Conceptul de prevenire a incendiilor pag.

1.Argumentarea conceptului de prevenire a incendiilor pag.5

2.Formele muncii de prevenire a incendiilor ` pag.6

Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pag.8

1.Continut,scop,obiective si elemente componente pag.8

2.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor intr-o unitate pag.8
3.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca pag.8

Unitati de masura,greutati volumetrice,formule matematice si specifice activitatilor de prevenire si stingere a incendiilor

pag.9

1.Marimi si unitati de masura pag.9

2.Greutati volumetrice specifice pag.10
3.Arii si volume pag.12
4.Valorile unor marimi din caldura,mecanica,electricitate,chimie si hidraulica,folositoare pompierilor pag.13

Procese de oxidare si arderi pag.21

1.Oxidarea pag.21
2.Arderea pag.22
3.Aprinderea pag.23
4.Autoaprinderea pag.23
5.Inflamarea pag.24
6.Autoinflamarea pag.25
7.Explozia pag.26
8.Rabufnirea pag.26
9.Substante cu actiune reciproca pag.26

Incendiul si dezvoltarea lui pag.27

1.Viteza de ardere pag.27

2.Evolutia si temperatura incendiului.Produsele de ardere pag.28
3.Propagarea incendiului,schimbul de gaze si ventilarea spatiilor incendiate pag.30

Aprecierea pericolului de incediu pag.32

1.Pericolul de incendiu pag.32

2.Parametrii pericolului de incendiu pag.33
3.Punctele vitale vulnerabile la incendiu pag.34
4.Clasificarea materialelor si substantelor depozitate dupa clasa de periculozitate pag.35

Gaze industriale cu pericol de incendiu pag.37

1.Hidrogenul pag.37
2.Oxigenul pag.37
3.Metanul pag.38
4.Acetilena pag.38
5.Amoniacul pag.38
6.Clorul pag.39
7.Gaze petroliere lichefiate pag.39

Pericolul de incendiu si explozie al principalelor prafuri combustibile pag.40

1.Factori care influenteaza aprinderea prafurilor si pulberilor combustibile pag.40

2.Praful si pulberea de carbine pag.44
3.Praful de lemn pag.45
4. Praful de zahar pag.45
5.Praful de cereale si faina pag.46
6.Praful de amidon pag.46
7.Praful de materiale plastice pag.46
8.Praful de textile pag.47
9.Negrul de fum pag.47
10.Praful de sulf pag.47
11.Prafuri si pulberi combustibile folosite in industria chimica si farmaceutica pag.48
12.Combaterea exploziilor de prafuri combustibile pag.48

Principalele pulberi (prafuri) de metale combustibile pag.48

1.Combustibilitatea metalelor pag.48
2.Pericolul de incendiu si explozie a pulberilor metalice pag.50
3.Pulberea (praful) de aluminiu pag.51
4.Pulberea (praful) de magneziu pag.52
5.Pulberea (praful) de titan pag.53
6.Pulberea (praful) de zirconium pag.53
7.Pulberea (praful) de zinc pag.53
8.Pulberea (praful) de nichel pag.54
9.Pulberea (praful) de fier pag.54
10.Pulberea (praful) de uranium pag.54
11.Pulberea (praful) de cupru pag.54
12.Pulberea (praful) de tantal pag.54
13.Stingerea incendiilor de pulberi metalice pag.54

Procese chimice cu pericol de incendiu pag.55

1.Procese de descompunere termica pag.56

2.Procese de oxidare pag.56
3.Procese de hidrogenare pag.56
4.Procese de hidroformilare pag.57
5.Procese de clorurare pag.57
6.Procese de polimerizare pag.57
7.Procese de dezalchilare pag.57
8.Procese de aditie la acetilena pag.57
9.Procese de nitrare pag.58
10.Procese de sulfonare pag.58

Amplasarea instalatiilor electrice in functie de categoriile de medii si protectia echipamentelor electrice pag.58

1.Categoriile de medii in functie de pericolul de incendiu (P. 118/1983) pag.58

2.Categoriile de incaperi,spatii sau zone in functie de mediu – mediu normal (I.7) pag.59
3.Categoriile de medii cu pericol de explozie (I.D 17) pag.59
4.Categoriile de medii in functie de pericolul de electrocutare (STAS 8275-87) pag.59
5.Protectia antiexploziva pag.60

Instalatii automate de semnalizare a incendiilor pag.63

1.Detectoare de incendiu pag.63

2.Alegerea si amplasarea detectoarelor de incendiu pag.66
3.Centrale de semnalizare a incendiilor pag.67
4.Butoane de semnalizare pag.68

Instalatii de protectie a constructiilor contra trasnetului pag.68

1.Factorii atmosferici care influenteaza incendiul pag.68

2.Pericolul de incendiu si explozie creat de trasnet pag.70
3.Criterii de prevedere si amplasare a instalatiilor contra trasnetului pag.71
4.Compunerea instalatiilor de paratrasnete pag.71
5.Instalatii de protectie montate pe constructii contra efectelor directe ale trasnetului pag.72
6.Instalatii de protectie montate independent de constructii contra efectelor directe ale trasnetului pag.73
7.Instalatii de protectie contra efectelor secundare ale trasnetului pag.73
8.Protectia contra descarcarilor laterale pag.74
9.Protectia contra descarcarilor electrice atmosferice in mediul rural pag.74
10.Calculul zonei de protectie contra indendiilor pag.75
11.Prizele de pamint pag.75

Rezistenta la foc a materialelor de constructii si a cladirilor pag.76

1.Notiuni privind principalele proprietati fizico-mecanice ale materialelor,conexe modului de comportare la foc pag.76
2.Combustibilitatea si rezistenta la foc a materialelor si elementelor de constructie.Determinarea gradului de rezistenta la foc
al constructiilor pag.83
3.Elemente de compartimentare a constructiilor impotriva incendiilor pag.84
4.Metode pentru determinarea incombustibilitatii,combustibilitatii,propagarii flacarilor,puterii calorice si rezistentei la foc a
materialelor si elementelor de constructii pag.87
5.Ignifugarea materialelor combustibile din lemn si textile utilizate in constructii pag.90

Combustibilitatea materialelor plastice pag.93

1.Parametrii pericolului de incendiu pag.93

2.Caracteristicile de ardere a principalelor materiale plastice pag.93

Instalatii speciale de stingere pag.94

1.Clasificarea instalatiilor de stingere a incendiilor pag.94

2.Instalatii de hidranti pag.95
3.Instalatii de sprinklere pag.96
4.Instalatii de drencere pag.97
5.Instalatii de apa pulverizata pag.98
6.Instalatii de spuma pag.98
7.Instalatii de gaze inerte pag.101
8.Instalatii cu pulberi stingatoare pag.102
9.Instalatii cu abur pag.102
10.Instalatii cu haloni pag.102

Cauzele tehnice ale incendiilor pag.102

Reguli generale de prevenire si stingere a incendiilor pag.106

1.Reglementarea folosirii focului deschis si fumatului pag.106

2.Reguli privind lucrarile de sudare si taiere a metalelor pag.107
3.Reguli privind instalatii electrice pag.108
4.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire pag.109
5.Reguli privind efectuarea unor lucrari cu lichide combustibile la vopsire pag.110
6.Reguli privind depozitarea materialelor si substantelor combustibile pag.111
7.Reguli privind evacuarea in caz de incendiu.Limitarea si stingerea incendiilor pag.112

Controlul pentru asigurarea prevenirii si stingerii incendiilor a instalatiilor din constructii pag.113

1.Controlul instalatiilor electrice interioare pag.113

2.Controlul motoarelor electrice pag.115
3.Controlul iluminatului de siguranta pag.116
4.Controlul iluminatului de panica pag.116
5.Controlul iluminatului de avarie pag.116
6.Controlul in vederea inlaturarii electricitatii statice pag.116
7.Controlul instalatiilor de detectare automata a instalatiilor pag.117
8.Controlul unei instalatii de protectie contra trasnetului pag.118
9.Controlul instalatiilor si mijloacelor de incalzire pag.118
10.Controlul instalatiilor de ventilatie pag.119
11.Controlul instalatiilor si mijloacelor de stingere a incendiilor pag.119

Clasificarea,cercetarea,evidenta si raportarea incendiilor pag.121

1.Clasificarea incendiilor pag.121

2.Cercetarea cauzelor incendiilor pag.122
3.Evidenta si raportarea incendiilor pag.127

Propagarea si evacuarea fumului si gazelor din cladiri pag.127

1.Pericolul prezentat de fum pag.127

2.Mecanismul de propagare a fumului in cladiri pag.127
3.Evacuarea fumului si gazelor fierbinti pag.128

Evacuarea si salvarea persoanelor din cladiri pag.129

1.Evacuarea persoanelor pag.129

2.Salvarea persoanelor pag.130

Alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor pag.131

1.Notiuni de hidrostatica si de miscare a lichidelor in conducte pag.131
2.Inaltimea de aspiratie pag.133
3.Lovitura de berbec (socul hidraulic) pag.134
4.Jeturi de apa.Forta de reactie a tevilor pag.135
5.Retele exterioare de distributie pag.136

Metodologia controlului tehnic de specialitate al activitatilor de prevenire si stingere a incendiilor pag.137

1.Pregatirea controlului pag.137

2.Executarea controlului pag.137
3.Finalizarea controlului tehnic pag.140

Procedee de intrerupere a procesului de ardere pag.141

Substante de stingere pag.141

1.Substante de stingere prin racire pag.141

2.Substante de stingere prin izolare pag.143
3.Substante folosite la reducerea continutului maxim de oxigen pag.144
4.Substante de stingere prin inhibitie chimica pag.145

Pompe si aparate folosite la stingerea incendiilor pag.145

1.Pompe cu piston pag.145

2.Pompe centrifuge pag.146
3.Pompe de vid pag.147
4.Ejectoare pag.147
5.Hidrofoare pag.145

Manometre,barometre si debimetre pag.148

1.Manometre pag.148
2.Barometre pag.148
3.Debimetre pag.149

Stingatoare de incendiu pag.149

1.Stingatoare de incendiu portative cu pulbere (P) pag.149

2.Stingatoare de incendiu portative cu dioxid de carbon (G) pag.149
3.Stingatoare de incendiu portative cu spuma chimica (SC) si apa pulverizata (AP) pag.150
4.Stingatoare de incendiu transportabile cu pulbere (P), cu spuma chimica (SC) si apa pulverizata (AP) pag.150
5.Domeniul de utilizare al stingatoarelor in raport cu clasele de incendiu si culorile de marcare pe etichetele stingatoarelor
pag.151
6.Ariile maxime protejate si distantele maxime de amplasare a stingatoarelor in raport cu pericolul de incendiu pag.151
7.Determinarea capacitatii de stingere a stingatoarelor pe focare tip (STAS 11959/3-83) pag.151
8.Verificare si intretinerea stingatoarelor pag.153

Masini si utilaje de stingere a incendiilor pag.155

1.Simboluri utilizate pentru denumirea masinilor si utilajelor de stingere a incendiilor pag.155

2.Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagul Rosu SR 101,104,104/211 si 132 pag.155
3.Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagul Rosu SR 114 pag.156
4.Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip ROMAN pag.157
5.Autospeciale de stingere a incendiilor cu praf si azot pag.159
6.Autospeciale de stingere a incendiilor cu jet de gaze pag.160
7.Autospeciale pentru evacuarea fumului si gazelor la incendii si iluminat pag.161
8.Autoscari mecanice pag.162
9.Nave maritime si fluviale de stins incendii pag.162
10.Trenuri de stins incendii pag.163
11.Motopompe pentru stingerea incendiilor pag.163
12.Generatoare de spuma usoara pag.164
13.Tunuri de apa si spuma pag.164
14.Masini usoare si alte utilaje pentru interventii la incendii pag.165

Alimentarea cu apa a masinilor de incendiu pag.165

1.Alimentarea directa cu apa pag.165

2.Alimentarea in releu cu apa pag.165
3.Alimentarea in naveta cu apa pag.166
4.Alimentarea mixta cu apa pag.166

Dotarea cu mijloace de prevenire si stingere a incendiilor pag.166

1.Criterii generale de dotare pag.166

2.Instalatii pentru alarmare,avertizare,semnalizare si stingere a incendiilor pag.167
3.Instalatii de stingere a incendiilor pag.168
4.Masini de stingere a incendiilor pag.170
5.Mijloace de protectie si salvare pag.171

Organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor pag.172

1.Cerinte si masuri tehnico-organizatorice pag.172

2.Stabilirea conceptiei de interventie la incendii pag.173
3.Organizarea interventiei la calamitati naturale pag.174

1.Conceptul de prevenire a incendiilor

1.ARGUMENTAREA CONCEPTULUI DE PREVENIRE A INCENDIILOR

1.1.FENOMENUL ASUPRA CARUIA SE ACTIONEAZA

INCENDIUL este procesul care intruneste concomitent urmatoarele trei conditii:

- este o combustie (ardere) rapida ce se dezvolta (propaga) fara control in timp si spatiu;
- pune in pericol viata oamenilor si animalelor si/sau distruge bunuri materiale;
- implica actionarea prin metode,procedee,mijloace si substante de stingere adecvate in vederea intreruperii
procesului de ardere si pentru lichidarea consecintelor acestuia.

1.2.SCOPURI
Scopurile prevenirii incendiilor sunt:

1)Fundamental.PREVENIREA INCENDIILOR,care se realizeaza printr-un complex de actiuni si masuri

organizatorice,tehnice,de informare,instruire si educare,precum si de asigurare materiala destinate sa preintimpine izbucnirea
si propagarea incendiilor,sa creeze conditii pentru salvarea operativa a oamenilor si bunurilor,semnalizarea,anuntarea si
stingerea eficienta a incendiilor.
2) Prioritar.PREVENIREA SI INLATURAREA STARILOR DE PERICOL SI A CAUZELOR POTENTIALE DE
INCENDIU,actionind asupra urmatoarelor elemente:
- sursele de aprindere (energie);
- mijloace care produc surse de aprindere;
- substantele si materialele combustibile care se pot aprinde;
- imprejurarile determinate si favorizate;
- conditiile generatoare de explozii,avarii,accidente si ale elemente care pot fi urmate de incendii.
3)Tranzitoriu.REDUCEREA PERICOLULUI DE INCENDIU PRIN
- diminuarea surselor potenstiale de aprindere;
- reducerea cantitatilor de substante si materiale combustibile,indeosebi a celor cu combustibilitate si periculozitate
ridicate;
- eliminarea unor imprejurari care concura la izbucnirea incendiilor;
- imbunatatirea conditiilor de evacuare in caz de incendiu a persoanelor,animalelor si bunurilor;
- restringerea posibilitatilot de propagare si dezvoltare a incendiilor;
- suplimentarea cantitativa a mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor sau sporirea eficientei acestora;
- intensificarea informarii si instruirii specifice a personalului;
- intarirea controlului si autocontrolului.

1.3.SFERA DE ACTIVITATE

Sfera de activitate cuprinde intreg teritoriul tarii: personalul incadrat (angajat) in munca,tineretul,copii si ceilalti
cetateni,unitatile economice (industriale,agricole,comerciale,de mica productie,de transport,silvice etc.) si unitatile social-
culturale (proprietatile de stat,cooperatista,participative,particulara,mixta,gospodariile populatiei si celelalte bunuri ale
cetatenilor).

1.4.FORTELE PRINCIPALE PARTICIPANTE

In functie de urgenta aceste forte pot fi:

 - conducerile administrative ale unitatilor economice si social culturale si unele comisii pe domenii de pe linga
acestea;
- primariile si unele comisii pe domenii de pe linga acestea;
- compartimentele de prevenire si stingere a incendiilor din unitatile economice si social-culturale si din
localitate,avind ca organisme specializate: comisiile de aparare impotriva incendiilor,formatiile civile de pompieri ,cadrele
tehnice special incadrate (angajate) ori desemnate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingere a
incendiilor;
- unitatile militare de pompieri;
- asociatiile pompierilor;
- mijloace de informare in masa: televiziunea,radioul,presa,filmul,etc.;
- institutiile de invatamint si cultura;
- organizatiile de masa si obstesti (sindicate,tineret,femei etc.);
- organizatiile ecologistice si de protectie a mediului;
- organele cu competente legale si in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (procuratura,justitia,politia etc.);
- inspectiile de stat specializate care desfasoara activitati conexe prevenirii si stingerii incendiilor;
- unitatile armatei si altor forte de aparare cu care se coopereaza in situatiile prevazute de lege.
1.5. ESENTA CONCEPTULUI

Aceasta consta in urmatoarele:

- evidentiaza importanta activitatii de prevenire a incendiilor ca o componenta a conceptului general de aparare a
vietii,avutiei poporului si bunurile personale;
- subliniaza prioritatea masurilor de prevenire a incendiilor,care pot avea consecinte negative grave;
- cere utilizarea de forme,cai si metode specifice de lucru cu character democratic;
- implica folosirea judicioasa si eficienta a fortelor,fondurilor si mijloacelor;
- imbina interesele generale ale poporului,ale colectivelor si grupurilor cu cele individuale ale fiecarui cetatean;
- impune respectarea legilor tarii;

1.6.PRINCIPIILE DE LUCRU DE BAZA

Principiile de lucru de baza sunt urmatoarele:

- de drept (legalitatii);
- autoapararii;
- prioritati immediate si de perspectiva;
- conlucrarii,cooperarii si dialogului deschis cu toate fortele interesate.

1.7.DIRECTII SI MODALITATI PRINCIPALE DE ACTIUNE,ADAPTATE CONTINUU IN RAPORT CU

PRIORITATILE IMEDIATE SI DE PERSPECTIVA

Acestea sunt:
- cunoasterea si indeplinirea indatoririlor si obligatiile legale referitoare la prevenirea is stingerea incendiilor;
- cunoasterea conditiilor generatoare de incendii si a masurilor de preintimpinare a acestora;
- aplicarea principiului autoapararii impotriva incendiilor,tinind seama de specificul unitatilor economice si social-
culturale,localitatilor,precum si de formele de proprietate;
- cuprinderea in munca de prevenire a incendiilor,prin forme si modalitati adecvate,a tuturor
sectoarelor,ramurilor,unitatilor;
- sprijinirea conducerilor administrative in organizarea si desfasurarea activitatii de prevenire si stingere a
incendiilor;
- cresterea nivelului de professionalism si a capacitatii de actiune a organismelor specializate din compartimentul
P.S.I. (comisii de aparare impotriva incendiilor,formatii civile de pompieri,cadre tehnice P.S.I. etc);
- intarirea asociatiilor pompierilor si sporirea aportului acestora in apararea impotriva incendiilor;
- perfectionarea cadrului juridic,normelor si prescriptiilor tehnice de specialitate;
- diversificarea si perfectionarea formelor,cailor si modalitatilor de organizare,desfasurare si coordonare a activitatii
de prevenire si stingere a incendiilor;
- cresterea competentei profesionale si a responsabilitatii cadrelor de pompieri in munca de prevenire si stingere a
incendiilor.

2.FORMELE MUNCII DE PREVENIRE A INCENDIILOR

2.1.PRINCIPALELE FORME ALE MUNCII DE PREVENIRE A INCENDIILOR

Acestea sunt:
- actiuni preventive de sprijin,indrumare si asistenta tehnica de specialitate;
- control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor;
- activitatea de informare,instruire si educare privind prevenirea si stingerea incendiilor;
- aplicarea masurilor coercitive pentru incalcarile prevederilor legale din domeniul prevenirii si stingerii incendiilor;
- avizarea si autorizarea PSI.
 2.2.CONTROLUL TEHNIC DE SPECIALITATE AL ACTIVITATII DE PREVENIRE SI STINGERE A
INCENDIILOR

2.2.1.Obiectivele controlului

Acestea sunt:
- preintimpinarea aparitiei starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu
- depistarea si inlaturarea operative a starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu,precum si a altor
neajunsuri in respectarea normelor;
- asigurarea masurilor pentru stingerea prompta a inceputurilor de incendiu si a incendiilor; limitarea consecintelor
negative ale acestor evenimente si calamitati naturale;
- stabilirea masurilor specifice de siguranta pe timpul inlaturarii efectelor
incendiilor,exploziilor,avariilor,calamitatilor naturale,precum si la reluarea activitatilor economico-sociale perturbate de
aceste evenimente.

2.2.2.Activitatile principale care se desfasoara pe timpul controlului

Acestea sunt:
- informarea asupra masurilor luate de conducerile administrative si verificarea indeplinirii acestora;
- verificarea modului de organizare si functionare a compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor (comisia
de aparare impotriva incendiilor,formatia civila,cadrele tehnice P.S.I. etc),indrumarea si sprijinirea acestuia in indeplinirea
atributiilor si sarcinilor specifice;
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor si stabilirea de masuri pentru inlaturarea starilor
de pericol,cauzelor potentiale de incendiu si altor neajunsuri constatate,precum si pentru imbunatatirea muncii de prevenire si
stingere a incendiilor;
- sprijinirea activitatii de informare,instruire si educare privind prevenirea si stingerea incendiilor;
- acordarea asistentei tehnice de specialitate;
- finalizarea controlului tehnic de specialitate.

2.2.3. Principii in organizarea si executarea controlului

Acestea sunt:
- principiul consensului si unitati de actiune;
- principiul prioritatii in desfasurarea controlului;
- principiul flexibilitatii;
- principiul economiei de personal;
- principiul dialogului deschis si asigurarii unui climat psihologic normal.

2.2.4.Metode de control

Acestea sunt:
- controale complexe;
- controale commune sau mixte;
- controale colective individuale de fond;
- controale tematice,de verificare,operative si prin sondaj;
- controale statistico-matematice.

2.2.5. Tehnici de control

Acestea sunt:
- controlul sau inspectia la fata locului;
- verificari;
- observatii;
- investigatii;
- analiza si compararea unor date;
- sondaje;
- rapoarte sau informari.

2.2.6.Forme si cai de finalizare a controlului termic

Acestea sunt:
- inlaturarea operative a starilor de pericol,cauzelor potentiale de incendiu si a altor nereguli constatate;
- dezbaterea constatarilor si concluziilor;
- informari,rapoarte sau sesizari asupra rezultatelor controlului;
- valorificarea constatarilor in cadrul actiunilor de informare,instruire si educare;
- intocmirea documentelor de control tehnic de specialitate (proces-verbale,note de control,sinteze,informari,rapoate
etc.) si prezentarea acestora in drept.
 2.3.ACTIVITATEA DE INFORMARE,INSTRUIRE SI EDUCARE PRIVIND PREVENIREA SI STINGEREA
INCENDIILOR

Se utilizeaza o gama larga de forme si mijloace,cu tematica adecvata,cum sunt:

- emisiuni la televiziune,radio si statii de radioamplificare;
- recomandari,anunturi,anchete si alte materiale la organele de presa centrale si locale si publicatii de specialitate;
- proiectii de filme,inregistrari video,diafime,dispozitive,benzi de magnetofon si casetofon;
- afise,afisete,pliante,indrumatoare,manuale,caiete documentare,literature tehnica de specialitate;
- convorbiri,dezbateri,consultatii si alte forme de dialog;
- consfatuiri,schimburi de experienta,mese rotunde,analize si vizite documentare;
- cursuri,convocari si instructaje;
- expozitii,fotogazete,fotomontaje,gazette de perete si de strada,panouri;
- exercitii si aplicatii practice de antrenament sau demonstrative,concursuri profesionale,antrenamente pe standuri si
simulatoare.

2.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor

1.CONTINUT,SCOP,OBIECTIVE SI ELEMENTE COMPONENTE

Autoapararea,ca principiu de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingere a incendiilor,presupune ca

fiecare unitate economica si social-culturala,fiecare localitate,fiecare colectiv sau grup de oameni sa participle active cu
fortele si mijloacele proprii la apararea vietii si bunurilor impotriva incendiilor,exploziilor,avariilor si efectelor negative ale
calamitatilor naturale.
Scopul principal al aplicarii principiului autoapararii este asigurarea unui nivel corespunzator de protectie impotriva
incendiilor a vietii,a proprietatii obstesti si bunurilor cetatenilor,prin unirea si valorificarea potentialului uman,tehnic,stiintific
si material de care dispune fiecare unitate sau localitate.
Obiectivele autoapararii sunt:
- cunoasterea si aprecierea fenomeniului de incendiu si a implicatiilor economice si sociale ale acestuia;
- preintimpinarea aparitiei starilor de pericol si cauzele potentiale de incendiu,precum si a altor aspecte negative care
ar putea diminua securitatea la incendiu a vietii,avutiei poporului si bunurilor cetatenilor;
- depistarea si inlaturarea operativa a starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu,explozie si alte accidente
tehnice care pot genera incendii;
- stingerea prompta a inceputurilor de incendiu si a incendiilor,limitarea consecintelor negative care acestea le pot
crea asupra oamenilor si bunurilor,precum si desfasurarea normala a activitatii economice-sociale;
- inlaturarea operativa a urmarilor incendiilor,exploziilor,calamitatilor naturale si a altor evenimente negative;
- reluarea in cel mai scurt timp si in conditii de siguranta a activitatilor economice-sociale perturbate de
incendii,explozii,avarii sau calamitati naturale.
Elementele componente ale conceptiei de autoaparare sunt:
- organizarea si pregatirea din punct de vedere al prevenirii si stingereii incendiilor a fortelor proprii,unitatilor
economice si social-culturale,precum si a celor cu care se coopereaza;
- amenajarea,exploatarea si intretinerea constructiilor,instalatiilor,masinilor,utilajelor,agregatelor si a teritoriului din
punct de vedere al prevenirii si stingerii incendiilor;
- echiparea si inzestrarea cu masini,instalatii,utilaje si alte mijloace specifice de prevenire si stingere a incendiilor;
- coordonarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor.

2.ORGANIZAREA AUTOAPARARII IMPOTRIVA INCENDIILOR INTR-O UNITATE

Aceasta consta in principal,in:

- constituirea compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor,stabilirea obligatiilor care revin acestuia si a
modului de lucru,avind in componenta,dupa caz:
● comisia de aparare impotriva incendiilor;
● formatia civila de pompieri;
● echipe speciale de interventie si salvare;
● cadre tehnice special angajate sau desemnate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire;
- intocmirea planului de autoaparare impotriva incendiilor,in care se stabilesc in principal masurile de autoaparare si
actiunile ce se vor intreprinde,precum si conceptia de interventie in caz de incendiu.
- organizarea activitatii de informare si instruire a personalului pe linia prevenirii si stingerii incendiilor;
- dotarea unitatii cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,echipament de protectie si substante chimice pentru prevenirea
si stingerea incendiilor si de asigurarea intretinerii in stare de functionare a acestora;
- organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca;
- organizarea controlului si autocontrolului privind indeplinirea obligatiilor legale,respectarea normelor si realizarea
masurilor de autoaparare impotriva incendiilor.
 3.ORGANIZAREA AUTOAPARARII IMPOTRIVA INCENDIILOR PE LOCURILE DE MUNCA

Autoapararea impotriva incendiilor pe locurile de munca se organizeaza diferentiat,in raport cu pericolul de incendiu
si explozie existent si cu complexitatea instalatiilor,masinilor,utilajelor si proceselor tehnologice care se desfasoara pe
locurile de munca respective.
In principiu,organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca cuprinde:
- obligatia si sarcinile personalului incadrat in munca,rezultate din prevederile legale;
- regulile si masurile de autoaparare impotriva incendiilor specifice locului de munca;
- mijloace de alarmare si anuntare a fortelor stabilite sa participe la stingerea incendiilor;
- dotarea locului de munca cu mjiloace de prevenire si stingere a incendiilor;
- organizarea evacuarii persoanelor si bunurilor in caz de incendiu;
- organizarea interventiei,precizind sarcinile si raspunderile care revin echipei de prevenire si stingere a
incendiilor,precum si operariile ce trebuie executate (in ordine cronologica);
- schita (schema) locului de munca pe care se marcheaza modul de amplasare a utilajelor si bunurilor,traseele de
evacuare,dispozitivul de interventie in caz de incendiu cu mijloacele din dotare.
La instalatiile tehnologice complexe cu grad ridicat de pericol de incendiu si explozie se intocmesc,de regula,si
instructiuni de prevenire si stingere a incendiilor.
Pentru salile aglomerate si a cladirilor cu aglomerari de persoane se intocmesc planuri de evacuare in caz de
incendiu,in mod diferentiat,functie de tipul si destinatia constructiei,numarul maxim de persoane care se pot afla in aceasta si
de posibilitatile de evacuare.Planurile se afiseaza in locurile vizibile pe caile de acces.
Pregatirea personalului incadrat in munca se asigura prin instructajul de prevenire si stingere a incendiilor,cu
caracter practic-aplicativ,care cuprinde urmatoarele forme (faze):
- instructajul introductiv general (executat de cabinetele P.S.I. sau la sediul formatiei civile de pompieri);
- instructajul periodic si testari;
- instructajul la intrarea in schimbul de lucru;
- instructajul special pentru lucrari periculoase.
Pe locurile de munca se afiseaza inscriptii,afise,panouri,fotomontaje si alte mijloace vizuale de popularizare a
regulilor si masurilor de prevenire si stingere a incendiilor,combaterea cauzelor de incendiu.
In cadrul autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca se reglemeteaza predarea si primirea schimbului,se
organizeaza corespuzator lucrul,se asigura supravegherea,controlul si autocontrolul si se iau masuri pentru intarirea ordinii si
disciplinei in munca.

3.Unitati de masura,greutati volumetrice,formule matematice si specifice activitatilor de prevenire si stingere a

incendiilor7

1.MARIMI SI UNITATI DE MASURA

1.1.UNITATI FUNDAMENTALE
s
Marimea Denumirea Simbolul Transformarile vizuale
Lungime Metru m 1m=10dm=100cm=1000mm
1tol=0,0254m=25,4mm
1km=1000m
Masa Kilogram kg 1kg=10hg=100dag=1000g
1g=10dg=100cg=1000mg
1t=1000kg;1chintal=100kg
Timp secunda s 1h=60min=3600s
1s=1000 ms
Intesitatea curentului electric Amper A
Temperatura termodinamica Kelvin K 1 A=1000mA
Intesitatea luminoasa Candela cd

1.2.UNITATI ALE MARIMILOR DE SPATIU SI TIMP

Marimea Denumirea Simbolul Factorul dimensional

Transformari uzuale
0 1 2 3
Arie metru patrat m²
Volum metru cub m3 1m3=1000dm3=1000000cm3
1m3=1000l=10hl=1000decal.
1dm3=1l=10decl=1000
centilitri=1000ml
Viteza metru pe secunda m/s m x s-1
Viteza unghiulara radian pe secunda rad/s s-1 x rad
Acceleratie metru pe secunda la patrat m/s² m x s-2
 Acceleratie unghiulara radian pe secunda la patrat rad/s² s-2 x rad

1.3.UNITATI ALE ALTOR MARIMI UZUALE

Marimea Unitatea de masura Simbolul (marime,unitate) Factorul dimensional

(Relatii de transformare)
0 1 2 3
Forta Newton N m x kg x s-2
Kilogram forta Kgf 1 N=1 x kgf
9,81
Energie Joul J m² x kg x s-2
1 J = 1 x 107 erg
Putere Watt W m² x kg x s-2
Kilowatt kW 1 kW=1000W
cal putere CP 1 CP=0,736 kW
kilogram forta metru pe
secunda kgfm/s=9,80665 W
Presiune Newton pe metru patrat N/m² m-1kg∙s-2
atmosfera fizica atm 1atm=101325N/m²=10332kgf/cm
atmosfera tehnica at 1kgf/cm²=0,9678atm=98066,5
(kgf/cm²) N/m²
bar bar 1bar=105N/m²=10197kgf/m²
metru coloana apa m H2O 1m H2O=0,981 N/cm²
milimetru coloana apa 1mmH2O=9,81N/m²=0,981∙10-
3
mm H2O N/cm²
milimetru coloana mercur mmHg 1mmHg=133,322 N/m²=13,6mm
H2O=0,00133 bar
Entropie Joul pe Kelvin J/K m²∙kg∙s-2∙K-1
Entropie masica Joul pe kilogram Kelvin J/1kg∙K m²∙s-²∙K-1
Conductivitatea termica Watt pe metru Kelvin W/m∙K m∙kg∙s-3∙K-1
Caldura erg erg 1erg=10-7J
calorie mica cal 1cal=4,1855 J
1Mcal=106cal
kilocalorie kcal 1kcal=1000cal
Joul J 1kcal=4,184 J
Echivalentul mecanic al calorie cal 1kcal=4,186∙1010erg=
caldurii kilocalorie kcal =426,9kilogrammetri=
Joul = 4,184Joul=1,628Wh
Watt-ora Wh = 4186
Erg Erg 1 erg=10-7J
Lucru mecanic Joul J m²∙kg∙s-2
kilogram forta metru kgf∙m 1kgf=9,80665 J
Flux luminos lumen lm cd∙sr
Luminanta candela pe metru patrat cd/m² m-2∙cd
Iluminare Lux lx m-2∙cd∙sr
Sarcina electrica Columb C A∙s
Tensiune electrica (diferenta
de potential) Volt V m²∙kg∙s-3∙A-1
Cimp electric Volt pe metro V/m m∙kg∙s-3∙A-1
Rezistenta electrica Ohm Ω,V/A m²∙kg∙s-2∙A-2
Capacitate electrica Farad F,C/A m-2∙kg-1,s4∙A2
Tensiune(forta)electromotoare Volt E;V
Cimp magnetic Amper pe metro A;A/m m-1∙A
Intensitatea curentului electric Amper I,i
Inductie magnetica Tesla T,Wb/m² kg∙s-2∙A-1
Inductanta Henry H,Wb/A m²∙kg∙s-2∙A-2
Frecventa Hertz Hz s-1
10
Activitatea sursei radioactive Curie Ci 1Ci=3,7∙10 dezintegrari/s
(radioactivitatea) Bq in SI Bq 1mCi=10-3Ci
1μCi=10-6Ci
1Ci=3,7·1010Bq
Doza de radiatii
(doza de iradiere) Röntgen-ul R
Doza absorbita Rad-ul Rad 1Rad=100∙10-4 J/kg
Gray-ul Gy 1Gy=100 Rad
Doza biologica Rem-ul Rem 1Rem=Rad∙QF
 QF=factor de calitate pentru
radiatiile γ,β si x
Doza de iradiere externa cu Sievert-ul (SI) Sv Q=1,iar pentru x
radiatii γ QF=10
1 SV=Gy·QF
D Rad/h D=0,56AE
d²
A-activitatea sursei,in Ci
E-energia radiatiilor γ in MeV
d-distanta fata de sursa in m
D=AE,inSI
6d²

1.4.RELATII DE TRANSFORMARE INTRE VALORILE TEMPERATURILOR DE DIFERITE SCARI

TERMOMETRICE

U.M. Scara Celsius Scara Rėaumur Scara Fahrenheit

[°C] t[°C] 4∙ t[°C] 4 · t[°C]+32
5 5
[°R] 5∙ t °[R] t [°R] 9 ·t[°R]+32
4 4
[°F] 5{t[°F]-32} 4{t[°F]-32} t [°F]
9 9

1.5.MULTIPLII SI SUBMULTIPLII UNITATILOR DE MASURA CU PREFIXELE SI VALORILE LOR

Multiplii Denumirea deca hecto kilo mega giga tera peta exa
Simbolul da h k m g t p e
10n·UM 101 102 103 106 1012 1015 1018
Submultiplii Denumirea deci centi mili micro nano pico femto atto
Simbolul d c m µ n p f a
10-n·UM 10-1 10-2 10-3 10-6 10-9 10-12 10-16 10-18

2.GREUTATI VOLUMETRICE SI SPECIFICE [km/m3]

2.1.PIETRE NATURALE
Andezit,granit,sienit,calcar compact si cristalin
(marmura) 2800
Tufuri vulcanice 1800
Bazalt,diorit 3000
Gresii 2600
Calcar poros,chochilifer 2300
Travertin 2400

2.2.LEMN

Foioase – uscate 800

Foioase – umede sau impregnate 1000
Rasinoase – uscate 750
Rasinoase umede 800

2.3.METALE

Alama 8500
Aluminiu 2700
Arama laminate 8900
Bronz 8500
Cositor (laminat) 7400
Duraluminiu 2800
Fonta 7250
Otel 7850
Plumb 11400
Zinc 7000

2.4.ZIDARII,BETOANE SI PLACI PENTRU PERETI

Beton armat 2600
Beton simplu 2200
Beton de tuf volcanic 2000
Beton poros 1100
Beton armat normal 2400
Beton celular poros 1100
Beton de zgura 1400
Beton de umplutura cu deseuri ceramice 1800
Caramizi gaurite 1500
Caramizi de zgura de carbuni 1400
Mortar de argila 1600
Mortar de ciment 2100
Caramizi pline si caramizi de zgura de furnal 1800
Mortar de ipsos 1200
Mortar de var 1900
Placi de zgura cu ipsos 1200
Placi de pluta expandata 200
Placi din talas de lemn 500
Zidarie de caramida divn clincher si caramizi refractare 1900

2.5.DIFERITE MATERIALE DE CONSTRUCTII

Argila,lut,pamint 1800
Asfalt 2200
Bitum 1100
Ciment in vrac 1250
Ciment in saci 1400
Moloz cu sfarimaturi de caramida 1400
Nisip uscat 1600
Nisip umed 1800
Piatra concasata 1700
Pietris umed 1900
Placi de sticla,geamuri 2600
Pietris uscat 1700
Var nestins in bulgari 1000
Vata de sticla 100
Var pasta 1400

2.6.COMBUSTIBILI

Antracit brut,umed 1300

Antracit bulgari 1000
Benzina si petrol lampant 800
Brichete stivuite 1250
Carbine brun bulgari 850
Carbune de lemn (mangal) 300
Huila bulgari 800
Lemne de foc in gramada 400
Lignit bulgari 800
Motorina,pacura,titei,uleiuri minerale 1000
Turba 500
Rumegus de lemn 200
Talas afinat 150

2.7.DIVERSE MATERIALE COMBUSTIBILE

Bumbac presat 700

Carti stivuite 850
Cauciuc 960
Carbid 900
Faina in saci 600
Hirtie stivuita 1100
Lina balotata 1300
Lina nepresata 300
Paie si fin nepresat 50
Piei uscate 400
Sare bulgari 1300
Tutun balotat 350
Turte de furaje 1000
Zahar 750

2.8.GREUTATI SPECIFICE ALE LICHIDELOR [kgf/m3]

Acetona 791
Acid acetic pur 10531
Acid azotic 1502
Acid clorhidric 908
Acid carbonic 9601
Alcool metilic 792
Acid sulfuric 1834
Benzen 878
Benzina usoara 670
Mercur 1354
Motorina Diesel 900
Petrol brut 800
Sulfura de carbon 1263
Eter 655
Gudron 1050
Tetraclorura de carbon 1595
Toluen 866
Uleiuri lubrefiante 930

3.ARII SI VOLUME

3.1.ARII

Patrat Dreptunghi Triunghi Trapez

S=aa=² S=ab S=ah S=a+b ∙ h
Diagonala: D=a√2 Perimetrul: 2(a+b) 2 Perimetrul=suma laturilor
Perimetrul: p=4a Perimetrul: a+b+c

Paralelogram Poligon oarecare Hexagon Elipsa

S=ah S=S1+S2+S3 S=Pa S=πab
P=2(a+b) S=ah1+ah2+ah3 S=0.866 l
2 P=suma laturilor
P=suma laturilor

Cerc Cilindru drept Cilindru

Sπ=R²=πD²=0,785D² Aria laterala: S=2πR Aria laterala: S= πR (h1+h2)
4 Aria totala: S= 2πR(R+h)
Sector circular: S=arc ACBxR=πR²x=lR
2 360 2 Cilindrul oblic Con
x=numarul de grade al arcului ACB C-lungimea arcului sectiunii ortogonale Aria laterala:S=πRl=
l=lungimea arcului = x πR h=lungimea generatoarei =πR√R²+h²
180 Aria totala
Segment circular: S=πR3β – C (R-f) Trunchi de con S=πR(h+l)
360 2 Aria laterala: S=πl(R+r)
β= numarul de grade al arcului DEF l=√h²+(R-r²)

Sfera Sector sferic

Aria sferei:S=4πR²=πD² Aria sectorului sferic: S=πR(2h+a)
Aria calotei sferei: S=2πRh

3.2.VOLUME

Cub Prisma Cilindru Piramida Trunchi de piramida cu baze paralele

V=aaa=a² V=Sh=abh V=πR²h V=Sh=abh V=1h(S+s+√Ss)
3 3 3
Trunchi de con Sfera Sector sferic Con Butoi
V=πh(R²+r²+Rr) V=4πR3=4,189R3 V=2πR²h V=πR²h V=πl[2D²+d²]
3 3 3 3 12
V= πl[2D²+Dd+0,75d²]

3.3.VALORI NUMERICE UZUALE

π – raportul dintre lungimea cercului si diametrul lui;

g – acceleratia paminteasca;
e – baza logaritmilor naturali

Marimea π Lgn Marimea π Lgn

Π 3,141593 0,49715 √g 3,132092 0,49583
π² 0,869604 0,99430 2√g 6,26418 0,79686
π3 31,006277 0,49145 1 0,31929 1,50419
π/3 1,570796 0,19612 √g
π/4 0,785398 0,89509 1 0,225763 1,35265
√π 1,772454 0,24857 √2g
1 0,318310 1,50825 π 1,003033 0,00122
π √g
G 9,81 0,99167 e 2,718282 0,43429
g² 96,2361 1,98334 1 0,367879 1,56571
1 0,10194 1,00833 e
g
1 0,135335 1,13141
1 0,5097 2,70730 e²
2g √e 1,648721 0,21715

4.VALORILE UNOR MARIMI DIN CALDURA,MECANICA,ELECTRICITATE,CHIMIE SI

HIDRAULICA,FOLOSITOARE POMPIERILOR

4.1.CALDURA

Sarcina termica:
SQ=n
∑Qi∙Mi [MJ];
i=1

Qi – puterea calorica inferioara unui material [MJ/kg; pentru gaze in MJ/m3];

Mi – masa materialelor combustibile de acelasi fel aflate in spatiu luat in considerare.
Pentru un singur material combustibil:
SQ=QM.

Densitatea sarcinii termice qs se determina cu relatia:

qs= SQ [MJ/m²];
As
As – aria sectiunii orizontale a spatiului afectat (compatimentul de incendiu),[m²].

Legea incalzirii gazelor sub volum constat (legea lui Charles):

p-p0=β∆t;p=p0(1+β∆t) [at];
p0
p – presiunea gazului sub influenta cresterii temperaturii [at];
p0 – presiunea normala [at];
β= 1 grd-1;
273,15
∆t – diferenta dintre temperatura degajata prin incalzire si temperatura normala (15°C),[°C].

Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate,presiunea inferioara din butelia cu
gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile.
Din aceasta cauza,recipientele se incarca pina la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz.
Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a butelii cu diferite gaze lichefiate.In tabelul
III.4.4.1. sunt aratate valorile de limita de incarcare exprimate in kg gaze per litru de capacitate a buteliei.
 Tabelul III.4.4.1.

Coeficientul de umplere N pentru butelii cu gaze lichefiate

Denumirea gazului N [kg/l] Denumirea gazului N [kg/l]

Acid clorhidric 0,42 Acid fluorhidric 0,80
Dioxid de carbon 0,75 Amoniac 0,51
Etan 0,275 Bioxid de sulf 1,19
Monoclortrifluormetan(freon11) 0,90 n-Butan 0,502
Acid cianhidric 0,57 Butadien 0,502
Ciclopropan 0,48 Izobutan 0,72
Clor 1,19 Hidrongen sulfurat 0,68
Clorura de etil 0,79 Monometilamina 0,54
Clorura de metil 0,78 Dimetilamina 0,44
Dicloridluormetan 1,08 Trimetilamina 0,34
Clorura de vinil 0,75 Monoclordifluormetan 0,90
Eter metilic 0,56 Propan 0,40
Monoetilamina 0,60 Propilena 0,40
Fosgenx 1,19 Tetraoxid de azot 1,20

Ecuatia generala a gazelor perfecte:

pV=p0V0 (1+x∆t);
p – presiunea la starea finala [N/m²];
V – volumul la starea finala [dm3];
p0 – presiunea la starea initiala [N/m²];
V0 – volumul la starea initiala [dm3];
x – 1 grd-1;
∆t – diferenta intre temperature la starea finala si temperature la starea initiala [°C].

Cantitatea de caldura prin radiatia:

Q[kcal/h]=cSt[T0]4;
100
c- constanta de radiatie a corpului negru [c=4,96 kcal/m²∙h];
S – suprafata de radiatie a flacarii [m²];
T0 – temperatura flacarii [K];
t – timpul [min].

Caldura abosrbita prin radiatie:

Q=cS[{T1)4-{T2}4] [kcal/h];
100 100
c – caldura de radiatie a corpurilor,care pentru corpul negru este de 4,96 kcal ;
m²∙grd4
S – suprafata prin care se primeste caldura radiate [m²];
T1;T2 – temperature absoluta a corpului care radiaza caldura si care primeste caldura [K].

Volumul de aer necesar arderii:

1)Pentru combustibili solizi:
Lmin=1,01Hi + 0,5 [m3N/kg].
1000
2)Pentru combustibilii lichizi:
Lmin=0,85Hi+2 [m3N/kg];
1000
Lmin – cantitatea de aer teoretica minima [m3/kg];
Hi – puterea calorica inferioara combustibilului [kcal/kg].

4.2.NOTIUNI DE MECANICA

Notatii:
S – spatial [m3]; G – greutatea [kg];
h – inaltimea [m]; m – masa [kg];
v – viteza [m/s]; F – forta [N];
r – raza [m]; Fc – forta centrifuga;
t – timpul [s]; W – energie cinetica [J];
a – acceleratia [m/s²]; g – acceleratia paminteasca = 9,81 m/s²
Formule generale:
F=ma; G=mg; Fc = mv²; W= mv² .
r 2
Miscarea rectilinie uniforma:
S=vt; v=S; t =S .
t a
Miscarea rectilinie uniforma accelerate:
S=at²; v=at; S=v²; v=√2as.
2 2a
Caderea libera a corpurilor:
H=g²; v=gt; h=v²; v=√2gh .
2 2g

4.3.RELATII DE CALCUL ALE MARIMILOR ELECTRICE

Legea lui Ohm:

U=RI; R=U; I=R; I= E ;
I I Re+ri
U – tensiunea electrica [V];
I – intesitatea curentului electric [A];
Re – rezistenta exterioara [ohm sau Ω];
ri – rezistenta interioara [ohm sau Ω];

Rezistenta electrica R pentru un conductor:

R=p∙1;
s
p – rezistivtatea la 20°C [Ωm];
s- sectiunea conductorului [mm²];
l – lungimea conductorului [m].

Legea I a lui Kirchoff:

n
∑ Ik = 0.
k=1

Legea a II a a lui Kirchoff:

n n
∑ RkIk = ∑ Ek ;
k=1 k=1
Rk – rezistenta pe latura k [Ω];
∑ Ik – suma curentilor Ik care se intilnesc intr-un nod [A];
Ek – tensiunea electromotoare;
RkIk – caderea de tensiune pe latura k [V ];

Puterea electrica c.c.:

P= RI²; P=UI; U=tensiunea [V]; P=U² [W];
R
- monofazat c.a: P=UI cos φ;
- trifazat c.a: P=√3UI cos φ;
cos φ – factorul de putere.

Legea lui Joule – Lenz:

Q=RI²t [J];
Q=0,24 RI²t [cal];
Q=0,24 UIt [cal];
Q – cantitatea de caldura [J].

4.4.CHIMIE

Calculul limitelor de explozie:

L= 100 ;
a + b+…n
A B N
L – reprezinta concentratia [%];
a;b;c;d…n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat;
A;B…N – limitele inferioare sau superioare de explozie ale componentelor din amestecul considerat.
 Calculul limitelor de explozie,in conditii cresterii temperaturii (peste cea normala):
Linf t = Linf 20 – Linf20∙10 ∙ t-20;
100 100
Lsup t = Lsup + Lsup 20∙15 ∙ t-20 ;
100 100
Linf t; Lsup t – limitele inferioare si superioare la temperature t;
Linf 20; Lsup – limitele inferioare si superioare la temperatura de 20°C;
t - temperatura la care a ajuns amestecul,adica temperature data.

Calculul limitelor de explozie in functie de presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei
inferioare si superioare de explozie:
Linf = P1∙100 ; Lsup = P2 ∙ 100 ;
P P
Linf; Lsup – limitele inferioare si superioare de explozie;
P1; P2 – presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei si superioare de temperatur [at];
P – presiunea atmosferica [at].

Transformarea concentratiilor:
Cvolum = Cg ∙ 6,236T ;
Mp
Cvolum – concentratia in volum [%];
Cg – concentratia [g/m3];
T – temperatura absoluta [K];
M – greutatea moleculara;
P – presiunea atmosferica [mm col Hg];
Cg = Cvolum ∙ Mp .
6,236T
Formulele sunt valabile si cind concentratiile sunt exprimate in mg/m3,dat fiind ca 1g/m3 = 1 mg/l.

Cresterea presiunii in raport cu cresterea temperaturii la butelii:

Pt=Po (1+ i );
273
Pt – presiunea corespunzatoare incalzirii buteliei la t°C [at];
Po – presiunea la temperature de 0°C [at];
t – temperatura la care a fost incalzita butelia [°C];
273+t =Pt ; t=273 Pt – 273.
273 P0 P0
Indicele de oxigen:
I0=100∙ O2 ;
O2+N2
O2 – concentratia volumetrica de oxigen;
N2 – concentratia volumetrica de azot in amestec gazos;

Presiunea de explozie:
Pex =P0Tex ∙ m ;
To n
Pex – presiunea de explozie [N/m²];
Po – presiunea initiala [N/m²];
Tex – temperatura de explozie [K];
T0 – temperatura intiala [K];
m – numarul de volume molare dupa explozie;
n – numarul de volume molare inainte de explozie.

Cantitatea de gaze rezultate din ardere:

1)Pentru combustibili solizi:
Vgmin = 0,89 Hi + 1,65 [m3N/kg].
1000
2)Pentru combustibili lichizi:
Vgmin= 1,11 Hi [m3N/kg].
1000
3)Pentru combustibili gazosi:
Vgmin= 0,725 ∙ Hi +1[m3N/kg].;
1000
Hi – puterea calorifica inferioara [kcal/m3N].

4.5.HIDRAULICA
Greutatea specifica si densitatea:

γ = G [kgf/m3 sau N/m3]; ρ = m [kgf∙s²∙m-4]

V V

γ – greutatea specifica [kgf/m3 sau N/m3];

G – greutatea unitatii de volum;
V – volum [m3]
ρ – densitatea [kg/m3];
m – masa corpului [kg].

Debitul de apa:
Q=AV=πD²∙V;
4
Q – debitul de apa care trece prin conducta [l/s];
V – viteza apei in conducta [m/s];
A – sectiunea conductei [m²];
D – diametrul conductei [m].
Q=μ∙πD²∙√2gH;
4
Q – debitul [l/min];
D – diametrul sectiunii [m];
g – 9,81 m/s=acceleratia gravitatiei;
H – presiunea in sectiune [mH2O];
μ – 0,98-1;
Q=D2∙V (formula simpla);
2
Q – debitul de apa [l/s];
D – diametrul conductei sau furtunului [tol];
V – viteza medie de curgere a apei [m/s].

Pierderea de sarcina a unei linii de furtun:

hr=iL=aLq²[mmH2O];
a – rezistenta specifica a furtunului (0,0154-0,00077 pentru furtunuri necauciucate si cauciucate C,B);
L – lungimea furtunului [m];
q – debitul de apa [l/s].

Forta de reactie a tevii de refulare (reculul tevii):

R=2Ap=πD²∙ p=1,57 D²p;
4
R – forta de reactie a tevii de refulare [kgf/cm²];
A – suprafata ajutajului [cm²];
D – diametrul ajutajului [cm];
p – presiunea [mH2O].

Diametrul pompei cu piston:

Q = Asn [m3/s];
60
Q – debitul [m3/s];
A – sectiunea pistonului [m²];
n – numarul de curse ale pistonului;
s - cursa pistonului [m].

Debitul pompei cu actiune dubla:

Q=2(A-A`)s∙n [m3/s];
60
A` - sectiunea tijei pistonului,care,de regula,se ia egala cu 0,1 A.

Puterea pompei centrifuge:

P=γQH [CP]; P=γQH [kW];
75η 102η
Q – debitul pompei [m3/s];
H – inaltimea de refulare [m];
η – randamentul pompei ;
 γ – greutatea specifica a apei [kgf/m3].

Pierderile de lichide prin orificii de suprafete necunoscute:

G = μAγ√2gH [kg/s];
μ – coeficientul de scurgere cu valoarea 0,60 – 0,75;
A – suprafata redusa a orificiului produs prin care are loc scurgerea [m²].
γ – greutatea specifica lichidului [kgf/m3]
H – presiunea in interiorul aparatului (conductei),[mmH2O];
G – acceleratia gravitationala [m/s²].

4.6.RELATII DE CALCUL PENTRU ACTIVITATI SPECIFICE

Numarul de fluxuri de evacuare:

F=N ;
C
F – numarul de fluxuri;
N – numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare;
C – capacitatea de evacuare a unui flux,definite ca numarul total de persoane care se evacueaza prin fluxul
respectiv,pe toata durata operatiei de evacuare.

Timpul limita admis pentru evacuare:

tlim =Ktcr ;
K – un coeficient mai mic decit 1,in general K=0,8
tcr – timpul critic de evacuare.

Timpul de dezvoltare libera a incendiului:

Tdl=Tobs+Ta+Tal+Tdpls+Tat [min];
Tobs – timpul de dezvoltare a incendiului [min];
Ta – timpul de anuntare [min];
Tal – timpul de alarmare [min];
Tdpls – timpul de deplasare [min];
Tat – timpul de echipare si intrare in actiune a mijloacelor de prima interventie [min],
sau:
Tal=To+Ti [min];
To – timpul scurs de la izbucnirea incendiului si pina la observarea lui [min];
Ti – timpul scurs de la observarea incendiului si pina la intrarea in actiune [min].

Durata probabila de localizare a incendiului:

1)Pentru suprafata incendiata de forma circulara:

Tloc=Tat [min];
kloc-1
kloc – coeficientul de localizare a incendiului; la o forma rectangulara de propagare a incendiului kloc este cuprins
intre 1 si 3,iar la o forma circulara sau unghiulara,intre 1,1 si G.
2)Pentru suprafata incendiata de forma rectangulara:

• Propagarea incendiului intr-o directie:

Tloc=2[a+V(Tdl+Tc)] [min];
V1kloc
• Propagarea incendiului in doua directii:
Tloc=2[a+2V(Tdl+Tc)] [min];
V1kloc
a – latimea de front a propagarii incendiului [m];
V – viteza liniara de propagare a arderii [m/min];
Tc – timpul pentru concentrarea fortelor si mijloacelor [min];
V1 – viteza de crestere a perimetrului incendiului [m/min].

Suprafata incendiata:
1)Propagare circulara: Ai=π[V(Td1+Tloc]² [m²];
2)Propagare unilaterala: Ai=aV(Td1+Tloc) [m²];
3)Propagare unghiulara Ai=0,5x (VTd1+Tloc) [m²];
x – unghiul sub care se propaga incendiul [rad].

Timpul de lichidare a incendiului:

Tlic=AlocTnis + Δt [min];
qtn
Aloc – suprafata incendiata in momentul localizarii [m²];
 is – intensitatea necesara de refulare a substantei de stingere [l/s∙m²];
Tn – timpul normat pentru stingengerea incendiului [min];
qt – debitul unei tevi de refulare [l/s];
n – numarul de tevi de refulare;
Δt – timpul pentru lucrari ulterioare [min].

Debitul de substanta necesara stingerii:

Qts=AiisTn [l/min].

Durata teoretica de ardere (a incendiului):

T=0,16 Ai∙ q [min];
Afr n
T – durata incendiului raportata la regimul de temperature standard [min];
Ai – suprafata incaperii incendiate [m²];
q – densitatea sarcinii termice [MJ/m²];
n – coeficientul in functie de viteza de ardere a materialului [kg/m²∙h] (56kg/m²∙h);
Afr – suprafata ferestrelor [m²].
Raportul Ai/Afr are valoarea,de regula,in jur de 7.

In cazul unei sarcini termice mari se poate folosi relatia:

Tstg = Aiqspec ∙ Tn + Δt [min] ;
Q
Tstg – durata incendiului,considerind ca se intervine la stingere in scurt timp (de ordinul minutelor),[min];
Ai – suprafata compartimentului incendiat [m²];
qspec – debitul specific [l/m²∙min];
Tn – durata normala de stingere a incendiului la debitul specific [min];
Δt – timpul de la inceputul incendiului pina la punerea in functiune a mijloacelor de stingere [min];
Q – debitul minim de apa folosit la stingere [l/min].

Durata teoretica a incendiului in cazul arderii libere:

T=q√At [min];
25A√h
q - sarcina termica (densitatea),[Mcal/m²];
At – suprafata totala a partilor de cladire [m²];
A – suprafata pardoselii [m²];
h – inaltimea incaperii [m];

Relatii pentru calculul substantelor de stingere si de racire:

1)Pentru instalatii fixe de stingere cu spuma mecanica:

Debitul de solutie spumanta:

qs= isA [l/s];
qs = isL [l/s],
pentru rezervoarele cu capac plutitor.
Cantitatea de solutie spumanta pentru o operatie de stingere de 10 min=600s:
Qs = qsTr = 600 qs [l].
Cantitatea de apa necesara pentru o operatie de stingere:
Qa= 600 qs∙ 100-c [l];
100
- se considera ca spuma mecanica se obtine din 92% aer,6% apa si 2% spumant;
c reprezinta 6% apa;
qa=qs ∙ 100-c [l].
100
Cantitatea de apa pentru stingere:
Qa = 600 (qa+qr) [l].
2)Pentru instalatii de stingere mobile (capete de debitare a spumei):

Numarul de generatoare:
Ng=qs .
qgs
Cantitatea de apa necesara racirii:
• Pentru rezervorul incendiat:
Qrt=PqrT [l].
• Pentru racirea rezervoarelor vecine:
Qrv=P1+P2+…+Pn ∙ qrt.
2
Numarul de tevi pentru racire:
 Ntr=Qr .
qt
Notatii:
qs – debitul de solutie spumanta [l/s];
is – intensitatea de stingere [l/s∙m²];
A – aria sectiunii orizontale incendiata [m²];
L – circumferinta rezervorului [m];
Tr – timpul de functionare [min];
qa – debitul de apa pentru stingere [l/s];
qr – debitul de apa pentru racire [l/s];
Qa – cantitatea de apa pentru stingerea unui incendiu [l];
Ng – numarul de generatoare;
qs – debitul de apa (solutie spumanta),[l/s]
qsg – debitul de apa pentru un generator [l/s];
Qri – cantitatea de apa necesara racirii [l]
qr – cantitatea de apa necesara racirii pe ml din circumferinta (0,5 l/s);
T – timpul calculat pentru stingere [min];
P1+P2+…+Pn – jumatate din circumferinta rezervoarelor vecine celui incendiat;
2
qt – debitul unei tevi [l/s].

Determinarea debitului necesar de pulbere:

qnecp =k260Als [kg/15s];
k2 – coeficientul de calcul pentru pulbere,egal cu 0,25;
A – suprafata incendiata [m²];
Is – intesitatea de stingere [kg/s∙m²].

Cantitatea totala de pulbere necesara pentru stingere:

Cp = 0,5 qref p Nop [kg];

Cp – cantitatea totala de pulbere [kg];

qref p – debitul de pulbere necesar [kg/15s];
Nop – numarul operatiilor de stingere cu pulbere,care are valoarea in functie de suprafata incendiata (de exemplu
pentru A=50…2000m², Nop=2…50).

Alimentarea cu apa pentru incendiu cu masini de lupta,in functie de distanta maxima pina la care se poate face
alimentarea in releu:

Dmax=B1+B2+…+Bn+C1+C2+…Cn -25m;
n
B1,B2…Bn si C1,C2…Cn – lungimea de furtun de tip B1,respectiv C,existenta pe masini;
n – numarul de masini;
25 – lungimea de furtun pentru coturi la o masina.

Alimentarea in naveta:
Dmin= B1+B2+ C1+C2 – 50 [m];
2
Dmax= tmax(n-1) – 1 ∙ v [m];
2
2D +t
n=v+l;
tmax
tmax – timpul maxim de lucru pentru o masina in conditiile de debit si presiune cerute [min];
n – numarul masinilor de lupta folosite pentru naveta;
t – timpul necesar de alimentare al unei masini de incendiu [min];
v – viteza de circulatie a masinilor de incendiu [m/min].

Determinarea cantitatii de hidrogen care se degaja la incarcarea acumulatoarelor:

n
VH2 = 0,357 kcr∑ Qnn10-3 [m3/h];
l

VH2 – cantitatea de hidrogen degajata de acumulatoare [m3/h];

kcr – coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii,in functie de numarul
acumulatoarelor,in principiu fiind egal cu 1,2 la 1,8;
Qnn – produsul dintre capacitatea normala a acumulatorului si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca.
 Volumul de aer care trebuie exhaustat,pentru inlaturarea pericolului de incendiu

Q=0,42x26 Ins = 11 Ins;

Q – debitul ventilatorului [l/h];

I – curentul final de incarcare [A];
n – numarul de elemente ale bateriei;
s – coeficientul de siguranta (la instalatii obisnuite s=5; la nave s = 10)

4.Procese de oxidare si arderi

1.OXIDAREA

Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza
hidrogen.De exemplu,oxidarea carbonului la dioxid de carbon,a acidului azotos in acid azotic:

C+O2=CO2; HNO2+1 O2 = HNO3

2

Reactiile de oxidare – reducere se mai numesc reactii oxidante.Substanta in a carei compozitie intra un element care
cedeaza electoni se cheama reductor.Toate moleculele substantelor care intra in reactie si cele rezultate sunt insa neuter din
punct de vedere electric.De aceea,numarul total al electronilor alipiti catre oxidant.Tinand seama de cele mai sus,se considera
oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul,dar care el totusi,a pierdut unul sau mai multi
electroni.De exemplu:

2CuCl+Cl2=2CuCl2

Practic se produc oxidari lente,oxidari biochimice,oxidari chimice si oxidari electrolitice.

Oxidarea lenta este o combinatie a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai
joasa,fara dezvoltare de lumina si apparent fara dezvoltare de caldura,aceasta din urma fiind cedata treptat mediului
exterior,temperatura mentinindu-se practic constanta (de exemplu,ruginirea fierului sau oxidarea altor metale,putrezirea
lemnului,respiratia fiintelor etc.).
Oxidarea biochimica cuprinde oxidarea grasimilor,proteinelor si a hidratilor de carbon proveniti din
alimente.Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala.
Oxidarea chimica are domeniul de aplicare la protectia fierulu,a magneziului,a cuprului si aliajelor lor.Oxidarea
chimica este o oxidare de protectie la metale feroase si la cupru,si cele mai multe ori este o brunare.
Oxidarea electrolitica se aplica de obiecei la protectia aluminiului si a aliajelor lui.

2.ARDEREA

In conditii obisnuite arderea reprezinta un process de oxidare sau de asociere a substantelor combustibile cu
oxigenul din aer insotit de caldura si lumina.
Arderea este o reactie de oxidare rapida a unui substante in prezenta oxigenului din atmosfera cu dezvoltare de
caldura,si in general,insotita de lumina.
Se cunosc insa si substante care ard fara prezenta oxigenului din aer,ca de exemplu acetilena comprimata,clorura de
azot,precum si alte substante compuse.In anumite conditii aceste substante pot exploda cu degajare de caldura si aparitie de
flacari.
Procesul este posibil numai daca sunt intrunite urmatoarele conditii: existenta substantelor si materialelor
combustibile: prezenta substantelor care intretine arderea (oxigen,substanta care cedeaza oxigen); realizarea temperaturii de
aprindere.
Lichidele nu ard ci numai vaporii acestora,care se formeaza dup ace se depaseste temperature de inflamabilitate.
Materialele combustibile solide se aprind si ard in general,mult mai greu decit lichidele si gazele
combustibile,deoarece pentru aprinderea lor este nevoie de un aport mare de caldura din exterior,degajarea substantelor
combustibile volatile prin distilare facindu-se mai incet.
Cel mai important efect fizic produs in urma arderii este temperatura care creste pe masura ce arderea se
intensifica.Deseori cresterea temperaturii substantelor combustibile determina schimbarea starii de agregare a acestora.Fara
aceste schimbari nu este posibila arderea.De aceea,inainte de ardere corpurile solide se transforma in stare lichida si gazoasa
sau numai gazoasa.
Procesul de ardere pentru materialele si substantele combustibile,solide,lichide si gazoase se desfasoara la fel si se
produce in “trei faze”: oxidarea aprinderea si arderea propriu-zisa.
Datorita oxidarii gazelor si vaporilor,caldura se acumuleaza in mod continuu,fapt care conduce la marirea vitezei
reactiilor,la aprinderea materialului si aparitia flacarilor.
La baza concenptiilor actuale despre mecanismul reactiilor de ardere se afla teoria reactiilor in lant.
Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi,care in urma reactiei cu alte
molecule formeaza radicali noi,ce reactioneaza la rindul lor cu moleculele neutre.
Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere al hidrogenului:
 H2+O2=2OH
H2+M*=2H+M } Nasterea lantului.
O2+O2=O3+O

OH+H2=H2O+H Prelungirea lantului.

H+O2=OH+O }
O+H2=OH+H } Ramificatia lantului.

H+O2+M=H2O+M Intreruperea in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ.

HO2+H2=H2O2+H } Prelungirea lantului prin radicalul HO2 putin activ.

H2O+ H2O= H2O2+OH }

Temperatura de ardere se poate defini prin temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid arde pina la
epuizare.
Temperatura teoretica de ardere corespunde unei arderi fara pierderi de caldura in exterior si este mai ridicata decit
temperatura reala de ardere.
Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor sunt direct influentate de puterea calorifica a materialului combustibil
care arde,de cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat,precum si de modul cum se produce arderea.
Viteza de ardere reprezinta cantitatea de combustibil care se consuma prin ardere,in unitatea de timp si suprafata.
Din punct de vedere ar tipului de reactie se deosebesc arderi complete si incomplete.Astfel:
Arderea completa se produce numai atunci cind substanta arde complet,existind o cantitate suficienta de oxigen
pentru procesul de oxidare.Ca produsi de ardere rezulta dioxid de carbon,vapori de apa si bioxid de carbon.
Arderea incompleta are loc cind substanta combustibila nu arde in intregime,deoarece nu are la dispozitie intreaga
cantitate de oxigen.Ca produsi ai arderii rezulta oxid de carbon,alcool,vapori de apa si compusi organici complecsi.
Din punct de vedere al posibilitatilor de percepere,arderea se poate clasifica in:
1)Ardere cu flacara,care este o combustie in faza gazoasa cu emisie de lumina – cea mai des intilnita.
2)Ardere cu incandescenta – combustia fara flacara a unui material combustibil,cu emisie de lumina vizibila la
suprafata acestuia.
3)Arderea mocnita – combustia unui material fara emisie de lumina vizibila,adesea pusa in evidenta de fum si de
cresterea temperaturii.
Din punct de vedere al propagarii flacarii,arderea poate fi:
1)Arderea uniforma (deflagratie),care se propaga cu viteza relativ redusa (de la citva centimetri ep secunda la 1m/s).
Se caracterizeaza printr-o transmitere de caldura in mod uniform,de la stratul care arde la stratul care arde la stratul
vecin.Arderile uniforme au loc,in general in spatii deschise,unde accesul oxigenului spre zona de ardere se face in mod
constant.
2)Ardere rapida (detonatie),care are loc,in general in spatii inchise,unde se dezvolta cu viteze supersonice (1-4
km/s),propagarea flacarilor fiind insotia de o unda de compresiune care inainteaza,in functie de substanta care arde,cu aceeasi
viteza pe o distanta pina 1m,ca apoi datorita arderii si dilatarii produselor de ardere,propagarea sa se accelereze.

3.APRINDEREA

Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cind substanta sau materialul combustibil vine in contact cu o sursa
externa de aprindere in prezenta oxigenului din aer,fie datorita unei surse de caldura interna.
Ca surse externe de aprindere se pot aminti: focul deschis,radiatia termica,scinteile mecanice si
electrice,scurtcircuitele etc.
Aprinderea unei substante combustibile se produce numai in faza gazoasa si cu atit mai usor,cu cit emanarea de
vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa.
Temperatura de aprindere este cea mai scazuta temperatura la care o substanta combustibila aflata in prezenta aerului
sau oxigenului trebuie incalzita pentru ca arderea sa se continue de la sine,fara incalzire ulterioara.
Aprinderea materialelor solide este in functie de sursa de aprindere,de compozitia chimica,de greutatea
specifica,gradul de impurificare etc.(tabelul IV.3.1).

Tabelul IV.3.1

Temperaturile de aprindere ale unor materiale combustibile

Denumirea materialului Temperatura de aprindere Denumirea materialului Temperatura de aprindere

(corpului) [˚C] (corpului) [˚C]
0 1 2 3
Antracit 460 Matase viscoasa z 279
Brad 225 Naftalina z 79-87,5
Brichete de carbune brun 300 Paie 200-220
Pin 280
Bumbac 250-450 Pirita (praf) 401
 Catran 335 Pluta (placi) 260
Carpen 250 Poliamide (fibre) 420
Carbune brun 250 Poliamide (praf) 535
Celuloid 125-140 Polietilena 341
Cinepa 214-220 Policlorura de vinil (praf) 900
Cocs siderurgic 650 Poliester cu fibra de 390
Cocs pentru gaz 500 sticla 390
Celuloza praf 434 Polimetacrilat 450
Colfoniu 329 Polivinil acetat 200
Cosuri de nuiele 380 Porumb boabe 250
Dinamita 180-220 Praf pusca
Fag 295 (granule fine) 175 – 176
Faina de lemn 430 Praf pusca
Faina de pluta 210 (granule mari) 168-172
Fin 205-210 Polistiren (placi) 345
Fosfor alb 60 Polistiren (spuma) 340
Fosfor rosu 260 Polistiren (spuma) 310
Frasin 240 Rumegus de fag 396
Funingine 900 Rumegus de molid 445
Fulminat de mercur 160-165 Semicocs 395
Grafit 850 Stejar 349
Hirtie creponata 280 Sulf 250
Hirtie masina scris 200 Taniu (pulbere) 512
Hirtie de scris 360 Trotil 240-300
Hirtie ziar 185 Turba 230
Huila 350 Tutun 175
Huila (praf) 150 Vata 320
In 232 Zahar 410
Iuta 254 Zahar (praf) 327
Lignit 250
Mangal 248
Molid 282
Matase artificiala 472

4.AUTOAPRINDEREA

Substantele care au tendinta spre autoaprindere trec mai intii prin procesul de autoincalzire,care se produce datorita
unor procese chimce sau biologice care au loc in insasi masa substantelor respective.Deci caldura necesara autoincalzirii si
autoaprinderii rezulta din reactiile chimice si biologice produse in masa substantelor combustibile respective.
Autoaprinderea se defineste ca declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii,deci fara
interventia unei surse exterioare de aprindere; caldura care rezulta se datoreste reactiei chimice sau biologice care are loc in
masa substantei respective.
Autoaprinderea de natura chimica se poate produce in substantele care au capacitatea de combinare cu oxigenul die
aer,cu umiditatea atmosferica sau cu alte substante.
Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile,care,in afara procesului chimic sunt
supuse si influentei unor factori de natura fizica cum ar fi de exemplu,suprafata specifica,evacuarea insuficienta a caldurii din
interior si existenta unor impuritati.
Autoaprinderea de natura biologica se produce la acele corpuri combustibile predispuse activitatii vitale a
microorganesmelor.Caldura care se dezvolta se datoreste transformarilor de materie,actiunii
microorganismelor,transformarilor chimice prin intermediul enzimelor (fermentilor).
In prima faza se produce,sub actiunea microorganismelor,o degajare de dioxid de carbon si hidrogen,concomitent cu
ridicarea temperaturii pina la 50 – 55˚C.Peste aceasta temperatura procesul biologic trebuie supravegheat,deoarece exista
posibilitatea trecerii in autoaprindere.Pina la 500˚C are loc faza de carbonizare,de distrugere a celulelor,iar apa si produsele
volatile incep sa se distileze.La 140-150˚C se produce innegrirea corpurilor combustibile,procesul de autoaprindere se
intensifica,in final producindu-se autoaprinderea.
In tabelul IV.4.1 se arata principalele substante care au tendinta spre autoaprindere.

Tabelul IV.4.1

Substante care au tendinta spre autoaprindere

Substanta cu tendinta spre autoaprindere Conditiile de autoaprindere

1 2
IV.4.1.a. AUTOAPRINDERE DE NATURA CHIMICA
Aluminiu Sub forma de pulbere in prezenta apei sau a uleiului
 Azotat de amoniu In contact cu uleiuri cu umezeala in substante organice
Coloranti azoici de sulf In contact cu aerul
Carburile metalelor alcaline In contact cu apa
Fosforul alb si rosu In contact cu aerul
Fierul Sub forma de pulbere imbibata in ulei
Hidrogenul fosforat In contact cu aerul
Magneziul Sub forma de pulbere,in contact cu aerul
Negru de fum Depozitat in cantitati mari,umezeala si urme de particule incandescente
Sodiu In contact cu apa
Sulf In contact cu aerul
Sulfuri de fier (FeS,Fe2S) Sub forma de pulbere si in contact cu aerul
Zincul sub forma de pulbere In contact cu aerul
IV.4.1.b. AUTOAPRINDEREA DE NATURA FIZICO-CHIMICA
Brichete de carbune brun Umiditate si caldura
Bumbacul Impregnat cu uleiuri (baloturi de cirpe)
Carbune brun Umiditate si caldura
Cafea boabe prajita,orz,pastai de cafea Umiditate si caldura
Cocs de carbune brun Umiditate de caldura
Cilti Imbibati in ulei
Deseuri de cauciuc Caldura,depozitate in cantitati mari
Firnis Sub forma de pelicula,in contact cu aerul
Grasimi (in special cele vegetale) Sub forma de pelicula,in contact cu aerul
Lina Imbibate in ulei; lina cruda,datorita sucului propriu,in baloturi
Materiale fibroase Imbibate in ulei
Musamale Imbibate in uleiuri vegetale
Piele In gramezi compacte,umezeala
Praf de piei Imbibat cu ulei,in gramezi
Praf de pluta Imbibati cu ulei
Saci de iuta Imbibati cu ulei
Turba Umiditate si caldura
Turte de floarea-soarelui In gramezi mari si pe timp indelungat
Uleiuri vegetale Sub forma de pelicula,in contact indelungat cu aerul
Zahar pudra ambalat in lazi Umiditate si caldura
IV.4.1.c. AUTOAPRINDERE DE NATURA BIOLOGICA
Fin Umezeala si depozitate in cantitati mari
Furaje tocate Umezeala si depozitate in cantitati mari
Foi de varza Depozitat in cantitati mari si umezite
Hamei Depozitat in cantitati mari si umezit
Germeni de malt Depozitat in cantitati mari si umezit
Pleava de cereale Depozitata in cantitati mari si umezita
Paie de griu Depozitate in cantitati mari si umezite
Rumegus de lemn (in special ramasite) Depozitat in cantitati mari si umezit
Uruiala de porumb Depozitata in cantitati mari si umezita
Taitei de sfecla Depozitati in cantitati mari si umeziti
Tutun Pe timpul fermentarii

5.INFLAMAREA

Inflamarea este arderea rapida a unui amestec de vapori proveniti dintr-un lichid combustibil.
Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze la suprafata lichidului de amestec combustibil de
vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere.
Temperatura de inflamabilitate reprezinta temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu
aerul deasupra acestui lichid,un amestec de o anumita concentratie care se aprinde in contact cu o sursa de aprindere
(flacara,corp incandescent,scintei electrice,scintei mecanice etc.).
Temperatura de inflamabilitate creste in raport direct cu marirea temperaturii de fierbere si invers proportional cu
presiunea vaporilor de lichid.In general,temperatura de inflamabilitate este mai scazuta decit cea de aprindere.
Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de baza care poate fi folosit cu operativitate pentru indicarea
cu aproximatie a conditiilor de temperatura in care o substanta combustibila prezinta pericol de incendiu.Aceasta temperatura
se ia in considerare la clasificarea proceselor tehnologice,a incaperilor si instalatiilor dupa gradul de pericol de incendiu.
In anexa 1 sunt date temperaturile de inflamabilitate a principalelor substante chimice cu pericol de incendiu si
explozie.

6.AUTOINFLAMAREA

Prin autoinflamare se intelege aprinderea vaporilor unui lichid combustibil,fara ca acestia sa vina in contact cu sursa
de aprindere (foc deschis,scintei,corp incandescent etc.) insuficienta numai prezenta aerului.
 Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de
autoinflamare.
Temperatura de autoinflamare este temperatura minima pina la care este necesar sa se incalzeasca o substanta
combustibila,pentru a se putea produce aprinderea amestecului de vapori-aer,fara a veni in contact cu o sursa de aprindere.

7.EXPLOZIA

Este un proces de ardere foarte rapida si violenta a amestecurilor explozive,care se produce in fractiuni de
secunda,cu degajare de caldura,lumina si care genereaza presiuni mari.
Se pot declansa:
- explozii produse de energia eliberata in urma unei oxidari rapide (arderea unui amestec de vapori de substante
combustibile cu aerul);
- explozii produse datorita descompunerii rapide a unor compusi chimici (descompunerea azotatului de amoniu);
- explozii rezultate din eliberarea brusca a energiei degajate prin fuziune,sau fisiune nucleara (bomba atomica si cu
hidroger);
- explozii produse datorita polimerizarii necontrolate cu eliberarea rapida de energie.
In raport cu vitelezele de ardere (reactii) si de descompunere a amestecurilor explozive se deosebesc:
1) Deflagratia: reactiei chimica pe timpul careia viteza de ardere este de citva centimetrii pe secunda – arderea se
produce din aproape.
2) Explozia propri-zisa: se produce atunci cind amestecul de substanta combustibila –aer existat intr-un spatiu inchis
(incapere,recipient are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere,viteza de aprindere fiind de 10-100
m/s.
3) Detonatia: explozia produsa,in general,in tevi cu diametre si lungimi suficient de mari,la care viteza de propagare
a flacarii,este cuprinsa intre 1000-4000 m/s,caracterizata si prin aparitia undei de soc.
Limita inferioara de explozie (aprindere) este concentratia maxima a vaporilor,gazelor si prafurilor combustibile cu
aerul, la care se poate produce explozia.
Intervalul de explozie este zona dintre limita inferioara si superioara de explozie.El are un rol determinat in
stabilitarea pericolelor de incendiu si de explozie ale lichidelor,gazelor si prafurilor combustibile.Sub limita
inferioara,explozia nu poate avea loc din cauza excesului de aer,iar peste cea superioara din lipsa de aer,amestecul fiind prea
bogat in substanta combustibila.

8.RABUFNIREA

Poate fi considerata ca un efect limita al exploziei,adica constituie o ardere cu viteza de cel putin citva metri pe
secunda.
Presiunea care se formeaza la rabufnire nu este prea mare; ea dureaza in schimb ceva mai mult,dind posibilitatea
reconstituirii locului exact al locului exact al initierii aprinderii.
Rabufniri se pot produce si in focarele cazanelor si chiar in unele spatii in care se gasesc amestecuri explozive

9.SUBSTANTE CU ACTIUNE RECIPROCA

In tabelul IV.9.1 se arata o serie de substante care la venirea in contact prezinta pericol de incendi si explozie.

Tabelul IV.9.1

Substante chimice care venind in contact prezinta pericol de incendiu sau de explozie

Substanta chimica Substanta chimica care determina aprinderea sau explozia (cu care Factori care
reactioneaza) influenteaza
Acetat de amil Oxigen,aer Scintei
Acetilena Clor,brom,cupru,fluor,argint,mercur Lumina solara
Acetona Perhidrol,aer Reactie
Acid acetic Acid cromic,acid azotic,etilenglicol,acid percloric,peroxizi,permanganti Reactie
Acid azotic (concentrat) Acid acetic,anilina,acid cromic,acid cianhidric,hidrogen sulfurat,lichide si
gaze combustibile,substante combustibile Contact
Acid cianhidric Acid azotic Contact
Acid cromic Acid acetic,naftalina,camfor,glicerina,terebentina,alcool,lichide
combustibile,substante organice Contact
Acid oxalic Mercur,argint Reactie
Acid percloric Anhidrida acetica,bismut,alcool,hirtie,lemn Contact
Acid sulfuric Clorat de potasiu,perclorat de potasiu,permanganat,compusi de metale
usoare Reactie
Alcool etilic Acid hipocloros Reactie
Alcool metilic Aer Scintei
Aldehida formica Peroxid de sodiu Reactie
Aluminiu praf Oxigen,aer Scintei
Amoniac Mercur (de exemplu in manometru),clor,iod,brom,acid fluorhidric anhidru Reactie
Anilina Acid azotic,apa oxigenata Scintei
Apa oxigenata Cupru,crom,fier,numeroase metale sau saruri ale
acestora,alcooli,acetona,substante organice,anilina,nitrometan,toate
lichidele combustibile,substante combustibile Reactie
Argint Acetilena,acid fulminic,compusi amoniacali,acid oxalic,acid tartic Contact
Reactie
Azotat de amoniu Acizi,pulberi metalice,lichide combustibile,clorati,azotati,sulfuri,produse
combustibile organice in stare de pulverizare Reactie
Benzidina Clorura de var Reactie
Benzina si benzen Acid hipocloros,oxigen Reactie
Bioxid de bariu Alcool etilic si metilic,acid acetic,anhidrida acetica,baze,aldehide,sulfura
de carbon,glicerina,etilenglicol,acetat de metil Contact
Brom Aceleasi substante ca la clor Reactie
Camfor Oxigen,aer Scintei
Carbune activ Hipoclorit de calciu si toti oxidantii Contact
Reactie
Carbura de calciu Apa Reactie
Scintei
Bioxid de clor Amoniac,fosfuri,hidrogen sulfurat,metan Contact
Carbune praf Protoxid de azot,acid azotic concentrat Reactie
Celuloid Acid azotic Incalzire
Clor Acetilena,butan,metan,propan (sau alte gaze
petroliere),hidrogen,terebentina,benzen,metale fin pulverizate Reactie
Clorati Saruri de amoniu,acizi,pulberi metalice,sulfuri,produse organice fin Contact
pulverizate Reactie
Clorat de potasiu Acid sulfuric si alti acizi Reactie
Cupru Acetilena,apa oxigenata Reactie
Eter etilic Oxigen,acid hipocloros,clor Reactie
Etilena Clor Scintei
Fluor Hidrogen Reactie
Fluorina Trebuie izolata de toate celelalte produse Contact
Fosfor alb Oxidanti,sulf Reactie
Hidrocarburi Fluor,clor,brom,acid cromic,bioxid de bariu Contact
(butan,propan,benzen,tereben-
tina)
Hidrogen Clor Lumina solara
Hidrogen sulfurat Acid azotic,peroxizi,gaze oxidante Reactie
Hidroperoxid de cumen Acizi organici sau minerali Reactie
Iod Acetilena,amoniac gazos si solutie,hidrogen Reactie
Lichide combustibile Azotat de amonic,acid cromic,apa oxigenata,acid azotic,bioxid de bariu
(oxilit) si halogeni Contact
Mercur Acetilena,amoniac,acid fulminic Contact
Metale sub forma de pulbere Tetraclorura de carbon sau alte hidrocarburi clorurate,dioxid de carbon si
(aluminiu,magneziu,sodiu,pota- halogeni
siu) Contact
Metan Peroxizi,acizi puternici Reactie
Naftalina (vapori) Aer,oxigen Scintei
Oxid de carbon Oxigen,aer Scintei
Perclorat de potasiu Acid sulfuric si alti acizi Reactie
Perhidrol Substante organice,praf metalic Reactie
Permanganat de potasiu Glicerina,etilenglicol,benzaldehida,acid sulfuric,petrol lampant Reactie
Potasiu metalic Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa Reactie
Sodiu Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa Reactie
Sulfura de carbon Peroxizi Reactie
Zinc-pulbere Aer scintei

5.Incendiul si dezvoltarea lui

Incendiul este o ardere intiala de o cauza definita,cu sau fara voia omului,scapata de sub control,care distruge
bunurile materiale,pune in pericol viata persoanelor si a animalelor pentru a carei intrerupere este necesar sa se foloseasca
metode,procedee,mijloace si substante de stingere.
Orice incendiu este insotit de fenomene chimice si fizice cum sunt de exemplu: reactii chimice care se produc pe
timpul arderii,degajarea sau transferul de caldura,producerea de flacari,separarea si raspindirea produselor arderii,producerea
schimbului de gaze.Aceste fenomene pe timpul incendiului nu se produc separat si rigid,ci sunt strins legate intre
ele,desfasurindu-se pe baza legilor chimiei si fizicii,specifice fenomenelor respective.

1.VITEZA DE ARDERE

Se defineste ca fiind viteza cu care se produc descompunerile si combinarile cu oxigen in masa unei substante
combustibile sau prin pierderea totala de material combustibil determinata de cantitatea de caldura eliberata in unitatea de
timp.
Viteza de ardere depinde de: temperatura la care are loc prima reactie; compozitia chimica; umiditatea substantei sau
materialului combustibil; curentii de aer; presiunea atmosferica; raportul dintre suprafata libera a combustibilului si volumul
lui; prezenta catalizatorilor la gaze si lichide si concentratia acestora.
Viteza de ardere a materialelor combustibile poate fi liniara,in raport de masa sau de volum.Astfel:
1)Viteza de ardere pentru substante lichide:
V1=h/tard

V1 – viteza liniara de ardere (lichide),[mm/min];

h – grosimea stratului de lichid care arde [mm];
tard – timpul de ardere [min].
2)Viteza de ardere pentru substante solide:
Vvol=qcomb [kg/m²∙min];
tard
qcomb – cantitatea de substanta combustibila arsa pe 1m² [kg/m²].
3)Viteza de ardere pentru gaze:
Vvol=V ;
tard
Vvol – viteza volumica de ardere [m3/zi; kg/h;m3/min;kg/min];
V – volumul total al gazului [m3];
tard – timpul de ardere [h;min];
In tabelul V1.1 sunt date valorile orientative pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale si substante
combustibile.

