tM ce spun eu . . .A cum insă, coboară
iar tonul deşi e tot hotărit, şi poate amesteca un fel de desnădejde, de ne
sfârşită lehamite, când omul dă tot ce are să scape de am ărăciu n e...:
4 Ţ i-oi da: b a n i... p ă m â n t... (tot) c e e .. . vrrei! (larg) Numai fard-m:
cam fa pace o.
PEPELEA neturburat, îşi spune g â n d u l...
SA N D U sare in picioare fluerând şi urlând, după ce a pleznit grozav
cu palmele in coapse. 11 simţi aproape de nebunie aşa se invârte prin casă,
bodogăneşte. . . şi spune vorbe mari. Atunci Pepelea se duce la cofă şi
vrea să i-o întindă să bea, dar Sandu o înşfacă şi zvârle cu ea ca să-l ude.
PEPELEA s'a ferit de geaba. Cofa nu mai are apă!. . Speriat. . . de
gândurile din el bătrânul începe să se închine. Spune apoi către flăcău:
4 Aiasta se vede cât de colo că-i pedeapsă crMMtd. ., etc. Apasă şi lărgeşte
vorbele, gospodărie m aare.. . casă m aare... ') şi ajunge la urlet când zice
4 parcă nu putea să trăiască bine şi în bojmoaga lui tată-său. . .4
PEPELEA cu aceeaşi linişte, dar cu glas mai plin îl aprobă, bine înţeles
în felul lui.
SA N D U îşi pierde minţile de tot şi zbiară ca un năucit, repezindu-se
spre dânsul cu pumnii ridicaţi: « Tacă-ţi gu raa ... păpâfndeee că acuş
când. . . etc.
Termină brusc la « Adam. . . şi-i întoarce spatele căzând pe tron
gâfâind şi văitându-se cu capul în p a lm e... Deodată se opreşte brusc.
Ridică faţa, bate cu pumnul, se ridică hotărît: 4 apoi eu vă las în plata
Domnului şi-mi iau câm p ii.. . să limpezească singură.. . şi gata 1* (Strigă
tarei V ochiţooo! (apoi cu desnădejde) V o ch iţo o o o o ... (dar iarăşi nu mai
poate sufla şi cade ca o cârpă pe tron. . .).
SCENA X
R U SA N D A vede într'o clipă pe tată-său.. . dar e îngrijată de Pepelea
şi pe el îl întreabă, mai mult din ochi şi rămâne lângă uşă.
V O C H IŢ A însă, se repede de-a-dreptul la flăcău, urlând, chiar lângă
el care-i îngrămădit lângă vatră şi pat.
PEPELEA răspunde ceva încurcat, bâlbâit, negând.
V O C H IŢ A se întoarce atunci spre Sandu, furioasă şi-l zgâlţâie: :Cum ?
nu te-a bătut
SA N D U gâfâind, de abia mai scoate vorbele — dar indignat de bănuiala
femeii: 4 Pe rine să bată femee ?. . . Cum era să mă bată ? . . . '
V O C H IŢ A îşi plesneşte palmele: 4 Doamne S fin t e !..: (şi ţipă la el
cu desgust). 4 Atunci de ce aria: aşa?. . o
SA N D U răspunde strigând şi el cât îi îngăduesc plămânii istoviţi,
gâfâiala şi răsuflarea ruptă. E răguşit. Accentuiază numai cei trei 4?nMeata:
V IC T O R ION PO PA: C U IU L LU I PEPELEA " 5
* mitale o * mneata *, deosebind trei părţi gradate: ' Am urlat să te poftesc

