Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
1. Notiuni despre combustibilitatea substantelor
1.1. Fenomenul de ardere
pag. 4
1.2. Clasificarea substantelor din punct de vedere al combustibilitatii lor
1.3. Puterea calorifica
pag. 4
1.4. Substante combustibile gazoase
pag. 5
1.5. Substante combustibile lichide
pag. 6
1.6. Substante combustibile solide
pag. 7
pag. 4
pag. 11
pag. 18
pag. 43
pag. 53
pag. 50
pag. 44
9.1. Trasnetul
pag. 53
9.1.1. Prezentarea teoretica a fenomenului fizic
pag. 53
9.1.2. Trasnetul ca sursa de aprindere
pag. 54
9.1.3. Recomandari preventive
pag. 55
9.2. Radiatia solara ca sursa de aprindere
pag. 55
9.2.1. Recomandari preventive
pag. 55
10. Incendii intentionate
10.1. Definirea notiunii pag. 56
10.2. Situatie statistica
10.3. Clasificarea
pag. 57
10.3.1. Incendii din razbunare
pag. 58
10.3.2. Incendii pentru acoperirea altei infractiuni
pag. 58
10.3.3. Incendii din motive social-politice pag. 58
10.3.4. Incendii pentru obtinerea despagubirilor de asigurare pag. 58
10.3.5. Incendii din vandalism
pag. 59
10.3.6. Incendiile piromanilor
pag. 59
10.4. Metode utilizate
pag. 60
10.4.1. Incendii cu aprindere imediata
pag. 60
10.4.2. Incendii cu aprindere intarziata
pag. 60
10.4.3. Materiale combustibile utilizate de incendiatori
pag. 60
10.4.4. Surse de aprindere
pag. 61
10.4.5. Circumstante de timp si spatiul
pag. 61
10.5. Profilul psihic al incendiatorului
pag. 62
10.6. Particularitati in cercetarea incendiilor intentionate
pag. 62
10.7. Recomandari preventive
pag. 63
11. Surse de aprindere
11.1. Initierea incendiului de la surse indirecte
11.2. Explozivi, artificii si substante incendiare
11.2.1. Explozivi
pag. 64
11.2.2. Artificii
pag. 64
11.2.3. Substante incendiare
pag. 65
11.3. Radiatii electromagnetice
pag. 65
11 Anexe
pag. 66 75
pag. 63
pag. 64
Conform definitiei, puterea calorifica a unui combustibil se exprima in J/kg sau J/m3N.
Functie de luarea sau nu in consideratie a cantitatii de caldura utilizata pentru vaporizarea apei continute, sunt definite
doua notiuni putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara (ce reprezinta cantitatea de caldura utila degajata prin
arderea completa a unei cantitati de combustibil egala cu unitatea, din care s-a scazut cantitatea de caldura luata pentru
vaporizarea apei continuta in gazele de ardere).
Pentru a aprecia rolul unui material intr-un incendiu se considera exclusiv puterea calorifica inferioara, deoarece
gazele arse nu se acumuleaza decat rareori intr-o incinta degajandu-se spre exterior, iar vaporii de apa nu se condenseaza decat
departe de focar.
Tabelul 1
Substanta
Gaze naturale
Acetilena
Amoniac
Oxid de carbon
Propan
Metan
Puterea calorifica
[kJ/m3N]
40193
56940
14193
12644
93575
35797
Substanta
Alcool
Benzen
Benzina
Gaze lichefiate
Motorina
Toluen
Gudron (uleiuri
grele)
Poliuretan
Polistiren
Pasla
Lacuri, vopsele
Cherestea brad
Cherestea fag,
stejar
Piese cauciuc
Antracit
Lignit
Putere calorifica
[kJ/kg]
26796
40193
42035
46055
41843
40528
37681
24300
44400
22200
41850
13800
19250
41850
34332
27663
Sarcina termica conform STAS 10903/2 1979 (care contine detalii de aplicare) reprezinta cantitatea de caldura pe
care o poate degaja, prin combustie completa, totalitatea materialelor combustibile fixe si mobile, existenta in spatiul aferent de
incendiu. Astfel:
n
S Q = Q i M i [MJ]
i =1
unde: Q i este puterea calorifica inferioara a unui material, in MJ/kg sau MJ/m3; n numarul materialelor de acelasi fel in spatiul
respectiv; Mi masa materialelor combustibile de acelasi fel, in kg.
1.4. Substante combustibile gazoase
Unele substante gazoase sunt combustibile la temperatura normala: hidrogenul, oxidul de carbon, hidrocarburi cu mai
mult de 4 atomi de carbon (butan, propan s.a.), precum si cateva amestecuri gazoase complexe cum sunt: gazul natural (al carui
principal constituient este metanul), gazul de sonda, gazul de fermentatie s.a.
Arderea gazelor are loc cu flacara, intr-o cantitate de aer specifica fiecarei substante gazoase.
Viteza de ardere in cazul gazelor se defineste prin cantitatea de gaze ce arde in unitatea de timp fara a tine seama de
factorul suprafata (esential in cazul lichidelor).
Factorii care influenteaza viteza de ardere sunt, in primul rand, concentratia si marimea particulelor si, intr-o mai mica
masura, presiunea si temperatura, precum si unele adaosuri care maresc, scad sau anihileaza propagarea flacarii.
Comportarea la incendii a substantelor combustibile gazoase este caracterizata de urmatoarele proprietati:
Limite de ardere. Concentratia limita a gazelor in aer la care se produce arderea constituie limita inferioara, iar
concentratia minima a oxigenului, respectiv concentratia maxima a gazelor combustibile la care arderea nu mai este posibila,
limita superioara de ardere.
Sub limita inferioara, amestecul gazos nu poate sa arda fiind prea sarac in molecule rectante. Energia rezultata din
arderea unei particule se disiperseaza inainte de a putea activa o alta particula de substanta combustibila pentru propagarea
arderii.
Peste limita superioara, arderea nu poate avea loc datorita lipsei oxigenului necesar. Oxigenul disponibil se consuma in
cursul arderii unei particule, nemaifiind timp suficient pentru intretinerea arderii particulei celei mai apropiate.
Cresterea temperaturii are efect de largire a limitelor de ardere, iar adaosul de gaze inerte sau vapori incombustibili
efect contrat.
Limitele de ardere includ limitele de explozie si detonatie. In multe cazuri, limitele de ardere si limitele de explozie
sunt aproape identice, dar la inceput orice amestec gazos arde cu flacara stabila, dupa care, in anumite conditii, au loc reactii
explozive.
Pericolul cel mai mare pentru initierea unor aprinderi explozive il reprezinta gazele cu limite de ardere largi (de
exemplu acetilena: circa 4 80%).
Temperatura de autoaprindere (sau, mai corect, de aprindere spontana) este definita ca temperatura minima pana la
care este necesar sa se incalzeasca o substanta gazoasa combustibila, fara a veni in contact direct cu o sursa de aprindere, pentru
a se produce aprinderea si a arde in continuare, fara incalzire ulterioara.
Amestecurile gazoase combustibile pot fi aprinse: cu o scanteie electrica, prin incalzire adiabatica, prin contract cu
suprafata calda s.a.
Temperatura de aprindere reprezinta temperatura minima la care o substanta gazoasa, aflata in prezenta aerului sau
oxigenului, trebuie incalzita pentru a se aprinde in contact cu o sursa de initiere de tipul amintit mai sus si a arde in
continuare, dupa indepartarea sursei, de la sine, fara aport de energie din exterior.
Tabelele din literatura de specialitate dau, in general, temperatura de autoaprindere cea mai joasa, corespunzatoare
compozitiei stoechiometrice si obtinuta prin compresie adiabatica [10] (Concentratie stoechimetrica intr-un amestec de gaz
combustibil si aer este concentratia in care proportiile corespund unei reactii chimice complete, fara exces de oxigen sau
combustibil).
Atat temperatura de autoaprindere, cat mai ales temperatura de aprindere nu sunt constante fizice, ci marimi complexe
a caror valori se schimba in functie de conditiile exterioare (compozitie, temperatura, presiune, sursa de aprindere) si de metoda
de determinare utilizata.
Energia minima de aprindere este definita de marimea minima a energiei unei scantei electrice sau mecanice,
suficienta pentru aprinderea unui amestec de gaz aer la o anumita concentratie.
Energia minima de aprindere nu este o constanta ci variaza functie atat de parametrii amestecului gazos (compozitie,
presiune, temperatura etc.), cat si de aparatul cu care se face determinarea.
1.5. Substante combustibile lichide
In afara de unele cazuri rare (dispersia unor lichide pe un corp poros, uleiuri vegetale oxidate), lichidele nu ard
niciodata in aceasta stare. Ele se vaporizeaza si ard in stare gazoasa (de vapori), adica cu flacara.
Viteza de ardere in cazul lichidelor depinde esential de suprafata libera a acestora in stare linistita. Viteza de ardere
este influentata, in mare masura, de viteza de evaporare, care depinde de presiunea de vapori, de viteza de reinoire a atmosferei
deasupra suprafetei libere a lichidului (curentii de aer) si de cantitatea de caldura transmisa de flacari.
Comportarea la incendii a lichidelor este caracterizata de proprietati specifice.
Punctul (temperatura) de inflamabilitate se defineste ca temperatura minima, la presiune atmosferica normala, la care
vaporii degajati de un lichid combustibil formeaza cu aerul, deasupra suprafetei sale, un amestec de o anumita concentratie, ce
se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (flacara, scanteie, corp incandescent s.a.).
Prin aceasta inflamare se consuma prima cantitate de vapori formata. Pentru ca inflamarea sa poate trece in ardere
stabila, este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca punctul de inflamabilitate. Deci lichidul trebuie
incalzit in continuare pentru a putea degaja cantitatea de vapori necesara arderii. Prin urmare, la temperatura de inflamare un
lichid nu arde spontan, ci doar poate fi aprins cu o sursa de caldura (de exemplu: punctul de inflamabilitate al benzinei este de
circa 40C, dar benzina nu se aprinde spontan (autoaprinde) la aceasta temperatura).
Punctul (temperatura) de aprindere reprezinta temperatura la care un lichid, dupa ce s-au aprins vaporii, intretine
arderea datorita evaporarii ulterioare. Este o caracteristica esentiala pentru incendii.
Este temperatura minima pe care trebuie s-o aiba o sursa de foc (scanteie, chibrit s.a.) pentru a initia aprinderea
lichidului. In aceasta operatiune este suficient ca zone chiar relativi mici din suprafata substantei sa ajunga local la temperatura
de aprindere. Daca restul cantitatii este la un nivel termic peste temperatura de inflamabilitate are loc initierea arderii.
Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu presiunea
de vapori a lichidului. Desi are valori sub punctul de aprindere, pentru siguranta tehnica punctul de inflamabilitate se ia in
considerare la proiectarea instalatiilor si depozitelor de lichide combustibile si determina clasificarea lichidelor combustibile in
mai multe grupe din punct de vedere al pericolului si sigurantei in exploatare.
Temperatura de inflamabilitate influenteaza viteza de ardere a lichidelor. Cu cat este mai scazuta, cu atat viteza de
ardere este mai mare.
Nici temperatura de inflamabilitate, nici cea de aprindere nu sunt constante fizice, valorile lor difera dupa metoda si
aparatura de determinare utilizata.
Temperatura de autoaprindere (mai corect, de aprindere spontana) reprezinta temperatura pana la care este necesar a fi
incalzit un lichid combustibil pentru a se produce aprinderea amestecului vapori-aer, fara a veni in contact direct cu o sursa de
aprindere.
In prezenta unor substante, cum ar fi sulfura de fier, autoaprinderea poate avea loc la temperaturi mai joase.
Energia minima de aprindere si limitele de ardere pentru vaporii combustibili au acelasi rol de aprindere si incendiu ca
in cazul gazelor.
1.6. Substante combustibile solide
Spre deosebire de gaze si lichide, unde arderea are loc intotdeauna sub forma de flacara, in cazul solidelor putem
deosebi:
-solide care ard cu flacara: fie ca se transforma in vapori fara descompunere direct prin sublimare (exemplu: camfor),
fie prin topire, urmata de vaporizare (exemplu: parafine).
Arderea, in aceste cazuri, este foarte asemanatoare cu cea a lichidelor, avand loc in intregime in faza gazoasa.
- corpuri solide care ard in stare solida (ardere mocnita).
In aceasta categorie pot fi incluse solide care contin carbon (carbune energetic, grafit, carbune din lemn etc.), materiale
poroase (bumbac), materiale pulverulente. Arderea mocnita este, la inceput, o ardere lenta, cantitatea de caldura degajata fiind
abia perceptibila. Apoi ea creste proportional cu temperatura, dar legea de variatie depinde de numerosi factori caracteristici,
atat ai materialului propriu-zis, cat si ai mediului ambiant: starea suprafetei (existenta unor fisuri, contact brusc cu aerul
atmosferic etc.), prezenta unor corpuri straine, ventilatia, forma si granulometria materialelor etc.
- corpuri solide care prezinta simultan cele doua moduri de combustie.
Faza de ardere este precedata de o descompunere a partilor inca neaprinse cu degajare de vapori sub influenta caldurii
degajate de fractiunile arzande. Aceasta piroliza ia forme variabile in functie de compusii respectivi, dar si de conditiile
concrete in care se desfasoara arderea (incalzire rapida sau treptata, propagarea flacarii in sus sau in jos etc.).
Viteza de ardere a solidelor se defineste in raport cu masa: cantitatea de materiale combustibile arse pe unitatea de
suprafata de ardere in unitatea de timp.
Viteza de ardere a unui material solid nu este o constanta, depinzand de numerosi factori: compozitia chimica si
proprietatile materialelor combustibile, conditiile meteo (creste cu cresterea temperaturii si presiunii atmosferice), viteza
vantului si a curentilor de aer (influenta favorabila), gradul de umiditate (scade la umiditate excesiva, deshidratarea in cazul
lemnului duce la aprindere spontana), aportul de aer proaspat in vecinatatea materialului (in spatii inchise viteza de ardere e mai
mica), suprafata specifica adica raportul dintre suprafata libera a materialului si volumul lui (cu cat acest raport este mai mare,
cu atat aprinderea si arderea au loc mai rapid cazul materialelor fibroase, faramitate sau maruntite; corpurile sub forma de
fragmente masive ard cel mai lent).
Comportarea la incendiu a substantelor combustibile solide este caracterizata, in primul rand, de temperaturile de
aprindere si autoaprindere (aprindere spontana), definite mai sus.
De regula, fiecare solid incalzit la o anumita temperatura de la o sursa de caldura din exterior va incepe, prin
descompunere, sa degaje gaze, suficiente pentru sustinerea arderii dupa aprindere.
Sursa de aprindere (flacara, obiect incandescent, scanteie etc.), cu temperatura mai mare decat temperatura de
aprindere a solidului respectiv, va initia un proces de ardere ce se poate transforma in incendiu.
In cazul solidelor, temperatura de autoaprindere joaca un rol foarte important in propagarea incendiului. Ridicarea
nivelului termic prin radiatie, conductibilitatea determina aprinderea solidului respectiv la atingerea temperaturii de
autoaprindere si aparitia, in acest fel, a unor focare de incendiu.
Materialele pulverulente in suspensie in aer sub forma de nori, in contact cu o sursa de aprindere (flacara, scantei etc.),
in anumite concentratii, pot initia arderi explozive. Din acest punct de vedere prezinta interes limita inferioara de ardere a
pulberii respective, prezentand risc de aprindere si explozie in special pulberile la care aceasta limita nu depaseste 65 g/m 3.
Limita superioara de ardere (explozie) nu se determina, fiind, practic, de neatins datorita valorii mari.
2. Notiuni despre evolutia incendiilor si clasificarea acestora
2.1. Incendiul si fazele sale
Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, incluzand fenomene diverse de natura fizica si chimica
(reactii de ardere, transfer de caldura, formarea flacarilor, schimbul de gaze cu mediul inconjurator, transformari structurale
produse in materialele de constructie si elementele de rezistenta etc.).
Pentru definirea notiunii de incendiu sunt necesare patru elemente:
- existenta combustibilului si actiunea unei surse de aprindere;
- initierea si dezvoltarea in spatiu si in timp a procesului de ardere sa fie necontrolate;
- procesul de ardere sa fie nemotivat social, necesitand o interventie organizata in scopul lichidarii lui;
b) Datorita greutatii specifice mai mici decat a aerului gazele de ardere si fumul au o tendinta naturala de propagare
ascendenta. Ca urmare, incendiul tinde totdeauna sa se propage de jos in sus, cautand configuratii constructive asemanatoare
cosurilor, deoarece in asemenea locuri dezvoltarea ascensionala a proceselor de ardere este favorizata. In general, intensitatea
arderii este mai mare in casele de scari, puturi, ghene, goluri din interiorul peretilor si alte constructii similare, decat in alte parti
ale constructiei.
Forma de dezvoltare spatiala este de con cu varful in jos (panas) localizat in focar. Unghiul diedru al conului este
direct proportional cu marimea suprafetei incendiului si cu intensitatea acestuia.
Deplasarea gazelor de ardere si a fumului intr-o cladire este greu previzibila si complexa, depinzand de factori cum ar
fi: presiunea si temperatura aerului din interiorul si exteriorul cladirii, efectul de cos (tirajul), viteza vantului, geometrica
cladirii cu barierele sale (pereti, perdele) precum si ventilatia mecanica si naturala (luminatoare, ferestre, exhaustoare etc.).
Variante:
- In situatia in care in incapere au loc miscari orizontale ale aerului cu viteze mai mari decat viteza de convectie a
gazelor de ardere sau in cazul neomogenitatii atmosferei din incapere (cu temperatura straturilor superioare mai ridicata) in faza
initiala, conul de fum si gaze de ardere nu ajunge la nivelul plafonului si se imprastie rapid pe orizontala;
- In cazul arderilor mocnite (bumbac, lemn s.a.) generarea caldurii si fumului este lenta, iar deplasarea particulelor de
fum in spatiu are loc prin difuzie, repartizandu-se uniform in intreaga incinta. Are loc o stratificare a fumului in straturi cu
temperaturi descrescatoare catre partile inferioare, fara a provoca degradari termice masive;
- In cazul miscarilor provocate ale aerului (sistem de climatizare, instalatie de ventilatie) deplasarea fumului si gazelor
de ardere urmeaza traiectoria si viteza curentilor de aer;
- De la forma de con rasturnat a amprentei incendiului face exceptie si cazul in care arderea a cuprins de la inceput o
suprafata mare (de exemplu, aprinderea unui lichid raspandit intentionat sau nu, pe pardoseala). Asemenea situatii duc la efecte
ample de solicatare termica la mica inaltime deaspra pardoselii (termodegradarea puternica a materialelor dintr-o zona mai
intensa, urmele de ardere a acestora incep imediat deasupra pardoselii).
c) Aprinderea initiala evolueaza spre incendiu dezvoltat numai daca deasupra flacarii initiale ascendente se gasesc
materiale combustibile in cantitate suficienta pentru cresterea volumului proceselorde ardere. In caz contrar, de regula, dupa
consumarea primului material aprins, arderea va inceta.
Propagarea laterala este minima la nivelul la care s-a produs initierea arderii deoarece:
- preincalzirea necesara pentru inflamarea materialelor combustibile se face greu, gazele fierbinti avand miscare
ascendenta;
- datorita greutatii specifice mai mari, afluxul aerului proaspat si rece spre focar se face la baza flacarii, la nivelul
pardoselii, cu efect de racire (de aici rezulta si forma de panas a amprentei incendiului).
Variante:
- Abaterea flacarii de la directia ascendenta poate avea loc datorita existentei unor curenti laterali (tiraj sau vant)
suficient de puternici sau prezentei unor curenti de aer, orientati de sus in jos, care, uneori, pot sa impinga flacarile in aceeasi
directie. Arderea coboara spre nivelurile inferioare cu conditia prezentei materialelor combustibile pe aceasta noua directie de
propagare;
- Daca deasupra focarului se afla obstacole ce impiedica ascensiunea produselor de ardere (plansee, tavane,
acoperisuri) evolutia incendiului se modifica, dezvoltarea in sus transformandu-se intr-o propagare laterala rapida.
Daca in deplasarea laterala sub tavane, plansee etc. gazele fierbinti intalnesc pereti, diafragme sau alte obstacole
verticale, gazele se acumuleaza sub tavan, formand la partea superioara a incaperii un strat fierbinte a carui grosime creste
treptat si care solicita termic si influenteaza materialele aflate la nivelul sau.
Imediat ce gazele intalnesc pe suprafata obstacolului un gol neprotejat prin care pot trece, propagarea verticala reapare,
insotind sau chiar inlocuind propagarea laterala;
- Propagarea laterala sau de sus in jos a incendiului poate fi favorizata si amplificata de prezenta unor acoperiri ale
peretilor (tapet, vopsea, lacuri, tratamente ignifuge, adezivi s.a.). In asemenea situatii amprenta teoretica poate fi modificata
apreciabil.
Vopselurile si lacurile avand in componenta solventi inflamabili contribuie la o propagare rapida pe toate suprafetele
acoperite. Tratamentele ignifuge au efect contrar, dirijand flacara spre portiunile neprotejate. Adezivii pentru diferite imbinari
ale placilor lemnoase pot fi fie combustibili, fie de caldura, provocand deschideri care accelereaza viteza flacarilor.
Cazurile respective sunt relativ usor de sesizat din urmele gasite sau din informatii suplimentare.
d) Propagarea laterala a incendiului se produce pana la limita spatiului din mediul inconjurator, cu o viteza mare atunci
cand exista o obstructie pe directia ascensionala. Astfel, incendiile de tavan tind sa predomine intotdeauna intr-o cladire,
deoarece flacara intalnind tavanul nu poate sa mai creasca si gazele fierbinti ataca orice element combustibil al tavanului ce va
prezenta urme de degradare accentuata.
Variante:
- Daca peretii sunt mai subtiri sau din materiale combustibile pot arde si transmite incendiul in incaperea alaturata, fie
prin fisuri, apoi deschideri din ce in ce mai largi si in final distrugerea completa a peretelui, fie prin propagare indirecta
transmiterea cladurii prin conductie, fetele neexpuse incalzindu-se pana cand materialele usor combustibile cu care sunt in
contact (materiale textile, plastice s.a.) sunt aduse la temperatura de autoaprindere, intrand la randul lor in combustie.
e) Avand in vedere tendinta de propagare ascensionala a incendiului toate focarele de ardere situate in partea de jos a
spatiului investigat trebuie depistate si analizate ca posibile focare de initiere a incendiului. In numeroase cazuri, acestea sunt
situate chiar la nivelul pardoselii.
In toate aceste puncte joase de ardere, se trece la cautarea urmelor care sa permita identificarea sursei de aprindere care
a initiat incendiului dupa metodologia expusa sumar in capitolul urmator.
2.3. Modelul dezvoltarii incendiilor exterioare
Incendiile exterioare, spre deosebire de cele interioare, se caracterizeaza prin propagare orizontala. Directia de
propagare este influentata de configuratia terenului, de curentii de aer, creati de foc si de vant, precum si de multiplele
interdependente dintre acesti trei factori. Elementele principale ale unui model de dezvoltare sunt:
a) La nivelul solului, focul se va propaga circular, de regula relativ incet;
b) Incendiul se va propaga in susul pantei in cazul unor denivelari.
- Vantul va crea o directie de propagare privilegiata, iar in cazul unui teren denivelat, va putea impune o propagare spre
baza dealului (pantei);
- La incendii pe perimetre extinse, directia de ardere poate varia local, functie de interdependenta factorilor (curenti de
aer, teren, vant);
- La incendiile de paduri, efectul de cos al copacilor inalti determina o intensificare a arderii.
Incendiile exterioare sunt relativ usor de cercetat. Directia de ardere este evidenta pe partea arsa a trunchiurilor,
tulpinilor s.a. Focarul se intensifica ca punctul din care propagarea porneste in toate directiile. Surse de aprindere pot fi focuri
nestinse (turisti, vanatori etc.), neglijenta fumatorilor tigara, arderi (gunoi sau iarba) scapate de sub control, scantei de la
vehicule (locomotive abur), trasnet, scantei electrice (linii de inalta tensiune, transformatoare), scantei de la arme de foc,
energia solara, aprindere spontana, aprindere intentionata s.a.
In unele cazuri (rare) incendiile din interiorul incintelor rezidentiale se datoreaza unor surse exterioare: bucati de
material aprinse si scantei de la incendiile unor cladiri invecinate, incendii de ierburi, tufisuri in exteriorul cladirii, incendii de
gunoaie sau resturi scapate de sub control, incendierea intentionata a unor materiale combustibile la exterior.
Propagarea in interior este favorizata de acoperisuri din materiale combustibile, deschideri (usi, ferestre) combinate cu
o directie favorabila a vantului, care transporta particule aprinse.
In toate aceste cazuri, indiferent de amprenta incendiului din interior, prezenta urmelor exterioare este evidenta.
2.4. Clasificarea cauzelor de incendii
O corecta identificare a surselor de aprindere si de a stabilirii cauzelor de incendiu permite statistici reale cu consecinte
importante la nivel macro si microsocial. Astfel, evidentierea corecta a celor mai frecvente cauze de incendiu, dinamica
acestora, repartizarea pe ramuri de activitati (industrii, comert s.a.), influenta factorilor sezonieri geografici sua de timp (ora din
zi, zi de odihna sau munca), pagubele pricinuite s.a. asigura:
- compararea incendiilor cu alte evenimente negative (catastrofe, cutremure, accidente) din punct de vedere al
planificarii resurselor alocate pentru prevenirea acestora si a gasirii modalitatilor pentru cel mai eficient impact al utilizarii
acestora, pe plan national sau local;
- perfectionarea permanenta a legislatiei p.s.i., elaborarea unor norme si regulamente eficiente si echilibrate prin
masuri specifice, inclusiv la nivelul fiecarui agent economic;
- dezvoltarea unor programe educationale adecvate, mai ales pentru situatii social-economice momentane cu implicatii
negative (de exemplu: iarna incendii de sobe sau lipsa buteliilor incendii datorate improvizatiilor), inclusiv prevenirea unor
acte anti-sociale de tip arson;
- identificarea produselor si echipamentelor p.s.i. (detectoare, echipament salvare, instalatii stingere s.a.) necesare a fi
fabricate sau perfectionate, informarea institutelor de cercetare-proiectare si a potentialilor producatori;
- elaborarea unor masuri speciale pentru imobile sau incinte cu aglomerari de persoane sau bunuri de mare valoare;
- fundamentarea studiilor de risc de incendiu;
- identificarea obiectivelor pentru perfectionarea conceptiei si tacticii (prevenire, interventie, antrenament s.a.)
pompierilor.
Pe plan mondial nu exista inca un punct de vedere unitar asupra clasificarii cauzelor de incendii.
Initierea unui incendiu este un fenomen complex si presupune urmatoarele elemente absolut obligatorii pentru
producerea acestuia:
- sursa de aprindere si, implicit, mijlocul care o produce, sursa care sa posede energia minima necesara pentru
aprinderea combustibilului; sursa de aprindere este flacara, scanteie, sau obiect incandescent a caror natura difera.
- existenta combustibilului (gazos, lichid, solid) in cantitate suficienta pentru sustinerea arderii;
- existenta unor imprejurari determinante si altor conditii favorizante care sa puna in contact sursa de aprindere cu
masa combustibila.
Clasificarea incendiilor in raport cu cauzele care le-au produs se poate face functie de elementele obligatorii
mentionate mai sus, dar, in cele mai multe cazuri, se opteaza pentru analiza naturii surselor de aprindere.
Astfel, se pot deosebi urmatoarele categorii:
1. Surse de aprindere cu flacara:
10
11
Valoarea fiecaruia din acesti parametri variaza de la 1 la 6, asigurand coerenta cu scara accidentelor nucleare (1
incident; 2 accident notabil; 3 accident important; 4 accident grav; 5 accident foarte grav; 6 catastrofa).
Parametrul D caracterizeaza fie cantitatea de produse care a reactionat (inclusiv interactiunea cu mediul prin deversare
de lichide sau scurgere accidentala de gaze in atmosfera) sau care ai fi putut reactiona; ca urmare, din valoarea lui D se scade o
valoare d care variaza de la d = 0, daca accidentul s-a produs si cantitatea de produse care a reactionat nu a fost limitata de
masurile de prevenire sau interventie, la d = 3, daca aceste mijloace au functionat eficient (detectie, stingere automata s.a.).