Tabelul V.1.1

Valori orientative pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale si substante combustibile.

Materiale si substante combustibile Viteza de ardere

In raport de masa (kg/m²∙min) Liniara (mm/min)
Lemn (grinzi,mobila in incapere) 0,65-0,90 -
Lemn taiat in stive,in aer liber 6,70 -
Cherestea in stive pe teren descoperit 6,67 -
Bumbac afinat 0,24 -
Carti pe rafturi de lemn 0,33 -
Hirtie afinata 0,48 -
Fibra artificiala,scurta,afinata 0,40 -
Textolit 0,40 -
Cauciuc natural 0,80 -
Cauciuc sintetic 0,53 -
Articole tehnice de cauciuc 0,67 -
Film pe baza de celuloid 70,00 -
Polistiren 0,86 -
Sticla organica 0,86 -
Fenoplaste 0,36 -
Sodiu metalic 0,70-0,90 -
Acetona 2,83 3,30
Benzen 2,30 3,15
Benzina 2,70-3,20 3,80-4,50
Alcool butilic 0,81 1,10
Eter dietilic 3,60 5,00
Izopentan 6,30 10,00
Petrol (titei) 1,70 1,60
Petrol lampant 2,90 3,60
Pacura 2,10 2,20
Sulfura de carbon 2,20 2,70
Toluen 2,30 2,70
Alcool etilic 1,60-2,00 2,00-2,50
 2.EVOLUTIA SI TEMPERATURA INCENDIULUI.PRODUSELE DE ARDERE

In faza de dezvoltare a incendiului,are loc,in principal,propagarea arderii,pierderea de greutate a materialelor

combustibile echivalind cu 5-7%.
Pe timpul arderii se majoreaza suprafata incendiata,se generalizeaza suprafata de ardere,se depaseste temperatura de
800˚C; pierderea de greutate a materialelor combustibile ajunge la 80-85%.
Durata fazei de regresie este determinata de intensitatea de manifestare a fazei de ardere activa.
Practic,pentru incendiul conventional se apreciaza ca gradientul regimului de regresie al incendiului,care are faza
activa mai mica de 60 min,este de aproximativ 10˚C/min,fata de 70˚C/min pentru un incendiu cu o faza de ardere activa mai
mare de 60 min.
Evolutia,marimea si durata incendiului in spatiu inchis depinde de sarcina termica,de distributia ei in incapere,de
dimensiunea deschiderilor de ventilatie.De exemplu,marimea unui incendiu intr-o incapere cu o sarcina termica de 50 kg
lemn/m² ar corespunde unui incendiu de 1 h,cu cresterea temperaturii astfel: ≈ 800˚C dupa 20 min; 880˚ dupa 40 min; 920˚C
la 1 h.
Incendiul conventional izbucnit in spartii deschise evolueaza aproape similar cu cel in spatii inchise,prezentind insa
urmatoarele particularitati: se dezvolta de la inceput pe intreaga suprafata a materialului cuprins de flacari; marimea flacarilor
depinde de conditiile meteorologice si de aerodinamica curentilor care afluesc catre locul incendiului; produsele de ardere
sunt bogate in particule de carbune.
Pe timpul unui incendiu real se pot distinge 3 faze: dezvoltarea libera; localizarea; lichidarea.
Dezvoltarea libera: timpul din momentul izbucnirii incendiului pina la introducerea primei tevi in actiune si a
celorlalte mijloace pentru stingere.
Localizarea: eliminarea posibilitatilor de propagare a incendiului,a prabusirii constructiei si crearea premiselor
pentru lichidarea incendiului.
Lichidarea: timpul in care se realizeaza atacul ferm si neintrerupt asupra incendiului,in principiu din toate directiile
si cu toate fortele si mjiloacele.
Dezvoltarea incendiilor poate avea loc: circular,frontal,unghiular.
Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor depind de puterea calorifica a materialului combustibil care arde,de
cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat,precum si de modul cum se produce arderea – mai mult sau mai putin
completa.
In tabelul V.2.1 sunt date temperaturile incendiilor de diferite materiale combustibile.

Tabelul V.2.1

Temperatura incendiilor de diferite materiale combustibile

Denumirea materiala Sarcina termica (kg/m²) Temperatura maxima pe timpul

incendiului [˚C]
Bumbac afinat 50 305
Hirtie afinata 25 370
50 510
Produse carbolitice 25 530
50 640
Potasiu metalic - 700
Textolit 25 700-710
Sodiu metalic 50 850-856
- 800-900
Lemn rasinoase (in incaperi) 25 800-850
50 880-920
100 1000
Lemn rasinoase taiat,stivuit in aer liber 600 1200
Plexiglas 25 1125
Huila (brichete) - Pina la 1200
Cauciuc natural 25 1100
Polistiren 25 1100
50 1350
Magneziu,electron - Pina la 2000

Produsele de ardere si de descompunere care rezulta pe timpul incendiului sunt,in general,parti componente ale
fumului,flacari si o serie de gaze ca produse de ardere.
Prin caracteristicile fumului se poate stabili natura substantelor care ard (tabelul V.2.2).
Compozitia fumului prezinta mare importanta in cazul incendiilor izbucnite in interior.Valoarea aproximativa a
acesteia se arata in tabelul V.2.3.
Restul volumului din incapere este umplut cu azot,vapori de apa si alte substante gazoase.
Fumul si produsele de ardere au actiune toxita asupra omului.
Efectul fiziologic cauzat asupra omului de citeva gaze si vapori este redat in tabelul V.2.4.
 Tabelul V.2.2

Caracteristicile fumului in urma arderii unor materiale

Materiale si substante Caracteristicile fumului

combustibile Culoarea Mirosul Gustul
Lemn Cenusiu negru De rasina Acrisor
Hirtie,paie,fin Galben-alb Specific Acrisor
Bumbac Brun-inchis Specific Acrisor
Produse petroliere Negru Uleios Acrisor
Fosfor Alb-dens Usturoi Fara
Magneziu Alb Fara Metalic
Sulf Nedefinit Sulfuros Acid
Fulmicoton si alte combinatii Galben brun Iritant Acid
de azot
Cauciuc Negru-brun Sulfuros Acid
Potasiu metalic Alb-dens Fara Alcalin
Polistiren Negru-inchis Hidrocarburi -
Policlorura de vinil Cenusiu-inchis Acid clorhidric -
Celuloid Cenusiu-inchis Specific Acid

Tabelul V.2.3

Compozitia aproximativa a fumului rezultat din incendiile izbucnite in interior

Locul incendiului Compozitia fumului in % dupa volum

Oxid de carbon Dioxid de carbon Oxigen
Subsoluri 0,04-0,65 0,10-3,50 17,00-19,50
Poduri 0,10-0,20 0,10-2,50 17,70-20,70
Sectiile fabricii de mobila 0,16-0,40 0,30-1,30 19,30-20,00
Apartamente 0,10-0,25 1,00-1,80 18,60-19,00
Depozite de vopsea,ulei si
materiale de ambalaj 0,20 1,20-2,20 18,60
Diverse 0,10-1,40 0,30-10,10 9,00-20,80

Tabelul V.2.4

Efectul fiziologic a unor gaze si vapori asupra omului

Denumirea Letal in inspiratie peste 5-13 min Periculos (toxic) in inspiratie Suportabil la inspiratie peste 0,5-
substantelor peste 0,5-1 h 1,6 h

Volumul aproximativ Volumul aproximativ Volumul aproximativ

[%] [mg.1-1] [%] [mg.1-1] [%] [mg.1-1]
1 2 3 4 5 6 7
Fosgen 0,005 0,20 0,0025 0,10 0,0001 0,004
Clor 0,025 0,70 0,0025 0,07 0,0025 0,007
Acid cianhidric 0,02 0,20 0,01 0,10 0,005 0,05
Oxizi de azot 0,05 1,00 0,01 0,20 0,005 0,10
Anilina - - - - 0,013 0,50
Hidrogen
sulfurat 0,08 1,10 0,04 0,60 0,02 0,30
Sulfura de
carbon 0,20 6,00 0,10 3,60 0,05 6,50
Gaze
sulfuroase 0,30 8,00 0,04 1,10 0,01 0,30
Acid clorhidric 0,30 4,50 1,10 1,50 0,01 0,15
Amoniac 0,50 3,50 0,25 1,70 0,025 0,17
Oxid de carbon 0,50 6,00 0,20 2,40 0,10 0,20
Benzen 2,00 65,00 0,75 25,00 0,30 10,00
Cloroform 2,50 125,00 1,50 75,00 0,50 25,00
Benzina 3,00 120,00 2,00 80,00 1,50 60,00
Tetraclorura de
carbon 5,00 315,00 2,50 158,00 1,00 63,00
 Acetilena 50,00 550,00 25,00 275,00 10,00 110,00
Bioxid de
carbon 9,00 162,00 5,00 90,00 3,00 54,00
Eilena 95,00 1100,00 80,00 920,00 50,00 575,00

3.PROPAGAREA INCENDIILOR,SCHIMBUL DE GAZE SI VENTILAREA SPARIILOR INCENDIATE

Propagarea incendiului depinde de: compozitia chimica si viteza de ardere a materialului aprins; temperatura
mediului inconjurator; curentii de aer din atmosfera sau de cei care se formeaza; sarcina termica; sursa potentiala de
aprindere; obstacolele intilnite in cale (pereti antifoc etc.)
Hotaritor in propagarea incendiului sunt: viteza de ardere si alimentarea cu aer.
Propagarea incendiului se produce in plan orizontal si in plan vertical,marimea si temperatura flacarilor avind un rol
important.
Temperaturile in functie de unele proveniente se arata in tabelul V.3.1.

Tabelul V.3.1.

Temperatura citorva categorii de flacari

Provenienta flacarii Temperatura [˚C] Provenienta flacarii Temperatura [˚C]

Chribrit 700 Acetilena 2500-3000
Lanuri cereale 1400-1500 Amoniac 1700
Benzina 1200 Oxid de carbon 2100
Motorina 1100 Propan 1925
Titei brut 1100 Cherestea 1200
Pacura 1000

Inaltimea flacarilor:
1)La rezervoarele cu lichide combustibile incendiate:
Hflc=2D [m].
2)La rezervoarele cu gaze lichefiate incendiate
Hflc=16Q0,4 [m];
Hflc – inaltimea flacarii [m];
D – diametrul rezervorului incendiat;
Q – debitul de gaz lichefiat [kg/s].
Viteza de propagare a incendiului pentru citeva materiale si substante combustibile se arat in tabelul V.3.2.

Tabelul V.3.2

Viteza liniara de propagare a incendiului la arderea unor substante si materiale combustibile

Valoarea medie a vitezei de

Materiale,substante si obiectie combustibile aprinse
propagare (m∙min-1)
Case de locuit si magazine,constructii de lemn,mobila etc. 1,00-1,20
Acoperisuri de hale pentru ateliere cu suprafata mare 1,70-3,20
Produse textile in depozite inchise la o sarcina termica de 140 kg∙m-2 0,33
Suluri de hirtie in depozite inchise la o sarcina termica de 140 kg∙m-2 0,27
Cauciuc sintetic in depozite inchise la sarcina termica de 290 kg∙m-2 0,40
Depozit de lemn rotund in stive 0,35-0,70
Produse tehnice din cauciuc in stive in aer liber cu dezvoltarea nederanjata 1,10
Scrinduri de lemn (2-4 cm grosime) in stive,continut de umiditate:
8-12% 4,00
16,18% 2,30
18-20% 1,60
20-30% 1,20
30% 1,00
Incendiu de iarba uscata si culturi cerealiere pe timp linistit 16-17
Padure de brad,pini,tufisuri,pe timp linistit pana la 14,20
Padure de molid pe timp linistit pana la 18,00
Padure de brazi,molizi si brazi pana la 4,20
Complexe de padure cu plantatii mijlocii la viteze ale vintului de 7-19 m/s-1 si umiditate 39% 22
Incendiu de iarba uscata,culturi cerealiere coapte pe timp foarte uscat si vint cu viteza mai
mare de 12,5 m/s 400-500
Materiale plastice armate cu fibra de sticla 0,60
Bumbac brut 4,80
 Celuloid 24
Materiale fibroase in stare aprinsa 7,20
Lichide combustibile 30
Toluen 102
Benzina de extractie 144

Schimbul de gaze pe timpul incendiului consta in miscarea unor mase de gaze ca rezultat al procesului de ardere:
produsele arderii si a decompunerii termice gazoase si calde circula din zona de ardere spre aerul atmosferic si acesta spre
zona de ardere.Accesul aerului catre zona de ardere determina viteza de ardere si,in consecinta formarea produselor de
ardere.Deseori vitezele curentului ascendent sunt atit de mari,incit se ridica in aer nu numai particulele materialelor aprinse
(scintei),ci si bucati din materialele care ard,formindu-se un fel de virtejuri de foc.Intr-un asemenea caz,materialele aprinse
ridicate in aer pierd din viteza de miscare ascensionala si sub influenta gravitatiei cad pe sol,favorizind aparitia unor noi
focare de incendiu.
Indicatorul esential pentru schimbul de gaze este volumul specific al maselor care participa la circulatie intr-o unitate
de timp si care depinde de volumul de aer participant la ardere si volumul produselor arderii:
Vsg=AiVam;
Vsg – volumul specific al schimbului de gaze [m3/min];
Ai – suprafata incendiului [m²];
Va – viteza de ardere in raport de masa [kg/m²∙min];
m – cantitatea volumica de gaze la arderea a 1 kg de substanta combustibila [m3/kg].
Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la formarea schimbului de gaze la arderea completa a 1 kg de
material combustibil se arata in tabelul V.3.3.

Tabelul V.3.3

Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la schimbul de gaze

Volumul aerului Volumul produselor

Materiale si substantele combustibile Umiditatea [%]
[m3/kg] arderii [m3/kg]
Lemn uscat la aer:
- mesteacan 7 4,2 4,93
- stejar 7 4,25 4,96
- anin 7 4,14 4,88
- plop 7 4,12 4,86
- pin 7 4,18 4,90
Lemn 40 2,84 3,75
Canfor 40 9,15 9,97
Carton si hirtie 12 3,42 4,21
Cauciuc natural 1,1 10 10,76
Cauciuc sintetic,butadien stirenic 1 10,16 10,82
Cauciuc neoprenic 0,8 6,2 6,4
Magneziu metalic - 2,2 1,73
Sodiu metalic - 1,15 0,92
Naftalina - 9,88 10,38
Parafina - 11,58 12,57
Cauciuc vulcanizat 1 9,97 10,52
Paie 8 3,32 4,03
Bumbac 4,50 3,75 4,52
Acetona - 7,26 8,14
Benzina - 11,59 12,59
Petrol lampant - 11,36 12,29
Pacura - 10,44 4,35
Alcool metilic - 5,02 6,14
Motorina 1,5 11,11 11,99
Alcool etilic 4,00 6,69 7,76
Gaze de apa - 2,13 2,73
Gaz de piroliza - 12,04 13,31
Gaz generator - 1,21 1,82
Gaz de furnal - 1,06 1,90
Gaz de cocserie - 4,25 5,00
Gaz natural - 9,25 10,40

Datele din tabelul V.3.3 sunt stabilite la temperatura de 0˚C si presiunea de 760 mm Hg.
Citeva concluzii:
- la cresterea umiditatii materialelor combustibile,schimbul de gaze se micsoreaza;
 - volumul produselor gazoase degajate pe timpul arderii este intotdeauna mai mare decit volumul aerului atmosferic
care participa la ardere;
- in conditii egale,schimbul de gaze intr-o unitate de timp la arderea produselor petroliere lichide,a cauciucului si a
articolelor de cauciuc este de 2-2,5 ori mai mare decit la arderea lemnului;
- viteza schimbului de gaze,de regula,este mai aproape de zona de ardere;
- viteza schimbului de gaze este intotdeauna mai mare la incendiile exterioare decit la cele interioare;
- la incendiile din spatiul interior schimbul de gaze poate sa aiba o viteza mare in planul golurilor deschise pentru
aspiratie – refulare.
La stingerea incendiilor din spatii mari (hale industriale,depozite de marfuri,blocuri de locuinte etc.) se aplica
principiul ventilarii spatiilor incendiate care consta in luarea tuturor masurilor pentru a evacua caldura,fumul si gazele de
ardere,permitind in acest fel accesul la focar.
Ventilatia spatiilor incendiate se va face numai in prezenta tevilor de refulare.Un accent deosebit se pune pe
folosirea ventilatiei naturale.
Daca caldura,fumul si gazele de ardere nu sunt evacuate la timp,se pot produce:
- propagarea incendiului la partile de sus ale spatiilor neventilate din cauza acumularii caldurii;
- micsorarea vizibilitatii din cauza fumului iritant;
- aparitia efectelor mortale,din cauza gazelor,in special a oxidului de carbon rezultat dintr-o ardere incompleta.

6.Aprecierea pericolului de incendiu

1.PERICOLUL DE INCENDIU

1.1.STAREA DE PERICOL DE INCENDIU SAU DE EXPLOZIE

In principiu, o stare de pericol consta dintr-un complex de conditii tehnico-organizatorice in care se afla la un
moment dat un sistem tehnic delimitat spatial si care poate determina scoaterea integrala sau partiala a acestuia din starea
normala,prin evenimente negative (incendiu,explozie,avarie,accident tehnic etc.),avind drept consecinta producerea de
victime omenesti si de distrugere de bunuri materiale.
Prin sistem tehnic se intelege,in general,un ansamblu de elemente,de piese,de aparate,de masini,de instalatii etc.,care
se tun in interdependenta,constituind un intreg organizat,destinat unui anumit scop.
Starea de pericol de incendiu sau de explozie este definita sau determinata de existenta materialelor si substantelor
combustibile care alcatuiesc un sistem inflamabil,de prezenta unor surse de aprindere (energie) si a mijloacelor care le pot
produce,precum si de aparitia unor imprejurari favorizante.
„Sistemul inflamabil” este constituit din natura si cantitatea materialelor si substantelor combustibile,care
inmagazineaza in componenta lor energia chimica,precum si dintr-un agent de oxidare (oxigenul din aer).
Sursa de aprindere contine energia necesara aprinderii materialelor si substantelor combustibile,rapiditatea initierii ei
si modul de manifestare depinzind de puterea energetica a sursei.Cantitatea de energie a sursei trebuie sa fie egala sau
superioara energiei minime de aprindere,mai mare chiar decit energia „sistemului inflamabil”.
Imprejurarile favorizante constau,in principiu,din producerea unor defectiuni in sistemul tehnic,in exploatarea
acestuia fara respectarea instructiunilor de functionare,neglijenta personalului muncitor si aparitia altor factori neprevazuti.
Izbucnirea incendiului este posibila numai atunci cind exista o corelatie in timp si spatiu a conditiilor care conduc la
aparitia acestuia.Determinant este insa sistemul inflamabil si sursa de aprindere.Daca nu sunt indeplinite conditiile,starea de
pericol se prezinta ca un potential ridicat de incendiu sau de explozie,fiind oricind posibil producerea acestora.De fapt,are loc
trecerea energiei unei surse de aprindere asupra „sistemului inflamabil”,ceea ce are ca urmare pregatirea necesara a substantei
combustibile si activarea ei pentru crearea conditiilor de izbucnire a incendiului.
De aceea,starile de pericol trebuie depistate la timp,o atentie prioritara acordindu-se starilor de pericol
iminent,luindu-se toate masurile,pentru imprastierea lor operativa.

1.2.STAREA DE PERICOL POTENTIAL

Starea de pericol determina in mare masura intensitatea (valoarea) pericolului de incendiu potential.
Pentru aprecierea pericolului de incendiu potential trebuie sa se tina seama de: sarcina termica; conditiile de
vizibilitate in caz de interventie; toxicitatea si cresterea pagubelor datorita degajarii fumului; marimea compartimentelor de
incendiu si posibilitatea de evacuare a cladirii,fumului si de realizare a ventilarii incaperilor; inaltimea incaperilor,respectiv a
cladirii; eventualitatea cresterii valorilor pagubelor datorita degajarii gazelor de ardere ca actiune coroziva,densitatea valorica
pe unitatea de suprafata.
Produsul acestor factori dau pericolul de incendiu potential.

1.3.MASURI DE PROTECTIE

Produsul valorilor care reduc pericolul de incendiu exprima valoarea efectiva de protectie.
Dintre masurile de protectie fac parte:
- masurile normale (regulile generale si normele specifice) de prevenire si stingere a incendiilor;
- masuri speciale (instalatii de semnalizare si stingere a incendiilor,mijloacele de legatura cu unitatile de
interventie,dotarea pompierilor,ignifugarea elementelor de constructie);
- asigurarea unei anumite rezistente la foc a cladirilor.
 Rezistenta la foc se bazeaza pe 3 elemente: stabilitate,izolatie termica si etanseitate la flacari.Ar trebui sa se tina
seama si de un al patrulea element: etanseitatea la fum.
Se apreciaza ca cele mai eficiente masuri de protectie contra incendiilor sunt cele construite (inclusiv cele referitoare
la instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor).

1.4.PERICOLUL DE INCENDIU

Acesta s-ar putea defini ca raportul dintre pericolul potential si masurile de protectie.Astfel:
Pericolul de incendiu=Pericolul potential .
Masurile de protectie
Deci se impune luarea unor astfel de masuri de protectie care sa duca la reducerea sau anihiliarea pericolui potential.
Din cele aratate mai sus,notiunea de pericol de incendiu se refera si la posibilitatea de izbucnire a incendiului,de
propagare si evolutie a acestuia,de intoxicare,de alarmare si interventie la timp,de evacuare si salvare a oamenilor si bunurilor
materiale.
Pericolul de icendiu se poate referi la pericolul pentru cladiri si la pericolul pentru continut.
Pericolul pentru cladiri consta in distrugerea elementelor de constructie,iar pericolul pentru continut se refera la
distrugerea bunurilor materiale din cladire.
Cele doua categorii de pericole sunt strins legate intre ele,deoarece pe de o parte distrugerea unei cladiri,are drept
efect,de regula,si distrugerea continutului acesteia,iar pe de alta parte sarcina termica constituie,deseori,pericolul principal
pentru cladire.Cu toate acestea cele doua pericole pot exista independent unul de altul.

2.PARAMETRII PERICOLULUI DE INCENDIU

a) Sarcina termica
Sarcina termica Sq constituie cel mai important parametru al pericolului de incendiu:
n
SQ= ∑ QiMi [MJ]
i=1

Qi – puterea calorifica interioara1 a unui material,in MJ/kg; pentru gaze in MJ/m3

Mi – masa materialelor combustibile de acelasi fel aflate in spatiul luat in consideratie
Densitatea sarcinii termice (qs) se determina cu relatia:
qs=SQ [MJ/m²]
As
Echivalentul lemn al sarcinii termice:
Mlemn = miQi [kg lemn/m²]
AsQi ∙lemn
mi – masa unui material combustibil
Qi lemn= 4400 kcal/kg

b) Grupa de combustibilitate
Incombustibile
Combustibile: Clasa C1 – practic neinflamabile
Clasa C2 – dificil inflamabile
Clasa C3 – mediu inflamabile
Clasa C4 – usor inflamabile
Greu combustibile: C1 si C2

c) Indicele de combustibilitate
Pina la 0,1 – incombustibile
Intre 0,1 si 0,5 – greu combustibile
Intre 0,5 si 2,1 – greu inflamabile
Peste 2,1 - combustibile

d) Temperatura de inflamabilitate
e) Temperatura de aprindere
f) Temperatura de autoinflamare
g) Tendinta de autoaprindere
h) Intervalul de explozie
i) Energia minima de aprindere
j) Continutul minim de oxigen pentru explozie
k) Indicele de oxigen
Io=100O2
O2+N2

O2 – concentratia volumetrica de oxigen

N2 – concentratia volumetrica de azot in amestecul gazos
30>Io>20 – materiale naturale
 15<Io<95 – materiale sintetice
l) Viteza de ardere
m) Viteza de incalzire a lichidului
n) Presiunea maxima de explozie
o) Caracterul reactiei intre materialele si substantele care ard si mijloacele de stingere (apa si spuma)

3.PUNCTELE VULNERABILE LA INCENDIU

3.1.STABILIREA PUNCTELOR VITALE VULNERABILE LA INCENDIU

Prin punct vital vulnerabil la incendiu se intelege zona (sectorul,sectia,instalatia sau alt loc) cu un pericol potential
de incendiu din cadrul unui obiectiv,care ii asigura acestuia functionalitatea principala si indispensabila desfasurarii activitatii
economice sau social-culturale.

STABILIREA SI CLASIFICAREA PUNCTELOR VULNERABILE LA INCENDIU AU LA BAZA

URMATOARELE CRITERII PRINCIPALE:

3.1.1.Importanta politica,economica,sociala si culturala a punctului vital

Aceasta se apreciaza prin: marimea si insemnatatea consecintelor pe care le pot avea evenimentele in punctul vital;
gradul posibil de distrugere a punctului vital in caz de incendiu,explozie sau avarie urmata de incendiu; posibilitatile existente
prin durata de timp necesara pentru inlocuirea sau preluarea operativa a functionalitatii punctului vital de alte puncte
asemenea; caracterul de unicat al punctului vital.

3.1.2.Marimea vulnerabilitatii la incendiu a punctului vital si frecventa variatiei in timp al acesteia

Acestea se apreciaza prin: pericolul de incendiu prezentat de procesul de productie; cantitatea,natura si proprietatile
materialelor si substantelor utilizate sau depozitate; amplasarea,gradul de rezistenta la foc si modul de comportare a
constructiilor in caz de incendiu sau exploziel; amplasarea si tipul instalatiilor,masinilor,utilajelor si aparatelor utilizate in
activitatea de productie si nivelul de siguranta in functionare; frecventa incendiilor,exploziilor si avariilor ce au avut loc in
punctul vital,respectiv sau in alte puncte similare,pericolul prezentat de vecinatatile punctului vital in caz de
incendiu,explozie sau avarie.

3.1.3.Gradul de protectie impotriva incendiilor

Aceasta se apreciaza prin: sisteme proprii constructiilor si instalatilor tehnologice care asigura acestora functionarea
si exploatarea in conditii de siguranta (alimentare cu energie,protectii electrice,electrostatice si paratrasnete,iluminat de
siguranta,inchideri hidraulice etc.); sisteme specifice de protectie impotriva incendiilor,masuri organizatorice luate de
conducerea obiectivului,comisia de aparare impotriva incendiilor si SPPC pentru apararea punctului vital impotriva
incendiilor.

3.2.FORTE ANGRENATE,MIJLOACE SI FORME SPECIFICE ACTIVITATII DE PREVENIRE SI

COMBATERE A INCENDIILOR SI EXPLOZIILOR IN PUNCTELE VITALE

3.2.1.Fortele in cadrul obiectivului

Organele de conducere ale obiectivului; comisia de aparare impotriva incendiilor; cadrele tehnice speciale incadrate
pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingere a incendiilor; compartimentul de control al instalatiilor;
SPPC; intregul personal muncitor.
Aceste forte trebuie orientate sa puna accent in activitatea lor pe: cunoasterea aprofundata a situatiei in punctele
vitale; supravegherea permanenta a punctelor vitale prin personalul de pe locul de munca sau din compunerea SPPC;
asigurarea dotarii cu instalatii si aparatura speciala de sesizare si semnalizare operativa a unor pericole de incendiu si explozie
cu aparatura de masura si control,si dispozitive care asigura protectia constructiilor si instalatilor si intretinerea acestora in
perfecta stare de functionare; selectionarea si instruirea personalului de deservire a punctelor vitale; asigurarea prompta a
primei interventii si instruierea prin exercitii si aplicatii a SPPC; analizarea de catre conducerea obiectivului si comisia de
aparare impotriva incendiilor a starilor de pericol,a concluziilor si invatamintelor la unele incendii din punctele vitale;
controlul instalatiilor si utilajelor care prezinta pericol de incendiu si explozie din punctele vitale (lunar de catre specialisti si
zilnic de catre SPPC in cadrul activitatii de rond).

3.2.2.Organele tutelare ale obiectivului

Organele tutelare,in baza obligatiilor ce le revin trebuie sa contribuie la asigurarea conditiilor depline de securitate a
punctelor vitale impotriva incendiilor,exploziilor si avariilor.Unitatile de cercetare si proiectare sa fie antrenate la gasirea
unor solutii necesare inlaturarii unor stari de pericol din punctele vitale.

3.2.3.Unitatea de pompieri militari

 Asigura indrumarea si controlul intregii activitati de prevenire si stingerea incendiilor.Punctele vitale de mare
importanta vor fi controlate de cadrele de conducere si de cele cu o buna pregatire de specialitate (controale tehnice de
fond,operative).Pentru toate punctele vitale se vor intocmi ipoteze de interventie si se vor executa aplicatii complexe cu
angrenarea organelor de conducere,SPPC si personalul de pe locurile de munca.Va actiona pentru solutionarea problemelor
care pun in pericol securitatea obiectivului.

3.2.4.Alte organe care participa direct la asigurarea securitatii in functionare a punctelor vitale

Un aport important in protectia impotriva incendiilor il pot aduce organele specializate de control (ISCIR,protectia
muncii,de distributie a gazelor si energiei electrice etc.).Se pot organiza actiuni si controale comune cu alte organe care au
responsabilitati in domeniu prevenirii si stingerii incendiilor in obiective.
Pe baza criteriilor prezentate mai sus,in obiective se stabilesc puncte vitale vulnerabile la incendiu si
explozie,tinindu-se o stricta evidenta a lor.

3.3 METODOLOGIA DE EXECUTIE SI FINALIZARE A CONTROLULUI DE SPECIALITATE IN PUNCTUL

VITAL

Controlul tehnic de specialitate nu difera,in principiu,fata de metodologia generala,insa are unele particularitati,care
vizeaza indeosebi laturile calitative.
Controlul se executa de regula in sensul desfasurarii procesului de productie executandu-se in ordinea:
- verificarea obligatiilor si raspunderilor concrete stabilite,privind prevenirea si stingerea incendiilor,a tuturor
fortelor angrenate in asigurarea protectiei impotriva incendiilor,pe baza prevederilor legale in vigoare;
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor in punctele vitale vulnerabile la
incendiu,urmarindu-se respectarea normelor si la instalatiile tehnologice conexe punctului vital,care ii asigura acesteia
functionarea neintrerupta si in conditii se siguranta;
- organizarea si materializarea in punctul vital al activitatii de dotare cu instalatii,utilaje,aparatura,dispozitive,
echipament si mijloace de prevenire si stingere a incendiilor;
- verificarea modului de organizare si desfasurare a instruirii personalului privind cunoasterea normelor,sarcinilor si
masurilor de prevenire si stingere a incendiilor realizate pe baza tematicii anuale intocmite de comisia de aparare impotriva
incendiilor;
- verificarea masurilor si sarcinilor de interventie in caz de incendiu,explozie,avarie,calamitati naturale si catastrofe
punandu-se un accent deosebit pe modul de alarmare a personalului si anuntarea operativa a evenimentului;
- verificarea ordinei si disciplinei pe locurile de munca din punctul vital,controlandu-se printre altele capacitatea
personalului de a-si indeplini atributiile;
- verificarea modului de organizare,executie si finalizare a controlului periodic,al respectarii normelor de prevenire si
stingere a incendiilor in punctele vitale de catre comisia de aparare impotriva incendiilor,sefii de sectii,ateliere,instalatii si
formatii de lucru,cadrul tehnic special incadrat si SPPC;
- verificarea modului cum se analizeaza situatia prevenirii si stingerii incendiilor din punctele vitale vulnerabile la
incendiu.
In final se va evalua gradul de protectie impotriva incendiilor asigurat in punctul vital,precum si masurile ce trebuie
realizate.

4.CLASIFICAREA MATERIALELOR SI SUBSTANTELOR DEPOZITATE DUPA CLASA DE

PERICULOZITATE

Clasa de pericol Subclasa Caracteristicile materialelor,exemple Felul ambalajului

P1 fara pericol - Incombustibile care nu pot da nastere la reactii periculoase: In vrac sau ambalaje
minereuri,piese metalice,ciment,nisip,fructe,legume,carne, incombustibile
conserve in cutii etc.
P2 cu pericol A Materiale din clasa P1: materiale inerte,azbociment,lichide Ambalaje cu
redus incombustibile,piese metalice in folii etc. combustibilitate redusa
B Materiale care se aprind greu,cu o viteza redusa de Neambalate sau ambalate in
ardere,putere calorica redusa: aparataj electric,obiecte din saci,butoaie
bachelita si rasini fenolice,baloti de lina,zahar in vrac sau in
saci,produse de panificatie,tutun
C Lichide incombustibile: apa minerala in butelii de plastic, Ambalaje combustibile
lapte,cutii carton
P3 cu pericol A Materiale din clasele P1 si P2 Ambalaje in cutii de carton
mediu B Materiale cu combustibilitate medie (nu din clasele P4 si P5) si Ambalaje in cutii de
cu putere calorica cel mult 6500 kcal/kg: mobila fara garnituri carton.Orice fel de
de buret,panouri,fibre de lemn,tesaturi si confectii,articole ambalaje, nu din materiale
piele,carti,faina cereale,ambalaje in pungi,tutun,ceai,legume plastice spongioase
uscate,grasimi etc.
C Lichide combustibile cu tinf > 100 ˚C: vopsele in ulei,produse Incombustibile,care pot fi
farmaceutice combustibile in cutii,bidoane,lubrifianti si glicoli introduse in cutii de carton
in butoaie etc.
P4 cu pericol A Materiale si produse din clase P1-P3 Materiale plastice
mare spongioase
B Materiale combustibile cu viteza mare de ardere sau cu putere Indiferent de forma de
calorifica mai mare de 6500 kcal/kg: talas,fibre ambalare
vegetale,confectii executate din asemenea fibre,materiale
plastice,fibre textile,paie etc.
C Materiale si produse incombustibile care pot suferi deteriori Indiferent de natura
importante in urma actiunilor temperaturilor inalte,a apei sau a ambalajelor
gazelor corozive: aparatura electrica si electronica si contacte si
relee sensibile necapsulate,tuburi electronice,medicamente etc.
D Materiale si produse care sub efectul temperaturii degaja Indiferent de natura
cantitati importante de gaze corozive: PVC,rasini ambalajului
epoxidice,acid clorhidric etc.
E Lichide combustibile din clasa P3 C: lichide ambalate in In ambalaje combustibile
bidoane din carton,canistre din materiale plastice
F Lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate cuprinsa In ambalaje incombustibile
intre 55-100˚C: motorina,pacura,smoala,uleiuri care pot fi introduse in cutii
minerale,cerneala tipografica etc. de carton
P5 cu pericol A Materiale instabile care pot descompune exploziv la Indiferent de modul de
deosebit de temperatura normala,sau care pot exploda sub efectul ambalare
mare incalzirii,frecarii sau a socurilor de detonatie.Obiecte
pirotehnice: acid acrilic,percloric,anihidru,apa oxigenata
concentrata,azotat de amoniu,peroxizi-de acetil,benzoil,zinc-
chibitruri de fosfor alb,muntie exploziva sau
incendiara,exploziv,rachete
B Materiale care la contactul cu alte materiale pot da nastere la Indiferent de modul de
reactii explozive sau se pot aprinde: acetona,acid ambalare
acetic,amoniac,etilenamina,peroxizi de potasiu sau sodiu etc.
C Materiale susceptibile la autoaprindere: carbune Indiferent de modul de
bituminos,deseuri cauciuc sau lina,faina de lucerna,peste,fosfor ambalare
alb,ingrasamite organice,mangal etc.
D Substante oxidante capabile sa initieze aprinderea materialelor Indiferent de modul de
combustibile la contactul acestora: acid ambalare
azotic,clorhidric,sulfuric,clor,ierbicide,azotat de potasiu etc.
E Materiale care sub efectul caldurii degaja cantitati mari de gaze Indiferent de modul de
combustibile sau toxice: ambalare
acrilonitril,amine,anilina,esteri,iod,iodati,butadiena,fosfor,sulfat
de metil
F Materiale care in contact cu apa se aprind,degaja temperaturi Indiferent de modul de
capabile sa aprinda materialele combustibile din vecinatate sau ambalare
degaja gaze combustibile: amida alcalina,calciu,hidrura de
aluminiu,potasiu metalic,tutun,uraniu
G Recipiente cu gaze comprimate: recipiente fixe sau Indiferent de modul de
transportabile cu gaze sub presiune,recipiente de tip „Spray” ambalare
H Substante sau materiale solide care au o putere calorica mai Indiferent de modul de
mare de 8000 kcal/kg sau caracterizate printr-o ardere deosebit ambalare
de intensa.Lichide combustibile cu temperatura de
inflamabilitate mai mica de 55˚C.Gaze combustibile (celuloid
pelicola pe baza nitroceluloza,clorati,sodiu,bariu); petrol
lampant,benzina,sulfura de carbon,toluen,titei,acetona
gazolica,alcool,butan,propan,hidrogen,metan etc

7.Gaze industriale cu pericol de incendiu

1.HIDROGENUL

Hidrogenul prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie,are limitele de explozie foarte largi,ele fiind
cuprinse intre 4 si 75% hidrogen in aer.In amestec cu aerul,in proportie de 17-60% detoneaza cu usurinta atunci cind vine in
contact cu o sursa de aprindere.
In cazul detonatie unda de soc este extrem de puternica,presiunea creste de aproape 20 de ori in comparatie cu cea
initiala.Daca unda de soc se poate reflecta,presiunea se mareste aproape de 40 de ori.
Arderea hidrogenului in oxigen provoaca o reactie in lant,care se propaga cu viteza ridicata prin radicalii liberi care
se formeaza.
Viteza de propagare depinde de: temperatura,presiune,proportia dintre hidrogen si oxigen,prezenta unor molecule de
gaz inert.
 Pentru aprinderea amestecului de hidrogen-aer,la temperatura obisnuita este necesar o sursa de aprindere care sa
initieze reactia in lant.La un amestec de 27-30% hidrogen in aer,aprinderea poate fi initiata de scintei electrice cu energii
foarte reduse (0,019 m/J).
Sub actiunea caldurii,amestecurile de hidrogen-aer se aprind la temperaturi variind intre 400 si 580˚C in functie de
presiune (la presiunea atmosferica aprinderea se produce la 575˚C).
Amestecurile de hidrogen aer mai pot fi aprinse si de undele de soc provocate de explozii sau de orice obiect
puternice incalzit (conductor electric topit).De asemenea,aceste amestecuri se mai pot aprinde si de la unele impuritati solide
(de ex. rugina) existente in jeturi puternice de hidrogen comprimat,precum si de la foc deschis,scinteile de natura mecanica.
Hidrogenul avind cel mai mic volum molecular,poate difuza prin pori foarte mici spre deosebire de alte gaze care nu
au aceasta proprietate.Datorita acestei proprietati,pericolul formarii amestecurilor explozive,hidrogen-aer este intruncatva
redus,deoarece in atmosfera deschisa se risipeste usor.In spatii inchise el se acumuleaza sub plafon.
Din punct de vedere chimic,hidrogenul prezinta o mare afinitate fata de carbon,se poate combina cu acest
element,care exista in compozitia multor oteluri,micsorindu-le din aceasta cauza rezistenta mecanica.
Hidrogenul se transporta comprimat la 150 atm in recipiente de otel.Explozia poate fi favorizata de impurificarea
hidrogenului cu oxigen de coroziunea recipientelor sau de nerespectarea masurilor de prevenire a incendiilor.
Depozitarea hidrogenului in gazometre umede sau uscate se face astfel incit sa nu fie posibila formarea amestecurilor
explozive.

2.OXIGENUL

Oxigenul este unul dintre cele mai active elemente chimice.Are propietatea de a forma foarte usor si energic
combinatii chimice cu toate elementele.Reactiile care se produc in prezenta oxigenului se numesc reactii de oxidare.
Procesele de ardere care au loc in oxigen decurg mult mai energie.De exemplu,daca intr-un vas cu oxigen se
introduce un chibrit in stare de incandescenta,arderea continua cu flacara vie.
Limitele inferioare de explozie ale gazelor combustibile in amestec cu oxigenul sunt mai coborite fata de
amestecurile cu aer.
Uleiurile si grasimile in contact cu oxigenul comprimat se pot autoaprinde.
Combustibilii solizi cu structura poroasa (turba,carbune etc.) daca se imbina cu oxigen lichid produc explozii
puternice atunci cind se aprind in spatii inchise.
Oxigenul se foloseste in industrie pentru obtinerea unor temperaturi ridicate necesare topirii sau taierii unor metale.
Pentru aceasta se arde acetilena sau hidrogen in oxigen.De exemplu,prin ardere acetilenei in oxigen se obtine
temperatura de aproximativ 3500˚C.
Oxigenul se transporta si se foloseste comprimat in recipiente la presiunea de 150 atm.
De retinut,posibilitatea producerii de explozii in compresoarele de oxigen,atunci cand oxigenul comprimat vine in
contact cu uleiul (explozia uleiului).Explozia este cu atat mai puternica,cu cat presiunea si temperatura sunt mai ridicate,deci
oxidarea se face mai intens.

3.METANUL

Metanul se aprinde cu usurinta de la o scanteie sau de la foc deschis.Flacara care ia nastere se propaga cu mare
viteza in masa gazului,fenomenul respectiv producandu-se instantaneu.El are temperatura teoretica de ardere in aer in jur de
2000˚C,dar din cauza pierderilor de caldura in procesul de ardere,aceasta temperatura este mai redusa.
Temperatura de autoaprindere a metanului este de 650˚C in aer si de 556˚C in oxigen.
Metanul nu se combina prin aditie cu nici o substanta.Prin ardere in aer se transforma in dioxid de carbon si apa cu
dezvoltare de 8400 kcal/m3.Prin incalzire la aproximativ 900˚C se descompune in hidrogen si carbon (CH4→C+2H2),iar la
temperaturi mai inalte,in anumite conditii in acetilena si hidrogen.
Un amestec de metan aer explodeaza la aprindere,daca proportia de metan este de 6-16%.Viteza de explozie este de
circa 2300 m/s.El este descompus de clor si de alti halogeni la temperaturi de 300-400˚C in prezenta unor catalizatori
formand produsi de „substitutie”.
Prin arderea incompleta a metanului sau prin disociere se obtine negru de fum,folosit in industria cauciucului
,cernelurilor etc.
Metanul este mai usor ca aerul (densitatea fata de aer 0,55),ceea ce permite o aerisire usoara a spatiilor inchise.
Deoarece metanul nu are miros,pentru a putea fi recunoscut cu usurinta se adauga substante puternic mirositoare ca
de exemplu etilc-mercaptan (16 grame sau 19,1 cm3 de etil-mercaptan la 1000m3 gaz metan).In aceasta situatie o concentratie
de 1% volum in aer poate fi sesizata.
Uneori este folosit drept gaz inert,in lipsa azotului,la unele reactii chimice la care nu este permisa prezenta aerului.In
acest caz se pot produce amestecuri explozive metan-oxigen.

4.ACETILENA

Acetilena este un gaz incolor,combustibil cu miros caracteristic,densitatea in raport cu aerul este de 0,907.Acetilena
este o hidrocarbura nesaturata cu tripla legatura,care se descompune cu usurinta in elementele sale constitutive: carbon si
hidrogen.
Tripla legatura a atomilor de carbon confera acetilenei unele insusiri caracteristice,cea mai importanta fiind
nestabilitatea termodinamica,adica tendinta de descompunere in carbon si hidrogen cu degajare considerabila de caldura 54
kcal/mol,caldura si temperatura de ardere foarte ridicate si o mare capacitate de reactie.
 Cele mai multe din reactiile acetilenei sunt reactii de aditie in care moleculele altor substante se alipesc celei de
acetilena.Reactiile sunt exoterme (cu degajare de caldura).
Descompunerea chimica a acetilenei are loc cu dezvoltarea unei mari cantitati de energie (2080 kcal/kg),iar in cazul
unei descompuneri explozive,temperatura ajunge pana la 3000˚C,producandu-se si o crestere a volumului hidrogenului.
Acetilena formeaza cu aerul amestecuri explozive destul de periculoase a caror limite sunt mult mai largi decat a
celorlalte hidrocarburi (limita inferioara este de 3,5% iar cea superioara de 82% volum in aer).Cele mai periculoase sunt
amestecurile care contin intre 7 si 13% volum acetilena.
Efectul exploziilor este deosebit,acesta fiind cu mult mai mare decit in cazul altor hidrocarburi.
In cazul cind exploziile au loc in spatii inchise (rezervoare,conducte,instalatii etc),presiunea ajunge sa fie de circa 12
ori mai mare decit cea initiala.Din aceasta cauza toate utilajele se dimensioneaza la presiunea de proba de 12 atm.
In anumite conditii,descompunerea acetilenei poate avea loc cu detonatie in care caz datorita efectului undei de
detonatie,presiunea creste de citeva sute de ori (in comparatie cu cea initiala),fapt ce duce inevitabil la distrugerea instalatiilor
respective.
Acetilena se descompune spontan sub actiunea unor factori,cum ar fi: temperatura ridicata,scintei,incalziri locale
,ridicare presiunii peste 1 atm,reactii de polimerizare insotite de degajari intense de caldura,descompunerea substantelor
chimice explozive,actiunea substantelor foarte reactive fata de acetilena,exemplu clorul.
Amestecurile explozive cuprinse intre 7 si 13% explodeaza prin incalzire la temperaturi peste 500˚C,si mai ales prin
comprimare la presiuni de peste 3 atm.
In prevenirea initierii descompunerii acetilenei,prezenta umiditatii constituie un factor important.Prin asigurarea
saturarii cu vapori de apa se micsoreaza posibilitatea producerii unei explozii.
Varietatea conditiilor in care se produce explozia acetilenei se explica in parte prin faptul ca la ridicarea temperaturii
descompunerea ei este precedata de polimerizare.La temperaturi de peste 400˚C,moleculele de acetilena se combina cu
moleculele mai complexe (benzen,stiren etc.).Caldura degajata la polimerizare duce la cresterea temperaturii acetilenei si
creaza conditii favorabile pentru producerea exploziei.
La dizolvarea acetilenei,moleculele ei sunt separate de moleculele solventului,ceea ce micsoreaza capacitatea de
descompunere.Astfel acetilena dizolvata in acetona nu explodeaza la presiuni pina la 10 atm.

5.AMONIACUL

Amoniacul este un gaz combustibil incolor cu un miros caracteristic puternic,cu densitatea in raport cu aerul de
0,771.Puterea calorica este de 4450 kcal/kg.Este solubil in apa 40% la 10˚C si 18,5% la 50˚C,cu formare de hidroxid de
amoniu.
In stare gazoasa nu arde in aer,la temperaturi obisnuite,fiind considerat adeseori inofensiv din punct de vedere al
pericolului de incendiu si explozie.
Desi nu este o combinatie organica,amoniacul formeaza cu aerul amestecuri explozive,intre limitele de 15 si 27%
volum in aer,in oxigen intre 13,5 si 79% in volum.Energia minima de aprindere este de 680 MJ iar presiunea de explozie este
de 6 kgf/cm².
Temperatura de inflamabilitate este de -2˚C,iar cea de autoinflamare de 630˚C.
Prezenta uleiului sau a altor materiale combustibile mareste pericolul de incendiu.In contact cu bioxidul de clor se
poate aprinde sau exploda.
In reactie cu mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric,anhidru,se poate aprinde sau exploda.
Amoniacul in oxigen se aprinde la temperaturi obisnuite cu formare de oxid de azot (MO),care se combina cu
usurinta un oxidant foarte puternic care cu vaporii a multor substante organice formeaza amestecuri explozive.
Chiar si in lipsa aerului amoniacul gazos se descompune in elementele componente-azot si hidrogen-prin incalzire la
temperaturi de peste 800˚C sau datorita unor descarcari electrice.Amoniacul gazos ataca organele respiratorii si distruge
glandele lacrimale.In aer,concentratia maxima admisa este de 0,02 g/m3.
Amoniacul se transporta in vase inchise in stare lichida.Pe timpul depozitarii si transportului o parte din amoniac
trece in faza gazoasa,in vas creandu-se o presiune corespunzatoare temperaturii mediului exterior.De exemplu,la 20˚C
presiunea este de 7,7 atm iar in cazul cand temperatura este de 40˚C presiunea ajunge la 14,9 atm.

6.CLORUL

Clorul este un gaz de culoare galbena-verzuie,cu miros puternic iritant,incombustibil mai greu ca aerul (densitatea in
aer 2,49).Majoritatea produselor combustibile reactioneaza cu clorul,tot asa ca si cu oxigenul.De exemplu,reactioneaza in
mod special cu acetilena,terebentina,eterul,amoniacul gazos,gazele combustibile,hidrocarburile,hidrogenul si metalele fin
divizate.
Amestecurile de metan si clor sunt explozive intre limitele de la 6 pina la 63% in volum.Amestecurile de benzen si
clor sunt explozive intr-un interval de explozie larg: limita inferioara de explozie este de 8,2-9,2% iar limita superioara de la
32,6 pana la 35%.
Amestecurile de clor,etan si metan se autoinflameaza intr-un interval larg de explozie.Astfel,amestecul de metan-clor
se autoinflameaza intre 370 si 450˚C,la o concentratie de 10%,respectiv 7%,iar amestecul de etan-clor intre 360 si 400˚C,
concentratia fiind de 5%,respectiv 40%.
La combinarea clorului cu hidrogenul,pentru a forma acidul clorhidric se produce o explozie la incalzirea
amestecului de gaze sau la o iluminare puternica (lumina solara directa,magneziu incandescent etc).Dupa o prealabila
aprindere,amestecul continua sa arda linistit.
Cu acetilena,clorul formeaza amestecuri care pot exploda numai sub actiunea luminii.
 Clorul este un gaz otravitor.Ataca caile respiratorii,iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea.Concentratia
maxima admisa pentru halele de fabricatie este de 0,01 mgCl1/l aer.
Efectele provocate de inspiratia aerului la diferite concentratii de clor sunt:
- de la 0,001 pina la 0,006 mg/l aer,se produc efecte iritante;
- la 0,00834 mg/l aer degaja miros neplacut,simptome dupa 1-2 ore;
- 0,0350 mg/l aer reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gitului;
- 2,80 mg/l aer provoaca moartea.
Clorul se transporta in stare lichefiata la presiunea de 6 at in tuburi de otel.

7.GAZE PETROLIERE LICHEFIATE

Sub denumirea de gaze lichefiate se intelege,in general,amestecurile de hidrocarburi volatile cu unul pina la 6 atomi
de carbon in molecula care in limitele de temperatura de la -40˚C pina la 40˚C,respectiv la presiuni de 0,2 atmosfere pina la
pina 15 atmosfere se gasesc in stare lichefiata.
La temperatura si presiune atmosferica normale gazele lichefiate se prezinta in stare gazoasa.Ele se pot insa lichefia
chiar si la presiune relativ scazuta.Un gaz lichefiat sub presiunea are intotdeauna tendinta sa treaca in stare gazoasa.El se
evaporta la suprafata,pina cind se formeaza in spatiul umplut cu gaz o presiunea care corespunde presiunii de vapori a gazului
lichefiat.Aceasta presiune de vapori depinde de temperatura gazului lichefiat.
Pericolul este mare cind rezervorul de gaz lichefiat este supus,in cazul incendiului,unei cresteri permanente a
temperaturii.Cresterea temperaturii in interiorul rezervorului corespunzator curbei presiunii de vapori,nu continua decit atit
timp deasupra gazului lichefiat se afla un spatiu umplut cu gaz.Cind temperatura creste,gazul lichefiat se dilata,putindu-se
ajunge ca intregul volum al rezervorului sa fie umplut cu gaz lichefiat,fara sa mai existe vreun spatiu de gaz.Incepind din
acest moment la cresterea temperaturii,presiunea creste mult mai rapid decit conform curbei presiunii de vapori.Marimea
presiunii este de 7 pina la 8 atmosfere pentru fiecare grad de crestere a temperaturii.
Ca urmare a compresibilitatii reduse a gazului lichefiat si a capacitatii elastice de dilare,de asemenea mica,a peretilor
rezervoarelor aceastea explodeaza.
Intre gazele lichefiate se citeaza: propanul,butanul,propilena,izobutanul,butilenele,butadiena precum si amestecurile
acestor hidrocarburi in diferite proportii.
Gazele petroliere se produc prin distilarea fractionata a gazolinei sau a gazelor de rafinarie.Ele se utilizeaza ca
combustibili casnici si industriali,agenti de racire in instalatii frigorifice,solventi pentru uleiuri si in diferite sinteze chimice.
Gazele petroliere lichefiate sunt usor inflamabile.Temperatura de aprindere este 430-455˚C.Temperatura de ardere a
gazelor lichefiate este de aproximativ 1950˚C.Greutatea specificare mare (de 1,5-2 ori mai grele decit aerul) mareste
considerabil pericolul de incendiu si explozie,deoarece se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor.
Densitatea in stare lichefiata variaza intre 0,45 si 0,60.Gazele lichefiate formeaza cu aerul amestecuri explozive.
Limita inferioara de explozie variaza intre 1,5 si 2% iar cea superioara intre 8,5 si 9,5%.
Pentru a putea sesiza prezenta lor in caz de scapari,ele se odorizeaza cu mercaptan.
Gazele lichefiate scapate,chiar in cantitati mici genereaza prin evaporare o cantitate mare de vapori inflamabili.De
exemplu,dintr-un litru de propan lichefiat se formeaza peste 33 l vapori in conditii normale de temperatura si presiune.

8.Pericolul de incendiu si explozie a pricipalelor prafuri combustibile

1.FACTORII CARE INFLUENTEAZA APRINDEREA PRAFURILOR1 SI PULBERILOR² COMBUSTIBILE

Cercetarile intreprinse asupra prafurilor si pulberilor combustibile au scos in evidenta dependenta combustibilitatii si
pericolului de incendiu de anumiti parametri.
Printre acesti parametrii se citeaza: compozitia chimica,granulatia,grosimea stratului de pulbere,concentratia
pulberilor si prafurile combustibile,presiunea mediului,compozita mediului,temperatura de aprindere,gradul de umiditate a
aerului si indicele de explzivitate.

1.1.COMPOZITIA CHIMICA A PRAFULUI

Insusirile explozive ale prafurilor combustibile sunt determinate de compozitia lor chimica.Conform conceptiei
clasice,pericolul de explozie este direct proportional cu continutul de oxigen.In prezent acest lucru este contestat,deoarece,pe
de-o parte apar oxizi stabili in pulberi,care se comporta cu substante inerte,iar pe de alta parte,anumite grupe,cum este cea de
nitro,sunt capabile sa declanseze aprinderi si in absenta oxigenului.Continutul de cenusa,respectiv de substante
inerte,influenteaza negativ capacitatea de explozie,spre deosebire de componentii volatili combustibili in special cei care
prezinta o caldura mare de ardere (metan,hidrogen).

______________________
1
Prin praf se intelege un material solid in particule cu dimensiuni destul de mici (de obicei sub 20 μ) pentru a fi
antrenate in miscare sau pentru a sta un timp in suspensie in aer sau intr-un alt gaz.
 2
Prin pulbere se intelege praful industriei obtinut prin una ori mai multe operatii de maruntire mecanica sau prin
operatii mecanice,fizico-mecanice,ori chimice.
In prezentul capitol,se considere drept pulberi combustibile particulele care se obtin prin fabricatie,iar ca praf-
particulele formate din alte cauze si dispuse in straturi sau existente in suspensie in aer.

1.2.GRANULATIA PRAFULUI (PULBERII)

In principiu,prafurile fine sunt mai explozive decit cele grosiere din cauza capacitatilor ridicate de aprindere a
combustibilitatii mai rapide.Prafurile fine se turbioneaza mai usor si isi mentin mai bine starea de suspensie,care constituie un
factor principal in declansarea exploziei.
Particulele sub forma neregulata si cu goluri in interior maresc pericolul de incendiu si explozie.
Marimea particulelor se exprima fie direct prin diametrul mediu,fie prin suprafata specifica libera la care aerul are
acces,respectiv prin suprafata exterioara raportata la greutate.
Suprafata specifica libera se poate deduce din urmatoarea relatie:
S=6 ∙ P ;
γ∙0,5(d8+di) 100
S – suprafata specifica libera [cm²/g];
γ – densitatea relativa [g/cm3];
ds – marimea maxima a particulelor [cm];
di – marimea minima a particulelor [cm];
P – procedee in greutate ale fractiei respective.

Suprafata specifica a unor pulberi industriale a ajuns la valori cuprinse intre 50 si 100 m²/g,iar a altora a depasit
aceste valori.
Acelasi ordin de marime il are majoritatea particulelor de praf din aer,ca de exemplu planctonul atmosferic,vizibil cu
ochiu liber in razele soarelui,precum si numeroasele particule ale prafului cosmic.
Particulele de pulbere obtinute in industrie pot avea forma de graunte,lamele,ace sau fibre.
Marimea particulelor de praf influenteaza urmatorii parametrii a exploziei: punctul de aprindere (cind praful se afla
in suspensie),limita de explozie si viteza de crestere a presiunii,respectiv presiunea maxima de explozie.
Praful dispersat in aer cade cu viteze diferite.
Viteaza de cadere libera a particulelor de praf se poate calcula cu relatia:
V_ (γ-γ`)d²g
18η
V – viteza de cadere libera [cm/s];
γ – greutatea specifica a particulelor [g/cm3];
γ` - greutatea specifica a mediului,in g/cm3 (in majoritatea cazurilor aceasta este neglijata in raport cu cea a
particulelor)
d – diametrul particulelor [cm];
g – acceleratia gravitatiei [cm/s²]
η – viscozitatea absoluta [N∙s/m²].

Viteza de cadere a particulelor depinde in principal de temperatura lor si greutatea specifica.In amestecurile de praf-
aer are loc o separare a particulelor si la un moment dar,avem de a face cu amestecuri de praf-aer,care difera din punctul de
vedere al concentratilor explozive.
In tabelul VIII.1.2.1. sunt date vitezele de cadere ale particulelor solide de greutate specifica egala cu 2g/cm 3 si
granulatie diferita,in functie de temperatura.

Tabelul VIII.1.2.1

Vitezele de cadere in aer la presiunea ambianta a particulelor solide de granulatie diferita in functie de temperatura
lor

Denumirea particulei Vitezele de cadere [cm/s]

[μ] 20˚C 100˚C 200˚ 300˚
10000 2400 2700 3025 3380
5000 1680 1880 2125 2315
3000 1270 1400 1535 1650
1000 594 620 647 669
700 432 447 463 472
500 316 330 360 358
300 185 190 200 195
100 45,6 42,4 41,8 36,9
50 14,1 12,3 10,5 9,2
30 5,32 4,51 3,82 3,31
10 0,60 0,53 0,42 0,39
5 0,15 1,25 0,103 0,089
 Deasupra depunerilor exista,in general,un amestec de praf-aer

1.3.GROSIMEA STRATULUI DE PRAF (PULBERE)

Insusirile explozive ale materialelor pulverulente sunt influentate uneori si de grosimea stratului.Acest lucru reiese si
din tabelul VIII.1.3.1

Tabelul VIII.1.3.1

Influenta grosimii stratului asupra temperaturii de incandescenta a carbunelui

Grosimea stratului la depunerea naturala [mm]

Natura pulberii
3 6 10 20 50
Carbune gras:
- 200 μ 295 270 - - -
- 7μ 270 230 210 195 171
carbune slab:
- 200 μ 400 350 - - -
- 70 μ 340 280 265 265 -

1.4.CONCENTRATIA PRAFURILOR (PULBERILOR) COMBUSTIBILE

Pericolul de explozie si incendiu apare cind exista in suspensie particule uscate fin divizate.Aceasta situatie apare
cind praful se produce de exemplu in urma slefuirii,frecarii,ruperii incidentale,precipitarii chimice,pulverizarii etc. sau pe
timpul unor procese tehnologice cum ar fi macinarea cerealelor,fabricarea pulberilor din material plastic,a pigmentilor de
vopsea etc.
Pentru a se putea produce o explozie,praful trebuie sa existe in stare de suspensie si sa aiba o anumita
concentratie.Concentratia minima de explozie a amestecurilor de praf-aer pentru majoritatea substantelor combustibile este in
general cuprinsa intre 2,5 si 30 g/m3,iar cea maxima de ordinul miilor de grame care practic este foarte greu de atins.De
exemplu,concentratia maxima pentru praful de zahar este de 13500 g/m3,iar a celui de carbune de 4200 g/m3.
In tabelul VIII.1.4.1 se dau limitele de explozie a celor mai intilnite prafuri combustibile.

Tabelul VIII.1.4.1

Limitele de explozie ale principalelor prafuri combustibile

Limitele de explozie [g/m3]

Natura prafului
Inferioara Superioara
Carbune 35-44 4200
Zahar 17,5 13500
Turba - 2200
Faina de lemn 30,2 60
Amidon 22 -
Cereale 20 2000
Faina 32,2-63 2000
Lapte praf 7,6 -
Carbune de Petrila 100-1000 2000-7000
Materiale plastice 50 -
Tarite de grau 24,7-42,8 -
Puzderie de in 16,7 -
Acetat polivinil 17 -
Anhidrida ftalica 12,6 -
Antracen 5 -
Canfor 10,1 -

O evaluare practica a concentratiei unui amestec praf-aer se poate face pe baza desitatii optice a amestecului.Cand de
exemplu un bec de 25 W nu se mai vede la distanta de 2 m,amestecul de praf-aer,care se gaseste intre bec si ochi are o
concentratie de aproximativ 40 g /m3.

1.5.PRESIUNEA MEDIULUI

La o concentratie sub 1000 g/m3 presiunea de explozie este dependenta de cea a mediului exterior.Limita inferioara
de explozie scade,in functie de presiune de la 100 la 30 g/m3.Limita superioara de explozie este mai puternic influentata de
presiune,datorita modificarii echilibrului chimic.
 Variatiile de presiune modifica densitatea amestecului si deci au loc schimburi ale concentratiei prafului pe unitatea
de volum.Daca,de exemplu,50 grame de praf,cu limita inferioara de explozie de 60 g/m3,sunt dispersate in 0,5 m3 aer la 10
kgf/m²,amestecul nu se gaseste in zona periculoasa,deoarece in conditii normale,concentratia ar fi de 10 g/m 3.Daca insa sunt
dispersate 25 de grame de praf in 0,5 m3 aer si o presiune de aproximativ 0,450 kgf/m2 amestecul ce rezulta devine
inflamabil,concentratia efectiva fiind de 83 g/m3.Cresterea presiunii duce la efecte de amploare,presiunea finala este mai
mare,actionind in acelasi timp asupra procesorului de aprindere si de ardere a amestecului ca si asupra vitezei de propagare a
flacarilor.

1.6.COMPOZITIA MEDIULUI

Concentratia mediului influenteaza asupra presiunii de explozie.Prezenta gazelor inerte in spatii inchise in care se
gasesc particule de praf combustibil in suspensie in aer micsoreaza pericolul de explozie si incendiu.Prin inlocuirea partiala a
oxigenului din aer cu gaze inerte se ajunge la un volum minim de oxigen,la care pulberea nu mai poate exploda creindu-se
asa zisa limita de inertizare.

1.7.TEMPERATURA DE APRINDERE

Aprinderea prafului depus pe suprafetele incalzite este posibila si la temperaturi mai scazute.Cu cit praful depus este
mai fin,mai uscat si acumularea de caldura este mai mare,cu atit se aprinde la temperaturi mai scazute.Particulele foarte fine
de praf se pot aprinde la o temperatura in jurul a 100˚C.Praful existent in incaperi inchise si incalzite in care temperatura este
uniforma,se aprinde de regula la temperaturi mai joase decit cel depus pe suprafetele incalzite.
In general,temperatura de aprindere a prafului depinde de natura lui,de gradul de umiditate si de modul in care se
gaseste depus (in straturi sau in suspensie in aer: tabelul VIII.1.7.1).

Tabelul VIII.1.7.1

Parametrii explozivi ai unor prafuri combustibile

maxima de explozie [kgf/cm²]Presiunea

raport cu aerul =1relativa inDensitatea

de explozie [g/m3]inferioaraLimita
[˚C]Temperatura de incandescenta

stoichiometric [g/m3]Amestecul
[˚C]de aprindereTemperatura
[kcal/kg]Puterea calorifica

medieGranulatia

Natura
prafului

Cocs 8600 5-10 0,42 280 610 35-45 125 -

Celuloza - - - - 434 - - -
Faina de
3940 20-40 0,47 Carbonizare 410 - - 2,9
griu
Faina de
6470 30-40 0,07 325 460 44-59 170 4,5
pluta
Lignit 6500 2-3 0,39 260 500 49-68 175 -
Naftalina 9600 80-100 0,53 Topire 575 28-38 100 5,9
Piele - - - - 572 - - -
Polietilena 11100 30-50 0,29 Topire 410 26-35 85 2,8
Poliuretan 6330 50-100 0,11 Topire 425 46-63 155 4,0
Rumegus
- - - - 396 - - -
de fag
Sulf 2210 30-50 0,67 Topire 235 110-60 300 3,7
Zahar praf 3940 20-40 0,67 Topire 360 77-107 265 2,8

In incaperi incalzite,cercetarile referioare la aprinderea prafului cu o granulatie mai mica de 0,063 mm asezata intr-
un strat de 20 mm au stabilite urmatoare:
- praful de carbune de fag s-a aprins la 130˚C dupa 41 min;
- praful de poliester intarit cu fibre de sticla s-a aprins la 230˚C dupa 41 min;
- praful de cauciuc dur s-a aprins la 140˚C dupa 60 min;
- praful de cacao s-a aprins la 180˚C,dupa 122 min.
 Temperatura de aprindere a prafului de carbune in functie de grosimea stratului,folosindu-se suprafele incalzite la
200˚C,se arata in tabelul VIII.1.7.2

Tabelul VIII.1.7.2.

Temperatura de aprindere a prafului de carbune in functie de grosimea stratului

Timpul pina la aprindere fara Timpul pina la aprindere cu acumulare

Grosimea stratului [mm]
acumulare de caldura [min] de caldura [min]
2 3 5
3 3 8
5 11 12
10 12 15
20 23 30
40 73 93
50 110 154

Praful in suspensie se aprinde la temperaturi mai ridicate.

Temperatura de aprindere pentru citeva prafuri in suspensie in aer,la o granulatie sub 0,64 mm se arata in tabelul
VIII.1.7.3

Tabelul VIII.1.7.3.

Temperaturile de aprindere a unor prafuri in suspensie in aer

Natura prafului Concentratia [%] Temperatura de aprindere [˚C]

Cocs 70 560
Poliester cu fibra de sticla 86 439
Faina de griu 20 424
Sapun 75 393
Sulf 30 303

1.8.GRADUL DE UMIDITATE

Pe masura ce umiditatea atmosferica creste,aprinderea prafurilor se produce la temperaturi mai ridicate.Daca

umiditatea atmosferica intra in reactie cu unele prafuri combustilbile,in urma careia se degaja gaze inflamabile,pericolul de
explozie creste.Pericolul se micsoreaza pe timpul prezentei in atmosfera a unor particule de praf anorganic sau a unor gaze
inerte ca azot,dioxid de carbon etc.

1.9.INDICELE DE EXPLOZIVITATE

Indicele de explozivitate este definit ca un produs intre sensibilitatea la aprindere si puterea exploziei.
Pentru praful de carbune,sensibilitatea de aprindere si puterea explozie sunt egale cu unitatea.Deci si indicele de
explozie in acest caz este egal cu unitatea.
Presiunea dezvoltata in timpul exploziei creste liniar cu presiunea si gradul de turbulenta.O crestere a presiunii
initiale cu o atmosfera conduce la o crestere de 75% a presiunii de explozie si cu 45% a raportului de crestere a presiunii in
timp.
Avind in vedere indicele de explozivitate,exploziile de praf sunt clasificate conform tabelului VIII.1.9.1.

Tabelul VIII.1.9.1

Clasificarea exploziilor

Tipul exploziei Sensibilitatea la aprindere Puterea exploziei Indicele de explozivitate

Slaba Mai mica de 0,2 Mai mica de 0,5 Mai mic de 0,1
Moderata 0,2-0,1 0,5 la 1,0 0,1 la 1,00
Puternica 1,0 la 5,0 1,0 la 2,0 1,00 la 10,0
Severa mai mare de 5,0 mai mare de 2,0 mai mare de 10,0

Se apreciaza ca in conditiile locului de munca,prafurile combustibile cu o granulatie cuprinsa intre 0,5 si 1 mm sunt
neexplozive,daca au absorbit o anumita umezeala si in aer se gasesc unele substante inerte.

2.PRAFUL SI PULBEREA DE CARBUNE

Prin praf de carbune se inteleg particulele de carbune cu o granulatie sub 0,5 mm care pot fi antrenate de
aer.Particulele mai mari se depun in apropierea sursei de formare,in timp ce cele fine sunt antrenate de curentii de aer sau de
ventilatie si evacuare in atmosfera,iar in lipsa aerisirii ramin in stare de suspensie in spatiul incaperii respective.Viteza de
depunere depinde de finetea particulelor.De exemplu,viteza de depunere a particulelor de 43 μ este de 6 m/min,iar particulele
de 10 μ,vizibile,pentru a se depunde de la inaltimea de 1m au nevoie de 3 min.Particulele mai mici de 10 μ nu se depun in
spatiul incaperi industriale.
Temperaturile de aprindere pentru cele mai diferite categorii de prafuri combustibile sunt aratate in tabelul VIII.2.1

Tabelul VIII.2.1.

Temperaturile de aprindere a unor prafuri de carbune

Natura prafului Temperatura de aprindere [˚C]

Lignit (carbune brun) 320-390
Cocs de carbune brun 375-640
Turba 427-486
Mangal 525-623
Huila 600-900
Cocs de huila 700-900
Antracit 800-900
Grafit Peste 900
Funingine Peste 900

Praful de carbune depus pe diferite instalatii se poate aprinde de la scintei provenite din frecare,sudura sau taiere cu
flacara si arde cu incandescenta.Praful de cocs sau de huila nu se aprinde de la scintei,insa sub actiunea de scurta durata a
unei flacari el se aprinde si trece in stare de incandescenta,iar dupa indepartarea sursei,in cele mai multe cazuri,starea de
incandescenta inceteaza.
Pe linga finetea granulatiei,asupra posibilitatii si usurintei formarii amestecurilor explozive influenteaza si continutul
de gudron; cu cit acesta este mai mare,cu atit praful de carbune prezinta pericol mai accentuat de explozie.Praful care contine
mai mult de 10% substante volatile se considera exploziv.La depozitarea prafului de carbune in silozuri,pericolul de explozie
este marit de prezenta metanului care duce la micsorarea limitei inferioare de explozie.
Exploziile de praf de carbune se produc numai atunci cind nu sunt inlaturate depunerile si suspensiile de praf,curentii
puternici de aer si sursele de aprindere.Temperatura care se dezvolta in timpul exploziei este destul de inalta,iar fenomenul
exploziei are loc de obicei in trepte.In unele situatii prima treapta a exploziei de praf o constituie rabufnirea.Trecerea de la
rabufnire la explozie are loc lin,insa odata cu explozia se declanseaza,se produc efecte mecanice foarte puternice.In cele mai
multe cazuri,in urma rabufnirii se produc virtejuri formate din praful depus pe instalatii,masini,piese etc,care formeaza
amestecuri explozive susceptibile la explozii in contact cu o sursa de aprindere de capacitate corespunzatoare.
In mine,exploziile prafului de aer carbune se propaga deseori de-a lungul galeriilor,cu atit mai mult cu cit viteza
flacarilor si cresterea presiunii sunt mai puternice.
Propagarea exploziilor se face mult mai violent in galerii de mine decit la suprafata solului.O initiere puternica duce
la raspindire rapida a flacarilor,putind aparea cresteri de presiune sub forma de unde de soc.Domeniul exploziilor puternice in
galerii incepe la viteze ale flacarilor de 180 m/s.
Una dintre cele mai importante proprietati ale prafului de carbune o constituie tendinta lui spre autoaprindere in
timpul depozitarii.Initierea si dezvoltarea fenomenului de autoaprindere se datoreste absortiei de oxigen din aer,care
determina initial o autoincalzire si apoi trecerea in autoaprindere,in special cind caldura produsa de oxidare este evacuata
insuficient.Indiferent de natura prafului de carbune,intensitatea absortiei de oxigen depinde,in mare masura de proprietatile
sale fizice si chimice,precum si de o serie de factori externi,printre care cei mai influenti sunt: temperatura ambianta,inaltimea
stratului de carbune depozitat,curentii de aer,condiitile meteorologice etc.
Praful de carbune provenit din carbunele proaspat prezinta o tendinta mai mare la autoaprindere,decit cel depozitat
de mai multa vreme,aceasta datorindu-se expunerii indelungate la actiunea oxigenului din aer.Tendinta marita spre
autoaprindere prezinta si praful de carbune in stare de bulgari.
Cu cit granulatia este mai fina,cu atit procesul de oxidare se produce mai usor.

3.PRAFUL DE LEMN

Particulele cele mai fine de praf de lemn pot forma cu aerul amestecuri explozive.Pericolul formarii acestor
amestecuri creste daca praful depus este uscat si se turbioneaza.Particulele fine de praf se formeaza la masinile care folosesc
viteze mari de lucru si inspecial la cele de slefuire.
Pericolul formarii unor amestecuri explozive nu este inlaturat chiar daca particulele fine de praf de lemn se amesteca
cu altele mai grosiere sau chiar cu talas.
In cazanele de abur,ale caror focare sunt alimentate cu talas si praf de lemn,in anumite conditii este posibila
producerea unor rabufniri.Cazurile cele mai frecvente apar la turbionarea in focare a prafului de lemn uscat sau a unui
amestec de praf cu talas la venirea in contact cu flacara sau cu peretii incandescenti ai focarului.Rabufnirile in focare pot
declansa explozii in buncare,cu efecte dinamice pronuntate.
Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu se arata in tabelul VIII.3.1.

Tabelul VIII.3.1.

Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu

 se produce explozia
[˚C] de aprindere la care
substante volatile [%]

Temperatura sursei

care previne explozia

Presiunea maxima la

Concentratia de CO2
Continutul mediu in

Limita inferioara de

Viteza de crestere a
presiunii [N/cm²]
explozie [N/cm²]
explozie [g/m3]

[% in vol.]
Natura prafului

Praf de molid 76,81 37,35 700 4,5∙105 120,5 17,0

Praf de pin 78,72 25,0 690 4,7∙105 135,0 15,0
Praf de coaja de pin 64,13 55,0 725 4,1∙105 110,5 16,2
Praf de larita 74,37 40,0 700 4,5∙105 125,5 17,5
Praf de coaja de molid 71,24 52,5 720 4,2∙105 115,0 15,0
Lignina 67,61 50,5 710 4,8∙105 130,0 15,5

Dintre toate prafurile de lemn,cel mai exploziv este cel cu dimensiunea particulelor sub 100 mμ.La aceasta
dimensiune limita inferioara de explozie este de aproximativ 40 g/m3.
Presiunea maxima de explozie se inregistreaza la densitatea norului de praf de circa 300 g/m 3.Pentru particulele cu
dimensiunea de pina la 100 mμ,presiunea de explozie este de 4,1 – 4,8 kgf/cm².La o asemnea concentratie,praful de lemn
prezinta cea mai mare capacitate de explozie.Forta exploziei dezvoltata in acest caz poate sa distruga utilajul si elementele de
constructie.
Explozia se produce numai la un anumit raport intre temperatura sursei de aprindere si densitatea norului de
praf,deoarece posibilitatea transferul de caldura de la un strat la altul este determinata de o anumita distanta critica intre
particulele de praf.
Praful de lemn supus incalzirii timp indelungat la o temperatura de 100˚C se carbonizeaza si formeaza asa numitul
carbune piroforic care in contact cu aerul se autoaprinde.

4.PRAFUL DE ZAHAR

Granulele cu dimensiuni de peste 0,25 mm nu sunt explozive.Cele cu dimensiuni sub 0,2 mm,care reprezinta 1-3%
dintr-un amestec de praf de zahar se pot aprinde numai in cazul prezentei unei surse violente de aprindere.Energia unei scintei
cu o lungime de 4mm nu este sufiecienta pentru a provoca o astfel de aprindere.Granulele de zahar de peste 0,2 m depuse pe
instalatiile de transport sau pe peretii incaperilor nu favorizeaza propagarea exploziei.
Posibilitatea aparietiei de explozie in lant apare numai la granule sub 0,25 mm si la concentratii minime de 30 g/m 3.
In incaperile mici,exploziile se propaga cu viteze de peste 200 m/s; presiunea de explozie pe pereti este relativ
redusa.
La unele fabrici de zahar s-au obtinut urmatoarele masuratori: la nivelul platformei rotative de incarcare in
siloz,continutul de praf de zahar a fost de 312 mg/m3,cu structura granulometrica de: 63% de la 0-5 μ si 35% de la 5-10 μ.In
interiorul turnului central continutul de praf al aerului a fost in medie de 70,8 mg/m3 cu 90% de la 0-5 μ,umiditatea relativa a
aerului fiind de 39-40%.In sala de conditionare a zaharului s-a gasit un continut de 123 mg/m3,dimensiunile granulelor de 0-5
μ fiind de peste 90%,la o umiditate relativa a aerului de 43-59%.In celelalte incaperi,continutul de praf in aer a fost de 7-141
mg/m3,iar umiditatea relativa de 44-71%.Deci,in locurile studiate nu este pericol de explozie.Limita inferioara de explozie a
prafului de zahar este de 20g/m3,dupa unele surse 17,5 g/m3.La limita superioara de explozie,practic nu se poate ajunge,ea
avind valoarea de 135 g/m3 dupa unele surse 262 g/m3.
Presiunea care se formeaza in urma exploziei amestecului de praf de zahar-aer este de 4 kgf/cm²,ea crescind odata cu
finetea si cu marimea suprafetei specifice a particulelor de praf,iar temperatura de explozie de 540-645˚C.Se considera ca
sursa posibila de aprindere orice corp a carui temperatura depaseste 360˚C.Fenomenul de aprindere este influentat si de faptul
ca prin incalzire la 135˚C se descompunea treptat,iar daca incalzirea este de durata,apare o pojghita de zahar topit,care se
aprinde instantaneu in cazul unei oxidari intense.
Energia necesara pentru aprinderea pulberii de zahar variaza,in functie de granulatie si de alti parametrii,intre 10 si
16 mJ,ea fiind sub cea a scinteilor provocate de scurtcircuite.Pentru praful de zahar in urma descarcarilor electrostatice este
neceasar un gradient de 60 kV/cm,iar acelui sub forma de nor-un gradient de minimum 10 kV/cm3.
Praful de zahar depus sub straturi prezinta pericol: de pe o parte,el poate izola sarcinile electrostatice urmate in
conducte,masini etc. impiedicind conducerea electricitatii in pamint,iar pe de alta parte,creterea stratului de praf depus duce la
dezvoltarea incendiului si exploziei,deoarece in acest caz exista posibilitatea alimentarii incendiului cu o cantitate mai mare
de praf.
Praful de zahar in atmosfera poate da nastere la o serie de explozii in lant.
La limita inferioara de explozie a prafului de zahar (20 g/m3) vizibilitatea este de 1 m,iar la 50 g/m3 lumina data de o
lampa de 25 W nu mai poate fi vazuta clar de la o distanta de 3 m.
Temperatura de aprindere a prafului de zahar este de 410˚C.

5.PRAFUL DE CEREALE SI DE FAINA

Marimea particulelor de faina prezinta oscilatii mai mici decit cea a particulelor de zahar,deoarece insasi tehnologia
de fabricatie impune separarea pe marimi prin cerneri repetate.Particulele cu pericol de explozie au intotdeauna dimensiuni
mai mici de 100 μ.Praful de cereale si de tarite este mai periculos decit praful de faina.In cazuri cu totul deosebite,faina
proaspata de griu si de secara poate sa produca explozii si rabufniri.Pericolul de explozie a prafului de moara creste in lunile
calduroase,cind particulele fine se usuca complet si scade pe vreme umeda. Intervalul de explozie al prafului de cereale si de
faina,practic,este cuprinsa intre 20 si 2000 g/m3.
La 100 g/m3 s-a constat o presiune de explozie de 1,5 kgf/cm²,iar la 500 g/m3 de 2,8 kgf/cm².
Concentratiile de praf cele mai mari se produc,in general la insacuirea produselor finite si a deseurilor,scuturarea si
repararea sacilor,incarcarea in vagoane a corpurilor straine,a taritelor si fainii,precum si silozurile de griu.
Temperatura de aprindere a particulelor de faina in suspensie este de 400-500˚C.
Intr-un depozit de faina pericolul de explozie se poate constata practic,dupa vizibilitatea existenta.Astfel,in
momentul cind nu se mai vede la o distanta de peste 1 m,in conditii de iluminatie normala,inseamna ca s-a depasit limita
inferioara de explozie.
Prezenta de picaturi de ulei mareste pericolul de incendiu,usurind aparitia unor autoaprinderi la temperaturi scazute
de 200-230˚C.
Sursele cele mai frecvente care pot genera explozii in industria moraritului le constituie caldura degajata prin
frecarea lagarelor masinilor la mersul in gol al valturilor si scinteile formate in urma patrunderii corpurilor metalice in
valturi.Majoritatea exploziilor sunt insotite de incendii.
Electricitatea statica generata de frecari la curelele de transmisie reprezinta,de asemenea,sursa a numeroase incendii
si explozii.S-au inregistrat tensiuni de 13000 V la curelele valurilor cu latimea de 130 mm.Situatii similare se produc la
instalatiile de transport pneumatic,daca conductele metalice nu sunt legate la pamint.

6.PRAFUL DE AMIDON

Praful de amidon dupa unii specialisti este mai putin exploziv decit cel de faina,el avind limita inferioara de explozie
de 22 g/m3,la o umiditate relativa sub 8%,particulele fiind in marea majoritate sub 60 μ.
Amidonul de orez,dat fiind continutul lui relativ mare de cenusa,este mai putin periculos decit amidonul de griu sau
cel de porumb.
Dupa pericolul de explozie,si incendiu pe care il prezinta,s-a stabilit urmatoarea succesiune a felurilor de amidon: de
porumb,de griu,de orez,de secara si cartofi.

7.PRAFUL DE MATERIALE PLASTICE

particulele de materiale plastice in stare fin divizata in suspensie de aer,in anumite concentratii,prezinta pericol de
explozie.In general,particulele sub 77 μ prezinta cel mai mare pericol de explozie,intervalul de explozie fiind destul de larg.
Temperaturile degajate in urma exploziilor amestecurilor de praf de material plastic – aer sunt mai scazute decit cele
de gaze; de asemenea viteza de ardere si cea de crestere a presiunii sunt mai reduse,deoarece arderea particulelor constituie o
reactie de suprafata.Explozia prafului fin (sub 10 μ) se produce ca si la gaze.
In tabelul VIII.7.1 sunt dati indicii de pericol de explozie pentru unele prafuri combustibile din materiale plastice.In
general se folosesc pulberi de materiale plastice in amestec cu pigmentii.Aceste amestecuri sunt adesea topite apoi
macinate,pina la obtinerea unei pulberi fine ale carei dimensiuni pot ajunge la 180 μ.
Pulberile de materiale plastice,datorita suprafetei lor specifice foarte mari,reactioneaza puternic cu oxigenul din
aer.Ele se topesc inainte de a ajunge la incandescenta.

Tabelul VIII.7.1

Indicii pericolului de explozie pentru unele prafuri materiale plastice

amaestecului exploziv
Temperatura de ardere
Presiunea maxima a
Energia minima de aprindere

Limita inferioara de explozie

[˚C]
Sensibilitatea la ardere

Severitatea exploziei

Nor (suspensie)

[g/m3]
[mJ]
Strat

Natura pulberii
[kgf /cm²]

Poliformaldehida 6,5 1,9 440 - 0,02 36,7 6

Metacrilat de metil polimer 7 0,9 480 - 0,02 31,5 5,7
Acetat de celuloza 8 1,6 420 - 0,015 42 5,75
Nailon – poliamida din fibre 6,7 1,8 500 430 0,02 31,5 6,46
Policarbonat 4,5 1,9 710 - 0,025 26,2 5,3
Polietilena de presiune inalta 7,5 1,4 450 380 0,03 21 5,3
Polietilena de presiunea joasa 4 1 420 - 0,06 21 5,57
Polipropilena fara antioxidant 8 2 420 - 0,03 21 5,16
Polistiren transparent 1,7 0,5 490 - 0,12 21 5,58
Poliacetat de vinil 0,6 0,4 550 - 0,16 42 4,7
 PVC fin 0,1 0,1 66 400 - - 1,9
Poliuretan spuma neifnifugat 6,6 1,5 510 440 0,02 31,5 5,9
Rasini fenol formaldehidice 9,3 1,4 580 - 0,015 26,2 5,23
Poliuretan spuma ignifugat 9,8 1,7 550 390 0,015 26,2 5,23
Rasini epoxidice nemodificate 12,4 2,7 540 - 0,015 21 5

Prafurile plastice incalzite pot degaja gaze de pirogenare combustibile,care formeaza cu aerul amestecuri
explozive.In cazul unei incalziri excesive,practic,toate pulberile plastice degaja gaze inflamabile.Punctul de pirogenare indica
temperatura la care se degaja o anumita cantitate de gaze,incit amestecul acestora cu aerul se poate aprinde.

8.PRAFUL DE TEXTILE

Praful de textile este format,aproape in majoritatea cazurilor,din particule foarte fine.Intr-un gram de praf de
bumbac,exista,de exemplu,peste 3.000.000 particule mai mici de 50 mμ.
Particulele fine se sedimenteaza cu o viteza redusa (0,003-50 cm/s) si cu o miscare uniforma.Viteza de sedimentare a
particulelor mai mici de 5 mμ este independenta de greutatea specifica.
Particulele fine de textile in suspensie in aer raman nemiscate timp de aproape 24 h.
In inteprinderile de profil,praful de bumbac se poate gasi sub forma de aerosoli cind particulele sunt mici si in
cantitate redusa si depus local pe masini si in jurul lor,acestea fiind relativ in cantitati mari.In industria textila locurile cu cel
mai mare pericol de explozie sunt canalele de evacuare a prafului,de unde se poate transmite si in alte spatii.