aici. . . să te răfueşti 'mneata cu el (p u n ct.. . apoi reia) că Ia urma urmii
zapisul. . . de de dragul mitale l-am făcut (punct. . . apoi reia) tăinuitoare
mneata ai fost. . . (tonul rămâne în suspensie; pe urmă coboară glasul,
îl face mai hotărît, mai izbit, mai disperat) şi n'am chef. . . să fac moarte
de om şi (lunecă în jos cu totul) să putrezesc în ocnă.
V O C H IŢ A (indignată, cu scârbă pune mânile în şolduri şi se pleacă
spre el:) 'V a să zică aşa ţii 'mneta la obrazul casei ?. . '
S A N D U deschide braţele ca şi când ar zice: ce să fac ? şi spune: « Dacă
ţii 'mneata mat maft. . . omoară-! 'mneata [ '.
V O C H IŢ A se răsfrânge pe spate, îndoindu-se din şold în loc de:
Ai v rea !.. Pufneşte însă în bătaie de jo c şi se strâmbă: « D'apoi nici ca
n'am chef de putrezit în ocnă (scurt şi categoric de parcă-i regulă aşezată
de când lumea:) « Că aiasta-i meserie de bărbat! a (alt ton, repede, după ce
a încercat să facă un pas de îndepărtare, dar s'a întors iarăşi cu faţa spre
Sandu) « Şi la urma urmii îs tânără.. . şi am drag de tră it.. . (iaca aşa 1 —
apoi explică) termină printr'o mişcare afirmativă de timp, plecând svâcnit
poanta dela mijloc în sus, într'un umăr cu cap cu tot).
PFPELEA cu tot calmul lui, zice lat şi tare, mărturisindu-şi bucuria
toată, fiindcă socoate că cele spuse de bătrână îl privesc dd-adrcptu] pe
dânsul.
V O C H IŢ A însă a înţeles altfel. Vorba lui Pepelea îi aduce aminte de
flăcău şi acel ' Auleu 19 înseamnă deopotrivă: « Bine că mi-ai adus aminte ! '
« T ot aici erai ? * Ca şi * Stai să-ţi arăt eu ţie a. De aceea îşi dă drumul
fără frâu, la tot focul din ea, apăsând mai ales vorba « pleacă! a De câte ori
o are. Subliniază fireşte pe ' calici a şi s nărozi a. Şi în primul rând pe
a numa: decât a.
Când zice a fac ttnaaa ,* a înţelegi că a una a e o grozăvie cumplită,
aşa de lungă e intonarea, cântată şi scrâşnită. Explicaţia a de se CMtrrremarrâ
fşarra a arată proporţia uriaşe a cumpliei prin apăsarea celor trei r, litera
cea mai caracteristică a limbii noastre când e vorba de reprezentat con
ţinuturi ori acţiuni cu virtuţi de vibraţie tare, violenţe.
In contrast cu acest a cutremură ţara * care va făgădui prăpăd, trebue
să vie scurt, simplu, întovărăşit de o simplă arătare a capului către obiect —
mai exact spre vatră — iau cleştele 1 (cu cât deosebirea de ton va fi mai
mare cu atât efectul com ic va fi mai puternic).
PEPELEA n'apucă să spuie bine nici a z a p is u l...'.
V O C H IŢ A ţipă şi-i taie vorba, închizându-i gura cu : c/eştele... nu
zapisul! (şi s'a repezit la cleşte, trecând la vatră prin faţa lui Pepelea,
între vatră şi pat).
PEPELEA va trebui să încerce a mai spune ceva, cum va fi nevoie
de altminteri ca şi Rusanda să zică o vorbă două de potolire şi să caute
a interveni. Dar strigătul Vochiţei acopere tot: * Şi să vedem noi care-i
mai tare__ Zapisul v o s tr u ... ori cleştele m e u . . . ' . . . (Vrea să dea în
Pepelea cu cleştele. Flăcăul dă să se apere şi apucă cleştele. Atunci Rusanda
ţipă, intră între ei să-i despartă.. . Pepelea se furişează spre uşă şi abia
apucă s'o deschidă că Vochiţa, liberându-şi mâna cu cleştele de voinica
strănsură a Rusandei, svârle cu cleştele în uşă, după flăcău. Apoi, istovită
