"Ventilarea cu presiune pozitivă"

Ghid de operare

1
 CUPRINS
Pagina
Capitolul 1 – Introducere………………………………………………………………... 3
1.1. Introducere …………………………………………………………………………… 3
1.2. Enunţarea obiectivelor ……………………………………………………………….. 3
1.3. Măsuri………………………………………………………………………………… 3
1.4. Beneficiile utilizării ventilației cu presiune pozitivă…………………………………. 4
1.5. Tipuri de ventilatoare…………………………………………………………………. 4
1.5.1 Ventilatorul convenţional.………………………………………………….. 4
1.5.2 Ventilatorul Turbo………………………………………………………….. 5
Capitolul 2 – Tehnici de intervenție…………………………………………………….. 5
2.1. Tehnicile ventilării cu presiune pozitivă ……………………………………………... 5
2.2. Evaluarea riscurilor…………………………………………………………………… 8
2.3. Poziționarea ventilatorului……………………………………………………………. 10
2.4. Managementul fluxului de aer………………………………………………………... 11
2.5. Aspecte operaţionale………………………………………………………………….. 12
2.6. Măsuri de securitate la intervenție……………………………………………………. 12
2.7. Aspecte post-operaţionale…………………………………………………………….. 13
Capitolul 3 – Riscurile folosirii ventilatoarelor………………………………………… 13
3.1. Pericolele asociate cu utilizarea ventilatoarelor ……………………………………… 13
3.1.1. Manipulare …………………………………………………………………. 13
3.1.2. Protecţia ochilor şi a aparatului respirator………………………………….. 13
3.1.3. Zgomot……………………………………………………………………… 13
3.1.4. Reaprinderea incendiului…………………………………………………… 14
3.1.5. Poziţionarea ventilatoarelor………………………………………………… 14
3.1.6. Utilizarea ventilatorului…………………………………………………….. 16
3.1.7. Deschideri…………………………………………………………………... 16
3.1.8. Tactici………………………………………………………………………. 17
Bibliografie………………………………………………………………………………. 18

2
 CAPITOLUL I – Introducere

1.1. Introducere

Utilizarea tehnicii de ventilare cu presiune pozitivă poate prezenta riscuri serioase pentru
personalul de intervenţie. Este foarte important ca înainte de utilizarea acesteia, comandantul
intervenţiei să efectueze o analiză a situaţiei prin evaluarea riscurilor la care se expune personalul
de intervenţie şi a beneficiilor rezultate.
Acest document a fost elaborat pentru a oferi comandantului intervenţiei informaţiile
necesare în luarea unei decizii fundamentate cu privire la acţiunile viitoare şi la procedurile de
urmat, având ca scop final creşterea nivelului de siguranţă a pompierilor. Procedurile şi tacticile vor
fi adoptate în funcţie de tipul intervenţiei (clădiri înalte, locuinţe, etc.) împreună cu măsuri
proporţionale de conducere a intervenţiei.

1.2. Enunțarea obiectivelor

Necesitatea reducerii timpului de intervenție, a creșterii siguranței salvatorului și readucerea

în cel mai scurt timp a spațiilor incendiate/inundate cu fum în starea de a fi utilizate, impune
utilizarea ventilării pozitive. Totodată se impune și în situații în care este necesară asigurarea
aportului de aer proaspăt în spații înguste pentru siguranța salvatorului sau a persoanelor surprinse
în aceste spații.
Operațiunile de stingere a incendiilor vor include folosirea ventilatorului cu presiune
pozitivă pentru îndepărtarea fumului și gazelor rezultate în urma incendiilor produse în clădiri de
locuințe sau alte tipuri de construcții.
Ventilarea cu presiune pozitivă poate fi de asemenea o susținere și o accelerare a ventilației
naturale prin influențarea deliberată a debitului de aer și a raportului de presiune, dar și prin
redirecționarea în mod controlat a fluxului de aer.
Ventilatoarele cu presiune pozitivă pot fi folosite în general în trei cazuri:
 asigurarea căilor de evacuare (ex. scările, holuri,etc.);
 asistență pentru echipele de salvare sau stingere;
 degajarea fumului și a căldurii dintr-o zonă incendiată în care a fost lichidat incendiul.
Obiectivele urmărite prin utilizarea ventilatorului cu presiune pozitivă sunt: eliminarea rapidă a
fumului, căldurii și gazelor toxice în urma combustiei dintr-o clădire incendiată, în funcție de
mărimea deschiderii orificiului de intrare a aerului, dimensiunea clădirii incendiate, performanța
dispozitivului de ventilare. Dimensiunea fluxului și direcția acestuia pot fi modificate prin
deschiderea sau închiderea ușilor și ferestrelor.