Valoarea lui D rezulta din compararea cantitatii de produs implicata in accident cu cantitatile limita impuse de
Directiva 82/501/1982 a C.E.E. cu privire la riscurile de accidente majore ale anumitor activitati industriale (Directiva Seveso).
Directiva prevede regimul general aplicabil tuturor instalatiilor (obligatia proprietarului de a examina in ce masura cantitatea de
susbtante periculoase prezentate in instalatie creaza un risc major, de a lua masuri de prevenire si de organizare a mijloacelor de
interventie, de a informa personalul in vederea asigurarii securitatii sale) si un regim special, mai strict pentru instalatii cu risc
mai mare. Directiva include in anexe liste cu produsele periculoase (toxice, inflamabile, explozive, cancerigene, teratogene
care provoaca malformatii ), depozitate sau utilizate in procese industriale si cantitatile limita minime a caror depasire trebuie
notificata, inclusiv in procedura de acordare a autorizatiilor de functionare.
Anumite instalatii (militare, nucleare, miniere, ale industriei pirotehnice) sunt excluse din domeniul de aplicare a
Directivei.
Tabelul 2. Variatia parametrului D
Cantitate de
produs
In procente din
limita
Directivei
Seveso
In echivalent
TNT (t) pentru
adezivi
explozivi
D
D=1
D=2
D=3
D=4
D=5
D=6
< 0,1 %
0,1 1 %
1 10 %
10 100 %
1 10 ori
limita
De peste 10 ori
mai mare decat
limita
< 0,1 t
0,1 1t
1 5t
5 50t
50 500t
> 500t
Parametrul C, reprezentand consecintele, este stabilit functie de criterii intuitive folosite atat de experti, cat si de opinia
publica in aprecierea unui eveniment.
Tabelul 3. Variatia parametrului C
Consecinte
Numar de morti
Numar de raniti
Mortalitate
animale ferma
sau domestice
(t)
Mortalitate
pesti apa dulce
(t)
Suprafata
contaminata
Numar de
locuinte
distruse
C
C=1
-
C=2
1 10
C=3
15
10 50
C=4
5 - 20
50 200
C=5
20 50
200 500
C=6
> 50
> 50
0,1 0,5
0,5 2
2 10
10 50
50 250
> 250
0,1 0,5
0,5 5
5 20
20 100
100 500
> 500
1 10 ha
10 100 ha
1 5 km
5 50 km
> 50 km
1 10
10 100
100 500
> 500
Parametrul M se stabileste in functie de mijloacele implicate in operatiunile de interventie si salvare (medici, pompieri,
politisti, formatiuni de aparare civila s.a.).
Tabelul 4. Variatia parametrului M
12
M
Mijloace de
interventie
M=1
M=2
M=3
M=4
M=5
M=6
Numar
1 50
50 100
100 1000
1000 5000
5000 7500
> 7500
salvatori
Numar
50000
salvatori
1 10
10 100
100 5000
5000 50000
> 500000
500000
imobilizati
Numar
persoane
500000
200000
1 100
100 1000
1000 50000
> 5000000
imobilizate in
200000
5000000
case peste 2 h
Caracterizarea gravitatii accidentului se face prin combinarea tuturor acestor parametri IG = (D c, C, M) nereusinduse definirea unui indice global bazat pe o singura cifra.
In cazul incendiilor intervin anumite particularitati:
- cantitatile de produse implicate sunt comparativ mai reduse, in special in primele faze ale incendiului (de regula D <
3), pagubele si consecintele indirecte fiind insa deseori mai importante;
- masurile de prevenire si prima interventie (compartimentari antifoc, perdele de apa/abur, instalatii de detectie/
stingere automate, luminatoare etc.) sunt practic obligatorii si generalizate, si, de regula, corespunzator proiectate si aplicate, in
consecinta factorul 0;
- cu exceptia incendiilor de suprafata sau furtunelor de foc (intalnite in al doilea razboi mondial), suprafata implicata
nu are valori mari, pompierii reusind sa localizeze operativ incendiul;
- tehnica utilizata (autospeciale, tunuri cu apa/spuma, substante speciale s.a.) si pregatirea profesionala specifica
permit utilizarea de forte comparativ reduse pentru stingerea incendiilor (M < 3);
- fenomenele ce insotesc incendiul (propagarea rapida a fumului deseori foarte toxic, radiatia calorica s.a.), structurile
constructive care uneori izoleaza oamenii produc insa in multe cazuri un numar mare de decese (C = 3; 4), chiar in incendii fara
amploare deosebita.
3. Cercetarea cauzelor de incendii
3.1. Generalitati
Cercetarea cauzelor de incendii trebuie inteleasa ca un ansamblu de masuri si actiuni organizatorice, tehnice si
operative care includ metode, procedee si mijloace specifice in vederea stabilirii precise a imprejurimilor, surselor sau autorilor
care au generat producerea incendiului sau evenimentului urmat de incendiu.
Activitatea de cercetare propriu-zisa contine:
- tactica de cercetare care asigurea realizarea cercetarii la fata locului, elaborarea si verificarea ipotezelor, audierea
persoanelor, reconstituirea s.a.;
- metodica de cercetare care stabileste particularitatile cercetarii diferitelor situatii;
- tehnica de cercetare care reprezinta mijloacele tehnice si metodele stiintifice destinate examinarii amprentei
incendiului, urmelor si altor mijloace de proba, precum si efectuarea expertizelor tehnico-stiintifice de specialitate.
Scopul activitatii de cercetare a incendiilor sunt:
- descoperirea imprejurarilor si cauzelor reale care au generat incendiile;
- prevenirea in viitor a incendiilor datorate cauzelor si imprejurarilor similare sau asemanatoare celor cercetate;
- sprijinirea organelor de cercetare penala in elucidarea cauzelor, in identificarea faptuitorilor si in administrarea
probelor in vederea aflarii adevarului, pentru luarea masurilor ce se impun;
- formularea concluziilor si invatamintelor privind activitatea de prevenire si stingere a incendiilor desfasurata si luarea
masurilor pentru perfectionarea acesteia in viitor.
Cercetarea cauzelor incendiului are rolul de a pune in evidenta nu numai sursa de aprindere (initiere) ci si toate
elementele componente ale cauzei care au favorizat producerea si evolutia lor, analizand si toate datele rezultate de natura
subiectiva si obiectiva ale persoanelor implicate.
Concluziile formulate ca urmare a cercetarii incendiilui trebuie sa se sprijine fie pe baza probelor certe prezentate de
investigatori, fie prin eliminarea motivata tehnic si juridic a tuturor celorlalte cauze posibile.
Atragem atentia asupra necesitatii de folosire a concluziilor expertilor caracterizate ca certe si, ca urmare, evitarea
situatiilor de aparitie a erorilor ce pot fi comise de investigatori prin elaborarea unor concluzii fara verificarea tuturor
versiunilor luate in discutie.
Organele de pompieri au un rol deosebit de important in activitatea de cercetare a cauzelor incendiilor, indeosebi in
ceea ce priveste:
13
14
15
16
- dupa analizarea tuturor punctelor joase de ardere, se studiaza amprenta generala a incendiului, pentru a se realiza
modelul dupa care se considera ca incendiul a evoluat ulterior; se ia in considerare si actiunea unor factori exteriori (directia
vantului, sensul curentilor de aer formati in cladire, efectul de cos) pentru determinarea efectului ce-l puteau transmite asupra
dezvoltarii incendiului;
- concluziile rezultate din studierea fiecarui punct de ardere sunt evaluate in corelatie cu amprenta generala si cu
modul de evolutie a incendiului in faza dezvoltata. In general, numai unul din aceste puncte corespunde, in contextul dat, ca loc
de origine a incendiului;
- se cauta cauzele care ar fi putut produce initierea incendiului, in toate punctele joase de ardere ce ar putea constitui,
in situatia data, loc probabil de origine a acestuia; daca nici unul dintre punctele joase de ardere nu ar fi putut conform
analizei intreprinse sa constituie locul de origine a incendiului, investigatorul trebuie sa studieze si alte posibilitati de initiere
a arderii, in puncte situate la alte niveluri ale spatiului cercetat.
Nu se exclude cerinta de a se efectua investigarea atenta, in punctele respective, a unor posibile urme sau indicii.
- la cercetarea punctelor joase de ardere trebuie avute in vedere si posibilitatile ca procesele de combustie sa fi aparut
ca urmare a unor fenomene ce au avut loc la partea superioara a spatiului, ca de exemplu:
prabusirea unor elemente de combustie sau a altor materiale aprinse;
scurgerea pe sol a unui lichid combustibil iesit printr-o neetanseitate a unei conducte, rezervor etc., care s-a aprins in
contact cu o sursa de initiere.
In numeroase cazuri punctele joase de ardere sunt situate la nivelul pardoselii, aparand sub forma carbonizarii
profunde. Pentru o analiza corecta a modului de formare a carbonizarii, trebuie avut in vedere urmatoarele:
- materialele solide care cad arzind pe sol, precum si corpurile metalice incandescente, supraincalzite sau alte obiecte
cu emisie calorica importanta, in contact direct sau la mica distanta de pardoseala combustibila, pot initia arderea pe fata
superioara a acesteia si produce carbonizarea ei in profunzime.
Este evident ca prezenta obiectelor metalice sau topiturilor care au provocat arderea pardoselii permite precizarea
originii carbonizarii;
- lichidele combustibile ce ard pe pardoseala nu pot provoca, de regula, aprinderea acesteia pe fata sa superioara,
deoarece radiatia calorica a flacarilor are numai efecte foarte reduse;
- pardoseala combustibila poate fi aprinsa numai daca lichidul combustibil patrunde sub nivelul ei, prin gauri,
interstitii sau alte neetanseitati, arzand dedesubt.
Astfel actiunea flacarilor provoaca aprinderea fetei inferioare a pardoselii, carbonizarea sa de jos in sus, fiind posibila
strapungerea acesteia si trecerea arderii pe fata sa superioara.
3.4. Metode si procedee folosite in cercetarea incendiilor
Pentru examinarea situatie la fata locului, pentru precizarea provenientei urmelor, a caracteristicilor si transformarilor
suferite de acestea, precum si pentru reconstituirea situatiei initiale sau a fenomenelor ce s-au produs in timpul incendiului se
pot utiliza diverse metode, procedee, expertize si mjiloace tehnice care se pot grupa astfel:
a) Metode logice generale:
- analiza dezmembrarea si desfacerea pe plan mintal a intregului in partile si laturile sale componente;
- sinteza reconstituirea mentala a intregului, prin asamblarea elementelor si laturilor sale constructive;
- inductia determinarea proprietatilor si aspectelor unei colectivitati (multimi) mai mari de obiecte, fenomene si
procese pornind de la colectivitatile mai restranse (submultimi), adica inferenta de la particular spre general;
- deductia determinarea caracteristicilor si proprietatilor unor indivizi (elemente) sau colectivitati mai restranse de
indivizi (submultimi) pornind de la proprietatile si caracteristicile unor colectivitati mai cuprinzatoare (multimi) ale acestora,
adica inferenta de la general la particular si individual;
- comparatia studierea caracteristicilor si proprietatilor a doua sau mai multe elemente (fenomene) si stabilirea celor
identice, asemanatoare si deosebite;
- presupunerea si excluderea stabilirea (din faza initiala) a intregului pachet de ipoteze si versiuni, precum si
eliminarea succesiva (pe parcursul cercetarii) a celor care nu pot fi fundamentate (logic, tehnic si stiintific) ca posibile in
situatia data.
b) Metode, procedee si mijloace operative de specialitate:
- utilizarea instrumentelor de masura (ruleta, rigla, balanta, cronometru, termometru etc.) si optice de marit (lupe,
microscop etc.);
- folosirea aparatelor de iluminat, fotografiat, filmat si de proiectie, precum si a celor de inregistrat (magnetofon,
casetofon, reportofon etc.);
- studierea documentelor de organizare si desfasurarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor in obiectiv
(planul de aparare impotriva incendiilor, organizarea prevenirii si stingerii incendiilor pe locul de munca, constatarile
serviciului de rond, permisul de lucru cu foc, tematica si fisele de instruiere a personalului pe locurile de munca, avizele de
functionare p.s.i. eliberate de organele de pompieri militari si verificarea masurilor stabilite etc.);
- studierea documentelor de control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor, intocmite
de organele de pompieri militari, cadrele tehnice special incadrate si verificarea masurilor stabilite;
17
- studierea documentelor de organizare a interventiei in caz de incendiu sau calamitati (nota de anuntare a incendiului,
planul de aparare, planul unic de interventie, planurile de situatie ale cladirilor, planul de evacuare in caz de incendiu, schemele
de incendiu, schemele de interventie la instalatiile periculoase, jurnalul actiunilor de stingere etc.) si verificarea modului de
aplicare a acestora pe timpul incendiului;
- studierea actelor normative care reglementeaza prevenirea si stingerea incendiilor in obiectivul respectiv (norme,
normative, instructiuni, standarde si alte prescriptii tehnice) si verificarea gradului de aplicare a acestora;
- studierea cazuisticii unor evenimente similare produse in tara si in strainatate;
- studierea concluziilor rezultate in urma utilizarii in activitatea de prevenire si stingere a incendiilor a unor metode si
tehnici specifice de cercetare (prelucrare statistico-matematica a datelor despre incendii, cartografierea acestora sau a altor
parametri privind pericolul de incendiu);
- verificarea modului de indeplinire a obligatiilor legale referitoare la prevenirea si stingerea incendiilor de catre
conducerea obiectivului, comisia tehnica de prevenire si stingere a incendiilor, formatia civila de pompieri, cadrele tehnice
special incadrate, conducatorul sectorului de activitati, seful formatiei de lucru si personalul ce lucreaza pe locul de munca in
cauza.
18
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor si substantelor afine in zona incendiului, precum si
a distantelor de amplasare a acestora fata de sursele de producere a flacarii;
- evaluarea temperaturii flacarilor in functie de temperatura de ardere a combustibilului, de marimea flacarii rezultate
la ardere, precum si de caldura pierduta prin radiatii sau consumata de catre produsele de ardere (de exemplu: flacarile de
chibrit pot atinge 600 700C, de sudura oxiacetilenica 3100C, ale lampilor de lipit 2000C, cele de hidrogen 2800C, cele de
lemn 850 1400C, de metan 1875C, de propan 1925C, cele ale lampii cu petrol 780 1300C);
- compararea caldurii de reactie a flacarii cu temperatura sau energia minima de aprindere a materialelor si
substantelor combustibile aflate in zona incendiului;
- studierea, dupa caz, a conditiilor de microclimat sau a situatiei meteorologice.
3.5.2. Surse de aprindere de natura termica
- verificarea existentei si starii tehnice a instalatiilor, aparatelor termice sau a aparatelor electrice de incalzit, aparatelor
electrocasnice si de birou, a echipamentelor, cosurilor pentru evacuarea fumului sau a obiectelor incandescente;
- examinarea punctelor sau zonelor in care este posibila aparitia frecarii in functie de sistemul de rezemare si de
ungere, de turatie si de puterea transmisiei etc.;
- determinarea modului de transmitere si acumulare a caldurii, precum si a marimii si a duratei acesteia, corelat cu
natura si proprietatile materialelor si/sau substantelor combustibile aflate in zona;
- examinarea urmelor si resturilor provenite de la obiecte incandescente, jar, cenusa, zgura, particule provenite de la
sudura, taiere, lipire, precum si de la becuri, proiectoare, tigari;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor combustibile amplasate in apropierea sursei de
aprindere, a distantelor de siguranta si a celor efective, a duratei de influenta, corelat cu conditiile de microclimat (concentratie
de pulberi sau gaze combustibile, umiditate, curenti de aer, temperatura a mediului etc.) sau conditii meteorologice;
- compararea temperaturii de aprindere a materialelor sau substantelor combustibile cu temperatura surselor de
aprindere in functie de amplasarea acestora;
- efectuarea de masuratori experimentale in conditii similare utilizand, de la caz la caz, instrumente de masura
adecvate;
- reconstituirea, cand este posibil, a situatiei investigate.
3.5.3. Surse de aprindere de natura electrica
- studierea si compararea schemei proiectate a instalatiilor electrice cu realitatea, in colaborare cu specialisti in
domeniu;
- verificarea gradului de protectie a instalatiilor electrice, in functie de pericolul de incendiu si explozie existent;
- determinarea univoca a instalatiilor electrice aflate sub tensiune in momentul izbucnirii incendiului, precum si a celor
care nu erau sub tensiune;
- examinarea dispozitivelor de siguranta (de protectie) ale instalatiilor electrice; daca sunt montate toate dispozitivele
de siguranta; daca dispozitivele sunt originale, nu sunt supradimensionate, nu au fost reparate cu mijloace locale; daca este
capacitatea consumatorilor sub limita admisa pe circuitul (siguranta) respectiv;
- examinarea comutatoarelor, heblurilor si intrerupatoarelor, pozitia acestora si urmele (impuritatile) depuse pe ele si
pe punctele de contact;
- examinarea consumatorilor (motoare electrice, aparate electrice, corpuri de iluminat etc.), starea tehnica a
consumatorilor si modul de supraveghere a acestora; puterea reala a consumatorilor si compararea ei cu cea prevazuta in
proiect; amprenta incendiului asupra consumatorilor (de exemplu: daca resturile de filament ale unui bec electric se gasesc
sudate urme microscopice de granule sau cioburi de sticla, becul ardea, iar daca particulele de sticla au muchii ascutite si nu
sunt sudate de filament, rezulta ca becul nu era sub tensiune). Pentru examinare se utilizeaza lupa, microscopul si aparate de
fixat imagini (foto si video);
- examinarea conductoarelor si cablurilor electrice; starea izolatiei (de exemplu carbonizarea izolatiei in contact cu
metalul si schimbarea culorii observata prin marimea la microscop si prin fotografiere); colectarea, din zona incendiului, a
resturilor de conductoare, urmata de examinarea structurii metalului (analiza metalografica) de exemplu: aparitia unor
modificari in structura cuprului, care implica prezenta oxigenului, indica inchiderea circuitului inainte de izbucnirea
incendiului, iar daca indica doar prezenta infima a oxigenului, inseamna ca circuitul s-a inchis doar pe timpul incendiului;
- verificarea integritatii sistemului de descarcare continua a sarcinii electrice si a valorii rezistentei de legare la pamant;
- verificarea cablurilor pe traseu si in sectiune (conform standardelor in vigoare) prin efectuarea unor masuri privind:
rezistenta izolatiei (cu ajutorul megaohmetrului), rezistenta chimica (metoda puntii), proba cu tensiune inalta sau marita si a
curentului de fuga (instalatiile Keraton sau KDRV), incercarea izolatiei de strapungere (trusa TCS 2), precum si determinarea
defectelor de cablu (detectorul de defecte LDC sau cautatorul tranzistoriat de defecte RCI 2); examinarea materialelor
identice (etalon) cu cele avariate sau neutilizate;
- inventarierea si studierea punctelor in care se poate forma electricitate statica;
19
- evaluarea parametrilor ce caracterizeaza sursele de initiere a arderii de natura electrica, cum sunt: la scurtcircuit
intensitatea, tensiunea si rezistenta de scurtcircuit, efectele mecanice si termice ale scurtcircuitului; la arcuri si scantei electrice
intensitatea, tensiunea descarcarilor, lungimea si durata arcurilor si scanteilor, capacitatea (energia de aprindere);
- studierea modului de amplasare si a naturii materialelor si substantelor combustibile si explozive din zona incendiata,
compararea cacarteristicilor de combustibiliate ale acestora cu parametrii ce caracterizeaza sursele de initiere a arderii de natura
electrica, mentionati mai sus;
- analiza posibilitatilor de initiere a incendiului prin scurtcircuit, arcuri si scantei electrice produse in mediul
combustibil (exploziv) existent;
- examinarea conditiilor de microclimat (umiditate, grad de izolare, temperatura si compozitia mediului);
- efectuarea de experimente in conditii similare.
3.5.4. Surse de autoaprindere
- stabilirea substantelor chimice prezentate care se pot autoaprinde in contact cu aerul, apa sau in contact cu alte
substante chimice, sau care pot intra in reactie exoterma care la aprinderea lor, a produsului de reactie sau a materialelor si
substantelor combustibile vecine mediului de reactie;
- evaluarea cantitatilor de substante intrate in reactie si a marimii energiei termice dezvoltate;
- depistarea acceleratorilor existenti in masa materialelor cu tendinta de autoaprindere, stabilindu-se contactul lor cu
oxidantii;
- studierea fazelor tehnologice in cazul unui proces industrial;
- studierea conditiilor de manipulare;
- studierea conditiilor de depozitare a materialelor si substantelor combustibile, sau a reactivilor, prezente in zona
incendiului (modul de stivuire, distanta de siguranta si distante reale, modul de iluminare artificial sau natural, posibilitati de
contact accidental, microclimat, durata etc.);
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor combustibile amplasate in zona incendiului si
compararea loc cu marimea energiei termice dezvoltate;
- verificarea posibilitatilor de autoaprindere de natura chimica, fizico-chimica sau biologica;
- efectuarea, dupa caz, de experimente de laborator cu probele colectate si reconstituiri la fata locului.
3.5.5. Surse de aprindere de natura mecanica
- identificarea instalatiei, utilajului, uneltelor de munca etc. care pot produce scantei; stare tehnica si modul de
amplasare, utilizare si supraveghere;
- examinarea punctelor in care poate apare frecarea;
- examinarea urmelor de ardere;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor sau a substantelor combustibile aflate in zona
incendiului;
- examinarea lagarelor, arborilor, identificarea urmelor de tocire, a rizurilor, sudurilor locale, fisurilor, urmelor de
topire a cuzinetilor, arderea vopselei, suprafetelor cu rugozitati pronuntate;
- examinarea conditiilor de microclimat (umiditatea, temperatura si compozitia mediului).
3.5.6. Surse de aprindere naturale
- examinarea urmelor de ardere;
- determinarea conditiilor de aprindere si de ardere a materialelor si substantelor combustibile aflate in zona
incendiului si compararea lor cu energia de aprindere a surselor;
- verificarea instalatiilor de paratrasnet, prin calcul si masuratori adecvate si analize de laborator;
- examinarea efectelor mecanice si tehnice in cazul trasnetului;
- studierea actiunilor secundare in cazul trasnetului, ca urmare a inductiei electrostatice si electromagnetice, precum si
a eventualelor descarcari simultane in mai multe puncte;
- evaluarea marimii energiei solare datorate radiatiilor directe;
- examinarea bucatilor de sticla, care ar putea juca rol de lentina;
- evaluarea nivelului de radiatie;
- prelucrarea datelor meteorologice din perioada anterioara izbucnirii incendiului.
4. Surse de aprindere cu flacara
20
In amestec cu aer
2400
2210
1930
2290
2290
In amestec cu oxigen
3080
3030
3137
3110
Tabelul 6. Temperatura flacarilor degajate in timpul arderii unor substante solide (C)
21
Bumbac
Hartie
Sodiu metalic
Lemn rasinoase stivuit in
aer liber
Huila
Cauciuc natural
Polistiren
Magneziu
305
510
900
1200
1200
1100
1350
2000
4.2.1. Chibritul
Chibritul este cel mai obisnuit mijloc utilizat pentru a obtine o flacara. Cele mai raspandite sunt chibriturile de
siguranta (safety matches) alcatuite dintr-un bat de lemn (in general de plop) impregnat cu parafina si o gamalie ce consta
dintr-o pasta pe baza de clorurat de potasiu. Suprafata de frecare de pe cutie este alcatuita dintr-o pasta pe baza de fosfor rosu ce
contine clei si material abraziv praf de sticla.
Chibriturile ca forma, marime, substante oxidante utilizate, materiale pentru bat si suprafata de frecare etc. difera mult
de la o tara la alta, inclusiv ca potential termic.
De regula, betele de chibrit arse sunt distruse in incendiul pe care l-au provocat, dar, cum majoritatea incendiilor de
acest fel se datoreaza fie unor manevrari gresite din partea adultilor, fie jocului copiilor cu chibriturile, pot fi gasite sufieciente
urme caracteristice acestei cauze. Exceptie o constituie incendiile premeditate.
Flacara de chibrit are timp de circa 20 secunde si poate atinge o temperatura de peste 600C. Aruncat din neglijenta, un
chibrit aprins poate initia incendierea unor materiale usor aprinzibile: lan de grau (cand gradul de uscare al cerealelor este
avansat si curentii de aer sunt favorabili), resturi de hartie din cosuri de gunoi, lichide inflamabile (inclusiv uleiul incins din
bucatarii) s.a.
Un risc deosebit il prezinta aprinderea unui chibrit in atmosfera exploziva (inclusiv scurgeri de gaz in apartament),
efectul de aprindere exploziva al amestecului gazos fiind, de regula, instantaneu. In cazuri suficient de dese, incendii puse pe
seama neglijentei fumatorilor se datoreaza de fapt flacarii de chibrit utilizata pentru aprinderea tigarii.
4.2.2. Lumanarea
Desi lumanarea nu mai este utilizata de mult ca mijloc de iluminat, sunt semnalate totusi, in continuare, unele incendii
initiate de aceasta sursa de aprindere.
Utilizarea lumanarilor in practica religioasa, indiferent de religie, poate duce la evenimente grave, in cazul unor
imprejurari favorizante: prezenta in biserici, a unor materiale combustibile, pereti combustibili, aglomeratie etc.
Lumanarile pot fi utilizate si ca mijloc de aprindere intarzietor in incendii intentionate.
In toate aceste cazuri, urmele de ceara, stearina s.a. identificate dupa incendii, permit descoperirea sursei de aprindere.
4.2.3. Bricheta
Brichetele de tip electric sunt foarte rar implicate in incendii, fiind dependente de baterie sau acumulator si deci
nefiind portabile.
In cazul brichetelor cu combustibil lichid, sursa de aprindere o reprezinta scanteia sau flacara formata care aprinde o
atmosfera exploziva sau un material usor aprinzibil.
4.2.4. Focuri in loc deschis
Focurile in loc deschis, aprinse voluntar in diferite scopuri (distructiv, gatit, incalzit), cum ar fi: focuri de tabara, focuri
de miriste, focuri pentru arderea gunoaielor, deseurilor s.a., lasate fara supraveghere si scapate de sub control in paduri, curti,
santiere, depozite, cat si in spatii interioare: focuri pentru incalzit in hale industriale, cladiri in constructie s.a. pot sa se propage
la materiale si elemente de constructie combustibile din apropiere, initiind incendii dezvoltate.
In dezvoltarea incendiilor in aer liber, factorul esential il constituie vantul, prin directia si viteza sa. Daca viteza
vantului este mare, dezvoltarea incendiului este rapida si posibilitatea ajungerii focului la alte materiale combustibile ridicata.
22
Incepand de la o anumita viteza, se produce insa un efect contrar, deoarece excesul de aer scade temperatura flacarilor,
lungimea acestora se micsoreaza, propagarea incentinindu-se la viteze foarte mari, apare efectul de fuga a flacarii, urmata de
stinerea incendiului.
Factorii favorizanti in propagarea incendiului sunt: prezenta materialelor combustibile in apropiere (ierburi, frunze
uscate, capite de fan, constructii din lemn, resturi menajere), precum si configuratia terenului ce poate influenta prin curentii de
aer formati.
Cand temperatura flacarii atinge 700 - 800C, fenomenul de propagare a incendiului prin radiatie devine semnificativ.
Riscul de propagare este sporit si de particulele incandescente purtate de vant.
4.2.5. Aparate de taiere, lipire, sudura oxiacetilenica
Flacarile acestor aparate au un nivel termic foarte ridicat. Flacara unei lampi de lipit poate atinge o temperatura de
1500C langa duza, respectiv 200C la 40 cm si 100C la 70 cm, iar cea a unui arzator cu propan atinge 2700C.
Flacara unui bec de sudura oxiacetilenica are temperatura de 3100C la duza, dar aceasta scade cu distanta; la circa 10
cm fiind de 1200C, iar la 100 130 cm de circa 200C.