n 6 CARTEA SATU LU I
cade şi bătrâna pe colţul vetrei, gemând, dând din cap şi boimojind vorbe
care nu se inţeieg, dar a! căror înţeles nu poate fi decât: Dispreţ pentru
bărbat, ură pentru Pepciea şi mai ales ameninţarea teribiiă că a intrat
acum ea în joc, şi că vor avea de furcă. . . Cine va juca roîui, va da din
mâini, va arăta cu pumnuî, îşi va îndrepta barizuî în cap, părui sub bariz,
şi gâfîind, va bodogăni, rupt, fără suflare siiabe neiimpezi: " Las. . . va. . .
v o u ă ... e u .. . d 'a p o i... 4, etc.
SCENA XI
D A S C Ă L U L dă năvală pe uşă numai decât după ce a trăznit cleştele
în ea. . . E oarecum speriat de zarvă, dar veselia lui silită e o armă de
potolire. Cel puţin aşa vrea s'o întrebuinţeze... Vorbeşte repede, cu
inimă. 4 Eeeeei. . . baată-vă norocul!. . (alt ton). Aşa de tare v'aţi aprins ? ..
De (cu tonul lui: încât) aveţi nevoie de cleşte în toiul vor;;'?. . (şi ridică
de jos cleştele pe care o să-l ţie în mână ca un sceptru, până la sfârşit,
făcând fel de fel de jocuri cu el).
D A H IN A care a trecut printre dascăl şi Rusanda de-a ajuns chiar
lângă Vochiţa, spune râzând şi plecându-se spre ea, cu mâna pe umărul ei.
V O C H IŢ A îi răspunde gâfâind mereu — dar, fireşte, din ce in ce
mai puţin, fiindcă dumneaei e deprinsă a vorbi mult. Tonul cu care zice:
« Da' lasă-ne în plata Domnului, cumătră 4, să nu fie însă ton de duşmă
nie, respingător, ci e ton de lehamite, de durere, cum ar fi de-ai zice 4 Mai
bine aş m u ri! 4. Dar 4 ne-a în-ne-bu-niiit 4 — e spus lung ca şi când ar fi
4 nu mai poooot 4 aproape de bocet, mişcând puternic din cap, larg, dela
stânga până la dreapta.. . 4 Ne-totul 4 e plesnit şi cu prima silabă desfă
cută, iar celelalte două precipitate şi întărite. Propoziţia finală e gemută,
fără opriri şi terminată cu glasul stins progresând.
D A SC Ă L U L râde înainte, dar de astădată nesilit pentrucă îşi dă
seama că lucrurile nu stau chiar aşa de rău cum se arătau la început. 4 Şi
de ce ? 4. întrebarea e pusă bătrânului Sandu, care e lângă el.
SA N D U care stă cu capul în palme, ridică din umeri şi-şi pufneşte
răspunsul mormăit: 4 Da' ritM eu. . . 4, etc.
D A SC Ă L U L spune în joacă cele dintâi vorbe, apoi la 4 Bată-te noro
cul. . .4 îl bate pe Sandu pe umeri şi a schimbat tonul fiindcă se leagă
de ceea ce are să urmeze. Se presupune deci că ar fi (4 Dur) bată-te, etc.
4 Dar ce vrei? 4 (cu tonul larg din: cam ce-ai vrea dumneata, ridicând
o sprânceană. Mişcând întrebător mâna — ori mâinile — în căutare,
orizontal, sau degetele ca şi când ar scormoni în sus, în aer şi privind
şiret cu ochi subţiaţi).
S A N D U nu ştie de glumă şi e pornit rău. De aceea se ridică în picioare
şi spune cu tot focul, apăsând grozav pe vorbele: 4 Traistă dupd mdrard 4
(cu un ton mai jos:) blăstămatul! (apoi iar urcă) . . . că doar n'o să ne
încurcăm noi: gorpodar: de/runte (şi se face ţanţoş fără să vrea când spune
asta) cu uuun. . . (nici nu găseşte vorba nimerită, iar cu gestul mâinii
parcă-1 caută în gunoi) nevoiaşi şi un (plesneşte cuvântul) M n ă u ... ca
aista. . .
V IC T O R IO N PO PA: C U IU L L U I PEPELEA
D A S C Ă L U L pufneşte în râs auzind asemenea copilărie, ca şi Dahina

