CURS DESCARCERARE

Descarcerarea – extragerea persoanelor aflate captive în medii ostile vieţii, prin crearea accesului
către acestea şi degajarea lor, în condiţii de siguranţă, concomitent cu asigurarea asistenţei medicale de
urgenţă când situaţia o impune.
ECHIPAMENT DE PROTECŢIE
- cască de protecţie cu vizor
- ochelari de protecţie
- ţinută de protecţie ignifugă şi cu benzi reflectorizante în culori vii
- mănuşi
- bocanci
- mască facială de protecţie (ex. particulele rezultate în urma tăierii parbrizului)
ELEMENTE DE CAROSERIE
Şasiul este componenta principală a automobilului pe care se montează ansamblurile mecanice şi
suspensia precum şi suprastructura caroseriei. (trebuie să fie simplu şi rezistent)

Caroseria este partea autovehiculului aşezată deasupra osiilor şi a roţilor şi amenajată de la caz la
caz pentru transportul oamenilor, a mărfurilor sau mixt.
Spre deosebire de camioane sau microbuze, caroseriile autoturismelor sunt autoportante, fără şasiu.
De regulă, caroseria se compune din elemente detaşabile, asamblate prin articulaţii de tip balama
sau prin şuruburi, precum şi din elemente unitare asamblate prin sudură, ceea ce asigură acesteia rigiditate
şi silenţiozitate în funcţionare.
Elementele detaşabile ale caroseriei:
capotă - 1; aripă din faţă - 2; uşi faţă-spate - 3; capotă portbagaj – 4
La unele tipuri de autoturisme apare în plus
grila exterioară - 5; (la cele de tip break) haionul – 6; planşeul mobil - 7.
 Elementele unitare asamblate prin sudură :
plafonul(pavilionul) - 8; rama parbrizului - 9; stâlpul faţă (A)- 10; stâlpul mijlociu (B)- 11;
panoul aripă spate - 12; stâlpul spate (C)- 13; la break stâlpul (D) ;pragul lateral - 14.
Toate elementele caroseriei sunt confecţionate din tablă de oţel ambutisată de diferite
forme şi grosimi, în funcţie de necesităţile de rezistenţă şi confort şi tipul autovehiculului.
Izolarea termică şi fonică a caroseriei se face cu mastic, panouri de pâslă, covoare
bituminoase şi spumă poliuretanică.
Când ne referim la autovehicul, indiferent dacă acesta se află pe roţi sau este răsturnat (pe
plafon sau lateral) partea de sus = plafonul, partea din mijloc, partea de jos = pragul/roţile
REGULI GENERALE ŞI DE PROTECŢIE
Manevrele adoptate pentru descarcerare vor fi determinate numai de starea victimelor, orice agravare a
leziunilor va determina întreruperea acţiunii şi adoptarea altor variante de lucru.
Înaintea începerii operaţiunilor de descarcerare, pe timpul recunoaşterii, se vor lua măsuri pentru
prevenirea electrocutării, intoxicării, alunecării sau răsturnării vehiculului sau a altor obiecte, prăbuşirii
unor elemente de construcţie, surpării terenului, producerii incendiilor şi/sau exploziilor, inundării cu
diverse produse a perimetrului de lucru etc.
Servantul care verifică starea victimei va purta mănuşi de examinare.
Nu se va lucra cu utilaje/furtunuri deteriorate.
La intrarea în serviciu şi după fiecare utilizare se va verifica funcţionarea utilajelor, cantitatea de
carburant şi ulei hidraulic şi nivelul de încărcare al acumulatorilor.
Servantul ce acţionează utilajul nu se va poziţiona niciodată între utilaj şi vehicul.
Utilajele vor fi ţinute de mânerul de manipulare şi nu de furtunuri, iar utilajul va fi mânuit de o singură
persoană.
Nu se pune mâna pe partea activă a utilajului (braţe, lame, cilindri).