Aceste flacari, prin caldura degajata, provoaca incendii:
- prin actiune directa asupra materialelor combustibile din apropiere; flacara unei lampi de lipit poate aprinde
instantaneu combustibili gazosi, iar cei solizi, in timp scurt (o grinda de lemn neprotejat este aprinsa in 5 secunde la o distanta
de 20 cm si intr-un timp si mai scurt de la flacara de sudura oxiacetilenuca).
- prin conductie termica daca piesa metalica asupra careia se efectueaza lucrari de sudura ori taiere este in legatura
cu un material usor aprinzibil (chiar situat in alta incapere), prin incalzire si apoi conductie termica transmite cladura
materialului respectiv, incendiindu-l.
4.2.6. Aparate termice
In aceasta categorie pot fi mentionate: masini de gatit, sobe, cuptoare, arzatoare, aragaze toate functionand pe
principii similare fie cu combustibil gazos, fie cu combustibil lichid.
Flacara ca atare in functionare normala, poate intra in contact cu imbracamintea confectionata din fibre usor
aprinzibile, provocand incendii si arsuri grave persoanelor in cauza.
In cazul masinilor de gatit din bucatariile restaurantelor si cantinelor unde cantitatea de alimente utilizate este mare, iar
timpul de curatire a plitelor este, de regula, redus, se constata cazuri suficient de dese de aprindere a uleiului de gatit si a
grasmimilor, precum si a carpelor si hartiilor impregnate cu grasimi prin contact direct cu flacara.
Incendii pot surveni si datorita defectarii aparaturii de reglaj, avand ca urmare cresterea volumului flacarilor, sau a
unor fisuri, ce pun in contact direct cu flacara cu materialele combustibile din apropiere.
Dispozitive de ardere de laborator tip bec Bunsen, de dimensiuni mici, la schimbarea locului de amplasare sau a
pozitiei, pot intra in contact cu materialele combustibile provocand incendii locale.
4.2.7. Dispozitive de iluminat cu flacara
Aceste dispozitive pot fi: felinare, lampi cu petrol s.a. (numite si cu flacara inchisa) sunt, de regula, incluse in
categoria surselor de aprindere cu flacar,desi modul de initiere a unui incendiu difera fie prin temperatura peretilor (mai rar), fie
prin utilizarea necorespunzatoare rasturnare, spargere fisurare etc etc., lichidul combustibil din rezervorul dispozitivului,
aprins de flacara, intra in contact cu diferite materiale aprinzibile.
Doar in unele situatii rare (neetanseitati) sau fisurari ale peretilor dispozitivului in atmosfera (exploziva) insasi flacara
constituie sursa de aprindere.
4.4. Recomandari preventive
- intensificarea actiunilor educative cu copii pentru a nu folosi chibriturile ca mijloc de joaca si pentru a fi deprinsi cu
folosirea corecta a aragazului si altor aparate casnice;
- insusirea si respectarea regulilor de folosire corecta a chibriturilor;
- interzicerea folosirii chibriturilor si focului deschis in spatiile cu pericol de incendiu si explozie, cat si in agricultura
in lanuri de cereale, depozite de furaje s.a.;
23
- supravegherea permanenta a focurilor in locuri deschise, care trebuie facute la distante mai mare de 50 m de
materiale combustibile sau cladiri, la distante mai mari de 100 m de lanuri de cereale si depozite de furaje, la distante mai mari
de 200 m de liziera si interzise in paduri;
- executarea lucrarilor cu flacara oxiacetilenica sau lampi de lipit numai dupa eliberarea permisului de lucru cu foc,
care presupune:
stabilirea unei zone pentru taiat-sudat;
interzicerea unor astfel de lucrari in atmosfera inflamabila sau exploziva;
instruirea lucratorilor;
supravegherea lucratorilor, inclusiv dupa terminare;
prezenta stingatoarelor la locul lucrarii;
inlaturarea materialelor combustibile din zona, la o distanta de cel putin 10 m, amplasarea de panouri sau ecrane de
protectie;
se va acorda atentie deosebita sudarii sau taierii conductelor care trec prin plansee combustibile sau care ajung in
incaperi cu materiale combustibile.
5. Surse de aprindere de natura termica
Sursele de aprindere de acest tip se caracterizeaza prin nivelul termic ridicat, actionand fie in contact direct cu
materialul combustibil (conductie termica), fie la distanta prin radiatie si convectie, in ambele cazuri ridicand temperatura
materialului la valori superioare temperaturii de autoaprindere. Este o categorie foarte larga care include obiecte incandescente
(tigara, becuri electrice, topituri metalice etc.) caldura degajata de aparate termice, caldura degajata prin efectul termic al
curentului electric.
Ponderea incendiilor datorate surselor de aprindere de natura termica a fost relativ constanta (8,64% in 1987, 12,01%
in 1988, 10,56% in 1989, 9,48% in 1990 si 14,04 in 1991), dar valorile difera considerabil, functie de sezon. In perioada de
iarna, incendiile datorate mijloacelor de incalzire ocupa primul loc in statistici (peste 25% din numarul total). Statisticile includ,
de regula, separat incendiile datorate tigarilor.
In alte tari, ponderea incendiilor initiate de surse de natura termica este la un nivel asemanator.
5.1. Prezentarea teoretica a fenomenului fizic
5.1.1. Radiatia
Orice corp, indiferent, emite radiatii electromagnetice. Aceasta emisie se face prin suprafata si nu depinde decat de
natura acestei suprafete si de temperatura sa. Energia radianta ajungand pe un corp, o parte din ea patrunde in corp,
transformandu-se in energie termica, iar restul se reflecta la suprafata corpului. Densitatea fluxului energetic emis de corpul
radiator (puterea emisiva) este proportional cu puterea a patra a temperaturii acestuia.
Rolul radiatiei este redus in initierea incendiului, dar mult mai important in evolutia sa ulterioara (prin radiatia
flacarilor, a corpurilor supraincalzite s.a.).
5.1.2. Conductia termica
Reprezinta transportul direct al caldurii in interiorul aceluiasi corp material, lipsit de miscari aparente, in masa caruia
exista diferenta de temeperatura, sau in corpuri diferite, atunci cand intre acestea exista un contact intim si diferenta de
temperatura.
Transmiterea caldurii prin conductie are loc prin transportul efectuat de electroni si prin miscarile oscilatorii ale
particulelor componente. Propagarea caldurii prin conductie se face cu o viteza determinata, intensitatea conductiei termice
fiind maxima la metale, la care sunt posibile ambele moduri de transport, si minima la gazele neionizate, la care se produce
numai prin oscilatia moleculelor.
Acest mod de transmitere a caldurii este caracteristic corpurilor solide (la lichide si gaze intervenind numai in stratul
limita sau in grosime foarte mica) si joaca un rol esential in faza de initiere a incendiului.
Pe de o parte, prin contactul direct dintre un corp cu nivel termic ridicat (sursa de aprindere) cu un material
combustibil, caldura transmisa acestuia il ridica temperatura pana la valoarea de autoaprindere, cazul cel mai frecvent.
Pe de alta parte, unele corpuri bune conductoare (sub forma de bare, conducte etc.) pot transmite caldura preluata de la
un obiect incandescent sau in urma unei actiuni (sudura, taiere etc.) la distanta inclusiv in alta incinta pana la contactul cu
un material combustibil, provocand aprinderea lui.
24
[W/m K]
295,4
60,0
420,0
207,0
378,0
2,03
0,75
Substanta
Fonta
Bronz
Alama
Otel carbon
Otel inox
Caramida
Stejar
[W/m K]
48,8
109,0
120,0
50,2
16,0
0,81
0,41
5.1.3. Convectia
Este o transmitere de caldura macroscopica ce are loc datorita unui fluid in miscare, in care elementul conducator
(fluidul) vehiculeaza energia termica din zona de temperatura mai mare in locuri de temperatura mai scazuta. Caracteristica
fluidelor, convectia este un fenomen complex ce intervine cu deosebire in propagarea incendiului (deplasare fum, gaze arse
s.a.).
25
Teste efectuate au stabilit ca materialele din bumbac 100% se pot aprinde de la resturi de tigara chiar in 30 secunde,
arzand mocnit in intregime. Timpul de initiere a arderii depinde de tipul si calitatea tigarii.
Dintre materialele testate numai putine s-au aprins. Astfel:
- materialele de tip bumbac 67% s-au aprins in medie dupa 6 7 minute;
- materialele de tip bumbac 50%, PE 50% s-au aprins dupa 5 10 minute si au ars mocnit, pe portiuni limitate;
- materialele realizate in intregime din fire si fibre sintetice (vascoza, relon, PE, PA) se termodegradeaza sub forma de
topitura, care nu se aprinde;
- materialele de origine animala (lana, matase naturala s.a.) se carbonizeaza foarte putin si nu favorizeaza arderea
mocnita a tigarii;
- vatelina se carbonizeaza fara a prezenta puncte de incandescenta si fara a se aprinde;
- zegrasul se aprinde mocnit influentant aprinderea elementelor de tapiterie cu care se afla in contact;
- rumegusul arde mocnit 2 3 ore, dupa care are loc aprinderea cu flacara (probabilitatea fiind insa redusa);
- talasul de lemn si aprinde cu flacara dupa 1 2 ore, dar in cazuri rare (functie de gradul de maruntire si cu curenti de
aer favorabili);
- hartia se aprinde in circa 40 50 minute, functie de umiditate si greutatea volumetrica (cartonul, cartonul ondulat se
aprind mult mai greu);
- paie, fan se aprind dupa 30 45 minute numai in stare uscata daca exista posibilitatea concentrarii caldurii intr-o
cantitate suficienta de material si cu conditia curentilor de aer favorabili care sa asigure dezvoltarea arderii;
- materiale usor inflamabile, fin granulate, se aprind dupa un interval de cateva secunde sau minute (nitroceluloza
imediat, fosforul rosu dupa 3 5 minute, pulberea de aluminiu dupa 3 5 minute, sulful topitura dupa circa 5 minute);
- material de liziera de padure (frunze, materiale vegetale s.a.) se aprind dupa 2 2,5 ore functie de umiditate; cand
aceasta este ridicata, influenta restului de tigara este nula;
- lemnul se aprinde rareori si in conditii cu totul deosebite: grad de maruntire mare, curenti de aer puternici,
concentratie mare de caldura; bucati mici, uscate de brad se aprind dupa circa 2 ore;
- materiale pulberulente: faina, amidonul, dextrina, zaharul, praful de carbune, praful de mangal s.a. nu se aprind in
contact cu tigara, ci se produc topituri locale nesemnificative.
Aceste determinari experimentale indica posibilitatea teoretica a unui muc de tigara de a initia aprinderea unor anumite
tipuri de materiale. Fenomenul real de aprindere depinde de numerosi factori ce trebuie analizati minutios in momentul
investigatiei: curenti de aer, umiditate, posibilitatea acumularii caldurii, modul de pozare a materialelor combustibile, cantitatea
acestora (suficienta sau nu pentru dezvoltarea arderii), eventuala ignifugare a unor materiale. Insasi aprinderea tesaturilor de
bumbac, realizata in conditii de laborator, in timpi scurti, poate dura in realitate 1 2 ore. La marea majoritate a materialelor
combustibile exista o faza intermediara de ardere mocnita (1 3 ore), caracteristica pentru acest tip de incendii.
Initierea incendiilor are loc, de regula, dupa amiaza si noaptea. In intreprinderi, depozite, magazine, sali de teatru si
cinema, locuinte s.a. tigarile aprinse sunt aruncate sau lasate din neglijenta la ora inchiderii, respectiv inainte de culcare.
Incaperile fiind inchise, aportul aerului proaspat din exterior este redus. In timpul arderii mocnite, ce poate dura cateva ore, se
degaja o mare cantitate de caldura ce incalzeste aerul din interior, favorizand procesele de descompunere termica a materialelor
combustibile, ceea ce duce la intensificarea arderii. Arderea mocnita se transforma brusc intr-o ardere cu flacara si apoi intr-un
incendiu dezvoltat numai in cazul unei alimentari bruste cu aer (spargere geam, deschidere usi sau ferestre, curenti de aer,
ventilatie s.a.).
Prin urmare, in cele mai multe cazuri, intr-o incapere inchisa, un rest de tigara lasat pe un material combustibil (cu
exceptia substantelor chimice mentionate mai sus) nu poate initia un incen diu dezvoltat intr-o perioada scurta de timp (15 20
minute), cauza unui incendiu rapid fiind cu totul alta. Perioada de 1 3 ore este mai probabila in considerearea tigarii drept
sursa posibila de aprindere in incendiu produs. Trebuie intotdeauna luata in consideratie si posibilitatea initierii incendiului de
la flacara chibritului utilizat pentru aprinderea tigarii.
Pot fi mentionate si unele cazuri particulare mai des intalnite:
- rest de tigara aruncat in cos de hartie nu produce in toate cazurile incendii; dimpotriva, in majoritatea cazurilor,
arderea inceteaza intr-o faza incipienta datorita gazelor de ardere si fumului acumulate intr-un spatiu restrans si care impiedica
un aport satisfacator de aer;
- rest de tigara aruncat intr-un lan de cereale prezinta un pericol deosebit, exemplificat in numeroase cazuri de
incendiu. Paiele de cereale fiind preincalzite si uscate de razele soarelui, avand temperatura de aprindere de circa 200C, sunt
aprinse relativ usor de un muc de tigara;
- incendiile datorate fumatorilor adormiti in pat cu tigarile aprinse reprezinta un grav pericol social. Asternutul este de
obicei, din bumbac (tesaturile din in prezentand un pericol mai mic) care, asa cum s-a aratat mai sus, este indelungat. Materialul
de umplutura a pernelor (cu exceptia pufului si penelor de pasari) este la fel de usor aprinzibil.
Posibilitatile de acumulare a caldurii favorizeaza si ele initierea unui incendiu.
De regula, aceste incendii sunt insotite si de fenomene secundare periculoase: fie intoxicare cu dioxid de carbon agravat de faptul ca multi din acesti fumatori sunt in stare avansata de ebrietate, fie stari psihologice de confuzie si panica la
trezirea brusca, ce au ca urmare aruncarea patului in flacari pe geam sau pe coridor cu risc de propagare a incendiului la alte
structuri combustibile (in loc de inchiderea ferestrelor si usilor si incercare de stingere cu apa sau anuntarea pompierilor).
5.2.2. Pipa, trabucul
26
Atat pipa, cat si trabulcul nu difera fundamental de modul de actiune al tigarilor. Scrumul de pipa constituie, in acest
caz, elementul cu potential termic ridicat ce poate initia aprinderea unor materiale combustibile (cos de hartie, rumegus s.a.). De
regula, restul de trabuc si scrumul de pipa produc doar carbonizari (parliri) locale ale materialelor textile cu care intra in contact
si rareori aprinderea cu flacara a unor sortimente de hartie. Cum trabucul si pipa sunt extrem de rare, posibilitatea de a aparea ca
surse de aprindere este nesemnificativa.
5.2.3. Becuri incadescente
Spre deosebire de lampile cu fluorescenta (asa numita lumina rece) becurile incandescente se caracterizeaza prin
temperatura ridicata la suprafata balonului de sticla.
Temperatura suprafetei depinde de puterea becului, marimea balonului si pozitia becului.
Tabelul 8. Valori maxime ale temperaturii dezvoltate la suprafata becurilor incandescente.
Pozitie
Orizontala
Verticala (balon in partea superioara)
Verticala (balon in partea inferioara)
25
110
98
51
60
154
120
98
75
172
129
103
Puterea [W]
100
135
140
92
200
190
206
124
300
174
142
86
500
180
190
102
Valorile obtinute prin determinari sunt mai mici decat cele indicate in alte lucrari (400C), dar suficiente pentru ca
becurile incandescente sa se manifeste ca surse de aprindere in unele situatii, cum ar fi:
- aprinderea unor materiale combustibile cu punct de autoaprindere coborat (hartie, unele textile s.a.) cu care intra in
contact; probabilitatea ca aceste materiale sa ajunga in contact direct cu balonul de sticla este insa destul de redusa.
Incendiile de acest tip sunt posibile in magazii, depozite, pivnite, unde prin aglomerarea marfurilor, indeosebi prin
asezare in stive inalte, ambalaje vechi sau alte materiale combustibile ajung in apropiere de becuri incandescente. Producerea
incendiului este favorizata si de ventilatia restransa ce impiedica evacuarea caldurii becului, precum si depunerile de praf,
pulberi, scame s.a.
Desi tendinta, in ultimii ani, a fost de utilizare in spatiile amintite a unor becuri de puteri reduse, riscul nu trebuie
eliminat total, mai ales pentru elemente de lemn aflate permanent in apropierea unor becuri de putere mare (formare lemn
piroforic).
Experimentari realizate au aratat ca ete imposibila initierea unor incendii de catre becuri cu puteri sub 150 W.
Un risc mai mare il prezinta amenajarile din vitrine, unde este favorizata acumularea caldurii (spatiul fiind inchis) si
unde, uneori, pot fi prezente substante inflamabile (parfumuri, spray-uri etc.);
- utilizarea abajururilor din materiale combustibile, indeosebi plastice si hartie care se aprind supuse o perioada
mare de timp caldurii becului;
- utilizarea becurile incandescente in medii explozive;
- arce provocate de becuri in dulii;
- suspendarea becurilor de cablu (ce favorizeaza aparitia unor defectiuni in cablu).
Gasirea, in cursul investigatiei, a unor urme (resturi) de filament impreuna cu fragmente topite de sticla, constituie un
indiciu ca becul a fost aprins inainte de incendiu. Daca particulele de sticla au muchii ascutite si nu sunt sudate de filament,
becul nu era sub tensiune.
5.2.4. Topituri de metale sau alte substante
Sursele de aprindere datorate unor substante topite se intalnesc rar, dar prezinta un nivel termic deosebit de ridicat.
Astfel de pericole sunt asociate cu operatii tehnologice desfasurate in incinte, de regula supravegheate de aparatura de masura si
control, fiind datorate, de regula unor manevre gresite sau defectiuni (fisuri, dezetansari s.a.). In cazul in care cantitatea de
material topit deversat este mare, propagarea incendiului este rapida, iar interventia dificila.
5.2.5. Brocuri de sudura si particule incandescente
27
Brocurile de sudura si particulele de metal topit in urma operatiunilor de lipire, taiere, sudare formeaza o categorie
aparte, ce nu poate fi identificata cu scanteile mecanice (rezultate din operatiuni mecanice si care au un potential termic mai
scazut) sau particulele incandescente proiectate de gazele arse prin cosuri.
Multe aliaje, inclusiv cositorul, nu inmagazineaza suficienta caldura pentru a aprinde un material. Aliajele feroase si
indeosebi otelul prezinta un risc sporit, dar numai in prezenta materialelor combustibile cu punct de autoaprindere scazut si
suprafata specifica mare (hartie, talas, rumegus, lichide inflamabile, dar nu grinda de lemn sau corpuri solide masive).
Cum cele mai multe metale au densitate mare, particulele de metal topit cad repede (spre deosebire de bucatile de lemn
sau hartie aprinsa ce pot fi purtate de vant sau curenti de aer) exceptie, uneori aluminiul si magneziul si pot patrude in cele
mai mici fisuri sau crapaturi. Un astfel de broc de sudura poate ajunga pana la o distanta de 10 m de punctul de lucru si la o
temperatura de 500 800C.
Incendiile datorate acestei surse de aprindere au inca o frecventa mare si provoaca deseori pagube importante.
5.2.6. Scantei de locomotive si vehicule auto
Scanteile de locomotive au disparut complet din statistici ca sursa de aprindere, putand fi evidentiate doar ca
posibilitate, in cazul unor trasee secundare, muntoase, izolate.
Tractoarele si autocamioanele si mai putin alte tipuri de vehicule folosite necorespunzator pe lanuri, miristi, depozite
de furaje, paduri au provocat deseori incendii. Iesirea scanteilor pe teava de esapament este greu vizibila in cursul zilei, iar
aprinderea este favorizata de gradul de uscaciune si inaltimea vegetatiei, natura solului, taria si directia vantului.
28
In general, din punct de vedere termodinamic, constructia sobelor aflate in conditia respectarii stricte a instructiunilor
de folosire.
Testele efectuate pentru urmarirea functionarii sobelor cu combustibil lichid au determinat, in conditii normale de
instalare, ca temperatura maxima 450C la arzator, 380C la plita, 250C la peretii laterali. La functionarea prelungita, aceste
nivele termice se mentin relativ constante. Comparativ cu temperatura de autoaprindere a unor materiale solide se poate
considera ca amplasarea unor materiale combustibile langa sobe metalice, chiar supraincalzinte, nu produce cu necesitate
incendiu, nu produce cu necesitate incendiu, fiind necesare conditii favorizante.
Temperatura maxima a peretilor sobei (250C) este inferioara temperaturii la care incepe, de regula, termodegradarea
majoritatii substantelor. Temperatura masurata la distanta de 5 30 cm de soba coboara la 80C.
Temperatura de autoaprindere a materialelor, nu este o valoare constanta, stabilita sigur si variaza mult, functie de
umiditatea continuta, de diferite tratamente, de constituienti s.a. De asemenea, nu pot fi excluse anumite situatii, cum ar fi:
amplasare mobilier care sa favorizeze acumularea caldurii, curenti de aer favorabili, scurgeri de lichide combustibile, vapori
inflamabili in aer, materiale pulverulente (scame, tala s.a.) in apropiere, surse de foc deschis etc. in care pot fi intrunite conditii
favorabile pentru declansarea incendiului.
Se poate aprecia ca, prin functionarea timp indelungat a sobei, probabilitatea de a fi sursa de aprindere a unor
materiale combustibile situate in apropiere, prin temperatura peretilor, este relativ redusa, datele statistice nefiind suficient de
edificatoare in aceasta privinta.
In cercetarea cauzelor de incendiu se impune examinarea atenta si responasbila a tuturor urmelor existente. In multe
cazuri, prezenta elementelor combustibile in apropierea sobei, nefiind cauza de incendiu intrinseca, a dus la propagarea rapida a
incendiului izbucnit datorita functionarii anormale a sobei.
Sobele metalice apar ca surse de aprindere in incendii, indeosebi ca urmare a unor situatii anormale de functionare:
- fenomenul fuga flacarii disparitia brusa a flacarii in arzator, ca urmare a contracurentului in cos sau a depresiunii
accentuate. Fenomenul poate fi intalnit in conditiile in care cosul nu este dotat cu aparatoare contra vantului, in conditii
favorizante: locuinte in locuri deschise sau locuinte particulare situate izolatintre blocuri mari de apartamente, intre care se
formeaza curenti de aer puternici. In caz de stingere a flacarii in arzator, instructiunile fabricantului de recomanda inchiderea
accesului combustibilului in arzator, racirea acestuia si abia apoi reaprinderea lui. In caz contrar, combustibilul, ajuns in
arzatorul incalzit, se evapora imediat si la reaprinderea arzatorului se produce explozie;
- amplasarea gresita (nu in afara spatiului circulabil) cazuri suficient de dese de rasturnari ale sobelor de catre
persoane in stare de ebrietate sau copii cu inflamarea materialelor combustibile intrate in contact cu flacara;
- alimentarea necorespunzatoare cu combustibil: folosirea unui combustibil cu impuritati, cu apa si, mai ales a unui
combustibil neindicat pentru tipul sobei.
Utilizarea unui combustibil cu impuritati duce la infundarea regulatorului de debit, intreruperea alimentarii corecte a
arzatorului, intreruperea functionarii sobei cu riscul exploziei la reaprindere in stare calda.
Utilizarea unui combustibil fara urme de apa are ca rezultat decantarea apei datorita arzatorului, o noua cantitate de
combustibil patrunde prin regulatorul de debit in arzator, cu riscul de explozie.
Utilizarea altui combustibil decat cel indicat de fabricant, de exemplu motorina in loc de petrol lampant, datorita
vascozitatii mai mari, la infundarea regulatorului de debit.
Pe de alta parte, datorita susceptibilitatii la aprindere mai scazuta a motorinei, se produce o acumulare de combustibil
in arzator, prin neaprinderea cantitatilor initiale ceea ce duce la o ardere foarte violenta, cu degajare de caldura, cu flacari de
inaltime mare (20 cm) care vine in contact direct cu peretii, ducand la suprasolicitarea termica a acestora.
Utilizarea unor amestecuri de combustibil ducce la regimuri termice ridicate, supraincalzirea peretilor si celorlalte
elemente ale sobei, precum si la o functionare nesigura, cu flacara variabila.
Utilizarea carbidului sau altor substante similare are ca efect sigur explozia cu urmari tragice in toate cazurile
inregistrate pana in prezent.
- neetanseitati la imbinarile conductelor (indeosebi conducta de legatura intre regulatorul de debit si arzator), fisurarea
conductelor datorita exploatarii necorespunzatoare duce laa scurgeri de combustibil pe elementele supraincalzite ale sobei cu
posibilitatea initierii unui incendiu.
In investigarea incendiilor de acest tip, trebuie stabilit, inca de la inceput, daca instalatia de incalzire era montata si
exploatata conform instructiunilor fabricantului si normelor in vigoare.
Sobele metalice cu combustibil solid apar ca surse de aprindere atat prin temperatura peretilor (in jur de 200 250C),
jarul si cenusa provenite din ardere, cat, mai ales, prin scanteile si particulele aprinse ce ies pe usita deschisa a focarului, usita
de curatire sau usita cenusarului.
Numarul incendiilor datorate instalatiilor de incalzire cu combustibil solid este in crestere.
Desi podeau este dificil de aprins, existenta unor materiale combustibile amplasate necorespunzator (covoare,
mochete, paturi, chiar elemente de mobilier) favorizeaza aprinderea si apoi propagarea incendiului. In acest caz, zonele arse mai
pronuntat ale podelei din apropierea sobei constituie un indiciu sigur pentru elucidarea cazului incendiului.
5.3.2. Cosuri defecte, burlane supraincalzite
29
Cosurile se manifesta ca sursa de aprindere indeosebi prin scanteile si particulele incandescente ce ies prin cos si mai
putin prin temperatura peretilor care rareori atinge valori importante. Pot fi mentionate urmatoarele cazuri in care sobele
actioneaza ca surse de aprindere:
- scantei si particule aprinse ce ies prin cos: este situatia care genereaza cel mai des incendii, indeosebi acoperisul casei
(sau acoperisurile cladirlor vecine) este combustibil sau prezinta depuneri de praf, funingine, rumegus (fabrici de lemn) etc.
Scanteile pot ajunge la o distanta de 25 30 cm. De la acoperis, arderea se propaga la restul casei. Incendiile de acest tip au loc,
de regula, primavara, cand datorita vremii mai calde acoperisurile sunt mai uscate, iar depunerile de funingine maxime, dupa
perioada de iarna. Uneori sunt afectate si terenurile din jur cu vegetatie uscata.
- caldura, scantei prin fisurile unui cos deteriorat; cel mai adesea fisurile se datoreaza cutremurelor, mult mai rar unor
alunecari de pamant, vibratiilor datorate circulatiei stradale intense sau metroului (zonele apropiate de suprafata), ori vechimii
casei. In cazuri rare, consecintele sunt importante, indeosebi daca, in zona fisurilor exista elemente de constructie sau structura
din lemn. Prin expunerea la caldura, timp indelungat, in conditiile absentei unei cantitati suficiente de oxigen si impiedicarea
disiparii caldurii datorita unor straturi exterioare din alte materiale (mortar) se poate ajunge la formarea lemnului piroforic si la
autoaprinderea acestuia.
Pe de alta parte, lemnul, in special in forma masiva, necesita o importanta cantitate de caldura pentru piroliza si
aprindere, iar temperatura locala trebuie sa ajunga la temperatura de autoaprindere. Cercetarile au stabilit ca riscul de incendiu
poate fi luat in considerare doar cand temperatura in cos depaseste 280C. Acestea sunt valori rar atinse in cazul cosurilor
obisnuite.
In investigarea cauzei trebuie evaluata si posibilitatea formarii fisurilor in cursul interventiei pompierilor din cauza
supraincalzirii datorate incendiului si apoi racirii bruste in cursul stingerii focului.
