1.Oxidarea pag.21
2.Arderea pag.22
3.Aprinderea pag.23
4.Autoaprinderea pag.23
5.Inflamarea pag.24
6.Autoinflamarea pag.25
7.Explozia pag.26
8.Rabufnirea pag.26
9.Substante cu actiune reciproca pag.26
1.Hidrogenul pag.37
2.Oxigenul pag.37
3.Metanul pag.38
4.Acetilena pag.38
5.Amoniacul pag.38
6.Clorul pag.39
7.Gaze petroliere lichefiate pag.39
Amplasarea instalatiilor electrice in functie de categoriile de medii si protectia echipamentelor electrice pag.58
1.Notiuni privind principalele proprietati fizico-mecanice ale materialelor,conexe modului de comportare la foc pag.76
2.Combustibilitatea si rezistenta la foc a materialelor si elementelor de constructie.Determinarea gradului de rezistenta la foc
al constructiilor pag.83
3.Elemente de compartimentare a constructiilor impotriva incendiilor pag.84
4.Metode pentru determinarea incombustibilitatii,combustibilitatii,propagarii flacarilor,puterii calorice si rezistentei la foc a
materialelor si elementelor de constructii pag.87
5.Ignifugarea materialelor combustibile din lemn si textile utilizate in constructii pag.90
Controlul pentru asigurarea prevenirii si stingerii incendiilor a instalatiilor din constructii pag.113
1.Manometre pag.148
2.Barometre pag.148
3.Debimetre pag.149
1.2.SCOPURI
Scopurile prevenirii incendiilor sunt:
1.3.SFERA DE ACTIVITATE
Sfera de activitate cuprinde intreg teritoriul tarii: personalul incadrat (angajat) in munca,tineretul,copii si ceilalti
cetateni,unitatile economice (industriale,agricole,comerciale,de mica productie,de transport,silvice etc.) si unitatile social-
culturale (proprietatile de stat,cooperatista,participative,particulara,mixta,gospodariile populatiei si celelalte bunuri ale
cetatenilor).
Acestea sunt:
- cunoasterea si indeplinirea indatoririlor si obligatiile legale referitoare la prevenirea is stingerea incendiilor;
- cunoasterea conditiilor generatoare de incendii si a masurilor de preintimpinare a acestora;
- aplicarea principiului autoapararii impotriva incendiilor,tinind seama de specificul unitatilor economice si social-
culturale,localitatilor,precum si de formele de proprietate;
- cuprinderea in munca de prevenire a incendiilor,prin forme si modalitati adecvate,a tuturor
sectoarelor,ramurilor,unitatilor;
- sprijinirea conducerilor administrative in organizarea si desfasurarea activitatii de prevenire si stingere a
incendiilor;
- cresterea nivelului de professionalism si a capacitatii de actiune a organismelor specializate din compartimentul
P.S.I. (comisii de aparare impotriva incendiilor,formatii civile de pompieri,cadre tehnice P.S.I. etc);
- intarirea asociatiilor pompierilor si sporirea aportului acestora in apararea impotriva incendiilor;
- perfectionarea cadrului juridic,normelor si prescriptiilor tehnice de specialitate;
- diversificarea si perfectionarea formelor,cailor si modalitatilor de organizare,desfasurare si coordonare a activitatii
de prevenire si stingere a incendiilor;
- cresterea competentei profesionale si a responsabilitatii cadrelor de pompieri in munca de prevenire si stingere a
incendiilor.
Acestea sunt:
- actiuni preventive de sprijin,indrumare si asistenta tehnica de specialitate;
- control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor;
- activitatea de informare,instruire si educare privind prevenirea si stingerea incendiilor;
- aplicarea masurilor coercitive pentru incalcarile prevederilor legale din domeniul prevenirii si stingerii incendiilor;
- avizarea si autorizarea PSI.
2.2.CONTROLUL TEHNIC DE SPECIALITATE AL ACTIVITATII DE PREVENIRE SI STINGERE A
INCENDIILOR
2.2.1.Obiectivele controlului
Acestea sunt:
- preintimpinarea aparitiei starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu
- depistarea si inlaturarea operative a starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu,precum si a altor
neajunsuri in respectarea normelor;
- asigurarea masurilor pentru stingerea prompta a inceputurilor de incendiu si a incendiilor; limitarea consecintelor
negative ale acestor evenimente si calamitati naturale;
- stabilirea masurilor specifice de siguranta pe timpul inlaturarii efectelor
incendiilor,exploziilor,avariilor,calamitatilor naturale,precum si la reluarea activitatilor economico-sociale perturbate de
aceste evenimente.
Acestea sunt:
- informarea asupra masurilor luate de conducerile administrative si verificarea indeplinirii acestora;
- verificarea modului de organizare si functionare a compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor (comisia
de aparare impotriva incendiilor,formatia civila,cadrele tehnice P.S.I. etc),indrumarea si sprijinirea acestuia in indeplinirea
atributiilor si sarcinilor specifice;
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor si stabilirea de masuri pentru inlaturarea starilor
de pericol,cauzelor potentiale de incendiu si altor neajunsuri constatate,precum si pentru imbunatatirea muncii de prevenire si
stingere a incendiilor;
- sprijinirea activitatii de informare,instruire si educare privind prevenirea si stingerea incendiilor;
- acordarea asistentei tehnice de specialitate;
- finalizarea controlului tehnic de specialitate.
Acestea sunt:
- principiul consensului si unitati de actiune;
- principiul prioritatii in desfasurarea controlului;
- principiul flexibilitatii;
- principiul economiei de personal;
- principiul dialogului deschis si asigurarii unui climat psihologic normal.
2.2.4.Metode de control
Acestea sunt:
- controale complexe;
- controale commune sau mixte;
- controale colective individuale de fond;
- controale tematice,de verificare,operative si prin sondaj;
- controale statistico-matematice.
Acestea sunt:
- controlul sau inspectia la fata locului;
- verificari;
- observatii;
- investigatii;
- analiza si compararea unor date;
- sondaje;
- rapoarte sau informari.
Acestea sunt:
- inlaturarea operative a starilor de pericol,cauzelor potentiale de incendiu si a altor nereguli constatate;
- dezbaterea constatarilor si concluziilor;
- informari,rapoarte sau sesizari asupra rezultatelor controlului;
- valorificarea constatarilor in cadrul actiunilor de informare,instruire si educare;
- intocmirea documentelor de control tehnic de specialitate (proces-verbale,note de control,sinteze,informari,rapoate
etc.) si prezentarea acestora in drept.
2.3.ACTIVITATEA DE INFORMARE,INSTRUIRE SI EDUCARE PRIVIND PREVENIREA SI STINGEREA
INCENDIILOR
Autoapararea impotriva incendiilor pe locurile de munca se organizeaza diferentiat,in raport cu pericolul de incendiu
si explozie existent si cu complexitatea instalatiilor,masinilor,utilajelor si proceselor tehnologice care se desfasoara pe
locurile de munca respective.
In principiu,organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca cuprinde:
- obligatia si sarcinile personalului incadrat in munca,rezultate din prevederile legale;
- regulile si masurile de autoaparare impotriva incendiilor specifice locului de munca;
- mijloace de alarmare si anuntare a fortelor stabilite sa participe la stingerea incendiilor;
- dotarea locului de munca cu mjiloace de prevenire si stingere a incendiilor;
- organizarea evacuarii persoanelor si bunurilor in caz de incendiu;
- organizarea interventiei,precizind sarcinile si raspunderile care revin echipei de prevenire si stingere a
incendiilor,precum si operariile ce trebuie executate (in ordine cronologica);
- schita (schema) locului de munca pe care se marcheaza modul de amplasare a utilajelor si bunurilor,traseele de
evacuare,dispozitivul de interventie in caz de incendiu cu mijloacele din dotare.
La instalatiile tehnologice complexe cu grad ridicat de pericol de incendiu si explozie se intocmesc,de regula,si
instructiuni de prevenire si stingere a incendiilor.
Pentru salile aglomerate si a cladirilor cu aglomerari de persoane se intocmesc planuri de evacuare in caz de
incendiu,in mod diferentiat,functie de tipul si destinatia constructiei,numarul maxim de persoane care se pot afla in aceasta si
de posibilitatile de evacuare.Planurile se afiseaza in locurile vizibile pe caile de acces.
Pregatirea personalului incadrat in munca se asigura prin instructajul de prevenire si stingere a incendiilor,cu
caracter practic-aplicativ,care cuprinde urmatoarele forme (faze):
- instructajul introductiv general (executat de cabinetele P.S.I. sau la sediul formatiei civile de pompieri);
- instructajul periodic si testari;
- instructajul la intrarea in schimbul de lucru;
- instructajul special pentru lucrari periculoase.
Pe locurile de munca se afiseaza inscriptii,afise,panouri,fotomontaje si alte mijloace vizuale de popularizare a
regulilor si masurilor de prevenire si stingere a incendiilor,combaterea cauzelor de incendiu.
In cadrul autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca se reglemeteaza predarea si primirea schimbului,se
organizeaza corespuzator lucrul,se asigura supravegherea,controlul si autocontrolul si se iau masuri pentru intarirea ordinii si
disciplinei in munca.
1.1.UNITATI FUNDAMENTALE
s
Marimea Denumirea Simbolul Transformarile vizuale
Lungime Metru m 1m=10dm=100cm=1000mm
1tol=0,0254m=25,4mm
1km=1000m
Masa Kilogram kg 1kg=10hg=100dag=1000g
1g=10dg=100cg=1000mg
1t=1000kg;1chintal=100kg
Timp secunda s 1h=60min=3600s
1s=1000 ms
Intesitatea curentului electric Amper A
Temperatura termodinamica Kelvin K 1 A=1000mA
Intesitatea luminoasa Candela cd
Multiplii Denumirea deca hecto kilo mega giga tera peta exa
Simbolul da h k m g t p e
10n∙UM 101 102 103 106 1012 1015 1018
Submultiplii Denumirea deci centi mili micro nano pico femto atto
Simbolul d c m µ n p f a
10-n∙UM 10-1 10-2 10-3 10-6 10-9 10-12 10-16 10-18
2.1.PIETRE NATURALE
Andezit,granit,sienit,calcar compact si cristalin
(marmura) 2800
Tufuri vulcanice 1800
Bazalt,diorit 3000
Gresii 2600
Calcar poros,chochilifer 2300
Travertin 2400
2.2.LEMN
2.3.METALE
Alama 8500
Aluminiu 2700
Arama laminate 8900
Bronz 8500
Cositor (laminat) 7400
Duraluminiu 2800
Fonta 7250
Otel 7850
Plumb 11400
Zinc 7000
2.4.ZIDARII,BETOANE SI PLACI PENTRU PERETI
Argila,lut,pamint 1800
Asfalt 2200
Bitum 1100
Ciment in vrac 1250
Ciment in saci 1400
Moloz cu sfarimaturi de caramida 1400
Nisip uscat 1600
Nisip umed 1800
Piatra concasata 1700
Pietris umed 1900
Placi de sticla,geamuri 2600
Pietris uscat 1700
Var nestins in bulgari 1000
Vata de sticla 100
Var pasta 1400
2.6.COMBUSTIBILI
Acetona 791
Acid acetic pur 10531
Acid azotic 1502
Acid clorhidric 908
Acid carbonic 9601
Alcool metilic 792
Acid sulfuric 1834
Benzen 878
Benzina usoara 670
Mercur 1354
Motorina Diesel 900
Petrol brut 800
Sulfura de carbon 1263
Eter 655
Gudron 1050
Tetraclorura de carbon 1595
Toluen 866
Uleiuri lubrefiante 930
3.ARII SI VOLUME
3.1.ARII
3.2.VOLUME
4.1.CALDURA
Sarcina termica:
SQ=n
∑Qi∙Mi [MJ];
i=1
p-p0=β∆t;p=p0(1+β∆t) [at];
p0
p – presiunea gazului sub influenta cresterii temperaturii [at];
p0 – presiunea normala [at];
β= 1 grd-1;
273,15
∆t – diferenta dintre temperatura degajata prin incalzire si temperatura normala (15°C),[°C].
Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate,presiunea inferioara din butelia cu
gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile.
Din aceasta cauza,recipientele se incarca pina la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz.
Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a butelii cu diferite gaze lichefiate.In tabelul
III.4.4.1. sunt aratate valorile de limita de incarcare exprimate in kg gaze per litru de capacitate a buteliei.
Tabelul III.4.4.1.
4.2.NOTIUNI DE MECANICA
Notatii:
S – spatial [m3]; G – greutatea [kg];
h – inaltimea [m]; m – masa [kg];
v – viteza [m/s]; F – forta [N];
r – raza [m]; Fc – forta centrifuga;
t – timpul [s]; W – energie cinetica [J];
a – acceleratia [m/s²]; g – acceleratia paminteasca = 9,81 m/s²
Formule generale:
F=ma; G=mg; Fc = mv²; W= mv² .
r 2
Miscarea rectilinie uniforma:
S=vt; v=S; t =S .
t a
Miscarea rectilinie uniforma accelerate:
S=at²; v=at; S=v²; v=√2as.
2 2a
Caderea libera a corpurilor:
H=g²; v=gt; h=v²; v=√2gh .
2 2g
4.4.CHIMIE
Calculul limitelor de explozie in functie de presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei
inferioare si superioare de explozie:
Linf = P1∙100 ; Lsup = P2 ∙ 100 ;
P P
Linf; Lsup – limitele inferioare si superioare de explozie;
P1; P2 – presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei si superioare de temperatur [at];
P – presiunea atmosferica [at].
Transformarea concentratiilor:
Cvolum = Cg ∙ 6,236T ;
Mp
Cvolum – concentratia in volum [%];
Cg – concentratia [g/m3];
T – temperatura absoluta [K];
M – greutatea moleculara;
P – presiunea atmosferica [mm col Hg];
Cg = Cvolum ∙ Mp .
6,236T
Formulele sunt valabile si cind concentratiile sunt exprimate in mg/m3,dat fiind ca 1g/m3 = 1 mg/l.
Presiunea de explozie:
Pex =P0Tex ∙ m ;
To n
Pex – presiunea de explozie [N/m²];
Po – presiunea initiala [N/m²];
Tex – temperatura de explozie [K];
T0 – temperatura intiala [K];
m – numarul de volume molare dupa explozie;
n – numarul de volume molare inainte de explozie.
4.5.HIDRAULICA
Debitul de apa:
Q=AV=πD²∙V;
4
Q – debitul de apa care trece prin conducta [l/s];
V – viteza apei in conducta [m/s];
A – sectiunea conductei [m²];
D – diametrul conductei [m].
Q=μ∙πD²∙√2gH;
4
Q – debitul [l/min];
D – diametrul sectiunii [m];
g – 9,81 m/s=acceleratia gravitatiei;
H – presiunea in sectiune [mH2O];
μ – 0,98-1;
Q=D2∙V (formula simpla);
2
Q – debitul de apa [l/s];
D – diametrul conductei sau furtunului [tol];
V – viteza medie de curgere a apei [m/s].
Suprafata incendiata:
1)Propagare circulara: Ai=π[V(Td1+Tloc]² [m²];
2)Propagare unilaterala: Ai=aV(Td1+Tloc) [m²];
3)Propagare unghiulara Ai=0,5x (VTd1+Tloc) [m²];
x – unghiul sub care se propaga incendiul [rad].
Numarul de generatoare:
Ng=qs .
qgs
Cantitatea de apa necesara racirii:
• Pentru rezervorul incendiat:
Qrt=PqrT [l].
• Pentru racirea rezervoarelor vecine:
Qrv=P1+P2+…+Pn ∙ qrt.
2
Numarul de tevi pentru racire:
Ntr=Qr .
qt
Notatii:
qs – debitul de solutie spumanta [l/s];
is – intensitatea de stingere [l/s∙m²];
A – aria sectiunii orizontale incendiata [m²];
L – circumferinta rezervorului [m];
Tr – timpul de functionare [min];
qa – debitul de apa pentru stingere [l/s];
qr – debitul de apa pentru racire [l/s];
Qa – cantitatea de apa pentru stingerea unui incendiu [l];
Ng – numarul de generatoare;
qs – debitul de apa (solutie spumanta),[l/s]
qsg – debitul de apa pentru un generator [l/s];
Qri – cantitatea de apa necesara racirii [l]
qr – cantitatea de apa necesara racirii pe ml din circumferinta (0,5 l/s);
T – timpul calculat pentru stingere [min];
P1+P2+…+Pn – jumatate din circumferinta rezervoarelor vecine celui incendiat;
2
qt – debitul unei tevi [l/s].
Alimentarea cu apa pentru incendiu cu masini de lupta,in functie de distanta maxima pina la care se poate face
alimentarea in releu:
Dmax=B1+B2+…+Bn+C1+C2+…Cn -25m;
n
B1,B2…Bn si C1,C2…Cn – lungimea de furtun de tip B1,respectiv C,existenta pe masini;
n – numarul de masini;
25 – lungimea de furtun pentru coturi la o masina.
Alimentarea in naveta:
Dmin= B1+B2+ C1+C2 – 50 [m];
2
Dmax= tmax(n-1) – 1 ∙ v [m];
2
2D +t
n=v+l;
tmax
tmax – timpul maxim de lucru pentru o masina in conditiile de debit si presiune cerute [min];
n – numarul masinilor de lupta folosite pentru naveta;
t – timpul necesar de alimentare al unei masini de incendiu [min];
v – viteza de circulatie a masinilor de incendiu [m/min].
1.OXIDAREA
Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza
hidrogen.De exemplu,oxidarea carbonului la dioxid de carbon,a acidului azotos in acid azotic:
Reactiile de oxidare – reducere se mai numesc reactii oxidante.Substanta in a carei compozitie intra un element care
cedeaza electoni se cheama reductor.Toate moleculele substantelor care intra in reactie si cele rezultate sunt insa neuter din
punct de vedere electric.De aceea,numarul total al electronilor alipiti catre oxidant.Tinand seama de cele mai sus,se considera
oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul,dar care el totusi,a pierdut unul sau mai multi
electroni.De exemplu:
2CuCl+Cl2=2CuCl2
2.ARDEREA
In conditii obisnuite arderea reprezinta un process de oxidare sau de asociere a substantelor combustibile cu
oxigenul din aer insotit de caldura si lumina.
Arderea este o reactie de oxidare rapida a unui substante in prezenta oxigenului din atmosfera cu dezvoltare de
caldura,si in general,insotita de lumina.
Se cunosc insa si substante care ard fara prezenta oxigenului din aer,ca de exemplu acetilena comprimata,clorura de
azot,precum si alte substante compuse.In anumite conditii aceste substante pot exploda cu degajare de caldura si aparitie de
flacari.
Procesul este posibil numai daca sunt intrunite urmatoarele conditii: existenta substantelor si materialelor
combustibile: prezenta substantelor care intretine arderea (oxigen,substanta care cedeaza oxigen); realizarea temperaturii de
aprindere.
Lichidele nu ard ci numai vaporii acestora,care se formeaza dup ace se depaseste temperature de inflamabilitate.
Materialele combustibile solide se aprind si ard in general,mult mai greu decit lichidele si gazele
combustibile,deoarece pentru aprinderea lor este nevoie de un aport mare de caldura din exterior,degajarea substantelor
combustibile volatile prin distilare facindu-se mai incet.
Cel mai important efect fizic produs in urma arderii este temperatura care creste pe masura ce arderea se
intensifica.Deseori cresterea temperaturii substantelor combustibile determina schimbarea starii de agregare a acestora.Fara
aceste schimbari nu este posibila arderea.De aceea,inainte de ardere corpurile solide se transforma in stare lichida si gazoasa
sau numai gazoasa.
Procesul de ardere pentru materialele si substantele combustibile,solide,lichide si gazoase se desfasoara la fel si se
produce in “trei faze”: oxidarea aprinderea si arderea propriu-zisa.
Datorita oxidarii gazelor si vaporilor,caldura se acumuleaza in mod continuu,fapt care conduce la marirea vitezei
reactiilor,la aprinderea materialului si aparitia flacarilor.
La baza concenptiilor actuale despre mecanismul reactiilor de ardere se afla teoria reactiilor in lant.
Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi,care in urma reactiei cu alte
molecule formeaza radicali noi,ce reactioneaza la rindul lor cu moleculele neutre.
Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere al hidrogenului:
H2+O2=2OH
H2+M*=2H+M } Nasterea lantului.
O2+O2=O3+O
H+O2=OH+O }
O+H2=OH+H } Ramificatia lantului.
H+O2+M=H2O+M Intreruperea in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ.
Temperatura de ardere se poate defini prin temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid arde pina la
epuizare.
Temperatura teoretica de ardere corespunde unei arderi fara pierderi de caldura in exterior si este mai ridicata decit
temperatura reala de ardere.
Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor sunt direct influentate de puterea calorifica a materialului combustibil
care arde,de cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat,precum si de modul cum se produce arderea.
Viteza de ardere reprezinta cantitatea de combustibil care se consuma prin ardere,in unitatea de timp si suprafata.
Din punct de vedere ar tipului de reactie se deosebesc arderi complete si incomplete.Astfel:
Arderea completa se produce numai atunci cind substanta arde complet,existind o cantitate suficienta de oxigen
pentru procesul de oxidare.Ca produsi de ardere rezulta dioxid de carbon,vapori de apa si bioxid de carbon.
Arderea incompleta are loc cind substanta combustibila nu arde in intregime,deoarece nu are la dispozitie intreaga
cantitate de oxigen.Ca produsi ai arderii rezulta oxid de carbon,alcool,vapori de apa si compusi organici complecsi.
Din punct de vedere al posibilitatilor de percepere,arderea se poate clasifica in:
1)Ardere cu flacara,care este o combustie in faza gazoasa cu emisie de lumina – cea mai des intilnita.
2)Ardere cu incandescenta – combustia fara flacara a unui material combustibil,cu emisie de lumina vizibila la
suprafata acestuia.
3)Arderea mocnita – combustia unui material fara emisie de lumina vizibila,adesea pusa in evidenta de fum si de
cresterea temperaturii.
Din punct de vedere al propagarii flacarii,arderea poate fi:
1)Arderea uniforma (deflagratie),care se propaga cu viteza relativ redusa (de la citva centimetri ep secunda la 1m/s).
Se caracterizeaza printr-o transmitere de caldura in mod uniform,de la stratul care arde la stratul care arde la stratul
vecin.Arderile uniforme au loc,in general in spatii deschise,unde accesul oxigenului spre zona de ardere se face in mod
constant.
2)Ardere rapida (detonatie),care are loc,in general in spatii inchise,unde se dezvolta cu viteze supersonice (1-4
km/s),propagarea flacarilor fiind insotia de o unda de compresiune care inainteaza,in functie de substanta care arde,cu aceeasi
viteza pe o distanta pina 1m,ca apoi datorita arderii si dilatarii produselor de ardere,propagarea sa se accelereze.
3.APRINDEREA
Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cind substanta sau materialul combustibil vine in contact cu o sursa
externa de aprindere in prezenta oxigenului din aer,fie datorita unei surse de caldura interna.
Ca surse externe de aprindere se pot aminti: focul deschis,radiatia termica,scinteile mecanice si
electrice,scurtcircuitele etc.
Aprinderea unei substante combustibile se produce numai in faza gazoasa si cu atit mai usor,cu cit emanarea de
vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa.
Temperatura de aprindere este cea mai scazuta temperatura la care o substanta combustibila aflata in prezenta aerului
sau oxigenului trebuie incalzita pentru ca arderea sa se continue de la sine,fara incalzire ulterioara.
Aprinderea materialelor solide este in functie de sursa de aprindere,de compozitia chimica,de greutatea
specifica,gradul de impurificare etc.(tabelul IV.3.1).
Tabelul IV.3.1
4.AUTOAPRINDEREA
Substantele care au tendinta spre autoaprindere trec mai intii prin procesul de autoincalzire,care se produce datorita
unor procese chimce sau biologice care au loc in insasi masa substantelor respective.Deci caldura necesara autoincalzirii si
autoaprinderii rezulta din reactiile chimice si biologice produse in masa substantelor combustibile respective.
Autoaprinderea se defineste ca declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii,deci fara
interventia unei surse exterioare de aprindere; caldura care rezulta se datoreste reactiei chimice sau biologice care are loc in
masa substantei respective.
Autoaprinderea de natura chimica se poate produce in substantele care au capacitatea de combinare cu oxigenul die
aer,cu umiditatea atmosferica sau cu alte substante.
Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile,care,in afara procesului chimic sunt
supuse si influentei unor factori de natura fizica cum ar fi de exemplu,suprafata specifica,evacuarea insuficienta a caldurii din
interior si existenta unor impuritati.
Autoaprinderea de natura biologica se produce la acele corpuri combustibile predispuse activitatii vitale a
microorganesmelor.Caldura care se dezvolta se datoreste transformarilor de materie,actiunii
microorganismelor,transformarilor chimice prin intermediul enzimelor (fermentilor).
In prima faza se produce,sub actiunea microorganismelor,o degajare de dioxid de carbon si hidrogen,concomitent cu
ridicarea temperaturii pina la 50 – 55˚C.Peste aceasta temperatura procesul biologic trebuie supravegheat,deoarece exista
posibilitatea trecerii in autoaprindere.Pina la 500˚C are loc faza de carbonizare,de distrugere a celulelor,iar apa si produsele
volatile incep sa se distileze.La 140-150˚C se produce innegrirea corpurilor combustibile,procesul de autoaprindere se
intensifica,in final producindu-se autoaprinderea.
In tabelul IV.4.1 se arata principalele substante care au tendinta spre autoaprindere.
Tabelul IV.4.1
5.INFLAMAREA
Inflamarea este arderea rapida a unui amestec de vapori proveniti dintr-un lichid combustibil.
Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze la suprafata lichidului de amestec combustibil de
vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere.
Temperatura de inflamabilitate reprezinta temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu
aerul deasupra acestui lichid,un amestec de o anumita concentratie care se aprinde in contact cu o sursa de aprindere
(flacara,corp incandescent,scintei electrice,scintei mecanice etc.).
Temperatura de inflamabilitate creste in raport direct cu marirea temperaturii de fierbere si invers proportional cu
presiunea vaporilor de lichid.In general,temperatura de inflamabilitate este mai scazuta decit cea de aprindere.
Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de baza care poate fi folosit cu operativitate pentru indicarea
cu aproximatie a conditiilor de temperatura in care o substanta combustibila prezinta pericol de incendiu.Aceasta temperatura
se ia in considerare la clasificarea proceselor tehnologice,a incaperilor si instalatiilor dupa gradul de pericol de incendiu.
In anexa 1 sunt date temperaturile de inflamabilitate a principalelor substante chimice cu pericol de incendiu si
explozie.
6.AUTOINFLAMAREA
Prin autoinflamare se intelege aprinderea vaporilor unui lichid combustibil,fara ca acestia sa vina in contact cu sursa
de aprindere (foc deschis,scintei,corp incandescent etc.) insuficienta numai prezenta aerului.
Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de
autoinflamare.
Temperatura de autoinflamare este temperatura minima pina la care este necesar sa se incalzeasca o substanta
combustibila,pentru a se putea produce aprinderea amestecului de vapori-aer,fara a veni in contact cu o sursa de aprindere.
7.EXPLOZIA
Este un proces de ardere foarte rapida si violenta a amestecurilor explozive,care se produce in fractiuni de
secunda,cu degajare de caldura,lumina si care genereaza presiuni mari.
Se pot declansa:
- explozii produse de energia eliberata in urma unei oxidari rapide (arderea unui amestec de vapori de substante
combustibile cu aerul);
- explozii produse datorita descompunerii rapide a unor compusi chimici (descompunerea azotatului de amoniu);
- explozii rezultate din eliberarea brusca a energiei degajate prin fuziune,sau fisiune nucleara (bomba atomica si cu
hidroger);
- explozii produse datorita polimerizarii necontrolate cu eliberarea rapida de energie.
In raport cu vitelezele de ardere (reactii) si de descompunere a amestecurilor explozive se deosebesc:
1) Deflagratia: reactiei chimica pe timpul careia viteza de ardere este de citva centimetrii pe secunda – arderea se
produce din aproape.
2) Explozia propri-zisa: se produce atunci cind amestecul de substanta combustibila –aer existat intr-un spatiu inchis
(incapere,recipient are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere,viteza de aprindere fiind de 10-100
m/s.
3) Detonatia: explozia produsa,in general,in tevi cu diametre si lungimi suficient de mari,la care viteza de propagare
a flacarii,este cuprinsa intre 1000-4000 m/s,caracterizata si prin aparitia undei de soc.
Limita inferioara de explozie (aprindere) este concentratia maxima a vaporilor,gazelor si prafurilor combustibile cu
aerul, la care se poate produce explozia.
Intervalul de explozie este zona dintre limita inferioara si superioara de explozie.El are un rol determinat in
stabilitarea pericolelor de incendiu si de explozie ale lichidelor,gazelor si prafurilor combustibile.Sub limita
inferioara,explozia nu poate avea loc din cauza excesului de aer,iar peste cea superioara din lipsa de aer,amestecul fiind prea
bogat in substanta combustibila.
8.RABUFNIREA
Poate fi considerata ca un efect limita al exploziei,adica constituie o ardere cu viteza de cel putin citva metri pe
secunda.
Presiunea care se formeaza la rabufnire nu este prea mare; ea dureaza in schimb ceva mai mult,dind posibilitatea
reconstituirii locului exact al locului exact al initierii aprinderii.
Rabufniri se pot produce si in focarele cazanelor si chiar in unele spatii in care se gasesc amestecuri explozive
In tabelul IV.9.1 se arata o serie de substante care la venirea in contact prezinta pericol de incendi si explozie.
Tabelul IV.9.1
Substante chimice care venind in contact prezinta pericol de incendiu sau de explozie
Substanta chimica Substanta chimica care determina aprinderea sau explozia (cu care Factori care
reactioneaza) influenteaza
Acetat de amil Oxigen,aer Scintei
Acetilena Clor,brom,cupru,fluor,argint,mercur Lumina solara
Acetona Perhidrol,aer Reactie
Acid acetic Acid cromic,acid azotic,etilenglicol,acid percloric,peroxizi,permanganti Reactie
Acid azotic (concentrat) Acid acetic,anilina,acid cromic,acid cianhidric,hidrogen sulfurat,lichide si
gaze combustibile,substante combustibile Contact
Acid cianhidric Acid azotic Contact
Acid cromic Acid acetic,naftalina,camfor,glicerina,terebentina,alcool,lichide
combustibile,substante organice Contact
Acid oxalic Mercur,argint Reactie
Acid percloric Anhidrida acetica,bismut,alcool,hirtie,lemn Contact
Acid sulfuric Clorat de potasiu,perclorat de potasiu,permanganat,compusi de metale
usoare Reactie
Alcool etilic Acid hipocloros Reactie
Alcool metilic Aer Scintei
Aldehida formica Peroxid de sodiu Reactie
Aluminiu praf Oxigen,aer Scintei
Amoniac Mercur (de exemplu in manometru),clor,iod,brom,acid fluorhidric anhidru Reactie
Anilina Acid azotic,apa oxigenata Scintei
Apa oxigenata Cupru,crom,fier,numeroase metale sau saruri ale
acestora,alcooli,acetona,substante organice,anilina,nitrometan,toate
lichidele combustibile,substante combustibile Reactie
Argint Acetilena,acid fulminic,compusi amoniacali,acid oxalic,acid tartic Contact
Reactie
Azotat de amoniu Acizi,pulberi metalice,lichide combustibile,clorati,azotati,sulfuri,produse
combustibile organice in stare de pulverizare Reactie
Benzidina Clorura de var Reactie
Benzina si benzen Acid hipocloros,oxigen Reactie
Bioxid de bariu Alcool etilic si metilic,acid acetic,anhidrida acetica,baze,aldehide,sulfura
de carbon,glicerina,etilenglicol,acetat de metil Contact
Brom Aceleasi substante ca la clor Reactie
Camfor Oxigen,aer Scintei
Carbune activ Hipoclorit de calciu si toti oxidantii Contact
Reactie
Carbura de calciu Apa Reactie
Scintei
Bioxid de clor Amoniac,fosfuri,hidrogen sulfurat,metan Contact
Carbune praf Protoxid de azot,acid azotic concentrat Reactie
Celuloid Acid azotic Incalzire
Clor Acetilena,butan,metan,propan (sau alte gaze
petroliere),hidrogen,terebentina,benzen,metale fin pulverizate Reactie
Clorati Saruri de amoniu,acizi,pulberi metalice,sulfuri,produse organice fin Contact
pulverizate Reactie
Clorat de potasiu Acid sulfuric si alti acizi Reactie
Cupru Acetilena,apa oxigenata Reactie
Eter etilic Oxigen,acid hipocloros,clor Reactie
Etilena Clor Scintei
Fluor Hidrogen Reactie
Fluorina Trebuie izolata de toate celelalte produse Contact
Fosfor alb Oxidanti,sulf Reactie
Hidrocarburi Fluor,clor,brom,acid cromic,bioxid de bariu Contact
(butan,propan,benzen,tereben-
tina)
Hidrogen Clor Lumina solara
Hidrogen sulfurat Acid azotic,peroxizi,gaze oxidante Reactie
Hidroperoxid de cumen Acizi organici sau minerali Reactie
Iod Acetilena,amoniac gazos si solutie,hidrogen Reactie
Lichide combustibile Azotat de amonic,acid cromic,apa oxigenata,acid azotic,bioxid de bariu
(oxilit) si halogeni Contact
Mercur Acetilena,amoniac,acid fulminic Contact
Metale sub forma de pulbere Tetraclorura de carbon sau alte hidrocarburi clorurate,dioxid de carbon si
(aluminiu,magneziu,sodiu,pota- halogeni
siu) Contact
Metan Peroxizi,acizi puternici Reactie
Naftalina (vapori) Aer,oxigen Scintei
Oxid de carbon Oxigen,aer Scintei
Perclorat de potasiu Acid sulfuric si alti acizi Reactie
Perhidrol Substante organice,praf metalic Reactie
Permanganat de potasiu Glicerina,etilenglicol,benzaldehida,acid sulfuric,petrol lampant Reactie
Potasiu metalic Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa Reactie
Sodiu Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa Reactie
Sulfura de carbon Peroxizi Reactie
Zinc-pulbere Aer scintei
Incendiul este o ardere intiala de o cauza definita,cu sau fara voia omului,scapata de sub control,care distruge
bunurile materiale,pune in pericol viata persoanelor si a animalelor pentru a carei intrerupere este necesar sa se foloseasca
metode,procedee,mijloace si substante de stingere.
Orice incendiu este insotit de fenomene chimice si fizice cum sunt de exemplu: reactii chimice care se produc pe
timpul arderii,degajarea sau transferul de caldura,producerea de flacari,separarea si raspindirea produselor arderii,producerea
schimbului de gaze.Aceste fenomene pe timpul incendiului nu se produc separat si rigid,ci sunt strins legate intre
ele,desfasurindu-se pe baza legilor chimiei si fizicii,specifice fenomenelor respective.
1.VITEZA DE ARDERE
Se defineste ca fiind viteza cu care se produc descompunerile si combinarile cu oxigen in masa unei substante
combustibile sau prin pierderea totala de material combustibil determinata de cantitatea de caldura eliberata in unitatea de
timp.
Viteza de ardere depinde de: temperatura la care are loc prima reactie; compozitia chimica; umiditatea substantei sau
materialului combustibil; curentii de aer; presiunea atmosferica; raportul dintre suprafata libera a combustibilului si volumul
lui; prezenta catalizatorilor la gaze si lichide si concentratia acestora.
Viteza de ardere a materialelor combustibile poate fi liniara,in raport de masa sau de volum.Astfel:
1)Viteza de ardere pentru substante lichide:
V1=h/tard
Tabelul V.1.1
Valori orientative pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale si substante combustibile.
Tabelul V.2.1
Produsele de ardere si de descompunere care rezulta pe timpul incendiului sunt,in general,parti componente ale
fumului,flacari si o serie de gaze ca produse de ardere.
Prin caracteristicile fumului se poate stabili natura substantelor care ard (tabelul V.2.2).
Compozitia fumului prezinta mare importanta in cazul incendiilor izbucnite in interior.Valoarea aproximativa a
acesteia se arata in tabelul V.2.3.
Restul volumului din incapere este umplut cu azot,vapori de apa si alte substante gazoase.
Fumul si produsele de ardere au actiune toxita asupra omului.
Efectul fiziologic cauzat asupra omului de citeva gaze si vapori este redat in tabelul V.2.4.
Tabelul V.2.2
Tabelul V.2.3
Tabelul V.2.4
Denumirea Letal in inspiratie peste 5-13 min Periculos (toxic) in inspiratie Suportabil la inspiratie peste 0,5-
substantelor peste 0,5-1 h 1,6 h
Propagarea incendiului depinde de: compozitia chimica si viteza de ardere a materialului aprins; temperatura
mediului inconjurator; curentii de aer din atmosfera sau de cei care se formeaza; sarcina termica; sursa potentiala de
aprindere; obstacolele intilnite in cale (pereti antifoc etc.)
Hotaritor in propagarea incendiului sunt: viteza de ardere si alimentarea cu aer.
Propagarea incendiului se produce in plan orizontal si in plan vertical,marimea si temperatura flacarilor avind un rol
important.
Temperaturile in functie de unele proveniente se arata in tabelul V.3.1.
Tabelul V.3.1.
Inaltimea flacarilor:
1)La rezervoarele cu lichide combustibile incendiate:
Hflc=2D [m].
2)La rezervoarele cu gaze lichefiate incendiate
Hflc=16Q0,4 [m];
Hflc – inaltimea flacarii [m];
D – diametrul rezervorului incendiat;
Q – debitul de gaz lichefiat [kg/s].
Viteza de propagare a incendiului pentru citeva materiale si substante combustibile se arat in tabelul V.3.2.
Tabelul V.3.2
Schimbul de gaze pe timpul incendiului consta in miscarea unor mase de gaze ca rezultat al procesului de ardere:
produsele arderii si a decompunerii termice gazoase si calde circula din zona de ardere spre aerul atmosferic si acesta spre
zona de ardere.Accesul aerului catre zona de ardere determina viteza de ardere si,in consecinta formarea produselor de
ardere.Deseori vitezele curentului ascendent sunt atit de mari,incit se ridica in aer nu numai particulele materialelor aprinse
(scintei),ci si bucati din materialele care ard,formindu-se un fel de virtejuri de foc.Intr-un asemenea caz,materialele aprinse
ridicate in aer pierd din viteza de miscare ascensionala si sub influenta gravitatiei cad pe sol,favorizind aparitia unor noi
focare de incendiu.
Indicatorul esential pentru schimbul de gaze este volumul specific al maselor care participa la circulatie intr-o unitate
de timp si care depinde de volumul de aer participant la ardere si volumul produselor arderii:
Vsg=AiVam;
Vsg – volumul specific al schimbului de gaze [m3/min];
Ai – suprafata incendiului [m²];
Va – viteza de ardere in raport de masa [kg/m²∙min];
m – cantitatea volumica de gaze la arderea a 1 kg de substanta combustibila [m3/kg].
Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la formarea schimbului de gaze la arderea completa a 1 kg de
material combustibil se arata in tabelul V.3.3.
Tabelul V.3.3
Datele din tabelul V.3.3 sunt stabilite la temperatura de 0˚C si presiunea de 760 mm Hg.
Citeva concluzii:
- la cresterea umiditatii materialelor combustibile,schimbul de gaze se micsoreaza;
- volumul produselor gazoase degajate pe timpul arderii este intotdeauna mai mare decit volumul aerului atmosferic
care participa la ardere;
- in conditii egale,schimbul de gaze intr-o unitate de timp la arderea produselor petroliere lichide,a cauciucului si a
articolelor de cauciuc este de 2-2,5 ori mai mare decit la arderea lemnului;
- viteza schimbului de gaze,de regula,este mai aproape de zona de ardere;
- viteza schimbului de gaze este intotdeauna mai mare la incendiile exterioare decit la cele interioare;
- la incendiile din spatiul interior schimbul de gaze poate sa aiba o viteza mare in planul golurilor deschise pentru
aspiratie – refulare.
La stingerea incendiilor din spatii mari (hale industriale,depozite de marfuri,blocuri de locuinte etc.) se aplica
principiul ventilarii spatiilor incendiate care consta in luarea tuturor masurilor pentru a evacua caldura,fumul si gazele de
ardere,permitind in acest fel accesul la focar.
Ventilatia spatiilor incendiate se va face numai in prezenta tevilor de refulare.Un accent deosebit se pune pe
folosirea ventilatiei naturale.
Daca caldura,fumul si gazele de ardere nu sunt evacuate la timp,se pot produce:
- propagarea incendiului la partile de sus ale spatiilor neventilate din cauza acumularii caldurii;
- micsorarea vizibilitatii din cauza fumului iritant;
- aparitia efectelor mortale,din cauza gazelor,in special a oxidului de carbon rezultat dintr-o ardere incompleta.
1.PERICOLUL DE INCENDIU
In principiu, o stare de pericol consta dintr-un complex de conditii tehnico-organizatorice in care se afla la un
moment dat un sistem tehnic delimitat spatial si care poate determina scoaterea integrala sau partiala a acestuia din starea
normala,prin evenimente negative (incendiu,explozie,avarie,accident tehnic etc.),avind drept consecinta producerea de
victime omenesti si de distrugere de bunuri materiale.
Prin sistem tehnic se intelege,in general,un ansamblu de elemente,de piese,de aparate,de masini,de instalatii etc.,care
se tun in interdependenta,constituind un intreg organizat,destinat unui anumit scop.
Starea de pericol de incendiu sau de explozie este definita sau determinata de existenta materialelor si substantelor
combustibile care alcatuiesc un sistem inflamabil,de prezenta unor surse de aprindere (energie) si a mijloacelor care le pot
produce,precum si de aparitia unor imprejurari favorizante.
„Sistemul inflamabil” este constituit din natura si cantitatea materialelor si substantelor combustibile,care
inmagazineaza in componenta lor energia chimica,precum si dintr-un agent de oxidare (oxigenul din aer).
Sursa de aprindere contine energia necesara aprinderii materialelor si substantelor combustibile,rapiditatea initierii ei
si modul de manifestare depinzind de puterea energetica a sursei.Cantitatea de energie a sursei trebuie sa fie egala sau
superioara energiei minime de aprindere,mai mare chiar decit energia „sistemului inflamabil”.
Imprejurarile favorizante constau,in principiu,din producerea unor defectiuni in sistemul tehnic,in exploatarea
acestuia fara respectarea instructiunilor de functionare,neglijenta personalului muncitor si aparitia altor factori neprevazuti.
