TEMA 3:

CAUZELE DE INCENDIU I PREVENIREA LOR

Fenomenul de ardere
Termenul de ardere sau combustie este reglementat prin STAS 11097/1-87 unde a fost definit prin reactia unui material cu oxigenul, cu degajare de caldura, fenomen insotit, in general, de emisie de flacari si/sau incandescenta si/sau emisie de fum. Arderea este deci posibila numai in conditiile existentei a trei factori: - prezenta combustibilului, material susceptibil sa treaca in stare de combustie in prezenta focului sau a temperaturilor inalte; - prezenta comburantului-substanta care intretine arderea (oxigenul din aer sau substante care pot ceda oxigen); - amorsarea reactiei-prin realizarea energiei de aprindere sau prin sursa de foc. Arderea are loc aproape intotdeauna in faza gazoasa, amestecul aer-gaz combustibil in reactie, cu emisie de lumina, constituind o flacara. Combustia fara flacara a materialelor ce raman in stare solida in timpul reactiei, chiar daca produsul arderii este partial sau total un gaz defineste o ardere mocnita. In urma arderii rezulta produse de ardere (gaze de ardere si, in cazul arderii corpurilor solide, resturi minerale-cenusa) precum si o mare cantitate de caldura disipata in mediul inconjurator. Daca arderea nu este completa rezulta fumul, un ansamblu vizibil de particule si/sau lichide in suspensie in aer. Culoarea fumului este un indiciu al materialelor aflate in combustie. In cursul arderii incomplete se formeaza, ca produs intermediar, oxidul de carbon-ce prezinta un pericol deosebit, provocand dese cazuri de asfixieri si intoxicatii. Dupa viteza de reactie intre oxigen si combustibil, se pot deosebi: arderi lente, normale (uniforme), rapide (explozii, deflagratii). Fenomenele ce se deruleaza in timpul unui incendiu sunt practic arderi normale, precedate de arderi lente.

Evolutia incendiilor si clasificarea acestora

Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, incluzand fenomene diverse de natura fizica si chimica (reactii de ardere, transfer de caldura, formarea flacarilor, schimbul de gaze cu mediul inconjurator, transformari structurale produse in materialele de constructie si elementele de rezistenta etc.). Pentru definirea notiunii de incendiu sunt necesare patru elemente: -existenta combustibilului si actiunea unei surse de aprindere; -initierea si dezvoltarea in spatiu si in timp a procesului de ardere sa fie necontrolate; -procesul de ardere sa fie nemotivat social, necesitand o interventie organizata in scopul lichidarii lui; -producerea de pierderi materiale in urma arderii. Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu. De exemplu, nu sunt incendii: - arderea produselor in cuptoare sau in alte instalatii similare; - unele aprinderi rezultate in urma functionarii instalatiilor electrice; - arderea sub control a gunoaielor, ierburilor s.a.; - fumigatii care nu necesita interventii de stingere s.a. Datorita evolutiei aleatoare nu pot exista doua incendii la fel, deci a caror evolutie sa fie paralela. In dezvoltarea unui incendiu intervin numerosi factori: forma si dimensiunile incaperii, sarcina termica existenta, deschiderile spre exterior, natura si pozitionarea materialelor combustibile, locul si modul de initiere a incendiilor, dispunerea incaperii in cladire etc. n evolutia unui incendiu in interiorul unei incaperi intervin cinci faze: - aparitia focarului initial; - faza de ardere lenta; - faza de ardere activa; - faza de ardere generalizata (dupa depasirea punctului de flash over); - faza de regresie. Clasificarea incendiilor in raport cu cauzele care le-au produs se poate face functie de elementele obligatorii mentionate. Se pot deosebi urmatoarele categorii:
1 din 12

1. Surse de aprindere cu flacara:

- focuri in aer liber; - flacara (chibrit, lumanare); - flacari de la aparate termice;

2. Surse de aprindere de natura termica:

- obiecte incandescente (tigara, topituri metalice, becuri si proiectoare electrice, jar, cenusa, zgura de la aparate de incalzit, particule incandescente de la sudura s.a.); - caldura degajata de aparate termice (casnice, industriale); - efectul termic al curentului electric; - cosuri defecte si necuratate (fisuri, scantei s.a.);

3. Surse de aprindere de natura electrica:

- arcuri si scantei electrice; - scurtcircuit (echipamente, cabluri s.a.); - electricitate statica;

4. Surse de autoaprindere:
- autoaprinderea chimica (inclusiv reactii chimice exoterme); - autoaprindere fizico-chimica; - autoaprindere biologica;

5. Surse de alimentare de natura mecanica;

- scantei mecanice; - frecare;

6. Surse de aprindere naturale:

- caldura solara; - trasnet;

7.Surse de aprindere datorate explozivilor si materialelor incendiare; 8.Surse de aprindere indirecte (radiatia unui focar de incendiu, flacara unui amestec exploziv)

2 din 12

SURSE DE APRINDERE SI RECOMANDARI PREVENTIVE 1. Surse de aprindere cu flacara

In aceasta categorie sunt incluse incendiile datorate surselor de aprindere cu flacara, denumite si cu flacara deschisa si anume: chibrituri, lumanari, focuri aprinse voluntar, dar scapate de sub control, aparate de taiere si sudura oxiacetilenica, aparate termice. Incendiile de acest tip ocupa o pondere importanta: 3045% din total, functie de sezon. In aceasta categorie sunt incluse insa, in mod gresit si incendiile datorate neglijentei fumatorilor. Tigara nu reprezinta o sursa de aprindere cu flacara, ci actioneaza prin temperatura ridicata din varful mucului de tigara, ajuns pe un material combustibil. Focurile in locuri deschise reprezinta 10,712,4% din totalul incendiilor, iar jocul copiilor cu focul intre 912%. Statisticile romanesti nu prezinta separat incendiile datorate flacarii oxiacetilenice de cele datorate brocurilor de la operatiuni curente de sudura, toate fiind clasificate ca avand cauza unicasudura.

Surse de aprindere cu flacara deschisa

Flacara este definita (STAS 11097/187; ISO 3261/1975) ca zona de combustie in faza gazoasa cu emisie de lumina a amestecului aer-gaz combustibil. Flacara reprezinta deci, o masa de gaze ce emite radiatii electromagnetice, ca urmare a unor reactii exotermice ce produc o rapida crestere a temperaturii. O proprietate generala a flacarii este emisia de lumina, desi existe si exceptii flacarile neluminoase (invizibile) ale etalonului, metanolului, hidrogenului (la arderea in aer curat, fara impuritati). Luminozitatea flacarii se datoreaza chimiluminiscentei, respectiv emisia de lumina provenita dintr-o reactie chimica, in care ia nastere un atom sau o molecula, in stare de excitatie electronica. Unele specii chimice produse tranzitoriu in zona de reactie a flacarii, cum sunt radicalii CH, OH, NH, emit in zona vizivila a flacarii il au si particulele incandescente aflate in suspensie, care emit radiatii electromagnetice. Alta proprietate a flacarii este cresterea rapida a temperaturii de obicei pana la circa 1000C. Exceptie sunt flacarile reci ale unor hidrocarburi, care pot da anumite luminiscente la temperaturi cuprinse intre 200 - 400C, datorita unor reactii de oxidare intermediare (aldehide, cetone), fara cresteri notabile de temperatura. Temperatura teoretica a flacarii reprezinta temperatura care ar fi atinsa de gazele de ardere daca nu ar exista pierderi de caldura prin radiatii, conductie termica sau convectie. Flacara de difuziune, flacara turbulenta nu atinge temperatura teoretica de ardere din cauza pierderilor de caldura apreciabile. Temperatura flacarii este depdendenta de mult factori; natura combustibilului si oxidantului, natura flacarii (cu preamestec sau difuziune), compozitia si gradul de disociere al gazelor de ardere s.a.

Chibritul
Chibritul este cel mai obisnuit mijloc utilizat pentru a obtine o flacara. Cele mai raspandite sunt chibriturile de siguranta (safety matches) alcatuite dintr-un bat de lemn (in general de plop) impregnat cu parafina si o gamalie ce consta dintr-o pasta pe baza de clorurat de potasiu. Suprafata de frecare de pe cutie este alcatuita dintr-o pasta pe baza de fosfor rosu ce contine clei si material abraziv praf de sticla. Chibriturile ca forma, marime, substante oxidante utilizate, materiale pentru bat si suprafata de frecare etc. difera mult de la o tara la alta, inclusiv ca potential termic. De regula, betele de chibrit arse sunt distruse in incendiul pe care l-au provocat, dar, cum majoritatea incendiilor de acest fel se datoreaza fie unor manevrari gresite din partea adultilor, fie jocului copiilor cu chibriturile, pot fi gasite sufieciente urme caracteristice acestei cauze. Exceptie o constituie incendiile premeditate. Flacara de chibrit are timp de circa 20 secunde si poate atinge o temperatura de peste 600C. Aruncat din neglijenta, un chibrit aprins poate initia incendierea unor materiale usor aprinzibile: lan de grau (cand gradul de uscare al cerealelor este avansat si curentii de aer sunt favorabili), resturi de hartie din cosuri de gunoi, lichide inflamabile (inclusiv uleiul incins din bucatarii) s.a. Un risc deosebit il prezinta aprinderea unui chibrit in atmosfera exploziva (inclusiv scurgeri de gaz in apartament), efectul de aprindere exploziva al amestecului gazos fiind, de regula, instantaneu. In cazuri suficient de dese, incendii puse pe seama neglijentei fumatorilor se datoreaza de fapt flacarii de chibrit utilizata pentru aprinderea tigarii.

Lumanarea
Desi lumanarea nu mai este utilizata de mult ca mijloc de iluminat, sunt semnalate totusi, in continuare, unele incendii initiate de aceasta sursa de aprindere. Utilizarea lumanarilor in practica religioasa, indiferent de religie, poate duce la evenimente grave, in cazul unor imprejurari favorizante: prezenta in biserici, a unor materiale combustibile, pereti combustibili, aglomeratie etc. Lumanarile pot fi utilizate si ca mijloc de aprindere intarzietor in incendii intentionate. In toate aceste cazuri, urmele de ceara, stearina s.a. identificate dupa incendii, permit descoperirea sursei de aprindere.

Bricheta
Brichetele de tip electric sunt foarte rar implicate in incendii, fiind dependente de baterie sau acumulator si deci nefiind portabile. In cazul brichetelor cu combustibil lichid, sursa de aprindere o reprezinta scanteia sau flacara formata care aprinde o atmosfera exploziva sau un material usor aprinzibil.

Focuri in loc deschis

Focurile in loc deschis, aprinse voluntar in diferite scopuri (distructiv, gatit, incalzit), cum ar fi: focuri de tabara, focuri de miriste, focuri pentru arderea gunoaielor, deseurilor s.a., lasate fara supraveghere si scapate de sub control in paduri, curti, santiere, depozite, cat si in spatii interioare: focuri pentru incalzit in hale industriale, cladiri in constructie s.a. pot sa se propage la materiale si elemente de constructie combustibile din apropiere, initiind incendii dezvoltate. In dezvoltarea incendiilor in aer liber, factorul esential il constituie vantul, prin directia si viteza sa. Daca viteza vantului este mare, dezvoltarea incendiului este rapida si posibilitatea ajungerii focului la alte materiale combustibile ridicata. Incepand de la o anumita viteza, se produce insa un efect contrar, deoarece excesul de aer scade temperatura flacarilor, lungimea acestora se micsoreaza, propagarea incentinindu-se la viteze foarte mari, apare efectul de fuga a flacarii, urmata de stinerea incendiului. Factorii favorizanti in propagarea incendiului sunt: prezenta materialelor combustibile in apropiere (ierburi, frunze uscate, capite de fan, constructii din lemn, resturi menajere), precum si configuratia terenului ce poate influenta prin curentii de aer formati. Cand temperatura flacarii atinge 700 - 800C, fenomenul de propagare a incendiului prin radiatie devine semnificativ. Riscul de propagare este sporit si de particulele incandescente purtate de vant.