Furtunurile de înaltă presiune se vor feri/proteja spre a nu fi tăiate, înţepate, deteriorate. Nu se va călca
pe ele, nu vor fi târâte sau lăsate pe muchii tăioase ori pe sub vehicule.
Utilajele vor fi ţinute grupat şi poziţionate pe o husă specială.
La smulgerea portierelor şi la tăierea plafonului acestea vor fi susţinute de 1 sau 2 servanţi, după caz.
În cadrul operaţiunilor de tăiere se va avea în atenţie:poziţionarea recipientelor de gaz de înaltă presiune
din cadrul sistemelor airbag (risc de rănire a personalului de intervenţie)
Muchiile tăioase (vii) vor fi acoperite pentru a reduce riscul de accidentare şi de deteriorare al
echipamentelor, iar obiectele tăioase/sparte vor fi înlăturate din zona de lucru.
Servanţii nu vor lucra cu bijuterii la mâini (risc de accidentare).
Nu se vor utiliza unelte şi echipamente care să producă scântei până la înlăturarea oricărui pericol de
incendiu sau explozie.
Orice rănire în rândul membrilor echipajului va fi raportată. (se acordă îngrijiri medicale)
Nu se lucrează la vehiculele (vagoanele) nestabilizate
Echilibrul vehiculului/peretelui, etc. va fi urmărit şi verificat în permanenţă pe toată durata operaţiunilor
Înainte de extragere victimele vor fi verificate să nu aibă membrele prinse sub pedale, etc.
La autovehiculele prevăzute cu airbar se va monta dispozitivul secunet.
În cazul unei victime încarcerate ce necesită administrare de oxigen, se va avea în vedere ca O 2 să nu
intre în contact cu lubrifianţii de la faţa locului (pericol de explozie).
Pentru cuplarea şi decuplarea utilajelor Holmatro (care nu beneficiază de tehnologia CORE) la
agregatul hidraulic, comutatorul agregatului va fi pus în poziţia 0.
Asigurarea protecţiei victimelor dar şi a servanţilor cu ajutorul scutului (din lemn sau alte materiale
dure dar uşoare – ex: targa baxtrap) pe timpul lucrului la descarcerare;
ÎNDATORIRILE SERVANŢILOR
Comandantul de echipaj
execută recunoaşterea şi stabileşte procedeul de lucru pentru descarcerare;
împreună cu medicul/paramedicul sau independent, execută evaluarea iniţială a victimelor
solicită, în sprijin, forţele şi mijloacele pentru cooperare (colaborare);
Ajutorul comandantului de echipaj şi şoferul
întrerupe circuitele electrice; execută balizarea zonei; stabilizează vehiculul;
pregătesc utilajele, accesoriile sau uneltele pentru lucru;
acoperă victima cu prelate (pături) înaintea executării operaţiilor de spargere a parbrizelor sau geamurilor şi
tăierea elementelor constructive; acoperă părţile tăioase ale vehiculelor;
iau măsurile necesare pentru securizarea locului intervenţiei.

UTILAJE ŞI ACCESORII PENTRU DESCARCERARE

Motogeneratorul hidraulic
Este destinat antrenării lichidului sub presiune în vederea acţionării accesoriilor hidraulice .
Motogeneratorul prezintă: comutator pentru circuitul de ulei hidraulic; manetă şoc; mânere transport;
ştecher de depresurizare.
Punerea În Funcţiune:
agregatul hidraulic se amplasează cât mai aproape de locul intervenţiei
comutatorul se aduce în poziţia “O”
se porneşte motorul şi se fixează comutatorul pentru poziţia “stânga-dreapta” (roşu-galben) funcţie de
accesoriul cu care se lucrează.
După terminarea lucrului, obligatoriu înainte de decuplarea accesoriilor se va urmări închiderea completă a
fiecărui accesoriu, se opreşte motorul, şi după decuplarea furtunurilor de presiune se montează pe cuple
dopurile de protecţie. După fiecare folosire se verifică starea tehnică a accesoriilor, furtunurilor şi
cuplajelor şi nivelului de ulei hidraulic.