1.3. Măsuri

Ventilarea cu presiune pozitivă poate fi utilizată la diferite tipuri de clădiri, diversitatea

rezultând din dimensiunile acestora, numărul de etaje ale construcției, natura materialelor din care
sunt realizate, traseele tehnologice existente, numărul de deschideri etc.
Utilizarea tehnicii de ventilare cu presiune pozitivă se va face cu respectarea instrucţiunilor
de intervenţie privind:
• stingerea incendiilor în clădiri;
• stingerea incendiilor în clădiri înalte;
• stingerea incendiilor în locuinţe;
• incendii care includ panourile de izolare tip sandwich;
• stingerea incendiilor la coşuri de fum;
• stingerea incendiilor la săli de spectacol;
• securitatea muncii în spaţii înguste.
Acolo unde va fi necesar, trebuie avute în vedere şi măsurile de securitate prevăzute de aceste
documente.
3
 Pentru utilizarea tehnicii de ventilare cu presiune pozitivă a clădirilor sunt dificil de formulat
proceduri aplicabile fiecărei situaţii posibile, particularitățile acestora impunând soluții diverse.
Pentru a evita o răspândire necontrolată a focului și a fumului, care ar pune în pericol
victimele și salvatorii, comandantul intervenției trebuie să cunoască factorii care influențează
ventilarea și să contracareze efectele negative ale acesteia, în funcție de situația existentă.
La utilizarea acestei tehnici, se vor aplica principiile menţionate în prezentul document,
precum și în Ghidul privind tehnica și tactica stingerii incendiilor (ISU 04), utilizând conceptele de
evaluare dinamică a riscurilor pe timpul intervenției şi de securitate a personalului implicat în
operațiunile de desfășurare a intervenție.
Toate informaţiile relevante vor fi comunicate personalului operaţional, pentru a le oferi
acestora capacitatea de a evalua riscurile cât mai obiectiv și mai practic.
Este necesară de asemenea optimizarea sistemului de "Lecţii identificate/ învăţate" pe baza
rapoartelor de intervenţie şi a monitorizării intervenţiilor, diseminând informaţiile prin intermediul
unor canale de comunicaţie eficiente, împreună cu procedurile revizuite, atunci când este necesar.

IMPORTANT !

Ventilatoarele nu vor fi folosite pentru ventilarea gazelor și a vaporilor inflamabili

sau posibil inflamabili, cum ar fi gazul natural, vapori de petrol, etc..

1.4. Beneficiile utilizării ventilării cu presiune pozitivă

Ventilarea cu presiune pozitivă are numeroase beneficii în gestionarea operațiunilor de

stingere a incendiilor. Acestea includ:
 îndepărtează rapid căldura și fumul din clădire, reducând astfel capacitatea incendiului de a
se propaga și de a avansa;
 generează un aport de aer îmbunătățit – crescând astfel șansele de supraviețuire ale victimei;
 îndepărtarea rapidă a fumului îmbunătățește capacitatea personalului operativ de a efectua
căutări și salvări;
 atmosfera și vizibilitatea îmbunătățită sporesc capacitatea personalului destinat intervenției
de a realiza operațiuni de stingere;
 aportul de aer introdus reduce disconfortul termic resimțit de binomului de intervenție;
 reduce pierderile materiale cauzate de fum;
 poate reduce nevoia și riscul de ventilare a acoperișului la multe incendii (acesta fiind
degajat controlat pe alt traseu datorită presiunii formată de ventilator).

1.5. Tipuri de ventilatoare

1.5.1. Ventilatorul convenţional

Un ventilator convenţional creează un "con" de aer ce se deplasează cu o viteză de

aproximativ 28m/secundă. Forma lată a acestuia face ca uşile sau alte deschizături să obstrucţioneze
o parte din curentul de aer, în interiorul structurii ajungând până la 30% din volumul de aer iniţial.
Alţi factori care pot influenţa volumul de aer ce pătrunde într-o structură sunt: poziţionarea
ventilatorului dincolo de distanţa optimă faţă de locul de intrare sau vânturile laterale puternice.
Iniţial se credea că în jurul unei deschideri conul de aer lat formează o zonă de etanşare, însă
experimentele efectuate au contrazis această teorie, demonstrând că o astfel de zonă nu există, ci
doar una cu presiune negativă sau neutră.