9.NEGRUL DE FUM

Particulele de negru de fum au o suprafata specifica foarte mare (1 g de negru de fum are o suprafata de 10 pina la
250 m²),motiv pentru care procesul de oxidare pe unitatea de volum poate fi destul de intens.In aceasta situatie,din cauza
transmisiei slabe a caldurii se poate ajunge la autoaprindere,fenomen care mai este accelerat si de existenta unor compusi
piroforici sau de descompunere incompleta a materiei prime carbonice,care este absorbita la suprafata particulelor de negru
de fum.
Autoaprinderea negrului de fum este consecinta actiunii reciproce dintre suprafata carbonului si oxigenul din aer.Cea
mai mare activitate o au atomii de carbon care au libere legaturile de valenta.
Daca temperatura pe timpul procesului tehnologic este de 270-300˚C,autoaprinderea este posibil sa se produca dupa
5-10 min.

10.PRAFUL DE SULF

Sulful fiind divizat,produs in decursul macinarii si pulverizarii,este periculos la explozie.Sulful se deosebeste de

majoritatea prafurilor combustibile intilnite in industrie prin aceea ca prezinta un punct de inmuiere relativ scazut si un punct
de aprindere oarecum redus.
In functie de puritate,sulful se topeste la temperatura de 119˚C sau la o temperatura mai redusa.
Temperatura de aprindere a norilor de praf de sulf este mai mare de 119˚C.
Praful de sulf macinat „fractiunea 150 mμ”,in stare de suspensie in aer,are limita inferioara de explozie 17,6 g/m 3.
Prin adaugare de praf inert de caolin,in proportie de 65%,amestecul nu prezinta pericol pina la concentratia de 176
g/m3.
Sulful formeaza amestecuri explozive cu substante oxidante ca azotati,clorati,perclorati.

11.PRAFURI SI PULBERI COMBUSTIBILE FOLOSITE IN INDUSTRIA CHIMICA SI FARMACEUTICA

In industria chimica si farmaceutica se folosesc pulberi,care datorita proprietatilor lor combustibile,prezinta pericol
de incendiu si explozie cind nu se respecta masurile de prevenire a incendiilor pe timpul depozitarii si manipularii.Unele
dintre aceste prafuri si pulberi se aprind usor,chiar de la un chibrit cum este de exemplu acetatul de celuloza (temperatura de
aprindere 320˚C),altele se descompun prin incalzire si marea majoritate formeaza amestecuri explozive cu intervalul de
explozie cuprins intre 5 si 192 g/m3.
Una din cauzele cele mai frecvente este descarcarea electrostatica.Ea poate sa produca pana la 40% din totalul
incendiilor si exploziilor provocate in mediile praf-aer de materiale plastice.
Mai in detaliu,caracteristicile care determina pericolul de incendiu si explozie,pentru principalele pulberi (prafuri) de
substante chimice folosite in industria chimica si farmaceutica,se arata in anexa 2.

12.COMBATEREA EXPLOZIILOR DE PRAFURI COMBUSTIBILE

Exploziile de prafuri combustibile pot fi inlaturate daca se iau urmatoarele masuri: eliminarea amestecului
exploziv,eliminarea surselor de aprindere si suprimarea exploziilor incipiente.
Singura cale,universala aplicabila,este aceea de a se insista asupra intretinerii si bunei organizari a locului de
munca,evitandu-se prezenta prafurilor combustibile in stare libera.
Daca praful este un produs secundar nedorit,o ventilatie fortata il poate indeparta din zonele cu pericol de incendiu si
explozie.
O solutie eficace este aceea de a se lucra sub limita inferioara de explozie a prafului.Acest lucru nu este atit de
simplu pe cit s-ar parea la prima vedere,din cauza necunoasterii la toate substantele a limitei inferioare exacte de explozie.
 9.Principalele pulberi (prafuri) de metale combustibile

1.COMBUSTIBILITATEA METALELOR

In anumite conditii,aproape toate metalele ard,o anumita parte din ele prezentand chiar un accentuat pericol de
incendiu.Astfel,unele metale se oxideaza foarte repede in prezenta aerului sau a umezelii,generand suficienta caldura pentru a
se putea produce aprinderea,altele insa se oxideaza lent si foarte rar devin suficient de fierbinti pentru a se aprinde.
Anumite metale,ca de exemplu,magneziul,titanul,sodiul,potasiul,calciu,litiu,zirconiu,toriul,uraniul si plutoniul cand
se gasesc sub forma de particule reduse sau sunt in stare topita se aprind cu usurinta.Daca aceste metale sunt sub forma de
bucati mari,aprinderea lor se face mai greu.Unele metale,ca de exemplu,aluminiul si otelul se aprind si ard atunci cand sunt
sub forma de pulberi fine,deoarece comportarea la incendiu a materialelor,atat a celor combustibile,cat si a celor
necombustibile se modifica in mod deosebit in functie de suprafata de contact cu aerul.Cu cit insa suprafata de contact cu
aerul a materialelor combustibile creste,cu atat aprinderea se face mai usor.Daca materialele necombustibile sunt divizate in
particule,ele devin combustibile,arderea lor,avand loc uneori,chiar cu explozie.Deci,raportul dintre suprafata de contact cu
aerul a unui material si masa sa,constituie unul dintre parametrii de care trebuie sa se tina seama la stabilirea pericolului de
incendiu.Metalele se prezinta sub forma compacta,de span,de pulbere sau praf.
Cel mai mare pericol il prezinta praful si pulberea de metal,rezultate in urma prelucrarii cu pila,rectificarii sau ca
produs pe cale industriala in metalurgia pulberilor.
Combustibilitatea spanului se afla intre cea a metalului compact si a metalului sub forma de pulbere sau de praf.
In aprecierea combustibilitatii unui metal de o mare importanta sunt dimensiunile particulelor,cantitatea si gradul de
aliere cu alti compusi.
In aliajele de metale si alte substante,combustibilitatea poate varia mult,ea depinzand de combustibilitatea
elementelor componente luate separat.
In procesul de ardere a metalelor,primul focar apare la limita dintre metal si oxid,metalul putandu-se aprinde inainte
de a se atinge temperatura lui obisnuita de aprindere,daca pe suprafata lui se gaseste un cristal de oxid.
Metalul se poate oxida cu propriul sau oxid,formand in acest caz un oxid de ordin inferior,deci oxidul poate fi
transmitatorul de oxigen la metal.
Mecanismul de aprindere si procesul de ardere se pot explica astfel: in timpul incalzirii metalului,pe suprafata lui
apare mai intai un strat de oxid de grad inferior; in anumite conditii oxidul de grad inferior se transforma din nou in oxid de
grad superior.In timpul ultimei reactii apare primul focar singular.
Schematic,aceste fenomene s-ar putea reprezenta astfel

Me+0,502 → MeO
MeO+0,502 ↔ MeO2
MeO2+ Me → 2 MeO
MeO+0,502 ↔ MeO2 etc.

Temperaturile de autoaprindere a unora dintre metale sunt apropiate de temperaturile de formare a oxizilor de grad
superior.De exemplu,zirconiul are temperatura de aprindere de 370-520˚C,in timp ce temperatura de formare a oxizilor este
de 270-500˚C.
Pulberile de metale cu granulatie mai mare au temperaturi de autoaprindere mai ridicate.In toate cazurile,la
temperaturi de circa 370˚C incepe o autoincalzire,care in functie de bilantul sistemului termic poate duce la autoaprindere sau
la intreruperea procesului.
Metalele pot suferii reactii periculoase care pot conduce la incendii sau explozii.Unele dintre ele sunt radiatiii
ionizate care pot sa ingreuieze actiunea de stingere a incendiilor si chiar sa iradieze personalul de interventie.Toxicitatea unor
metale reprezinta,de asemenea,o problema de care trebuie sa se tina seama in combaterea incendiilor.
In tabelul IX.1.1 sunt prezentate caracteristicile metalelor care determina pericolul de incendiu.

Tabelul IX.1.1

Caracteristicile metalelor care determina pericolul de incendiu

Greutatea Starea sub

Tendinta spre Produc sau nu
Natura metalului specifica forma de
autoaprindere scantei
[g/cm3] pulbere
Cesiu (Ce) 1,90 Da - Nu
Potasiu (K) 0,86 Da - Da
Litiu (Li) 0,53 Da - Nu
a) Metale
Sodiu (Na) 0,37 Da - Nu
usoare Metale alcaline si
Rubidiu (Rb) 0,53 Da - Nu
alcalino-pamantoase
Bariu (Ba) 3,50 - Da Nu
Calciu (Ca) 1,55 - - Da
Radiu (Ra) 4,50 - - Nu
Strontiu (Sr) 2,60 - - Nu
Alte metale usoare Aluminiu (Al) 2,70 - Da Da
 Beriliu (Be) 1,85 - - Nu
Magneziu
- Da Da
(Mg) 1,74
Titan (Ti) 4,49 - Da Da
Calitati de fier
7,03-7,86 - Da Da
brut
Fonte turnate 7,30-8,60 - Da Da
b) Fierul si otelul
Oteluri
7,74-7,85 - Da Da
nealiniate
Oteluri aliniate 7,75-8,13 - Da Da
Crom (Cr) 7,20 - Da Nu
c)Metale de innobilare a otelului Cobalt (Co) 0,83 - Da Da
Mangan (Mn) 7,74 - Da Nu
Molibden(Mo) 10,20 - Da Nu
Wolfram (W) 10,10 - Da Nu
Vanadiu (Va) 5,98 - Da Nu
Antimoniu(Sb) 0,69 - Da Nu
Arsen (As) 5,72 - Da Nu
Cadmiu (Cd) 8,64 - Da Nu
Bismut (Bi) 9,80 - Da Nu
Plumb (Pb) 11,34 - Da Nu
Cupru (Cu) 8,90 - Da Da
d)Metale grele
Nichel (Ni) 8,90 - Da Da
Zinc (Zn) 7,13 - Da Nu
Aur (Au) 19,30 - - Nu
Platina (Pt) 21,45 - - Nu
e)Metale nobile
Mercur (Hg) 13,60 - - Nu
Argint (Ag) 10,50 - - Nu
Toriu (Th) 11,70 Da Da Da
Uraniu (U) 19 Da Da Nu
f)Metale rare Ceriu (Ce) 6,80 Da Da Da
Seleniu (Se) 4,60 - Da Nu
Zirconiu (Zr) 6,52 - Da Da

2.PERICOLUL DE INCENDIU SI EXPLOZIE AL PULBERILOR METALICE

Pulberile metalice,spanul si deseurile de dimensiuni reduse prezinta un pericol ridicat de incendiu.Norii de praf
metalic in stare de suspensie in aer sunt capabile de explozie.Indicele cel mai important care determina pericolul de incendiu
este temperatura de aprindere.Daca in literatura de specialitate se gasesc valori diferite pentru unele temperaturi de
autoaprindere,aceasta se datoreste faptului ca la stabilirea lor au influentat simultan mai mult factori si anume: dimensiunea
particulelor depulbere si gradul de oxidare; prezenta impuritatilor de metal; compozitia si presiunea atmosferica; umiditatea
pulberii si atmosferei; viteza de incalzire a pulberii; metodele de cercetare.
In tabelul IX..2.1 sunt aratati indicii pericolului de incendiu pentru pulberile metalice.
Folosirea hidrogenului in procesul de fabricare a pulberilor metalice creeaza un pericol accentuat de
explozie.Inlaturarea acestui pericol se realizeaza prin asigurarea unei perfecte etanseitati al conductelor,ventilelor si morilor
de macinare a pulberilor.

Tabelul IX..2.1

Indicii pericolului de incendiu si explozie a principalelor pulberi metalice

Temperatura de
Dimensiunile Temperatura de Limita inferioara
Simbolul autoaprindere a Energia minima
medii ale autoaprindere de explozie
metalului suspensiilor in aer de aprindere [mJ]
particulelor [μ] [˚C] [g/cm3]
[˚C]
< 74 490 620 40 40
Mg
- 420-650 480-520 20 80
Ca - 300-500 - - -
10 520 330 45 10
10 510 460 - -
Ti
< 40 397 - - -
- 330-590 260-500 - -
Zr 3 190 20 45 15
6 270 - 40-64 0,001
< 53 190 - - -
 7 160-500 253-300 40 15
44 760 650 45 60
Al
- 400-635 640-925 24-40 15-50
U 10 100-270 20 60 45
Ce Compact 160-320 - - -
Th - 280-500 260-500 75 5
310 - - -
Mo 5
360-840 720 - -
261 - - -
Fe 50
310-475 420 105 200
540 910 - -
Be 1
500-970 - - -
< 74 460 680 500 960
Zn
0,6-1 123 - - -
Ta - 290-300 630 200 120
3 290 - - -
Nb
- 500-800 - - -
5 410 - - -
W
- 470-840 730 - -
V - 400-840 500 200 -
< 40 > 1000 - - -
Mn < 40 397 - - -
- 240 461 125 305
7 650 - - -
Cr
- 400 580 230 140
Ni - 430-1240 - - -
< 44 - 700 - -
Cu
9 > 1000 - - -
500-900 - - -
< 44 400 470 < 100 60
B
- 570-700 - - -
< 44 370 760 - -
Co
5 > 1000 - - -
Ba - 300-500 - - -
Si - - 790 110 100
Sn - 430 630 190 200
< 60 330 420 420 1,92
Sb
0,6-1 210-220 - - -
Cd < 60 250 570 - 4
Pb - 100-300 710 - -
Te - 340 550 - -
Li - 180-200 - - -
Na - 330-370 - - -
K - 440-540 - - -
Sr - 350 - - -
Pr - 290 - - -
Nd - 200 - - -
Y - 470 - - -

Pericolul de incendiu si explozie difera de la o pulbere metalica la alta, fapt ce impune analizarea din acest punct de
vedere a fiecaruia dintre ele.

3.PULBEREA (PRAFUL) DE ALUMINIU

Pulberea de aluminiu are multiple intrebuintari: in procedeul aliminiu-termic de obtinerea unor metale si feroaliaje
(Mn,Cr,Al),in industria chimica de coloranti (pulberea cu granulatie foarte fina,de forma lamelara); la prepararea betonului
celular autoclavizat; in industria siderurgica (aluminiu sub forma de granule 0,5-1 mm).
Pulberile de aluminiu se aprind si ard cu o degajare foarte mare de caldura,avind o mare afinitate pentru oxigen.Ele
au o suprafata specifica destul de mare.De exemplu,cele cu diametrul de 0,6 mμ au o suprafata specifica de 14300 cm²/g.In
acest fel se ofera oxigenului din aer o mare suprafata de contact.Combinarea chimica a pulberii de aluminiu cu oxigenul da
nastere la o reactie puternic exotermica.Efectul termic este de doua ori mai mare decat cel rezultat din oxidarea carbunelui.
Reactia de oxidare are loc conform ecuatiei:
2Al+3/2O2=Al2O3+339 kcal/mol Al2O3
 Umiditatea poate juca un rol important in cresterea pericolului de incendiu.
Aluminiul reactioneaza cu apa confrom relatiei:
2Al+6H2O → 2Al (OH)3+3H2
Hidrogenul,in combinatie cu aerul formeaza un amestec detonant.
Impuritatile din aluminiu (ca de exemplu fosforul),pot forma cu aerul hidrogenul fosforat (PH3) care se autoaprinde.
Puterea calorica a pulberii de aluminiu este de 7000 kcal/kg.Din cauza tendintei mari de oxidare,temperatura in zona
reactiei se ridica la 2000-2500˚C.Daca se depaseste temperatura de topire (659,7˚C),pulberea de aluminiu se aprinde cu
usurinta.Temperatura de aprindere a pulberii de aluminiu este considerata de a fi 645˚C.
Pulberea fina de aluminiu reactioneaza violent cu hidrocarburile halogenate,fiind necesara numai o incalzire de
initiere de 150˚C.
Amestecul de pulbere de aluminiu cu oxid de cupru,oxid de argint,oxid de plumb si mai ales cu bioxid de plumb
arde cu explozie.Aschiile de aluminiu ard in brom,dand nastere la bromura de aluminiu.
Vaporii de brom reactioneaza energic cu aluminiul chiar la temperaturi de 15˚C,arderea fiind insotita de lumina
puternica,iar cu clorul reactia are loc in jurul aceleasi temperaturi.In contact cu iodul,pulberea de aluminiu se aprinde spontan.
Pulberea de aluminiu in contact cu azotatul de amoniu explodeaza,la fel ca si amestecul pe care-l formeaza cu
persulfatul de amoniu.De asemenea,pulberea de aluminiu reactioneaza extrem de puternic cu combinatiile care contin
sulf,cum sunt sulfura de carbon,bioxidul de sulf etc.,oxizii de azot (oxidul de azot,oxidul azotos,peroxidul de azot) si clorura
de nitrozil,aceasta datorita afinitatii aluminiului fata de oxigen.
Contactul pulberii de aluminiu cu anhidridele da nastere la o reactie violenta,in special cu anhidrida cromica.
Acizii organici oxigenati,ca de exemplu acidul performic,reactioneaza violent cu pulberea de aluminiu.
Triclorura de fosfor,stibiul,arsenul,fosgenul,in amestec cu pulberea de aluminiu,se aprind si ard in continuare pina la
epuizare.
Pulberea de aluminiu in amestec cu peroxizii de sodiu,de zinc etc. la cald produc explozii sau arderi violente,cu
lumina puternica,reactia fiind accelerata in prezenta umiditatii.
Impurificarea pulberii de aluminiu mareste pericolul de incendiu in special cind se gaseste depozitata in gramezi sau
straturi.In cazul impurificarii cu ulei prezinta tendinta spre autoapridere,fenomen accelerat in cazul umiditatii atmosferice.
Pulberea de aluminiu se aprinde cu usurinta de la sursele obisnuite cum sunt: flacarile,scinteile mecanice sau
electrice,scurtcircuitele,tigari etc.
Pulberea fina de aluminiu prezinta proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incendii de
gaze,datorita descarcarilor electrostatice.
Pulberile de aluminiu aflate in suspensie in aer pot forma concentratii explozive.Cele mai frecvente explozii se pot
produce la instalatiile de pulverizare,unde se obtin majoritatea pulberilor de aluminiu cu granulatie peste 0,5 mm si la cele de
macinare unde se produc pulberi lamelare foarte fine.
Pulberile de aluminiu care nu se gasesc in stare de suspensie nu reprezinta un material exploziv.
Limita inferioara de explozie pentru pulberea cea mai fina sub forma de nor,in aer,s-a stabilit a fi de 43 g/m 3,la o
temperatura de 900˚C.Presiunea maxima de explozie este de 0,3 kgf/cm²,iar viteza de crestere a presiunii medii este de 246
kgf/cm²∙s.
Praful de aluminiu se produce la prelucrarea semifabricatelor de aluminiu,lustruirea si slefuirea pieselor etc.Limita
inferioara de explozie a prafului de aluminiu cu granulatia mai mica de 75 mμ este de 56 g/m3.
Praful de aluminiu prezinta un grad ridicat de explozie.El intra in reactie cu apa degajandu-se o mare cantitate de
caldura si hidrogen.Astfel:
2Al+6H2O=2Al(OH)3+3H2+199,6 kcal

Daca in reactie intra un kg de aluminiu se degaja 1,24 m3 hidrogen si 3696 kcal.

4.PULBEREA (PRAFUL) DE MAGNEZIU

Magneziul are o mare afinitate pentru oxigen.El are la o temperatura de circa 2500˚C si degaja o mare cantitate de
caldura.
Magneziul sub forma de banda,aschii cu muchii ascutite sau praf degajat la slefuire se poate aprinde de o scinteie sau
de la flacara unui chibrit.Spre deosebire de alte metale,magneziul arde si in atmosfera de dioxid de carbon sau azot.Aschiile si
praful de magneziu in contact cu umezeala in excess elibereaza hidrogen,iar atunci cind sunt aprinse ard mai violent in stare
uscata.
Particulele provenite pe timpul operatiilor de macinare si usor umezite cu apa pot genera suficienta caldura pentru a
se autoaprinde si arde violent,pe masura ce apa se descompune in oxigen si hidrogen.Daca particulele vin in contact cu uleiuri
solubile in apa sau cu uleiuri continind acizi grasi in cantitate mai mare de 0,2% pot genera hidrogen,un gaz inflamabil si
exploziv.
Autoaprinderea particulelor de magneziu se poate produce in trei cazuri: oxidare in aer,reactie datorita umiditatii si
prezenta impuritatilor care favorizeaza degajarea unor gaze autoinflamabile.
Temperatura de aprindere a prafului (pulberii) de magneziu in aer liber este de 450- 482˚C,in atmosfera de CO2 de
715˚C,in CO de 705˚C,iar in vapori de apa de 505˚C.
Viteza de ardere a stratului de aschii sau de praf de magneziu la suprafata este de 18 cm/min si in adancime de 3,5
cm/min.
Pe timpul arderii se degaja 10,3 kcal/cm3.
Praful de magneziu nu se aprinde in atmosfera de azot pur,insa la temperaturi de peste 400˚C reactioneaza energic cu
azotul,degajand caldura.De aceea atmosfera de azot nu poate fi considerata ca inerta.
 Pulberea de magneziu,cu dimensiunile particulelor sub 74 mμ are temperatura de autoaprindere de 490˚C,iar norii de
praf sau pulbere de magneziu din aer se autoaprind la 620˚C.
Praful de magneziu poate forma concentratii explozive; limita inferioara de explozie este de 20-30 g/m 3,presiunea
maxima de explozie in aer fiind de 5 kgf/cm².Energia minima de aprindere in aer a prafului de magneziu este de 20/mJ.
Hidrocarburile halogenate reactioneaza cu pulberea de magneziu mai lent sau mai violent,fapt care determina
interzicerea acestor substante la stingerea incendiilor.
Aliajele care contin mai mult de 50% magneziu se aprind cu usurinta in aer.
Piesele brute de magneziu produc scintei la ciocnirea lor cu alte obiecte dure.
Pulberea de magneziu in contact cu acidul azotic da nastere la explozii,iar cu acizii minerali degaja cantitati mari de
hidrogen.
Pulberea de magneziu care vine in contatc cu cianurile de aur,cadmiu,cupru,cobalt,nichel,plumb sau zinc
reactionarea aducand masa de reactie in stare de incandescenta.

5.PULBEREA (PRAFUL) DE TITAN

Titanul este un material rezistent,moale,ductil.Este cu circa 60% mai greu decit aluminiul,greutatea lui specifica
reprezentand 56% din cea a otelului aliat.In industrie ocupa locul al 4- lea dupa fier,aluminiu si magneziu.
Titanul este un metal foarte activ,absoarbe hidrogenul la temperaturi mai mari de 149˚C,oxigenul la temperaturi mai
ridicate de 705˚C si azotul,la peste 805˚C.
In anumite conditii,titanul este combustibil.Pericolul de aprindere apare cu prilejul topirii sau executarii operatiilor
mecanice de aschiere,al fabricarii pulberii de titan.
Temperatura de aprindere a pulberii de titan este de 460-510˚C in aer,550˚C in dioxid de carbon si 760˚ in
azot.Pulberea de titan fiind divizata,prin incalzire intr-un curent de oxigen se aprinde la 25˚C.
Particulele de titan cu dimensiunile de 10 mμ se autoaprind la 397˚C,iar cele mai mari se autoaprind in aer intre 330
si 590˚C.
Pulberea de titan formeaza cu aerul amestecuri explozive in concentratie de 45-70 mg/m3.Energia minima de
aprindere este este 10 mJ.
Aprinderea si explozia pulberii de titan sunt in functie de compozitia chimica a acesteia,de marimea si forma
particulelor,de gradul de oxidare a suprafetei,de procedeul de obtinere si de alti factori.
Particulele fine de titan in contact cu uleiurile minerale sau vegetale se pot autoaprinde.
Biclorura de titan pura (TiCl2) este o pulbere puternic pirofora la temperatura obisnuita.

6.PULBEREA (PRAFUL) DE ZIRCONIU

Pulberea de zirconiu este combustibila,temperatura de aprindere fiind de 210˚C.Se cunosc cazuri cind pulberea si
praful de zirconiu s- au aprins la temperaturi mai scazute,in jur de 146˚C.La aceasta contriubuie in mare masura si influenta
uleiurilor minerale si vegetale,atunci cind vin in contact.
Combustibilitatea particulelor de zirconiu este direct influentata de marimea acestora,de temperatura mediului
ambiant,umiditatea atmosferica,de impuritatea pe care le contin etc.
Particulele de zirconiu cu dimensiunile de 3 mμ au temperatura de autoaprindere de 190˚C,iar amestecul aer-pulbere
se autoaprinde la 20˚C.
Intr-o atmosfera de dioxid de carbon,pulberea de zirconiu se aprinde la o temperatura in jur de 650˚C,iar in azot la
790˚C.
Pulberea si praful de zirconiu pot forma amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 40-60 g/m 3.
Pulberea de zirconiu este utilizata la amestecurile pirotehnice,la rachete,arzand cu flacara stralucitoare.Temperatura
flacarii zirconiului este de 1700˚C iar puterea calorifica de 2860 kcal/kg.
Cand pulberea de zirconiu este incalzita cu hidroxizii alcalini,ea reactioneaza exploziv,datorita degajarii oxigenului.
Un amestec de borax si pulbere de zirconiu,la incalzire explodeaza puternic.
Pulberea de zirconiu reactioneaza cu multe metale si nemetale.De exemplu,reactia cu fosforul este insotita de starea
de incandescenta,iar un aliaj de plumb care contine 70% zirconiu se aprinde cu usurinta la ciocniri mecanice.
Zirconiul reactioneaza exploziv cu acidul azotic concentrat,cu acidul sulfuric sau cu sulfatul acid de potasiu.
Reactioneaza,de asemenea,cu halogenii dand nastere la halogenurile respective.
El are proprietatea de a retine hidrogen in mari cantitati,ceea ce mareste pericolul de incendiu si explozie.
Deseurile de zirconiu umezite ard exploziv cu imprastieri de bucati arzande,iar deseurile uscate si neimpurificate ard
cu intensitate si flacara alba.

7.PULBEREA (PRAFUL) DE ZINC

Zincul nu prezinta pericol de incendiu atunci cind este sub forma de folii,piese turnate sau forme compacte,deoarece
se aprinde greu.Totusi,piesele odata aprinse ard cu intensitate.
Praful umed de zinc reactioneaza lent cu apa,degajand hidrogen.Daca se degaja suficienta caldura,aprinderea
prafului este posibila.
Norii de praf de zinc in aer se aprind la aproximativ 600˚C.Eventualele urme de cloruri,continute in zinc,constituie
catalizatorul care contribuie la reactiile de oxidare si de aprindere.Pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470˚C,iar
cea care contine cloruri se aprinde prin incalzirea la numai 440˚C.
 Pulberea de zinc este formata de regula din particule cu dimensiunea de 1-20 μ avind suprafata specifica
mare,absoarbe un volum de hidrogen de 40 de ori mai mare,fapt ce contribuie la cresterea pericolului de
incendiu.Temperatura de autoaprindere a pulberii de zinc cu dimensiunea particulelor pina la 50 μ este in jur de 420˚C.
Autoaprinderea particulelor de pulbere in vapori de apa se produce la 320˚C.Faptul se explica prin intensificarea
degajarii de caldura in timpul reactiei dintre zinc.Faptul se explica prin intensificarea degajarii de caldura in timpul reactie
dintre zinc si vaporii de apa.
Temperatura de autoaprindere a pulberii de zinc aflata in strat depinde intr-o buna masura de marimea particulelor.
In cazul cand pulberea de zinc este amestecata cu pulberea de sulf,se initiaza aprinderea,arderea se produce cu mare
degajare de caldura si lumina,obtinandu-se sulfura de zinc.
Pulberea de zinc reactioneaza exploziv in amestec cu azotatul de amoniu,sulfura de carbon,acidul azotic,azotatul de
potasiu,cloratii metalici,alcaline,clorura de mangan,peroxizi alcalini si alcalino-pamantosi anhidrida cromica etc.
Pulberea de zinc nu reactioneaza cu azotul la temperaturi sub 1000˚C si din acest motiv azotul este o substanta inerta
fata de zinc.
Cu aerul,pulberea de zinc formeaza amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 500 g/m 3,pentru
initierea aprinderii amestecului este nevoie de o energie minima de 900 mJ.
Pulberea de zinc se electrizeaza cu multa usurinta.Aprinderea norilor de praf se poate produce si de la descarcarile
electrostatice.

8.PULBEREA (PRAFUL) DE NICHEL

In comparatie cu pulberile de magneziu si de zinc,pulberea de nichel este mai putin combustibila.Aceasta se

datoreste faptului ca pe suprafata particulelor se formeaza o pelicula de oxid,care are un efect protector pana la temperaturi
destul de ridicate.In plus nichelul are o volatilitate scazuta si activitate chimica slaba,ceea ce ingreuneaza aprinderea lui.
Pulberea de nichel are capacitatea de a absorbi o cantitate mare de hidrogen.
In contact cu azotul de amoniu,pulberea de nichel,daca este incalzita reactioneaza energic.
Temperatura de aprindere a pulberii de nichel in strat este de 455-540˚C,iar in stare de dispersie de 480-575˚C.
Pulberea de nichel poate forma cu aerul amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 30-46 mg/m 3.
Pulberea si praful de nichel se poate autoaprinde numai in cazul cand au o mare finete si in special imediat dupa
producere.Aceasta se datoreste faptului ca nu au ajuns inca sa se oxideze.

9.PULBEREA (PRAFUL) DE FIER

Pulberea de fier are proprietatea de a absorbi o cantitate destul de importanta de hidrogen.

Aprinderea pulberii de fier in anumite conditii este determinata de reactia exoterma la contactul cu oxigenul:
2Fe+3/2O2 → Fe2O3

Reactia este accelerata de prezenta umiditatii atmosferice.

Daca reactia cu apa are loc la temperaturi mari,se produc oxizi de fier si degajare de hidrogen.

3 Fe+4H2O → Fe3O4+4H2 (sub 570˚C)

Fe+H2O → FeO+H2 (peste 570˚C)

Pulberea de fier,in raport de dimensiunile particulelor de forma retelei cristaline,de gradul de umiditate si de
impuritati etc.Se poate autoaprinde intre 260-470˚C,iar suspensia in aer se autoaprinde la 420˚C.
Suprafata mare de contact cu aerul a particulelor de pulberi de fier determina cresterea brusca a vitezei de oxigen.
Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii,provoaca aprinderea pulberii.
Fierul reactioneaza cu clorul,fosforul,carbonul,sulful,etc.
Sulfura de fier este o substanta care expusa in aer se oxideaza spontan,degajandu-se suficienta caldura pentru a se
aprinde,fiind piroforica.
Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO 3) se produce brusc aprinderea fierului cu
degajare de lumina puternica.
Pulberea de fier formeaza cu aerul amestecuri explozive care au limita inferioara de explozie 105 g/m3,energia
minima de aprindere fiind de 20 mJ.

10.PULBEREA (PRAFULUI) DE URANIU

Uraniul este un metal de culoare alb-argintie si relativ moale,iar sub forma de praf are culoarea intre gri si negru.
Uraniul este deosebit de ractiv cind este supus la temperaturi ridicate.El reactioneaza cu hidrogenul,sulful,seleniul
,ca de altfel si cu halogenii,apa si acidul azotic.
In urma reactiei uraniului cu acidul azotic se produc explozii puternice.
Pulberea,praful,piesele strunjite si placile de uraniu cu apa reactioneaza lent,degajand hidrogen.
Daca se gaseste sub forma de bucati mici,faramitat sau pulbere se poate autoaprinde in contact cu aerul; in urma
arderii se dezvolta o cantitate redusa de caldura.Pe timpul prelucrarii barelor de uraniu,datorita degajarii de caldura,se poate
produce aprinderea acestuia.
Particulele de uraniu de 10 mμ se pot aprind intre 100 si 270˚C,iar cand se gasesc in suspensie in aer,temperatura de
aprindere scade la 20˚C.
Pulberea de oxid de uraniu se poate aprinde la temperatura foarte ridicata si anume la 1000˚C.
 Pulberea de uraniu formeaza cu aerul amestecuri explozive cu limita inferioara de explozie de 60 g/m3,iar energia de
aprindere este de 45 mJ.

11.PULBEREA (PRAFUL) DE CUPRU

Pulberile de cupru sunt clasificate in pulberi cu capacitate redusa de aprindere.Pulberile foarte fine (mai mici de
0,005 mm) pot deveni piroforice si se pot electriza prin frecarea particulelor intre ele.
Particulele de pulbere de cupru mai mici de 44 μ,daca se gasesc in suspensie in aer,se pot autoaprinde la circa
700˚C,iar cele foarte fine depuse in straturi,au temperatura de autoaprindere cuprinsa intre 500 si 1000˚C.
Pulberea de cupru reactioneaza energic cu hidrogenul sulfurat,cu degajare de hidrogen.

12.PULBEREA (PRAFUL) DE TANTAL

Pulberea de tantal,in raport cu dimensiunile particulelor,are temperatura de autoaprindere cuprins intre 290 si
300˚C.Cand se gaseste in suspensie in aer,se poate autoaprinde la 630˚C.
Pulberea de tantal poate forma cu aerul amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de g/m 3,iar energia
de aprindere este de 120 mJ.

13.STINGEREA INCENDIILOR DE PULBERI METALICE

Stingerea incendiilor de pulberi metalice este foarte dificila din cauza temperaturilor mari care se degaja si reactiilor
chimice care au loc.
In tabelul IX.13.1. sunt redate substantele de stingere cele mai eficiente pentru stingerea incendiilor de pulberi
metalice.

Tabelul IX.13.1

Substantele de stingere cele mai uzuale folosite la stingerea incendiilor cu pulberile metalice

Nr.crt Denumirea
Substantele de stingere si modul de actiune
. pulberilor metalice
0 1 2
Pulberi stingatoare speciale bine uscate
1 Aluminiul
Clorura de sodiu (sare de bucatarie)
Amestec de clorura de sodiu (45-80%) cu fosfat diamonic sau monoamonic (25-55%)
Nisipul uscat bine (pentru izolarea incendiilor inicipiente) in cantitati mari folosindu-se chiar
si la stingerea lor prin inabusire
Pulberi stingatoare speciale
Clorura de sodiu (sare de bucatarie)
Nisip bine uscat dispersat sub forma de straturi uniforme pe suprafata incendiata
Apa refulata in cantitati mari,pulverizata,imediat dupa declansarea incendiului,avand o
2 Magneziu
puternica actiune de racire.In cazul cind pulberea de magneziu aprisa se afla in cantitati mari
sau in stare topita,apa nu se va folosi pentru stingerea incendiilor
Florura de calciu (in stingatoare)
Trimetoxiboraxina (TMB) din stingatoare adecvate
Pulberi stingatoare adecvate
La incendii de cantitati mici,se foloseste metoda separarii metalului aprins cu o substanta
stingatoare,lasandu-se materialul aprins,astfel izolat sa arda complect
La incendii de cantitati mari se actioneaza prin izolare cu pulberi stingatoare speciale,lasand
3 Titan incendiul sa se lichideze de la sine
Cand nu exista alte posibilitati de stingere a incendiilor de metal in bucati mari se poate
folosi si apa sub forma de jeturi cu debite mari,insa cu multa prudenta
Pentru localizarea si stingerea se mai poate folosi nisipul complet uscat si praful de roca sau
de dolomit
Pulberi stingatoare speciale
Zona focarelor mici se inconjoara cu nisip uscat sau material inert pulverizat,incendiul fiind
4 Zirconiu
lasat sa se lichideze de la sine
La nevoie se poate folosi apa sub forma de jet compact puternic trimetoxiboraxina
Nisip uscat
Pulbere de talc
5 Zinc Grafit
Pulberi stingatoare speciale
Pentru purjarea pulberilor de zinc se poate utiliza azotul
6 Nichel Pulberi stingatoare
Nisip uscat
Clorura de sodiu (sarea de bucatarie)
 Apa,spuma,dioxid de carbon,hidrocarburi halogenate
Se recomanda purjarea cu azot
Pulberi stingatoare
7 Fier
Nisip uscat
Pulberi stingatoare speciale
Nisip foarte uscat
8 Uraniu Clorura de sodiu (sarea de bucatarie)
Pulberea de grafit si de talc
Uraniul in cantitati mici,in caz de aprindere poate fi aruncat intr-un vas cu apa unde se stinge
Uraniu sub forma de aschii,se poate stinge in caz de aprindere,cu jeturi puternice de apa
Apa
9 Cupru Pulberi stingatoare
Nisip uscat
Pulberi stingatoare speciale
10 Tantal
Pulbere de grafit

10.Procese chimice cu pericol de incendiu

1.PROCESE DE DESCOMPUNERE TERMICA

Procesele de descompunere termica,sunt reactii in care sub influenta caldurii au loc ruperi moleculare,folosindu-se
astfel moleculele mai simple.Descompunerea termica poate merge pina la elementele primare din care sunt constituite
substantele organice si anume carbon si hidrogen,cum este cazul de reactie de formarea a negrului de fum la circa 1200˚C.La
temperaturi mai ridicate se produc descompuneri partiale formandu-se combinatii cu greutatea moleculara mai
redusa.Reactiile de descompunere termica sunt endoterme.Materia prima se incalzeste pina la temperatura de
descompunere,prin arderea unui combustibil in cuptoare speciale.Temperatura de descompunere variaza de la 400˚C,in cazul
distilarii uscate a lemnului pina la 850˚C la piroliza benzinei si peste 1000˚C la fabricarea acetilenei si a negrului de
fum.Principala problema consta in realizarea rapida si uniforma a traseului unei cantitati apreciabile de caldura,fapt impus de
nivelul ridicat de temperatura necesara pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite.
Procesele de descompunere prezinta pericole mari de incendii si explozii datorita naturii substantelor ce intervin si
conditiilor severe de temperatura la care are loc reactia.
La toate produsele de descompunere termica rezulta in diferite proportii gaze combustibile ca: hidrogen,oxid de
carbon,metan,acetilena si hidrocarburi superioare.De asemenea,in cursul diferitelor procese de descompunere termica se
formeaza lichide usor inflamabile ca: metanol,si acetona la distilarea carbunilor,benzina de piroliza la piroliza
carbunilor,precum si o serie de gudroane combustibile.Separarea acestor lichide volatile din fractiunile brute prin distilarea
franctionata sau absorbita in uleiuri implica pericole mari de incendiu.
Prezenta focului deschis de la cuptoare de incalzire a materiei prime constituie o sursa potentiala de aprindere a
acestor substante usor inflamabile in cazul scaparilor in atmosfera,datorita unor cauze cum ar fi aparitia neetanseitatilor la
coloane,aparate,etc. nerespectarea regimului tehnologic etc.

2.PROCESE DE OXIDARE

Prin procese de oxidare se intelege,in general,acele reactii la care se introduce oxigen in molecula unei substante
organice.
Cele mai intilnite reactii de oxigen sunt arderile in care substanta organica este oxidata complet pina la dioxid de
carbon.
In industria chimica se folosesc reactii de oxidare incomplete care permit separarea unor compusi intermediari de
mare insemnatate.
Reactiile sunt reactii exoterme,care degaja cantitati mari de caldura.In unele cazuri,cind reactia de oxidare se
produce printr-un mecanism de reactie in lant,ea se propaga cu o viteza atit de mare,incit pot avea aprinderi si explozii.
Se cunosc reactii de oxidare in faza gazoasa si faza lichida.Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer,oxigen pur
sau diluat cu azot si cu ozon.
La oxidarile in faza lichida se foloseste oxigenul ca si alti agenti de oxidare,substante care cedeaza oxigen in timpul
reactiei (permangant de potasiu,hipocloriti,dioxid de magneziu,apa oxigenata etc.).
La oxidarile in faza gazoasa se lucreaza cu amestecul fata de vapori organici si aer sau oxigen.
Temperatura de reactie trebuie sa fie sub cea de autoaprindere a amestecului.In scopul miscarii temperaturii de
reactie si folosesc catalizatori gazosi (oxizi de azot,clor etc.) sau solzi (nichel,cupru,saruri de cobalt etc.).
Din punct de vedere termodinamic,reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi cuprinse intre
400 si 700˚C.Exista o corelatie strinsa intre temperatura,timpul de contact si raportul oxigen-hidrocarburi.In acest domeniu de
temperaturi se situeaza si temperaturile de autoaprindere ale hidrocarburilor respective (650˚C in cazul metanului,n542˚C in
cazul etilenei,553˚C pentru xilen etc.).Folosirea catalizatorilor de oxidare permite scaderea temperaturii de reactie cu 150-
200˚C si cresterea diferentei pina la temperatura de aprindere spontana.
Cele mai frecvente oxidari sunt: oxidarea metanului la formaldehida a naftalinei la anhidrida ftalica,a etilenei in
etilenoxid,a izopropilnbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei etc.
Pe timpul oxidarilor,in faza gazoasa si in faza lichida,se pot forma amestecuri explozive.
 In afara pericolului de incendiu datorita prezentei amestecurilor explozive,in procesele de oxidare se pot produce
explozii fara sa existe o cauza exterioaras (scintei electrice,falacara etc.) datorita unor reactii care duc la formare de produsi
instabili,care se descompun exploziv.
In procesul de oxidare exista un permanent pericol de incendiu si explozie,mai mult decit in alte procese chimice.

3.PROCESE DE HIDROGENARE

Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unuia sau mai multor atomi de
hidrogen in molecula substantelor.
Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hodrogenarea carburilor in scopul fabricarii
benzinei sintetice,obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxidului de carbon,hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi
solide,obtinerea izooctanului din diizobutilena,fabricarea alcoolului furfurilic din furfurol,reducerea nitrobenzenului in anilina
etc.
Reactiile de hidrogenare sunt exoterme,degajindu-se mari cantitati de caldura.
Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa,lichida sau mixta.
Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate,deoarece cresterea presiunii mareste concentratia
hidrogenului si deci viteza de reactie.Temperatura optima de hidrogenare variaza cu natura catalizatorului si a substantei care
se hidrogeneaza.Prin utilizarea drept catalizatori a metalelor nobile (platina,paladiu) se poate lucra la temperaturi mai scazute
(100-150˚C).In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom,fier,oxid de crom,oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la
temperaturi cuprinse intre 250 si 450˚C.Aceasta mareste pericolul de incendiu,intrucit temperatura de lucru depaseste de
multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii.
Pericolul de incendiu si explozie in procesele de hidrogenare este legat de folosirea hidrogenului,de conditiile de
temperatura si presiunea in care decurge procesul,precum si de utilizarea catalizatorilor.
Datorita vitezei mari de difuziune a hidrogenului,in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen exista un pericol
permanent de formare a amestecurile explozive.
In scopul prevenirii exploziilor,instalatiile de hidrogenare se amplaseaza,de regula,in aer liber.

4.PROCESE DE HIDROFORMILARE

Aceste procese sunt sinteze „OXO” si constau in aditia oxigenului de carbon si a hidrogenului la olefina
respectiva.In faza a doua,aldehidele sunt hidrogenate la alcoolii respectivi.
Procesele de hidroformilare prezinta un pericol insemnat de incendiu si explozie,atit datorita substantelor folosite,cit
si in conditii extrem de severe (temperaturi pina la 200˚C si presiuni de 250-300 at),in prezenta unui catalizator (tetracarbonil
de carbon) cu un rapor de oxid de carbon/hidrogen de aproximativ 1/1.

5.PROCESE DE CLORURARE

Reactiile de clorurare pot avea loc in faza gazoasa sau in faza lichida.Ca agent de clorurare se foloseste in general
clor sau compusi clorurati ca acid clohidric sau acid hipocloros.
In general reactiile de clorurare sunt exoterme degajind mari cantitati de caldura (23-27 kcal/mol).
La reactiile de clorurare in faza gazoasa,controlul temperaturii este mai greu de realizat din cauza dificultatilor de
repartitie si eliminarea caldurii de reactie.Clorurarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei si prezinta ca
atare un pericol mai redus de explozie.
Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40 si 500˚C.De regula in faza de vapori se lucreaza la
temperaturi ridicate.De exemplu ,clorurarea benzenului in faza de vapori se realizeaza la 400˚C,iar cea in faza lichida are loc
la 40˚C in prezenta catalizatorilor (fier sau aluminiu).La reactiile in faza gazoasa,prin acumularea caldurii de reactie se ajunge
usor la temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C pentru benzen).
Din punct de vedere chimic,reactiile de clorurare se impart in reactie de aditie si reactii de substitutie.
Prin procesul de clorurare se fabrica clorura de vinil,glicerina sintetica,hexaclorul si altele.
Un mare pericol de incendiu apare pe timpul operatiei de distilare a solutiilor clorurate,in scopul indepartarii
substantelor organice sau a produselor de clorurare incompleta.

6.PROCESE DE POLIMERIZARE

Prin polimerizare se intelege in general procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o
substanta cu o greutate moleculara mai mare,avind aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala.
Polimerizarea are o deosebita importanta practica folosind la sintetizarea unui mare numar de rasini.
Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant.Radicalii liberi initiatori ai lantului
pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotometrica sau pot proveni din descompunerea in mediul de
reactie a unor substante denumite initiatori,cum sunt de exemplu peroxizii,azoderivatii,clorura de etil aluminiu,sodiul metalic
etc.Dupa initiere,reactiile in lant se propaga cu viteze mari.Adeseori viteza de propagare creste atit de rapid,incit reactia nu
mai poate fi controlata,putind duce la descompuneri explozive („ambalarea reactiei”).
Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme,cu degajari importante de caldura.Avind loc o miscare apreciabila de
volum ,reactiile de polimelizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi
joase.Presiunea de lucru nu depaseste insa 6-8 at,cu exceptia polimerizarii etilenei care se produce la 2000 at.
Temperatura de reactie variaza intre limite largi.De exemplu,polimerizarea izobutilenei se produce la -100˚C,in timp
ce polietilena polimerizeaza la 260˚C.
 Substantele care se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile.
Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decit aerul (densitatea fata de aer 0,97),toti ceilalti monomeri gazosi
cit si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decit aerul.Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale
incaperilor,in canale si conducte,camine de canalizare,gropi etc.,putind provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere.
Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor
(agitatoarelor,reactoarelor,axelor pompelor,pistoanelor,compresoarelor etc.),prin neetanseitati la imbinarile
conductelor,deschiderii supapelor de siguranta,la cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie.
Continutul de impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si explozie in cursul reactiilor de
polimerizare.
De asemenea,pericol de incendiu prezinta si initiatorii de reactie,care sunt compusi peroxidic,continind oxigen activ
in molecula,astfel incit prin aprindere pot arde si in prezenta aerului.Peste o anumita temperatura,denumita „punct de
descompunere exoterma”,ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen.
Un pericol deosebit il prezinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil aluminiu),care se utilizeaza la
polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler,de joasa presiune.
Procedee de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc,in solutie si in emulsie sau in suspensii.Cele
mai frecvente polimerizari sunt: a etilenei,stirenului,acetatului de vinil,clorurii de vinil.

7.PROCESE DE DEZALCHILARE

Prin procese de dezalchilare se inteleg reactiile in care alchilaromatele (toluen,xileni) sunt convertite la benzen in
prezenta hidrogenului.
Procesul de dezalchilare prezinta pericolul de incendiu si explozie prin faptul ca se lucreaza cu substante inflamabile
la temperaturi de 600-640°C si la presiuni de 60-70 at,in prezenta unui exces mare de hidrogen.

8.PROCESE DE ADITIE LA ACETILENA

Cele mai multe dintre reactiile acetilenei sunt reactii de aditie,in care moleculele altor substante se aditioneaza la
molecula acetilenei.Aceasta se datoreste desfacerii triplei legaturi dintre atomii de carbon si saturarii lor cu atomi sau radicali
ai moleculelor aditionate.
Datorita acestei proprietati acetilena se utilizeaza la sintetizarea unor produse chimice importante cum sunt: clorura
de vinil si tetracloretanul (din acetilena si clor),acetatul de vinil (din acetilena si acid acetic),acrilonitril (din acetilena si acid
cianhidric),acetaldehida (aditia apei la acetilena).
Spre deosebire de alte hidrocarburi,acetilena se descompune cu explozie chiar in absenta oxigenului,datorita
nestabilitatii ei termodinamice.Descompunerea spontana a acetilenei in hidrogen si carbon se produce sub actiunea unor
factori ca: temperatura ridicata,presiuni peste 2 at,contactul cu substante foarte reactive fata de acetilena (exemplu
clorul),descompunerea unor substante chimice explozive etc.Reactia de descompunere se produce in lant,fiind urmata de
cresterea puternica a temperaturii si implicit a presiunii (de 12 ori presiunea initiala).

9.PROCESE DE NITRARE

Prin nitrare se intelege,in general procesul prin care se introduce grupa nitro (-NO 2) legata de un atom de carbon.
Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric.Oxizii de
azot,hipoazotita (NO2) si tetraoxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor
catalizatori
Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme.In timpul procesului trebuie sa se tina seama si de efectele termice
datorita unor reactii paralele posibile (oxidare,cracare etc.),cit si de caldura de dezvoltare si de diluare a reactantilor.Prin
diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura.De asemenea,dizolvarea acidului sulfuric in apa este
insotita de o mare cantitate de caldura.
Temperatura de nitrare variaza in limite largi (de la -10 pina la 120°C).Scaderea temperaturii sub un anumit nivel
micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrat; aceasta acumulare poate produce,la o noua ridicare a
temperaturii,explozii violente.

10.PROCESE DE SULFONARE

Procesele de sulfonare sunt reactiile in care se introduc prin substitutie sau prin aditie grupa – SO 2H in compusi
organici.
Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum,acidul sulfuric (H2SO4),acidul clorsulfuric,anhidrida sulfurica si intr-o
masura mai mica bioxidul de sulf.
Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat,cu natura
compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru.La o concentratie sub 93% in recipiente de fier,apare fenomenul de
coroziune; prin corodarea fierului se degaja hidrogen.
Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii,ceea ce conduce la scurgeri de lichide
inflamabile.Coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica a conductelor si aparaturii,ceea ce poate duce la explozii in situatia
cind se lucreaza la presiuni ridicate.

11.Amplasarea instalatiilor electrice in functie de categoriile de medii si protectia echipamentelor electrice

 1.CATEGORIILE DE MEDII IN FUNCTIE DE PERICOLUL DE INCENDIU (P.118/1983)

Categoria A: locurile cu substante care pot sa se aprinda sau sa explodeze in contact cu aerul,apa sau alte substante
materiale,cu lichide cu Tinf< 28°C si cu gaze sau vapori Linf< 10%,atunci cind acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive
si nu sunt utilizate drept combustibil.
Categoria B: locurile cu lichide cu Tinf=28...100°C,gaze sau vapori cu Linf > 10%,suspensii de fibre,praf sau
pulberi,cind se gasesc in cantitati favorabile formarii amestecurilor explozive si nu sunt utilizate ca combustibil.
Categoria C: locurile cu substantele si materiale combustibile solide sau cu lichide cu T inf>100°C in urmatoarele
conditii:
a) daca nu sunt utilizate pentru comenzi hidraulice,racire,ungere si tratamente termice in cantitati de peste 2m 3 sau
pentru ardere;
b) daca materialele combustibile din spatiul respectiv,inclusiv cele din utilaje sau pentru ambalajul si depozitarea
materialelor incombustibile (palete sau rafturi combustibile) depasesc 15000 kcal/m² (63 MJ/m²);
c) cantitatea de ulei a echipamentului electric depaseste 60 kg/unitate,iar materialul combustibil al fluxurilor de
cabluri electrice nu depasesc 2,5 kg/m flux.
Categoria D: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare fierbinte,topite sau incandescente,cu degajari
la caldura radianta,flacari sau scintei,precum si substantele solide sau lichide care se ard sub forma de combustibil.
Categoria E: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare rece sau combustibile in stare de umiditate
inaintata,deci fara a exista posibilitatea aprinderii lor.
Categoria de pericol de incendiu se stabileste pe zone si incaperi,precum si independent pentru fiecare compartiment
de incendiu in parte,mentionindu-se in mod obligatoriu in documentatia tehnico economica.

2.CATEGORIILE DE INCAPERI,SPATII SAU ZONE IN FUNCTIE DE MEDIU-MEDIU NORMAL (I.7)

Uo – incaperi uscate: umiditatea relativa a aerului nedepasind in mod obisnuit 75% (camere de
locuit,birouri,magazine ,sali de clasa,teatre,cinematografe,muzee,ateliere de timplarie sau mecanice,depozite etc.).
U1 – incaperi umede cu intermitenta: ceata si condensatii pe pereti de scurta durata; umiditatea relativa peste 75%
insa pe perioade scurte (bucatarii si WC-uri in cladiri de locuit,calcatorii,uscatori de bloc,pivnite aerisite,soproane etc.)
U3 – incaperi ude: ceata si condensatii permanente pe pereti,cu igrasie; umiditatea relativa peste 97% (bai si dusuri
sociale,spalatorii de vehicule,camere frigorifice,unele incaperi din industria chimica,industria alimentara etc.).
K – incaperi cu agenti corozivi: cu degajari sau infiltratii cu agentii corozivi,continuu sau periodic,cu actiune
distructiva asupra materialelor,aparatelor etc. folosite in executarea instalatiilor electrice (ateliere de acoperiri metalice,statii
de incarcare acumulatoare etc.).
T – spatii cu temperaturi ridicate: peste +40°C in mod permanent (zonele cuptoarelor si a celor de turnare din
turnatorie etc.).
PI – spatii cu praf incombustibil: cu degajari sau inflitrari in cantitati periculoase depuse pe elementele instalatiilor
electrice (fabrici de ciment,depozite de nisip etc.).
PC – spatii cu praf,scame sau fibre combustibile in suspensie in cantitati insuficiente pentru formarea unor
amestecuri explozive sau de aprindere (depozite de carbune,unele ateliere de timplarie etc.).
DM – spatii cu pericol de deteriorari mecanice,in care loviturile mecanice pot degrada instalatia si echipamentele
electrice (zone de comunicatii si manipulari de materiale,suprafete verticale sub inaltimea de 2 m etc.).
CE – incaperi cu pericol de electrocutare,care au elemente de constructii (pereti,pardoseli etc.) si elemente
conductoare din punct de vedere electric.
EE – incaperi speciale pentru echipamente electrice,care sunt accesibile numai personalului calificat si autorizat
(camere de comanda statii electrice,tablouri electrice de distributie,baterii
acumulatoare,transformatoare,redresoare,laboratoare de incercari electrice etc.).
SI – spatii expuse intemperiilor (ploaie,soare,ger,zapada,gheata etc.,de regula neprotejate prin cladiri).
L – zona de litoral,in latime de 3 km in lungul tarmului maritim.

3.CATEGORIILE DE MEDII CU PERICOL DE EXPLOZIE (I.D.17)

E.I.0 – locuri unde exista amestecuri explozive de vapori inflamabili si gaze,in mod permanent in conditii normale de
functionare.
E.I. – locuri unde exista amestecuri explozive cu vapori inflamabili sau de gaze,in urmatoarele situatii:
a) interminent sau periodic,in conditii normale de functiomare;
b) frecvent,datorita neetanseitatii sau operatiei de intretinere;
c) ocazional,la producerea avariilor sau datorita functionarii anormale a instalatiilor tehnologice.
E.I.a – locurile in care:
a) lichidele inflamabile sau gazele combustibile sunt pastrate,manipulate sau depozitate in recipienti sau instalatii
inchise,din care pot iesi in mod accidental (functionari anormale,avarii);
b) frecvent,concentratiile care prezinta pericole de explozie si incendiu sunt evitate in mod obisnuit prin ventilatie
mecanica;
c) exista posibilitatea patrunderii concentratiilor periculoase de incaperile invecinate de categoria EI.
EI b: locurile unde:
a) vaporii inflamabili si gazele combustibile Linf > 15% precum si un miros puternic cind se ajunge ajunge la
concentratia limita admisa;
b) activitatile se desfasoara sub niste sau cote de absortie;
 c) concentratiile de vapori si gaze nu pot forma amestecuri explozive:
E II – locurile unde:
a) praful (pulberea) combustibil se gaseste in stare de suspensie,in permanenta,intermitent sau periodic la
functionarea normala si in cantitati favorabile produce aprinderi si explozii;
b) functionarea anormala a instalatiilor sau oprirea lor,ar favoriza formarea concentratiilor periculoase,care ar putea
fi aprinse,datorita deranjamentelor concomitente la instalatia electrica;
c) s-ar putea acumula prafuri bune conducatoare de electricitate.
E II a – locurile unde praful combustibil nu este in mod normal in starea de suspensie in aer,dar se poate depune pe
echipamentele si instalatiile electrice ingreunind astfel caderea caldurii in exterior,existind in acelasi timp posibilitatea
aprinderii lui de la scinteile si arcurile electrice care se produc;
E III – locurile unde se manipuleaza,fabrica sau folosesc in procesul tehnologic fibre sau materiale care pot produce
scame usor incombustibile in suspensie,in cantitati in care nu prezinta pericole.
E III a – locurile unde se manipuleaza si se depoziteaza fibre usor combustibile.

4.CATEGORIILE DE MEDII IN FUNCTIE DE PERICOLE DE ELECTROCUTARE (STAS 8275-87)

Foarte periculoase – locurile unde umiditatea relativa este de peste 97%,temperatura aerului depasind 35°C,suprafata
din zona de manipulare fiind ocupata de obiecte conducatoare legate electric la pamant peste 60%,medii corozive.
Periculoase – locurile in care umiditatea relativa este de 75-87%,temperatura aerului 30-35°C,obiectele
conducatoare legate electric la pamant sunt sub 60%; exista pardoseli conducatoare (pamint,beton etc.) pulberi conducatoare
(pilituri metalice,grafit etc.),fluide care micsoreaza rezistenta electrica a corpului omenesc.
Putin periculoase – locurile unde umiditatea relativa este maxima de 75%,temperatura aerului 15-35°C,pardoseli
izolate.

5.PROTECTIA ANTIEXPLOZIVA

In functie de domeniile de destinatie,STAS-ul 6877/87 prevede dupa grupe de echipamente electrice pentru
atmosfera exploziva.(I-II),sapte moduri de protectia acestora (d,p,q,o,s,e,i) si sase clase de temperatura maxima de suprafata
(T1,T2,T3,T4,T5,T6.
Corelarea dintre acestea este aratata in tabelul XI.5.1.

Tabelul XI.5.1.

Corelarea dintre grupele de protectie,modurile de protectie si temperatura maxima de suprafata,pentru protectia

echipamentelor
PROTECTIEMODURI DE TIPURI DE PROTECTIE

Substante explozive uzuale pe clasa de temperatura (v. tabelul

Grupele de protectie
XI.5.2)
w T1 T2 T3 T4 T5 T6
Denumirea-destinatia Simbolul
[mm] 450°C 300°C 200°C 135°C 100°C 85°C
I.Antigrizutoasa – Mine Ex. I 0,5 T1 - - - - -
Ex. II A 0,5 T1 T2 T3 T4 - -
II. Antiexploziva-alte sectoare Ex. II B 0,3 T1 T2 - T4 - -
Ex. II C 0,2 T1 T2 - - T5 -
Denumirea Simbolul Destinatia
Capsularea antideflagranta d
Capsularea presurizata p
Pentru partile de echipament electric unde se produc scintei si arcuri
Inglobarea in nisip q
electrice sau incalziri care prezinta pericol pe timpul functionarii normale
Imersie in ulei o
Protectie speciala S

Siguranta marita e Pentru partile de echipament electric fara scintei si arcuri electrice
Siguranta intrinseca f La circuitele de slaba putere care nu pot aprinde mediul din jur

Notatii:
w – interstitiul maxim admis la modul de protectie d si este definit ca cea mai mare distanta intre suprafetele
conjugate la imbinarea dintre diferite partie ale carcasei sau diferenta diametrelor alezajelor si arborilor,jocul imbinarilor
filetate,pentru L=25 mm.
L – lungimea imbinarii diferitelor parti ale carcasei si este definita ca fiind drumul cel mai scurt parcurs de o flacara
dce traverseaza imbinarea din interiorul unei carcase antideflagranta catre exteriorul ei,in momentul unei explozii interne.
In tabelul XI.5.2. se arata incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de protectie
si clase de temperatura.

Tabelul XI.5.2
Incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de protectie si clase de temperatura
 Grupa Substantele explozive uzuale pe clase de temperatura
de
T1 T2 T3 T4 T5 T6
protectie
I Metan - - - - -
Acetona,amoniac,acetat Acetat de amil,acetat de
de metil,acid acetic,acid butil,acetat de propil,acetat
cianhidric,alcool metilic de vinil,alcool
,benzen,clorura de butilic,alcool etilic,benzina Benzina,ciclohexan,n-
metil, clorura de grea,ciclohexamina, decan,n-heptan,n- Aldehida
II A vinil,etan,gaz Etil benzen hexan,hidrogen acetica,eter - -
natural,metan izoctan,motorina,izopentan sulfurat,n- etilic
industrial,naftalina,oxid nonan,octan,pentan,titei
de cabon
propan,propilena,toluen,
p-xilen
Butadiena,oxid de
II B Gaz aerian,etilena - Dioxan - -
etilena,oxid de propilena
Sulfura
II C Hidrogen,gaz de apa Acetilena - - de
carbon

Exemplele de simbolizare:
Ex.d.I: protectie antigrizutoasa (grupa I) prin capsularea antideflagranta.
Ex.d.II AT: protectie antiexploziva (grupa II) capsularea antideflagranta sub grupa II A cu limita de temperatura
admisa la 200°C.
Ex.e.II AT3: protectie antiexploziva sub grupa II A siguranta marita cu limita de temperatura admisa la 200°C.
Ex.d,e. I/II B,T4: protectie antigrizuroasa si antiexploziva,capsulate antideflagranta si siguranta marita,cu limita de
temperatura admisa de 135°C.
Protectia mecanica a echipamentelor electrice se arata in tabelul XI.5.3.

Tabelul XI.5.3.

Gradele de protectie ale echipamentelor electrice

Protectia contra patrunderii apei

verticalProtejat contra picaturilor de apa cazute

Protejat contra imersarii indelungate sub apa

Protejat contra picaturilor de apa cazute sub

Protejat contra imersarii temporare sub apa

un unghi de maximum 15° de verticala

Protejat contra conditiilor de pe mare

Protejat contra apei ce cade ca ploaia

Protejat contra jeturilor de apa

Protejat contra stropirii cu apa

Protectia impotriva stingerii

Fara protectie

interioare sub tensiune si contra

patrunderii corpurilor solide
straine,conform STAS 3325-79;
STAS 625-71; STAS 5860/81

0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 Fara protectie MAT
1 50 mm AT MA A
2 12 mm AT MAT MAT MAT
3 2,5mm AT AT AT MAT A
4 Protejat contra 1 mm A AT A AT MAT M
Partial
5 contra A MAT MAT M
praf
Total
6 contra A AT AT A
praf
W Protejat contra unor conditii atmosferice si masuri suplimentare de protectie
Conditii suplimentare care se S Verficat contra patrunderii apei cu motorul oprit
pot cere,simbol M Verficat contra patrunderii apei cu motorul in functiune

Notatii:
M - masini electrice;
A – aparate electrice;
MA – masini si aparate electrice;
AT – aparate si transformatoare;
MAT – masini,aparate si transformatoare electrice.

Modul de simbolizare:
IP urmat de:
W (cind este necesar);
- prima cifra 0...6 (protectia contra atingerii sau patrunderii corpurilor straine);
- a doua cifra 0...8 (protectia contra patrunderii apei);
S sau M (cand este nevoie).

Exemple:
IP 40 – protejat contra corpurilor straine mai mari de 1 mm si neprotejat contra apei;
IP 35 – protejat contra corpurilor straine mai mari de 2,5 mm si contra jeturilor de apa;
IP 35 M – protejat contra corpurilor solide mai mari de 2,5 mm,contra jeturilor de apa,cu motorul in functiune;
IPW 43 – protejat contra intemperiilor,corpurilor straine mai mari de 1 mm si contra apei ce cade ca ploaia.
In tabelul XI.5.4. sunt aratate echipamentele electrice care trebuie folosite in functie de mediu.

Tabelul XI.5.4

Echipamentele electrice care trebuie folosite in functie de mediu

In interior
In exterior
Categoriile A,B Categoriile C,D,E
Specificatia

PL PC
E III a
E II a
EIb
EIa

E III
E II

U0

U1

U2

U3

U2
EE
EI

S
I
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
Conductoare neizolate - - - - - ● ● ● ● - - - - ● ● - ● ●
Neprotejate - - - - - - - - - - - - ● - - - ● ●
IP,IPE,
Conductoare izolate

IPFR - - - - - - - ● ● - - - - - - - - -
PEL - - - ● ● ● ● - - ● ● ● ● ● - ● - -
T ● ● ● ● ● ● ● - - ● ● ● ● ● - ● - -
Protejate in:

IPY,
IPFY - - - - - - - ● ● - - - - - - - - -
IPEY - - - - - - - - - ● ● ● ● - - ● - -
Cu manta (punte) - - - - - - - ● ● - - - - - ● - - -
...YY ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● - ● ● ● ●
Nearmate

...YP ● ● ● ● ● ● ● - - - ● ● ● - ● - - ●
Cabluri electrice

...YPY ● ● ● ● ● ● ● - - - ● ● ● - ● - - ●
...HP - - - - - - - - - - ● ● ● - ● - - ●
...YAY ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● - ● - ● ●
Armate

...YPAY ● ● ● ● ● ● ● - - - ● ● ● - ● - ● ●
...HPB - - - - - - - - - - ● - ● - - - - -
...HPBY - - - - - - - - - - - - - - - - ● ●
IP 30 - - - - - - - ● ● - - - - ● - - - -
IP 33 - - ● - - - - - - ● - - - - - ● ● -
Bare neizolate

IP 44 - - - - - - - - - - - ● - - - - - -
Protejate

IP 54 - ● - ● ● - - - - - ● - - - - - - -
Ex d ● - - - - - - - - - - - - - - - - -
Ex i ● ● - - - - - - - - - - - - - - - -
Special - - - - - - - - - - - ● ● - - - - ●
IP 00 - - - - - - - - - - - - - - ● - - -
IP 30 - - - - - - - ● ● - - - - - - - - -
IP 33 - - - - - - - - - ● - - - - - ● ● -
 IP 44 - - - - - - - - - - - ● - - - - - -
IP 54 - - ● - - ● ● - - - ● - - - - - - -
Ex d ● ● - - - - - - - - - - - - - - - -
electrice,protectie Ex e,s - - - ● ● - - - - - - - - - - - - -
Aparate

Speciala - - - - - - - - - - - - ● ● - - - ●
IP 00 - - - - - - - - - - - - - - ● - - -
IP 20 - - - - - - - ● ● - - - - - - - - -
iluminat,protectie

IP 33 - - - - - - - - - ● - - - - - ● ● -
Corpuri de

IP 54 - - ● ● ● ● ● - - - ● ● - - - - - -
Ex d ● - - - - - - - - - - - - - - - - -
Ex e,s - ● - - - - - - - - - - - - - - - -
Speciala - - - - - - - - - - - - ● ● - - - ●
IP 00 - - - - - - - - - - - - - - ● - - -
IP 22 - - - - - - - ● ● - - - - - - - -
rotative,protectie
Masini electrice

IP 23 - - - - - - - - - ● - - - - - - - -
IP 44 - - - - - - - - - - - ● - - - - - -
IP 54 - - ● ● ● ● ● - - - ● - - - - - ● -
Ex d ● ● - - - - - - - - - - - - - - - -
Ex,e,s - ● - - - - - - - - - - - - - - - -
Speciala - - - - - - - - - - - - ● ● - - - ●
IP 00 - - - - - - - - - - - - - ● - - - -
Transformatoare,con-
rotative,pro- densatoare,protectie

IP 20 - - - - - - - ● - - - - - - - - - -
IP 21 - - - - - - - - ● - - - - - - - - -
IP 23 - - - - - - - - - ● - - - - - ● ● -
IP 44 - - - - - - - - - - - ● - - - - - -
IP 54 - - ● - ● ● ● - - - ● - - - - - - -
Ex ● ● - ● - - - - - - - - - - - - - -
Speciala - - - - - - - - - - - - ● ● - - - ●
IP 00 - - - - - - - - - - - - - - ● - - -
Unelte

IP 30 - - - - - - - ● ● - - - - - - - - -
IP 33 - - - - - - - - - ● - - - - - ● - -
IP 44 - - - - - - - - - - - ● - - - - - -
tectie

IP 54 - - - - - - - - - - ● - - - - - - -

Nota:

1) Cabluri

YY – nearmate cu izolatie si manta din PVC;

YP – HP - nearmate cu izoltatie de PVC respectiv hirtie si manta Pb;
YPY - nearmate cu izoltatie de PVC si manta de Pb cu invelis exterior din PVC;
YAY - cabluri armate cu izolatie si invelis exterior de PVC;
YPAY - armate cu izolatie de PVC,manta de Pb si invelis exterior din PVC;
HPB – HPBI - armate cu izolatie de PVC cu izolatie de hirtie si manta de Pb,fara respectiv cu invelis exterior
Combustbil.

2) Conductoarele izolate neprotejate,tuburile din PVC si cablurile cu manta de PVC montate aparent in incaperi de
categoria C sunt admise numai daca o avarie produsa in aceste instalatii nu poate provoca un incendiu.
3) Pentru tuburile PVC,temperatura mediului trebuie sa fie cuprinsa intre -25 si 40°C,iar pentru cablurile cu izolatie
si manta de PVC de – 30 si 40°C.
4) Tuburile si cablurile cu invelis PVC nu pot fi montate ingropat in elemente de constructie combustibile; pot fi insa
montate aparent pe aceste elemente numai daca se interpune un strat de incombustibil.
5) Transformatoarele si condensatoarele pentru medii cu pericol de explozie se monteaza in incaperi separate,bine
ventilate; in anumite cazuri se pot monta si in mediu cu pericol de explozie,numai daca sunt fara lichide combustibile de
racire,daca sunt prevazute cu protectie antiexploziva corespunzatoare.

12.Instalatii automate de semnalizare a incendiilor

1.DETECTOARE DE INCENDIU

1.1.GENERALITATI
 In principiu,la o instalatie de semnalizare a incendiilor se deosebesc: detectoare de incendiu,circuitele de legatura si
centralele de semnalizare.
Detectoarele declanseaza,in caz de incendiu,un semnal,care prin elemente de legatura (conductoare,amplificatoare
etc.) este transmis la centrala.Centrala primeste semnalul emis de detector si determina o semnalizare optica si acustica
(eventual si o inregistreaza).In continuare poate declansa o reactie organizata care sa duca la o combatere rapida a incendiului
(salvare,localizare,lichidare etc.).
Oricare ar fi tipul de detector,rolul sau intr-o instalatie automata de semnalizarea incendiilor este de a depista cit mai
repede posibil incendiul,astfel incit sa se poata lua masuri adecvate (anuntarea pompierilor,declansarea autoamata a
instalatiilor de stingere,semnalizare si inlaturarea obstacolelor de pe caile de evacuare,inchiderea automata a canalelor de
ventilatie etc.).

1.2.CLASIFICAREA DETECTOARELOR DE INCENDIU

Detectoarele de incendiu se clasifica dupa natura fenomenelor insotitoare ale incendiului sau dupa principiile de
functionare a lor ( tabelul XII.2.1.)

Tabelul XII.2.1.

Clasificarea si caracteristicile detectoarelor

Denumirea Principiile de functionare.Caracteristici

detectoarelor
Reactioneaza la efectele caldurii care apar pe timpul declansarii incendiilor.Declanseaza semnalul de
incendiu atunci cind in urma aparitiei focului,se produce o crestere a temperaturii in mediul ambiant.Se
1.2.1. Termice
produce in ordine: topirea,dilatarea,modificarea de structura a materialelor,modificarea conductivitatii
electrice datorita caldurii.
Functioneaza pe baza unei temperaturi date,adica emit semnale numai la atingerea unei anumite
1.2.1.1.Termostatice
temperaturi reglate in prealabil (de exemplu la 50 sau 75°C).Sunt indicate a se folosi la incendiile cu
(maximale)
evolutie rapida.
Detector termostatic,al carui principiu constructiv se bazeaza pe comprimarea,sub presiune mare a doua
benzi de metal cu coeficienti de dilatare termica diferiti.
Detectorul bimetalic poate fi reglat pentru o temperatura de aproximativ 20 pina la 100°C,cu valoare
1.2.1.1.1. Detector
uzuala de 60°C sau de la 40 pina la 90°C.
de incendiu cu
Detectorul termostatic cu aliaj eutetic este construit in mod obisnuit pentru a detecta si semnaliza
bimetal
atingerea unei temperaturi de 65; 75; 95; 130 sau 280°C,corespunzator punctului de topire al aliajului
respectiv.Avind inertia termica mica este indicat a se folosi pentru detectarea incendiilor cu viteze mari
de propagare (transformatoare,intrerupatoare in ulei etc.)
1.2.1.1.2. Detector Detector pe baza de fir fuzibil.Functionarea lui poate fi modificata in limite largi,prin inlocuirea firului
de incendiu tip fuzibil.Metalul folosit este de tipul Wood,a carui temperatura de topire,in functie de compozitia
Wood aliajului,variaza intre 50 si 120°C.Cel mai frecvent se foloseste temperatura de +70°C.
Fabricat in tara.Se compune dintr-o carcasa in interiorul careia se afla un grup de lame de contact si o
piesa de detectate optica,ambele fiind actionate de un fir fuzibil sub forma de nit.In cazul depasirii
temperaturii din incapere,nitul se inmoaie ,se alungeste sau se topeste permitind grupului de lame sa se
departeze spre stinga si prin intermediul unor piese de contact si legatura se stabileste un circuit electric
care determina lansarea unui semnal de incendiu si declansarea unei instalatii fixe de stingere.
Acest detector are:
1.2.1.1.3. Detector
- pragul de temperatura de 55 sau 75°C in functie de tipul de nit folosit
de temperatura cu
- tipul de detectare maximum 2 min
fuzibil
- capacitatea contactelor maximum 0,5 A la 24 V curent continuu
- greutatea 60 g
- limitele temperaturii mediului in care se poate folosi sunt de la -20 pina la +40°C
- umiditatea maxima a mediului 85%
- suprafata eficace de supraveghere 10,00 m²,iar in conditiile montarii intr-o incapere mai inalta de 3,50
si sau in cazul unei ventilari puternice 5 m²
Detecteaza incendiul in functie de variatia de temperatura fata de o temperatura data si independent de
temperatura intiala; declanseaza numai sub efectul depasirii unei anumite viteze de crestere a
1.2.1.2
temperaturii
Termodiferentiale
Sunt mai sensibile si functioneaza mai rapid decit cele termostatice,insa in general,nu mai corespund
cerintelor moderne
Functionarea lor se bazeaza pe principiul masurarii vitezei de crestere a temperaturii in unitate de
1.2.1.3 timp,avand la baza criteriul valocimetric.
Termovelocimetrice Cresterea se exprima in grade pe minut; variatiile normale de temperatura sunt cuprinse intre 2 si
20°C/min.
1.2.1.3.1. Detector Construit in tara.Functionarea lui se bazeaza pe variatia diferita a rezistentelor a doua termistoare,in
cu temperatura cu raport cu temperatura.Unul dintre acestea este montat in contact cu mediul ambiant,iar cel de-al doilea
 partial izolat termic.
In cazul cresterii lente a temperaturii,rezistentele ambelor termistoare au practic aceeasi valoare.Daca in
mediul ambiant temperatura creste brusc,termistorul montat in exteriorul carcasei fiind direct in contact
cu mediul inconjurator,se incalzeste mai repede,iar cel izolat mai incet.In aceasta situatie,rezistenta
electrica a termistorului montat in exterior scade brusc,si,ca urmare a diferentei de rezistenta a celor
doua termistoare,potentialul electric se modifica,variatia de tensiune este marita de amplificatorul care
actioneaza releul de iesire,care prin inchiderea contactelor transmite semnalul la centrala,oar local
aprinde beculetul
Caracteristici:
termistoare (DTI-1) - tensiunea de alimentare 24 V ± 10%
- curentul absorbit pentru pozitia de repaus 10 mA,iar la actionare 80 mA
- timpul de functionare la un salt de temperatura de 20°C este de 1±0,6 min,iar la unul de 30°C de
0,5±0,3 min
- capacitatea contactelor releului la 220 V,5 A curent alternativ iar la 220 V – 3 A la curent continuu
- temperatura mediului ambiant la care poate functiona de la 20 pina la 45°C
- umiditatea maxima 85%
- sensibilitatea 5°C/min
Este recomandat pentru supravegherea spatiilor in care apar incendii mocnite fara flacara,dar cu o
crestere a temperaturii (magazii inchise,silozuri etc.)
Functioneaza pe principiul efectului termoelectric (variatia unei marimi electrice,fie tensiune,fie
intensitate)
Se folosesc fie sub forma de termocupluri fie sonde termometrice din nichel sau tungsten,a caror
rezistenta electrica variaza in acelasi sens cu temperatura
Au o buna functionare:
1.2.2 Detectoare
- nu poseda piese mobile
termoelectrice
- nu au contacte care sa ancraseze,sa corodeze
- sunt sensibile
- nu poseda mecanisme bimetalice supuse deformatiilor si oboselilor contiunue
- nu dau alarme false
- nu sunt necesare scheme electrice
Detector de flacara realizat in tara; depisteaza si semnalizeaza aparitia unui inceput de incendiu in timp
de 2,5 s
Caracteristici:
- tensiunea de alimentare 24 V ± 10%
- curentul absorbit in repaus 10 mA,iar la actiune 80 mA
- timpul de raspuns 1,5± 1 s
- dimensiuni de gabarit Ø 205 mm; h=175 mm
- distanta maxima la care sesizeaza 7,00 mm
- capacitatea contactelor: releul 220 V si 5 A si curent alternativ si 220 V si 3 A curent continuu
- poate fi montat in medii cu temperatura de la -10 pina la +45°C si cu umiditate maxima de 85%
Atmosfera in care se monteaza trebuie sa fie fara gaze sau agenti care ar putea sa perturbe buna
1.2.3. Detectoare de functionare
flacara Este construit dintr-o carcasa,un capac alb si un soclu.In carcasa de forma rotunda se gaseste montat
sistemul optic,format dintr-un obiectiv,un filtru inflarosu,elementul fotosensibil,un fototranzistor si un
amplificator
Principiul de functionare are in baza transformarea energiei luminoase in semnale electrice
Detectoarele de acest tip nu trebuie sa reactioneze la lumina solara,lampi incandescente,suprafete
metalice calde.Trebuie insa sa functioneze in cazul vibratiilor,socurilor,murdaririi cu
uleiuri,praf,umiditate etc.
Se utilizeaza acolo unde este posibil sa izbucneasca de la inceput o flacara,incendii de lichide
combustibile,la supravegherea haitelor inalte cu vizibilitate redusa,depozite de cherestea,depozite de
marfuri etc.
Un detector poate supraveghea eficient o suprafata de 500 pina la 1000 m² care trebuie micsorata in
cazul materialelor depozitate in rafturi,vizibilitatea fiind redusa
Detectoarele de fum se clasifica din punct de vedere functional in:
- detectoare de fum optice,pe pricipiul dispersiei luminii
- detectoare de fum optice,pe principiul absortiei luminii
1.2.4. Detectoare de Ele sunt sensibile la praful din atmosfera,motiv pentru care se deregleaza
fum Realizarea unui detector optic,cit mai sensibil,impune:
- folosirea unei surse de radiatii cu o lungime de unda cit mai mica posibil a luminii masurate
- utilizarea unei surse de radiatii cu lumina puternica la detectoare cu lumina difuza,folosirea unui unghi
de dispersie cit mai mare posibil
1.2..5 Detectoare de Principiul fizic folosit se bazeaza pe ionizarea aerului exterior dintr-o camera de masurare care este
camera de ionizare expusa efectului de durata a unor radiatii alfa,emisie de o sursa radioactiva.
Aerul astfel ionizat devine bun conducator de electricitate
In cazul aparitiei unui incendiu mocnit,particulele de gaze de ardere si fum patrund in camera de
masurare,unde,in raport cu marimea si cantitatea lor,declaseaza curentul de ionizare si in continuare
 circuitul de semnalizare
In practica se intrebuinteaza detectoare cu doua camere de ionizare
Este format din doua camere de ionizare,in care se gaseste o sursa de radiatie,legate in serie intr-un
circuit de curent continuu.Una din camere comunica cu exteriorul,iar cealalta este etansa
Particulele alfa,emisie de o sursa radioactiva,ionizeaza aerul facindu-l bun conducator de electricitate
1.2.5.1. Detectorul Fumul si produsele de ardere patrund in camera deschisa ,se ionizeaza,devenind mai putin mobile decit
Cerberus ionii din aerul obisnuit,necesitind un timp mai mare pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare.In
continuare are loc o scadere a curentului de ionizare,o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii
camerei II,precum si o crestere a tensiunii,se aprinde o lampa releu speciala,provocind declansarea unui
semnal de incendiu
Este proiectat si construit ca sa poata sesiza aparitia fumului si cresterea temperaturii; ca element sesizor
de fum sze foloseste o camera de ionizare,prevazuta cu o sursa de radiatii alfa
Elementul sensibil la cresterea temperaturii este forma din 4 termorezistente,care in momentul cind
1.2.5.2. Detectorul temperatura depaseste 50°C intra in actiune
KJ – 1 Particulele de fum sau de praf,aflate in suspensie in aer,patrund intre electrozii camerei de
ionizare,absorb radiatiile alfa,micsorind gradul de ionizare si ca urmare se realizeaza o crestere a
potetialului unei grile de comanda a tubului,amorsarea acestuia si astlfe detectorul intra in functiune
Detectorul KJ-1 intra in compunerea instalatiei de productie ruseasca SDPU,din dotarea unor obiective
Detector cu camera de ionizarea carei functionare este similara cu cele de acelasi tip construite in
strainatate
Este format dintr-un soclu montat pe tavan,doua camere de ionizare,o placa de circuit imprimat pe care
este montat amplificatorul de semnal,cu becul de semnalizare optica locala
1.2.5.3. DICI-1-73
In ambele camere de ionizare se gaseste cite o sursa radioactiva
Se monteaza in incaperi unde temperatura este cuprinsa intre -20 si +60°C,umiditatea fiind de 65±20%
Montat in incaperi cu inaltimea maxima de 8 m poate supraveghea o suprafata de 50 m²,iar cele cu
tavan in coama sau in dinti de ferestrau 35 m²
Sesizeaza aparitia fumului si a gazelor de ardere degajate de incendiu in faza incipienta
In caz de incendiu poate declansa sistemele de semnale de alarmare,si dupa caz de stingere a incendiilor
Se recomanda a se folosi in locurile in care incendiul se produce mocnit si se manifesta prin degajare de
fum sa gaze de ardere
Aparatul este format dintr-un soclu pentru montareaaparenta si din detectorul propriu-zis,care la rindul
sau este alcatuit din doua camere de ionizare cu surse radioactive (una de compensare interioara si cea
exterioara de masura),circuit de masura realizat cu tranzistor cu efect de cimp,circuit comparativ,circuit
1.2.5.4 DICI-83
de iesire si stabilizator intern.Detectorul este prevazut cu trei circuite de semnalizare la distanta la
centrala automata de semnalizare sau sisteme intermediare de semnalizare
Functionarea:
- fumul sau gazul de ardere care intra in camera de masura provoaca scaderea curentului in camera
- repartitia tensiunilor la bornele celor doua camere de ionizare se modifica,tensiunea la bornele camerei
exterioare creste,ceea ce declaseaza semnalele de alarma prin intermediul circuitului de masura si a
celui comparator
Se construieste pentru mediu marin DICI-N_MARIn si in varianta DICI-N-NORMAL
Semnalizeaza aparitia fumului si gazelor de ardere produse de un incendiu in faza initiala
1.2.5.5 DICI-N-76
Este indicat a se folosi in locurile in care este posibil aparitia unui incendiu mocnit,fara flacara,care se
manifesta prin degajare de fum sau gaze de ardere
Se construieste in 3 variante:
DICT 77 Ex.Nr. pentru mediul marin
DICT 77 Ex. (ia) pentru medii explozive
DICT-77-Normal
Este destinat detectarii incendiilor a caror inceput se manifesta printr-o degajare importanta de
caldura,cu o evolutie rapida (incendii de hirtie,lemn,textile,lichide inflamabile etc.) sau a celor care pot
sa apara in medii deosebit de dificile,cum ar fi incaperi unde prin natura exploatarii se degaja fum,gaze
1.2.5.6 DICT-77
arse sau in spatii cu mult praf
In varianta Naval poate fi montat in incaperile de pe nave sau din zona litorala
Detectorul face parte din categoria detectoarelor combinate cu functie dubla: termovelocimetrica si
termostatica
Este un aparat electronic cu termistoare pentru sesizarea inputururilor de incendiu,dind un impuls de
alarma,atit la cresteri normale ale temperaturii in unitatea de timp,cit si la atingerea unui prag fix
termomaximal

2.ALEGEREA SI AMPLASAREA DETECTOARELOR DE INCENDIU

2.1.CONDITII DE SECURITATE IN FUNCTIONARE

Alegerea tipurilor de detectoare se face si in functie de fazele de dezvoltare a incendiilor.