de altfel. Se uită unul Ia aitul şi întreabă pe Sandu « Cine a. . . « Pepelea ? a
(dar când zice Pepelea, trebue să accentueze clar cu tonul cu care ar zice:
« Chiar de Re-pe/ea e vorba ?. . o Stă o clip ă .. . se uită iar la Dahina, apoi
deodată izbucnesc amândoi în hohote de râs. . . Dacă cei Cari joacă aceste
roluri pot să râdă bine şi frumos, râsul se va face lung până la leşin. Va
înceta o clipă, când se va auzi râsul rar al lui Pepelea, afară şi va porni
iar. . . odată de două ori. . . apoi vorba va fi ruptă de încă un hohot, pe
urmă, cuvintele vor ieşi icnite, ca în urma râsului care a obosit pieptul.
De nu, se va râde pe vorbe, sau se vor face simple pufnituri în râs. Dascălul,
după râs continuă « De aastaa. . . (şi iar pufneşte în râs) de arta vă era
'mneavoastreă ? (ahaaa ? .. Deci acel arta trebue apăsat, lungit şi cu tonul
cel mai ridicat. . .).
Apoi după încă un hohot de râs (în care Dahina ajunge de se rosto
goleşte pe pat, iar dascălul nu se mai poate ţine în picioare decât agăţân-
du-se de Sandu, care-1 sprijină uimit, ca în faţa unor nebuni). In vreme
ce Vochiţa se ridică în picioare nemai ştiind ce să creadă (începe vorba
mai liniştită cu aer de chibzuinţă şi de dăscălire: «D 'a p oi bine oameni
buni<) (fiţi cuminţi, b r e !..) . Băetanul aista (arată cu capul spre uşă) îi
mai înstărit decât (gestul arată roată) no:' to ft.. . lao/a/tă.
D A H IN A parcă-i continuă şi tonul şi gândul. îşi ia unul altuia vorba
din gură.
S A N D U face mutră lungă, ca şi Vochiţa. Se uită unul la altul apoi la
ceilalţi şi nu mai ştiu ce să creadă.. . Li se pare că se vorbeşte de altcineva.
Enumărarea averii se face gradată, tot mai apăsat şi tot mai repede,
până întreabă.
D A S C Ă L U L spre uşă, tare, strigând: câte oi ai, P epeleo?..
R U S A N D A răspunde din fund, uşor, firesc, ca ceva ce ştie bine. Dar
glasul i-i destul de tare şi de clar. Stă rezemată de zid, cu mâinile sumese
la spate.
PEPELEA cearcă să intre, ca să răspundă, dar dă cu ochii de Vochiţa
şi repede se trage înapoi, lăsându-şi numai capul pe uşă, spune clar ce
are de spus, şi mai grăbit ca de obiceiu, apoi închide uşa repede.
D A H IN A dându-i Vochiţei cu mâna peste braţ: «A u z i? o şi face
gest: ia seama 3 toate 6 a făta în primăvara asta — 9.
S A N D U (dă din cap: fleacuri) Ei (asta-i!) Toaaatel (apoi ca şi când
ar zice: fiţi oameni cu doxă) ia nu-1 mai lăudaţi aşa fără măsurăăă...
D A H IN A (râzând, se bate peste gură, ca şi când ar fi greşit). Păi HM
el, frate (apăsat), e:7e!
D A S C Ă L U L strigă iar: Nu-s to a te !., (dar întoarce ochii şi Pepelea
a şi vârît capul pe uşă. De aceea glasul se moaie deodată şi întreabă încet)
.
« N u-s toate a făta, Pepeleo 9 Stabilind astfel distanţa cu tonul.
R U S A N D A răspunde ca şi mai înainte, liniştită.
PEPELEA răspunde poznaş ca şi mai înainte: « M ţ . . . (dar nu se
aşteaptă răspunsul celălalt) berbecii (dă din cap: nu) n u ! 9 la care vorbă
râd Dahina, Dascălul şi Rusanda. Insă Vochiţa svârle cu mâna spre Pepe
lea ca şi când ar zice: * Haram de capul tău 9. Iar Sandu are un mic pufnet
pe nări, care ar însemna * N ărodu l! 9
118 CARTEA SATU LU I
După aceasta, Dahina începe iarăşi enumerarea repede ca să utuiască