4
 1.5.2. Ventilatorul Turbo

Ventilatoarele Turbo produc un con de aer mai îngust, ce se deplasează cu o viteză mai mare
(37-45 m/sec), asigurând astfel pătrunderea aproape integrală a volumului de aer creat. Forma şi
viteza superioară a curentului de aer antrenează aer suplimentar, direcţionându-l spre locul de
intrare. Curentul de aer produs de ventilatoarele turbo este mai stabil şi mai puţin afectat de
vânturile laterale. (Fig. 1)

Fig. 1

CAPITOLUL 2 - Tehnici de intervenție

2.1. Tehnicile ventilării cu presiune pozitivă

Ventilarea poate fi definită ca "evacuarea planificată şi sistematică a căldurii şi a fumului

dintr-o structură şi înlocuirea lor cu aer proaspăt".

5
 Tehnica de ,,ventilare ofensivă” este folosită uneori pentru a descrie situația când ventilarea
este amplasată pentru a avea un efect direct asupra focului în sine, pentru a limita răspândirea
focului și pentru a crește siguranța pompierilor și altor persoane existente în clădire (Fig.2).

Fig.2

Tehnica de ,,ventilare defensivă” este uneori folosită pentru a descrie situația când se
utilizează ventilarea departe de foc, să aibă un efect asupra gazelor fierbinți și a fumului, în special
pentru a îmbunătăți calea de acces și cea de evacuare, și pentru a direcționa fumul în zonele
neimplicate în incendiu (Fig. 3).

Fig. 3

Pot fi utilizate următoarele metode de ventilare:

o Ventilarea pe verticală - utilizând flotabilitatea ridicată a fumului şi gazelor fierbinţi.
Se foloseşte mai ales în cazul incendiilor la mansarde/ poduri, clădiri înalte sau clădiri
cu puţine încăperi (Fig. 4).
6
 Fig. 4

o Ventilarea pe orizontală - este cea mai des folosită metodă. Pentru o eficienţă maximă,
deschiderile pentru evacuarea fumului se vor realiza la o înălţime cât mai mare, pe partea ferită de
vânt a clădirii. (Fig. 5)

Fig. 5
o Ventilarea secvenţială - în clădirile cu mai multe compartimente, în care fumul s-a răspândit
în mai multe încăperi, este recomandat ca ventilarea să se facă separat pentru fiecare încăpere. Prin
această metodă este asigurat un volum maxim de aer sub presiune pentru ventilarea fiecărei încăperi
în parte, reducând astfel timpul total necesar ventilării întregii clădiri. (Fig.6)

Fig. 6

7
 Se vor închide toate uşile încăperilor, cu excepţia celei de la încăperea ce urmează a fi
ventilată, se va crea o deschidere pentru evacuarea fumului şi gazelor după care se va porni
ventilatorul, folosindu-l până la evacuarea totală a fumului. După această etapă, spaţiul ventilat este
izolat şi se continuă procesul la celelalte încăperi, până când produsele rezultate în urma combustiei
vor fi îndepărtate.
Acelaşi principiu este folosit şi pentru clădirile cu mai multe etaje, acţiunea începând de la cel
mai de jos nivel inundat cu fum. Pentru clădirile de mari dimensiuni, ventilarea secvenţială se poate
realiza doar dacă acestea pot fi compartimentate.

Obs: Atunci când se foloseşte ventilarea secvenţială la clădirile cu mai multe etaje, este
indicat ca ventilatoarele să rămână în afara clădirii. Tentaţia de a amplasa ventilatorul în
interiorul clădirii trebuie reprimată, căci o astfel de acţiune ar duce la o acumulare nedorită de
fum de la eşapament.

Ventilatoarele se vor amplasa în afara structurii ce trebuie aerisită. Aceste ventilatoare

introduc aer în clădire rezultând o presiune interioară mai mare, egală în toate zonele.
Prin crearea unei deschideri pentru aerisire, căldura şi gazele combustibile vor fi evacuate,
cu ajutorul diferenţei de presiune create. Evacuarea căldurii şi a fumului va reduce pagubele şi
timpul necesar pentru finalizarea intervenţiei.