Urmele mai pronuntate de arsura in regiunrea fisurilor sunt determinate in stabilirea cauzei:
- incalzirea pana la temperatura de autoaprindere a materialelor usor aprinzibile care se gasesc in apropiere de cos.
Pericolul cel mai mare il reprezinta structurile din lemn, mai ales in cazul unor executii neglijente sau defectuoase a izolatiei
termice a cosului.
Riscul de incendiu creste in situatiile cand funinginea depusa pe peretii interiori se aprinde, temperatura putand ajunge
la 800 1000C;
- burlane din tabla in contact direct cu pereti din materiale combustibile; pe langa temperatura ridicata a peretilor,
posibilitatea initierii unui incendiu este data si de defectiuni la montare si exploatare. In cazul imbinarilor suficiente, legatura
dintre bucatile de burlane se desface din cauza incalzirii si dilatarii, permitand disiparea caldurii, gazelor arse si, in unele cazuri,
a flacarilor. Burlanele arse si perforate in cursul unor exploatari indelungate prezinta un risc similar.
5.3.3. Instalatii de incalzire centrala
In cazul retelelor de termoficare urbana, temperatura-tur a apei fierbinti fiind, in ultimii ani, mult sub valoarea de
reglaj necesara teoretic, nivelul termic al suprafetei elementilor de calorifer nu a prezentat vreun risc de aprindere a materialelor
combustibile.
Acest risc devine semnificativ in cazul instalatiilor de incalzire cu abur din unele obiective economice, in conditiile
favorizante ale depunerilor de praf (mai ales de lemn), scame etc. sau a amplasarii materialelor combustibile timp indelungat
prea aproape de acest mijloc de incalzire. In acest caz ventilatia insuficienta si temperatura ce poate ajunge la 150 170C
(functie de agentul termic utilizat) determina acumularea rapida de caldura si atingerea temperaturii de autoaprindere.
5.3.4. Aparate de incalzit electrice
Aparatele de incalzit electrice (aeroterma, calorifer, resou, radiator, perna electrica s.a.), cat si aparatele electrocasinice
(fier de calcat, televizor s.a.) pot initia incendii atat prin producerea unor defectiuni de natura electrica, cat si prin caldura
transmisa de aparatul respectiv prin conductie sau radiatie obiectelor si materialelor combustibile pe care sunt plasate sau
care sunt in imediata lor apropiere.
Calorifer electric cu ulei, confectionat prin ambutisare cu un numar variabil de elementi, prezinta o functionare cu
termostat sigura. Temperatura peretilor, de circa 75C nu prezinta un risc de aprindere a materialelor combustibile. In cazul
functionarii fara termostat, are loc supraincalzirea peretilor, dupa o stabilizare partiala a temperaturii la 135C si atingerea
temperaturii maxime admise de 150C. De la aceasta temperatura intervine formarea si apoi inflamarea vaporilor de ulei (ulei
mineral tip T.16 cu temperatura de inflamare 165C), ce are ca urmare distrugerea prin rupere a aparatului, uleiul aprins fiind
sursa de aprindere pentru materiale combustibile cu care intra in contact.
Resourile constituie o sursa frecventa de aprindere, indeosebi in obiective social-economice, prin plasarea
necorespunzatoare sub birouri, sub tejghele si rafturi etc. unde exista o probabilitate mare de a intra in contact cu materiale
combustibile (lemn, textile etc.). Un risc marit il prezinta resourile improvizate, de putere mare, executate artizanal, datorita si
pericolului generat de suprasarcina si improvizatii de stechere. Incendiile de acest tip sunt usor de evidentiat, chiar dupa
incercarea de a inlatura obiectul delict de la locul incendiului.
30
Radiatoare electrice (eleveuze) utilizate la crescatorii de pasari (si mai rar de animale) au generat un numar mare de
incendii prin:
- ruperea legaturilor de suspendare (franghii vechi, imbatranite, in loc de lanturi), aceste corpuri in stare supraincalzita
intrand in contact cu brusc cu paiele de asternut, aprinzandu-le;
- asezarea prea aproape de asternutul de paie sau formarea unui strat prea ridicat; prin radiatie sau conductie (la contact
direct), temperatura paielor atinge valoarea de autoaprindere;
- scurtcircuit datorita corodarii conductoarelor sau executiei defectuoase;
Aprinderea prafului depus pe suprafetele supraincalzite sau desprinderea rezistentei electrice (chiar in lipsa gratarului
de protectie) nu determina de regula, initierea unui incendiu.
Radiatoare electrocasnice au initiat deseori incendii, indeosebi fiind lasate sub tensiune in cursul noptii, la distante
prea mici de paturi, imbracaminte pusa la uscat, alte materiale combustibile.
Alunecarea asternutului pe pardoseala, aruncarea lenjeriei din patuturi de catre copii mici si intrarea in contact cu
radiatii au avut, in multe cazuri, urmari tragice.
Fiarele de calcat, indeosebi cele fara termostat sau cu termostat defect, uitate sub tensiune pe materiale combustibile au
produs cele mai multe incendii din gama aparatelor electrocasnice. Daca amplasat pe suport atinge temperaturi de 150C (fara
termostat) si 70 - 140C (cu termostat functie de pozitia acestuia) in momentul pozarii pe un material, talpa fierului de calcalt
permite accesul aerului pe margini si nu mai are loc racirea. De regula, incendiul nu se produce imediat, ci dupa o ardere
mocnita cu carbonizarea masei lemnoase, in momentul patrunderii aerului la partile incandescente.
Suporturile din sarma cu inaltimi de numai 4 5 cm nu inlatura transmiterea caldurii si initierea incendiului.
5.4. Efectul termic al curentului electric
La trecerea curentului electric prin orice conductor se degaja o cantitate de caldura care, in cazul unei izolatii corecte
se disepeaza in mediul inconjurator cu valori normale. In cazul unor proiectari sau exploatari gresite (regim de supracurenti)
amplasarea pe materiale combustibile (lemn) favorizeaza aprinderea in timp a acestora, cat si a unor lichide inflamabile sau
altor materiale combustibile din apropiere.
Din cauza supraincalzirii conductoarelor, are loc si deterioarea izolatiei cu favorizarea unor defectiuni electrice de tip
arc electric sau scurtcircuit, la randul lor potentiale surse de aprindere.
5.5. Exemple de incendii datorate surselor de aprindere termica
5.6. Recomandari preventive
- Interzicerea fumatului in locuri cu pericol de explozie si incendiu;
- Amenajarea unor locuri speciale pentru fumat, in apropierea locului de munca, dotate corespunzator cu: lada de nisip,
vas cu apa, stingator s.a.;
- Executarea lucrarilor de sudura numai pe baza permisului de lucru cu foc ce presupune:
- stabilirea locului de sudat; supravegherea acestuia;
- inlaturarea materialelor combustibile la o distanta de cel putin 10 sau ecrane de protectie;
- instruirea personalului;
- cercetarea locului dupa terminarea lucrului (cel putin la jumatate de ora);
- asigurarea mijloacelor de interventie;
- Montarea, amplasarea si functionarea sobelor si cosurilor se vor efectua numai conform instructiunilor fabricantului
si standardelor in vigoare (STAS 6793 86, STAS 9072 72, STAS 3607 - 72);
- Repararea si curatirea periodica a sobelor si cosurilor;
- Neamplasarea materialelor combustibile langa instalatiile de incalzire, respectarea distantei de protectie;
- Curatirea instalatiilor de incalzire periodic de deseuri, scame, praf s.a.;
- Interzicerea improvizatiilor la instalatiile de incalzit si a lasarii lor nesupravegheate;
- Interzicerea functionarii cu defectiuni a acestora;
- Depozitarea in gropi speciale a cenusii, jaratecului, iar pe vreme de vant, stingerea cu apa;
- Supravegherea permanenta a operatiunilor tehnologice cu materiale in stare de incandescenta;
- Interzicerea utilizarii lampilor cu incandescenta neprotejate in zone cu pericol de explozie;
- Protejarea lampilor cu incandescenta cu globuri si gratare de protectie;
- Dimensionarea corecta a cablurilor si conductoarelor electrice;
- Verificarea permanenta a suspendarii radiatoarelor electrice tip eleveuza, utilizarea lanturilor si a altor tipuri de
legaturi sigure.
6. Surse de aprindere de natura electrica
31
32
Tabelul 9
Clasa de temperatura
Temperatura maxima [C]
T1
< 450
T2
< 300
T3
< 200
T4
< 135
T5
< 100
T6
< 85
Grupa de explozie pentru gaze si vapori este indicata in standardul respectiv si reprezinta o clasificare a gazelor si
vaporilor inflamabili dupa capacitatea de transmitere a exploziei printr-un interstitiu de dimensiuni date si/sau dupa energia de
aprindere.
Exemplu de simbolizare: Ex d II A T1 reprezinta un aparat in constructie antiex, in capsulare antideflagranta,
grupa de gaze II A (sectoare industriale) cu temperatura maxima de suprafata 450C.
Gradul normal de protectie asigurat de carcase al echipamentelor electrice impotriva patrunderii corpurilor straine si a
a apei (Ingress Protection IP) este fixat pe STAS 5325 79 si normele CEI 529 76. Simbolizarea (trecuta pe o placuta sau
stantata pe carcasa) se face prin literele IP urmate de doua cifre. Prima cifra (0 6) arata gradul de protectie a persoanelor
contra atingerii partilor interioare aflate sub tensiune, precum si contra patrunderii corpurilor straine solide. A doua cifra (0 8)
se coreleaza cu gradul de protectie impotriva apei. Protectia contra deteriorarii mecanice se indica numai in cazul aparatelor,
printr-o a treia cifra caracterisitica, despartita de primele doua printr-o liniuta.
Exemplu de simbolizare: IP 12 2 reprezinta un aparat protejat impotriva patrunderii corpurilor straine cu grosimi
peste 50 mm/ protejat contra picaturilor de ploaie care cad sub unghiul maxim de 15 fata de verticala/incercare mecanica la o
lovitura de masa 0,5 kg, inaltime de cadere 0,4 m, deplasare pe orizontala 0,8.
6.1.3. Aparate de protectie
Sunt aparate care sesizeaza situatiile anormale in functionarea unor instalatii (suprasarcini, scurtcircuit s.a.) si
protejeaza instalatia, fie dand o comanda pentru deconectare automata, fie semnalizand aparitia situatiei anormale (cand nu
exista pericol imediat). Se impart in urmatoarele categorii:
- sigurante fuzibile;
- contactoare cu relee;
33
- intrerupatoare automate.
a) Sigurantele fuzibile au rolul de a intrerupe circuitul in care sunt montate in serie prin topirea (fuziunea) unui
element conceput si calibrat in acest scop (fir sau lamela fuzibila), cand curentul care le parcurge le depaseste o anumita valoare
pe o anumita durata. Curba duratei de topire, in functie de curentul ce trece prin fuzibil, provocand topirea lui, se numeste
caracteristica de protectie a fuzibilului si poate fi:
- lenta pentru circuite cu varfuri de curent de scurta durata (motoare asincrone, transformatoare de sudura);
- rapida pe circuite fara varfuri mari de sarcina (iluminat);
- ultrarapida pentru receptoare care nu suporta incarcari termice mari.
In functionare normala, fuzibilul nu trebuie sa se topeasca si nici sa-si schimbe caracteristica de protectie. Cel mai
mare curent care poate trece prin fuzibil timp nelimitat, fara ca acesta sa se topeasca sau sa-si schimbe caracteristica se numeste
curent nominal al fuzibilului (si se noteaza Inf). Acest curent este cu 20 30% mai mic decat curentul de topire. Alegerea unui
fuzibil cu un curent nominal mai mare decat cel reiesit din calcule sau recomandat in tabele face ca el sa nu se topeasca la
suprasarcini mici sau sa se topeasca cu intarziere, la scurtcircuite, putand conduce astfel la distrugerea izolatiilor sau la
incendiu.
Dupa capacitatea de rupere deosebim:
- siguranta mignon cu capacitate de rupere mica, 350 A;
- siguranta de tip normal, cu filet cu capacitate de rupere medie de 4 8 16 kA;
- siguranta de tip MPR de uz industrial cu capacitate de rupere mare 25 kA.
Cele mai des intalnite sunt sigurantele mignon, cu soclu, patron si capac, cu un curent nominal de 25 A. Patroanele se
fabrica la curentii nominali 0,5 2 4 6,3 10 16 20 25 A. Caracteristica de topire este rapida.
Alegerea sigurantelor consta in a stabili valoarea curentului nominal al fuzibilului in functie de caracteristicile
circuitului in care vor fi montate acestea. Alegerea sigurantelor se face in faza de proiectare si implica o analiza atenta a
caracteristicilor circuitului si a consumatorilor. De exemplu, intr-un fel se aleg sigurantele pentru circuitele pe care se gasesc
consumatori cu caracteristica constanta de functionare (iluminare si incalzire) si astfel se aleg sigurantele pentru circuitele pe
care se gasesc motoare, care la pornire absorb din retea un curent de 5 10 ori mai mare decat cel nominal.
b) Relee de protectie si semnalizare sunt utilizate in instalatiile electrice mai complexe pentru protejarea acestora
contra diferitelor situatii anormale de functionare (supracurenti, tensiune minima s.a.) prin comanda deconectarii instalatiei.
Clasificarea releelor se face dupa mai multe criterii si comporta in exploatarea lor o specializare. Exemple: relee maximale de
curent, relee minimale de tensiuni, relee de gaze pentru transformatoare etc.
c) Intrerupatoarele automate asigura protectia impotriva suprasarcinilor, a curentilor de scurtcircuit de valori medii si a
lipsei tensiunii de alimentare, prin intermediul unei lamele bimetalice, dand un impuls mecanic direct mecanismului de
declansare a intrerupatorului si nu prin actiunea unui contact electric din interiorul lor, ca in cazul releelor.
In situatia in care mai multe dispozitive de protectie de acelasi tip sau de tipuri diferite sunt plasate in serie,
caracteristicile lor de protectie nu trebuie sa asigure selectivitatea protectiei, astfel incat, in cazul unei avarii, sa functioneze
protectia cea mai apropiata din amonte de locul avariei, izoland portiunea respectiva din aval, fara a scoate din functiune
intreaga instalatie electrica.
In principiu, valorile curentilor nominali ai sigurantelor fuzibile si timpii de reglaj ai releelor electromagnetice cu
temporizare trebuie sa fie descrescatori de la punctul de racord catre receptor.
Alegerea corespunzatoare de catre proiectant, dar urmata in exploatare de o simpla abatere de la valorile proiectate ale
selectivitatii sistemelor de protectie poate conduce, in cazul unei avarii, la distrugerea pe portiuni mari a instalatiei electrice.
Din statistica incendiilor cu sursa de aprindere de natura electrica rezulta ca un numar inca important de incendii se
datoreaza improvizatiilor in sistemele de protectie (siguranta supradimensionata, necalibrata etc.).
6.1.4 Materiale electrotehnice
Materialele electrotehnice se clasifica in:
- materiale conductoare care prezinta o insusire de baza buna conductibilitate electrica si intra in alcatuirea
urmatoarelor parti ale instalatiilor electrotehnice: conductorii din cabluri, conductorii neizolati ai liniilor aeriene, bobinajele
masinilor si aparatelor electrice, barele dispozitivelor de distributie, fise si prize etc.;
- materiale electroizolante care formeaza izolatia electrica, de regula sub forma de manta, asigurand impotriva
atingerilor accidentale de catre persoane si separand piesele sau conductorii intre care exista o diferenta de potential.
Materialele electrotehnice au o serie de proprietati care le fac adecvate scopuri mentionate. Aceste proprietati pot varia
insa in decursul exploatarii, functie de conditiile locale le care sunt supuse materialele (incalziri, socuri mecanice repetate,
agenti corozivi etc.).
Ca urmare, sunt necesare masuratori si verificari periodice precum si aplicarea unor procedee de restabilire a calitatii
materialelor (cu verificarea obligatorie a nivelului de siguranta asigurat pentru realizarea acestor procedee).
O importanta deosebita o prezinta comportarea materialelor electrotehnice la caldura generata de trecerea curentului
electric. Materialele conducatoare se caracterizeaza printr-o buna conductibiliate termica. Ca urmare, o cantitate de caldura
aparuta local, de exemplu la nivelul unor contacte imperfecte, se va propaga si spre alte parti in contact cu acestea. In acest fel,
materialele electroizolante vor fi supuse nu numai actiunii campului electric ci si actiunii unui camp termic.
34
Punctele de topire diferite (aluminiu 695C, argint 961C, cupru 1083C, wolfram 3400C) determina o comportante
diferite a elementelor instlatiilor la caldura mai ales in caz de incendiu. Astfel, datorita faptului ca la marea majoritate a
incendiilor temperaturile degajate pe timpul arderii diferitelor materiale, combustibilele se situeaza in jurul valorilor de 700
1000C, instalatiile electrice realizate cu conductoare de aluminiu vor fi puternic afectate de incendii.
Materialele electroizolante solide prezinta caracteristici de combustibilitate diferite. Astfel, bachelita se caracterizeaza
prin aceea ca ardere numai in prezeta unei surse exterioare de caldura, de un anumit nivel termic, prezentand proprietatea de a
autostinge la indepartarea sursei.
Materialele termoplastice se aprind mai usor si curg sub forma de picaturi arzand, care pot transmite incendiul de la
locul sau de initiere (de exemplu: starterul unui tub flourescent) spre alte materiale combustibile.
Temperaturile de aprindere ale materialelor electroizolante sunt si ele diferite: hartie 200 - 280C, lemn 225 - 340C,
polietilena 341C, bachelita 420 - 500C, polimetacrilat 450C, PVC 350 - 450C. Comportarea la caldura depinde si de regimul
termic aplicat. De exemplu, policlorura de vinil cu circa 57% clor este considerata material greu inflamabil, dar supusa la
flacara prezinta urmatoarele efecte:
- la 70 - 100C incepe diminuarea materialului care se intind sau crapa, existand pericol de scurtcircuit intre
conductoare;
- la 100 - 120C incepe descompunerea cu degajare de acid clorhidric gazos;
- la circa 160C procentul de acid clorhidric degajat este de 50% din intreaga cantitate;
- la circa 210C materialul se topeste;
- la 300C acidul clorhidric s-a degajat in proportie de 85%;
- la 350 400C are loc arderea scheletului de carbon.
6.1.5. Incidente in instalatiile electrice
Incidentele de exploatare pot fi de tipurile: avarie, deteriorare de echipament (cabluri arse, intrerupatoare etc.),
perturbatii in alimentarea cu energie electrica. In domeniul retelelor electrice, notiunea de incident de exploatare se utilizeaza in
retelele de tensiuni de 1 kW si mai mari. Pentru retelele de joasa tensiune, notiunea utilizata este aceea de deranjament.
Avariile urmate de arderi in carcase inchise ale echipamentelor, precum si scurtcircuitarea cablurilor sau barelor care
nu au incendiat ale materiale combustibile din apropiere nu sunt considerate incendii, ci avarii propriu-zise. Nu trebuie
confundata avaria de scurtcircuit cu incendiu.
35
Trebuie mentionat ca pentru o serie de aparate si masini electrice, functionarea in regim de scurtcircuit nu reprezinta o
situatie limita, ci insasi regimul de lucru normal. Exemplu: motorul electric trifazat cu rotorul in scurtcircuit, cuptoarele
electrice cu arc, transformatorul pentru sudura prin arc electric s.a.
- de lunga durata (suprasarcina) in instalatia electrica este parcusa de curenti de intensitate mai mare decat cea
nominala, fara sa atinga insa valorile corespunzatoare curentilor de scurtcircuit. Curentii de suprasarcina devin periculosi numai
daca dureaza un timp mai indelungat, astfel incat supraincalzirea elementelor conducatoare ale instalatiei electrice sa
depaseasca limitele admisibile. In cazul amplasarii conductoarelor pe materiale combustibile sau in zone ce permit acumulari de
caldura (plafoane false, paravane s.a.). Supraincalzirea poate initia aprinderea materialelor combustibile din apropiere.
Regimul de suprasolicitare termica apare nu numai ca urmare a depasirii curentului nominal (scurtcircuit,
suprasarcina) dar si la aparitia unor surse de caldura exterioare (deteriorarea unor sisteme de izolatie termica, arc electric,
incendii etc.).
In exploatare, un caz particular care necesita un control atent periodic, reprezinta contactele electrice. O suprafata de
contact oricat de bine ar fi prelucrata, are o serie de neregularitati (proeminente si adancituri), care se vad usor la microscop.
Punand in contact doua piese, ele nu se ating decat prin varfurile diferitelor proeminente. Curentul electric trece de fapt numai
prin varfurile proeminentelor in contact. Daca cele doua piese care vin in contact, apasa corect una asupra celeilalte,
proeminentele se turtesc, marind astfel sectiunea prin care trece curentul care nu va depasi astfel valorile admise.
Trecerea curentului prin rezistenta de contact provoaca, datorita efectului termic al curentului, incalzirea locului de
contact. Curentul maxim admis printr-un contact nu trebuie sa incalzeasca locul respectiv mai mult de 70 - 80C.
In cazul unui contact imperfect, rezistenta atinge cativa ohmi si mai mult, intensitatea curentului va creste si contactul
se incalzeste peste limitele admise, mai ales ca nu are loc o disipare a caldurii, fiind un loc unde nu se prevazuse acest lucru.
Contactul imperfect se poate datora unui defect de strangere (strangere insuficienta fie din neglijenta, fie ca dispozitivul de
strangere nu este adaptat pentru dimensiunea sau natura conductoarelor), defect mecanic sau de material (filetaj deteriorat s.a.).
contactul imperfect poate avea loc, de regula:
- la tablourile electrice (sigurante nefixate corespunzator);
- aparate de conectare (intrerupatoare sau separatoare uzate);
- conexiune intre conductoare sau intre conductoare si aparate (borne) s.a.
Cand fenomenul dureaza o perioada mai lunga se poate ajunge la topirea si sudarea conductoarelor, ceea ce reprezinta
un pericol foarte grav, in special in cazul aparatelor de conectare si comanda (intrerupatoare, separatoare s.a.). In multe cazuri
se ajunge, in asemenea situatii, la incendii si explozii.
O alta categorie de defecte ce nu trebuie neglijata o reprezinta curentii de defect, care iau nastere ca urmare a unui
defect de izolatie a aparatului de utilizare industriala sau casnica. Curentul se stabileste prin izonlatie intre un conductor activ si
masa metalica pusa la pamant poate provoca un scurtcircuit periculos daca nu exista aparate de protectie speciale in amonte.
Valoarea factorilor care pot provoca o crestere locala de temperatura care sa genereze un incendiu intr-un mediu corespunzator
sunt:
- putere nominala 60 W;
- intensitate 0,3 A;
- energie disipata 5 W.
b) Supratensiunile (depasirea tensiunii in regim permanent) la materialele electroizolante solide, chiar daca are loc la
valori mici, fara a ajunge la strapungeri (si deci la arcuri electrice) are ca efect imbatranirea izolatiei, durata de viata reducanduse mult. In izolatiile gazoase, depasirea tensiunii in regim permanent conduce la aparitia efectului Corona.
c) Scaderea tensiunii de alimentare poate crea pericole in exploatarea receptoarelor electrice. Astfel, un motor de
putere constanta, scaderea tensiunii duce la cresterea intensitatii curentului, care provoaca supraincalziri. La motoarele fara
ventilator o scadere a tensiunii poate duce, prin scaderea corespunzatoare a turatiei, la cresterea concentratiilor de gaze, vapori
sau pulberi dintr-o incinta pana la limitele de explozie. Protectia la lipsa de tensiune sau la tensiune minima se prevede pentru
fiecare motor in parte, prin relee (declansatoare) de tensiune nula, de tip electromagnetic.
d) Aparitia tensiunii pe piese care, in mod normal, nu sunt sub tensiune, rezistenta electrica a acestora nefiind calculata
pentru curenti mari, duce la supraincalziri locale periculoase.
In afara regimurilor anormale prezentate mai sus, in functionarea instalatiilor si a echipamentelor electrice pot apare
evenimente ce se pot transforma in incendii sau explozii datorita:
- suprasolicitarilor mecanice (cutremur, calamitati naturale, lovituri mecanice, viteza sporita a vantului etc.);
- poluare si coroziune datorita proceselor tehnologice de la uzinele din apropiere;
- actiun gresite ale personalului, deschiderea sub sarcina a separatoarelor, punerea sub tensiune a unor elemente de
instalatie scurtcircuitate si legate la pamant, reglaje incorecte ale protectiei prin relee in timpul verificarii functionarii acestora
s.a.
6.2. Arcuri si scantei electrice
Arcul electric este o descarcare disruptiva, continua, intre doi electrozi sub tensiune.
Arcul electric apare in instalatiile electrice si in conditii normale de functionare, in momentul deschiderii si inchiderii
unui circuit electric prin intermediul contactelor mobile ale intrerupatorului (separatorului) el se stinge fara consecinte. Daca
36
insa apare in alte puncte, unde in mod normal nu este prevazut a apare, sau daca depaseste capacitatea de rupere a aparatajului,
apar efectele sale devastatoare.
Datorita conditiilor impuse constructiv si functional, contactele nu trebuie sa sufere deteriorari importante datorita
arcului electric. Cu cat contactele sunt mai uzate, din cauza numarului mare de conectari, apar incalziri locale cu fenomene
negative.
Suprasolicitari periculoase datorate arcului electric apar in urmatoarele cazuri:
- arc electric de sudura curenti de 100 1000 A, tensiuni pana la 200 V, puteri pana in 50 kWA, durata de actionare 1
ms 1 s;
- arc electric de punere la pamant (conturnari) in retele de medie tensiune, cu neutrul izolat curenti de 10 50 A,
tensiuni de 100 1000 V, durata de actionare de ordinul secundelor sau minutelor;
- arc electric in urma scurtcircuitului din retelele de medie si inalta tensiune curenti de 10 30 kA, tensiuni de 1 20
kW, puteri aparente de 100 600 MVA, durata de actionare de 1 ms 1s.
Efectele periculoase ale arcului electric ca sursa de aprindere si de initiere a incendiilor rezulta din temperatura mare
ce se produce (3000 5000C) si cantitati relativ mari de energie disipata in timp foarte scurt. Datorita temperaturilor mari,
arcul electric, poate provoca topirea elementelor metalice ale instalatiilor si aprinderea materialelor izolante combustibile
(uleiuri izolante, hartie, carton, cauciuc, PVC, mase luminoase etc.).
Temperatura mare a arcului electric si energia ridicata pot provoca si deteriorari prin dilatarea brusca a materialelor,
vaporizarea unor lichide si expansiunea gazelor.
Un alt fenomen, in care arcul electric apare ca sursa de aprindere in incendii de lanuri sau paduri, este legat de caderea
la sol a unui conductor de linie de inalta tensiune (datorita unor fenomene atmosferice, ciocnirii de catre vehicule etc.).
Aparatele de protectie automata ale retelei asigura o deconectare rapida, dar, mai ales pe perioada uscata, arcul care se
amorseaza in contact cu solul timp de fractiuni de secunda este suficient pentru a inflama materialele celulozice din apropiere.
La deconectarea circuitelor sau in cazul unor scurtcircuite, premergator arcului electric sau simultan cu acestea, se
produc si scantei electrice care sunt tot descarcari disruptive prin aer sau alt dielectric (spre deosebire de scanteile mecanice
care sunt particule incandescente). Trebuie facuta distinctia si fata de descarcarile electrostatice care apar in alte conditii,
nelegate intrinsec de functionarea unor instalatii electrice.
Intensitatea si numarul scanteilor depind, in primul rand, de intensitatea curentului, apoi de tensiune, impedanta
circuitului (sarcina inductiva generand scantei mari), sectiunea conductorilor.
Atat arcul electric, cat si scanteia electrica in esenta acelasi tip de fenomen constituie importante surse de aprindere
in incendii si explozii. Desi ambele ating temperaturi mari, capacitatea termica a scanteii este mult redusa fata de un arc
electric, durata de viata fiind foarte redusa. Arcul electric prezinta, evident, un mai mare pericol de incendiu atat prin durata sa,
cat si prin formele de manifestare flacara inalta de temperatura, ionizarea atmosferei inconjuratoare, particulele
incandescente, topituri de metal. Ca urmare, avand mai mult timp pentru transmiterea caldurii la imprejurimi, un arc electric
poate aprinde materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs, inclusiv izolatia conductorilor, pe cand o scanteie
electrica poate sa aprinda numai amestecuri explozive sau inflamabile.