Aparate de taiere, lipire, sudura oxiacetilenica

Flacarile acestor aparate au un nivel termic foarte ridicat. Flacara unei lampi de lipit poate atinge o temperatura de 1500C langa duza, respectiv 200C la 40 cm si 100C la 70 cm, iar cea a unui arzator cu propan atinge 2700C. Flacara unui bec de sudura oxiacetilenica are temperatura de 3100C la duza, dar aceasta scade cu distanta; la circa 10 cm fiind de 1200C, iar la 100 130 cm de circa 200C. Aceste flacari, prin caldura degajata, provoaca incendii: - prin actiune directa asupra materialelor combustibile din apropiere; flacara unei lampi de lipit poate aprinde instantaneu combustibili gazosi, iar cei solizi, in timp scurt (o grinda de lemn neprotejat este aprinsa in 5 secunde la o distanta de 20 cm si intr-un timp si mai scurt de la flacara de sudura oxiacetilenuca). - prin conductie termica daca piesa metalica asupra careia se efectueaza lucrari de sudura ori taiere este in legatura cu un material usor aprinzibil (chiar situat in alta incapere), prin incalzire si apoi conductie termica transmite cladura materialului respectiv, incendiindu-l.

Aparate termice
In aceasta categorie pot fi mentionate: masini de gatit, sobe, cuptoare, arzatoare, aragaze toate functionand pe principii similare fie cu combustibil gazos, fie cu combustibil lichid. Flacara ca atare in functionare normala, poate intra in contact cu imbracamintea confectionata din fibre usor aprinzibile, provocand incendii si arsuri grave persoanelor in cauza.

3 din 12

In cazul masinilor de gatit din bucatariile restaurantelor si cantinelor unde cantitatea de alimente utilizate este mare, iar timpul de curatire a plitelor este, de regula, redus, se constata cazuri suficient de dese de aprindere a uleiului de gatit si a grasimilor, precum si a carpelor si hartiilor impregnate cu grasimi prin contact direct cu flacara. Incendii pot surveni si datorita defectarii aparaturii de reglaj, avand ca urmare cresterea volumului flacarilor, sau a unor fisuri, ce pun in contact direct cu flacara cu materialele combustibile din apropiere. Dispozitive de ardere de laborator tip bec Bunsen, de dimensiuni mici, la schimbarea locului de amplasare sau a pozitiei, pot intra in contact cu materialele combustibile provocand incendii locale.

Dispozitive de iluminat cu flacara

Aceste dispozitive pot fi: felinare, lampi cu petrol s.a. (numite si cu flacara inchisa) sunt, de regula, incluse in categoria surselor de aprindere cu flacar,desi modul de initiere a unui incendiu difera fie prin temperatura peretilor (mai rar), fie prin utilizarea necorespunzatoare rasturnare, spargere fisurare etc etc., lichidul combustibil din rezervorul dispozitivului, aprins de flacara, intra in contact cu diferite materiale aprinzibile. Doar in unele situatii rare (neetanseitati) sau fisurari ale peretilor dispozitivului in atmosfera (exploziva) insasi flacara constituie sursa de aprindere.

Recomandari preventive
- intensificarea actiunilor educative cu copii pentru a nu folosi chibriturile ca mijloc de joaca si pentru a fi deprinsi cu folosirea corecta a aragazului si altor aparate casnice; - insusirea si respectarea regulilor de folosire corecta a chibriturilor; - interzicerea folosirii chibriturilor si focului deschis in spatiile cu pericol de incendiu si explozie, cat si in agriculturain lanuri de cereale, depozite de furaje sa.; - supravegherea permanenta a focurilor in locuri deschise, care trebuie facute la distante mai mare de 50 m de materiale combustibile sau cladiri, la distante mai mari de 100 m de lanuri de cereale si depozite de furaje, la distante mai mari de 200 m de liziera si interzise in paduri; - executarea lucrarilor cu flacara oxiacetilenica sau lampi de lipit numai dupa eliberarea permisului de lucru cu foc, care presupune: stabilirea unei zone pentru taiat-sudat; interzicerea unor astfel de lucrari in atmosfera inflamabila sau exploziva; instruirea lucratorilor; supravegherea lucratorilor, inclusiv dupa terminare; prezenta stingatoarelor la locul lucrarii; inlaturarea materialelor combustibile din zona, la o distanta de cel putin 10 m, amplasarea de panouri sau ecrane de protectie; se va acorda atentie deosebita sudarii sau taierii conductelor care trec prin plansee combustibile sau care ajung in incaperi cu materiale combustibile.

2.Surse de aprindere de natura termica

Sursele de aprindere de acest tip se caracterizeaza prin nivelul termic ridicat, actionand fie in contact direct cu materialul combustibil (conductie termica), fie la distanta prin radiatie si convectie, in ambele cazuri ridicand temperatura materialului la valori superioare temperaturii de autoaprindere. Este o categorie foarte larga care include obiecte incandescente (tigara, becuri electrice, topituri metalice etc.) caldura degajata de aparate termice, caldura degajata prin efectul termic al curentului electric. Ponderea incendiilor datorate surselor de aprindere de natura termica a fost relativ constanta (8,64% in 1987, 12,01% in 1988, 10,56% in 1989, 9,48% in 1990 si 14,04 in 1991), dar valorile difera considerabil, functie de sezon. In perioada de iarna, incendiile datorate mijloacelor de incalzire ocupa primul loc in statistici (peste 25% din numarul total). Statisticile includ, de regula, separat incendiile datorate tigarilor. Corpurile incandescente de natura difera (tigari, becuri, topituri metalice etc.) pot atinge temperaturi ridicate - 700 - 1500C, prin acest nivel termic actionand ca sursa de aprindere a materialelor combustibile. Un indiciu al temperaturii corpurilor il reprezinta culoarea metalului: rosu 700C, visiniu 900C, visiniu inchis 1000, portocaliu 1200C, alb - 1300C, alb sclipitor 1500C.

Tigara
Incendiile datorate neglijentei fumatorilor (tigara uitata sau aruncata la intamplare pe materiale usor aprinzibile) reprezinta 68% din total in ultimii ani. Se poate aprecia insa ca rolul tigarilor in initierea incendiilor este uneori supradimensionat. Mucul de tigara reprezinta o sursa slaba de aprindere si nu genereaza intotdeauna arderea materialelor combustibile cu care intra in contact, ci numai a unor tipuri de materiale in conditii deosebite. Timpul de ardere (pentru 40 mm de tigara) difera in functie de sortiment. Temperatura medie a unei tigari aprinse aruncate este de circa 550 600C. Aceasta temperatura este superioara temperaturii de autoaprindere a multor materiale inflamabile. Se neglijeaza insa, de regula, rolul scrumului, care actioneaza prin efect de ecran, la fel ca ecranul din jurul flacarii la lampa de siguranta tip miner. De aceea o tigara aprinde rar un amestec inflamabil. Fenomenul periculos, care initieaza deseori arderea exploziva este aprinderea tigarii in atmosfera exploziva, de la o flacara de chibrit sau bricheta. Un muc de tigara nestins va aprinde rareori materiale combustibile pe care ramane (tapiterie, iarba uscata s.a.). Pe majoritatea materialelor de tapiterie o tigara aprinsa va arde pana la sfarsit, fara a le aprinde. Materialele care se topesc sub influenta caldurii (cauciuc spongios, plastic, fibre sintetice) chiar inflamabile, nu intretin arderea mocnita, deoarece caldura produsa este absorbita in procesul de topire. Ca urmare, vor aparea mici adancituri, dar nu flacari. La multe materiale contactul cu mucul de tigara provoaca doar parliri sau carbonizari locale. In general, capacitatea produselor celulozice de a absorbi caldura emisa de o sursa externa si de a-si mari temperatura pana la nivel termic al descompunerii este determinata de produsul dintre conductibilitatea termica , greutatea volumetrica si caldura specifica c. Astfel, daca valoarea produsului c se considera 100 in cazul lemnului de stejar, ea reprezinta doar 34 pentru cartonul obisnuit, 9,7 pentru hartia de ambalaj, 7,2 pentru rumegus si numai 0,6 pentru bumbac. Rezulta ca, pentru aceeasi temperatura, pentru bumbac este necesara o absorbtie de caldura de circa 170 ori mai redusa decat la lemnul de stejar. Acest fenomen prezinta o importanta deosebita cand caldura provine de la o sursa de energie termica redusa (muc de tigara, flacara unui chibrit etc.). De aceea bumbacul, ca si alte tesaturi din materiale fibroase, favorizeaza produsul de ardere mocnita a resturilor de tigara. Materialele de timp bumbac 100% si cele in diferite combinatii cu poliester, celofibra, vascoza se aprind si ard mocnit pe diferite suprafete, fara aparitia flacarilor, dar cu degajarea unor cantitati apreciabile de fum si gaze toxice. Teste efectuate au stabilit ca materialele din bumbac 100% se pot aprinde de la resturi de tigara chiar in 30 secunde, arzand mocnit in intregime. Timpul de initiere a arderii depinde de tipul si calitatea tigarii. Dintre materialele testate numai putine s-au aprins. Astfel: - materialele de tip bumbac 67% s-au aprins in medie dupa 6 7 minute; - materialele de tip bumbac 50%, PE 50% s-au aprins dupa 5 10 minute si au ars mocnit, pe portiuni limitate; - materialele realizate in intregime din fire si fibre sintetice (vascoza, relon, PE, PA) se termodegradeaza sub forma de topitura, care nu se aprinde; - materialele de origine animala (lana, matase naturala s.a.) se carbonizeaza foarte putin si nu favorizeaza arderea mocnita a tigarii; - vatelina se carbonizeaza fara a prezenta puncte de incandescenta si fara a se aprinde; - zegrasul se aprinde mocnit influentant aprinderea elementelor de tapiterie cu care se afla in contact; - rumegusul arde mocnit 2 3 ore, dupa care are loc aprinderea cu flacara (probabilitatea fiind insa redusa); - talasul de lemn si aprinde cu flacara dupa 1 2 ore, dar in cazuri rare (functie de gradul de maruntire si cu curenti de aer favorabili); - hartia se aprinde in circa 4050 minute, functie de umiditate si greutatea volumetrica (cartonul, cartonul ondulat se aprind mult mai greu); - paie, fan se aprind dupa 3045 minutenumai in stare uscatadaca exista posibilitatea concentrarii caldurii intr-o cantitate suficienta de material si cu conditia curentilor de aer favorabili care sa asigure dezvoltarea arderii; - materiale usor inflamabile, fin granulate, se aprind dupa un interval de cateva sec. sau min. (nitroceluloza imediat, fosforul rosu dupa 35min., pulberea de aluminiu dupa 35min., sulful topitura dupa circa 5min.); - material de liziera de padure (frunze, materiale vegetale s.a.) se aprind dupa 2 2,5 ore functie de umiditate; cand aceasta este ridicata, influenta restului de tigara este nula; - lemnul se aprinde rareori si in conditii cu totul deosebite: grad de maruntire mare, curenti de aer puternici, concentratie mare de caldura; bucati mici, uscate de brad se aprind dupa circa 2 ore; - materiale pulberulente: faina, amidonul, dextrina, zaharul, praful de carbune, praful de mangal s.a. nu se aprind in contact cu tigara, ci se produc topituri locale nesemnificative. 4 din 12