IMPORTANT !

În cazul structurilor de dimensiuni mari (depozite, fabrici, ateliere, etc. ) efectul de

vârtej creat de ventilator amestecă aerul din exterior cu fumul, rezultând o diluare a
fumului și nu o creștere a presiunii.

2.2. Evaluarea riscurilor

Succesul procedurilor operaţionale este dependent de evaluarea dinamică a riscurilor

efectuată de comandantul intervenţiei.
Evaluarea riscurilor este prin definiţie un proces care are loc într-un mediu în care
menţinerea controlului este foarte greu de realizat. Este un proces desfăşurat într-un mediu aflat
într-o dinamică permanentă, unde problema tratată se dezvoltă concomitent cu acest proces.

IMPORTANT !

Evaluarea dinamică a riscurilor nu este doar responsabilitatea comandantului

intervenției, ci și a tuturor celor aflați la locul intervenției.

Evaluarea dinamică a riscurilor nu reprezintă o singură acţiune sau decizie, ci mai degrabă
constituie o serie de decizii revizuite constant şi îmbunătăţite acolo unde este nevoie, ca răspuns la
circumstanţele şi condiţiile variabile.

8
 Evaluarea situației, a
sarcinilor și persoanelor
aflate în pericol

Alegerea sistemelor de lucru

Continuați desfășurarea Evaluarea sistemelor de Luați în considerare

sarcinilor lucru alese alternative viabile

DA Riscurile sunt proporționale

cu beneficiile

NU
DA NU
Reevaluați sistemele de Pot fi introduse măsuri Opriți desfășurarea
lucru adiționale de control ? sarcinilor

Pentru soluționarea eficientă a situațiilor unde este posibilă utilizarea ventilatoarelor

comandantul intervenției/acțiunii va lua în considerare următoarele întrebări:
 ce informaţii sunt accesibile ?
 este actual şi sigur ?
 ce sarcini trebuie îndeplinite ?
 care sunt riscurile îndeplinirii acestor sarcini ?
 ce resurse sunt disponibile (ex : personal, echipament, evaluări etc.) ?
După luarea deciziei de utilizare a ventilării cu presiune pozitivă comandantul
intervenției/acțiunii alege procedura de lucru:
 luaţi in considerare modul de lucru şi alegeţi-l pe cel mai bun;
 ca punct de pornire gândiţi-vă la antrenament si planurile iniţiale;
 asiguraţi-vă că personalul are competenţele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor.
Evaluaţi riscurile. Sunt riscurile proporţionale cu beneficiile?
Dacă răspunsul este DA, începeţi operaţiunile după ce v-aţi asigurat că :
 scopurile au fost înţelese de tot personalul;
 responsabilităţile au fost distribuite;
 măsurile de securitate au fost înţelese.

Dacă răspunsul este NU, introduceţi măsuri suplimentare

 folosirea ochelarilor de protecţie si a protecţiei pentru urechi;
 folosirea echipamentelor profesionale.
Re-evaluaţi modul de lucru şi măsurile de control
 dacă beneficiile depășesc riscurile, începeţi operaţiunea;
 dacă riscurile depăşesc beneficiile A NU SE începe operaţiunea, dar gândiţi-vă la
alternative.
9
 2.3. Poziţionarea ventilatorului

Pregătirea ventilatorului pentru intervenţie şi pornirea acestuia se va face doar la ordinul

comandantului intervenţiei, care va lua în considerare următoarele aspecte:
 puterea şi direcţia vântului predominant;
 traseul de evacuare a fumului din clădire;
 confirmarea realizării deschiderii pentru evacuarea fumului;
 confirmarea prezenţei în clădire a unui binom de stingere ( cu apă pe dispozitiv) pentru
lichidarea incendiului sau a eventualelor focare de incendiu.
Operarea ventilatorului se face doar de către personal instruit. Sub nici o formă, persoana
care răspunde de evidenţa aparatelor de respirat nu va asigura şi operarea ventilatoarelor.
Ventilatoarele se pornesc doar după ce s-a primit confirmarea realizării gurilor de evacuare.
Pentru a reduce la minim daunele produse de fum, distanţa dintre locul de pătrundere a aerului şi cel
de evacuare a fumului trebuie să fie cât mai scurtă.
Ventilatoarele trebuie poziţionate astfel încât conul de aer să acopere în întregime gura de
intrare (Fig. 7).