Izbucnirea incendiului este posibila numai atunci cind exista o corelatie in timp si spatiu a conditiilor care conduc la
aparitia acestuia.Determinant este insa sistemul inflamabil si sursa de aprindere.Daca nu sunt indeplinite conditiile,starea de
pericol se prezinta ca un potential ridicat de incendiu sau de explozie,fiind oricind posibil producerea acestora.De fapt,are loc
trecerea energiei unei surse de aprindere asupra „sistemului inflamabil”,ceea ce are ca urmare pregatirea necesara a substantei
combustibile si activarea ei pentru crearea conditiilor de izbucnire a incendiului.
De aceea,starile de pericol trebuie depistate la timp,o atentie prioritara acordindu-se starilor de pericol
iminent,luindu-se toate masurile,pentru imprastierea lor operativa.
Starea de pericol determina in mare masura intensitatea (valoarea) pericolului de incendiu potential.
Pentru aprecierea pericolului de incendiu potential trebuie sa se tina seama de: sarcina termica; conditiile de
vizibilitate in caz de interventie; toxicitatea si cresterea pagubelor datorita degajarii fumului; marimea compartimentelor de
incendiu si posibilitatea de evacuare a cladirii,fumului si de realizare a ventilarii incaperilor; inaltimea incaperilor,respectiv a
cladirii; eventualitatea cresterii valorilor pagubelor datorita degajarii gazelor de ardere ca actiune coroziva,densitatea valorica
pe unitatea de suprafata.
Produsul acestor factori dau pericolul de incendiu potential.
1.3.MASURI DE PROTECTIE
Produsul valorilor care reduc pericolul de incendiu exprima valoarea efectiva de protectie.
Dintre masurile de protectie fac parte:
- masurile normale (regulile generale si normele specifice) de prevenire si stingere a incendiilor;
- masuri speciale (instalatii de semnalizare si stingere a incendiilor,mijloacele de legatura cu unitatile de
interventie,dotarea pompierilor,ignifugarea elementelor de constructie);
- asigurarea unei anumite rezistente la foc a cladirilor.
Rezistenta la foc se bazeaza pe 3 elemente: stabilitate,izolatie termica si etanseitate la flacari.Ar trebui sa se tina
seama si de un al patrulea element: etanseitatea la fum.
Se apreciaza ca cele mai eficiente masuri de protectie contra incendiilor sunt cele construite (inclusiv cele referitoare
la instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor).
1.4.PERICOLUL DE INCENDIU
Acesta s-ar putea defini ca raportul dintre pericolul potential si masurile de protectie.Astfel:
Pericolul de incendiu=Pericolul potential .
Masurile de protectie
Deci se impune luarea unor astfel de masuri de protectie care sa duca la reducerea sau anihiliarea pericolui potential.
Din cele aratate mai sus,notiunea de pericol de incendiu se refera si la posibilitatea de izbucnire a incendiului,de
propagare si evolutie a acestuia,de intoxicare,de alarmare si interventie la timp,de evacuare si salvare a oamenilor si bunurilor
materiale.
Pericolul de icendiu se poate referi la pericolul pentru cladiri si la pericolul pentru continut.
Pericolul pentru cladiri consta in distrugerea elementelor de constructie,iar pericolul pentru continut se refera la
distrugerea bunurilor materiale din cladire.
Cele doua categorii de pericole sunt strins legate intre ele,deoarece pe de o parte distrugerea unei cladiri,are drept
efect,de regula,si distrugerea continutului acesteia,iar pe de alta parte sarcina termica constituie,deseori,pericolul principal
pentru cladire.Cu toate acestea cele doua pericole pot exista independent unul de altul.
a) Sarcina termica
Sarcina termica Sq constituie cel mai important parametru al pericolului de incendiu:
n
SQ= ∑ QiMi [MJ]
i=1
b) Grupa de combustibilitate
Incombustibile
Combustibile: Clasa C1 – practic neinflamabile
Clasa C2 – dificil inflamabile
Clasa C3 – mediu inflamabile
Clasa C4 – usor inflamabile
Greu combustibile: C1 si C2
c) Indicele de combustibilitate
Pina la 0,1 – incombustibile
Intre 0,1 si 0,5 – greu combustibile
Intre 0,5 si 2,1 – greu inflamabile
Peste 2,1 - combustibile
d) Temperatura de inflamabilitate
e) Temperatura de aprindere
f) Temperatura de autoinflamare
g) Tendinta de autoaprindere
h) Intervalul de explozie
i) Energia minima de aprindere
j) Continutul minim de oxigen pentru explozie
k) Indicele de oxigen
Io=100O2
O2+N2
Prin punct vital vulnerabil la incendiu se intelege zona (sectorul,sectia,instalatia sau alt loc) cu un pericol potential
de incendiu din cadrul unui obiectiv,care ii asigura acestuia functionalitatea principala si indispensabila desfasurarii activitatii
economice sau social-culturale.
Aceasta se apreciaza prin: marimea si insemnatatea consecintelor pe care le pot avea evenimentele in punctul vital;
gradul posibil de distrugere a punctului vital in caz de incendiu,explozie sau avarie urmata de incendiu; posibilitatile existente
prin durata de timp necesara pentru inlocuirea sau preluarea operativa a functionalitatii punctului vital de alte puncte
asemenea; caracterul de unicat al punctului vital.
Acestea se apreciaza prin: pericolul de incendiu prezentat de procesul de productie; cantitatea,natura si proprietatile
materialelor si substantelor utilizate sau depozitate; amplasarea,gradul de rezistenta la foc si modul de comportare a
constructiilor in caz de incendiu sau exploziel; amplasarea si tipul instalatiilor,masinilor,utilajelor si aparatelor utilizate in
activitatea de productie si nivelul de siguranta in functionare; frecventa incendiilor,exploziilor si avariilor ce au avut loc in
punctul vital,respectiv sau in alte puncte similare,pericolul prezentat de vecinatatile punctului vital in caz de
incendiu,explozie sau avarie.
Aceasta se apreciaza prin: sisteme proprii constructiilor si instalatilor tehnologice care asigura acestora functionarea
si exploatarea in conditii de siguranta (alimentare cu energie,protectii electrice,electrostatice si paratrasnete,iluminat de
siguranta,inchideri hidraulice etc.); sisteme specifice de protectie impotriva incendiilor,masuri organizatorice luate de
conducerea obiectivului,comisia de aparare impotriva incendiilor si SPPC pentru apararea punctului vital impotriva
incendiilor.
Organele de conducere ale obiectivului; comisia de aparare impotriva incendiilor; cadrele tehnice speciale incadrate
pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingere a incendiilor; compartimentul de control al instalatiilor;
SPPC; intregul personal muncitor.
Aceste forte trebuie orientate sa puna accent in activitatea lor pe: cunoasterea aprofundata a situatiei in punctele
vitale; supravegherea permanenta a punctelor vitale prin personalul de pe locul de munca sau din compunerea SPPC;
asigurarea dotarii cu instalatii si aparatura speciala de sesizare si semnalizare operativa a unor pericole de incendiu si explozie
cu aparatura de masura si control,si dispozitive care asigura protectia constructiilor si instalatilor si intretinerea acestora in
perfecta stare de functionare; selectionarea si instruirea personalului de deservire a punctelor vitale; asigurarea prompta a
primei interventii si instruierea prin exercitii si aplicatii a SPPC; analizarea de catre conducerea obiectivului si comisia de
aparare impotriva incendiilor a starilor de pericol,a concluziilor si invatamintelor la unele incendii din punctele vitale;
controlul instalatiilor si utilajelor care prezinta pericol de incendiu si explozie din punctele vitale (lunar de catre specialisti si
zilnic de catre SPPC in cadrul activitatii de rond).
Organele tutelare,in baza obligatiilor ce le revin trebuie sa contribuie la asigurarea conditiilor depline de securitate a
punctelor vitale impotriva incendiilor,exploziilor si avariilor.Unitatile de cercetare si proiectare sa fie antrenate la gasirea
unor solutii necesare inlaturarii unor stari de pericol din punctele vitale.
3.2.4.Alte organe care participa direct la asigurarea securitatii in functionare a punctelor vitale
Un aport important in protectia impotriva incendiilor il pot aduce organele specializate de control (ISCIR,protectia
muncii,de distributie a gazelor si energiei electrice etc.).Se pot organiza actiuni si controale comune cu alte organe care au
responsabilitati in domeniu prevenirii si stingerii incendiilor in obiective.
Pe baza criteriilor prezentate mai sus,in obiective se stabilesc puncte vitale vulnerabile la incendiu si
explozie,tinindu-se o stricta evidenta a lor.
Controlul tehnic de specialitate nu difera,in principiu,fata de metodologia generala,insa are unele particularitati,care
vizeaza indeosebi laturile calitative.
Controlul se executa de regula in sensul desfasurarii procesului de productie executandu-se in ordinea:
- verificarea obligatiilor si raspunderilor concrete stabilite,privind prevenirea si stingerea incendiilor,a tuturor
fortelor angrenate in asigurarea protectiei impotriva incendiilor,pe baza prevederilor legale in vigoare;
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor in punctele vitale vulnerabile la
incendiu,urmarindu-se respectarea normelor si la instalatiile tehnologice conexe punctului vital,care ii asigura acesteia
functionarea neintrerupta si in conditii se siguranta;
- organizarea si materializarea in punctul vital al activitatii de dotare cu instalatii,utilaje,aparatura,dispozitive,
echipament si mijloace de prevenire si stingere a incendiilor;
- verificarea modului de organizare si desfasurare a instruirii personalului privind cunoasterea normelor,sarcinilor si
masurilor de prevenire si stingere a incendiilor realizate pe baza tematicii anuale intocmite de comisia de aparare impotriva
incendiilor;
- verificarea masurilor si sarcinilor de interventie in caz de incendiu,explozie,avarie,calamitati naturale si catastrofe
punandu-se un accent deosebit pe modul de alarmare a personalului si anuntarea operativa a evenimentului;
- verificarea ordinei si disciplinei pe locurile de munca din punctul vital,controlandu-se printre altele capacitatea
personalului de a-si indeplini atributiile;
- verificarea modului de organizare,executie si finalizare a controlului periodic,al respectarii normelor de prevenire si
stingere a incendiilor in punctele vitale de catre comisia de aparare impotriva incendiilor,sefii de sectii,ateliere,instalatii si
formatii de lucru,cadrul tehnic special incadrat si SPPC;
- verificarea modului cum se analizeaza situatia prevenirii si stingerii incendiilor din punctele vitale vulnerabile la
incendiu.
In final se va evalua gradul de protectie impotriva incendiilor asigurat in punctul vital,precum si masurile ce trebuie
realizate.
1.HIDROGENUL
Hidrogenul prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie,are limitele de explozie foarte largi,ele fiind
cuprinse intre 4 si 75% hidrogen in aer.In amestec cu aerul,in proportie de 17-60% detoneaza cu usurinta atunci cind vine in
contact cu o sursa de aprindere.
In cazul detonatie unda de soc este extrem de puternica,presiunea creste de aproape 20 de ori in comparatie cu cea
initiala.Daca unda de soc se poate reflecta,presiunea se mareste aproape de 40 de ori.
Arderea hidrogenului in oxigen provoaca o reactie in lant,care se propaga cu viteza ridicata prin radicalii liberi care
se formeaza.
Viteza de propagare depinde de: temperatura,presiune,proportia dintre hidrogen si oxigen,prezenta unor molecule de
gaz inert.
Pentru aprinderea amestecului de hidrogen-aer,la temperatura obisnuita este necesar o sursa de aprindere care sa
initieze reactia in lant.La un amestec de 27-30% hidrogen in aer,aprinderea poate fi initiata de scintei electrice cu energii
foarte reduse (0,019 m/J).
Sub actiunea caldurii,amestecurile de hidrogen-aer se aprind la temperaturi variind intre 400 si 580˚C in functie de
presiune (la presiunea atmosferica aprinderea se produce la 575˚C).
Amestecurile de hidrogen aer mai pot fi aprinse si de undele de soc provocate de explozii sau de orice obiect
puternice incalzit (conductor electric topit).De asemenea,aceste amestecuri se mai pot aprinde si de la unele impuritati solide
(de ex. rugina) existente in jeturi puternice de hidrogen comprimat,precum si de la foc deschis,scinteile de natura mecanica.
Hidrogenul avind cel mai mic volum molecular,poate difuza prin pori foarte mici spre deosebire de alte gaze care nu
au aceasta proprietate.Datorita acestei proprietati,pericolul formarii amestecurilor explozive,hidrogen-aer este intruncatva
redus,deoarece in atmosfera deschisa se risipeste usor.In spatii inchise el se acumuleaza sub plafon.
Din punct de vedere chimic,hidrogenul prezinta o mare afinitate fata de carbon,se poate combina cu acest
element,care exista in compozitia multor oteluri,micsorindu-le din aceasta cauza rezistenta mecanica.
Hidrogenul se transporta comprimat la 150 atm in recipiente de otel.Explozia poate fi favorizata de impurificarea
hidrogenului cu oxigen de coroziunea recipientelor sau de nerespectarea masurilor de prevenire a incendiilor.
Depozitarea hidrogenului in gazometre umede sau uscate se face astfel incit sa nu fie posibila formarea
amestecurilor explozive.
2.OXIGENUL
Oxigenul este unul dintre cele mai active elemente chimice.Are propietatea de a forma foarte usor si energic
combinatii chimice cu toate elementele.Reactiile care se produc in prezenta oxigenului se numesc reactii de oxidare.
Procesele de ardere care au loc in oxigen decurg mult mai energie.De exemplu,daca intr-un vas cu oxigen se
introduce un chibrit in stare de incandescenta,arderea continua cu flacara vie.
Limitele inferioare de explozie ale gazelor combustibile in amestec cu oxigenul sunt mai coborite fata de
amestecurile cu aer.
Uleiurile si grasimile in contact cu oxigenul comprimat se pot autoaprinde.
Combustibilii solizi cu structura poroasa (turba,carbune etc.) daca se imbina cu oxigen lichid produc explozii
puternice atunci cind se aprind in spatii inchise.
Oxigenul se foloseste in industrie pentru obtinerea unor temperaturi ridicate necesare topirii sau taierii unor metale.
Pentru aceasta se arde acetilena sau hidrogen in oxigen.De exemplu,prin ardere acetilenei in oxigen se obtine
temperatura de aproximativ 3500˚C.
Oxigenul se transporta si se foloseste comprimat in recipiente la presiunea de 150 atm.
De retinut,posibilitatea producerii de explozii in compresoarele de oxigen,atunci cand oxigenul comprimat vine in
contact cu uleiul (explozia uleiului).Explozia este cu atat mai puternica,cu cat presiunea si temperatura sunt mai ridicate,deci
oxidarea se face mai intens.
3.METANUL
Metanul se aprinde cu usurinta de la o scanteie sau de la foc deschis.Flacara care ia nastere se propaga cu mare
viteza in masa gazului,fenomenul respectiv producandu-se instantaneu.El are temperatura teoretica de ardere in aer in jur de
2000˚C,dar din cauza pierderilor de caldura in procesul de ardere,aceasta temperatura este mai redusa.
Temperatura de autoaprindere a metanului este de 650˚C in aer si de 556˚C in oxigen.
Metanul nu se combina prin aditie cu nici o substanta.Prin ardere in aer se transforma in dioxid de carbon si apa cu
dezvoltare de 8400 kcal/m3.Prin incalzire la aproximativ 900˚C se descompune in hidrogen si carbon (CH4→C+2H2),iar la
temperaturi mai inalte,in anumite conditii in acetilena si hidrogen.
Un amestec de metan aer explodeaza la aprindere,daca proportia de metan este de 6-16%.Viteza de explozie este de
circa 2300 m/s.El este descompus de clor si de alti halogeni la temperaturi de 300-400˚C in prezenta unor catalizatori
formand produsi de „substitutie”.
Prin arderea incompleta a metanului sau prin disociere se obtine negru de fum,folosit in industria cauciucului
,cernelurilor etc.
Metanul este mai usor ca aerul (densitatea fata de aer 0,55),ceea ce permite o aerisire usoara a spatiilor inchise.
Deoarece metanul nu are miros,pentru a putea fi recunoscut cu usurinta se adauga substante puternic mirositoare ca
de exemplu etilc-mercaptan (16 grame sau 19,1 cm3 de etil-mercaptan la 1000m3 gaz metan).In aceasta situatie o concentratie
de 1% volum in aer poate fi sesizata.
Uneori este folosit drept gaz inert,in lipsa azotului,la unele reactii chimice la care nu este permisa prezenta aerului.In
acest caz se pot produce amestecuri explozive metan-oxigen.
4.ACETILENA
Acetilena este un gaz incolor,combustibil cu miros caracteristic,densitatea in raport cu aerul este de 0,907.Acetilena
este o hidrocarbura nesaturata cu tripla legatura,care se descompune cu usurinta in elementele sale constitutive: carbon si
hidrogen.
Tripla legatura a atomilor de carbon confera acetilenei unele insusiri caracteristice,cea mai importanta fiind
nestabilitatea termodinamica,adica tendinta de descompunere in carbon si hidrogen cu degajare considerabila de caldura 54
kcal/mol,caldura si temperatura de ardere foarte ridicate si o mare capacitate de reactie.
Cele mai multe din reactiile acetilenei sunt reactii de aditie in care moleculele altor substante se alipesc celei de
acetilena.Reactiile sunt exoterme (cu degajare de caldura).
Descompunerea chimica a acetilenei are loc cu dezvoltarea unei mari cantitati de energie (2080 kcal/kg),iar in cazul
unei descompuneri explozive,temperatura ajunge pana la 3000˚C,producandu-se si o crestere a volumului hidrogenului.
Acetilena formeaza cu aerul amestecuri explozive destul de periculoase a caror limite sunt mult mai largi decat a
celorlalte hidrocarburi (limita inferioara este de 3,5% iar cea superioara de 82% volum in aer).Cele mai periculoase sunt
amestecurile care contin intre 7 si 13% volum acetilena.
Efectul exploziilor este deosebit,acesta fiind cu mult mai mare decit in cazul altor hidrocarburi.
In cazul cind exploziile au loc in spatii inchise (rezervoare,conducte,instalatii etc),presiunea ajunge sa fie de circa 12
ori mai mare decit cea initiala.Din aceasta cauza toate utilajele se dimensioneaza la presiunea de proba de 12 atm.
In anumite conditii,descompunerea acetilenei poate avea loc cu detonatie in care caz datorita efectului undei de
detonatie,presiunea creste de citeva sute de ori (in comparatie cu cea initiala),fapt ce duce inevitabil la distrugerea instalatiilor
respective.
Acetilena se descompune spontan sub actiunea unor factori,cum ar fi: temperatura ridicata,scintei,incalziri locale
,ridicare presiunii peste 1 atm,reactii de polimerizare insotite de degajari intense de caldura,descompunerea substantelor
chimice explozive,actiunea substantelor foarte reactive fata de acetilena,exemplu clorul.
Amestecurile explozive cuprinse intre 7 si 13% explodeaza prin incalzire la temperaturi peste 500˚C,si mai ales prin
comprimare la presiuni de peste 3 atm.
In prevenirea initierii descompunerii acetilenei,prezenta umiditatii constituie un factor important.Prin asigurarea
saturarii cu vapori de apa se micsoreaza posibilitatea producerii unei explozii.
Varietatea conditiilor in care se produce explozia acetilenei se explica in parte prin faptul ca la ridicarea temperaturii
descompunerea ei este precedata de polimerizare.La temperaturi de peste 400˚C,moleculele de acetilena se combina cu
moleculele mai complexe (benzen,stiren etc.).Caldura degajata la polimerizare duce la cresterea temperaturii acetilenei si
creaza conditii favorabile pentru producerea exploziei.
La dizolvarea acetilenei,moleculele ei sunt separate de moleculele solventului,ceea ce micsoreaza capacitatea de
descompunere.Astfel acetilena dizolvata in acetona nu explodeaza la presiuni pina la 10 atm.
5.AMONIACUL
Amoniacul este un gaz combustibil incolor cu un miros caracteristic puternic,cu densitatea in raport cu aerul de
0,771.Puterea calorica este de 4450 kcal/kg.Este solubil in apa 40% la 10˚C si 18,5% la 50˚C,cu formare de hidroxid de
amoniu.
In stare gazoasa nu arde in aer,la temperaturi obisnuite,fiind considerat adeseori inofensiv din punct de vedere al
pericolului de incendiu si explozie.
Desi nu este o combinatie organica,amoniacul formeaza cu aerul amestecuri explozive,intre limitele de 15 si 27%
volum in aer,in oxigen intre 13,5 si 79% in volum.Energia minima de aprindere este de 680 MJ iar presiunea de explozie este
de 6 kgf/cm².
Temperatura de inflamabilitate este de -2˚C,iar cea de autoinflamare de 630˚C.
Prezenta uleiului sau a altor materiale combustibile mareste pericolul de incendiu.In contact cu bioxidul de clor se
poate aprinde sau exploda.
In reactie cu mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric,anhidru,se poate aprinde sau exploda.
Amoniacul in oxigen se aprinde la temperaturi obisnuite cu formare de oxid de azot (MO),care se combina cu
usurinta un oxidant foarte puternic care cu vaporii a multor substante organice formeaza amestecuri explozive.
Chiar si in lipsa aerului amoniacul gazos se descompune in elementele componente-azot si hidrogen-prin incalzire la
temperaturi de peste 800˚C sau datorita unor descarcari electrice.Amoniacul gazos ataca organele respiratorii si distruge
glandele lacrimale.In aer,concentratia maxima admisa este de 0,02 g/m3.
Amoniacul se transporta in vase inchise in stare lichida.Pe timpul depozitarii si transportului o parte din amoniac
trece in faza gazoasa,in vas creandu-se o presiune corespunzatoare temperaturii mediului exterior.De exemplu,la 20˚C
presiunea este de 7,7 atm iar in cazul cand temperatura este de 40˚C presiunea ajunge la 14,9 atm.
6.CLORUL
Clorul este un gaz de culoare galbena-verzuie,cu miros puternic iritant,incombustibil mai greu ca aerul (densitatea in
aer 2,49).Majoritatea produselor combustibile reactioneaza cu clorul,tot asa ca si cu oxigenul.De exemplu,reactioneaza in
mod special cu acetilena,terebentina,eterul,amoniacul gazos,gazele combustibile,hidrocarburile,hidrogenul si metalele fin
divizate.
Amestecurile de metan si clor sunt explozive intre limitele de la 6 pina la 63% in volum.Amestecurile de benzen si
clor sunt explozive intr-un interval de explozie larg: limita inferioara de explozie este de 8,2-9,2% iar limita superioara de la
32,6 pana la 35%.
Amestecurile de clor,etan si metan se autoinflameaza intr-un interval larg de explozie.Astfel,amestecul de metan-clor
se autoinflameaza intre 370 si 450˚C,la o concentratie de 10%,respectiv 7%,iar amestecul de etan-clor intre 360 si 400˚C,
concentratia fiind de 5%,respectiv 40%.
La combinarea clorului cu hidrogenul,pentru a forma acidul clorhidric se produce o explozie la incalzirea
amestecului de gaze sau la o iluminare puternica (lumina solara directa,magneziu incandescent etc).Dupa o prealabila
aprindere,amestecul continua sa arda linistit.
Cu acetilena,clorul formeaza amestecuri care pot exploda numai sub actiunea luminii.
Clorul este un gaz otravitor.Ataca caile respiratorii,iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea.Concentratia
maxima admisa pentru halele de fabricatie este de 0,01 mgCl1/l aer.
Efectele provocate de inspiratia aerului la diferite concentratii de clor sunt:
- de la 0,001 pina la 0,006 mg/l aer,se produc efecte iritante;
- la 0,00834 mg/l aer degaja miros neplacut,simptome dupa 1-2 ore;
- 0,0350 mg/l aer reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gitului;
- 2,80 mg/l aer provoaca moartea.
Clorul se transporta in stare lichefiata la presiunea de 6 at in tuburi de otel.
Sub denumirea de gaze lichefiate se intelege,in general,amestecurile de hidrocarburi volatile cu unul pina la 6 atomi
de carbon in molecula care in limitele de temperatura de la -40˚C pina la 40˚C,respectiv la presiuni de 0,2 atmosfere pina la
pina 15 atmosfere se gasesc in stare lichefiata.
La temperatura si presiune atmosferica normale gazele lichefiate se prezinta in stare gazoasa.Ele se pot insa lichefia
chiar si la presiune relativ scazuta.Un gaz lichefiat sub presiunea are intotdeauna tendinta sa treaca in stare gazoasa.El se
evaporta la suprafata,pina cind se formeaza in spatiul umplut cu gaz o presiunea care corespunde presiunii de vapori a gazului
lichefiat.Aceasta presiune de vapori depinde de temperatura gazului lichefiat.
Pericolul este mare cind rezervorul de gaz lichefiat este supus,in cazul incendiului,unei cresteri permanente a
temperaturii.Cresterea temperaturii in interiorul rezervorului corespunzator curbei presiunii de vapori,nu continua decit atit
timp deasupra gazului lichefiat se afla un spatiu umplut cu gaz.Cind temperatura creste,gazul lichefiat se dilata,putindu-se
ajunge ca intregul volum al rezervorului sa fie umplut cu gaz lichefiat,fara sa mai existe vreun spatiu de gaz.Incepind din
acest moment la cresterea temperaturii,presiunea creste mult mai rapid decit conform curbei presiunii de vapori.Marimea
presiunii este de 7 pina la 8 atmosfere pentru fiecare grad de crestere a temperaturii.
Ca urmare a compresibilitatii reduse a gazului lichefiat si a capacitatii elastice de dilare,de asemenea mica,a peretilor
rezervoarelor aceastea explodeaza.
Intre gazele lichefiate se citeaza: propanul,butanul,propilena,izobutanul,butilenele,butadiena precum si amestecurile
acestor hidrocarburi in diferite proportii.
Gazele petroliere se produc prin distilarea fractionata a gazolinei sau a gazelor de rafinarie.Ele se utilizeaza ca
combustibili casnici si industriali,agenti de racire in instalatii frigorifice,solventi pentru uleiuri si in diferite sinteze chimice.
Gazele petroliere lichefiate sunt usor inflamabile.Temperatura de aprindere este 430-455˚C.Temperatura de ardere a
gazelor lichefiate este de aproximativ 1950˚C.Greutatea specificare mare (de 1,5-2 ori mai grele decit aerul) mareste
considerabil pericolul de incendiu si explozie,deoarece se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor.
Densitatea in stare lichefiata variaza intre 0,45 si 0,60.Gazele lichefiate formeaza cu aerul amestecuri explozive.
Limita inferioara de explozie variaza intre 1,5 si 2% iar cea superioara intre 8,5 si 9,5%.
Pentru a putea sesiza prezenta lor in caz de scapari,ele se odorizeaza cu mercaptan.
Gazele lichefiate scapate,chiar in cantitati mici genereaza prin evaporare o cantitate mare de vapori inflamabili.De
exemplu,dintr-un litru de propan lichefiat se formeaza peste 33 l vapori in conditii normale de temperatura si presiune.
Cercetarile intreprinse asupra prafurilor si pulberilor combustibile au scos in evidenta dependenta combustibilitatii si
pericolului de incendiu de anumiti parametri.
Printre acesti parametrii se citeaza: compozitia chimica,granulatia,grosimea stratului de pulbere,concentratia
pulberilor si prafurile combustibile,presiunea mediului,compozita mediului,temperatura de aprindere,gradul de umiditate a
aerului si indicele de explzivitate.
Insusirile explozive ale prafurilor combustibile sunt determinate de compozitia lor chimica.Conform conceptiei
clasice,pericolul de explozie este direct proportional cu continutul de oxigen.In prezent acest lucru este contestat,deoarece,pe
de-o parte apar oxizi stabili in pulberi,care se comporta cu substante inerte,iar pe de alta parte,anumite grupe,cum este cea de
nitro,sunt capabile sa declanseze aprinderi si in absenta oxigenului.Continutul de cenusa,respectiv de substante
inerte,influenteaza negativ capacitatea de explozie,spre deosebire de componentii volatili combustibili in special cei care
prezinta o caldura mare de ardere (metan,hidrogen).
______________________
1
Prin praf se intelege un material solid in particule cu dimensiuni destul de mici (de obicei sub 20 μ) pentru a fi
antrenate in miscare sau pentru a sta un timp in suspensie in aer sau intr-un alt gaz.
2
Prin pulbere se intelege praful industriei obtinut prin una ori mai multe operatii de maruntire mecanica sau prin
operatii mecanice,fizico-mecanice,ori chimice.
In prezentul capitol,se considere drept pulberi combustibile particulele care se obtin prin fabricatie,iar ca praf-
particulele formate din alte cauze si dispuse in straturi sau existente in suspensie in aer.
In principiu,prafurile fine sunt mai explozive decit cele grosiere din cauza capacitatilor ridicate de aprindere a
combustibilitatii mai rapide.Prafurile fine se turbioneaza mai usor si isi mentin mai bine starea de suspensie,care constituie un
factor principal in declansarea exploziei.
Particulele sub forma neregulata si cu goluri in interior maresc pericolul de incendiu si explozie.
Marimea particulelor se exprima fie direct prin diametrul mediu,fie prin suprafata specifica libera la care aerul are
acces,respectiv prin suprafata exterioara raportata la greutate.
Suprafata specifica libera se poate deduce din urmatoarea relatie:
S=6 ∙ P ;
γ∙0,5(d8+di) 100
S – suprafata specifica libera [cm²/g];
γ – densitatea relativa [g/cm3];
ds – marimea maxima a particulelor [cm];
di – marimea minima a particulelor [cm];
P – procedee in greutate ale fractiei respective.
Suprafata specifica a unor pulberi industriale a ajuns la valori cuprinse intre 50 si 100 m²/g,iar a altora a depasit
aceste valori.
Acelasi ordin de marime il are majoritatea particulelor de praf din aer,ca de exemplu planctonul atmosferic,vizibil cu
ochiu liber in razele soarelui,precum si numeroasele particule ale prafului cosmic.
Particulele de pulbere obtinute in industrie pot avea forma de graunte,lamele,ace sau fibre.
Marimea particulelor de praf influenteaza urmatorii parametrii a exploziei: punctul de aprindere (cind praful se afla
in suspensie),limita de explozie si viteza de crestere a presiunii,respectiv presiunea maxima de explozie.
Praful dispersat in aer cade cu viteze diferite.
Viteaza de cadere libera a particulelor de praf se poate calcula cu relatia:
V_ (γ-γ`)d²g
18η
V – viteza de cadere libera [cm/s];
γ – greutatea specifica a particulelor [g/cm3];
γ` - greutatea specifica a mediului,in g/cm3 (in majoritatea cazurilor aceasta este neglijata in raport cu cea a
particulelor)
d – diametrul particulelor [cm];
g – acceleratia gravitatiei [cm/s²]
η – viscozitatea absoluta [N∙s/m²].
Viteza de cadere a particulelor depinde in principal de temperatura lor si greutatea specifica.In amestecurile de praf-
aer are loc o separare a particulelor si la un moment dar,avem de a face cu amestecuri de praf-aer,care difera din punctul de
vedere al concentratilor explozive.
In tabelul VIII.1.2.1. sunt date vitezele de cadere ale particulelor solide de greutate specifica egala cu 2g/cm3 si
granulatie diferita,in functie de temperatura.
Tabelul VIII.1.2.1
Vitezele de cadere in aer la presiunea ambianta a particulelor solide de granulatie diferita in functie de temperatura
lor
Insusirile explozive ale materialelor pulverulente sunt influentate uneori si de grosimea stratului.Acest lucru reiese si
din tabelul VIII.1.3.1
Tabelul VIII.1.3.1
Pericolul de explozie si incendiu apare cind exista in suspensie particule uscate fin divizate.Aceasta situatie apare
cind praful se produce de exemplu in urma slefuirii,frecarii,ruperii incidentale,precipitarii chimice,pulverizarii etc. sau pe
timpul unor procese tehnologice cum ar fi macinarea cerealelor,fabricarea pulberilor din material plastic,a pigmentilor de
vopsea etc.
Pentru a se putea produce o explozie,praful trebuie sa existe in stare de suspensie si sa aiba o anumita
concentratie.Concentratia minima de explozie a amestecurilor de praf-aer pentru majoritatea substantelor combustibile este in
general cuprinsa intre 2,5 si 30 g/m3,iar cea maxima de ordinul miilor de grame care practic este foarte greu de atins.De
exemplu,concentratia maxima pentru praful de zahar este de 13500 g/m3,iar a celui de carbune de 4200 g/m3.
In tabelul VIII.1.4.1 se dau limitele de explozie a celor mai intilnite prafuri combustibile.
Tabelul VIII.1.4.1
O evaluare practica a concentratiei unui amestec praf-aer se poate face pe baza desitatii optice a amestecului.Cand de
exemplu un bec de 25 W nu se mai vede la distanta de 2 m,amestecul de praf-aer,care se gaseste intre bec si ochi are o
concentratie de aproximativ 40 g /m3.
1.5.PRESIUNEA MEDIULUI
La o concentratie sub 1000 g/m3 presiunea de explozie este dependenta de cea a mediului exterior.Limita inferioara
de explozie scade,in functie de presiune de la 100 la 30 g/m3.Limita superioara de explozie este mai puternic influentata de
presiune,datorita modificarii echilibrului chimic.
Variatiile de presiune modifica densitatea amestecului si deci au loc schimburi ale concentratiei prafului pe unitatea
de volum.Daca,de exemplu,50 grame de praf,cu limita inferioara de explozie de 60 g/m3,sunt dispersate in 0,5 m3 aer la 10
kgf/m²,amestecul nu se gaseste in zona periculoasa,deoarece in conditii normale,concentratia ar fi de 10 g/m3.Daca insa sunt
dispersate 25 de grame de praf in 0,5 m3 aer si o presiune de aproximativ 0,450 kgf/m2 amestecul ce rezulta devine
inflamabil,concentratia efectiva fiind de 83 g/m3.Cresterea presiunii duce la efecte de amploare,presiunea finala este mai
mare,actionind in acelasi timp asupra procesorului de aprindere si de ardere a amestecului ca si asupra vitezei de propagare a
flacarilor.
1.6.COMPOZITIA MEDIULUI
Concentratia mediului influenteaza asupra presiunii de explozie.Prezenta gazelor inerte in spatii inchise in care se
gasesc particule de praf combustibil in suspensie in aer micsoreaza pericolul de explozie si incendiu.Prin inlocuirea partiala a
oxigenului din aer cu gaze inerte se ajunge la un volum minim de oxigen,la care pulberea nu mai poate exploda creindu-se
asa zisa limita de inertizare.
1.7.TEMPERATURA DE APRINDERE
Aprinderea prafului depus pe suprafetele incalzite este posibila si la temperaturi mai scazute.Cu cit praful depus este
mai fin,mai uscat si acumularea de caldura este mai mare,cu atit se aprinde la temperaturi mai scazute.Particulele foarte fine
de praf se pot aprinde la o temperatura in jurul a 100˚C.Praful existent in incaperi inchise si incalzite in care temperatura este
uniforma,se aprinde de regula la temperaturi mai joase decit cel depus pe suprafetele incalzite.
In general,temperatura de aprindere a prafului depinde de natura lui,de gradul de umiditate si de modul in care se
gaseste depus (in straturi sau in suspensie in aer: tabelul VIII.1.7.1).
Tabelul VIII.1.7.1
de explozie [g/m3]inferioaraLimita
[˚C]Temperatura de incandescenta
stoichiometric [g/m3]Amestecul
[˚C]de aprindereTemperatura
[kcal/kg]Puterea calorifica
medieGranulatia
Natura
prafului
In incaperi incalzite,cercetarile referioare la aprinderea prafului cu o granulatie mai mica de 0,063 mm asezata intr-
un strat de 20 mm au stabilite urmatoare:
- praful de carbune de fag s-a aprins la 130˚C dupa 41 min;
- praful de poliester intarit cu fibre de sticla s-a aprins la 230˚C dupa 41 min;
- praful de cauciuc dur s-a aprins la 140˚C dupa 60 min;
- praful de cacao s-a aprins la 180˚C,dupa 122 min.
Tabelul VIII.1.7.2.
Tabelul VIII.1.7.3.
1.8.GRADUL DE UMIDITATE
1.9.INDICELE DE EXPLOZIVITATE
Indicele de explozivitate este definit ca un produs intre sensibilitatea la aprindere si puterea exploziei.
Pentru praful de carbune,sensibilitatea de aprindere si puterea explozie sunt egale cu unitatea.Deci si indicele de
explozie in acest caz este egal cu unitatea.
Presiunea dezvoltata in timpul exploziei creste liniar cu presiunea si gradul de turbulenta.O crestere a presiunii
initiale cu o atmosfera conduce la o crestere de 75% a presiunii de explozie si cu 45% a raportului de crestere a presiunii in
timp.
Avind in vedere indicele de explozivitate,exploziile de praf sunt clasificate conform tabelului VIII.1.9.1.
Tabelul VIII.1.9.1
Clasificarea exploziilor
Se apreciaza ca in conditiile locului de munca,prafurile combustibile cu o granulatie cuprinsa intre 0,5 si 1 mm sunt
neexplozive,daca au absorbit o anumita umezeala si in aer se gasesc unele substante inerte.
Tabelul VIII.2.1.
Praful de carbune depus pe diferite instalatii se poate aprinde de la scintei provenite din frecare,sudura sau taiere cu
flacara si arde cu incandescenta.Praful de cocs sau de huila nu se aprinde de la scintei,insa sub actiunea de scurta durata a
unei flacari el se aprinde si trece in stare de incandescenta,iar dupa indepartarea sursei,in cele mai multe cazuri,starea de
incandescenta inceteaza.
Pe linga finetea granulatiei,asupra posibilitatii si usurintei formarii amestecurilor explozive influenteaza si continutul
de gudron; cu cit acesta este mai mare,cu atit praful de carbune prezinta pericol mai accentuat de explozie.Praful care contine
mai mult de 10% substante volatile se considera exploziv.La depozitarea prafului de carbune in silozuri,pericolul de explozie
este marit de prezenta metanului care duce la micsorarea limitei inferioare de explozie.
Exploziile de praf de carbune se produc numai atunci cind nu sunt inlaturate depunerile si suspensiile de praf,curentii
puternici de aer si sursele de aprindere.Temperatura care se dezvolta in timpul exploziei este destul de inalta,iar fenomenul
exploziei are loc de obicei in trepte.In unele situatii prima treapta a exploziei de praf o constituie rabufnirea.Trecerea de la
rabufnire la explozie are loc lin,insa odata cu explozia se declanseaza,se produc efecte mecanice foarte puternice.In cele mai
multe cazuri,in urma rabufnirii se produc virtejuri formate din praful depus pe instalatii,masini,piese etc,care formeaza
amestecuri explozive susceptibile la explozii in contact cu o sursa de aprindere de capacitate corespunzatoare.
In mine,exploziile prafului de aer carbune se propaga deseori de-a lungul galeriilor,cu atit mai mult cu cit viteza
flacarilor si cresterea presiunii sunt mai puternice.
Propagarea exploziilor se face mult mai violent in galerii de mine decit la suprafata solului.O initiere puternica duce
la raspindire rapida a flacarilor,putind aparea cresteri de presiune sub forma de unde de soc.Domeniul exploziilor puternice in
galerii incepe la viteze ale flacarilor de 180 m/s.
Una dintre cele mai importante proprietati ale prafului de carbune o constituie tendinta lui spre autoaprindere in
timpul depozitarii.Initierea si dezvoltarea fenomenului de autoaprindere se datoreste absortiei de oxigen din aer,care
determina initial o autoincalzire si apoi trecerea in autoaprindere,in special cind caldura produsa de oxidare este evacuata
insuficient.Indiferent de natura prafului de carbune,intensitatea absortiei de oxigen depinde,in mare masura de proprietatile
sale fizice si chimice,precum si de o serie de factori externi,printre care cei mai influenti sunt: temperatura ambianta,inaltimea
stratului de carbune depozitat,curentii de aer,condiitile meteorologice etc.
Praful de carbune provenit din carbunele proaspat prezinta o tendinta mai mare la autoaprindere,decit cel depozitat
de mai multa vreme,aceasta datorindu-se expunerii indelungate la actiunea oxigenului din aer.Tendinta marita spre
autoaprindere prezinta si praful de carbune in stare de bulgari.
Cu cit granulatia este mai fina,cu atit procesul de oxidare se produce mai usor.
3.PRAFUL DE LEMN
Particulele cele mai fine de praf de lemn pot forma cu aerul amestecuri explozive.Pericolul formarii acestor
amestecuri creste daca praful depus este uscat si se turbioneaza.Particulele fine de praf se formeaza la masinile care folosesc
viteze mari de lucru si inspecial la cele de slefuire.
Pericolul formarii unor amestecuri explozive nu este inlaturat chiar daca particulele fine de praf de lemn se amesteca
cu altele mai grosiere sau chiar cu talas.
In cazanele de abur,ale caror focare sunt alimentate cu talas si praf de lemn,in anumite conditii este posibila
producerea unor rabufniri.Cazurile cele mai frecvente apar la turbionarea in focare a prafului de lemn uscat sau a unui
amestec de praf cu talas la venirea in contact cu flacara sau cu peretii incandescenti ai focarului.Rabufnirile in focare pot
declansa explozii in buncare,cu efecte dinamice pronuntate.
Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu se arata in tabelul VIII.3.1.
Tabelul VIII.3.1.
Temperatura sursei de
Presiunea maxima la
Concentratia de CO2
substante volatile [%]
Limita inferioara de
Viteza de crestere a
Continutul mediu in
presiunii [N/cm²]
explozie [N/cm²]
explozie [g/m3]
[% in vol.]
Natura prafului
Dintre toate prafurile de lemn,cel mai exploziv este cel cu dimensiunea particulelor sub 100 mμ.La aceasta
dimensiune limita inferioara de explozie este de aproximativ 40 g/m3.
Presiunea maxima de explozie se inregistreaza la densitatea norului de praf de circa 300 g/m3.Pentru particulele cu
dimensiunea de pina la 100 mμ,presiunea de explozie este de 4,1 – 4,8 kgf/cm².La o asemnea concentratie,praful de lemn
prezinta cea mai mare capacitate de explozie.Forta exploziei dezvoltata in acest caz poate sa distruga utilajul si elementele de
constructie.
Explozia se produce numai la un anumit raport intre temperatura sursei de aprindere si densitatea norului de
praf,deoarece posibilitatea transferul de caldura de la un strat la altul este determinata de o anumita distanta critica intre
particulele de praf.
Praful de lemn supus incalzirii timp indelungat la o temperatura de 100˚C se carbonizeaza si formeaza asa numitul
carbune piroforic care in contact cu aerul se autoaprinde.