Aceste determinari experimentale indica posibilitatea teoretica a unui muc de tigara de a initia aprinderea unor anumite tipuri de materiale. Fenomenul real de aprindere depinde de numerosi factori ce trebuie analizati minutios in momentul investigatiei: curenti de aer, umiditate, posibilitatea acumularii caldurii, modul de pozare a materialelor combustibile, cantitatea acestora (suficienta sau nu pentru dezvoltarea arderii), eventuala ignifugare a unor materiale. Insasi aprinderea tesaturilor de bumbac, realizata in conditii de laborator, in timpi scurti, poate dura in realitate 1 2 ore. La marea majoritate a materialelor combustibile exista o faza intermediara de ardere mocnita (1 3 ore), caracteristica pentru acest tip de incendii. Initierea incendiilor are loc, de regula, dupa amiaza si noaptea. In intreprinderi, depozite, magazine, sali de teatru si cinema, locuinte s.a. tigarile aprinse sunt aruncate sau lasate din neglijenta la ora inchiderii, respectiv inainte de culcare. Incaperile fiind inchise, aportul aerului proaspat din exterior este redus. In timpul arderii mocnite, ce poate dura cateva ore, se degaja o mare cantitate de caldura ce incalzeste aerul din interior, favorizand procesele de descompunere termica a materialelor combustibile, ceea ce duce la intensificarea arderii. Arderea mocnita se transforma brusc intr-o ardere cu flacara si apoi intr-un incendiu dezvoltat numai in cazul unei alimentari bruste cu aer (spargere geam, deschidere usi sau ferestre, curenti de aer, ventilatie s.a.). Prin urmare, in cele mai multe cazuri, intr-o incapere inchisa, un rest de tigara lasat pe un material combustibil (cu exceptia substantelor chimice mentionate mai sus) nu poate initia un incen diu dezvoltat intr-o perioada scurta de timp (15 20 minute), cauza unui incendiu rapid fiind cu totul alta. Perioada de 1 3 ore este mai probabila in considerearea tigarii drept sursa posibila de aprindere in incendiu produs. Trebuie intotdeauna luata in consideratie si posibilitatea initierii incendiului de la flacara chibritului utilizat pentru aprinderea tigarii. Pot fi mentionate si unele cazuri particulare mai des intalnite: - rest de tigara aruncat in cos de hartie nu produce in toate cazurile incendii; dimpotriva, in majoritatea cazurilor, arderea inceteaza intr-o faza incipienta datorita gazelor de ardere si fumului acumulate intr-un spatiu restrans si care impiedica un aport satisfacator de aer; - rest de tigara aruncat intr-un lan de cereale prezinta un pericol deosebit, exemplificat in numeroase cazuri de incendiu. Paiele de cereale fiind preincalzite si uscate de razele soarelui, avand temperatura de aprindere de circa 200C, sunt aprinse relativ usor de un muc de tigara; - incendiile datorate fumatorilor adormiti in pat cu tigarile aprinse reprezinta un grav pericol social. Asternutul este de obicei, din bumbac (tesaturile din in prezentand un pericol mai mic) care, asa cum s-a aratat mai sus, este indelungat. Materialul de umplutura a pernelor (cu exceptia pufului si penelor de pasari) este la fel de usor aprinzibil. Posibilitatile de acumulare a caldurii favorizeaza si ele initierea unui incendiu. De regula, aceste incendii sunt insotite si de fenomene secundare periculoase: fie intoxicare cu dioxid de carbon - agravat de faptul ca multi din acesti fumatori sunt in stare avansata de ebrietate, fie stari psihologice de confuzie si panica la trezirea brusca, ce au ca urmare aruncarea patului in flacari pe geam sau pe coridor cu risc de propagare a incendiului la alte structuri combustibile (in loc de inchiderea ferestrelor si usilor si incercare de stingere cu apa sau anuntarea pompierilor).

Pipa, trabucul
Atat pipa, cat si trabulcul nu difera fundamental de modul de actiune al tigarilor. Scrumul de pipa constituie, in acest caz, elementul cu potential termic ridicat ce poate initia aprinderea unor materiale combustibile (cos de hartie, rumegus s.a.). De regula, restul de trabuc si scrumul de pipa produc doar carbonizari (parliri) locale ale materialelor textile cu care intra in contact si rareori aprinderea cu flacara a unor sortimente de hartie. Cum trabucul si pipa sunt extrem de rare, posibilitatea de a aparea ca surse de aprindere este nesemnificativa

Becuri incadescente
Spre deosebire de lampile cu fluorescenta (asa numita lumina rece) becurile incandescente se caracterizeaza prin temperatura ridicata la suprafata balonului de sticla. Temperatura suprafetei depinde de puterea becului, marimea balonului si pozitia becului. Valorile obtinute prin determinari sunt mai mici decat cele indicate in alte lucrari (400C), dar suficiente pentru ca becurile incandescente sa se manifeste ca surse de aprindere in unele situatii, cum ar fi: - aprinderea unor materiale combustibile cu punct de autoaprindere coborat (hartie, unele textile s.a.) cu care intra in contact; probabilitatea ca aceste materiale sa ajunga in contact direct cu balonul de sticla este insa destul de redusa. Incendiile de acest tip sunt posibile in magazii, depozite, pivnite, unde prin aglomerarea marfurilor, indeosebi prin asezare in stive inalte, ambalaje vechi sau alte materiale combustibile ajung in apropiere de becuri incandescente. Producerea incendiului este favorizata si de ventilatia restransa ce impiedica evacuarea caldurii becului, precum si depunerile de praf, pulberi, scame s.a. Desi tendinta, in ultimii ani, a fost de utilizare in spatiile amintite a unor becuri de puteri reduse, riscul nu trebuie eliminat total, mai ales pentru elemente de lemn aflate permanent in apropierea unor becuri de putere mare (formare lemn piroforic). Un risc mai mare il prezinta amenajarile din vitrine, unde este favorizata acumularea caldurii (spatiul fiind inchis) si unde, uneori, pot fi prezente substante inflamabile (parfumuri, spray-uri etc.); -utilizarea abajururilor din materiale combustibile, indeosebi plastice si hartiecare se aprind supuse o perioada mare de timp caldurii becului; - utilizarea becurile incandescente in medii explozive; - arc electric provocat de becuri in dulii; - suspendarea becurilor de cablu . Gasirea, in cursul investigatiei, a unor urme (resturi) de filament impreuna cu fragmente topite de sticla, constituie un indiciu ca becul a fost aprins inainte de incendiu. Daca particulele de sticla au muchii ascutite si nu sunt sudate de filament, becul nu era sub tensiune.

Topituri de metale sau alte substante

Sursele de aprindere datorate unor substante topite se intalnesc rar, dar prezinta un nivel termic deosebit de ridicat. Astfel de pericole sunt asociate cu operatii tehnologice desfasurate in incinte, de regula supravegheate de aparatura de masura si control, fiind datorate, de regula unor manevre gresite sau defectiuni (fisuri, dezetansari s.a.). In cazul in care cantitatea de material topit deversat este mare, propagarea incendiului este rapida, iar interventia dificila.

Brocuri de sudura si particule incandescente

Brocurile de sudura si particulele de metal topit in urma operatiunilor de lipire, taiere, sudare formeaza o categorie aparte, ce nu poate fi identificata cu scanteile mecanice (rezultate din operatiuni mecanice si care au un potential termic mai scazut) sau particulele incandescente proiectate de gazele arse prin cosuri. Multe aliaje, inclusiv cositorul, nu inmagazineaza suficienta caldura pentru a aprinde un material. Aliajele feroase si indeosebi otelul prezinta un risc sporit, dar numai in prezenta materialelor combustibile cu punct de autoaprindere scazut si suprafata specifica mare (hartie, talas, rumegus, lichide inflamabile, dar nu grinda de lemn sau corpuri solide masive). Cum cele mai multe metale au densitate mare, particulele de metal topit cad repede (spre deosebire de bucatile de lemn sau hartie aprinsa ce pot fi purtate de vant sau curenti de aer) exceptie, uneori aluminiul si magneziul si pot patrude in cele mai mici fisuri sau crapaturi. Un astfel de broc de sudura poate ajunga pana la o distanta de 10 m de punctul de lucru si la o temperatura de 500 800C. Incendiile datorate acestei surse de aprindere au inca o frecventa mare si provoaca deseori pagube importante.

Scantei de locomotive si vehicule auto

Scanteile de locomotive au disparut complet din statistici ca sursa de aprindere, putand fi evidentiate doar ca posibilitate, in cazul unor trasee secundare, muntoase, izolate. Tractoarele si autocamioanele si mai putin alte tipuri de vehicule folosite necorespunzator pe lanuri, miristi, depozite de furaje, paduri au provocat deseori incendii. Iesirea scanteilor pe teava de esapament este greu vizibila in cursul zilei, iar aprinderea este favorizata de gradul de uscaciune si inaltimea vegetatiei, natura solului, taria si directia vantului.

Jar, cenusa, zgura de la sobe

In conditiile in care depozitarea si stingerea acestor reziduuri solide ale arderii nu are loc conform normelor si instructiunilor, datorita potentialului termica insa ridicat pe care-l poseda, poate avea loc, prin contact accidental (vant, curenti de aer sau deversare) cu materiale combustibile, aprinderea acestora (fan, tala, resturi vegetale, menajere sau textile). De regula, majoritatea incendiilor de acest tip sunt exterioare.

Scantei de la cosuri
Scanteile care ies pe cosurile cladirilor de locuit sau ale unor ateliere industriale au potentialul termic necesar pentru a initia aprinderea invelisului combustibil al acoperisului respectiv sau al unei cladiri invecinate, precum si materiale combustibile de pe terenul inconjurator. Distanta de actiune este de circa 10 30 m. Arderea violenta a funinginii in cos genereaza scantei mari, cu potential termic ridicat.

Caldura degajata de aparate termice

5 din 12

In aceasta categorie sunt incluse sobele, alte aparate de incalzit, precum si aparatele industriale care ating un nivel termic ridicat in procesul tehnologic. In acest ultim caz, eventualele incendii se datoreaza unor defecte (fisuri, neetanseitati etc.) sau manevre gresite ce duc la supraincalziri, fiind de interes restrans.