Fig.7

Dacă deschiderea este prea mare pentru a fi acoperită de un singur ventilator, şi nu poate fi
redusă, se vor utiliza două sau mai multe ventilatoare aşezate paralel (unul lângă celălalt), pentru a
forma un con de aer care să acopere deschiderea (Fig.8).

Fig.8
10
 Similar, în situaţia în care înălţimea deschiderii este prea mare se vor utiliza două
ventilatoare poziţionate unul în spatele celuilalt la unghiuri de înclinare diferite (Fig. 9).

Presiune
IEȘIRE
pozitivă

Fig. 9

Ventilarea trebuie realizată în aceeași direcție cu stingerea. A nu se interveni niciodată pe

fluxul de aer evacuat, deoarece gazele fierbinți și fumul vor afecta direct binomul de intervenție.
Ventilatorul cu presiune pozitivă se poate folosi pentru a accelera procesul de ventilare, în
situaţiile în care s-a confirmat faptul că nu există gaze/vapori inflamabili. Se va face o verificare
sistematică şi amănunţită a clădirii/structurii, pentru a confirma evacuarea gazelor în exteriorul
clădirii şi nu în goluri ascunse.

2.4. Managementul fluxului de aer

Este important ca fluxul de aer dintre locul de intrare şi locul de evacuare să fie urmărit
permanent. Situaţia ideală este cea în care deschiderea pentru evacuarea fumului este cât mai
departe de locul de intrare al aerului şi în încăperea afectată. Acest lucru depinde însă de existenţa
unor deschideri deja create, de puterea şi direcţia vântului.

Eficienta maximă se va obţine prin folosirea eficientă a vântului. Ventilatorul se va amplasa

astfel încât curentul de aer generat de acesta să aibă aceeaşi direcție cu cea a vântului.
Pentru ca produsele combustiei să se evacueze în atmosferă trebuie asigurat un traseu
neîntrerupt. Pentru acest lucru e nevoie ca toate uşile şi ferestrele să fie închise, prin această metodă
izolând încăperile neafectate.
Pentru a nu întrerupe fluxul de aer, personalul de intervenţie trebuie să fie informat asupra
poziţiei ventilatorului şi a deschiderii realizate pentru evacuarea fumului. Orice modificare privind
poziţia ventilatorului şi a deschiderii realizate pentru evacuarea fumului va fi comunicată
personalului de intervenţie. Trebuie subliniate eventualele consecinţe negative ale deschiderii la
întâmplare a uşilor, ferestrelor, etc.
Din cauza faptului că tendinţa fumului şi gazelor fierbinţi este de a se ridica, pompierii care
creează deschiderile pentru evacuarea fumului nu se vor poziţiona niciodată deasupra acestora.

Precauții
Ventilarea cu presiune pozitivă poate crea probleme dacă nu este gestionată eficient,
monitorizată și coordonată, precum și luate măsurile corective adecvate:
 calea de evacuare a aerului trebuie să fie amplasată pe direcția în care a avut deja loc
incendiu pentru a diminua riscul ca focul să se extindă la porțiunea necurpinsă de
incendiu;
 din cauza presiunii pozitive, un efect ,,torță de suflare” poate propaga focul departe de
ieșire;
11
  a nu se direcționa fluxul de incendiu spre un punct de ieșire unde se acționează cu ventilare
cu presiune pozitivă;
 toate spațiile trebuie să fie verificate pentru goluri ascunse.

Luând în considerare impactul pe care fumul evacuat îl are asupra clădirilor din apropierea
şoselelor, publicului prezent, etc., gurile de ventilare trebuie supravegheate şi, la nevoie, protejate
cu dispozitive cu jet pulverizat.