4.PRAFUL DE ZAHAR
Granulele cu dimensiuni de peste 0,25 mm nu sunt explozive.Cele cu dimensiuni sub 0,2 mm,care reprezinta 1-3%
dintr-un amestec de praf de zahar se pot aprinde numai in cazul prezentei unei surse violente de aprindere.Energia unei scintei
cu o lungime de 4mm nu este sufiecienta pentru a provoca o astfel de aprindere.Granulele de zahar de peste 0,2 m depuse pe
instalatiile de transport sau pe peretii incaperilor nu favorizeaza propagarea exploziei.
Posibilitatea aparietiei de explozie in lant apare numai la granule sub 0,25 mm si la concentratii minime de 30 g/m3.
In incaperile mici,exploziile se propaga cu viteze de peste 200 m/s; presiunea de explozie pe pereti este relativ
redusa.
La unele fabrici de zahar s-au obtinut urmatoarele masuratori: la nivelul platformei rotative de incarcare in
siloz,continutul de praf de zahar a fost de 312 mg/m3,cu structura granulometrica de: 63% de la 0-5 μ si 35% de la 5-10 μ.In
interiorul turnului central continutul de praf al aerului a fost in medie de 70,8 mg/m3 cu 90% de la 0-5 μ,umiditatea relativa a
aerului fiind de 39-40%.In sala de conditionare a zaharului s-a gasit un continut de 123 mg/m3,dimensiunile granulelor de 0-5
μ fiind de peste 90%,la o umiditate relativa a aerului de 43-59%.In celelalte incaperi,continutul de praf in aer a fost de 7-141
mg/m3,iar umiditatea relativa de 44-71%.Deci,in locurile studiate nu este pericol de explozie.Limita inferioara de explozie a
prafului de zahar este de 20g/m3,dupa unele surse 17,5 g/m3.La limita superioara de explozie,practic nu se poate ajunge,ea
avind valoarea de 135 g/m3 dupa unele surse 262 g/m3.
Presiunea care se formeaza in urma exploziei amestecului de praf de zahar-aer este de 4 kgf/cm²,ea crescind odata cu
finetea si cu marimea suprafetei specifice a particulelor de praf,iar temperatura de explozie de 540-645˚C.Se considera ca
sursa posibila de aprindere orice corp a carui temperatura depaseste 360˚C.Fenomenul de aprindere este influentat si de faptul
ca prin incalzire la 135˚C se descompunea treptat,iar daca incalzirea este de durata,apare o pojghita de zahar topit,care se
aprinde instantaneu in cazul unei oxidari intense.
Energia necesara pentru aprinderea pulberii de zahar variaza,in functie de granulatie si de alti parametrii,intre 10 si
16 mJ,ea fiind sub cea a scinteilor provocate de scurtcircuite.Pentru praful de zahar in urma descarcarilor electrostatice este
neceasar un gradient de 60 kV/cm,iar acelui sub forma de nor-un gradient de minimum 10 kV/cm3.
Praful de zahar depus sub straturi prezinta pericol: de pe o parte,el poate izola sarcinile electrostatice urmate in
conducte,masini etc. impiedicind conducerea electricitatii in pamint,iar pe de alta parte,creterea stratului de praf depus duce la
dezvoltarea incendiului si exploziei,deoarece in acest caz exista posibilitatea alimentarii incendiului cu o cantitate mai mare
de praf.
Praful de zahar in atmosfera poate da nastere la o serie de explozii in lant.
La limita inferioara de explozie a prafului de zahar (20 g/m3) vizibilitatea este de 1 m,iar la 50 g/m3 lumina data de o
lampa de 25 W nu mai poate fi vazuta clar de la o distanta de 3 m.
Temperatura de aprindere a prafului de zahar este de 410˚C.
6.PRAFUL DE AMIDON
Praful de amidon dupa unii specialisti este mai putin exploziv decit cel de faina,el avind limita inferioara de explozie
de 22 g/m3,la o umiditate relativa sub 8%,particulele fiind in marea majoritate sub 60 μ.
Amidonul de orez,dat fiind continutul lui relativ mare de cenusa,este mai putin periculos decit amidonul de griu sau
cel de porumb.
Dupa pericolul de explozie,si incendiu pe care il prezinta,s-a stabilit urmatoarea succesiune a felurilor de amidon: de
porumb,de griu,de orez,de secara si cartofi.
particulele de materiale plastice in stare fin divizata in suspensie de aer,in anumite concentratii,prezinta pericol de
explozie.In general,particulele sub 77 μ prezinta cel mai mare pericol de explozie,intervalul de explozie fiind destul de larg.
Temperaturile degajate in urma exploziilor amestecurilor de praf de material plastic – aer sunt mai scazute decit cele
de gaze; de asemenea viteza de ardere si cea de crestere a presiunii sunt mai reduse,deoarece arderea particulelor constituie o
reactie de suprafata.Explozia prafului fin (sub 10 μ) se produce ca si la gaze.
In tabelul VIII.7.1 sunt dati indicii de pericol de explozie pentru unele prafuri combustibile din materiale plastice.In
general se folosesc pulberi de materiale plastice in amestec cu pigmentii.Aceste amestecuri sunt adesea topite apoi
macinate,pina la obtinerea unei pulberi fine ale carei dimensiuni pot ajunge la 180 μ.
Pulberile de materiale plastice,datorita suprafetei lor specifice foarte mari,reactioneaza puternic cu oxigenul din
aer.Ele se topesc inainte de a ajunge la incandescenta.
Tabelul VIII.7.1
Temperatura de ardere
Presiunea maxima a
[˚C]
Sensibilitatea la ardere
Severitatea exploziei
Strat
[g/m3]
Natura pulberii
[mJ]
[kgf /cm²]
Prafurile plastice incalzite pot degaja gaze de pirogenare combustibile,care formeaza cu aerul amestecuri
explozive.In cazul unei incalziri excesive,practic,toate pulberile plastice degaja gaze inflamabile.Punctul de pirogenare indica
temperatura la care se degaja o anumita cantitate de gaze,incit amestecul acestora cu aerul se poate aprinde.
8.PRAFUL DE TEXTILE
Praful de textile este format,aproape in majoritatea cazurilor,din particule foarte fine.Intr-un gram de praf de
bumbac,exista,de exemplu,peste 3.000.000 particule mai mici de 50 mμ.
Particulele fine se sedimenteaza cu o viteza redusa (0,003-50 cm/s) si cu o miscare uniforma.Viteza de sedimentare a
particulelor mai mici de 5 mμ este independenta de greutatea specifica.
Particulele fine de textile in suspensie in aer raman nemiscate timp de aproape 24 h.
In inteprinderile de profil,praful de bumbac se poate gasi sub forma de aerosoli cind particulele sunt mici si in
cantitate redusa si depus local pe masini si in jurul lor,acestea fiind relativ in cantitati mari.In industria textila locurile cu cel
mai mare pericol de explozie sunt canalele de evacuare a prafului,de unde se poate transmite si in alte spatii.
9.NEGRUL DE FUM
Particulele de negru de fum au o suprafata specifica foarte mare (1 g de negru de fum are o suprafata de 10 pina la
250 m²),motiv pentru care procesul de oxidare pe unitatea de volum poate fi destul de intens.In aceasta situatie,din cauza
transmisiei slabe a caldurii se poate ajunge la autoaprindere,fenomen care mai este accelerat si de existenta unor compusi
piroforici sau de descompunere incompleta a materiei prime carbonice,care este absorbita la suprafata particulelor de negru
de fum.
Autoaprinderea negrului de fum este consecinta actiunii reciproce dintre suprafata carbonului si oxigenul din aer.Cea
mai mare activitate o au atomii de carbon care au libere legaturile de valenta.
Daca temperatura pe timpul procesului tehnologic este de 270-300˚C,autoaprinderea este posibil sa se produca dupa
5-10 min.
10.PRAFUL DE SULF
In industria chimica si farmaceutica se folosesc pulberi,care datorita proprietatilor lor combustibile,prezinta pericol
de incendiu si explozie cind nu se respecta masurile de prevenire a incendiilor pe timpul depozitarii si manipularii.Unele
dintre aceste prafuri si pulberi se aprind usor,chiar de la un chibrit cum este de exemplu acetatul de celuloza (temperatura de
aprindere 320˚C),altele se descompun prin incalzire si marea majoritate formeaza amestecuri explozive cu intervalul de
explozie cuprins intre 5 si 192 g/m3.
Una din cauzele cele mai frecvente este descarcarea electrostatica.Ea poate sa produca pana la 40% din totalul
incendiilor si exploziilor provocate in mediile praf-aer de materiale plastice.
Mai in detaliu,caracteristicile care determina pericolul de incendiu si explozie,pentru principalele pulberi (prafuri) de
substante chimice folosite in industria chimica si farmaceutica,se arata in anexa 2.
Exploziile de prafuri combustibile pot fi inlaturate daca se iau urmatoarele masuri: eliminarea amestecului
exploziv,eliminarea surselor de aprindere si suprimarea exploziilor incipiente.
Singura cale,universala aplicabila,este aceea de a se insista asupra intretinerii si bunei organizari a locului de
munca,evitandu-se prezenta prafurilor combustibile in stare libera.
Daca praful este un produs secundar nedorit,o ventilatie fortata il poate indeparta din zonele cu pericol de incendiu si
explozie.
O solutie eficace este aceea de a se lucra sub limita inferioara de explozie a prafului.Acest lucru nu este atit de
simplu pe cit s-ar parea la prima vedere,din cauza necunoasterii la toate substantele a limitei inferioare exacte de explozie.
1.COMBUSTIBILITATEA METALELOR
In anumite conditii,aproape toate metalele ard,o anumita parte din ele prezentand chiar un accentuat pericol de
incendiu.Astfel,unele metale se oxideaza foarte repede in prezenta aerului sau a umezelii,generand suficienta caldura pentru a
se putea produce aprinderea,altele insa se oxideaza lent si foarte rar devin suficient de fierbinti pentru a se aprinde.
Anumite metale,ca de exemplu,magneziul,titanul,sodiul,potasiul,calciu,litiu,zirconiu,toriul,uraniul si plutoniul cand
se gasesc sub forma de particule reduse sau sunt in stare topita se aprind cu usurinta.Daca aceste metale sunt sub forma de
bucati mari,aprinderea lor se face mai greu.Unele metale,ca de exemplu,aluminiul si otelul se aprind si ard atunci cand sunt
sub forma de pulberi fine,deoarece comportarea la incendiu a materialelor,atat a celor combustibile,cat si a celor
necombustibile se modifica in mod deosebit in functie de suprafata de contact cu aerul.Cu cit insa suprafata de contact cu
aerul a materialelor combustibile creste,cu atat aprinderea se face mai usor.Daca materialele necombustibile sunt divizate in
particule,ele devin combustibile,arderea lor,avand loc uneori,chiar cu explozie.Deci,raportul dintre suprafata de contact cu
aerul a unui material si masa sa,constituie unul dintre parametrii de care trebuie sa se tina seama la stabilirea pericolului de
incendiu.Metalele se prezinta sub forma compacta,de span,de pulbere sau praf.
Cel mai mare pericol il prezinta praful si pulberea de metal,rezultate in urma prelucrarii cu pila,rectificarii sau ca
produs pe cale industriala in metalurgia pulberilor.
Combustibilitatea spanului se afla intre cea a metalului compact si a metalului sub forma de pulbere sau de praf.
In aprecierea combustibilitatii unui metal de o mare importanta sunt dimensiunile particulelor,cantitatea si gradul de
aliere cu alti compusi.
In aliajele de metale si alte substante,combustibilitatea poate varia mult,ea depinzand de combustibilitatea
elementelor componente luate separat.
In procesul de ardere a metalelor,primul focar apare la limita dintre metal si oxid,metalul putandu-se aprinde inainte
de a se atinge temperatura lui obisnuita de aprindere,daca pe suprafata lui se gaseste un cristal de oxid.
Metalul se poate oxida cu propriul sau oxid,formand in acest caz un oxid de ordin inferior,deci oxidul poate fi
transmitatorul de oxigen la metal.
Mecanismul de aprindere si procesul de ardere se pot explica astfel: in timpul incalzirii metalului,pe suprafata lui
apare mai intai un strat de oxid de grad inferior; in anumite conditii oxidul de grad inferior se transforma din nou in oxid de
grad superior.In timpul ultimei reactii apare primul focar singular.
Schematic,aceste fenomene s-ar putea reprezenta astfel
Me+0,502 → MeO
MeO+0,502 ↔ MeO2
MeO2+ Me → 2 MeO
MeO+0,502 ↔ MeO2 etc.
Temperaturile de autoaprindere a unora dintre metale sunt apropiate de temperaturile de formare a oxizilor de grad
superior.De exemplu,zirconiul are temperatura de aprindere de 370-520˚C,in timp ce temperatura de formare a oxizilor este
de 270-500˚C.
Pulberile de metale cu granulatie mai mare au temperaturi de autoaprindere mai ridicate.In toate cazurile,la
temperaturi de circa 370˚C incepe o autoincalzire,care in functie de bilantul sistemului termic poate duce la autoaprindere sau
la intreruperea procesului.
Metalele pot suferii reactii periculoase care pot conduce la incendii sau explozii.Unele dintre ele sunt radiatiii
ionizate care pot sa ingreuieze actiunea de stingere a incendiilor si chiar sa iradieze personalul de interventie.Toxicitatea unor
metale reprezinta,de asemenea,o problema de care trebuie sa se tina seama in combaterea incendiilor.
In tabelul IX.1.1 sunt prezentate caracteristicile metalelor care determina pericolul de incendiu.
Tabelul IX.1.1
Pulberile metalice,spanul si deseurile de dimensiuni reduse prezinta un pericol ridicat de incendiu.Norii de praf
metalic in stare de suspensie in aer sunt capabile de explozie.Indicele cel mai important care determina pericolul de incendiu
este temperatura de aprindere.Daca in literatura de specialitate se gasesc valori diferite pentru unele temperaturi de
autoaprindere,aceasta se datoreste faptului ca la stabilirea lor au influentat simultan mai mult factori si anume: dimensiunea
particulelor depulbere si gradul de oxidare; prezenta impuritatilor de metal; compozitia si presiunea atmosferica; umiditatea
pulberii si atmosferei; viteza de incalzire a pulberii; metodele de cercetare.
In tabelul IX..2.1 sunt aratati indicii pericolului de incendiu pentru pulberile metalice.
Folosirea hidrogenului in procesul de fabricare a pulberilor metalice creeaza un pericol accentuat de
explozie.Inlaturarea acestui pericol se realizeaza prin asigurarea unei perfecte etanseitati al conductelor,ventilelor si morilor
de macinare a pulberilor.
Tabelul IX..2.1
Temperatura de
Dimensiunile Temperatura de Limita inferioara
Simbolul autoaprindere a Energia minima
medii ale autoaprindere de explozie
metalului suspensiilor in aer de aprindere [mJ]
particulelor [μ] [˚C] [g/cm3]
[˚C]
< 74 490 620 40 40
Mg
- 420-650 480-520 20 80
Ca - 300-500 - - -
Ti 10 520 330 45 10
10 510 460 - -
< 40 397 - - -
- 330-590 260-500 - -
3 190 20 45 15
6 270 - 40-64 0,001
Zr
< 53 190 - - -
7 160-500 253-300 40 15
44 760 650 45 60
Al
- 400-635 640-925 24-40 15-50
U 10 100-270 20 60 45
Ce Compact 160-320 - - -
Th - 280-500 260-500 75 5
310 - - -
Mo 5
360-840 720 - -
261 - - -
Fe 50
310-475 420 105 200
540 910 - -
Be 1
500-970 - - -
< 74 460 680 500 960
Zn
0,6-1 123 - - -
Ta - 290-300 630 200 120
3 290 - - -
Nb
- 500-800 - - -
5 410 - - -
W
- 470-840 730 - -
V - 400-840 500 200 -
< 40 > 1000 - - -
Mn < 40 397 - - -
- 240 461 125 305
7 650 - - -
Cr
- 400 580 230 140
Ni - 430-1240 - - -
< 44 - 700 - -
Cu > 1000 - - -
9
500-900 - - -
< 44 400 470 < 100 60
B
- 570-700 - - -
< 44 370 760 - -
Co
5 > 1000 - - -
Ba - 300-500 - - -
Si - - 790 110 100
Sn - 430 630 190 200
< 60 330 420 420 1,92
Sb
0,6-1 210-220 - - -
Cd < 60 250 570 - 4
Pb - 100-300 710 - -
Te - 340 550 - -
Li - 180-200 - - -
Na - 330-370 - - -
K - 440-540 - - -
Sr - 350 - - -
Pr - 290 - - -
Nd - 200 - - -
Y - 470 - - -
Pericolul de incendiu si explozie difera de la o pulbere metalica la alta, fapt ce impune analizarea din acest punct de
vedere a fiecaruia dintre ele.
Pulberea de aluminiu are multiple intrebuintari: in procedeul aliminiu-termic de obtinerea unor metale si feroaliaje
(Mn,Cr,Al),in industria chimica de coloranti (pulberea cu granulatie foarte fina,de forma lamelara); la prepararea betonului
celular autoclavizat; in industria siderurgica (aluminiu sub forma de granule 0,5-1 mm).
Pulberile de aluminiu se aprind si ard cu o degajare foarte mare de caldura,avind o mare afinitate pentru oxigen.Ele
au o suprafata specifica destul de mare.De exemplu,cele cu diametrul de 0,6 mμ au o suprafata specifica de 14300 cm²/g.In
acest fel se ofera oxigenului din aer o mare suprafata de contact.Combinarea chimica a pulberii de aluminiu cu oxigenul da
nastere la o reactie puternic exotermica.Efectul termic este de doua ori mai mare decat cel rezultat din oxidarea carbunelui.
Reactia de oxidare are loc conform ecuatiei:
2Al+3/2O2=Al2O3+339 kcal/mol Al2O3
Umiditatea poate juca un rol important in cresterea pericolului de incendiu.
Aluminiul reactioneaza cu apa confrom relatiei:
2Al+6H2O → 2Al (OH)3+3H2
Hidrogenul,in combinatie cu aerul formeaza un amestec detonant.
Impuritatile din aluminiu (ca de exemplu fosforul),pot forma cu aerul hidrogenul fosforat (PH3) care se autoaprinde.
Puterea calorica a pulberii de aluminiu este de 7000 kcal/kg.Din cauza tendintei mari de oxidare,temperatura in zona
reactiei se ridica la 2000-2500˚C.Daca se depaseste temperatura de topire (659,7˚C),pulberea de aluminiu se aprinde cu
usurinta.Temperatura de aprindere a pulberii de aluminiu este considerata de a fi 645˚C.
Pulberea fina de aluminiu reactioneaza violent cu hidrocarburile halogenate,fiind necesara numai o incalzire de
initiere de 150˚C.
Amestecul de pulbere de aluminiu cu oxid de cupru,oxid de argint,oxid de plumb si mai ales cu bioxid de plumb
arde cu explozie.Aschiile de aluminiu ard in brom,dand nastere la bromura de aluminiu.
Vaporii de brom reactioneaza energic cu aluminiul chiar la temperaturi de 15˚C,arderea fiind insotita de lumina
puternica,iar cu clorul reactia are loc in jurul aceleasi temperaturi.In contact cu iodul,pulberea de aluminiu se aprinde
spontan.
Pulberea de aluminiu in contact cu azotatul de amoniu explodeaza,la fel ca si amestecul pe care-l formeaza cu
persulfatul de amoniu.De asemenea,pulberea de aluminiu reactioneaza extrem de puternic cu combinatiile care contin
sulf,cum sunt sulfura de carbon,bioxidul de sulf etc.,oxizii de azot (oxidul de azot,oxidul azotos,peroxidul de azot) si clorura
de nitrozil,aceasta datorita afinitatii aluminiului fata de oxigen.
Contactul pulberii de aluminiu cu anhidridele da nastere la o reactie violenta,in special cu anhidrida cromica.
Acizii organici oxigenati,ca de exemplu acidul performic,reactioneaza violent cu pulberea de aluminiu.
Triclorura de fosfor,stibiul,arsenul,fosgenul,in amestec cu pulberea de aluminiu,se aprind si ard in continuare pina la
epuizare.
Pulberea de aluminiu in amestec cu peroxizii de sodiu,de zinc etc. la cald produc explozii sau arderi violente,cu
lumina puternica,reactia fiind accelerata in prezenta umiditatii.
Impurificarea pulberii de aluminiu mareste pericolul de incendiu in special cind se gaseste depozitata in gramezi sau
straturi.In cazul impurificarii cu ulei prezinta tendinta spre autoapridere,fenomen accelerat in cazul umiditatii atmosferice.
Pulberea de aluminiu se aprinde cu usurinta de la sursele obisnuite cum sunt: flacarile,scinteile mecanice sau
electrice,scurtcircuitele,tigari etc.
Pulberea fina de aluminiu prezinta proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incendii de
gaze,datorita descarcarilor electrostatice.
Pulberile de aluminiu aflate in suspensie in aer pot forma concentratii explozive.Cele mai frecvente explozii se pot
produce la instalatiile de pulverizare,unde se obtin majoritatea pulberilor de aluminiu cu granulatie peste 0,5 mm si la cele de
macinare unde se produc pulberi lamelare foarte fine.
Pulberile de aluminiu care nu se gasesc in stare de suspensie nu reprezinta un material exploziv.
Limita inferioara de explozie pentru pulberea cea mai fina sub forma de nor,in aer,s-a stabilit a fi de 43 g/m3,la o
temperatura de 900˚C.Presiunea maxima de explozie este de 0,3 kgf/cm²,iar viteza de crestere a presiunii medii este de 246
kgf/cm²∙s.
Praful de aluminiu se produce la prelucrarea semifabricatelor de aluminiu,lustruirea si slefuirea pieselor etc.Limita
inferioara de explozie a prafului de aluminiu cu granulatia mai mica de 75 mμ este de 56 g/m3.
Praful de aluminiu prezinta un grad ridicat de explozie.El intra in reactie cu apa degajandu-se o mare cantitate de
caldura si hidrogen.Astfel:
2Al+6H2O=2Al(OH)3+3H2+199,6 kcal
Magneziul are o mare afinitate pentru oxigen.El are la o temperatura de circa 2500˚C si degaja o mare cantitate de
caldura.
Magneziul sub forma de banda,aschii cu muchii ascutite sau praf degajat la slefuire se poate aprinde de o scinteie sau
de la flacara unui chibrit.Spre deosebire de alte metale,magneziul arde si in atmosfera de dioxid de carbon sau azot.Aschiile si
praful de magneziu in contact cu umezeala in excess elibereaza hidrogen,iar atunci cind sunt aprinse ard mai violent in stare
uscata.
Particulele provenite pe timpul operatiilor de macinare si usor umezite cu apa pot genera suficienta caldura pentru a
se autoaprinde si arde violent,pe masura ce apa se descompune in oxigen si hidrogen.Daca particulele vin in contact cu uleiuri
solubile in apa sau cu uleiuri continind acizi grasi in cantitate mai mare de 0,2% pot genera hidrogen,un gaz inflamabil si
exploziv.
Autoaprinderea particulelor de magneziu se poate produce in trei cazuri: oxidare in aer,reactie datorita umiditatii si
prezenta impuritatilor care favorizeaza degajarea unor gaze autoinflamabile.
Temperatura de aprindere a prafului (pulberii) de magneziu in aer liber este de 450- 482˚C,in atmosfera de CO2 de
715˚C,in CO de 705˚C,iar in vapori de apa de 505˚C.
Viteza de ardere a stratului de aschii sau de praf de magneziu la suprafata este de 18 cm/min si in adancime de 3,5
cm/min.
Pe timpul arderii se degaja 10,3 kcal/cm3.
Praful de magneziu nu se aprinde in atmosfera de azot pur,insa la temperaturi de peste 400˚C reactioneaza energic cu
azotul,degajand caldura.De aceea atmosfera de azot nu poate fi considerata ca inerta.
Pulberea de magneziu,cu dimensiunile particulelor sub 74 mμ are temperatura de autoaprindere de 490˚C,iar norii de
praf sau pulbere de magneziu din aer se autoaprind la 620˚C.
Praful de magneziu poate forma concentratii explozive; limita inferioara de explozie este de 20-30 g/m3,presiunea
maxima de explozie in aer fiind de 5 kgf/cm².Energia minima de aprindere in aer a prafului de magneziu este de 20/mJ.
Hidrocarburile halogenate reactioneaza cu pulberea de magneziu mai lent sau mai violent,fapt care determina
interzicerea acestor substante la stingerea incendiilor.
Aliajele care contin mai mult de 50% magneziu se aprind cu usurinta in aer.
Piesele brute de magneziu produc scintei la ciocnirea lor cu alte obiecte dure.
Pulberea de magneziu in contact cu acidul azotic da nastere la explozii,iar cu acizii minerali degaja cantitati mari de
hidrogen.
Pulberea de magneziu care vine in contatc cu cianurile de aur,cadmiu,cupru,cobalt,nichel,plumb sau zinc
reactionarea aducand masa de reactie in stare de incandescenta.
Titanul este un material rezistent,moale,ductil.Este cu circa 60% mai greu decit aluminiul,greutatea lui specifica
reprezentand 56% din cea a otelului aliat.In industrie ocupa locul al 4- lea dupa fier,aluminiu si magneziu.
Titanul este un metal foarte activ,absoarbe hidrogenul la temperaturi mai mari de 149˚C,oxigenul la temperaturi mai
ridicate de 705˚C si azotul,la peste 805˚C.
In anumite conditii,titanul este combustibil.Pericolul de aprindere apare cu prilejul topirii sau executarii operatiilor
mecanice de aschiere,al fabricarii pulberii de titan.
Temperatura de aprindere a pulberii de titan este de 460-510˚C in aer,550˚C in dioxid de carbon si 760˚ in
azot.Pulberea de titan fiind divizata,prin incalzire intr-un curent de oxigen se aprinde la 25˚C.
Particulele de titan cu dimensiunile de 10 mμ se autoaprind la 397˚C,iar cele mai mari se autoaprind in aer intre 330
si 590˚C.
Pulberea de titan formeaza cu aerul amestecuri explozive in concentratie de 45-70 mg/m3.Energia minima de
aprindere este este 10 mJ.
Aprinderea si explozia pulberii de titan sunt in functie de compozitia chimica a acesteia,de marimea si forma
particulelor,de gradul de oxidare a suprafetei,de procedeul de obtinere si de alti factori.
Particulele fine de titan in contact cu uleiurile minerale sau vegetale se pot autoaprinde.
Biclorura de titan pura (TiCl2) este o pulbere puternic pirofora la temperatura obisnuita.
Pulberea de zirconiu este combustibila,temperatura de aprindere fiind de 210˚C.Se cunosc cazuri cind pulberea si
praful de zirconiu s- au aprins la temperaturi mai scazute,in jur de 146˚C.La aceasta contriubuie in mare masura si influenta
uleiurilor minerale si vegetale,atunci cind vin in contact.
Combustibilitatea particulelor de zirconiu este direct influentata de marimea acestora,de temperatura mediului
ambiant,umiditatea atmosferica,de impuritatea pe care le contin etc.
Particulele de zirconiu cu dimensiunile de 3 mμ au temperatura de autoaprindere de 190˚C,iar amestecul aer-pulbere
se autoaprinde la 20˚C.
Intr-o atmosfera de dioxid de carbon,pulberea de zirconiu se aprinde la o temperatura in jur de 650˚C,iar in azot la
790˚C.
Pulberea si praful de zirconiu pot forma amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 40-60 g/m3.
Pulberea de zirconiu este utilizata la amestecurile pirotehnice,la rachete,arzand cu flacara stralucitoare.Temperatura
flacarii zirconiului este de 1700˚C iar puterea calorifica de 2860 kcal/kg.
Cand pulberea de zirconiu este incalzita cu hidroxizii alcalini,ea reactioneaza exploziv,datorita degajarii oxigenului.
Un amestec de borax si pulbere de zirconiu,la incalzire explodeaza puternic.
Pulberea de zirconiu reactioneaza cu multe metale si nemetale.De exemplu,reactia cu fosforul este insotita de starea
de incandescenta,iar un aliaj de plumb care contine 70% zirconiu se aprinde cu usurinta la ciocniri mecanice.
Zirconiul reactioneaza exploziv cu acidul azotic concentrat,cu acidul sulfuric sau cu sulfatul acid de potasiu.
Reactioneaza,de asemenea,cu halogenii dand nastere la halogenurile respective.
El are proprietatea de a retine hidrogen in mari cantitati,ceea ce mareste pericolul de incendiu si explozie.
Deseurile de zirconiu umezite ard exploziv cu imprastieri de bucati arzande,iar deseurile uscate si neimpurificate ard
cu intensitate si flacara alba.
Zincul nu prezinta pericol de incendiu atunci cind este sub forma de folii,piese turnate sau forme compacte,deoarece
se aprinde greu.Totusi,piesele odata aprinse ard cu intensitate.
Praful umed de zinc reactioneaza lent cu apa,degajand hidrogen.Daca se degaja suficienta caldura,aprinderea
prafului este posibila.
Norii de praf de zinc in aer se aprind la aproximativ 600˚C.Eventualele urme de cloruri,continute in zinc,constituie
catalizatorul care contribuie la reactiile de oxidare si de aprindere.Pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470˚C,iar
cea care contine cloruri se aprinde prin incalzirea la numai 440˚C.
Pulberea de zinc este formata de regula din particule cu dimensiunea de 1-20 μ avind suprafata specifica
mare,absoarbe un volum de hidrogen de 40 de ori mai mare,fapt ce contribuie la cresterea pericolului de
incendiu.Temperatura de autoaprindere a pulberii de zinc cu dimensiunea particulelor pina la 50 μ este in jur de 420˚C.
Autoaprinderea particulelor de pulbere in vapori de apa se produce la 320˚C.Faptul se explica prin intensificarea
degajarii de caldura in timpul reactiei dintre zinc.Faptul se explica prin intensificarea degajarii de caldura in timpul reactie
dintre zinc si vaporii de apa.
Temperatura de autoaprindere a pulberii de zinc aflata in strat depinde intr-o buna masura de marimea particulelor.
In cazul cand pulberea de zinc este amestecata cu pulberea de sulf,se initiaza aprinderea,arderea se produce cu mare
degajare de caldura si lumina,obtinandu-se sulfura de zinc.
Pulberea de zinc reactioneaza exploziv in amestec cu azotatul de amoniu,sulfura de carbon,acidul azotic,azotatul de
potasiu,cloratii metalici,alcaline,clorura de mangan,peroxizi alcalini si alcalino-pamantosi anhidrida cromica etc.
Pulberea de zinc nu reactioneaza cu azotul la temperaturi sub 1000˚C si din acest motiv azotul este o substanta inerta
fata de zinc.
Cu aerul,pulberea de zinc formeaza amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 500 g/m3,pentru
initierea aprinderii amestecului este nevoie de o energie minima de 900 mJ.
Pulberea de zinc se electrizeaza cu multa usurinta.Aprinderea norilor de praf se poate produce si de la descarcarile
electrostatice.
Pulberea de fier,in raport de dimensiunile particulelor de forma retelei cristaline,de gradul de umiditate si de
impuritati etc.Se poate autoaprinde intre 260-470˚C,iar suspensia in aer se autoaprinde la 420˚C.
Suprafata mare de contact cu aerul a particulelor de pulberi de fier determina cresterea brusca a vitezei de oxigen.
Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii,provoaca aprinderea pulberii.
Fierul reactioneaza cu clorul,fosforul,carbonul,sulful,etc.
Sulfura de fier este o substanta care expusa in aer se oxideaza spontan,degajandu-se suficienta caldura pentru a se
aprinde,fiind piroforica.
Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu
degajare de lumina puternica.
Pulberea de fier formeaza cu aerul amestecuri explozive care au limita inferioara de explozie 105 g/m3,energia
minima de aprindere fiind de 20 mJ.
Uraniul este un metal de culoare alb-argintie si relativ moale,iar sub forma de praf are culoarea intre gri si negru.
Uraniul este deosebit de ractiv cind este supus la temperaturi ridicate.El reactioneaza cu hidrogenul,sulful,seleniul
,ca de altfel si cu halogenii,apa si acidul azotic.
In urma reactiei uraniului cu acidul azotic se produc explozii puternice.
Pulberea,praful,piesele strunjite si placile de uraniu cu apa reactioneaza lent,degajand hidrogen.
Daca se gaseste sub forma de bucati mici,faramitat sau pulbere se poate autoaprinde in contact cu aerul; in urma
arderii se dezvolta o cantitate redusa de caldura.Pe timpul prelucrarii barelor de uraniu,datorita degajarii de caldura,se poate
produce aprinderea acestuia.
Particulele de uraniu de 10 mμ se pot aprind intre 100 si 270˚C,iar cand se gasesc in suspensie in aer,temperatura de
aprindere scade la 20˚C.
Pulberea de oxid de uraniu se poate aprinde la temperatura foarte ridicata si anume la 1000˚C.
Pulberea de uraniu formeaza cu aerul amestecuri explozive cu limita inferioara de explozie de 60 g/m3,iar energia de
aprindere este de 45 mJ.
Pulberile de cupru sunt clasificate in pulberi cu capacitate redusa de aprindere.Pulberile foarte fine (mai mici de
0,005 mm) pot deveni piroforice si se pot electriza prin frecarea particulelor intre ele.
Particulele de pulbere de cupru mai mici de 44 μ,daca se gasesc in suspensie in aer,se pot autoaprinde la circa
700˚C,iar cele foarte fine depuse in straturi,au temperatura de autoaprindere cuprinsa intre 500 si 1000˚C.
Pulberea de cupru reactioneaza energic cu hidrogenul sulfurat,cu degajare de hidrogen.
Pulberea de tantal,in raport cu dimensiunile particulelor,are temperatura de autoaprindere cuprins intre 290 si
300˚C.Cand se gaseste in suspensie in aer,se poate autoaprinde la 630˚C.
Pulberea de tantal poate forma cu aerul amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de g/m3,iar energia
de aprindere este de 120 mJ.
Stingerea incendiilor de pulberi metalice este foarte dificila din cauza temperaturilor mari care se degaja si reactiilor
chimice care au loc.
In tabelul IX.13.1. sunt redate substantele de stingere cele mai eficiente pentru stingerea incendiilor de pulberi
metalice.
Tabelul IX.13.1
Substantele de stingere cele mai uzuale folosite la stingerea incendiilor cu pulberile metalice
Nr.crt Denumirea
Substantele de stingere si modul de actiune
. pulberilor metalice
0 1 2
Pulberi stingatoare speciale bine uscate
1 Aluminiul
Clorura de sodiu (sare de bucatarie)
Amestec de clorura de sodiu (45-80%) cu fosfat diamonic sau monoamonic (25-55%)
Nisipul uscat bine (pentru izolarea incendiilor inicipiente) in cantitati mari folosindu-se chiar
si la stingerea lor prin inabusire
Pulberi stingatoare speciale
Clorura de sodiu (sare de bucatarie)
Nisip bine uscat dispersat sub forma de straturi uniforme pe suprafata incendiata
Apa refulata in cantitati mari,pulverizata,imediat dupa declansarea incendiului,avand o
2 Magneziu
puternica actiune de racire.In cazul cind pulberea de magneziu aprisa se afla in cantitati mari
sau in stare topita,apa nu se va folosi pentru stingerea incendiilor
Florura de calciu (in stingatoare)
Trimetoxiboraxina (TMB) din stingatoare adecvate
Pulberi stingatoare adecvate
La incendii de cantitati mici,se foloseste metoda separarii metalului aprins cu o substanta
stingatoare,lasandu-se materialul aprins,astfel izolat sa arda complect
La incendii de cantitati mari se actioneaza prin izolare cu pulberi stingatoare speciale,lasand
3 Titan incendiul sa se lichideze de la sine
Cand nu exista alte posibilitati de stingere a incendiilor de metal in bucati mari se poate
folosi si apa sub forma de jeturi cu debite mari,insa cu multa prudenta
Pentru localizarea si stingerea se mai poate folosi nisipul complet uscat si praful de roca sau
de dolomit
Pulberi stingatoare speciale
Zona focarelor mici se inconjoara cu nisip uscat sau material inert pulverizat,incendiul fiind
4 Zirconiu
lasat sa se lichideze de la sine
La nevoie se poate folosi apa sub forma de jet compact puternic trimetoxiboraxina
Nisip uscat
Pulbere de talc
5 Zinc Grafit
Pulberi stingatoare speciale
Pentru purjarea pulberilor de zinc se poate utiliza azotul
Pulberi stingatoare
Nisip uscat
6 Nichel Clorura de sodiu (sarea de bucatarie)
Apa,spuma,dioxid de carbon,hidrocarburi halogenate
Se recomanda purjarea cu azot
Pulberi stingatoare
7 Fier
Nisip uscat
Pulberi stingatoare speciale
Nisip foarte uscat
8 Uraniu Clorura de sodiu (sarea de bucatarie)
Pulberea de grafit si de talc
Uraniul in cantitati mici,in caz de aprindere poate fi aruncat intr-un vas cu apa unde se stinge
Uraniu sub forma de aschii,se poate stinge in caz de aprindere,cu jeturi puternice de apa
Apa
9 Cupru
Pulberi stingatoare
Nisip uscat
Pulberi stingatoare speciale
10 Tantal
Pulbere de grafit
Procesele de descompunere termica,sunt reactii in care sub influenta caldurii au loc ruperi moleculare,folosindu-se
astfel moleculele mai simple.Descompunerea termica poate merge pina la elementele primare din care sunt constituite
substantele organice si anume carbon si hidrogen,cum este cazul de reactie de formarea a negrului de fum la circa 1200˚C.La
temperaturi mai ridicate se produc descompuneri partiale formandu-se combinatii cu greutatea moleculara mai
redusa.Reactiile de descompunere termica sunt endoterme.Materia prima se incalzeste pina la temperatura de
descompunere,prin arderea unui combustibil in cuptoare speciale.Temperatura de descompunere variaza de la 400˚C,in cazul
distilarii uscate a lemnului pina la 850˚C la piroliza benzinei si peste 1000˚C la fabricarea acetilenei si a negrului de
fum.Principala problema consta in realizarea rapida si uniforma a traseului unei cantitati apreciabile de caldura,fapt impus de
nivelul ridicat de temperatura necesara pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite.
Procesele de descompunere prezinta pericole mari de incendii si explozii datorita naturii substantelor ce intervin si
conditiilor severe de temperatura la care are loc reactia.
La toate produsele de descompunere termica rezulta in diferite proportii gaze combustibile ca: hidrogen,oxid de
carbon,metan,acetilena si hidrocarburi superioare.De asemenea,in cursul diferitelor procese de descompunere termica se
formeaza lichide usor inflamabile ca: metanol,si acetona la distilarea carbunilor,benzina de piroliza la piroliza
carbunilor,precum si o serie de gudroane combustibile.Separarea acestor lichide volatile din fractiunile brute prin distilarea
franctionata sau absorbita in uleiuri implica pericole mari de incendiu.
Prezenta focului deschis de la cuptoare de incalzire a materiei prime constituie o sursa potentiala de aprindere a
acestor substante usor inflamabile in cazul scaparilor in atmosfera,datorita unor cauze cum ar fi aparitia neetanseitatilor la
coloane,aparate,etc. nerespectarea regimului tehnologic etc.
2.PROCESE DE OXIDARE
Prin procese de oxidare se intelege,in general,acele reactii la care se introduce oxigen in molecula unei substante
organice.
Cele mai intilnite reactii de oxigen sunt arderile in care substanta organica este oxidata complet pina la dioxid de
carbon.
In industria chimica se folosesc reactii de oxidare incomplete care permit separarea unor compusi intermediari de
mare insemnatate.
Reactiile sunt reactii exoterme,care degaja cantitati mari de caldura.In unele cazuri,cind reactia de oxidare se
produce printr-un mecanism de reactie in lant,ea se propaga cu o viteza atit de mare,incit pot avea aprinderi si explozii.
Se cunosc reactii de oxidare in faza gazoasa si faza lichida.Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer,oxigen pur
sau diluat cu azot si cu ozon.
La oxidarile in faza lichida se foloseste oxigenul ca si alti agenti de oxidare,substante care cedeaza oxigen in timpul
reactiei (permangant de potasiu,hipocloriti,dioxid de magneziu,apa oxigenata etc.).
La oxidarile in faza gazoasa se lucreaza cu amestecul fata de vapori organici si aer sau oxigen.
Temperatura de reactie trebuie sa fie sub cea de autoaprindere a amestecului.In scopul miscarii temperaturii de
reactie si folosesc catalizatori gazosi (oxizi de azot,clor etc.) sau solzi (nichel,cupru,saruri de cobalt etc.).
Din punct de vedere termodinamic,reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi cuprinse intre
400 si 700˚C.Exista o corelatie strinsa intre temperatura,timpul de contact si raportul oxigen-hidrocarburi.In acest domeniu de
temperaturi se situeaza si temperaturile de autoaprindere ale hidrocarburilor respective (650˚C in cazul metanului,n542˚C in
cazul etilenei,553˚C pentru xilen etc.).Folosirea catalizatorilor de oxidare permite scaderea temperaturii de reactie cu 150-
200˚C si cresterea diferentei pina la temperatura de aprindere spontana.
Cele mai frecvente oxidari sunt: oxidarea metanului la formaldehida a naftalinei la anhidrida ftalica,a etilenei in
etilenoxid,a izopropilnbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei etc.
Pe timpul oxidarilor,in faza gazoasa si in faza lichida,se pot forma amestecuri explozive.
In afara pericolului de incendiu datorita prezentei amestecurilor explozive,in procesele de oxidare se pot produce
explozii fara sa existe o cauza exterioaras (scintei electrice,falacara etc.) datorita unor reactii care duc la formare de produsi
instabili,care se descompun exploziv.
In procesul de oxidare exista un permanent pericol de incendiu si explozie,mai mult decit in alte procese chimice.
3.PROCESE DE HIDROGENARE
Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unuia sau mai multor atomi de
hidrogen in molecula substantelor.
Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hodrogenarea carburilor in scopul fabricarii
benzinei sintetice,obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxidului de carbon,hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi
solide,obtinerea izooctanului din diizobutilena,fabricarea alcoolului furfurilic din furfurol,reducerea nitrobenzenului in
anilina etc.
Reactiile de hidrogenare sunt exoterme,degajindu-se mari cantitati de caldura.
Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa,lichida sau mixta.
Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate,deoarece cresterea presiunii mareste concentratia
hidrogenului si deci viteza de reactie.Temperatura optima de hidrogenare variaza cu natura catalizatorului si a substantei care
se hidrogeneaza.Prin utilizarea drept catalizatori a metalelor nobile (platina,paladiu) se poate lucra la temperaturi mai scazute
(100-150˚C).In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom,fier,oxid de crom,oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la
temperaturi cuprinse intre 250 si 450˚C.Aceasta mareste pericolul de incendiu,intrucit temperatura de lucru depaseste de
multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii.