In prima faza se degaja produse de ardere invizibile (fara fum,fara flacara,foarte putina caldura).
In faza a doua,apare insa fumul,dar nu si flacarile,se dagaja foarte putina caldura.
In cea de a treia faza apare flacara,incendiul poate fi observat,insa cantitatea de caldura este totusi redusa.
 In faza a patra cantitatea de caldura degajata creste,aerul se dilata,arderea se intensifica,incendiul fiind in plina
dezvoltare.
Pentru prima faza de dezvoltare s-ar putea construi tipuri de detectoare,care sa functioneze pe baza variatiei rapide a
umiditatii si a ionizarii aerului.
Pentru detectarea incendiului in faza a doua se pot folosi detectoare cu camera de ionizare,cu celula fotoelectrica,in
faza a treia detectoare cu flacara,iar in faza a patra detectoare termice.
Pentru a corespunde scopului si a avea o deplina securitate in functionare,detectoarele de incendiu trebuie sa
indeplineasca urmatoarele 3 conditii de baza:
a)Sensibilitatea fata de fenomenele care insotesc incendiu.Un detector trebuie sa sesizeze incendiul intr-un timp
foarte scurt,daca este posibil instantaneu.Sensibilitatea detectorului trebuie sa fie relativ constanta pe toata suprafata
supravegheata.Detectorul nu trebuie sa reactioneze la lumina soarelui,la lampile incandescente si nici la semnalele pe care le
primeste de la „zgomotul de fond”.
Sensibilitatea instalatiei de detectare depinde,aproape exclusiv,de o judicioasa amplasare a detectoarelor si de
densitatea acestora.
b) Insensibilitatea dispozitivelor fata de fenomele care ar putea declansa semnale false.Printre fenomele care
influenteaza buna functionare a declansatoarelor,declansind alarme false si intempestive se citeaza:
- in cazul detectoarelor de fum – lucrarile de sudura,vaporii de apa,gazele de esapament,fumul de tigara;
- pentru detectoarele termice – efectul incalzirii razelor solare,lucrarile de sudura,caldura degajata de la masini in
timpul functionarii;
- in cazul detectoarelor termice – elicele avioanelor,refractia luminii de pe suprafete stralucitoare ,miscarea
autovehiculelor etc.
Pentru evitarea alarmelor false exista doua posibilitati:
- amplasarea detectoarelor sa se faca astfel incit ele sa se afle in zona de scurgere a gazelor de ardere;
- detectoarele sa fie deconectate in timpul lucrului.
c) Siguranta in functionare (durabilitatea).Un detector trebuie sa functioneze ireprosabil dupa montare timp de mai
multi ani.
Detectoarele trebuie sa reziste la orice actiune a acizilor,bazelor,aburului,atita timp cit urmatoarele materiale nu sunt
apreciabil atacate; otelul inoxidabil,aluminiul eloxat,aliajul de zinc,aliajele de aluminiu rezistente la
coroziune,ceramice,sticla,plexiglasul,siliconul,cauciucul sintetic.

2.2.ALEGEREA SI AMPLASAREA DETECTOARELOR

Alegerea unui anumit tip de detector depinde,in primul rind,de fenomenul care poate sa apara cel mai sigur in
momentul izbucnirii incendiului.Urmeaza definirea tipului de detector,stabilitatea numarului necesar ,a modului de amplasare
a lor si a sensibilitatii ce trebuie sa aiba pentru a evita alarmele false.
Detectoarele de incendiu trebuie amplasate acolo unde se asteapta o concetratie maxima de gaze de ardere si
particule de fum.
Trebuie sa se aiba in vedere curentii de aer fierbinti,influenta mediului inconjurator,adica presiunea
aerului,temperatura,umiditatea,coroziunea ,trepidatiile.
In principiu,detectoarele termice si de fum se amplaseaza in partea cea de mai sus a incaperii.La incaperile cu
inaltimea mai mare de 8 m si cu tavale plane,detectoarele trebuie sa se amplaseze la o anumita distanta fata de planseu.La
incaperile joase detectoarele pot fi montate in mijlocul tavanului execentric.
Pentru o instalatie automata de detectare se cer: alegerea tipului optim de detector sau a combinatiei necesare intre
diferite tipuri de detectare,in functie de natura materialelor care se pot aprinde,de influentele asupra mediului din incapere
(variatia de temperatura,gazele produse prin ardere,impurificarea aerului,curentii de aer) de conformatia incaperii
(suprafata,inaltimea,forma planseului),de parametrii detectorului,conlucrarea dintre instalatia de stingere a incendiilor sau
cele care indeplinesc alte cerinte de siguranta.

3.CENTRALE DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

3.1.GENERALITATI

In principiu,o centrala de semnalizare are urmatoarele circuite electrice si elemente:

- circuite de sesizare a semnalelor (pentru fiecare detector in parte);
- amplificatoare de semnale;
- circuit logistic si multiplicator pentru circuitele electrice;
- circuit intern pentru semnalizarea defectiunilor,amplificator pentru semnale de defectiune;
- indicatoare de semnale;
- lampi indicatoare de defectiune;
- semnalizator sonor;
- semnalizator sonor de defectiuni;
Pe linga centrala de semnalizare mai exista o serie de echipamente anexe ca: redresor,baterii de
acumulatoare,mijloace sonore de alarmare sonore,lampi de semnalizare,sigurante electrice.
Scopul principal al centralei:
- receptionarea si interpretarea semnalelor detectate si transmise de detectoare;
- supravegherea integritatii circuitelor de legatura dintre detectoare si centrala;
- verificarea si controlul functionarii corecte a instalatiei;
 - alimentarea cu energie electrica (alimentarea principala,alimentarea de avarie,alimentarea de semnalizare).
Din punct de vedere constructiv,centralele automate de semnalizare pot fi in bloc sau modulara.

3.2. CENTALA CUAM

Este o centrala de semnalizare modular cu 10 linii si modul de serviciu.Fiind conceputa modular,este posibil sa sa
satisfaca necesitatile de 20,de 30 si chiar 100 linii,folosind module de cite 10 linii.Modulul de serviciu este dotat cu aparatura
necesara efectuarii unor masuratori directe ale parametrilor liniilor conectate la centrala.La centralele CUAM se pot conecta
si detectoare de incendiu FEA de toate tipurile fabricate in tara/.Modulul de linie este prevazut cu 10 circuite sesizoare
fiecare,terminate cu o lampa semnalizatoare,corespunzatoare la 10 circuite ce se conecteaza la acesta.
Instalatia de semnalizare,inclusiv centrala CUAM,se poate gasi in 3 stari:
- stare de supraveghere cind detectoarele corect montate si in starea de functionare,nu sunt actionate,adica practic nu
s-a produs incendiul;
- conductorul de legatura dintre centrala si detector fiind intrerupt,lampa de semnalizare incepe sa lumineze cu
intermitenta,pina la inlaturarea avariei;
- stare de detectare si semnalizare a incendiului izbucnit,cind detectorul si lampa de semnalizare sunt in functiune
Modulul de linii este construit in doua variante: CUAM-MLC (centarala) si CUAM-ML-A (automata).Prima
varianta se intrebuinteaza impreuna cu modulul de serviciu,iar cea de a doua de sine statatoare,constituind o mica centrala.
Centrala CUAM semnalizeaza distinct prin lampi urmatoarele:
- aparitia incendiului;
- ruperea conductoarelor de legatura a centralei cu detectoarele la „masa”;
- caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul;
- caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul;
- caderea bateriei tampon;
- semnalizarea efractiunilor.
Modulul este prevazut cu circuite de verificare a lampilor de semnalizare,cu circuite de pastrarea semnalelor optice
aparute pe modulele de linii,precum si cu circuite de anulare a soneriei.
Centrala CUAM-N este destinata pentru instalatie de semnalizare pe nave,avind o capacitate maxima de 30
linioi,fiind formata dintr-un modul de serviciu si pina la 6 module de linii,fiecare putand supraveghea 5 linii.

3.CENTRALA SESAM

Centrala SESAM este realizata in constructie modulara,cu sistem de prindere pe perete;se executa intr-o singura
varianta constructiva mecanica,echipabila in functie de solicitarea beneficiarului si are o capacitate maxima de 38 de circuite.
Pentru fiecare linie se pot conecta mai multe detectoare de acelasi tip de contact,cu conditia ca,curentul debitat de
centrala sa nu depaseasca 500 mA.Tensiunea de alimentare a sursei principale este de 220 V.c.a./50 H,iar cea de alimentare
de avarie 24 V.c.c.
Din punct de vedere functional,echipamentul se compune din doua parti:
- partea de receptie – sesizare a informatiei primite de la liniile echipate cu detectoare;
- partea de prelucrare generala a informatiilor.

3.4.CENTRALA AUTOMATA DE SEMNALIZARE TIP TI

Receptioneaza semnalele de incendii sesizate de detectoarele de fum cu camera de ionizare,detectoare de caldura si

butoane de semnalizare,apoi le transforma in semnale acustice si optice,pe care le poate transmite si la unitatile de pompieri
militari.Poate fi construita pentru 15 si 40 linii.Se poate utiliza in obiectivele industriale si in institutii sociale si culturale
unde se poate degaja in caz de incendiu fumul si caldura.Este construita in sistemul modular,aparatura fiind montata in
dulapuri metalice.Alimentarea se face cu curent electric de 24 V de la redresor si baterie acumulatoare.

3.5.CENTRALA SRS – 60 (SIEMENS)

Aceasta centrala este de marime medie,capabila sa semnalizeze aparitia incendiilor,sa alarmeze unitatile de
pompieri,sa declanseze,de exemplu,instalatiile fixe de stingere,sa inchida usile antifoc,sa deschida clapetele de evacuare a
fumului,sa opreasca instalatiile de ventilatie sau de climatizare.
In montaj complet consta din doua dulapuri metalice: panou central si panou suplimentar.Centrala SRS-60
(Siemens) este prevazuta cu sertare mobile,pentru cite 5 linii de fiecare sertar.Panoul principal cuprinde partea de
supraveghere si maximum 5 sertare mobile.La nevoie se poate adauga un panou suplimentar care poate prelua in 7 sertare
mobile.

3.6. CENTRALA DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR SIGUR

Aceasta centrala are urmatoarele caracteristici:

- temperatura mediului ambiant -10...+45°C;
- umiditatea relativa a aerului 65±15%;
- tensiunea de utilizare 220 V.c.a. si 24 V.c.c;
- numarul de linii de semnalizare 3;
- masa 4,5 kg.
 4.BUTOANE DE SEMNALIZARE

Instalatiile cu butoane de semnalizare sunt indicate in cazul cind o supraveghere automata a unui obiectiv nu este
posibila sau ca o complectare a supravegherii automate.
O instalatie de semnalizare cu butoane,consta in principiu dintr-o centrala de semnalizare automata,de obicei,in
cladirile formatiei de pompieri,circuite de legatura si butoane manuale.Legatura intre centrala si butoane se face fie prin
sistemul radial,fie prin sistemul cu bucla.
Butoanele de semnalizare se amplaseaza mai ales in punctele usor accesibile,in directia catre sau pe caile
evacuare.Butonul se acopera cu geam,declansarea se face prin spargerea geamului de protectie.Dupa spargerea geamului si
apasarea pe buton,se declanseaza un contact de semnalizare ,care dupa natura legaturii,deschide sau inchide circuitul curent al
liniei de semnalizare.
Butoanele de semnalizare trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii:
- sa se poata puna in functiune cu usurinta,fara erori;
- sa fie protejate cu geam care sa poata fi inlocuit cu usurinta;
- instalatia sa fie protejata contra supratensiunilor si supracurentilor;
- inchiderea si deschiderea sa se poata face cu un singur tip de cheie.
La noi in tara se construiesc: butoane de semnalizare in constructie normala,antiexploziva,capsulate in bachelita.

13.Instalatii de protectie a constructiilor contra trasnetului

1.FACTORII ATMOSFERICI CARE INFLUENTEAZA INCENDIUL

1.1.COMPOZITIA AERULUI

Aerul nepoluat este format dintr-un amestec de 12 gaze: azot,oxigen,dioxid de carbon,neon,heliu,kripton,xenon,ozon

,metan,radonsi argon.
Oxigenul din aer este oxidantul cel mai important.Existenta lui in atmosfera atrage dupa sine producerea de oxidari
si deci contribuie la aparitia pericolului de incendiu.Proportia oxigenului in aer in raport de celelalte gaze este de 20,95%
(21%).
Un kilogram de aer contine 232 grame oxigen.
Desi proportia de oxigen ramine,in general,neschimbata in masa atmosferei,totusi cantitatea de oxigen nu este
aceeasi,ea scazind cu cresterea inaltimii terenului fata de nivelul marii.De exemplu,la 3 km altitudine cantitatea de oxigen se
micsoreaza la ¼,la 6 km cu 1/2,iar la 10 km cu 3/4.Aceasta ne duce la concluzia ca intensitatea incendiilor este cu atit mai
mica ,cu cit ele se produc la altitudini mai mari.De exemplu in aceleasi conditii meteorologice,un incendiu pe crestele
Carpatilor este cu 25% mai putin intens,decit unul produs pe litoral iar unul din Tiber are intensitatea cu 50% mai redusa fata
de cel declansat pe malul marii; la 100 km altitudine,un incendiu ar fi imposibil,din lipsa de oxigen.
Incendiile sunt mai violente in mediul rural si in preajma padurilor sau a locurilor bogate in vegetatie decit in orase
ori in zonele aride,din cauza cantitatii de oxigen,care in aceste zone este mult mai mare.

1.2.UMEZEALA

Intre umiditate si viteza de ardere a materialelor exista o strinsa legatura.Astfel,la o umiditate relativa a aerului de
60% si mai mult,incendiul nu se poate propaga; la o umiditate relativa de 50-55%,propagarea incendiului se face foarte incet;
la o umiditate de 40-50% poate avea loc un incendiu limitat la suprafata solului; la 30-40% umiditate este posibil un incendiu
la suprafata solului,care sub influenta vintului se poate intinde repede iar umiditatea relativa pina la 25% pericolul de
incendiu este ridicat.

1.3.TEMPERATURA AERULUI

Temperatura aerului din atmosfera determina in principiu,producerea tuturor fenomenelor meteorologice care se
produc in aer.Temperatura defineste starea atmosferei.
De temperatura depind: gradul de stabilitatea a aerului; umiditatea aerului; condensarea vaporilor de
apa,precipitatiile si varianta presiunii atmosferice.Temperatura ridicata grabeste procesul de evaporare a apei deci micsoreaza
umiditatea din materialele combustibile.Prin cresterea temperaturii se micsoreaza cantitatea de caldura necesara pentru
aprinderea acestora.Corpurile cu capacitate calorifica redusa,cum sunt paiele,ori emanatiile de gaze naturale,atunci cind au
temperatura ridicata si vin in contact cu sursa de apridere,se aprind foarte usor,dind nastere la incendii de lanuri de culturi
intregi etc.
Temperatura coborita a aerului micsoreaza,in general,intensitatea incendiilor si nu favorizeaza propagarea lor.
Cu cit incendiul este mai mare,cu atit schimbul de aer se face mai intens si in consecinta arderea este mai violenta.La
asemenea incendii de mari proportii deplasarea aerului este atit de puternica incit imbraca forma asa ziselor „furtuni de
foc”,care fac aproape imposibila stingerea incendiilor.

1.4.VANTUL

Deplasarea aerului sau vintul se defineste prin doua elemente : directia de unde bate vintul si viteza cu care
sufla.Vintul este agentul meteorologic care are cea mai mare influenta asupra incendiilor,deoarece in primul rind aduce la
locul incendiului masa de aer cu oxigen proaspat,inlocuind aerul al carui oxigen a fost consumat de incendiu si in al doilea
rind mareste viteza de ardere si raspindeste particulele incandescente la mari distante,contribuind in acest fel la propagarea
incendiului pe suprafete mari.
Cu cit un vint este mai uscat si mai cald,cu atit ajuta mai mult la dezvoltarea si propagarea incendiului.
In tara noastra,vinturile mai intense au loc iarna,primavara si toamna ,anotimpuri in care incendiile,in general se
produc violent.

1.5.PRESIUNEA ATMOSFERICA

Presiunea atmosferica este presiunea statica exercitata de catre atmosfera.Valoarea presiunii atmosferice la nivelul
solului este de aproximativ 760 mm Hg/cm² (1,0033 kgf/cm²).
Din cauza compresibilitatii aerului,presiunea si densitatea atmosferei descresc cind inaltimea creste,la inceput mai
repede si apoi din ce in ce mai incet.Variatia presiunii atmosferice in raport cu inaltimea se arata in tabelul XIII.1.5.1.

Tabelul XIII.1.5.1.

Variatia presiunii atmosferice in raport cu inaltimea

Presiunea Presiunea Presiunea

Inaltimea [cm] atmosferica Inaltimea [km] atmosferica Inaltimea [km] atmosferica
[mmHg] [mmHg] [mmHg]
5 403 11
0 760 170
6 352 12
1 674 110
7 306 15
2 596 89
8 226 20
3 525 41
9 230 30
4 461 7
10 198

O jumatate din masa totala a atmosferei este cuprinsa intre pamint si inaltimea de 5 km.Pina la 10 km se gasesc 2/3
din masa atmosferei,iar pina la 20 de km,9/10 din aceasta masa.
Numarul incendiilor semnalate in situatii cu presiune atmosferica ridicata este cu mult mai mare decit cel al
incendiilor declansate in regimul atmosferic cu presiune scazuta.

2.PERICOLUL DE INCENDIU SI DE EXPLOZIE CREAT DE TRASNET

In fiecare zi,in intregul globul pamintesc se produc aproximativ 300 furtuni.Aceste instabilitati atmosferice
accentuate se caracterizeaza prin vint puternic,aglomerari de nori,averse si descarcari electrice.
Frecventa furtunurilor,ploilor si descarcarilor electrice difera de la regiune la regiune.Datorita descarcarilor electrice
atmosferice,in timpul furtunilor se pot produce distrugeri de diferite feluri,incendii etc.
Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori sau in interiorul unui nor se numeste fulger.
Lungimea obisnuita a scinteilor electrice care strabat norii sub forma de fulger este de 0,1-2 km,dar uneori poate sa
ajunga la 10-15 km.Viteza de propagare este de 100 km/s,iar durata intre 0,001-0,002 s.
Intesitatea curentului pe care il transporta este de ordinul a 10000 pina la 20000 A,iar a tensiunii electrice intre 30-
250 MV.
Din 4200 descarcari masurate s-a constatat ca in nori se produc 3200,iar intre nori si pamint 1000 descarcari.
Dupa aspectul exterior,fulgerul poate fi difuz (produs in interiorul unui loc,cu aspect difuz) si globular (produs in
timpul starilor de furtuna caracterizat prin aparitia unui glob luminos de citva centimetrii diametru si care se deplaseaza sub
influenta curentilor de aer,coboara catre pamint,ocolind in general obstacolele.Fulgerul globular patrunde in incaperi,pe usi si
ferestre lasate deschise,iese eventual pe cos si dispare,fie cu explozie,fie fara zgomot,la atingerea unui obiect sau a peretilor.
Daca diferenta de tensiune intre nori si pamint ajunge atit de mare,incit poate strapunge aerul care joaca rolul unui
izolator,se poate produce o descarcare electrica.
Descarcarea electrica de mare intensitate,care se produce pe timp de furtuna,intre nori si pamint se numeste trasnet.
Amplitudinea curentului poate sa ajunga de la 20 kA la 150 kA si chiar 200 kA.
Frecventa trasnetelor depinde de numarul furtunilor care se produc intr-o anumita regiune.In functie de numarul
mediu anual de zile cu furtuni se stabilesc zonele care alcatuiesc harta keraunica a tarii.Cele mai frecvente descarcari de
trasnet se produc in zona muntoasa,unde numarul mediu anual de zile de furtuni depaseste cifra 30.Harta keraunica se
stabileste in deplina concordanta si cu numarul de incendii cauzate de trasnet,izbucnite in zonele respective.
In perioada anilor 1961-1970 au izbucnite in tara noastra 2542 de incendii cauzate de trasnet.Dintre acestea 57 s-au
declansat in sectoarele industriale,22 in regiuni paduroase,503 la obiective agricole,7 la santiere si 1831 in sectorul
particular ,in special in mediu rural.In anul 1971 numarul incendiilor izbucnite din cauza trasnetului s-a ridicat la 271.
Judetele in care au izbucnit cele mai multe incendii sunt cauzate de trasnet fac parte din zonele cu numarul cel mai
mare de furtunui dintr-un an.Astfel,majoritatea incendiilor datorita trasnetelor s-au produs si se produc in judetele
Alba,Bihor,Cluj,Harghita,Hunedoara,Maramures,Mures,Satu-Mare,Suceava.
Deoarece trasnetul este un fenomen electric,el poate produce acelasi efect ca orice trecere de curent intr-un
conductor sau printr-un materiale rau conductor ori izolant.
Trasnetul produce urmatoarele efecte: calorice,mecanice (electromagnetice); chimice; fiziologice; deranjamente
nervoase; actiunea asupra inimii.
 Din punctul de vedere al pericolului de incendiu intereseaza efectul termic.
Daca trasnetul trece printr-un conductor metaliccu sectiunea suficient de mare (de ex: conductoarele pentru
paratrasnete,rezistenta este atit de mica incit pericolul de incendiu este redus).
Dimpotriva,la trecerea prin sirme subtiri,sirma de antena etc.,s-au constatat urme vizibile de incalzire,ori topirea
acestora.Contactele imperfecte prezinta,de asemenea un mare pericol pentru circuitele prin care se scurge curentul de trasnet.
La slabirea contactelor unor instalatii,chiar si de paratrasnete,se produce topirea metalului care poate sa aprinda
materialele inflamabile din jur,in special amestecurile de vapori-aer sau gaz-aer.
La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate,o mare parte din energie este transformata in
caldura,care vaporizeaza apa continuta de materialele respective (de ex.,in lemn,caramida).Din cauza suprapresiunii produse
de evacuarea rapida a apei si a duratei reduse a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor,stilpilor de
lemn,grinzilor si zidurilor.Sunt si cazuri cind la trecerea curentului electric prin diverse obiecte,acestea se incalzesc in asa
masura,incit se poate ajunge la temperatura de aprindere a materialelor din care sunt confectionate.In acest caz trasnetul
devine cauza de incendiu.
La trecerea trasnetului de intensitate mare si durata mica prin unele materiale combustibile,acestea nu sunt aprinse,ci
imprastiate (paie,fin etc.).Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si durata mare,aprinderea lor este posibila.
Trasnetul poate sa loveasca direct intr-un obiectiv (actiune principala) sau sa patrunda in interior prin intermediul
retelei de iluminat,de apa etc. (actiune secundara).De regula,descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de
mica intensitate.
Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.Deseori insa se produc deteriori cauzate de
trasnet,fara a se declansa vreun incendiu.Acestea se limiteaza,de obicei,la dezveliri partiale ale acoperisului ,craparea
zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si de durata
mare,aprinderea lor este posibila.
Trasnetul poate sa loveasca intr-un obiectiv (actiunea principala) sau sa patrunda in interior prin intermediul retelei
de iluminat,de apa etc.(actiunea secundara).De regula descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica
intensitate.
Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.
Deseori insa se produc deteriorari cauzate de trasnet.fara a se declasa vreun incendiu.Acestea se limiteaza,de obiecei
la dezveliri partiale ale acoperisului,craparea zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca trasnetul loveste
intr-o stinga are loc o farmitare a acesteia la suprafata.
La descarcarea curentului de trasnet prin corpul omenesc,pericolul principal care apare este cel al producerii
fibrilatiei inimii.Trasnetul cazut direct pe corpul omenesc este de cele mai multe ori mortal.Dintr-o statistica straina intocmita
pe o anumita perioada de timp reiese ca din cele 270 persoane lovite de trasnet numai 30 au supravietuit.
Oamenii,pentru a evita loviturile de trasnet,vor alege ca adapost,in primul rind cladiri cu acoperis metalic prevazut
cu cadru metalic sau cu paratrasnete.In cazul ca nu este posibil adapostirea se va face in orice alta cladire.
Pe timpul unei furtuni nu e recomandabil sa se urce spre virful unui deal sau sa ramina in terenuri deschise si
libere.Se vor evita de asemenea copacii izolati,stilpii liniilor telefonice si electrice.
Pentru evitarea loviturilor de trasnet este recomandabil asezarea pe sol in genunchi ori pe partea posterioara a
picioarelor (pozitia traditionala de sedere a japonezilor sau pe vine).
Protectia animalelor impotriva descarcarilor atmosferice se poate asigura prin indepartarea acestora de gardurile de
sirma,de arbotii izolat etc.

3.CRITERII DE PREVEDERE SI AMPLASAREA INSTALATIILOR CONTRA TRASNETULUI

PROTECTIA CONTRA TRASNETULUI

Domeniul de aplicare,prescriptiile comune tuturot instalatiilor de paratrasnet,cit si cele ale constructiilor cu caracter
special,se arata in normativul de specialitate.
Protectia contra trasnetului a contructiilor si instalatiilor tehnologice executate in interior se realizeaza astfel:
- normala (pentru categoriile C,D,E pericol de incendiu,sau intarita (categoriile A,B pericol de incendiu),impotriva
efectelor directe ale trasnetului;
- suplimentara (pentru constructiile A si B si instalatiile exterioare de fluide combustibile),impotriva efectelor
secundare ale trasnetului si (la LEA care intra direct in cladiri,impotriva supratensiunilor atmosferice.
Instalatiile de protectie contra trasnetului sunt obligatorii la:
- cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoriile A,B pericol de incendiu;
- cladiri cu aglomerari de persoane (sali,hoteluri,camine,biserici etc.,cu peste 400 locuri,scoli cu peste 10 sali,spitale
si similare,cu peste 75 de paturi,restaurante si magazine de peste 1000 m²,statii de calatori de categoriile I,II,de peste 300
persoane aglomeratie maxima sau III,IV de pe liniile principale);
- cladiri care adapostesc valori importante culturale sau tehnico-economice (expozitii,muzee,arhive,monumente
istorice,centrale electrice si de comunicatii etc.);
- cladiri de locuit cu P+II niveluri,hoteluri si camine cu inaltimea de peste 28 m;
- grajduri cu animale mari (peste 200 capete),sau mari si de rasa (indiferent de capacitate);
- cladiri mai inalte de 10 m si de doua ori mai mari fata de cele din jur.
In zonele unde K ≥ 30 se prevad instalatii de protectie contra trasnetului (IPT) si pentru:
- cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoria C pericol de incendiu;
- cele de categoriile D,E, izolate (nimic in jur pe o raza de 25 m);
- grajduri de animale mari de 100-200 capete;
- depozite deschise de baza cu materiale cu pericol de incendiu.
 De asemenea,se prevad IPT in spatii care au destinatia cu cel mai mare pericol de incendiu dintr-o cladire,indiferent
de nivel.In cazul cind constructia care urmeaza sa fie proiectata este de categoria C,D,E si intra in zona de protectie a unei
IPT vecine,aceasta nu va fi prevazuta IPT.
Amplasarea IPT se poate face:
- pe constructie-normal;
- in interiorul constructiei-exceptional,cu justificare (imposibilitate de montaj,aspect necorespuzator),si numai
conductoarele de coborire din cladirile din categoriile D,E,I-II-III;
- indiferent de constructie numai pentru categoriile A,B justificat tehnico-economic,imposibil de executat sau la
obiectivele speciale cu pericol mare de explozie (constructii pirotehnnice,rezervare de gaz si similare).

4.COMPUNEREA INSTALATIILOR DE PARATRASNETE

4.1.ELEMENTE DE CAPTARE

Elementele de captare au rolul de a prelua descarcarea trasnetului fiind de o mare importanta in determinarea a doua
caracteristici principale ale unui paratrasnet si anume,zona de protectie si unghiul de protectie.
Zona de protectie este spatiul in care,cu un suficient grad de siguranta,o constructie sau o instalatie poate fi ferita de
lovitura directa a unui trasnet.
Aceasta zona se determina cu o anumita probabilitate,prin calcul sau grafic cu ajutorul monogramelor.
Unghiul de protectie este unghiul sub care este vazuta aria zonei de protectie din elementul de captare.Valoarea
acestui unghi depinde de tipul elementului de captare.
Dispozitivele de captare pot fi sub forma de tija de captare care,montate pe constructii,de tip cablu sau in cazuri
speciale de tip plasa din sirma de otel.
Elementele de captare ale instalatiei paratrasnet se monteaza pe partea cea mai inalta a constructiilor si instalatiilor
tehnologice.Elementul de captare sub forma de tija este recomandabil sa se foloseasca la constructii turn,cosuri de fabrica si
acoperisuri cu pante repezi.
La acoperisurile cu deschideri mari,cu deschidere mica si de tip shed se folosesc elemente de tip cablu,conductoarele
respective urmind traseul jgeaburilor,coamelor de acoperirs,marginilor constructiilor,acoperisurilor etc.

4.2.ELEMENTE DE COBORIRE

Conductoarele de coborire trebuie sa aiba aceleasi dimensiuni ca si elementele de captare.Numarul elementelor de

coborire variaza in raport cu lungimea cladirii.Ca elemente de coborire pot fi utilizate si partile metalice ale constructiei,cu
conditia ca ele sa aiba continuitate electrica, in intreaga inaltime a acesteia si o sectiune suficienta (minimum 100
mm²).Conditiile respective pot fi indeplinite de scheletele si armaturile metalice ale cladirilor din beton armat,conductele de
apa,burlanele de ploaie,scarile metalice de incendiu etc.
La constructiile in care se desfasoara procese tehnologice de categoriile A,B,C pericol de incendiu nu este admisa
folosirea elementelor metalice ale cladirii drept conductoare principale de coborire.De asemenea nici conductele de gaze si
lichide inflamabile nu pot fi folosite ca elemente de coborire a instalatiei de paratrasnet.Conductoarele de coborire trebuie sa
urmeze calea cea mai simpla si cea mai scurta de la tija de captare si pina la legatura cu elementul de legare la pamint.
De asemenea,este recomandabil ca aceste conductoare sa urmeze un traseu cit mai putin accesibil,deoarece atingerea
lor in momentul producerii trasnetului este periculoasa.
Anumite reguli trebuie respectate si in ceea ce priveste distantele dintre conductoarele instalatiei de paratrasnet si
instalatiile electrice,telefonice sau radiofonice si de semnalizare a incendiilor.

4.3.ELEMENTE DE LEGARE LA PAMINT

Ca elemente de legare la pamint sunt folosite prizele de pamint.Toate elementele de coborire se leaga la prize de
pamint.De regula,legarea elementelor de coborire se face la o priza de pamint unica,care,la rindul ei poate fi individuala sau
comuna cu prizele de pamint ale instalatiilor electrice montate in cladiri.
Prizele de legare la pamint se impart in doua categorii principale: naturale si artificiale .
Prizele de pamint naturale sunt considerate acele elemente metalice bune conducatoare de electricitate care au un
contact permanent cu solul; sunt destinate diferitelor scopuri,insa in acelasi timp pot fi folosite si la scurgerea curentiilor
electrici.
Drept prize naturale pot fi considerate elementele metalice ale constructiilor-ingropate direct in pamint sau in
fundatii de beton si beton armat,chiar si sprijnite de pamint cum ar fi de exemplu estacadele,elevatoarele sau diferite alte
elemente sub forma de talpi,stilpi sau alte elemente de constructie din beton armat care sunt in contact electric cu
pamintul,precum si invelisurile metalice ingropate in pamant cu execeptia celor de aluminiu.Prizele de pamant artificiale sunt
construite special pentru a asigura scurgerea curentului electic al trasnetului in pamint.Ca atare ele nu pot fi folosite in alte
scopuri.Acest gen de priza se utilizeaza numai in cazul cind nu exista priza naturala sau aceasta nu are rezistenta suficienta
sau cind folosirea prizei arficiale este prevazuta in norme sau cind cea naturala este inaccesibila.
Pentru asigurarea unor conductivitati electrice corespunzatoare a prizei de legare la pamint este necesar in contact
bun al acesteia cu solul,fapt ce se poate realiza prin baterea pamintului cu maiul,udarea cu apa sau prin introducerea
electrozilor in sol prin batere.Priza de pamint trebuie sa aiba o anumita rezistenta la coroziuni si la solicitari mecanice.
La alegerea locului de fixare a prizelor de legare la pamint se cer a fi respectate anumite distante de constructiile si
insatalatiile protejate contra tranetelor,acestea se determina prin calcule sau cu ajutorul monogramelor.
 La amplasarea prizelor se va verifica ca in apropiere sa nu existe conducte metalice ingropate,cabluri etc. pentru a
exclude posibilitatea transportului prin aceste conducte a potentialelor inalte in cladirile protejate.

5.INSTALATII DE PROTECTIE MONTATE PE CONSTRUCTII CONTRA EFECTELOR DIRECTE ALE

TRASNETULUI

La acest tip de instalatii drept conductoare de captare se folosesc in principal elemente metalice ale constructiilor si
instalatiilor tehnologice excterioare cu conditia de a se asigura dimensiunile minime (s≥100 mm²; g≥ 0,5 mm tabla),precum si
continuitatea electrica.Astfel:
- rezervoarele de lichide combustibile cu corn si capac metalic supraterane si semiingropate daca sunt prevazute cu:
dispozitive opritoare de flacari,supape de respiratie pentru presiuni si vid,grosimea tablei peste 5 mm,imbinari sudate si
nituite,capacul legat electric la corpul rezervorului,iar atunci cind este flotant si la pamint,toate conductele rezervorului legate
electric la pamint;
- conductele metalice pentru fluidele combustibile cu grosimea minima de 5 mm,montate la cel putin 4 m de sol,care
vor fi insa legate la prize de pamint proprii separate de maximum 20 Ω la intervale de 20-25 m in lungime de conducta; la
conductele metalice montate mai jos de 4 m se vor folosi prize de pamint de maximum 20 Ω,la 200-300 m lungime de
conducta;
- cosurile si turnurile de racire metalice impreuna cu cablurile de ancorare care se leaga la elementele metalice din
pamint;
- cladirile C,D si E pericol de incendiu si de grad de rezistenta I,II si III,cu acoperis din tabla sau materiale izolate
prinse pe schelet metalic cu piese metalice la distante fixe;
- elementele metalice ale acoperisului (cornise,coame,jgeaburi,balustrade de protectie superioare ale turnurilor de
racire etc.) si alte elemente metalice care ies din planul acoperisului (cosuri de ventilatie si de fum,crucile turlelor bisericilor
etc.); daca ies cu 0,5 m din planul acoperisului se folosesc,cind este cazul,tije de OL Ø 16 mm inalte cit asigura zona de
protectie a elementului respectiv.Daca nu este posibil se folosesc drept elemente de captare,conductoare anume destinate ca
de exemplu OL-Zn (banda cu s≥ 50 mm²; g≥ 2,5 mm sau rotund Ø ≥ 8 mm) sau OL grunduit si vospit anticoroziv in doua
straturi (banda cu s≥ 100 mm²; g≥ 4 mm sau rotund Ø ≥ 12 mm).
Montajul se face aparent in diferite modulri:
- sistem retea (la acoperisurile plate sau cu coama la h ≤ 1 m de streasina,cu ochiuri de maximum 20x20 – normal
sau 10x10 m – intarit;
- sistem de coama (la acoperisurile in pante,cu seduri,cu conducta pe coama si pentru α < 30° si pe marginea
acoperisului);
- tija (la acoperisurile in piramida sau cu coama scurta,la turnuri,cosuri si similate);
- combinat (la acoperisurile complexe – elementele nemetalice care ies din planul acoperisului se prevad cu rama
metalica sau cu tija,functie de inaltime.
Ca conductele de coborire se pot folosi cu prioritate elementele metalice ale constructiilor si instalatiilor tehnologice
exterioare care indeplinesc conditiile de sectiune si continuitate electrica ca de exemplu: scheletul,peretii si armaturile din
metal,inclusiv scheletul metalic al cladirilor de IV si V rezistente la foc; elementele metalice verticale pentru categoriilde
D,E,pericol de incendiu si gradul I,II si III rezistenta la foc (conducte de apa si incalzire,scari metalice de incendiu,burlane de
scurgere etc.,fiind excluse conductele de gaze naturale si fluide combustibile); cind nu exista continuitate electrica se folosesc
ca conductoare auxiliare legate la conductoarele principale de coborite.
Daca cele aratate mai sus nu sunt posibile,pentru elementele de coborire se folosesc materialele indicate la
conductoarele de captare.Se precizeaza ca la cosuri,pe portiunea expusa fumului sau gazelor evaucate,minimum 3 m in jos de
gura cosului,se folosesc OL-Zn Ø 16 mm sau 40x4 mm,restul coboririi fiind de Ø 10 mm sau 30x3 mm.
Numarul si dispunerea coboririlor principale depinde de dimensiunile cladirii si formele acoperisului.
Montarea conductoarelor de coborire se face obisnuit pe exterior,exeptional in interior (acest aspect
pretentios,dificultate deosebita de executie etc.),insa numai la cladirile D,E – I,II,III.
La pozarea aparenta exterioara se alege drumul ce mai scurt,dar nu prin luminatoare,balcoane,logii etc.; pe fatade
este admisa montarea ingropata a maximum 50% din coboriri la constructiile din lemn,caramida si beton armat cu asigurarea
protectiei fata de materialele combustibile.
Montarea in inteterior fie ingropat sau aparent se va executa ferit de contactul sau apropierea de materialele
combustibile (se va folosi protejarea cu material incombustibil si electroizolant).
Priza de pamint va fi comuna in mod obisnuit cu priza de pamant pentru protectia contra electrocutarii,Daca nu este
posibil,se prevede priza de pamint proprie cu precadere naturala,exceptional artificiala.Priza de pamint artificiala se monteaza
fata de fundatia constructiei proprii la 1,5-5 m cu electrozi uniformi distribuiti in jurul constructiei si protejati cu
beton.Prizele de pamint proprii se leaga la reteaua generala de legare la pamint a incintei,numai daca sunt la mai putin de 20
m.La priza comuna se leaga toate prizele de folosire aflate la mai putin de 20 m si toate elementele metalice neincluse in priza
situate la mai putin de 2 m.
Rezistenta de dispersie a prizei de pamint proprie – naturala pentru categoria de pericol de incendiu al constructiilor
A,B,C,D,E este de 2,5/5 Ω,iar pentru IPT artificiala 5/10Ω.

6.INSTALATII DE PROTECTIE MONTATE INDEPENDENT DE CONSTRUCTII CONTRA EFECTELOR

DIRECTE ALE TRASNETULUI

Conductoarele de captare sunt formate din tije de OL – Zn sau OL grunduit si vopsit anticoroziv Ø 20 mm si l ≥ 1
m,montate pe catarge (stilpi din beton,beton armat,metal).Numarul,inaltimea si dispunerea catargelor se stabilesc prin
calcul,in raport de zona de protectie respectiva,avindu-se in vedere urmatoarele: inaltimea unui catarg nu poate fi mai redusa
decit jumatate din distanta fata de catargul vecin; distanta dintre virful tijei si marginea constructiei protejate va fi de cel putin
5 m,iar la gazometre si alte recipiente similare de maximum 3 m fata de virful tevii de aerisire.
Conductoarele de coborire sunt formate din armatura sau corpul metal al stilpului cu respectarea conditiilor de
sectiune si continuitate precum si din conductoare anume destinate.
Priza de pamind,in cazul cind este posibil,se monteaza la minimum 5 m de alte prize,asigurindu-se R p ≤ 5 (10 Ω)
naturala (artificiala; cind nu e posibila separarea,se utilizeaza prize comune cu R p ≤ 2,5 (5) Ω naturale (artificiale).

7.INSTALATII DE PROTECTIE CONTRA EFECTELOR SECUNDARE ALE TRASNETULUI

Pentru egalizarea potentialelor produse de descarea trasnetului la constructiile de categoriile A,B se folosesc coducte
orizontale in sistem inchis la distante de 10-15 m pe verticala legate la coborire si elemente metalice vecine care intra si ies in
cladiri,cu exceptia conductelor de fluide combustibile,toate legandu-se la pamint la intrari si iesiri.

8.PROTECTIA CONTRA DESCARCARILOR LATERALE

Intre doua puncte apropiate a unei conducte IPT sau intre o conducta IPT si un element metalic de constructie sau
instalatie.Protectia contra descarcarilor naturale se calculeaza astfel:
D= LB/10 ; respectiv D=0,3 Rp+ LC/10 n ;
LB,LC – lungimea buclei,respectiv a conductei de coborire din locul de apropiere pina la pamint [m];
Rp – este rezistenta de dispersie a prizei de pamint [Ω];
n – numarul conductelor de coborire
Intre conductele IPT si elementele de constructie combustibile se vor respecta:
60 cm de coama acoperisului;
40 cm de acoperis;
20 cm de pereti;
- nu se normeaza distantele fata de elementele incombustibile;
Daca distantele arate mai sus nu pot fi respectate:
- in primul caz elementele metalice vor fi legate direct sau prin descarcatoare,pe drumul cel mai scurt,la IPT.Fac
exceptie situatiile cind descarcatoarele nu-s permise in incaperi de categoriile A,B; masura nu se refera la instalatiile electrice
din cladiri cu structura complet metalica sau inglobata in structura de beton armat de mare suprafata,daca priza de pamint este
comuna si nici la conductele de protectie PATD;
- in al doilea caz se vor monta materiale incombustibile si electro-izolante in spatiile de apropiere.

9.PROTECTIA CONTRA DESCARCARILOR ELECTRICE ATMOSFERICE IN MEDIUL RURAL

Numarul relativ mare de incenii izbucnite in mediul rural,in special la depozitele de furaje si grajduri de animale,a
determinat luarea unor masuri speciale de protectie.
Din anul 1982,incepind cu judetele Timis si Brasov,s-a trecut la construirea de instalatii de paratrasnete in
agricultura,care acolo unde au fost bine realizate au dat rezultate.
Detaliile constructive sunt aratate in tabelul XIII.

Tabelul XIII

Detaliile constructive pentru paratrasnete in agricultura

Poz Denumirea Dimensiunile [mm] Buc STAS

1 2 3 4 5
DETALIUL A
P1 Tija din otel beton OB 38 Ø 16; l= 1850 1 438-67
P2 Inel din tabla groasa 50 x 16; l=60 2 437-67
Tija din teava OL pentru constructii
404-71
P3 laminate la cald sau sudate 57 x 3,5; l=3300 1
7657-71
longitudinal
DETALIUL B
PK 1 Inel din tabla groasa 68,5; l=60 1 437-67
404-71
PK 2 Tija din teava OL 57 x 3,5; l=3300 1
7657-71
404-71
PK 3 Tija din teava OL 76 x 4 l=3300 1
7657-71
PK 4 Otel rotund OL 37 Ø 5; l=50 5 333-71
DETALIUL C
PK 1 Inel din tabla groasa 86 x 6; l=60 1 437-67
404-71
PK 2 Teava din OL 76 x 4 l=3300 1
7657-71
404-71
PK 3 Tija din teava OL 80 x 5 l=3300 1
7657-71
 PK 4 Otel rotund OL 37 Ø 6; l=50 3 333-71
DETALIUL D
PK 1 Otel din tabla groasa 78 x 16; l=60 1 437-67
404-71
PK 2 Tija din teava OL 89 x 5 l=3300 1
7657-71
404-71
PK 3 Tija din teava OL 133 x 5; l=3300 1
7657-71
PK 4 Otel rotund OL 37 Ø 16; l=50 3 333-71
DETALIUL E
PK 1 Inel din tabla groasa 144 x 5; l=60 1 437-67
404-71
PK 2 Tija din teava OL 133 x 5; l=3300 1
7657-71
404-71
PK 3 Tija din teava OL 159 x 7; l=5000 1
7657-71
PK 4 Otel rotund OL 37 Ø 5; l= 50 3 333-71

Tipul de paratrasnet prezentat mai sus pentru protectia depozitelor de furaje si grajduri de animale prezinta un model
in acest domeniu,organele responsabile pot adopta si alte modele,care sa asigure o eficacitate sporita.Materialele necesare
pentru realizarea instalatiilor de paratrasnet folosite in mediul rural pentru protectia diverselor obiective sunt accesibile si
cantitativ reduse,ceea ce face posibila folosirea unor instalatii similare si in majoritatea obiectivelor din mediu rural situate in
regiuni unde frecventa trasnetelor este mare.

10.CALCULUL ZONEI DE PROTECTIE CONTRA INCENDIILOR

La proiectarea si construirea unei instalatii de protectie contra trasnetelor se au in vedere pericolul de distrugere de
catre curentii de trasnet,natura si suprafata construita care trebuie protejate,intensitatea descarcarilor atmosferice in regiunea
geografica respectiva,natura terenului,gradul de umiditate sau de uscaciune,importanta economico-politica a
obiectivului,precum si alti factori.
Una din principalele elemente care trebuie determinate si verificate este zona de protectie.
Prin zona de protectie a unui paratrasnet se intelege spatiul in care,cu un suficient grad de siguranta,o constructie nu
poate fi lovita direct de catre trasnet.
Zonele de protectie se pot determina grafic prin calculul sau cu ajutorul monogramelor.
Paratrasnet simplu cu tija.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile:
rx=1,5 (h-1,25 hx),pentru 0 ≤ hx ≤ 2/3 h;
rx= 0,75 (h-hx),pentru 2/3 ≤ hx ≤ h;
rx – raza zonei de protectie [m];
h – inaltimea paratrasnetului [m];
hx – inaltimea constructiei protejate [m].

Paratrasnet simplu cu cablu.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile:

rx – 1,25 (h-1,25 hx),pentru 0 ≤ hx ≤ 2/3 h;
rx = 0,625 (h-hx),pentru 2/3 ≤ hx ≤ h.

Paratrasnet dublu cu tija – de aceeasi inaltime.Zona de protectie a unui paratrasnet dublu cu tija de aceeasi
inaltime,insa mai mic cu 60 m.
Distanta dintre paratrasnete se ia egala cu a.Constructia laterala a zonei se executa pentru fiecare paratrasnet la fel
ca cel simplu cu tija.
Latimea zonei de protectie la jumatatea distantei dintre paratrasnet la sol este egala cu 2 r0,iar la inaltimea hx cu 2 rox.
Eficacitatea unui paratrasnet dublu cu tija este in functie de distanta a dintre paratrasnete,care nu poate fi marita prea
mult.
La a ≤ 5h limita superioara de protectie este conturata de arcul AB, iar la 2a= 5,3 h arcul Ab atinge linia
orizontala,adica terenul si in acest caz h0=0.
Daca distanta a dintre paratrasnete depaseste 5,3 h,se formeaza un mare decalaj al zonei de protectie,iar la a=6h
inceteaza influenta reciproca a ambelor paratrasnete,ele devenind cu actiune independenta,adica paratrasnete simple cu tije.
Pentru calculul lui ho si h se poate folosi relatia:
h0=4h - √9h²+0,25a².
Deci,daca se cunoaste h0 (inaltimea minima) si a,atunci cele doua paratrasnete se calculeaza astfel:

h=0,571h0+√0,183 h²0+0,0357a².

Paratrasnetul dublu cu tije de inaltimi diferite.Se construieste mai intii zona de protectie a celui mai inalt
paratrasnet,considerindu-l simplu cu tija dupa care se duce la inaltimea hi,care reprezinta inaltimea celei de a doua tije,o
paralela la linia orizontala,ce reprezinta nivelul solului,pina intilneste zona de protectie a paratrasnetului mai inalt,in punctul
M.Distanta de la punctul M pina la sol se considera un paratrasnet fictiv,care formeaza cu h 1 un paratrasnet dublu de aceeasi
inaltime (h1),distanta dintre ele fiind egala cu a.Partile frontale ale zonei de protectie se determina la fel ca la un paratrasnet
dublu cu tija.
 Partea centrala a zonei de protectie se determina ca la un paratrasnet dublu cu tije de aceeasi inaltime.
Paratrasnet multiplu cu tije de aceeasi inaltime.Zona de protectie se determina dupa aceleasi regului ca in cazul
paratrasnetelor simple luate doua cite doua si calculate ca paratrasnete duble.
Suprafata din interiorul paratrasnetului multiplu este mult mai bine protejata decit partile exterioare limitate de
zonele de protectie ale paratrasnetelor simple si duble.
Suprafat triunghiului este bine protejata la inaltimea hi daca rox este mai mare sau egal decit 0.Valorile r0 si rox se
determina la fel ca la paratrasnetele simple si duble.Punctele 01,02 si 03 indica pozitia celor trei paratrasnete cu tija in plan.

Paratrasnet cu cablu.Inaltimea minima a zonei de protectie se poate determina cu relatia:

ho= 3h-√4h²+0,25a².

In cazul cind se cunosc inaltimea h0,distanta a si inaltimea zonei de protectie la mijlocul unui paratrasnet dublu cu
cablu,pentru h,se poate folosi relatia:
h=0,6h0+√o,16h²0+0,05a².

Pentru valori a/h≈4,4, valorile h0 si r0 se anuleaza si,pe masura ce distanta dintre cabluri creste,zona de protectie se
desface in doua; pentru a/h=5 influenta reciproca a celor doua paratrasnete dispare,fiecare actionind in acest caz independent.

11.PRIZELE DE PAMANT

Rezistenta prizei de pamant (rezistenta de trecere) se defineste ca raportul dintre tensiunea prizei fata de pamant si
curentul care trece prin priza de pamint in sol in regim stationar.
Rezistenta la impuls a unei prize de pamint se defineste ca raportul dintre tensiunea de impuls produsa de
descaricarile atmosferice apreciate prizei si curentului respectiv se stabileste priza; teoretic rezistenta de impuls se considera
egala cu rezistenta de trecere din momentul cind curentul atinge valoarea maxima.Pina la aceasta valoare,rezistenta la impuls
difera de rezistenta de trecere obisnuita a prizei,pe de o parte din cauza duratei extrem de scurte a impulsului,care conduce la
interventia inductantelor din interiorul prizei,iar pe de alta parte din cauza gradientilor de potentiali foarte mari,care
favorizeaza descarcarile prin arc din interiorul solului.
Rezistenta la impuls a unui electrod de punere la pamant Ri se determina in multimi rezistenta de trecere a
electrodului R cu un coeficient de impuls,definit ca raportul dintre rezistenta la impuls si rezistenta la trecere.Astfel:

Ri = aiR.
Valoarea coeficientului ai poate fi supraunitara sau subunitara,in raport de factorii care influenteaza valoarea acestui
coeficient.

14.Rezistenta la foc a materialelor de constructii si a cladirilor

 1.NOTIUNI PRIVIND PRINCIPALELE PROPRIETATI FIZICO-MECANICE ALE MATERIALELOR,
CONEXE MODULUI DE COMPORTARE LA FOC

1.1 SCHIMBAREA STARII DE AGREGARE

In general,in natura substantele se pot gasi in stare solida,lichida sau gazoasa in raport cu fortele de coeziune
intermoleculara care scad,de la starea solida la cea lichida si la cea gazoasa.Ca urmare,
corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinate,substantele lichide isi pastreaza volumul constant si
curg,iar cele gazoase ocupa intregul volum disponibil,functie de densitatea specifica.
Multe substante sub influenta temperaturii si presiunii pot trece dintr-o stare de agragare in alta prin fenomele de
topire si vaporizare,condesare si solidificare sau prin sublimare si desublimare.
De exemplu,gheata prin topire se transforma in apa si prin vaporizare in vapori de apa,iar in sens invers prin
condensare in vapori in apa lichida si prin solidificare in gheata.Daca in primul flux de transformari se absoarbe caldura ,in al
doilea flux se cedeaza caldura.
Fenomenele de trecere a substante dintr-o stare in alta au loc potrivit unor legi valabile,atit pentru topire,cit si
pentruvaporizare,cum sunt:
- topirea si vaporizarea substantelor pure,la presiune constanta,se produc la temperature bine determinate,constante si
caracteristice fiecarui substante;
- schimbarea starii de agregare a unei unitati de masa dintr-o substanta necesita o cantitate de caldura
determinanta,denumita cadura latenta specifica de transformare (topire,solidificare,vaporizare,condensare).
Prin topire,majoritatea substantelor isi maresc volumul,cu exceptia ghetii care si-l reduce.La vaporizare,marirea
volumului este mult accentuate.De exemplu,apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori,absorbind la vaporizare o caldura
specifica de 538,7 cal/g,la care se adauga aproximativ 85 calorii pentru a ajunge la fierbere,deci 623,7 cal/g.
Aceasta proprietate a apei o recomanda ca substanta de stingere a incendiilor foarte eficienta prin efectele de
racire,inabusire,daca este folosita sub forma de jet compact si de dislocare.
Unele corpuri,ina la presiune atmosferica,trec direct din starea solida in vapori prin fenomenul de sbulimare,cum
sunt iodul ,acidul benzonic,pentasulfura de fosfor,zapada carbonica (dioxidul de carbon lichefiat) clorura de amoniu etc.
Totodata sunt materiale (lemnul,hirtia etc.) care prin incalzire,in lipsa oxigenului initial se descompun,dind nastere la
diferite substante,unele fiind combustibile,care se pot aprinde ulterior foarte usor.
De asemenea,multe aliaje se topesc la temperaturi reduse fata de temperaturile de topire ale substantelor
componente.Pe acest fenomen se bazeaza constructia unor detectoare de incendiu si capete de pulverizare tip sprinkler
realizata din aliaje cutectice (Daracet,Lipowitz,Wood,Rose etc.).
In tabelul XIV-1.1 se arata temperaturile de topire a unor substante.

Temperatura de topire a unor substante

Substanta Temperatura de topire Substanta Temperature de topire

[°C] [°C]
Mercur - 38,87 Magneziu 650
Stearina 45 Aluminiu 660
Aliaj Daracet 50 Bronz 900
Parafina 54 Email 960
Aliaj Lipowitz 60 Sticla 800 – 1400
Aliaj Wood 66 Aur 1.064
Naftalina 80 Cupru 1.083
Aliaj Rose 94 Fonta 1.130 – 1.200
Sulf 119 Otel 1.300 – 1.500
Selac 150 Nichel 1.451
Staniu 232 Portelan 1.550
Plumb 327 Platina 1.773
Zinc 419 Cuart 1.730 – 2.000
Bromura de argint 434 Wolfram 3.380

In cazul amestecurilor de substante lichide,punctele de fierbere si implicit vaporizarea lor,au loc la praguri de
temperature stabilite pentru fiecare substanta,semnificativ fiind in acest sens procesul de distilare fractionata a produselor
petroliere.
Punctual de fierbere variaza direct proportional in functie de presiunea existenta la suprafata lichidului.De
exemplu,in cazanul cu abur,fierberea incepe la peste cu 100°C,iar intr-o coloana,de distilare in vid,fenomenul are loc sub
temperaturile determinate la presiunea atmosferica.
Evaporarea este tot o vaporizare,care are loc insa la suprafata unui lichid,la orice temperatura cuprinsa intre cea de
solidificare si cea de fierbere ,daca presiunea vaporilor lichidului considerat in spatiul de deasupra lichidului este inferioara
presiunii vaporilor saturati ai acestui lichid si daca presiunea atmosferica depaseste aceasta presiune a vaporilor saturati
(pentru a nu avea loc fierberea).
Viteza de evaporare se poate calcula cu urmatoarea formula empirica stabilita de Dalton:

v=KS(pm-p) [cm3/s];
H
K – constanta care depinde factori externi;
 S – suprafata libera a lichidului [cm²];
H – valoarea presiunii atmosferice [mm Hg];
pm -valoarea presiunii vaporilor nesaturati ai lichidului,existenti la suprafata lui [mm Hg];
p – valoarea presiunii lichidului considarat in spatiul de deasupra lichidului [mm Hg].
Punctul triplu al apei reprezinta o stare unica a acesteia,in care gheata,apa si vaporii pot exista simultan in
echilibru.Starea corespunde presiunii de 4,57 mm Hg si temperaturii de 0,0075°C.Punctul 0 este punctul triplu.Intre curbele
OP si Om apa se afla in stare lichida,intre curbele On si OP ca gheatza,iar sub curbele On si OM apa exista in stare de vapori.
Umiditatea relativa U reprezinta raportul dintre masa m a vaporilor de apa dintr-un volum dat din atmosfera si masa
M de vapori de apa,care ar satura atmosfera in aceleasi conditii,adica:
U= m
M
Intrucit vaporii asculta aproximativ de legea Boyle-Mariotte,rezulta:
ps
p – presiunea partiala a vaporilor de apa prezenti in atmosfera [at];
ps – presiunea vaporilor saturati la temperature aerului [at].
Lichefierea gazelor se realizeaza in multe cazuri prin comprimare izotermica pina se ajunge la starea critica cind
toata masa gazului se lichefiaza deodata.De exemplu,starea critica a CO2 este la temperatura critica de 31,1°C si la presiunea
critica de 7,6 at.Intrucit majoritatea gazelor,intre care azotul,aerul,oxigenul,heliul etc.,au o temperatura critica scazuta
,lichefierea lor se poate face prin realizarea unor amestecuri refrigirente sau prin evaporarea intensiva a unor substante.In
industrie,
Lichefierea gazelor se face prin metoda detentei,bazata pe proprietatea gazelor de a se raci la destindere brusca.

1.2. DILATAREA CORPURILOR SOLIDE SI LICHIDELOR

Sub efectul temperaturilor in crestere corpurilor se dilata,iara daca temperaturile scad corpurile se contracta
indiferent de starea lor de agregare.Variatiile mai mari au loc in mai mari au loc in directiile dimensiunilor predominante ale
corpurilor.
In cazul barelor,grinzilor si altor corpuri avind lungimea ca dimensiune predominanta ,dilatarea liniara se exprima
prin relatia:
∆1 = x10 ∆t sau lt= lo ( l + xΔt);
∆1 = lt - lo – modificarea lungimii sub efectul variatiei temperaturii Δt ;
lo – lungimea initiala [m];
lt - lungimea finala (la temperature t),[m];
x – coeficientul de dilatare liniara.
In tabelul XIV 1.2 se arata coeficientii de dilatare a unor substante.

Coeficientii de dilatare liniara a unor substante

a) Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide
Substanta x10 grd-1 in intervalul de temperature [°C]
0 - 100 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 0 – 800 0 – 1000
Aluminiu 23,8 42,5 25,5 26,5 27,4 - -
Argint 19,5 20 20,3 20,6 20,9 22,1 -
Aur 14,2 14,6 14,8 15 15,6 - -
Constantan
60% Cu – 15,2 15,6 16 16,4 16,8 - -
40% Ni
Cupru 16,5 16,9 17,2 17,7 18,1 18,1 -
Fonta 10,4 11 11,6 12,2 12,9 12,9 -
Nichel 13 13,7 14,3 14,9 15,2 15,2 16,8
Otel tare 11,7 12,2 12,8 13,3 13,8 13,8 -
Otel moale 12 13,6 13,1 13,6 14,1 14,1 -
Platina 9 9,1 9,3 9,4 9,5 9,5 10,2
Plumb 29 29,6 31,1 - - - -
Sticla de
cuart 0,5 0,6 0,6 0,6 0,6 0,6 0,5
Tungsten 4,5 4,5 4,7 4,7 4,5 4,6 4,6
Zinc 16,5 - - - - - -

b) Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide

Substanta x105 in intervalul de temperature [°C]
0 – 10 0 – 20 0 – 30 0 – 40 0 – 50 0 – 80 0 – 100
 Acetona 135 138 143 146 150
Benzene 120 120 123 125 127 134
Glicerina 50 50 50 51 52
Mercur 18,19 18,2 18,21 18,21 18,22 18,25 18,26
Toluen - 107 108 108 112 117

Corpurile solide de diferite nature se caracterizeaza si prin coeficientul de dilatare in volum xv.
Intrucit acest coeficient se schimba putin cu temperatura,in apropierea lui 0°C,relatia de modificare a volumului se poate
scrie:
V=V0 (1+xvt );
xv ≈ pentru corpurile isotope,care au aceleasi proprietati in toate directiile,sau:
xv ≈ x1 + x2 + x3 pentru corpurile solide anizotrope,coeficientii x1 , x2 si x3 fiind coeficienti de dilatare liniara pe 3
directii care formeaza doua cite doua unghiuri de 90°C.
Un vas gol,confectionat dintr-un material oarecare,se dilata la fel ca atunci cind spatiul din interiorul sau ar fi ocupat
de materialul vasului.
In cazul dilatarii termice apar forte insemnate.Astfel,la dilatarea termica a unei bare,aflata initial la 0°C datorita
alungirii ∆1=1xΔt apare o forta :
F= SEx∆t;
F – forta care se exercita pe suprafata S[ N ] ;
E – modulul lui Young,de elasticitate;
Aceeasi forta trebuie aplicata la captele barei pentru a impiedica contractarea ei la revenirea la 0°C.
Asemanator pentru a opri dilatarea unei bare,trebuie aplicata o forta care sa comprime bara,la temperature t,de la
lungimea l0 (1+x1),pina la lungimea l0 exprimata prin relatia:
F=SE. xt.
1+xt
Datorita cresterii temperaturii rezultate in caz de incendiu si dilatarii corpurilor,pot sa apara fenomene negative cum
sunt:
- fisurarea conductelor metalice sau caderea lor de pe reazeme,aparitia scurgerilor de produse din retelele de
transport si utilajele de vehiculare ca urmare a neetansitatilor aparute,indeosebi la armature din materiale diferite;
- deplasarea de pe reazame a unor elemente de rezistenta ale constructiilor (ferme,grinzi,estacade etc.);
- distrugerea unor structuri,mai ales metalice,ca urmare a eforturilor mari aparute pe unele directii ale nodurilor
acestora;
- imposibilitatea inchiderii unor usi,clapete si alte elemente de protectie deformate de temperatura;
- modificarea ceartamentului liniilor de cale ferata sau metrou;
- marirea peste limitele admise a axelor (arborilor ) unor utilaje dinamice;
- cedarea unor rezervoare si vase cu produse inflamabile la care coeficientii de dilatare pe diferite directii ai peretilor
si fundurilor sunt mari,iar rezistenta sudurilor si imbinarilor nu este corespunzatoare.
In domeniul prevenirii incendiilor fenomenul de dilatare este aplicat si in scopuri utile,cum este cazul detectoarelor
de incendiu pe principiul lamei bimetalice sai din aliaje eutectice ori cu recipient de aer,capetelor de pulverizare tip spinckler
cu fuzibil din aliaj eutectic sau cu capsula (bulb) cu lichid.
Dilatarea lichidelor se caracterizeaza cu ajutorul coeficientului de dilatare in volum,care are valori mult mai mari la
lichide decit la solide.
Pentru intervale limitate de temperatura,coeficientul de dilatare x poate fi considerat constant si inlocuit cu valoarea
lui medie pe domeniul considerat.Astfel,in vecinatatea lui 0°C,de exemplu,relatia de dilatare se poate scrie:
V=V0(1+xt);
Vo – valoarea volumului de lichid la 0ºC [m3];
V - valoarea volumului [m3] la temperatura t;
x - valoarea coeficientului de dilatare in vecinatatea lui 0ºC.
Experimental se poate masura intotdeauna un coeficient de dilatare aparenta a lichidului (a) prin metoda
picnometrului.Intre acest coeficient de x dilatare apatenta a lichidului si coeficientul de dilatare in volum x,al materialului din
care este facut vasul exista relatia aproximativa:
x ≈ a+xc.
Concomitent cu dilatarea reala a lichidului,independent de ce se intimpla cu vasul care-l contine,are loc o modificare
a densitatii lichidului a carei masurare permite determinarea coeficientului de dilatare termica,folosind relatia:
p= p0
1+xt
p – densitatea lichidului la temperatura t [kg/m3 sau g/cm3];
p0 – densitatea lichidului la 0ºC [kg/m3 sau g/cm3].
Apa prezinta o comportare „anormala” in variatia densitatii ei cu temperatura:
- de la 0ºC la 3,98º apa se contracta cu cresterea temperaturii;
- la 3,98ºC densitatea apei are un maxim (p=1,000 g/cm3),apoi scade continuu;
- la 10ºC densitatea este de aproximativ 0,997 g/cm3 .
Cresterea presiunii la volum constant este mai mare la lichide decit la gaze,ceea ce explica faptul ca un vas umplut
complet cu lichid explodeaza cu usurinta la incalzirea lui.
Presiunea moleculara interna de la suprafata lichidului este foarte ridicata si ca urmare a lichidele sunt practic
incompresibile.De exemplu la suprafata unui mol de apa (V=10 cm3) se exercita o presiune de 17.000 at.
 Tensiunea superficiala a lichidelor scade odata cu cresterea temperaturii,intrucit la temperaturi mai ridicate
moleculele posedind o energie cinetica medie mai mare,se dimineaza efectul atractiei moleculare interne.De asemenea
tensiunea superficiala depinde de mediul cu care se afla in contact lichidul.De exemplu,apa in contact cu aerul are tensiunea
superficiala de 73dyn/cm,iar in contact cu cloroformul 29dyn/cm.Existenta tensiunii superficiale la lichide permite formarea
spumelor folosite in stingerea incendiilor care sunt de faptaglomerari de bule de gaz (aer) sub stratul superficial al apei.
Presiunea conditionata de tensiunea superficiala intr-o bula de aer sferica,de raza 10-2 mm,aflata sub suprafata apei ,este de
aproximativ 0,06 at.

1.3 Proprietati termice ale gazelor

Comportarea gazelor la variatiile de temperatura constanta are loc dupa legea lui Gay-Lussac,exprima prin relatia:
ΔV= xΔt sau V=V0 (1+xΔt);
V0
ΔV = V-V0 – variatia volumului datorita dilatarii gazelor;
V0 – volumul initial [m3];
V – volumul final [m3];
x – constanta universala,coeficientul de dilatare a gazelor sub presiune:
x= 1 grd-1 ;
273,15
Δt =t-t0 variatia temperaturii [°C].
In conditiile incalzirii gazelor sub volum constant,variatia presiunii este redata de legea lui Charles,prin relatiile:
Δp = βΔt sau p=p0 (1+βΔt);
p0
Δp = p- p0 – variatia presiunii datorita temperaturii;
p0 – presiunea initiala [at];
p – presiunea finala [at],
β – constanta,avind aceeasi valoare ca x;
Δt =t-t0 – variatia temperaturii [ºC].
Reducind la limita temperatura,pina cind inceteaza theoretic orice miscare moleculara a gazului perfect.presiunea p
este nula,p0 are valoare finite,iar expresia 1+βt este nula,se poate deduce theoretic temperatura t=-1=-273,15°C considerata ca
β
temperatura de origine pe scara Kelvin.In realitate aceasta temperatura de zero absolute nu poate fi atinsa.
Daca temperatura se mentine constanta,parametrii gazelor (presiunea si volumul) variaza dupa legea Boyle –
Mariotte,redata prin relatia:
p1V1 = p2V2 = piVi = const.
Generalizind se obtine legea gazelor perfecte a lui Clapeyron exprimata prin relatiile:
pV=p0V0(1+xΔt) sau pV = n RT;
R = 8,31 J/grd.·mol – constanta universala a gazelor;

n – numarul de moli (n=m),in care m este masa gazului,iar M masa lui moleculara.
M
Considerind ca parametrii initiali ai cazului p0,V0 si t0 ,si inlocuind pe t=T-273,15 rezulta relatia simplificata
exprimata in grade Kelvin:
pV=p0V0=const ori p = pM;
T T RT
p este densitatea gazului (p=m).
V
In realitate gazele se comporta putin diferit,mai ales la presiuni foarte mari,cind produsul p V nu mai ramine
constant,ci creste in raport cu presiunea.Van der Waals a stabilit ca urmatoarea ecuatie termica de stare a gazelor reale:
(p+n2a)(V-nb)=nRT;
V2
a si b – constante pozitive,caracteristice fiecarui gaz;
n²a – presiunea interna a gazului;
V²
T – temperature absoluta [K].
Presiunea exercitata de un gaz perfect este direct proportionala cu numarul de molecule din unitatea de volum a
gazului si cu energia cinetica medie a moleculei in gaz.Se exprima prin relatia:
p=2·N·S;
3V
N – numarul de molecule (N=nM); M este numarul lui Avogadro si este egal cu 6,023·1023mol-1;
S – energia cinetica a moleculei [J];
S=mV² = 3 . R . T =3 . kT;
2 2 M 2
k – constanta lui Boltzman:
k=1,38·10-23 J/K.
Energia interna (U) a unui gaz perfect monoatomic este direct proportionala cu temperatura absoluta a gazului si cu
cantitatea de gaz,darn u depinde nici de volumul ocupat de gaz si nici de presiune.Astfel:
U=3 . NKT = 3 . nRT.
2 2
 Cunoasterea proprietatilor termice ale gazelor in activitatea de prevenire si stingere a incendiilor permite luarea unor
masuri eficiente in diferite situatii,cum sunt: evaluarea pericolului prezentat de cresterea presiunii gazelor lichefiate sau
comprimate sau a volumului gazelor,sub efectul temperaturii,indeosebi in caz de incendiu,stabilirea limitelor maxime de
umplere a buteliilor,cisternelor,etc. in raport cu natura gazelor,conditiile de transport si stocare si rezistenta
recipientelor,determinarea consumului si rezervei de oxygen sau aer comprimat din buteliile aparatelr autonome de respirat
ori de inhalat.De asemenea,se desprinde utilitatea verificarii functionarii aparaturii de masura si control
(manometre,termometre,etc.) de pe sistemele de vehiculare,compresare si depozitare a gazelor,a supapelor si membranelor de
siguranta,precum si a mijloacelor de racire cu care sunt echipate.
De exemplu,coeficientul de umplere N [kg/l] pentru butelii de gaze lichefiate de unele substante sunt:
0,42 la acid clorhidric;
0,75 la dioxid de carbon;
0,51 la amoniac;
0,68 la hidrogen sulfurat;
0,76 la oxid de etilina;
0,40 la propan;
0,40 propilena.

1.4 SCHIMBUL DE CALDURA

Schimbul de caldura este un transfer de energie intre sisteme,care nu se datoreste schimbului de lucru mecanic.
Raportul dintre lucrul mechanic L,si cantitatea de caldura Q este constant si reprezinta echivalentul mecanic al
cantitatii de caldura J,determinat prima oara de Joule si are valoarea:
J = (4,1855+0,0004) [J/cal].
Cresterea temperaturii Δt a unui corp se poate determina cu relatia:
Δt=Q;
Mc
Q – caldura absorbita [kcal/h];
m – masa corpului [kg];
c – caldura specifica a corpului [J/kg·grd sau cal/g·grd].

Caldura specifica a unor corpuri

Substanta La sau intre temperaturile Caldura specifica

[°C] [J/kg·grd] [cal/g·grd]
Aluminiu 0-100 910 0,2175
Aur 0-100 129 0,0309
Beton 0-100 880-1160 0,21-0,27
Cupru 0-100 389 0,93
Grafit 0-100 904 0,216
Fier 0-100 460 0,11
-256 2,8 0,0067
+760 1264 0,302
Mercur 0 140 0,03346
210 133 0,0319
Nichel 0-100 457 0,192
Plumb 0-100 130 0,031
Platina 0-100 133 0,032
Siliciu 0-100 741 0,177
Sticla 19-100 837 0,20
Gheata 0 203,8 0,487
Apa 0 4185 1
Apa de mare 17,5 3976 0,95
Alcool etilic 0 2293 0,548
Amoniac 20 4712 1,126
Benzina 20 1480 0,34
Eter 0 2214 0,529
Petrol 21-58 2138 0,511
Vapori de apa 100 1762 0,421
Are 0-200 994 0,2375
Dioxid de carbon 15-100 847 0,2025
Hidrogen 12-198 14,268 3,4090
Oxigen 13-207 910 0,2175

Intre unitatile de caldura exista relatia: 1cal=4,1855 J.

Conductibilitatea termica reprezinta o proprietate importanta a metarialelor de care trebuie sa se tina seama in
analiza comportarii lor la foc,aceasta depinzind de natura materialelor respective si se caracterizeaza prin coeficientul de
conductivitate λ al fiecaruia.
 In general,metalele si aliajele acestora au cel mai ridicat coeficient de conductivitate termica.Lichidele cu
exceptiamercurului au o conductibilitate termica foarte scazuta.De asemenea,la majoritatea gazelor coeficientului λ este mai
mic ca la multe materiale termoizolatoare,exeptie facind de exemplu aerul la care λ este mai mare de citeva ori fata de cel al
unor izolanti termici.
Semnificative sunt in acest sens valorile coeficientului de conductivitate termica λ (in kcal/m·h·°C) pentru: aluminiu
tehnic 175,alama 96,cupru tehnic 300, duraluminiu 137, fier tehnic 40-50,plumb 300,beton armat 1,37 , caramida 0,3-0,4 ,
linoleum 0,15 , lemn de stejar 0,3 ,pamint 1,1 ,sticla obisnuita 0,34 ,hirtie obisnuita 0,12 ,pluta placi, 0,036 – 0,054,vata de
sticla 0,044-0,051,vata de azbest 0,05, placaj 0,13 ,apa 0,5-0,6 ,alcool 0,16 ,mercur 8,0 ,ulei de transformator 0,1 ,aer 0,5-0,6 ,
hidrogen 0,15-0,35, dioxid de carbon 0,012-0,020 ,abur 0,17-0,42.
Proprietatea materialelor de a transmite caldura prin conductibilitatetermica poate duce la crearea de situatii
negative,cum sunt: supraincalzirea partiala a unor elemente metalice dintr-o incapere si incendierea materialelor combustibile
ca urmare a operatiunilor de sudare sau de taiere cu flacara,
efectuate la elementele respective in alta incapere: in alta incapere; propagarea incendiului dintr-un compartiment antifoc in
altul prin usi sau clapete metalice neizolate termic; supraincalzirea suprafetelor exterioare ale unor utilaje dinamice ca urmare
a frecarii,patinarii sau altor defectiuni si aprinderea pulberilor combustibile depuse pe acestea; termodegradarea in timp si
aprinderea elementelor de constructii combustibile aflate in contact cu suprafetele burlanelor sau cosurilor de fum ale
mijloacelor de incalzire.
Desigur,folosirea materialelor termoizolatoare impiedica transmiterea caldurii prin conducte,iar la foc cele
incombustibile se comporta foarte bine,insa cele combustibile dupa ce se aprind contribuie la dezvoltarea si propagarea
incendiului.Au fost cazuri cind s-au aprins si materiale termoizolatoare apreciate ca incombustibile,datorita unor substante
combustibile folosite in aplicarea acestora (straturi de vata minerala lipite cu prenadez sau a infiltratilor de produse
petroliere).
Atunci cind corpurile nu sunt in contact direct,schimbul de caldura se realizeaza prin intermediul moleculelor
fluidului care le desparte (apa,aer,ulei de racire,soba etc.),cantitatea de caldura transmisa si primita,depinzind de temperaturile
sursei calde si a fluidului purtator,natura,viscozitatea,densitatea,
viteza si alte caracteristici,fizico-chimice ale fluidului,marimile,pozitiile relative ale suprafetelor etc.
Aceasta modalitate de transmitere a caldurii prin convectie are aplicatii practice in munca de prevenire si stingerea
incendiilor.De exemplu, “ventilarea incendiilor” constituie o metoda eficienta pentru limitarea propagarii incendiilor
produse,indeosebi in depozite de materiale si substante combustibile,in care se monteaza in acoperis trapa de evacuare a
fumului si gazelor fierbinti,precum si in incaperi speciale de cabluri electrice unde se asigura sisteme de ventilare naturala sau
mecanica.La unele incendii de padure se poate folosi metoda de stingere “foc contra foc”.
O mare parte din caldura se transmite insa prin radiatie electromagnetica ,dupa legi asemanatoare cu cele ale
propagarii luminii,fasciculele de raze calorice avind viteza de 300.000 km/s.
Corpurile retin numai o parte din energia orientate spre ele,in raport cu coeficientul de absortie al acestora ,restul
caldurii fiind reflectata ori absorbita de mediul dintre corpuri.
Cantitatea de caldura absorbita din radiatia calorica poate fi calculate cu relatia:
Q=cS [ ( Tc ) – ( Tr ) 4 ] [kcal/h];
100 100
c – constanta de radiatie a corpurilor.Pentru corpul negru:
c=4,96 kcal/m²·h·grd;
S – suprafata prin care se primeste caldura radiate [m²]’
Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K];
Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K].
Radiatia calorica poate deveni periculoasa atunci cind sursa are temperatura de peste 600-700°C,situatie frecventa in
cazul incendiilor,iar corpurile sau materialele au un coeficient de absortie a caldurii cit mai apropiat de valoarea 1.Diminuarea
efectului de incalzire a corpurilor se poate face prin aplicarea de vopsele ori alte finisaje in culori de albe care reflecta o
cantitate mai mare de caldura,micsorindu-se astfel coeficientul de absortie sau prin marirea distantei dintre corpul cald si cel
rece,ceea ce duce la dispersarea in aer a unei parti mai mari din energia calorica.De asemenea,in unele cazuri se pot reduce
suprafetele ce se expun si durata schimbului de caldura,iar pe timpul incendiului se intensifica racirea cu apa.
In realitate,transmiterea caldurii nu se face numai printr-un singur mod (conductie,convectie sau radiatie),ci prin
doua ori prin toate trei caile deodata.Masurile de protectie impotriva incendiilor trebuie sa vizeze determinarea modalitatilor
prin care se transmite cantitatea cea mai mare de caldura si in raport cu aceasta sa se adopte solutiile eficiente.

1.5 PROPRIETATILE MECANICE ALE MATERIALELOR DE CONSTRUCTII

Dupa comportarea materialelor de constructii in urma indepartarii sarcinilor dupa care actioneaza asupra lor,se
disting:
1) Materialele elastice,la care deformatiile dispar odata cu sarcinile care le-au produs.Aceasta proprietate a
materialelor se numeste elasticitate.
2) Materialele plastice sunt acelea care se deformeaza fara a mai reveni dupa disparitia sarcinilor.Exemple sunt in
acest sens,metale incalzite la temperatura de forjare.
3) Materialele elastoplastice sunt majoritatea materialelor de constructii .Ele se deformeaza partial elastic si partial
plastic.Pe masura cresterii efortului unitar,deformatiile plastice sporesc,iar cele elastice se reduc.
In raport cu marimea deformatiilor produse inainte de rupere exista:
1) Materialele tenace,care sufera deformatii plastice mari inainte de a se rupe,cum sunt: otelurile de rezistenta
mica,cuprul,aluminiul,alama etc.
2) Materialele fragile,care se deformeaza foarte putin inainte de a se rupe: otelurile de mare
rezistenta,fonta,sticla,betonul,piatra etc.
 In functie de valorile constantelor elastice E (modulul de elasticitate longitudinal denumit si modulul lui Young),G
(modulul de elasticitate transversal) si v (coeficient de contractie universala sau coeficientul lui Poison),masurate pe directii
diferite,exista:
1) Materialele isotope,care au aceleasi constante elastice pe toate directiile,structural or fiind amorfa ori cristalina
foarte fina,fara directii prioritare de orientare a cristalelor,cum sunt otelurile,alama,sticla,cauciucul si multe altele.
2) Materialele anizotrope care datorita stratificatilor pe care le au,se comporta diferit pe diverse directii.
In practica,caracteristicile mecanice ale materialelor se pot modifica sensibil in functie de temperature,timp si
ecruisare.
De exemplu,un otel care la temperatura de 20°C are rezistenta la rupere σr = 42 daN/mm²,aceasta creste,avind un
maxim de ≈ 49 daN/mm² la 200-300°C,apoi coboara repede incepind de la 400°.Modulul de elasticitate E,limitele de curgere
σc si de proportionalitate σp scad continuu odata cu cresterea temperaturii,in timp ce coeficientul de contractie transverasala v
suferoa o usoara crestere.Gituirea specifica ψ si alungirea la rupere δ scad la inceput,avind un minim la 200-300°C,dupa care
cresc mereu.
Invers,la temperaturi foarte scazute,rezistentele de rupere ale otelurilor si altor materiale cresc sensibil.La astfel de
temperaturi deformatiile plastice ale otelurilor se reduc foarte mult.
Timpul indelungat de aplicare a sarcinilor modifica starea de eforturi si deformatii a pieselor.Fenomenul poarta
numele de fluaj sau curgere lenta,iar in studiul acestuia,pe linga eforturile unitare si deformatii,ca principale marimi din
rezistenta materialelor ,apar si parametrii specifici – timp si temperatura,iar ca marime derivata – viteza de fluaj.
Cind au loc variatii foarte mari de temperatura,indeosebi de la valori ridicate pozitive coborite,negative si invers,la
intervale scurte de timp,datorita socurilor termice,apar modificari insemnate in comportarea materialelor.
Una din metodele standardizate de incercare la soc a materialelor este cea care calculeaza raportul dintre lucrul
mecanic de rupere si aria sectiunii de rupere denumit rezilienta (K) si se executa cu ajutorul ciocanului pendul.Astfel,otelurile
de rezistenta mare (de exemplu σr= 80...100 daN/mm²) au rezilienta relativ mica (K=5...10 daJ/cm²),pe cind cele de rezistenta
mica (de exemplu OL37) au rezilienta mult mai mare (K=25 daJ/cm²).La incercarea de incovoiere prin soc,folosita mai des la
metale,rezilienta K se exprima direct prin energia necesara pentru rupere si se masoara in daJ.Rezulta ca otelurile de mare
rezistenta nu sunt indicate penntru piese solicitate prin socuri,cum este cazul unor conducte metalice din industria
petrochimica care trebuie sa lucreze la variatii bruste ale temperaturii produselor vehiculate prin aceasta.

Variatiile constantelor E,G si v pentru unele materiale

Denumirea materialului Modul de elasticitate Modulul de elaticitate Coeficientul de contractie

(longitudinal) E transversal G [daNcm²] transversala v
[daN/cm²]
Otel-carbon (2,00-2,10)x106 8,1-x105 0,24-0,28
Otel aliat 2,10x106 8,10x105 0,25-0,30
Otel turnat 1,75x106 - -
Fonta cenusie si alba (1,15-1,60)x106 4,50x105 0,23-0,27
Arama laminata la rece (1,10-1,30)x106 4,90x105 -
Bronz fosforos 1,15x106 4,20x105 0,32-0,35
Alama laminata la rece (0,91-0,99)x106 (3,50-3,70)x105 0,32-0,42
Aliaje de aluminiu (0,67-0,71)x106 (2,40-2,70)x105 0,32-0,36
Duraluminiu (0,70-0,75)x106 (2,60-2,70)x105 -
Zidarie de caramida (0,025-0,030)x106 - -
Beton cu rezistenta 100-200 (0,15-0,23)x106
daN/cm² (0,09-0,12)x106 - 0,16-0,18
Lemn,in lungul fibrelor (0,004-0,01)x106 (0,0045-0,65)x105 -
Lemn,perpendicular pe fibre 0,00008x106 (0,045-0,065)x105 -
Cauciuc - 0,47

2.COMBUSTIBILITATEA SI REZISTENTA LA FOC A MATERIALELOR SI ELEMENTELOR

DE CONSTRUCTIE.DETERMINAREA GRADULUI DE REZISTENTA LA FOC AL CONSTRUCTIILOR

2.1 COMBUSTIBILITATEA SI REZISTENTA LA FOC A MATERIALELOR

Prin combustibilitatea materialelor si elementelor de constructii se intelege capacitatea lor de a se aprinde si de a

arde in prezenta aerului,contribuind la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in incendiu.
Materialele si elementele de constructii,din punct de vedere al combustibilitatii,pot fi:incombustibil C 0 (cele care sub
actiunea focului sau temperaturilor inalte nu se aprind,nu ard mocnit si nu se carbonizeaza) sau combustibile C 1…C4 (cele
care sub actiunea focului sau a temperaturilor inalte se aprind,ard mocnit sau se carbonizeaza).
Materialele si elementele combustibile se clasifica,la rindul lor,in functie de proprietatea lor de a se aprinde usor sau
greu si de capacitatea lor de a contribui la dezvoltarea incendiului,in 4 clase de combustibilitate.
- clasa C1 – practic neinflamabile;
- clasa C2 – dificil inflamabile;
- clasa C3 – mediu inflamabile;
- clasa C4 – usor inflamabile;
 Materialele din clasele C1 si C2 constituie sub grupa materialelor “greu combustibile” caracterizate prin faptul ca
arderea,mocnirea sau carbonizarea au loc numai in cazul existentei unei surse exterioare de foc sau de temperaturi
inalte,incetind dupa indepartarea lor.
Elemtele de constructii se considera incombustibile sua combustibile in functie de caracteristicile materiale din care
sunt executate dar si de modul de alcatuire si distribuire a acestor materiale in cadrul elementului (structurii).
Incadrarea in clasele C1…C4 a materialelor combustibile suple cu grosimea mai mica de 5 mm se face pe baza
rezultatelor incercarilor standardizate efectuate in laborator cu aparatul cu flacara de alcool,cu arzatorul electric si de ardere a
picaturilor.Pentru materialele suple cu grosimea mai mare de 5mm,materialele rigide,precum si pentru elementele de
constructii,clasele de combustibilitate C1…C4 se stabilesc in urma incercarilor executate cu epiradiatorul sau cu panoul
radiant.
Limita de rezistenta la foc a unui element este durata pina la care acesta isi epuizeaza capacitatea de rezistenta la
actiunea unui incendiu standard definit de curba logaritmica temperature-timp din STAS 7771-81.
Limita de rezistenta la foc a elementelor se determina pe baza criteriilor de:
- capacitate portant (stabilitatea);
- izolare termica;
- etansitate.
Elementele a caror limita se determina dupa toate aceste 3 criterii,luindu-se in considerare valoarea cea mai mica,se
noteaza cu RF (rezistenta la foc),urmata de durate in ore si minute.
In situatiile in care se iau in considerare numai criteriile de capacitate portanta (stabilitate) si etanseitate,limita de
rezistenta la foc se noteaza cu EF (etanse la foc),urmate de durata in ore si minute.Astfel de situatii se pot intilnii la peretii
exteriori,suportul invelitorilor acopesisurilor si alte elemente perimetrale,precum si unele usi.
In cazul in care se ia in considerare numai criteriul de capacitate portanta,
elementele,cum sunt stilpii,fermele si alte care nu au rol de separare a spatiilor se noteaza cu SF (stabile la foc),precizind
durata lor in ore si minute.

2.2 DETERMINAREA GRADULUI DE REZISTENTA LA FOC A CONSTRUCTIILOR

Gradul de rezistenta la foc reprezinta capacitatea globala de a raspunde la actiunea focului.