Capacitatea de aprindere a scanteilor electrice depinde de amestecul gaze-aer sau vapori-aer (felul gazului sau a
vaporilor inflamabili, concentratia, presiunea, temperatura s.a.), de natura contactelor intre care se produc scanteile (material,
forma, viteza de inchidere-deschidere), preum si caracteristicile curentului electric (intensitate, tensiune, tipul de sarcina:
inductiva, capacitiva, rezistiva).
6.3. Scurtcircuitul
6.3.1. Scurtcircuitul sursa de aprindere
Prin scurtcircuit se intelege contactul accidental, fara rezistenta sau printr-o rezistenta de valoare mica a doua sau mai
multe conductoare aflate sub tensiune. Scurtcircuitul se produce cand izolatia dintre doua conductoare ale unei instalatii
electrice, ale unei retele sau ale unui aparat se degradeaza si cele doua conductoare, intre care exista o diferenta de potential,
ajung in contact unul cu celalalt. Curentul care trece prin circuitul astfel inchis se numeste curent de scurtcircuit si este foarte
mare in comparatie cu curentul nominal al instalatiei. Din Legea lui Ohm I = U la tensiune constanta, cand rezistenta scade
R
foarte mult la contactul direct al conductoarelor (R = p 1 unde l tinde spre anulare) intensitatea curentului va creste apreciabil.
S
Cum efectul termic al trecerii curentului printr-un conductor se exprima prin relatia: Q = IRt, se constata usor cantitatea mare
de caldura degajata in urma scurtcircuitului.
Valoarea ridicata a curentului de scurtcircuit provoaca si alte efecte periculoase, fortele electrodinamice produse
putand distruge diferite elemente ale unei instalatii (izolatoare, bare etc.). De asemenea, poate apare o crestere a caderilor de
tensiune in toate impedantele parcurse de curentul de scurtcircuit, determinand o scadere generala a tensiunii in sistem.
Valoarea curentilor de scurtcircuit depinde de:
- puterea surselor care alimenteaza circuitul;
- distanta dintre sursa si locul de scurtcircuit (prin impedanta echivalenta a circuitului respectiv);
37
38
duratei arcului. Daca mediul este combustibil, inflamarea este rapida si grava datorita temperaturilor inalte atinse. Un caz tipic
este al transformatoarelor cand un simplu scurtcircuit intre spire provoaca o incalzire locala si inflamarea unui volum
important de ulei din cuva cu pagube apreciabile.
Recomandari preventive
- proiectarea, executia si montarea oricaror elemente componente ale instalatiei electrice trebuie efectuata in stricta
conformitate cu normele si normativele in vigoare; orice improvizatie sau executia lucrarilor de montare, intretinere si reparatii
de catre personal necalificat sau neautorizat trebuie exclusa cu desavarsire;
- remedierea imediata a oricarei defectiuni constatate; aparatele si echipamentele electrice cu defectiuni trebuie
deconectate imediat de la retea;
- respectarea stricta a conditiilor tehnice speciale la echipamentele destinate sa functioneze in mediu cu pericol
permanent de explozie;
- asigurarea corectitudinii alegerii si selectivitatii elementelor de protectie: evitarea sigurantelor supradimensionate,
necalibrate etc.;
- imbinarea conductorilor electrici trebuie sa se faca prin cleme de legatura, lipire sau sudare, dupa care locurile de
imbinare se izoleaza corespunzator; portiunile din instalatiile electrice supuse timp indelungat la vibratii sau variatii de
temperatura trebuie controlate periodic;
- verificarea permanenta a contactelor, intrerupatoarelor, prizelor, dozelor; inlaturarea celor defecte sau incomplete;
- evitarea supraincalzirii instalatiilor electrice (motoare, circuit prize etc.) prin conectarea de consumatori peste puterea
proiectata;
- verificarea periodica a lagarelor motoarelor electrice, a temperaturii carcasei, evitarea griparii;
- interzicerea folosirii conductoarelor de gaz drept legatura cu pamantul;
- interzicerea montarii cablurilor, tablourilor electrice direct pe elemente de constructie din materiale combustibile;
- prevederea de carcase de protectie (etansate corespunzator si mentinute inchise) pentru tablourile electrice de
distributie, relee, contactoare;
- interzicerea folosirii motoarelor si aparatelor electrice cu carcasele si capacele demontate sau in conditii care nu
asigura racirea lor printr-o buna circulatie a aerului;
- interzicerea agatarii de intrerupatoare, conductoare, lampi a hainelor si diferitelor obiecte;
- interzicerea lasarii nesupravegheate a aparatajului electric in conditiile impuse tehnologic;
- mentinerea curata a instalatiilor electrice (tablouri de distributie, motoare s.a.) prin inlaturarea periodica a prafului,
scamelor, corpurilor straine etc. ce pot duce la conturnari de izolatii si ulterior la scurtcircuit;
- dotarea corespunzatoare cu mijloace de interventie p.s.i. adecvate.
39
CYY 4 x 1,5 mm
Densitate de
curent
Probabilitate
[Jech/A/mm]
23,3
0,026
26,6
0,062
33,3
0,031
50
0,072
66,6
0,088
83,3
0,399
Rezi-tiv Induc-tiv
ACYY 4 x 10 mm
Densitatea
de curent
Probabilitate
[Jech/A/mm]
10
0,011
15
0,072
17
0,089
20
0,112
25
0,254
30
0,261
CYABy 4 x 4 mm
Densitate de
curent
Probabilitate
[Jech/A/mm]
18,7
0,118
25
0,171
31,2
0,275
-
In cazul fasciculelor de cabluri din gospodariile de cabluri industriale s-a constat experimental ca pentru initierea unei
arderi autonome este necesara o degajare de energie termica de circa 12500 kJ pentru cabluri de circuite secundare si circa
21000 kJ pentru cabluri de forta.
Scurtcircuitele produse in conditii de exploatare reglementara (curenti de ordinul 10 kA, durata maxim 1 2 s), in
lipsa unor materiale combustibile straine in apropierea cablurilor, nu sunt suficiente pentru asigurarea cantitatii de energie
mentioanta mai sus ca necesara pentru initierea incendiului.
Declansarea incendiului in urma scurtcircuitului este posibila numai daca scurtcircuitul are loc in conditii anormale:
- durata peste 10 15 secunde;
- in gospodariile de cabluri se afla ulei, deseuri de iuta, hartie, alte materiale combustibile.
Aprinderea accidentala a unor materiale combustibile aflate sub rastelele de cabluri prin nerespectarea normelor, chiar
si in cantitati mici, poate declansa usor incendiul unui grup de cabluri.
Cuplarea motivelor de mai sus constituie cauza principala a initierii incendiilor in gospodariile de cabluri.
40
In cazul supraincalzirii de durata (ventilarea necorespunzatoare impiedica disiparea caldurii), cu temperaturi peste
80C, are loc procesul de imbatranire rapida a materialelor izolante, inceperea degradarii termice si descompunerii lor, iar
durata si energia necesare aprinderii scad.
Recomandari preventive
Masurile de protectie trebuie sa aiba in vedere atat evitarea producerii unui incendiu pe fluxul de cabluri, cat si
limitarea propagarii acestuia:
- corecta alegere a tipurilor de cabluri, in functie de mediul in care vor actiona si de sarcina;
- separarea de surse cu temperaturi inalte (conducte abur s.a.);
- impiedicarea patrunderii din exterior a unor materiale cu temperatura inalta (scurgeri de metal topit) sau lichide
combustibile (ulei s.a.);
- separarea fluxurilor pe obiective, agregate, procese tehnologice;
- delimitarea (pentru majoritatea tipurilor de cabluri) prin separaritransver sale ignifuge (sau portiuni cu vopsea
termospumanta), la distante indicate de norme;
- asigurarea etansarilor ignifuge la trecerile prin pereti si plansee;
- asigurarea ventilarii optime in scopul mentinerii temperaturii cablurilor sub limitele maxime admise;
- respectarea distantelor normate pe orizontala si verticala intre fluxurile de cabluri;
- protectia impotriva solicitarilor mecanice si termice prin ecranari, jgeaburi etc.;
- executarea operatiunilor de sudare numai in cazuri extreme si cu masuri de securitate adecvate;
- asigurarea iluminatului, drenajelor, instalatiilor fixe de stingere, instalatiilor de detectie s.a;
- impiedicarea accesului din exterior a animalelor (deratizare permanenta).
In cazul incintelor rezidentiale, pentru cabluri pozate individual:
- evitarea improvizatiilor de orice fel, indeosebi la conexiuni;
- evitarea supraincarcarii cu consumatori;
- evitarea deteriorarilor mecanice prin socuri, striviri, fixate prin cuie, inlaturarea imediata a portinilor deteriorate;
- asigurarea ventilatiei in zonele unde este posibila aparitia unor solicitari mecanice a cablurilor electrice.
6.3.3. Instalatii electrice de iluminat
6.3.3.1. Instalatii de iluminat cu incandescenta
Sursa de aprindere in unele incendii o constituie temperatura ridicata (200C) atinsa la nivelul balonului de sticla.
41
- supratensiuni pentru elementele componente active (tuburi fluorescente, drosele, condensatori, conductoare etc.),
un pericol deosebit il prezinta functionarea lampilor la tensiuni peste valoarea nominala in cazul iluminatului de veghe si paza,
pe timp de noapte, ca urmare a deconenctarii sarcinii electrice de baza. Acest pericol se asociaza cu cel al observarii cu
intarziere a unui eventual incendiu, datorita absentei personalului, motiv pentru care se considera ca acest tip de iluminat este
contraindicat pentru a fi folosit ca iluminat de veghe si paza;
- defecte de izolatie in conductori, care apar indeosebi in cazul lampilor care functioneaza in conditii grele de
temperatura, umiditate, fum etc. In cursul experimentarii unor cabluri la scurtcircuit, fumul degajat a provocat strapungerea cu
scantei a unor condensatori din montajul lampilor cu fluorescenta;
- imbatranirea in timp a materialelor plastice din care sunt confectionate unele componente sau izolatiile
conductoarelor electrice.
Dupa un numar de ani (de regula 15 20 ani) se ajunge la o functionare cvasi-permanenta a straterului, respectiv la o
functionare anormala a acestuia, ceeea ce provoaca incalzirea sa, transmiterea caldurii acumulate la capacul din masa
termoplastica usor aprinzibil, putand fi initiat un incendiu;
- in unele cazuri rare, montajul pe elemente combustibile (lemn masiv, PAL, PFL etc.) duce in timp indelungat la
termodestructia masei lemnoase celulozice incepand de la temperatura de 70C si aparitia unor focoare ascunse constituite din
carbune piroforic, generat in timp si de lipsa unor conditii naturale de ventilatie. Aceste focare se pot activa brusc la un aport
suficient de oxigen.
Riscul de incendiu este diminuat in cazul utilizarii unor tuburi fluorescente cu siguranta sporita impotriva incendiilor
(dulii din materiale termorigide cu constructii metalice sigure, balasturi de calitate superioara impregnate in vid si cu protectie
termica, condensatoare cu caracteristici superioare, cu siguranta marita in exploatare s.a.).
Incendii datorate aprinderii unor corpuri de iluminat fluorescenta
Recomandari preventive
- verificarea periodica a instalatiilor, cu remedierea sau inlocuirea componentelor imbatranite, care prezinta urme de
termodegradare, ciupituri, contacte imperfecte s.a.;
- amplasarea corpurilor de iluminat cu fluorescenta in locuri ferite de socuri mecanice sau trepidatii, care in timp pot
conduce la aparitia unor fisuri, contacte imperfecte;
- inlaturarea prafului depus in interiorul corpurilor de iluminat ca si pe acestea, luandu-se masuri ca in sectiile
(locurile) cu degajari mari de praf sa se utilizeze corpuri de iluminat special construite pentru aceste medii;
- evitarea utilizarii iluminatului fluorrescente ca iluminat de veghe si paza in locuri unde se depoziteaza materiale
combustibile si interzicerea amplasarii lor deasupra unor astfel de materiale;
- scoaterea din functiun a iluminatului la parasirea locurilor de munca, evitandu-se lasarea in functiune a instalatiilor
nesupravegheate;
- curatirea tuburilor si lampilor dupa efectuarea lucrarilor de zugraveli;
- interzicerea montarii directe a lampilor pe elemente de constructie de materiale combustibile.
42
- lichide: in ordinea periculozitatii: sulfura de carbon, eter, benzina, hidrocarburi (butan, butilena, propan, propilena,
benzen, etilbenzen s.a.), esteri, hidrocarburi clorurate, cetone inferioare si alcooli (deshidratati). Benzina (in special de aviatie)
si toluenul sunt in mod particular periculoase din cauza rezistivitatii foarte mari, care inseamna ca orice sarcina formata nu se
poate scurge si este pastrata in suspensie. In cazul benzinei de aviatie trecuta prin filtre microscopice, sarcina poate fi pastrata
peste 3 ore, desi pentru majoritatea hidrocarburilor este problema de secunde;
- gaze, vapori, dioxidul de carbon cand este descarcat din stare lichida dezvolta sarcini puternice in zapada carbonica
formata, la fel jetul de abur de inalta presiune.
Operatiile tehnologice care favorizeaza producerea sarcinilor electrostatice si care au generat frecvente incendii prin
descarea acestora sunt:
- transportul lichidelor si umplerea sau golirea vaselor, recipientelor (viteza recomandata la iesirea din tevile ce asigura
umplerea unui rezervor este de maxim 10 m/s pentru esteri, acetone, alcooli, 3,5 1 m/s pentru benzina, motorina si maxim 1
m/s pentru ulei si sulfura de carbon);
- strabaterea unei conducte sau a unui furtun de catre abur, aer sau orice gaz, atunci cand aburul este umed, iar aerul
sau gazul contin particule din materialele electrizabile;
- iesirea prin ajutaj a gazelor comprimate sau lichifiate, mai ales a acelor gaze care antreneaza un lichid fin pulverizat
(si alte procese similare, esaparea CO2 din stingatoare, a aburului prin fisuri de conducta s.a.);
- miscarea particulelor la macinare, malaxare, amestecare, comprimare etc.;
- benzi transportoare sau transmisii (cu curea) in miscare;
- vehicule in miscare;
- miscarea volantelor, rotoarelor de turbina, compresoarelor, ventilatoarelor etc;
- derularea unor filme sau pelicule, benzi de hartie si textile, folii din material plastic;
- ambalarea substantelor pulverulente in saci.
Umplerea cu substante pulverulente a sacilor din materiale sintetice sau plastic este o operatiune nepericuloasa in sine.
Prin efectul de separare atat sacul, cat si pulberea se incarca electrostatic, sarcinile mentinandu-se in locul unde s-au format. La
golire, se pot produce scantei care pot aprinde vapori inflamabili.
Corpul uman intervine in aceste fenomene prin trei moduri:
- generator de electricitate statica (acumulare descarcare) datorita miscarii corpului operatorilor (indeosebi cei cu
imbracaminte de nailon sau plastic), ori prin frecarea materialelor in timpul deplasarii. De exemplu, un om cu incaltaminte de
cauciuc plimbandu-se pe un covor pe o vreme uscata acumuleaza un potential de 14000 V;
- transferul sarcinilor electrostatice de la un material incarcat la corpul uman (indeosebi persoanele cu piele uscata);
- descarcarea electrostatica de la corp la pamant mai rapid la cei cu pielea umeda si la femei, datorita unei structuri
de piele diferita potential periculos in atmosfera exploziva.
Prin desfasurarea operatiilor tehnologice enumerate se pot atinge valori mari ale mari ale tensiunii electrostatice de
exemplu: curea de transmisie (3 15 m/s) 25 80000 V, benzina prin cadere libera minim 4000 V, flanse la sisteme de
vehiculare jet abur 15000 V etc.
Pericolul apare cand potentialul acumulat depaseste pragul rezistentei atmosferice dintre 2 suprafete si apare
descarcarea electrostatica. Forma de descarcare depinde de forma geometrica a celor doua corpuri participante la incarcarea
electrostatica: descarcare prin scantei, in snop, tip Corona, globulara.
Electricitatea statica produce adesea doar un mic punct de aprindere care poate fi suficient pentru a ridica temperatura
pana la punctul de aprindere a substantelor inflamabile, ceea ce va antrena o reactie in lant.
Descarcarile electrostatice pot genera incendii sau explozii cand au loc intr-o atmosfera normala, sunt necesari 100
kVA pentru a obtine o descarcare pentru aceeasi distanta intr-un ameste hidrogen-aer.
Se observa ca, in conditii obisnuite, o energie de circa 0,2 mJ poate initia o explozie de gaze (pentru hidrogen chiar de
0,018 mJ), pentru pulberi valorile fiind la fel de scazute circa 10 mJ.
Recomandari preventive
Protectia impotriva sarcinilor electrostatice se bazeaza pe 4 metode principale:
a) prevenirea formarii sarcinilor electrostatice:
- adaugarea de aditiv in substante pentru marirea conductivitatii electrice (oleat de magneziu, grafit, amestec de
saponina, alcool si acid acetic);
- amplasarea conductelor de umplere a rezervoarelor mai aproape de fundul rezervorului;
- relaxarea prin dispozitive speciale la intrarea in rezervoare, care mentin lichidul o perioada de timp suficient de
mare, care sa asigure scurgerea sarcinilor in lichid;
- transvazarea produselor petroliere prin furtunuri antistatice.
b) legarea la pamant pentru dispersarea sarcinilor inainte de a ajunge la un potential inalt:
- legarea la pamant a utilajelor, rezervoarelor, flanselor conductelor de metal etc.;
- puncte colectoare pentru curele de transmisie;
- plansee si pardoseli conductoare;
- imbracaminte si incaltaminte bune conductoare de electricitate s.a.
c) modificarea superficiala a mediului:
43
- umiditatea relativa a aerului de peste 60 70% sporeste conductibilitatea suprafetei corpurilor izolante prin formarea
unui film de apa care produce disiparea sarcinilor electrice;
- inertizarea utilajelor inchise (gaze inerte-azot).
d) ionizarea atmosferei inconjuratoare:
- eliminatori radioactivi;
- dispozitive de ionizare prin inductie (tensiune inalta);
- aparate cu emisie de raze , .
Se recomanda ca in cazuri deosebite, masurile de prevenire sa fie stabilite in consultare cu un institut de specialitate.
6.5. Recomandari generale pentru evitarea incendiilor avand surse de aprindere de natura electrica
Orice instalatie electrica trebuie proiectata, executata si montata conform normativelor in vigoare. Intretinerea unei
instalatii electrice presupune o urmarire atenta, permanenta. Orice defect descoperit trebuie imediat notat si urgent remediat.
Urmarirea functionarii corecte a instalatiei electrice trebuie efectuata nu numai de cadre tehnice special pregatite sau cu atributii
in acest sens, ci si, conform practicii modiale, de personalul de conducere sau de patroni.
O inspectie periodica in acest sens trebuie sa urmareasca urmatoarele obiective:
a) orice interventie efectuata de persoane neautorizate sau necalificate;
b) amplasari necorespunzatoare (umiditate, vecinatate, deseuri, acces dificil etc.);
c) tabloul de distributie (sigurante necalibrate, conductori liberi, mai multi conductori intr-o borna etc.);
d) conductori (imbinari incorecte, izolatie deteriorata, fixare improprie in doze, dimensionare incorecta, fixare
necorepunzatoare pe pereti cuie s.a., solicitari mecanice indoiri, striviri etc.);
e) prize (sigurante necorespunzatoare, mai multi consumatori decat cei proiectati, contacte slabite, conductori legati
slabit, conductori legati gresit);
f) aparate de comutare (legare incorecta conductori, contacte imperfect, fixare incorecta, supraincalziri);
g) corpuri de iluminat (cordoane de alimentare cu defectiuni, suspendare de cordoane de alimentare, amplasare langa
materiale combustibile, piese cu semne de imbatranire a izolatiei);
h) alte aparate (cablu de alimentare deteriorar, conexiuni si legaturi in pamant incorecte, supraincalziri, depuneri de
praf, scame etc.);
i) legarturi la pamant (incomplete, cleme fixate necorespunzator, legare la conducte de gaz interzisa;
j) aparate electrice de incalzit (amplasarea incorecta, cordoane de alimentare, prize, conexiuni detecte etc.).
7. Surse de autoaprindere
Marea majoritate a substantelor gazoase, lichide sau solide nu ard in contact cu aerul la temperatura normala si
presiune atmosferica. Un mare numar dintre acestea sufera doar o oxidare, foarte adesea lenta sau limitata de un strat
superficial. Reactiile de oxidare sunt exoterme, dar cantitatea de caldura degajata este prea mica pentru a aduce intreaga masa
de substanta la temperatura de aprindere.
Anumite substante se aprind insa spontan, in urma autoincalzirii, fara un aport de caldura sau alta sursa de initiere.
Caldura necesara autoincalzirii si apoi a autoaprinderii rezulta din reactiile chimice sau biologice ce se produc in insasi masa
substantei (materialului) respective.
Autoaprinderea este deci fenomenul de declansare a procesului de ardere prin autoincalzirea unei substante
combustibile pana la valoarea temperaturii de autoaprindere, specifica, fara a veni in contact direct cu o sursa exterioara de
aprindere. Dupa natura proceselor sau reactiilor ce produc autoincalzirea se deosebesc autoaprinderi de natura chimica, fizicochimica si biologica.
Fenomenul autoaprinderii prin autoincalzire genereaza incendii in stare ascunsa, mocnite, aparitia si dezvoltarea
acestora fiind favorizata de o serie de factori aleatori (umiditate, aerare, prezenta unor impuritati, grad de concasare etc.).
Reactiile chimice care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme) se pot produce in cursul fabricatiei, utilizarii,
transportului, depozitarii substantelor care reactioneaza atunci cand intra in contact cu anumite substante fara de care sunt
inflamabile.
Manifestarea efectului de aprindere sau chiar explozie se realizeaza fie asupra substantelor care reactioneaza, fie
asupra altor substante sau materiale combustibile.
Fenomenul de autoaprindere nu trebuie insa neglijat, putand avea consecinte importante daca nu este sesizat si
inlaturat operativ.
7.1. Autoaprinderea de natura chimica
44
Autoaprinderea de natura chimica se defineste ca fiind aprinderea spontana a unor substante la contactul cu oxigenul
din aer, cu apa sau cu compusi organici, cu care majoritatea substantelor nu reactioneaza in conditii normale.
Conform definitiei deosebim trei grupe de substante:
7.1.1. Substante care se aprind spontan in contact cu aerul la temperatura normala (substante piroforice)
Sunt considerate substante piroforice: fosforul alb, fosforul rosu, metalele alcaline (sodiu, potasiu s.a.), hidruri de
siliciu, unii compusi organici ai anumitor metale, sulfura de fier, pulberile de aluminiu, de zinc, de titan, de zirconiu s.a. Aceste
substante reactioneaza puternic cu oxigenul din aer, cu degajari importante de caldura, capabile sa initieze procesul de
autoaprindere in conditii normale de temperatura. Astfel, fosforul alb se autoaprinde la circa 45C.
Cantitatea de caldura degajata este in unele cazuri atat de mare incat provoaca aprinderea unor materiale din apropiere.
Pulberea de zirconiu cu particule avand diametrul sub 3 m se poate aprinde spontan la temperatura camerei. La
diametre mai mari ale particulelor sau in cazul spanului, zirconiul nu are tendinta de autoaprindere, chiar la incalzire pana la
incandescenta.
Si alte metale, in stare de dispersie avansata (suprafata specifica mai mare), capata proprietati piroforice, dependente
de gradul de macinare sau faramitare, avand suprafata libera mai mare in contact cu oxigenul din aer.
Prezenta umiditatii constituie un alt factor favorizant (autoaprindere pulberii de aluminiu, a sulfurii de fier s.a.). Un
exemplu semnificativ il reprezinta autoaprinderea sulfurii de fier FeS 2 (pirita), fenomen observat de fabrici de acid sulfuric sau
depozite chimice. Reactiile de oxidare a piritei in contact cu oxigenul atmosferic au loc cu degajarea unor cantitati importante
de caldura:
FeS2 + O2 FeS + SO2 + 222, 27 kJ
FeS + 3/2 O2 FeO + SO2 + 49 kJ
In prezenta umiditatii are loc reactia:
2 FeS2 + 7 O2 + 2 H2O 2 FeSO4 + 2 H2SO4
Sulfatul de fier care se formeaza, marind volumul, provoaca fisurarea si faramitarea piritei, fapt care favorizeaza
procesul de autoaprindere al piritei, asa cum s-a aratat mai sus.
Actiunea de oxidare a fierului este puternic exoterma, putand duce la atingerea incandescentei unor conducte,
rezervoare sau elemente de instalatii, la contactul cu aerul (revizii dupa o perioada indelungata de functionare).
Metalele piroforice reactioneaza cu intensitati variate cu clorul si alti halogeni, precum si cu substante halogenate de
origine organica. Foarte violente sunt si reactiile metalelor piroforice cu substante organice si anorganice oxidante. Metalele
piroforice alcaline intra in reactii energice cu sulful, fosforul si arseniul.
Pulberile de aluminiu si de magneziu se autoaprind in contact cu tetraclorura de carbon si cu hidrocarburile clorurate.
Fenomenul se explica prin formarea unor compusi intermediari metaloorganici foarte susceptibili la autoaprindere.
Pulberea de titatn se autoaprinde in contact cu acidul azotic fumans.
7.1.2. Substante care se aprind spontan in contact cu apa
In aceasta categorie sunt incluse: oxidul de calciu, carbura de calciu (carbidul), fosfura de calciu si de sodiu, pulberea
de aluminiu, metalele alcaline. Prin reactia acestora substante cu apa se eliberea o cantitate mare de caldura, care poate provoca
aprinderea materialelor combustibile din apropiere prin aducerea lor la temperatura de autoaprindere.
La contactul metalelor alcaline sau a pulberii de aluminiu cu apa se degaja hidrogen, caldura de reactie degajata fiind
suficienta pentru aprinderea acestuia. De exemplu in cazul sodiului:
2 Na + 2 H2O 2 NaOH + H2
Metalele alcaline se autoaprind la temperaturi care depasesc cu putin punctul lor de topire. Temperatura de
autoaprindere depinde si in acest caz de suprafata specifica, deci de raportul intre suprafata libera si volum.
Un exemplu tipic pentru stingerea varului. Varul nestins este un praf alb, amorf, puternic higroscopic. Umezit cu ala
degaja o mare cantitate de caldura, trecand in hidroxid de calciu. Acest proces (stingerea varului) este insotit de o crestere
brusca de temperatura, pana la 300 450C. Disiparea caldurii poate provoca arsuri, dar si incendierea materialelor
combustibile din apropiere. Reactia care are loc este:
CaO + H2O Ca (OH)2 + 1155 kJ/kg
In unele conditii avantajoase pentru acumularea caldurii, temperatura poate creste pana la valoarea de 700 800C,
superioara temperaturii de autoaprindere a majoritatii materialelor uzualte (fan, paie 200 220C, hartie 180 230C, lemn 225
300C etc.). Unele din aceste (paie, saci, hartie, bucati de lemn s.a.) se pot afla in apropierea sau deasupra gropii de var,
conditii ce pot favoriza autoaprinderea (deshidratate, preincalzite s.a.).
7.1.3. Substante care se aprind spontan in contact cu oxidantii
45
Oxidantii, in contact cu unele substante, in special organice, produc autoaprinderea acestora. Astfel cloruratul de
potasiu in contact cuu acidul oxalic genereaza explozii prin autoaprinderea dioxidului de clor, producand si aprinderea
substantelor combustibile din apropiere.
Acidul azotic si acidul sulfuric provoaca autoaprinderea unor materiale cu care intra in contact fie prin deshidratare
brusa si aducere la piroforicitate (paie, talas), fie prin reactia chimica (terebentina, alcool etilic s.a.).
Oxidantii solizi ca: peroxizii de sodiu, de bariu, anhidrica cromica, permanganatul de potasiu, cloratii si perclorarii
provoaca autoaprinderea alcoolilor, acetonei, glicerinei si a altor lichide usor inflamabile.