Pericolul de incendiu si explozie in procesele de hidrogenare este legat de folosirea hidrogenului,de conditiile de
temperatura si presiunea in care decurge procesul,precum si de utilizarea catalizatorilor.
Datorita vitezei mari de difuziune a hidrogenului,in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen exista un pericol
permanent de formare a amestecurile explozive.
In scopul prevenirii exploziilor,instalatiile de hidrogenare se amplaseaza,de regula,in aer liber.
4.PROCESE DE HIDROFORMILARE
Aceste procese sunt sinteze „OXO” si constau in aditia oxigenului de carbon si a hidrogenului la olefina
respectiva.In faza a doua,aldehidele sunt hidrogenate la alcoolii respectivi.
Procesele de hidroformilare prezinta un pericol insemnat de incendiu si explozie,atit datorita substantelor folosite,cit
si in conditii extrem de severe (temperaturi pina la 200˚C si presiuni de 250-300 at),in prezenta unui catalizator (tetracarbonil
de carbon) cu un rapor de oxid de carbon/hidrogen de aproximativ 1/1.
5.PROCESE DE CLORURARE
Reactiile de clorurare pot avea loc in faza gazoasa sau in faza lichida.Ca agent de clorurare se foloseste in general
clor sau compusi clorurati ca acid clohidric sau acid hipocloros.
In general reactiile de clorurare sunt exoterme degajind mari cantitati de caldura (23-27 kcal/mol).
La reactiile de clorurare in faza gazoasa,controlul temperaturii este mai greu de realizat din cauza dificultatilor de
repartitie si eliminarea caldurii de reactie.Clorurarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei si prezinta ca
atare un pericol mai redus de explozie.
Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40 si 500˚C.De regula in faza de vapori se lucreaza la
temperaturi ridicate.De exemplu ,clorurarea benzenului in faza de vapori se realizeaza la 400˚C,iar cea in faza lichida are loc
la 40˚C in prezenta catalizatorilor (fier sau aluminiu).La reactiile in faza gazoasa,prin acumularea caldurii de reactie se ajunge
usor la temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C pentru benzen).
Din punct de vedere chimic,reactiile de clorurare se impart in reactie de aditie si reactii de substitutie.
Prin procesul de clorurare se fabrica clorura de vinil,glicerina sintetica,hexaclorul si altele.
Un mare pericol de incendiu apare pe timpul operatiei de distilare a solutiilor clorurate,in scopul indepartarii
substantelor organice sau a produselor de clorurare incompleta.
6.PROCESE DE POLIMERIZARE
Prin polimerizare se intelege in general procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o
substanta cu o greutate moleculara mai mare,avind aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala.
Polimerizarea are o deosebita importanta practica folosind la sintetizarea unui mare numar de rasini.
Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant.Radicalii liberi initiatori ai lantului
pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotometrica sau pot proveni din descompunerea in mediul de
reactie a unor substante denumite initiatori,cum sunt de exemplu peroxizii,azoderivatii,clorura de etil aluminiu,sodiul metalic
etc.Dupa initiere,reactiile in lant se propaga cu viteze mari.Adeseori viteza de propagare creste atit de rapid,incit reactia nu
mai poate fi controlata,putind duce la descompuneri explozive („ambalarea reactiei”).
Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme,cu degajari importante de caldura.Avind loc o miscare apreciabila de
volum ,reactiile de polimelizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi
joase.Presiunea de lucru nu depaseste insa 6-8 at,cu exceptia polimerizarii etilenei care se produce la 2000 at.
Temperatura de reactie variaza intre limite largi.De exemplu,polimerizarea izobutilenei se produce la -100˚C,in timp
ce polietilena polimerizeaza la 260˚C.
Substantele care se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile.
Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decit aerul (densitatea fata de aer 0,97),toti ceilalti monomeri gazosi
cit si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decit aerul.Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale
incaperilor,in canale si conducte,camine de canalizare,gropi etc.,putind provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere.
Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor
(agitatoarelor,reactoarelor,axelor pompelor,pistoanelor,compresoarelor etc.),prin neetanseitati la imbinarile
conductelor,deschiderii supapelor de siguranta,la cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie.
Continutul de impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si explozie in cursul reactiilor de
polimerizare.
De asemenea,pericol de incendiu prezinta si initiatorii de reactie,care sunt compusi peroxidic,continind oxigen activ
in molecula,astfel incit prin aprindere pot arde si in prezenta aerului.Peste o anumita temperatura,denumita „punct de
descompunere exoterma”,ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen.
Un pericol deosebit il prezinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil aluminiu),care se utilizeaza la
polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler,de joasa presiune.
Procedee de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc,in solutie si in emulsie sau in suspensii.Cele
mai frecvente polimerizari sunt: a etilenei,stirenului,acetatului de vinil,clorurii de vinil.
7.PROCESE DE DEZALCHILARE
Prin procese de dezalchilare se inteleg reactiile in care alchilaromatele (toluen,xileni) sunt convertite la benzen in
prezenta hidrogenului.
Procesul de dezalchilare prezinta pericolul de incendiu si explozie prin faptul ca se lucreaza cu substante inflamabile
la temperaturi de 600-640°C si la presiuni de 60-70 at,in prezenta unui exces mare de hidrogen.
Cele mai multe dintre reactiile acetilenei sunt reactii de aditie,in care moleculele altor substante se aditioneaza la
molecula acetilenei.Aceasta se datoreste desfacerii triplei legaturi dintre atomii de carbon si saturarii lor cu atomi sau radicali
ai moleculelor aditionate.
Datorita acestei proprietati acetilena se utilizeaza la sintetizarea unor produse chimice importante cum sunt: clorura
de vinil si tetracloretanul (din acetilena si clor),acetatul de vinil (din acetilena si acid acetic),acrilonitril (din acetilena si acid
cianhidric),acetaldehida (aditia apei la acetilena).
Spre deosebire de alte hidrocarburi,acetilena se descompune cu explozie chiar in absenta oxigenului,datorita
nestabilitatii ei termodinamice.Descompunerea spontana a acetilenei in hidrogen si carbon se produce sub actiunea unor
factori ca: temperatura ridicata,presiuni peste 2 at,contactul cu substante foarte reactive fata de acetilena (exemplu
clorul),descompunerea unor substante chimice explozive etc.Reactia de descompunere se produce in lant,fiind urmata de
cresterea puternica a temperaturii si implicit a presiunii (de 12 ori presiunea initiala).
9.PROCESE DE NITRARE
Prin nitrare se intelege,in general procesul prin care se introduce grupa nitro (-NO2) legata de un atom de carbon.
Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric.Oxizii de
azot,hipoazotita (NO2) si tetraoxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor
catalizatori
Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme.In timpul procesului trebuie sa se tina seama si de efectele termice
datorita unor reactii paralele posibile (oxidare,cracare etc.),cit si de caldura de dezvoltare si de diluare a reactantilor.Prin
diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura.De asemenea,dizolvarea acidului sulfuric in apa este
insotita de o mare cantitate de caldura.
Temperatura de nitrare variaza in limite largi (de la -10 pina la 120°C).Scaderea temperaturii sub un anumit nivel
micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrat; aceasta acumulare poate produce,la o noua ridicare a
temperaturii,explozii violente.
10.PROCESE DE SULFONARE
Procesele de sulfonare sunt reactiile in care se introduc prin substitutie sau prin aditie grupa – SO2H in compusi
organici.
Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum,acidul sulfuric (H2SO4),acidul clorsulfuric,anhidrida sulfurica si intr-o
masura mai mica bioxidul de sulf.
Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat,cu natura
compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru.La o concentratie sub 93% in recipiente de fier,apare fenomenul de
coroziune; prin corodarea fierului se degaja hidrogen.
Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii,ceea ce conduce la scurgeri de lichide
inflamabile.Coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica a conductelor si aparaturii,ceea ce poate duce la explozii in situatia
cind se lucreaza la presiuni ridicate.
Categoria A: locurile cu substante care pot sa se aprinda sau sa explodeze in contact cu aerul,apa sau alte substante
materiale,cu lichide cu Tinf< 28°C si cu gaze sau vapori Linf< 10%,atunci cind acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive
si nu sunt utilizate drept combustibil.
Categoria B: locurile cu lichide cu Tinf=28...100°C,gaze sau vapori cu Linf > 10%,suspensii de fibre,praf sau
pulberi,cind se gasesc in cantitati favorabile formarii amestecurilor explozive si nu sunt utilizate ca combustibil.
Categoria C: locurile cu substantele si materiale combustibile solide sau cu lichide cu Tinf>100°C in urmatoarele
conditii:
a) daca nu sunt utilizate pentru comenzi hidraulice,racire,ungere si tratamente termice in cantitati de peste 2m3 sau
pentru ardere;
b) daca materialele combustibile din spatiul respectiv,inclusiv cele din utilaje sau pentru ambalajul si depozitarea
materialelor incombustibile (palete sau rafturi combustibile) depasesc 15000 kcal/m² (63 MJ/m²);
c) cantitatea de ulei a echipamentului electric depaseste 60 kg/unitate,iar materialul combustibil al fluxurilor de
cabluri electrice nu depasesc 2,5 kg/m flux.
Categoria D: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare fierbinte,topite sau incandescente,cu degajari
la caldura radianta,flacari sau scintei,precum si substantele solide sau lichide care se ard sub forma de combustibil.
Categoria E: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare rece sau combustibile in stare de umiditate
inaintata,deci fara a exista posibilitatea aprinderii lor.
Categoria de pericol de incendiu se stabileste pe zone si incaperi,precum si independent pentru fiecare compartiment
de incendiu in parte,mentionindu-se in mod obligatoriu in documentatia tehnico economica.
Uo – incaperi uscate: umiditatea relativa a aerului nedepasind in mod obisnuit 75% (camere de
locuit,birouri,magazine ,sali de clasa,teatre,cinematografe,muzee,ateliere de timplarie sau mecanice,depozite etc.).
U1 – incaperi umede cu intermitenta: ceata si condensatii pe pereti de scurta durata; umiditatea relativa peste 75%
insa pe perioade scurte (bucatarii si WC-uri in cladiri de locuit,calcatorii,uscatori de bloc,pivnite aerisite,soproane etc.)
U3 – incaperi ude: ceata si condensatii permanente pe pereti,cu igrasie; umiditatea relativa peste 97% (bai si dusuri
sociale,spalatorii de vehicule,camere frigorifice,unele incaperi din industria chimica,industria alimentara etc.).
K – incaperi cu agenti corozivi: cu degajari sau infiltratii cu agentii corozivi,continuu sau periodic,cu actiune
distructiva asupra materialelor,aparatelor etc. folosite in executarea instalatiilor electrice (ateliere de acoperiri metalice,statii
de incarcare acumulatoare etc.).
T – spatii cu temperaturi ridicate: peste +40°C in mod permanent (zonele cuptoarelor si a celor de turnare din
turnatorie etc.).
PI – spatii cu praf incombustibil: cu degajari sau inflitrari in cantitati periculoase depuse pe elementele instalatiilor
electrice (fabrici de ciment,depozite de nisip etc.).
PC – spatii cu praf,scame sau fibre combustibile in suspensie in cantitati insuficiente pentru formarea unor
amestecuri explozive sau de aprindere (depozite de carbune,unele ateliere de timplarie etc.).
DM – spatii cu pericol de deteriorari mecanice,in care loviturile mecanice pot degrada instalatia si echipamentele
electrice (zone de comunicatii si manipulari de materiale,suprafete verticale sub inaltimea de 2 m etc.).
CE – incaperi cu pericol de electrocutare,care au elemente de constructii (pereti,pardoseli etc.) si elemente
conductoare din punct de vedere electric.
EE – incaperi speciale pentru echipamente electrice,care sunt accesibile numai personalului calificat si autorizat
(camere de comanda statii electrice,tablouri electrice de distributie,baterii
acumulatoare,transformatoare,redresoare,laboratoare de incercari electrice etc.).
SI – spatii expuse intemperiilor (ploaie,soare,ger,zapada,gheata etc.,de regula neprotejate prin cladiri).
L – zona de litoral,in latime de 3 km in lungul tarmului maritim.
E.I.0 – locuri unde exista amestecuri explozive de vapori inflamabili si gaze,in mod permanent in conditii normale de
functionare.
E.I. – locuri unde exista amestecuri explozive cu vapori inflamabili sau de gaze,in urmatoarele situatii:
a) interminent sau periodic,in conditii normale de functiomare;
b) frecvent,datorita neetanseitatii sau operatiei de intretinere;
c) ocazional,la producerea avariilor sau datorita functionarii anormale a instalatiilor tehnologice.
E.I.a – locurile in care:
a) lichidele inflamabile sau gazele combustibile sunt pastrate,manipulate sau depozitate in recipienti sau instalatii
inchise,din care pot iesi in mod accidental (functionari anormale,avarii);
b) frecvent,concentratiile care prezinta pericole de explozie si incendiu sunt evitate in mod obisnuit prin ventilatie
mecanica;
c) exista posibilitatea patrunderii concentratiilor periculoase de incaperile invecinate de categoria EI.
EI b: locurile unde:
a) vaporii inflamabili si gazele combustibile Linf > 15% precum si un miros puternic cind se ajunge ajunge la
concentratia limita admisa;
b) activitatile se desfasoara sub niste sau cote de absortie;
c) concentratiile de vapori si gaze nu pot forma amestecuri explozive:
E II – locurile unde:
a) praful (pulberea) combustibil se gaseste in stare de suspensie,in permanenta,intermitent sau periodic la
functionarea normala si in cantitati favorabile produce aprinderi si explozii;
b) functionarea anormala a instalatiilor sau oprirea lor,ar favoriza formarea concentratiilor periculoase,care ar putea
fi aprinse,datorita deranjamentelor concomitente la instalatia electrica;
c) s-ar putea acumula prafuri bune conducatoare de electricitate.
E II a – locurile unde praful combustibil nu este in mod normal in starea de suspensie in aer,dar se poate depune pe
echipamentele si instalatiile electrice ingreunind astfel caderea caldurii in exterior,existind in acelasi timp posibilitatea
aprinderii lui de la scinteile si arcurile electrice care se produc;
E III – locurile unde se manipuleaza,fabrica sau folosesc in procesul tehnologic fibre sau materiale care pot produce
scame usor incombustibile in suspensie,in cantitati in care nu prezinta pericole.
E III a – locurile unde se manipuleaza si se depoziteaza fibre usor combustibile.
Foarte periculoase – locurile unde umiditatea relativa este de peste 97%,temperatura aerului depasind 35°C,suprafata
din zona de manipulare fiind ocupata de obiecte conducatoare legate electric la pamant peste 60%,medii corozive.
Periculoase – locurile in care umiditatea relativa este de 75-87%,temperatura aerului 30-35°C,obiectele
conducatoare legate electric la pamant sunt sub 60%; exista pardoseli conducatoare (pamint,beton etc.) pulberi conducatoare
(pilituri metalice,grafit etc.),fluide care micsoreaza rezistenta electrica a corpului omenesc.
Putin periculoase – locurile unde umiditatea relativa este maxima de 75%,temperatura aerului 15-35°C,pardoseli
izolate.
5.PROTECTIA ANTIEXPLOZIVA
In functie de domeniile de destinatie,STAS-ul 6877/87 prevede dupa grupe de echipamente electrice pentru
atmosfera exploziva.(I-II),sapte moduri de protectia acestora (d,p,q,o,s,e,i) si sase clase de temperatura maxima de suprafata
(T1,T2,T3,T4,T5,T6.
Corelarea dintre acestea este aratata in tabelul XI.5.1.
Tabelul XI.5.1.
Siguranta marita e Pentru partile de echipament electric fara scintei si arcuri electrice
Siguranta intrinseca f La circuitele de slaba putere care nu pot aprinde mediul din jur
Notatii:
w – interstitiul maxim admis la modul de protectie d si este definit ca cea mai mare distanta intre suprafetele
conjugate la imbinarea dintre diferite partie ale carcasei sau diferenta diametrelor alezajelor si arborilor,jocul imbinarilor
filetate,pentru L=25 mm.
L – lungimea imbinarii diferitelor parti ale carcasei si este definita ca fiind drumul cel mai scurt parcurs de o flacara
dce traverseaza imbinarea din interiorul unei carcase antideflagranta catre exteriorul ei,in momentul unei explozii interne.
In tabelul XI.5.2. se arata incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de protectie
si clase de temperatura.
Tabelul XI.5.2
Incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de protectie si clase de temperatura
Exemplele de simbolizare:
Ex.d.I: protectie antigrizutoasa (grupa I) prin capsularea antideflagranta.
Ex.d.II AT: protectie antiexploziva (grupa II) capsularea antideflagranta sub grupa II A cu limita de temperatura
admisa la 200°C.
Ex.e.II AT3: protectie antiexploziva sub grupa II A siguranta marita cu limita de temperatura admisa la 200°C.
Ex.d,e. I/II B,T4: protectie antigrizuroasa si antiexploziva,capsulate antideflagranta si siguranta marita,cu limita de
temperatura admisa de 135°C.
Protectia mecanica a echipamentelor electrice se arata in tabelul XI.5.3.
Tabelul XI.5.3.
0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 Fara protectie MAT
1 Protejat contra 50 mm AT MA A
2 12 mm AT MAT MAT MAT
3 2,5mm AT AT AT MAT A
4 1 mm A AT A AT MAT M
Partial
5 contra A MAT MAT M
praf
Total
6 contra A AT AT A
praf
W Protejat contra unor conditii atmosferice si masuri suplimentare de protectie
Conditii suplimentare care se pot
S Verficat contra patrunderii apei cu motorul oprit
cere,simbol
M Verficat contra patrunderii apei cu motorul in functiune
Notatii:
M - masini electrice;
A – aparate electrice;
MA – masini si aparate electrice;
AT – aparate si transformatoare;
MAT – masini,aparate si transformatoare electrice.
Modul de simbolizare:
IP urmat de:
W (cind este necesar);
- prima cifra 0...6 (protectia contra atingerii sau patrunderii corpurilor straine);
- a doua cifra 0...8 (protectia contra patrunderii apei);
S sau M (cand este nevoie).
Exemple:
IP 40 – protejat contra corpurilor straine mai mari de 1 mm si neprotejat contra apei;
IP 35 – protejat contra corpurilor straine mai mari de 2,5 mm si contra jeturilor de apa;
IP 35 M – protejat contra corpurilor solide mai mari de 2,5 mm,contra jeturilor de apa,cu motorul in functiune;
IPW 43 – protejat contra intemperiilor,corpurilor straine mai mari de 1 mm si contra apei ce cade ca ploaia.
In tabelul XI.5.4. sunt aratate echipamentele electrice care trebuie folosite in functie de mediu.
Tabelul XI.5.4
In interior
In exterior
Categoriile A,B Categoriile C,D,E
Specificatia
PL PC
E III a
E II a
EIb
EIa
E III
E II
U0
U1
U2
U3
U2
EE
EI
S
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 I
18 19
Conductoare neizolate - - - - - ● ● ● ● - - - - ● ● - ● ●
Neprotejate - - - - - - - - - - - - ● - - - ● ●
IP,IPE,
Conductoare izolate
IPFR - - - - - - - ● ● - - - - - - - - -
PEL - - - ● ● ● ● - - ● ● ● ● ● - ● - -
T ● ● ● ● ● ● ● - - ● ● ● ● ● - ● - -
Protejate in:
IPY,
IPFY - - - - - - - ● ● - - - - - - - - -
IPEY - - - - - - - - - ● ● ● ● - - ● - -
Cu manta (punte) - - - - - - - ● ● - - - - - ● - - -
...YY ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● - ● ● ● ●
Nearmate
...YP ● ● ● ● ● ● ● - - - ● ● ● - ● - - ●
Cabluri electrice
...YPY ● ● ● ● ● ● ● - - - ● ● ● - ● - - ●
...HP - - - - - - - - - - ● ● ● - ● - - ●
...YAY ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● - ● - ● ●
Armate
...YPAY ● ● ● ● ● ● ● - - - ● ● ● - ● - ● ●
...HPB - - - - - - - - - - ● - ● - - - - -
...HPBY - - - - - - - - - - - - - - - - ● ●
Protejate
IP 30 - - - - - - - ● ● - - - - ● - - - -
IP 33 - - ● - - - - - - ● - - - - - ● ● -
IP 44 - - - - - - - - - - - ● - - - - - -
IP 54 - ● - ● ● - - - - - ● - - - - - - -
Ex d ● - - - - - - - - - - - - - - - - -
Ex i ● ● - - - - - - - - - - - - - - - -
Aparate Bare neizolate
Special - - - - - - - - - - - ● ● - - - - ●
IP 00 - - - - - - - - - - - - - - ● - - -
IP 30 - - - - - - - ● ● - - - - - - - - -
electrice,protectie
IP 33 - - - - - - - - - ● - - - - - ● ● -
IP 44 - - - - - - - - - - - ● - - - - - -
IP 54 - - ● - - ● ● - - - ● - - - - - - -
Ex d ● ● - - - - - - - - - - - - - - - -
Ex e,s - - - ● ● - - - - - - - - - - - - -
Speciala - - - - - - - - - - - - ● ● - - - ●
IP 00 - - - - - - - - - - - - - - ● - - -
IP 20 - - - - - - - ● ● - - - - - - - - -
iluminat,protectie
IP 33 - - - - - - - - - ● - - - - - ● ● -
Corpuri de
IP 54 - - ● ● ● ● ● - - - ● ● - - - - - -
Ex d ● - - - - - - - - - - - - - - - - -
Ex e,s - ● - - - - - - - - - - - - - - - -
Speciala - - - - - - - - - - - - ● ● - - - ●
IP 00 - - - - - - - - - - - - - - ● - - -
IP 22 - - - - - - - ● ● - - - - - - - -
rotative,protectie
Masini electrice
IP 23 - - - - - - - - - ● - - - - - - - -
IP 44 - - - - - - - - - - - ● - - - - - -
IP 54 - - ● ● ● ● ● - - - ● - - - - - ● -
Ex d ● ● - - - - - - - - - - - - - - - -
Ex,e,s - ● - - - - - - - - - - - - - - - -
Speciala - - - - - - - - - - - - ● ● - - - ●
IP 00 - - - - - - - - - - - - - ● - - - -
Transformatoare,con-
rotative,pro- densatoare,protectie
IP 20 - - - - - - - ● - - - - - - - - - -
IP 21 - - - - - - - - ● - - - - - - - - -
IP 23 - - - - - - - - - ● - - - - - ● ● -
IP 44 - - - - - - - - - - - ● - - - - - -
IP 54 - - ● - ● ● ● - - - ● - - - - - - -
Ex ● ● - ● - - - - - - - - - - - - - -
Speciala - - - - - - - - - - - - ● ● - - - ●
IP 00 - - - - - - - - - - - - - - ● - - -
Unelte
IP 30 - - - - - - - ● ● - - - - - - - - -
IP 33 - - - - - - - - - ● - - - - - ● - -
IP 44 - - - - - - - - - - - ● - - - - - -
tectie
IP 54 - - - - - - - - - - ● - - - - - - -
Nota:
1) Cabluri
2) Conductoarele izolate neprotejate,tuburile din PVC si cablurile cu manta de PVC montate aparent in incaperi de
categoria C sunt admise numai daca o avarie produsa in aceste instalatii nu poate provoca un incendiu.
3) Pentru tuburile PVC,temperatura mediului trebuie sa fie cuprinsa intre -25 si 40°C,iar pentru cablurile cu izolatie
si manta de PVC de – 30 si 40°C.
4) Tuburile si cablurile cu invelis PVC nu pot fi montate ingropat in elemente de constructie combustibile; pot fi insa
montate aparent pe aceste elemente numai daca se interpune un strat de incombustibil.
5) Transformatoarele si condensatoarele pentru medii cu pericol de explozie se monteaza in incaperi separate,bine
ventilate; in anumite cazuri se pot monta si in mediu cu pericol de explozie,numai daca sunt fara lichide combustibile de
racire,daca sunt prevazute cu protectie antiexploziva corespunzatoare.
1.DETECTOARE DE INCENDIU
1.1.GENERALITATI
Detectoarele de incendiu se clasifica dupa natura fenomenelor insotitoare ale incendiului sau dupa principiile de
functionare a lor ( tabelul XII.2.1.)
Tabelul XII.2.1.
Alegerea unui anumit tip de detector depinde,in primul rind,de fenomenul care poate sa apara cel mai sigur in
momentul izbucnirii incendiului.Urmeaza definirea tipului de detector,stabilitatea numarului necesar ,a modului de amplasare
a lor si a sensibilitatii ce trebuie sa aiba pentru a evita alarmele false.
Detectoarele de incendiu trebuie amplasate acolo unde se asteapta o concetratie maxima de gaze de ardere si
particule de fum.
Trebuie sa se aiba in vedere curentii de aer fierbinti,influenta mediului inconjurator,adica presiunea
aerului,temperatura,umiditatea,coroziunea ,trepidatiile.
In principiu,detectoarele termice si de fum se amplaseaza in partea cea de mai sus a incaperii.La incaperile cu
inaltimea mai mare de 8 m si cu tavale plane,detectoarele trebuie sa se amplaseze la o anumita distanta fata de planseu.La
incaperile joase detectoarele pot fi montate in mijlocul tavanului execentric.
Pentru o instalatie automata de detectare se cer: alegerea tipului optim de detector sau a combinatiei necesare intre
diferite tipuri de detectare,in functie de natura materialelor care se pot aprinde,de influentele asupra mediului din incapere
(variatia de temperatura,gazele produse prin ardere,impurificarea aerului,curentii de aer) de conformatia incaperii
(suprafata,inaltimea,forma planseului),de parametrii detectorului,conlucrarea dintre instalatia de stingere a incendiilor sau
cele care indeplinesc alte cerinte de siguranta.
3.1.GENERALITATI
Este o centrala de semnalizare modular cu 10 linii si modul de serviciu.Fiind conceputa modular,este posibil sa sa
satisfaca necesitatile de 20,de 30 si chiar 100 linii,folosind module de cite 10 linii.Modulul de serviciu este dotat cu aparatura
necesara efectuarii unor masuratori directe ale parametrilor liniilor conectate la centrala.La centralele CUAM se pot conecta
si detectoare de incendiu FEA de toate tipurile fabricate in tara/.Modulul de linie este prevazut cu 10 circuite sesizoare
fiecare,terminate cu o lampa semnalizatoare,corespunzatoare la 10 circuite ce se conecteaza la acesta.
Instalatia de semnalizare,inclusiv centrala CUAM,se poate gasi in 3 stari:
- stare de supraveghere cind detectoarele corect montate si in starea de functionare,nu sunt actionate,adica practic nu
s-a produs incendiul;
- conductorul de legatura dintre centrala si detector fiind intrerupt,lampa de semnalizare incepe sa lumineze cu
intermitenta,pina la inlaturarea avariei;
- stare de detectare si semnalizare a incendiului izbucnit,cind detectorul si lampa de semnalizare sunt in functiune
Modulul de linii este construit in doua variante: CUAM-MLC (centarala) si CUAM-ML-A (automata).Prima
varianta se intrebuinteaza impreuna cu modulul de serviciu,iar cea de a doua de sine statatoare,constituind o mica centrala.
Centrala CUAM semnalizeaza distinct prin lampi urmatoarele:
- aparitia incendiului;
- ruperea conductoarelor de legatura a centralei cu detectoarele la „masa”;
- caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul;
- caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul;
- caderea bateriei tampon;
- semnalizarea efractiunilor.
Modulul este prevazut cu circuite de verificare a lampilor de semnalizare,cu circuite de pastrarea semnalelor optice
aparute pe modulele de linii,precum si cu circuite de anulare a soneriei.
Centrala CUAM-N este destinata pentru instalatie de semnalizare pe nave,avind o capacitate maxima de 30
linioi,fiind formata dintr-un modul de serviciu si pina la 6 module de linii,fiecare putand supraveghea 5 linii.
3.CENTRALA SESAM
Centrala SESAM este realizata in constructie modulara,cu sistem de prindere pe perete;se executa intr-o singura
varianta constructiva mecanica,echipabila in functie de solicitarea beneficiarului si are o capacitate maxima de 38 de circuite.
Pentru fiecare linie se pot conecta mai multe detectoare de acelasi tip de contact,cu conditia ca,curentul debitat de
centrala sa nu depaseasca 500 mA.Tensiunea de alimentare a sursei principale este de 220 V.c.a./50 H,iar cea de alimentare
de avarie 24 V.c.c.
Din punct de vedere functional,echipamentul se compune din doua parti:
- partea de receptie – sesizare a informatiei primite de la liniile echipate cu detectoare;
- partea de prelucrare generala a informatiilor.
Aceasta centrala este de marime medie,capabila sa semnalizeze aparitia incendiilor,sa alarmeze unitatile de
pompieri,sa declanseze,de exemplu,instalatiile fixe de stingere,sa inchida usile antifoc,sa deschida clapetele de evacuare a
fumului,sa opreasca instalatiile de ventilatie sau de climatizare.
In montaj complet consta din doua dulapuri metalice: panou central si panou suplimentar.Centrala SRS-60
(Siemens) este prevazuta cu sertare mobile,pentru cite 5 linii de fiecare sertar.Panoul principal cuprinde partea de
supraveghere si maximum 5 sertare mobile.La nevoie se poate adauga un panou suplimentar care poate prelua in 7 sertare
mobile.
3.6. CENTRALA DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR SIGUR
4.BUTOANE DE SEMNALIZARE
Instalatiile cu butoane de semnalizare sunt indicate in cazul cind o supraveghere automata a unui obiectiv nu este
posibila sau ca o complectare a supravegherii automate.
O instalatie de semnalizare cu butoane,consta in principiu dintr-o centrala de semnalizare automata,de obicei,in
cladirile formatiei de pompieri,circuite de legatura si butoane manuale.Legatura intre centrala si butoane se face fie prin
sistemul radial,fie prin sistemul cu bucla.
Butoanele de semnalizare se amplaseaza mai ales in punctele usor accesibile,in directia catre sau pe caile
evacuare.Butonul se acopera cu geam,declansarea se face prin spargerea geamului de protectie.Dupa spargerea geamului si
apasarea pe buton,se declanseaza un contact de semnalizare ,care dupa natura legaturii,deschide sau inchide circuitul curent al
liniei de semnalizare.
Butoanele de semnalizare trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii:
- sa se poata puna in functiune cu usurinta,fara erori;
- sa fie protejate cu geam care sa poata fi inlocuit cu usurinta;
- instalatia sa fie protejata contra supratensiunilor si supracurentilor;
- inchiderea si deschiderea sa se poata face cu un singur tip de cheie.
La noi in tara se construiesc: butoane de semnalizare in constructie normala,antiexploziva,capsulate in bachelita.
1.1.COMPOZITIA AERULUI
1.2.UMEZEALA
Intre umiditate si viteza de ardere a materialelor exista o strinsa legatura.Astfel,la o umiditate relativa a aerului de
60% si mai mult,incendiul nu se poate propaga; la o umiditate relativa de 50-55%,propagarea incendiului se face foarte incet;
la o umiditate de 40-50% poate avea loc un incendiu limitat la suprafata solului; la 30-40% umiditate este posibil un incendiu
la suprafata solului,care sub influenta vintului se poate intinde repede iar umiditatea relativa pina la 25% pericolul de
incendiu este ridicat.
1.3.TEMPERATURA AERULUI
Temperatura aerului din atmosfera determina in principiu,producerea tuturor fenomenelor meteorologice care se
produc in aer.Temperatura defineste starea atmosferei.
De temperatura depind: gradul de stabilitatea a aerului; umiditatea aerului; condensarea vaporilor de
apa,precipitatiile si varianta presiunii atmosferice.Temperatura ridicata grabeste procesul de evaporare a apei deci micsoreaza
umiditatea din materialele combustibile.Prin cresterea temperaturii se micsoreaza cantitatea de caldura necesara pentru
aprinderea acestora.Corpurile cu capacitate calorifica redusa,cum sunt paiele,ori emanatiile de gaze naturale,atunci cind au
temperatura ridicata si vin in contact cu sursa de apridere,se aprind foarte usor,dind nastere la incendii de lanuri de culturi
intregi etc.
Temperatura coborita a aerului micsoreaza,in general,intensitatea incendiilor si nu favorizeaza propagarea lor.
Cu cit incendiul este mai mare,cu atit schimbul de aer se face mai intens si in consecinta arderea este mai violenta.La
asemenea incendii de mari proportii deplasarea aerului este atit de puternica incit imbraca forma asa ziselor „furtuni de
foc”,care fac aproape imposibila stingerea incendiilor.
1.4.VANTUL
Deplasarea aerului sau vintul se defineste prin doua elemente : directia de unde bate vintul si viteza cu care
sufla.Vintul este agentul meteorologic care are cea mai mare influenta asupra incendiilor,deoarece in primul rind aduce la
locul incendiului masa de aer cu oxigen proaspat,inlocuind aerul al carui oxigen a fost consumat de incendiu si in al doilea
rind mareste viteza de ardere si raspindeste particulele incandescente la mari distante,contribuind in acest fel la propagarea
incendiului pe suprafete mari.
Cu cit un vint este mai uscat si mai cald,cu atit ajuta mai mult la dezvoltarea si propagarea incendiului.
In tara noastra,vinturile mai intense au loc iarna,primavara si toamna ,anotimpuri in care incendiile,in general se
produc violent.
1.5.PRESIUNEA ATMOSFERICA
Presiunea atmosferica este presiunea statica exercitata de catre atmosfera.Valoarea presiunii atmosferice la nivelul
solului este de aproximativ 760 mm Hg/cm² (1,0033 kgf/cm²).
Din cauza compresibilitatii aerului,presiunea si densitatea atmosferei descresc cind inaltimea creste,la inceput mai
repede si apoi din ce in ce mai incet.Variatia presiunii atmosferice in raport cu inaltimea se arata in tabelul XIII.1.5.1.
Tabelul XIII.1.5.1.
O jumatate din masa totala a atmosferei este cuprinsa intre pamint si inaltimea de 5 km.Pina la 10 km se gasesc 2/3
din masa atmosferei,iar pina la 20 de km,9/10 din aceasta masa.
Numarul incendiilor semnalate in situatii cu presiune atmosferica ridicata este cu mult mai mare decit cel al
incendiilor declansate in regimul atmosferic cu presiune scazuta.
In fiecare zi,in intregul globul pamintesc se produc aproximativ 300 furtuni.Aceste instabilitati atmosferice
accentuate se caracterizeaza prin vint puternic,aglomerari de nori,averse si descarcari electrice.
Frecventa furtunurilor,ploilor si descarcarilor electrice difera de la regiune la regiune.Datorita descarcarilor electrice
atmosferice,in timpul furtunilor se pot produce distrugeri de diferite feluri,incendii etc.
Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori sau in interiorul unui nor se numeste fulger.
Lungimea obisnuita a scinteilor electrice care strabat norii sub forma de fulger este de 0,1-2 km,dar uneori poate sa
ajunga la 10-15 km.Viteza de propagare este de 100 km/s,iar durata intre 0,001-0,002 s.
Intesitatea curentului pe care il transporta este de ordinul a 10000 pina la 20000 A,iar a tensiunii electrice intre 30-
250 MV.
Din 4200 descarcari masurate s-a constatat ca in nori se produc 3200,iar intre nori si pamint 1000 descarcari.
Dupa aspectul exterior,fulgerul poate fi difuz (produs in interiorul unui loc,cu aspect difuz) si globular (produs in
timpul starilor de furtuna caracterizat prin aparitia unui glob luminos de citva centimetrii diametru si care se deplaseaza sub
influenta curentilor de aer,coboara catre pamint,ocolind in general obstacolele.Fulgerul globular patrunde in incaperi,pe usi si
ferestre lasate deschise,iese eventual pe cos si dispare,fie cu explozie,fie fara zgomot,la atingerea unui obiect sau a peretilor.
Daca diferenta de tensiune intre nori si pamint ajunge atit de mare,incit poate strapunge aerul care joaca rolul unui
izolator,se poate produce o descarcare electrica.
Descarcarea electrica de mare intensitate,care se produce pe timp de furtuna,intre nori si pamint se numeste trasnet.
Amplitudinea curentului poate sa ajunga de la 20 kA la 150 kA si chiar 200 kA.
Frecventa trasnetelor depinde de numarul furtunilor care se produc intr-o anumita regiune.In functie de numarul
mediu anual de zile cu furtuni se stabilesc zonele care alcatuiesc harta keraunica a tarii.Cele mai frecvente descarcari de
trasnet se produc in zona muntoasa,unde numarul mediu anual de zile de furtuni depaseste cifra 30.Harta keraunica se
stabileste in deplina concordanta si cu numarul de incendii cauzate de trasnet,izbucnite in zonele respective.
In perioada anilor 1961-1970 au izbucnite in tara noastra 2542 de incendii cauzate de trasnet.Dintre acestea 57 s-au
declansat in sectoarele industriale,22 in regiuni paduroase,503 la obiective agricole,7 la santiere si 1831 in sectorul
particular ,in special in mediu rural.In anul 1971 numarul incendiilor izbucnite din cauza trasnetului s-a ridicat la 271.
Judetele in care au izbucnit cele mai multe incendii sunt cauzate de trasnet fac parte din zonele cu numarul cel mai
mare de furtunui dintr-un an.Astfel,majoritatea incendiilor datorita trasnetelor s-au produs si se produc in judetele
Alba,Bihor,Cluj,Harghita,Hunedoara,Maramures,Mures,Satu-Mare,Suceava.
Deoarece trasnetul este un fenomen electric,el poate produce acelasi efect ca orice trecere de curent intr-un
conductor sau printr-un materiale rau conductor ori izolant.
Trasnetul produce urmatoarele efecte: calorice,mecanice (electromagnetice); chimice; fiziologice; deranjamente
nervoase; actiunea asupra inimii.
Din punctul de vedere al pericolului de incendiu intereseaza efectul termic.
Daca trasnetul trece printr-un conductor metaliccu sectiunea suficient de mare (de ex: conductoarele pentru
paratrasnete,rezistenta este atit de mica incit pericolul de incendiu este redus).
Dimpotriva,la trecerea prin sirme subtiri,sirma de antena etc.,s-au constatat urme vizibile de incalzire,ori topirea
acestora.Contactele imperfecte prezinta,de asemenea un mare pericol pentru circuitele prin care se scurge curentul de trasnet.
La slabirea contactelor unor instalatii,chiar si de paratrasnete,se produce topirea metalului care poate sa aprinda
materialele inflamabile din jur,in special amestecurile de vapori-aer sau gaz-aer.
La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate,o mare parte din energie este transformata in
caldura,care vaporizeaza apa continuta de materialele respective (de ex.,in lemn,caramida).Din cauza suprapresiunii produse
de evacuarea rapida a apei si a duratei reduse a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor,stilpilor de
lemn,grinzilor si zidurilor.Sunt si cazuri cind la trecerea curentului electric prin diverse obiecte,acestea se incalzesc in asa
masura,incit se poate ajunge la temperatura de aprindere a materialelor din care sunt confectionate.In acest caz trasnetul
devine cauza de incendiu.
La trecerea trasnetului de intensitate mare si durata mica prin unele materiale combustibile,acestea nu sunt aprinse,ci
imprastiate (paie,fin etc.).Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si durata mare,aprinderea lor este posibila.
Trasnetul poate sa loveasca direct intr-un obiectiv (actiune principala) sau sa patrunda in interior prin intermediul
retelei de iluminat,de apa etc. (actiune secundara).De regula,descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de
mica intensitate.
Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.Deseori insa se produc deteriori cauzate de
trasnet,fara a se declansa vreun incendiu.Acestea se limiteaza,de obicei,la dezveliri partiale ale acoperisului ,craparea
zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si de durata
mare,aprinderea lor este posibila.
Trasnetul poate sa loveasca intr-un obiectiv (actiunea principala) sau sa patrunda in interior prin intermediul retelei
de iluminat,de apa etc.(actiunea secundara).De regula descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica
intensitate.
Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.
Deseori insa se produc deteriorari cauzate de trasnet.fara a se declasa vreun incendiu.Acestea se limiteaza,de obiecei
la dezveliri partiale ale acoperisului,craparea zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca trasnetul loveste
intr-o stinga are loc o farmitare a acesteia la suprafata.
La descarcarea curentului de trasnet prin corpul omenesc,pericolul principal care apare este cel al producerii
fibrilatiei inimii.Trasnetul cazut direct pe corpul omenesc este de cele mai multe ori mortal.Dintr-o statistica straina intocmita
pe o anumita perioada de timp reiese ca din cele 270 persoane lovite de trasnet numai 30 au supravietuit.
Oamenii,pentru a evita loviturile de trasnet,vor alege ca adapost,in primul rind cladiri cu acoperis metalic prevazut
cu cadru metalic sau cu paratrasnete.In cazul ca nu este posibil adapostirea se va face in orice alta cladire.
Pe timpul unei furtuni nu e recomandabil sa se urce spre virful unui deal sau sa ramina in terenuri deschise si
libere.Se vor evita de asemenea copacii izolati,stilpii liniilor telefonice si electrice.
Pentru evitarea loviturilor de trasnet este recomandabil asezarea pe sol in genunchi ori pe partea posterioara a
picioarelor (pozitia traditionala de sedere a japonezilor sau pe vine).
Protectia animalelor impotriva descarcarilor atmosferice se poate asigura prin indepartarea acestora de gardurile de
sirma,de arbotii izolat etc.
Domeniul de aplicare,prescriptiile comune tuturot instalatiilor de paratrasnet,cit si cele ale constructiilor cu caracter
special,se arata in normativul de specialitate.
Protectia contra trasnetului a contructiilor si instalatiilor tehnologice executate in interior se realizeaza astfel:
- normala (pentru categoriile C,D,E pericol de incendiu,sau intarita (categoriile A,B pericol de incendiu),impotriva
efectelor directe ale trasnetului;
- suplimentara (pentru constructiile A si B si instalatiile exterioare de fluide combustibile),impotriva efectelor
secundare ale trasnetului si (la LEA care intra direct in cladiri,impotriva supratensiunilor atmosferice.
Instalatiile de protectie contra trasnetului sunt obligatorii la:
- cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoriile A,B pericol de incendiu;
- cladiri cu aglomerari de persoane (sali,hoteluri,camine,biserici etc.,cu peste 400 locuri,scoli cu peste 10 sali,spitale
si similare,cu peste 75 de paturi,restaurante si magazine de peste 1000 m²,statii de calatori de categoriile I,II,de peste 300
persoane aglomeratie maxima sau III,IV de pe liniile principale);
- cladiri care adapostesc valori importante culturale sau tehnico-economice (expozitii,muzee,arhive,monumente
istorice,centrale electrice si de comunicatii etc.);
- cladiri de locuit cu P+II niveluri,hoteluri si camine cu inaltimea de peste 28 m;
- grajduri cu animale mari (peste 200 capete),sau mari si de rasa (indiferent de capacitate);
- cladiri mai inalte de 10 m si de doua ori mai mari fata de cele din jur.