In functie de combustibilitate si limita de rezistenta la foc a elementelor de constructie,compartimentele de incendiu
si constructiile se incadreaza in 5 grade de rezistenta la foc.(I,II,III,IV si V).Capacitatea constructiei sau compartimentului de
incendiu de a raspunde la actiunea focului se reduce de la gradul I la gradul V rezistenta la foc
Conditiile minime pentru incadrarea constructiilor in grade de rezistenta la foc sunt date in tabelul urmator:XIV.2.1
Nr.crt. Tipul de elemente Gradul I Gradul II Gradul III Gradul IV Gradul Observatii
de constructie V
1 Stilpi,coloane, C0 C0 C0 C2 C3 In cladiri parter de
pereti portanti 2h 30` 2h 1h 30` 30` - gradul Vse admite
2 Stilpi,coloane, C0 C0 C0 C2 C4 C4
pereti portanti 1h 30` 1h (45`) 45`(30`) 30` -
la ultimul nivel 1h In cladiri indus-
3 Pereti interiori C0 C0 C2 C2 C4 triale si agrozoo-
neportanti 30` 15` 15` 15` - tehnice parter li-
mita de rezistenta
la foc nu se nor-
meaza

4 Pereti exteriori C0 C2 C2 C3 C4
neportanti 15` 15` 15` 15` -
5 Grinzi,plansee C0 C0 C1 C2 C4
Nervure,acope- 1h 45` (30`) 45` (30`) 15` -
risuri terasa In cladiri parter
6 Grinzi si plansee C0 C0 C0 C2 C3 de gradul V se
peste subsol 1h 30` 1h 1h 30` - admite C4
La cladiri de gradul
7 Acoperisuri auto- C0 C1 C2 C3 C4 III cu sali aglo-
portante fara pod 45` (30`) 30` (15`) 15` - - merate,limita de
(inclusive contra- rezistenta la foc
vintuirile),sar- va fi de minimum
pante,acoperisuri 30`.In cladiri cu
fara pod,con- pericol de explozie
structii aero- limita de rezis-
statice tenta la foc a ele-
mentelor incom-
C0 C1 C2 C4 C4 bustibile nu se
8 Panouri de in- 15` 15` 15` - - normeaza
velitoare si su-
portul continuu
al invelitorii
 In compartimentele de incendiu ale cladirilor,in care sarcina nu depaseste 200 Mcal/m² (840 MJ/m²) (cu exceptia
cladirilor inalte,a celor cu sali agglomerate,care adapostesc persoane care nu se pot evacua singure,sau cu echipament de
importanta deosebita),se pot aplica valorile din paranteza.
Toate elementele principale ale constructiei,functie de rolul acestora in cladire,trebuie sa indeplineasca ambele
conditii minime,atit de combustibilitate (clasele C0,C1,C2,C3 sau C4),cit si ale rezistentei la foc (durata de epuizare a capacitatii
de rezistenta) prevazute pentru incadrarea in gradul respectiv de rezistenta la foc.Gradul de rezistenta la foc al constructiei sau
al unui compartiment de incendiu este determinat de elementul sau cu cea mai defavorabila incadrare in tabelul XIV.2.1.
In general,la stabilirea gradului de rezistenta la foc nu se iau in considerare invelitoarea acoperisurilor de orice
fel,inclusive termoizolatia si hidroizolatia,montata deasupra unui suport continuu (in afara de tabla) care indeplineste
conditiile de la nr.8 din tabelul XIV.2.1; pardoselile,timplaria,
ferestrele,obloanele): finisajul interior (tapete,lambriuri,vopsele etc.); platformele metalice si elementele metalice care nu fac
parte din structura de rezistenta a cladirii; elementele constructive ale marchizelor,
verandelor,pridvoarelor si alte asemenea din locuinte.
In unele conditii prevazute de normele tehnice,la determinarea gradului de rezistenta la foc nu se tine seama de:
sarpanta si suportul invelitor cu pod; luminatoarele si cupoletele incombustibile,fisiile fixe pentru iluminatul natural
execuatate din materiale din clasele C2 si C3 de combustibilitate; peretii despartitori neportanti sau panourile fara rol de
limitare a propagarii incendiilor,incombustibile ori din materiale combustibile cu geamuri sau plasa din sirma: plafoanele
suspendate si pardoselile tip estrada.
Structurile metalice indifferent ca sunt protejate sau nu pot fi utilizate in cladiri de gradul II rezistenta la foc,in care
sarcina termica nu depasteste 420 MJ/m² (100 Mcal/m²) si materialele combustibile sunt distribuite astfel incit sa nu
pericliteze stabilitatea constructiei prin incalzirea locala a unor elemente de constructie.In aceste cazuri se admite reducerea
corespunzatoare a limitelor de rezistenta la foc ale stilpilor,peretilor si planseelor pina la minimum 15 min.In salile
aglomerate,folosirea
structurilor metalice poate fi justificata numai in cazul unei sarcini termice sub 210 MJ/m² (50 Mcal/m²).
Avind in vedere rolul elementelor structurilor metalice (protejate partial sau local) in asigurarea stabilitatii
constructiei,importanta cladiri,numarul de persoane si valoarea bunurilor adapostite,urmarile posibile ale prabusirii cladirii si
economicitatea solutiilor de protectie,in conditiile prevazute de normele tehnice,se poate reduce rezistenta la foc a structurilor
respective.
In asemenea situatii sunt unele cladiri de productie sau depozitare avind: categoriile D si E pericol de incendiu in
care cantitatile de lichide combustibile din clasele LIII si LIV folosite pentru ardere,racire,ungere,comenzi hidraulice sunt
stocate in rezervoare de maximum 1 m³ si la distante mai
mari de 10m intre recipiente; numai parter,categoria C de pericol de incendiu,aria construita de cel mult 2000 m² si in cazul
depozitelor stive de maximum 4 m inaltime; compartimente protejate prin instalatii autonome de stingere ale depozitelor cu
stive de peste 4 m inaltime; parcaje.

3. ELEMENTE DE COMPARTIMENTARE A CONSTRUCTIILOR

IMPOTRIVA INCENDIILOR

3.1 TIPURILE DE ELEMENTE SI FUNCTIILE ACESTORA

Elementele de constructii folosite pentru compartimentarea impotriva propagarii incendiilor si pentru limitarea
efectelor exploziilor,prevazute in normele tehnice,sunt prezentate in tabelul X.IV.3.1.

Elementele de compartimentare

Functia Elemente utilizate Protectia golurilor

din aceste elemente
Tipul Denumirea
Pentru limitarea Elemente antifoc,care Pereti antifoc Usi,obloane,incaperi
propagarii separa compartimentele tampon,tamburi des-chisi
incendiilor de incendiu antofoc

Elemente de intirziere Pereti rezistenti Usi,obloane,ferestre,

Pentru limiatarea
efectelor explo-
ziilor
a propagarii incendii- la foc precum si alte ele-
lor,care separa inca- mente de inchidere
perile din interiorul rezistente la foc
aceluiasi compartiment
de incendiu Plansee rezistente
la foc
Elemente rezistente la Pereti rezistenti Incaperi tampon si
explozie,care separa la explozie tamburi deschisi
incaperile (spatiile) cu antiex
pericol de explozie
Plansee rezistente -
la exploxie

Pe linga aceste elemente de compartimentare,un rol insemnat in asigurarea protectiei corespunzatoare impotriva
incendiilor a mult constructi il au si acoperisurile,atit in ceea ce priveste limitarea propagarii incendiilor,cit si diminuarea
efectelor negative ale exploziilor.
 3.2 CONDTIILE CE TREBUIE INDEPLINITE DE ELEMENTELE
DE COMPARTIMENTARE

Peretii antifoc (AF) sunt pereti care in caz de incendiu indeplinesc functia de compartimentare independent de
celelalte elemente ale constructiei si isi pastreaza stabilitatea,rezistentele mecanice si capacitatea de izolare temica in limite
minime de timp (tabelul XIV.3.2)
Limitele de rezistenta la foc a peretilor antifoc

Densitatea sarcinii termice q a compartimentelor de incendiu Limita minima de rezistenta

separate de peretele antifoc la foc a peretelui antifoc
[MJ/m²] [Mcal/m²] [h]
q≤840 q≤200 3
840<q≤1600 200<q≤400 4 (3)1
1000<q≤3000 400<q≤700 5 (3)1
q>3000 q>700 7(3)1
1
) Valoarea de trei ore din paranteza se refera la compartimentele protejate cu instalatii automate de stingere a
incendiilor.

Peretii antifoc trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii principale:

- incombustibilitatea (C0);
- dimensionare la efectele potentiale ale incendiului care se pot produce in compartimentele pe care se separa;
- stabilitate la incarcari nesimetrice provenite din vint sau la unele sarcini accidentale (prabusiri de elemente);
- indeplinirea de catre peretii AF a conditiilor pentru peretii rezistenti la explozie in zonele expuse pericolului de
explozie;
- rezemarea libera sau articulate pe peretii AF a planseelor sau elemtelor constructive care au lrf (limita de rezistenta
la foc) mai mica de 3 ore,neadmitindu-se incastrarea.Rezemarea grinzilor metalice se face astfel incit grinda dilatata la
incendiu sa nu dea impingeri laterale in perete;
- etansarea rosturilor dintre peretii AF si plansee,acoperisuri si peretii exteriori cu umplutura avind lrf de cel putin 1
ora si 30 de minute,iar fata de celelalte elemente ale constructiei cu umplutura avind aceeasi limita de rezistenta la foc pe care
le traverseaza;
- depasirea planului exterior al acoperisurilor,luminatoarelor,peretilor si a altor elemente combustibile pe care le
intersecteaza; posibilitatea inlocuirii acoperisurilor,streasinilor sau a peretilor combustibili prin fisii incombustibile avind
latimea minima de 6 cm;
- montarea in peretii exteriori,in ambele parti ale peretelui AF,pe o distanta de minimum 4 m,numai a luminatoarelor
si timplarie fixe,incombustibile cu geam armat;
- prevederea,in cazul cladirilor cu inaltimi diferite,a peretilor AF,de regula cladirea cea mai inalta.Pentru exceptii se
aplica prescriptiile tehnice;
- amplasarea peretilor AF astfel incit sa se evite posibilitatea propagarii incendiilor dintr-un compartiment in altul
prin golurile neprotejate din peretii fatada,la colturile cladirilor sau prin incendierea unor constructii combustibile vecine;
- continuitatea peretilor AF.In situatii exceptionale suprafata totala a golurilor nu trebuie sa depaseasca 25% din cea
a peretelui in care sunt practicate;
- protectia golurilor strict necesare din peretii AF prin:
● etansarea spatiilor libere din jurul conductelor,cablurilor si conductoarelor electrice etc.,inclusive cele pozate in
canale,cu materiale incombustibile avind limita de rezistenta la foc egala cu cea a peretelui,existind in acest sens solutii
tipizate;
● folosirea de canale de ventilatie a segmentelor de canale incombustibile si etansarea spatiului dintre acestea si
perete cu materiale avind lrf minma de 1 ora si 30 de min.Prevederea pe canalele de ventilatie a sistemelor de obturare cu
inchidere automata in caz de incendiu,indifferent de compartimentul in care s-ar produce incendiul;
● evitarea discolacarii unor portiuni din peretin in zonele de penetratie datorita dilatarii conductelor si canalelor sub
efectul cresterilor de temperature;
● indepartarea materialelor combustibile din vecinatatea canalelor si conductelor metalice sau evitarea posibilitatii
aprinderii acestora datorita caldurii transmise prin conductibilitate (traseu necorespunzator,termoizolatie etc.);
● montarea in goluri a usilor sau obloanelor antifoc cu sisteme de inchidere automata,avind lrf minima de 1 ora si 30
min;
●montarea la scenele salilor de spectacole cu peste 600 locuri,a cortinelor de siguranta izolate termic pentru
temperature incendiului de 1000ºC (fara a tine seama de actiunea drencerelor),etanse contra fumului,rezistente in pozitia
coborita la o presiune laterala de 45 N/m²,avind durata de cobirire de cel mult 40 s;
● realizarea,in unele situatii temeinic justificate,a protectiei golurilor prin:
a) incaperi tampon antifc cu planseu si pereti laterali incombustibili avind limita de rezistenta la foc 1 ora si usi
rezistente la foc 45 min; la cladirile foarte inalte (peste 45 m),usile sunt etanse la foc minimum 1 ora,iar la cele inalte (28-45
m) cel putin 30 min;
b) tamburi deschisi antifoc avind placa de beton si pereti incombustibili rezistenti la foc 1 ora,precum si sprinkere (1
buc/m² suprafata orizontala);
c) separarea depozitelor de baza si depozitelor principale pentru materiale si substante combustibile fata de restul
constructiei prin pereti antifoc si protejarea golurilor din acesti pereti cu elemente antifoc;
 Peretii rezistenti la foc (RF) trebuie sa intruneasca conditiile de combustibilitate si de limita de rezistenta la foc
prevazute in normele si prescriptiile tehnice sau in documentatia tehnico-economica,in raport cu destinatia si importanta
spatiilor delimitate,categoria de pericol de incendiu,gradul de rezistenta la foc necesare,densitatea sarcinii termice a
incaperilor si functia lor de separare.Conditii similare se impun si pentru elementele de inchidere a golurilor din pereti RF.
Peretii despartitori,prevazuti pentru limitarea propagarii incendiului in cadrul unui compartiment de incendiu dintr-o
constructie civila,trebuie sa aiba lfr de minimum 2 ore si sectioneaza transversal cladirea (putind fi si decalati in plan
vertical).Acesti pereti,functie de gradul de rezistenta la
foc ai constructiei se amplaseaza cel mult 110 m (gradul I si II),90m,(gradul III),70m(gradul IV) si 50m (gradul V).La
cladirile cu pod al caror acoperis este executat din materiale combustibile,peretii respectivi trebuie sa separe si volumul
podului.
Peretii rezistenti la explozie (R Fx) se alcatuiesc si se dimensioneaza pe baza rezultatelor determinate prin calcul
,astfel incit acestia sa nu se produca in incaperile respective,functie de suprafatele de decomprimare asigurate prin
ferestre,luminatoare acoperisuri zburatoare,trape si alte asemenea.Ei trebuie sa impiedice si propagarea incendiilor din spatiile
invecinate spre incaperea cu pericol de explozie,limita lor de rezistenta la foc fiind stabilita in functie de densitatea sarcinii
termice a incaperilor respective.
Peretii rezistenti la explozie,in principiu,trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la peretii antifoc,uneori chiar
mai severe,inclusiv cele referitoare la protectia golurilor si strapungerilor.Totodata trebuie sa opreasca trecerea prafului
(pulberilor),vaporilor si gazelor combustibile din spatiile periculoase,sa permita curatirea usoara a depunerilor de praf de pe
suprafetele interioare,sa asigure fixarea elementelor de decomprimare care sa cedeze la o presiune de cel mult 120 kgf/m²
(118 daN/m²),iar timplaria si sistemele de actionare a acesteia sa nu produca prin manevrare scintei capabile sa aprinda
amestecurile explosive.
Planseele rezistente la foc (RF) pot constitui elemente de intirziere a propagarii incendiilor in interiorul unui
compartiment de incendiu numai atunci cind nu au goluri,sau daca golurile practice intre ele sunt protejate cu elemente de
inchidere,rezistente la foc.
Potrivit normelor tehnice din tara noastra,planseele nu constituie elemente de separare a compartimentelor de
incendiu.In unele reglementari de specialitate,conceptia de alcatuire si dimensionare a planseelor,cum este cazul cladirilor
inalte,porneste de la principiul ca planseele sa constituie elemente de compartimentare impotriva incendiilor intre
comparitmente de incendiu vecine.
Conditiile privind combustibilitatea si limita de rezistenta la foc sunt prevazute in normele si prescriptiile tehnice de
specialitate.
Golurile tehnologice sau functionale din planseele intermediare,care constituie elemente de intirziere a propagarii
focului se protejeaza prin elemente rezistente la foc cu limita de rezistenta la foc cel putin egala cu a planseului respectiv
prevazute cu dispozitive de autoinchidere automate in caz de incendiu .In cazuri justificate,protectia golurilor se poate face
prin prevederea pe conturul golului,sub planseu,a unor ecrane si a unor perdele de apa cu intrare automata in functiune in caz
de incendiu,sau alte sisteme eficiente.In situatiile in care pe plansee sunt recipiente sau utilaje cu lichide combustibile,pe
marginile golurilor se realizeaza reborduri incombustibile.
Limita de rezistenta la foc a planseelor poate fi redusa,daca incaperile sunt protejate cu instalatii automate de
stingere a incendiilor.
Pentru planseele rezistente la explozie (REx),alcatuirea,dimensionarea si celelalte conditii sunt ca si pentru peretii
rezistenti la explozie.Planseele REx si elementele lor de sustinere alcatuiesc si se dimensioneaza astfel incit sa nu fie atuncate
de suflul exploziei.
Planseele REx si celelalte elemente constructive nu trebuie sa permita formarea de spatii neventilate,care sa conduca
la aglomerarea prafului ori la producerea unor concentratii locale periculoase de gaze sau vapori combustibili,cum sunt de
exemplu incaperile bateriilor acumulatoare.Pentru decomprimare in caz de explozie se prevad luminatoare cu geam simplu cu
grosimea de maximum 3mm,iar la ochiuri cu latura mica de 0,80m se monteaza geamuri de 2 mm grosime.Nu se admit
geamuri armate.Sub geamuri se poate pune plasa de sirma pentru a evita accidentarea persoanelor de la locul de munca cu
cioburi rezultate in cazul spargerii geamurilor.
Acoperisurile (sarpante,invelitori) trebuie sa se incadreze in cerintele de combustibilitate si limita de rezistenta la foc
impuse de destinatia si gradul de rezistenta la foc ale constructiilor respective.
Dintre conditiile ce necesita a fi asigurate acoperisurilor se pot mentiona:
- izolarea termica a cosurilor si canalelor de fum,precum si a hotelor prin care se evacueaza gaze fierbinti,flacari si
scintei,fata de materialele combustibile ale acoperisurilor;
- montarea conform normelor tehnice a dispozitivelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,cu actionare
automata si manuala,precum si realizarea de ecrane incombustibile care caseteaza spatiul cu pericol potential ridicat sub
acoperis; fiecare caseta se prevede cel putin un dispozitiv de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- intreruperea continuitatii acoperisurilor combustibile cu suprafete mari prin fisii incombustibile;
- realizarea acoperisurilor pentru spatiile cu pericol de explozie din elementele de constructie usoara;
- izolarea corespunzatoare a instalatiilor de protectie contra trasnetului fata de elementele combustibile ale
acoperisurilor;
- protectia cu instalatii automate de stingere cu apa a incendiilor a acoperisurilor sau a unor portiuni ale acestora,care
nu au rezistenta la foc impusa de prescriptiile tehnice.

3.3. SOLUTII TEHNICE SI MATERIALE CARE POT FI UTILIZATE

PENTRU ASIGURAREA REZISTENTEI LA FOC A ELEMENTELOR
DE CONSTRUCTII CU ROL DE PROTECTIE IMPOTRIVA INCENDIILOR

La peretii antifoc si rezistenti la foc:

- realizarea peretilor din materiale termoizolatoare (exemplu BCA) sau cu coeficient de conductivitate termica redus
(beton armat,beton precomprimat,zidarie caramida cu goluri etc.);
 - folosirea panourilor stratificate din beton prefabricat avind in interior un strat termoizolant (miez) din BCA,vata
minerala,beton perlit etc.
- placarea peretelui ori a scheletului acestuia (metallic sau din beton armat prefabricat) cu placi sau cochilii de
etansare realizate din ipsos armat cu impislitura de fibra de sticla (IAFS) sau din marinit;
- tencuit cu mortar obisnuit ori termoizolant sau aplicarea de sape de mortar pe plasa de rabit;
- etansarea rosturilor si golurilor la imbinarile dintre elemente cu vata minerala (rigida sau vrac),chit sau mastic
rezistent la foc sau de etansare;
- lipirea profilelor metalice a cartonului de azbest;
- marirea grosimii stratului de acoperire a armaturilor metalice de rezistenta din betonul armat sau prefabricat;
- montarea de perdele drencer in dreptul golurilor din pereti care nu sunt protejate la nivelul rezistentei la foc pe care
o au peretii respectivi.
La usi rezistente la foc:
- placarea structurii din schelet metallic cu placi IAFS sau din marinit;
- realizarea usilor cu structura integrala IAFS avind elementele de feronerie metalica;
- realizarea usii dintr-o foaie de marinit,fara schelet (exemplu: usi pivotante);
- placarea foii usii cu marinit din placi din IAFS;
- etansarea rosturilor dintre placi cu mortar de ipsos;
- lipirea cartonului de azbest pe elementele din metal ale usii;
- aplicarea de vopsele termospumante pe usi.
La acoperisurile din tabla cutata termoizolante ale halelor parter:
- intreruperea continuitatii suprafetelor de acoperis cu fisii de termoizolatie incombustibila avind:
● termoizolatia din: placi de fibre de basalt topit,dale de basalt,vata minerala sau placi de sticla spongioasa;
● hidroizolatia din: strat de separare din PVC,plastifiat stratificat sau impislita de fibre de sticla protejate cu sapa
armata;
- realizarea de ecrane din tabla cutata sau marinit pentru delimitarea tramei in care se gaseste sursa cu potential
ridicat de foc si de degajare a gazelor fierbinti (exemple: bai cu ulei combustible pentru tratamentetermice,recipiente
cu ulei pentru ungere sau actionari hidraulice; cabine de vopsire si lacuire);
- montarea de hote pentru evacuarea gazelor fierbinti deasupra sursei potentiale de foc;
- montarea de luminatoare cu trape de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- infundarea cutiei (local) cu vata minerala sau bazalt topit ,deseuri de placi sau vrac;
- aplicarea de vopsea reflectorizanta pe suprafata expusa radiatiilor solare.
La golurile din plansee rezitente la foc din cladirile etajate:
- montarea la cladirile industriale de trape sau chepenguri rezistente la foc avind:
● structura metalica placanta cu foi IAFS sau marinit;
● structura de beton armat sau prefabricat;
- montarea de perdele drencer in golurile escalatoarelor si benzilor transportare.

4. METODE PENTRU DETERMINAREA INCOMBUSTIBILITATII,

COMBUSTIBILITATII,PROPAGARII FLACARILOR,PUTERII
CALORIFICE SI REZISTENTEI LA FOC A MATERIALELOR

Determinarea incombustibilitatii materialelor si elementelor de constructii se face prin metoda cuptorului,conform

stas 8558-78,in care epruveta avind latura bazei de 40+2mm,este supusa timp de 20 de minute unei temperaturi de 750 +
10°C.Se urmareste cresterea temperaturii materialului si cuptorului si aparitia flacarilor pe o durata mai mare de 10 secunde.
Materialul supus incercarii se clasifica “incombustibil” (C0),daca pentru fiecare dintre cele trei epruvete introduse
succesiv in cuptor se intrunesc concomitent urmatoarele trei conditii:
- temperatura cuptorului nu s-a ridicat cu 50°C sau mai mult peste temperatura initiala a aceastuia;
- temperatura eprubetei nu s-a ridicat cu 50°C sau mai mult peste temperatura initiala a cuptorului;
- nu au aparut flacari cu o durata de 10 secunde sau mai mult
Determinarea puterii calorifice se face prin arderea completa in bomba calorimetrica in atmosfera de oxigen,la o
presiune de aproximativ 25 de at. a unei cantitati cunoscute de material combustibil,in conditiile STAS 8790-81,caldura
degajata prin ardere fiind cedata unei cantitati cunoscute de apa,a carei crestere de temperatura se masoara si se inregistreaza
grafic.
In urma incercarilor se calculeaza:
- puterea calorifica in bomba (Qb) in kJ/kg sau kcal/kg;
- puterea calorifica superioara a materialului combustibil (Qs) in kJ/kg sau kcal/kg;
- puterea calorifica inferioara a materialului combustibil (Qi),in kJ/kg sau kcal/kg.
Metoda diferentiaza aceste puteri calorifice in raport cu gradul de oxidare sau de combustie a unor produse ale
arderii (carbon,sulf,azot) de formarea sau nu a acidului clorhidric din clorul degajat,precum si de starea lichida sau de vapori
in care se considera in finalul incercarii apa din material si apa formata prin ardere.
Intre puterile calorofice ale materialului exista in relatiile:
Qi<Qs>Qb.
Determinarea claselor de combustibilitate C1,C2,C3 si C4 potrivit STAS 11357,se calculeaza prin urmatoarele metode:
1) Incercarea cu flacara de alcool (etalon) prin contactul acesteia cu latura inferioara a eprubetei de 24x30 cm,timp
de 3 minute + 15 secunde.Se constata: durata flacarilor (daca apar),persistenta punctelor de incandescenta si persistenta
fumului.De asemenea se urmareste marimea suprafetei carbonizate si eventual aparitie a picaturilor.(tabelul XIV.4.1).
Rezultatele incercarii cu flacara de alcool
Durata Persistenta
Clasa flacarilor punctelor de Persistenta Suprafata Aparitia
[s] incandescenta fumului [s] carbonizata picaturilor
[s] [cm²]
C1 Nu apar ≤ 10 ≤ 30 < 60 Nu apar
Nelimitat
C2 ≤5 numai in Nelimitat < 100 Nu apar
zona car-
Bonizata
C3 Nelimitat < 200 Nu apar
C4 Nu se incadreaza in rezultate de la C1,C2 sau C3

Elementele de constructii alcatuite din totalitate (inclusive lianti,adezivi,pelicula de acoperire etc.) din materiale
incombustibile pot fi incadrate direct in grupa elementelor incombustibile fara a fi necesara incercarea lor.
Determinarea propagarii flacarii pe suprafata materialelor combustibile folosite in constructii se face in laborator
printr-o metoda standardizata (STAS 7248-81),cu ajutorul unui aparat cu radianti ceramici alimentati cu gaz petrolier lichefiat
sau gaz metan cu epruveta din materiale netratate sau tratate ignifug,avind dimensiunile de 105x22cm si grosimea maxima de
3 cm.
Principiul metodei consta in determinarea distantei parcursa de flacara in timp de 10 min,pe suprafata materialului
incalzit la temperature cuprinse intre 150 si 500ºC.
In raport cu distantele parcure de flacara se stabilesc clasele de propagare a flacarii,conform tabelului XIV 4.2.

Distantele parcurse de flacara si clasele de propagare a flacarilor

Distanta parcursa de flacara dupa Clasa de propagare a flacarilor
10 min [cm] la suprafata materialelor
≤ 10 PI
11-25 P II
26-40 P III
41-60 P IV
61-85 PV
≥ 86 P VI

O metoda asemanatoare ca principiu (STAS 11388/1980) este utilizata pentru incercarea cablurilor electrice cu
izolatie si manta din PVC pozate in grup (flux),pe trasee verticale si orizontale,in incaperi speciale de cabluri,in vederea
considerarii acestor cabluri “greu combustibile”.Lungimea medie arsa nu trebuie sa depaseasca 50% din lungimea initiala a
epruvetei,iar timpul de ardere (tava cu petrol) trebuie sa fie mai mic sau cel mult egal cu 10 min.
2) Incercarea cu arzatorul electric,prin expunerea epruvetei unei duble actiuni: radiatia calorica si efectul gazelor
calde matura suprafata epruvetei,favorizind astfel eventuala propagare a flacarii.Se urmareste durata inflamarii
epruvetei,dimensiunile zonei de propagare si eventuala aparitie a picaturilor de material topit (tabelul XIV.4.3).

Rezultatele incercarilor cu arzatorul electric

Durata inflamarii Zona de propagare
Clasa [s] [cm/cm] Aparitia picaturilor
C1 ≤5 Nu apare Nu apar
C2 >5 Inaltime ≤ 35 Nu apar
C3 >5 Inaltime < 60 Nu apar
Latime < 9
Se incadreaza in rezultatele de la C1 si C2 Apar
C4 Nu se incadreaza in rezultatele de la C1,C2 sau C3

3) Incercarea de ardere a picaturilor,folosind o sursa radianta.Se urmareste daca picaturile de material topit sunt sunt
arzinde sau nu si daca vata din jurului vas de colectare a picaturilor se inflameaza sau nu.Metoda diferentiaza materialele din
clasa C1,la care picaturile ard si vata se inflameaza fata de materialele din clasa C3 la care apar picaturi,dar acestea nu sunt
arzinde si vata nu se aprinde.
4) Incercarea prin radiatie,folosind o sursa de radiatie (epiradiator cu puterea de 3W/cm²) timp de 20 min pe epruvete
de 30x40 cm.
Aprecierea comportarii materialelor se face pe baza a 4 indicii: inflamabilitatea (i),dezvoltarea flacarilor
(s),lungimea maxima a flacarilor (h) si combustibilitatea (c),determinati prin relatiile:
i=1000+1000 ; s=∑1 ;
15t1 15t2 140

h=lmax ; c=∫i0(T-T0)dT ;
20 120

t1 si t2 - timpii de inflamare pe cele doua fete [s];

l - lungimea atinsa de flacari,in cm,masurata in fiecare jumatate de minut,pe toata durata incercarii;
t - durata incercarii [min];
T0 - temperatura de echilibru a aparatului [°C] ;
 T - temperatura inregistrata la un moment dat in cursul incercarii [°C].
In cazul in care un material se strapunge la incercarea prin radiatie cu epiradiatorul fara sa apara inflamarea,aceasta
se incadreaza in C1 daca zona de distrugere nu avasenseaza si nu apar picaturi.Daca una din aceste doua conditii nu este
indeplinita,materialul se incadreaza in C4 (tabelul XIV.4.4).

Rezultatele incercarii prin radiatie cu epiradiatorul

Clasa Indicele de Indicele de Lungimea maxima Indicele de

Inflamabilitate dezvoltare a a flacarii [h] combustibilitate c
flacarii [s]
C1 0 0 0 1
C2 Nelimitat 0,2-1 1 1
1 0,2-1 1 1
C3 Nelimitat 1-5 Nelimitat
2 5 2,5 nelimitat
C4 Nelimitat 2,5

5) Incercarea cu panoul radiant (ceramic,poros) alimentat cu gaze,care expune epruveta la un flux caloric radiant.Se
constata lungimea zonei afectate dupa 30 s,1 min si 30 s dupa 10 min (tabelul XIV.4.5)

Rezultatele incercarii cu panoul radiant

Clasa Marimea zonei arse pe lungimea epruvetei [cm]

Dupa 30`` Dupa 1`30`` Dupa 10``
C1 <5 < 16,5 < 16,5
C2 < 10 < 21,5 < 45,
C3 < 15 < 26,5 < 71,0
C4 < 15 > 26,5 > 71,0
Clasele de combustibilitate si de propagare a flacarii determinate in laboratorul de Centre de Studii si Experimentari
al comandamentului Pompierilor pentru unele materiale sunt aratate in Tabelul XIV.4.6

Clasele de combustibilitate si de propagare a flacarii

Materialul Clasa de Clasa de

Combustibilitate propagare a flacarii
1 2 3
Covor textile ignifugat C2/C3 PV
Covor lina 100% C3 PV
Doc diagonal ignifugat C2
Filtru textile ignifugat C2
Folie PVC ignifugata C3
Inlocuitor de piele pe baza de PVC C2/C3
Mocheta C3/C4
Mocheta ignifugata C2/C3
Perdea C2
Piele sintetica C2
Pinza cauciucata ignifugata C3 PV
Pinze fire sticla C1 PIII
Placi termoizolatoare din PVC C2 PIV
Placi termoizolatoare din pluta C2 PIV
Placi poliesterice C4 PVI
Placi din PAFS C4 PV-VI
Placi (cochilii) din polyester expandat C4
Sac filtru ignifugat C2
Sac filtru neignifugat C4
Stofa mobile C2
Spuma poliuretanica flexibila ignifugata C4 PVI
Termotex C4
Tesatura aluminizata C2/C3 PIV-V
Tesatura lina 100% ignifugata C2
Tricot fir ignifugat C3

Determinarea rezistentei la foc a elemetelor de constructie in laborator se face conform STAS 7771-81,prin
introducerea elementelor de incercare intr-un cuptor usor presurizat (15+5 N/m²) avind un program termic reglat astfel incit
sa varieze cu timpul potrivit expresiei:
 T-T0=345 log (8t+1);
t – intervalul de timp de la inceputul incercarii in momentul considerat [min];
T – temperatura cuptorului in momentul considerat (dupa intervalul de timp t), °C];
T0 – temperatura initiala a cuptorului [°C].
Relatia de mai sus se reprezinta grafic prin curba normalizata etalon temperatura – timp (fig. XIV4.1).
Valorile caracteristice sunt aratate in tabelul XIV.4.7.

Valorile caracteristice ale curbei normalizate

t [min] 5 10 15 30 60 90 120 180 240 360
T-T0
[°C] 556 659 718 821 925 986 1029 1090 1133 1193

In urma masurarii,inregistrarii si interpretarii datelor se evalueaza limitele de rezistenta la foc (lrf) ale elementului de
constructie dupa urmatoarele 3 criterii:
1) Capacitatea portanta,functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat la
inceputul incercarii pina in care elementul capata deformatii maxime admise si se prabuseste,nemaiputindu-l indeplini rolul
pentru care este destinat in constructie.In principiu,pentru grinzi si plansee,deformatiile maxime,exprimate prin raportul
dintre sageata maxima a elementului si lungimea liberaa acestuia,nu trebuie sa depaseasca 1/30.
2) Izolarea termica,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la
inceputul incercarii pina in momentul in care se atinge una din urmatoarele situatii limita:
- temperatura medie a fetei neexpuse depaseste temperatura initiala cu peste 140°C;
- temperatura maxima atinsa in oricare din punctele fetei neexpuse depaseste cu peste 180°C temperatura initiala,sau
temperatura maxima ajunge la 220°C,indifferent de marimea temperaturii initiale.
3) Etanseitatea:
- initiala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul
incercarii pina in momentul in care elementul de incercare se formeaza fisuri,crapaturi sau alte deschideri prin care flacarile
calde aprind si ard timp de minimum 10 s tampoanele de vata aflata la 20-30 mm de fata neexpusa a elementului;
- finala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul
incercarii pina in momentul in care elementul se prabuseste total sau partial ori nu mai indeplineste unele conditii speciale
prestabilite.
Pe baza acestor criterii se stabileste limita de rezistenta la foc pentru peretii portanti sau neportanti,stilpi,grinzi si
ferme,plansee si acoperisuri,cu sau fara plafoane suspendate ori sustinute de elementele portante.
Pentru usi (STAS 7771/2-82) limita de rezistenta la foc se stabileste in functie de urmatoarele criterii:
1)Stabilitate: intervalul de timp pina in momentul prabusirii usii ori deschiderii acesteia.
2) Izolare termica: temperatura medie pe fata neexpusa depaseste cu 140-180°C temperatura initiala a foii de usa sau
radiatia termica a fetii neexpuse atinge niveluri periculoase stabilite la distanta de 0,30 m de fata neexpusa.
3) Etanseitate: se aprinde tamponul de vata,ori se inflameaza fata neexpusa sau se ating valorile critice (250-300°C)
in spatiul delimitat de ecranul de incercare realizat din panouri verticale,orizontale,si frontale asamblate.
La ferestre,potrivit STAS 7771/30-75,evaluarea limitei de rezistenta la foc se face similar ca la usi,urmarindu-se si
inmuierea,topirea si curgerea sticlei,fisurarea blocurilor de sticla,depasirea cu 500°C a temperaturii initiale in spatiul delimitat
de ecran.
Pentru unele elemente de constructii,indeosebi din beton armat sau prefabricat,exista diferite metode de determinare
prin calcul a rezistentei la foc,insa sunt foarte laborioase,iar rezultatele se recomanda sa se confrunte cu incercari practice la
foc in laboratoarele autorizate.

5. IGNIFUGAREA MATERIALELOR COMBUSTIBILE

DIN LEMN SI TEXTILE UTILIZATE IN CONSTRUCTII
5.1 GENERALITATI SI DOMENIUL DE APLICARE AL IGNIFUGARII

Tratarea cu produse ignifuge a materialelor combustibile: lemn,materiale pe baza de lemn (placi din ascii de
lemn,placi din fibre de lemn,etc) prin tratamente de suprafata si in profunzime si textile celulozice (cu maximum 50% fibre
sintetice) se executa pe baza normelor tehnice C.58-86.
Prin ignifugare materialele isi modifica capacitatea de a se aprinde si a arde in continuare,in sensul diminuarii
acesteia,ceea ce duce la imbunatatirea comportarii lor la foc.Ca urmare a tratamentelor de ignifugare,lemnul si materialele pe
baza de lemn,precum si textile celulozice neignifugate se incadreaza in clasele C3 si C4 de combustibilitate (mediu si usor
inflamabile) isi reduce combustibilitatea trecind in majoritatea cazurilor in clasa C 2.
Obligativitatea ignifugarii materialelor combustibile utilizate in constructii se stabileste in conformitate cu
prevederile Decretului nr.290/1977 (art.4,litera c),a normelor si masurilor tehnice privind proiectarea si executarea
constructiilor,functie de importanta obiectivului,vulnerabilitatea la incendiu a constructiei,valoarea si periculozitatea la
incendiu a bunurilor continute.
Ignifugarea este obligatory in urmatoarele cazuri:
- la constructiile noi,la modificarea sau schimbarea destinatiei celor existente,precum si periodic la constructiile
vechi,in scopul indeplinirii conditiilor necesare;
- la realizarea unor elemente de constructie,cum sunt tavanele,trecerile prin pereti,planseele,inchiderea sau mascarea
instalatiilor si echipamentelor,finisajelor pe caile de evacuare si altele;
- la tratamente speciale (fonice,termice) si finisaje utilizate in cladiri inalte,cladiri cu sali aglomerate si centre de
calcul electronic;
- la sali de spectacole,muzee,expozitii;
 - la elemente decorative interioare si finisaje la sali aglomerate;
- la constructiile provizorii pentru ateliere,remize,depozite,magazii etc.,in care se lucreaza cu substante combustibile
sau cu foc deschis;
- la rafturile si stelajele din magazii si depozite care adapostesc materiale cu valori mari sau materiale greu de
inlocuit,cum sunt piesele unicat din import.
Pentru cladiri cu character monumental,monumentele istorice,precum si alte cladiri de importanta
deosebita,necesitatea ignifugarii materialelor combustibile se stabileste,de la caz la caz,de catre proiectant si organul tutelar.
Partile neaparente ale finisajului interior sau a altor elemente de constructie,care nu sunt accesibile decit prin
demontarea sau desfacerea elementelor de constructie respective,ignifugate anterior,li se aplica din nou tratamentul de
ignifugare (indifferent de durata de mentinere a calitatii produsului ignifug),o data cu reparatiile elementelor respective.
Ignifugarea nu este obligatory in urmatoarele cazuri:
- cind materialele combustibile sunt in contact permanent cu atmosfera umeda (peste 70%);
- cind partile apartente ale materialului lemons sunt lustruite,vopsite sau tencuite; materialul lemons varuit va fi
ignifugat de la caz la caz analizindu-se oportunitatea acestei operatii;
- cind magaziile din lemn sunt destinate pentru depozitatea cerealelor ;
- cind exista usi,ferestre,dusumele,precum si garduri,mobilier etc.

5.2 IGNIFUGAREA LEMNULUI SI A MATERIALELOR PE BAZA DE LEMN

Conditii de pregatire aplicare:

- curatirea lemnului si materialul din lemn (indepartarea cojii,cioplire,sectionare,rindeluire etc.);
- etansarea crapaturilor,golurilor si locurilor de imbinare cu chit ignifug obtinut din produsele respective amestecate
cu huma sau creta,ori cu amestecuri pe baza de argila,nisip fin sau ipsos;
- reducerea umiditatii lemnului cu cel putin 18% pentru cel protejat la suprafata si 25% in cazul ignifugarii prin
impregare;
- omogenizarea produselor ignifuge inainte de aplicare si dupa caz,diluarea acestora cu apa (maximum 5%),iar
produsul EVINIT se dizolva in apa conform retetei in concentratie de 16-20%;
- alegerea produsului ignifug si a procedeului de aplicare in functie de: specia de lemn si particularitatile de
impregnare,locul de utilizare (spatii inchise si uscate sau exterioare),rolul elementelor (de
rezistenta,nevizibile,vizibile,sarpanta,decorative etc.);
- efectuarea lucrarilor de ignifugare la temperatura mediului de minimum 5+°C.
- evitarea lavabilitatii produselor I-107-1,”DIASIL” si “IGNIFUG FC”.
Produse utilizate si tehnologia de aplicare:
1) Pentru tratamente de suprafata,conform 9302/4-88,prin aplicarea cu pensula sau prin pulverizare:
- vopsea ignifuga de interior pe baza de silicat de sodiu,cu doua componente “DIASIL” A si B; se
aplica,recomandabil prin pulverizare,solutia A intr-un strat,iar dupa uscare (24-48h) se aplica solutia B in doua straturi la
aceleasi intervale de timp;
- vopsea ignifuga de exterior pe baza de silicat de sodium,cu doua componente I-107-20/I (grund) si I-107-30/II
(solutie de insolubilitate); se aplica solutia I dupa care solutia II la 1/2h,iar dupa uscare timp de 24-48h,se repeta operatiile
anterioare pina la realizarea consumului specific; apoi se aplica vopseaua de acoperire in doua straturi,in conditii
normale,pentru aplicarea vopselelor pe baza de ulei;
- solutie ignifuga care nu decoloreaza lemnul “IGNIFUG FC” pe baza de substante ignifuge – fingiciale si solventi;
ignifugarea se realizeaza prin imersie de scurta durata,aplicare cu pensula sau pulberizare;
- produsul insectofungicid si ignifug lavabil “EVINIT” pe baza de sulfat de cupru,acid boric si bicromat de sodiu –
solutie apoasa se aplica numai pentru lemn,cu exceptia stejarului si a altor specii neignifugabile.
2) Pentru tratamente prin impregnare in instalatii speciale,folosind procedeele bailor simple si duble (calde-reci) sau
procedeele vid-presiune,vid-presiune atmosfera si vid presiune atmosferica-vid,se utilizeaza,potrivit STAS 9302/1,2 si
3,81,produsele IGNIFUG FC si EVINIT; utilizarea materialelor din lemn ignifugat se face dupa uscare.
3) Suprafatele ignifugate pot fi acoperite cu vopsea de baza de ulei,emailuri alchidice sau cu vopsea VINAROM.
4) La elementele ignifugate inainte de a fi puse in opera,se face rectificarea eventualelor deteriori ale
suprafetelor,dupa montajul materialelor.
Receptionarea,controlul si eficienta ignifugarii:
- receptionarea lucrarilor de ignifugare se face pe baza rezultatelor obtinute in urma incercarilor efectuate in
laboratoare autorizate (Centrul de studii si experimentari pentru prevenirea si stingerea incendiilor din Comandamentul de
Pompieri sau Statia de cercetari la foc din cadrul INCERC),in conditiile STAS 652=74,iar la cererea beneficiarului si
conform STAS 7248-81,emitindu-se buletine de incercare;
- pregatirea epruvetelor pentru incercari se executa sub supravegherea beneficiarului lucrarii,concomitent si in
aceleasi conditii cu cele utilizate in obiectul de constructie,numarul lor stabilindu-se in functie de suprafata ignifugata si
intervalul de timp la care urmeaza sa se faca incercari de verificare.Pastrarea epruvetelor se face in aceleasi conditii ca si
lucrarea ignifugata.
- epruvetele dreptunghiulare (40x15cm) trimise la laborator (cel putin 3) se ambaleaza,sigileaza si eticheteaza
precizind produsul inginifug,cantitatea,consumul specific pe unitatea de suprafata sau volum data aplicarii,modul de
aplicare,numarul de straturi si unitatea care a executat lucrarea; epruvetele sunt insotite de procesul verbal de receptie
provizorie;
- eficacitatea ignifugarii in laborator se apreciaza prin conditiile de admisibilitate,constind in:
● pierderea de masa maximum 30-35%,functie de natura si grosimea materialului;
● clasele maxime de propagare a flacarilor la suprafata si de combustibilitate,functie de natura produsului ignifug si
forma materialului (tabelul XIV.5.2.1);
 Clasele de propagare a flacarilor la suprafata
Forma materialului I.107-1 IGNIFUG FC EVINIT
si DIASIL
Lemn masiv PII-C2
PAL de interior PII-C2
PAL si PFL poros PIII-C2
PAL de exterior PIV-C2
Placaj PV-C3

Lemn usor impregnabil PIII-C2 PIII-C2

Lemn greu impregnabil PIII-C2

- eficacitatea efectiva a lemnului si materialelor de baza de lemn utilizate in constructii este de:
● 3 ani pentru ignifugarea de suprafata,functie insa de conditiile de mediu;
● 15 ani pentru ignifugarea prin impregnare,in raport cu conditiile de utilizare a materialelor.

5.3. IGNIFUGAREA MATERIALELOR TEXTILE

Produsele utilizate si pregatirea lor pentru aplicare:

1) Produsul “ignifug textil”,pe baza de borax tehnic (componenta A),acid boric (componenta B) si fosfat dinamoniu
(componenta C) livrate in proportie de amestec (14:14:2 parti in greutate).Inainte de aplicare,30 kg de produse A+B+C se
dizolva in 170 l apa calda (50-50°C),realizind o solutie cu concentratie de 15%.
2) Produsul “ignifug textile D”,pe baza de uree si fosfat de diamoniu,compus dintr-o parte solida si una
lichida.Partea solida (44 kg) se dizolva “la rece” in 100 l apa,se filtreaza apoi se adauga partea lichida (22 l),dupa care se
agita bine.
3) Produsul “FOSCARB”,constind intr-un amestec de compusi pe baza de fosfor si azot.Se prepara prin dizolvarea a
15 kg “FOSCARB” in 85 kg apa in filtrare.
Dupa preparare,la toate solutiile se verifica pH-ul si dupa caz se neutralizeaza cu amoniac.
Domeniile de aplicare:
1) Produsele “ignifug textil” si “ignifug textile D” se utilizeaza la fibrele celulozice si tesaturile din fibre celulozice.
2) Produsul “FOSCARB” se poate folosi pentru ignifugarea materialelor din fibre celulozice in amestec cu
maximum 50% fibre sintetice.
3) Produsele “ignifug textil” si “FOSCARB” se aplica pe toate tipurile de tesaturi,inclusive pe plusuri si catifele,pe
care nu se aplica produsul “ignifug textile D”.
4) Produsele “ignifug textile D” si “FOSCARB”,fiind lavabile,nu se aplica pe materiale folosite in locuri cu
umiditate marita (peste 70%).
Tehnologiile de aplicare:
1) Fulardarea (impregnare cu foaia intinsa),stoarcerea prin valturi si uscarea este procedeul cel mai eficient.
2) Pulverizarea cu aparate tip Vermorel,Calimax ori instalatii mobile deservite de compresoare de aer si uscare lenta
in aer liber (24-48 ore),pentru tesaturile care nu se pot demonta pentru a fi fulardate.
3) Imersarea (numai pentru produsul “FOSCARB”).
Conditiile de impregnare:
- spalarea prealabila a tesaturilor si curatirea de praf;
- tesaturile de tip plus si catifea tratate prin pulverizare nu trebuie sa fie apretate partea neplusata;
- omogenizarea solutiilor de produse ignifuge inainte de folosire;
- patrunderea rapida a produselor in materiale ignifugate;
- respectarea consumurilor specifice stabilite;
- tratament uniform (pe suprafata si in profunzime);
- neschimbarea aspectului materialelor ignifugate.
Receptionarea,controlul si eficienta ignifugarii:
- receptionarea lucrarilor de ignifugare se face de catre beneficiar prin organele tehnice,pe baza rezultatelor
incercarilor efectuate in laboratoarele autorizate (Centrul de studii si experimentari pentru prevenirea si stingerea incendiilor
din Comandamentul Pompierilor si Statia de Cercetare la foc din cadru INCERC),care emite buletine de incercare conform
stas 8025-84;
- epruvetele (3-4 buc) cu dimensiuni de 25x30 cm se decupeaza din materialul ignifugat sau se trateaza concomitent
in aceleasi conditii.Se ambaleaza in hirtie,se sigileaza si se eticheteaza (mentionind produsul ignifug folosit,intreprinderea
producatoare,data ignifugarii,metoda impregarii,unitatea care a executat lucrarea si consumul specific realizat);
- eficacitatea ignifugarii se determina conform STAS 8025-84,STAS 9155-73 si STAS 11357-90,si se apreciaza
prin:
● clasa de combustibilitate maxima,care trebuie sa fie C2 pentru toate cele 3 produse ignifuge;
●gradele de eficacitate ale igniugarii,care sunt cuprinse intre gradele IV si VII pentru produsele “ignifug textil” si
“igniug textil D,” precum si intre gradele VI-VII pentru “FOSCARB”.
Gradele de eficacitate,conform STAS 9155-73,sunt aratate in tabelul XIV.5.3.1
Gradele de eficacitate ale ignifugarii
Gradul de eficacitate a ignifugarii I II III IV V VI VII
Timpul maxim de propagare a 1 1 1 2 2 2 3
flacarii [s]
 Timpul maxim de sustinere a 1 2 2 3 3 3 4
incandescentei [s]
Lungimea maxima a zonei 140 100 90 75 60 40 25
carbonizate in [mm]

La tesaturile pulsate se admite propagarea flacarii timp de maximum 25 s insa numai pe suprafata plusata.
La tesaturile pentru stofa de mobile se admite ca timpul de mentinere a incandescentei sa fie de maximum 45 s.

Combustibilitatea materialelor plastice

1.PARAMETRII PERICOLULUI DE INCENDIU

Punctul de incepere a degajarii gazelor:temperatura la care incepe degajarea gazelor combustibile.Tipurile noi de
materiale plastice de natura organica,la temperatura de peste 150°C sufera un process de disociere termica.
Temperatura de autoaprindere: temperatura la care se produce oxidarea materialului sau a gazelor si este destul de
ridicata pentru unele materiale plastice (peste 300°C).
Punctul de inmuiere corespunde temperaturaii limita de folosire,fara ca materialul sa se dregadeze sau sa se
deformeze.
Punctul de topire indica contributia materialului la dezvoltarea arderii.In raport cu punctul de topire se defineste si
reactia materialului fata de foc.
Punctul de picurare corespunde momentului inceperii picurarii particulelor din material plastic si care contribuie la
propagarea flacarilor.O parte dintre materialele plastice picura la temperaturi relativ scazute,unele chiar si la 80°C; picaturile
ard in timpul caderii,putind provoca oamenilor arsuri grave si dureroase.Trebuie avut in vedere modul de picurare,adica
marimea si starea picaturilor (caderea continua sau cu intermitenta) daca ard sau nu in cadere.
Viteza de ardere depinde de gradul de combustibilitate al materialului.
Degajarile de fum,de gaze si vapori combustibili si toxici.
Rezistenta de aprindere depinde de natura materialelor plastice si plastifiantilor,a umpluturii,de grosimea si pozitia
lor,de gradul de conductibilitate termica,de coeficientul si de rezistenta propri-zisa la ardere.
Gradul de combustibilitate constituie cel mai principal parametru in alegerea si utilizarea materialelor plastice in
diferite scopuri.
Tendinta pe plan mondial este de a fabrica cit mai multe tipuri de materiale plastice cu o rezistenta de aprindere cit
mai ridicata,lucru ce se poate realiza prin:
- incorporarea de adaosuri materiale;
- incorporarea elementelor inhibatoare si antioxidante (oxid de antimoniu) sau anorganice (cloriti);
- adaugarea de plastifianti pe baza de fosfat,fibre de stilca,de azbest,saruri sau compusi halogenati;
- aplicarea pe un suport incombustibil (fibre de sticla a materialelor) plastice;
- aplicarea unui material filmogen mai rezistent decit suportul plastic insasi.

2. CARACTERISTICILE DE ARDERE A PRINCIPALELOR MATERIALE PLASTICE

Pe baza unor rezultate dn experimentari s-au obtinut citeva din caracteristicile de ardere ale materialelor
plastice,continute in tabelul XV.2.1.

Caracteristicile de ardere (combustibilitatea) a principalelor materiale

plastice fabricate si prelucrate in tara

Denumirea Comportarea Temperatura Puterea Comportarea Clasificarea Temperat--

materialului la 75°C minima la calorifica la tempera- materialelor ura
care se aprinde [kcal/kg] tura de 25°C prin maxima de
si arde cu introducerea utilizare
flacara [°C] in flacara de [°C]
gaze.Produse de
ardere
0 1 2 3 4 5 6
Polictilena Arde total 300 10800 Se aprinde si Combustibil 120
arde indepen
-dent
Polipropilena Arde total 350 10100 Se aprinde si Combustibil 140
arde indepen
-dent ;CO;CO2
Polistiren Arde total 300 9540 Se aprinde si Combustibil 90
arde violent
;CO;CO2
Policlorura de Arde cu fla 550 4870 Se aprinde dar Combustibil 100
vinil cara intermi se autostinge
Tenta la scoaterea
gazeificindu-se din flacara
total HCI;CO;CO2
 Politetrafluor- Se gazeifica 560 3500 Se aprinde si Combustibil 260
etilina repede fara arde indepen-
arde cu dent
flacara
Cauciuc natural Arde total 320 10500 Se aprinde si Combustibil 95
arde indepen- (vulcanizat)
Dent
cauciuc sintetic Arde total 300 11000 Se aprinde si arde Combustibil 95
CAROM independent (vulcanizat)
(1500,1712)
Polimeta- Arde total 350 3750 Se aprinde si arde combustibil 90
crilat independent
Poliamida Arde total 350 9130 Se aprinde si Combustibil 120-126
arde indepen-
dent ;CO;CO2;
amoniac
Policarbonati Arde total 350 0150 Se aprinde Combustibil 120
greu;slabe ten-
dinte de auto-
stingere

Poliesteri Arde total 325 6330 Se aprinde Combustibil 150

independent;
CO;CO2;

Poliuretan Arde total 350 6400 Se aprinde si arde Combustibil 150

indepen-
dent;CO;CO2

Rasini fenol Arde total 500 5200 Se aprinde si arde Combustibil 150
formaldehi- indepen-dent
dice ;CO;CO2
si acid formic

Rasini ureo- Arde total 500 2760 Se aprinde Combustibil 120

formaldehi- greu;tendinte
dice reduse de
autostingere

Rasina Nu se aprinde - - Nu se aprinde,nu Incombustibil 300-500

siliconica arde cu flacara (neinflamabila)

INSTALATII SPECIALE DE STINGERE A INCENDIILOR

1. CLASIFICAREA INSTALATIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR

In functie de natura substantelor stingatoare avem:

- instalatii cu apa: hidranti (interiori,exteriori),spinkere,drencere si cu apa pulverizata;
- instalatii cu spuma: chimica,mecanica si cu apa usoara;
- instalatii cu gaze inerte: dioxid de carbon si azot;
- instalatii cu pulberi: Florex si pulberi speciale;
- instalatii cu abur;
- instalatii cu haloni.
In functie de modul de realizare si de functionare avem:
- instalatii fixe: automate si manuale;
- instalatii semifixe;
- instalatii mobile.

2. INSTALATII DE HIDRANTI

Scopurile instalatiei: limitarea si localizarea incendiilor; stingerea incendiilor; racirea constructiilor,instalatiilor si

bunurilor; protectia personalului care actioneaza la temperaturi ridicate.
Tipul de instalatii: hidrantii interiori cu apa si spuma; hidranti exteriori cu apa si spuma.
Sisteme si elemente componente (tabelul XVI.2.1);
 1) Hidrantii interiori: retea de conducte cu apa cu racorduri fixe si robinet de inchidere – deschidere; furtun de
refulare; teava de refulare apa; dispozitiv de producerea spumei cu recipient de spumant si teava de spuma; cutie de hidrant,cu
iluminator de siguranta.
2) Hidranti exteriori: retea de conducte de alimentare cu apa pe care sunt montati hidrantii subterani sau de suprafata;
hidrantii portativ; furtun de refulare; tevi de refulare apa; dispozitiv de producerea spumei cu recipient de spumant si teava de
spuma.

Caracteristicile principale ale elementelor componente

- cu pulverizator
- pentru dispersia apei
10 Tevi generatoare de spuma
-mecanica medie,pentru
hidrantii interiori
-mecanica medie,pentru
hidrantii exteriori
11 Ejector pentru ape mici
12 Distribuitor
13 Colector
A-14 Ø ajutaj de 14 mm.Se monteaza in locul
B si C celorlalte ajutaje
Marimea fante de 5 si 3 mm.
Debit de apa 1200 si 600 l/min
Lungimea sectorului circular de
protectie a apei 32 si 20 ml
Inaltimea sectorului circular al apei de
10 si 6 m
Debit de apa 38 l/min,spumant
1 l/min si spuma 2,7m3/min
TGSM-3 Presiunea de lucru 3bar,Ljet 3-4m
TGSM-20 Debitul de solutie 250-280 l/min si de
spuma 15-20 m3 min
Presiunea de lucru 3-5 bar
Ljet 8-12 m
Debit aspirat 130 l/min
Presiunea apei la intrarea tip C
7-11 bar
Presiunea la iesirea tip B 1,5-2bar
B-2C 1 intrare tip B si 2 iesiri tip C
B-2BC 1 intrare tip b si 2 iesiri tip C
2B-A 2 intrati tip B si 1 iesire tip A
 3. INSTALATII DE SPRINKLERE

Scopurile instalatiei: detectarea automata a inceputurilor de incendiu; stingerea automata a inceputurilor de incendiu;
semnalizarea automata a inceputurilor de incendiu.
Tipurile de instalatii: apa-apa,apa-aer.
Sisteme,aparate si elemente componente: sistemul de alimentare cu apa; aparatul de control si semnalizare (ACS)
sau statia de centrala a instalatiei; compresoare de aer pentru tipul apa-aer; retele de conducte pentru distributia
apei,ramificate sau inelare,capete sprinkler (duzele de refulare);

Descrierea componentelor specifice instalatiei sprinkler

1) Aparatul de control si semnalizare (ACS) are rolul de a mentine sub presiune constanta retelelor de conducte prin
distributia apei,de a permite controlul starii de functionare si de semnalizare a declansarii.
Instalatia de tip sprinkler este formata din: sistem de alimentare cu apa,aparat de control si semnalizare,conducte de
distributie,sprinklere,robinet cu clapeta de retinere,robineti de aerisire,manometre,racord fix pentru pompe mobile si robinet
principal de inchidere.
Caracteristicile aparatului de control si semnalizare ACS (statii centrale) pentru instalatiile automate de stins incendii
tip sprikler fabricate in Romania sunt aratate in tabelul XVI.3.1
Caracteristicile aparatelor de control si semnalizare

Caracteristica UM ACS tip apa-aer ACS tip apa-apa

Diametrul nominal [mm] 150 150
Presiunea nominala [bar] 10 10
Intervalul presiunilor de lucru a apei [bar] 3-10 3-10
Intervalul presiunilor de lucru a aerului [bar] 1,5-2,5 -
Temperatura de lucru [°C] +4...+40 +4...+40
Volumul maxim al retelei sprinkler deservita de ACS [1] 2000-3000 2000
Pozitia de montaj - Verticala Verticala
Tensiunea de alimentare cofret [V] 220 220
Gradul de protectie - I P-321 IP-321
Masa [kg] 445 291

2) Aparatul diferential se monteaza la instalatiile sprinkler tip apa-aer,care protejeaza medii cu temperaturi sub
+4°C,deasupra aparatului de control si semnalizare.El este format din: supapa dubla,tija de fixare,clichet,opritor,capac de
vizitare,corpul aparatului,capacul aparatului,orificiu pentru manomentru,miner,flansa pentru racordare,conducte de
distributie,flansa pentru racordare la ACS,orificiu pentru racordare accelerator si camera de aer la presiune atmosferica.
Supapa dubla are rolul de a separa zona de aer din amonte de zona de apa din aval a instalatiei,partea superioara
avind o suprafata de aproximativ 8 ori mai mare ca a celei inferioare.In practica,pentru siguranta,presiunea aerului comprimat
este de aproximativ 4 ori mai mica decit presiunea maxima a apei de alimentare.Clichetul,prin intermediul opritorului asigura
mentinerea ridicata (deschisa) a supapei pe timpul functionarii.
3) Acceleratorul se monteaza la instalatiile cu un volum mare al retelelor de conducte de distributie (peste 2000 l)
pentru evacuarea rapida a aerului si se compune din: orificiu pentru racordare conducte distributie,camera superioara de
aer,camera de aer,contragreutate,ventil de arc,scaunul ventilului,orificiu pentru racordare aparat
diferential,plonjer,membrana,robinet,orificiu calibrat,bucsa filetata,robint de verificare a acceleratorului si orificiu calibrat.
4) Capetele sprinkler sunt dispozitive care au rolul de a detecta incendiul si de a refula apa sub forma pulverizata
pentru localizarea si stingerea acestuia.
In general,un cap sprinkler se compune din:
- corpul sprinkler,prevazut cu filet la exterior pentru montarea in conductele de distributie si un ajutaj (duza) pentru
refularea apei.Pe corpun sprinklerului sunt fixate celelalte elemente componente;
-deflectorul (rozeta) are rolul de a dispersa in picaturi jetul de apa care iese din ajutaj; in functie de scopul urmarit
(localizarea sau stingerea) se alege forma si dimensiunile deflectorului;
- elementul de declansare are rolul de a ceda la temperatura stabilita si de a elibera dispozitivul de inchidere.Este
fixat intre cadrul (bratele) corpului sprinkler-ului si ventiul opturator.
Elementele de declansare,de regula,constau din :
- sistemul de pirghii solidarizate intre ele cu aliaje sau compozitii usor vizibile;
- fiola de sticla umpluta cu un lichid care are temperatura de congelare joasa,calduta specifica mica si dilatare
volumetrica mare la temperaturi ridicate,precum si cu putin aer;
- dispozitivul de inchidere,care este de fapt un ventil presat de catre elementul de declansare pe scaunul de etansare
al orificiului de refulare a apei.
Caracteristicile spriklerelor fabricate in Romania (tip INOX) sunt aratate in tabelul XVI.3.2.
Verificarea caracteristicilor hidraulice ale capetele sprinkler: debitele de apa dispersate,caracteristicile geometrice a
jetului de apa si uniformitatea intensitatii de stropire cu apa se face conform STAS 9576/1-74.

Caracteristicile spriklerelor fabricate in Romania

Caracteristica UM Sprinklere

cu rozeta speciala cu rozeta plana cu rozeta normala

1 2 3 4 5
 Temperatura de [°C] 72; 93; 72; 93 72; 93
declansare 141 ; 182 141; 182 141; 182
Diametrul ajutajului de trecere a [mm] 10,5; 10,5 10,5
apei 12,5 12,5 12,5
Debitul la presiunea de 2 bar [1/s] 1,6; 2,2 1,6; 2,2 1,6; 2,2
Presiunea de lucru [bar] 1-2 1-2 1-2
Filetul de montaj [tol] ½ 1/2 1/2
Distanta de montaj fata de [cm] 8-40 8-40 8-40
tavanul continuu
Pozitia de montaj Cu capul in jos Cu capul Cu capul
(ex.magazine) in sus in sus

Intre temperaturile de declansare ale capetelor sprinkler tip INOX si temperatura mediului ambiant in care se
monteaza sprinklerele,trebuie sa se asigure corelarea,conform tabelului XVI.3.3.
5) conductele de distributie au rolul de a alimenta cu apa capetele sprinkler montate pe aceastea.Ele sunt realizate din
teava de otel sudata,cu diametrul in scadere de la ACS (Ø12,5mm).

Corelarea intre capetele sprinklerelor si temperatura

Treapta temperaturii UM Temperatura mediului ambiant
de declansare in care se poate monta sprinklerul
Minima1) Maxima
72 [°C] (-5) +5 38
93 [°C] (-5) +5 60
141 [°C] +5 100
182 [°C] +5 140
1)
Temperatura minima de -5°C (din paranteza) este specifica instalatiilor tip apa-aer.
cu panta 2-5%0 si sunt prevazute la capetele cele mai inalte cu robinete de aerisire si manometre.
6) Racordurile montate in aval de ACS cu ventil de retinere permit in cazul nefunctionarii sistemului de
alimentare,cuplarea masinilor (pompelor) mobile pentru a asigura continuitatea alimentarii cu apa a instalatiei.Racordurile pot
fi de tip A sau B,numarul lor stabilindu-se in functie de debitul de calcul al instalatiei,considerindu-se un debit de 15 l/s
pentru fiecare racord.
Functionarea instalatiilor cu sprinkler.La izbucnirea unui inceput de incendiu sau incendiu,gazele fierbinti se
ridica,se acumuleaza si incalzesc volumul de aer de sub planseu (sau plafon) care inconjoara capul sprinkler si la atingerea
nivelului de temperatura stabilit elementul de declansare cedeaza,iar dispozitivul de inchidere este aruncat de presiunea de
apa (sau de aer) din reteaua de conducte.
Instalatia de sprinklere cu aparat diferential poate functiona atit in varianta apa-aer (cind temperatura mediului
protejat este sub +4°C),cit si in varianta apa-apa (cind temperatura mediului protejat este de peste +4°C).
Eficienta instalatiilor sprinkler.Din stundiile privind eficienta instalatiilor sprinkler rezulta ca 60 si 75% din
incendiile si inceputurile de incedii izbucnite in zonele protejate cu aceste instalatii au fost declansate 1 si 5 capete
sprinkler,la 10-15% din evenimente au actionat intre 6-10 capete,iar in 10-15% din cazuri au intrat in functiune intre 11 si 30
capete.

4. INSTALATII DE DRENCERE

Scopurile instlatiei:
- stingerea incendiilor cu apa dispersata in incaperi cu pericol ridicat de incendiu,in care alte sisteme de stingere nu
sunt eficiente sau adecvate;
- limitarea si localizarea incendiilor prin realizarea unor perdele de apa cu care se protejeaza golurile
(usi,ferestre,scari rulante etc.) din elementele de compartimentare impotriva incendiilor;
- racirea suprafetelor bunurilor ce pot fi afectate de caldura in caz de incendiu,prin stropirea sau acoperirea cu apa.
Tipuri de instalatii: automate si manuale.
Sisteme,aparate si elemente componente:
- sistemul de alimentare cu apa;
- robinet de actionare a instalatiei;
- retele de distributie a apei cu robinet de drenare (golire);
- capete drencer.
Drenele sunt asemanatoare spriklerelor,cu deosebireaca nu au elementul de detectare si declansare,fapt pentru care
sunt numite si spriklere deschise.
Capetele drencer pot avea deflectoare (rozete) drepte,cu marginea zimtata,concava,conice si in alte forme,montate
inclinat sau drept,in raport cu scopurile urmarite (stingere,localizare,racire).Ele se amplaseaza pe retele la intervale de
maximum 2,5 m si se sectorizeaza,de regula,in grupe de maximum 72 capete de stingere,deservite de la un singur robinet de
actionare. (tabelul XVI.4.1)

Tipuri de drencere
Tipul drencerului Caracteristicile principale
Drencer cu rozeta normala Diametrul ajutajului 10,5 si 12,5 mm
 Debitul la 2 bar 1,6 si 2,3 l/s
Presiunea de lucru 1 – 2 bar
Filetul de montaj ½ ``

Drencer perdea Diametrul ajutajului 12,5 mm

Debitul la 2 bar 1,95 l/s
Presiunea de lucru 1 – 2 bar
Dimensiunile perdelei la inaltimea de montaj de
4m: lungimea 10 m si latimea 8 m
Filetul de montaj ½ ``

5. INSTALATII DE APA PULVERIZATA

Scopurile instalatiilor:
- stingerea incendiilor;
- limitarea propagarii incendiilor (stropire,racire);
- degajarea spatiilor incendiate prin spalarea atmosferei;
- prevenirea incendiilor prin stropirea si diluarea scaparilor (scurgerilor) de lichide si gaze inflamabile din
instalatii,utilaje si rezervoare.
Tipuri de instalatii: automate si manuale.
Sisteme si elemente componente
- sistem de alimentare cu apa;
- conducta distribuitor cu racorduri pentru alimentare de la masini mobile si manometre;
- retele de conducte de distributie cu vane de actionare (interventie) linga distribuitor;
- capete de pulverizare (tabelul XVI.5.1)

Caracteristica Tipuri de capete de pulverizare

Pluvia ERØ 7 CEM -1
Presiunea medie de lucru 4 bar 4 bar 4 bar
Debitul la presiunea medie de lucru 0,8; 1; 1,2; 0,568 l/s 1,1 l/s
de (4 bar)
Diametrul orificiului de pulverizare 2; 2,6 l/s 7 mm 09,5 mm
in executie curenta 12 mm 80° 120°
Unghiul conului de apa

Schema de functionare a instalatiilor de apa pulverizata este asemanatoare cu cea a instalatiilor drencer.Intre sursa de
apa si distribuitor,pina la vana sau electrovana de actionare (interventie) instalatia este plina cu apa,iar in continuare retelele
de distributie pina la capetele de pulverizare sunt goale.Dupa detectarea (observarea) incendiului vana (electrovana) de
actionare se deschide si apa este debitata pe conducte si refulata prin capetele de pulverizare.

6.INSTALATII DE SPUMA

Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor de produse petroliere si alte lichide combustibile;
- protectia cu spuma sub forma de perna a rezervoarelor lichide combustibile din apropierea incendiului.
Tipuri de instalatii:
1) Dupa natura spumantului:
- cu spuma chimica;
- cu spuma mecanica cu coeficient;
● redus de infoiere (6-8) pentru spuma grea;
● mediu de infoiere (20-200) pentru spuma medie;
● mare de infoiere (200-1000) pentru spuma usoara;
- cu apa usoara (light water):
● pentru hidrocarburi obisnuite;
● pentru produse polare.
2) Dupa modul de executie (constructie): fixe; semifixe; mobile.
Sisteme,aparate si dispozitive componente:
- sistem de alimentare cu apa;
- sistem de alimentare cu spumant;
- aparate si dispozitive de dozare-amestecare (generatoare);
- retele de conducte de transport si distributie;
- capete de debitare a spumei (camere de spuma cu deversoare,tevi de spuma).
Pentru spatiile inchise protejate cu instalatii de spuma,dupa caz,se prevad:
- instalatiile de detectare si semnalizare a incendiului si de declansare automata a instalatiei de spuma;
- dispozitive de actionare a usilor,ferestrelor,ventilatiilor,trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- dispozitive de avertizare si temporizare.
Caracteristicile aparatelor,dispozitivelor si accesorilor de producere a spumei sunt aratate in tabelul XVI.6.1
Caracteristicile principale ale aparatelor,dispozitivelor si accesoriilor de producere a spumei
Nrt. crt. Aparate,dispozitive si accesorii Caracteristicile principale
0 1 2
1 Generator de spuma chimica pentru Presiune de lucru 6-8 bar
instalatii fixe,semifixe si mobile Debit minim de spuma 3000 l/min
Consum de apa la 8 bar 475 l/min
Consum de praf unic tip II la 8 bar
60-63 kg
Dimensiuni: 830x690x460 mm
Masa ≈ 40 kg
2 Generator de spuma mecanica pentru Presiune de lucru 6-8 bar
instalatii fixe,semifixe si mobile Debit minim de spuma 5000 l/min
Consum de apa medie 1000 l/min
Consum mediu de spumogen praf 60
kg/min
Dimensiuni: 680x450x300 mm
Masa ≈ 35 kg
3 Generator de spuma aeromecanica Tipodimensiuni: 200 si 400 CP
pentru rezervoare cu capac plutitor tip Debite: 200 si 400 l/min
GSA Intervalul presiunilor de lucru 3,5-7 bar
Coeficient de infoiere 7-8
Lungimea (A): 575 si 750 mm
Masa 9,8 si 11 kg
4 Generator de spuma mecanica,pentru Tipodimensiuni:400CF;800 si 1600 CF
rezervoare cu capac fix tip GSA Debite:400; 800 so 1600 l/min
Lungimea (A):1010; 1105 si 1215 mm
Masa:45; 64 si 91 kg
5 Dozator automat de spumant Tipodimensiuni 3
in apam,tip DSA Debit minim de apa:1000 ;1200 si
1600 l/min
debit maxim de apa: 10000,12000 si
16000 l/min
Dozaj spumant ≈ 5%
Presiune de lucru 12 bar
Diamentrul conductei de apa: 250 si
300 mm
Diametrul conductei de spumant:65;80
si 100 mm
Masa: 153;154;159 kg
6 Amestecator de linie pentru spuma Tipodimensiuni 3
aeromecanica Debit de apa 400;800 si 1600 l/min
Presiune de lucru 6,5-14 bar
Dozaj de spumant in apa 6+1%
Masa: 153; 154 si 159 kg
7 Amestecator de linie pentru spuma Tipodimensiuni: 2 (B si C)
mecanica Debit de spuma: 5000 si 2500 l/min
Presiunea de lucru 7-9 si 5-7 bar
Debit de apa: 475 si 237 l/min
Masa 3,8
8 Teava generatoare de spuma Tipodimensiuni 2 (B si C)
Debit de spuma: 5000 si 2500 l/min
Consum de apa 390 si 216 l/min
Presiunea nominala 8 si 6 bar
Masa: 7,2 si 3,1 kg
9 Prelungitor teava generatoare de spuma Lungime 3 m
Racord B pentru teava de 5000 l/min
Masa ≈ 32 kg
10 Tub de cauciuc pentru aspiratie Racorduri tip D
Lungimi: 3 si 4 m
Diametrul interior 25 mm
Masa (fara racorduri) 1,25 kg/m
11 Deversor de spuma chimica Tipodimensiuni: 80; 100 si 150 mm
Marimea deflectorului (l1):
197; 248 so 356 mm
unghiul deflectorului 30°
diametrul tevii: 89; 114 si 168 mm
diametrul flansei de montaj: 270; 300 si
356 mm
 Masa: 8; 10 ; 12 kg.

Generatorul de spuma chimica are rolul de a doza praful unic si a-l solubiliza in apa.Functioneaza pe principiul
ejectiei.Se compune din:
1) Cutia metaluca prevazuta cu capac,minere laterale si rama suport
2) Camera de praf cu capacitate de 31,5 l de forma unei pilnii cu sita.
3) Corpul generatorului avind peretele posterior o duza de antrenare a prafului,iar la partea inferioara un ejector
comopus din ajutajul convergent de inalta presiune,cu orificiul de 16 mm. pentru intrarea apei,camera de aspiratie,difuzorul
de joasa presiune si camera de amestec cu sectiunea variabila (covergenta-divergenta),alcatuind impreuna un dispozitiv de
forma speciala.
4) Racordul de intrare a apei prevazut cu flanse Dn45 pentru instalatiile fixe sau cu racord tip C pentru cele mobile.
5) Robinetul cu ventil montat pe racordul de intrare a apei.
6) Racordul de iesire a solutiei spumante prevazut cu flanse Dn64 pentru instalatii fixe si racord fix tip B pentru cele
mobile
7) Ventilul de retinere cu bila si gratar,montat inaintea racordului de iesire care asigura sensul unic al curgerii
solutiei.
Generatorul de spuma mecanica are o constructie asemanatoare cu generatorul de spuma chimica:
1) Corpul generatorului fixat pe un suport cu racordul de intrare tip C si racordul de iesire tip B.
2) P ilnia metalica pentru praf
3) Conducta de apa cu duza de antrenare a prafului ce pleaca dupa racordul tip C si intra in pilnie pe care sunt
montati un manometru si un robinet.
4) Supapa de inchidere actionata printr-o tija cu roata de mina.
5) Camera de aspiratie,camera de amestec avind forma de ajutaj covergent-divergent.
6) Ventilul de retinere cu bila montat inaintea racordului tip B .
generatoarele de spuma usoara se compun in principiu din: ventilator axial,mecanism de actionare –
electromotor,motor cu ardere interna sau turbina hidraulica,plasa pentru generarea spumei,conducta cu solutie spumanta
avind duza de pulverizare.
Generatoarele cu spuma mecanica (GSA) pentru rezervoare cu capac fix (CF) au o camera de amestec cilindrica cu
volum diferit,functie de debitul acestora,iar la cele pentru rezervoare cu capac plutitor (CP) camera de amestec este formata
din volumul interior al tevilor de intrare si iesire racordate printr-un segment tronconic.La ambele tipuri,aerul din exterior este
absorbit la intrarea solutiei in camera de spumare,prin orificiile sau fantele dispuse circular; camerele de spumare si
deversorul au si rolul de a maturiza spuma,de a-i reduce energia cinetica si de a dirija spuma lin pe peretele
rezervorului.Blindele de etansare au rolul de a impiedica patrunderea vaporilor inflamabili in reteaua instalatiei de spuma.
Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei la instalatiile fixe
Varianta 1: sistem de alimentare cu apa de inalta presiune + sistem de introducere in conducta de apa a spumantului
din rezervor prin pompa si dozator automat→conducta orizontala de linie→coloana de spuma→+camera de spumare cu
blinda si deversor sau tun fix de spuma.
Varianta 2: conducta de alimentare cu apa + depozit de spumant (in rezervoare,butoaie sau bidoane) → conducta
distribuitor → conducta orizontala de linie → coloana de spuma → camera de spumare cu blinda si deversor sau tun fix de
spuma.
Varianta 3: conducta de alimentare cu apa → tun fix de spuma + spumant (aspirat prin tub tip D din ambalaje sau
cisterne).
Varianta 4: conducta de alimentare cu apa → amestecator de linie fix + spumant (in rezervor sau ambalaje) →
conducta orizontala de linie → coloana de spuma + camera de spumare cu blida si deversor.

Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei la instalatiile semifixe:

Varianta 1: autopompa cisterna (sau motopompa + sursa de apa),linie de furtun de refulare cu apa tip C → generator
de spuma mobil + spumant (in ambalaje) → linie de furtun de racordare tip B → conducta de linie cu diametru 3`` → camera
de spumare cu deversor.
Varianta 2: autopompa cisterna (sau motopompa,cisterna de apa) linie de furtun → tun fix de spuma + spumogen
(aspirat prin furtun tip D din ambalaje sau cisterna).

Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei in instalatiile mobile:

Varianta 1: autospeciala de lucru cu spuma sau autopompa cisterna avind generator de spuma si spumant → linie de
furtun de refulare → teava generatoare de spuma,dupa caz cu prelungitor.
Varianta 2: autopompa cisterna (fara generator de spuma) sau motopompa + sursa de apa → linie de furtun →
amestecator de linie mobil + spumant absorbit prin furtun tip D din ambalaje → linie de furtun de refulare → teava
generatoare de spuma,dupa caz cu prelungitor.
Varianta 3: autopompa cisterna (fara generator de spuma) sau motopompa + sursa de apa → linie de furtun →
generator mobil de spuma → linie de furtun de refulare → teava generatoare de spuma,dupa caz cu prelungitor.
Varianta 4: autopompa cisterna sau motopompa + sursa de apa → linie de furtun → tun mobil (remorcabil) de spuma
+ spumant absorbit prin furtun tip D din ambalaje ori cisterna.
Varianta 5: autopompa cisterna (autotun) sau motopompa + sursa de apa → linie de furtun → generator de spuma
usoara (moto,electro ori hidro) + spumant.
 7. INSTALATII CU GAZE INERTE

Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor;
- inertizarea mediului si limitarea evaporarii substantelor inflamabile;
- racirea mediului si materialelor;
Tipurile de instalatii:
1) Functie de natura gazului: cu dioxid de carbon si azot.
2) Functie de presiune: de joasa presiune si inalta presiune.
3) Functie de modul de punere in functiune: automata (deservita de o instalatie automata de detectare si actionare in
caz de incendiu) si manuala.
Sisteme si elemente componente:
- sistem de alimentare cu gaze inerte;
- retele de conducte de transport si distributie;
- dispozitiv de punere in functiune;
- duze de refulare;
- echipament pentru inchiderea buteliilor,supravegherea instalatiei si semnalizarea intrarii in functiune.
Descrierea instalatiei.Retelele de conducte de transport si distributie trebuie sa reziste la temperaturi scazute si la
presiunile maxime de lucru,fara a suferi deformari.Imbinarile se fac,de regula,prin fitinguri sau flanse.
Dispozitivul mecanic de punere in functiune trebuie sa fie capabil sa deschida simultan toate recipientele-butelii.
Duzele de refulare se realizeaza si se monteaza astfel incit sa asigure deversarea rapida si uniforma a gazului
inert.Ele trebuie sa reziste la presiunile si temperaturile de lucru pina la - 79°C,precum si la deteriorari mecanice.
Instalatia de stingere cu dioxid de carbon cu functionare automata:
- baterie activa principala;
- baterie activa de rezerva;
- colector;
- dispozitiv pneumatic de declansare;
- pirghie pentru declansarea manuala;
- supapa de golire;
- butelie de comanda principala;
- butelie de comanda de rezerva;
- dispozitiv de declansare;
- robinet de linie;
- conducta de transport;
- conducta de distributie;
- duze de refulare;
- detectoare;
- centrala de semnalizare si actionare;
- dispozitiv de avertizare optica si acustica;
- butoane manuale de actionare.
La instalatiile automate,recipientele-butelii sunt racordate la colector prin tuburi flexibile,avind fiecare supapa de
sens,care permite trecerea gazului de la butelie spre colector.Pe colector este o supapa de golire in pozitie normal deschisa
(se inchide la peste 2 daN/cm²).Robinetele de linie montate intre colectoarele si conductele de transport au rolul de a dirija
gazul inert numai in zona afectata de incendiu si de a impiedica patrunderea gazului in zona protejata in cazul unei declansari
intempestive.Robinetele de linie sunt deschise de presiunea gazului din limitele de comanda,iar deschiderea lor este
semnalizata la centrala.
Buteliile de comanda au rolul de a actiona dispozitivul pneumatic de declansare prin deschiderea robinetului de linie
pe care il deservers.
Controlul pierderii in greutate se asigura la toate buteliile,inclusiv la cele de actionare.
Functionarea instalatiei.In cazul izbucnirii unui incendiu,detectoarele automate transmit semnalul la centrala de
semnalizare si actionare,care avertizeaza optic si acustic,iar la aparitia celui de al doilea semnal pe alta linie de
detectare,centrala avertizeaza optic si acustic personalul din zona protejata pentru a se evacua in cel mai scurt timp.Dupa
trecerea timpului de temporizare stabilit (max.1min),centrala actioneaza dispozitivul de declansare a buteliei principale de
comanda din care gazul elibarat care va actiona robinetul de linie al zonei afectate,permitind trecerea spre dispozitivul
pneumatic de declansare a bateriei active principale.Gazul inert trece din baterie in colector,de unde prin robinetul de linie in
retelele de transport si distributie la duzele de refulare.
Pentru punerea in functiune manuala se actioneaza pe butonul manual.

8. INSTALATII CU PULBERI STINGATOARE

Scopurile instalatiilor: stingerea incendiilor prin inundare totala,locala sau prin acoperire.
Tipurile de instalatii:
1) Dupa sistemul constructiv: fixe si mobile.
2) Dupa modul de functionare: automat (cu actionare pneumatica sau mecanica a dispozitivului de deschidere a
recipientelor butelii de gaz inert) si manual.
3) Dupa procedeul de stingere: prin inundare totala a volumului; inundare locala prin acoperirea focarului.
Sistemele si elementele componente:
1) La instalatiile fixe: rezervor de pulbere stingatoare; sistem de antrenare a pulberii cu gaze inerte; conducte de
refulare; duze de refulare.
 2) La instalatiile mobile: recipient de pulbere stingatoare; recipient cu gaz inert de antrenare a pulberii; furtunuri de
refulare; tevi de refulare (pistoale sau tunuri).
Schemele de functionare ale instalatiilor cu pulberi stingatoare: detectoarele de incendiu prin linie transmit semnalul
la tabloul de unde prin linie la centrala de avertizare care prin linia actioneaza dispozitivul de deschidere a buteliilor.Gazul
comprimat iese din butelii,trece prin conducta,reductorul de presiune si intra in rezervorul de pulbere pe care o afineaza si
presurizeaza.La atingerea presiunii stabilite,supapa se cupleaza,gazul trece prin conducta si deschide supapa
pneumatica,permitindu-se astfel refularea pulberei din rezervor prin conducta si duze.Dupa functioanare supapa pneumatica
se inchide si deschide ventilul pentru a indeparta pulberea stingatoare ramasa pe conducta.
Schema de functionare la instalatia automata cu actionare mecanica: la declansarea incendiului se topesc
fuzibilele,se elibereaza astfel greutatea si se intoarce pirghia,care actioneaza deschiderea buteliilor.Gazul trece prin
conducta,reductorul de presiune si intra ub rezervorul cu pulbere pe care o afineaza si presurizeaza.Cind ajunge la presiunea
stabilita,ventilul cupleaza automat refularea pulberii prin conducta si duze.
Schema de functionare la instalatia cu actionare manuala: deschiderea buteliei de gaz inert si a ventilului de refulare
a pulberii din rezervor se face manual.Gazul din butelie trece prin reductor in rezervor prin conducta ajunge la duzele de
refulare.

9. INSTALATII CU ABUR

Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor prin inundare sau diluarea concentratiei de oxigen;
- limitarea propagarii incendiilor prin perdele de abur;
- prevenirea incendiilor sau exploziilor prin diluarea atmosferei in zone cu scapari de vapori infamabili sau gaze
combustibile.
Tipurile de instalatii:
1) Dupa modul de executie (constructie): fixe si semifixe.
2) Dupa modul de actionare: automate si manuale.
Sistemele si elementele componente:
- conducta principala cu robinetul legat la sursa robinetului de inchidere a consumatorilor tehnologici;
- ventilul de actionare automata a instalatiei,prevazut cu conducta de ocholire,robinetele de actionare manuala si
manometrul,reteaua de distributie a aburului cu conducte perforate.
- sistemul de semnalizare automata a incendiilor cu detectoare si butoane manuale de avertizare acustica si de
actionare electrica automata a vanei;
- conducta de abur prevazuta cu robinetele pentru priza (racordarea) furtunului cu abur echipat cu teava de refulare
metalica cu minere izolate termic.
Componentele formeaza de fapt o instalatie semifixa cu abur.