Sobe metalice
Sobele metalice, indeosebi cele cu combustibil lichid, prezinta un pericol mai ridicat de incendiu decat sobele cu acumulare de caldura, cu o constructie si o functionare mai robuste. Analiza datelor statistice din ultimii ani indica, in lunile de iarna, ca o principala cauza de incendiu (19 20%) utilizarea mijloacelor de incalzit defecte, improvizate sau lasate fara supraveghere pe timpul functionarii. Un numar important de incendii au izbucnit in gospodarii individuale, organizari de santiere, unitati social-culturale, magazine, inregistrandu-se numeroase victime printre care multi copii decedati, asfixiati sau cu arsuri. In general, din punct de vedere termodinamic, constructia sobelor aflate in conditia respectarii stricte a instructiunilor de folosire. Testele efectuate pentru urmarirea functionarii sobelor cu combustibil lichid au determinat, in conditii normale de instalare, ca temperatura maxima 450C la arzator, 380C la plita, 250C la peretii laterali. La functionarea prelungita, aceste nivele termice se mentin relativ constante. Comparativ cu temperatura de autoaprindere a unor materiale solide se poate considera ca amplasarea unor materiale combustibile langa sobe metalice, chiar supraincalzinte, nu produce cu necesitate incendiu, nu produce cu necesitate incendiu, fiind necesare conditii favorizante. Temperatura maxima a peretilor sobei (250C) este inferioara temperaturii la care incepe, de regula, termodegradarea majoritatii substantelor. Temperatura masurata la distanta de 5 30 cm de soba coboara la 80C. Temperatura de autoaprindere a materialelor, nu este o valoare constanta, stabilita sigur si variaza mult, functie de umiditatea continuta, de diferite tratamente, de constituienti s.a. De asemenea, nu pot fi excluse anumite situatii, cum ar fi: amplasare mobilier care sa favorizeze acumularea caldurii, curenti de aer favorabili, scurgeri de lichide combustibile, vapori inflamabili in aer, materiale pulverulente (scame, tala s.a.) in apropiere, surse de foc deschis etc. in care pot fi intrunite conditii favorabile pentru declansarea incendiului. Se poate aprecia ca, prin functionarea timp indelungat a sobei, probabilitatea de a fi sursa de aprindere a unor materiale combustibile situate in apropiere, prin temperatura peretilor, este relativ redusa, datele statistice nefiind suficient de edificatoare in aceasta privinta. In cercetarea cauzelor de incendiu se impune examinarea atenta si responasbila a tuturor urmelor existente. In multe cazuri, prezenta elementelor combustibile in apropierea sobei, nefiind cauza de incendiu intrinseca, a dus la propagarea rapida a incendiului izbucnit datorita functionarii anormale a sobei. Sobele metalice apar ca surse de aprindere in incendii, indeosebi ca urmare a unor situatii anormale de functionare: -fenomenul fuga flacariidisparitia brusa a flacarii in arzator, ca urmare a contracurentului in cos sau a depresiunii accentuate. Fenomenul poate fi intalnit in conditiile in care cosul nu este dotat cu aparatoare contra vantului, in conditii favorizante: locuinte in locuri deschise sau locuinte particulare situate izolatintre blocuri mari de apartamente, intre care se formeaza curenti de aer puternici. In caz de stingere a flacarii in arzator, instructiunile fabricantului de recomanda inchiderea accesului combustibilului in arzator, racirea acestuia si abia apoi reaprinderea lui. In caz contrar, combustibilul, ajuns in arzatorul incalzit, se evapora imediat si la reaprinderea arzatorului se produce explozie; -amplasarea gresita (nu in afara spatiului circulabil)cazuri suficient de dese de rasturnari ale sobelor de catre persoane in stare de ebrietate sau copiicu inflamarea materialelor combustibile intrate in contact cu flacara; -alimentarea necorespunzatoare cu combustibil: folosirea unui combustibil cu impuritati, cu apa si, mai ales a unui combustibil neindicat pentru tipul sobei. Utilizarea unui combustibil cu impuritati duce la infundarea regulatorului de debit, intreruperea alimentarii corecte a arzatorului, intreruperea functionarii sobei cu riscul exploziei la reaprindere in stare calda. Utilizarea unui combustibil fara urme de apa are ca rezultat decantarea apei datorita arzatorului, o noua cantitate de combustibil patrunde prin regulatorul de debit in arzator, cu riscul de explozie. Utilizarea altui combustibil decat cel indicat de fabricant, de exemplu motorina in loc de petrol lampant, datorita vascozitatii mai mari, la infundarea regulatorului de debit. Pe de alta parte, datorita susceptibilitatii la aprindere mai scazuta a motorinei, se produce o acumulare de combustibil in arzator, prin neaprinderea cantitatilor initiale ceea ce duce la o ardere foarte violenta, cu degajare de caldura, cu flacari de inaltime mare (20 cm) care vine in contact direct cu peretii, ducand la suprasolicitarea termica a acestora. Utilizarea unor amestecuri de combustibil ducce la regimuri termice ridicate, supraincalzirea peretilor si celorlalte elemente ale sobei, precum si la o functionare nesigura, cu flacara variabila. Utilizarea carbidului sau altor substante similare are ca efect sigur explozia cu urmari tragice in toate cazurile inregistrate pana in prezent. - neetanseitati la imbinarile conductelor (indeosebi conducta de legatura intre regulatorul de debit si arzator), fisurarea conductelor datorita exploatarii necorespunzatoare duce laa scurgeri de combustibil pe elementele supraincalzite ale sobei cu posibilitatea initierii unui incendiu. In investigarea incendiilor de acest tip, trebuie stabilit, inca de la inceput, daca instalatia de incalzire era montata si exploatata conform instructiunilor fabricantului si normelor in vigoare. Sobele metalice cu combustibil solid apar ca surse de aprindere atat prin temperatura peretilor (in jur de 200 250C), jarul si cenusa provenite din ardere, cat, mai ales, prin scanteile si particulele aprinse ce ies pe usita deschisa a focarului, usita de curatire sau usita cenusarului. Numarul incendiilor datorate instalatiilor de incalzire cu combustibil solid este in crestere. Desi podeau este dificil de aprins, existenta unor materiale combustibile amplasate necorespunzator (covoare, mochete, paturi, chiar elemente de mobilier) favorizeaza aprinderea si apoi propagarea incendiului. In acest caz, zonele arse mai pronuntat ale podelei din apropierea sobei constituie un indiciu sigur pentru elucidarea cazului incendiului.

Cosuri defecte, burlane supraincalzite

Cosurile se manifesta ca sursa de aprindere indeosebi prin scanteile si particulele incandescente ce ies prin cos si mai putin prin temperatura peretilor care rareori atinge valori importante. Pot fi mentionate urmatoarele cazuri in care sobele actioneaza ca surse de aprindere: - scantei si particule aprinse ce ies prin cos: este situatia care genereaza cel mai des incendii, indeosebi acoperisul casei (sau acoperisurile cladirlor vecine) este combustibil sau prezinta depuneri de praf, funingine, rumegus (fabrici de lemn) etc. Scanteile pot ajunge la o distanta de 25 30 cm. De la acoperis, arderea se propaga la restul casei. Incendiile de acest tip au loc, de regula, primavara, cand datorita vremii mai calde acoperisurile sunt mai uscate, iar depunerile de funingine maxime, dupa perioada de iarna. Uneori sunt afectate si terenurile din jur cu vegetatie uscata. - caldura, scantei prin fisurile unui cos deteriorat; cel mai adesea fisurile se datoreaza cutremurelor, mult mai rar unor alunecari de pamant, vibratiilor datorate circulatiei stradale intense sau metroului (zonele apropiate de suprafata), ori vechimii casei. In cazuri rare, consecintele sunt importante, indeosebi daca, in zona fisurilor exista elemente de constructie sau structura din lemn. Prin expunerea la caldura, timp indelungat, in conditiile absentei unei cantitati suficiente de oxigen si impiedicarea disiparii caldurii datorita unor straturi exterioare din alte materiale (mortar) se poate ajunge la formarea lemnului piroforic si la autoaprinderea acestuia. Pe de alta parte, lemnul, in special in forma masiva, necesita o importanta cantitate de caldura pentru piroliza si aprindere, iar temperatura locala trebuie sa ajunga la temperatura de autoaprindere. Cercetarile au stabilit ca riscul de incendiu poate fi luat in considerare doar cand temperatura in cos depaseste 280C. Acestea sunt valori rar atinse in cazul cosurilor obisnuite. In investigarea cauzei trebuie evaluata si posibilitatea formarii fisurilor in cursul interventiei pompierilor din cauza supraincalzirii datorate incendiului si apoi racirii bruste in cursul stingerii focului. Urmele mai pronuntate de arsura in regiunrea fisurilor sunt determinate in stabilirea cauzei: - incalzirea pana la temperatura de autoaprindere a materialelor usor aprinzibile care se gasesc in apropiere de cos. Pericolul cel mai mare il reprezinta structurile din lemn, mai ales in cazul unor executii neglijente sau defectuoase a izolatiei termice a cosului. Riscul de incendiu creste in situatiile cand funinginea depusa pe peretii interiori se aprinde, temperatura putand ajunge la 800 1000C; - burlane din tabla in contact direct cu pereti din materiale combustibile; pe langa temperatura ridicata a peretilor, posibilitatea initierii unui incendiu este data si de defectiuni la montare si exploatare. In cazul imbinarilor suficiente, legatura dintre bucatile de burlane se desface din cauza incalzirii si dilatarii, permitand disiparea caldurii, gazelor arse si, in unele cazuri, a flacarilor. Burlanele arse si perforate in cursul unor exploatari indelungate prezinta un risc similar.

Instalatii de incalzire centrala

In cazul retelelor de termoficare urbana, temperatura-tur a apei fierbinti fiind, in ultimii ani, mult sub valoarea de reglaj necesara teoretic, nivelul termic al suprafetei elementilor de calorifer nu a prezentat vreun risc de aprindere a materialelor combustibile. 6 din 12

Acest risc devine semnificativ in cazul instalatiilor de incalzire cu abur din unele obiective economice, in conditiile favorizante ale depunerilor de praf (mai ales de lemn), scame etc. sau a amplasarii materialelor combustibile timp indelungat prea aproape de acest mijloc de incalzire. In acest caz ventilatia insuficienta si temperatura ce poate ajunge la 150 170C (functie de agentul termic utilizat) determina acumularea rapida de caldura si atingerea temperaturii de autoaprindere.