pe Vochiţa mai aies, căreia i se adresează în specia!, pe când dascătu! se ocupă
mai cu seamă de lucrurile care ar putea să potolească inima bătrânului.
V O C H IŢ A strâmbând faţa ca şi când ar zice: « T e pom eneşti!.,
strigă ... * D a' păsări, câte a i? ..
PEPELEA vâră capul repede, enumărând vijelios ca învăţate 1a şcoală,
egal şi monoton. După 4 pichere* se opreşte brusc şi schimbă tonul:
c Mţ, nu-i bine * făcând un gest cu mâna zvârlită în sus. Dar pe măsură
ce a vorbit a intrat în casă, intre dascăl şi Sandu. In clipa aceasta înşiruirea
din scenă e astfel: Dahina, Vochiţa, Rusanda, Dascălul, Pepelea, Sandu
văzuţi, fireşte, din sală.
Tonul scade o clipă în întrebările care urmează, părând că se vorbeşte
ceva cuviincios şi chibzuit, deşi răspunsul lui Pepelea: « Ba-i am . . . da
nu-s păsări. . . * trebue să-i dea aerul că sub înfăţişarea lui de nărod ştie
să-şi strecoare gluma. După asta râde toată lumea, chiar şi Vochiţa şi
Sandu, deşi ei râd oarecum dispreţuitori.
SA N D U a potolit tonul, deşi e încă încordat. Totuşi, din felul cum
cată la flăcău, din mutra îndoită pe care o face, se vede cât colo că-1 inte
resează băiatul. . . : « Şi ce mai ai ? *.
PEPELEA acum e mândru: « Am un cocostârc pe casă. .. şi trei pui *.
Apoi grozav de mândru zice: ş ii.. . rtir/e/i/ (râzând cu toată faţa luminată).
V O C H IŢ A rea, nu se îndură să tacă şi să nu-1 înţepe: «în cap? *.
PEPELEA ştie să-i răspundă. Face zâm bind: « M ţ ! ! ! şi strângând trei
degete dela mâna dreaptă la un loc, de parcă ar ţine ceva în ele, ridică
mâna sus, spre capul femeii, şi o lasă de câteva ori în jos, ca şi când i-ar
vârî ceva în cap.
V O C H IŢ A îl ia drept batjocoră şi sare cu gura la el.
PEPELEA însă lămureşte — cam în doi peri, nu-i vorbă, — făcând
gestul înainte până spune tot: . . . « M ţ . . . ad ică .. . în coliv ie.. . * ceea ce
aduce iară râs ca şi mai înainte, iar dascălul, îi dă un pumn de dragoste şi
admiraţie lui Pepelea, schimbând cu Sandu un gest care ar spune: « Are
hazul lu i. . . *.
Dar Sandu, cu gura strânsă nici nu bagă de seamă. El a rămas cu ochii
la flăcău. Apoi deodată, de surpriză şi de admiraţie, face spre el un sgomotos
« Ptiuu 1* şi trece tocmai în celălalt colţ al scenei răzămându-se de lada
zestrei.
D A H IN A văzând pricina câştigată, pune pinten, luînd-o înainte cu
gura, repede cum îi este ob iceiu l.. .
SA N D U însă, deşi îmbunat cu totul, nu vrea să-şi dea pe faţă înfrân
gerea şi pune piedici, fără gând rău, dar fără rost. Vorbeşte repede, dar
încurcat, bolmojind.
V O C H IŢ A însă sare friptă, fiindcă aşa îi felul şi îi place să facă pe
dos decum face bărbatu-său. Ca o dovadă e că în ce spune se arată tot
dispreţul pentru Sandu. . . « dacă om aştepta desmeticeala mneataieee * (şi
zvârle din mână spre capul lui ca şi când ar zice: « Vai de capul tău
SA N D U se supără, ţipă la ea şi se aşează furios pe pat, întorcându-i
spatele, după ce i-a spus: hotărăşte singură şi nu mă mai toca la cap 1 Punctul
e pus în aşezarea pe pat.
V IC T O R ION PO PA: C U IU L LU I PEPELEA " 9
V O C H IT A însă s'a înfuriat rău. Se repede ta et, cu mâinite în şolduri