DEPĂRTĂTORUL
Principalele operaţii care se pot executa:
- distanţarea unor elemente metalice sau de altă natură;
- tragere (cu ajutorul lanţurilor); - apăsare/strivire sau ridicare
Compunere:
furtunuri cu cuplă, 2 mânere (din care unul pentru transport), levier de comandă cu revenire automată
corpul braţelor şi vârfurile de distanţare, o pereche de lanţuri. Vârfurile sunt prinse cu ajutorul bolţurilor cu
arc cu bilă.
În operaţia de ridicare a autovehiculelor şi a altor greutăţi mobile, în cazul când solul este moale, se va
folosi o placă de lemn (scândură) ca punct de sprijin. Permanent se va asigura supravegherea poziţiei
încărcăturii precum şi a vehicului pentru a se evita deplasarea nedorită a acesteia.
Ventilele (supapele) de reţinere împiedică închiderea braţelor distanţorului aflate în sarcină, chiar dacă
motorul este oprit sau agregatul (motogeneratorul hidraulic) este decuplat.
Datorită faptului că obiectele strivite se pot rupe brusc, se interzice staţionarea în faţa distanţorului pe
timpul strivirii.
Pentru cuplarea şi decuplarea depărtătorului la agregatul hidraulic butonul de acţionare trebuie să fie în
poziţia “O”, doar în această situaţie distanţorul putând fi decuplat şi putându-se realiza cuplarea unui alt
aparat la agregatul respectiv;
Distanţorul poate fi utilizat la temperaturi între -200 şi +800, precum şi în medii cu umiditate ridicată.
În caz de deformare a braţelor lucrul va fi oprit pentru a se preveni eventualele accidentări.
Depărtătorul nu va fi acţionat cu pompa manuală decât în situaţii extreme (pană de curent, defectarea
agregatului etc.), pentru a termina operaţiunea de salvare începută.
FOARFECA HIDRAULICĂ
Se utilizează pentru tăiere
Compunere: 2 furtunuri cu cuplă, cilindru receptor, mâner de manipulare, levier de comandă, 2 lame
În cazul în care furtunurile nu sunt cuplate în mod corespunzător, uleiul hidraulic nu mai
circulă pe retur; apar scurgeri de ulei prin ventil.
Nu se recomandă a se tăia bare de direcţie, suporturi pentru barele de protecţie, telescoape, balamale,
precum şi nici orice alte obiecte care au capete libere.
CILINDRUL HIDRAULIC
Se utilizează pentru ridicare, tragere sau îndepărtare.
După tipul constructiv cilindri sunt cu simplă acţiune sau dublă acţiune.
În operaţia de ridicare, în caz că solul este moale, se va folosi o placă sau scândură intermediară, iar
obiectul de ridicat se va stabiliza împotriva alunecării.
Cilindrul se va amplasa în poziţie perpendiculară pe obiectul de sprijin, astfel ca sarcina să se sprijine în
unghi drept pe corpul acestuia.
În operaţia de tragere se folosesc lanţurile şi adaptoarele de lanţuri, iar tragerea se va face pe cât posibil
în linie dreaptă.
FURTUNURILE DE PRESIUNE
 Sunt destinate dirijării uleiului hidraulic sub presiune de la motogeneratorul hidraulic către accesoriile
cu acţionare hidraulică şi au culori diferite, de regulă, roşie şi galbenă (verde şi portocaliu).
Cuplarea şi decuplarea furtunurilor se face numai în cazul în care în furtunuri, nu există presiune
(comutatorul să fie în poziţia “O”).
Pe timpul utilizării se interzice gâtuirea furtunurilor.
Lungimea maximă a furtunurilor fără micşorarea presiunii de lucru este de 25 m.