2.5. Aspecte operaţionale

La utilizarea metodei de ventilare cu presiune pozitivă, trebuie avute în vedere următoarele

aspecte:
 protejarea căilor de acces şi evacuare pe toată durata intervenţiei;
 înainte de transmiterea ordinului de pornire a ventilatoarelor, toate echipajele din zona de
risc vor fi anunţate (se va aştepta confirmarea recepţionării mesajului de către fiecare
echipă/ binom);
 imediat după pornirea ventilatoarelor se va verifica traseul de evacuare a fumului, pentru a
evita inundarea întregii clădiri cu produsele rezultate în urma incendiului. După iniţierea
ventilării cu presiune pozitivă pătrunderea în clădire se va face doar prin intrarea principală;
 din cauza curentului de aer creat vor putea fi observate noi focare de incendiu, astfel este
obligatorie prezenţa unei echipe cu o linie de furtun în zona afectată pentru a acţiona la
nevoie;
 utilizarea ventilatoarelor nu înseamnă neapărat că în interior nu mai există fum şi gaze
fierbinţi în concentraţii periculoase, astfel este obligatorie utilizarea aparatelor de respirat cu
aer comprimat. Pe toată durata de funcţionare a ventilatoarelor echipele din interiorul
spaţiului ventilat trebuie să menţină legătura cu comandantul intervenţiei;
 dacă situaţia din interior devine periculoasă sau comunicarea dintre comandantul intervenţiei
şi echipele de intervenție este întreruptă, ventilatoarele vor fi îndepărtate de locul de intrare
şi oprite imediat. Se va avea în vedere posibilitatea retragerii rapide a personalului din
interiorul clădirii;
 atenţia trebuie sporită în clădirile în care pot exista goluri ascunse (canale de ventilaţie,
deschideri), iar dacă se observă că fumul/gazele fierbinţi nu urmează traseul dorit, utilizarea
ventilatoarelor va fi imediat oprită.

2.6. Măsuri de securitate la intervenţii

 pentru transportarea ventilatoarelor la locul intervenţiei se vor folosi tehnicile corecte de

manipulare şi ori de câte ori este posibil se vor utiliza mânerele acestora. De asemenea,
poziţionarea ventilatoarelor pe un teren denivelat sau instabil poate produce pagube
(deteriorarea ventilatoarelor);
 operatorul ventilatorului trebuie să poarte protecţie pentru urechi, poziționându-se după
pornirea acestuia suficient de departe pentru a fi ferit de zgomotul excesiv, dar îndeajuns de
aproape pentru a opera ventilatorul în caz de urgenţă;
 personalul trebuie să fie conştient de faptul că, poziţionându-se prea aproape de ventilator,
există posibilitatea ca din cauza zgomotului să nu recepţioneze, sau să interpreteze greşit
informaţiile transmise de binoamele de intervenție care acţionează în interior sau de la alte
persoane de la locul intervenţiei;
 persoanele civile prezente vor fi ţinute la distanţă de ventilatoare, pentru a nu fi expuse la
zgomot;
 personalul stabilit pentru asigurarea zonei va menţine o distanţă faţă de obiectele instabile şi
se va evita purtarea hainelor descheiate;

12
  se va evita lucrul în apropierea ventilatoarelor în funcţiune. Dacă lucrul în proximitatea
acestora este absolut necesar, se va purta protecţie pentru urechi;
 protecţia ochilor este importantă pentru personalul din apropierea ventilatoarelor, în fluxul
de aer putând fi antrenate bucăţi de tencuială, moloz, etc.;
 gazele de eşapament de la motorul ventilatorului pot fi foarte fierbinţi atunci când
ventilatorul funcţionează o perioadă mai îndelungată;
 alimentarea cu carburant a ventilatorului se va face doar cu motorul oprit;
 se impune a se avea în vedere eventuale scăpări de gaze din alte surse în timpul funcţionării
ventilatoarelor.

2.7. Aspecte post-operaţionale

 după întrebuinţarea ventilatoarelor la intervenție, trebuie făcută o inspecţie amănunţită a

imobilului, verificându-se ca toate utilităţile casnice ce funcţionează pe gaz să fie închise;
 proprietarul/chiriaşul va trebui de asemenea informat că există posibilitatea ca la unele
echipamente casnice să se fi distrus aprinderea automată. Unde există bănuiala că un astfel
de echipament poate avea scăpări de gaze, trebuie închis sistemul de alimentare cu gaz şi
verificat mai apoi de către o persoană specializată.

CAPITOLUL 3 - Riscurile folosirii ventilatoarelor

3.1. Pericolele asociate cu utilizarea ventilatoarelor

3.1.1. Manipulare
Majoritatea accidentelor la locul intervenţiei se produc ca urmare a ridicării sau manipulării
incorecte a echipamentului. Vor fi utilizate tehnicile corecte de manipulare.