10. INSTALATIILE CU HALONI

Scopurile instalatiei: stingerea incendiilor de hidrocarburi,vopsele sau alte produse chimice prin inundare sau local.
Tipurile de instalatii: fixe sau mobile (stingatoare portative).
Elementele componente:
- rezervoare sau butelii cu substanta stingatoare (haloni) si dupa caz agent de antrenare:
- conducte pentru transportul si distributia halonilor;
- duze de pulverizare cu agent de antrenare.Se prefera azotul fata de dioxidul de carbon.
Desi halonii au o eficienta ridicata de stingere a incendiilor,ca urmare a efectelor negative asupra stratului de ozon a
acestor hidrocarburi halogenate,unele denumite si freoni,utilizarea lor este restrictiva.

Cauzele tehnice ale incendiilor

Orice incendiu are o cauza tehnica,care de cele mai multe ori apare si actioneaza ca urmare a unei neglijente
umane.Fara recunoasterea cauzelor ca urmare a unei neglijente umane.Fara cunoasterea cauzelor incendiilor si exploziilor,a
sferei si a modului lor de actiune,nu este posibila luarea celor mai corespunzatoare masuri de prevenire a incendiilor.Cauzele
tehnice care pot produce incendii sunt multiple.Fiecare dintre ele actioneaza cu precadere in anumite ramuri
industriale,domenii de activitate sau anumite anotimpuri ale anului.
In tabelul XVII.1 sunt aratate cauzele incendiilor grupate in raport de natura lor,de sursele de aprindere,de mijloacele
care produc aprinderea si de modul de actiune.

Cauzele tehnice ale incendiilor in raport de sursele de aprindere

Sursele de Mijloacele care genereaza aprinderea Modul de manifestare
aprindere
1 2 3
Arcuri Aparate electrocasnice (aprinzator
electrice electric,aspirator,fier de calcat,frigider,plita
Scurtcircuite electrica,masina de spalat,radio,televizor etc.)
electrice Mijloace de iluminat electice (bec cu
Scintei incandescenta,tub fluorescent,proiector
electrice orga de lumini etc.)
Efecte termice Aparate de incalzit electrice
ale curentului (aeroterme,calorifer,radiator,resou,perna
electric electrica,lampi electrice etc.)
Motoare si aparate de producere sau
transformare a curentului electric (generator
electric,motor
electric,redresor,altenator,acumulator etc.)
Alte aparate electrice (aparat de
proiectie,aparat medical,aparat
muzical,dispozitiv electric de sudura,masini de
scris,masini de calcul,calculator electric etc.)
Cabluri,conductoare,aparate de
intrerupere,proiectie si control (cablu
electric,conductoare
electrice,comutator,intrerupator,tablou
distributie,priza,sigurante electrice,tablou de
masura,comanda si control,instalatie electrica
volanta,improvizata etc.)
Electricitate Sisteme de depozitare,vehiculare,transport
Statica lichide combustibile
Sisteme de depozitare si transport pneumatic a
pulberilor si prafurilor combustibile
Utilaje de prelucrarea materialelor si substante
ce se incarca electrostatic
(agitatoare,malaxoare
,injectoare,valturi,extrundere etc.)
Sisteme de transmitere a miscarii (curele de
transmisie si altele)
Varsarea lichidelor in vase si spalarea in
lichide combustibile
Echipament ce se incarca electrostatic
(imbracaminte,incaltaminte)
Unelte si scule ce se incarca electrostatic
Introducerea jeturilor de abur,cu ajutorul
furtunurilor de cauciuc in rezervoare pentru
curatirea de reziduri
Flacari Bricheta,chibrituri
deschise Lampa de iluminat cu combustibil lichid
Lampa cu combustibil gazos
Masina de gatit cu gaze (aragaz)
Arcul electric emite radiatii termice carepot sa ajunga la
3500-4000°C
Scinteile electrice pot aprinde numai amestecuri
explozive sau inflamabile,in
schimb arcul electric aprinde toate materialele
combustibile din apropierea locului unde s-a
produs,topeste si vaporizeaza conductoarele
metalice,carbonizeaza si distruge pina si izolatorii
ceramici si alte materiale similare
Scurtcircuitul poate fi monofazat,
bifazat si trifazat (intre un conductor si firul neutru,intre
doua conductoare (faze) sau intre trei conductoare)
Scurtcircuitul incomplet sau cu arc apare de regula la
curentii de deranjament,contacte
incomplete,supraincarcarea circuitelor,deteriorarea
izolatiei conductoarelor si se manifesta prin degajare
mare de caldura.
Scurtcircuitul complet nu produce caldura si nu prezinta
pericol de incendiu (contact strins intre conductoare,fara
rezistenta electrica)
Temperatura dezvoltata la suprafata lampilor cu
incandescenta este:
Pozitia Punctele in Temperatura [°C]
lampii care s-a masurat dezvoltata de lampi
1 2 3 4 5
Cu 1 105 142,5 146
filamentul in 2 102 194 158
jos 3 150 200 213
Cu 1 126 162 197
filamentul in 2 203,5 255 308
lateral 3 129 171,5 197,5
Cu 1 222,5 261,5 281
filamentul in 2 129 167,5 193,5
sus 3 95 133,5 139
Efectele termice iau nastere datorita incalzirii
conductoarelor electrice la trecerea curentului electric
In urma scurtcircuitelor la capetele conductoarelor se
formeaza perlele de topire
Perlele de topire cauzate de scurtcircuit,de arcul
electric,au forma unor sfere
Scurtcircuitul cauzat de incendiu formeaza perle topite,de
regula,de forma ascutita
Acumularea sarcinilor electrostatice este insotita
intotdeauna de cresterea intensitatii cimpului electric.
Gradientul de intensitate al cimpului electric ajungind la
o anumita marime critica poate determina o descarcare
electrica capabila sa amorseze un amestec exploziv
La 1000 V se inflameaza benzina,la 3000 V aproape toate
gazele combustibile,iar la 5000 V se aprind cea mai mare
parte din prafurile combustibile
Marimea sarcinii electrice mai depinde si de conditiile
exterioare: presiune,umiditate si temperatura aerului.
Odata cu cresterea temperaturii si umiditatii aerului se
reduc si sarcinile de electricitate statica.Astfel,la
umiditatea relativa a aerului de peste 85% si temperatura
de 45°C,sarcinile nu se mai acumuleaza
Energia minima de aprindere a unor amestecuri explozive
pentru vapori,gaze si prafuri combustibile se arata in
tabelele VIII.7.1,XVII.7.2 si XVII.7.3
Flacara de chibrit aprins poate sa aiba o temperatura pina
la 700°C
Flacara unei lampi de lipit ajunge pina la 2000°C,iar a
unui bec de sudura la o temperatura de 3150°C
 Lampa de gatit cu combustibil lichid
Bec laborator (spirtiera)
Luminare
Torta,faclie
Tigara
Foc in aer liber
Lampa de lipit
Bec de sudura (oxiacetilenica)
De la incendiu
Flacara inchisa Sobe cu combustibil solid,lichid,gazos
Cuptoare,cazane,uscatoare etc.
Efect termic Aparate de incalzit (cazane de
incalzire,cuptor,masina de gatit,resou,fier de
calcat,soba de caramida,soba metalica,soba de
teracota,radiatoare etc.)
Aparate (sisteme) de incalzit pentru scopuri
tehnologice de productie
(afumatorii,cuptoare,uscatoare,dispozitive
pentru sudura,taiere si lipire cu gaze sau
lichide combustibile)
Motoare termice (combina agricola,elevator,
grup electrogen,motor cu ardere interna,motor
cu reactie,turboreactor,tractor,toba de
esapament etc. )
Dispozitive care produc frecare (curele de
transmisie,sisteme de frinare etc.)
Metale (materiale) care ard si scurgeri de
materiale topite (material topit-metal-
sticla,masa plastica,material incandescent,
lemn,carbune etc.)
Conducte (canale) pentru agent termic si
ventilatie (burlan metalic,cos de fum,conducte
de aer cald,conducta de apa calda sau
supraincalzita,canal de aerisire,ventilatie,canal
de incalzire,conducta de abur,conducte
tehnologice cu lichide sau gaze incalzite etc.)
Radiatii luminoase
Radiatii solare
Cenusa nestinsa (jar)
Scintei Cosurile cladirilor de
locuit,fabricilor,locomotivelor etc.
Tobele de esapament ale motoarelor termice
(autocamioane,tractoare,combine etc.)
Dispozitive de sudura,taiere,lipire scule
metalice,corpuri metalice dure,masini de
aschiere,polizare si slefuire
Autoaprindere Pulberi metalice,metale alcaline si alcalino-
a pamintoase,hidrurile metalelor alcaline
Oxidantii si halogeni
Carbunele si praful de carbune
Uleiuri si grasimi
Caldura degajata la o asemenea temperatura aprinde in
citeva secunde orice material combustibil.De
exemplu,flacara unei lampi de lipit poate aprinde o grinda
de lemn neprotejat in timp de 5s si la o distanta de 20
cm,iar a unui bec de sudura,intr-un timp mai scurt
Flacarile de la lampile si masinile de gatit ,aragaze sunt
foarte periculoase cind vin in contact cu imbracamintea
gospodinelor confectionate din tesaturi de nailon sau fibre
sintetice
Temperatura de ardere a unei tigari care arde mocnit in
aer liber este de aproximativ 650-750°C,in centru putind
ajunge la 771°C
In mod obisnuit,temperatura flacarilor pe timpul
incendiilor este cuprinsa intre 700 si 1000°C,in unele
cazuri putind ajunge la 1500°C
De regula in caz de avarii accidente etc.
Caldura transmisa prin conductibilitate,in cazul corpurilor
metalice,face ca in anumite situatii,temperatura sa fie
chiar,si la citva metrii de sursa,superioara temperaturii de
aprindere a anumitor materiale combustibile
Incalziri si supraincalziri se produc si datorita transmiterii
caldurii prin radiatie si convectie
Radiatia termica transmisa sub forma de unde
electromagnetice,in cazul unor surse puternice de
caldura,de sobe metalice,burlane de tabla,cosuri de fum
deterioarate,poate aprinde materialele combustibile
existente la anumite distante
Corpurile care radiaza bine caldura o si absorb bine
Intensitatea radiatiei termice se masoara in cal/m²·s (1
cal/cm²·s=4,2 W/cm²)
Intensitatea radiatiei Soarelui este de circa 0,02 cal/cm²·s
Aschiile de stejar de peste 4 mm grosime se aprind la o
intensitate de radiatie de 0,4 cal/m² s
Transmiterea caldurii prin convectie este specifica
gazelor si lichidelor
Temperatura cosului de fum depaseste 500°C,putind
ajunge chiar la 1000°C
Praful de lemn supus timp indelungat sub actiunea
caldurii la temperatura de 100°C se carbonizeaza formind
asa zisul „carbune piroforic” care se poate autoaprinde
Radiatiile luminoase pot aprinde pulberile metalice ca
Ti,Mg,Al,Zn,praful de lemn,de faina de pluta etc.
Lentilele convexe concentreaza razele luminoase emise
de Soare,intr-un singur punct numit focar si numai
obiectele si bucatile de sticla care corespund legilor
lentilelor convexe pot provoca incendii
Scinteile de la sudura si lucrarile cu flacara pot ajunge
pina la 100m,unde fac posibila aprinderea materialelor si
substantelor combustibile
Scinteile vizibile poseda,in medie,o temperatura de peste
500°C,putind ajunge la aproximativ 1000°C
Scinteile mecanice se pot produc prin lovirea,izbirea sau
frecarea a doua metale dure
Cu cit scinteia si suprafata ei sunt mai mici,cu atit
pericolul pe care-l prezinta este mai mare
Scinteile mecanice pot fi:
- de soc (lovire,izbire)
- de frecare
- de abraziune (aschierea metalelor,polizarea otelului)
In comparatie cu otelul,scinteile de metale usoare
prezinta un mai mare pericol de incendiu si explozie (ex.
Aluminiul)
Autoaprinderea de natura chimica se produce la
substantele care au o capacitate intensa de combinare cu
oxigenul din aer,cu apa sau alte substante.Ea se imparte
in 3 grupe:
Prima grupa cuprinde substantele care se autoaprind in
 Lichide combustibile
Plante tehnice si furaje
Rumegus de lemn,seminte
Faina combustibila si prafuri combustibile
Fire si fibre vegetale (sintetice si artificiale)
Cirpe si deseuri textile
Reactii Substante chimice cu actiune reciproca
chimice
Explozia Amestecuri de vapori gaze,prafuri si pulberi
combutibile cu aerul
Descompunerea rapida a unor compusi chimici
Polimerizarea necontrolata cu eliberare de
energie
Materiale exploive (artificii,explozii etc.)
Aparate,conducte si alte vase sub presiune
Aparate,echipament,utilaj,instalatie sub vid,la
care se pot produce implozii
Eliberarea brusca a energiei degajate prin
fuziune si fisiune nucleara (bombele A si H
Traznetul Descarcarea electrica atmosferica pe timp de
furtuna intre nori si pamint,prin obiecte sau
instalatii de protectie impotriva trasnetelor
contact cu aerul (fosforul alb si rosu,praful de
aluminiu,de zinc,sulfurile de fier ,de potasiu,de sodiu)
Caz particular – autoaprinderea lemnului la 110-
140°,cind acumuleaza timp indelungat cladura
Cea dea doua grupa cuprinde substantele care actioneaza
in contact cu apa (carbura de calciu,metalele alcaline si
alcaline-pamintoase,hidrurile metalelor alcaline,fosfura
de calciu si de sodiu etc.)
Din cea dea treia grupa fac parte unii oxidanti si
halogeni,care in contact cu o parte din substantele
organice produc autoaprinderea acestora
(oxigenul,clorul,fluorul,acidul azotic,peroxidul de bariu si
de sodiu,permanganatul de potasiu,clorarii si percloratii
etc.)
Autoaprinderea de natura fizico-chimica.In afara
reactiilor chimice,influenteaza unii factori fizici,cum ar fi
suprafata mare de contact a materialelor combustibile cu
oxigenul atmosferic,evacuarea insuficienta a caldurii din
interior si existenta unor impuritati.
Exemplu: carbunele,bumbacul,azotatul de amoniu,diferite
uleiuri si vopsele
Autoaprinderea de natura biologica se produce la acele
corpuri combustibile predispuse activitatii vitale a
microorganismelor.Apare mai intii autoincalzirea
manifestata prin fermentatie si putrezire (procese lente si
indelungate)
Exemplu: paiele,finul,lucerna,taieteii de sfecla de
zahar,rumegusul de lemn,tutunul,uruiala de porumb,faina
de peste,uleiul de in etc.
Reactii exoterme care se produc pe timpul
folosirii,manipularii si depozitarii substantelor care
actioneaza reciproc,atunci cind vin in contact.
Substantele cu actiune reciproca se arata in tabelul IV.9.1
Vezi capitolul IV,punctul 7
Intensitatea curentului in canalul fulgerului liniar poate sa
ajunga la 200.000 A si la o tensiune de 150.000.000 V
Durata unei scintei este de 0,1 pina la 1 s
In canalul descarcarii temperatura este de 6000-10000°C

Energiile minime de aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de stingere a scinteilor sunt aratate in
tabelul XVII.2,iar energia minima de aprindere a unor prafuri combustibile,in tabelul XVII.3.

Energiile minime de aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de stingere a scinteilor

Natura substantei Energia minima de aprindere Curentul de inflamare la Distanta minima critica de
[mJ] probabilitatea inflamarii de stingere a scinteilor (valoarea
10 la 24 V pentru intervalul minima absoluta [mm]
de 0.095-0,1 H [mA]
1 2 3 4
Acetat de metil - 153 -
Acetilena 0,011 54 0,60
Acetona - 141 -
Alcool etilic 0,14 84 1,75
Alcool metilic 0,14 - 1,52
Alcool propilic - 129 -
Benzina – 70 - 100 -
Benzen 0,21 126 1,78
Butan 0,26 141 1,78
Ciclohexan 0,24 141 1,78
Ciclopropan 0,18 118 1,78
Clorura de etil - 167 -
Clorura de vinil - 138 -
Dicloretan - 165 -
Dimetil butan 0,25 - 1,78
Eter dietilic 0,19 113 -
Eter de petrol - 125 -
Etilina 0,10 98 -
Gaz de apa - 84 -
Gaz de iluminat - 73 -
Hexan 0,24 141 -
Hidrogen 0,018 71 0,61
Izohexan - 141 -
Izopetan 0,21 - 1,78
Metan (grizu) 0,29 1,58 2,01
Metan industrial 0,28 - 2,03
Metilciclohexan 0,27 - 1,78
Metiletilcetona 0,28 - 2,03
Nitrilacrilic 0,16 - 1,52
Oxid de carbon - 133 -
Oxid de etilina 0,062 81 102
Oxid de propilena 0,14 80 1,52
Pentan 0,22 137 -
Propan 0,26 145 1,78
Propilena 0,17 106 -
Piridina - 101 -
Sulfura de carbon 0,009 52 -

Energiile minime de aprindere a unor prafuri combustibile

Natura prafului Energia minima de aprindere Limita inferioara de explozie Presiunea maxima de
[mJ] [gf/m3] explozie [at]
1 2 3 4
Acetat de celuloza 15 25 4,8
Aluminiu 50 25 6,3
Amidon 40 45 5,1
Carbune 40 35 3,2
Cazeina 60 45 3,4
Cauciuc sintetic 30 30 4,1
Faina de lemn 20 40 4,4
Fenol (pulbere) 10 25 4,2
Fibre de bumbac 25 50 4,7
Gudron de fenol 10 25 4,2
Hexametiltetramina 10 15 4,3
Lignina 20 40 4,9
Magneziu 80 20 5,1
Metilmetacrilat 105 20 4,0
Pentaeritrita 10 30 4,8
Polietilena 80 25 5,8
Polistiren 40 15 3,5
Propinat de celuloza 60 25 4,6
Selac 40 45 -
Rasini poliesterice 120 20 -
Rasini vinilice 160 10 -
Uree 80 75 4,4
Zirconiu 15 40 3,4

Reguli generale de prevenire si stingere a incendiilor

1.REGLEMENTAREA FOLOSIRII FOCULUI DESCHIS SI FUMATULUI

Pentru reglementarea folosirii focului deschis si a fumatului in fiecare unitate economica se stabilesc:
i – locurile cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie in care potrivit prevederilor legale este interzisa
folosirea focului deschis,fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri si alte materiale periculoase; delimitarea si marcarea
lor; amenajarea locurilor de punere a tigarilor si chibriturilor;
- locurile cu pericol de incendiu in care este interzisa folosirea focului deschis si fumatului;
- locurile amenajate pentru folosirea focului deschis (operatii de sudare,topire bitum,crematorii etc.) si pentru
fumat,precum si modul de amenajare;
 - persoanele imputernicite sa elibereze autorizatii (permisele) de lucru cu foc (tipizate);
- persoanele care raspund de starea tehnica a agregatelor de sudare,de instruirea sudorilor si de controlul respectarii
normelor PSI la executarea operatiilor de sudare;
- actiunile instructiv-educative pentru combaterea neglijentei fumatorilor si focului deschis;
- modurile de exercitare a controlului si autocontrolului privind folosirea focului deschis si fumatul;
Exemple de unitati ,instalatii si alte locuri de munca cu grad ridicat de pericol de incendii si explozie.
- unitati,sectii,ateliere,instalatii si utilaje de productie,cum sunt:
● unitati chimice si petrochimice;
● sonde de productie petrol si gaze,platforme petroliere marine,instalatii de degazolinare,etanare si de uscare a
gazelor naturale;
● sectii de brichetare si preparare carbune,statii degazare a zacamintelor de carbune,instalatii cocso-chimice
● turbogregate energetice,reactoare nucleare energetice,cazane de abur si de apa fierbinte,centrale termice;
● fabricarea chibriturilor,placilor de aschii de lemn si fibrolemnoase,placilor electroizolante,betonului celular
autoclavizat;
● filaturi,fabricarea vatei,textilelor netesute,pieilor sintetice,spume,poliuretanice;
● extractia cu solventi a uleiului alimentar,fabricarea spirtului si zaharului,morile de macinat cereale (peste 10t/24
ore),fabrici de decorticat (peste 20t/24 ore),producerea nutreturilor combinate;
● instalatii de producere si utilizare a pulberilor piroforice (aluminiu,zirconiu etc.),peroxizilor organici,carbidului si
materialelor explozive;
● tipografii (stereotipii,rotative tipar inalt etc.);
- fabrici,statii si instalatii pentru producerea,imbutelierea si transportul gazelor combustibile (hidrogen,acetilena,gaz
metan,gaz de cocs,gaz de furnal,amoniac etc) si a oxigenului;
- standuri de proba si de rodaj motoare cu ardere interna si cu reactie,instalatii de incercari la inalta tensiune;
- statii de compresoare pentru gaze combustibile,oxigen si aer; statii de frig si de amoniac; incaperi pentru incarcat
acumulatoare;
- sectii,ateliere,instalatii si locuri unde se prepara si se executa lucrari sau operatii cu lichide combustibile:
vopsire,lacuire,bituminare,impregnare,peliculizare,degresare,spalare etc., precum si locurile unde prepara lacurile,vopselele,
chiturile,adezivii etc. pentru aplicare;
-utilaje de tratamente termice cu lichide combustibile sau in atmosfera cu gaze combustibile (hidrogen,ulei etc.)
- incaperi speciale (subsoluri,tuneluri etc.) ale gospodariilor de ungere si actionare hidraulice cu lichide combustibile
si ale gospodariilor de cabluri electrice;
- statii de pompe,rampe si dane incarcare-descarcare lichide si gaze combustibile,precum si retele de conducte pentru
transportul acestora;
- incaperi cu echipament electronic important (calculatoare electronice,mari si mijlocii,inclusiv
magnetotecile,instalatii de centralizare electro dinamica si de triere automata din statii CF mari,centrale telefonice
automate,dispecerate de circulatie etc.),statii si care de reportaj RTV;
- depozite de lichide si gaze combustibile,oxigen,amoniac,carbid,pulberi piroforice,produse radioactive,tutun,silozuri
de cereale (peste 100 t),precum si alte spatii in care se pastreaza bunuri de valoare deosebita (tiparituri,filme etc.);
- nave petroliere,cisterne CF si auto de transport lichide si gaze combustibile si alte produse cu pericol
ridicat;hangare de avioane.
Exemple de unitati,instalatii si alte locuri de munca cu pericol de incendiu:
- sectii si ateliere de prelucrarea lemnului,industrie usoara,alimentara,constructii de masini,electrotehnica;
- sali de spectacole,sport,invatamint,polivalente,circ,cazare comuna;
- magazine comerciale si depozite de marfuri;
- adaposturi de animale si pasari;
- depozite de material lemnos,produse textile,furaje,plante tehnice,produse farmaceutice;
- lanuri de cereale si zone impadurite;
- garaje,depouri,remize;
- arhive,biblioteci,expozitii;
- laboratoare;
- afumatorii;
- podurile cladirilor executate din material lemnos.

2.REGULI PRIVIND LUCRARILE DE SUDARE SI TAIERE A METALELOR

CERINTE:
- utilizarea generatoarelor si aparatelor de sudura,precum si a buteliilor omologate si in buna stare;
- folosirea carbidului avind dimensiunile (granulatia) corespunzatoare tipului de generator de acetilena
- asigurarea furtunurilor pentru acetilena si oxigen in buna stare,fixate la racordurile generatorului sau buteliei prin
coliere metalice bine strinse,efectuarea controlului etansitatii furtunurilor la presiune sub apa;
- utilizarea de cabluri si conductoare electrice in buna stare,cu invelisul de protectie nedeteriorat;
- pastrarea carbidului in ambalaje inchise ermetic si in locurile ferite de umezeala;
- folosirea buteliilor de oxigen sau gaz combustibil (acetilena,aragaz etc.),numai cu reductor de presiune si in pozitie
verticala,consolidare de elemente de constructii;
- verificarea arzatoarelor (suflaiurilor) de sudare inainte de a incepe lucrul,pentru ca robinetele de oxigen si acetilena
sa se inchida perfect;
- asigurarea nivelului corespunzator al apei in supapele hidraulice;
- amplasarea la distantele minime de siguranta prevazute de norme intre punctul de lucru cu flacara si generatorul de
acetilena (10 m) sau butelia de oxigen (5m),precum si intre generator si butelie (5m);
 - verificarea agregatelor de sudare electrica inainte de a se incepe lucrul si legarea la pamint a acestora;
- indepartarea materialelor si substantelor combustibile din apropierea punctului de lucru pe o raza de cel putin 10 m
sau protejarea acestora cu prelate umede,placi de azbest,paravane incombustibile si alte mijloace; masura se ia si in spatiile de
la cotele inferioare punctului de lucru,indeosebi cind in planseu (podeste) exista goluri sau conducte ori alte elemente
metalice care pot transmite caldura de la punctul de sudare ori taiere;
- curatirea pieselor metalice de vopsea,uleiuri,materiale textile,in zona punctului de sudare sau taiere;
- efectuarea de analize de laborator si masuratori cu aparate adecvate privind prezenta in zona punctului de lucru a
vaporilor inflamabili ori gazelor combustibile,atit inaintea inceperii lucrului,cit si pe durata operatiilor de sudare sau taiere;
- pregatirea inaintea de inceperea lucrarilor a instalatiilor,rezervoarelor,recipientelor,conductelor si altor elemente
prin care s-au vehiculat ori depozitat lichide sau gaze combustibile ori alte produse chimice care reactioneaza la temperaturi
ridicate,luindu-se masuri cum sunt: golirea,spalarea,aerisirea,umplerea completa cu apa sau gaz inert,izolarea cu flanse orbe
etc. a caror eficienta se determina prin analize de laborator;
- protejarea traseelor de furtunuri si cabluri (conductoare) electrice impotriva surselor de caldura prin apropierea lor
(conductoare) electrice impotriva surselor de caldura din apropierea lor (flacari,metal topit sau incadescent,corpuri
supraincalzite etc.),precum si impotriva socurilor mecanice datorita mijloacelor de transport (autovehicule,locomotive,
vagaoane etc.) caderii unor corpuri grele;
- folosirea de chei si alte scule si unelte adecvate,care nu produc scintei prin lovire,iar continutul de cupru din
acestea sa fie sub 65%;
- anuntarea lucrarilor de sudare la formatia civila de pompieri a unitatii economice pe teritoriul careia se executa;
- prevenirea contactului oxigenului cu uleiuri,unsori,mase plastice si alte substante cu mare capacitate de oxidare
exoterma in oxigen,fenomen urmat de autoaprindere si explozie;
- evitarea contactului acetilenei cu substante sau materiale cu care reactioneaza periculos cum sunt:oxizii metalici
(de exemplu rugina); solutiile apoase ale sarurilor de cupru,argint ori mercur sau in prezenta vaporilor de apa,chiar cu
metalele respective formind acetilena;
- amplasarea generatoarelor de acetilena in locuri aerisite (ventilate),pentru a preveni acumulari de acetilena care pot
forma cu aerul amestecuri explozive (1,5-8,1%);
- protejarea generatoarelor si buteliilor de oxigen sau cu gaze combustibile impotriva surselor de caldura
excesiva,precum si apei din generatoare contra inghetului;
- golirea completa a generatorului si evacuarea carbidului la intreruperea sau terminarea lucrului;
- reincarcarea generatoarelor fixe de acetilena numai dupa descompunerea completa a carbidului,indepartarea
namolului,spalarea si descarcarea cosului de incarcare;
- depozitarea slamului de carbid in conteinere sau in bazine (gropi) executate in pamint,amplasate in locuri ferite de
surse de foc;
- aparatele electrice pentru preincalzirea electrozilor de sudura trebuie sa fie in buna stare si alimentate la surse
corespunzatoare; resturile de electrozi supraincalziti se pastreaza in cutii metalice;
- eliberarea autoritatilor (permiselor) de lucru cu foc (tipizate) si realizarea tuturor masurilor stabilite in aceastea
inainte de inceperea lucrarilor; se execepteaza locurile de munca,special amenajate pentru lucrari permanente de sudare sau
taiere a metalelor;
- supravegherea si controlul punctelor de lucru si a vecinatatilor,atit pe timpul operatiilor,cit si la terminarea
acestora,precum si dupa cel mult o ora.

INTERDICTII:
- amplasarea generatoarelor de acetilena si a buteliilor in locuri unde exista surse puternice de caldura,ori in spatii
inchise neventilate;
- deplasarea cu arzatorul aprins in afara zonei de lucru,ori,agatarea acestuia (chiar stins) de generatorul de acetilena
ori de butelia cu oxigen sau cu gaz combustibil;
- controlul etansitatii furtunurilor,conductelor si armaturilor retelelor de gaze folosind flacara deschisa;
- utilizarea furtunurilor defecte,deformate,rasucite,indoite,cu fisuri,etansate cu banda izolatoare
- functionarea generatoarelor de acetilena la temperaturi sub + 5°C ;
- evacuarea namolului si a resturilor de carbid la retele de canalizare;
- parasirea locului de munca lasind arzatoarele aprinse sau cu robinetele de alimentare neinchise complet,inclusiv la
prizele fixe de pe retele de conducte de acetilena si oxigen amplasate in hale de productie;
- folosirea de improvizatii pentru alimentarea agregatelor electrice ori utilizarea de sigurante fuzibile
supradimensionate;
- lasarea sub tensiune a agregatelor electrice si a cablurilor electrice,de alimentare a acestora la intreruperea lucrului;
- efectuarea operatiilor de sudare in cladirile cu aglomerari de persoane (magazine,sali de spectacole,de sport etc.) pe
timpul activitatilor cu public;
- aruncarea slamului de carbid la intimplare.

3.REGULI PRIVIND INSTALATIILE ELECTRICE

CERINTE:
-verificarea inainte de punere in functiune (sub tensiune);
- utilizarea numai a instalatiilor,utilajelor,aparatelor,si echipamentelor electrice in buna stare;
- folosirea instalatiilor,utilajelor,aparatelor si echipamentelor protejate corespunzator pericolului din mediile in care
functioneaza (normal,etanse la praf,antiex,etanse la umezeala etc.):
- scoaterea de sub tensiune a consumatorilor electrici la terminarea lucrului (dupa caz si a instalatiilor de alimentare a
acestora); stringerea sub forma de colac a cordoanelor flexibile de alimentare dupa scoaterea din prize;
- mentinerea in buna stare a sistemelor de protectie ale instalatiilor electrice;
 - executarea reparatiilor,reviziilor,modernizarilor,si intretinerilor de personalul autorizat;
- evitarea patrunderii metalului topit,incandescent,brocurilor de sudura ,scinteie,precum si a inflitratilor de
gaze,scurgerilor de lichide combustibile in incaperile speciale de cabluri electrice;
- preintimpinarea actiunii animalelor rozatoare asupra invelisurilor de protectie din PVC ale cablurilor electrice;
- prevenirea efectelor mecanice (striviri,loviri,etc.) asupra echipamentelor,aparatelor si cablurilor electrice;
- efectuarea controalelor profilactice periodice;
- oprirea consumatorilor electrici,in cazul intreruperii accidentale a alimentarii cu energie electrica;
- dotarea cu instalatii si mijloace adecvate de stingere a incendiilor,precum si cu echipament de protectie.

INTERDICTII:
- folosirea instalatiilor electrice si a consumatorilor in stare defecta,uzate sau improvizate;
- incarcarea (suprasolicitarea) instalatiilor electrice peste sarcina admisa;
- reducerea gradului de protectie constructiv prin descompletari,neetansari,deteriori,dezizolari etc;
- inlocuirea sigurantelor fuzibile arse cu altele supradimensionate;
- utilizarea resourilor,radiatoarelor si a altor mijloace de incalzire in locuri cu pericol de incendiu;
- folosirea aparatelor electrice consumatoare de energie (fiare de calcat,radiatoare,resouri,ciocane de lipit etc.) fara
luarea masurii de izolare termica fata de mnateriale combustibile sau nescoaterea din priza a stecherelor de alimentare dupa
utilizarea lor;
- suspendarea corpurilor electrice de iluminat direct de conductoarele de alimentare;
- montarea la corpurile de iluminat a unor filtre de lumina (abajururi) improvizate,din hirtie,carton,folie de
polietilena si alte materiale combustibile;
- asezarea pe utilaje si aparate electrice a unor materiale combustibile (cirpe,hirtie,lemn etc.) sau necuratarea de pe
acestea a depunerilor de scame si pulberi combustibile;
- depozitarea materialelor si substantelor combustibile in incaperile speciale de cabluri electrice,de aparataj
electric,transformatoare,tablouri electrice,baterii de acumulatoare;
- pastrarea lavetelor,cirpelor sau a rumegusului de lemn imbibate cu ulei in incaperile de cabluri si alte echipamente
electrice;
- depasirea temperaturii maxime admise a motoarelor si utilajelor in functiune sau in incaperile speciale de cabluri
ori de alt echipamente electrice;
- lipsa uleiului din compensatoarele de ulei ale transformatoarelor (autotransformatoarelor) electrice sau a pietrisului
din cuvele de golire in caz de avarie ori de umplerea acestor cuve de apa.

4.REGULI PRIVIND SISTEMELE SI MIJLOACELE DE INCALZIRE

a. Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la sobe

CERINTE:
- amplasarea corespunzatoare fata de materialele si elementele de constructii combustibile,precumsi fata de
mobilierul combustibil,izolarea termica fata de acestea;
- folosirea de sobe omologate si in buna stare;
- protejarea pardoselii combustibile sub sobe si in fata focarului;
- izolarea termica corespunzatoare a burlanelor metalice si a cosurilor (canalelor) de fum fata de materialele
combustibile; tencuirea si varuirea cosurilor de fum;
- curatirea periodica a cosurilor (canalelor) de fum;
- existenta la cosurile (burlanele) de fum a dispozitivelor parascintei;
- aprinderea focului la sobele cu gaz pe principal „gaz pe flacara” ;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- depozitarea cenusei si jarului in locuri amenajate fara pericol de incendiu si numai dupa ce au fost stinse.
INTERDICTII:
- supraincarcarea cu combustibil ori folosirea de combustibil neadecvati (dimensiuni,putere calorica);
- utilizarea de sobe improvizate ori fara usite la focare si cenusare;
- aprinderea focului cu benzina,petrol,motorina ori alte lichide inflamabile;
- amplasarea materialelor si substantelor combustibile linga sobe ori deasupra acestora;
- lasarea copiilor nesupravegheati cu sobele in functiune;
- racordarea la acelasi canal de fum a unui numar mai mare de focare,decit cel admis,ori de la sobe cu combustibili
diferiti (gazosi,lichizi,solizi).

b.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la aparate si masini de gatit cu gaze

CERINTE:
- amplasarea lor astfel incit flacarile sa nu fie stinse de curentii de aer si sa nu aprinda materialele din apropiere
(perdele,rufe etc.);
- folosirea de duze adecvate gazului existent (gaz metan sau aragaz);
- asigurarea etanseitatii conductelor si furtunuril de alimentare,precum si a butoanelor de reglaj,a debitului de
gaz;verificarea etanseitatii cu solutie de apa si sapun;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- folosirea de butelii de aragaz omologate si cu reductor de presiune.

INTERDICTII:
- modificarea orificiilor duzelor arzatoare;
 - folosirea de butelii de aragaz improvizate sau neetanse;
- folosirea de furtunuri uzate,defecte,nefixate corespunzator ori din materiale plastice;
- verificarea etanseitatii cu flacara deschisa;
- executarea de reparatii de catre persoane neautorizate.

c.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la resouri,lampi,masini,aparate de gatit si sobe cu combustibil

lichizi

CERINTE:
- folosirea combustibilului adecvat;
- amplasarea in pozitie orizontala;
- aprinderea conform intructiunilor de folosire;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- asigurarea etansitatii.

INTERDICITII:
- alimentarea cu combustibili pe timpul functionarii;
- umplerea rezervorului de combustibil peste capacitatea acestuia;
- punerea in functiune cind in incapere sunt vapori inflamabili;
- pastrarea in aceeasi incapere cu sobe sau cu aparate de gatit a combustibililor lichizi.

d.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la centrale termice

CERINTE:
- punerea in functiune si supravegherea permanenta de catre personal autorizat;
- existenta si functionarea aparatelor de masura si control a temperaturii,presiunii si nivelului,precum si a supapelor
de siguranta;
- asigurarea etansitatii sistemelor de alimentare cu combustibil;
- existenta in fata focarelor,sub injectoarele de combustibil lichid; a tavilor metalice umplute cu nisip;
- curatirea periodica si evacuarea scurgerilor si pulberilor de combustibili;
- control etansitatii retelelor de gaze cu solutie de apa si sapun;
- verificarea si aerisirea (ventilarea cel putin 10 min) a focarelor inainte de a aprinde arzatoarele;
- aprinderea focarului in cazanele cu combustibil gazos pe principiul „gaz pe flacara”;
- personalul care aprinde focul sa aiba permis de port-chibrituri;
- folosirea pentru aprinderea focului numai a aprinzatorului electric sau a tortei fixate pe vergea metalica;
- indepartarea imediata a eventualelor infiltratii (imbibari) de combustibili in izolatia termica a cazanelor si
conductelor;
INTERDICTII
- fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri etc.,folosirea focului deschis fara autorizatie (permis de lucru);
- depozitarea combustibililor sau a altor materiale in centrala,cu exceptia combustibilului pentru consum zilnic;
- reaprinderea imediata a focului fara a se ventila (aerisi) suficient focarul cazanului si canalele de fum;
- fluidizarea combustibililor lichizi din rezervoare si conducte folosind flacara deschisa.

5.REGULI PRIVIND EFECTUAREA UNOR LUCRARI CU LICHIDE COMBUSTIBILE LA VOPSIRE SI

LACUIRE,TRATAMENTE TERMICE,DEGRESARI SI SPALARI,APLICARI DE PARDOSELI SI TAPETE,SI
IZOLATII HIDROFUGE

CERINTE:
- eliminarea oricaror surse de aprindere din zonele de lucru;
- ventilarea (aerisirea) spatiilor de lucru;
- asigurarea temperaturii adecvate de lucru;
- evitarea scrugerilor lichide combustibile,colectarea,curatirea si indepartarea ritmica a acestora,precum si a
depunerilor,inclusiv din sistemul de ventilatie,filtre si alte locuri ascunse;
- limitarea la minimum a cantitatilor de lichide inflamabile din punctele de lucru,pastrarea acestora in vase metalice
inchise;
- prepararea in locuri special amenajate a lacurilor,vopselelor si chiturilor,transportul prin conducte sau in vase
metalice inchise;
- executarea lucrarilor de catre personal autorizat,instruit si echipat corespunzator;
- folosirea de scule si unelte care nu produc scintei prin lovire;
- protectia corespunzatoare impotriva exploziilor a instalatiilor,utilajelor si aparatelor electrice,sau scoaterea lor de
sub tensiune pe timpul lucrarilor;
- supravegherea instalatiilor si utilajelor tehnologice pe timpul functionarii;
- cunoasterea pericolelor ce le prezinta lichidele combustibile utilizate (lacuri,vopsele,chituri,solventi prenadez,bitum
etc.) si respectarea instructiunilor furnizorului;
- etansarea (protejarea) golurilor constructive (ventilatii,cosuri de fum etc.) spre incaperile de sub planseele peste
care se toarna izolatii hidrofuge topite sau se aplica pardoseli cu adezivi inflamabili;
- mentinerea in buna stare a tuturor sistemelor,dispozitivelor si realizarea masurilor de protectie impotriva
incendiilor specifice lucrarilor cu lichide combustibile;
 ● la operatiile de vopsire si lacuire prin pulverizare: amenajarea cabinelor,perdele de apa,filtre,ventilatie,pistoale de
pulverizare legate la pamint,interblocaje intre actionarile sursei de aer comprimat pentru pulverizare,ventilatie si perdele de
apa,suprafete decomprimare,pardoseli antiscintei,iluminat exterior sau interior antiex,instalatii de semnlizare si stingere a
incendiilor,depozit exterior de lacuri si vopsele;
● la operatiile de vopsire lacuire,prin imersie in bai cu o capacitate de peste 2m3 : capace,ventilatie,sisteme de
preaplin si de golire,indicatoare de nivel,mijloace initiale de interventie de mare capacitate;
● la operatiile de vopsire in cimp electrostatic: functionarea protectiei la caderile de tensiune si oprirea instalatiei
ventilatiei,respectarea distantelor minime intre capul de pulverizare si obiectele vopsite;
● la instalatiile de uscare a pieselor vopsite sau lacuite: controlul temperaturii,ventilatiei,semnalizarea concentratiilor
periculoase,interblocaje intre incalzire si sistemele de actionare a ventilatiei si transportului,instalatii de prevenire si stingere a
incendiilor;
● la baile de tratamente termice in ulei: aparate pentru controlul temperaturii si nivelului,capace la bazine,dupa caz
cu inchidere automata,mecanica electrica si manuala,sistem de racire,hote de aspiratie,sistem de golire rapida,instalatii de
prevenire si stingere a incendiilor sau mijloace initiale de interventie de mare capacitate;
● la instalatiile de degresare-spalare: ventilatie,instalatie si mijloace de stingere a incendiilor;
● la cazanele de topit bitum: capace,focar inchis cu usita,cenusar,cos de fum,mijloace initiale de interventie de mare
capacitate.

INTERDICTII:
- folosirea focului si fumatului; accesului cu tigari,chibrituri,brichete etc. in locurile cu pericol ridicat de incendiu
sau explozie (ateliere de vopsire,lacuire,tratamente termice in ulei etc.);
- efectuarea reparatiilor pe timpul functionarii instalatiilor si utilajelor tehnologice,sau fara a lua masuri de
ventilare,golire,curatire,spalare cu lichide neinflamabile etc.;
- scoaterea din functiune a interblocajelor dintre compresoarele de aer,perdele de apa si sistemul de ventilatie de la
cabinele de vopsire (lacuire) prin pulverizare;
- blocarea capacelor bailor de tratament termic in ulei sau detectarea sistemului de inchidere a acestora; imersarea
incompleta in ulei a pieselor;
- transportul si manipularea lichidelor inflamabile in vase din mase plastice ori din sticla;
- prepararea,diluarea sau amestecul diferitelor componente la locul de aplicare (folosire) a lichidelor combustibile;
- depozitarea la locul de munca al vopselelor,lacurilor,chiturilor,prenadezului sau a altor lichide combustibile;
- vopsirea in hale de productie concomitent cu lucrari si operatii care pot genera surse de aprindere sau de explozie;
- utilizarea oxigenului sau gazelor combustibile la sistemele de pulverizare a lacurilor si vopselelor;
- depasirea curentului maxim de scurtcircuit (0,2 mA) la instalatiile portabile de vopsire in cimp electrostatic,la care
pistolul este actionat manual si apropierea pistolului la o distanta mai mica decit cea stabilita (25-45 cm) fata de obiectivul
care se vopseste;
- reducerea distantelor de siguranta intre lampile cu raze inflarosii si obiectele vopsite care se usuca in instalatiile de
uscare;
- introducerea bitumului in cazanul topit,fara a-l goli de apa sau gheata;
- lasarea focarelor deschise la cazanele de topit bitum;
- folosirea de butoaie sau alte vase improvizate pentru topitul bitumului;
- spalarea echipamentului de protectie si a articolelor de imbracaminte in lichide combustibile;

6.REGULI PRIVIND DEPOZITAREA MATERIALELOR SI SUBSTANTELOR COMBUSTIBILE

CERINTE:
- depozitarea materialelor si substantelor se face in raport cu natura,forma,dimensiunile,modul de
ambalare,proprietatile fizico-chimice (grupa sau clasa de combustibilitate ori inflamabilitate; clasa si subclasa de
periculozitate,tendinta de autoaprindere,autoinflamare,explozie; comportarea in contact sau in prezenta altor substante
etc.),comportarea in contact sau in prezenta altor substante etc.),comportarea in caz de incendiu (ardere,topire,picurare,
degajare de gaze toxice etc.) precum si functie de substantele stingatoare adecvate ori compatibile cu procedeele de stingere;
- controlul periodic al substantelor periculoase;
- depozitarea ordonata (in stive,sectoare,pe loturi,pe rastele,rafturi sau polite etc.),asigurind cai de access si de
evacuare si nedepasind cantitatile maxime admise (stabilite si afisate);
- respectarea schitei de depozitare si evacuare;
- asigurarea distantelor de siguranta fata de mijloacele de incalzire,corpurile electrice de iluminat si alte surse de
caldura,precum si fata de detectoarele de incendiu si capetele de pulverizare a apei,spumei si a altor substante stingatoare;
- ventilarea spatiilor inchise de depozitare in care se pot degaja gaze combustibile,inflamabile sau toxice;
- evitarea la manipulare a loviturilor,ciocnirilor,revarsarilor si deteriorarii ambalajelor;
- existenta globurilor de protectie la corpurile de iluminat incandescent si dupa caz a armaturilor (gratarelor,de
protectie);
- deconectarea instalatiilor electrice la terminarea programului
- delimitarea spatiilor de depozitare de cele pentru receptie si livrare;
- asigurarea rezistentei la foc prevazute de norme la pereti,plansee,usile,ferestrele incaperilor executate;
- ignifugarea elementelor de constructii din lemn ale magaziilor,inclusiv a rafturilor;
- introducerea in halele (incaperile) de productie numai a cantitatilor de materiale si substante combustibile ori
explozive strict necesare fluxului tehnologic,care nu vor depasi necesarul pentru schimbul de lucru,cantitatile maxime admise
se stabilesc de proiectant pentru incaperea respectiva;
 - folosirea mijloacelor de transport si manipularea in buna stare si protejate un raport cu pericolul existent
(antiex,dispozitiv parascintei,roti cu banda de uzura ce nu produce scintei etc.);
- verificarea mijloacelor de transport la sosire si inainte de plecare de la depozit (rampa) pentru a depista eventualele
focare;
- oprirea motoarelor cu ardere interna pe timpul operatiilor de incarcare-descarcare;
- dotarea conform normelor cu mijloace de alarmare,anuntare,avertizare si stingere a incendiilor,adecvate;
- pastrarea ordinii si curateniei in spatii de depozitare si in jurul lor.

INTERDICTII:
- folosirea focului deschis si fumatul; accesul cu tigari,chibrituri,brichete etc. in spatiile de depozitare a substantelor
cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie;
- amenajarea in depozitele si magaziile inchise de materiale si substante combustibile ori explozive a unor spatii
pentru birouri,finisarea,ambalarea,incercarea ori repararea produselor sau ambalajelor,precum si livrarea lichidelor
combustibile;
- separarea gestiunilor prin elemente de compartimentare combustibile sau care pot impiedica interventia in caz de
incendiu;
- depozitarea in depozitele de materiale generale (diverse) a gazelor tehnice comprimate,precum si a peste 200 l
lichide combustibile sau poate 200 kg carbid;
- parcarea si repararea mijloacelor de transporturi in spatii de depozitare a materialelor si substantelor combustibile;
- impiedicarea deschiderii automate in caz de incendiu a trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;

7.REGULI PRINVIND EVACUAREA IN CAZ DE INCENDIU .

LIMITAREA SI STINGEREA INCENDIILOR

Evacuarea persoanelor,animalelor si bunurilor in caz de incendiu:

1) Mentinerea in stare de utilizare a tuturor:
- cailor de evacuare,la gabaritul maxim;
- instalatiilor de iluminat de siguranta;
- mijloacelor de alarmare-anuntare;
- dispozitivele de deslegare simultana a animalelor din adaposturi.
2) Asigurarea:
- planurilor,schitelor si echipelor de evacuare;
- fixarii scaunelor in pardoseala,precum si a covoarelor,machetelor etc.,pe caile de evacuare;
- deschiderii usoare a usilor in sensul fluxurilor de evacuare;
- mijloacelor de evacuare si salvare.
3) Interzicerea:
- accesului unui numar mai mare de persoane in salile aglomerate,decit cel pentru capacitatea salii;
- montarii usilor false,draperiilor si oglinzilor pe caile de evacuare;
- montarii pragurilor pe caile de evacuare,amenajarea de boxe,magazine,depozite si alte incaperi in casele de
scari,ori sub rampele acestora.

Limitarea propagarii incendiilor:

1) Mentinerea in stare de utilizare a:
- usilor rezistente la foc si a dispozitivelor de autoinchidere a acestora;
- ferestrelor rezistente la foc si a obloanelor incombustibile de protectie a acestora;
- cortinelor de siguranta de la salile de spectacole;
- perdelele de apa pulverizata si abur pentru protectie;
- separarilor antifoc de pe fluxurile de cabluri electrice;
- etansarilor antifoc a golurilor din pereti sau plansee;
- zonelor incombustibile care intrerup izolatia combustibila a conductelor;
- cuvelor de retinere ale rezervoarelor;
- inchiderilor hidraulice de pe retelele de canalizari;
- trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti.
2) Interzicerea:
- maririi nejustificate a sarcinii termice de incendiu;
- depozitarii in spatiile de siguranta dintre constructii,instalatii si depozite a materialelor si substantelor combustibile;
- lasarii neprotejate a golurilor din pereti si planseele de compartimentare antifoc;
Stingerea incendiilor:
- alarmarea imediata a personalului si anuntarea incendiului;
- intreruperea imediata a alimentarii consumatorilor din constructie cu energie electrica,gaze si lichide
combustibile,cu exceptia alimentarii sistemelor de protectie impotriva incendiilor (iluminat de siguranta,statii de pompe
incendiu etc.);
- stingerea prompta a incendiului utilizind,dupa caz,apa,pulberi stingatoare,gaze inerte sau spuma stingatoare,in
functie de natura materialelor si substantelor incendiate,actionind prin procedee adecvate de stingere;
- verificarea intrarii in functiune a instalatiilor de stingere a incendiilor existente in zona incendiata,precum si a
cortinelor de siguranta,trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,obloanelor si usilor antifoc a altor dispozitive de
protectie impotriva incendiilor;
- evacuarea operativa a persoanelor si bunurilor materiale din zona periclitata de incendiu; acordarea dupa caz,a
primului ajutor;
 - protectia impotriva temperaturii a bunurilor din cladire,care nu se pot evacua,precum si a elementelor portante ale
cladirii;
- evitarea propagarii incendiului prin sistemele de ventilatie si de conditionare mediu,canale,galerii,usi,case de
scari,tobogane si alte goluri,precum si prin elemente de constructii combustibile sau metalice;
- protectia personalului de interventie impotriva fumului,gazelor fierbinti,temperaturii si a accidentelor;
- verificarea amanuntita dupa lichidarea incendiului a tuturor locurilor in care ar putea ramine focare ascunse de
incendiu si stingerea acestora;
- inlaturarea in cel mai scrut timp a efectelor negative asupra instalatiilor si constructiilor,produse de temperatura,fux
si gaze corosive rezultate pe timpul incendiilor,sau de substante de stingere utilizate;
- cercetarea cauzelor incendiilor,stabilirea raspunderilor si a masurilor pentru prevenirea evenimentelor similare.

1. CONTROLUL INSTALATIILOR ELECTRICE INTERIOARE

Pericolul de incendiu pe care il prezinta o instalatie electrica are la baza efectul termic a curentului electric si este
determinat de: calitatea executiei,modul de exploatare a instalatiilor si de natura materialelor aflate in vecinatatea acestora.
Unele din principalele cauze ale incendiilor sunt generate de instalatiile electrice,mentionindu-se ca in toate situatiile
amploarea incendiilor,posibilitatile de localizare ca si valoarea pagubelor produse sunt determinate,in principal de natura
materialelor aflate in vecinatatea instalatiilor electrice,de rezistenta la foc a cladirilor.
De aceea,in controlul de prevenire a incendiilor din obiectele o mare importanta trebuie acordata instalatiilor
electrice.

1.1 CONTROLUL BRANSAMENTULUI

Racordarea instalatiei electrice se face aerian prin conductoare sau subteran prin cabluri.
La controlul unui bransament electric se vor urmari ca:
- traseul bransamentului (subteran) sa nu treaca pe linga conductele de canalizare sau prin apropierea gurilor de
canal,deoarece orice scinteie electrica in aceasta situatie poate provoca un incendiu sau explozie;
- cofretul sa fie amplasat intr-o nisa la exterior si inchis bine cu usa de otel (usa sa nu prezinte corodari in
profunzime);
- in apropierea nisei sa nu se depoziteze substante inflamabile si materiale combustibile;
- inaltimea conductoarelor electrice (bransament aerian ce trec peste partea carosabila a strazii) sa nu fie mai mica de
5,5 m;
- distanta dintre conductoarele electrice ce se leaga la console sa nu fie mai mica de 35 cm (aceeasi distanta se cere si
fata de streasina acoperisului);
- prin consola si pe linga ea sa nu se infiltreze apa;
- la trecerea conductoarelor prin perete (cazul folosirii izolatiilor) sa se foloseasca pipe montate cu gura in jos pentru
ca apa de ploaie sa nu patrunda in interior;
- coloana de alimentare cu curent electric sa nu treaca prin pod;
- consolele se fixeaza numai pe acoperisuri cu invelitori incombustibile;
- la constructiile joase fixarea izolatorilor sa nu se faca la o inaltime sub 2,5 m.

1.2 CONTROLUL UNUI TABLOU DE DISTRIBUTIE PENTRU INSTALATIILE DE ILUMINAT

Se vor urmari:
- sa fie destinat numai scopului,adica sa nu alimenteze si circuite de forta;
- sa fie amplasat astfel incit sa asigure o manipulare usoara (se monteaza in holuri,vestiare,coridoare si in camere de
acces direct);
- latura superioara a tabloului sa fie asezata,pe cit posibil,la o inaltime de 2,20 m de pardoseala pentru tablourile mari
si de 2 m pentru cele mici;
- sigurantele fuzibile montate pe tablou sa nu prezinte pericol pentru oameni si obiectivele inconjuratoare,la formarea
unui arc electric prin topirea fuzibilului;
- in spatele tabloului sa nu existe derivatii sau innadiri pe circuitele de plecari;
- legarea la tablou a conductoarelor cu sectiunea peste 16 mm² sa se faca cu ajutorul papucilor,sub aceasta sectiune
se poate face direct;
- la bornele tabloului sa nu fie legate direct lampi de iluminat sau alti receptori de energie electrica;
- tablourile sa fie protejate contra deteriorarilor mecanice,cele montate in ateliere si sectii industriale sa corespunda
din punct de vedere constructiv si al protectiei categoriei de pericol de incendiu a intreprinderii respective;
- pe tablouri sau in interior sa nu fie agatate sau introduse obiecte combustibile (haine,bumbac,pachete cu
mincare,cirpe de sters etc.) si sa fie sterse de praf si scame;
- in cazul folosirii tablourilor intermediare si secundare (in instalatiile mari) coloanele de alimentare sa fie asigurate
atit la plecare (la iesirea din tabloul mare),cit si la sosire (intrarea in tabloul mic).

1.3 CONTROLUL UNEI SIGURANTE ELECTRICE

Se vor urmari:
- patronul sigurantei sa fie original,adica firul fuzibil sa nu fie topit si sa nu aiba infasurat pe corpul sau sirma sau lita
(se va observa daca se mentine culoarea indicatorului);
- in fundul soclului sa nu existe cuie,nasturi sau alte bucati metalice;
- la tablou sa fie montate sigurantele pentru circuitele ce pleaca de la acestea;
 - la finele circuitelor de forta sa fie montate sigurante pe toate fazele,iar pe conductorul al patrulea (conductor de nul)
nu se vor monta sigurante sau un alt aparat de protectie de nul;
- sigurantele lamelare sa fie protejate cu capate protectoare;
- sigurantele sa se insurubeze bine,adica capacele sigurantelor sa fie corespunzatoare dimenisiunile filetelor,aceasta
pentru a realiza un contact bun intre patron si surubul de contact;
- piciorul patronului sa intre direct in inel pentru a face un bun conducator (sa corespunda cu amperajul);
- sigurantele sa fie alese pentru a corespunde sectiunii conductoarelor din instalatia respectiva,pentru a se putea topi
atunci cind curentul creste peste limita admisibila (fuzibilul nu trebuie sa se topeasca in decursul unei ore la un curent de 1,3
In; trebuie sa se topeasca in cel mult 15 min la un curent de 1,5 In si cel mult 1 min la un curent de 2,00 In (In este curentul
nominal al fuzibilului).

1.4 CONTROLUL UNUI CIRCUIT ELECTRIC DE ILUMINAT

Se vor urmari:
- circuitele de iluminat sa fie separate de cele de prize si forta;
- pentru locuinte,un circuit de iluminat de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 12 lampi,insumind o putere maxima
de 1000 W;
- un circuit de priza la tensiunea de utilizare de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 8 prize;
- in raport de categoria pericolului de incendiu a sectiei respective,sa se foloseasca conductoare si tuburi de protectie
conform normativelor in vigoare;
- trecerea conductoarelor prin pereti si plansee sa fie facute numai cu ajutorul tuburilor izolatoare; capatul
conductorului care iese intr-o incapere uscata se introduce intr-o tila de portelan,iar printr-o incapere umeda intr-o pipa;
- pipele si tilele folosite la trecerea prin peretii si plansele,care separa incaperi cu diferite temperaturi sa fie umplute
cu mase de izolante;
- intr-un tub de protectie sa fie montate numai conductoarele unui singur circuit;
- in circuitele la care se folosesc tuburi de protectie,montarea nu trebuie facuta direct pe elementele combustibile;
- la montarea aparenta fara tuburi de protectie,derivatiile din circuite,la intrarea lor in aparatele de utilizare
(prize,intrerupatori),trebuie facuta pe o portiune de 20 cm in tuburi de protectie (protectia mecanica contra deteriorarilor);
- legarea conductoarelor intre ele sa fie facuta numai in doze de dimensiuni corespunzatoare tuburilor respective si
prevazute cu capace;
- legarea conductoarelor de cupru si aluminiu sa fie facuta conform normelor (cupru cu cupru prin lipire si prin
cleme,iar cupru cu aluminiu prin cleme speciale);
- fixarea cablurilor pe pereti (tavane,etc.) sa fie bine facuta,ferite de deteriorari mecanice si sa nu fie supuse unor
eforturi mecanice;
- cablurile (in interior si exterior) sa nu fie supuse actiunii caldurii radiata de diferite surse de caldura sau razelor
solare;
- cablurile montate in interior sa nu aiba straturile protectoare din materiale fibroase (usor combustibile);
- distanta dintre tablou si conductele de abur in care circula un fluid fierbinte etc. sa nu fie mai mica de 1 m,in caz
contrar se izoleaza termic sau se foloseste un paravan de protectie;
- circuitele principale de iluminat (intrerupatoare,sigurante) sa nu fie montate in incaperi cu pericol de explozie,in
interior admitindu-se numai ramificatiile spre lampile de iluminat;
- in incaperile cu pericol de explozie doze de derivatie;
- ramificatiile circuitelor,in incaperile cu pericol de explozie sa fie ferite de deterioarari mecanice;
- pe cosurile de fum,linga elemente de calorifer sau in imediata apropiere a tevilor de gaze sau apa,nu este admis sa
fie montate tuburi si doze;
- in bai,spalatorii sau in apropierea chiuvetelor sa nu fie montate prize;
- pe tot traseul circuitelor de iluminat,tuburile de protectie sa nu prezinte deteriorari,striviri sau intreruperi;
- ramificatia catre corpul de iluminat sa fie introdusa in tuburi protectie (de acelasi fel cu instalatia respectiva),pina
in spatele lampii,iar legaturile conductoarelor electrice la lampa sa fie executate si perfect izolate;
- la circuitele montate aparent,dozele de derivatie,intrerupatoarele sa nu fie asezate direct pe elementele combustibile
(pe lemn),ci numai pe placa de azbest;
- circuitele electrice,pe cit posibil,sa nu fie montate prin poduri;
- intreruperea si restabilirea circuitului electric sa fie facute numai prin intermediul intrerupatoarelor,neadmitindu-se
contactul prin capetele de conductoare (improvizate);
- corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoarele care le alimenteaza;
- sa nu se foloseasca lampi mobile vor fi mobile vor fi prevazute cu plase metalice;

1.5 CONTROLUL CORPURILOR DE ILUMINAT

Se vor urmari:
- sa corespunda categoriei pericolului de incendiu si de explozie a incaperilor respective;
- corpurile de iluminat din exterior fata de incaperile cu medii inflamabile si explozie sa fie de tip special si montate
la distanta;
- pe suprafata corpului de iluminat sa nu existe praf depus;
- legaturile conductoarelor in spatele corpului de iluminat sa fie bine izolate si introduse in tuburi de
protectie,asigurindu-se o buna etansare la cele folosite in incaperi cu pericol de incendiu si explozie;
- la lampile electrice,in raport cu tipul corpurilor de iluminat,sa nu fie lipsa globurile si armaturile de protectie;
- corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoare,ci fixate de plafon cu cirlige sau perete prin console.
 1.6 CONTROLUL UNUI TABLOU GENERAL DE DISTRIBUTIE PENTRU INSTALATIILE DE FORTA

Se vor urmari:
- amplasarea lui sa se faca in incapere speciala sau vecina cu sectiile de productie,insa separata de acestea printr-un
perete antifoc,prevazuta cu intrare direct din exterior;
- rama (scheletul metalic) sa fie legata de pamint;
- in fata tabloului sa existe un culoar de serviciu izolant (cu covorase de cauciuc) de 1,2 m latime sau in cel mai rau
caz partile sub tensiune fata de pamint sa fie inaccesibile atingerii;
- in spatele tabloului sa existe un coridor de cel putin 1 m pentru accesibilitate la
aparate,instrumente,supraveghere,revizie,intretinere,reparatie;
- tablourile sa fie actionate,in general,prin spate,in fata gasindu-se montate pe panou numai minelere de comanda;
- la intregul tablou sa se foloseasca sigurantele calibrate;
- legaturile cablurilor la sosire si plecare sa se faca regulamentar;
- scoaterea de sub tensiune a coloanelor principale,respectiv a sectiilor industriale,sa se faca printr-un automat (in
afara de intreruperea manuala a curentului electric pe sectii);
- tabloul sa fie prevazut cu aparatele de masura in intreaga incapere,iar elementele tabloului sa fie in perfecta stare de
curatenie (fara praf,scame etc.),interzicindu-se asezarea pe el de cirpe,obiecte etc.).

1.7 CONTROLUL UNUI TABLOU PRINCIPAL SI SECUNDAR DE DISTRIBUTIE

LA O INSTALATIE DE FORTA

Se vor urmari:
- tabloul sa corespunda din punct de vedere constructiv si al conditiilor de exploatare categoriei pericolului de
incendiu a sectiei de productie respective:
- imbinarea tuburilor izolante cu tablourile capsulate sa fie facuta prin insurubare (racordarea se face de regula cu
tuburi speciale);
- legaturile la tablou sa fie facute regulamentar;
- etansarea tablourilor capsulate sa fie bine facuta;
- in spatele tabloului (protejat sau neprotejat) sa nu se faca derivatii suplimentare,decit cele prevazute initial;
- tablourile care alimenteaza pompele de incendiu sa fie prevazute cu o conducta de alimentare de rezerva;
- la intrarea in tablourile importante sa se prevada daca este posibil,un intrerupator general;
- sigurantele folosite sa fie calibrate;
- in apropierea tablourilor sa nu se gaseasca depozitate substante inflamabile sau materiale combustibile si sa se
pastreze o buna curatenie in jurul lor (inlaturarea prafului,a scamelor etc.);
- sa nu se lege direct la bornele tabloului de distributie lampi de iluminat,motoare electrice sau alte receptoare de
energie electrica;
- tablourile necapsulate sa fie montate la inaltimea de cel putin 2 m de la pardoseala;
- tablourile capsulate sa fie montate (astfel) incit sa se poata umbla cu usurinta la cutiile de siguranta si la
intrerupatoarele aflate deasupra cutiilor cu borne.

1.8 CONTROLUL UNUI INTRERUPATOR LA O INSTALATIE DE FORTA

Se vor urmari:
- intrerupatoarele cu pirghie sa nu foloseasca pentru tensiuni mai mari de 500 V ;
- intrerupatorul sa corespunda curentului nominal al circuitului in care este montat;
- carcasa intrerupatorului in ulei sa nu curga,iar uleiul sa fie controlat periodic;
- intrerupatoarele cu pirghie sa nu fie folosite in sectii de categoriile A,B,C pericol de incendiu;
- sa nu se curate cu benzina aparatul cu ulei in daca in apropiere exista o sursa de foc.

1.9 CONTROLUL UNUI CIRCUIT ELECTRIC DE FORTA

Se vor urmari:
- racordarea motoarelor electrice sau altor consumatori de curent sa fie facuta regulamentar (cablurile sa nu prezinte
desizolari si capete neizolate);
- traseul circuitului de cabluri pina la consumatorii de curent sa fie bine protejat impotriva deteriorarilor mecanice;
- in incaperile cu pericol de explozie sa nu fie montate prize (in incaperile in care se degaja praf se pot folosi prize
antigron);
- legatura la pamint a conductorului sa fie facuta regulamentar.

2.CONTROLUL MOTOARELOR ELECTRICE

Se pot urmari:
- sa fie corespunzator mediului din incaperea in care se foloseste astfel:
in incaperi uscate – motoare electrice deschise: in incaperi cu continut de praf – motoare electrice inchise complet cu sau fara
priza de ventilatie; in incaperi umede – motoare electrice inchise complet si de constructie speciala impotriva umiditatii; in
incaperi in care se degaja vapori corozivi,folosirea motoarelor electrice va fi evitata,daca nu este posibil,motoarele electrice
vor avea izolatie impregnata special sau vor fi capsule; in incaperi cu pericol de incendiu in mediile de cu praf combustibil –
motoare capsulate; in mediile cu lichide inflamabile – motoare electrice inchise complet sau in cel mai rau caz motoare
protejate contra picaturilor sau a stropilor de apa; in incaperile cu pericol de explozie – motoare electrice de executie speciala
(etansa la explozii,capsulate la praf etc.);
- motoarele electrice sa fie asigurate prin relee termice si electromagnetice;
- legaturile la motor sa fie bine executate si sa nu lipseasca capacul cutiei cu borne (la motoarele cu inele);
- carcasa motorului sa fie legata la pamint;
- racirea motorului sa fie asigurata;
- lagarele sa fie unse si sa nu prezinte scurgeri de ulei,sa fie evitata murdaria lagarelor;
- motorul electric sa aiba placa cu inscriptii referitoare la tipul motorului si la caracteristicile lui.
Functionarea normala a unui motor electric se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:
- masina propriu zisa si partile componente,in special lagarele,sa nu se incalzeasca peste limita admisibila (80%);
- sa nu se produca zgomote anormale (uruit);
- cureaua de transmisie sau mufa sa nu produca batai;
- la perii sa nu se produca scintei;

3.CONTROLUL ILUMINATULUI DE SIGURANTA

Se vor urmari:
- sa fie realizat si folosit corespunzator prevederilor normative;
- alimentarea cu curent electric,la teatre,cinematografe,sali de conferinte,localuri publice,etc.,sa se faca dintr-o retea
separata si dintr-o sursa de independenta de energie,care poate fi: baterii centrale de acumulatoare,acumulatoare locale
(luminobloc) sau grup electrogen;
- alimentarea cu curent electric,pentru celelalte cazuri,poate fi de la un transformator diferit de cel care alimenteaza
iluminatul obisnuit,de la un tablou general de distributie direct (tablouri de forta alimentate prin coloane separate de cel de
iluminat),de la un bransament diferit de cel care alimenteaza circuitele de iluminat,de la un bransament,cind exista unul
singur in cladire;
- in incaperile,in care exista permanent personal de observare,iluminatul de siguranta se alimenteaza direct de la
retea,iar intreruperea alimentarii normale,trecerea de la sursa independenta trebuie sa se faca automat;
- la salile de spectacol,iluminatul de siguranta trebuie prevazut la iesiri,pe paliere,pe scari si la toate iesirile din
cladire sau chiar pe ganguri si la curti,daca acestea servesc pentru iesiri;
- la salile de spectacol lampile de siguranta sa fie vizibile tot timpul si amplasate astfel incit sa nu trimita lumina
spre spectatori;
- repartizarea pe circuite sa se faca astfel incit la defectarea unui circuit sa se asigure un iluminat suficient pe traseu;
- tabloul iluminatului de siguranta sa fie amplasat separat de cel pentru iluminat si accesibil numai personalului
autorizat;
- conductoarele iluminatului de siguranta sa fie pozate la cel putin 10 cm de celelalte conductoare;
- coloanele de alimentare ale iluminatului de siguranta sa nu traverseze scena.

4.CONTROLUL ILUMINATULUI DE PANICA

Se vor urmari:
- sa fie realizat si folosit conform prevederilor normative;
- sa cuprinda cel putin doua lampi alimentate de la o sursa independenta de energie;
- sa se aprinda automat la intreruperea alimentarii tabloului de distributie al salii (manual din mai multe locuri,doar
stingerea sa se faca dintr-un singur loc numai de catre personalul de serviciu);
- in lipsa de alta sursa independenta de energie sa se poata racorda la retea imediat dupa bransament,inaintea
intrerupatorului general;

5.CONTROLUL ILUMINATULUI DE AVARIE

Se vor urmari:
- sa fie realizat conform prevederilor normelor in vigoare,astfel:in incaperile industriale,laboratoare etc. unde
actiunea oamenilor ramasi in intuneric pot provoca incendii,explozii,raniri,intoxicari etc.: in sali de operatii,pansamente etc.:
in incaperile industriale unde procesul de lucru nu poate fi intrerupt fara a se produce pagube importante; in locurile unde se
desfasoara o activitate importanta care nu poate fi intrerupta;
- grupul operator sa fie alimentat prin circuite separate de cel al iluminatului de siguranta;
- la tabloul principal sa existe un dispozitiv de comutare pentru trecerea automata pe baterie in cazul cind sistemul de
alimentare principal este insuficient (valabil si pentru iluminatul de siguranta si de panica);
- capacitatea bateriilor de acumulatoare pentru alimentarea lampilor sa asigure o functionare continua timp de 3 ore
(valabil si pentru iluminatul de siguranta si de panica).

6.CONTROLUL IN VEDEREA INLATURARII ELECTRICITATII STATICE

La controlul instalatiilor,aparatelor,mecanismelor etc. unde se poate forma electricitate statica se vor urmari ca:
- carcasele corpurilor masinilor,aparatelor si utilajelor in care se maruntesc substante producatoare de praf cu pericol
de explozie sa fie legate la pamint;
- transmisiile si arborii de masini sa fie legate la pamint;
- curelele de transmisie cu viteze mai mari de 5 m/s si o putere de transmisie de cel mult 6 – 8 Cp sa fie prevazute cu
dispozitive de punere la pamint sau suprafetele interioare ale acestora sa fie unse cu o unsoare buna conducatoare de
electricitate;
 - conductele prin care se transporta amestecul de praf cu aer sa fie legate la pamint;
- filtrele de pinza din conductele de aer sa fie captusite cu plasa metalica legata la pamint,in scopul neutralizarii
sarcinilor electrostatice;
- in incaperile in care se produce electricitatea statica sa se faca umezirea aerului,ori de cite ori este posibila,fara a
stingheri procesul tehnologic;
- conductele,rezervoarele metalice,pompele folosite in instalatiile de transport sau manipularea combustibililor
lichizi sa fie legate la pamint;
- la gazele comprimate sa se ia masuri de purificare si uscare a lor;
- la fabricile de hirtie,masinile sa fie prevazute cu dispozitive de descarcare si neutralizare (neutralizarea se poate
face prin suflare de aer ionizat peste locurile electrizate);
- la mori,valurile sa fie intretinute in stare curata,masinile si intregul sistem de aspiratie sa fie pus la pamint,iar
piesele izolate din interiorul masinilor sa fie legate la masa;
- in rezervoarele de benzina sa nu pluteasca nici un fel de corp metalic (flotor);
- inainte de incarcarea si descarcarea unui rezervor de benzina sau petrol,toate piesele metalice ale masinilor
(autocisternelor) sa fie puse la pamint;
- la umplerea sau descarcarea tancurilor petroliere,acestea sa fie puse la pamint;
- in incaperile in care se pot degaja particole solide sau lichide de aerosoli sau suspensii,care prin miscare se
electrizeaza (zahar,amidon,faina,carbune etc) sa fie luate masuri de inlaturare a formarii lor,de evacuare printr-o buna
ventilatie,iar atunci cind sunt posibilitati sa se umezeasca mediul respectiv;
- la produsele petroliere sa se execute filtrarii repetate folosind silicagel sau pamint decolorant (se reduce
electricitaea statica cu 30 – 60%).

7.CONTROLUL INSTALATIILOR DE DETECTARE

Se vor urmari:
- instalatia de detectare si semnalizare a incendiilor sa fie verificata periodic,cu atentie si competenta,verificarea
facindu-se printr-un text de baza si un text de incercare,rezultatele fiind consemnate intr-un registru (document);
- verificarile si controlul sa se efectueze atit la instalatia in ansamblu,cit la fiecare element component in
parte,verificarea centralei de semnalizare,verificarea detectoarelor,verificarea generala a intregii instalatii: la verificarile
periodice,detectoarele se vor verifica prin sondaj;
- sa fie verificate periodic centralele de semnalizare executindu-se: masurarea tensiunii la baterie; masurarea
tensiunii de intrare pe oricare din liniile centrale; verificarea lampilor de actionare; verificarea rezistentei de izolatie;
verificarea curentului de repaus; verificarea alimentarii principale,de avarie,de semnalizare;
- la primul control al unei instalatii de semnalizare este recomandabil sa se puna in functiune fiecare circuit de
detectare,prin simularea unui „incendiu” si sa se masoare curentul de repaus pentru tensiunea maxima de exploatare;
- deranjamentele simulate (sirma rupta,punerea la pamint,defectiuni de alimentare,sigurante topite etc.) trebuie
semnalizate optic si acustic in mod clar;
- conductoarele pentru circuitele de legatura trebuie pozate sub tencuiala,fara sa treaca insa prin incaperi cu pericol
de incendiu;
- circuitele pentru semnalizarea incendiului trebuie sa fie independente de restul circuitelor electrice existente in
cladire;
- detectoarele de incendiu sa nu fie vopsite sau deteriorate mecanic si nici blocate cu materiale care le-ar putea
periclita sau ar putea constitui obstacole in calea fluxului de caldura,lumina sau fum;
- la instalatiile automate de detectare a incendiului,daca este posibil,sa existe un buton de semnalizare normal in zona
supravegheata sau imediat in apropierea acesteia;
- sa se analizeze situatiile in care s-au declansat alarme false si cele in care detectoarele nu au functionat cind a
izbucnit incendiul;
- in incaperea centralei de semnalizare sa fie afisate planurile cu amplasarea detectoarelor,planul de
conexiuni,instructiuni de utilizare si inscriptia intreprinderii care se ocupa de intretinere.
- personalul care deserveste instalatia sa fie bine instruit.

8.CONTROLUL UNEI INSTALATII DE PROTECTIA TRASNETULUI

Se vor urmari:
- in raport cu obiectivul protejat sa fie asigurata protectia impotriva actiunilor principale si secundare ale
descarcarilor atmosferice (se va tine seama de categoria pericolului de incendiu,de distrugerea datorita descarcarilor
atmosferice);
- tipul de instalatie sa fie corespunzator formei si naturii constructiilor respective;
- instalatia sa fie protejata impotriva coroziunii,stratul protector,realizat prin galvanizare sau acoperire cu vopsea
antioxidanta,sa se mentina in perfecta stare pe intreaga suprafata a elementelor.Portiunile afectate sa fie acoperite cu un strat
de vopsea de ulei,astfalt,lac sau bitum,dupa caz,ca de altfel si imbinarile conductoarelor subterane cu prizele de pamint,ale
elementelor de otel cu cele de cupru (executate regulamentar);
- in regiunile in care exista pericolul degajarii gazelor corozive si in zonele de litoral,dispozitivele de captare sa fie
confectionate din otel plumbuit;
- suportii dispozitivelor de captare sa fie bine fixati;
- in cazul invelitorilor combustibile,dispozitivele de captare sa fie montate la o distanta de minimum 50 cm de
acestea;
- dispozitivul de captare sa nu fie corodat;
 - legaturile dintre dispozitivul de captare si conductoarele de coborire sa fie in stare perfecta si sa asigure o
continuitate electrica,acordindu-se o mare atentie sudurilor;
- conductoarele de coborire sa fie confectionate de aceeasi sectiune cu cea a conductoarelor de captare si sa aiba
asigurata continuitatea electrica;
- conductoarele de coborire sa fie fixate conform normelor pe elementele de constructie ale cladirilor (pereti
etc.).Indiferent de modul de fixare,distanta minima fata de elementele de constructie si de instalatiile electrice sa fie de 10 –
30 cm;
- conductoarele de coborire sa nu fie prea intinse si nici sa aiba coturi prea bruste,sa fie protejate deasupra solului
(pina la 1,80 cm) cu o teava;
- scheletul metalic al constructiilor sau armaturilor cladirilor de beton,destinate drept conductoare de coborire,sa fie
urmarite inca din faza de santier pentru a asigura continuitate electrica corespunzatoare,prin sudura sau bulonarea pieselor
metalice;
- scarile metalice construite in exteriorul cladirilor sa fie legate la dispozitivele de captare si la prizele de pamint;
- burlanele pentru scrugerea apei de ploaie,in cazul cind sunt folosite pentru coboriri secundare sa aiba sectiunea
indicata pentru conductoarele de captare,asigurindu-se continuitatea electrica prin punti de legatura sudate intre bucatile de
burlane;
- legarea conductoarelor la prizele de pamint sa fie bine executate,starea legaturii cu prizele de pamint se verifica
prin sapare la circa 50 cm,la intrarea lor in pamint;
- verificarea rezistentei de trecere a curentului electric sa se faca ,vara,pe timp uscat,si ori de cite ori se face reparatii
in partile subterane;
- prizele de pamint montate in soluri agresive (terenuri de umplutura etc.) platbanda de legatura sa fie executata din
otel galvanizat,neadmitindu-se protejarea prin vopsire,in acest fel marindu-se rezistenta la punere la pamint;
- legatura dintre platbanda si tevile verificate sa fie facuta prin sudura si protejate local printr-un strat de bitum;
- tevile pentru prizele de pamint sa fie asezate la o distanta minima de 2 m de constructia protejata,la 0,5 m de la
suprafata terenului;
- prizele de pamint sa aiba cit mai putine legaturi,sa fie asezate direct pe pamint,fara a se folosi cocs sau zgura;
- rezistenta de punere la pamint sa nu fie mai mare de 10 ohm pentru cladirile industriale si civile si de 5 ohm pentru
grajduri de animale;
- corpurile metalice din interiorul cladirilor sa fie legate de pamint,pentru protectia impotriva manifestarilor
secundare (inductii electrostatice,scurgeri de potentiale periculoase etc.).

9. CONTROLUL INSTALATIILOR SI MIJLOACELOR DE INCALZIRE

9.1 PROBLEME GENERALE

Se vor urmari:
- alegerea corespunzatoare a sistemului de incalzire (central,local) si a agentului termic (abur,apa calda,aer cald,ulei
etc.),functie de pericolul de incendiu si explozie in spatiile incalzite;
- interzicerea utilizarii in incaperile cu pericol de explozie,si incendiu a sistemelor si mijloacelor de incalzire cu foc
deschis,cu suprafete incandescente si a celor cu suprafete radiante avind temperaturi peste limitele de aprindere
(inflamabilitate) a materialelor si substantelor combustibile din spatiile respective;
- interzicerea depozitarii materialelor,lichidelor si gazelor combustibile in apropierea instalatiilor si mijloacelor de
incalzire sau pe acestea.

9.2 PROBLEME SPECIALE

Se vor urmari:
La instalatiile de incalzire centrala: daca temperatura suprafetei exterioare a elementelor de incalzire
(radiatoare,registre etc.) si a conductelor este mai mica decit temperatura de aprindere (inflamabile) a materialelor si
suprafetelor combustibile; izolarea termica si distantele de siguranta fata de materialele combustibile functie de temperatura
agentului termic (35 cm pentru t > 150°C. 10 cm pentru 95°C < t < 50°C,curatirea instalatiilor de depunerile de pulberi,praf si
scame combustibile.
La centralele termice: autorizarea functionarii cazanelor; existenta si functionarea aparaturii de masura si control
(manometre,sticle de nivel,termometre,automatizare etc.),etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid sau
gazos; modul de alimentare cu combustibil solid,depozitarea combustibilului pentru consumul zilnic,modul de aprindere si
reaprindere a focurilor; supravegherea permanenta a cazanelor; existenta suprafetelor de decompresare; fumatul si accesul
persoanelor straine in centrala; ordinea si curatenia; evacuarea zgurii si cenusii; starea si curatirea de funingine a cosurilor de
fum.
La sobe: tipul sobei (cu sau fara acumulare de caldura) integritatea sobelor,amplasarea fata de materialele
combustibile,izolarea termica fata de elementele de constructii combustibile; supraincalzirea sobelor; functionarea
nesupravegheata a sobelor; caderea jarului sau cenusei din sobe; utilizarea lichidelor combustibile pentru aprinderea focului;
modul si locul de depozitare a jarului si cenusei; starea cosurilor si burlanelor de fum; izolarea acestora fata de materialele
combustibile si curatirea lor de funingine; existenta tirajului.
La masinile si aparatele de gatit: tipul acestora (electrice,cu combustibil solid,lichid sau gazos) amplasarea fata de
materialele combustibile; etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid si gazos; folosirea de butelii de aragaz
omologate,cu reductor de presiune etanse cu furtun in buna stare; modul de aprindere sau punere in functiune; curatirea
hotelor si turbularii de ventilatie de depunerile de grasimi; supravegherea functionarii; respectarea instructiunilor de folosire a
masinilor si aparatelor.
 La radiatoarele electrice cu ulei: functionarea termostatului; starea cordonului,stecarului si prizei,supravegherea
radiatorului.
La resouri,radiatoare si aparate electrice cu rezistenta: utilizarea numai in locuri fara pericol de incendiu si
explozie,aprobate de conducerea unitatii; amplasarea pe materiale incombustibile izolatoare din punct de vedere termic;
starea cordoanelor,stecherelor si prizelor; supravegherea si scoaterea de sub tensiune la terminarea programului de utilizare;
respectarea instructiunilor de folosire.
La cosuri,canale si burlane de fum: starea fizica si integritatea acestora (crapaturi,fisuri,etanseitate etc.),distantele de
siguranta fata de elemetele de constructii si alte materiale combustibile,curatirea periodica de funingine,existenta sitelor,ori
dispozitivelor antiscintei,existenta unor clapete (subere); tirajul,marcarea.

10.CONTROLUL INSTALATIILOR DE VENTILATIE

Se vor urmari:
- alegerea sistemului de ventilatie (naturala,organizata,mecanica) a tipului acestuia (local,general) si a principiului de
ventilatie (introducerea) de aer obisnuit sau conditionat,evacuarea aerului viciat; evacuarea de gaze,vapori sau aerosoli;
exhaustarea pulberii,prafului grosier,scamelor etc.) functie de natura,forma,starea si greutatea specifica a produselor ce
trebuie vehiculate si scopul urmarit: optarea pentru sistemul de ventilatie naturala organizata ori de cite ori este posibil;
- asigurarea capacitatii de ventilare,functie de cantitatea de aer si produse rezultate din procesul tehnologic;
redimensionarea instalatiilor de ventilatie la marirea,modernizarea sau replofilarea capacitatilor de productie;
- realizarea de sisteme distincte de ventilare pentru medii cu pericole diferite de incendiu si explozie;
- executia si mentinerea antiex a sistemelor ce functioneaza in medii cu pericol de explozie (motoare electrice de tip
antiex,palete ale ventilatoarelor din materiale ce nu produc prin lovire scintei capabile sa aprinda produsele
vehiculate,decompresarea camerelor de filtrare etc.),protectia anticorosiva a sistemelor amplasate in medii agresive sau care
vehiculeaza astfel de produse;
- etanseitatea sistemului de ventilatie mecanica (tubulatura,racordurile flexibile etc.); curatirea periodica a
depunerilor de produse combustibile de pe tubulatura; colectarea produselor evacuate;
- existenta si functionarea dispozitivelor de limitare a propagarii incendiilor prin instalatia de ventilatie (clapete de
obturare manuale sau automate);
- posibilitatile de oprire (manuala sau automata) a functionarii instalatiei de ventilatie in caz de incendiu,inclusiv din
hala de fabricatie;
- existenta unor surse de aprindere (foc deschis,scintei,materiale incandescente etc.),in apropierea prizelor de
absortie a aerului curat si a punctelor de evacuare-colectare a produselor combustibile (filtre,cicloane,cosuri de dispersie etc.);
posibilitatile de amorsare a unor incendii sau explozii in sistemele de ventilatie sau in punctele de colectare si filtrare a
produselor;
- respectarea programului de functionare a instalatiei de ventilatie; interdependenta dintre sistemul de ventilatie
(exhaustare) si procesul tehnologic; consecintele intreruperii functionarii sistemului de ventilatie (exhaustare),indeosebi
pericolele ce pot surveni in astfel de situatii (de incendiu,explozie,intoxicare);
- curatirea periodica a tubulaturii de ventilatie de eventualele depuneri combustibili; curatirea filtrelor, a sacilor de
filtrare,imprastierea si depunerea produselor solide exhaustate in incinta unitatii.