In contact cu peroxidul de sodiu si in prezenta apei se autoaprind instantaneu: acetona, acidul acetic, alcoolii (butilic,
etilic, metilic, propilic), terebentina, iar benzina, glicerina, petrolul lampant, anilina se autoaprind cu explozie. Un oxidant
puternic este si apa oxigenata, ce poate initia aprinderea materialelor celulozice cu care intra in contact.
Asemanator cu oxidantii actioneaza si halogenii si unii compusi halogenati care provoaca prin contact autoaprinderea
acetilenei, metanului, hidrogenului, metalelor alcaline, percloratilor, permanganatului de bariu s.a.
7.1.4. Reactii chimice exoterme
Reactiile chimice exoterme se pot produce pe timpul fabricatiei, transportului, manipularii si depozitarii substantelor
care reactioneaza reciproc, atunci cand vin contact. Reactiile pot fi favorizate de factori externi: scantei, lumina solara, caldura,
umiditate, socuri mecanice. Efectul de aprindere sau explozie se manifesta fie asupra unor substante sau materiale combustibile
prin transmiterea unor cantitati mari de caldura (disipata prin reactie) sau a flacarii initiale.
Problema incompatibilitatii substantelor chimice este deosebit de complexa si necesita deseori o specializare stricta.
7.2. Autoaprinderea de natura fizico-chimica
Autoaprinderea de natura fizico-chimica se defineste ca fiind autoaprinderea unor substante combustibile in urma
actiunii atat a unor procese chimice, cat si a unor factori de natura fizica (suprafata specifica, acumulare de caldur, concentrare
de lumina, prezenta unor impuritati s.a.). Autoaprinderea se datoreste in acest caz unor fenomene fizice, ca de exemplu
adsorbtia de oxigen din atmosfera in masa materialului combustibil, ruperea sau formarea unor legaturi de natura fizica s.a.,
care au loc cu degajare mare de caldura. Aceasta caldura se acumuleaza in sistem, favorizand in reactii punctiforme descopuneri
chimice oxidative.
Factorii care influenteaza mecanismul autoaprinderii fizico-chimice pot fi clasificati in doua grupe: cei care intervin in
reactiile de oxidare se deci asupra vitezei de degajare a caldurii si cei care actioneaza asupra disiparii caldurii. Pentru ca
fenomenul de oxidare sa se transforme in ardere este necesar ca viteza de degajare a caldurii rezultata din reactie sa fie mai
mare decat viteza de disipare a acesteia. Acumularea de caldura duce la cresterea temperaturii, care contribuie la marirea vitezei
de reactie, deci a cantitatii de caldura degajate, si astfel fenomenul se amplifica, transformandu-se spontan in ardere.
Principalii factori influenteaza reactiile de oxidare sunt: natura compusului, marimea si starea suprafetei libere,
prezenta unor impuritati. Compozitia chimica a materialului intervine atat prin puterea calorifica, cat si prin viteza de oxidare,
care difera mult chiar pentru materiale cu o compozitie chimica apropiata (de exemplu, viteza de oxidare pentru turba este
superioara celei antracitului). Oxidarea unui material solid, la contactul cu aerul, are loc prin suprafata sa, raportul suprafata
volum avand un rol important. Autoaprinderea nu se observa la un corp masiv, compact de carbon, insa fisurile si pulverizarile
favorizeaza fenomenul. La fel, plutoniul, thoriul, uraniul nu se autoaprind in stare masiva. In cazul acumularilor de materiale,
autoaprinderea depinde de circulatia aerului si de modul de izolare termica. Cand circulatia aerului este lenta, este influentat
doar debitul de caldura; daca aceasta este mai rapida, oxidarea nu mai depinde decat de natura materialului. La o noua crestere,
excesul de aer antreneaza o parte din caldura disipata, masa materialului racindu-se. Valoarea optima a vitezei de circulatie a
aerului se situeaza in limite extrem de inguste, de aceea fenomenul are loc rar.
Factorii care actioneaza asupra disiparii caldurii constau, in primul rand in modul cum este realizata izolarea termica,
care la randul ei depinde de starea lacunara a materialului si de masa acestuia. Poate fi definit un volum critic peste care
oxidarea se accelereaza si se transforma in ardere normala, corespunzator pentru o anumita circulatie de aer si un anumit
coeficient de conductibilitate termica. Acest volum critic variaza de la cativa cm 3, pentru fierul piroforic, la zeci m3 pentru
anumite sorturi de carbuni. Un exemplu il constituie azotatul de amoniu care se poate autoaprinde numai la depasirea volumului
critic sau daca in masa lui se gasesc impuritati piroforice (fier, zinc).
Exemplele tipice de autoaprinderi fizico-chimice intalnim la carbune, bumbac, lemn, azotat de amoniu, uleiuri si
vopsele.
7.2.1. Autoaprinderea carbunelui
In cazul carbunelui depozitat, intervine, in principal, tendinta spre oxidare puternica. Are loc atat o adsorbtie de oxigen
ce ridica temperatura intregii mase, cat si o chemisorbtie prin saturarea legaturilor chimice ale carbonului, favorizata de
46
cresterea temperaturii. Procesul de oxidare este foarte lent si poate dura saptamani sau luni. Acumularea caldurii duce la
cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere. Indeosebi dupa depasirea valorii de 50C, focarele de autoaprindere se
multiplica rapid. Fenomenul este accentuat de factori cum ar fi:
- continutul de cenusa; carbunii cu continut ridicat de cenusa se autoincalzesc mai lent;
- continutul de umiditate; continutul ridicat de umiditate impiedica procesul de autoincalzire; precipitatiile atmosferice
ploaie, zapada nu influenteaza direct cresterea pericolului de incendiu;
- marimea (inaltimea) haldei; cele cu inaltimea peste 4 m au tendinta mai mare de autoaprindere;
- caldura solara, ca si influentarea temperaturii interioare prin conducte de apa calda sau abur tehnologic ce trec pe sub
halda, favorizeaza autoarpinderea;
- vantul are un rol favorizator prin afluxul de aer adus;
- existenta fisurilor, prin permiterea unui aport suplimentar de aer favorizeaza autoaprinderea;
- impuritati de materiale organice (lemn, frunze, paie) sau chimice (in special sulfura de fier). Sulfura de fier (pirita)
favorizeaza autoaprinderea carbunelui atat prin caldura degajata la oxidare, cat si prin marimea suprafetei active a carbunelui,
degredandu-se usor sub influenta intemperiilor;
- sortul de carbune; antracitul, continand putine substante volatile, nu prezinta tendinta de autoaprindere, huila si
lignitul prezinta insa aceasta proprietate;
- granulometria; praful de carbune depozitat in bucare se poate autoaprinde rapid, chiar in 24 de ore, in conditii
favorizante, cum ar fi patrunderea unor cantitati de aer proaspat prin neetanseitati sau guri de golire.
Se creaza un efect de cos, care atrage cantitati noi de aer, intensificand procesul de ardere. Alti factori favorizanti sunt
granulometria mai fina si prezenta unor cavitati in masa carbunelui, datorita introducerii lui in stare umeda in buncare (urma
caracteristica in cercetarea incendiilor de acest fel).
Cercetari efectuate in tara referitoare la autoaprinderea carbunilor depozitati in buncare au concluzionat ca, in
conditiile unei circulatii de aer in buncar sub 0,1 m3/min, apare in timp o depreciere a carbunelui care se manifesta printr-o
degradare granulometrica, cu o crestere de temperatura, cu aparitia de puncte de jar care antreneaza o ardere mocnita, fara
flacara. Procesul de ardere mocnita, o data initiat, nu evolueaza uniform in masa carbunelui, ci pe zone, cu transformarea finala
a carbunelui in cenusa. In cazul carbunilor cu granulatie mare nu exista tendinte de autoaprindere.
Introducerea de carbune cu punctele de jar in moara, poate genera insa incendii si explozii.
In evaluarea autoaprinderii ca sursa a unui incendiu trebuie cercetati toti factorii caracteristici mentionati mai sus.
Lipsa de control periodic temperaturii in interiorul stratului de carbune depozitat reprezinta un risc de incendiu ce nu trebuie
neglijat.
7.2.2.Autoaprinderea bumbacului
Autoaprinderea bumbacului, sub forma de fibre sau fire, este favorizata de impregnarea in uleiuri sicative si de
depozitarea materialelor in straturi groase, care, prin circulatia redusa de aer nu asigura o racire suficienta. Caldura degajata
prin oxidarea uleiului se acumuleaza in masa bumbacului datorita conductibilitatii termice mici a acestuia. Un caz asemanator il
prezinta tesaturile (in special din bumbac) impregnate cu grasimi, uleiuri sau lacuri (caz frecvent in diferite fabrici sau ateliere
unde bumbacul este utilizat pentru curatirea mainilor de uleiuri, grasimi sau lichide petroliere). Atunci cand aceste produse sunt
adsorbite de materiale poroase, cum sunt tesaturile, creste suprafata uleiului in contact direct cu aerul, viteza de oxidare se
mareste considerabil, la fel debitul de caldura. Suportul poros asigura izolarea termica necesara, incat cresterea de temperatura
devine importanta, se produce autoaprinderea. Autoaprinderea tesaturilor imbibate cu uleiuri poate avea loc si la temperaturi ale
mediului mai coborate, chiar negative. Temperatura bumbacului, sub diferite forme, la care incepe autoaprinderea, este de circa
220C, in interiorul materialului.
Durata procesului de autoaprindere este de minim 2 3 ore, limita superioara variind mult functie de temperatura
mediului ambiant, de aportul de aer proaspat, de cantitatea de material implicata. Risc sporit de incendiu prezinta de aceea
baloturile de bumbac (in special crud sau umezit) cu urme de ulei sau grasimi, depozitat in stive mari sau lipsite de aer.
7.2.3. Autoaprinderea uleiurilor, grasimilor, lacurilor
Lacurile si vopselele sub forma de depuneri in cabinele de vopsire, uleiurile si grasimile prezinta tendinta de
autoaprindere la contactul cu aerul, in timp.
In cazul vopselelor si lacurilor, utilizarea unor pigmenti cu reactivitate mare, mai ales in combinatie cu diluanti avand
continut de toluen (sau alte lichide inflamabile), mai mare decat limitele admise duce la initierea unor incendii atat in cabinele
de vopsire (depuneri), cat si la locul de depozitare (in conditii favorizante: temperatura, lipsa de ventilatie, tip recipient s.a.).
Asa cum s-a aratat mai sus, numai absorbtia uleiurilor de materiale poroase permite procesul de autoaprindere. Cand
suportul poros este incombustibil, deci nu are loc piroliza celulozei din structura tesuturilor, cresterea temperaturii, chiar
importanta, nu determina initierea unui incendiu. La fel in cazul materialelor cu conductibilitate termica mare, cand disiparea
rapida a caldurii nu permite crearea unor acumulari locale de caldura.
47
Grasimile de origine animala, cu exceptia uleiului de peste, sunt putin periculoase ca surse de autoaprindere. Acest
pericol creste pentru uleiuri vegetale (masline, soia s.a.), fiind mare in cazul uleiurilor sicative ce contin catalizatori pentru
accelerarea oxidarii. O indicatie asupra capacitatii uleiurilor de a se autoaprinde o constituie indicele de iod, respectiv numarul
de grame de iod care se combina cu 100 g ulei.
Tabelul 11. Valorile indicelui de iod pentru unele uleiuri si grasimi
Denumirea uleiului
Untura de peste
Ulei de in
Ulei de nuca
Ulei de canepa
Ulei de floarea soarelui
Ulei de soia
Ulei de porumb
Indice de iod
154 170
150 168
143 162
140 165
119 135
114 140
111 131
Denumirea uleiului
Ulei de rapita
Ulei de seminte de bumbac
Ulei din seminte sfecla
Ulei de masline
Ulei de ricin
Untura de porc
Unt
Indice de iod
92 123
100 116
95 105
82 90
80 88
43 70
26 - 42
48
49
- umiditatea masei vegetale cu rol determinant in initierea autoaprinderii; valorile peste 16% sunt periculoase.
Experimental s-au stabilit urmatoarele nivele ale temperaturii, corelate cu umiditatea furajelor: 18% - 43C, 20% - 68C,30% 81C. Limita de pericol implica valori de temperatura peste 60C, ceea ce impune executarea unei interventii in vederea
limitarii cresterii ei in continuare si respectiv a aparitiei autoaprinderii. Umezirea furajelor se poate produce in perioadele cu
precipitatii chiar daca s-au luat masuri de acoperire a sirelor, si anume prin infiltrarea apei meteorice in sol si absorbtia ei
ulterioara in furaje. In acest fel, in practica, s-au inregistrat umidificari ale sirelor pana la inaltimea de 2 2,5 m.
- depozitarea compacta a furajelor conduce, datorita presiunilor interne mari dezvoltate, la o descompunere celulara
care favorizeaza activitatea enzimelor cu acumularea caldurii datorita conductibilitatii termice reduse a furajelor;
- temperatura mediului exterior; verile calde favorizeaza autoincalzirea masei de furaje la temperaturi de peste 60C,
frecventa fenomenului fiind de 5 ori mai mare comparativ cu anii reci;
- compozitia floristica; trifoiul, lucerna, paiele de orz si ovaz verde, sorgul zaharat si loliumul au o tendinta accentuata
de autoincalzire, realizand in sortimente si in special a celor de pe soluri azotoase.
In examinarea unor incendii avand drept sursa posibila de initiere autoaprinderea furajor, pe langa investigarea
elementelor prezentate mai sus (calitate fan, starea vremii, conditii de recoltare etc.), un element esential il reprezinta timpul
derulat de la formarea claii. Se considera imposibila autoaprinderea inainte de trecerea a 8 10 zile din momentul formarii
claii, iar initierea unui incendiu dupa 30 70 zile, foarte rar dupa 23 saptamani.
7.3.2. Autoaprinderea taiteilor din sfecla de zahar
In acest caz, caracteristic este faptul ca pana la temperatura de 60C dupa autoincalzirea este determinata de activitatea
biologica a microorganismelor, dupa depasirea acestei temperaturi producandu-se reactii chimice de oxidare specifice. In urma
acestor reactii, are loc descompunerea produsilor organici cu formare de carbonati si degajare de dioxid de carbon. Reactia se
extinde in intreaga masa, se creaza centre de autoaprindere care se transforma in focare de ardere, la circa 250C.
Factorii favorizanti sunt: umiditatea peste 10%, temperatura peste 30C; grosime mare a stratului de depozitare,
amestecul de taitei supraincalziti (dupa uscarea pe tamburi).
Melasa din sfecla de zahar prezinta, de asemenea, tendinta de autoaprindere, zaharul continut fiind un mediu propice
pentru dezvoltarea microorganismelor.
7.4. Recomandari preventive
- Cunoasterea si respectarea stricta a regulilor de depozitare, transport, manipulare si utilizare a substantelor cu actiune
reciproca;
- Evidenta precisa a materialelor si substantelor depozitate si a proprietatilor fizico-chimice ale acestora; notificarea
cantitatilor periculoase conform prevederilor legale, inclusiv, in viitor, cele ale Comunitatii Europene;
- Depozitarea acizilor in incaperi separate, rezistente la foc, cu rafturi antiseismice pentru evitarea deteriorarii
ambalajelor si a deversarilor, fara prezenta materialelor combustibile (lemn, talas etc.), cu ventilarea spatiului de depozitare, cu
protejarea fata de actiunea razelor solare (in special in aer liber);
- Transportarea si depozitarea acizilor cu o puternica actiune oxidanta in recipiente metalice;
- Ambalarea corespunzatoare a produselor chimice; substantele care reactioneaza chimic nu vor fi ambalate niciodata
impreune, iar in timpul transportului si depozitarii nu trebuie sa intre in contact;
- Masurarea periodica a temperaturii si gradului de umiditate a produselor cu tendinta la autoaprindere din depozite
(carbuni, produse vegetale, azotat de amoniu etc.);
- Ventilarea corecta a spatiilor de depozitate;
- Stivuirea corecta a produselor si materialelor in depozite; evitarea unor inaltimi periculoase din punct de vedere al
favorizarii fenomenului de autoaprindere;
- Inlaturarea diverselor impuritati (hartie, paie, crengi, frunze) din produsele depozitate in vrac sau sub diverse forme;
- Nepozarea conductelor de abur sau altor tevi incalzite in apropierea materialelor depozitate;
- Mentinerea unei temperaturi scazute in depozite; produsele nu trebuie introduse in depozit in stare lichida;
- Asigurarea unei distante suficiente fata de diferite surse de cladura a elementelor de constructie din lemn;
- Depozitarea in conditii de siguranta a carpelor imbibate in ulei, vopsea etc. in ateliere mecanice, vopsitorii, garaje s.a.
8. Surse de aprindere de natura mecanica
Spre deosebire de scanteile electrice, care sunt de tipul descarcarilor electrice, scanteile mecanice sunt particule
materiale, de dimensiuni mici (de ordinul micronilor), provenite din diferite operatii de prelucrare a metalelor sau din ciocniri
mecanice. Desi, ca sursa de aprindere intervin prin potentialul lor termic, sunt individualizate prin natura activitatilor mecanice
ce le genereaza.
50
Numarul incendiilor datorate unor surse de aprindere de natura mecanica (frecare, scantei) este redus, in comparatie cu
alte surse.
8.1. Frecarea
Frecarea este un proces de natura moleculara-mecanica-energetica, care are loc intre doua suprafete in contact, in
miscare relativa, supuse la o forta normala de apasare. Frecarea este intotdeauna insotita de incalzirea corpurilor in contact
caldura disipata fiind rezultat al lucrului mecanic depus pentru invingerea rezistentei de frecare. Forta de frecare se poate
exprima prin formula: F = N (N), unde este coeficientul de frecare, iar N forta de apasare care actioneaza normal pe
suprafata deplasata.
Pentru o forta constanta, frecarea este proportionala cu coeficientul de frecare , care are cea mai mare valoare in
momentul inceperii miscarii si scade odata cu cresterea vitezei. Coeficientul de frecare nu depinde de marimea suprafetelor de
contact, ci de natura si prelucrarea acestora
Tabelul 12. Valori orientative ale coeficientului de frecare
Material
Aluminiu aluminiu
Otel - otel
Ferodou otel
Fonta otel
Otel grafit
Otel teflon
Coeficient de frecare
Frecare limita (cu
Frecare uscata
lubrifiant)
1,50 1,90
0,35 1,20
0,10 0,25
0,30 0,40
0,18 0,60
0,1 0,2
0,08 0,1
0,06 0,08
0,04
Prin frecare, suprafete in contact ajung la temperaturi suficient de ridicate (200 300C) pentru a initia aprinderea
unor materiale combustibile aflate in vecinatate. In alte cazuri, caldura degajata in procesul de frecare este suficienta pentru
descompunerea unor substante a caror componenti volatili se aprind ulterior cu usurinta. Este cazul agentilor porogeni cu
ajutorul carora se produce cauciucul expandat sau materiale plastice expandate, sau a sarurilor diaze care se folosesc la
producerea indigoului.
Situatiile in care frecarea poate duce prin caldura disipata la initierea unor incendii sunt:
- lipsa lubrefiantului sau ungerea necorespunzatoare a unor piese de diverse mecanisme, cel mai frecvent in cazul
conlucarii unui lagar cu un arbore;
- orice lagara care nu este lubrefiat corespunzator poate deveni o sursa de aprindere pentru un material combustibili
din vecinatate;
- gripajul un fenomen periculos ce se manifesta sub forma de puncte de sudura locale si smulgeri cu rizuri adanci sau
blocaj total; in cazul motoarelor electrice fenomenul este insotit si de acumularea unor tensiuni importante prin autoinductie;
- prezenta, intre suprafetele in contact, a unor corpuri straine (nisip, praf, particule de metal etc.);
- montarea defectuoasa a lagarelor si a arborelui, ce poate duce la frecarea arborelui pe carcasa; in acest caz intervine o
tocire intensa a arborelui si a carcasei, combinata cu o incalzire locala intensa a acestor elemente; pot fi observate scantei;
- montarea necorespunzatoare a elementelor aflate in rotatie poate duce la lovirea lor de elementele fixe; fenomenul
este periculos indeosebi la rotoare de mare viteza (in cazul avioanelor), cand caldura disipata poate topi carcasa;
- frecarea in ferodoul autovehiculelor sau blocarea sabotului de franare pe tambur dezvolta caldura suficienta pentru
aprinderea cauciucului; analog, franele vagoanelor de cale ferata se pot supraincalzi, provocand aprinderea materialelor
componente.
Incalzirea lagarului la temperaturi ridicate (500 800C), poate constitui sursa de aprindere in doua imprejurari
favorizante:
- fie suprafata de temperatura ridicata initiaza aprinderea unor combustibile din vecinatate (praf, material lemnos) sau
a unor amestecuri gaz-aer inflamabile;
- fie se poate atinge temperatura de topire a metalului, ceea ce provoaca topirea cuzinetilor sau a diferilor impuritati.
O sursa de aprindere, de acest tip, poate provoca incendii cu urmari grave, mai ales atunci cand in componenta
instalatiei mecanice intra un recipient (rezervor) cu combustibil petrolier lichid.
Fenomenul supraincalzirii unor elemente in contact se manifesta mai intai prin zgomote neobisnuite: izbituri, scartait,
scanteieri s.a. Observarea incipienta a acestor simptome permite inlaturarea cauzei fara consecinte negative (completarea
lubrefiantului, eliminarea corpurilor straine, inlocuirea lagarului s.a.).
51
Posibilitatea unei surse de aprindere de acest tip trebuie luata in considerare la cercetarea oricarui incendiu initiat in
vecinatatea unei instalatii mecanice cu componente sau piese in miscare rapida. In timpul examinarii acestor elemente dupa un
incendiu, observam o deteriorare termica intensa a lagarelor (topirea cuzinetilor, arderea lubrefiantului, arderea vopselei,
fisurarea carcasei s.a.), precum si deteriorari ale arborelui (locuri tocite, suprafete cu rugozitate pronuntata s.a.).
8.2. Scantei mecanice
Scanteile mecanice sunt particule mici (cu diametrul de cativa microni) de metal prelucrat, care se incalzesc pana la
incandescenta in traiectoria pe care o parcurg. Daca in zona in care se produc aceste scantei exista materiale combustibile (in
special materiale fibroase in vrac) sau amestecuri explozive, nu poate fi neglijata posibilitatea initierii unor aprinderi sau
explozii.
Dupa modul de prelucrare (legat de operatiuni mecanice sau de utilizarea sculelor mecanice) scanteile de acest tip se
pot clasifica in:
- scantei de soc;
- scantei de frecare;
- scantei de abraziune
a) Scanteile de soc se produc la contactul brusc (lovire, ciocnire, izbire s.a.) intre diferitele obiecte metalice, la
operatiuni cum ar fi:
- operatiuni mecanice cu dalti, domuri etc.;
- caderea sculelor pe pardoseli de beton sau metal;
- proiectarea obiectelor sau bucati metalice rupte in urma unor defectiuni pe suprafete metalice;
- patrunderea accidentala a pieselor metalice (suruburi, piulite, cuie) in masini si aparate in functiune (indeosebi cele in
miscare rotativa);
- caderea sau manevrarea obiectelor (inclusiv butoaie, bidoane s.a.) la incarcarea si descarcarea navelor,
autovehiculelor, mijloacelor de transport intern, macaralelor;
- lovirea pardoselii de beton cu incaltaminte cu blacheuri in timpul mersului s.a.
Ciocnirea este fenomenul mecanic in care impulsurile (N = mV) obiectelor implicate variaza brusc. La un soc
frontal, indeosebi la o forta de soc redusa, energia rezultata din ciocnire se consuma, in cea mai mare parte, in deformatii
plastice sau elastice. La o ciocnire oblica exista o probabilitate mai mare de producere a scanteilor. Este cazul, mai ales, a unor
operatiuni de prelucrare, cand se urmareste producerea unui lucru mecanic de deformare maxim, deci sa se piarda cat mai mult
energie cinetica pentru a putea fi transformata in lucru mecanic de deformare. Corpul prelucrat are masa mare, iar corpul
incident masa mica, fiind si mult mai dur.
Scanteile se formeaza, de regula, pe seama metalului mai moale. Marimea si energia scanteilor formate depinde de
energia cinetica consumata la ciocnire, viteza de ciocnire a pieselor metalice, rezistenta metalelor.
Potentialul energetic al scanteilor formate este influentat si de natura metalelor implicate in ciocnire. In ordinea
crescanda a periculozitatii se pot enumera: otel aliat, otel de constructii, otel ruginit, metale usoare (aluminiu s.a.). Cuprul,
beriliul, mangalul, nichelul, plumbul, ca si bronzul nu produc scantei prin lovire sau frecare.
Cacacitatea metalelor si a aliajelor acestora de a produce scantei periculoase depinde, in special, de proprietatile lor
chimice si mai ales, de afinitatea lor fata de oxigen. Astfel, nu toate particulele separate de metale prin soc sau frecare poseda
energie suficienta pentru a initia un proces de aprindere a unui amestec combustibil gazos, chiar daca temperatura lor ajunge la
valori ridicate (1000C). In urma unei reactii de oxidare in aer a particulelor, acestea pot insa acumula energie suficienta pentru
initierea aprinderii, datorita caracterului puternic exoterm al procesului rapid de oxidare. Astfel, temperatura medie masurata a
unui fascicul de scantei otel-carbon de 1300 1800C a crescut pe distanta de 15 cm pana la 2300C.
Factorii care influenteaza acest proces sunt: natura metalului, viteza de zbor a particulei si continutul de oxigen al
mediului de lucru. Viteza de zbor a scanteii depinde de energia disipata la ciocnire si, in cazul unor valori mari, implica
traiectorii lungi si corespunzator, o durata mai mare de contact cu mediul, ceea ce permite intensificarea arderii si schimbului de
caldura.
Conditiile cele mai favorabile pentru aprinderea unei particule se creaza atunci cand, pe parcursul traiectoriei,
temperatura ei depaseste temperatura de topire a oxidului, avand loc ruperea peliculei superficiale de oxid si eruptia masei
lichide, care, la metalele usoare, se transforma in gaz.
Formarea unei pelicule etanse de oxid la suprafata scanteii (ca in cazul otelurilor aliate cu crom, siliciu etc.) impiedica
disiparea caldurii in mediul inconjurator. In cazul otelurilor obisnuite sau cu rugina, cedarea caldurii nu este impiedicata, stratul
de oxid prezentand numeroase fisuri.
In cazul otelului ruginit, corodat, formarea scanteilor este favorizata de rugozitatea care impiedica sudarea la rece a
suprafetelor, impactul realizandu-se in prima faza prin varfurile proeminentelor.
Metalele usoare si aliajele lor produc mult mai greu scantei prin frecare sau soc intre ele, datorita rezistentei mecanice
reduse, care face posibile deformatii plastice ce ingreuneaza ruperea particulelor. Existenta peliculei de oxid cu o temperatura
de topire ridicata (la Al2O3 2030C) elimina si mai mult pericolul aprinderii particulelor.
Atunci cand impactul are loc intre metale usoare (de exemplu aluminiu) si otel, in special otel corodat, se produc
scantei cu un potential termic ridicat, capabile sa aprinda amestecuri combustibile.
Capacitatea mare de aprindere a scanteilor de aluminiu rezulta din reactia exotermica:
52
53
54
Fiind fenomen electric, trasnetul produce este asemanatoare cu orice trecere de curent printr-un material. Efectele sunt
amplificate de intensitatea deosebit de mare intr-un timp scurt.
Efectul termic este cel care determina initierea unor incendii:
- In cazul materialelor bune conducatoare cu sectiune mare (de exemplu conductoare pentru paratonere) rezistenta este
mica, iar cantitatea de caldura disipata redusa, pericolul de incendiu fiind diminuat.
- In cazul unor conductori de sectiune mica (sarme subtiri, conductori de antena) apar urme vizibile de incalzire sau de
topire. In urma descarcarilor extrem de puternice are loc chiar volatizarea metalelor (cabluri de antena sau cupru volatile fara ca
mantaua sa fie inlaturata, antene radio-TV etc.).
