LICEUL PENTRU DEFICIENŢI DE AUZ

INSTRUCŢIUNI SITUAŢII DE URGENŢĂ

Primul ajutor în caz de arsuri şi intoxicări
ISU 03

Arsurile

Arsurile pot apărea datorită acţiunii a tipuri de agenţi: agenţi fizici, agenţi chimici,
şi agenţi ionizanţi.
Agenţii fizici sunt reprezentaţi de căldură, flăcări, lichide şi vapori fierbinţi,
materiale incandescente, metale topite şi curentul electric, flamă electrică şi
încălzire excesivă a ţesuturilor; agenţii chimici sunt reprezentaţi de substanţe acide,
substanţe bazice şi unele săruri, iar agenţii ionizanţi de razele ultraviolete, Rontgen
şi gama.
Căldura poate acţiona asupra organismului sub formă de raze, gaze sau vapori
fierbinţi, care devin nocivi în special sub formă de jeturi şi produc mai ales leziuni
respiratorii; fie acţionează sub forma de lichide fierbinţi (opărire); fie sub formă de
suprafeţe încinse, corpuri incandescente sau metale topite. Toate acestea pot
produce arsuri mortale.
Din punct de vedere medical, în funcţie de profunzimea la care pătrunde agentul
termic agentul fizic termic, arsurile se împart în patru categorii:
- arsuri de gradul I, când sunt localizate numai în stratul superficial al pielii,
iar aceasta devine roşie, cu umflarea regiunii respective, caldă şi dureroasă;
- arsuri de gradul II, în care pe piele apar vezicule umplute cu lichid cald;
- arsuri de gradul III, în care sunt cuprinse ţesuturile mai profunde, muşchi,
grăsime, vase sanguine şi apare sub formă de necroză tegumentară de culori
variate şi multiple tromboze la baza lor;
- arsuri de gradul IV, în care se distruge tot tegumentul şi uneori şi oasele
realizând carbonizarea ţesuturilor.
Carbonizarea reprezintă forma cea mai gravă de arsură şi atunci când este întinsă,
este mortală. Arsurile de gradul II si III, produc şoc combustional.
După întinderea suprafeţelor arsurilor , arsurile întinse superficial, sunt mai grave
decât arsurile limitate şi mai profunde, astfel o arsură solară de gradul II pe tot
corpul este mult mai gravă decât patru degete carbonizate. Arsurile localizate la
faţă, ochi, tract respirator, au o gravitate mult mai sporită. Orice fel de arsură care
depăşeşte 10% din suprafaţa totală a corpului este gravă, necesitând un tratament
intensiv medico-chirurgical. Arsurile peste 25% din suprafaţa corporală pot devenii