şi ţipă straşnic: « D a' ce ? Eu trebue să hotărăsc ? .. Hotărăşte 'mneata,
că doar de aceia eşti bărbat în casă Şi aiasta-i treabă de bărbat (nu de
femeie).
D A H IN A o ia repede, ca să nu se mai lungească cearta.
PEPELEA mai mutt arată cu caput decât vorbeşte.
D A S C Ă L U L grăbit şi el să întocmească grabnic lucrurile o grăbeşte
pe Rusanda şi cu gestul şi cu capul şi cu vorba.
R U S A N D A însă dă pe faţă viclenia şi înţelegerea lucrurilor când
z ic e : « Că doar 'mneata ai fost cu urzeala. . . t.
D A H IN A râde, bătând-o uşor pe obraz şiluănd-o în b r a ţ e ... Dă
însemnătate mare vorbelor a taaipd ia caara a (gest cu mâna în jos, cu faţa
palmei în sus) a mând de bdr&at (pumn sdravăn, scuturat energic). . . . a Zi
Dascăle a şi îndemnul e şi cu capul.
D A S C Ă L U L : Bineee! (scutură din coate ca şi când ar vrea să des-
morţească, se aşează ca un comandant la doi paşi înainte, în dreapta de
tot, trecând prin faţa lui Pepelea): a Să-i zic eu atunci (tuşeşte şi se încruntă).
. . . Daaa. . . (întreabă pe toţi), se înc/tind (ori nu) toată lumea la ce-oiu
zice eu? Aici toţi aprobă cu glas tare: B in e ... Da d a !.. Dascălul scu
tură din nou mâinile şi zise scurt a Bine! a (gândeşte o clipă): Apăi. ..
vere Sandule. . . (scurt), să fărâmi zapisul (şi gestul taie în aer ca o sabie
care ar tăia zapisul pieziş).
T O Ţ I sar cu glasul, ca o apă turburată; uitându-se la ceilalţi şi nedu
meriţi de asemenea hotărîre.
D A S C Ă L U L (ţipă): G ura! Acu (gest cu degetul arătător pe piept,
apoi ridicat în sus ca un steag) eu fnu t o i) poruncesc aici. . . Apoi (stă o
clipă pe gânduri, uitându-se crunt la toţi şi zice ostăşeşte): Să-şi ia Pepelea
cuiul? Din nou toate glasurile cresc învălmăşite ca o furtună. Pepelea,
Rusanda şi Dahina sunt miraţi, iar bătrânii aprobă fiindcă le convine.
D A S C Ă L U L însă le taie gălăgia strigând scurt: G ura! (apoi iar po
runcă) : să ia cuiul 1 — (gest scurt de arătare spre uşă şi fereastră, adică
afară): cu perete eu tot (glasul e energic şi vorba spusă scurt).
învălmăşeala glasurilor se ridică iar. De astădată şi cei doi bătrâni
sunt uimiţi.
D A S C Ă L U L bate din picior strigând mai tare şi mai lung: Guraaa !..
(reia ton u l): cu perete cu tot. . . cu casă cu tot (vorbeşte tot mai scurt
şi cu mâna dreaptă şi cu degetul arătător întins, zvârle parcă afară şi perete
şi casă).
T O Ţ I se învălmăşesc din nou în glasuri.
D A S C Ă L U L urlă acum bătând mai tare cu piciorul şi dând cu mâi
nile în aer de parcă le dă în moalele capului): Guraaaaa!. . (reia tonul şi
gestul): Cu casă cu t o t .. . şi cu fata cea mândră din casă (punct).
Deodată se întinde o linişte de moarte. Sandu încruntat scobeşte
lada cu unghia şi se uită atent acolo. Vochiţa şi-a găsit o pată pe mânecă şi o
sgârie cu degetul. Rusanda a plecat capul şi se uită pe sub gene la Pepelea
zâmbind. Pepelea la fel se uită la ea, iar Dahina, cu mâinile petrecute
pe pântec îşi umflă guşa, ţuguie gura şi se uită poznaşă în cer, cu capul
lăsat pe spate, zvârlind câte o scurtă ochire către cei doi bătrâni.
120 CARTEA SATULUI
Numai Dascălul e crunt nevoie mare, pentrucă se simte ca un împărat.