11. CONTROLUL INSTALATIILOR SI MIJLOACELOR DE STINGERE A INCENDIILOR

11.1 PROBLEME GENERALE

Se vor urmari:
- dotarea unitatii cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,accesorii,echipament de protectie si substante chimice de
prevenire si stingere conform normelor si evidenta acestora pe sectii,ateliere,instalatii si alte compartimente;
- starea,functionarea,intretinerea si cunoasterea modului de folosire a
masinilor,instalatiilor,utilajelor,aparaturii,accesoriilor,echipamentului de protectie si a substantelor de prevenire si stingere a
incendiilor;
- intocmirea si realizarea planului anual (lunar) de asistenta tehnica la masinile si utilajele de prevenire si stingere a
incendiilor si a graficului anual de verificari profilactice la instalatiile si mijloacele impotriva incendiilor;
- dimensionarea corecta a instalatiilor de stingere a incendiilor functie de intensitatea minima de stingere; calculul
consumurilor cumulate de substante stingatoare debitate prin instalatii,functie de debitele necesare,simultaneitatea si durata
functionarii: asigurarea alimentarii permanente cu substante stingatoare a instalatiilor fixe de stingere a incendiilor;
- asigurarea alimentarii permanente cu apa pentru stingerea incendiilor din toate sursele existente pe platforma:
artificiale (retele de apa de incendiu,potabila,tehnologica,bazine,castele de apa,rezevoare,turnuri de racire,canale etc.) si
naturale (riuri,lacuri,balti etc.); interconectarea retelelor; protectia impotriva inghetului; asigurarea rezervei intangibile de apa
pentru instalatiile de stingere; existenta in apa pentru stingerea unor substante combustibile sau agresive;
- asigurarea alimentarii directe a instalatiilor de stingere (sprinkler,drencer,apa pulverizata,spuma) de la masinile si
utilajele mobile; existenta posibilitatilor de curatire (insuflare) cu aer a instalatiilor fixe de stingere care au duze sau orificii
(sprinkler,drencer,cu apa pulverizata,cu pulberi,cu abur);
- asigurarea alimentarii permanente cu energie a instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor (statii de
pompe,electrovane,instalatii de detectare a concentratiilor periculoase,centrale de avertizare,dispozitive de comanda si
siguranta,butoane de pornire etc.), existenta si starea de functionare a surselor de energie,inclusiv a celor de rezerva;
- accesul la vanele,ventilele,butoanele si dispozitivele de actionare si control al instalatiilor de semnalizare si stingere
a incendiilor,precum si la racordurile (punctele) de alimentare cu substante stingatoare si cu energie;
- asigurarea ansamblelor,accesoriilor,elemetelor si pieselor de schimb si de rezerva;
 - intocmirea,cunoasterea si afisarea instructiunilor,schemelor de intretinerem,functionare,verificare si amplasare a
instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor; existenta registrelor (caietelor) de verificari profilactice.

11.2. PROBLEME SPECIFICE

La hidrantii exteriori de incendiu: amplasarea hidrantilor fata de drumuri si distantele dintre ei; tipul hidrantilor
(subterani,supraterani de inalta presiune) si diametrele acestora; existenta hidrantilor portativi si furtunurile cu racorduri
corespunzatoare hidrantilor; amplasarea accesoriilor (hidrant portativ,furtunuri,tevi de refulare,reductii,chei de racordat etc.)
si adapostirea acestora; etanseitatea si protectia la inghet; alimentarea cu apa si presiunea sau lungimea jetului; marcarea
hidrantilor.
La hidrantii interiori de incendiu: numarul de jeturi simultane; racordarea furtunului si a tevii de refulare;
amplasarea,marcarea si iluminatul de siguranta al hidrantilor; lungimea furtunurilor si a jetului de apa; diametrul si tipul
ajutajului tevii de refulare pentru jet complet compact sau pulverizat si lungimea jetului; etanseitatea hidrantului; protectia
impotriva inghetului (izolare termica,retele uscate,temperatura pozitiva).
La instalatiile sprinkler: corelare tipul instalatiei (apa-apa; apa-aer) cu conditiile de mediu in exploatare (pericol de
inghet); existenta aparatului de control si semnalizare si a accesoriilor aferente; sectorizarea retelelor de pulverizare pe
compartimente de incendiu; tipul capetelor (duzelor) sprinkler si pozitia de montaj a acestora; functionarea sistemelor de
alarmare acustica si optica,local si la distanta; pozita normala de lucru a vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea lor;
posibilitatile de golire a instalatiei si de colectare la canalizare a apei din aceasta; functionarea compresorului de aer pentru
instalatiile apa-aer; existenta si functionarea manometrelor; etanseitatea instalatiei; protectia impotriva coroziunii prin vopsire
(cu exceptia capetelor sprinkler) si impotriva inghetului; depunerile de praf,scame,zugraveli etc. pe capetele sprinkler;
mentinerea permanenta in pozitie de functionare automata; alimentarea de la masini.
La instalatiile de stingere tip drencer: stabilirea tipului instalatiei automat sau manual,functie de pericol de incendiu
existent si de prezenta personalului in zona protejata; sectorizarea instalatiei pe compartimente de incendiu; amplasarea
corecta a capetelor (duzelor) drencer; functionarea dispozitivului de comanda a electrovanelor; protectia impotriva coroziunii
si inghetului; tipul capului drencer,al deflectorului,rozetei sau paletei acestuia,functie de forma perdelei de protectie ce trebuie
realizata; colectarea la canalizare a apei refulate; etanseitatea instalatiei; pozitia normala de lucru a vanelor,si
ventilelor,marcarea si sigilarea lor; functionarea manometrelor.
La instalatiile cu apa pulverizata: sectorizarea si tronsonarea instalatiei functie de suprafata compartimentului
protejat si debitul de apa necesar; tipul de duze pulverizatoare utilizate (Pluvia,ER,CEM etc.) si pozitia de montaj a
acestora,functie de modul de dispunere a materialelor combustibile,natura acestora si de elementele constructive,colectarea
apei refulate la canalizare; protectia impotriva inghetului; pozitia normala de lucru a vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea
lor; functionarea manometrelor; tipul de actionare a instalatiei (sub 5 min) si modul de actionare (automat,manual,local,de la
distanta); alimentarea de la masini.
La instalatiile cu abur: stabilirea modului de actionare a instalatiei (inundare,perdea de protectie,jeturi locale) functie
de scopul urmarit; pozitia orificiilor de refulare a aburului,existenta si starea furtunurilor; izolarea termica a tevilor de refulare
si modul de racordare; eliminarea condensului; existenta rotilor de manevra la robinetele de actionare si marcarea a acestora;
performanta aburului si presiunea acestuia (minimum 3 at).
La instalatiile cu gaze inerte (dioxid de carbon,azot): tipul instalatiei (fixa,semifixa,mobila,automata,manuala si cu
inundare totala sau locala); capacitatea acesteia in functie de pericolul de incendiu existent si de prezenta personalului;
dispunerea duzelor de refulare; gradul de umplere al buteliilor; etanseitatea spatiului protejat; functionarea sistemului de
alarmare a intrarii in functiune a instalatiei; existenta aparaturii de masura si control; functionarea sistemului de actionare
automata sau telemecanica; rezerva de gaz inert; starea furtunurilor si duzelor.
La instalatiile cu pulberi stingatoare: tipul de capacitatea instalatiei fixe (automata,manuala) ori mobila,functie de
pericolul de incendiu si particularitatile obiectului protejat; cantitatea de pulbere din rezervoare si starea acesteia,incarcarea
recipientelor cu gaz comprimat; starea de functionare a reductoarelor de presiune si a dispozitivelor de actionare; functionarea
dispozitivului de avertizare a persoanelor si de temporizare;existenta rezervei de substante stingatoare; durata umplerii
rezervorului cu gaz,amplasarea corecta a duzelor sau hidrantilor de pulbere; masurile constructive luate pentru vehicularea
usoara a pulberii prin instalatie (numar redus de imbinari si schimbari de directie,imbinari prin flanse,raportul dintre raza de
curbura si diametrul conductei mai mare de 10,orificii pentru controlul conductelor,robinete de trecere cu deschidere rapida
etc.); etanseitatea spatiului protejat; aparatura de masura si control.
La instalatiile cu spuma: corelarea tipului instalatiei (fixa,semifixa,mobila), a tipului spumei (chimica,mecanica), a
substantei spumante (praf ,unic,spumogen lichid,spumogen praf,apa usoara,spumant pentru produse polare etc.) si a gradului
de infoiere (mic,mediu,mare) functie de natura si comportarea la foc a produsului combustibil; masurile constructive luate
(lungimea traseului 30 – 80 m,diametrul conductelor 80 – 100 mm,distributia uniforma,a generatoarelor sau a capelete
deversoare,existenta blindelor,posibilitati de spalare si golire a instalatiei etc.); marcarea claiviaturii si protectia acesteia
impotriva coroziunii; adapostirea si pastrarea substantelor chimice stingatoare; alimentarea cu apa de la sursa si prin masini
mobile; existenta ecranelor la deversoarele de spuma ale rezervoarelor cu capac plutitor.
La statiile centralizate de spuma: functionarea pompelor active si de rezerva; cantitatile de substante chimice
stingatoare si modul de pastrare a acestora; legaturile de anuntare si comunicatii (telefon,radiotelefon,sirena,sonerie,semnale
optice) cu dispeceratele P.S.I. ori tehnologice si cu gospodaria de apa; supravegherea statiei si pregatirea personalului de
deservire; schemele si instructiunile de functionare a statiei; schema zonelor protejate; marcarea pompelor,vanelor si
conductelor,iluminatul de siguranta pentru continuitatea lucrului,aparatura de automatizare,masura si control.
La instalatiile cu hidrocarburi halogenate (haloni): dispozitivele de inchidere a usilor si de oprire a ventilatiei inainte
de refularea halonilor; asigurarea cantitatilor de substante de stingere; marcarea ventilelor sau butoanelor de
actionare,amplasarea conductelor de transport si a duzelor de refulare; asigurarea presiunii de refulare pentru trasee mai
lungi,functionarea ventilului de descarcare; uniformitatea si continuitatea fluxului de hidrocarburi halogenate; protectia
impotriva coroziunii; asigurarea intensitatii de stingere; amplasarea pe rinduri la inaltimi diferite a duzelor de pulverizare in
cazul cladirilor mai inalte de 4 – 5 m; asigurarea a cel putin doua butelii de azot pentru fiecare instalatie de stingere cu haloni;
asigurarea unei presiuni remanente in butelii de azot de minimum 5 daN/cm² (cind instalatia inceteaza sa mai functioneze).
La instalatiile de racire cu apa: amplasarea robinetelor de actionare si marcarea lor; alimentarea cu apa din reteaua de
hidranti de inalta presiunesau prin pompa proprie; amplasarea retelelor si duzelor sau orificiilor de refulare; uniformitatea si
continuitatea perdelei (peliculei) de apa,protectia impotriva inghetului si coroziunii,posibilitatea de golire completa;
independenta functionarii fiecarai instalatii de racire,functionarea simultana a instalatiilor de racire invecinate (pe raza de 20
m la rezervoarele cilindrice si 30 m la rezervoarele sferice).
La tunurile de incendiu: tipul tunului (cu apa,cu spuma sau cu apa si spuma) functie de natura produselor
combustibile ce trebuie stinse si de scopul urmarit (de stingere,de racire,de limitare a propagarii prin zid de apa sau spuma);
raza de actiune a tunului si eventualele obstacole in fata jetului; amplasarea si fixarea tunului: existenta tevilor,ecranului de
protectie,tubului de absortie,rotilor de manevra si a substantelor spumante,alimentarea cu apa si durata realizarii presiunii de
lucru; mecanismele de rotire in plan orizontal si in plan vertical; manevrabilitatea acestora usor la ele,modul de refulare al
substantelor stingatoare (jet compact sau pulverizat de apa,tromba,perdea de apa sau spuma), ungerea si protectia impotriva
coroziunii si inghetului,existenta si starea rotilor si pneurilor la tunurile mobile; etanseitatea sistemului de inchidere a apei;
fixarea tunului in pozita de lucru; accesoriile si piesele de schimb (prelate,chei pentru racorduri,ajutaje,tevi,ejector de
spuma,maneta etansare,butoi polietilena de 60 l etc.); existenta in apropiere a spumantului.
La prizele de apa,abur sau gaze inerte din instalatiile tehnologice: existenta si starea furtunurilor si a tevilor de
refulare si racordarea acestora; amplasarea prizelor in apropierea punctelor cu pericol potential mai ridicat de izbucnire a
incendiilor; asigurarea substantei stingatoare; marcarea prizelor.
La stingatoarele de incendiu: starea,calitatea si cantitatea substantelor stingatoare din aparate;
amplasarea,inscriptionarea si etichetarea stingatoarelor; protectia impotriva intemperiilor (umiditate,frig) si a coroziunii;
existenta si starea fizica a supapelor (membranelor) de siguranta,furtunurilor,manometrelor si rotilor,dupa caz; functionarea
unor stingatoare de diverse tipuri,prin sondaj.
La posturile de incendiu: amplasarea posturilor (panourilor,dulapurilor); existenta si starea materialelor de
interventie (furtunuri,tevi,stingatoare,) hidrant portativ,chei hidrant,lada cu nisip uscat si granulatie corespunzatoare,galeti,
cazmale etc.) marcarea si numerotarea posturilor de incendiu.
La statiile de pompare incendiu: disponibilitatea de functionare a pompelor active si de rezerva; functionarea
sistemului de actionare de la distanta; functionarea corecta a manometrelor; asigurarea alimentarii cu apa si presiunea de
lucru a pompelor,legaturi de anuntare (telefonice,radio,acustice,optice) cu remiza formatiei civile de pompieri,dispeceratul
unitatii si statiile centralizate de spuma; iluminatul de siguranta; carburantii si lubrifiantii pentru motoarele cu ardere interna;
automatizarea pornirii pompelor (presostate,hidrofoare etc.) functionarea compresoarelor de aer si a supapelor de siguranta
ale hidrofoarelor; alimentarile cu energie electrica a pompelor; supravegherea statiei.
La masinile si utilajele remorcabile de stingere a incendiilor: se verifica in principiu problemele cuprinse in
procesele tehnologice pentru intretinerea zilinica,respectiv saptaminala.
La substantele chimice de stingere a incendiilor depozitate: cantitatile existente; termenul de garantie sau
valabilitate; modul si conditiile de depozitare sau adapostire; starea ambalajelor si etanseitatea acestora; marcarea loturilor;
buletinele de analiza date de laboratoarele autorizate; posibilitatile de transport la locul incendiului si de incarcare a masinilor
si instalatiilor.
La sursele de apa artificiale si natura: nivelul apei,debitul sau volumul asigurat; posibilitatile de alimentare directa a
masinilor si utilajelor de stingere in orice anotimp,marcarea acestora.
La dispozitivele de protectie impotriva incendiilor (usi,rezisente la foc,trape de evacuare a fumului si gazelor
fierbinti,obloane sau clapete antifoc etc.): se verifica starea si functionalitatea acestora.

1.CLASIFICAREA,CERCETAREA,EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR

1.CLASIFICAREA INCENDIILOR

Clasificarea incendiilor dupa gradul de dezvoltare si marimea consecintelor negative:

1) Incendii.
2) Inceputuri de incendii.
3) Incidente tehnice urmate de arderi de scurta durata

Clasificarea incendiilor dupa natura materialelor si substantelor combustibile care ard si in raport cu substantele
folosite pentru stingere:
1) Clasa A – incendiile de materiale combustibile solide care ard cu jar (lemnul,hirtia,textilele,carbunii,masele
plastice,finul,paiele etc.),pentru stingerea carora se pot utiliza: apa (jet pulverizat,jet compact,ceata) solutiile apoase
imbunatatite chimic,pulberile stingatoare (florex,nisip etc.),gaze inerte (dioxid de carbon,azot etc.) produse organohalogenate
(halonii),spume stingatoare chimice si mecanice (grele,medii,usoare,speciale) si aburul.In aceasta clasa intra si echipamentele
electrice care ard mase plastice,dupa scoaterea de sub tensiune,stingerea realizindu-se,de regula,cu apa pulverizata sau cu
spume,gaze inerte ori pulberi.
2) Clasa B – incendiile de lichide combustibile impartite in subclase B h a hidrocarburilor
(benzina,motorina,ulei,titei,petrol etc.) si in subclasa Bp a produselor polare (alcool etilic,alcool metilic,acetona etc.),precum
si substante solide care se topesc usor (ceara,parafina etc.). Se sting de regula cu spuma,pulberi stingatoare,gaze
inerte,abur,pulberi,produse organohalogene si uneori cu apa pulverizata.In cazul lichidelor polareo eficienta mai mare au
spumele speciale de tipul apa usoara (light Water),aerospumantul rominesc AAO si altele.Concomitent se asigura racirea
zonei incendiata cu apa pulverizata ori sub forma de pelicula (perdea).In aceasta clasa intra si echipamentele electrice la care
arde ulei,dupa scoaterea de sub tensiune,stingerea realizindu-se cu apa ori cu spume.
3) Clasa C – incendiile de substante combustibile gazoase,cum sunt
acetilena,hidrogenul,metanul,propanul,butanul,gazul de sonda etc.,pentru stingerea carora se folosesc pulberile
stingatoare,gazele inerte,produsele organohalogenate si altele dublate de o racire corespunzatoare a elementelor instalatiilor si
de intreruperea accesului in zona de ardere a gazelor combustibile.
4) Clasa D – incendiile de substante care in contact cu apa sau cu solutii apoase reactioneaza violent,punind in
libertate gaze periculoase,cum sunt carbidul (degaja acetilena),pulberea de aluminiu (elibereaza hidrogen),pentasulfura de
fosfor,magneziul,sodiul,potasiul si altele pentru a caror stingere se folosesc pulberi speciale si gaze inerte.

Clasificarea incendiilor dupa forma lor de manifestare in spatiu:

1) Punctiforme (izolate).
2) Frontale (liniare).
3) Circulare.
4) Dispersate (cu mai multe focare concomitente izolate).
5) De masa (pe suprafete foarte mari).
6) Dezvoltate pe verticala (pe mai multe niveluri).

2.CERCETAREA CAUZELOR INCENDIILOR

Cercetarea cauzelor incendiilor reprezinta ansamblul masurilor si activitatilor organizatorice,tehnice si oprerative

intreprinsecu ajutorul si pe bazsa metodelor,procedeelor si mijloacelor adecvate,in vederea stabilirii cauzelor care au generat
incendii sau alte evenimente urmate de incendii.Problema este similara si pentru inceputuri de incendii sau alte evenimente
urmate de inceputuri de incendii.
Amprenta incendiului prezinta imaginea macroscopica a ansamblului modificarilor materiale survenite la locul
incendiului ca urmare a efectelor lui asupra spatiului incendiat si a bunurilor aflate in el.
Urma este orice modificare materiala produsa in mediul in care a izbucnit incendiul sau in alte locuri ce au legatura
cu acestea,ca urmate a interactiunii dintre fenomenele tehnice,naturale,infractionale sau de alta natura,mijloacele si caile lor
de actiune si elemente componente ale spatiului incendiat.
Fenomenele si manifestarile sunt accidente,incidente,situatii,comportari ori aspecte ale acestora ce au loc inainte,pe
timpul sau dupa lichidarea incendiului in spatiul incendiat,in apropierea acestuia ori in medii asemanatoare,care pot avea
legatura cu incendiul.
Amprenta mediului este de fapt fotografia paronamica a zonei incendiate,care inglobeaza suma urmelor vizibile din
spatiul respectiv.

2.1 SCOPURILE PRINCIPALE ALE ACTIVITATII DE CERCETARE A CAUZELOR INCENDIILOR

Scopurile principale ale activitatii de cercetare a cauzelor incendiilor rezulta din prevederile legale
(articolele),acestea fiind:
- stabilirea operativa a cauzelor incendiilor;
- stabilirea si luarea de masuri neintirziate pentru repunerea in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de
functionare a capacitatilor de productie afectate;
- stabilirea persoanelor vinovate de producerea incendiilor si a raspunderilor disciplinare,materiale,contraventionale
si penale,dupa caz,ce revin acestora potrivit prevederilor legale;
- luarea de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea unor incendii de aceeasi natura,obligatoriu in unitati
similare.
2.2 COMISIILE DE CERCETARE A CAUZELOR DE INCENDIU

Pentru cercetarea cauzelor de incendiu,in functie de marimea si urmarile incendiului,se constituie,in situatii
deosebite,comisii de cercetare in care pe linga cadre din unitatile militare de pompieri participa,dupa caz,organe ale
procuraturii,organe ale politiei cu competenete legale in acest domeniu,factori de raspundere si specialisti din unitatea in
cauza si din organele tutelare,experti,organele ADAS (pentru vietile si bunurile asigurale afectate de incendiu) sau alte organe
solicitate de instantele judecatoresti ori de organele de cercetare si urmarire penala.
La desemnarea componentei comisiei de cercetare a cauzei unui incendiu,se urmareste ca membrii acesteia sa
cunoasca:
- actele normative care reglementeaza activitatea de prevenire si stingere a incendiilor si modul practic de aplicare a
acestora,indeosebi in obiectivul in cauza;
- pericolele,cauzele de incendii si masurile de prevenire si stingere a incendiilor specifice instalatiilor,utilajelor si
masinilor din zona incendiului;
- fazele de aparitie si dezvoltare a incendiilor,precum si tactica,procedeele,mijloacele si substantele de stingere a
acestora;
- metodele,procedeele si mijloacele care se utilizeaza in cercetarea cauzelor incendiulor;
- organizarea efectiva a activitatii de productie,precum si a prevenirii si stingerii incendiilor la locul de munca in
cauza;
- problemele generale ale organizarii si desfasurarii proceselor de productie ale activitatii economice si sociale a
obiectivlui;
- locul,rolul si sarcinile concrete ce-i revin fiecarui specialist in activitatea de cercetare a cauzelor de incendii.
 Comisia de cercetare a cauzei incendiului isi stabileste un program concret de lucru si modalitatile de cooperare intre
membrii sai.

2.3 CERCETAREA CAUZELOR INCENDIULUI LA FATA LOCULUI

Cercetarea incendiului la fata locului implica respectarea unor reguli tactice generale,cum sunt:
- nelimitarea anticipata,in timp,a duratei cercetarii incendiului,asigurindu-se insa maxima operativitate la
desfasurarea activitatii;
- efectuarea cercetarii complete la fata locului,independente de orice ipoteza preconceputa sau de alte anticipari;
- executarea organizata a sarcinilor;
- utilizarea metodelor,procedeelor,aparaturii si tehnici adecvate in raport de natura si particularitatile incendiului;
- consemnarea in cursul cercetarii a tuturor constatarilor,datelor,informatiilor si elementelor in legatura cu cauza;
- observarea comportamentului potentialilor faptuitori prezenti la locul incendiului.
De asemenea,pe timpul cercetarii incendiului la fata locului se recomanda sa se respecte unele reguli specifice cum
sunt:
- deplasarea in cel mai scurt timp la fata locului;
- organizarea acordarii primului ajutor pentru salvarea vietilor omenesti periclitate si a victimelor;
- luarea masurilor pentru prevenirea si inlaturarea eventualelor pericole iminente,precum si pentru prevenirea
sustragerilor;
- aflarea si notarea datelor referitoare la incendiu (locul izbucnirii,materialele si substantele care au
ars,caracteristicile incendiului,observarea si anuntarea incendiului,modul de stingere,conditiile meteorologice etc.);
- inceperea imediata a cercetarii cauzei incendiului,in care scop se asigura;
● cunoasterea procesului tehnologic si indeosebi a fazei in care se afla obiectivul incendiat (in probe tehnologice,in
exploatare,in reparatii sau revizii,in timpul sau in afara programului de lucru etc);
● stabilirea de la inceput a intregului pachet de ipoteze referitoare la cauzele posibile ale incendiului;
● identificarea persoanelor care pot da relatii despre incendiu si discutarea cu acestea;
● descoperirea,pastrarea neschimbata (pe cit posibil) si conservarea urmelor si elementelor care pot furniza date si
informatii despre eveniment;
- cercetarea incendiului sub forma de fenomene,situatii si miscari succesive in timp,in strinsa interactiune
dialectica,renuntind la idei preconcepute,epirism si intuitie;
- verificarea,cercetarea,epurarea si clarificarea tuturor ipotezelor si versiunilor pe baza informatiilor si datelor culese
pina se ajunge la stabilirea univoca a adevarului.

2.4.METODE,PROCEDEE SI MIJLOACE TEHNICE CE POT FI UTILIZATE

IN CERCETAREA CAUZELOR INCENDIILOR

Acestea se pot grupa astfel:

1) Metode logice generale cum sunt: analiza,sinteza,inductia,deductia,comparatia,presupunerea,excluderea etc.
2) Metode,procedee si mijloace operative de specialitate cum sunt:
- studierea documentelor de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingere a incendiilor in obiectiv si
indeosebi la locul de munca in cauza;
- studierea documentelor de control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor intocmite
in obiectiv si verificarea indeplinirii masurilor stabilite;
- studierea documentelor existente in obiectiv privind organizarea interventiei in caz de incendiu sau calamitati si
verificarea modului de aplicare a acestora pe timpul incendiului;
- studierea actelor normative care reglementeaza prevenirea si stingerea incendiului in obiectivul respectiv si
verificarea gradului de aplicare a acestora;
- studierea cazuisticii unor incendii similare produse in tara si strainatate;
- verificarea modului de indeplinire a obligatiilor legale referitoare la prevenirea si stingerea incendiilor de catre
factorii de raspundere din obiectiv,inclusiv de catre personalul de la locul de munca in cauza;
- folosirea instrumentelor de masurat (metru,rigla,balanta,cronometru,termometru etc.),optice de marit,de
iluminat,fotografiat,filmat,proiectie,inregistrare etc.
3) Metode si procedee tehnico – stiintifice de specialitate cum sunt: determinarea parametrilor de ardere a
materialelor si substantelor combustibile,evaluarea curbelor de ardere,calculul bilantului energetic duratei incendiului; aflarea
formei,structurii unor materiale si substante etc.
4) Metode fizico – chimice : analiza spectrala,metalografia,cromatografia,microscopia,solubilitate,defectoscopia etc.
5) Expertize tehnice (de specialitate,criminalistice,medico-legale,psihiatrice) si reconstituirea la scara naturala sau
redusa.

2.5. DOCUMENTELE DE CERCETARE A CAUZEI INCENDIULUI

Constatarile si concluziile rezultate cu prilejul cercetarii incendiului se consemneaza de catre comisia de cercetare
intr-un document de cercetare (proces-verbal,raport etc.) in care,in principiu,se mentioneaza:
- componenta comisiei de cercetare;
- unitatea,sectia,atelierul,instalatia si locul in care a izbucnit incendiul;
- datele si orele izbucnirii,localizarii si lichidarii incendiului;
- cine,cind si cum a observat si anuntat incendiul;
- cine,cind si cu ce a actionat initial asupra incendiului;
 - caracteristicile constructive ale obiectivului incendiat si ale procesului tehnologic,masurile si dotarile existente cu
sisteme de protectie impotriva incendiilor;
- caracteristicile incendiului,cum sunt: modul de manifestare si dezvoltare,suprafata incendiata,directiile principale
de propagare,forma incendiului etc.;
- fortele,mijloacele si procedeele utilizate pentru stingerea incendiului;
- conditiile atmosferice (vint,temperatura,precipitatii);
- pierderile materiale provocate de incendiu (natura,cantitatea,valoarea,amplasarea si proprietatile materialelor si
substantelor care au ars,precum si a celor deteriorate);
- victimele omenesti (numele,prenumele,functia,virsta);
- consecintele incendiului asupra desfasurarii procesului de productie (durata intreruperii,efectul economic cantitativ
si valoric);
- persoanele si bunurile salvate;
1- cauza incendiului descrisa in detaliu si fundamentata tehnico-stiintific; celelate cazuri de incendiu avute in vedere
initialsi motivul eliminarii acestora;
- persoanele vinovate de izbucnirea sau propagarea incendiului si raspunderile acestora;
- masurile luate de comisia de cercetare pe timpul desfasurarii activitatii pentru preintimpinarea unor pericole
iminente si pentru repunerea in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de functionare a capacitatii de productie
afectate;
- invatamintele rezultate si propuneri de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea in viitor a unor astfel de
incendii.

2.6. CLASIFICAREA PRINCIPALELOR URME ALE INCENDIILOR

Principalele urme ale incendiilor sunt :

1) Urme de cenusa si fum rezultate prin arderea,topirea sau descompunerea materialelor si substantelor combustibile
ori nerezistente la temperaturile degajate pe timpul incendiului (textile,mase plastice,cauciuc,lemn,sticla, etc.).
2) Urme de lichide,vapori,si gaze combustibile: produse petroliere,lacuri,vopsele,solventi,gaz metan,amestec aragaz
etc.
3) Urme create de explozii:
- de explozii de substante explozive: focarul (craterul),schije,ruperi,arsuri,fumizare,efecte distructive,urme de
substante explozive,efecte sonore;
- de explozie a amestecurilor explozive: succesiunea exploziilor,furnizare,scurgeri de produse combustibile,fisuri in
instalatii efecte distructive;
- de explozii fizice: crapaturi,rupturi cu punct de plecare de la fisuri sau defecte de fabricatie,coroziuni
intensive,defecte de executie,solicitari mecanice indelungate,fortarea AMC datorita suprapresiunii,schije,deteriorarea
vecinatatilor,distrugeri provocate de recipientul explodat etc.
4) Microurme create de incendii si explozii:
- particule de sticla,vopsea,coloranti,lac,praf combustibil;
- resturi de lichide combustibile,lubrifianti,mase plastice,gudroane;
- resturi de materiale combustibile arse.
5) Urme de produse chimice incendiare,toxice si radioactive.
6) Urme ale instrumentelor,dispozitivelor si ale unor obiecte:
chei,clesti,leviere,rangi,ciocane,sfredele,surubelnite,brocuri de sudura,span,pilitura,diagrame ale aparaturii de masura si
control etc.
7) Urme ale omului:
- urme de forma: ale miinilor,picioarelor,vocii,scrisului,manierei de a se executa diferite operatii;
- urme biologice: de singe,saliva,par,osteologice,miros,tesuturi moi,arsuri;
- urme ale incaltamintei,imbracamintei si ale altor obiecte folosite de om.
8) Urme ale vegetalelor: resturi carbonizate,aschii,seminte de plante uleioase etc.
9) Urme ale animalelor: lasate de picioare si coarne,singe,puf,par,lina,pene etc.
10) Urme ale mijloacelor de transport: anvelope,roti,potcoave,scurgeri de carburanti,lubrifianti etc.

2.7.PARTICULARITATI METODOLOGICE SI TEHNICE DE IDENTIFICARE A URMELOR

CARACTERISTICE SI SURSELOR DE APRINDERE

Arcurile electrice,scurtcircuitele,scinteile si efectul termic al curentului electric se indentifica prin:

- studierea si compararea schemei proiectate a instalatiilor electrice cu realitatea,in colaborare cu specialistii din
acest domeniu (din unitatile beneficiare,furnizoare,de proiectare,etc.)
- verificarea gradului de protectie a instalatiilor electrice in functie de pericolul de incendiu si explozie existent;
- determinarea univoca a instalatiilor electrice aflate sub tensiune in momentul izbucnirii incendiilor si a celor care
nu erau sub tensiune;
- examinarea dispozitivelor de siguranta (de protectie) ale instalatiilor electrice: daca sunt montate toate dispozitivele
de siguranta; daca dispozitivele sunt originale,nu sunt supradimensionate nu au fost reparate cu mijloace locale; daca
capacitatea consumatorilor este sub limita admisape circuitul (siguranta) respectiv;
- examinarea comutatoarelor,heblurilor si intrerupatoarelor,pozitia acestora si urmele (impuritatile) depuse pe ele si
pe punctele de contact;
- examinarea consumatorilor (motoare electrice,aparate electrice,corpuri de iluminat etc.): starea tehnica a
consumatorilor si modul de supraveghere a acestora; puterea reala a consumatorilor si compararea ei cu cea prevazuta in
proiect; amprenta incendiului asupra consumatorilor (de exemplu: daca pe resturile de filament ale unui bec electric se gasesc
sudate urme microscopice de granule sau cioburi de sticla,becul ardea,iar daca particulele de sticla au muchii ascutite si nu
sunt sudate de filament,rezulta ca becul nu era sub tensiune; in acest scop se folosesc micoscopul care mareste de 20 – 50 de
ori si aparatul de fotografiat);
- examinarea conductoarelor si cablurilor electrice; starea izolatiei (de exemplu,carbonizarea izolatiei in zona de
contact cu metalul si schimbarea culorii observata prin marirea la microscop de 20 de ori si prin fotografiere); colectarea din
zona incendiului a resturi de conductoare,urmata de slefuirea fina a partilor topite (perlarilor) si examinarea la microscop a
structurii metalului,marind de 500 de ori (de exemplu: aparitia unor modificari in structura cuprului,care implica prezenta
oxigenului,indica inchiderea circuitului inainte de izbucnirea incendiului,iar daca indica doar prezenta infima a
oxigenului,inseamna ca circuitul s-a inchis pe timpul incendiului);
- verificarea cablurilor pe traseu si in sectiune (conform normativelor si STAS-urilor in vigoare prin efectuarea unor
masuratori privind: rezistenta izolatiei (megaohmetru tip MT-5/5/10),rezistenta chimica (metoda puntii),proba cu tensiune
inalta sau marita si a curentului de fuga (instalatiile Kenotron sau KDRV),incercarea izolatiei la strapungere (trusa TCS-
2),precum si determinarea defectelor de cablu (locatorul de defecte LDC sau cautatorul tranzistoriat de defecte RCI-2);
examinarea materialelor identice (etalon) cu cele avariate,dar neutilizate,intacte;
- evaluarea parametrilor ce caracterizeaza sursele de initiere a arderii de natura electrica,cum sunt: la scurtcircuit –
intensitatea,tensiunea si rezistenta de scurtcircuit,efectele mecanice si termice ale scurtcircuitului; la arcuri si scintei electrice
– intensitatea,tensiunea descarcarilor,radiatia termica a acestora,lungimea si durata arcurilor si scinteilor,capacitatea (energia)
de aprindere a surselor;
- studierea modului de amplasare si a naturii materialelor si substantelor combustibile si explozive din zona
incendiului;
- analizarea posibilitatilor de initiere a incendiului prin scurtcircuit,arcuri si scintei electrice produse in mediul
combustibil (exploziv) existent.
Electricitatea statica se identifica prin:
- inventarierea punctelor in care se poate forma electricitatea statica si studierea acestora;
- examinarea conditiilor de microclimat (umiditatea,gradul de izolare,temperatura si compozitia mediului);
- verificarea integritatii sistemului de descarcare continua (fara scintei) a sarcinii electrice si a valorii rezistentei de
legare la pamint;
- verificarea legarii la centura de impamintare a tuturor punctelor in care se pot dezvolta si localiza sarcini
electrostatice;
- determinarea energiei scinteii formate la descarcarea electrostatice si compararea acesteia cu energia minima de
aprindere a substantelor din mediul dat;
- efectuarea unui experiment in conditii similare,utilizind: electroscopul pentru semnalizarea diferentei de potential
corespunzatoare incarcarii,indiferent daca aceasta diferenta a aparut pe o instalatie,pe o masina sau pe corpul uman;
voltmetrul electrostatic pentru masurarea cantitativa a tensiunii.
Flacara deschisa si flacara inchisa se vor indentifica prin:
- verificarea existentei mijloacelor care utilizeaza flacara sau care pot in anumite conditii,sa formeze flacara deschisa
ori inchisa,cum sunt: aparatele de sudura,faclele,cuptoarele,aparatele de gatit (aragaze,resouri,cu petrol),de iluminat
(lampi,luminari,felinare),de laborator (becuri si spirtiere cu lichide sau gaze combustibile),afumatorii,mijloace de aprindere
(chibrituri,brichete,aprinzatori electrice etc.); focul in aer liber;
- examinarea urmelor si resturilor ramase de la mijloacele care utilizeaza flacara,a deformarilor acestora si a
funinginei;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor si substantelor combustibile aflate in zona
incendiului,precum si a distantelor de amplasare a acestora fata de sursele de producere a flacarii;
- evaluarea temperaturii flacarilor in functie de temperatura de ardere a combustibilului,de marimea flacarii rezultate
la ardere,precum si de caldura pierduta prin radiatii sau consumata de catre produsele de ardere (exemple ale temperaturii
flacarilor care pot fi atinse de: chibrit 700°C; sudura oxiacetilenica 3150°C; lampa de lipit 2000°C; hidrogen 2880°C; lemn
850 - 1400°C; metan 1875°C; propan 1925°C; lampa cu petrol 780 – 1300°C);
- copararea caldurii de reactie a flacarii cu temperatura sau energia minima de aprindere a materialelor si
substantelor combustibile;
- studierea,dupa caz,a conditiilor de microclimat sau a situatiei meteorologice.
Caldura (efectul termic) se identifica prin:
- verificarea existentei si starii tehnice a instalatiilor,aparatelor si a altor surse generatoare de caldura,precum si a
modului de amplasare,utilizare si supravegherea acestora;
- examinarea punctelor in care poate aparea frecarea,in functie de sistemul de rezemare si de ungere,de numarul
turatiilor si de puterea transmisiei;
- determinarea modului de transmitere si acumulare a caldurii,precum si a marimii si a duratei actiunii acesteia;
- examinarea urmelor de ardere,cenusii si zgurii,precum si combustibilul utilizat;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere ale materialelor combustibile amplasate in apropierea sursei de
caldura,a distantelor de securitate si a celor efective,a duratei de incalzire (ardere),precum si a conditiilor de microclimat
(concentratia de praf combustibil,umiditatea,curentii de aer etc.);
- studierea materialelor combustibile din apropierea punctelor de frecare,natura si proprietatile acestora,durata
stationarii depunerilor de materiale si a impuritatilor combustibile in punctele de frecare si in jurul lor etc;
- compararea temperaturii de aprindere a materialelor combustibile cu temperatura surselor de caldura,tinindu-se
seama de amplasarea acestora (exemple de temperaturi care pot fi atinse: cosuri de fum 500 - 1000°C; becuri electrice cu
incandescenta 100 – 300°C; metale incandescente 700 - 1500°C);
- efectuarea de masuratori in conditii similare utilizind pirometrul optic portativ (temperaturi cuprinse intre 700 -
1500°C si 1200 - 2000°C pentru radiatie termica in domeniul vizibil,respectiv termometrul cu virf de palpare cu panglica din
bimetal si cu termistori);
- reconstituirea,cind e posibil si necesar,a situatiei care a generat incendiul.
 Scinteile se identifica prin:
- determinarea capacitatii de aprindere a scinteii,care depinde de masa ei si de energia termica inmagazinata;
- comportarea capacitatii de aprindere a scinteii cu energia ei minima de aprindere a materialelor combustibile;
- verificarea sursei (instalatiei,utilajului,uneltelor de munca etc.) care poate produce scintei,starea tehnica si modul
de utilizare.De exemplu,la sistemele de incalzire,scinteile apar prin crapaturi,gauri,usi deschise,cosuri de fum si burlane,mai
ales cind ard rasinoase,vreascuri,crengi,coceni de porumb si in prezenta vintului sau a tirajului.Scinteile de cos cazute pe
materialul combustibil la 15 – 20 m il poate incendia,iar pe timp de vint puternic scinteile si jaratecul pot ajunge la 100 m; la
sudura executata la inaltimea de 6 m de sol de zona periclitata este de 6 – 8 m in jurul punctului de lucru,iar prin ricosare
scinteile secundare ajung la 14 – 15 m acoperind 50 – 70% din zona de pericol.Scinteile,bucatile de metal incandescent sau
topit si brocurile de sudura (uneori de culoare inchisa),avind o energie calorica ridicata (temperatura de 500 - 550°C),pot
incendia materialele combustibile: la utilizarea sculelor si dispozitivelor de alumumiu pot apare scintei capabile sa aprinda o
serie de substante inflamabile (sulfura de carbon,acetilena,hidrogen,etilena,benzen,metan,propan etc.) mai ales daca scinteile
au rezultat din socul produs intre aluminiu (duraluminiu) si otel ruginit.
Autoaprinderea se identifica prin :
- depistarea substantelor chimice care pot sa se autoaprinda: in contact cu aerul (fosfor alb si rosu,praf de aluminiu
sau zinc,sulfuri de potasiu,sodiu,bariu,negru de fum,lemn supus incalzirii de lunga durata etc.); in contact cu apa (carbura de
calciu,metale alcaline si alcalino – pamintoase,hidrurile metalelor alcalin,fosfura de calciu si de sodiu etc.); in contact cu
substante organice (oxigen,fluor,clor,acid azotic,peroxizi de bariu si sodiu,permanganat de potasiu,clorati,perclorati etc.);
- evaluarea cantitatilor de substante intrate in contact si a marimii energiei termice degajate;
- depistarea promotorilor (acceleratorilor) existenti in masa materialelor cu tendinta de autoaprindere: in carbune
(oxigen,compusi volatili,sulfuri de fier,umiditate,resturi organice etc.); in bumbac (seminte,ulei,grasimi); in azotat de amoniu
(strunjiri de fier,sticla,grafit,zinc,cloruri,acid azotic etc.); in uleiuri de floarea,in,cinepa,bumbac,soia etc. (cu indice de iod
peste 80); in lichide combustibile (acetona,acid acetic concentrat,alcool butilic,etilic,metilic,benzina etc.); in contact cu
oxidatii (peroxid de sodiu,permanganat de potasiu) mai ales in prezenta apei;
- studierea conditiilor de depozitare (temperatura,umiditate,durata etc.) a materialelor combustibile;
- verificarea posibilitatilor de autoaprindere biologica a materialelor (paie,fin,lucerna,rumegus etc.),datorita
umiditatii,actiunii microorganismelor,enzimelor si a transferului de materie;
- examinarea urmelor (canale,cuiburi,focare) de initiere a autoaprinderii biologice;
- efectuarea,dupa caz,de reconstituiri la fata locului.
Reactiile chimice se identifica prin:
- inventarierea substantelor care pot da reactii chimice exoterme ce duc la aprinderea lor,a produsilor de reactie sau a
substantelor combustibile vecine mediului de reactie,fie prin modificarea conditiilor de pastrare sau manipulare (de exemplu:
evaporarea solventului din nitroceluloza umectata),fie prin contactul cu alte substante chimice (exemple de reactii periculoase
reversibile: acetilena cu fluorul,clorul,bromul,cuprul,argintul,mercurul; amoniacul gazos cu
mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric anhidru; benzina cu clorura de var; metanul cu sulfura de carbon,cu peroxizi
etc.;)
- examinarea factorilor care influenteaza aprinderea si explozia (contactul dintre substante,lumina
solara,scinteile,reactiile chimice etc.);
- colectarea de probe si verificarea in laborator a conditiilor de producere a reactiilor chimice;
- studierea efectelor termice si chimice si ale reactiilor chimice.
Explozia se identifica prin:
- determinarea substantelor explozive existente,a modului de aprindere exploziva a acestora (oxidare
rapida,descompunere rapida,polimerizari si alte reactii chimice necontrolate),precum si a tipului de explozie produs
(deflagratie,detonatie,explozie in spatiul inchis,explozie in aer liber);
- studierea conditiilor in care se pot produce exploziile (intervalul de explozie,temperatura si presiunea
mediului,ventilatia,starea fizico – chimica a substantelor si materialelor,temperatura si energia minima de
aprindere,compozitia mediului,existenta si starea dispozitivelor si mijloacelor de decompresare etc.);
- inventarierea surselor de initiere a exploziei (surse de energie) aflate in zona incendiului si examinarea acestora;
- examinarea efectelor si urmarilor exploziei (presiuni si temperaturi rezultate,distrugeri materiale etc.)
Trasnetul se identifica prin:
- procurarea si prelucrarea datelor meteorologice din zona incendiului;
- izolarea si prelevarea urmelor si modificarilor amprentate pe materiale,de exemplu: pe copaci se gaseste material
lemnos smuls si zdrobit; stilpii si grinzile de lemn sunt rupte si aschiate; invelitoarea (ardezie,tigla) este rupta si imprastiata;
rindurile de caramida,de piatra si cosurile de fum sunt crapate si prabusite; structurile,conductele si burlanele metalice sunt
topite,gaurite,pliate si rasucite;
- verificarea instalatiei de paratrasnet prin calcul si masuratori cu aparatura adecvata prin analiza de laborator
(legaturi imperfecte cu urme de topitura metalica; rezistenta ridicata pina la 50 ohmi a centurii de impamintare care indica
trasnetul drept cauza de incendiu);
- examinarea efectelor mecanice si termice ale trasnetului;
- studierea actiunii secundare a trasnetului ca urmare a inductiei electrostatice si electromagnetice,precum si a
eventualelor descarcari simultane in mai multe puncte.
Energia nucleara se identifica prin:
- analizarea conditiilor si abaterilor de la tehnologie si prin modul de operare care au dus la pierderea controlului
reactiei nucleare;
- stabilirea motivelor pentru care nu au functionat corespunzator sistemele de protectie si securitate nucleara;
- cercetarea imprejurarilor in care au avut loc accidentul tehnic sau avaria care a precedat punerea in libertate a
energiei nucleare.

3.EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR

 In conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare,”conducerile unitatilor sunt obligate sa asigure evidenta
avariilor si a oricaror accidente tehnice in productie,precum si raportarea imediata a acestora,in conditiile legii”.
Evidenta incendiilor,inceputurilor de incendii,exploziilor,avariilor si altor accidente tehnice se tine,de regula,in
planul anual de autoaparare impotriva incendiilor al unitatii.In anexa respectiva se mentioneaza evenimentul produs,dara si
ora cind a avut loc,locul producerii (sectia,instalatia,depozitul,rezervorul,rampa etc.),cauza,consecintele (pierderi
materiale,victime etc.) si masurile preventive,iar la rubrica observatii se inscrie numarul documentului de cercetare a cauzei.
Se recomanda ca la fiecare unitate industriala sa se tina evidenta incendiilor si a celorlalte evenimente pe cel putin 10
ani anteriori,intr-un dosar cuprinzind anexele respective din planurile de aparare impotriva incendiilor ori intr-un registru
special.
Raportarea incendiilor produse in unitatile economice si institutii se asigura potrivit ordinelor si dispozitiilor date in
acest sens de organele tutelare.Important este ca raportarea incendiilor sa se faca operativ,atit pe timpul incendiului,cit si dupa
stingerea acestuia,iar datele sa fie exacte.

Propagarea si evacuarea fumului si gazelor din cladiri

1.PERICOLUL PREZENTAT DE FUM

Fumul care se degaja pe timpul unui incendiu este format din elemente care se afla sub 3 forme de agregare a
materiei.El se compune din gaze de combustie,particule lichide solide in suspensie.In cantitati mari si in spatii inchise creeaza
conditii improprii supravietuirii persoanelor.
Pe timpul procesului de ardere rezulta oxid de carbon,dioxid de carbon,acid clorhidric etc.,care alaturi de lipsa de
oxigen face,uneori viata imposibila.
In afara pericolului pentru persoane,apare si pericolul pentru bunuri.Fumul fiind cald reprezinta un factor important
al propagarii incendiului.Actiunea coroziva a unora din compusi,de exemplu a acidului clorhidric,reprezinta un pericol pentru
elementele constructiei,ca si pentru bunurile aflate in incaperea care trebuie protejata.
Folosirea tot mai mult a materialelor plastice si sintetice,care de regula,produc mult fum,fac ca pericolul creat de fum
sa fie din ce in ce mai mare.
Se impune ca alaturi de sarcina termica sa se ia in considerare si sarcina de fum,atunci cind se calculeaza ventilatia
caselor de scari,a puturilor de ascensoare la cladirile cu mai multe etaje.
Drept sarcina de fum se considera cantitatea totala de fum degajata in timpul arderii materialelor care se gasesc in
zona incendiului si reprezinta cantitatea de fum produsa pe unitatea de suprafata.
Aparitia fumului in cazul unui incendiu reduce vizibilitatea pe caile de evacuare,pericolul pentru oameni crescind
atunci cind i se asocieaza caldura,gazele de combustie si cele toxice.Concentratiile periculoase ale fumului pe caile de
evacuare clasice executate din materiale incombustibile se pot forma in timp scurt de cel mult 3 – 4 min.
Pentru utilizarea in conditii de securitate a cailor de evacuare se apreciaza ca fiind necesara o vizibilitate de 10–15
m.

2.MECANISMUL DE PROPAGARE A FUMULUI IN CLADIRE

Intr-o cladire,deplasarea fumului pe verticala si orizontala se datoreaza urmatorilor factori: dilatarii gazelor care se
incalzesc,fortei de ascensiune (tirajului),care se formeaza pe timpul incendiului; functionarii instalatiilor mecanice de
ventilare sau conditionare; presiunii vintului.Modul de propagare a fumului intr-o anumita cladire se fundamenteaza pe baza
legilor fizice ale miscarii gazelor calde in ipoteza ca incendiul evolueaza conform unui regim constant,intr-un spatiu
inchis,care comunica sau nu cu exteriorul.
In faza incipienta a incendiului,gazele din incapere incalzite se dilata,presiunea din interior creste si ca urmare,o
parte din fumul format pe timpul incendiului este evacutat prin neetanseitatile usilor,ferestrelor si altor goluri.
Dilatarea prin incalzire a gazelor din incapere poate determina evacuarea unei cantitati insemnate de fum.
Gazele de ardere sunt mai usoare decit aerul,fapt care determina formarea unei forte ascensionale,care pune in
miscare fumul,initial pe verticala catre plafon,iar apoi pe orizontala de-a lungul acesteia,acumulindu-se in strat din ce in ce
mai gros.Stratul de gaze se amesteca foarte incet cu aerul rece de dedesubt,daca nu exista obstacole in calea lor.
Cu cit incendiul este mai dezvoltat,cu atit mai mare este debitul de aer antrenat de catre flacari.Volumul ocupat de
gazele produse de incendiu depinde de temperatura lor.De exemplu,in apropierea unui focar cu temperatura in jur de
500°C,un kg de gaze ocupa un volum de 2 m3,in timp ce la o anumita distanta,unde gazele s-au racit pina la o temperatura
care depaseste cu putin peste cea ambianta,1 kg de gaze ocupa numai 0,8 m3 .
Printr-o usa cu inaltimea de 2 m si latimea de 0,75 m la temperatura de 200°C,debitul de fum poate fi de 1 kg/s (60
kg/min),ceea ce revine la circa 40 kg/min pentru fiecare m² de usa.Aceasta cantitate este foarte mare,tinind seama de faptul ca
pentru reducerea vizibilitatii la 5 m este nevoie de o concentratie de circa 0,025 kg/m3 .
Miscarea fumului depinde in cea mai mare masura de diferentele de presiune ce se produc,precum si de existenta
posibilitatilor de curgere a gazelor,pe verticala de jos in sus,de la un nivel la altul.Pe orizontala fumul se propaga de la casa
scarii,de-a lungul coridoarelor de evacuare la partea superioara a acesteia,cu viteza pasului normal sau de la o incapere la alta
Intr-o cladire inalta fumul se propaga foarte rapid datorita urmatorilor factori: expnasiunea gazelor de ardere; efectul
de cos (tirajului); influenta exterioara a vintului; miscarea fortata (mecanica) a aerului in cladire.
Tirajul depinde de temperaturile exeterioara si interioara,de vint,de planul etajelor,de etanseitatea usilor si
ferestrelor,de functionarea trapelor si altor sisteme de evacuare a fumului.Cu cit este mai mare diferenta intre temperatura
interioara si cea din exteriorul cladirii,cu atit tirajul este mai puternic.
 In conditii de vara (cind temperatura aerului este mai ridicata decit in cladiri),directia curentilor de aer in timpul
incendiului se inverseaza.In acest caz apare pericolul de umplere cu fum a etajelor si cailor de evacuare din cladire sub etajul
incendiat,mai ales daca focarul de incendiu se afla la un etaj situat deaspupra planului presiunii neutre (egale).
Cind Te (temperatura aerului in exterior) este egala cu Ti (temperatura aerului interior) nu va alea loc nici o miscare
naturala a aerului.
Daca Te<Ti aerul se deplaseaza vertical in sus,presiunea exterioara va fi mai mare decit cea interioara la o deschidere
in partea de jos.
La Te<Ti tirajul este invers.
In timp de iarna ca si pe timp de vara in cazul unui incendiu intr-o cladire inalta,efectul de cos (tirajul) poate avea
presiuni destul de ridicate care vor depasi presiunea produsa de incendiu si astfel aerul din exterior va fi fortat sa circule catre
zona focarului fapt ce nu va permite fumului si caldurii sa fie indepartate.
Vintul poate influenta procesul de raspindire a fumului,creind conditii de circulatie orizontala a aerului.
In anumite cazuri,fumul este introdus in incaperi din exterior prin ferestrele deschise sau sparte,ca urmare a actiunii
vintului.Aceasta provoaca o afluire a aerului spre partile cladirii din directia din care bate,aerul patrunzind in acest caz
orizontal.Cind vintul are taria 4,viteza de circa 6,5 m/s si presiunea dinamica de 27,3 N/m²,o parte din aerul care patrunde in
timpul vintului in interiorului cladirii si se indreapta in sus.
Presiunile orizontale si efectul de aspiratie,produse de vint,fac ca planul presiunii neutre sa se deplaseze.Presiunea
pozitiva a vintului tinde sa ridice planul presiunii neutre,in timp e o presiune negativa il coboara.
Tirajul mai este influentat de destinatia si tipul constructiilor,de modul de compartimentare a lor,care impiedica
miscarea libera a aerului,desi au loc scurgeri importante prin deschideri.

3.EVACUAREA FUMULUI SI GAZELOR FIERBINTI

Actiunea de evacuare a fumului trebuie sa conduca la: mentinerea unei vizibilitati suficiente; impiedicarea cresterii
temperaturii in spatiul incendiat; scaderea concentratiei de gaze toxice din atmosfera; pastrarea unui procent acceptabil de
oxigen.Declansarea actiunii de evacuare a fumului trebuie facuta imediat dupa izbucnirea incendiului,aceasta pentru a se
putea evacua persoanele in bune conditii.
Operatia de evacuare a fumului,fie ca se realizeaza printr-o ventilatie naturala (S<1600 m²) sau mecanica,nu va fi
eficienta decit daca se realizeaza compartimentari adecvate.
Dispozitivele pentru evacuarea fumului produs in caz de incendiu vor avea o suprafata libera insumata (actiunea de
trecere a fumului prin deschidere),de minimum 0,2% din aria incaperilor sau a compartimentelor respective si se amplaseaza
in acoperisul cladirilor,sau cit mai sus posibil la partea superioara a peretilor exteriori,judicios repartizate.Actionarea acestor
dispozitive se face prin mijloace usor accesibile in caz de incendiu (automat si manual).
Dispozitivele (trapele) mici pentru evacuarea fumului si gazelor fierbinti vor fi dispuse cit mai uniform ele fiind
preferabile unei singure trape de ventilare de aceeasi suprafata,deoarece un eventual incendiu este posibil ca deasupra
focarului sau in apropierea acestuia sa se gaseasca vreo trapa.De asemenea,riscul de nefunctionare la un numar mai mare de
trape mici de ventilare este mai redus decit atunci cind exista o singura trapa de ventilare pe aceeasi suprafata.
La cladirile etajate,evacuarea fumului si gazelor fierbinti se asigura separat pentru fiecare nivel.Canalul de evacuare
poate fi folosit cu succes atunci cind exista un tiraj natural si numai in cazul in care etajele nu au geamuri,de exemplu in
subsoluri.
Sistemele moderne de evacuare a fumului asigura in bune conditii evacuare a fumului asigura in bune conditii
evacuarea tuturor produselor de ardere in caz de incendiu.De exemplu se construiesc instalatii de ventilatie pentru cazuri de
incendiu amplasate de-a lungul cailor de evacuare,actionate automat de detectoare de incendiu sau puse in functie manual.
Prin dimensionarea corecta a deschiderilor pentru evacuarea fumului si caldurii,montarea unor ecrane verticale se
poate realiza astfel incit fumul si gazele de ardere care se produc in timpul incendiului sa nu depaseasca compartimentul de
incendiu si sa nu se raspindeasca in cuprinsul cladirii (tabelul XXI 3.1).

Aria deschiderilor de evacuare a gazelor fierbinti si distanta intre ele

Densitatea conventionala Raportul dintre suma ariilor libere ale Distanta maxima [m]
a sarcinii termice dispozitivelor (deschiderilor) si aria intre:
[MJ/m² sau Mcal/m²] construita a incaperii Axele a doua Ecranele
deschideri suspendate
sub tavan
qs ≤ 420 1 : 150 45 75
(100)
420 < qs ≤ 840 1 : 125...1 : 80 35 75
(100) (200)
840 < qs ≤1680 1 : 80...1:60 35 75
(200) (400)
1680 < qs ≤ 4200 1 : 60...1 : 40 30...25 30
(400) (1000)
qs > 4200 1:30 30...25 30
(1000)
 In caz de incendiu,mijlocul cel mai usor,rapid si uneori mai rational,cind nu exista deschideri special prevazute,se
realizeaza prin deschiderea ferestrelor,permitind caldurii si fumului sa iasa la partea de sus,in timp ce aerul proaspat patrunde
pe la partea de jos a acestora.Cind se procedeaza la spargerea geamurilor trebuie sa se realizeze o deschidere maxima pentru a
se obtine o ventilare satisfacatoare.

22. Evacuarea si salvarea persoanelor din cladiri

1. EVACUAREA PERSOANELOR

Prin evacuare se intelege scoaterea organizata a persoanelor si bunurilor din spatiile in care incendiul,explozia sau
vreo catastrofa naturala poate provoca moartea,afecta sanatatea oamenilor sau produce pierderi de bunuri materiale.
Evacuarea se realizeaza prin caile de evacuare care constituie un ansamblu de usi,scari,coridoare si incaperi care
asigura iesirea in exterior din cladiri,in caz de incendiu,a persoanelor din interiorul acestora.
Caile de evacuare trebuie sa asigure,in caz de incendiu,evacuarea persoanelor in exterior la nivelul terenului sau a
unor suprafete circulabile in timpul cel mai scurt posibil si in deplina siguranta.
Pentru o evacuare sigura,in afara prevederilor normative,este necesar sa se aiba in vedere si alte cerinte ca: alegerea
drept cale de iesire a traseelor care sunt construite din materiale incombustibile; asigurarea capacitatii de iesire pentru toate
persoanele aflate la orice etaj,iesirile si caile de aces catre acestea nu trebuie sa aiba unghiuri sau culoare moarte; caile de
acces catre iesire trebuie astfel alese,incit sa nu conduca in spatii cu pericol de incendiu; iesirile trebuie sa conduca direct in
strada,curte sau in alte spatii deschise,din care sa poate ajunge in exterior cu sigurantal; usile rotative nu se folosesc pentru
evacuare.
Evacuarea persoanelor din cladiri se face sub forma de fluxuri (siruri de persoane asezate una in spatele
celeilalte),care se deplaseaza prin caile de evacuare catre exteriorul cladirii.
Numarul de fluxuri prin care se evacueaza un numar de persoane se determina cu relatia:
F = N/C
F – numarul de fluxuri rezultat prin calcul;
N – numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare;
C – capacitatea de evacuare a unui flux,definita ca total de persoane,care se evacueaza prin fluxul respectiv pe durata
evacuarii.
Latimea libera minima necesara pentru trecerea fluxului de persoane in raport de numarul acestora este prevazuta in
STAS-ul in vigoare (tabelul XXII.1.1).

Numarul de fluxuri 1 2 3 4 5
Latimea libera 0,90 1,10 1,60 2,10 2,50

Lungimea si latimea cailor de evacuare sunt in functie de timp.

Timpul limita admis pentru evacuare este:
tlim = Ktcr;
K – un coeficient mai mic ca 1,care tine seama de posibilitatea abaterii marimii factorilor care influenteaza o
organismul omului in timpul incendiului,de regula K = 0,8 ;
tcr – timpul critic de evacuare,dupa consumarea caruia efectul factorilor care influenteaza organismul omului in
timpul incendiului face imposibila evacuarea in conditii organizate.
La calculul timpului de evacuare se va tine seama de relatia:
t ≤ tlim [min];
t – timpul de evacuare dintr-o incapere,determinat prin calcul [min];
tlim – timpul limita admis pentru evacuare [min].
Viteza de deplasare pe traseele orizontale se considera egala cu 0,4 m/s,pe traseele orizontale si fara panica,iar pe
cele verticale la coborire de 0,3 m/s.
La o evacuare fortata,circulatia oamenilor facindu-se inghesuit,viteza de deplasare ajunge la circa 0,2 m/s.Rezulta
necesitatea dimensionarii latimii in functie de numarul maxim de persoane care urmeaza a se evacua.Pentru calculul
deplasarii fluxului de persoane,trebuie sa se tina seama de virsta,imbracamintea si greutatea purtata in miini.
Capacitatea de evacuare a unui flux C,in functie de destinatia cladirilor (STAS 6814 - 69),se arata in tabelul
XXII.1.2
Nr.crt Destinatia cladirii sau a portiunii de cladire pentru care Capacitatea de evacuare a unui flux
se calculeaza evacuarea [numar de persoane]
0 1 2
1 Cladiri de productie si depozitare:
- din categoriile A si B pericol de incendiu 65
- din categoria C pericol de incendiu 75
- din categoriile D si E pericol de incendiu 90
2 Constructii care adapostesc persoane incapabile de a se
evacua
singure: maternitati,stationare medicale,cladiri pentru copii de
virsta prescolara,ospicii pentru alienati,camine pentru batrini 50
si infirmi
3 Sali in care se aduna public,insa nu se incadreaza ca sali aglo-
merate (sali de adunari,auditorii,magazine,expozitiim,spatii
pentru alimentatie publica,sali de lectura,sali de sport,sali de
 asteptare etc.),care au o capacitate mai mica decit limita
pentru a fi sali aglomerate 75
4 Cladiri de locuit: hoteluri,camine,cabane,blocuri de locuinte
etc. 90
5 Sali aglomerate de tip S1 in cladiri:
- de gradul I,II rezistenta la foc 50
- de gradul III rezistenta la foc 35
- de gradul IV,V rezistenta la foc 25
6 Sali aglomerate de tip S2 in cladiri:
- de gradul I,II rezistenta la foc 65
- de gradul III rezistenta la foc 50
- de gradul IV rezistenta la foc 35
- de gradul V rezistenta la foc 25

La elaborarea planului de evacuare este necesar sa se tina seama de: starea constructiei,sarcina termica; numarul de
persoane existente in interiorul incaperilor; caile de acces si de evacuare pentru persoane si bunuri; ordinea evacuarii;
persoana (persoanele) care conduce operatiile de evacuare si salvare,precum si persoanele care au sarcini pe aceasta linie;
mijloacele si utilajele folosite pentru evacuarea bunurilor in special a celor valoroase,care au greutati mari; locurile stabilite
pentru evacuarea persoanelor si depozitarea materialelor evacuate; mijloacele de dare a semnalului de alarma,atributiile ce
revin fiecarei persoane in timpul evacuarii,functie de rolul pe care trebuie sa-l indeplineasca,de traseele ce trebuie urmate;
asigurarea zonelor de evacuare,punctele de adunare si efectuare a apelului persoanelor evacuate; transportarea urgenta a
persoanelor care nu se pot deplsa singure.
De asemenea,in planul de evacuare trebuie sa se mai includa si unele date referitoare la cladirea respectiva,ca:
numarul de iesiri,latimea scarilor,latimea totala a tuturor iesirilor; distanta dintre diferite incaperi si scari; latimea
coridoarelor; iesirile de salvare; natura iluminatului; posibilitatea de propagare a incendiului,posibilitatea de defectare a unor
instalatii (ventilare etc.); posibilitatea de a se apela la alte unitati din apropiere,modul de alarmare a lor.Pentru o evacuare
reusita se impune o buna organizare,ordine si disciplina.
La cladirile inalte,hoteluri,cladiri administrative,spitale etc.,evacuarea completa in caz de incendiu este foarte
dificila.
La hoteluri se recomanda afisarea in camera de cazare,la loc vizibil,a unei schite cu planul etajului pe care se indica
pozitia incaperii respective si traseele ce trebuie urmate pina la scarile de evacuare.
Aceste schite sunt completate prin reguli de prevenire a incendiilor si cu indicatii asupra modului in care persoanele
trebuie sa procedeze in diferite situatii.
De o mare eficienta sunt: iluminatul de siguranta; instalatia de detectare a incendiilor si de avertizare a
persoanelor.Avertizarea persoanelor trebuie sa se realizeze intr-un timp scurt,printr-un sistem fiabil,bine audibil si a carei
semnificatie sa fie neconfundabila pentru oameni,in special la hoteluri si care sa nu poata fi declansat intempestiv.
Eficienta sporita se asigura prin echiparea hotelurilor cu sonerii polarizate sau hupe amplasate cel putin una pe
etaj,astfel incit sa se poata auzi din toate incaperile.In principiu,actionarea soneriilor se face de la receptie.Pentru orientarea
persoanelor care urmeaza sa se evacueze din cladiri este necesar sa se execute marcari prin indicatoare a pozitiei usilor si
scarilor de evacuare,pentru straini sa se utilizeze indicatoare cu texte in limbi de mare circulatie internationala.
Cele mai eficiente cai de evacuare sunt coridoare si scarile interioare care trebuie sa fie in permanenta libere.In unele
situatii personale din interior se mai pot evacua si cu ajutorul scarilor exterioare fixe sau mobile.

2.SALVAREA PERSOANELOR

Cind nu este posibil sa se realizeze evacuarea persoanelor se trece la pregatirea si executarea salvarii acestora.
Prin notiunea de salvare se intelege ajutorul ce trebuie acordat persoanelor care datorita incendiului sau vreunui alt
eveniment neprevazut,isi au viata sau sanatatea in pericol,pe ca nu-l pot inlatura singure.
Pentru buna reusita a salvarii se impune: sa se stabileasca pozitia in care se afla persoanele periclitate; numarul de
persoane aflate in primejdie intr-un anumit loc; posibilitatea de folosire pentru salvare a coridoarelor,scarilor si a celorlalte
locuri de trecere; pericolul direct existent pentru persoanele periclitate; daca a aparut panica pentru oameno si in ce grad;
gradul de iluminare a locuilor de trecere.
Procedeele si mijloacele de salvare practicate,in special din cladirile inalte,sunt: coborirea pe trepte prin casa
scarilor,in mod deosebit de catre persoanele aflate sub etajul (etajele) incendiat; coborirea pe o scara fixa sau pe o coarda
(fringhie),pe laturile exterioare ale cladirii inalte; coborirea cu o cabina care aluneca pe sine sau pe cabluri fixe pe laturile
exterioare ale cladirii; coborirea cu ajutorul unui dispozitiv cu troliu; alunecarea pe un tobogan sau tub expandat; saritura din
cladire pe o perna de salvare; coborirea cu ascensorul atunci cind sunt create conditiile necesare; salvarea cu ajutorul
elicopterelor; folosirea autoscarilor mecanice.
Folosirea eficienta a autoscarilor mecanice depinde de posibilitatile de acces la ferestrele sau balcoanele incaperilor
in care se afla blocate persoanele.
O utilizare mai rationala se obtine atunci cind la fiecare etaj se prevad incaperi (zone de refugiu) unde oamenii care
nu se mai pot evacua pe scarile cladirii se adapostesc in acestea si asteapta fortele de interventie.
Securitatea persoanelor din cladiri depinde de buna armonizare a masurilor constructive cu masurile de prevenire a
incendiilor,corelarea dintre ambele domenii fiind absolut necesara.

23. Alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor

 1. Notiuni de hidrostatica si de miscare a lichidelor in conducte

Greutatea specifica este greutatea unitatii de volum dintr-un corp.Astfel:

γ = G [ kgf sau N] •
V m3 m3
Densitatea sau masa volumica se exprima prin cantitatea de materie continuta in unitatea de volum.Astfel:

ρ = m [kgf·s·m-4]
V
Greutatea specifica si densitatea variaza cu temperatura si presiunea (tabelul XXIII.1.1).

Greutatea specifica si densitatatea apei la diferite temperaturi si la presiunea de 760 mm Hg

Temperatura [°C] 0 10 20 60 80 100
40
Greutatea specifica γ [kgf/m3] 10001 999,7 998 992 983 972 958
-4
Densitatea ρ [kgf·s·m ] 101,93 101,91 101,7 101,8 100,2 99,1 97,8

1) La 0°C,γ=999,87 si la +4°C,1000 kgf/m3,deci la +4°C apa are densitatea cea mai mare.
Presiunea atmosferica variaza in raport cu altitudinea.
Densitatea aerului din atmosfera variaza in raport de temperatura (tabelul XXII.1.2).

Temperatura aerului [°C] 0 15 20 30 40 50 60 70 80 90

Densitatea [kg/m3] 1,293 1,225 1,204 1,165 1,172 1,092 1,060 1,029 1,000 0,972

Coloana de apa sau inaltimea teoretica de aspiratie este functie de altitudinea la care se gaseste sursa de apa,de
temperatura ei si de presiunea atmosferica.
Pentru calculul coloanei de apa se foloseste relatia:

γH=Pb ; H = Pb ;
ρg
γ – greutatea specifica a apei [kgf/m3 sau N/m3];
H – inaltimea de aspiratie [m];
Pb – presiunea atmosferica [N/m²];
ρ – densitatea apei [kgf·s·m-4];
g – acceleratia gravitatiei [9,81 m/s²].
Miscarea lichidelor in conducte se face sub presiune.Fiind sub presiune,lichidul ocupa intreaga sectiune interioara a
conductelor,exercitind,de regula,o presiune aproape uniforma asupra peretilor intr-o sectiune anumita.
Miscarea permanenta a lichidelor reale in conducte poate fi laminara sau turbulenta.Cind viteza de miscare este
mica,lichidele curg linistit,liniile de curent fiind paralele intre ele,miscarea avind-o structura ordonata.
Daca viteza creste peste o anumita valoare,curgerea lichidului devine turbulenta.Miscarea capata o structura aparent
dezordonata.Trecerea de la regimul laminar la cel turbulent intr-o conducta dreapta se produce prin trecerea intr-un regim
intermediar numit critic.Aparitia momentului critic depinde de viteza fluidului,de diametrul conductei si de viscozitatea
cinematica a fluidului; acesti parametri formeaza numarul Reynolds (Re) care delimiteaza regimurile de curgere a
fluidelor.Astfel:
Re=VD ; η = vγ ;
v g
V – viteza mijlocie a fluidului [m/s];
D – diametrul conductei [m];
v – viscozitatea cinematica [m²/s];
η – viscozitatea dinamica [kg·s·m²];
γ – densitatea fluidului [kg/m3];
g – acceleratia gravitatiei [9,81 m/s²].
Punctul de trecere de la regimul laminar la cel turbulent este reprezentat de Recrt= 2320.
Curgerea este laminara pentru Re < 2320 si turbulenta pentru Re > 2320.
Regimul de miscare – laminara sau turbulenta – este determinat de viteza,de diametrul conductei,de viscozitatea
fluidului,iar in anumite conditii si de rugozitatea peretilor conductei.
Viteza critica de la care curgerea devine turbulenta in functie de temperatura si diametrul conductei se arata in
tabelul XXIII.1.3.

Vitezele critice in conductele de apa [m/s]

Temperatura apei Diametrul conductei [mm]
[°C] 10 50 100 200 300
0 0,42 0,083 0,042 0,021 0,0140
20 0,23 0,046 0,023 0,012 0,0077
60 0,11 0,022 0,011 0,0056 0,0037
100 0,07 0,014 0,007 0,0035 0,0023
 Conductele instalatiilor de alimentare cu apa se gasesc,de regula,in regim turbulent,fiind calculate la viteze
economice,care sunt mai mari decit vitezele critice.
Debitul conductei:
Q = AV =πD² · V;
4
Q – debitul [m3/s];
V – viteza medie [m/s];
D – diamentrul interior al conductei [m];
A – aria sectiunii de curgere a apei [m²].

Debitul de apa pentru stingerea incendiilor (la capetele de debitare):

Q=μA√2gH =μ·πD²√2gH=μ√0,000012D4H=μ√KH;
4

Q – debitul capului de debitare a apei [l/s];

H – presiunea de intrare a apei in capul de debitare a apei [m H2O];
D – diametrul orificiului [mm];
K – un coeficient egal cu 0,000012 D la a4a;
A – sectiunea orificiului [mm la patrat2];
 - coeficient de debit al orificilui capatului de debitare la incendii (0,95…1,00).
Valorile lui K pentru diferite diametre ale capului de debitare a apei se arata in tabelul XXIII.1.4.

Valorile lui K pentru diferite diametre ale capetelor de debitare

Dia- 4 5 6 8 10 12 14 16 18 20 28 32
metrul
[mm]
K 0,0031 0,0076 0,0157 0,05 0,12 0,25 0,46 0,79 1,27 1,94 5,54 12,7

Pentru a se evita aparitia unor dificultati la exploatarea conductelor,datorita fenomenelor de cavitatie,loviturile de

berbec si coroziunii,se recomanda sa nu se depaseasca,la incendiu,viteya de 3 m/s,cu exceptia instalatiilor de sprinklere si
drencere la care se admit viteze maxime de 5 m/s.
La miscarea apei in conducte au loc pierderi liniare si locale de sarcina.Acestea depind de debitul si diametrul
conductei (de viteza apei) si de natura peretilor (rugosi sau netezi,cu sau fara depuneri de piatra),curgerea producindu-se,de
regula,in regim turbulent.
La curgerea apei prin furtunurile de refulare se produc pierderi de sarcina.Ele sunt formate,ca si in cazul conductelor
rigide,din pierderi liniare de sarcina si pierderile locale,datorita rezistentelor locale produse la racordurile de asamblare si la
curbele furtunului formate ca urmare a denivelarii de teren,a trecerii peste diferite obstacole sau a punerii sub presiune a
dispozitivului de interventie la incendii.
Pierderea de sarcina a unei linii de furtun este egala cu produsul dintre rezistenta specifica,lungimea furtunului si
patratul debitului.Astfel:
hr – pierderea de sarcina totala in conducta [mm H20];
i – panta hidraulica [mmH2O/m];
a – rezistenta specifica a furtunului pentru debite de apa exprimate in litrii pe secunda,
L – lungimea furtunului [m];
q – debitul de incendiu [l/s];
Rezistentele specifice a ale furtunurilor de refulare din cinepa pentru debite [l/s] sunt date in tabelul XXIII.1.5

Rezistentele specifice ale furtunurilor de refulare din cinepa pentru debite [l/s]

Tipul furtunului Diametrul nominal [mm] Rezistenta specifica a

Furtun de cinepa necaucicat:
- tip C 50 0,0154
- tip B 75 0,0015
Furtun de cinepa cauciucat:
- tip C 50 0,00677
- tip B 75 0,00077

Rezistentele specifice pot varia intre limite destul de largi chiar la acelasi tip de furtun,in functie de presiunea de
lucru.Aceasta se datoreste faptului ca furtunurile de refulare fiind flexibile se deformeaza marindu-si diametrul sub actiunea
presiunii interioare.
Diametrul intrind in expresia pierderilor de sarcina la numitor,acestea vor fi mai reduse atunci cind se lucreaza la
presiuni mari.
Datorita acestei situatii nu este posibil sa se faca un calcul exact al pierderilor de sarcina in furtunurile de
refulare,pentru toate situatiile care se pot ivi in practica.In general se recurge la calcule aproximative efectuate cu valorii
medii.De regula,pierderile de sarcina pentru linii de furtun de anumite lungimi se determina prin incercari practice.
In ultima perioada de timp se fabrica si se folosesc furtunuri de refulare din fibre sintetice care au o elasticitate mai
mare decit furtunurile de cinepa.Ca urmare a deformatiilor mult mai mari ale acestor furtunuri,pierderile de sarcina sunt mai
reduse.De exemplu,pierderile de sarcina la furtunurile cauciucate executate din fire de relon supraetirate sunt circa 15 – 20%
mai reduse decit la cele din cinepa cauciucate.Pentru ale genuri de fibre artificiale pierderile de sarcina pot fi si mai
mici,ajungind chiar la 1/3 din valorile date pentru furtunurile clasice executate din fibre naturale.

Pierderile de presiune pe furtunuri in at sunt date in tabelul XXIII.1.6

Debitul Furtunul B Furtunul C

[l/min] Cauciucat Necauciucat Cauciucat Necauciucat
1 linie 2 linii 1 linie 2 linii 1 linie 2 linii 1 linie 2 linii
100 0,025 - 0,050 - 0,17 - 0,380 -
150 0,058 - 0,115 - 0,35 - 0,775 -
200 0,105 0,025 0,210 0,050 0,62 0,17 1,350 0,380
250 0,155 0,038 0,310 0,077 0,95 0,25 2,000 0,560
300 0,220 0,058 0,440 0,115 0,40 2,800 0,775
350 0,290 0,080 0,580 0,160 1,38 0,48 3,800 1,000
400 0,365 0,105 0,740 0,205 1,83 0,62 4,180 1,350
460 0,475 0,135 0,970 0,270 2,38 0,81 6,100 1,740
500 0,555 0,155 1,130 0,310 3,10 0,95 7,100 2,000
560 0,675 0,185 1,400 0,380 3,70 1,18 8,800 2,500
600 0,760 0,220 1,600 0,435 4,60 1,38 10,000 2,800
700 1,050 0,285 2,200 0,582 5,20 1,83 13,600 3,800
800 1,35 0,365 2,80 0,74 7,10 2,38 17,80 4,80
900 1,70 0,455 3,50 0,93 9,50 2,96 - 5,85
1000 2,10 0,555 4,30 1,13 12,10 3,70 - 7,10
1250 3,10 0,83 6,50 1,75 14,70 5,60 - 4,00
1300 3,30 0,90 7,00 1,90 - 6,00 - 11,80
1460 3,80 1,05 8,10 2,20 - 7,10 - 13,60
1500 4,40 1,20 9,30 2,50 - 8,20 - 15,60
1600 5,00 1,35 10,60 2,80 - 9,50 - 17,80
1700 5,60 1,50 12,00 3,15 - 10,80 - 20,00
1800 6,20 1,70 13,20 3,50 - 12,10 - -
1900 6,80 1,90 14,50 3,90 - 13,40 - -
2000 7,50 2,10 16,00 4,30 - 14,70 - -
2500 12,00 3,10 - 6,50 - - - -
3000 18,00 4,40 - 9,30 - - - -

In tabelul XXIII.1.7 sunt aratate debitele in functie de presiunile si diametrele ajutajelor.

2.INALTIMEA DE ASPIRATIE

Inaltimea de aspiratie este cel mult egala cu inaltimea unei coloane de lichid care face echilibrul presiunii
atmosferice (echivalenta cu o coloana de mercur de 760 mm la temperatura de 0C) si depinde de densitatea lichidului,de
presiunea atmosferica si de tensiunea de vapori a lichidului la presiunea si temperatura de la suprafata lichidului.

Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale

Presiunea Diametrul ajutajului [mm]
la teava 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32
de refulare
[mH2O] [N/cm²] Debitul de apa [l/min]
15 14,71 55 81 116 158 206 260 322 390 464 544 631 725 825
20 19,61 58 93 135 182 238 301 372 450 536 629 729 837 952
25 24,52 65 104 151 204 266 337 416 503 599 703 815 936 1079
30 29,42 71 114 165 223 292 369 456 551 656 770 893 1024 1166
35 34,32 77 123 178 241 315 399 492 595 708 832 964 1107 1260
40 39,23 82 132 190 258 337 426 526 636 758 889 1031 1184 1347
45 44,13 87 139 202 273 357 452 558 675 803 943 1093 1220 1428
50 49,03 92 147 213 288 376 476 588 712 848 994 1152 1323 1506
55 53,94 97 154 224 302 395 500 617 746 888 1042 1126 1388 1579
60 58,84 101 161 234 316 413 522 644 779 928 1089 1262 1450 1649
65 63,74 105 168 243 329 429 543 671 811 966 1133 1314 1509 1717
70 68,65 109 174 253 341 445 564 693 842 1005 1170 1363 1566 1781
75 73,55 113 180 261 353 461 583 720 871 1031 1217 1411 1621 1844
80 78,45 116 186 269 365 476 603 744 900 1071 1257 1457 1674 1904
85 83,36 120 192 278 376 491 621 767 928 1105 1296 1572 1725 1963
90 88,26 124 197 286 387 505 639 789 955 1136 1333 1546 1775 2020
100 93,07 130 208 302 408 532 657 811 981 1166 1370 1588 1824 2075
105 102,97 133 213 310 418 545 690 852 1022 1228 1441 1670 1918 2182
110 107,87 - 218 316 427 556 707 872 1055 1256 1476 1709 1963 2232
115 112,78 140 223 324 437 571 723 892 1079 1284 1507 1747 2007 2282
 120 117,68 143 228 330 446 583 738 911 1102 1312 1540 1785 2050 2333
125 122,58 - 233 337 456 595 753 930 1126 1330 1572 1822 2092 2311
130 127,49 - 237 344 465 607 768 948 1147 1366 1603 1858 2134 2428
135 132,39 - 242 350 474 619 783 966 1169 1392 1633 1893 2174 2474
140 137,29 - 246 357 482 630 797 984 1190 1417 1663 1928 2214 2519
150 147,10 - 255 369 499 652 825 1019 1232 1487 1722 1966 2292 2608

Practic se intelege prin inaltime de aspiratie,diferenta de nivel dintre axa corpului unei pompe si nivelul sursei de apa.
Inaltimea maxima de aspiratie la care practic o pompa se poate alimenta dintr-o sursa cu nivel liber este determinata
de numerosi factori,dintre care cei mai importanti sunt: presiunea atmosferica,temperatura apei,pierderile totale de sarcina in
conducta de aspiratie,etanseitatea dispozitivului si tipul pompei.
Teoretic,inaltimea de aspiratie poate atinge 10,33 m,adica inaltimea corespunzatoare coloanei de apa care poate fi
echilibrata de presiunea atmosferica,dar practic nu depaseste,in general,7 – 8 m.
Inaltimea coloanei de apa este mai mica in localitatile situate la mare altitudine.
Asupra inaltimii de aspiratie mai influenteaza si temperatura apei.Cind temperatura apei este aproape de temperatura
de fierbere,aspiratia devine imposibila,deoarece tensiunea vaporilor emanati este egala cu presiunea atmosferica.Ca urmare,la
temperatura de 100C apa nu se mai ridica in tubul de aspiratie,deoarece pe masura ce se face vidul,aerul este inlocuit de
vaporii de apa degajati a caror tensiune compenseaza presiunea atmosferica.
Pentru sursele naturale a caror temperatura poate ajunge pe timp de vara la temperatura de 20 - 25C,inaltimea de
aspiratie se reduce cu circa 0,30 m H2O.
Valoarea inaltimii de aspiratie influenteaza si asupra debitului de apa.
Debitul de apa primit va fi cu atit mai mare cu cit inaltimea practica de aspiratie este mai mica,cu atit dispozitivul
este mai scurt si cu cit diametrul conductei este mai mare.
Pompele de alimentare cu apa pot fi montate deasupra sau sub nivelul apei.Cind axa pompei este situata sub nivelul
apei,pompa se considera omecata si in acest caz,atit conducta de aspiratie,cit si corpul pompei,fiind pline cu apa,agregatul
este permanent amorsat si poate fi pus in functiune fara pregatiri speciale din acest punct de vedere.
Daca axul pompei este situat la o cota superioara fata de nivelul apei,trebuie sa se faca mai intii amorsarea pompei.
La pompele cu piston amorsarea se realizeaza prin insasi functionarea lor.
La pompele centrifuge amorsarea trebuie realizata insa cu mijloace auxiliare.
In cazul pompelor mobile de incendiu sau la unele statii de pompare mici,amorsarea se realizeaza cu ajutorul
pompelor de vid,legate direct la conducta de aspiratie.La amorsarea unei pompe cu ajutorul pompei de vid,pe masura ce aerul
se elimina din conducta de aspiratie,locul lui este luat de apa,impinsa de presiunea atmosferica care se exercita pe suprafata
libera a apei,in jurul conductei.

3.LOVITURA DE BERBEC

Lovitura de berbec este un fenomen ondulatoriu de crestere (scadere) a presiunii in conductele fortate ale
hidrocentralelor sau ale statiilor de pompare, produs prin incheierea(deschiderea) brusca a vanelor la capatul aval al
conductelor respective.
Lovitura de berbec este deci o suprapresiune (alternativ pozitiva si negativa), care se adauga presiunii in miscarea de
regim permanent si independenta de aceasta presiune.
Loviturile de berbec se produc la inchiderea rapida a hidrantilor,la trecerea peste furtunuri a vehiculelor grele,la
formarea coturilor pe liniile de furtun,la inchiderea tevilor cu robinet si in alte situatii.La deschiderea brusca a unui robinet se
poate produce o turtire datorita vidului partial creat in conducta si apasarii aerului din exterior.In acest caz avem de a face cu
o lovitura de berbec negativa.Lovitura de berbec este cu atit mai violenta,cu cit conducta este mai lunga si inchiderea mai
rapida.In schimb,lovitura de berbec este mai redusa la conductele scurte si la manevrarea inceata a vanelor si
robinetelor.Oprirea brusca a apei pe furtunurile de incendiu poate sa provoace perturbatii elastice,care se manifesta printr-o
succesiune de suprapresiuni si depresiuni propagate in ambele sensuri cu mare viteza,dupa care se atenueaza pina la
disparitie.
La dilatarea furtunurilor sub presiune,ca urmare a supratensiunii aparute dupa inchiderea robinetului de la teava,de
refulare a apei,aceasta poate fi smulsa din miinile servantului,provocind accidente.Seful de teava poate actiona astfel incit sa
nu se produca supratensiuni prea mari.Acest lucru se poate realiza printr-o inchidere progresiva a robinetului de la teava de
refulare.
Pe masura ce creste debitul,in furtunuri se maresc si supradimensiunile.
Suprapresiunea se poate determina cu relatia:
H=+ a V0 ;
g

H – cresterea presiunii [m H2O];

a – viteza de propagare a undei de soc in furtun [m/s];
V0 – viteza circulatiei apei in furtun [m/s];
g – acceleratia gravitatiei pamintesti [m/s la patrat];

Pentru conductele de hotel,viteza undei de soc atinge valori cuprinse intre 900 si 1100 m/s (scade la 600 – 700 m/s in
cazul unor diametre mari) si rareori scade sub 1000 m/s pentru conductele de fonta.
Vitezele de propagare a undei de soc,in limitele presiunii de regim,pentru furtunurile necauciucate sunt de 220 – 250
m/siar cele cauciucate de 180 – 200 m/s.
 In furtunurile de incendiu,cauciucate si necauciucate,suprapresiunea creata in urma loviturii de berbec poate sa
ajunga la valori de 2 pina la 2,5 at la o viteza de curgere a apei de 1 m/s.Astfel:
p=(2 – 2,5) V0 [at].
Loviturile de berbec sunt mai puternice in furtunurile cu diametre mai mari,prin care se refuleaza apa sub presiune si
in special la cele in care posibilitatile de alungire a tesaturii sunt epuizate,la cele imbatrinite natural,ca si la cele care nu se
intretin si nu se exploateaza corespunzator.
Lovitura de berbec in conducta (socul hidraulic) se produce si la deschiderea brusca a hidrantilor de incendiu.Daca
ventilele hidrantului sunt inchise,fenomenul are loc chiar si in corpul acestuia.
O manipulare brusca a cheii de hidrant,ventilele hidrantului fiind inchise,favorizeaza uneori producerea loviturii de
berbec,care se poate solda cu smulgerea hidrantului.De aceea,se impune ca manipularea cheii de hidrant sa se faca progresiv
si cu multa atentie.
Manipularea progresiva a cheii de hidrant,intretinerea permanenta si in mod corespunzator a furtunurilor de
incendiu,manevrarea progresiva a ventilelor de la pompele de refulare,respectarea regulilor de folosire a furtunurilor si
accesoriilor la presiuni de regim normale sunt masuri care impiedica formarea loviturilor de berbec (socuri hidraulice).