Aparate de incalzit electrice

Aparatele de incalzit electrice (aeroterma, calorifer, resou, radiator, perna electrica s.a.), cat si aparatele electrocasinice (fier de calcat, televizor s.a.) pot initia incendii atat prin producerea unor defectiuni de natura electrica, cat si prin caldura transmisa de aparatul respectiv prin conductie sau radiatie obiectelor si materialelor combustibile pe care sunt plasate sau care sunt in imediata lor apropiere. Calorifer electric cu ulei, confectionat prin ambutisare cu un numar variabil de elementi, prezinta o functionare cu termostat sigura. Temperatura peretilor, de circa 75C nu prezinta un risc de aprindere a materialelor combustibile. In cazul functionarii fara termostat, are loc supraincalzirea peretilor, dupa o stabilizare partiala a temperaturii la 135C si atingerea temperaturii maxime admise de 150C. De la aceasta temperatura intervine formarea si apoi inflamarea vaporilor de ulei (ulei mineral tip T.16 cu temperatura de inflamare 165C), ce are ca urmare distrugerea prin rupere a aparatului, uleiul aprins fiind sursa de aprindere pentru materiale combustibile cu care intra in contact. Resourile constituie o sursa frecventa de aprindere, indeosebi in obiective social-economice, prin plasarea necorespunzatoare sub birouri, sub tejghele si rafturi etc. unde exista o probabilitate mare de a intra in contact cu materiale combustibile (lemn, textile etc.). Un risc marit il prezinta resourile improvizate, de putere mare, executate artizanal, datorita si pericolului generat de suprasarcina si improvizatii de stechere. Incendiile de acest tip sunt usor de evidentiat, chiar dupa incercarea de a inlatura obiectul delict de la locul incendiului. Radiatoare electrice (eleveuze) utilizate la crescatorii de pasari (si mai rar de animale) au generat un numar mare de incendii prin: - ruperea legaturilor de suspendare (franghii vechi, imbatranite, in loc de lanturi), aceste corpuri in stare supraincalzita intrand in contact cu brusc cu paiele de asternut, aprinzandu-le; - asezarea prea aproape de asternutul de paie sau formarea unui strat prea ridicat; prin radiatie sau conductie (la contact direct), temperatura paielor atinge valoarea de autoaprindere; - scurtcircuit datorita corodarii conductoarelor sau executiei defectuoase; Aprinderea prafului depus pe suprafetele supraincalzite sau desprinderea rezistentei electrice (chiar in lipsa gratarului de protectie) nu determina de regula, initierea unui incendiu. Radiatoare electrocasnice au initiat deseori incendii, indeosebi fiind lasate sub tensiune in cursul noptii, la distante prea mici de paturi, imbracaminte pusa la uscat, alte materiale combustibile. Alunecarea asternutului pe pardoseala, aruncarea lenjeriei din patuturi de catre copii mici si intrarea in contact cu radiatii au avut, in multe cazuri, urmari tragice. Fiarele de calcat, indeosebi cele fara termostat sau cu termostat defect, uitate sub tensiune pe materiale combustibile au produs cele mai multe incendii din gama aparatelor electrocasnice. Daca amplasat pe suport atinge temperaturi de 150C (fara termostat) si 70-140C (cu termostatfunctie de pozitia acestuia) in momentul pozarii pe un material, talpa fierului de calcalt permite accesul aerului pe margini si nu mai are loc racirea. De regula, incendiul nu se produce imediat, ci dupa o ardere mocnita cu carbonizarea masei lemnoase, in momentul patrunderii aerului la partile incandescente.Suporturile din sarma cu inaltimi de numai 45cm nu inlatura transmiterea caldurii si initierea incendiului.

Efectul termic al curentului electric

La trecerea curentului electric prin orice conductor se degaja o cantitate de caldura care, in cazul unei izolatii corecte se disepeaza in mediul inconjurator cu valori normale. In cazul unor proiectari sau exploatari gresite (regim de supracurenti) amplasarea pe materiale combustibile (lemn) favorizeaza aprinderea in timp a acestora, cat si a unor lichide inflamabile sau altor materiale combustibile din apropiere. Din cauza supraincalzirii conductoarelor, are loc si deterioarea izolatiei cu favorizarea unor defectiuni electrice de tip arc electric sau scurtcircuit, la randul lor potentiale surse de aprindere.

Recomandari preventive
- Interzicerea fumatului in locuri cu pericol de explozie si incendiu; - Amenajarea unor locuri speciale pentru fumat, in apropierea locului de munca, dotate corespunzator cu: lada de nisip, vas cu apa, stingator s.a.; - Executarea lucrarilor de sudura numai pe baza permisului de lucru cu foc ce presupune: - stabilirea locului de sudat; supravegherea acestuia; - inlaturarea materialelor combustibile la o distanta de cel putin 10 sau ecrane de protectie; - instruirea personalului; - cercetarea locului dupa terminarea lucrului (cel putin 1/2 ora); - asigurarea mijloacelor de interventie; - Montarea, amplasarea si functionarea sobelor si cosurilor se vor efectua numai conform instructiunilor fabricantului si standardelor in vigoare (STAS 6793 86, STAS 9072 72, STAS 3607 - 72); - Repararea si curatirea periodica a sobelor si cosurilor; - Neamplasarea materialelor combustibile langa instalatiile de incalzire, respectarea distantei de protectie; - Curatirea instalatiilor de incalzire periodic de deseuri, scame, praf s.a.; - Interzicerea improvizatiilor la instalatiile de incalzit si a lasarii lor nesupravegheate; - Interzicerea functionarii cu defectiuni a acestora; - Depozitarea in gropi speciale a cenusii, jaratecului, iar pe vreme de vant, stingerea cu apa; - Supravegherea permanenta a operatiunilor tehnologice cu materiale in stare de incandescenta; - Interzicerea utilizarii lampilor cu incandescenta neprotejate in zone cu pericol de explozie; - Protejarea lampilor cu incandescenta cu globuri si gratare de protectie; - Dimensionarea corecta a cablurilor si conductoarelor electrice; - Verificarea permanenta a suspendarii radiatoarelor electrice tip eleveuza, utilizarea lanturilor si a altor tipuri de legaturi sigure.

3. Surse de aprindere de natura electrica

Incendiile provocate de instalatiile electrice au o pondere in totalul incendiilor cu pierderi materiale importante si, in unele cazuri, si cu pierderi de vieti omenesti. De aceea, la cercetarea incendiilor cu sursa de aprindere de natura electrica trebuie sa se analizeze cu discernamant imprejurarile producerii acestora, sa se conserve cu promptitudine si in bune conditii amprenta incendiului, orice urma gasita, pentru stabilirea uneo solutii finale reale. In privinta repartizarii incendiilor de natura electrica pe sectoare de activitate se constata ca in industrie cele mai afectate ramuri au fost; industria alimentara, constructoare de masini, prelucrarea lemnului, industria metalurgica, industria usoara. Toate cazurile de incendiu provocate de scurtcircuit in industrie au fost favorizate de slaba instruire a personalului respectiv, lipsa de disciplina tehnologica, efectuarea unor modificari in proiect fara anuntarea organelor de specialitate. La santiere, majoritatea incendiilor au izbucnit in cadrul lucrarilor de organizare a santierelor, in agricultura au avut loc la adaposturile de animale, inclusiv grajduri ale gospodariilor particulare, iar in sfera comerciala la magazinele din localitatile rurale. Majoritatea incendiilor s-au produs in periodele de timp friguros si indeosebi noaptea sau, mai rar, in timpul pauzei de pranz. La locuintele particulare, cele mai afectate de incendii au fost podurile si dormitoarele. Majoritatea incendiilor ca sursa de aprindere de natura electrica s-au produs ca urmare a defectelor aparute in exploatarea cablurilor, montarii necorespunzatoare pe materiale combustibile sau a suprasarcinilor. Repartitia medie a cauzelor de incendiu de natura electrica, functie de imprejurarea determinanta indica, in medie, defectiuni 75%, instalatii lasate sub tensiune 15%, improvizatii 10%, iar in functie de sursa de aprindere: 95% scurtcircuit, 4% scantei electrice, 1% arcuri electrice.

Arcuri si scantei electrice

Arcul electric este o descarcare disruptiva, continua, intre doi electrozi sub tensiune. 7 din 12

Arcul electric apare in instalatiile electrice si in conditii normale de functionare, in momentul deschiderii si inchiderii unui circuit electric prin intermediul contactelor mobile ale intrerupatorului (separatorului) el se stinge fara consecinte. Daca insa apare in alte puncte, unde in mod normal nu este prevazut a apare, sau daca depaseste capacitatea de rupere a aparatajului, apar efectele sale devastatoare. Datorita conditiilor impuse constructiv si functional, contactele nu trebuie sa sufere deteriorari importante datorita arcului electric. Cu cat contactele sunt mai uzate, din cauza numarului mare de conectari, apar incalziri locale cu fenomene negative. Suprasolicitari periculoase datorate arcului electric apar in urmatoarele cazuri: - arc electric de suduracurenti de 1001000 A, tensiuni pana la 200 V, puteri pana in 50 kWA, durata de actionare 1 ms1 s; - arc electric de punere la pamant (conturnari) in retele de medie tensiune, cu neutrul izolat curenti de 10 50 A, tensiuni de 100 1000 V, durata de actionare de ordinul secundelor sau minutelor; - arc electric in urma scurtcircuitului din retelele de medie si inalta tensiunecurenti de 1030 kA, tensiuni de 120 kW, puteri aparente de 100600 MVA, durata de actionare de 1 ms1s. Efectele periculoase ale arcului electric ca sursa de aprindere si de initiere a incendiilor rezulta din temperatura mare ce se produce (30005000C) si cantitati relativ mari de energie disipata in timp foarte scurt. Datorita temperaturilor mari, arcul electric, poate provoca topirea elementelor metalice ale instalatiilor si aprinderea materialelor izolante combustibile (uleiuri izolante, hartie, carton, cauciuc, PVC, mase luminoase etc.). Temperatura mare a arcului electric si energia ridicata pot provoca si deteriorari prin dilatarea brusca a materialelor, vaporizarea unor lichide si expansiunea gazelor. Un alt fenomen, in care arcul electric apare ca sursa de aprindere in incendii de lanuri sau paduri, este legat de caderea la sol a unui conductor de linie de inalta tensiune (datorita unor fenomene atmosferice, ciocnirii de catre vehicule etc.). Aparatele de protectie automata ale retelei asigura o deconectare rapida, dar, mai ales pe perioada uscata, arcul care se amorseaza in contact cu solul timp de fractiuni de secunda este suficient pentru a inflama materialele celulozice din apropiere. La deconectarea circuitelor sau in cazul unor scurtcircuite, premergator arcului electric sau simultan cu acestea, se produc si scantei electricecare sunt tot descarcari disruptive prin aer sau alt dielectric (spre deosebire de scanteile mecanice care sunt particule incandescente). Trebuie facuta distinctia si fata de descarcarile electrostatice care apar in alte conditii, nelegate intrinsec de functionarea unor instalatii electrice. Intensitatea si numarul scanteilor depind, in primul rand, de intensitatea curentului, apoi de tensiune, impedanta circuitului (sarcina inductiva generand scantei mari), sectiunea conductorilor. Atat arcul electric, cat si scanteia electrica in esenta acelasi tip de fenomen constituie importante surse de aprindere in incendii si explozii. Desi ambele ating temperaturi mari, capacitatea termica a scanteii este mult redusa fata de un arc electric, durata de viata fiind foarte redusa. Arcul electric prezinta, evident, un mai mare pericol de incendiu atat prin durata sa, cat si prin formele de manifestare flacara inalta de temperatura, ionizarea atmosferei inconjuratoare, particulele incandescente, topituri de metal. Ca urmare, avand mai mult timp pentru transmiterea caldurii la imprejurimi, un arc electric poate aprinde materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs, inclusiv izolatia conductorilor, pe cand o scanteie electrica poate sa aprinda numai amestecuri explozive sau inflamabile. Capacitatea de aprindere a scanteilor electrice depinde de amestecul gaze-aer sau vapori-aer (felul gazului sau a vaporilor inflamabili, concentratia, presiunea, temperatura s.a.), de natura contactelor intre care se produc scanteile (material, forma, viteza de inchidere-deschidere), preum si caracteristicile curentului electric (intensitate, tensiune, tipul de sarcina: inductiva, capacitiva, rezistiva).