3.1.2. Protecţia ochilor şi a aparatului respirator

Un ventilator, în timpul funcţionării, poate antrena gaze de eşapament, praf sau alte particule
fine.
Este important, ca în preajma acestora, să se lucreze cu atenţie, protejând ochii acolo unde
există pericolul de a proiecta obiecte, personalul poziţionându-se departe de ventilator, într-un loc
ferit de gazele de eşapament, fum, etc..

3.1.3. Zgomot
Zgomotul produs de utilizarea ventilatoarelor prezintă un risc suplimentar pentru personalul
de intervenţie, astfel:
• zgomotul produs are o intensitate care acoperă vorbitul normal, astfel personalul de
intervenţie ar putea să nu recepţioneze (sau să interpreteze greşit) anumite informații importante/
ordine, legate de securitate;
• zgomotul poate provoca pierderea acuităţii auditive, cu efect temporar sau definitiv. Durata
efectului depinde de frecvenţa, intensitatea zgomotului şi de durata de expunere. Expunerea
continuă la un nivel ridicat al zgomotului poate provoca:
o pierderea temporară a auzului;
o ţiuit continuu ;
o hipertensiune arterială;
o stres;
o insomnii;
o probleme în vorbire;
Personalul care lucrează în proximitatea ventilatoarelor trebuie să poarte protecţie pentru
urechi pe toată durata intervenţiei.
13
 3.1.4. Reaprinderea incendiului
În urma utilizării ventilaţiei cu presiune pozitivă există posibilitatea ca în unele încăperi
focul să se reaprindă, din cauza prezenţei punctelor fierbinţi sau a focarelor nestinse.

3.1.5. Poziţionarea ventilatoarelor

Poziţionarea ventilatorului este esenţială pentru folosirea eficientă şi în siguranţă a acestuia.
Amplasarea ventilatoarelor
Ventilatoarele cu presiune pozitivă trebuie amplasate în punctul de intrare/ieșire de pe partea
neincendiată a clădirii.
Poziționarea ventilatoarelor trebuie să țină cont de mărimea punctului de intrare, fiind
recomandat, în general, ca acestea să fie amplasate la o distanță de două ori mai mare decât
înălțimea punctului de intrare. Obiectivul este de a crea o presiune efect ‚,con” în jurul ușii. Această
poziție va permite de asemenea accesul echipajelor în clădire (Fig.10).
În funcție de tipul ventilatorului cu presiune pozitivă utilizat, poziționarea acestuia se va
face în spatele punctului de intrare, conform recomandărilor precizate de producător în fișa tehnică.

Fig. 10

În cazul în care sunt necesare ventilatoare suplimentare, plasarea a două sau mai multe
ventilatoare în ,,tandem” – unul în spatele celuilalt, este mult mai eficientă decât plasarea lor unul
lângă altul (Fig.11).

Fig. 11
14
 Următoarea listă conţine riscurile poziţionării incorecte a ventilatorului cu presiune pozitivă:
 ventilatorul este poziţionat în clădire - poate provoca o acumulare a gazelor de eşapament
în clădire, expunând personalul propriu la aceste gaze (Fig. 12);

Fig. 12
 ventilatorul este prea aproape de locul de intrare - acest lucru poate face ca fumul din
interior să iasă prin deschizătura prin care aerul proaspăt este introdus (Fig. 13);

Fig. 13
 ventilatorul este prea departe de locul de intrare - ventilatorul nu are destulă putere
pentru a funcţiona eficient (Fig.14);

Fig.14
15
  ventilatorul nu este poziționat la nivelul solului - "conul" de aer format va fi greşit
direcţionat, întrând astfel în clădire la un unghi incorect (Fig. 15);

Fig. 15
 punctul de acces este obstrucţionat/blocat - personalul sau obiecte dispuse în zona uşii pot
obstrucţiona curentul de aer (Fig. 16).

Fig.16
3.1.6. Utilizarea ventilatorului
Pentru o eficiență maximă a utilizării ventilatorului cu presiune pozitivă, utilizatorul va ține
cont de următorii factori:
 direcţia vântului - în timpul funcţionării ventilatoarelor trebuie luată în considerare şi
direcţia vântului, aceasta putând reduce eficienţa echipamentului, iar fumul din clădire nu va fi
complet evacuat;
 folosirea ventilatorului înaintea operațiunilor de stingere - acest lucru poate duce la
expunerea personalului propriu de intervenţie la riscul producerii unui flashover şi la pagube
suplimentare la nivelul clădirii incendiate.