In zonele unde K ≥ 30 se prevad instalatii de protectie contra trasnetului (IPT) si pentru:
- cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoria C pericol de incendiu;
- cele de categoriile D,E, izolate (nimic in jur pe o raza de 25 m);
- grajduri de animale mari de 100-200 capete;
- depozite deschise de baza cu materiale cu pericol de incendiu.
De asemenea,se prevad IPT in spatii care au destinatia cu cel mai mare pericol de incendiu dintr-o cladire,indiferent
de nivel.In cazul cind constructia care urmeaza sa fie proiectata este de categoria C,D,E si intra in zona de protectie a unei
IPT vecine,aceasta nu va fi prevazuta IPT.
Amplasarea IPT se poate face:
- pe constructie-normal;
- in interiorul constructiei-exceptional,cu justificare (imposibilitate de montaj,aspect necorespuzator),si numai
conductoarele de coborire din cladirile din categoriile D,E,I-II-III;
- indiferent de constructie numai pentru categoriile A,B justificat tehnico-economic,imposibil de executat sau la
obiectivele speciale cu pericol mare de explozie (constructii pirotehnnice,rezervare de gaz si similare).
4.1.ELEMENTE DE CAPTARE
Elementele de captare au rolul de a prelua descarcarea trasnetului fiind de o mare importanta in determinarea a doua
caracteristici principale ale unui paratrasnet si anume,zona de protectie si unghiul de protectie.
Zona de protectie este spatiul in care,cu un suficient grad de siguranta,o constructie sau o instalatie poate fi ferita de
lovitura directa a unui trasnet.
Aceasta zona se determina cu o anumita probabilitate,prin calcul sau grafic cu ajutorul monogramelor.
Unghiul de protectie este unghiul sub care este vazuta aria zonei de protectie din elementul de captare.Valoarea
acestui unghi depinde de tipul elementului de captare.
Dispozitivele de captare pot fi sub forma de tija de captare care,montate pe constructii,de tip cablu sau in cazuri
speciale de tip plasa din sirma de otel.
Elementele de captare ale instalatiei paratrasnet se monteaza pe partea cea mai inalta a constructiilor si instalatiilor
tehnologice.Elementul de captare sub forma de tija este recomandabil sa se foloseasca la constructii turn,cosuri de fabrica si
acoperisuri cu pante repezi.
La acoperisurile cu deschideri mari,cu deschidere mica si de tip shed se folosesc elemente de tip cablu,conductoarele
respective urmind traseul jgeaburilor,coamelor de acoperirs,marginilor constructiilor,acoperisurilor etc.
4.2.ELEMENTE DE COBORIRE
Ca elemente de legare la pamint sunt folosite prizele de pamint.Toate elementele de coborire se leaga la prize de
pamint.De regula,legarea elementelor de coborire se face la o priza de pamint unica,care,la rindul ei poate fi individuala sau
comuna cu prizele de pamint ale instalatiilor electrice montate in cladiri.
Prizele de legare la pamint se impart in doua categorii principale: naturale si artificiale .
Prizele de pamint naturale sunt considerate acele elemente metalice bune conducatoare de electricitate care au un
contact permanent cu solul; sunt destinate diferitelor scopuri,insa in acelasi timp pot fi folosite si la scurgerea curentiilor
electrici.
Drept prize naturale pot fi considerate elementele metalice ale constructiilor-ingropate direct in pamint sau in
fundatii de beton si beton armat,chiar si sprijnite de pamint cum ar fi de exemplu estacadele,elevatoarele sau diferite alte
elemente sub forma de talpi,stilpi sau alte elemente de constructie din beton armat care sunt in contact electric cu
pamintul,precum si invelisurile metalice ingropate in pamant cu execeptia celor de aluminiu.Prizele de pamant artificiale sunt
construite special pentru a asigura scurgerea curentului electic al trasnetului in pamint.Ca atare ele nu pot fi folosite in alte
scopuri.Acest gen de priza se utilizeaza numai in cazul cind nu exista priza naturala sau aceasta nu are rezistenta suficienta
sau cind folosirea prizei arficiale este prevazuta in norme sau cind cea naturala este inaccesibila.
Pentru asigurarea unor conductivitati electrice corespunzatoare a prizei de legare la pamint este necesar in contact
bun al acesteia cu solul,fapt ce se poate realiza prin baterea pamintului cu maiul,udarea cu apa sau prin introducerea
electrozilor in sol prin batere.Priza de pamint trebuie sa aiba o anumita rezistenta la coroziuni si la solicitari mecanice.
La alegerea locului de fixare a prizelor de legare la pamint se cer a fi respectate anumite distante de constructiile si
insatalatiile protejate contra tranetelor,acestea se determina prin calcule sau cu ajutorul monogramelor.
La amplasarea prizelor se va verifica ca in apropiere sa nu existe conducte metalice ingropate,cabluri etc. pentru a
exclude posibilitatea transportului prin aceste conducte a potentialelor inalte in cladirile protejate.
La acest tip de instalatii drept conductoare de captare se folosesc in principal elemente metalice ale constructiilor si
instalatiilor tehnologice excterioare cu conditia de a se asigura dimensiunile minime (s≥100 mm²; g≥ 0,5 mm tabla),precum si
continuitatea electrica.Astfel:
- rezervoarele de lichide combustibile cu corn si capac metalic supraterane si semiingropate daca sunt prevazute cu:
dispozitive opritoare de flacari,supape de respiratie pentru presiuni si vid,grosimea tablei peste 5 mm,imbinari sudate si
nituite,capacul legat electric la corpul rezervorului,iar atunci cind este flotant si la pamint,toate conductele rezervorului legate
electric la pamint;
- conductele metalice pentru fluidele combustibile cu grosimea minima de 5 mm,montate la cel putin 4 m de sol,care
vor fi insa legate la prize de pamint proprii separate de maximum 20 Ω la intervale de 20-25 m in lungime de conducta; la
conductele metalice montate mai jos de 4 m se vor folosi prize de pamint de maximum 20 Ω,la 200-300 m lungime de
conducta;
- cosurile si turnurile de racire metalice impreuna cu cablurile de ancorare care se leaga la elementele metalice din
pamint;
- cladirile C,D si E pericol de incendiu si de grad de rezistenta I,II si III,cu acoperis din tabla sau materiale izolate
prinse pe schelet metalic cu piese metalice la distante fixe;
- elementele metalice ale acoperisului (cornise,coame,jgeaburi,balustrade de protectie superioare ale turnurilor de
racire etc.) si alte elemente metalice care ies din planul acoperisului (cosuri de ventilatie si de fum,crucile turlelor bisericilor
etc.); daca ies cu 0,5 m din planul acoperisului se folosesc,cind este cazul,tije de OL Ø 16 mm inalte cit asigura zona de
protectie a elementului respectiv.Daca nu este posibil se folosesc drept elemente de captare,conductoare anume destinate ca
de exemplu OL-Zn (banda cu s≥ 50 mm²; g≥ 2,5 mm sau rotund Ø ≥ 8 mm) sau OL grunduit si vospit anticoroziv in doua
straturi (banda cu s≥ 100 mm²; g≥ 4 mm sau rotund Ø ≥ 12 mm).
Montajul se face aparent in diferite modulri:
- sistem retea (la acoperisurile plate sau cu coama la h ≤ 1 m de streasina,cu ochiuri de maximum 20x20 – normal
sau 10x10 m – intarit;
- sistem de coama (la acoperisurile in pante,cu seduri,cu conducta pe coama si pentru α < 30° si pe marginea
acoperisului);
- tija (la acoperisurile in piramida sau cu coama scurta,la turnuri,cosuri si similate);
- combinat (la acoperisurile complexe – elementele nemetalice care ies din planul acoperisului se prevad cu rama
metalica sau cu tija,functie de inaltime.
Ca conductele de coborire se pot folosi cu prioritate elementele metalice ale constructiilor si instalatiilor tehnologice
exterioare care indeplinesc conditiile de sectiune si continuitate electrica ca de exemplu: scheletul,peretii si armaturile din
metal,inclusiv scheletul metalic al cladirilor de IV si V rezistente la foc; elementele metalice verticale pentru categoriilde
D,E,pericol de incendiu si gradul I,II si III rezistenta la foc (conducte de apa si incalzire,scari metalice de incendiu,burlane de
scurgere etc.,fiind excluse conductele de gaze naturale si fluide combustibile); cind nu exista continuitate electrica se folosesc
ca conductoare auxiliare legate la conductoarele principale de coborite.
Daca cele aratate mai sus nu sunt posibile,pentru elementele de coborire se folosesc materialele indicate la
conductoarele de captare.Se precizeaza ca la cosuri,pe portiunea expusa fumului sau gazelor evaucate,minimum 3 m in jos de
gura cosului,se folosesc OL-Zn Ø 16 mm sau 40x4 mm,restul coboririi fiind de Ø 10 mm sau 30x3 mm.
Numarul si dispunerea coboririlor principale depinde de dimensiunile cladirii si formele acoperisului.
Montarea conductoarelor de coborire se face obisnuit pe exterior,exeptional in interior (acest aspect
pretentios,dificultate deosebita de executie etc.),insa numai la cladirile D,E – I,II,III.
La pozarea aparenta exterioara se alege drumul ce mai scurt,dar nu prin luminatoare,balcoane,logii etc.; pe fatade
este admisa montarea ingropata a maximum 50% din coboriri la constructiile din lemn,caramida si beton armat cu asigurarea
protectiei fata de materialele combustibile.
Montarea in inteterior fie ingropat sau aparent se va executa ferit de contactul sau apropierea de materialele
combustibile (se va folosi protejarea cu material incombustibil si electroizolant).
Priza de pamint va fi comuna in mod obisnuit cu priza de pamant pentru protectia contra electrocutarii,Daca nu este
posibil,se prevede priza de pamint proprie cu precadere naturala,exceptional artificiala.Priza de pamint artificiala se monteaza
fata de fundatia constructiei proprii la 1,5-5 m cu electrozi uniformi distribuiti in jurul constructiei si protejati cu
beton.Prizele de pamint proprii se leaga la reteaua generala de legare la pamint a incintei,numai daca sunt la mai putin de 20
m.La priza comuna se leaga toate prizele de folosire aflate la mai putin de 20 m si toate elementele metalice neincluse in priza
situate la mai putin de 2 m.
Rezistenta de dispersie a prizei de pamint proprie – naturala pentru categoria de pericol de incendiu al constructiilor
A,B,C,D,E este de 2,5/5 Ω,iar pentru IPT artificiala 5/10Ω.
Conductoarele de captare sunt formate din tije de OL – Zn sau OL grunduit si vopsit anticoroziv Ø 20 mm si l ≥ 1
m,montate pe catarge (stilpi din beton,beton armat,metal).Numarul,inaltimea si dispunerea catargelor se stabilesc prin
calcul,in raport de zona de protectie respectiva,avindu-se in vedere urmatoarele: inaltimea unui catarg nu poate fi mai redusa
decit jumatate din distanta fata de catargul vecin; distanta dintre virful tijei si marginea constructiei protejate va fi de cel putin
5 m,iar la gazometre si alte recipiente similare de maximum 3 m fata de virful tevii de aerisire.
Conductoarele de coborire sunt formate din armatura sau corpul metal al stilpului cu respectarea conditiilor de
sectiune si continuitate precum si din conductoare anume destinate.
Priza de pamind,in cazul cind este posibil,se monteaza la minimum 5 m de alte prize,asigurindu-se Rp ≤ 5 (10 Ω)
naturala (artificiala; cind nu e posibila separarea,se utilizeaza prize comune cu Rp ≤ 2,5 (5) Ω naturale (artificiale).
Pentru egalizarea potentialelor produse de descarea trasnetului la constructiile de categoriile A,B se folosesc coducte
orizontale in sistem inchis la distante de 10-15 m pe verticala legate la coborire si elemente metalice vecine care intra si ies in
cladiri,cu exceptia conductelor de fluide combustibile,toate legandu-se la pamint la intrari si iesiri.
Intre doua puncte apropiate a unei conducte IPT sau intre o conducta IPT si un element metalic de constructie sau
instalatie.Protectia contra descarcarilor naturale se calculeaza astfel:
D= LB/10 ; respectiv D=0,3 Rp+ LC/10 n ;
LB,LC – lungimea buclei,respectiv a conductei de coborire din locul de apropiere pina la pamint [m];
Rp – este rezistenta de dispersie a prizei de pamint [Ω];
n – numarul conductelor de coborire
Intre conductele IPT si elementele de constructie combustibile se vor respecta:
60 cm de coama acoperisului;
40 cm de acoperis;
20 cm de pereti;
- nu se normeaza distantele fata de elementele incombustibile;
Daca distantele arate mai sus nu pot fi respectate:
- in primul caz elementele metalice vor fi legate direct sau prin descarcatoare,pe drumul cel mai scurt,la IPT.Fac
exceptie situatiile cind descarcatoarele nu-s permise in incaperi de categoriile A,B; masura nu se refera la instalatiile electrice
din cladiri cu structura complet metalica sau inglobata in structura de beton armat de mare suprafata,daca priza de pamint este
comuna si nici la conductele de protectie PATD;
- in al doilea caz se vor monta materiale incombustibile si electro-izolante in spatiile de apropiere.
Numarul relativ mare de incenii izbucnite in mediul rural,in special la depozitele de furaje si grajduri de animale,a
determinat luarea unor masuri speciale de protectie.
Din anul 1982,incepind cu judetele Timis si Brasov,s-a trecut la construirea de instalatii de paratrasnete in
agricultura,care acolo unde au fost bine realizate au dat rezultate.
Detaliile constructive sunt aratate in tabelul XIII.
Tabelul XIII
Tipul de paratrasnet prezentat mai sus pentru protectia depozitelor de furaje si grajduri de animale prezinta un model
in acest domeniu,organele responsabile pot adopta si alte modele,care sa asigure o eficacitate sporita.Materialele necesare
pentru realizarea instalatiilor de paratrasnet folosite in mediul rural pentru protectia diverselor obiective sunt accesibile si
cantitativ reduse,ceea ce face posibila folosirea unor instalatii similare si in majoritatea obiectivelor din mediu rural situate in
regiuni unde frecventa trasnetelor este mare.
La proiectarea si construirea unei instalatii de protectie contra trasnetelor se au in vedere pericolul de distrugere de
catre curentii de trasnet,natura si suprafata construita care trebuie protejate,intensitatea descarcarilor atmosferice in regiunea
geografica respectiva,natura terenului,gradul de umiditate sau de uscaciune,importanta economico-politica a
obiectivului,precum si alti factori.
Una din principalele elemente care trebuie determinate si verificate este zona de protectie.
Prin zona de protectie a unui paratrasnet se intelege spatiul in care,cu un suficient grad de siguranta,o constructie nu
poate fi lovita direct de catre trasnet.
Zonele de protectie se pot determina grafic prin calculul sau cu ajutorul monogramelor.
Paratrasnet simplu cu tija.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile:
rx=1,5 (h-1,25 hx),pentru 0 ≤ hx ≤ 2/3 h;
rx= 0,75 (h-hx),pentru 2/3 ≤ hx ≤ h;
rx – raza zonei de protectie [m];
h – inaltimea paratrasnetului [m];
hx – inaltimea constructiei protejate [m].
Paratrasnet dublu cu tija – de aceeasi inaltime.Zona de protectie a unui paratrasnet dublu cu tija de aceeasi
inaltime,insa mai mic cu 60 m.
Distanta dintre paratrasnete se ia egala cu a.Constructia laterala a zonei se executa pentru fiecare paratrasnet la fel
ca cel simplu cu tija.
Latimea zonei de protectie la jumatatea distantei dintre paratrasnet la sol este egala cu 2 r0,iar la inaltimea hx cu 2 rox.
Eficacitatea unui paratrasnet dublu cu tija este in functie de distanta a dintre paratrasnete,care nu poate fi marita prea
mult.
La a ≤ 5h limita superioara de protectie este conturata de arcul AB, iar la 2a= 5,3 h arcul Ab atinge linia
orizontala,adica terenul si in acest caz h0=0.
Daca distanta a dintre paratrasnete depaseste 5,3 h,se formeaza un mare decalaj al zonei de protectie,iar la a=6h
inceteaza influenta reciproca a ambelor paratrasnete,ele devenind cu actiune independenta,adica paratrasnete simple cu tije.
Pentru calculul lui ho si h se poate folosi relatia:
h0=4h - √9h²+0,25a².
Deci,daca se cunoaste h0 (inaltimea minima) si a,atunci cele doua paratrasnete se calculeaza astfel:
h=0,571h0+√0,183 h²0+0,0357a².
Paratrasnetul dublu cu tije de inaltimi diferite.Se construieste mai intii zona de protectie a celui mai inalt
paratrasnet,considerindu-l simplu cu tija dupa care se duce la inaltimea hi,care reprezinta inaltimea celei de a doua tije,o
paralela la linia orizontala,ce reprezinta nivelul solului,pina intilneste zona de protectie a paratrasnetului mai inalt,in punctul
M.Distanta de la punctul M pina la sol se considera un paratrasnet fictiv,care formeaza cu h1 un paratrasnet dublu de aceeasi
inaltime (h1),distanta dintre ele fiind egala cu a.Partile frontale ale zonei de protectie se determina la fel ca la un paratrasnet
dublu cu tija.
Partea centrala a zonei de protectie se determina ca la un paratrasnet dublu cu tije de aceeasi inaltime.
Paratrasnet multiplu cu tije de aceeasi inaltime.Zona de protectie se determina dupa aceleasi regului ca in cazul
paratrasnetelor simple luate doua cite doua si calculate ca paratrasnete duble.
Suprafata din interiorul paratrasnetului multiplu este mult mai bine protejata decit partile exterioare limitate de
zonele de protectie ale paratrasnetelor simple si duble.
Suprafat triunghiului este bine protejata la inaltimea hi daca rox este mai mare sau egal decit 0.Valorile r0 si rox se
determina la fel ca la paratrasnetele simple si duble.Punctele 01,02 si 03 indica pozitia celor trei paratrasnete cu tija in plan.
ho= 3h-√4h²+0,25a².
In cazul cind se cunosc inaltimea h0,distanta a si inaltimea zonei de protectie la mijlocul unui paratrasnet dublu cu
cablu,pentru h,se poate folosi relatia:
h=0,6h0+√o,16h²0+0,05a².
Pentru valori a/h≈4,4, valorile h0 si r0 se anuleaza si,pe masura ce distanta dintre cabluri creste,zona de protectie se
desface in doua; pentru a/h=5 influenta reciproca a celor doua paratrasnete dispare,fiecare actionind in acest caz independent.
11.PRIZELE DE PAMANT
Rezistenta prizei de pamant (rezistenta de trecere) se defineste ca raportul dintre tensiunea prizei fata de pamant si
curentul care trece prin priza de pamint in sol in regim stationar.
Rezistenta la impuls a unei prize de pamint se defineste ca raportul dintre tensiunea de impuls produsa de
descaricarile atmosferice apreciate prizei si curentului respectiv se stabileste priza; teoretic rezistenta de impuls se considera
egala cu rezistenta de trecere din momentul cind curentul atinge valoarea maxima.Pina la aceasta valoare,rezistenta la impuls
difera de rezistenta de trecere obisnuita a prizei,pe de o parte din cauza duratei extrem de scurte a impulsului,care conduce la
interventia inductantelor din interiorul prizei,iar pe de alta parte din cauza gradientilor de potentiali foarte mari,care
favorizeaza descarcarile prin arc din interiorul solului.
Rezistenta la impuls a unui electrod de punere la pamant Ri se determina in multimi rezistenta de trecere a
electrodului R cu un coeficient de impuls,definit ca raportul dintre rezistenta la impuls si rezistenta la trecere.Astfel:
Ri = aiR.
Valoarea coeficientului ai poate fi supraunitara sau subunitara,in raport de factorii care influenteaza valoarea acestui
coeficient.
In general,in natura substantele se pot gasi in stare solida,lichida sau gazoasa in raport cu fortele de coeziune
intermoleculara care scad,de la starea solida la cea lichida si la cea gazoasa.Ca urmare,
corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinate,substantele lichide isi pastreaza volumul constant si
curg,iar cele gazoase ocupa intregul volum disponibil,functie de densitatea specifica.
Multe substante sub influenta temperaturii si presiunii pot trece dintr-o stare de agragare in alta prin fenomele de
topire si vaporizare,condesare si solidificare sau prin sublimare si desublimare.
De exemplu,gheata prin topire se transforma in apa si prin vaporizare in vapori de apa,iar in sens invers prin
condensare in vapori in apa lichida si prin solidificare in gheata.Daca in primul flux de transformari se absoarbe caldura ,in al
doilea flux se cedeaza caldura.
Fenomenele de trecere a substante dintr-o stare in alta au loc potrivit unor legi valabile,atit pentru topire,cit si
pentruvaporizare,cum sunt:
- topirea si vaporizarea substantelor pure,la presiune constanta,se produc la temperature bine determinate,constante si
caracteristice fiecarui substante;
- schimbarea starii de agregare a unei unitati de masa dintr-o substanta necesita o cantitate de caldura
determinanta,denumita cadura latenta specifica de transformare (topire,solidificare,vaporizare,condensare).
Prin topire,majoritatea substantelor isi maresc volumul,cu exceptia ghetii care si-l reduce.La vaporizare,marirea
volumului este mult accentuate.De exemplu,apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori,absorbind la vaporizare o caldura
specifica de 538,7 cal/g,la care se adauga aproximativ 85 calorii pentru a ajunge la fierbere,deci 623,7 cal/g.
Aceasta proprietate a apei o recomanda ca substanta de stingere a incendiilor foarte eficienta prin efectele de
racire,inabusire,daca este folosita sub forma de jet compact si de dislocare.
Unele corpuri,ina la presiune atmosferica,trec direct din starea solida in vapori prin fenomenul de sbulimare,cum
sunt iodul ,acidul benzonic,pentasulfura de fosfor,zapada carbonica (dioxidul de carbon lichefiat) clorura de amoniu etc.
Totodata sunt materiale (lemnul,hirtia etc.) care prin incalzire,in lipsa oxigenului initial se descompun,dind nastere la
diferite substante,unele fiind combustibile,care se pot aprinde ulterior foarte usor.
De asemenea,multe aliaje se topesc la temperaturi reduse fata de temperaturile de topire ale substantelor
componente.Pe acest fenomen se bazeaza constructia unor detectoare de incendiu si capete de pulverizare tip sprinkler
realizata din aliaje cutectice (Daracet,Lipowitz,Wood,Rose etc.).
In tabelul XIV-1.1 se arata temperaturile de topire a unor substante.
In cazul amestecurilor de substante lichide,punctele de fierbere si implicit vaporizarea lor,au loc la praguri de
temperature stabilite pentru fiecare substanta,semnificativ fiind in acest sens procesul de distilare fractionata a produselor
petroliere.
Punctual de fierbere variaza direct proportional in functie de presiunea existenta la suprafata lichidului.De
exemplu,in cazanul cu abur,fierberea incepe la peste cu 100°C,iar intr-o coloana,de distilare in vid,fenomenul are loc sub
temperaturile determinate la presiunea atmosferica.
Evaporarea este tot o vaporizare,care are loc insa la suprafata unui lichid,la orice temperatura cuprinsa intre cea de
solidificare si cea de fierbere ,daca presiunea vaporilor lichidului considerat in spatiul de deasupra lichidului este inferioara
presiunii vaporilor saturati ai acestui lichid si daca presiunea atmosferica depaseste aceasta presiune a vaporilor saturati
(pentru a nu avea loc fierberea).
Viteza de evaporare se poate calcula cu urmatoarea formula empirica stabilita de Dalton:
v=KS(pm-p) [cm3/s];
H
K – constanta care depinde factori externi;
S – suprafata libera a lichidului [cm²];
H – valoarea presiunii atmosferice [mm Hg];
pm -valoarea presiunii vaporilor nesaturati ai lichidului,existenti la suprafata lui [mm Hg];
p – valoarea presiunii lichidului considarat in spatiul de deasupra lichidului [mm Hg].
Punctul triplu al apei reprezinta o stare unica a acesteia,in care gheata,apa si vaporii pot exista simultan in
echilibru.Starea corespunde presiunii de 4,57 mm Hg si temperaturii de 0,0075°C.Punctul 0 este punctul triplu.Intre curbele
OP si Om apa se afla in stare lichida,intre curbele On si OP ca gheatza,iar sub curbele On si OM apa exista in stare de vapori.
Umiditatea relativa U reprezinta raportul dintre masa m a vaporilor de apa dintr-un volum dat din atmosfera si masa
M de vapori de apa,care ar satura atmosfera in aceleasi conditii,adica:
U= m
M
Intrucit vaporii asculta aproximativ de legea Boyle-Mariotte,rezulta:
ps
p – presiunea partiala a vaporilor de apa prezenti in atmosfera [at];
ps – presiunea vaporilor saturati la temperature aerului [at].
Lichefierea gazelor se realizeaza in multe cazuri prin comprimare izotermica pina se ajunge la starea critica cind
toata masa gazului se lichefiaza deodata.De exemplu,starea critica a CO2 este la temperatura critica de 31,1°C si la presiunea
critica de 7,6 at.Intrucit majoritatea gazelor,intre care azotul,aerul,oxigenul,heliul etc.,au o temperatura critica scazuta
,lichefierea lor se poate face prin realizarea unor amestecuri refrigirente sau prin evaporarea intensiva a unor substante.In
industrie,
Lichefierea gazelor se face prin metoda detentei,bazata pe proprietatea gazelor de a se raci la destindere brusca.
Sub efectul temperaturilor in crestere corpurilor se dilata,iara daca temperaturile scad corpurile se contracta
indiferent de starea lor de agregare.Variatiile mai mari au loc in mai mari au loc in directiile dimensiunilor predominante ale
corpurilor.
In cazul barelor,grinzilor si altor corpuri avind lungimea ca dimensiune predominanta ,dilatarea liniara se exprima
prin relatia:
∆1 = x10 ∆t sau lt= lo ( l + xΔt);
∆1 = lt - lo – modificarea lungimii sub efectul variatiei temperaturii Δt ;
lo – lungimea initiala [m];
lt - lungimea finala (la temperature t),[m];
x – coeficientul de dilatare liniara.
In tabelul XIV 1.2 se arata coeficientii de dilatare a unor substante.
Corpurile solide de diferite nature se caracterizeaza si prin coeficientul de dilatare in volum xv.
Intrucit acest coeficient se schimba putin cu temperatura,in apropierea lui 0°C,relatia de modificare a volumului se poate
scrie:
V=V0 (1+xvt );
xv ≈ pentru corpurile isotope,care au aceleasi proprietati in toate directiile,sau:
xv ≈ x1 + x2 + x3 pentru corpurile solide anizotrope,coeficientii x1 , x2 si x3 fiind coeficienti de dilatare liniara pe 3
directii care formeaza doua cite doua unghiuri de 90°C.
Un vas gol,confectionat dintr-un material oarecare,se dilata la fel ca atunci cind spatiul din interiorul sau ar fi ocupat
de materialul vasului.
In cazul dilatarii termice apar forte insemnate.Astfel,la dilatarea termica a unei bare,aflata initial la 0°C datorita
alungirii ∆1=1xΔt apare o forta :
F= SEx∆t;
F – forta care se exercita pe suprafata S[ N ] ;
E – modulul lui Young,de elasticitate;
Aceeasi forta trebuie aplicata la captele barei pentru a impiedica contractarea ei la revenirea la 0°C.
Asemanator pentru a opri dilatarea unei bare,trebuie aplicata o forta care sa comprime bara,la temperature t,de la
lungimea l0 (1+x1),pina la lungimea l0 exprimata prin relatia:
F=SE. xt.
1+xt
Datorita cresterii temperaturii rezultate in caz de incendiu si dilatarii corpurilor,pot sa apara fenomene negative cum
sunt:
- fisurarea conductelor metalice sau caderea lor de pe reazeme,aparitia scurgerilor de produse din retelele de
transport si utilajele de vehiculare ca urmare a neetansitatilor aparute,indeosebi la armature din materiale diferite;
- deplasarea de pe reazame a unor elemente de rezistenta ale constructiilor (ferme,grinzi,estacade etc.);
- distrugerea unor structuri,mai ales metalice,ca urmare a eforturilor mari aparute pe unele directii ale nodurilor
acestora;
- imposibilitatea inchiderii unor usi,clapete si alte elemente de protectie deformate de temperatura;
- modificarea ceartamentului liniilor de cale ferata sau metrou;
- marirea peste limitele admise a axelor (arborilor ) unor utilaje dinamice;
- cedarea unor rezervoare si vase cu produse inflamabile la care coeficientii de dilatare pe diferite directii ai peretilor
si fundurilor sunt mari,iar rezistenta sudurilor si imbinarilor nu este corespunzatoare.
In domeniul prevenirii incendiilor fenomenul de dilatare este aplicat si in scopuri utile,cum este cazul detectoarelor
de incendiu pe principiul lamei bimetalice sai din aliaje eutectice ori cu recipient de aer,capetelor de pulverizare tip spinckler
cu fuzibil din aliaj eutectic sau cu capsula (bulb) cu lichid.
Dilatarea lichidelor se caracterizeaza cu ajutorul coeficientului de dilatare in volum,care are valori mult mai mari la
lichide decit la solide.
Pentru intervale limitate de temperatura,coeficientul de dilatare x poate fi considerat constant si inlocuit cu valoarea
lui medie pe domeniul considerat.Astfel,in vecinatatea lui 0°C,de exemplu,relatia de dilatare se poate scrie:
V=V0(1+xt);
Vo – valoarea volumului de lichid la 0ºC [m3];
V - valoarea volumului [m3] la temperatura t;
x - valoarea coeficientului de dilatare in vecinatatea lui 0ºC.
Experimental se poate masura intotdeauna un coeficient de dilatare aparenta a lichidului (a) prin metoda
picnometrului.Intre acest coeficient de x dilatare apatenta a lichidului si coeficientul de dilatare in volum x,al materialului din
care este facut vasul exista relatia aproximativa:
x ≈ a+xc.
Concomitent cu dilatarea reala a lichidului,independent de ce se intimpla cu vasul care-l contine,are loc o modificare
a densitatii lichidului a carei masurare permite determinarea coeficientului de dilatare termica,folosind relatia:
p= p0
1+xt
p – densitatea lichidului la temperatura t [kg/m3 sau g/cm3];
p0 – densitatea lichidului la 0ºC [kg/m3 sau g/cm3].
Apa prezinta o comportare „anormala” in variatia densitatii ei cu temperatura:
- de la 0ºC la 3,98º apa se contracta cu cresterea temperaturii;
- la 3,98ºC densitatea apei are un maxim (p=1,000 g/cm3),apoi scade continuu;
- la 10ºC densitatea este de aproximativ 0,997 g/cm3 .
Cresterea presiunii la volum constant este mai mare la lichide decit la gaze,ceea ce explica faptul ca un vas umplut
complet cu lichid explodeaza cu usurinta la incalzirea lui.
Presiunea moleculara interna de la suprafata lichidului este foarte ridicata si ca urmare a lichidele sunt practic
incompresibile.De exemplu la suprafata unui mol de apa (V=10 cm3) se exercita o presiune de 17.000 at.
Tensiunea superficiala a lichidelor scade odata cu cresterea temperaturii,intrucit la temperaturi mai ridicate
moleculele posedind o energie cinetica medie mai mare,se dimineaza efectul atractiei moleculare interne.De asemenea
tensiunea superficiala depinde de mediul cu care se afla in contact lichidul.De exemplu,apa in contact cu aerul are tensiunea
superficiala de 73dyn/cm,iar in contact cu cloroformul 29dyn/cm.Existenta tensiunii superficiale la lichide permite formarea
spumelor folosite in stingerea incendiilor care sunt de faptaglomerari de bule de gaz (aer) sub stratul superficial al apei.
Presiunea conditionata de tensiunea superficiala intr-o bula de aer sferica,de raza 10-2 mm,aflata sub suprafata apei ,este de
aproximativ 0,06 at.
Comportarea gazelor la variatiile de temperatura constanta are loc dupa legea lui Gay-Lussac,exprima prin relatia:
ΔV= xΔt sau V=V0 (1+xΔt);
V0
ΔV = V-V0 – variatia volumului datorita dilatarii gazelor;
V0 – volumul initial [m3];
V – volumul final [m3];
x – constanta universala,coeficientul de dilatare a gazelor sub presiune:
x= 1 grd-1 ;
273,15
Δt =t-t0 variatia temperaturii [°C].
In conditiile incalzirii gazelor sub volum constant,variatia presiunii este redata de legea lui Charles,prin relatiile:
Δp = βΔt sau p=p0 (1+βΔt);
p0
Δp = p- p0 – variatia presiunii datorita temperaturii;
p0 – presiunea initiala [at];
p – presiunea finala [at],
β – constanta,avind aceeasi valoare ca x;
Δt =t-t0 – variatia temperaturii [ºC].
Reducind la limita temperatura,pina cind inceteaza theoretic orice miscare moleculara a gazului perfect.presiunea p
este nula,p0 are valoare finite,iar expresia 1+βt este nula,se poate deduce theoretic temperatura t=-1=-273,15°C considerata ca
β
temperatura de origine pe scara Kelvin.In realitate aceasta temperatura de zero absolute nu poate fi atinsa.
Daca temperatura se mentine constanta,parametrii gazelor (presiunea si volumul) variaza dupa legea Boyle –
Mariotte,redata prin relatia:
p1V1 = p2V2 = piVi = const.
Generalizind se obtine legea gazelor perfecte a lui Clapeyron exprimata prin relatiile:
pV=p0V0(1+xΔt) sau pV = n RT;
R = 8,31 J/grd.∙mol – constanta universala a gazelor;
n – numarul de moli (n=m),in care m este masa gazului,iar M masa lui moleculara.
M
Considerind ca parametrii initiali ai cazului p0,V0 si t0 ,si inlocuind pe t=T-273,15 rezulta relatia simplificata
exprimata in grade Kelvin:
pV=p0V0=const ori p = pM;
T T RT
p este densitatea gazului (p=m).
V
In realitate gazele se comporta putin diferit,mai ales la presiuni foarte mari,cind produsul p V nu mai ramine
constant,ci creste in raport cu presiunea.Van der Waals a stabilit ca urmatoarea ecuatie termica de stare a gazelor reale:
(p+n2a)(V-nb)=nRT;
V2
a si b – constante pozitive,caracteristice fiecarui gaz;
n²a – presiunea interna a gazului;
V²
T – temperature absoluta [K].
Presiunea exercitata de un gaz perfect este direct proportionala cu numarul de molecule din unitatea de volum a
gazului si cu energia cinetica medie a moleculei in gaz.Se exprima prin relatia:
p=2∙N∙S;
3V
N – numarul de molecule (N=nM); M este numarul lui Avogadro si este egal cu 6,023∙1023mol-1;
S – energia cinetica a moleculei [J];
S=mV² = 3 . R . T =3 . kT;
2 2 M 2
k – constanta lui Boltzman:
k=1,38∙10-23 J/K.
Energia interna (U) a unui gaz perfect monoatomic este direct proportionala cu temperatura absoluta a gazului si cu
cantitatea de gaz,darn u depinde nici de volumul ocupat de gaz si nici de presiune.Astfel:
U=3 . NKT = 3 . nRT.
2 2
Cunoasterea proprietatilor termice ale gazelor in activitatea de prevenire si stingere a incendiilor permite luarea unor
masuri eficiente in diferite situatii,cum sunt: evaluarea pericolului prezentat de cresterea presiunii gazelor lichefiate sau
comprimate sau a volumului gazelor,sub efectul temperaturii,indeosebi in caz de incendiu,stabilirea limitelor maxime de
umplere a buteliilor,cisternelor,etc. in raport cu natura gazelor,conditiile de transport si stocare si rezistenta
recipientelor,determinarea consumului si rezervei de oxygen sau aer comprimat din buteliile aparatelr autonome de respirat
ori de inhalat.De asemenea,se desprinde utilitatea verificarii functionarii aparaturii de masura si control
(manometre,termometre,etc.) de pe sistemele de vehiculare,compresare si depozitare a gazelor,a supapelor si membranelor de
siguranta,precum si a mijloacelor de racire cu care sunt echipate.
De exemplu,coeficientul de umplere N [kg/l] pentru butelii de gaze lichefiate de unele substante sunt:
0,42 la acid clorhidric;
0,75 la dioxid de carbon;
0,51 la amoniac;
0,68 la hidrogen sulfurat;
0,76 la oxid de etilina;
0,40 la propan;
0,40 propilena.
1.4 SCHIMBUL DE CALDURA
Schimbul de caldura este un transfer de energie intre sisteme,care nu se datoreste schimbului de lucru mecanic.
Raportul dintre lucrul mechanic L,si cantitatea de caldura Q este constant si reprezinta echivalentul mecanic al
cantitatii de caldura J,determinat prima oara de Joule si are valoarea:
J = (4,1855+0,0004) [J/cal].
Cresterea temperaturii Δt a unui corp se poate determina cu relatia:
Δt=Q;
Mc
Q – caldura absorbita [kcal/h];
m – masa corpului [kg];
c – caldura specifica a corpului [J/kg∙grd sau cal/g∙grd].
Dupa comportarea materialelor de constructii in urma indepartarii sarcinilor dupa care actioneaza asupra lor,se
disting:
1) Materialele elastice,la care deformatiile dispar odata cu sarcinile care le-au produs.Aceasta proprietate a
materialelor se numeste elasticitate.
2) Materialele plastice sunt acelea care se deformeaza fara a mai reveni dupa disparitia sarcinilor.Exemple sunt in
acest sens,metale incalzite la temperatura de forjare.
3) Materialele elastoplastice sunt majoritatea materialelor de constructii .Ele se deformeaza partial elastic si partial
plastic.Pe masura cresterii efortului unitar,deformatiile plastice sporesc,iar cele elastice se reduc.
In raport cu marimea deformatiilor produse inainte de rupere exista:
1) Materialele tenace,care sufera deformatii plastice mari inainte de a se rupe,cum sunt: otelurile de rezistenta
mica,cuprul,aluminiul,alama etc.
2) Materialele fragile,care se deformeaza foarte putin inainte de a se rupe: otelurile de mare
rezistenta,fonta,sticla,betonul,piatra etc.
In functie de valorile constantelor elastice E (modulul de elasticitate longitudinal denumit si modulul lui Young),G
(modulul de elasticitate transversal) si v (coeficient de contractie universala sau coeficientul lui Poison),masurate pe directii
diferite,exista:
1) Materialele isotope,care au aceleasi constante elastice pe toate directiile,structural or fiind amorfa ori cristalina
foarte fina,fara directii prioritare de orientare a cristalelor,cum sunt otelurile,alama,sticla,cauciucul si multe altele.
2) Materialele anizotrope care datorita stratificatilor pe care le au,se comporta diferit pe diverse directii.
In practica,caracteristicile mecanice ale materialelor se pot modifica sensibil in functie de temperature,timp si
ecruisare.
De exemplu,un otel care la temperatura de 20°C are rezistenta la rupere σr = 42 daN/mm²,aceasta creste,avind un
maxim de ≈ 49 daN/mm² la 200-300°C,apoi coboara repede incepind de la 400°.Modulul de elasticitate E,limitele de curgere
σc si de proportionalitate σp scad continuu odata cu cresterea temperaturii,in timp ce coeficientul de contractie transverasala v
suferoa o usoara crestere.Gituirea specifica ψ si alungirea la rupere δ scad la inceput,avind un minim la 200-300°C,dupa care
cresc mereu.
Invers,la temperaturi foarte scazute,rezistentele de rupere ale otelurilor si altor materiale cresc sensibil.La astfel de
temperaturi deformatiile plastice ale otelurilor se reduc foarte mult.
Timpul indelungat de aplicare a sarcinilor modifica starea de eforturi si deformatii a pieselor.Fenomenul poarta
numele de fluaj sau curgere lenta,iar in studiul acestuia,pe linga eforturile unitare si deformatii,ca principale marimi din
rezistenta materialelor ,apar si parametrii specifici – timp si temperatura,iar ca marime derivata – viteza de fluaj.
Cind au loc variatii foarte mari de temperatura,indeosebi de la valori ridicate pozitive coborite,negative si invers,la
intervale scurte de timp,datorita socurilor termice,apar modificari insemnate in comportarea materialelor.
Una din metodele standardizate de incercare la soc a materialelor este cea care calculeaza raportul dintre lucrul
mecanic de rupere si aria sectiunii de rupere denumit rezilienta (K) si se executa cu ajutorul ciocanului pendul.Astfel,otelurile
de rezistenta mare (de exemplu σr= 80...100 daN/mm²) au rezilienta relativ mica (K=5...10 daJ/cm²),pe cind cele de rezistenta
mica (de exemplu OL37) au rezilienta mult mai mare (K=25 daJ/cm²).La incercarea de incovoiere prin soc,folosita mai des la
metale,rezilienta K se exprima direct prin energia necesara pentru rupere si se masoara in daJ.Rezulta ca otelurile de mare
rezistenta nu sunt indicate penntru piese solicitate prin socuri,cum este cazul unor conducte metalice din industria
petrochimica care trebuie sa lucreze la variatii bruste ale temperaturii produselor vehiculate prin aceasta.
In compartimentele de incendiu ale cladirilor,in care sarcina nu depaseste 200 Mcal/m² (840 MJ/m²) (cu exceptia
cladirilor inalte,a celor cu sali agglomerate,care adapostesc persoane care nu se pot evacua singure,sau cu echipament de
importanta deosebita),se pot aplica valorile din paranteza.
Toate elementele principale ale constructiei,functie de rolul acestora in cladire,trebuie sa indeplineasca ambele
conditii minime,atit de combustibilitate (clasele C0,C1,C2,C3 sau C4),cit si ale rezistentei la foc (durata de epuizare a capacitatii
de rezistenta) prevazute pentru incadrarea in gradul respectiv de rezistenta la foc.Gradul de rezistenta la foc al constructiei sau
al unui compartiment de incendiu este determinat de elementul sau cu cea mai defavorabila incadrare in tabelul XIV.2.1.
In general,la stabilirea gradului de rezistenta la foc nu se iau in considerare invelitoarea acoperisurilor de orice
fel,inclusive termoizolatia si hidroizolatia,montata deasupra unui suport continuu (in afara de tabla) care indeplineste
conditiile de la nr.8 din tabelul XIV.2.1; pardoselile,timplaria,
ferestrele,obloanele): finisajul interior (tapete,lambriuri,vopsele etc.); platformele metalice si elementele metalice care nu fac
parte din structura de rezistenta a cladirii; elementele constructive ale marchizelor,
verandelor,pridvoarelor si alte asemenea din locuinte.