CABESTAN CU CABLURI ŞI LANŢURI
Este folosit pentru operaţiile de tragere a unor autovehicule sau alte obiecte grele din zone greu
accesibile, unde nu se poate executa operaţia de remorcare, fiind dotat cu un cablu de oţel cu o lungime de
30 m şi grosimea de 10 mm.
Greutatea maximă care poate fi trasă sau ridicată cu ajutorul cabestanului este de până la 5 t.
Pentru utilizare este necesar a se găsi un punct fix de sprijin (cu o rezistenţă mare), de care se va lega un
capăt al cablului.
În prelabil, cabestanul se va fixa în sol cu ajutorul suportului.
Pentru acţionare manuală tamburul cabestanului este prevăzut cu un mâner lung de 1 m şi un mâner de
blocare;
În scopul evitării accidentelor nu se va staţiona în zona de lucru pe timpul utilizării utilajului.
PERNELE DE AER inaltă presiune
Se folosesc pentru fixarea şi stabilizarea vehiculelor la care se lucrează, precum şi pentru ridicarea,
depărtarea unor obstacole (vehicule, grinzi, plafoane etc.).
Sunt confecţionate din cauciuc presat cu inserţie de pânză (kevlar) şi metal prevăzută cu crampoane
antiderapante şi o reducţie pentru legătura la furtunul de presiune.
- înălţimea maximă de ridicare = 27-28cm; 2 perne – 56cm
- sarcina maximă ridicată = 20 t; in funcţie de construcţie pot ajunge la 68 t
- presiunea de lucru = 8 bar;
- timp la umflare = 10 secunde
În complet mai intră butelia de aer comprimat (identică cu cea de la aparatele autonome), precum şi
modulul de comandă care se compune din:
- tabloul de comandă pentru lucrul cu perne simultan;
- două manometre pentru indicarea presiunii de lucru;
- un manometru pentru indicarea presiunii în cilindrul de comandă;
- două manete (robinete) pentru golirea pernelor de aer;
- o reducţie pentru legătura la cilindrul de comandă;
- un reductor de presiune 138 bari - 8 bari;
- furtun de legătură între cilindrul şi modulul de comandă şi între modul şi pernă (5 m lungime)
PERNELE DE AER inaltă presiune
presiunea de lucru = 0,5 bar
sarcina maximă ridicată = 3 t
înălţimea maximă de ridicare = 80 cm
POPI DE STABILIZARE sunt :
Mecanici
Pneumatici: sarcină susţinută – 0,45 t la 0,72 bar
hidraulici

INTERVENŢIA

Intervenţia pentru descarcerare implică desfăşurarea unor activităţi specifice care fără a le ierarhiza
strict se referă la:
a - alertarea pentru intervenţie;
b - deplasarea la locul intervenţiei (semnale optice şi acustice);
c - intrarea în acţiune a forţelor:
1. asigurarea zonei şi a personalului de intervenţie:
- poziţionarea autospecialei
- semnalizarea (balizarea) zonei de intervenţie;
- recunoaşterea; abordarea victimei; analiza situaţiei; luarea hotărârii;
- asigurarea protecţiei personalului care realizează intervenţia şi a victimei ;
 - realizarea accesului iniţial către victimă
- realizarea dispozitivului de intervenţie;
- executarea propriu-zisă a descarcerării concomitent cu acordarea asistenţei medicale de
urgenţă;
- extragerea, evacuarea şi transportul victimei.
d - retragerea forţelor şi mijloacelor;
e - restabilirea capacităţii de intervenţie.

Poziţionarea autospecialei/autospecialelor
În ceea ce priveşte poziţionarea autospecialelor de descarcerare şi a ambulanţelor, probleme apar în
cazul accidentelor rutiere atunci când calea rutieră este intens circulată, poliţia nu a ajuns la locul
accidentului până la sosirea echipajelor de descarcerare, iar vehiculele implicate în accident se află pe
partea carosabilă.