De altfel cam seamănă în clipa asta cu Napoleon, aşa şi-a infipt picioruţ
drept înainte, o mână ta spate şi ceataită, cu degeteie vârîte în jiietcă.
Dar fiindcă e învingător, îi ptace să fie învingător de tot. De aceea
râde cu dispreţ de ei. « Hai ?...<) (mai încet). A c u .. . nu mai faceţi gătăgie ?
(cu tonut cu care ar spune: Nu mai faceţi gătăgie şi-acu ?). Mai aveţi (cumva)
ceva de zis ?. .#
PEPELEA ridică sfios şi încet două degete, ca ta şcoată. Le ridică
însă numai până ta piept. Dascătut nu-1 vede. Atunci Pepeiea iasă şi ridică
degetete de câteva ori în şir, cum fac copiii grăbiţi să fie ascultaţi. . .
Când t-a văzut Dascătut, flăcău] zice în şoaptă şi din ochi « Eu. . . o.
D A SC Ă L U L (scurt): Z i ! (şi toţi ochii se îndreaptă spre Pepetea aştep
tând încruntaţi şi speriaţi).
PEPELEA se uită grav ta toţi, de pare că ar spune că nu primeşte. . .
Apoi zice timpede: « Brava! 9. Apoi întinde degetul cel mic dela mâna
dreaptă către Rusanda. Ea îi întinde cârligul degetului cel mic dela mâna
stân gă... şi zâmbind, îşi teagănă m â in ile...
SA N D U sare şi el în sus: D a' şi eu am de zis ceva. . . (copiii s'au spe
riat şi nu mai teagănă mâinile). înaintează între Dahina şi c o p ii: « încalţe
dacă ia casa şi fa ta .. . (gest de trimis cu patma, căuş, ca şi când ar zvârli
apă încolo): S'o ia cu nevastă-mea cu tot! o.
PEPELEA şi Rusanda iarăşi leagănă mâinile.
V O C H IŢ A se răzbună, strâmbându-1 şi asigurându-1 vrăjmănoasă.
SA N D U îi răspunde cu dispreţ, peste umăr: cN u mă'ntem eiez eu
p e .. . (scuipă vorba) toaca mneatale. . . * (apoi dascălului, cu degetul arătător
întins în sus): D aaa.. . cu zapis — în lege. A poi: « Şi să-mi păstreze şi mie
un cuiu (cum e ăsta — îl arată) în peretele odăii de şedere!. . a (către toţi,
cu ochii roată). M'aţi fiert voi pe mine fără apăăă.. . (lui Pepelea). Acum
mi-a venit ş: mic rândul, şurubarule, să (palmă vânturată ca la amenin
ţare de bătaie) vă arat eu ce-i aceea cuiu străin în casă. . . (către Dahina
şi Dascălul râzând: Cu mine nu se prinde de-alde astea), mai ales că pe
mine n'o să mă ungeţi la ochi — (digresie) — cum l-aţi uns pe (îl arată cu
capul) Pepelea, (cu nimica toată, doi ochi de fetişcană. (Am zis): Aşa!
(şi a dat scurt din cap, sau din mână).
Acum se duce la cui, îl achipăie ca Pepelea, trânteşte căciula în el, se
aşează pe scăueş cu fălcile în pumni, în vreme ce copiii leagănă mâinile
înainte, drept deasupra lui (căci sunt tocmai aşa aşezaţi, ea la stânga şi
el la dreapta scăuieşului) silindu-1 să se plece ca să nu-1 lovească, fiindcă
fericiţii nu mai bagă de seamă pe nimeni şi nimic.
M. O. , I M P R I M E R I A N A Ţ I O N A L Ă , B U C U R E Ş T I
C A R T E A S A T U L U I
S C O A S Ă DE F U N D A Ţ I A C U L T U R A L Ă
REGALĂ 'P R I N C I P E L E C A R O L '
Intâile volume:
1. Coxar Pelrecca .* Cei trei Regi (cu un desen de Lena
Coaslaafe şi cu 46 de vederi şi
chipuri după fotografii).
2. AP'AazY NaJovcaaa.* Inima noastră (cu desene de Leoa
Fiorc^ca).
3. yl/. 7a^caro'0-dYo/7o^aaa.' Viaţa creştină în pilde (cu desene
de Afac Cotulaaliacyca).
4. Dr. F. Foica/e:ca.* Toate leacurile la îndemână (cu
o reproducere în culori după
<Ş7. LacAiaa şi numeroase figuri).
g. Lada PiAiaoa-Cialci*.* Intre gospodine (cu desene de
ylarc! Jiyat7:).
6. IV. Oaacca.* Culegere de coruri (cu un desen
de Afac ComlaKliae^ca şi vederi
după fotografii).
7. yoc ţ/aal popalar; Vicleimul (cu întregiri şi lămuriri
de Ficior 7ow Popa şi muzică
de G. Prcaxal; cu un desen co
lorat de Pena Cotulaalc şi nu
meroase desene negre).
8. 7. C. FL^an'oa.* Invietorul de morţi (cu desene
de ^4arel yi$ai<Yi).
9. TA. Paya:(a.* Cartea crescătorului de peşti (cu
o reproducere în culori după 7.
<SYer;adc şi numeroase figuri).
10. 7Wor Paia/:Yc şi Ficior Cuiul lui Pepelea, comedie popu
7oa Popa.' lară (cu un desen colorat de
y4arel yi'yaăf: şi numeroase de
sene negre).
P R E Ţ U L U N U I V O L U M 3 0 LEI
Se găseşte de vânzare ta toate tibrăriite
Depozit: F U N D A Ţ IA C U L T U R A L Ă R E G A LĂ PRINCIPELE CĂROL
B U C U R E Ş T I III, Str. Latină. 8 .
PREŢUL 30 LEI