4.JETURI DE APA.FORTA DE REACTIE A TEVILOR

Jeturile de apa refulate asupra focarelor de incendiu pot fi compacte sau pulverizate.In deplasarea lor spre focar ele
trebuie sa invinga rezistenta aerului,mai ales cind acesta este impurificat de fum si de particule nearse.
Din cauza diferentei mari dintre temperatura zonei de incendiu si cea din apropiere se produc curenti puternici de aer
care influenteaza asupra deplasarii jetului de apa.Traiectoria jetului este deviata si micsorata fapt ce face imposibil,uneori,un
atac direct (precis) asupra focarului de incendiu.
Jetul de apa in miscarea lui prin aer,dupa un anumit parcurs de la iesirea din ajutaj,se disperseaza (pulverizeaza) mai
intii in particule mari,apoi din ce in ce mai fine.Acestea se produc din cauza rezistentei aerului si fortelor interne cauzate de
turbulenta.La formarea picaturilor contribuie si tensiunea superficiala a apei.
Inaltimea jetului de aer (varianta I):
Hj = H ;
1+ψH

Hj – inaltimea jetului in aer (bataia pe verticala),[m];

H – presiunea la teava [mH2O];
Ψ – coeficientul a carui valoare se arata in tabelul XXIII.4.1.

Inaltimea jetului de aer (varianta II):

Hj = H (1 – b ·H) ;
D
b – un coeficient egal cu 11,3·10-5 ;
D – diametrul ajutajului [m].

Lungimea jetului compact (bataia pe orizontala):

Lj=x`Hj ;
x` este un coeficient determinat experimental a carei valoare se da in tabelul XXIII.4.2.
Diametrele ajutajelor in functie de valorile coeficientului Ψ

Diametrul Valoarea Diametrul Valoarea Diametrul Valoarea

ajutajului coeficientului ajutajului coeficientului ajutajului coeficientului
[mm] Ψ [mm] Ψ [mm] Ψ
10 0,0228 18 0,0105 30 0.0044
11 0,0203 19 0,0097 32 0,0038
12 0,0183 20 0,0090 34 0,0034
13 0,0165 22 0,0077 36 0,0030
14 0,0149 24 0,0066 38 0,0027
15 0,0136 25 0,0061 40 0,0040
16 0,0124 26 0,0057 44 0,0019
17 0,0114 28 0,0050 50 0,0014

Tabelul XXIII.4.2.
Valorile coeficientului x`

Unghiul β dintre raza de actiune a 0° 15° 30° 45° 60° 75° 90°
jetului si orizontala
Valoarea coeficientului x` 1,40 1,30 1,20 1,12 1,06 1,02 1,00

In anexa 3 sunt date valorile lui H3 si L pentru diferite presiuni si diametre de ajutaje.
Forta de reactie (recul) .Eficacitatea unei tevi de refulare la un incendiu nu poate fi asigurata decit daca teava
respectiva este manipulata corespunzator.Seful de teava depune efort pentru a mentine teava de refulare in directia
focarului,ferindu-se totodata de un eventual accident.
 In principiu manevrabilitatea tevii de refulare depinde de forta de reactie dezvoltata de teava,care este preluata de
miinile sefului de teava.
Forta de reactie:
R=2AP[kgf].
Forta de reactie este egala cu dublul suprafetei ajutajului inmultit cu presiunea P,masurata la ajutaj.Sau:
R= 2ηD² · P=1,57D²P[kgf].
4
Rezulta ca forta de reactie creste cu patratul diametrului ajutajului.Daca diametrul se mareste de trei ori,forta de
reactie creste de noua ori.
Forta de reactie in functie de presiunea la teava de refulare si debitul tevii este data in tabelul XXIII.4.3.

Fortele de reactie [kgf] in functie de presiunile la tevile de refulare si de diametrele tevilor [mm]

D [mm] Presiunea [mH2O]

30 40 50 60 70 80 90 100
10 4,8 6,4 8 9,6 11,2 12,8 14,4 16
11 5,7 7,6 9,5 11,4 13,3 15 17 19
12,5 7,5 10 12,5 15 17,5 20 22,5 25
14 9,3 12,4 15,5 18,6 21,7 24,8 27,9 31
15 10,5 14 17,5 21 24,5 28 31,5 35
16 12 14 20 24 28 32 36 40
17 13,5 18 22,5 27 31,5 36 40,5 45
18 15,3 20,5 25,5 30,6 35,7 41 46 51
19 17,1 22,8 28,5 34,2 40 45,5 51,3 57
20 18,9 25,2 31,5 37,8 44 50,4 56,7 63
21 20,8 27,6 44,5 41,4 48,3 55,2 62 69
22 22,8 30,4 38 45,5 53,3 60,8 68,5 76
23 24,9 33,2 41,5 49,7 58 66,5 75,5 83
24 27 36 45 54 63 72 81 90
25 29,5 39 49 58,5 68,5 78,5 83 98
26 31,8 42,5 53 63,5 74 85 95,5 106
27 34,2 45,4 57 68,5 80 91 102,5 114
28 36,9 49 61,5 74 86 98,5 111 123
29 41,7 55 69 83 96,5 110 124 138
30 42,1 56,5 70,5 84,5 98,5 113 127 141
31 45,3 60,5 75,5 90,5 106 120 136 151
32 48,3 64,5 80,5 96,5 113 129 145 161
34 54,3 72,5 90,5 108 127 145 163 181
36 61 81 101,5 121,5 142 162 182,5 203
38 68 90,5 113,5 136 159 181,5 202 227
40 75,3 100 125,5 150,5 175,5 201 224 251
45 95,5 127 159 191 222 254 286 318
50 108 157 196,5 236 275 314 354 393

La o forta de reactie cuprinsa intre 30 si 50 kgf trebuie sa se depuna o forta considerabila pentru minuirea tevii de
refulare.Daca forta de reactie depaseste 50 kgf,seful de teava trebuie asigurat cu cordita.La o forta de reactie de peste 80
kgf,trebuie sa se foloseasca tevi de refulare speciale (pe afet,tunuri de apa).

5.RETELE EXTERIOARE DE DISTRIBUTIE

Reteaua de distributie se compune din:

- conducte principale (artere) care transporta apa de la rezervorul de compensare sau de la statia de pompare in
sectoarele de consum;
- conducta de serviciu,care transporta apa de la conductele principale pina la punctele de bransament.
La conductele principale cu Dn> 250 mm nu se admit,in general,bransamente.Conductele de serviciu au diametrele
cuprinse intre 80 si 200 mm inclusiv.Pe aceste conducte se executa bransamente pentru consumatori.
Hidrantii de incendiu se vor monta,de regula,pe conductele de serviciu,in special in intersectia strazilor.
Presiunea maxima admisa in retea este de 60 mH2O.
Pentru centralele industriale,in retelele exterioare se admit in mod exceptional si presiuni mai mari,cu conditia sa se
ia masuri ca armaturile interioare sa nu fie solicitate la presiuni mai mari de 60 m H 2O.
In cazul in care pentru asigurarea debitului necesar stingerii incendiilor se prevede folosirea hidrantilor cu D n≥70
mm,se admite montarea lor direct pe conductele principale.
Se practica urmatoarele scheme de distributie de a retelelor de apa: ramificate; ramificatie cu distributie inelara;
inelare cu distributie inelara.
Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale de circulatie a apei sunt aratate in
tabelul XXIII.5.1.

Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale de circulatie a apei

Schema Diametrul Viteza normala Debitul normal Viteza maxima Debitul economic Observatii
[mm] [m/s] [l/min] economica [m/s] [l/min]
Conducte 80 0,60 180 1 300 Numarul de
100 0,75 360 1,2 600 masini de
150 0,85 900 1,37 1400 incendiu x care
200 0,90 1700 1,44 2700 se pot alimenta
Artere 250 1 3000 1,6 4800 de la fiecare
300 1,1 4000 1,76 6400 conducta sau
400 1,25 10000 2 16000 artera se
500 1,5 17000 2,4 27000 stabileste in
600 1,6 27000 2,56 43000 functie de debit.
650 1,7 32000 2,7 51000 Se considera
700 1,7 38000 2,7 pentru fiecare
800 1,8 53000 2,9 masina un debit
900 1,9 74000 3 118000 de 600-1000
l/min.

Metodologia controlului tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor

1.PREGATIREA CONTROLULUI

Se asigura:
- studierea prevederilor legale si celorlalte acte normative care reglementeaza activitatea de prevenire a incendiilor in
legatura cu specificul unitatii sau localitatii ce urmeaza a fi controlate;
- studierea problemelor de prevenire si stingere a incendiilor legata de procesele tehnologice si proprietatile fizico-
chimice ale materiilor prime si produsele finite folosite,cu accent de cunoasterea pericolelor si cauzelor specifice de incendiu
si a masurilor de prevenire si stingere,indeosebi in punctele vitale vulnerabile la incendii;
- informarea privind situatia operativa din unitate (localiate) prin prisma existentei starilor de pericol si altor
nereguli,consultind documentele de control intocmite anterior,datele privind incendiile sau inceputurile de incendiu
izbucnite,precum si cele referitoare la organizarea si functionarea organismelor P.S.I.;
- stabilirea concreta a scopurilor si obiectivelor controlului sarcinilor si raspunderilor fiecarui participant,a
modalitatilor de finalizare a controlului;
- informarea conducerii administrative asupra perioadei controlului si a scopurilor acestuia in legatura,dupa caz,cu
celelalte organe cu care se coopereaza.

2.EXECUTAREA CONTROLULUI

2.1. EXECUTAREA CONTROLULUI LA CONDUCEREA ADMINISTRATIVA A

UNITATII SAU LA PRIMARIA LOCALITATII

Solicitarea sa prezinte datele legate de:

- preocuparea pentru apararea impotriva incendiilor,a vietii si bunurilor;
- modul de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingerea incendiilor,precum si a controlului
acestuia;
- aprecierile privind capacitatea de autoaparare impotriva incendiilor a unitatii (localitatii);
- aprecierile privind activitatea compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor;
- masurile luate pentru asigurarea securitatii,punctelor vitale si vulnerabile la incendiu si solutionarea starilor de
pericol;
- problemele deosebite cu care se confrunta privind starea constructiilor,instalatiilor,procesul tehnologic si altele care
pot influenta negativ protectia impotriva incendiilor.
Stabilirea programului de indrumare si control,pe zile,pentru:
- verificarea realizarii masurilor stabilite de conducere si a planului de autoaparare impotriva incendiilor;
- controlul activitatii si al capacitatii de actiune a compartimentului P.S.I. (comisiei tehnice,formatiei civile de
pompieri,cadrelor tehnice),indrumarea si sprijirea acestuia.
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingerea incendiilor;
- sprijinirea activitatii de informare,instruire si educare;
- acordarea asistentei tehnice de specialitate;
- finalizarea controlului.
Cooperarea in control a factorilor de raspundere si specialistilor si punerea lor in tema.
2.2.VERIFICAREA PLANULUI DE AUTOAPARARE IMPOTRIVA INCENDIILOR

Se urmareste:
- legalitatea continutului si existenta pieselor necesare,conform normelor specifice;
- calitatea masurilor de autoaparare impotriva incendiilor stabilite: daca vizeaza solutionarea problemelor si
perfectionarea activitatii; concretizarea si incadrarea in termen; precizarea responsabilitatii si posibilitatea verificarii
indeplinirii lor; completarile facute pe parcursul anului pe baza dispozitiilor organelor tutelare,controalelor proprii si a
constatarilor organelor specializate de control;
 - planificarea actiunilor concrete ce se vor desfasura; controalelor (de fond,tematice si
inopinate),autocontroalelor,pregatirea profesionala a formatiei civile de pompieri si personalului (exercitii si aplicatii de
alarmare,evacuare,salvare si stingere a incendiilor),actiuni de informare,instruire si educare etc.;
- organizarea pe principiul autoapararii a interventiei pentru stingerea incendiilor,limitare si inlaturarea efectelor
calamitatilor naturale si catastrofelor; misiuni si sarcini concrete pentru personalul de la locurile de munca,formatiile civile de
pompieri si celelalte forte; modul de utilizare a mijloacelor initiale,instalatiilor,dispozitivelor,masinilor de utilajelor de
prevenire si stingere a incendiilor,surselor de apa,precum si a altor mijloace din inzestrare; stabilirea concreta a conceptiei de
interventie in ipotezele stabilite;
- situatia dotarii obiectivului cu sisteme de protectie impotriva incendiilor,instalatii
speciale,masini,utilaje,aparatura,echipament de protectie si substante de stingere,alimentare cu apa,mijloace initiale de
interventie si alte sisteme;
- evidenta incendiilor,inceputurilor de incendiu,exploziilor si avarierilor produse,cauzele si consecintele acestora si a
masurilor preventive stabilite

2.3. EXECUTAREA CONTROLULUI LA COMISIA TEHNICA DE APARARE IMPOTRIVA INCENDIILOR

Se verifica:
- cunoasterea obligatiilor,atributiilor si masurilor ce revin membrilor comisiei tehnice,gradul de implicare a
acestora,in indeplinirea sarcinilor;
- stadiul realizarii actiunilor preventive stabilite in sarcina comisiei tehnice si eficienta acestora;
- indeplinirea atributiilor si sarcinilor de catre cadrele tehnice special incadrate (angajate) sau documente pentru
indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingerea incendiilor,indeosebi privind controlulu respectarii
normelor,pregatirea formatiei civile de pompieri,si instruirea personalului incadrat in munca.

2.4.EXECUTAREA CONTROLULUI LA FORMATIA CIVILA DE POMPIERI

Se verifica:
- organizarea,incadrarea si dotarea formatiei civile de pompieri;
- respectarea programului zilnic al formatiei si prezenta pompierilor,ordinea interioara;
- stadiul executarii programului de instruire a formatiei,caracterul practic aplicativ a procesului de pregatire; aportul
conducerii administrative,comisiei tehnice si specialistilor la instruirea formatiei;
- cunoasterea atributiilor si raspunderilor pompierilor civili,precum si a problemelor parcurse prin programul de
instruire profesionala;
- activitatea de prevenire a incendiilor desfasurata de pompierii civili (instruirea personalului incadrat in
munca,controlul respectarii normelor,supravegherea unor instalatii tehnologice sau lucrari periculoase,actiuni executate
pentru popularizarea regulilor de prevenire si stingere a incendiilor etc.);
- organizarea zilnica a interventiei,cunoasterea conceptiei de actiune pe principiul autoapararii,eficienta actiunilor de
interventie,la care a participat formatia civila de pompieri;
- intretinerea si starea de functionare a mijloacelor de protectie impotriva incendiilor din dotarea formatiei;
executarea si calitatea lucrarilor de asistenta tehnica planficata; participarea la verificarea si intretinerea sistemelor de
prevenire si stingere a incendiilor din unitate (localitate);
- capacitatea de actiune a formatiei civile de pompieri si a celorlalte forte proprii obiectivului,printr-o aplicatie
practica de prevenire si stingere a incendiilor executata pe timpul controlului;
- existenta la formatia a documentelor stabilite (planul de autoaparare; programul lunar de pregatire profesionala;
organizarea zilnica pe ture a controlului respectarii normelor; organizarea zilinca a interventiei si programului de activitate pe
ture si ore; tabela de dotare; evidenta lucrarilor cu foc deschis; notele de anuntare a incendiilor; evidenta
interventiilor.registrul de control),precum si a materialelor necesare pregatirii de specialitate.

2.5.VERIFICAREA RESPECTARII NORMELOR DE PREVENIRE SI STINGEREA INCENDIILOR

Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca urmareste:

- cunoasterea obligatiilor generale ale personalului incadrat in munca,precum si regulilor si masurilor specifice de
autoaparare,indeplinirea acestora;
- exercitarea autocontrolului respectarii normelor si a indeplinirii sarcinilor;
- existenta si functionarea mijloacelor de alarmare a personalului si de anuntare a incendiilor,cunoasterea modului de
folosire a acestora de catre personalul desemnat;
- existenta mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor prevazute (instalatii de detectare,semnalizare,avertizare,de
protectie etc.),starea de functionare a acestora si cunoasterea folosirii lor;
- organizarea interventiei in caz de incendiu pe ture,cu sarcini si responsabilitati concrete;
- organizarea evacuarii persoanelor si bunurilor;
- capacitatea practica de actiune a personalului de pe locul de munca in caz de incendiu;
- afisarea organizarii autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca,precum si a materialelor de popularizare a
regulilor de prevenire a incendiilor;
Preocuparea factorilor de conducere pentru asigurarea autoapararii impotriva incendiilor, a sectiilor,a
atelierelor,instalatiilor,depozitelor si celorlalte locuri de munca de care raspund,urmarind:
- cunoasterea obligatiilor si atributiilor legale,a masurilor de autoaparare si a sarcinilor stabilite,a modului de indeplinire
a acestora;
- actionarea pentru inlaturarea operativa a cauzelor de incendiu si a altor neajunsuri in respectarea normelor;
 - organizarea autoapararii impotriva incendiilor,instruirea periodica a personalului si verificarea insusirii sarcinilor
stabilite;
- asigurarea dotarii locurilor de munca cu toate mijloacele de prevenire si stingere a incendiilor stabilite si a intretinerii
acestora in starea de utilizare;
- executarea periodica a personalului din subordine a exercitiilor practice pentru prevenirea si inlaturarea cauzelor
generatoare de incendiu; evacuarea persoanelor si bunurilor; stingerea incendiilor; lichidarea urmarilor accidentelor
tehnice,avarieriilor si exploziilor;
- exercitarea controlului sistematic al respectarii normelor pe locurile de munca.
Verificarea cu prioritate a respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor la:
- instalatiile tehnologice cu grad ridicat de pericol in exploatare,precum si la cele la care se executa lucrari de reparatii si
punere in functiune;
- punctele vitale vulnerabile la incendiu din sectoarele productiei de baza,cercetare,inginerie tehnologica si proiectare;
- sectoarele cu mari aglomerari de persoane si bunuri de mari valori;
- instalatiile utilitare care pot genera incendii (electrice,de incalzire etc.) sau care pot contribui la propagarea acestora
(exhaustarea,ventilatie,transporturi etc.);
- instalatiile si dispozitivele de protectie impotriva incendiilor cu care sunt echipate constructiile si tehnologiile de
producte,si spatiile de depozitare;
- celelalte sectoare de activitate,constructii si instalatii ale obiectivului precum si gospodaria de apa – incendiu.

2.6.VERIFICAREA LUCRARILOR DE INVESTITII,DEZVOLTARE,MODERNIZARE,REPLOFILARE SI

REPARATII

La proiectarea si realizarea lucrarilor de investitii se verifica,se evalueaza si se acorda asistenta tehnica de specialitate
privind:
- masurile organizatorice si tehnice luate referitor la:
● stabilirea obligatiilor,atributiilor,sarcinilor si raspunderilor privind prevenirea si stingerea incendiilor,ce revin
proiectantilor,constructorilor si beneficiarilor,inclusiv conducerilor administrative si tehnice ale unitatilor respective;
● metodologia de urmarire,verificare si analiza a activitatii desfasurate pentru protectia impotriva incendiilor,a lucrarilor
de investitii proiectate sau executate;
● cunoasterea de catre specialisti a proiectelor si cauzele care pot genera incendii si explozii in cadrul
tehnologiilor,instalatiilor si constructiilor proiectate,precum si a prevederilor actelor normative si prescriptiilor tehnice
privind masurile de prevenire si stingere a incendiilor ce se impun pentru functionarea noilor obiective in conditii de
siguranta;
● modul de conlucrare cu organele de directivare,indrumare si controlul in domeniul investitiilor;
- respectarea prevederilor legale si a prescriptiilor tehnice la proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii,in raport cu
importanta,marimea,vulnerabilitatea si pericolul de incendiu urmarind masurile luate:
● stabilirea caracteristicilor substantelor periculoase utilizate ori depozitarea,precum si a conditiilor si masurilor specifice
de prevenire si stingere a incenndilor;
● stabilirea gradului de rezistenta la foc al cladirii,in strinsa corelare cu categoria pericolului de incendiu sau destinatia
cladirii,suprafata construita si numarul de nivele;
● asigurarea compartimentarii constructiilor si incaperilor impotriva propagarii incendiilor si efectuarea exploziilor;
● limitarea la minimum necesar a substantelor si materialelor combustibile (din procesul tehnologic,finisaje,mobilier si
alte dotari) existente la constructii;
● stabilirea,dimensionarea si amenajarea corespunzatoare a cailor de evacuare si de interventie in caz de incendiu;
● echiparea cu sisteme,instalatii si dispozitive de siguranta in exploatare si de protectie intrineasca;
● dotarea cu masini,instaltii,utilaje,aparatura cu substante chimice de prevenire si stingere a incendiilor,echipament de
protectie si mijloace de salvare – evacuare;
- stabilirea sau complectarea compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor,indeosebi a formatiei civile de
pompieri si dotarea acestora; cuprinderea in graficul de asigurare a fortei de munca a necesarului de personal pentru
pompierii angajati in cadrele tehnice P.S.I.;
- imbinarea si solutionarea conjugala a cerintelor de productie si de utilitate functionala cu cele de protectie impotriva
incendiilor;
- elaborarea schemelor si instructiunilor de functionare,exploatare si intretinerea sistemelor si dispozitivelor de protectie
impotriva incendiilor;
- corelarea graficelor de aprovizionare,executie si punere in functiune a mijloacelor de protectie impotriva incendiilor cu
ale lucratorilor de baza; realizarea la termen a sistemelor de protectie prevazute in proiecte; pregatirea personalului de
deservire a acestora;
- intocmirea planurilor de evacuare in caz de incendiu,precum si elaborarea planurilor si documentatiilor privind
interventia la calamitati,interventii si incendii de mari proportii;
- organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe timpul lucrarilor,probelor tehnologice,rodajul,precum si in vederea
punerii in functionare sau darii in exploatare a noilor obiective.
La organizarile de santier si spatiile de cazare se verifica cunoasterea starilor de pericol si a cauzelor potentiale de
incendiu ce pot sa apara,precum si conceptia stabilita pentru asigurarea prevenriiri si stingerii incendiilor,avind in vedere:
- periculozitatea tehnologiilor de executie a lucrarilor de constructii montaj si finisaj la obiectivele de baza mai ales cele
care implica utilizarea focului deschis,lichidelor inflamabile si materialelor combustibile;
- modul de amplasare,gradul de rezistenta la foc si compartimentarea constructiilor din organizarea de santier si a celor
de cazare;
- numarul de persoane si categoriile socio – profesionale aflate in organizarea de santier si cazare,si posibilitatile de
evacuare a acestora in caz de incendiu;
 - clasele de combustibilitate si calitatile de materiale si substante depozitate,precum si modul de organizarea a
depozitarii;
- modul de realizare,exploatare si intretinere a sistemelor de incalzire,instalatiilor electrice si a altor instalatii
utilitare,indeosebi a deficientelor care pot genera incendii;
- asigurarea mijloacelor de alarmare,anuntare si interventie in caz de incendiu;
- construirea,dupa caz a formatiei civile de pompieri,inzestrarea,activitatea si capacitatea de actiune a acestuia.

2.7.ACTIVITATEA DE INFORMARE,INSTRUIRE SI EDUCARE PRIVIND PREVENIREA SI STINGEREA

INCENDIILOR

Se verifica:
- elaborarea tematicii de instruire periodica,diferentiata pe categorii socio – profesionale,a personalului incadrat in
munca,precum si de instruire a personalului in obiectiv si oportunitatea temelor prevazute;
- respectarea graficelor de instruire si testare,cuprinderea intregului personal,pregatirea metodica a factorilor care executa
nemijlocit instruirea si consemnarea in fisele individuale de instructaj;
- realizarea masurilor si actiunilor de informare,instruire si educare a personalului (cetatenilor),prevazute in planul de
autoaparare; contributia adusa de comisia tehnicam,formatia civila de pompieri,cadrele tehnice PSI si alti factori de
informare;
- utilizarea posibilitatilor existente in unitati (localitati) pentru popularizarea regulilor de prevenire si stingere a
incendiilor si combaterea cauzelor specifice de incendiu;
- valorificarea materialelor si mijloacelor specifice primite in unitati (localitati);
- executarea nemijlocita de catre organul de control a unor actiuni de informare si instruire indeosebi cu factorii de
raspundere,compartimenul PSI,electricieni si cu alte categorii de personal si cetateni.

3.FINALIZAREA CONTROLULUI TEHNIC

Controlul tehnic se finalizeaza printr-o varietate de cai,forme si mijloace,adaptate specificului unitatii

(localitatii),nivelului de autoaparare a acesteia,sarcinilor rezultate din prevederile legale si nevoilor de perfectionare a
activitatii de prevenire a incendiilor.

Procedee de intrerupere a procesului de ardere

Procesul de ardere este posibil numai daca:

- exista substante sau materiale combustibile;
- exista substante care intretin arderea (oxigen sau substante care cedeaza oxigen);
- se ajunge la temperatura de aprindere.
Procesul de ardere poate fi intrerupt prin diferite procedee.Prin procedeu de intrerupere a procesului de ardere se
intelege un proces fizic sau chimic aplicat printr-o serie de actiuni succesive,care urmeaza sa se finalizeze prin incetarea
arderii (tabelul XXV.1).

Procedeele de intrerupere a procesului de ardere

Nr. Denumirea Modul de actiune si domeniul de utilizare Substantele (agenti) de
crt. procedeului stingere
0 1 2 3
1 Racirea zonei de Folosirea unor substante cu o temperatura mai joasa si cu caldura Apa
ardere specifica mai mare,pentru a prelua caldura necesara continuarii Dioxid de carbon refulat
procesului de ardere sub forma de zapada
La arderea eterogena (incandescenta) agentul de stingere preaia carbonica
caldura din intreaga zona de ardere, Zapada,atunci cind
scazind temperatura sub cea de aprindere lipseste apa
La arderea omogena (cu flacara) preluarea temperaturii depinde de
natura si starea substantei combustibile
Realizarea contactului direct al agentului de racire cu stratul de la
suprafata al materialului sau substantei combustibile
Se actioneaza asupra materialului combustibile solide si lichide cu
exceptia celor cu temperatura de inflamabilitate foarte scazuta
2 Izolarea Izolarea materialului care arde,de aerul atmosferic Spuma
materialelor si Racirea stratului de la suprafata substantelor si materialelor care Pulberi stingatoare
substantelor ard Prelate de azbest si paturi
combustibile de Crearea unui strat izolant pe suprafata substantelor si materialelor umezite
aerul atmosferic combustibile Spuma cu coeficient mare
Oprirea accesului aerului si a gazelor combustibile in spatiile in de infoiere
care s-a produs incendiul (umplerea spatiilor incendiate cu spuma Nisip,pamint la
cu coeficient mare de infoiere) inceputurile de incendiu
Se actioneaza asupra lichidelor combustibile si a unor materiale
solide
3 Reducerea Introducerea de substante care nu intretin arderea in amestecul de Dioxid de carbon
continutului vapori-aer sau in aerul care participa la ardere,in incaperi relativ Abur
 minim de oxigen inchise Azot
La realizarea unui continut in jur de 15% oxigen in aer,arderea Apa pulverizata fin
inceteaza
Se actioneaza asupra substantelor si materialelor combustibile in
spatiu inchis
4 Introducerea de Introducerea unor substante denumite inhibitori,deosebit de Hidrocarburi halogenate
inhibitori in active,in spatiu in care se produc reactii de ardere.Prin acesta care nu au proprietati
spatiile in care se procesul de ardere poate fi intrerupt la o concentratie de oxigen de toxice,prea mari (bromura
produc reactii de numai 20,6% la incendiile din spatiul inchis de etil,bromura de
ardere metilen,tetraflorura de
dibrometan)
5 Folosirea Formarea unei unde de soc care exercita un puternc efect mecanic Substante explozive
substantelor in zona de ardere asupra materialelor si substantelor combustibile speciale
explozive Se actioneaza la incendiile de paduri,in special la partea de
coronament,la incendiile de la sondele in eruptie sau la rezolvarea
unor situatii deosebite
6 Reducerea Amestecarea straturilor de combustibil,fie prin circulatia aceluiasi Aer
temperaturii lichid,fie cu ajutorul aerului sau al gazelor inerte introduse pe Gaze inerte,procedeul
substantelor fundul rezevoarelor.In acest fel se egaleaza temperatura in necesitind instalatie
aprinse prin straturile de lichid speciala
amestecarea Straturile reci se amesteca cu stratul superior incalzit.Odata cu
maselor de lichid scaderea temperaturii lichidului se reduce si viteza de evaporare si
aprins deci si intensitatea de ardere
Este eficient numai daca se actioneaza in primele momente asupra
lichidelor combustibile
7 Indepartarea Indepartarea substantelor combustibile care vin in contact cu
substantelor zonele de ardere,putindu-se opri astfel propagarea incendiului
combustibile din
zona de ardere

Nota:
1) Pentru intreruperea procesului de ardere,in unele situatii,se pot folosi mai multe procedee deodata,unul
dintre ele fiind hotaritor.
2) Alegerea unuia sau altuia dintre procedee depinde de natura,situatia si proportiile incendiului,de
proprietatile substantelor care ard,de calitatea agentilor de stingere,de mijloacele si personalul care
participa la stingere,de gradul de instruire a acestuia,de conditiile meteorologice etc.

Substante de stingere

1.SUBSTANTE DE STINGERE PRIN RACIRE

1.1 APA

Apa este cel mai vechi agent de stingere.Se gaseste in cantitati considerabile,este ieftina si relativ usor de procurat,si
are o mare putere de racire.
Caldura specifica a apei la presiunea atmosferica normala si la temperatura de 20°C este egala cu 1 kcal/kg.La
temperatura de 100°C si 1 at trece in stare de vapori; 1 l de apa la temperatura de 10°C are nevoie pentru a se evapora
complet de 629 kcal,formindu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur.Apa poate fi pulverizata pina la ceata.
Efectul de stingere a incendiilor cu apa se realizeaza prin:
- racirea materialului care arde;
- izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer;
- actiunea mecanica,in special cind apa se foloseste sub forma de jet compact.
Efectul principal al apei la stingerea incendiilor il constituie racirea materialului care arde.Apa care vine in contact
cu materialul aprins absoarbe caldura,o transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului
spre focarul incendiului.Capacitatea de patrundere a apei in focarul incendiului depinde de dimensiunile picaturilor,de
presiunea dinamica jetului,de miscarea curentilor de aer si a produselor de ardere,de viteza de miscare a picaturilor,de gradul
de evaporare a apei,de a prelua caldura de la suprafata substantei care arde si de proprietatile materialelor combustibile
aprinse.
Apa poate fi folosita la stingerea incendiilor de materiale solide,de lichide combustibile miscibile cu apa,si la alte
materiale,cind se afla sub forma pulverizata sau abur.Daca apa nu poate stinge un complet de incendiu,se foloseste adesea
impreuna cu alte substante stingatoare (pulberi stingatoare etc.).
Proprietatile apei care-i limiteaza domeniul de utilizare:
- densitatea relativ mare (la 4°C are greutatea specifica de 1gf/cm 3,iar la 100°C de 0,958 gf/cm3);
- buna conducatoare de electricitate;
- reactioneaza cu o serie de substante chimice,generind dupa caz,hidrogen sau oxigen;
- reactioneaza la temperaturi joase cu unele metale ca sodiu,potasiu,putindu-se ridica temperatura local pina la 600°C
si degaja,in unele cazuri,hidrogen;
- reactioneaza cu carbon de calciu,exotermic,cu degajare de acetilena.
 Apa se refuleaza asupra zonelor de ardere sub forma de jet compact si jet pulverizat (ceata sau ploaie),solutii de apa
neumectate si solutii ale substantelor apoase ale sarurilor.
Jetul compact se caracterizeaza prin viteze mari a curentului neintrerupt de lichid,printr-o insemnata forta de soc,prin
concentrarea unei mari mase de apa pe o suprafata mica si prin posibilitatea de refulare la distanta mare.
Capacitatea de patrundere a jetului de apa in focarul incendiului depinde de dimensiunile picaturilor,de presiunea
dinamica a jetului,de presiunea flacarilor,a curentilor de aer si a produselor de ardere,de viteza de miscare a picaturilor si de
gradul de evaporare a apei in zona flacarilor.
Jetul compact se foloseste la stingerea incendiilor de substante solide,gazoase si lichide.
Jetul pulverizat este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 1 mm.Cerinta este ca la o presiune de 5 N/cm² jetul
sa atinga distanta de 8 – 9 m.
Fata de jetul compact,jetul pulverizat prezinta urmatoarele avantaje: mareste de mai multe ori randamentul de
stingere; micsoreaza simtitor consumul de apa; nu provoaca deteriorarea obiectelor; poate fi folosit in incaperi unde exista
praf combustibil.
Pulverizarea apei pina la ceata se poate realiza prin:
- folosirea aerului comprimat;
- folosirea inaltei presiuni,de la 50 pina la 120 at;
- folosirea unei presiuni reduse,de la 2 pina la 10 at.
Pentru stingerea incendiilor in incaperi este nevoie de circa 5 l/m² suprafata a pardoselii si de 2,5 pina la 7,3 l/m²
pentru incendiile de motorina in rezervoare.Jeturile pulverizate se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide
combustibile nemiscibile,insolubile in apa si cu densitatea mai mica decit aceasta si care au temperaturi de inflamabilitate
superioara valorii de 60°C.
Apa pulverizata se mai foloseste si la:
- dispersarea in atmosfera a gazelor si vaporilor de combustibili grei;
- precipitarea fumului rezultat din arderea substantelor incendiate;
- protectia personalului care actioneaza la incendiu,in zone cu temperaturi mari;
- racirea elementelor de constructie si a celor metalice.

1.2.APA IMBUNATATITA CHIMIC

Pentru a mari puterea de patrundere a apei in masa materialelor cu care vin in contact s-a actionat asupra tensiunii
superficiale a acesteia.Practic,exista posibilitatea de a reduce simtitor tensiunea superficiala a apei prin tratarea ei cu
diversi detergenti (alchil-aril,sulfonat de sodiu-solutie 33% - denumit Dero 73,care folosit in procent de 0,2-0,3% reduce
tensiunea superficiala apei de la 72,8 pina la 39,8 dvn/cm,reducindu-se astfel timpul de patrundere pina la 3 ori).
Utilizarea apei imbunatatite chimice duce la scaderea cu 35-50% a cantitatilor de apa folosite la stingerea
incendiilor.
Apa imbunatatita chimic este recomandabil a se folosi la stingerea incendiilor de materiale bogate in celuloza,cum
este lemnul,textilele ,bumbacul,hirtia, etc.

1.3. INTENSITATEA DE REFULARE A APEI LA STINGERE

cantitatea de substanta stingatoare [l sau kg] refulata in unitatea de timp [s sau min] pe unitatea de suprafata
incendiata [m²],a perimetrului [m] sau a volumului [m3] pentru stingerea incendiului ,reprezinta intensitatea de refulare a apei
de stingere.
Valorile acestei intensitati in raport de natura materialelor si substantelor combustibile se arata in tabelul XXVI.

Intensitatile de refulare a apei la stingerea unor materiale combustibile

Denumirea materialelor,obiectelor Intesitatea de refulare a apei

si natura incendiilor Pe suprafata [l/s si m²] In perimetrul [l/s si m liniar]
Mobila si la incendii in interiorul cladirilor 0,06 – 0,10
Pereti exteriori la cladiri
combustibile,soproane de lemn ,depozite de
materiale solide la o intensitate medie a
incendiului 0,08 – 0,10 0,40 – 0,50
Acoperisuri mari combustibile din lemn
rotund in stive (cu spatii intermediare de 10
m): 0,13 – 0,15 0,65 – 0,75
- peste 30% umiditate - 0,80
- sub 30% umiditate - 1,40
Scinduri in stive:
- peste 30% umiditate 0,21
- sub 30% umiditate 0,45
Stive de scinduri cu urmatoarele spatii
intermediare:
- pina la 10 m - 0,20
- pina la 25 m - 0,60
- pina la 40 m - 0,20
Instalatii de pe cheiuri 0,08 – 0,20 0,40 – 1,00
 Incendii in interiorul navelor 0,08 – 0,20 -
Incendii la suprastructura navelor 0,18 – 0,20
Incendii la corpul avioanelor 0,20 – 0,30
Textolit,carbolit si deseuri de mase plastice 0,06 – 0,10
Hirtie infoiata 0,07 – 0,10
Stive de cauciuc si produse tehnice din 0,16 – 0,18
cauciuc 0,8 – 0,9
Folii din celuloid 0,06 – 0,20
Incendii in pivnitele cladirilor de gradul II de
rezistenta la foc 0,30 – 0,10
Cladiri de productie de gradul III,IV si V de
rezistenta la foc 0,06 – 0,20
Sali de teatru (spectacole) 0,10 – 0,15
Garaje 0,05 – 0,14
Alcool etilic (incendii la depozitele de alcool
in fabrici de alcool) 0,20 – 0,40

Pentru reusita stingerii incendiilor trebuie indeplinita conditia:

ir > inec ;
ir > inec reprezinta intensitatea reala si respectiv cea necesara de refulare a substantei de stingere.

2.SUBSTANTE DE STINGERE PRIN IZOLARE

2.1 SPUMA CHIMICA

Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse,fiecare bula fiind invelita intr-o membrana
lichida umpluta cu dioxid de carbon,care se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaya
spuma (substanta acida si substanta bazica).Substanta acida este formata,re regula,din sulfat de aluminiu sau acid sulfuric de
o anumita concentratie,iar cea bazica din bicarbonat de sodiu sau potasiu.Astfel:
Al2(SO4)3 + 6NaHCO3 = 6CO2 + 2Al(OH)3 + 3Na2SO4
H2SO4 + 2NaHCO3 = Na2SO4 + 2CO2 + 2 H2O

Ca stabilizatori,care se adauga solutiilor,se folosesc: glucoza,saponina; extractul de lemn dulce; spumanti pe baza de
albumine etc.
Pentru instalatiile fixe si semifixe se foloseste praful unic (amestec format din sulfat de aluminiu,bicarbonat de sodiu
si stabilizatori).
Pentru stingatoare,substantele chimice din care se obtine spuma sunt cunoscute sub numele de incarcaturi: A (acid)
si B (baza).
Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B:
Coeficientul de infoire = V .
Va+Vb

2.2.SPUMA FIZICA SAU MECANICA

Aceasta se obtine prin dispersarea aerului in solutii din spumanti in apa,si ale caror concentratii de natura chimica
sunt determinate de caracteristicile lor fizico-chimice.Aceste spume sunt formate din bule,al caror invelis contine molecule de
spşumant umplute cu aer.Spumele fizice sau spumele mecanice sunt mai persistente,necorozive.Ca spumant se foloseste
spumogenul lichid sau spumogenul praf.Cel mai bun spumogen se obtine din proteine (faina de copite si coarne).
In raport de coeficientul de infoiere se obtin urmatoarele spume:
- spuma grea,cu coeficientul de infoiere pina la 20;
- spuma medie,la care coeficientul de infoiere este de 20 – 200;
- spuma usoara,la care coeficientul de infoiere este de 200 – 1000.
Spumele mecanice si chimice se folosesc la stingerea substantelor lichide aprinse,care nu distrug invelisul de lichid
al bulelor spumei,precum si a substantelor solide,care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor,ca si de gaze in regim
reduse de presiune.
Spuma se mai poate folosi la protectia materialelor si elementelor de constructie,impotriva caldurii radiate.
Lichidarea incendiilor se realizeaza prin jeturi de spuma,refulate pe suprafata combustibililor care ard,prin
deversarea din utilaje generatoare special construite.
Efectul de stingere al spumei consta in realizarea unui strat de o anumita grosime,care provoaca racirea partiala a
suprafetei aprinse,impiedica iesirea vaporilor in zona de flacari sau accesul oxigenului atmosferic.
Se recomanda 3 moduri de refulare a spumei pe suprafetele incendiilor:
- sub forma de jet sau tangent la suprafata incendiului;
- deversare lina,pe planuri verticale sau inclinate,in zona de ardere;
- refularea spumei de la distanta,din tunuri de stins incendii pe suprafata incendiata.
Spuma trebuie sa aiba urmatoarele calitati: fluiditate; coeficient de infoiere; densitate; persistenta; aderenta; timp de
stingere minim etc.
 Eficienta spumei depinde de: caracteristicile instalatiilor existente pe masinile speciale de incendiu; presiunea apei;
proportia de spuma si apa; temperatura mediului ambiant.
Spuma trebuie sa fie dirijata cu vintul in spate,pentru a se putea scurge incet.
Spuma cu coeficient mare de infoiere sau spuma usoara se utilizeaza pentru stingerea incendiilor izbucnite in
incaperi prin inundarea acestora,in magaziile navelor,in subsoluri,in canale de cabluri,la stingerea incendiilor de materiale
combustibile solide si lichide.
Folosirea spumei usoare prezinta urmatoarele avantaje: utilitazarea unei cantitati minime de apa (1 – 2 l pentru 1000
l spuma); stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii; lipsa actiunii corozive (spre deosebire de spuma
chimica); patrunderea spumei in locuri greu accesibile (pivnite,coridoare,canale etc); lipsa unor efecte nocive asupra
organismului uman.
Dezavantaje: greutate redusa,deci instabilitate cind bate vintul; pret de cost relativ mare; dificultati la indepartarea
spumei ,dupa stingerea incendiilor; distanta relativ limitata de actiune a generatoarelor.

2.3.APA USOARA (LIGHT-WATER)

Acesta se obtine dintr-un spumant fluorurat.Se refuleaza asupra lichidelor nemiscibile cu apa,formind la suprafata
acestora o pelicula care impiedica evaporarea lor; volatilitatea lichidului aprins scade pina la valori ce reduc aproape total
intensitatea arderii.Apa usoara cu coeficient redus de infoiere se poate folosi si la stingerea incendiilor de aeroporturi.
Cind substanta tensioactiva pe baza de fluor se amesteca cu o substanta spumanta proteinica,apa usoara are mare
eficienta la stingerea incendiilor.
Apa usoara cu coeficient mediu de infoiere are efect mai mare la stingerea incendiilor de lichide combustibile
declansate pe suprafete mari.Ea persista mult si asigura o regenerare permanenta a peliculei pe o durata mare de timp.
Apa usoara este compatibila cu spuma proteinica si intr-o oarecare masura si cu pulberile stingatoare.
In general,pelicula de apa usoara poate rezista pe suprafata lichidului timp de 5 – 6 min,dupa care este indicat ca
lichidul sa fie acoperit cu spuma proteinica.
Efectul de stingere al apei usoare trebuie obtinut in decurs de 5 min.

2.4.PULBERI STINGATOARE

Componentul de baza al unor pulberi stingatoare este bicarbonatul de sodiu.In afara pulberii pe baza de bicarbonat
de sodiu se mai fabrica pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu,sulfat de amoniu,carbonat de sodiu,uree si din diferiti
compusi ai borului.
La noi in tara s-a fabricat pulberea stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu denumita „Pulvogen”.
Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune conform relatiei:
2Na HCO3  Na2CO3+CO2+H2O
In descompunerea totala a 1 kg de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0,26 kg dioxid de carbon si se consuma o
cantitate de caldura necesara pentru evaporarea a 300 cm3 apa.Acestor cantitati le corespunde un efect de racire de  95
kcal.Pulberea pe baza de bicarbonat de potasiu este cu 30 – 50% mai eficace la stingerea incendiilor,decit pulberea pe baza de
bicarbonat de sodiu.
Florexul ,o pulbere stingatoare care se fabrica la noi in tara,foarte eficienta la stingerea incendiilor,are la baza
bicarbonatul de potasiu,ureea tehnica si alte substante chimice.Actiunea de stingere instantanee a flacarilor produse pe timpul
incendiilor se datoreste aductului potasiu – carbamic obtinut prin reactia chimica solid – sodiu,in faza „microcristalina”,in
prezenta unui catalizator cu continut de fluor,la temperatura de 60C.
Aductului potasocarbamic i se mai adauga o serie de componente chimice cum ar fi dioxidul de carbon,azotul,si alte
gaze inerte care au rolul de a mari mobilitatea florexului,in stare netasata,in mod deosebit in stare fluidizata,precum si
rezistenta la actiunea umiditatii atmosferice si a agentului de vehiculare.
Efectul de stingere al florexului este atribuit unor fenomene fizico-chimice, speciale ale aductului
potasocarbamic,care maresc viteza de intrerupere a reactiilor chimice de ardere,prin efectul absortiei pe suprafata particulelor
de pulbere a radicalilor liberi din flacari si de inhibare a particulelor de oxidare.
La efectul de stingere mai contribuie natura si finetea particulelor de pulbere (100 – 60 microni - μ),capacitatea de a
degaja gaze inerte si vapori de apa,substante care si dilueaza mediul in care exista focarul de ardere.
Pulberea stingatoare „Florex” se foloseste la stingerea incendiilor de: combustibili petrolieri lichizi (benzine,petrol
lampant,motorina,combustibil de calorifer,pacura,uleiuri etc.): lichide organice utilizate ca solventi in industria de lacuri si
vopsele (benzen,toluen,solvent nafta etc.); produse polare (metanol,acetona,butanol,acetati de etil,metil,butil etc.).
Se mai poate folosi si la stingerea incendiilor de gaze combustibile (metan,propan,butan,gaze de sonda,acetilena,gaz
de caroserie,de cracare etc.).
Restrictie.Florexul nu se utilizeaza la stingerea incendiilor de sulfura de carbon,pentasulfura de fosfor,metale
piroforice si substante reductoare.
Pulberile stingatoare trebuie sa indeplineasca conditiile de: eficacitate mare de stingere,determinata de proprietati
chimice si de gradul de dispersie; fluiditate buna in conducte; capacitate de a forma un nor compact in suspensie de aer;
stabilitate la umezire; stabilitate termica; conductibilitate termica redusa.

3.SUBSTANTE FOLOSITE LA REDUCEREA CONTINUTULUI MAXIM DE OXIGEN

3.1. DIOXIDUL DE CARBON

Dioxidul de carbon,gaz inodor si incolor,introdus in incaperea in care a izbucnit incendiul inlatura incendiul inlatura
aerul,micsoreaza viteza de ardere,viteza de degajare a caldurii si scade temperatura de ardere si in final procesul de oxidare se
intrerupe.CO2 actioneaza asupra focarului si prin efectul de innabusire si racire.Efectul de racire a 1 kg CO2 corespunde cu
15% din efectul de racire a 1 kg apa (629 kcal/kg).
Din dioxidul de carbon comprimat,prin detenta se obtine zapada carbonica.
Calitatiile dioxidului de carbon,ca agent de stingere,sunt: patrunde in orificiile obiectului aprins,fiind mai greu decit
aerul (greutatea specifica 1,53); nu distruge obiectele si materialele asupra carora se refuleaza; nu este conducator de
electricitate; nu se deterioreaza pe timp de conservare indelungata; nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute.
Cea mai eficace actiune de stingere se obtine inchis.In medie se considera ca pentru stingerea incendiilor la
majoritatea substantelor este suficienta o concetratie de 30 – 35% in volum de CO2 in aer.
Dioxidul de carbon se foloseste ca substanta stingatoare refulata prin intermediul instalatiilor fixe de stingere,ca
agent de vehiculare a pulberilor stingatoare din stingatoarele de incendiu si masini speciale de stins incendii.
Pentru stingerea incendiilor,dioxidul de carbon se foloseste la: depozit de materiale amenajate in incaperi cu
suprafata redusa; incaperi cu documente de importanta deosebita (arhive,muzee,biblioteci,laboratoare etc.); masini si aparate
electrice amplasate in incaperi inchise; transformatoare si generatoare electrice; statii de distributie; centrale telefonice; centre
de calcul; incaperi de productie fara supraveghere continua a productiei; instalatii sau utilaje de mare volum cu un rol
important economic; recipiente cu lichide combustibile cu o temperatura de inflamabilitate a vaporilor scazuta,avind un
volum de maximum 500 m3,magazii din navele maritime.
Nu se utilizeaza la incendii de: sulf,metale usoare ca magneziu,titan,plutoniu,uraniu,toriu,in apropierea cianurilor
pentru ca reactioneaza cu acestea.

3.2.AZOTUL

Gaz fara culoare si miros,mai usor ca aerul,se foloseste la stingerea incendiilor izbucnite in instalatii tehnologice,fiid
refulat din instalatii fixe speciale de stins incendii.Concentratia de stingere ajunge pina la 31% in volum.

3.3.ABURUL

Ca agent de stingere este folosit in industria chimica,petrochimica, de lacuri si vopsele,in camere de uscare,in statii
de pompe si la uneleinstalatii tehnologice.
Efectul de stingere al aburului se bazeaza mai ales pe diluarea concentratiei de oxigen,pina la limita la care
continuarea arderii devine imposibila.
Concentratia eficienta pentru stingerea incendiului este de pina la 35% in volum.Se foloseste atit abur saturat cit si
cel supraincalzit.
Aburul ca substanta de stingere se foloseste in instalatii fixe,semifixe,in special acolo unde exista permanent o
instalatie tehnologica de abur.

3.4.APA PULVERIZATA

Ca substanta de stingere prin reducerea continutului de oxigen,trebuie sa aiba particule pina la 100μ,obtinute prin
pulverizarea apei sub inalta presiune sau prin utilizarea unor tevi pulverizatoare speciale.Efectul de stingere depinde de
uniformitatea aparitiei picaturilor in flux,si de densitatea jetului de apa.

4.SUBSTANTE DE STINGERE PRIN INHIBITIE CHIMICA

Dintre mijloacele de stingere prin inhibitie chimica se citeaza hidrocarburile halogenate.Mijloacele de inhibitie
chimica au punctul de fierbere coborit,stabilitatea termica scazuta cu formarea radicalilor si atomilor,care la incalzire trec
usor in stare gazoasa.
Hidrocarburile halogenate au fost denumite haloni.Dintre acestia cei mai utilizati sunt halonii 1301 si 1211.
Halonul 1301 pastrat sub presiune sub forma lichida are proprietati,superioare fata de dioxidul de carbon.Se citeaza
slaba lui toxicitate,putindu-se refula concomitent cu evacuarea persoanelor din incaperea incendiata.Eficienta unei butelii cu
halon 1301 este echivalenta cu 5 butelii de dioxid de carbon de aceeasi marime.
Halonul 1211,denumit BCF,este o substanta stingatoare foarte eficicace pentru stingerea incendiilor.
Stingerea incendiilor cu hidrocarburi halogenate se poate face cu: jet compact,jet pulverizat,sub forma de
aerosoli.Hidrocarburile halogenate se refuleaza asupra incendiului din stingatoare si instalatii fixe.
Procesul de intrerupere a arderii se datoreste: vaporizarii picaturilor de substante stingatoare; amestecarii vaporilor
substantei cu vapori de combustie; interactiuni fizico-chimice dintre vaporii de haloni si de combustibili.
Cu cit concentratia de stingere este atinsa mai repede,cu atit stingerea se realizeaza intr-un timp mai scurt,iar
descompunerea hidrocarburilor halogenate este mai redusa.
Restrictie.Este indicat ca halonul 1301 sa nu fie folosit in concentratii mai mari de 10%,in zonele ocupate normal si
unde evacuarea nu se poate realiza in mai putin de 1min.
Din cauza toxicitatii,utilizarea hidrocarburilor la stingerea unor categorii de incendii se restringe din ce in ce mai
mult.

27.Pompe si aparate folosite la stingerea incendiilor

1.POMPE CU PISTON

Se construiesc pompe aspiratoare,refulante si aspiratoare refulante.

 Pompa aspiratoare.La curba ascendenta a pistonului se face vid potential.Apa patrunde prin conducta de aspiratie in
corpul pompei si impinge supapa in sus.Apa care se gaseste deaspupra pistonului este mai ridicata pina la conducta de
refulare.
La cursa descendenta a pistonului supapa de aspiratie m se inchide si apa aspirata in cursa anterioara trece prin
supapa n in partea de deasupra pistonului de unde,la cursa urmatoare a acestuia este refulata din pompa.
Pompa refulanta.Este o pompa cu piston la care inaltimea de aspiratie este aproape nula,aspiratia facindu-se direct
prin corpul de pompa.
In cursa ascendenta a pistonului supapa de aspiratie m este deschisa si n este inchisa.La cursa descendenta supapa m
se inchide,iar supapa n se deschide,apa fiind trimisa in conducta de refulare.Pompele refulante se folosesc pentru pomparea
apei de la nivelul solului,din mine ca pompe de incendiu etc.
Pompa aspiratoare – refulanta.Dupa cursa ascendenta a pistonului in corpul de pompa se formeaza un vid
partial.Locul aerului este luat de apa.Supapa m este deschisa si supapa n inchisa.La cursa descendenta supapa m este impinsa
in jos oprind intrarea lichidului in tubul de aspiratie,iar supapa n se deschide si apa trece in conducta de refulare.
Pompele aspiratoare – refulante se construiesc cu simplu efect (actiune simpla) si ca dublu efect sau actiune dubla.
Pompa cu dublu efect este astfel construita incit fiecare cursa este completa a pistonului se produce o refulare si o
aspiratie ,adica apa este actionata alternativ de doua fete ale pistonului in ambele sensuri,si la fiecare cursa a pistonului.In
acest mod se obtine circulatia continua a apei.Pompele cu simplu efect au doua supape,iar cele cu dublu efect patru supape.
Inaltimea de aspiratie este in medie de 4-5 m si nu poate depasi 7 m.

Debitul pompelor cu piston:

1) Cu actiune simpla:
Q=Asn [m3/s];
60
Q – debitul [m3/s];
A - sectiunea pistonului [m²];
s – cursa pistonului [m];
n – numarul de curse ale pistonului.
2) Cu actiune dubla:
Q= (2A-A`)sn [m3/s];
60
A` sectiunea tijei pistonului,care de regula se ia egala cu 0,1 A.

2.POMPE CENTRIFUGE

Din punct de vedere al inaltimii de ridicare a apei se cunoaste:

1) Pompe centrifuge de joasa presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este de pina la 20 m H 2O.Se
construiesc cu un etaj.Ele se folosesc ca pompe de irigatii.
2) Pompe centrifuge de medie presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este cuprinsa intre 20 si 60 m
H2O.Ele se construiesc cu unul sau mai multe etaje si se folosesc pentru alimentarea cu apa a retelelor de distributie etc.
3) Pompe centrifuge de inalta presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este de peste 60 m H 2O.Se
construiesc cu mai multe etaje si se folosesc pentru alimentarea caldarilor cu abur,la alimentarea centralelor hidraulice,ca
pompe pentru incendiu etc.
Din punct de vedere constructiv se deosebesc:
1) Pompe centrifuge radiale.
2) Pompe cu intrare axiala si iesire radiala.
3) Pompe axiale.
In general,pompa centrifuga folosita la masinile de incendiu se compune din:
1)Corpul de aspiratie,prevazut cu doua sau mai multe racorduri tip A pentru alimentarea cu apa,pe ambele laturi,una
sau doua conducte in forma de T,orificiile de comunicare cu pompa de vid si respectiv pentru intrarea apei la corpul de
presare si refulare.
2) Corpul de presare – refulare,in care se gasesc,montati pe axul pompei un numar de rotori si de statori care maresc
viteza de curgere a apeisi respectiv dirijeaza apacu presiune la conductele de refulare,variabil,in functie de tipul masinii.
3) Instalatia de incalzire a pompei si de racire suplimentara a motorului (la unele tipuri de masini),robinetele pentru
golirea pompelor de apa si aparatura de control.
Principiile care stau la baza constructiei si functionarii pompelor centrifuge constau in admisia lichidului pe la
centrul rotorului cu o viteza redusa si antrenarea lui pe palete sub influenta fortei centrifuge,determinata de rotatia rotorului.
Apa,care datorita presiunii atmosferice intra in tubul de aspiratie,este primita de corpul de aspirare si de aici trece in
rotor,pus in miscare de motor.Rotorul pompei este prevazut cu palete care au rolul de a antrena si conduce lichidul in
strator.Apa intra in corpul pompei in directia axiala si este condusa apoi de catre paletele rotorului catre exterior,dind
lichidului si o miscare de rotatie in jurul arborelui.
Presiunea care se formeaza in exteriorul rotorului este proportionala cu patratul vitezei unghiulare.
O pompa centrifuga cu un singur rotor,in mod obisnuit nu poate asigura o presiune mai mare de p = 12,5 at.
Daca p este presiunea de intrare in rotor,presiunea maxima care se poate obtine p1+p=p1+12,5 at.
La pompele centrifuge pentru incendii se cer presiuni mai mari de 12-13 at.Deci este necesar construirea unor pompe
cu rotori in serie.Primul rotor trimite apa cu o presiune egala p+p 1 in cel de al doilea rotor; aceasta o impinge mai departe cu
p+p1+p2.Numarul etajelor este de pina la 10-12.In conducta de aspiratie viteza apei nu depaseste de regula 2m/s,iar in cea de
refulare in jur de 3m/s,in schimb in corpul pompei este mai mare.
Puterea pompei centrifuge:
P= γQH [CP] ; P= γQH [kW] ;
 75 η 102
Q – debitul pompei [m3/s];
H – inaltimea de refulare [m];
η – randamentul pompei centrifuge;
γ – greutatea specifica a apei [kgf/m3];
Randamentul pompei variaza dupa natura constructiei,intre 0,60 si 0,80.

3.POMPE DE VID

Pompele centrifuge pentru a debita apa trebuie amorsate.Amorsarea consta in umplerea lor si a conductei de aspiratie
cu apa,inainte de pornire,evacuindu-se mai intii aerul din sorb,conducta de aspiratie si pompa.
La masinile de incendiu ca pompe de vid,auxiliare,la pompele centrifuge,se folosesc de regula pompele de vid cu
rotor si palete mobile si pompele cu ejector de gaze.

3.1. POMPA DE VID CU ROTOR SI PALETE MOBILE

Pompa de vid cu rotor si palete mobile este compusa din: carcasa in interiorul careia se invirte rotorul; blocul pompei
de vid; axul; palete (aripioare); canal de evacuare a aerului; canalul de legatura dintre pompa de vid si pompa centrifuga;
locasul cilindrului pompei de vid.
Functionarea.Se pune in functiune pompa de vid,dupa care axul pompei de vid se cupleaza cu axul pompei
centrifuge.Cuplarea se face in sisteme diferite in raport de tipul constructiei pompei.
Prin sistemul de antrenare se imprima rotorului o miscare de rotatie, forta centrifuga proiectind paletele la periferia
carcasei,inchizind spatii variabile datorita amplasarii excentrice a rotorului fata de carcasa; in spatiile in care volumul creste
are loc procesul de aspiratie,iar cele in care volumul scade are loc refularea aerului aspirat.
Fiecare compartiment transporta o anumita cantitate de aer existenta in sorb,tubul de aspiratie si pompa centrifuga si
o evacueaza in atmosfera.
Dupa efectuarea vidului,apa din sursa este impinsa de presiunea atmosferica in pompa,fapt confirmat prin iesirea
apei din orificiul de evacuare.Vidul fiind facut,pompa de vid se decupleaza.
La fiecare actionare a pompei de vid o parte din uleiul din rezervor este consumat,deci se impune ca inainte de o
noua actionare sa se complecteze si sa se restabileasca nivelul initial.
Functionarea pompei de vid nu trebuie sa depaseasca 3 min,deoarece se poate incalzi.
Pompa de vid trebuie bine intretinuta prin: verificarea si complectarea nivelului de ulei; actionarea periodica timp de
citeva secunde pentru a evita griparea paletelor.

3.2.POMPA DE VID CU EJECTOR

Aceasta se compune din: corpul pompei si coloana de ejectie cu ajutajul de ejectie a gazelor de esapament,ajutajul
divergent prin care gazele si aerul aspirat se evacueaza in atmosfera,clapeta cu ajutorul careia gazele de esapamentse dirijeaza
spre ejector si conducta de legatura cu pompa centrifuga.
Functionarea.Se pune in functiune pompa centrifuga si apoi se cupleaza pompa de vid cu ajutorul unei
manete,deschizindu-se robinetul vacuummetrului si manometrului.Cantitatea de gaze de ardere necesara unei ejectii
corespunzatoare se obtine prin actionarea motorulului dupa nevoie.
Dirijarea gazelor de ardere din conducta de esapament catre coloana de ejectie a pompei de vid se face prin clapeta
monatat in teava de esapament,actionata de maneta de cuplare.Gazele de ardere iesite cu o anumita viteza,antreneaza aerul
din pompa centrifuga si-l evacueaza in atmosfera.In acest mod se realizeaza vidul in sorb,conducta de aspiratie si pompa
centrifuga; dupa aceasta se inchide robinetul vacuummetrului.
Oricare ar fi pompa de vid folosita trebie sa se realizeze vidul in cel mai scurt timp.

4.EJECTOARE

Ejectorul este un aparat cu ajutorul caruia se poate absorbi si deplasa o cantitate de lichid,folosind o cantitate de apa
cu presiune si viteza mare.
Ejectorul se compune dintr-un ajutaj convergent de inalta presiune (confuzor),denumit si ajutaj de ejectie,alimentat
cu apa de la o pompa sau de la o retea de apa; ajutaj convergent de joasa presiune pus in legatura cu lichidul care trebuie
ejectat prin intermediul unei conducte sau a unei camere de aspiratie de forma adecvata; camera de amestec ; difuzorul
ejectorului pus in legatura cu conducta de refulare a apei amestecate.
Functionarea.Lichidul primar (ejectant),avind de regula un debit relativ scazut si o presiune mare curge prin ajutajul
de inalta presiune,patrunzind in camera de amestec,cu viteza mare.Ajutajul de ejectie fiind convergent,viteza lichidului creste
treptat si drept urmare energia cinetica a apei se mareste in timp ce presiunea statica scade.
La iesirea din confunzor,viteza apei fiind foarte mare,presiunea statica are o valoare mai redusa decit presiunea
atmosferica.Din cauza depresiunii formate in interiorul aparatului,lichidul care trebuie ejectat se ridica in camera de aspiratie
si patrunde in camera de amestec.In camera de amestec,cele doua lichide intra sub forma de curenti diferiti.Treptat acesti
curenti patrund unul in celalalt ,se amesteca astfel incit in partea finala a camerei de amestec miscarea se egaleaza,distributia
vitezelor capatind aspectul caracteristic regimul de curgere.
Miscarea lichidelor fiind permanenta,viteza medie in lungul camerei de amestec este constanta.
Desi au un randament scazut,ejectoarele sunt mentinute in dotarea pompierilor datorita unor avantaje ca: constructie
simpla fara organe in miscare; siguranta in serviciu; se pun in functiune imediat; pot functiona bine si in cazul apelor mici si
cu impuritati etc.
 5.HIDROFOARE

Instalatia de hidrofor se compune din: rezervor metalic de presiune pentru apa si aer; compresoare de aer; automate
pentru functionarea instalatiei; pompe pentru pomparea apei in rezervorul de presiune (cel putin doua,una de functionare si a
doua de rezerva).
Functionarea.La partea inferioara a rezervorului de presiune se gaseste apa,iar deasupra apei aer.Presiunea initiala a
aerului din rezervor este mai mare decit presiunea apei in conducta.Pe masura ce apa din rezervor se consuma,aerul din
interior ocupa un volum mai mare si deci forta de apasare asupra apei se micsoreaza.Presiunea scade pina la o anumita
limita ,dinainte stabilita,la care intra in functiune,in mod asutomat,pompa care pompeaza apa in rezervor.Asupra automatului
de pornire actioneaza automatul de presiune.
Comprimind stratul de aer in rezervor,se ajunge la o presiune maxima admisa,dupa care se actioneaza imediat asupra
automatului de pornire si pompa se opreste.
In timpul dintre cele doua pozitii limita,instalatia mentine presiunea necesara in retea prin elasticitatea pernei de aer
comprimat aflat in partea superioara a rezervorului de presiune.
Se folosesc hidrofoare cu presiune constanta si hidrofoare cu presiune variabila.
La rezervoarele de presiune se prevad: ventile de siguranta,conducte de golire,manometre si indicator de nivel al
apei.Consumul se stabileste in functie de numarul maxim de declansari pe ora (10-15 declansari automate pe
ora).Recipientele de hidrofor pe linga rolul de a asigura presiunea in retea,de a reglementa pornirea si oprirea
pompelor,permit acumularea apei pentru o perioada de consum relativ scurta.
La instalatiile de hidrofoare se racordeaza si instalatiile de hidranti interiori,instalatiile de sprinklere si drencere
pentru asigurarea apei de stingere a incendiilor in primele minute.

Manometre,barometre si debimetre

1.MANOMETRE

Manometrul este un instrument care se foloseste,fie la masurarea presiunilor unui lichid intr-un recipient,fie la
masurarea diferentei de presiune.
Se cunosc diferite clasificari ale manometrelor.De exemplu,din punct de vedere al modului de indicare al rezulatului
masurarii se construiesc: manometre comparatoare,indicatoare si inregistratoare.
Dintre cele mai uzuale sunt: manometrele cu tub curbat; manometrele cu tub elicoidal; manometrele cu tub spiral;
vacuummetrele; manovacuummtrele.
Manometrul cu tub curbat este format dintr-un tub curbat,elastic,in forma de arc de cerc,cu sectiunea transversala
plana,ovala sau eliptica (tub Bourdon),care se deformeaza sub actiunea diferentei dintre presiunea interioara masurata si cea
exterioara (de obicei,presiunea atmosferica).
Capatul fix al tubului curbat este in comunicatie cu fluidul din recipient,iar capatul liber inchis este articulat cu un
mecanism de transmitere si amplificare a deplasarilor lui.
Fluidul patruns in tub exercita o anumita presiune.Sub actiunea diferentei dintre presiunea exercitata de fluid in
interiorul tubului si cea atmosferica din exterior,tubul se destinde daca presiunea masurata este mai ridicata decit presiunea
atmosferica sau se curbeaza mai mult daca este scazuta.In primul caz,instrumentul se utilizeaza ca manometru,iar in al doilea
caz ca vacuummetru.
Manometrul cu tub elicoidal.Elementul elastic al manometrului este construit dintr-un tub elicoidal cu un capat fix si
unul mobil,artiuculat cu un mecanism de transmisie si amplificare.
Manometrul cu tub spiral.Elementul elastic este format dintr-un tub metalic spiral.
Sub actiunea diferentei dintre presiunea masurata,capatul liber al tubului spiral se deplaseaza mai mult decit capatul
curbat,mecanismul de transmisiune si amplificare este mai simplu.Capatul liber al spiralei elastice esre legat direct de axul
acului indicator.
Vacuummetrul.Este un tip de manometru care poate fi folosit pentru determinarea presiunilor de ordinul unui
milimetru coloana de mercur si mai scazute.
Functionarea vacuummetrului se bazeaza pe deformatia elastica a tubului curbat,deformare care se transmite la
indicator printr-un mecanism.Tubul curbat,prin intermediul suportului,este pus in legatura cu spatiul in care se afla vidul.
In timpul realizarii vidului,tubul se curbeaza,se stringe si extremitatea lui,in punctul de legatura cu tija de articulatie
se deplaseaza in jos,facind ca miscarea sa se transmita si la sectorul dintat,care actioneaza rotita dintata care face sa se mieste
indicatorul de scala de la dreapta la stinga.
Scala vacummetrului se gradeaza,de regula in milimetri coloana de mercur [mmHg] incepind de la 0 la 760 mm.
Tubul curbat este construit dintr-un material elastic,care dupa functionare revine la forma initiala (eliptica) sau
(ovala).
Manovacuummetrul.Aceasta se poate folosi ca manometru si ca vacuummetru.Din punct de vedere constructiv nu se
deosebeste prea mult de un vacuummetru.Scala Manovacuummetrului se gradeaza in partea stinga in mm Hg,folosindu-se
pentru masurarea vidului (depresiunii),partea dreapta fiind gradata in atmosfere tehnice [kgf/cm²],pentru masurarea
presiunilor.Pozitia normala a indicatorului marcheaza 0 pe scala.
Manovacuummetrul este pus in legatura prin suportul lui cu instalatia.

2.BAROMETRE
 Barometrul este un instrument pentru masurarea presiunii atmosferice.Se deosebesc: barometre cu lichid si
barometre metalice.
Barometrele cu lichid se construiesc de doua tipuri: cu tub in forma de U si barometru cu rezervor.Cel mai utilizat
este barometrul cu rezervor cu scara gradata,fixa,care este format dintr-un singur tub barometric de sticla,inchis la partea
superioara – introdus intr-un rezervor cu diametrul mult mai mare.Tubul de sticla este inchis intr-o carcasa metalica.Paralel
cu tubul de sticla se gaseste o scara gradata in milimetrii coloana de mercur sau torr si in milibari.Citirile efectuate cu un
barometru cu lichid trebuie corectate.Principalele corectii: corectia de temperatura,corectia de menisc si coretia de altitudine
si latitudine.Valorile acestor corectii sunt date in tabele.
Barometrele metalice se mai numesc barometre aneroide.Ele sunt barometre in care presiunea atmosferica este
echilibrata prin tensiunile elastice ale anumitor piese metalice.Ca elemente elastice de masurare se folosesc tuburi Bourdon
sau capsule.Ca element aneroid cel mai mult se foloseste capsula elastica de maturat.Dupa evacuarea aerului din
interior,presiunea atmosferica comprima capsula.Pentru fiecare valoare a presiunii atmosferice corespunde o anumita grosime
a capsulei.Deplasarile capacului capsulei catre fundul acesteia sunt amplificate printr-un sistem de pirghi si transmise acului
indicator,care se poate misca in fata unei scari gradate.Acul indicator se roteste proportional cu variatia presiunii
atmosferice.Deplasarile sunt foarte mici,in general de ordinul a 0,005 mm pentru o variatie a presiunii atmosferice de 1 mm
Hg.
Barometrul altimetru are o scara interioara gradata in mmHg sau in mbar,pe care masoara presiunea atmosferica si o
alta scara gradata in m pe care altitudinea.Pentru masurarea temperaturii pe cadran este fixat un termometru cu mercur in
forma de arc de cerc.

3.DEBIMETRE

Debimetrul este un aparat pentru masurarea debitelor.

Debimetrele care au un dispozitiv de inregistrare se numesc contoare si masoara cantitatea de fluid trecuta printr-o
anumita sectiune intr-un interval de timp.
Debimetrele,in raport de principiul de functionare,se impart in:
1) Aparate volumetrice pentru lichide si gaze ale caror indicatii sunt aratate in unitati de volum.
2) Aparate de viteza pentru lichide si gaze,montate numai pe conducte inchise (curgere fortata).
3) Aparate duferentiale pentru fluide,care masoara variatia energiei potentiale a fluidului ce se scurge dintr-un
dispozitiv de strangulare (masoara presiunea inainte si dupa punctul de strangulare,dupa care se determina debitele).
4) Aparate gravimetrice,care masoara volumul fluidului ce trece prin aparate,indicatiile fiind exprimate in unitati de
greutate.
Cele mai uzuale aparate de masurare a debitelor fluidelor in conducte sunt contoarele volumetrice.Principiul lor de
functionare consta in umplerea si golirea succesiva a unei camere de masurare de un anumit volum.
Pentru masurarea debitelor de lichide,contoarele volumetrice au un disc oscilant,un piston rotativ sau dinti ovale,care
se pun in miscare de catre lichidul al carui debit se masoara.
Contoarele volumetrice se monteaza,in general,pe conducte inchise.Lichidul care curge prin conducta patrunde cu
presiune in aparat datorita diferentei dintre presiunea de la intrare si cea de la iesirea din camera are loc miscarea organului
masurator.Cantitatea de lichid care trece prin aparat se indica pe un cadran.

Stingatoare de incendii

1.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU PULBERE (P)

Tabelul XXIX.1
Caracteristicile stingatoarelor de incendiu portativa cu pulbere P

Stingatoarele
Caracteristica UM P1 PF2 P3 PF6 PF10
Masa incarcaturii tip [kg] 1 2 3 6 10
FLOREX
Capacitatea buteliei de CO2 [l] 0,06 0,1 0,1 0,18 0,325
Masa minima a incarcaturii de
CO2 [kg] 0,04 0,07 0,075 0,130 0,240
Timpul de descarcare [s] 6-8 6-8 8-10 12-15 15-20
Lungimea minima a jetului de
pulbere [m] 3,5 3,5 3,5 4 4
Masa maxima a stingatorului
fara pulbere [kg] 1,36 2,62 4,20 5,85 8,60
Masa maxima a stingatorului
cu incarcatura [kg] 2,40 4,70 7,28 12,00 18,85
Temperatura mediului ambiant
pentru o buna functionare [ºC] -20...+55
Dimensiunea [mm] Ø 80 x 330 Ø 120 x 460 Ø 140 x 420 Ø 160 x 475 Ø 200 x 548

2.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU DIOXID DE CARBON (G)

Tabelul XXIX.2
 Stingatoarele UM G1 G2 G3 G6
Caracteristica Tip I Tip II Tip III Tip I Tip II
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Capacitatea buteliei [l] 1 4 4 4 8 8
Masa incarcaturii de CO2 [kg] 1 2 3 3 3 6 6
Bataia jetului de zapada
carbonica [m] 4 4 4 4 4 4 4
Masa stingatorului: [kg] 13,6 14,0 14,6 24,3 23,5
- fara incarcatura [kg] 5,8 8,0 16,6 17,0 17,6 30,3 29,5
- cu incarcatura
Temperatura de
functioare [°C] -40...+50
Timpul de descarcare [s] 8,30 s

Inaltimea [mm] 575 850 575 850 520

Diametrul buteliei [mm] 340 373 495 495 495 800 800

Nota:
1) Tipul I are butelia confectionata din teava cu miner declansator fara manta de protectie.
2) tipul II are butelia confectionata din teava cu roata declansator fara manta de protectie.
3) Tipul III are butelia confectionata din teava cu miner declansator si cu manta de protectie
4) Pe locomotive Diesel si Diesel electrice se utilizeaza stingatorul G 3 III-LDE.

3.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU SPUMA CHIMICA (SC) SI APA PULVERIZATA (AP)

Tabelul XXIX.3

Stingatoare
de incendiu UM SC 9 SC 9 NF AP 10

Caracteristica
Capacitatea utila a stingatorului: [l]
- solutia acida A [l] 1,2 1,2
- solutia bazica B [l] 7,5 7,5
- apa [s] 10
Timpul de refulare [m] 50 – 60 50 – 60 20 – 40
Lungimea maxima a jetului [mm] 8 8 4–6
Dimensiunea [kg] Ø 175 x 630 Ø 175 x 630 Ø 175 x 630
Masa stingatorului incarcat [ºC] 15,2 16,1 15
Temperatura de functionare [g] + 4... + 60 + 4... + 60 + 4... + 60
Masa incarcaturii de CO2 130

Nota.
Stingatorul SC 9-NF se foloseste,in special,in domeniul naval si feroviar,fiind asigurat impotriva eventualelor
declansari prin rastunarea accidentala.

4.STINGATOARE DE INCENDIU TRANSPORTABILE CU PULBERE (P),SPUMA CHIMICA (SC) SI APA

PULVERIZATA (AP)

Stingatoare P125 SC90 SC180 AP60 AP100

de incendiu UM P50
Caracteristica
1 2 3 4 5 6 7 8
Masa incarcaturii cu substante de
stingere [kg] 50 125 103 206
Masa incarcaturii de CO2 [kg] 3 3 1,2 1,2
Capacitatea utila 90 180 50 100
Numarul necesar de incarcaturi
A+B per. 10 20
Timpul de descarcare [min] 1–2 2–4 0,66 – 1 1,33 – 1,66
Lungimea jetului [m] 6 6 6 – 10 6 – 10 6 6
Capacitatea totala a recipientului
[l] 120 205
 Capacitatea minima a tubului
central [l] 16 35
Masa stingatorului incarcat [kg] 150 238 190 326 107 175
Temperatura de functionare cu:
- incarcatura de vara [ºC] -20...+55 +4...+60 +4...+60 +5...+60 +5...+60
- incarcatura de iarna [°C] -20...+40 -10...+40 Cu adaos de antigel pina
la – 15ºC

5.DOMENIUL DE UTILIZARE AL STINGATOARELOR IN RAPORT CU CLASELE DE INCENDIU SI

CULORILE DE MARCARE PE ETICHETELE STINGATOARELOR

Domeniul de utilizare al stingatoarelor

Substanta de stingere Clasele de incendiu Pericol de Culoarea de

A B C D electrocutare marcare
Apa pulverizata ++ + + -- - Albastru
Spuma chimica + ++ + - -- Galben
Spuma mecanica + + +1) + - -- Galben
Dioxid de carbon 0 0 0 + + Negru
Pulbere + ²) ++ + + +²) + Alb
Haloni + ++ ++ + ++ Verde

Legenda:

+ + indicat a se folosi;
+ se poate folosi,dar cu eficienta ridicata;
0 se poate folosi,dar cu eficienta mai ales in mediile inchise;
- nu este indicat;
- - interzis a se folosi.
1
) Pentru alcooli si alte lichide combustibile sunt necesare spume speciale.
2
) Cu destinatie speciala.

6.ARIILE MAXIME PROTEJATE SI DISTANTELE MAXIME DE AMPLASARE

A STINGATOARELOR IN RAPORT CU PERICOLUL DE INCENDIU

Tabelul XXIX.6

Ariile maxime protejate si distantele maxime de amplasare a stingatoarelor

Pericolul de incendiu Redus Mediu Ridicat

Clasa de incendiu A B A B A B
Tipul stingatorului folosit AP101) SC9 AP101) G6 AP1001) P50
G3 P3 P6 P10 SC90 P125
P2 SC 180 G100
Aria maxima protejata [m²] 400 300 300 200 200 100

Distanta maxima [m] 20 10 15 10 10 10

1
) Numai pentru clasa A si B.

7.DETERMINAREA CAPACITATII DE STINGERE A STINGATOARELOR PE

FOCARE TIP (STAS 11959-83),FUNCTIE DE CLASA DE INCENDIU (STAS
11841- 83)

Focare tip A.Standul de incercare este realizat dintr-un suport metalic,construit din profile cornier 50x50x4 mm,cu
inaltimea de 250 mm,latimea 800 mm si lungimea maxima de 5500 mm,sub care se amplaseaza o tava metalica cu latimea de
600 mm,adincimea 100 mm si lungimea 100 mm mai mare decit cea a focarului (ori mai multe tavi cu aceeasi
latime,adincime si lungime echivalenta).
Materialul combustibil este lemnul de brad cu umiditatea de 10 – 15% taiat in rigle cu sectiune patrata,avind latura
de 40 + 2mm,asezate ordonat in 14 straturi,suprapuse,perpendiculare.Lungimea riglelor transversale este de 500 mm,iar a
celor longitudinale este egala cu lungimea focarului conform tabelului XXIX.7.1

Elemente pentru determinarea capacitatii de stingere a stingatoarelor

 Simbolul marimii Numarul de rigle Lungimea focarului Cantitatea de benzina
focarului tip transversale din fiecare strat [m] necesara amorsarii [l]
3A 3 300 0,6
5A 5 500 1,0
8A 8 800 1,6
13 A 13 1300 2,6
16 A 16 1600 3,2
21 A 21 2100 4,2
27 A 27 2700 5,4
34 A 34 3400 6,8
43 A 43 4300 8,6
55 A 55 5500 11,0

Nota:
1) Se observa ca cifrele care caracterizeaza marimea focarului reprezinta numarul de rigle transversale din fiecare
strat si sutele de milimetri din lungimea focarului.
2) Focarele tip 16 A si 27 A si 43 A sunt marimi intermediare

In tava de sub stiva se introduce un strat de apa 30 mm,deasupra careia se toarna benzina,pina acesta ajunge la un
strat de circa 5 mm.Dupa 2 min. de la aprindere,tava de benzina este indepartata si se lasa stiva sa arda in continuare inca 6
min (in total 8 min),dupa care incepe operatia de stingere,de la o distanta initiala de 3 m,stingatorul apropiindu-se progresiv
de focar atit cit este posibil.
Incercarea este considerata reusita dupa incetarea stingerii,timp de 3 min nu apare flacara.
Eficienta unor stingatoare cu apa pulverizata si cu spuma chimica aflata in exploatare,determinata de focare tip
A,functie de lungimea L a focarului este data in tabelul XXIX.7.2.

Tabelul XXIX.7.2.

Lungimea eficienta L a focarelor

Stingatorul AP 10 AP 100 SC 9 SCNF SC 90 SC 180

L [m] 0,8 3,4 0,5 0,5 2,7 4,3

Focare tip B.Standul este format din tavi metalice,circulare,in care se deverseaza benzina,cu interval de fierbere de la
90 la 105C,intr-un strat gros de 33 mm.Cantitatea de combustibil si dimensiunile tavilor sunt aratate in tabelul XXIX.7.3

Tabelul XXIX.7.3

Elementele pentru determinarea eficienta a stingatoarelor

Simbolul marimii Cantitatea de Dimensiunile tavii metalice
focarului tip combustibil Diametrul Adincimea Grosimea Suprafata [m²]
aproximativ [mm] [mm] peretelui [mm]
1 2 3 4 5 6
8B 8 560 100 2 0,25
13 B 13 720 150 2 0,40
21 B 21 910 150 2 0,65
27 B 27 1040 150 2 0,85
34 B 34 1200 150 2,5 1,07
43 B 43 1310 150 2,5 1,35
55 B 55 1500 150 2,5 1,73
70 B 70 1700 150 2,5 2,20
89 B 89 1900 200 2,5 2,79
113 B 113 2120 200 2,5 3,55
144 B 144 2400 200 2,5 4,52
183 B 183 2720 200 2,5 5,75
233 B 233 3000 200 2,5 7,32

Nota:
1) Pentru incercarea stingatoarelor cu apa pulverizata,in locul benzinei se utilizeaza motorina cu punct de
inflamabilitate a vaporilor de peste 55C.
2) Pentru testarea stingatoarelor cu spuma rezistenta la actiunea alcoolilor,cetonelor si altor hidrocarburi hidrofile
(produse polare),benzina este inlocuita cu acetona.
3) Focarele tip 27 B,43 B,70 B,113 B si 183 B sunt marimi intermediare.
4) Se observa ca cifrele care caracterizeaza marimea focarului reprezinta cantitatea de combustibil.

Stingerea incepe dupa trecerea unui minut de la aprinderea focarului,de la o distanta de 3 m,apropiind progresiv
stingatorul de focar,atit cit este posibil.
 Incercarea este considerata reusita daca flacarile au fost lichidate complet,si daca,timp de 1 min. dupa
stingere,focarul nu se aprinde.
Eficienta unor stingatoare cu apa pulverizata,spuma chimica,gaze inerte si pulberi,determinata de focare tip B,functie
de suprafata S a focarului este aratata in tabelul XXIX.7.4

Tabelul XXIX.7.4

Eficienta stingatoarelor in functie de suprafata focarului

Stingatorul AP 100 AP 100 SC 9 SC 90 SC 180 G1 G3 G6

SC 9 NF G2 G3 LDE
S [m²] 0,65 1,73 0,65 2,79 4,52 0,40 0,65 1.07
Stingatorul P1 P2 P3 P5 P7 P 10 P 50 P 125
S [m²] 0,40 0,65 1,07 1,77 2,20 2,79 12,00 25,00

Nota.Stingatoarele cu apa pulverizata s-au incercat pe motorina.

Focare tip C.Standul se realizeaza dintr-un ajutaj metalic cu diametrul de 22,5 mm,racordat la o conducta D n 50 de
gaz metan cu o presiune de 0,1 bar situat in pozitie verticala la o inaltime de 0,8 m fata de sol.Conducta are un robinet cu cep
si mufa Dn 50,amplasat la minimum 2 m pe orizontala fata de pozitia ajutajului.
Aprinderea gazului se faca cu o facla avind tija cu lumgimea de minimum 1,5 m.
Stingerea incepe dupa 30 s de la aprindere.
Testul se considera reusit daca dupa stingere focarul nu se reaprinde.
Focarul de tip D.Standul si determinarile se realizeaza in conditii speciale,tinind seama de natura metalelor si modul
in care urmeaza a se face interventia.
Posibilitatea de folosire a echipamentului electric sub tensiune.Standul de incercare consta dintr-o placa metalica cu
suprafata de 1 m patrat,sustinuta prin izolatori,conectata la un transformator care permite stabilirea unei tensiuni alternative
de 35 kV cu frecventa de 50 Hz,intre plasa si pamint.Impedanta circuitului trebuie sa fie astfel,incit atunci cind secundarul
transformatorului este scurtcircuitat si primarul alimentat la o tensiune egala cu 10% din tensiunea normala de
alimentare,curentul secundar sa fie cel putin egal cu 0,1 mA.
Stingatorul este fixat pe un suport izolat si dispus astfel incit ajutajul de refulare sau orificiul difuzorului
(tromblonului) sa fie la o distanta de 1 m de placa metalica,fiind dirijat catre centrul acestuia.
Stingatorul se considerea corespunzator pentru a fi folosit la stingerea incendiilor la care exista pericol de
electrocutare,daca valoarea curentului de conductie electrica masurat intre partea metalica a stingatorului (recipient sau duza
de refulare) si pamint,in momentul refularii substantei de stingere ,nu depasete 0,5 mA.
Determinarea capacitatii de stingere a stingatoarelor se realizeaza in laboratoare autorizate,de personal calificat si
echipat corespuzator.

8.VERIFICAR