In unele conditii prevazute de normele tehnice,la determinarea gradului de rezistenta la foc nu se tine seama de:
sarpanta si suportul invelitor cu pod; luminatoarele si cupoletele incombustibile,fisiile fixe pentru iluminatul natural
execuatate din materiale din clasele C2 si C3 de combustibilitate; peretii despartitori neportanti sau panourile fara rol de
limitare a propagarii incendiilor,incombustibile ori din materiale combustibile cu geamuri sau plasa din sirma: plafoanele
suspendate si pardoselile tip estrada.
Structurile metalice indifferent ca sunt protejate sau nu pot fi utilizate in cladiri de gradul II rezistenta la foc,in care
sarcina termica nu depasteste 420 MJ/m² (100 Mcal/m²) si materialele combustibile sunt distribuite astfel incit sa nu
pericliteze stabilitatea constructiei prin incalzirea locala a unor elemente de constructie.In aceste cazuri se admite reducerea
corespunzatoare a limitelor de rezistenta la foc ale stilpilor,peretilor si planseelor pina la minimum 15 min.In salile
aglomerate,folosirea
structurilor metalice poate fi justificata numai in cazul unei sarcini termice sub 210 MJ/m² (50 Mcal/m²).
Avind in vedere rolul elementelor structurilor metalice (protejate partial sau local) in asigurarea stabilitatii
constructiei,importanta cladiri,numarul de persoane si valoarea bunurilor adapostite,urmarile posibile ale prabusirii cladirii si
economicitatea solutiilor de protectie,in conditiile prevazute de normele tehnice,se poate reduce rezistenta la foc a structurilor
respective.
In asemenea situatii sunt unele cladiri de productie sau depozitare avind: categoriile D si E pericol de incendiu in
care cantitatile de lichide combustibile din clasele LIII si LIV folosite pentru ardere,racire,ungere,comenzi hidraulice sunt
stocate in rezervoare de maximum 1 m³ si la distante mai
mari de 10m intre recipiente; numai parter,categoria C de pericol de incendiu,aria construita de cel mult 2000 m² si in cazul
depozitelor stive de maximum 4 m inaltime; compartimente protejate prin instalatii autonome de stingere ale depozitelor cu
stive de peste 4 m inaltime; parcaje.
Elementele de compartimentare
Pe linga aceste elemente de compartimentare,un rol insemnat in asigurarea protectiei corespunzatoare impotriva
incendiilor a mult constructi il au si acoperisurile,atit in ceea ce priveste limitarea propagarii incendiilor,cit si diminuarea
efectelor negative ale exploziilor.
Peretii antifoc (AF) sunt pereti care in caz de incendiu indeplinesc functia de compartimentare independent de
celelalte elemente ale constructiei si isi pastreaza stabilitatea,rezistentele mecanice si capacitatea de izolare temica in limite
minime de timp (tabelul XIV.3.2)
Limitele de rezistenta la foc a peretilor antifoc
Elementele de constructii alcatuite din totalitate (inclusive lianti,adezivi,pelicula de acoperire etc.) din materiale
incombustibile pot fi incadrate direct in grupa elementelor incombustibile fara a fi necesara incercarea lor.
Determinarea propagarii flacarii pe suprafata materialelor combustibile folosite in constructii se face in laborator
printr-o metoda standardizata (STAS 7248-81),cu ajutorul unui aparat cu radianti ceramici alimentati cu gaz petrolier lichefiat
sau gaz metan cu epruveta din materiale netratate sau tratate ignifug,avind dimensiunile de 105x22cm si grosimea maxima de
3 cm.
Principiul metodei consta in determinarea distantei parcursa de flacara in timp de 10 min,pe suprafata materialului
incalzit la temperature cuprinse intre 150 si 500ºC.
In raport cu distantele parcure de flacara se stabilesc clasele de propagare a flacarii,conform tabelului XIV 4.2.
O metoda asemanatoare ca principiu (STAS 11388/1980) este utilizata pentru incercarea cablurilor electrice cu
izolatie si manta din PVC pozate in grup (flux),pe trasee verticale si orizontale,in incaperi speciale de cabluri,in vederea
considerarii acestor cabluri “greu combustibile”.Lungimea medie arsa nu trebuie sa depaseasca 50% din lungimea initiala a
epruvetei,iar timpul de ardere (tava cu petrol) trebuie sa fie mai mic sau cel mult egal cu 10 min.
2) Incercarea cu arzatorul electric,prin expunerea epruvetei unei duble actiuni: radiatia calorica si efectul gazelor
calde matura suprafata epruvetei,favorizind astfel eventuala propagare a flacarii.Se urmareste durata inflamarii
epruvetei,dimensiunile zonei de propagare si eventuala aparitie a picaturilor de material topit (tabelul XIV.4.3).
3) Incercarea de ardere a picaturilor,folosind o sursa radianta.Se urmareste daca picaturile de material topit sunt sunt
arzinde sau nu si daca vata din jurului vas de colectare a picaturilor se inflameaza sau nu.Metoda diferentiaza materialele din
clasa C1,la care picaturile ard si vata se inflameaza fata de materialele din clasa C3 la care apar picaturi,dar acestea nu sunt
arzinde si vata nu se aprinde.
4) Incercarea prin radiatie,folosind o sursa de radiatie (epiradiator cu puterea de 3W/cm²) timp de 20 min pe epruvete
de 30x40 cm.
Aprecierea comportarii materialelor se face pe baza a 4 indicii: inflamabilitatea (i),dezvoltarea flacarilor
(s),lungimea maxima a flacarilor (h) si combustibilitatea (c),determinati prin relatiile:
i=1000+1000 ; s=∑1 ;
15t1 15t2 140
h=lmax ; c=∫i0(T-T0)dT ;
20 120
5) Incercarea cu panoul radiant (ceramic,poros) alimentat cu gaze,care expune epruveta la un flux caloric radiant.Se
constata lungimea zonei afectate dupa 30 s,1 min si 30 s dupa 10 min (tabelul XIV.4.5)
Determinarea rezistentei la foc a elemetelor de constructie in laborator se face conform STAS 7771-81,prin
introducerea elementelor de incercare intr-un cuptor usor presurizat (15+5 N/m²) avind un program termic reglat astfel incit
sa varieze cu timpul potrivit expresiei:
T-T0=345 log (8t+1);
t – intervalul de timp de la inceputul incercarii in momentul considerat [min];
T – temperatura cuptorului in momentul considerat (dupa intervalul de timp t), °C];
T0 – temperatura initiala a cuptorului [°C].
Relatia de mai sus se reprezinta grafic prin curba normalizata etalon temperatura – timp (fig. XIV4.1).
Valorile caracteristice sunt aratate in tabelul XIV.4.7.
In urma masurarii,inregistrarii si interpretarii datelor se evalueaza limitele de rezistenta la foc (lrf) ale elementului de
constructie dupa urmatoarele 3 criterii:
1) Capacitatea portanta,functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat la
inceputul incercarii pina in care elementul capata deformatii maxime admise si se prabuseste,nemaiputindu-l indeplini rolul
pentru care este destinat in constructie.In principiu,pentru grinzi si plansee,deformatiile maxime,exprimate prin raportul
dintre sageata maxima a elementului si lungimea liberaa acestuia,nu trebuie sa depaseasca 1/30.
2) Izolarea termica,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la
inceputul incercarii pina in momentul in care se atinge una din urmatoarele situatii limita:
- temperatura medie a fetei neexpuse depaseste temperatura initiala cu peste 140°C;
- temperatura maxima atinsa in oricare din punctele fetei neexpuse depaseste cu peste 180°C temperatura initiala,sau
temperatura maxima ajunge la 220°C,indifferent de marimea temperaturii initiale.
3) Etanseitatea:
- initiala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul
incercarii pina in momentul in care elementul de incercare se formeaza fisuri,crapaturi sau alte deschideri prin care flacarile
calde aprind si ard timp de minimum 10 s tampoanele de vata aflata la 20-30 mm de fata neexpusa a elementului;
- finala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul
incercarii pina in momentul in care elementul se prabuseste total sau partial ori nu mai indeplineste unele conditii speciale
prestabilite.
Pe baza acestor criterii se stabileste limita de rezistenta la foc pentru peretii portanti sau neportanti,stilpi,grinzi si
ferme,plansee si acoperisuri,cu sau fara plafoane suspendate ori sustinute de elementele portante.
Pentru usi (STAS 7771/2-82) limita de rezistenta la foc se stabileste in functie de urmatoarele criterii:
1)Stabilitate: intervalul de timp pina in momentul prabusirii usii ori deschiderii acesteia.
2) Izolare termica: temperatura medie pe fata neexpusa depaseste cu 140-180°C temperatura initiala a foii de usa sau
radiatia termica a fetii neexpuse atinge niveluri periculoase stabilite la distanta de 0,30 m de fata neexpusa.
3) Etanseitate: se aprinde tamponul de vata,ori se inflameaza fata neexpusa sau se ating valorile critice (250-300°C)
in spatiul delimitat de ecranul de incercare realizat din panouri verticale,orizontale,si frontale asamblate.
La ferestre,potrivit STAS 7771/30-75,evaluarea limitei de rezistenta la foc se face similar ca la usi,urmarindu-se si
inmuierea,topirea si curgerea sticlei,fisurarea blocurilor de sticla,depasirea cu 500°C a temperaturii initiale in spatiul delimitat
de ecran.
Pentru unele elemente de constructii,indeosebi din beton armat sau prefabricat,exista diferite metode de determinare
prin calcul a rezistentei la foc,insa sunt foarte laborioase,iar rezultatele se recomanda sa se confrunte cu incercari practice la
foc in laboratoarele autorizate.
Tratarea cu produse ignifuge a materialelor combustibile: lemn,materiale pe baza de lemn (placi din ascii de
lemn,placi din fibre de lemn,etc) prin tratamente de suprafata si in profunzime si textile celulozice (cu maximum 50% fibre
sintetice) se executa pe baza normelor tehnice C.58-86.
Prin ignifugare materialele isi modifica capacitatea de a se aprinde si a arde in continuare,in sensul diminuarii
acesteia,ceea ce duce la imbunatatirea comportarii lor la foc.Ca urmare a tratamentelor de ignifugare,lemnul si materialele pe
baza de lemn,precum si textile celulozice neignifugate se incadreaza in clasele C3 si C4 de combustibilitate (mediu si usor
inflamabile) isi reduce combustibilitatea trecind in majoritatea cazurilor in clasa C2.
Obligativitatea ignifugarii materialelor combustibile utilizate in constructii se stabileste in conformitate cu
prevederile Decretului nr.290/1977 (art.4,litera c),a normelor si masurilor tehnice privind proiectarea si executarea
constructiilor,functie de importanta obiectivului,vulnerabilitatea la incendiu a constructiei,valoarea si periculozitatea la
incendiu a bunurilor continute.
Ignifugarea este obligatory in urmatoarele cazuri:
- la constructiile noi,la modificarea sau schimbarea destinatiei celor existente,precum si periodic la constructiile
vechi,in scopul indeplinirii conditiilor necesare;
- la realizarea unor elemente de constructie,cum sunt tavanele,trecerile prin pereti,planseele,inchiderea sau mascarea
instalatiilor si echipamentelor,finisajelor pe caile de evacuare si altele;
- la tratamente speciale (fonice,termice) si finisaje utilizate in cladiri inalte,cladiri cu sali aglomerate si centre de
calcul electronic;
- la sali de spectacole,muzee,expozitii;
- la elemente decorative interioare si finisaje la sali aglomerate;
- la constructiile provizorii pentru ateliere,remize,depozite,magazii etc.,in care se lucreaza cu substante combustibile
sau cu foc deschis;
- la rafturile si stelajele din magazii si depozite care adapostesc materiale cu valori mari sau materiale greu de
inlocuit,cum sunt piesele unicat din import.
Pentru cladiri cu character monumental,monumentele istorice,precum si alte cladiri de importanta
deosebita,necesitatea ignifugarii materialelor combustibile se stabileste,de la caz la caz,de catre proiectant si organul tutelar.
Partile neaparente ale finisajului interior sau a altor elemente de constructie,care nu sunt accesibile decit prin
demontarea sau desfacerea elementelor de constructie respective,ignifugate anterior,li se aplica din nou tratamentul de
ignifugare (indifferent de durata de mentinere a calitatii produsului ignifug),o data cu reparatiile elementelor respective.
Ignifugarea nu este obligatory in urmatoarele cazuri:
- cind materialele combustibile sunt in contact permanent cu atmosfera umeda (peste 70%);
- cind partile apartente ale materialului lemons sunt lustruite,vopsite sau tencuite; materialul lemons varuit va fi
ignifugat de la caz la caz analizindu-se oportunitatea acestei operatii;
- cind magaziile din lemn sunt destinate pentru depozitatea cerealelor ;
- cind exista usi,ferestre,dusumele,precum si garduri,mobilier etc.
- eficacitatea efectiva a lemnului si materialelor de baza de lemn utilizate in constructii este de:
● 3 ani pentru ignifugarea de suprafata,functie insa de conditiile de mediu;
● 15 ani pentru ignifugarea prin impregnare,in raport cu conditiile de utilizare a materialelor.
La tesaturile pulsate se admite propagarea flacarii timp de maximum 25 s insa numai pe suprafata plusata.
La tesaturile pentru stofa de mobile se admite ca timpul de mentinere a incandescentei sa fie de maximum 45 s.
Punctul de incepere a degajarii gazelor:temperatura la care incepe degajarea gazelor combustibile.Tipurile noi de
materiale plastice de natura organica,la temperatura de peste 150°C sufera un process de disociere termica.
Temperatura de autoaprindere: temperatura la care se produce oxidarea materialului sau a gazelor si este destul de
ridicata pentru unele materiale plastice (peste 300°C).
Punctul de inmuiere corespunde temperaturaii limita de folosire,fara ca materialul sa se dregadeze sau sa se
deformeze.
Punctul de topire indica contributia materialului la dezvoltarea arderii.In raport cu punctul de topire se defineste si
reactia materialului fata de foc.
Punctul de picurare corespunde momentului inceperii picurarii particulelor din material plastic si care contribuie la
propagarea flacarilor.O parte dintre materialele plastice picura la temperaturi relativ scazute,unele chiar si la 80°C; picaturile
ard in timpul caderii,putind provoca oamenilor arsuri grave si dureroase.Trebuie avut in vedere modul de picurare,adica
marimea si starea picaturilor (caderea continua sau cu intermitenta) daca ard sau nu in cadere.
Viteza de ardere depinde de gradul de combustibilitate al materialului.
Degajarile de fum,de gaze si vapori combustibili si toxici.
Rezistenta de aprindere depinde de natura materialelor plastice si plastifiantilor,a umpluturii,de grosimea si pozitia
lor,de gradul de conductibilitate termica,de coeficientul si de rezistenta propri-zisa la ardere.
Gradul de combustibilitate constituie cel mai principal parametru in alegerea si utilizarea materialelor plastice in
diferite scopuri.
Tendinta pe plan mondial este de a fabrica cit mai multe tipuri de materiale plastice cu o rezistenta de aprindere cit
mai ridicata,lucru ce se poate realiza prin:
- incorporarea de adaosuri materiale;
- incorporarea elementelor inhibatoare si antioxidante (oxid de antimoniu) sau anorganice (cloriti);
- adaugarea de plastifianti pe baza de fosfat,fibre de stilca,de azbest,saruri sau compusi halogenati;
- aplicarea pe un suport incombustibil (fibre de sticla a materialelor) plastice;
- aplicarea unui material filmogen mai rezistent decit suportul plastic insasi.
Pe baza unor rezultate dn experimentari s-au obtinut citeva din caracteristicile de ardere ale materialelor
plastice,continute in tabelul XV.2.1.
Rasini fenol Arde total 500 5200 Se aprinde si arde Combustibil 150
formaldehi- indepen-dent
dice ;CO;CO2
si acid formic
2. INSTALATII DE HIDRANTI
Scopurile instalatiei: limitarea si localizarea incendiilor; stingerea incendiilor; racirea constructiilor,instalatiilor si
bunurilor; protectia personalului care actioneaza la temperaturi ridicate.
Tipul de instalatii: hidrantii interiori cu apa si spuma; hidranti exteriori cu apa si spuma.
Sisteme si elemente componente (tabelul XVI.2.1);
1) Hidrantii interiori: retea de conducte cu apa cu racorduri fixe si robinet de inchidere – deschidere; furtun de
refulare; teava de refulare apa; dispozitiv de producerea spumei cu recipient de spumant si teava de spuma; cutie de
hidrant,cu iluminator de siguranta.
2) Hidranti exteriori: retea de conducte de alimentare cu apa pe care sunt montati hidrantii subterani sau de suprafata;
hidrantii portativ; furtun de refulare; tevi de refulare apa; dispozitiv de producerea spumei cu recipient de spumant si teava de
spuma.
3. INSTALATII DE SPRINKLERE
Scopurile instalatiei: detectarea automata a inceputurilor de incendiu; stingerea automata a inceputurilor de incendiu;
semnalizarea automata a inceputurilor de incendiu.
Tipurile de instalatii: apa-apa,apa-aer.
Sisteme,aparate si elemente componente: sistemul de alimentare cu apa; aparatul de control si semnalizare (ACS)
sau statia de centrala a instalatiei; compresoare de aer pentru tipul apa-aer; retele de conducte pentru distributia
apei,ramificate sau inelare,capete sprinkler (duzele de refulare);
2) Aparatul diferential se monteaza la instalatiile sprinkler tip apa-aer,care protejeaza medii cu temperaturi sub
+4°C,deasupra aparatului de control si semnalizare.El este format din: supapa dubla,tija de fixare,clichet,opritor,capac de
vizitare,corpul aparatului,capacul aparatului,orificiu pentru manomentru,miner,flansa pentru racordare,conducte de
distributie,flansa pentru racordare la ACS,orificiu pentru racordare accelerator si camera de aer la presiune atmosferica.
Supapa dubla are rolul de a separa zona de aer din amonte de zona de apa din aval a instalatiei,partea superioara
avind o suprafata de aproximativ 8 ori mai mare ca a celei inferioare.In practica,pentru siguranta,presiunea aerului comprimat
este de aproximativ 4 ori mai mica decit presiunea maxima a apei de alimentare.Clichetul,prin intermediul opritorului asigura
mentinerea ridicata (deschisa) a supapei pe timpul functionarii.
3) Acceleratorul se monteaza la instalatiile cu un volum mare al retelelor de conducte de distributie (peste 2000 l)
pentru evacuarea rapida a aerului si se compune din: orificiu pentru racordare conducte distributie,camera superioara de
aer,camera de aer,contragreutate,ventil de arc,scaunul ventilului,orificiu pentru racordare aparat
diferential,plonjer,membrana,robinet,orificiu calibrat,bucsa filetata,robint de verificare a acceleratorului si orificiu calibrat.
4) Capetele sprinkler sunt dispozitive care au rolul de a detecta incendiul si de a refula apa sub forma pulverizata
pentru localizarea si stingerea acestuia.
In general,un cap sprinkler se compune din:
- corpul sprinkler,prevazut cu filet la exterior pentru montarea in conductele de distributie si un ajutaj (duza) pentru
refularea apei.Pe corpun sprinklerului sunt fixate celelalte elemente componente;
-deflectorul (rozeta) are rolul de a dispersa in picaturi jetul de apa care iese din ajutaj; in functie de scopul urmarit
(localizarea sau stingerea) se alege forma si dimensiunile deflectorului;
- elementul de declansare are rolul de a ceda la temperatura stabilita si de a elibera dispozitivul de inchidere.Este
fixat intre cadrul (bratele) corpului sprinkler-ului si ventiul opturator.
Elementele de declansare,de regula,constau din :
- sistemul de pirghii solidarizate intre ele cu aliaje sau compozitii usor vizibile;
- fiola de sticla umpluta cu un lichid care are temperatura de congelare joasa,calduta specifica mica si dilatare
volumetrica mare la temperaturi ridicate,precum si cu putin aer;
- dispozitivul de inchidere,care este de fapt un ventil presat de catre elementul de declansare pe scaunul de etansare
al orificiului de refulare a apei.
Caracteristicile spriklerelor fabricate in Romania (tip INOX) sunt aratate in tabelul XVI.3.2.
Verificarea caracteristicilor hidraulice ale capetele sprinkler: debitele de apa dispersate,caracteristicile geometrice a
jetului de apa si uniformitatea intensitatii de stropire cu apa se face conform STAS 9576/1-74.
1 2 3 4 5
Temperatura de [°C] 72; 93; 72; 93 72; 93
declansare 141 ; 182 141; 182 141; 182
Diametrul ajutajului de trecere a [mm] 10,5; 10,5 10,5
apei 12,5 12,5 12,5
Debitul la presiunea de 2 bar [1/s] 1,6; 2,2 1,6; 2,2 1,6; 2,2
Presiunea de lucru [bar] 1-2 1-2 1-2
Filetul de montaj [tol] ½ 1/2 1/2
Distanta de montaj fata de [cm] 8-40 8-40 8-40
tavanul continuu
Pozitia de montaj Cu capul in jos Cu capul Cu capul
(ex.magazine) in sus in sus
Intre temperaturile de declansare ale capetelor sprinkler tip INOX si temperatura mediului ambiant in care se
monteaza sprinklerele,trebuie sa se asigure corelarea,conform tabelului XVI.3.3.
5) conductele de distributie au rolul de a alimenta cu apa capetele sprinkler montate pe aceastea.Ele sunt realizate din
teava de otel sudata,cu diametrul in scadere de la ACS (Ø12,5mm).
4. INSTALATII DE DRENCERE
Scopurile instlatiei:
- stingerea incendiilor cu apa dispersata in incaperi cu pericol ridicat de incendiu,in care alte sisteme de stingere nu
sunt eficiente sau adecvate;
- limitarea si localizarea incendiilor prin realizarea unor perdele de apa cu care se protejeaza golurile
(usi,ferestre,scari rulante etc.) din elementele de compartimentare impotriva incendiilor;
- racirea suprafetelor bunurilor ce pot fi afectate de caldura in caz de incendiu,prin stropirea sau acoperirea cu apa.
Tipuri de instalatii: automate si manuale.
Sisteme,aparate si elemente componente:
- sistemul de alimentare cu apa;
- robinet de actionare a instalatiei;
- retele de distributie a apei cu robinet de drenare (golire);
- capete drencer.
Drenele sunt asemanatoare spriklerelor,cu deosebireaca nu au elementul de detectare si declansare,fapt pentru care
sunt numite si spriklere deschise.
Capetele drencer pot avea deflectoare (rozete) drepte,cu marginea zimtata,concava,conice si in alte forme,montate
inclinat sau drept,in raport cu scopurile urmarite (stingere,localizare,racire).Ele se amplaseaza pe retele la intervale de
maximum 2,5 m si se sectorizeaza,de regula,in grupe de maximum 72 capete de stingere,deservite de la un singur robinet de
actionare. (tabelul XVI.4.1)
Tipuri de drencere
Tipul drencerului Caracteristicile principale
Drencer cu rozeta normala Diametrul ajutajului 10,5 si 12,5 mm
Debitul la 2 bar 1,6 si 2,3 l/s
Presiunea de lucru 1 – 2 bar
Filetul de montaj ½ ``
Scopurile instalatiilor:
- stingerea incendiilor;
- limitarea propagarii incendiilor (stropire,racire);
- degajarea spatiilor incendiate prin spalarea atmosferei;
- prevenirea incendiilor prin stropirea si diluarea scaparilor (scurgerilor) de lichide si gaze inflamabile din
instalatii,utilaje si rezervoare.
Tipuri de instalatii: automate si manuale.
Sisteme si elemente componente
- sistem de alimentare cu apa;
- conducta distribuitor cu racorduri pentru alimentare de la masini mobile si manometre;
- retele de conducte de distributie cu vane de actionare (interventie) linga distribuitor;
- capete de pulverizare (tabelul XVI.5.1)
Schema de functionare a instalatiilor de apa pulverizata este asemanatoare cu cea a instalatiilor drencer.Intre sursa de
apa si distribuitor,pina la vana sau electrovana de actionare (interventie) instalatia este plina cu apa,iar in continuare retelele
de distributie pina la capetele de pulverizare sunt goale.Dupa detectarea (observarea) incendiului vana (electrovana) de
actionare se deschide si apa este debitata pe conducte si refulata prin capetele de pulverizare.
6.INSTALATII DE SPUMA
Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor de produse petroliere si alte lichide combustibile;
- protectia cu spuma sub forma de perna a rezervoarelor lichide combustibile din apropierea incendiului.
Tipuri de instalatii:
1) Dupa natura spumantului:
- cu spuma chimica;
- cu spuma mecanica cu coeficient;
● redus de infoiere (6-8) pentru spuma grea;
● mediu de infoiere (20-200) pentru spuma medie;
● mare de infoiere (200-1000) pentru spuma usoara;
- cu apa usoara (light water):
● pentru hidrocarburi obisnuite;
● pentru produse polare.
2) Dupa modul de executie (constructie): fixe; semifixe; mobile.
Sisteme,aparate si dispozitive componente:
- sistem de alimentare cu apa;
- sistem de alimentare cu spumant;
- aparate si dispozitive de dozare-amestecare (generatoare);
- retele de conducte de transport si distributie;
- capete de debitare a spumei (camere de spuma cu deversoare,tevi de spuma).
Pentru spatiile inchise protejate cu instalatii de spuma,dupa caz,se prevad:
- instalatiile de detectare si semnalizare a incendiului si de declansare automata a instalatiei de spuma;
- dispozitive de actionare a usilor,ferestrelor,ventilatiilor,trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- dispozitive de avertizare si temporizare.
Caracteristicile aparatelor,dispozitivelor si accesorilor de producere a spumei sunt aratate in tabelul XVI.6.1
Caracteristicile principale ale aparatelor,dispozitivelor si accesoriilor de producere a spumei
Generatorul de spuma chimica are rolul de a doza praful unic si a-l solubiliza in apa.Functioneaza pe principiul
ejectiei.Se compune din:
1) Cutia metaluca prevazuta cu capac,minere laterale si rama suport
2) Camera de praf cu capacitate de 31,5 l de forma unei pilnii cu sita.
3) Corpul generatorului avind peretele posterior o duza de antrenare a prafului,iar la partea inferioara un ejector
comopus din ajutajul convergent de inalta presiune,cu orificiul de 16 mm. pentru intrarea apei,camera de aspiratie,difuzorul
de joasa presiune si camera de amestec cu sectiunea variabila (covergenta-divergenta),alcatuind impreuna un dispozitiv de
forma speciala.
4) Racordul de intrare a apei prevazut cu flanse Dn45 pentru instalatiile fixe sau cu racord tip C pentru cele mobile.
5) Robinetul cu ventil montat pe racordul de intrare a apei.
6) Racordul de iesire a solutiei spumante prevazut cu flanse Dn64 pentru instalatii fixe si racord fix tip B pentru cele
mobile
7) Ventilul de retinere cu bila si gratar,montat inaintea racordului de iesire care asigura sensul unic al curgerii
solutiei.
Generatorul de spuma mecanica are o constructie asemanatoare cu generatorul de spuma chimica:
1) Corpul generatorului fixat pe un suport cu racordul de intrare tip C si racordul de iesire tip B.
2) P ilnia metalica pentru praf
3) Conducta de apa cu duza de antrenare a prafului ce pleaca dupa racordul tip C si intra in pilnie pe care sunt
montati un manometru si un robinet.
4) Supapa de inchidere actionata printr-o tija cu roata de mina.
5) Camera de aspiratie,camera de amestec avind forma de ajutaj covergent-divergent.
6) Ventilul de retinere cu bila montat inaintea racordului tip B .
generatoarele de spuma usoara se compun in principiu din: ventilator axial,mecanism de actionare –
electromotor,motor cu ardere interna sau turbina hidraulica,plasa pentru generarea spumei,conducta cu solutie spumanta
avind duza de pulverizare.
Generatoarele cu spuma mecanica (GSA) pentru rezervoare cu capac fix (CF) au o camera de amestec cilindrica cu
volum diferit,functie de debitul acestora,iar la cele pentru rezervoare cu capac plutitor (CP) camera de amestec este formata
din volumul interior al tevilor de intrare si iesire racordate printr-un segment tronconic.La ambele tipuri,aerul din exterior este
absorbit la intrarea solutiei in camera de spumare,prin orificiile sau fantele dispuse circular; camerele de spumare si
deversorul au si rolul de a maturiza spuma,de a-i reduce energia cinetica si de a dirija spuma lin pe peretele
rezervorului.Blindele de etansare au rolul de a impiedica patrunderea vaporilor inflamabili in reteaua instalatiei de spuma.
Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei la instalatiile fixe
Varianta 1: sistem de alimentare cu apa de inalta presiune + sistem de introducere in conducta de apa a spumantului
din rezervor prin pompa si dozator automat→conducta orizontala de linie→coloana de spuma→+camera de spumare cu
blinda si deversor sau tun fix de spuma.
Varianta 2: conducta de alimentare cu apa + depozit de spumant (in rezervoare,butoaie sau bidoane) → conducta
distribuitor → conducta orizontala de linie → coloana de spuma → camera de spumare cu blinda si deversor sau tun fix de
spuma.
Varianta 3: conducta de alimentare cu apa → tun fix de spuma + spumant (aspirat prin tub tip D din ambalaje sau
cisterne).
Varianta 4: conducta de alimentare cu apa → amestecator de linie fix + spumant (in rezervor sau ambalaje) →
conducta orizontala de linie → coloana de spuma + camera de spumare cu blida si deversor.
Varianta 1: autopompa cisterna (sau motopompa + sursa de apa),linie de furtun de refulare cu apa tip C → generator
de spuma mobil + spumant (in ambalaje) → linie de furtun de racordare tip B → conducta de linie cu diametru 3`` → camera
de spumare cu deversor.
Varianta 2: autopompa cisterna (sau motopompa,cisterna de apa) linie de furtun → tun fix de spuma + spumogen
(aspirat prin furtun tip D din ambalaje sau cisterna).
Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor;
- inertizarea mediului si limitarea evaporarii substantelor inflamabile;
- racirea mediului si materialelor;
Tipurile de instalatii:
1) Functie de natura gazului: cu dioxid de carbon si azot.
2) Functie de presiune: de joasa presiune si inalta presiune.
3) Functie de modul de punere in functiune: automata (deservita de o instalatie automata de detectare si actionare in
caz de incendiu) si manuala.
Sisteme si elemente componente:
- sistem de alimentare cu gaze inerte;
- retele de conducte de transport si distributie;
- dispozitiv de punere in functiune;
- duze de refulare;
- echipament pentru inchiderea buteliilor,supravegherea instalatiei si semnalizarea intrarii in functiune.
Descrierea instalatiei.Retelele de conducte de transport si distributie trebuie sa reziste la temperaturi scazute si la
presiunile maxime de lucru,fara a suferi deformari.Imbinarile se fac,de regula,prin fitinguri sau flanse.
Dispozitivul mecanic de punere in functiune trebuie sa fie capabil sa deschida simultan toate recipientele-butelii.
Duzele de refulare se realizeaza si se monteaza astfel incit sa asigure deversarea rapida si uniforma a gazului
inert.Ele trebuie sa reziste la presiunile si temperaturile de lucru pina la - 79°C,precum si la deteriorari mecanice.
Instalatia de stingere cu dioxid de carbon cu functionare automata:
- baterie activa principala;
- baterie activa de rezerva;
- colector;
- dispozitiv pneumatic de declansare;
- pirghie pentru declansarea manuala;
- supapa de golire;
- butelie de comanda principala;
- butelie de comanda de rezerva;
- dispozitiv de declansare;
- robinet de linie;
- conducta de transport;
- conducta de distributie;
- duze de refulare;
- detectoare;
- centrala de semnalizare si actionare;
- dispozitiv de avertizare optica si acustica;
- butoane manuale de actionare.
La instalatiile automate,recipientele-butelii sunt racordate la colector prin tuburi flexibile,avind fiecare supapa de
sens,care permite trecerea gazului de la butelie spre colector.Pe colector este o supapa de golire in pozitie normal deschisa
(se inchide la peste 2 daN/cm²).Robinetele de linie montate intre colectoarele si conductele de transport au rolul de a dirija
gazul inert numai in zona afectata de incendiu si de a impiedica patrunderea gazului in zona protejata in cazul unei declansari
intempestive.Robinetele de linie sunt deschise de presiunea gazului din limitele de comanda,iar deschiderea lor este
semnalizata la centrala.
Buteliile de comanda au rolul de a actiona dispozitivul pneumatic de declansare prin deschiderea robinetului de linie
pe care il deservers.
Controlul pierderii in greutate se asigura la toate buteliile,inclusiv la cele de actionare.
Functionarea instalatiei.In cazul izbucnirii unui incendiu,detectoarele automate transmit semnalul la centrala de
semnalizare si actionare,care avertizeaza optic si acustic,iar la aparitia celui de al doilea semnal pe alta linie de
detectare,centrala avertizeaza optic si acustic personalul din zona protejata pentru a se evacua in cel mai scurt timp.Dupa
trecerea timpului de temporizare stabilit (max.1min),centrala actioneaza dispozitivul de declansare a buteliei principale de
comanda din care gazul elibarat care va actiona robinetul de linie al zonei afectate,permitind trecerea spre dispozitivul
pneumatic de declansare a bateriei active principale.Gazul inert trece din baterie in colector,de unde prin robinetul de linie in
retelele de transport si distributie la duzele de refulare.
Pentru punerea in functiune manuala se actioneaza pe butonul manual.
9. INSTALATII CU ABUR
Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor prin inundare sau diluarea concentratiei de oxigen;
- limitarea propagarii incendiilor prin perdele de abur;
- prevenirea incendiilor sau exploziilor prin diluarea atmosferei in zone cu scapari de vapori infamabili sau gaze
combustibile.
Tipurile de instalatii:
1) Dupa modul de executie (constructie): fixe si semifixe.
2) Dupa modul de actionare: automate si manuale.
Sistemele si elementele componente:
- conducta principala cu robinetul legat la sursa robinetului de inchidere a consumatorilor tehnologici;
- ventilul de actionare automata a instalatiei,prevazut cu conducta de ocholire,robinetele de actionare manuala si
manometrul,reteaua de distributie a aburului cu conducte perforate.
- sistemul de semnalizare automata a incendiilor cu detectoare si butoane manuale de avertizare acustica si de
actionare electrica automata a vanei;
- conducta de abur prevazuta cu robinetele pentru priza (racordarea) furtunului cu abur echipat cu teava de refulare
metalica cu minere izolate termic.
Componentele formeaza de fapt o instalatie semifixa cu abur.
Scopurile instalatiei: stingerea incendiilor de hidrocarburi,vopsele sau alte produse chimice prin inundare sau local.
Tipurile de instalatii: fixe sau mobile (stingatoare portative).
Elementele componente:
- rezervoare sau butelii cu substanta stingatoare (haloni) si dupa caz agent de antrenare:
- conducte pentru transportul si distributia halonilor;
- duze de pulverizare cu agent de antrenare.Se prefera azotul fata de dioxidul de carbon.
Desi halonii au o eficienta ridicata de stingere a incendiilor,ca urmare a efectelor negative asupra stratului de ozon a
acestor hidrocarburi halogenate,unele denumite si freoni,utilizarea lor este restrictiva.
Orice incendiu are o cauza tehnica,care de cele mai multe ori apare si actioneaza ca urmare a unei neglijente
umane.Fara recunoasterea cauzelor ca urmare a unei neglijente umane.Fara cunoasterea cauzelor incendiilor si exploziilor,a
sferei si a modului lor de actiune,nu este posibila luarea celor mai corespunzatoare masuri de prevenire a incendiilor.Cauzele
tehnice care pot produce incendii sunt multiple.Fiecare dintre ele actioneaza cu precadere in anumite ramuri
industriale,domenii de activitate sau anumite anotimpuri ale anului.
In tabelul XVII.1 sunt aratate cauzele incendiilor grupate in raport de natura lor,de sursele de aprindere,de mijloacele
care produc aprinderea si de modul de actiune.
1 2 3 4 5
Cu 1 105 142, 146
filamentul in 2 102 5 158
jos 3 150 194 213
200
Cu 1 126 162 197
filamentul in 2 203,5 255 308
lateral 3 129 171, 197,5
5
Cu 1 222,5 261, 281
filamentul in 2 129 5 193,5
sus 3 95 167, 139
5
133,
5
Efectele termice iau nastere datorita incalzirii
conductoarelor electrice la trecerea curentului electric
In urma scurtcircuitelor la capetele conductoarelor se
formeaza perlele de topire
Perlele de topire cauzate de scurtcircuit,de arcul
electric,au forma unor sfere
Scurtcircuitul cauzat de incendiu formeaza perle topite,de
regula,de forma ascutita
Electricitate Sisteme de depozitare,vehiculare,transport Acumularea sarcinilor electrostatice este insotita
Statica lichide combustibile intotdeauna de cresterea intensitatii cimpului electric.
Sisteme de depozitare si transport pneumatic a Gradientul de intensitate al cimpului electric ajungind la
pulberilor si prafurilor combustibile o anumita marime critica poate determina o descarcare
Utilaje de prelucrarea materialelor si substante electrica capabila sa amorseze un amestec exploziv
ce se incarca electrostatic La 1000 V se inflameaza benzina,la 3000 V aproape toate
(agitatoare,malaxoare gazele combustibile,iar la 5000 V se aprind cea mai mare
,injectoare,valturi,extrundere etc.) parte din prafurile combustibile
Sisteme de transmitere a miscarii (curele de Marimea sarcinii electrice mai depinde si de conditiile
transmisie si altele) exterioare: presiune,umiditate si temperatura aerului.
Varsarea lichidelor in vase si spalarea in Odata cu cresterea temperaturii si umiditatii aerului se
lichide combustibile reduc si sarcinile de electricitate statica.Astfel,la
Echipament ce se incarca electrostatic umiditatea relativa a aerului de peste 85% si temperatura
(imbracaminte,incaltaminte) de 45°C,sarcinile nu se mai acumuleaza
Unelte si scule ce se incarca electrostatic Energia minima de aprindere a unor amestecuri explozive
Introducerea jeturilor de abur,cu ajutorul pentru vapori,gaze si prafuri combustibile se arata in
furtunurilor de cauciuc in rezervoare pentru tabelele VIII.7.1,XVII.7.2 si XVII.7.3
curatirea de reziduri
Flacari Bricheta,chibrituri Flacara de chibrit aprins poate sa aiba o temperatura pina
deschise Lampa de iluminat cu combustibil lichid la 700°C
Lampa cu combustibil gazos Flacara unei lampi de lipit ajunge pina la 2000°C,iar a
Masina de gatit cu gaze (aragaz) unui bec de sudura la o temperatura de 3150°C
Lampa de gatit cu combustibil lichid Caldura degajata la o asemenea temperatura aprinde in
Bec laborator (spirtiera) citeva secunde orice material combustibil.De
Luminare exemplu,flacara unei lampi de lipit poate aprinde o grinda
Torta,faclie de lemn neprotejat in timp de 5s si la o distanta de 20
Tigara cm,iar a unui bec de sudura,intr-un timp mai scurt
Foc in aer liber Flacarile de la lampile si masinile de gatit ,aragaze sunt
Lampa de lipit foarte periculoase cind vin in contact cu imbracamintea
Bec de sudura (oxiacetilenica) gospodinelor confectionate din tesaturi de nailon sau fibre
De la incendiu sintetice
Temperatura de ardere a unei tigari care arde mocnit in
aer liber este de aproximativ 650-750°C,in centru putind
ajunge la 771°C
In mod obisnuit,temperatura flacarilor pe timpul
incendiilor este cuprinsa intre 700 si 1000°C,in unele
cazuri putind ajunge la 1500°C
Flacara inchisa Sobe cu combustibil solid,lichid,gazos De regula in caz de avarii accidente etc.
Cuptoare,cazane,uscatoare etc.
Efect termic Aparate de incalzit (cazane de Caldura transmisa prin conductibilitate,in cazul corpurilor
incalzire,cuptor,masina de gatit,resou,fier de metalice,face ca in anumite situatii,temperatura sa fie
calcat,soba de caramida,soba metalica,soba de chiar,si la citva metrii de sursa,superioara temperaturii de
teracota,radiatoare etc.) aprindere a anumitor materiale combustibile
Aparate (sisteme) de incalzit pentru scopuri Incalziri si supraincalziri se produc si datorita transmiterii
tehnologice de productie caldurii prin radiatie si convectie
(afumatorii,cuptoare,uscatoare,dispozitive Radiatia termica transmisa sub forma de unde
pentru sudura,taiere si lipire cu gaze sau electromagnetice,in cazul unor surse puternice de
lichide combustibile) caldura,de sobe metalice,burlane de tabla,cosuri de fum
Motoare termice (combina agricola,elevator, deterioarate,poate aprinde materialele combustibile
grup electrogen,motor cu ardere interna,motor existente la anumite distante
cu reactie,turboreactor,tractor,toba de Corpurile care radiaza bine caldura o si absorb bine
esapament etc. ) Intensitatea radiatiei termice se masoara in cal/m²∙s (1
Dispozitive care produc frecare (curele de cal/cm²∙s=4,2 W/cm²)
transmisie,sisteme de frinare etc.) Intensitatea radiatiei Soarelui este de circa 0,02 cal/cm²∙s
Metale (materiale) care ard si scurgeri de Aschiile de stejar de peste 4 mm grosime se aprind la o
materiale topite (material topit-metal- intensitate de radiatie de 0,4 cal/m² s
sticla,masa plastica,material incandescent, Transmiterea caldurii prin convectie este specifica
lemn,carbune etc.) gazelor si lichidelor
Conducte (canale) pentru agent termic si Temperatura cosului de fum depaseste 500°C,putind
ventilatie (burlan metalic,cos de fum,conducte ajunge chiar la 1000°C
de aer cald,conducta de apa calda sau Praful de lemn supus timp indelungat sub actiunea
supraincalzita,canal de aerisire,ventilatie,canal caldurii la temperatura de 100°C se carbonizeaza formind
de incalzire,conducta de abur,conducte asa zisul „carbune piroforic” care se poate autoaprinde
tehnologice cu lichide sau gaze incalzite etc.) Radiatiile luminoase pot aprinde pulberile metalice ca
Radiatii luminoase Ti,Mg,Al,Zn,praful de lemn,de faina de pluta etc.