Scurtcircuitul sursa de aprindere

Prin scurtcircuit se intelege contactul accidental, fara rezistenta sau printr-o rezistenta de valoare mica a doua sau mai multe conductoare aflate sub tensiune. Scurtcircuitul se produce cand izolatia dintre doua conductoare ale unei instalatii electrice, ale unei retele sau ale unui aparat se degradeaza si cele doua conductoare, intre care exista o diferenta de potential, ajung in contact unul cu celalalt. Curentul care trece prin circuitul astfel inchis se numeste curent de scurtcircuit si este foarte mare in comparatie cu curentul nominal al instalatiei. Valoarea ridicata a curentului de scurtcircuit provoaca si alte efecte periculoase, fortele electrodinamice produse putand distruge diferite elemente ale unei instalatii (izolatoare, bare etc.). De asemenea, poate apare o crestere a caderilor de tensiune in toate impedantele parcurse de curentul de scurtcircuit, determinand o scadere generala a tensiunii in sistem. Scurtcircuitul poate deveni sursa de aprindere initiind incendii sau explozii in anumite conditii favorizante: - montarea instalatiilor electrice direct pe elementele combustibile. In acest caz, arcul electric format in urma scurtcircuitului (de inalta temperatura) poate initia aprinderea suportului combustibil (lemn, carton, materiale plastice etc.). Montarea instalatiilor electrice ingropate sub tencuiala sau protejate cu tuburi metalice inlatura aproape in totalitate acest neajuns. - strapungerea unor pereti, platforme, panouri etc. combustibile fara luarea unor masuri de protectie necorespunzatoare; - nerespectarea distantelor fata de elementele combustibile sau depozitarea de materiale combustibile (hartie, ambalaj, textile, paie etc.) in apropierea circuitelor electrice poate duce la incendii prin aprinderea acestora de la arcuri electrice, scantei, topituri de material s.a.; -supradimensionarea elementelor de protectie, in special a sigurantelor, impiedica inlaturarea rapida a unui eventual defect, favorizand producerea scurtcircuitelor si propagarea defectului in instalatiile din jur; aceasta este unul din cele mai frecvente neajunsuri intalnite in exploatarea instalatiilor electrice; - suprasolicitarea instalatiilor electrice prin folosirea de consumatori (motoare, transformatoare de sudura, resouri, radiatoare, ventilatoare etc.) cu puteri ce depasesc puterea calculata prin proiect pentru reteua respectiva, inclusiv coeficientul de siguranta; - nesupravegherea unor instalatii sau procese tehnologice in care sunt implicate echipamente electrice (de exemplul depasirea unor temperaturi, tensiuni, turatii de motoare etc.); - etansarea necorespunzatoare a aparatajului electric fata de conditiile speciale impuse de norme (medii explozive, corozive etc.), cutii de borne, corpuri de iluminat, motoare, tablouri de distributie etc. permite extinderea unor eventuale defectiuni si in afara echipamentului respectiv (de exemplu amorsarea unui mediu exploziv de la arcul electric produs intr-un intrerupator neetans); - folosirea intr-un mediu exploziv a aparatajului necorespunzator (constructie antiex dar cu clasa de protectie aleasa gresit sau in constructie normala); - pozarea cablurilor sau circuitelor electrice neprotejate in spatii in care se acumuleaza vapori sau gaze inflamabile si explozive; - improvizatiile ori nerespectarea schemei electrice de functionare conduc, de multe ori, la crearea unor situatii favorizante producerii scurtcircuitelor, prin legaturi cu conductoare subdimensionate, imbinari slabe, lipsa elementelor de protectie etc.; - instalarea sau inlocuirea unor echipamente sau accesorii electrice (intrerupatoare, prize, dulii, corpuri de iluminat) de catre persoane necompetente de regula cu nerespectarea prevederilor normalor in vigoare, constituie o cauza frecventa de incidente, indeosebi in mediu rulal si in reteaua comerciala; - in cazul aparatelor electrocasnice cordonul de alimentare constituie cea mai importanta cauza de incendii; nu numai ca astfel de cordoane de alimente sunt mai putin bine izolate, atat electric cat si mecanic, dar sufera numeroase deteriorari datorita unor manevrari gresite sau unor socuri. Cordoanele se incalzesc atat electric cat si mecanic, dar sufera numeroase deteriorari datorita unor manevrari gresite sau unor socuri. Cordoanele se incalzesc atat de la o suprasarcina electrica, cat si de la surse exterioare, iar izolatia de plastic se inmoaie suficient pentru ca sa intre in contact cu conductoarele, provocand un scurtcircuit, care va aprinde, de regula, izolatia. Constructia defectuoasa a prizei sau a fisei de conectare favorizeaza, de asemenea scurtcircuitul. De regula, utilizatorul este prezent si poate opri la timp efectele negative. In cazul aparatelor lasate nesupravegheate urmarile pot fi insa grave. Situatiile mentionate mai sus favorizeaza producerea unui incendiu, avand ca sursa de aprindere scurtcircuitul produs in retele de joasa tensiune. Pentru retelele de inalta tensiune, scurtcircuitul este cel mai adesea precedat sau acompaniat de fenomene de amorsare fie intre conductoare, fie, mai general intre conductoare si partile metalice ale aparaturii puse la masa sau pamant. Existenta unei tensiuni ridicate in circuit duce la scaderea brusca a impedantei si provoaca trecerea unui curent foarte ridicat pe timpul duratei arcului. Daca mediul este combustibil, inflamarea este rapida si grava datorita temperaturilor inalte atinse. Un caz tipic este al transformatoarelor cand un simplu scurtcircuit intre spire provoaca o incalzire locala si inflamarea unui volum important de ulei din cuva cu pagube apreciabile.

Recomandari preventive
-proiectarea, executia si montarea oricaror elemente componente ale instalatiei electrice trebuie efectuata in stricta conformitate cu normele si normativele in vigoare; orice improvizatie sau executia lucrarilor de montare, intretinere si reparatii de catre personal necalificat sau neautorizat trebuie exclusa cu desavarsire; - remedierea imediata a oricarei defectiuni constatate; aparatele si echipamentele electrice cu defectiuni trebuie deconectate imediat de la retea; - respectarea stricta a conditiilor tehnice speciale la echipamentele destinate sa functioneze in mediu cu pericol permanent de explozie; - asigurarea corectitudinii alegerii si selectivitatii elementelor de protectie: evitarea sigurantelor supradimensionate, necalibrate etc.; 8 din 12

- imbinarea conductorilor electrici trebuie sa se faca prin cleme de legatura, lipire sau sudare, dupa care locurile de imbinare se izoleaza corespunzator; portiunile din instalatiile electrice supuse timp indelungat la vibratii sau variatii de temperatura trebuie controlate periodic; - verificarea permanenta a contactelor, intrerupatoarelor, prizelor, dozelor; inlaturarea celor defecte sau incomplete; - evitarea supraincalzirii instalatiilor electrice (motoare, circuit prize etc.) prin conectarea de consumatori peste puterea proiectata; - verificarea periodica a lagarelor motoarelor electrice, a temperaturii carcasei, evitarea griparii; - interzicerea folosirii conductoarelor de gaz drept legatura cu pamantul; - interzicerea montarii cablurilor, tablourilor electrice direct pe elemente de constructie din materiale combustibile; - prevederea de carcase de protectie (etansate corespunzator si mentinute inchise) pentru tablourile electrice de distributie, relee, contactoare; -interzicerea folosirii motoarelor si aparatelor electrice cu carcasele si capacele demontate sau in conditii care nu asigura racirea lor printr-o buna circulatie a aerului; - interzicerea agatarii de intrerupatoare, conductoare, lampi a hainelor si diferitelor obiecte; - interzicerea lasarii nesupravegheate a aparatajului electric in conditiile impuse tehnologic; - mentinerea curata a instalatiilor electrice (tablouri de distributie, motoare s.a.) prin inlaturarea periodica a prafului, scamelor, corpurilor straine etc. ce pot duce la conturnari de izolatii si ulterior la scurtcircuit; - dotarea corespunzatoare cu mijloace de interventie p.s.i. adecvate. Masurile de protectie trebuie sa aiba in vedere atat evitarea producerii unui incendiu pe fluxul de cabluri, cat si limitarea propagarii acestuia: - corecta alegere a tipurilor de cabluri, in functie de mediul in care vor actiona si de sarcina; - separarea de surse cu temperaturi inalte (conducte abur s.a.); - impiedicarea patrunderii din exterior a unor materiale cu temperatura inalta (scurgeri de metal topit) sau lichide combustibile (ulei); - separarea fluxurilor pe obiective, agregate, procese tehnologice; - delimitarea (pentru majoritatea tipurilor de cabluri) prin separaritransver sale ignifuge (sau portiuni cu vopsea termospumanta), la distante indicate de norme; - asigurarea etansarilor ignifuge la trecerile prin pereti si plansee; - asigurarea ventilarii optime in scopul mentinerii temperaturii cablurilor sub limitele maxime admise; - respectarea distantelor normate pe orizontala si verticala intre fluxurile de cabluri; - protectia impotriva solicitarilor mecanice si termice prin ecranari, jgeaburi etc.; - executarea operatiunilor de sudare numai in cazuri extreme si cu masuri de securitate adecvate; - asigurarea iluminatului, drenajelor, instalatiilor fixe de stingere, instalatiilor de detectie s.a; - impiedicarea accesului din exterior a animalelor (deratizare permanenta). In cazul incintelor rezidentiale, pentru cabluri pozate individual: - evitarea improvizatiilor de orice fel, indeosebi la conexiuni; - evitarea supraincarcarii cu consumatori; - evitarea deteriorarilor mecanice prin socuri, striviri, fixate prin cuie, inlaturarea imediata a portinilor deteriorate; - asigurarea ventilatiei in zonele unde este posibila aparitia unor solicitari mecanice a cablurilor electrice.

Instalatii electrice de iluminat

Sursa de aprindere in unele incendii o constituie temperatura ridicata (200C) atinsa la nivelul balonului de sticla.

Recomandari preventive
- verificarea periodica a instalatiilor, cu remedierea sau inlocuirea componentelor imbatranite, care prezinta urme de termodegradare, ciupituri, contacte imperfecte s.a.; - amplasarea corpurilor de iluminat cu fluorescenta in locuri ferite de socuri mecanice sau trepidatii, care in timp pot conduce la aparitia unor fisuri, contacte imperfecte; - inlaturarea prafului depus in interiorul corpurilor de iluminat ca si pe acestea, luandu-se masuri ca in sectiile (locurile) cu degajari mari de praf sa se utilizeze corpuri de iluminat special construite pentru aceste medii; - evitarea utilizarii iluminatului fluorrescente ca iluminat de veghe si paza in locuri unde se depoziteaza materiale combustibile si interzicerea amplasarii lor deasupra unor astfel de materiale; - scoaterea din functiun a iluminatului la parasirea locurilor de munca, evitandu-se lasarea in functiune a instalatiilor nesupravegheate; - curatirea tuburilor si lampilor dupa efectuarea lucrarilor de zugraveli; - interzicerea montarii directe a lampilor pe elemente de constructie de materiale combustibile.