3.1.7. Deschideri
Dimensiunea şi poziţia deschiderilor pentru evacuarea fumului sunt foarte importante. Dacă
acestea nu sunt adecvate, se va împiedica evacuarea fumului.
Pentru a realiza un flux de aer direcționat, este necesară un orificiu de evacuare mai mare de
aproximativ 1,5 ori decât deschiderea de alimentare.
Deschiderile trebuie supravegheate permanent astfel încât să nu se obtureze pe timpul
ventilării (total sau parțial).
16
IMPORTANT !

Traseul de evacuare a fumului trebuie cunoscut de întreg personalul de intervenție,

înainte de pornirea ventilatorului, pentru evitarea acestuia.

Trebuie avută în vedere şi posibilitatea apariţiei condiţiilor de backdraft, care pot expune
pompierii la mari pericole.

3.1.8. Tactici
La adoptarea tacticii de ventilare cu presiune pozitivă a clădirilor trebuie avute în vedere
următoarele aspecte:
 supravegherea și/sau răcirea cu apă, în funcție de situația la locul intervenției, a
deschiderilor prin care se evacuează fumul pentru reducerea posibilității de propagare a incendiului
la alte fațade, alte încăperi sau la inundarea cu fum a zonelor neafectate; (Fig.17)
 dacă ventilarea clădirii nu este efectuată etapizat (încăpere cu încăpere), eficienţa metodei
este redusă, rezultând riscuri pentru personalul care acţionează în interior;
 lipsa comunicării între echipajele din interior şi comandantul intervenţiei sau operatorul
ventilatorului va duce la necunoaşterea şi neconştientizarea condiţiilor din interior;
 prezenţa instalaţiilor de gaz;
 existenţa golurilor în tavan sau a tavanului fals, etc..

Fig.17

17
 Bibliografie:

• Associated Fire Research and Development Group research report (2000): The use of Positive
Pressure Ventilation in firefighting operations. London, The Home Office;
• Associated Fire Research and Development Group research report 15/96 : Fire ventilation
trials-November 1995. London, The Home Office;
• Associated Fire Research and Development Group research report 17/96: An assessment of the use
of Positive Pressure Ventilation in domestic properties. London, The Home Office;
• Associated Fire Research and Development Group research report 5/2000: The use of Positive
Pressure Ventilation for smoke clearance in large buildings. London, The Home Office;
• Associated Fire Research and Development Group research report 6/94: A survey offire ventilation
London, The Home Office Associated Fire Research and Development Group research report 8/96:
Positive Pressure Ventilation - A study of overseas experiences. London, The Home Office
• Compartment Fires and Tactical Ventilation (1997) Video. The Home Office Dear Chief Officer
Letter 14/1999 Item A: Safe person concept-The behaviour of fire - tactical ventilation of
fires-Positive Pressure Ventilation. London, The Home Office;
• Dear Chief Officer Letter 14/1999 Item B: Positive Pressure Ventilation - an implementation
strategy. London, The Home Office Greater Manchester Fire Service (2000) Generic Risk
Assessment EQ WTL P4: Positive Pressure Fan Greater Manchester Fire Service (2004) Generic
Risk Assessment ORC/35: Positive Pressure Ventilation-Post Fire Use;
• Greater Manchester Fire Service (2004) Operational Brigade Orders B4: Command at fires
Greater Manchester Fire Service Internal memorandum : Use of Positive Pressure
Ventilation (P PV) fans & gas appliance pilot lights. Operational Support Section
24/0212000
Greater Manchester Fire Service Internal memorandum: Use of Positive Pressure Ventilation at gas
leaks . Operational Support section 21103/2002 HM Fire Service Inspectorate (1997) Fire Service
Manual, Volume 2 Fire Service Operations: Compartment Fires and Tactical Ventilation. London,
TSO;
• HM Fire Service Inspectorate (1998) Dynamic Management of risk at operational incidents: A
Fire Service guide. London TSO;
• HM Fire Service Inspectorate (2002) Fire Service Manual, Volume 2 Fire Service Operations:
Incident Command. London, TSO;
• HM Fire Service Inspectorate Technical Bulletin-1/1997 (amendment-November 1998) Breathing
Apparatus Command and Control Procedures. London, TSO.

18