Radiatii solare Lentilele convexe concentreaza razele luminoase emise
Cenusa nestinsa (jar) de Soare,intr-un singur punct numit focar si numai
obiectele si bucatile de sticla care corespund legilor
lentilelor convexe pot provoca incendii
Scintei Cosurile cladirilor de Scinteile de la sudura si lucrarile cu flacara pot ajunge
locuit,fabricilor,locomotivelor etc. pina la 100m,unde fac posibila aprinderea materialelor si
Tobele de esapament ale motoarelor termice substantelor combustibile
(autocamioane,tractoare,combine etc.) Scinteile vizibile poseda,in medie,o temperatura de peste
Dispozitive de sudura,taiere,lipire scule 500°C,putind ajunge la aproximativ 1000°C
metalice,corpuri metalice dure,masini de Scinteile mecanice se pot produc prin lovirea,izbirea sau
aschiere,polizare si slefuire frecarea a doua metale dure
Cu cit scinteia si suprafata ei sunt mai mici,cu atit
pericolul pe care-l prezinta este mai mare
Scinteile mecanice pot fi:
- de soc (lovire,izbire)
- de frecare
- de abraziune (aschierea metalelor,polizarea otelului)
In comparatie cu otelul,scinteile de metale usoare
prezinta un mai mare pericol de incendiu si explozie (ex.
Aluminiul)
Autoaprindere Pulberi metalice,metale alcaline si alcalino- Autoaprinderea de natura chimica se produce la
a pamintoase,hidrurile metalelor alcaline substantele care au o capacitate intensa de combinare cu
Oxidantii si halogeni oxigenul din aer,cu apa sau alte substante.Ea se imparte
Carbunele si praful de carbune in 3 grupe:
Uleiuri si grasimi Prima grupa cuprinde substantele care se autoaprind in
Lichide combustibile contact cu aerul (fosforul alb si rosu,praful de
Plante tehnice si furaje aluminiu,de zinc,sulfurile de fier ,de potasiu,de sodiu)
Rumegus de lemn,seminte Caz particular – autoaprinderea lemnului la 110-
Faina combustibila si prafuri combustibile 140°,cind acumuleaza timp indelungat cladura
Fire si fibre vegetale (sintetice si artificiale) Cea dea doua grupa cuprinde substantele care actioneaza
Cirpe si deseuri textile in contact cu apa (carbura de calciu,metalele alcaline si
alcaline-pamintoase,hidrurile metalelor alcaline,fosfura
de calciu si de sodiu etc.)
Din cea dea treia grupa fac parte unii oxidanti si
halogeni,care in contact cu o parte din substantele
organice produc autoaprinderea acestora
(oxigenul,clorul,fluorul,acidul azotic,peroxidul de bariu si
de sodiu,permanganatul de potasiu,clorarii si percloratii
etc.)
Autoaprinderea de natura fizico-chimica.In afara
reactiilor chimice,influenteaza unii factori fizici,cum ar fi
suprafata mare de contact a materialelor combustibile cu
oxigenul atmosferic,evacuarea insuficienta a caldurii din
interior si existenta unor impuritati.
Exemplu: carbunele,bumbacul,azotatul de amoniu,diferite
uleiuri si vopsele
Autoaprinderea de natura biologica se produce la acele
corpuri combustibile predispuse activitatii vitale a
microorganismelor.Apare mai intii autoincalzirea
manifestata prin fermentatie si putrezire (procese lente si
indelungate)
Exemplu: paiele,finul,lucerna,taieteii de sfecla de
zahar,rumegusul de lemn,tutunul,uruiala de porumb,faina
de peste,uleiul de in etc.
Reactii Substante chimice cu actiune reciproca Reactii exoterme care se produc pe timpul
chimice folosirii,manipularii si depozitarii substantelor care
actioneaza reciproc,atunci cind vin in contact.
Substantele cu actiune reciproca se arata in tabelul IV.9.1
Explozia Amestecuri de vapori gaze,prafuri si pulberi Vezi capitolul IV,punctul 7
combutibile cu aerul
Descompunerea rapida a unor compusi chimici
Polimerizarea necontrolata cu eliberare de
energie
Materiale exploive (artificii,explozii etc.)
Aparate,conducte si alte vase sub presiune
Aparate,echipament,utilaj,instalatie sub vid,la
care se pot produce implozii
Eliberarea brusca a energiei degajate prin
fuziune si fisiune nucleara (bombele A si H
Traznetul Descarcarea electrica atmosferica pe timp de Intensitatea curentului in canalul fulgerului liniar poate sa
furtuna intre nori si pamint,prin obiecte sau ajunga la 200.000 A si la o tensiune de 150.000.000 V
instalatii de protectie impotriva trasnetelor Durata unei scintei este de 0,1 pina la 1 s
In canalul descarcarii temperatura este de 6000-10000°C
Energiile minime de aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de stingere a scinteilor sunt aratate in
tabelul XVII.2,iar energia minima de aprindere a unor prafuri combustibile,in tabelul XVII.3.
Natura substantei Energia minima de aprindere Curentul de inflamare la Distanta minima critica de
[mJ] probabilitatea inflamarii de stingere a scinteilor (valoarea
10 la 24 V pentru intervalul minima absoluta [mm]
de 0.095-0,1 H [mA]
1 2 3 4
Acetat de metil - 153 -
Acetilena 0,011 54 0,60
Acetona - 141 -
Alcool etilic 0,14 84 1,75
Alcool metilic 0,14 - 1,52
Alcool propilic - 129 -
Benzina – 70 - 100 -
Benzen 0,21 126 1,78
Butan 0,26 141 1,78
Ciclohexan 0,24 141 1,78
Ciclopropan 0,18 118 1,78
Clorura de etil - 167 -
Clorura de vinil - 138 -
Dicloretan - 165 -
Dimetil butan 0,25 - 1,78
Eter dietilic 0,19 113 -
Eter de petrol - 125 -
Etilina 0,10 98 -
Gaz de apa - 84 -
Gaz de iluminat - 73 -
Hexan 0,24 141 -
Hidrogen 0,018 71 0,61
Izohexan - 141 -
Izopetan 0,21 - 1,78
Metan (grizu) 0,29 1,58 2,01
Metan industrial 0,28 - 2,03
Metilciclohexan 0,27 - 1,78
Metiletilcetona 0,28 - 2,03
Nitrilacrilic 0,16 - 1,52
Oxid de carbon - 133 -
Oxid de etilina 0,062 81 102
Oxid de propilena 0,14 80 1,52
Pentan 0,22 137 -
Propan 0,26 145 1,78
Propilena 0,17 106 -
Piridina - 101 -
Sulfura de carbon 0,009 52 -
Pentru reglementarea folosirii focului deschis si a fumatului in fiecare unitate economica se stabilesc:
i – locurile cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie in care potrivit prevederilor legale este interzisa
folosirea focului deschis,fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri si alte materiale periculoase; delimitarea si marcarea
lor; amenajarea locurilor de punere a tigarilor si chibriturilor;
- locurile cu pericol de incendiu in care este interzisa folosirea focului deschis si fumatului;
- locurile amenajate pentru folosirea focului deschis (operatii de sudare,topire bitum,crematorii etc.) si pentru
fumat,precum si modul de amenajare;
- persoanele imputernicite sa elibereze autorizatii (permisele) de lucru cu foc (tipizate);
- persoanele care raspund de starea tehnica a agregatelor de sudare,de instruirea sudorilor si de controlul respectarii
normelor PSI la executarea operatiilor de sudare;
- actiunile instructiv-educative pentru combaterea neglijentei fumatorilor si focului deschis;
- modurile de exercitare a controlului si autocontrolului privind folosirea focului deschis si fumatul;
Exemple de unitati ,instalatii si alte locuri de munca cu grad ridicat de pericol de incendii si explozie.
- unitati,sectii,ateliere,instalatii si utilaje de productie,cum sunt:
● unitati chimice si petrochimice;
● sonde de productie petrol si gaze,platforme petroliere marine,instalatii de degazolinare,etanare si de uscare a
gazelor naturale;
● sectii de brichetare si preparare carbune,statii degazare a zacamintelor de carbune,instalatii cocso-chimice
● turbogregate energetice,reactoare nucleare energetice,cazane de abur si de apa fierbinte,centrale termice;
● fabricarea chibriturilor,placilor de aschii de lemn si fibrolemnoase,placilor electroizolante,betonului celular
autoclavizat;
● filaturi,fabricarea vatei,textilelor netesute,pieilor sintetice,spume,poliuretanice;
● extractia cu solventi a uleiului alimentar,fabricarea spirtului si zaharului,morile de macinat cereale (peste 10t/24
ore),fabrici de decorticat (peste 20t/24 ore),producerea nutreturilor combinate;
● instalatii de producere si utilizare a pulberilor piroforice (aluminiu,zirconiu etc.),peroxizilor organici,carbidului si
materialelor explozive;
● tipografii (stereotipii,rotative tipar inalt etc.);
- fabrici,statii si instalatii pentru producerea,imbutelierea si transportul gazelor combustibile (hidrogen,acetilena,gaz
metan,gaz de cocs,gaz de furnal,amoniac etc) si a oxigenului;
- standuri de proba si de rodaj motoare cu ardere interna si cu reactie,instalatii de incercari la inalta tensiune;
- statii de compresoare pentru gaze combustibile,oxigen si aer; statii de frig si de amoniac; incaperi pentru incarcat
acumulatoare;
- sectii,ateliere,instalatii si locuri unde se prepara si se executa lucrari sau operatii cu lichide combustibile:
vopsire,lacuire,bituminare,impregnare,peliculizare,degresare,spalare etc., precum si locurile unde prepara lacurile,vopselele,
chiturile,adezivii etc. pentru aplicare;
-utilaje de tratamente termice cu lichide combustibile sau in atmosfera cu gaze combustibile (hidrogen,ulei etc.)
- incaperi speciale (subsoluri,tuneluri etc.) ale gospodariilor de ungere si actionare hidraulice cu lichide combustibile
si ale gospodariilor de cabluri electrice;
- statii de pompe,rampe si dane incarcare-descarcare lichide si gaze combustibile,precum si retele de conducte pentru
transportul acestora;
- incaperi cu echipament electronic important (calculatoare electronice,mari si mijlocii,inclusiv
magnetotecile,instalatii de centralizare electro dinamica si de triere automata din statii CF mari,centrale telefonice
automate,dispecerate de circulatie etc.),statii si care de reportaj RTV;
- depozite de lichide si gaze combustibile,oxigen,amoniac,carbid,pulberi piroforice,produse radioactive,tutun,silozuri
de cereale (peste 100 t),precum si alte spatii in care se pastreaza bunuri de valoare deosebita (tiparituri,filme etc.);
- nave petroliere,cisterne CF si auto de transport lichide si gaze combustibile si alte produse cu pericol
ridicat;hangare de avioane.
Exemple de unitati,instalatii si alte locuri de munca cu pericol de incendiu:
- sectii si ateliere de prelucrarea lemnului,industrie usoara,alimentara,constructii de masini,electrotehnica;
- sali de spectacole,sport,invatamint,polivalente,circ,cazare comuna;
- magazine comerciale si depozite de marfuri;
- adaposturi de animale si pasari;
- depozite de material lemnos,produse textile,furaje,plante tehnice,produse farmaceutice;
- lanuri de cereale si zone impadurite;
- garaje,depouri,remize;
- arhive,biblioteci,expozitii;
- laboratoare;
- afumatorii;
- podurile cladirilor executate din material lemnos.
CERINTE:
- utilizarea generatoarelor si aparatelor de sudura,precum si a buteliilor omologate si in buna stare;
- folosirea carbidului avind dimensiunile (granulatia) corespunzatoare tipului de generator de acetilena
- asigurarea furtunurilor pentru acetilena si oxigen in buna stare,fixate la racordurile generatorului sau buteliei prin
coliere metalice bine strinse,efectuarea controlului etansitatii furtunurilor la presiune sub apa;
- utilizarea de cabluri si conductoare electrice in buna stare,cu invelisul de protectie nedeteriorat;
- pastrarea carbidului in ambalaje inchise ermetic si in locurile ferite de umezeala;
- folosirea buteliilor de oxigen sau gaz combustibil (acetilena,aragaz etc.),numai cu reductor de presiune si in pozitie
verticala,consolidare de elemente de constructii;
- verificarea arzatoarelor (suflaiurilor) de sudare inainte de a incepe lucrul,pentru ca robinetele de oxigen si acetilena
sa se inchida perfect;
- asigurarea nivelului corespunzator al apei in supapele hidraulice;
- amplasarea la distantele minime de siguranta prevazute de norme intre punctul de lucru cu flacara si generatorul de
acetilena (10 m) sau butelia de oxigen (5m),precum si intre generator si butelie (5m);
- verificarea agregatelor de sudare electrica inainte de a se incepe lucrul si legarea la pamint a acestora;
- indepartarea materialelor si substantelor combustibile din apropierea punctului de lucru pe o raza de cel putin 10 m
sau protejarea acestora cu prelate umede,placi de azbest,paravane incombustibile si alte mijloace; masura se ia si in spatiile de
la cotele inferioare punctului de lucru,indeosebi cind in planseu (podeste) exista goluri sau conducte ori alte elemente
metalice care pot transmite caldura de la punctul de sudare ori taiere;
- curatirea pieselor metalice de vopsea,uleiuri,materiale textile,in zona punctului de sudare sau taiere;
- efectuarea de analize de laborator si masuratori cu aparate adecvate privind prezenta in zona punctului de lucru a
vaporilor inflamabili ori gazelor combustibile,atit inaintea inceperii lucrului,cit si pe durata operatiilor de sudare sau taiere;
- pregatirea inaintea de inceperea lucrarilor a instalatiilor,rezervoarelor,recipientelor,conductelor si altor elemente
prin care s-au vehiculat ori depozitat lichide sau gaze combustibile ori alte produse chimice care reactioneaza la temperaturi
ridicate,luindu-se masuri cum sunt: golirea,spalarea,aerisirea,umplerea completa cu apa sau gaz inert,izolarea cu flanse orbe
etc. a caror eficienta se determina prin analize de laborator;
- protejarea traseelor de furtunuri si cabluri (conductoare) electrice impotriva surselor de caldura prin apropierea lor
(conductoare) electrice impotriva surselor de caldura din apropierea lor (flacari,metal topit sau incadescent,corpuri
supraincalzite etc.),precum si impotriva socurilor mecanice datorita mijloacelor de transport (autovehicule,locomotive,
vagaoane etc.) caderii unor corpuri grele;
- folosirea de chei si alte scule si unelte adecvate,care nu produc scintei prin lovire,iar continutul de cupru din
acestea sa fie sub 65%;
- anuntarea lucrarilor de sudare la formatia civila de pompieri a unitatii economice pe teritoriul careia se executa;
- prevenirea contactului oxigenului cu uleiuri,unsori,mase plastice si alte substante cu mare capacitate de oxidare
exoterma in oxigen,fenomen urmat de autoaprindere si explozie;
- evitarea contactului acetilenei cu substante sau materiale cu care reactioneaza periculos cum sunt:oxizii metalici
(de exemplu rugina); solutiile apoase ale sarurilor de cupru,argint ori mercur sau in prezenta vaporilor de apa,chiar cu
metalele respective formind acetilena;
- amplasarea generatoarelor de acetilena in locuri aerisite (ventilate),pentru a preveni acumulari de acetilena care pot
forma cu aerul amestecuri explozive (1,5-8,1%);
- protejarea generatoarelor si buteliilor de oxigen sau cu gaze combustibile impotriva surselor de caldura
excesiva,precum si apei din generatoare contra inghetului;
- golirea completa a generatorului si evacuarea carbidului la intreruperea sau terminarea lucrului;
- reincarcarea generatoarelor fixe de acetilena numai dupa descompunerea completa a carbidului,indepartarea
namolului,spalarea si descarcarea cosului de incarcare;
- depozitarea slamului de carbid in conteinere sau in bazine (gropi) executate in pamint,amplasate in locuri ferite de
surse de foc;
- aparatele electrice pentru preincalzirea electrozilor de sudura trebuie sa fie in buna stare si alimentate la surse
corespunzatoare; resturile de electrozi supraincalziti se pastreaza in cutii metalice;
- eliberarea autoritatilor (permiselor) de lucru cu foc (tipizate) si realizarea tuturor masurilor stabilite in aceastea
inainte de inceperea lucrarilor; se execepteaza locurile de munca,special amenajate pentru lucrari permanente de sudare sau
taiere a metalelor;
- supravegherea si controlul punctelor de lucru si a vecinatatilor,atit pe timpul operatiilor,cit si la terminarea
acestora,precum si dupa cel mult o ora.
INTERDICTII:
- amplasarea generatoarelor de acetilena si a buteliilor in locuri unde exista surse puternice de caldura,ori in spatii
inchise neventilate;
- deplasarea cu arzatorul aprins in afara zonei de lucru,ori,agatarea acestuia (chiar stins) de generatorul de acetilena
ori de butelia cu oxigen sau cu gaz combustibil;
- controlul etansitatii furtunurilor,conductelor si armaturilor retelelor de gaze folosind flacara deschisa;
- utilizarea furtunurilor defecte,deformate,rasucite,indoite,cu fisuri,etansate cu banda izolatoare
- functionarea generatoarelor de acetilena la temperaturi sub + 5°C ;
- evacuarea namolului si a resturilor de carbid la retele de canalizare;
- parasirea locului de munca lasind arzatoarele aprinse sau cu robinetele de alimentare neinchise complet,inclusiv la
prizele fixe de pe retele de conducte de acetilena si oxigen amplasate in hale de productie;
- folosirea de improvizatii pentru alimentarea agregatelor electrice ori utilizarea de sigurante fuzibile
supradimensionate;
- lasarea sub tensiune a agregatelor electrice si a cablurilor electrice,de alimentare a acestora la intreruperea lucrului;
- efectuarea operatiilor de sudare in cladirile cu aglomerari de persoane (magazine,sali de spectacole,de sport etc.) pe
timpul activitatilor cu public;
- aruncarea slamului de carbid la intimplare.
CERINTE:
-verificarea inainte de punere in functiune (sub tensiune);
- utilizarea numai a instalatiilor,utilajelor,aparatelor,si echipamentelor electrice in buna stare;
- folosirea instalatiilor,utilajelor,aparatelor si echipamentelor protejate corespunzator pericolului din mediile in care
functioneaza (normal,etanse la praf,antiex,etanse la umezeala etc.):
- scoaterea de sub tensiune a consumatorilor electrici la terminarea lucrului (dupa caz si a instalatiilor de alimentare a
acestora); stringerea sub forma de colac a cordoanelor flexibile de alimentare dupa scoaterea din prize;
- mentinerea in buna stare a sistemelor de protectie ale instalatiilor electrice;
- executarea reparatiilor,reviziilor,modernizarilor,si intretinerilor de personalul autorizat;
- evitarea patrunderii metalului topit,incandescent,brocurilor de sudura ,scinteie,precum si a inflitratilor de
gaze,scurgerilor de lichide combustibile in incaperile speciale de cabluri electrice;
- preintimpinarea actiunii animalelor rozatoare asupra invelisurilor de protectie din PVC ale cablurilor electrice;
- prevenirea efectelor mecanice (striviri,loviri,etc.) asupra echipamentelor,aparatelor si cablurilor electrice;
- efectuarea controalelor profilactice periodice;
- oprirea consumatorilor electrici,in cazul intreruperii accidentale a alimentarii cu energie electrica;
- dotarea cu instalatii si mijloace adecvate de stingere a incendiilor,precum si cu echipament de protectie.
INTERDICTII:
- folosirea instalatiilor electrice si a consumatorilor in stare defecta,uzate sau improvizate;
- incarcarea (suprasolicitarea) instalatiilor electrice peste sarcina admisa;
- reducerea gradului de protectie constructiv prin descompletari,neetansari,deteriori,dezizolari etc;
- inlocuirea sigurantelor fuzibile arse cu altele supradimensionate;
- utilizarea resourilor,radiatoarelor si a altor mijloace de incalzire in locuri cu pericol de incendiu;
- folosirea aparatelor electrice consumatoare de energie (fiare de calcat,radiatoare,resouri,ciocane de lipit etc.) fara
luarea masurii de izolare termica fata de mnateriale combustibile sau nescoaterea din priza a stecherelor de alimentare dupa
utilizarea lor;
- suspendarea corpurilor electrice de iluminat direct de conductoarele de alimentare;
- montarea la corpurile de iluminat a unor filtre de lumina (abajururi) improvizate,din hirtie,carton,folie de
polietilena si alte materiale combustibile;
- asezarea pe utilaje si aparate electrice a unor materiale combustibile (cirpe,hirtie,lemn etc.) sau necuratarea de pe
acestea a depunerilor de scame si pulberi combustibile;
- depozitarea materialelor si substantelor combustibile in incaperile speciale de cabluri electrice,de aparataj
electric,transformatoare,tablouri electrice,baterii de acumulatoare;
- pastrarea lavetelor,cirpelor sau a rumegusului de lemn imbibate cu ulei in incaperile de cabluri si alte echipamente
electrice;
- depasirea temperaturii maxime admise a motoarelor si utilajelor in functiune sau in incaperile speciale de cabluri
ori de alt echipamente electrice;
- lipsa uleiului din compensatoarele de ulei ale transformatoarelor (autotransformatoarelor) electrice sau a pietrisului
din cuvele de golire in caz de avarie ori de umplerea acestor cuve de apa.
CERINTE:
- amplasarea lor astfel incit flacarile sa nu fie stinse de curentii de aer si sa nu aprinda materialele din apropiere
(perdele,rufe etc.);
- folosirea de duze adecvate gazului existent (gaz metan sau aragaz);
- asigurarea etanseitatii conductelor si furtunuril de alimentare,precum si a butoanelor de reglaj,a debitului de
gaz;verificarea etanseitatii cu solutie de apa si sapun;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- folosirea de butelii de aragaz omologate si cu reductor de presiune.
INTERDICTII:
- modificarea orificiilor duzelor arzatoare;
- folosirea de butelii de aragaz improvizate sau neetanse;
- folosirea de furtunuri uzate,defecte,nefixate corespunzator ori din materiale plastice;
- verificarea etanseitatii cu flacara deschisa;
- executarea de reparatii de catre persoane neautorizate.
CERINTE:
- folosirea combustibilului adecvat;
- amplasarea in pozitie orizontala;
- aprinderea conform intructiunilor de folosire;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- asigurarea etansitatii.
INTERDICITII:
- alimentarea cu combustibili pe timpul functionarii;
- umplerea rezervorului de combustibil peste capacitatea acestuia;
- punerea in functiune cind in incapere sunt vapori inflamabili;
- pastrarea in aceeasi incapere cu sobe sau cu aparate de gatit a combustibililor lichizi.
CERINTE:
- punerea in functiune si supravegherea permanenta de catre personal autorizat;
- existenta si functionarea aparatelor de masura si control a temperaturii,presiunii si nivelului,precum si a supapelor
de siguranta;
- asigurarea etansitatii sistemelor de alimentare cu combustibil;
- existenta in fata focarelor,sub injectoarele de combustibil lichid; a tavilor metalice umplute cu nisip;
- curatirea periodica si evacuarea scurgerilor si pulberilor de combustibili;
- control etansitatii retelelor de gaze cu solutie de apa si sapun;
- verificarea si aerisirea (ventilarea cel putin 10 min) a focarelor inainte de a aprinde arzatoarele;
- aprinderea focarului in cazanele cu combustibil gazos pe principiul „gaz pe flacara”;
- personalul care aprinde focul sa aiba permis de port-chibrituri;
- folosirea pentru aprinderea focului numai a aprinzatorului electric sau a tortei fixate pe vergea metalica;
- indepartarea imediata a eventualelor infiltratii (imbibari) de combustibili in izolatia termica a cazanelor si
conductelor;
INTERDICTII
- fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri etc.,folosirea focului deschis fara autorizatie (permis de lucru);
- depozitarea combustibililor sau a altor materiale in centrala,cu exceptia combustibilului pentru consum zilnic;
- reaprinderea imediata a focului fara a se ventila (aerisi) suficient focarul cazanului si canalele de fum;
- fluidizarea combustibililor lichizi din rezervoare si conducte folosind flacara deschisa.
CERINTE:
- eliminarea oricaror surse de aprindere din zonele de lucru;
- ventilarea (aerisirea) spatiilor de lucru;
- asigurarea temperaturii adecvate de lucru;
- evitarea scrugerilor lichide combustibile,colectarea,curatirea si indepartarea ritmica a acestora,precum si a
depunerilor,inclusiv din sistemul de ventilatie,filtre si alte locuri ascunse;
- limitarea la minimum a cantitatilor de lichide inflamabile din punctele de lucru,pastrarea acestora in vase metalice
inchise;
- prepararea in locuri special amenajate a lacurilor,vopselelor si chiturilor,transportul prin conducte sau in vase
metalice inchise;
- executarea lucrarilor de catre personal autorizat,instruit si echipat corespunzator;
- folosirea de scule si unelte care nu produc scintei prin lovire;
- protectia corespunzatoare impotriva exploziilor a instalatiilor,utilajelor si aparatelor electrice,sau scoaterea lor de
sub tensiune pe timpul lucrarilor;
- supravegherea instalatiilor si utilajelor tehnologice pe timpul functionarii;
- cunoasterea pericolelor ce le prezinta lichidele combustibile utilizate (lacuri,vopsele,chituri,solventi prenadez,bitum
etc.) si respectarea instructiunilor furnizorului;
- etansarea (protejarea) golurilor constructive (ventilatii,cosuri de fum etc.) spre incaperile de sub planseele peste
care se toarna izolatii hidrofuge topite sau se aplica pardoseli cu adezivi inflamabili;
- mentinerea in buna stare a tuturor sistemelor,dispozitivelor si realizarea masurilor de protectie impotriva
incendiilor specifice lucrarilor cu lichide combustibile;
● la operatiile de vopsire si lacuire prin pulverizare: amenajarea cabinelor,perdele de apa,filtre,ventilatie,pistoale de
pulverizare legate la pamint,interblocaje intre actionarile sursei de aer comprimat pentru pulverizare,ventilatie si perdele de
apa,suprafete decomprimare,pardoseli antiscintei,iluminat exterior sau interior antiex,instalatii de semnlizare si stingere a
incendiilor,depozit exterior de lacuri si vopsele;
● la operatiile de vopsire lacuire,prin imersie in bai cu o capacitate de peste 2m3 : capace,ventilatie,sisteme de
preaplin si de golire,indicatoare de nivel,mijloace initiale de interventie de mare capacitate;
● la operatiile de vopsire in cimp electrostatic: functionarea protectiei la caderile de tensiune si oprirea instalatiei
ventilatiei,respectarea distantelor minime intre capul de pulverizare si obiectele vopsite;
● la instalatiile de uscare a pieselor vopsite sau lacuite: controlul temperaturii,ventilatiei,semnalizarea concentratiilor
periculoase,interblocaje intre incalzire si sistemele de actionare a ventilatiei si transportului,instalatii de prevenire si stingere a
incendiilor;
● la baile de tratamente termice in ulei: aparate pentru controlul temperaturii si nivelului,capace la bazine,dupa caz
cu inchidere automata,mecanica electrica si manuala,sistem de racire,hote de aspiratie,sistem de golire rapida,instalatii de
prevenire si stingere a incendiilor sau mijloace initiale de interventie de mare capacitate;
● la instalatiile de degresare-spalare: ventilatie,instalatie si mijloace de stingere a incendiilor;
● la cazanele de topit bitum: capace,focar inchis cu usita,cenusar,cos de fum,mijloace initiale de interventie de mare
capacitate.
INTERDICTII:
- folosirea focului si fumatului; accesului cu tigari,chibrituri,brichete etc. in locurile cu pericol ridicat de incendiu
sau explozie (ateliere de vopsire,lacuire,tratamente termice in ulei etc.);
- efectuarea reparatiilor pe timpul functionarii instalatiilor si utilajelor tehnologice,sau fara a lua masuri de
ventilare,golire,curatire,spalare cu lichide neinflamabile etc.;
- scoaterea din functiune a interblocajelor dintre compresoarele de aer,perdele de apa si sistemul de ventilatie de la
cabinele de vopsire (lacuire) prin pulverizare;
- blocarea capacelor bailor de tratament termic in ulei sau detectarea sistemului de inchidere a acestora; imersarea
incompleta in ulei a pieselor;
- transportul si manipularea lichidelor inflamabile in vase din mase plastice ori din sticla;
- prepararea,diluarea sau amestecul diferitelor componente la locul de aplicare (folosire) a lichidelor combustibile;
- depozitarea la locul de munca al vopselelor,lacurilor,chiturilor,prenadezului sau a altor lichide combustibile;
- vopsirea in hale de productie concomitent cu lucrari si operatii care pot genera surse de aprindere sau de explozie;
- utilizarea oxigenului sau gazelor combustibile la sistemele de pulverizare a lacurilor si vopselelor;
- depasirea curentului maxim de scurtcircuit (0,2 mA) la instalatiile portabile de vopsire in cimp electrostatic,la care
pistolul este actionat manual si apropierea pistolului la o distanta mai mica decit cea stabilita (25-45 cm) fata de obiectivul
care se vopseste;
- reducerea distantelor de siguranta intre lampile cu raze inflarosii si obiectele vopsite care se usuca in instalatiile de
uscare;
- introducerea bitumului in cazanul topit,fara a-l goli de apa sau gheata;
- lasarea focarelor deschise la cazanele de topit bitum;
- folosirea de butoaie sau alte vase improvizate pentru topitul bitumului;
- spalarea echipamentului de protectie si a articolelor de imbracaminte in lichide combustibile;
CERINTE:
- depozitarea materialelor si substantelor se face in raport cu natura,forma,dimensiunile,modul de
ambalare,proprietatile fizico-chimice (grupa sau clasa de combustibilitate ori inflamabilitate; clasa si subclasa de
periculozitate,tendinta de autoaprindere,autoinflamare,explozie; comportarea in contact sau in prezenta altor substante
etc.),comportarea in contact sau in prezenta altor substante etc.),comportarea in caz de incendiu (ardere,topire,picurare,
degajare de gaze toxice etc.) precum si functie de substantele stingatoare adecvate ori compatibile cu procedeele de stingere;
- controlul periodic al substantelor periculoase;
- depozitarea ordonata (in stive,sectoare,pe loturi,pe rastele,rafturi sau polite etc.),asigurind cai de access si de
evacuare si nedepasind cantitatile maxime admise (stabilite si afisate);
- respectarea schitei de depozitare si evacuare;
- asigurarea distantelor de siguranta fata de mijloacele de incalzire,corpurile electrice de iluminat si alte surse de
caldura,precum si fata de detectoarele de incendiu si capetele de pulverizare a apei,spumei si a altor substante stingatoare;
- ventilarea spatiilor inchise de depozitare in care se pot degaja gaze combustibile,inflamabile sau toxice;
- evitarea la manipulare a loviturilor,ciocnirilor,revarsarilor si deteriorarii ambalajelor;
- existenta globurilor de protectie la corpurile de iluminat incandescent si dupa caz a armaturilor (gratarelor,de
protectie);
- deconectarea instalatiilor electrice la terminarea programului
- delimitarea spatiilor de depozitare de cele pentru receptie si livrare;
- asigurarea rezistentei la foc prevazute de norme la pereti,plansee,usile,ferestrele incaperilor executate;
- ignifugarea elementelor de constructii din lemn ale magaziilor,inclusiv a rafturilor;
- introducerea in halele (incaperile) de productie numai a cantitatilor de materiale si substante combustibile ori
explozive strict necesare fluxului tehnologic,care nu vor depasi necesarul pentru schimbul de lucru,cantitatile maxime admise
se stabilesc de proiectant pentru incaperea respectiva;
- folosirea mijloacelor de transport si manipularea in buna stare si protejate un raport cu pericolul existent
(antiex,dispozitiv parascintei,roti cu banda de uzura ce nu produce scintei etc.);
- verificarea mijloacelor de transport la sosire si inainte de plecare de la depozit (rampa) pentru a depista eventualele
focare;
- oprirea motoarelor cu ardere interna pe timpul operatiilor de incarcare-descarcare;
- dotarea conform normelor cu mijloace de alarmare,anuntare,avertizare si stingere a incendiilor,adecvate;
- pastrarea ordinii si curateniei in spatii de depozitare si in jurul lor.
INTERDICTII:
- folosirea focului deschis si fumatul; accesul cu tigari,chibrituri,brichete etc. in spatiile de depozitare a substantelor
cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie;
- amenajarea in depozitele si magaziile inchise de materiale si substante combustibile ori explozive a unor spatii
pentru birouri,finisarea,ambalarea,incercarea ori repararea produselor sau ambalajelor,precum si livrarea lichidelor
combustibile;
- separarea gestiunilor prin elemente de compartimentare combustibile sau care pot impiedica interventia in caz de
incendiu;
- depozitarea in depozitele de materiale generale (diverse) a gazelor tehnice comprimate,precum si a peste 200 l
lichide combustibile sau poate 200 kg carbid;
- parcarea si repararea mijloacelor de transporturi in spatii de depozitare a materialelor si substantelor combustibile;
- impiedicarea deschiderii automate in caz de incendiu a trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
Pericolul de incendiu pe care il prezinta o instalatie electrica are la baza efectul termic a curentului electric si este
determinat de: calitatea executiei,modul de exploatare a instalatiilor si de natura materialelor aflate in vecinatatea acestora.
Unele din principalele cauze ale incendiilor sunt generate de instalatiile electrice,mentionindu-se ca in toate situatiile
amploarea incendiilor,posibilitatile de localizare ca si valoarea pagubelor produse sunt determinate,in principal de natura
materialelor aflate in vecinatatea instalatiilor electrice,de rezistenta la foc a cladirilor.
De aceea,in controlul de prevenire a incendiilor din obiectele o mare importanta trebuie acordata instalatiilor
electrice.
Racordarea instalatiei electrice se face aerian prin conductoare sau subteran prin cabluri.
La controlul unui bransament electric se vor urmari ca:
- traseul bransamentului (subteran) sa nu treaca pe linga conductele de canalizare sau prin apropierea gurilor de
canal,deoarece orice scinteie electrica in aceasta situatie poate provoca un incendiu sau explozie;
- cofretul sa fie amplasat intr-o nisa la exterior si inchis bine cu usa de otel (usa sa nu prezinte corodari in
profunzime);
- in apropierea nisei sa nu se depoziteze substante inflamabile si materiale combustibile;
- inaltimea conductoarelor electrice (bransament aerian ce trec peste partea carosabila a strazii) sa nu fie mai mica de
5,5 m;
- distanta dintre conductoarele electrice ce se leaga la console sa nu fie mai mica de 35 cm (aceeasi distanta se cere si
fata de streasina acoperisului);
- prin consola si pe linga ea sa nu se infiltreze apa;
- la trecerea conductoarelor prin perete (cazul folosirii izolatiilor) sa se foloseasca pipe montate cu gura in jos pentru
ca apa de ploaie sa nu patrunda in interior;
- coloana de alimentare cu curent electric sa nu treaca prin pod;
- consolele se fixeaza numai pe acoperisuri cu invelitori incombustibile;
- la constructiile joase fixarea izolatorilor sa nu se faca la o inaltime sub 2,5 m.
Se vor urmari:
- sa fie destinat numai scopului,adica sa nu alimenteze si circuite de forta;
- sa fie amplasat astfel incit sa asigure o manipulare usoara (se monteaza in holuri,vestiare,coridoare si in camere de
acces direct);
- latura superioara a tabloului sa fie asezata,pe cit posibil,la o inaltime de 2,20 m de pardoseala pentru tablourile mari
si de 2 m pentru cele mici;
- sigurantele fuzibile montate pe tablou sa nu prezinte pericol pentru oameni si obiectivele inconjuratoare,la formarea
unui arc electric prin topirea fuzibilului;
- in spatele tabloului sa nu existe derivatii sau innadiri pe circuitele de plecari;
- legarea la tablou a conductoarelor cu sectiunea peste 16 mm² sa se faca cu ajutorul papucilor,sub aceasta sectiune
se poate face direct;
- la bornele tabloului sa nu fie legate direct lampi de iluminat sau alti receptori de energie electrica;
- tablourile sa fie protejate contra deteriorarilor mecanice,cele montate in ateliere si sectii industriale sa corespunda
din punct de vedere constructiv si al protectiei categoriei de pericol de incendiu a intreprinderii respective;
- pe tablouri sau in interior sa nu fie agatate sau introduse obiecte combustibile (haine,bumbac,pachete cu
mincare,cirpe de sters etc.) si sa fie sterse de praf si scame;
- in cazul folosirii tablourilor intermediare si secundare (in instalatiile mari) coloanele de alimentare sa fie asigurate
atit la plecare (la iesirea din tabloul mare),cit si la sosire (intrarea in tabloul mic).
Se vor urmari:
- patronul sigurantei sa fie original,adica firul fuzibil sa nu fie topit si sa nu aiba infasurat pe corpul sau sirma sau lita
(se va observa daca se mentine culoarea indicatorului);
- in fundul soclului sa nu existe cuie,nasturi sau alte bucati metalice;
- la tablou sa fie montate sigurantele pentru circuitele ce pleaca de la acestea;
- la finele circuitelor de forta sa fie montate sigurante pe toate fazele,iar pe conductorul al patrulea (conductor de nul)
nu se vor monta sigurante sau un alt aparat de protectie de nul;
- sigurantele lamelare sa fie protejate cu capate protectoare;
- sigurantele sa se insurubeze bine,adica capacele sigurantelor sa fie corespunzatoare dimenisiunile filetelor,aceasta
pentru a realiza un contact bun intre patron si surubul de contact;
- piciorul patronului sa intre direct in inel pentru a face un bun conducator (sa corespunda cu amperajul);
- sigurantele sa fie alese pentru a corespunde sectiunii conductoarelor din instalatia respectiva,pentru a se putea topi
atunci cind curentul creste peste limita admisibila (fuzibilul nu trebuie sa se topeasca in decursul unei ore la un curent de 1,3
In; trebuie sa se topeasca in cel mult 15 min la un curent de 1,5 In si cel mult 1 min la un curent de 2,00 In (In este curentul
nominal al fuzibilului).
Se vor urmari:
- circuitele de iluminat sa fie separate de cele de prize si forta;
- pentru locuinte,un circuit de iluminat de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 12 lampi,insumind o putere maxima
de 1000 W;
- un circuit de priza la tensiunea de utilizare de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 8 prize;
- in raport de categoria pericolului de incendiu a sectiei respective,sa se foloseasca conductoare si tuburi de protectie
conform normativelor in vigoare;
- trecerea conductoarelor prin pereti si plansee sa fie facute numai cu ajutorul tuburilor izolatoare; capatul
conductorului care iese intr-o incapere uscata se introduce intr-o tila de portelan,iar printr-o incapere umeda intr-o pipa;
- pipele si tilele folosite la trecerea prin peretii si plansele,care separa incaperi cu diferite temperaturi sa fie umplute
cu mase de izolante;
- intr-un tub de protectie sa fie montate numai conductoarele unui singur circuit;
- in circuitele la care se folosesc tuburi de protectie,montarea nu trebuie facuta direct pe elementele combustibile;
- la montarea aparenta fara tuburi de protectie,derivatiile din circuite,la intrarea lor in aparatele de utilizare
(prize,intrerupatori),trebuie facuta pe o portiune de 20 cm in tuburi de protectie (protectia mecanica contra deteriorarilor);
- legarea conductoarelor intre ele sa fie facuta numai in doze de dimensiuni corespunzatoare tuburilor respective si
prevazute cu capace;
- legarea conductoarelor de cupru si aluminiu sa fie facuta conform normelor (cupru cu cupru prin lipire si prin
cleme,iar cupru cu aluminiu prin cleme speciale);
- fixarea cablurilor pe pereti (tavane,etc.) sa fie bine facuta,ferite de deteriorari mecanice si sa nu fie supuse unor
eforturi mecanice;
- cablurile (in interior si exterior) sa nu fie supuse actiunii caldurii radiata de diferite surse de caldura sau razelor
solare;
- cablurile montate in interior sa nu aiba straturile protectoare din materiale fibroase (usor combustibile);
- distanta dintre tablou si conductele de abur in care circula un fluid fierbinte etc. sa nu fie mai mica de 1 m,in caz
contrar se izoleaza termic sau se foloseste un paravan de protectie;
- circuitele principale de iluminat (intrerupatoare,sigurante) sa nu fie montate in incaperi cu pericol de explozie,in
interior admitindu-se numai ramificatiile spre lampile de iluminat;
- in incaperile cu pericol de explozie doze de derivatie;
- ramificatiile circuitelor,in incaperile cu pericol de explozie sa fie ferite de deterioarari mecanice;
- pe cosurile de fum,linga elemente de calorifer sau in imediata apropiere a tevilor de gaze sau apa,nu este admis sa
fie montate tuburi si doze;
- in bai,spalatorii sau in apropierea chiuvetelor sa nu fie montate prize;
- pe tot traseul circuitelor de iluminat,tuburile de protectie sa nu prezinte deteriorari,striviri sau intreruperi;
- ramificatia catre corpul de iluminat sa fie introdusa in tuburi protectie (de acelasi fel cu instalatia respectiva),pina
in spatele lampii,iar legaturile conductoarelor electrice la lampa sa fie executate si perfect izolate;
- la circuitele montate aparent,dozele de derivatie,intrerupatoarele sa nu fie asezate direct pe elementele combustibile
(pe lemn),ci numai pe placa de azbest;
- circuitele electrice,pe cit posibil,sa nu fie montate prin poduri;
- intreruperea si restabilirea circuitului electric sa fie facute numai prin intermediul intrerupatoarelor,neadmitindu-se
contactul prin capetele de conductoare (improvizate);
- corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoarele care le alimenteaza;
- sa nu se foloseasca lampi mobile vor fi mobile vor fi prevazute cu plase metalice;
Se vor urmari:
- sa corespunda categoriei pericolului de incendiu si de explozie a incaperilor respective;
- corpurile de iluminat din exterior fata de incaperile cu medii inflamabile si explozie sa fie de tip special si montate
la distanta;
- pe suprafata corpului de iluminat sa nu existe praf depus;
- legaturile conductoarelor in spatele corpului de iluminat sa fie bine izolate si introduse in tuburi de
protectie,asigurindu-se o buna etansare la cele folosite in incaperi cu pericol de incendiu si explozie;
- la lampile electrice,in raport cu tipul corpurilor de iluminat,sa nu fie lipsa globurile si armaturile de protectie;
- corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoare,ci fixate de plafon cu cirlige sau perete prin console.