Electricitatea statica
In timpul miscarii, prin frecarea de alte corpuri, corpurile solide, lichide si gazoase, indeosebi cele cu rezistivitate mare (peste 105 cm) se pot incarca cu electricitate statica (plus sau minus de electroni). Electricitatea statica poate crea accidente urmate de explozie sau incendiu, in cazul in care apar simultan trei conditii: - atmosfera ambianta exploziva; - curgerea sarcinilor prin descarcare disruptiva; - energia eliberata prin descarcare, suficienta pentru aprinderea amestecurilor aer-gaz sau aer-pulbere. Conditiile atmosferice joaca un rol important in producerea descarcarilor electrostatice. In zilele uscate, iarna sau vara, cand umiditatea relativa este foarte scazuta, exista scurgeri reduse spre pamant ale electricitatii statice formate si astfel se acumuleaza sarcini masive. In interior, conditii favorizante sunt intrunite cand atmosfera este uscata sau cand este instalat in sistem de incalzire sau ventilatie cu aer uscat, trecut prin filtre. Descarcarile electrostatice sunt relativ frecvente, dar devin potential periculoase si pot genera incendii sau explozii cand au loc intr-o atmosfera exploziva sau cand in apropiere exista materiale inflamabile. Materiale capabile sa produca descarcari electrostatice sunt: -solide: cauciucul natural si sintetic (indeosebi in valturi, tambure sa) masele plastice, fibrele artificiale (nylonul etc), rasini sintetice si parul uman; - lichide: in ordinea periculozitatii: sulfura de carbon, eter, benzina, hidrocarburi (butan, butilena, propan, propilena, benzen, etilbenzen s.a.), esteri, hidrocarburi clorurate, cetone inferioare si alcooli (deshidratati). Benzina (in special de aviatie) si toluenul sunt in mod particular periculoase din cauza rezistivitatii foarte mari, care inseamna ca orice sarcina formata nu se poate scurge si este pastrata in suspensie. In cazul benzinei de aviatie trecuta prin filtre microscopice, sarcina poate fi pastrata peste 3 ore, desi pentru majoritatea hidrocarburilor este problema de secunde; -gaze, vapori, dioxidul de carbon cand este descarcat din stare lichida dezvolta sarcini puternice in zapada carbonica formata, la fel jetul de abur de inalta presiune. Operatiile tehnologice care favorizeaza producerea sarcinilor electrostatice si care au generat frecvente incendii prin descarea acestora sunt: - transportul lichidelor si umplerea sau golirea vaselor, recipientelor (viteza recomandata la iesirea din tevile ce asigura umplerea unui rezervor este de maxim 10 m/s pentru esteri, acetone, alcooli, 3,51 m/s pentru benzina, motorina si maxim 1 m/s pentru ulei si sulfura de carbon); -strabaterea unei conducte sau a unui furtun de catre abur, aer sau orice gaz, atunci cand aburul este umed, iar aerul sau gazul contin particule din materialele electrizabile; - iesirea prin ajutaj a gazelor comprimate sau lichifiate, mai ales a acelor gaze care antreneaza un lichid fin pulverizat (si alte procese similare, esaparea CO2 din stingatoare, a aburului prin fisuri de conducta s.a.); - miscarea particulelor la macinare, malaxare, amestecare, comprimare etc.; - benzi transportoare sau transmisii (cu curea) in miscare; - vehicule in miscare; - miscarea volantelor, rotoarelor de turbina, compresoarelor, ventilatoarelor etc; - derularea unor filme sau pelicule, benzi de hartie si textile, folii din material plastic; - ambalarea substantelor pulverulente in saci. Umplerea cu substante pulverulente a sacilor din materiale sintetice sau plastic este o operatiune nepericuloasa in sine. Prin efectul de separare atat sacul, cat si pulberea se incarca electrostatic, sarcinile mentinandu-se in locul unde s-au format. La golire, se pot produce scantei care pot aprinde vapori inflamabili. Corpul uman intervine in aceste fenomene prin trei moduri: 9 din 12

- generator de electricitate statica (acumulare descarcare) datorita miscarii corpului operatorilor (indeosebi cei cu imbracaminte de nailon sau plastic), ori prin frecarea materialelor in timpul deplasarii. - transferul sarcinilor electrostatice de la un material incarcat la corpul uman (indeosebi persoanele cu piele uscata); -descarcarea electrostatica de la corp la pamantmai rapid la cei cu pielea umeda si la femei, datorita unei structuri de piele diferitapotential periculos in atmosfera exploziva. Pericolul apare cand potentialul acumulat depaseste pragul rezistentei atmosferice dintre 2 suprafete si apare descarcarea electrostatica. Forma de descarcare depinde de forma geometrica a celor doua corpuri participante la incarcarea electrostatica: descarcare prin scantei, in snop, tip Corona, globulara. Electricitatea statica produce adesea doar un mic punct de aprindere care poate fi suficient pentru a ridica temperatura pana la punctul de aprindere a substantelor inflamabile, ceea ce va antrena o reactie in lant. Descarcarile electrostatice pot genera incendii sau explozii cand au loc intr-o atmosfera normala, sunt necesari 100 kVA pentru a obtine o descarcare pentru aceeasi distanta intr-un ameste hidrogen-aer.

Recomandari preventive
Protectia impotriva sarcinilor electrostatice se bazeaza pe 4 metode principale: a) prevenirea formarii sarcinilor electrostatice: b) legarea la pamant pentru dispersarea sarcinilor inainte de a ajunge la un potential inalt: c) modificarea superficiala a mediului: d) ionizarea atmosferei inconjuratoare:

Recomandari generale pentru evitarea incendiilor avand surse de aprindere de natura electrica:
Orice instalatie electrica trebuie proiectata, executata si montata conform normativelor in vigoare. Intretinerea unei instalatii electrice presupune o urmarire atenta, permanenta. Orice defect descoperit trebuie imediat notat si urgent remediat. Urmarirea functionarii corecte a instalatiei electrice trebuie efectuata nu numai de cadre tehnice special pregatite sau cu atributii in acest sens. O inspectie periodica in acest sens trebuie sa urmareasca urmatoarele obiective: a)orice interventie efectuata de persoane neautorizate sau necalificate; b)amplasari necorespunzatoare (umiditate, vecinatate, deseuri, acces dificil etc.); c)tabloul de distributie (sigurante necalibrate, conductori liberi, mai multi conductori intr-o borna); d)conductori (imbinari incorecte, izolatie deteriorata, fixare improprie in doze, dimensionare incorecta, fixare necorepunzatoare pe pereticuie, solicitari mecaniceindoiri, striviri etc.); e)prize (sigurante necorespunzatoare, mai multi consumatori decat cei proiectati, contacte slabite, conductori legati slabit, conductori legati gresit); f)aparate de comutare (legare incorecta conductori, contact imperfect, fixare incorecta, supraincalziri); g)corpuri de iluminat (cordoane de alimentare cu defectiuni, suspendare de cordoane de alimentare, amplasare langa materiale combustibile, piese cu semne de imbatranire a izolatiei); h)alte aparate (cablu de alimentare deteriorar, conexiuni si legaturi in pamant incorecte, supraincalziri, depuneri de praf, scame etc.); i) legaturi la pamant (incomplete, cleme fixate necorespunzator, legare la conducte de gaz interzisa); j)aparate electrice de incalzit (amplasarea incorecta, cordoane de alimentare, prize, conexiuni detecte).

4. Surse de autoaprindere
Marea majoritate a substantelor gazoase, lichide sau solide nu ard in contact cu aerul la temperatura normala si presiune atmosferica. Un mare numar dintre acestea sufera doar o oxidare, foarte adesea lenta sau limitata de un strat superficial. Reactiile de oxidare sunt exoterme, dar cantitatea de caldura degajata este prea mica pentru a aduce intreaga masa de substanta la temperatura de aprindere. Anumite substante se aprind insa spontan, in urma autoincalzirii, fara un aport de caldura sau alta sursa de initiere. Caldura necesara autoincalzirii si apoi a autoaprinderii rezulta din reactiile chimice sau biologice ce se produc in insasi masa substantei (materialului) respective. Autoaprinderea este deci fenomenul de declansare a procesului de ardere prin autoincalzirea unei substante combustibile pana la valoarea temperaturii de autoaprindere, specifica, fara a veni in contact direct cu o sursa exterioara de aprindere. Dupa natura proceselor sau reactiilor ce produc autoincalzirea se deosebesc autoaprinderi de natura chimica, fizico-chimica si biologica. Fenomenul autoaprinderii prin autoincalzire genereaza incendii in stare ascunsa, mocnite, aparitia si dezvoltarea acestora fiind favorizata de o serie de factori aleatori (umiditate, aerare, prezenta unor impuritati, grad de concasare etc.). Autoaprinderea de natura chimica Autoaprinderea de natura chimica se defineste ca fiind aprinderea spontana a unor substante la contactul cu oxigenul din aer, cu apa sau cu compusi organici, cu care majoritatea substantelor nu reactioneaza in conditii normale. Conform definitiei deosebim trei grupe de substante: - Substante care se aprind spontan in contact cu aerul la temperatura normala (substante piroforice). Sunt considerate substante piroforice: fosforul alb, fosforul rosu, metalele alcaline (sodiu, potasiu), hidruri de siliciu, unii compusi organici ai anumitor metale, sulfura de fier, pulberile de aluminiu, de zinc, de titan, de zirconiu s.a. Aceste substante reactioneaza puternic cu oxigenul din aer, cu degajari importante de caldura, capabile sa initieze procesul de autoaprindere in conditii normale de temperatura. - Substante care se aprind spontan in contact cu apa. In aceasta categorie sunt incluse: oxidul de calciu, carbura de calciu (carbidul), fosfura de calciu si de sodiu, pulberea de aluminiu, metalele alcaline. Prin reactia acestora substante cu apa se eliberea o cantitate mare de caldura, care poate provoca aprinderea materialelor combustibile din apropiere prin aducerea lor la temperatura de autoaprindere. Autoaprinderea de natura fizico-chimica Autoaprinderea de natura fizico-chimica se defineste ca fiind autoaprinderea unor substante combustibile in urma actiunii atat a unor procese chimice, cat si a unor factori de natura fizica (suprafata specifica, acumulare de caldur, concentrare de lumina, prezenta unor impuritati). Autoaprinderea se datoreste in acest caz unor fenomene fizice, ca de exemplu adsorbtia de oxigen din atmosfera in masa materialului combustibil, ruperea sau formarea unor legaturi de natura fizica, care au loc cu degajare mare de caldura. Aceasta caldura se acumuleaza in sistem, favorizand in reactii punctiforme descopuneri chimice oxidative. Exemplele tipice de autoaprinderi fizico-chimice intalnim la carbune, bumbac, lemn, azotat de amoniu, uleiuri si vopsele. Autoaprinderea de natura biologica Autoaprinderea de natura biologica este caracterizata atat unor produse vegetale (furaje, fibre, borhot, rumegus de lemn, tutun), cat si a unor produse de natura animala (lana, par de animale, balegar) care, sub influenta actiunii unor microorganisme, produc caldura necesara declansarii procesului de autoaprindere.