Cuiul Lui Pepelea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuiul Lui Pepelea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CARTEA SATULUI

SCOASĂ DE FUNDAŢIA CULTURALĂ

CUIUL LUI PEPELEA

DE TU DOR PAMFILE şi VICTOR ION POPA

Cuiul lui Pepelea, de A .J

CUIUL LUI PEPELEA

VICTOR ION POPA

DE A. J 1 Q U I D I ş i N U M ERO ASE FIG U R I

FUN DAŢIA CULTURALĂ REGALĂ «PRIN CIPELE CAROL

Sandu Stroilă, gospodar; 58 ani.

Scena înfăţişează o odaie de gospodar cuprins. Uşă

Cum s'o am ? Că doar le-ai strâns 'mneata pe

care s'o întâmpla să se întâmple, o să zicem că

că gura mame-tii poată să toace odată pentru toate.

Zapisul Iui Pepelea, de -d.

mare minune, asemenea cui care sade liniştit în pă-

cei de cai — aşa cum meriţi şi cum ţi s'ar cuveni, ca

spui să-şi cate de treburile 'misale şi să nu-mi să-

zic nici cârc! . . . (râde). Bată-vă să vă bată de copii. . .

Vezi ? Are dreptate! Habar n'are! ! . . . Bat'o s'o bată

RU SAN D A (după o clipă)

n ăcaz... să te oblojesc — Da', încolo nu-ţi face

în pace! — când îmi spunea: — «Mă, Sanduîe,

Hai ? Ce să caute ?. . . Apăi. . . cuiul. .. cuiul din

Zăău ? .. . Aşaaa ?. . . Rău iucru şi bătrâneţea la

D AH IN A (in doi peri)

RUSANDA (după o pauză).

V O C H IŢA (sare ]a ea).

cine-i — şi iarăşi sprijinea fălcile în podul palmei şi

să nu vă întâlnească. Şi să nu vă văd până ce nu vă

R U SAN D A (se întoarce plângând).

Ai venit să-mi spui ceva ?

PEPELEA (scoate zapisul deta brâu)

M ţ! Aici z ic e : «In păretele de răsărit al odăii de

SA N D U (stă o ctipă şi se uită Ia ei)

pe măsura gospodăriei mele şi a obrazului meu, nu

— curat — că eşti A d a m !... Ia uite, Dom'le ce ur­

RUS AN D A (mgrijată de soarta lui Pepelea)

V O C H IŢ A (se repăde la Pepelea)

Ce dai mă, în bărbatu-mcu ? Nu ţi-i ruşine să baţi

Cum? Nu te-a bătut?

V O CH IŢA (furioasă, când î] aude)

ce vrei să poftească calul la traista cu ovăz ? .. .

V O C H IŢ A (cruntă, dar cu interes)

PEPELEA (vâră capui pe uşă)

Acolo unde se poate, pe cele din urmă vorbe se va aduce un taraf de

nuit al caselor noastre săteşti. Pe de altă parte, urmează dela

?._____________ __________________________- ______ ____

Din acest plan se vede însă că nu se împlineşte deloc nevoia

trup în odaie — ceea ce e mai puţin caracteristic pentru sate.

!) Această * scăpare din vedere * e lăsată tnadins ca să priiejuiască

Cursul celor dintâi două e că, nu ar putea cuprinde bine pa­

Vom cerca dar să înfăptuim un decor intermediar, folosin-

adânci. Astfel, ca să redăm o odaie pătrată pe scenă trebue

Cum cea dintâi formă are cusurul ferestrei, de care am vorbit,

*1 Dreapta şi stânga sînt convenţionale. Unii Ie socotesc privite de pe

se poate sta pe pat, pe marginea vetrei, iar ia nevoie putem

Această schiţă, deşi împlineşte toate cerinţele, are totuşi

asa de strâns urmărite. Mai ales covoarele, lada, ştergarele

« cleştele )> să se înlocuiască fie cu o mătură, fie cu o furcă de

E zi de Sâmbătă, înainte de scăpătarea serii, aşa că lumina

joc, dacă e meritos fiindcă imită natura, nu se potriveşte cu

Suntem între gospodari chivernisiţi şi isteţi. Sunt aşa dar

— curat — că eşti A d a m !... Ia uite, Dom'le ce ur

?._ ________-

Cursul celor dintâi două e că, nu ar putea cuprinde bine pa

închipui slăbănog, iute şi răutăcios, măcar că-i place să năcă