Se vor urmari:
- amplasarea lui sa se faca in incapere speciala sau vecina cu sectiile de productie,insa separata de acestea printr-un
perete antifoc,prevazuta cu intrare direct din exterior;
- rama (scheletul metalic) sa fie legata de pamint;
- in fata tabloului sa existe un culoar de serviciu izolant (cu covorase de cauciuc) de 1,2 m latime sau in cel mai rau
caz partile sub tensiune fata de pamint sa fie inaccesibile atingerii;
- in spatele tabloului sa existe un coridor de cel putin 1 m pentru accesibilitate la
aparate,instrumente,supraveghere,revizie,intretinere,reparatie;
- tablourile sa fie actionate,in general,prin spate,in fata gasindu-se montate pe panou numai minelere de comanda;
- la intregul tablou sa se foloseasca sigurantele calibrate;
- legaturile cablurilor la sosire si plecare sa se faca regulamentar;
- scoaterea de sub tensiune a coloanelor principale,respectiv a sectiilor industriale,sa se faca printr-un automat (in
afara de intreruperea manuala a curentului electric pe sectii);
- tabloul sa fie prevazut cu aparatele de masura in intreaga incapere,iar elementele tabloului sa fie in perfecta stare de
curatenie (fara praf,scame etc.),interzicindu-se asezarea pe el de cirpe,obiecte etc.).
Se vor urmari:
- tabloul sa corespunda din punct de vedere constructiv si al conditiilor de exploatare categoriei pericolului de
incendiu a sectiei de productie respective:
- imbinarea tuburilor izolante cu tablourile capsulate sa fie facuta prin insurubare (racordarea se face de regula cu
tuburi speciale);
- legaturile la tablou sa fie facute regulamentar;
- etansarea tablourilor capsulate sa fie bine facuta;
- in spatele tabloului (protejat sau neprotejat) sa nu se faca derivatii suplimentare,decit cele prevazute initial;
- tablourile care alimenteaza pompele de incendiu sa fie prevazute cu o conducta de alimentare de rezerva;
- la intrarea in tablourile importante sa se prevada daca este posibil,un intrerupator general;
- sigurantele folosite sa fie calibrate;
- in apropierea tablourilor sa nu se gaseasca depozitate substante inflamabile sau materiale combustibile si sa se
pastreze o buna curatenie in jurul lor (inlaturarea prafului,a scamelor etc.);
- sa nu se lege direct la bornele tabloului de distributie lampi de iluminat,motoare electrice sau alte receptoare de
energie electrica;
- tablourile necapsulate sa fie montate la inaltimea de cel putin 2 m de la pardoseala;
- tablourile capsulate sa fie montate (astfel) incit sa se poata umbla cu usurinta la cutiile de siguranta si la
intrerupatoarele aflate deasupra cutiilor cu borne.
Se vor urmari:
- intrerupatoarele cu pirghie sa nu foloseasca pentru tensiuni mai mari de 500 V ;
- intrerupatorul sa corespunda curentului nominal al circuitului in care este montat;
- carcasa intrerupatorului in ulei sa nu curga,iar uleiul sa fie controlat periodic;
- intrerupatoarele cu pirghie sa nu fie folosite in sectii de categoriile A,B,C pericol de incendiu;
- sa nu se curate cu benzina aparatul cu ulei in daca in apropiere exista o sursa de foc.
Se vor urmari:
- racordarea motoarelor electrice sau altor consumatori de curent sa fie facuta regulamentar (cablurile sa nu prezinte
desizolari si capete neizolate);
- traseul circuitului de cabluri pina la consumatorii de curent sa fie bine protejat impotriva deteriorarilor mecanice;
- in incaperile cu pericol de explozie sa nu fie montate prize (in incaperile in care se degaja praf se pot folosi prize
antigron);
- legatura la pamint a conductorului sa fie facuta regulamentar.
Se pot urmari:
- sa fie corespunzator mediului din incaperea in care se foloseste astfel:
in incaperi uscate – motoare electrice deschise: in incaperi cu continut de praf – motoare electrice inchise complet cu sau fara
priza de ventilatie; in incaperi umede – motoare electrice inchise complet si de constructie speciala impotriva umiditatii; in
incaperi in care se degaja vapori corozivi,folosirea motoarelor electrice va fi evitata,daca nu este posibil,motoarele electrice
vor avea izolatie impregnata special sau vor fi capsule; in incaperi cu pericol de incendiu in mediile de cu praf combustibil –
motoare capsulate; in mediile cu lichide inflamabile – motoare electrice inchise complet sau in cel mai rau caz motoare
protejate contra picaturilor sau a stropilor de apa; in incaperile cu pericol de explozie – motoare electrice de executie speciala
(etansa la explozii,capsulate la praf etc.);
- motoarele electrice sa fie asigurate prin relee termice si electromagnetice;
- legaturile la motor sa fie bine executate si sa nu lipseasca capacul cutiei cu borne (la motoarele cu inele);
- carcasa motorului sa fie legata la pamint;
- racirea motorului sa fie asigurata;
- lagarele sa fie unse si sa nu prezinte scurgeri de ulei,sa fie evitata murdaria lagarelor;
- motorul electric sa aiba placa cu inscriptii referitoare la tipul motorului si la caracteristicile lui.
Functionarea normala a unui motor electric se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:
- masina propriu zisa si partile componente,in special lagarele,sa nu se incalzeasca peste limita admisibila (80%);
- sa nu se produca zgomote anormale (uruit);
- cureaua de transmisie sau mufa sa nu produca batai;
- la perii sa nu se produca scintei;
Se vor urmari:
- sa fie realizat si folosit corespunzator prevederilor normative;
- alimentarea cu curent electric,la teatre,cinematografe,sali de conferinte,localuri publice,etc.,sa se faca dintr-o retea
separata si dintr-o sursa de independenta de energie,care poate fi: baterii centrale de acumulatoare,acumulatoare locale
(luminobloc) sau grup electrogen;
- alimentarea cu curent electric,pentru celelalte cazuri,poate fi de la un transformator diferit de cel care alimenteaza
iluminatul obisnuit,de la un tablou general de distributie direct (tablouri de forta alimentate prin coloane separate de cel de
iluminat),de la un bransament diferit de cel care alimenteaza circuitele de iluminat,de la un bransament,cind exista unul
singur in cladire;
- in incaperile,in care exista permanent personal de observare,iluminatul de siguranta se alimenteaza direct de la
retea,iar intreruperea alimentarii normale,trecerea de la sursa independenta trebuie sa se faca automat;
- la salile de spectacol,iluminatul de siguranta trebuie prevazut la iesiri,pe paliere,pe scari si la toate iesirile din
cladire sau chiar pe ganguri si la curti,daca acestea servesc pentru iesiri;
- la salile de spectacol lampile de siguranta sa fie vizibile tot timpul si amplasate astfel incit sa nu trimita lumina
spre spectatori;
- repartizarea pe circuite sa se faca astfel incit la defectarea unui circuit sa se asigure un iluminat suficient pe traseu;
- tabloul iluminatului de siguranta sa fie amplasat separat de cel pentru iluminat si accesibil numai personalului
autorizat;
- conductoarele iluminatului de siguranta sa fie pozate la cel putin 10 cm de celelalte conductoare;
- coloanele de alimentare ale iluminatului de siguranta sa nu traverseze scena.
Se vor urmari:
- sa fie realizat si folosit conform prevederilor normative;
- sa cuprinda cel putin doua lampi alimentate de la o sursa independenta de energie;
- sa se aprinda automat la intreruperea alimentarii tabloului de distributie al salii (manual din mai multe locuri,doar
stingerea sa se faca dintr-un singur loc numai de catre personalul de serviciu);
- in lipsa de alta sursa independenta de energie sa se poata racorda la retea imediat dupa bransament,inaintea
intrerupatorului general;
Se vor urmari:
- sa fie realizat conform prevederilor normelor in vigoare,astfel:in incaperile industriale,laboratoare etc. unde
actiunea oamenilor ramasi in intuneric pot provoca incendii,explozii,raniri,intoxicari etc.: in sali de operatii,pansamente etc.:
in incaperile industriale unde procesul de lucru nu poate fi intrerupt fara a se produce pagube importante; in locurile unde se
desfasoara o activitate importanta care nu poate fi intrerupta;
- grupul operator sa fie alimentat prin circuite separate de cel al iluminatului de siguranta;
- la tabloul principal sa existe un dispozitiv de comutare pentru trecerea automata pe baterie in cazul cind sistemul de
alimentare principal este insuficient (valabil si pentru iluminatul de siguranta si de panica);
- capacitatea bateriilor de acumulatoare pentru alimentarea lampilor sa asigure o functionare continua timp de 3 ore
(valabil si pentru iluminatul de siguranta si de panica).
La controlul instalatiilor,aparatelor,mecanismelor etc. unde se poate forma electricitate statica se vor urmari ca:
- carcasele corpurilor masinilor,aparatelor si utilajelor in care se maruntesc substante producatoare de praf cu pericol
de explozie sa fie legate la pamint;
- transmisiile si arborii de masini sa fie legate la pamint;
- curelele de transmisie cu viteze mai mari de 5 m/s si o putere de transmisie de cel mult 6 – 8 Cp sa fie prevazute cu
dispozitive de punere la pamint sau suprafetele interioare ale acestora sa fie unse cu o unsoare buna conducatoare de
electricitate;
- conductele prin care se transporta amestecul de praf cu aer sa fie legate la pamint;
- filtrele de pinza din conductele de aer sa fie captusite cu plasa metalica legata la pamint,in scopul neutralizarii
sarcinilor electrostatice;
- in incaperile in care se produce electricitatea statica sa se faca umezirea aerului,ori de cite ori este posibila,fara a
stingheri procesul tehnologic;
- conductele,rezervoarele metalice,pompele folosite in instalatiile de transport sau manipularea combustibililor
lichizi sa fie legate la pamint;
- la gazele comprimate sa se ia masuri de purificare si uscare a lor;
- la fabricile de hirtie,masinile sa fie prevazute cu dispozitive de descarcare si neutralizare (neutralizarea se poate
face prin suflare de aer ionizat peste locurile electrizate);
- la mori,valurile sa fie intretinute in stare curata,masinile si intregul sistem de aspiratie sa fie pus la pamint,iar
piesele izolate din interiorul masinilor sa fie legate la masa;
- in rezervoarele de benzina sa nu pluteasca nici un fel de corp metalic (flotor);
- inainte de incarcarea si descarcarea unui rezervor de benzina sau petrol,toate piesele metalice ale masinilor
(autocisternelor) sa fie puse la pamint;
- la umplerea sau descarcarea tancurilor petroliere,acestea sa fie puse la pamint;
- in incaperile in care se pot degaja particole solide sau lichide de aerosoli sau suspensii,care prin miscare se
electrizeaza (zahar,amidon,faina,carbune etc) sa fie luate masuri de inlaturare a formarii lor,de evacuare printr-o buna
ventilatie,iar atunci cind sunt posibilitati sa se umezeasca mediul respectiv;
- la produsele petroliere sa se execute filtrarii repetate folosind silicagel sau pamint decolorant (se reduce
electricitaea statica cu 30 – 60%).
Se vor urmari:
- instalatia de detectare si semnalizare a incendiilor sa fie verificata periodic,cu atentie si competenta,verificarea
facindu-se printr-un text de baza si un text de incercare,rezultatele fiind consemnate intr-un registru (document);
- verificarile si controlul sa se efectueze atit la instalatia in ansamblu,cit la fiecare element component in
parte,verificarea centralei de semnalizare,verificarea detectoarelor,verificarea generala a intregii instalatii: la verificarile
periodice,detectoarele se vor verifica prin sondaj;
- sa fie verificate periodic centralele de semnalizare executindu-se: masurarea tensiunii la baterie; masurarea
tensiunii de intrare pe oricare din liniile centrale; verificarea lampilor de actionare; verificarea rezistentei de izolatie;
verificarea curentului de repaus; verificarea alimentarii principale,de avarie,de semnalizare;
- la primul control al unei instalatii de semnalizare este recomandabil sa se puna in functiune fiecare circuit de
detectare,prin simularea unui „incendiu” si sa se masoare curentul de repaus pentru tensiunea maxima de exploatare;
- deranjamentele simulate (sirma rupta,punerea la pamint,defectiuni de alimentare,sigurante topite etc.) trebuie
semnalizate optic si acustic in mod clar;
- conductoarele pentru circuitele de legatura trebuie pozate sub tencuiala,fara sa treaca insa prin incaperi cu pericol
de incendiu;
- circuitele pentru semnalizarea incendiului trebuie sa fie independente de restul circuitelor electrice existente in
cladire;
- detectoarele de incendiu sa nu fie vopsite sau deteriorate mecanic si nici blocate cu materiale care le-ar putea
periclita sau ar putea constitui obstacole in calea fluxului de caldura,lumina sau fum;
- la instalatiile automate de detectare a incendiului,daca este posibil,sa existe un buton de semnalizare normal in zona
supravegheata sau imediat in apropierea acesteia;
- sa se analizeze situatiile in care s-au declansat alarme false si cele in care detectoarele nu au functionat cind a
izbucnit incendiul;
- in incaperea centralei de semnalizare sa fie afisate planurile cu amplasarea detectoarelor,planul de
conexiuni,instructiuni de utilizare si inscriptia intreprinderii care se ocupa de intretinere.
- personalul care deserveste instalatia sa fie bine instruit.
Se vor urmari:
- in raport cu obiectivul protejat sa fie asigurata protectia impotriva actiunilor principale si secundare ale
descarcarilor atmosferice (se va tine seama de categoria pericolului de incendiu,de distrugerea datorita descarcarilor
atmosferice);
- tipul de instalatie sa fie corespunzator formei si naturii constructiilor respective;
- instalatia sa fie protejata impotriva coroziunii,stratul protector,realizat prin galvanizare sau acoperire cu vopsea
antioxidanta,sa se mentina in perfecta stare pe intreaga suprafata a elementelor.Portiunile afectate sa fie acoperite cu un strat
de vopsea de ulei,astfalt,lac sau bitum,dupa caz,ca de altfel si imbinarile conductoarelor subterane cu prizele de pamint,ale
elementelor de otel cu cele de cupru (executate regulamentar);
- in regiunile in care exista pericolul degajarii gazelor corozive si in zonele de litoral,dispozitivele de captare sa fie
confectionate din otel plumbuit;
- suportii dispozitivelor de captare sa fie bine fixati;
- in cazul invelitorilor combustibile,dispozitivele de captare sa fie montate la o distanta de minimum 50 cm de
acestea;
- dispozitivul de captare sa nu fie corodat;
- legaturile dintre dispozitivul de captare si conductoarele de coborire sa fie in stare perfecta si sa asigure o
continuitate electrica,acordindu-se o mare atentie sudurilor;
- conductoarele de coborire sa fie confectionate de aceeasi sectiune cu cea a conductoarelor de captare si sa aiba
asigurata continuitatea electrica;
- conductoarele de coborire sa fie fixate conform normelor pe elementele de constructie ale cladirilor (pereti
etc.).Indiferent de modul de fixare,distanta minima fata de elementele de constructie si de instalatiile electrice sa fie de 10 –
30 cm;
- conductoarele de coborire sa nu fie prea intinse si nici sa aiba coturi prea bruste,sa fie protejate deasupra solului
(pina la 1,80 cm) cu o teava;
- scheletul metalic al constructiilor sau armaturilor cladirilor de beton,destinate drept conductoare de coborire,sa fie
urmarite inca din faza de santier pentru a asigura continuitate electrica corespunzatoare,prin sudura sau bulonarea pieselor
metalice;
- scarile metalice construite in exteriorul cladirilor sa fie legate la dispozitivele de captare si la prizele de pamint;
- burlanele pentru scrugerea apei de ploaie,in cazul cind sunt folosite pentru coboriri secundare sa aiba sectiunea
indicata pentru conductoarele de captare,asigurindu-se continuitatea electrica prin punti de legatura sudate intre bucatile de
burlane;
- legarea conductoarelor la prizele de pamint sa fie bine executate,starea legaturii cu prizele de pamint se verifica
prin sapare la circa 50 cm,la intrarea lor in pamint;
- verificarea rezistentei de trecere a curentului electric sa se faca ,vara,pe timp uscat,si ori de cite ori se face reparatii
in partile subterane;
- prizele de pamint montate in soluri agresive (terenuri de umplutura etc.) platbanda de legatura sa fie executata din
otel galvanizat,neadmitindu-se protejarea prin vopsire,in acest fel marindu-se rezistenta la punere la pamint;
- legatura dintre platbanda si tevile verificate sa fie facuta prin sudura si protejate local printr-un strat de bitum;
- tevile pentru prizele de pamint sa fie asezate la o distanta minima de 2 m de constructia protejata,la 0,5 m de la
suprafata terenului;
- prizele de pamint sa aiba cit mai putine legaturi,sa fie asezate direct pe pamint,fara a se folosi cocs sau zgura;
- rezistenta de punere la pamint sa nu fie mai mare de 10 ohm pentru cladirile industriale si civile si de 5 ohm pentru
grajduri de animale;
- corpurile metalice din interiorul cladirilor sa fie legate de pamint,pentru protectia impotriva manifestarilor
secundare (inductii electrostatice,scurgeri de potentiale periculoase etc.).
Se vor urmari:
- alegerea corespunzatoare a sistemului de incalzire (central,local) si a agentului termic (abur,apa calda,aer cald,ulei
etc.),functie de pericolul de incendiu si explozie in spatiile incalzite;
- interzicerea utilizarii in incaperile cu pericol de explozie,si incendiu a sistemelor si mijloacelor de incalzire cu foc
deschis,cu suprafete incandescente si a celor cu suprafete radiante avind temperaturi peste limitele de aprindere
(inflamabilitate) a materialelor si substantelor combustibile din spatiile respective;
- interzicerea depozitarii materialelor,lichidelor si gazelor combustibile in apropierea instalatiilor si mijloacelor de
incalzire sau pe acestea.
Se vor urmari:
La instalatiile de incalzire centrala: daca temperatura suprafetei exterioare a elementelor de incalzire
(radiatoare,registre etc.) si a conductelor este mai mica decit temperatura de aprindere (inflamabile) a materialelor si
suprafetelor combustibile; izolarea termica si distantele de siguranta fata de materialele combustibile functie de temperatura
agentului termic (35 cm pentru t > 150°C. 10 cm pentru 95°C < t < 50°C,curatirea instalatiilor de depunerile de pulberi,praf si
scame combustibile.
La centralele termice: autorizarea functionarii cazanelor; existenta si functionarea aparaturii de masura si control
(manometre,sticle de nivel,termometre,automatizare etc.),etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid sau
gazos; modul de alimentare cu combustibil solid,depozitarea combustibilului pentru consumul zilnic,modul de aprindere si
reaprindere a focurilor; supravegherea permanenta a cazanelor; existenta suprafetelor de decompresare; fumatul si accesul
persoanelor straine in centrala; ordinea si curatenia; evacuarea zgurii si cenusii; starea si curatirea de funingine a cosurilor de
fum.
La sobe: tipul sobei (cu sau fara acumulare de caldura) integritatea sobelor,amplasarea fata de materialele
combustibile,izolarea termica fata de elementele de constructii combustibile; supraincalzirea sobelor; functionarea
nesupravegheata a sobelor; caderea jarului sau cenusei din sobe; utilizarea lichidelor combustibile pentru aprinderea focului;
modul si locul de depozitare a jarului si cenusei; starea cosurilor si burlanelor de fum; izolarea acestora fata de materialele
combustibile si curatirea lor de funingine; existenta tirajului.
La masinile si aparatele de gatit: tipul acestora (electrice,cu combustibil solid,lichid sau gazos) amplasarea fata de
materialele combustibile; etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid si gazos; folosirea de butelii de aragaz
omologate,cu reductor de presiune etanse cu furtun in buna stare; modul de aprindere sau punere in functiune; curatirea
hotelor si turbularii de ventilatie de depunerile de grasimi; supravegherea functionarii; respectarea instructiunilor de folosire a
masinilor si aparatelor.
La radiatoarele electrice cu ulei: functionarea termostatului; starea cordonului,stecarului si prizei,supravegherea
radiatorului.
La resouri,radiatoare si aparate electrice cu rezistenta: utilizarea numai in locuri fara pericol de incendiu si
explozie,aprobate de conducerea unitatii; amplasarea pe materiale incombustibile izolatoare din punct de vedere termic;
starea cordoanelor,stecherelor si prizelor; supravegherea si scoaterea de sub tensiune la terminarea programului de utilizare;
respectarea instructiunilor de folosire.
La cosuri,canale si burlane de fum: starea fizica si integritatea acestora (crapaturi,fisuri,etanseitate etc.),distantele de
siguranta fata de elemetele de constructii si alte materiale combustibile,curatirea periodica de funingine,existenta sitelor,ori
dispozitivelor antiscintei,existenta unor clapete (subere); tirajul,marcarea.
Se vor urmari:
- alegerea sistemului de ventilatie (naturala,organizata,mecanica) a tipului acestuia (local,general) si a principiului de
ventilatie (introducerea) de aer obisnuit sau conditionat,evacuarea aerului viciat; evacuarea de gaze,vapori sau aerosoli;
exhaustarea pulberii,prafului grosier,scamelor etc.) functie de natura,forma,starea si greutatea specifica a produselor ce
trebuie vehiculate si scopul urmarit: optarea pentru sistemul de ventilatie naturala organizata ori de cite ori este posibil;
- asigurarea capacitatii de ventilare,functie de cantitatea de aer si produse rezultate din procesul tehnologic;
redimensionarea instalatiilor de ventilatie la marirea,modernizarea sau replofilarea capacitatilor de productie;
- realizarea de sisteme distincte de ventilare pentru medii cu pericole diferite de incendiu si explozie;
- executia si mentinerea antiex a sistemelor ce functioneaza in medii cu pericol de explozie (motoare electrice de tip
antiex,palete ale ventilatoarelor din materiale ce nu produc prin lovire scintei capabile sa aprinda produsele
vehiculate,decompresarea camerelor de filtrare etc.),protectia anticorosiva a sistemelor amplasate in medii agresive sau care
vehiculeaza astfel de produse;
- etanseitatea sistemului de ventilatie mecanica (tubulatura,racordurile flexibile etc.); curatirea periodica a
depunerilor de produse combustibile de pe tubulatura; colectarea produselor evacuate;
- existenta si functionarea dispozitivelor de limitare a propagarii incendiilor prin instalatia de ventilatie (clapete de
obturare manuale sau automate);
- posibilitatile de oprire (manuala sau automata) a functionarii instalatiei de ventilatie in caz de incendiu,inclusiv din
hala de fabricatie;
- existenta unor surse de aprindere (foc deschis,scintei,materiale incandescente etc.),in apropierea prizelor de
absortie a aerului curat si a punctelor de evacuare-colectare a produselor combustibile (filtre,cicloane,cosuri de dispersie etc.);
posibilitatile de amorsare a unor incendii sau explozii in sistemele de ventilatie sau in punctele de colectare si filtrare a
produselor;
- respectarea programului de functionare a instalatiei de ventilatie; interdependenta dintre sistemul de ventilatie
(exhaustare) si procesul tehnologic; consecintele intreruperii functionarii sistemului de ventilatie (exhaustare),indeosebi
pericolele ce pot surveni in astfel de situatii (de incendiu,explozie,intoxicare);
- curatirea periodica a tubulaturii de ventilatie de eventualele depuneri combustibili; curatirea filtrelor, a sacilor de
filtrare,imprastierea si depunerea produselor solide exhaustate in incinta unitatii.
Se vor urmari:
- dotarea unitatii cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,accesorii,echipament de protectie si substante chimice de
prevenire si stingere conform normelor si evidenta acestora pe sectii,ateliere,instalatii si alte compartimente;
- starea,functionarea,intretinerea si cunoasterea modului de folosire a
masinilor,instalatiilor,utilajelor,aparaturii,accesoriilor,echipamentului de protectie si a substantelor de prevenire si stingere a
incendiilor;
- intocmirea si realizarea planului anual (lunar) de asistenta tehnica la masinile si utilajele de prevenire si stingere a
incendiilor si a graficului anual de verificari profilactice la instalatiile si mijloacele impotriva incendiilor;
- dimensionarea corecta a instalatiilor de stingere a incendiilor functie de intensitatea minima de stingere; calculul
consumurilor cumulate de substante stingatoare debitate prin instalatii,functie de debitele necesare,simultaneitatea si durata
functionarii: asigurarea alimentarii permanente cu substante stingatoare a instalatiilor fixe de stingere a incendiilor;
- asigurarea alimentarii permanente cu apa pentru stingerea incendiilor din toate sursele existente pe platforma:
artificiale (retele de apa de incendiu,potabila,tehnologica,bazine,castele de apa,rezevoare,turnuri de racire,canale etc.) si
naturale (riuri,lacuri,balti etc.); interconectarea retelelor; protectia impotriva inghetului; asigurarea rezervei intangibile de apa
pentru instalatiile de stingere; existenta in apa pentru stingerea unor substante combustibile sau agresive;
- asigurarea alimentarii directe a instalatiilor de stingere (sprinkler,drencer,apa pulverizata,spuma) de la masinile si
utilajele mobile; existenta posibilitatilor de curatire (insuflare) cu aer a instalatiilor fixe de stingere care au duze sau orificii
(sprinkler,drencer,cu apa pulverizata,cu pulberi,cu abur);
- asigurarea alimentarii permanente cu energie a instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor (statii de
pompe,electrovane,instalatii de detectare a concentratiilor periculoase,centrale de avertizare,dispozitive de comanda si
siguranta,butoane de pornire etc.), existenta si starea de functionare a surselor de energie,inclusiv a celor de rezerva;
- accesul la vanele,ventilele,butoanele si dispozitivele de actionare si control al instalatiilor de semnalizare si stingere
a incendiilor,precum si la racordurile (punctele) de alimentare cu substante stingatoare si cu energie;
- asigurarea ansamblelor,accesoriilor,elemetelor si pieselor de schimb si de rezerva;
- intocmirea,cunoasterea si afisarea instructiunilor,schemelor de intretinerem,functionare,verificare si amplasare a
instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor; existenta registrelor (caietelor) de verificari profilactice.
La hidrantii exteriori de incendiu: amplasarea hidrantilor fata de drumuri si distantele dintre ei; tipul hidrantilor
(subterani,supraterani de inalta presiune) si diametrele acestora; existenta hidrantilor portativi si furtunurile cu racorduri
corespunzatoare hidrantilor; amplasarea accesoriilor (hidrant portativ,furtunuri,tevi de refulare,reductii,chei de racordat etc.)
si adapostirea acestora; etanseitatea si protectia la inghet; alimentarea cu apa si presiunea sau lungimea jetului; marcarea
hidrantilor.
La hidrantii interiori de incendiu: numarul de jeturi simultane; racordarea furtunului si a tevii de refulare;
amplasarea,marcarea si iluminatul de siguranta al hidrantilor; lungimea furtunurilor si a jetului de apa; diametrul si tipul
ajutajului tevii de refulare pentru jet complet compact sau pulverizat si lungimea jetului; etanseitatea hidrantului; protectia
impotriva inghetului (izolare termica,retele uscate,temperatura pozitiva).
La instalatiile sprinkler: corelare tipul instalatiei (apa-apa; apa-aer) cu conditiile de mediu in exploatare (pericol de
inghet); existenta aparatului de control si semnalizare si a accesoriilor aferente; sectorizarea retelelor de pulverizare pe
compartimente de incendiu; tipul capetelor (duzelor) sprinkler si pozitia de montaj a acestora; functionarea sistemelor de
alarmare acustica si optica,local si la distanta; pozita normala de lucru a vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea lor;
posibilitatile de golire a instalatiei si de colectare la canalizare a apei din aceasta; functionarea compresorului de aer pentru
instalatiile apa-aer; existenta si functionarea manometrelor; etanseitatea instalatiei; protectia impotriva coroziunii prin vopsire
(cu exceptia capetelor sprinkler) si impotriva inghetului; depunerile de praf,scame,zugraveli etc. pe capetele sprinkler;
mentinerea permanenta in pozitie de functionare automata; alimentarea de la masini.
La instalatiile de stingere tip drencer: stabilirea tipului instalatiei automat sau manual,functie de pericol de incendiu
existent si de prezenta personalului in zona protejata; sectorizarea instalatiei pe compartimente de incendiu; amplasarea
corecta a capetelor (duzelor) drencer; functionarea dispozitivului de comanda a electrovanelor; protectia impotriva coroziunii
si inghetului; tipul capului drencer,al deflectorului,rozetei sau paletei acestuia,functie de forma perdelei de protectie ce
trebuie realizata; colectarea la canalizare a apei refulate; etanseitatea instalatiei; pozitia normala de lucru a vanelor,si
ventilelor,marcarea si sigilarea lor; functionarea manometrelor.
La instalatiile cu apa pulverizata: sectorizarea si tronsonarea instalatiei functie de suprafata compartimentului
protejat si debitul de apa necesar; tipul de duze pulverizatoare utilizate (Pluvia,ER,CEM etc.) si pozitia de montaj a
acestora,functie de modul de dispunere a materialelor combustibile,natura acestora si de elementele constructive,colectarea
apei refulate la canalizare; protectia impotriva inghetului; pozitia normala de lucru a vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea
lor; functionarea manometrelor; tipul de actionare a instalatiei (sub 5 min) si modul de actionare (automat,manual,local,de la
distanta); alimentarea de la masini.
La instalatiile cu abur: stabilirea modului de actionare a instalatiei (inundare,perdea de protectie,jeturi locale) functie
de scopul urmarit; pozitia orificiilor de refulare a aburului,existenta si starea furtunurilor; izolarea termica a tevilor de refulare
si modul de racordare; eliminarea condensului; existenta rotilor de manevra la robinetele de actionare si marcarea a acestora;
performanta aburului si presiunea acestuia (minimum 3 at).
La instalatiile cu gaze inerte (dioxid de carbon,azot): tipul instalatiei (fixa,semifixa,mobila,automata,manuala si cu
inundare totala sau locala); capacitatea acesteia in functie de pericolul de incendiu existent si de prezenta personalului;
dispunerea duzelor de refulare; gradul de umplere al buteliilor; etanseitatea spatiului protejat; functionarea sistemului de
alarmare a intrarii in functiune a instalatiei; existenta aparaturii de masura si control; functionarea sistemului de actionare
automata sau telemecanica; rezerva de gaz inert; starea furtunurilor si duzelor.
La instalatiile cu pulberi stingatoare: tipul de capacitatea instalatiei fixe (automata,manuala) ori mobila,functie de
pericolul de incendiu si particularitatile obiectului protejat; cantitatea de pulbere din rezervoare si starea acesteia,incarcarea
recipientelor cu gaz comprimat; starea de functionare a reductoarelor de presiune si a dispozitivelor de actionare; functionarea
dispozitivului de avertizare a persoanelor si de temporizare;existenta rezervei de substante stingatoare; durata umplerii
rezervorului cu gaz,amplasarea corecta a duzelor sau hidrantilor de pulbere; masurile constructive luate pentru vehicularea
usoara a pulberii prin instalatie (numar redus de imbinari si schimbari de directie,imbinari prin flanse,raportul dintre raza de
curbura si diametrul conductei mai mare de 10,orificii pentru controlul conductelor,robinete de trecere cu deschidere rapida
etc.); etanseitatea spatiului protejat; aparatura de masura si control.
La instalatiile cu spuma: corelarea tipului instalatiei (fixa,semifixa,mobila), a tipului spumei (chimica,mecanica), a
substantei spumante (praf ,unic,spumogen lichid,spumogen praf,apa usoara,spumant pentru produse polare etc.) si a gradului
de infoiere (mic,mediu,mare) functie de natura si comportarea la foc a produsului combustibil; masurile constructive luate
(lungimea traseului 30 – 80 m,diametrul conductelor 80 – 100 mm,distributia uniforma,a generatoarelor sau a capelete
deversoare,existenta blindelor,posibilitati de spalare si golire a instalatiei etc.); marcarea claiviaturii si protectia acesteia
impotriva coroziunii; adapostirea si pastrarea substantelor chimice stingatoare; alimentarea cu apa de la sursa si prin masini
mobile; existenta ecranelor la deversoarele de spuma ale rezervoarelor cu capac plutitor.
La statiile centralizate de spuma: functionarea pompelor active si de rezerva; cantitatile de substante chimice
stingatoare si modul de pastrare a acestora; legaturile de anuntare si comunicatii (telefon,radiotelefon,sirena,sonerie,semnale
optice) cu dispeceratele P.S.I. ori tehnologice si cu gospodaria de apa; supravegherea statiei si pregatirea personalului de
deservire; schemele si instructiunile de functionare a statiei; schema zonelor protejate; marcarea pompelor,vanelor si
conductelor,iluminatul de siguranta pentru continuitatea lucrului,aparatura de automatizare,masura si control.
La instalatiile cu hidrocarburi halogenate (haloni): dispozitivele de inchidere a usilor si de oprire a ventilatiei inainte
de refularea halonilor; asigurarea cantitatilor de substante de stingere; marcarea ventilelor sau butoanelor de
actionare,amplasarea conductelor de transport si a duzelor de refulare; asigurarea presiunii de refulare pentru trasee mai
lungi,functionarea ventilului de descarcare; uniformitatea si continuitatea fluxului de hidrocarburi halogenate; protectia
impotriva coroziunii; asigurarea intensitatii de stingere; amplasarea pe rinduri la inaltimi diferite a duzelor de pulverizare in
cazul cladirilor mai inalte de 4 – 5 m; asigurarea a cel putin doua butelii de azot pentru fiecare instalatie de stingere cu haloni;
asigurarea unei presiuni remanente in butelii de azot de minimum 5 daN/cm² (cind instalatia inceteaza sa mai functioneze).
La instalatiile de racire cu apa: amplasarea robinetelor de actionare si marcarea lor; alimentarea cu apa din reteaua de
hidranti de inalta presiunesau prin pompa proprie; amplasarea retelelor si duzelor sau orificiilor de refulare; uniformitatea si
continuitatea perdelei (peliculei) de apa,protectia impotriva inghetului si coroziunii,posibilitatea de golire completa;
independenta functionarii fiecarai instalatii de racire,functionarea simultana a instalatiilor de racire invecinate (pe raza de 20
m la rezervoarele cilindrice si 30 m la rezervoarele sferice).
La tunurile de incendiu: tipul tunului (cu apa,cu spuma sau cu apa si spuma) functie de natura produselor
combustibile ce trebuie stinse si de scopul urmarit (de stingere,de racire,de limitare a propagarii prin zid de apa sau spuma);
raza de actiune a tunului si eventualele obstacole in fata jetului; amplasarea si fixarea tunului: existenta tevilor,ecranului de
protectie,tubului de absortie,rotilor de manevra si a substantelor spumante,alimentarea cu apa si durata realizarii presiunii de
lucru; mecanismele de rotire in plan orizontal si in plan vertical; manevrabilitatea acestora usor la ele,modul de refulare al
substantelor stingatoare (jet compact sau pulverizat de apa,tromba,perdea de apa sau spuma), ungerea si protectia impotriva
coroziunii si inghetului,existenta si starea rotilor si pneurilor la tunurile mobile; etanseitatea sistemului de inchidere a apei;
fixarea tunului in pozita de lucru; accesoriile si piesele de schimb (prelate,chei pentru racorduri,ajutaje,tevi,ejector de
spuma,maneta etansare,butoi polietilena de 60 l etc.); existenta in apropiere a spumantului.
La prizele de apa,abur sau gaze inerte din instalatiile tehnologice: existenta si starea furtunurilor si a tevilor de
refulare si racordarea acestora; amplasarea prizelor in apropierea punctelor cu pericol potential mai ridicat de izbucnire a
incendiilor; asigurarea substantei stingatoare; marcarea prizelor.
La stingatoarele de incendiu: starea,calitatea si cantitatea substantelor stingatoare din aparate;
amplasarea,inscriptionarea si etichetarea stingatoarelor; protectia impotriva intemperiilor (umiditate,frig) si a coroziunii;
existenta si starea fizica a supapelor (membranelor) de siguranta,furtunurilor,manometrelor si rotilor,dupa caz; functionarea
unor stingatoare de diverse tipuri,prin sondaj.
La posturile de incendiu: amplasarea posturilor (panourilor,dulapurilor); existenta si starea materialelor de
interventie (furtunuri,tevi,stingatoare,) hidrant portativ,chei hidrant,lada cu nisip uscat si granulatie corespunzatoare,galeti,
cazmale etc.) marcarea si numerotarea posturilor de incendiu.
La statiile de pompare incendiu: disponibilitatea de functionare a pompelor active si de rezerva; functionarea
sistemului de actionare de la distanta; functionarea corecta a manometrelor; asigurarea alimentarii cu apa si presiunea de
lucru a pompelor,legaturi de anuntare (telefonice,radio,acustice,optice) cu remiza formatiei civile de pompieri,dispeceratul
unitatii si statiile centralizate de spuma; iluminatul de siguranta; carburantii si lubrifiantii pentru motoarele cu ardere interna;
automatizarea pornirii pompelor (presostate,hidrofoare etc.) functionarea compresoarelor de aer si a supapelor de siguranta
ale hidrofoarelor; alimentarile cu energie electrica a pompelor; supravegherea statiei.
La masinile si utilajele remorcabile de stingere a incendiilor: se verifica in principiu problemele cuprinse in
procesele tehnologice pentru intretinerea zilinica,respectiv saptaminala.
La substantele chimice de stingere a incendiilor depozitate: cantitatile existente; termenul de garantie sau
valabilitate; modul si conditiile de depozitare sau adapostire; starea ambalajelor si etanseitatea acestora; marcarea loturilor;
buletinele de analiza date de laboratoarele autorizate; posibilitatile de transport la locul incendiului si de incarcare a masinilor
si instalatiilor.
La sursele de apa artificiale si natura: nivelul apei,debitul sau volumul asigurat; posibilitatile de alimentare directa a
masinilor si utilajelor de stingere in orice anotimp,marcarea acestora.
La dispozitivele de protectie impotriva incendiilor (usi,rezisente la foc,trape de evacuare a fumului si gazelor
fierbinti,obloane sau clapete antifoc etc.): se verifica starea si functionalitatea acestora.
1.CLASIFICAREA INCENDIILOR
Clasificarea incendiilor dupa natura materialelor si substantelor combustibile care ard si in raport cu substantele
folosite pentru stingere:
1) Clasa A – incendiile de materiale combustibile solide care ard cu jar (lemnul,hirtia,textilele,carbunii,masele
plastice,finul,paiele etc.),pentru stingerea carora se pot utiliza: apa (jet pulverizat,jet compact,ceata) solutiile apoase
imbunatatite chimic,pulberile stingatoare (florex,nisip etc.),gaze inerte (dioxid de carbon,azot etc.) produse organohalogenate
(halonii),spume stingatoare chimice si mecanice (grele,medii,usoare,speciale) si aburul.In aceasta clasa intra si echipamentele
electrice care ard mase plastice,dupa scoaterea de sub tensiune,stingerea realizindu-se,de regula,cu apa pulverizata sau cu
spume,gaze inerte ori pulberi.
2) Clasa B – incendiile de lichide combustibile impartite in subclase Bh a hidrocarburilor
(benzina,motorina,ulei,titei,petrol etc.) si in subclasa Bp a produselor polare (alcool etilic,alcool metilic,acetona etc.),precum
si substante solide care se topesc usor (ceara,parafina etc.). Se sting de regula cu spuma,pulberi stingatoare,gaze
inerte,abur,pulberi,produse organohalogene si uneori cu apa pulverizata.In cazul lichidelor polareo eficienta mai mare au
spumele speciale de tipul apa usoara (light Water),aerospumantul rominesc AAO si altele.Concomitent se asigura racirea
zonei incendiata cu apa pulverizata ori sub forma de pelicula (perdea).In aceasta clasa intra si echipamentele electrice la care
arde ulei,dupa scoaterea de sub tensiune,stingerea realizindu-se cu apa ori cu spume.
3) Clasa C – incendiile de substante combustibile gazoase,cum sunt
acetilena,hidrogenul,metanul,propanul,butanul,gazul de sonda etc.,pentru stingerea carora se folosesc pulberile
stingatoare,gazele inerte,produsele organohalogenate si altele dublate de o racire corespunzatoare a elementelor instalatiilor si
de intreruperea accesului in zona de ardere a gazelor combustibile.
4) Clasa D – incendiile de substante care in contact cu apa sau cu solutii apoase reactioneaza violent,punind in
libertate gaze periculoase,cum sunt carbidul (degaja acetilena),pulberea de aluminiu (elibereaza hidrogen),pentasulfura de
fosfor,magneziul,sodiul,potasiul si altele pentru a caror stingere se folosesc pulberi speciale si gaze inerte.
Scopurile principale ale activitatii de cercetare a cauzelor incendiilor rezulta din prevederile legale
(articolele),acestea fiind:
- stabilirea operativa a cauzelor incendiilor;
- stabilirea si luarea de masuri neintirziate pentru repunerea in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de
functionare a capacitatilor de productie afectate;
- stabilirea persoanelor vinovate de producerea incendiilor si a raspunderilor disciplinare,materiale,contraventionale
si penale,dupa caz,ce revin acestora potrivit prevederilor legale;
- luarea de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea unor incendii de aceeasi natura,obligatoriu in unitati
similare.
2.2 COMISIILE DE CERCETARE A CAUZELOR DE INCENDIU
Pentru cercetarea cauzelor de incendiu,in functie de marimea si urmarile incendiului,se constituie,in situatii
deosebite,comisii de cercetare in care pe linga cadre din unitatile militare de pompieri participa,dupa caz,organe ale
procuraturii,organe ale politiei cu competenete legale in acest domeniu,factori de raspundere si specialisti din unitatea in
cauza si din organele tutelare,experti,organele ADAS (pentru vietile si bunurile asigurale afectate de incendiu) sau alte organe
solicitate de instantele judecatoresti ori de organele de cercetare si urmarire penala.
La desemnarea componentei comisiei de cercetare a cauzei unui incendiu,se urmareste ca membrii acesteia sa
cunoasca:
- actele normative care reglementeaza activitatea de prevenire si stingere a incendiilor si modul practic de aplicare a
acestora,indeosebi in obiectivul in cauza;
- pericolele,cauzele de incendii si masurile de prevenire si stingere a incendiilor specifice instalatiilor,utilajelor si
masinilor din zona incendiului;
- fazele de aparitie si dezvoltare a incendiilor,precum si tactica,procedeele,mijloacele si substantele de stingere a
acestora;
- metodele,procedeele si mijloacele care se utilizeaza in cercetarea cauzelor incendiulor;
- organizarea efectiva a activitatii de productie,precum si a prevenirii si stingerii incendiilor la locul de munca in
cauza;
- problemele generale ale organizarii si desfasurarii proceselor de productie ale activitatii economice si sociale a
obiectivlui;
- locul,rolul si sarcinile concrete ce-i revin fiecarui specialist in activitatea de cercetare a cauzelor de incendii.
Comisia de cercetare a cauzei incendiului isi stabileste un program concret de lucru si modalitatile de cooperare intre
membrii sai.
Cercetarea incendiului la fata locului implica respectarea unor reguli tactice generale,cum sunt:
- nelimitarea anticipata,in timp,a