Recomandari preventive
- Cunoasterea si respectarea stricta a regulilor de depozitare, transport, manipulare si utilizare a substantelor cu actiune reciproca; - Evidenta precisa a materialelor si substantelor depozitate si a proprietatilor fizico-chimice ale acestora; notificarea cantitatilor periculoase conform prevederilor legale, inclusiv, in viitor, cele ale Comunitatii Europene; -Depozitarea acizilor in incaperi separate, rezistente la foc, cu rafturi antiseismice pentru evitarea deteriorarii ambalajelor si a deversarilor, fara prezenta materialelor combustibile (lemn, talas), cu ventilarea spatiului de depozitare, cu protejarea fata de actiunea razelor solare (in special in aer liber); - Transportarea si depozitarea acizilor cu o puternica actiune oxidanta in recipiente metalice; - Ambalarea corespunzatoare a produselor chimice; substantele care reactioneaza chimic nu vor fi ambalate niciodata impreune, iar in timpul transportului si depozitarii nu trebuie sa intre in contact; -Masurarea periodica a temperaturii si gradului de umiditate a produselor cu tendinta la autoaprindere din depozite (carbuni, azotat de amoniu etc); - Ventilarea corecta a spatiilor de depozitate; -Stivuirea corecta a produselor si materialelor in depozite; evitarea unor inaltimi periculoase din punct de vedere al favorizarii fenomenului de autoaprindere; - Inlaturarea diverselor impuritati (hartie, paie, crengi, frunze) din produsele depozitate in vrac sau sub diverse forme; - Nepozarea conductelor de abur sau altor tevi incalzite in apropierea materialelor depozitate; - Mentinerea unei temperaturi scazute in depozite; produsele nu trebuie introduse in depozit in stare lichida; - Asigurarea unei distante suficiente fata de diferite surse de cladura a elementelor de constructie din lemn; - Depozitarea in conditii de siguranta a carpelor imbibate in ulei, vopsea etc. in ateliere mecanice, vopsitorii, garaje. 10 din 12

5. Surse de aprindere de natura mecanica

Spre deosebire de scanteile electrice, care sunt de tipul descarcarilor electrice, scanteile mecanice sunt particule materiale, de dimensiuni mici, provenite din diferite operatii de prelucrare a metalelor sau din ciocniri mecanice. Desi, ca sursa de aprindere intervin prin potentialul lor termic, sunt individualizate prin natura activitatilor mecanice ce le genereaza. Numarul incendiilor datorate unor surse de aprindere de natura mecanica (frecare, scantei) este redus, in comparatie cu alte surse.

Recomandari preventive
a) In incaperile in care este posibila formarea amestecurilor explozive: - se vor utiliza numai scule speciale din metale sau aliaje care nu produc scantei capabile sa aprinda amestecuri explozive (bronz, beriliu); -protejarea zonelor potabile de impact sau frecare cu diferite materiale care nu produc scantei (garnituri de cauciuc, klingherit, mase plastice)imersare in lichide de racire; - inlocuirea, din zonele probabile de impact cu aluminiul, a otelului corodat, cu un alt material sau, in conditii limita, chiar cu aluminiul; - suprimarea sau substituirea unor operatii si manevre periculoase si combaterea neglijentelor in efectuarea acestora; - paletele ventilatoarelor sa fie executate din materiale neferoase; - pardoselile trebuie sa fie de tip antiscantei (asfalt, calupuri de lemn); - piesele si elementele in contact trebuie protejate cu carcase nemetalice, mentinute curate, lubrifiate si supuse unor inspectii periodice. b) La masinile si aparatele cu piese in miscare: -se va evita patrunderea in interior a unor piese metalice: cuie, suruburi s.a. (separatoare magnetice); -se vor inlatura operativ cauzele ce provoaca fenomene sau zgomote neobisnuite in lagare sau in zone de contact; -se vor inlatura materialele combustibile din apropiere (indeosebi la masinile de mare turatie sau viteza). c) Operatiuni mecanice cum ar fi: polizarea, rectificarea s.a. nu trebuie efectuata in locuri in care scanteile rezultate ar putea intra in contact cu materiale combustibile sau amestecuri explozive. d) Se va asigura transportul in conditii de siguranta, fara socuri si frecari, a materialelor care se descompun usor.

6. Surse de aprindere naturale

In aceasta categorie intra incendiile initiate independent de vointa omului sau cauze tehnice, datorita unor surse de aprindere naturale, cum ar fi: descarcarile electrice atmosferice si radiatia solara. Fenomene naturale cum ar fi: cutremure de pamant, furtuni puternice, meteoriti s.a. pot favoriza provocarea unor instalatii, dar nu constituie prin ele insasi surse de aprindere.

6.1 Trasnetul
Fiind fenomen electric, trasnetul produce este asemanatoare cu orice trecere de curent printr-un material. Efectele sunt amplificate de intensitatea deosebit de mare intr-un timp scurt. Efectul termic este cel care determina initierea unor incendii: In cazul materialelor bune conducatoare cu sectiune mare rezistenta este mica, iar cantitatea de caldura disipata redusa, pericolul de incendiu fiind diminuat. - In cazul unor conductori de sectiune mica (sarme subtiri, conductori de antena) apar urme vizibile de incalzire sau de topire. In urma descarcarilor extrem de puternice are loc chiar volatizarea metalelor - Contacte imperfecte, prin rezistenta de trecere mare, favorizeaza disiparea unei cantitati mari de calduri ce poate topi metalul. Daca in apropierea locului de producere a acestor fenomene se gasesc materiale inflamabile, se pot aprinde cu usurinta la contactul cu metalul topit. - In cazul materialelor rau conductoare de electricitate (lemn, caramida etc.) o mare parte din energie este transformata in caldura care incalezeste superficial sau masic corpul respectiv, producand fenomene ca vaporizarea continutului de apa, descompuneri chimice etc. Cand nivelul termic ajunge la temperatura de aprindere a materialului din care este confectiona corpul, au loc aprinderea si initierea incendiului, fenomen favorizat indeosebi de descarcarile de mica intensitate si lunga durata. - Descarcarile atmosferice pot provoca aprinderea vaporilor de lichide inflamabile din rezervoare, prin atingerea locala a unor temperaturi inalte la locul de contact cu lovitura de trasnet. Alte efecte directe ale trasnetului, datorate contactului direct dintre obiectul lovit de trasnet si canalul de descarcare a trasnetului, dar cu contributie redusa la aparitia unor incendii sunt: - efecte chimice (transformarea oxigenului in ozon si producerea de oxizi de azot); -efecte mecanicedatorita fortelor electrodinamice ale curentilor de durata relativ mica, dar de intensitate foarte mare, care pot produce ruperea unor elemente. Efectele indirecte ale trasnetului se manifesta prin potentiale inalte generate prin inductie electrostatica in elemente metalice, prin tensiuni inalte induse pe cale electromagnetica in circuitele electrice deschise si curenti periculosi in cele inchise. Caderea trasnetului pe liniile de inalta tensiune poate initia indirect incendiului. Avand un traseu capricios, trasnetul poate crea, in unele cazuri, mai multe focare de incendiu, inclusiv prin descarcari ulterioare ale unor elemente conductoare in care s-au indus supratensiuni, in conditii favorabile (prezenta unor materiale combustibile). Deseori insa se produc deteriorari ale unei cladiri cauzate de trasnet, fara sa declanseze un incendiu (dezveliri partiale ale acoperisului, craparea zidurilor, distrugerea grinzilor de lemn s.a.).

Recomandari preventive
- respectarea prevederilor Normativului I-20-89 la proiectarea si executarea instalatiilor de protectie impotriva trasnetului; - verificarea periodica a instalatiilor de paratrasnet; verificarea periodica a prizelor de pamant; - la cladirile cu pereti din materiale combustibile (lemn, paie, carton asfaltat) montarea conductorilor de scurgere la pamant la distanta de cel putin 50 cm de elementele combustibile; - executarea imbinarilor la elementele unui paratrasnet numai prin sudura si nu prin nituire sau suruburi; - evitarea pozarii prizelor de pamant langa retelele de cabluri; - legarea la pamant a oricarui obiect metalic masiv din gospodariile agricole (rezervor de apa, grajduri metalice, tocator de paie etc.); - evitarea coturilor bruste la conductorii de coborare, precum si deteriorarilor mecanice a acestora.

6.2. Radiatia solara ca sursa de aprindere

Factorii care influenteaza radiatia solara la sol sunt: - factorii meteorologici: gradul de acoperire a cerului cu nori, felul norilor, grosimea stratului acestora, care diminueaza, in unele zile cu peste 90% cantitatea de radiatii ce ajung la sol; - ora din zi prin unghiul sub care cad razele soarelui pe pamant. La unghiuri mai mici de 90, razele solare traverseaza o cantitate mai mare de aer atmosferic, astfel ca absorbtia si dispersia radiatiilor este mai pronuntata ca la ora 12; - anotimpul valori maxime ale densitatii de putere radianta sunt intalnite primavara ca urmare a opacitatii mai scazute a atmosferei, datorita curatirii aerului in perioada de iarna prin precipitatii; - durata de stralucire a soarelui (durata de insolatie). Incendiile datorate radiatiei solare sunt rare, dar nu imposibile. Radiatia solara poate initia incendii direct si indirect (focalizata, prin efectu de lentila). In situatia in care conditiile mentionate mai sus sunt optime (factori meteo, de anotimp etc.), gradul de incalzire a unui obiect pe care caz razele soarelui depinde si de alti factori: - tipul suprafetei (suprafetele netede, slefuite reflecta o parte din radiatia solara, cele rugoase, mate se incalzesc mai repede); - culoarea: obiectele de culori inchise, in principal negru, se incalzesc mai puternic. Probabilitatea de aprindere directa apare astfel extrem de scazuta. Un pericol mare il reprezinta: -buteliile sau rezervoarele de gaze lichefiate expuse actiunii razelor solare: prin incalzire la temperaturi de 50-60C, unele gaze lichefiate se dilata, presiunea creste brusc, provocand explozia buteliei; -baloanele sau recipientii de sticla care contin substante ce se descompun sub actiunea luminii solare (fosfor alb,galben,amestecuri de clor si brom cu unele gaze s.a.). -actiunea indirecta a razelor solare consta in concentrarea lor intr-un punct (focalizare) la trecerea prin lentile convexe. Temperatura in focar poate ajunge la cateva sute de grade si poate provoca aprinderea unor materiale usor aprinzibile (paie, fan, aschii de lemn, hartie s.a), in anumite conditii, la o actiune mai indelungata. Pentru initierea unui incendiu, in urma actiunii indirecte (focalizare), a razelor solare, sunt necesare anumite imprejurari favorabile: 11 din 12

- conditiile meteo, de timp si climatice favorabile (zi senina, primavara sau vara, la amiaza, in zone cu insolatie mare); - materialul aprinzibil trebuie sa se gaseasca la distanta focala (lucru ce poate fi stabilit de expert); - materialul trebuie sa fie usor aprinzibil (uscat, preincalzit s.a.); - razelor solare sa poata actiona un timp suficient asupra unui punct precis al materialului; -obiectul ce a servit ca lentila intamplatoare sa nu fie murdarit de praf,paianjeni,mascat de diverse ecrane,care sa impiedice concentrarea razelor solare in focar. Probabilitatea de initiere a unor incendii folosind ca sursa de aprindere razele solare este mai mare in cazul incendiilor intentionate, cand se utilizeaza dispozitive speciale pentru dirijarea razelor solare spre zonele cu materiale usor aprinzibile.

Recomandari preventive
- indepartarea buteliilor si recipientilor cu gaze sub presiune din locurile expuse la soare sau protejarea lor prin copertine si alte mijloace; - indepartarea substantelor care se pot descompune sau autoaprinde din locurile expuse razelor solare; - indepartarea din locurile unde se afla materiale usor aprinzibile a obiectelor optice (inclusiv cioburi de sticla) ce pot actiona in anumite conditii drept concentratori ai razelor solare; - vopsirea in culori deschise (alb, argintiu etc.) a rezevoarelor, conductelor cu materiale usor inflamabile ca si a obiectelor combustibile pozate sub actiunea razelor solare; - vopsirea in culori reflectorizante a geamurilor incaperilor in care sunt depozitate substante sensibile la actiunea razelor solare.

12 din 12