- Contacte imperfecte, prin rezistenta de trecere mare, favorizeaza disiparea unei cantitati mari de calduri ce poate topi
metalul (de exemplu, locul de imbinare intre doua burlane pentru scurgerea apei de ploaie). Analog, in cazul deteriorarii sau
montarii defectuoase a elementelor izolatiei la paratrasnet se produce topirea acestora.
Daca in apropierea locului de producere a acestor fenomene se gasesc materiale inflamabile, se pot aprinde cu usurinta
la contactul cu metalul topit.
- In cazul materialelor rau conductoare de electricitate (lemn, caramida etc.) o mare parte din energie este transformata
in caldura care incalezeste superficial sau masic corpul respectiv, producand fenomene ca vaporizarea continutului de apa,
descompuneri chimice etc. Cand nivelul termic ajunge la temperatura de aprindere a materialului din care este confectiona
corpul, au loc aprinderea si initierea incendiului, fenomen favorizat indeosebi de descarcarile de mica intensitate si lunga
durata.
Arborii (ca si stalpii de lemn) sunt aprinsi doar ocazional de trasnet. Un trunchi batran si uscat este mai predispus la
incendiu decat un copac tanar, verde, care este atat un conducator electric mai bun cat si mai putin aprinzibil. Caldura degajata
la trecerea curentului de descarcare prin fibra lemnoasa duce la evaporarea brusca, exploziva a apei continute. Emanatia
violenta de gaze formate duce la despicarea lemnului.
La fel, sunt sparte caramizile in urma loviturilor de trasnet.
- Descarcarile atmosferice pot provoca aprinderea vaporilor de lichide inflamabile din rezervoare, prin atingerea locala
a unor temperaturi inalte (chiar de topire a tablei de otel) la locul de contact cu lovitura de trasnet.
Alte efecte directe ale trasnetului, datorate contactului direct dintre obiectul lovit de trasnet si canalul de descarcare a
trasnetului, dar cu contributie redusa la aparitia unor incendii sunt:
- efecte chimice (transformarea oxigenului in ozon si producerea de oxizi de azot);
- efecte mecanice datorita fortelor electrodinamice ale curentilor de durata relativ mica, dar de intensitate foarte
mare, care pot produce ruperea unor elemente. De exemplu, intr-o placa de beton armat, atractia reciproca dintre barele de otel
din interiorul placii poate provoca sfaramarea ei.
Efectele indirecte ale trasnetului se manifesta prin potentiale inalte generate prin inductie electrostatica in elemente
metalice, prin tensiuni inalte induse pe cale electromagnetica in circuitele electrice deschise si curenti periculosi in cele inchise.
Caderea trasnetului pe liniile de inalta tensiune poate initia indirect incendiului. Daca unda de supratensiune formata se propaga
in interiorul unei instalatii electrice (generator, transformator) poate provoca arcuri, scurtcircuite, strapungeri de izolatii, deseori
urmate de incendii. In acelasi timp, intervin forte electrodinamice ce intensifica distrugerea.
Undele de supratensiune induse electrostatic sau electromagnetic in unele circuite exterioare ale cladirilor pot initia
incendii, propagandu-se in interior (prin retele telefonice, circuite de joasa tensiune, dar si prin intermediul instalatiei de apa).
Intrerupatoarele comune, de joasa tensiune, nu constituie un obstacol pentru unda de supratensiune care se propaga in intreaga
instalatie, provocand scurtcircuite, puneri la masa etc.
O descarcare electrica mai rara o reprezinta fulgerul globular, care este generat, de regula, in starile de furtuna (cu
ploaie sau nu) si are forma unui glob luminos cu diametrul de cativa centimetri, rar 10 20 cm. Modul de constituire a
fulgerelor globlare este inca destul de controversat (compusi endotermici produsi sub actiunea descarcarilor electrice din gazele
ce se gasesc in aer, plasma s.a.). Fulgerul globular se deplaseaza, urmand, in general configuratia terenului. Poate intra si apoi
iesi din incaperi pe usi si ferestre lasate deschise. Avand o temperatura inalta, la contactul cu materiale combustibile provoaca
aprinderea instantaneee a acestora. Fenomenul, desi desconsiderat de unii autori, poate produce pagube importante.
Avand un traseu capricios, trasnetul poate crea, in unele cazuri, mai multe focare de incendiu, inclusiv prin descarcari
ulterioare ale unor elemente conductoare in care s-au indus supratensiuni, in conditii favorabile (prezenta unor materiale
combustibile).
Deosebirea de incendiile intentionate se poate evidentia atat prin datele atmosferice specifice sua martori oculari, cat si
prin urme caracteristice (topiri metale, vitrificare nisip cuartos, despicare lemn, caramizi etc.).
Deseori insa se produc deteriorari ale unei cladiri cauzate de trasnet, fara sa declanseze un incendiu (dezveliri partiale
ale acoperisului, craparea zidurilor, distrugerea grinzilor de lemn s.a.).
9.1.3. Recomandari preventive
- respectarea prevederilor Normativului I 20 89 la proiectarea si executarea instalatiilor de protectie impotriva
trasnetului;
- verificarea periodica a instalatiilor de paratrasnet; verificarea periodica a prizelor de pamant;
55
- la cladirile cu pereti din materiale combustibile (lemn, paie, carton asfaltat) montarea conductorilor de scurgere la
pamant la distanta de cel putin 50 cm de elementele combustibile;
- executarea imbinarilor la elementele unui paratrasnet numai prin sudura si nu prin nituire sau suruburi (doar cu
masuri suplimentare de asigurare);
- evitarea pozarii prizelor de pamant langa retelele de cabluri;
- legarea la pamant a oricarui obiect metalic masiv din gospodariile agricole (rezervor de apa, grajduri metalice,
tocator de paie etc.);
- evitarea coturilor bruste la conductorii de coborare, precum si deteriorarilor mecanice a acestora.
9.2. Radiatia solara ca sursa de aprindere
In fiecare secunda, in centrul Soarelui, are loc o reactie de fuziune soldata cu transformarea a 657 milioane tone
hidrogen in 653 milioane heliu, diferenta fiind convertita in energie de radiatie. Din cantitatea transmisa, in medie 45% este
reflectata in cosmos, restul fiind efectiv utilizabila.
Cantitatea de energie care vine de la Soare si cade in unitatea de timp pe unitate de suprafata dispusa perpendicular pe
razele solare, la o distanta de o unitate astronomica (149 450 000 km) de centrul Soarelui reprezinta constanta solara E o = 1,353
kW/m. Din acest flux integral de energie radianta pe pamant ajunge o cantitate E (densitatea de putere radianta) in medie de
0,8 0,9 kW/m.
Factorii care influenteaza radiatia solara la sol sunt:
- factorii meteorologici: gradul de acoperire a cerului cu nori, felul norilor, grosimea stratului acestora, care
diminueaza, in unele zile cu peste 90% cantitatea de radiatii ce ajung la sol;
- ora din zi prin unghiul sub care cad razele soarelui pe pamant. La unghiuri mai mici de 90, razele solare
traverseaza o cantitate mai mare de aer atmosferic, astfel ca absorbtia si dispersia radiatiilor este mai pronuntata ca la ora 12;
- anotimpul valori maxime ale densitatii de putere radianta sunt intalnite primavara ca urmare a opacitatii mai
scazute a atmosferei, datorita curatirii aerului in perioada de iarna prin precipitatii;
- durata de stralucire a soarelui (durata de insolatie).
Numarul mediu lunar de zile senine nu depaseste 50% din total.
Incendiile datorate radiatiei solare sunt rare, dar nu imposibile. Radiatia solara poate initia incendii direct si indirect
(focalizata, prin efectu de lentila).
In primul caz, razele solare incalzesc direct un material pana ce acesta ajunge la temperatura corpului negru in aer liber
la 91C.
In situatia in care conditiile mentionate mai sus sunt optime (factori meteo, de anotimp etc.), gradul de incalzire a unui
obiect pe care caz razele soarelui depinde si de alti factori:
- tipul suprafetei (suprafetele netede, slefuite reflecta o parte din radiatia solara, cele rugoase, mate se incalzesc mai
repede);
- culoarea: obiectele de culori inchise, in principal negru, se incalzesc mai puternic.
Probabilitatea de aprindere directa apare astfel extrem de scazuta. Un pericol mare il reprezinta totusi:
- buteliile sau rezervoarele de gaze lichefiate expuse actiunii razelor solare: prin incalzire la temperaturi de 50 - 60C,
unele gaze lichefiate se dilata, presiunea creste brusc, provocand explozia buteliei;
- baloanele sau recipientii de sticla care contin substante ce se descompun sub actiunea luminii solare (fosfor alb,
galben, amestecuri de clor si brom cu unele gaze s.a.).
actiunea indirecta a razelor solare consta in concentrarea lor intr-un punct (focalizare) la trecerea prin lentile convexe.
In acest caz, temperatura in focar poate ajunge la cateva sute de grade si poate provoca aprinderea unor materiale usor
aprinzibile (paie, fan, aschii de lemn, hartie s.a), aflate intamplator (sau nu) in acel loc, in anumite conditii, la o actiune mai
indelungata.
Astfel de lentile pot fi, fie de la aparate optice tipice (ochelari, lupe, binocluri) cu probabilitate de aprindere mai mare,
fie lentile intamplatoare: unele bule de aer incluse in geamurile de sticla ale ferestrelor, candelabre, sfesnice de sticla, carafe,
cani, globuri, oglinzi de barbierit; bucatile de sticla sparta (cioburi) din gramezile de resturi menajere sau deseuri, rareori au
efect de lentila apreciabil.
Pentru initierea unui incendiu, in urma actiunii indirecte (focalizare), a razelor solare, sunt necesare anumite
imprejurari favorabile:
- conditiile meteo, de timp si climatice favorabile (zi senina, primavara sau vara, la amiaza, in zone cu insolatie mare);
- materialul aprinzibil trebuie sa se gaseasca la distanta focala (lucru ce poate fi stabilit de expert);
- materialul trebuie sa fie usor aprinzibil (uscat, preincalzit s.a.);
- razelor solare sa poata actiona un timp suficient asupra unui punct precis al materialului;
- obiectul ce a servit ca lentila intamplatoare sa nu fie murdarit de praf, paianjeni, mascat de diverse ecrane, care sa
impiedice concentrarea razelor solare in focar.
Probabilitatea de initiere a unor incendii folosind ca sursa de aprindere razele solare este mai mare in cazul incendiilor
intentionate, cand se utilizeaza dispozitive speciale pentru dirijarea razelor solare spre zonele cu materiale usor aprinzibile.
56
57
Infractiunea este savarsita din culpa, cand infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind, fara
temei, ca el nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada (de exemplu: aruncarea unui
muc de tigara nestins intr-un loc cu materiale usor aprinzibile, aprinderea focului langa depozite de furaje etc.).
Obiectul juridic il constituie relatiile sociale care ocrotesc proprietatea, viata si integritatea persoanelor fizice sau
proprietatea persoanelor juridice, iar obiectul material insasi bunurile ori valorile asupra carora faptuitorul isi exercita actiunea
ori inactiunea (in acest ultim caz infractorul nu executa actiunea sau obligatia ce-i revenea din normele p.s.i. de exemplu:
inlaturare improvizatii electrice, necuratire cosuri s.a.).
Latura obiectiva consta deci, in aprinderea de bunuri, ca urmare a unor actiuni sau inactiuni ale persoanelor fizice.
Latura subiectiva in cazul infractiunii cu intentie consta in intentia directa a subiectului de a distruge ori degrada
prin aprindere un bun, care, savarsind incendierea, doreste si accepta intrutotul urmarile faptei sale.
In cazul infractiunilor din culpa ce se pot savarsi prin incendiu, si anume, distrugerea in paguba proprietatii
persoanelor fizice si juridice, latura subiectiva consta in insasi vina subiectului, manifestata sub forma nesocotintei,
imprudentei, neprevederii ori usurintei.
Latura obiectiva a acestei infractiuni o constituie actiunile ori inactiunile unor persoane fizice, altele decat functionarii,
in legatura cu indatoririle lor de serviciu, a caror caracteristica o reprezinta imprudenta, usurinta sau nesocotinta, manifestate in
luarea unor masuri sau nerespectarea unor norme p.s.i.
In cazul cand sunt afectate bunuri apartinand faptuitorului, existenta unei infractiuni este conditionata, la fel ca cele
comise cu intentie, de prezenta pericolului public, ca urmare a incendierii bunurilor acestuia.
Producerea unui incendiu poate avea loc si ca urmare a neglijentei in serviciu art. 249. In acest caz se cere calitatea
speciala a subiectului, care trebuie sa fie functionar, iar fapta sa s fie in legatura cu obligatiile sale de serviciu, prin
neindeplinirea lor sau indeplinirea lor necorespunzatoare.
Responsabilitatea penala a autorului unui incendiu (adica actiunea sau inactiunea era sau nu conditionata de vointa
autorului) este data prin lege penala, pe de o parte prin varsta minima de 16 ani in momentul comiterii faptei, iar pe de alta parte
de starea sanatatii mentale a autorului, stabilita prin expertize psihiatrice.
Instigatorii care incita, de exemplu la incendierea unui obiectiv, precum si complicii care isi dau concursul informand
despre cea mai eficace metoda de incendiere, raspund penal chiar atunci cand autorul delictului stabilit nu are responsabilitatea
faptei.
10.2. Situatie statistica
10.3. Clasificarea
Incendiile intentionate pot fi clasificate, dupa motivele determinate, in urmatoarele categorii:
- din razbunare;
- acoperire alte infractiuni;
cu scop direct;
- social-politice;
- fraude asigurari
- vandalism;
instinctuale.
- piromanie.
58
In mediul urban, ponderea principala o detin incendiile din razbunare ale unor salariati pentru persecutiile reale sau
presupuse din partea conducerilor de intreprinderi (de regula concedieri, sanctiuni, omisiuni la premiere s.a.).
Incendierile de acest tip, avand loc sub impulsuri emotionale si cu intentii clar destructive produc pagube foarte mari,
deseori cu mijloace simple, improvizate.
10.3.2. Incendii pentru acoperirea altei infractiuni
Incendiile de acest tip au scopul de a sterge urmele unei alte infractiuni: crima, furt, delapidare.
In cazul incendiilor in care au fost descoperite cadavre, trebuie clarificata cauza decesului (asfixie, ardere) si mai ales
in timpul (inainte sau in timpul incendiului). Se poate dovedi prin metode ale medicinei legale ca provocarea incendiului a avut
loc dupa infaptuirea unei crime.
Daca se constata urme de fortare a usilor sau ferestrelor, disparitia unor bunuri de valoare exista posibilitatea unui
incendiu initiat pentru acoperirea unui furt. De multe ori, in acest caz cercetarea este ingreunata de profesionalismul unor
infractori. In alte cazuri de incendieri, comise in special de tineri, furtul este conceput ca o parte componenta a distrugerii.
O cauzistica mult mai bogata o reprezinta incendierile cu scopul de ascundere a unor delapidari. Incendierile se produc
asupra unor magazine, depozite si alte obiective asemanatoare, autorii fiind, de regula, gestionarii acestora, care se simt
amenintati de un control financiar, inopinat sau nu, care ar descoperi lipsurile de marfuri sau bani. In aceste cazuri, cercetarea
incendiilor, usurata de amatorismul celor ce pun focul, trebuie efectuata paralel cu continuarea inventarului sau a expertizei
contabile.
10.3.3. Incendii din motive social-politice
O prima categorie o reprezinta incendierea unor obiective politice simbol, pentru exprimarea protestului fata de un
lider, partid de guvern. Aceste fapte necesita o foarte atenta si minutioasa pregatire, obiectivele vizate fiind, de regula, pazite.
Deseori autorii folosesc metode si mijloace simple (carpe imbibate cu benzina), dar sigure, fara a cautat neaparat sa asigure
aparetentele unei cauze tehnice.
Incendiile cu caracter terorist au o periculozitate mare, fiind savarsite de profesionisti cu mijloace tehnice deosebit
(explozivi, lichide incendiare, dispozitive speciale s.a.), efectele fiind grave, deseori fiind afectate si vecinatatile obiectivului
vizat.
Tratatele de psihologia maselor analizeaza modalitatile de dirijare si antrenare a multimilor spre anumite scopuri,
inclusiv destructive, fascinatia reala pe care o exercita focul, inca din vremuri stravechi, jucand rolul de amplificator al
emotiilor umane. In aceste cazuri, depistarea incendiatorilor este o problema complexa.
10.3.4. Incendii pentru obtinerea despagubirilor de asigurare
Incendieri pentru obtinerea frauduloasa a despagubirilor de la societatile de asigurari apar indeosebi la sate. Autorii
pun foc la cladiri vechi, amortizate, in scopul de a obtine prime de asigurare si cu banii obtinuti sa construiasca o casa noua sau
sa se mute la oras.
In mediul urban incendierea bunurilor personale este mai rar intalnita in cazul apartamentelor de bloc, existand
pericolul propagarii la proprietatile invecinate. Sunt cazuri semnalate de locuinte individuale sau masini. Ponderea acestui tip
de incendiu este insa scazuta, comparativ cu alte tari, nici societatile de asigurare nefiind prea puternice.
Incendierea, in aceste cazuri este mai bine calculata si executata, factorul emotional nefiind implicat, avand trasaturi
foarte asemanatoare cu spargerea sau jaful. Incendiatorii se considera mai putin criminali, justificandu-se faptele prin situatia
lor financiara grea, pe cand, in conceptia lor, o societate de asigurari mare si bogata are de unde suporta mici pierderi.
De regula, amprenta incendiului, amplasarea focarelor in special, indica clar ca incendiatorul avea acces complet si
familiar in incinta, focarele fiind pregatite cu grija si meticulozitate. Spre comparatie, incendiile din razbunare se limiteaza
deseori la focuri exterioare sau la focuri interioare puse in graba, dupa fortarea usilor sau ferestrelor, fara a putea urmari de
obicei o configuratie optima de dezvoltare a incendiului.
10.3.5. Incendii din vandalism
Majoritatea tarilor europene si unele statistici americane considera vandalsimul ca principalul motiv de incendiere, cu
pondere mare in randul tinerilor.
Incendiile de acest tip pot fi considerate incendii instinctuale, fara motivatie precisa, ci ca o reactie la o viata
dezordonata, fara perspective, o criza acuta de personalitate sau sentimente de frustrare fata de societate, stat si intreaga lume
inconjuratoare. De cele mai multe ori, aceste incendieri au caracter intamplator si nu cu premeditare. Individul pune foc pentru
o placere momentana sau pentru o razbunare generala impotriva societatii. Ca tipologie, incendiatorul este un tanar ce comite,
59
cu usurinta si placere chiar, delicte minore spargere felinare, agresare verbala a persoanelor sau chiar mai grave furt masini,
neavand o atractie patologica pentru foc si considerandu-l doar un mijloc potrivit pentru a crea probleme societatii prin
distrugeri
Fapta prezinta un pericol social la fel de mare ca si incendiile unor piromani elementele agravante fiind comportarea
incendiatorului neprevazuta, necontrolata si mai ales iresponsabilitatea sociala ce poate da nastere la evenimente grave.
Investigatia acestor cazuri, inclusiv din punct de vedere psihic este foarte dificila.
In aceasta categorie pot fi mentionate si incendiile provocate in jurul stadioanelor sau marilor sali de spectacol de
bandele de suporteri.
10.3.6. Incendiile piromanilor
Termenul de piromanie, desi vechi de peste o suta de ani, nu a fost folosit mult timp de psihiatri, starnind multe
controverse. American Handbook for Psychiatrists da o definitie, in general acceptabila, a piromaniei, ce cuprinde cinci
trasaturi caracteristice:
- impuls periodic de a pune foc;
- stare emotionala agitata inainte de a pune foc;
- placere intensa, satisfactie si usurare in timpul comiterii actului;
- nedepistarea vreunui fenomen anormal clinic (schizofrenie, comportament antisocial s.a.);
- cel mai important: lipsa completa a unui motiv rational de ordin financiar, social, politic s.a.
Actul de incendiere infaptuit repetat atrage dupa sine o intarire a acestui comportament.
Procesul psihic care duce la actul de incendiere este facilitat si stimulat de alcool.
Piromanul are o atractie patologica pentru foc si este fericit cand asista la foc si efectele sale destructive. El poate fi
usor de recunoscut fata de alti incendiatori din cauza ca, in cele mai multe cazuri, este prezent la scena incendiului, in pozitii
caracteristice. Mai mult, el va tinde sa puna mai multe incendii succesive, asteptand fiecare eveniment cu o placere crescanda.
Se considera de aceea, ca sporirea numarului de incendii intentionate se datoreaza unui numar limitat de incendiatori, fiind
necesare eforturi pentru a fi identificati si internati in spitale sau inchisori.
Perturbarile functiilor psihice constatate la autorii incendierilor pot anihila total sau partial responsabilitatea autorului
in momentul faptei. Este necesar avizul expertilor in psihiatrie in ce priveste pericolul public in cazul lasarii autorului in
libertate, functie de gravitatea diagnosticului stabilit.
Sunt mentionate, in unele tari, cazuri de incendiere a unor obiective alese aleator, numai pentru a crea senzatie intr-o
localitate prea linistita si, la limita, de a justifica existenta si alocarea fondurilor pentru unitatea de pompieri. Se fac referiri la
cazuri dese de incendiere provocate de pompieri, dar si de alte persoane, pentru a se remarca in cursul interventiilor de stingere
fie pentru obtinerea unor premii sau distinctii, fie in interes personal. Autorii incendierilor din aceste motive, de regula, sunt
primii care dau alarma si apoi manifesta o activitate intensa in stingerea incendiului. Dar explicarea acestui comportament doar
prin dorinta de evidentiere este simplista. Un aspect nestudiat inca in lucrarile de psihiatrie este posibilitatea aparitiei unei
inclinatii spre piromanie la stingatorii profesionisti. Fascinatia exercitata de catre foc asupra omului a fost tratata din punct de
vedere psihianalitic intr-o lucrare remarcabila, dar aparitia unor deviatii psihice intr-o legatura de durata cu focul pune probleme
inca nestudiate. Aici ar putea fi gasite explicatii plauzibile pentru cazurile, e drept rare, citate in literatura de specialitate, despre
incendiatori proveniti chiar din randul pompierilor.
In sens opus, cazurile de incendiere pentru a demostra incapacitatea unitatii de pompieri trebuie clasificate in categoria
incendiilor din razbunare, autorul fiind, de regula, concediat din unitatea respectiva, fapt pe care-l simte ca o frustrare. Uneori
astfel de persoane devin incendiatori recidivisti.
La fel in cazul incendiatorilor cu alte tulburari mentate (debili mintali s.a.) uneori inclusi in categorii separate, avand in
vedere comportamentul si modul de actiune, acestia pot fi inclusi in categoria piromanilor.
Alcoolismul este considerat deseori ca unul din motivele ce determina incendii intentionate. Se poate considera, chiar
in cazul alcoolismului cronic, ca acesta reprezinta doar un factor favorizant fie pentru fapte de vandalism, fie pentru
intensificarea trairilor psihice anormale ce dirijeaza comportamentul unui piroman.
Un loc aparte il ocupa categoria incendiatorilor profesionisti, platiti pentru a incendia un anumit obiectiv. Cu solide
cunostinte in domeniu (chimie, fizica, constructii), actionand fara impulsuri emotive, sunt cel mai greu de depistat, insasi
obtinerea unor dovezi in vederea condamnarii lor fiind o problema extrem de dificila.
60
61
- distribuirea lichidului pe o suprafata mare (focare multiple), mai ales in spatii inchise, prezinta riscuri pentru
incendiatori prin formarea unei atmosfere explozive. In momentul initierii incendiului cu flacara, poate surveni aprinderea
hainelor infractorului (cand exista scurgeri de combustibil), parlirea parului de pe cap si brate, arsuri (semne clare de vinovatie
in ancheta), aprinderea sau explozia recipientului cu combustibil, tinut, de regula, in mana (bidon benzina s.a.). In cazul in care
combustibilul este foarte volatil, pericolul depaseste avantajele initierii incendiului de la focare multiple;
- sunt usor de identificat ulterior fie prin urme ale fractiilor mai putin volatile, fie prin reziduu scurse in podea prin
metode cromatografice;
- posibilitati de limitate de aprovizionare, fara a trezi banuieli ulterioare.
Dintre lichidele inflamabile, benzina apare in marea majoritate a actelor de incendiere. Desi este foarte volatila si
prezinta dezavantajul formarii rapide a unei atmosfere explozive, este, in acest moment, lichidul cel mai usor de procurat si
stocat.
Alte lichide inflamabile utilizate, dar in cazuri mult mai putin numeroase sunt: petrolul lampant (care e mai greu
volatil si cu o temperatura de aprindere mai ridicata riscul de explozie fiind mai mic, dar urmele nearse persista indelung,
putand fi usor identificate), tiner, alcool, chiar motorina s.a.
Dintre materialele combustibile solide, s-au utilizat, in circa 25% din cazuri materiale textile si celulozice diverse, pot
arde dar nu propaga rapid si sigur incendiul la structurile de rezistenta. Unele studii statistice mentioneaza totusi utilizarea drept
combustibil a mobilierului existent in 37% din cazuri.
Materialele care ard mocnit: rumegus, bumbac, saltele etc. ce pot da nastere in timp la incendii dezvoltate, nu sunt, de
regula, utilizate, deoarece exista probabilitatea detectarii fumului inca din faza initiala.
10.4.4. Surse de aprindere
Sursele de aprindere sunt alese de incendiator, functie de tipul de combustibil utilizat, precum si de modalitatea gandita
de evitare a oricarei suspiciuni.
Flacara (de chibrit, bricheta, lumanare, torta s.a.), reprezinta cea mai simpla si eficienta sursa de aprindere, usor de
procurat si aplicat; folosirea este simpla si eficienta sursa de aprindere, usor de procurat si aplicat; folosirea este limitata la
aprinderea imediata (cu exceptia lumanarii, care are utilizari restranse in dispozitive intarzietoare).
Un chibrit are durata de ardere de circa 20 secunde si in timpul incendiului este distrus, neputand fi identificat.
Utilizarea chibritelor prezinta riscuri in cazul unei atmosfere explozive.
O situatie deosebita o reprezinta cocteilul Molotov, respectiv o sticla cu benzina cu fitil inauntru utilizata, mai ales
in incendii din razbunare sau vandalism si care, prin aruncare si spargere, genereaza o flacara puternica si persistenta,
permitand retragerea rapida a infractorului. Incendierea, in acest caz, nu este greu de stabilit: sticla sparta, fereastra sparta,
martori oculari. Resturile de sticla pot fi cercetate prin metode criminalistice (amprente) ce pot indentifica incendiatorul.
Tigara reprezinta o sursa de aprindere pentru incendii din neglijenta (cos hartii etc.), dar uneori este utilizata pentru
incendii intentionate, rezultatul fiind nesigur. Atat in cazul unor lichide inflamabile, cat si a unor materiale care ard mocnit,
tigara este o slaba sursa de aprindere, cu exceptia contactului direct cu materialul combustibil, in conditii favorizante.
Scanteile sunt utilizate ca surse de aprindere de cele mai multe ori de catre incendiatori experimentati. Scanteile sunt
produse, de regula, prin mijloace electrice (montaje ce produc un scurtcircuit, pornirea unui utilaj, simpla functionare a unui
intrerupator) si initiaza aprinderea numai a anumitor tipuri de combustibil: amestecuri explozive, urme de pulbere (exploziv).
Este o metoda nesigura. In plus, ramand dupa incendiu resturi din montajele folosite care pot da indicii valoroase
despre autor.
Autoaprinderile chimice necesita cunostinte speciale, fiind o metoda folosita doar de incendiatori profesionisti.
Substantele chimice ce pot fi folosite sunt, de regula, inaccesibile incendiatorilor obisnuiti si pot fi detectate pe baza
reziduurilor prin metode curent folosite.
Uneori incendiatorii simuleaza producerea incendiului datorita unor cauze tehnice: initierea incendiului in incaperi
inchise, unde e posibila aparitia fenomenelor de autoarprindere (hambare) sau in vecinatatea unei instalatii de incalzit (sobe)
pentru ca incendiul sa fie atribuit unui defect de functionare.