1
 LICEUL PENTRU DEFICIENŢI DE AUZ

mortale dacă nu se aplică un tratament atent bine condus , iar în arsurile de peste
60% sunt mortale.
În funcţie de suprafaţa arsă, arsurile de gradul II şi III produc şocul
postcombustional. La copii şi bătrâni şocul se instalează foarte repede.
Evoluţia unei arsuri şi uneori chiar viaţa accidentatului depinde în primul rând de
condiţiile în care s-au aplicat primele îngrijiri medicale şi rapiditatea cu care aceasta
a fost transportată la spital.
Primul ajutor se va acorda prin scoaterea victimei din focar, prin stingerea focului
de pe hainele acestuia, cu stingătorul sau cu apă, acoperirea cu haine sau pătură,
rostogolirea victimei pe pământ sau acoperirea cu zăpadă. La nevoie se aplică
resuscitarea cardio respiratorie dacă victima este inconştientă. Dacă victima respiră
se administrează oxigen pe mască. La primul contact cu o arsură nu se îndepărtează
hainele sau corpii străini deoarece duc la infectarea plăgii. Plaga se va acoperii cu
pansamente mari sterile sau cearceafuri, aceasta pentru a realiza izolarea termică şi
protecţia antiinfecţioasă. Este contraindicat aplicarea pe plaga arsă de: sare,
grăsime, vaselină, ulei, albuş de ou sau praf de sulfamidă. Agitaţia psihomotorie se
combate prin administrarea de Algocalmin sau Romergan. Dacă arsura depăşeşte
10-15% din suprafaţa corporală se poate aplica o perfuzie cu ser fiziologic sau
glucoză 5%. Setea se combate prin umezirea buzelor cu apă sau ingerarea de mici
cantităţi de lichide calde.
În accidentele colective sau calamităţi, evacuarea se va realiza ierarhizat. Primii se
evacuează arşii aflaţi în stare de şoc, apoi arsurile combinate cu alte leziuni şi la
sfârşit accidentaţii arşi în stare de agitaţie care încă nu sunt şocaţi. Accidentatul se
va transporta rapid la spital, în primele 3 ore de la accident pe targă şi va avea
aşezat un bilet pe care se consemnează manoperele, medicaţia şi ora executării lor.
În arsurile de gradul I se pot aplica pe piele, comprese cu apă rece, iaurt, morcovi
sau cartofi cruzi raşi, timp de câteva ore. Apoi se va unge pielea cu unguent de tip
Cutaden, Fluocinolon sau pulverizare cu Bioxiteracor spray de 2-4 ori pe zi.
În arsurile de gradul II nu se vor sparge veziculele formate, deoarece există riscul
infectării lor. Pielea arsă se va spăla cu apă oxigenată, Rivanol sau apă fiartă şi
răcită şi săpun. Apoi pielea se va unge cu un unguent şi se va aplica pansament
steril.
În arsurile de gradul III şi IV, leziunea se va spăla cu apă oxigenată sau Rivanol
după care se va aplica un pansament steril, iar persoana se va transporta de urgenţă
la medic.

2
 LICEUL PENTRU DEFICIENŢI DE AUZ

Intoxicaţia cu Oxid de Carbon

Toate operaţiile de ardere (pentru obţinerea de energie sau căldură) sau de încălzire
puternică a unor materiale care conţin carbon (păcură, benzină, cărbune,
lemn) duc la degajare de CO. Cantitatea eliberară este cu atât mai mare, cu
cât arderea este incompletă, aportul de oxigen mai redus şi ventilaţia
necorespunzătoare. Se poate afirma că orice instalaţie neelectrică produce
CO. Prin acţiunea sa împiedică oxigenarea normală a ţesuturilor. Primele
simptome ale intoxicaţiei apar, la o concentraţie a CO de 18-20%, şi se
manifestă prin dureri de cap , oboseala accentuată, ameţeală. La o
concentraţie de 60% bolnavul intră rapid în comă, decesul fiind inevitabil. La
persoanele în vârstă, la cele aflate sub influenţa alcoolului, la copii,
intoxicaţia apare la concentraţii mult mai mici ale CO în aer, comparativ cu
persoanele normale. În intoxicaţia acută cu CO, însoţită sau nu de pierderea
conştienţei, tratamentul este urgent, cu scoaterea imediată a pacientului la aer
curat. După dezobstrucţia cavităţii bucale ţi a căilor respiratorii, se va trece de
urgenţă la realizarea respiraţiei artificiale. Metoda gură la gură, în acest caz
este mai indicată, sau administrarea sub mască a oxigenului sub presiune. Se
va administra oxigen cel puţin 30 de minute după ce pacientul a început să
respire regulat în mod spontan. Pacientul menţinut tot timpul culcat va fi bine
învelit şi transportat de urgenţă la spital. În general supravieţuirea pacientului
depinde de rapiditatea întreruperii inhalării de toxic, de rapiditatea începerii
respiraţiei artificiale, fără a se aştepta transportarea bolnavului la spital sau
sosirea unui echipaj medical de specialitate.

Data: 25.10.2007 Întocmit,

Ioan Zegrean