10.4.5. Circumstante de timp si spatiul
Locurile alese de incendiator pentru a provoca incendiul sunt, de regula, nepazite, putin circulate si cu mai multe iesiri,
destinat incendiilor cu aprindere imediata, fie in locuri mai dosnice, cu aglomerari de materiale (mobila veche, resturi, arhive,
deseuri etc.), ce permit, in primele faze ale incendiului o dezvoltare lenta si manifestari vizibile. In acest scop, sunt des utilizate
pivnitele, subsolurile in general. Dezvoltarea incendiului in sus este favorizata (intreaga structura a cladirii, deci cantitatea
maxima de combustibil este deasupra flacarilor), iar probabilitatea descoperirii lui pana sa ajunga la faza dezvoltata este
minima.
Mansardele si podurile, desi prezinta deseori aglomerari de materiale combustibile se situeaza la polul opus in privinta
eficientei incendierii, fiind alese de incendiatori fara experienta sau atunci cand se urmareste producerea unor daune mai reduse.
Un pericol marit prin propagarea rapida ulterioara il reprezinta ghenele de gunoi.
62
In marea majoritate a cazurilor, incendiatorul actioneaza asupra unor locuri cunoscute (zona unde locuieste, locul de
munca, scoala) si indeosebi asupra celor cu acces comod (capite de fan, soproane in mediul rural, pivnite, intrari principale
sau dosnice, dependinte in mediul urban).
Peste 70% din incendii au loc toamna si iarna, peste din totalul fiind savarsite noaptea (cand nu exista posibilitatea
observarii rapide a incendiatorului si identificarii autorului), marea majoritate in noaptea de vineri spre sambata (cand
activitatea coboara la zero). In restul zilelor, repartitia cazurilor este echilibrata. Nu s-a putut stabili vreo relatie intre actul
incendierii si fazele lunii, procentul de 56% pentru luna plina sau noua fiind nesemnificativ.
Orele la care actioneaza cel mai frecvent incendiatorii sunt intre 20 24 pe timp de vara, intre 18 22 iarna, orele
la care se intuneca.
In alegerea momentului prielnic, incendiatorul exploateaza orice aspect: un vant puternic, furtuna cu descarcari
electrice, seceta prelungita, absenta unei supravegheri tehnice (detectoare) sau umane (rond paznic de noapte), plecarea unitatii
de pompieri la alt incendiu s.a.
Studiile intreprinse in unele tari releva ca nici o cladire nu este aparata perfect de un incendiator. Exista insa cladiri
mai vulnerabile: cladiri izolate, fara public, cu securitate redusa, frecventata (inclusiv imprejurarile) de copii sau tineri.
10.5. Profilul psihic al incendiatorului
In Romania, cercetarile si analizele statistice asupra psihologiei si modalitatii de actiune ale incendiatorilor, in
particula a piromanului, sunt abia la inceput.
Trasaturile caracteristice ale incendiatorului estimate pe baza acestor analize statistice sunt:
a) sexul: masculin (in proportie de 85%);
b) varsta: 20 25 ani;
c) educatie: majoritatea (peste 80%) au un nivel profesional redus (cateva clase elementare), in medie doar circa 5% au
studii superioare;
d) profesii: peste 60% sunt someri, circa 10% avand slujbe temporare;
e) situatia familiala: peste 85% sunt fie singuri (56%), fie divortati, separati, vaduvi;
f) situatia sanatatii: circa 1/3 prezinta tulburari mentale, iar 23% diferite boli fizice. Un aspect interesant este relevat de
proportia mare a tulburarilor mentale la femei (72% din cazuri);
g) nivel de inteligenta: moderat in jumatate din numarul de cazuri, ponderea celor cu nivel scazut fiind totusi
importanta (38%);
h) domiciliu: in majoritate incendiatorii au locuinte nesatisfacatoare sau nu au domiciliu stabil;
i) consumul de alcool: are rol important; peste 85% din incendiatori, in momentul savarsirii faptei consumasera alcool,
in cantitati variate;
j) comportament la arestare: cu rare exceptii, incendiatorii marturisesc fapta comisa;
Pe baza acestor date, profilul psihic al unui incendiator este: barbat de 40 45 ani, cu nivel de pregatire scazut,
alcoolic, temperament nervos, impulsiv, cu tendinte spre violenta, cu contacte umane dificile, avand senzatia de frustrare in
raport cu altii.
Acest model psihic va cunoaste modificari sensibile in viitor, pe masura evolutiei situatiei social economice. Se
poate estima astfel cresterea ponderii incendiilor comise de tineri.
10.6. Particularitati in cercetarea incendiilor intentionate
Incendiile intentionate au efecte grave, care rezulta din pregatirea minutioasa a autorului pentru savarsirea acestui act.
Autorul actioneaza cu premeditare, alege conjuctura cea mai favorabila pentru realizarea proiectului sau, unul din scopurile
principale fiind si acela de a sterge urmele compromitatoare. Pentru aceasta, el va alege astfel locul si mijloacele utilizate incat
sa se distruga complet in incendiu, reducand astfel posibilitatea descoperirii lor in timpul cercetarii locului evenimentului.
Un incendiator recidivist are experienta de varsta in privinta focului si comportarii lui. Poate calcula bine evolutia
incendiului pe care-l initiaza. O atentie deosebita trebuie acordata deci, nu numai sursei de aprindere folosite de incendiator sau
naturii combustibilului, ci si configuratiei incaperii, ventilatiei s.a.
In cercetarea acestui tip de incendiu se va tine seama si de urmatoarele aspecte:
a) observarea, notarea si fixarea, de la sosirea la fata locului, a eventualelor circumstante care pot sugera o infractiune
in legatura cu incendiul:
- fuga precipitata a unei persoane;
- urme de fortare la usi, ferestre;
- pozitia nefireasca a unor obiecte;
- existenta unor urme proaspete (om, mijloc de transport) in apopierea obiectivului incendiat;
- existenta unor urme de surse de aprindere ce nu se utilizau in obiectivul incendiat;
- prezenta la locul incendiului a unor produse chimice, lichide inflamabile, ce in mod normal nu se utilizau in acel loc;
- existenta unor fenomene ce impiedica strangerea sau transmiterea de informatii;
63
64
Denumire
Fulminat de mercur
Azoturi de plumb
Trinitrorezorcinat de plumb
Diazodinitrofenol
Temperatura de inflamare
[C]
210
345
280
170
- explozivi secundari:
Acid picric
Trotil
Tetril
Hexogen
Pentrita
300
290
240
260
220
4700 7300
3800 6800
5400 7850
6640 8520
5500 - 8300
Arderea unui exploziv are loc sub forma unei explozii, incendiul fiind un fenomen consecutiv acesteia. Exploziile si
incendiile la fabricile de explozivi munitie ocupa prin numarul de victime si daunele provocate un loc important printre
accidentele majore pe plan international.
Conditiile de fabricatie, depozitare si utilizare sunt foarte restrictive si necesita masuri de prevenire strict specializate.
11.2.2. Artificii
Artificiile sunt dispozitive compuse dintr-un amestec carburant si o substanta care sa coloreze flacara sau sa produca
ceata si fum pentru obtinerea unui efect vizual sau auditiv (artificii pirotehnice) in teatre pentru imitarea focului sau a
incendiului, in arta militara pentru semnalizari luminoasa etc.
In imprejurarile favorabile (apropiere de materiale usor aprinzibile, aflate in conditii de deshidratare sub actiunea unei
calduri intense de exemplu reflectoare de scena) pot fi generate incendii. Prezenta unui personal calificat necesar pentru
manevrarea dispozitivelor determina stingerea incendiului in fazele initiale, cu efecte negative reduse. Incendii deosebite pot
surveni insa la arderea lazilor in care sunt depozitate artificii, datorita unor alte surse de aprindere.
Artificiile pentru pomul de iarna, avand in componenta clorat de potasiu, amidon (deztroza), pilitura de fier, pot initia
incendii in cazul utilizarii lor necorespunzatoare: pozare langa materiale combustibile (vata ce imita omatul, figurine de hartie,
crengi uscate, deshidratate de caldura s.a.).
Un factor favorizant il constituie neomogenitatea constatata uneori in structura materialului, fiind disipate nu numai in
scantei, dar si flacari cu potential termic apreciabil. Chiar in prezenta omului, unele din aceste incendii au avut urmari grave
(lipsa prezenta de spirit, cantitate mare de materiale combustibile, jocul copiilor s.a.).
Jocul copiilor cu artificii poate genera insa si incendii cu consecinte deosebite.
65
66
- elemente de constructii invecinate atenueaza intensitatea campului electromagnetic receptionat, la care se adauga si
atenuarea naturala;
- pericolul de incendiu este mai ridicat in conditii extreme (la rezonanta sau in cazul a doua sau mai multe statii cu
frecvente apropiate, cand puterea rezultanta se insumeaza).
Se poate aprecia ca, in cazul unor electrozi de dimensiuni mici, energia minima de aprindere in curent de inalta
frecventa are o valoare mai mica decat in curent continuu. Scanteile generate experimental au avut insa valori mici de circa
0,25 W care nu pot initia, decat rareori, aprinderea amestecurilor inflamabile.
A doua modalitate prin care radiatiile electromagnetice pot initia incendii este amorsarea exploziva a unor capse
electrice detonate (care, in mod normal, se amorseaza ca o sursa exterioara de curent baterie, magnetou). Situatiile sunt mult
limitate de conditiile severe impuse amplasarii obiectivelor unde se utilizeaza astfel de dispozitive.
Explozia capselor se produce, de cele mai multe ori, prin aducerea la incandescenta a filamentului de amorsare.
Probabilitatea de explozie prin absorbtia energiei este insa foarte mica datorita invelisului metalic al capsei cu rol de ecran.
Emitatoarele de unde radar foarte inguste si teoretic undele laser de foarte mare putere pot initia explozia vaporilor de
benzina din rezervoare situate la circa 20 m si aduce la incandescenta sarme de hotel la circa 30 m. Efectul de incalzire pana la
autoaprindere asupra materialelor celulozice (lemn s.a.) se exercita pe distante mari, chiar de 1 km.
Riscurile de incendiu, desi reduse, trebuie luate in considerare in cazul unor unitati care-si desfasoara activitatea in
apropierea unor emitatoare radio-TV sau radar. In acest caz:
- nu se va admite existenta unei atmosfere explozive in prezenta unor materiale conductoare ce ar putea ajunge in
contact cu orice antena de emisie;
- se vor desfiinta sau se vor pune eficient la pamant structurile metalice care se comporta ca antene de receptie;
- zonele unde se depoziteaza sau se prelucreaza materiale explozive sau inflamabile se vor ecrana fata de curentii de
inalta frecventa; ecranarea se poate realiza prin acoperire cu folii, placi sau plase metalice cu ochiuri mari, astfel liniile de forta
ale campului electromagnetic se inchid prin ecran si doar o mica parte patrunde in incinta;
- punerile la pamant necesare pentru descarcari electrostatice sunt total ineficiente in cazul curentilor de inalta
frecventa; ca urmare, se vor monta punti de scurtcircuitare cu impedanta mica, daca distanta dintre diferite structuri metalice
este mai mica de 5 cm;
- in zonele unde se transporta lichide inflamabile prin conducte metalice sau unde se gasesc structuri metalice cu
comportare de antena si inaltime mai mare de 1 m de la suprafata solului se vor realiza puneri la pamant cu impedanta mica la
cel putin 10 m una de alta;
- pentru capsele detonante, nu se va admite ca admite ca amorsa electrica sau cablurile de legatura sa vina in contact cu
vreo antena de emisie si se va evita intrebuintarea capselor electrice in interiorul distantelor de securitate din jurul statiei de
emisie.
CARACTERISTICI ALE PRINCIPALELOR SUBSTANTE COMBUSTIBILE
Denumire substanta
1
Acetaldehida
CH3CHO
Acetat de benzil
CH3COOCH2C6H5
Acetat de etil
CH3COOC2H5
Acetat de metil
CHCOOH3
Acetat de vinil
C4H6O2
Acetilena C2H2
Acetona C3H6O
Acid acetic
CH3COOH
Acid butiric
CH3(CH2)COOH
Acid benzonic
C5H5COOH
Greutate
specifica in
raport cu
apa = 1
Densitate
vapori in
raport cu
aer p = 1
Temperatura de
inflamabilitate
[C]
4
0,78
1,52
1,06
Temperatura de aprindere
[C]
Limite de explozie
Observatii
g/m3
% vol.
Inferioara
6
Superioara
7
Inferioara
8
Superioara
9
10
- 27
140
3,97
57,0
Lichid
5,2
102
410
0,6
7,3
Lichid
0,9
3,04
-4
430
2,18
11,40
75
420
Lichid
0,93
2,56
10
475
3,1
15,6
95
500
Lichid
0,93
2,98
-8
425
2,6
13,4
90
480
Lichid
0,40
0,79
0,906
2,0
-18
- 20
335
540
1,5
2,15
82
12,8
16
60
873
310
Gaz
Lichid
1,05
2,07
40
485
3,10
12
100
430
Lichid
0,96
3,0
77
440
2,0
10
Lichid
1,26
4,2
120
570
Praf
explodeaza
67
Acid cianhidric
HCN
Acid formic
NCOOH
Acid propionic
CH3CH2COOH
Acid salicilic
Acroleina
CH2=CHCHO
Alcool alilic
(propenol)
CH2=CHCH2OH
Alcool n-butilic
(butanol)
CH3(CH2)2CH2OH
Alcool etilic
CH3-CH2-OH
Alcool metilic
(metanol)
CH3OH
Alcool propilic
(propanol)
C3H7-OH
Amoniac NH3
Anhidrida acetica
(CH3CO)2O
Anilina C6H5NH2
Benzen C6H6
Benzina auto
Benzina avion
Butan C4H10
Butadiena 1,3 C4H6
Celosolv (eter alchilic al etilenglicolului)
C2H5OCH2CH2OH
Celuloid
Clorbenzen C6H5Cl
Clorura de metilen
CH2Cl2
Clorura de vinil
CH2=CHCl
Dicloretilena
ClCH=CHCl
Dietilamina
(C2H5)2NH
Dimetilformamida
HCON(CH3)2
Dinitrobenzen
68
0,69
0,93
- 18
535
5,6
46,6
Lichid
1,22
1,57
69
520
18
51
Lichid
vaporii
in
amestec cu
aer
explodeaza
0,992
2,56
50 54
485
2,1
12
Lichid
1,484
15,9
Subl.
545
Substanta
cristalina
0,84
1,94
20
210
2,8
31,0
Lichid
0,85
2,0
21
375
2,5
18,0
Lichid
0,81
2,55
35
340
1,4
11,3
Lichid
0,79
1,6
12
425
3,28
18,95
50
362
Lichid
0,79
1,1
11
455
6,72
36,6
73
530
Lichid
0,80
2,7
15
405
2,1
13,5
50
340
Lichid
0,80
0,61
-2
651
15,0
28,0
105
200
Gaz
1,08
3,52
49
359
1,21
10,0
85
430
Lichid
1,02
0,88
0,75
0,73
0,56
0,62
3,22
2,77
34
34
2,05
1,57
76
- 11
- 42
- 42
-60
- 85
530
555
232
232
365
415
1,31
1,2
1,4
1,4
1,5
1,10
4,20
8,0
7,6
7,6
8,5
12,5
39
44
37
25
270
317
210
290
Lichid
Lichid
Lichid
Lichid
Gaz
Gaz
0,93
31
40
235
36
15,7
94
588
Lichid
1,30 1,50
1,11
3,88
28
141-180
590
4,0
1,3
9,0
11,0
Solid
Lichid
1,33
2,93
- 14
625
15,5
66
Lichid
0,983
2,16
- 43
472
3,8
33
100
570
Gaz
1,28
3,35
48
460
9,7
12,8
Lichid
0,70
2,5
- 39
310
1,7
10,4
55
330
Lichid
0,96
2,45
67
153
2,2
16
70
500
Lichid
1,3113
5,79
150
Pulbere
explodeaza
usor la
Etan CH3CH3
Eter etilic
C2H5OC2H5
Etilbenzen
C6H5C2H5
Etilamina
C2H5NH2
Etilenglicol
NOCH2CH2OH
Etilena CH2=CH2
Formaldehida
HCHO
Formiat de etil
HCO2C2H5
Formiat de etil
HCO2C2H5
Gazolina
Gaz de apa
Gaz de cocserie
Hexan
CH3(CH2)4CH3
Hidrogen
Hidrogen sulfurat
Izopren
Metan
Metalimina
CH3NH2
Motorina
Naftalina C10H6
Nitrobenzen
C6H5NO2
Oxid de carbon
Pacura
Petrol lampant
(kerosen)
Propan CH3CH2CH3
Propilena
CH3CH=CH
Propilenglicol
CH3CH(OH)CH2OH
Stiren C6H5CH=CH2
Sulfura de carbon
Terebentina C10H16
Toluen C6H9CH3
Tricloretan CH3CCl5
Trietilamina
(C2H5) N
Titei
White-spirit
Xilen
C6H4(CH3)2
Ulei de in
Ulei de masline
Ulei de porumb
Ulei de floareasoarelui
Ulei de rapita
0,37
1,047
470
3,0
15,5
39
188
deonare
Gaz
0,71
2,55
- 40
170
1,20
51,0
37
1570
Lichid
0,87
3,66
15
140
1,0
7,8
Lichid
0,68
1,55
- 49
384
3,5
14,0
Lichid
1,11
2,14
111
416
1,8
12,8
Lichid
0,41
1,0
425
2,7
34
Gaz
0,92
1,03
40
430
17,0
73,0
Gaz
0,92
2,55
- 34
440
2,7
16,5
85
508
Lichid
0,92
2,55
- 34
440
2,7
16,5
85
508
Lichid
0,657
-
3,0
0,54
-
- 43
-
256
600
-
1,4
6
5,6
7,6
72
30,4
Lichid
Gaz
Gaz
0,66
9,0
- 22
260
1,1
7,5
Lichid
0,77
0,99
0,68
0,42
0,07
1,19
2,35
0,55
612
- 48
161
585
290
220
595
4,0
4,0
1,0
5,0
75,0
45,5
9,7
15,4
3,3
60
33
63
650
100
Gaz
Gaz
Lichid
Gaz
0,66
1,07
- 18
430
4,9
20,7
Gaz
0,833
7,0
55
220
0,6
6,5
1,14
4,42
80
540
5,37
6,9
Lichid
Cristale
1,20
4,25
88
480
1,8
40
15
Lichid
0,79
0,97
- 191
12,5
75
145
870
Gaz
0,880
50 100
Lichid
0,835
5,5
30 40
0,6
6,5
Lichid
0,50
1,56
- 105
605
260
420
220
250
450
2,1
9,6
35
174
Gaz
0,51
1,49
- 107
455
2,0
11,7
Gaz
1,04
2,62
99
2,62
12,5
Lichid
0,91
1,26
0,86
0,866
1,31
3,59
2,64
4,7
3,18
4,55
32
- 30
35
6
-
490
102
255
480
486
1,1
1,0
0,8
1,20
8,0
8,8
60,0
6,0
7,3
15,5
41
-
268
-
Lichid
Lichid
Lichid
Lichid
Lichid
0,73
3,5
- 17
230
1,2
8,0
50
340
Lichid
0,750-1000
0,77
-35- +35
43
380-531
260
1,1
1,4
6,4
6,0
Lichid
Lichid
0,88
3,66
25
144
1,0
7,60
44
335
Lichid
0,93
0,910
092
205
225
254
340
343
393
0,914
227
0,958
163
445
69
Ulei de soia
Ulei de tractor
Ulei de masina
Ulei de
transformator
Ulei de turbina
0,925
0,93
0,917
282
217
181
370
340
355
0,877
147
300
0,877
147
300
Denumirea materialului
0
Antracit
Asfalt
Brad
Bumbac carpe
Bumbac fibre
Bumbac tesaturi
Cafea
Carpen
Carton
Catran
Cauciuc natural sintetic
Carbune brun
Ceai
Celuloid
Canepa
Cocs metalurgic
Celuloza
Celuloza praf
Colofoniu
Cosuri nuiele
Dinamita
Fag
Faina de lemn
Faina de pluta
Fan
Fosfor alb
Fosfor rosu
Funingine
Fulminat de mercur
Grafit
Grasimi animale
Hamei
Hartie creponata
Hartie scris
Hartie ziar
Huila
In
Denumirea materialului
2
In fibre
Iuta
Lignit
Magneziu
Mangal
Molid
Matase fibre
Matase artificiala
Naftalina
Paie
Pene
Piele moale
Pin
Pirita praf
Pluta-placi
Poliamide fibre
Poliamide praf
Polietilena
Policlorura de vinil
(praf)
Poliesteri cu fibra de
sticla
Polimetacrilat
Porumb boabe
Praf pusca
Polistiren
Poliuretan spuma
Rumegus fag
Rumegus molid
Stejar
Sulf
Tanin pulbere
Trotil
Turba
Tutun
Tutun frunze
Vata
Zahar praf
-
70
Denumirea substantei
Acetilena
Alcool etilic
Alcool metilic
Butan
Benzen
Ciclohexan
Etan
Eter dietilic
Etilena
Hexan
Energia [mJ]
0,011
0,14
0,14
0,26
0,21
0,24
0,24
0,19
0,10
0,24
Denumirea substantei
Hidrogen
Metan (grizu)
Metilacetona
Nitrilacrilic
Oxid de etilena
Oxid de propilena
Pentan
Propan
Propilena
Sulfura de carbon
Energia [mJ]
0,018
0,29
0,28
0,16
0,062
0,14
0,22
0,22
0,17
0,009
Denumirea pulberii
Acetat de celuloza
Amidon
Acid benzonic
Aluminiu
Aspirina
Caprolactama
Caseina
Cauciuc sintetic
Celuloza
Carbune brun
Cafea
Pluta
Dextrina
Difenil
Rasini epoxidice
Lignit
Mangan
Pectina
Rasini formaldehidice
Pentasulfura de fosfor
Poliacrilamida
Poliacrilnitril
Polietilena
Polipropilena
Polistiren
Poliacetat de vinil
Orez
Faina de soia
Zahar
Sulf
Faina de grau
Faina de lemn
Fibre bumbac
Zirconiu
Concentratia
minima de
explozie [g/l]
0,025
0,045
0,011
0,045
0,015
0,07
0,045
0,085
0,035
0,050
0,015
0,040
0,030
0,125
0,075
0,015
0,050
0,040
0,025
0,020
0,020
0,020
0,040
0,050
0,060
0,045
0,035
0,050
0,050
0,050
0,040
Energie minima de
explozie [bar]
Presiune maxima
de explozie [bar]
15
40
12
50
16
60
60
30
40
160
35
40
20
20
30
305
35
10
15
30
20
10
30
15
160
50
100
30
15
50
20
25
15
4,8
5,1
6,55
5,79
6,0
5,44
3,4
4,1
8,06
2,62
6,62
6,82
5,65
7,03
6,48
3,65
9,10
7,37
4,41
5,86
6,13
5,01
5,24
6,89
4,75
7,24
6,48
7,51
5,37
7,51
4,4
47
34
71
Viteza de ardere
In raport cu masa
Liniara [mm/min]
[kg/mmin]
0,84
0,67
0,48
0,33
0,24
0,80
0,53
0,67
70,0
0,38
0,86
0,70 0,90
2,83
3,30
2,30
3,15
2,70 3,20
3,80 4,50
0,81
1,10
1,60 2,00
2,00 2,50
3,60
5,00
1,70
1,60
2,10
2,20
2,90
3,60
2,20
2,70
2,30
2,70
Temperatura degajata
305
510
640
700
850
900
800 1000
1200
1125
1200
1100
1350
2000
Denumirea
0
Sfecla de zahar
(taietei)
72
Mod de
transportare
si depozitare
1
In vrac
Masuri de prevenire
2
- evitarea umiditatii > 10%;
- straturi mai subtiri;
- evitarea temperaturilor mai mari de 25
30C;
- evitarea introducerii in depozit a unor
Observatii
3
- tendinta de autoaprindere la temperatura
de 50 60C;
- cuiburi de autoincalzire focare intense
de incendiu;
- temperatura de aprindere este 135C; la
Sfecla de zahar
(melasa)
Rumegus de lemn
In vrac
Paie
In vrac
In vrac
Ulei de seminte de
bumbac
Butoaie, autocisterne
In vrac, in saci
In saci, in vrac
Seminte de in
Imbracaminte cu
urme de ulei
Tesaturi cu urme
de ulei
Cutii
Baloturi
Matase cu urme de
ulei
Fan
Cutii, baloturi
In vrac
Seminte si turte de
floarea soarelui
In saci, in vrac
Faina de lucerna
In saci, in vrac
Gunoi de grajd
Mangal
In vrac, in saci
Carbune bituminos
In vrac
- dupa 40C incepe dezvoltarea bacteriilor termofile care duce la o crestere accentuata a temperaturii in stiva pana la
300C, cand se aprinde.
73
Ulei de peste
Butoaie, bidoane,
recipiente de sticla
Uruiala de porumb
In saci, in vrac
Carton asfaltat
Baloturi
Deseuri de cauciuc
In vrac, in butoaie
Ulei de soia
Tesaturi acoperite
cu lac
Ulei de in
Deseuri de lana
SUBSTANTE INCOMPATIBILE
Denumirea substantei chimice
0
Acetat de amil
Acetilena
Acetona
Acid acetic
Acid azotic
Acid cianhidric
Acid cromic
Acid oxalic
Acid percloric
Acid sulfuric
Aldehida formica
Aluminiu praf
Amoniac (gazos)
Anilina
Apa oxigenata
Argint
Azotat de amoniu
Benzina
Benzina si benzen
Brom
Stamfa
Carbune activ
74
Carbura de calciu
Celuloid
Clor
Clorati
Clorat de potasiu
Cupru
Dioxid de bariu
Dioxid de clor
Eter etilic
Etilena
Fluor
Fosfor alb
Hidrocarburi (butan, propan,
benzen si terebentina)
Hidrogen
Hidrogen sulfurat
Iod
Mercur
Metale sub forma de pulberi (aluminiu, sodiu, magneziu, potasiu)
Metan
Naftalina (vapori)
Oxid de carbon
Perclorat de potasiu
Perhidrol
Permanganat de potasiu
Potasiu metalic
Sodiu
Sulfura de carbon
Zinc pulbere
Apa
Acid azotic
Aceleasi substante ca la brom
Saruri de amoniu, acizi, pulberi metalice, sulfuri, produse organice fin pulverizate
Acid sulfuric si alti acizi
Acetilena, apa oxigenata
Alcool etilic si metilic, anhidrida acetica, aldehide, sulfura de
carbon, glicerina, etilenglicol, acetat de metil
Amoniac, fosfuri, hidrogen sulfurat, metan
Oxigen, acid hipocloros, clor
Clor
Hidrogen
Oxidanti, sulf
Fluor, clor, brom, acid cromic, dioxid de bariu
Scantei
Incalzire
-
Clor
Acid azotic, peroxizi, gaze oxidante
Acetilena, amoniac gazos
Acetilena, amoniac, acid fulminic
Tetraclorura de carbon sau alte hidrocarburi halogenate, dioxid de carbon
Lumina solara
-
Scantei
-
Scantei
Scantei
Scantei
Scantei
75
Materiale si substante
combustibile
Bumbac
Cauciuc
Celuloid
Combinatii de azot
Fosfor
Hartie, paie, fan
Lemn
Magneziu
Potasiu metalic
Polistiren
Policlorura de vinil
Produse petroliere
Sulf
Culoare
Brun inchis
Negru brun
Cenusiu-inchis
Galben-brun
Alb-dens
Galben-alb
Cenusiu-negru
Alb
Alb-dens
Negru-inchis
Cenusiu-inchis
Negru
Alb-negru
Caracteristicile fumului
Miros
Specific
Sulfuros
Sulfuros
Iritant
Usturoi
Specific
Rasina
Fara
Fara
Hidrocarburi
Acid clorhidric
Uleios
Specific
Gust
Acrisor
Acid
Acid
Acid
Fara
Acrisor
Acrisor
Metalic
Alcalin
Fara
Fara
Acrisor
Acid
76