În această situaţie autospeciala de descarcerare şi, după caz, ambulanţa se vor poziţiona oblic pe
banda/benzile de circulaţie pe care se află vehiculele accidentate, cu semnalele optice în funcţiune, astfel
încât să oprească circulaţia şi să realizeze o protecţie a zonei de lucru până la sosirea poliţiei care să dirijeze
traficul rutier în zonă.
Un alt aspect de care trebuie ţinut cont, în măsura în care situaţia o permite(nu în detrimentul
securităţii), este acela ca autospeciala să fie poziţionată astfel încât personalul de intervenţie să se apropie
de persoana încarcerată din faţă, deoarece victima are tendinţa instinctivă de a se întoarce către salvator,
fapt ce poate duce la agravarea leziunilor acesteia în cazul în care salvatorul vine din spatele victimei.
În situaţia în care în accident sunt implicate vehicule ce transportă substanţe explozive, toxice sau
periculoase şi nu se cunoaşte natura substanţelor, ori pericolul nu este înlăturat, atunci autospeciala va fi
oprită la 100m,

Pentru a realiza un loc de desfăşurare al acţiunii sigur şi oraganizat, este important sa fie stabilite zonele de
salvare.
Prima zonă sau sector, numit cercul interior sau zona de acţiune, este câte un cerc imaginar cu raza
aproximativă de 3-5 m în jurul fiecărui vehicul implicat în accident. În această zonă nu trebuie să existe
persoane care nu sunt implicate direct în acţiunea de salvare.
A doua zonă este un cerc mai mare cu raza de 5-10 m. În această zonă nu trebuie să existe persoane care nu
execută salvarea şi ea poate fi delimitată perimetral cu cordon de marcare, dacă circumstanţele o permit.
În această zonă, mărginind cercul interior imaginar (cercurile interioare imaginare), trebuie să fie
stabilită zona unde vor fi aşezate uneltele de lucru.
În acest fel, membrii echipei de salvare vor şti unde sa găsească uneltele de care au nevoie şi de
asemenea unde să depună uneltele de care nu mai este nevoie în zona de acţiune. În imediata apropiere a
celei de-a doua zone, trebuie stabilit unde vor fi depozitate componentele înlăturate de pe vehiculele
implicate în accident.
Dacă aceşti paşi sunt urmaţi întocmai, se va crea un mediu de lucru mai eficient şi mai sigur.
Semnalizarea zonei se realizează imediat după sosirea la locul intervenţiei şi constă în:
- montarea lămpilor cu lumină intermitentă (cu baterii proprii) sau,
- montarea triunghiurilor reflectorizante sau,
- împrejmuirea locului de intervenţie cu benzi fluorescente (de culoare galbenă) sau,
- crearea unor baraje de poliţie.
Această operaţiune trebuie executată, de regulă, împreună cu organele de poliţie, având o importanţă
deosebită atât pentru prevenirea altor accidente, în special pe autostrăzi, cât şi pentru a nu permite intrarea
în spaţiul de intervenţie a unor persoane care să îngreuneze operaţiunile de salvare a victimei.
 Recunoaşterea începe imediat după sosirea la locul intervenţiei şi se stabilesc:
- numărul victimelor, starea lor şi priorităţile în acordarea sprijinului medical;
- poziţia şi locul în care se află victima (se vor verifica compartimentele vehiculului, inclusiv sub vehicul);
- pericolul de incendiu, explozie, electrocutare, prăbuşire a unor elemente de construcţii sau instalaţii,
intoxicare sau inundare cu apă a spaţiului de lucru;
- modul de pătrundere către victimă şi procedeele de extragere a acesteia;
În urma recunoaşterii se vor hotărî priorităţile de lucru, variantele şi procedeele utilizate. În luarea
deciziei privind priorităţile de lucru şi procedeele utilizate, şeful echipajului va ţine cont de indicaţiile
medicului (dacă este), deoarece acesta este mult mai în măsură să stabilească starea victimelor şi prioritatea
urgenţelor, respectiv măsurile sanitare ce se impun.
Pe timpul executării recunoaşterii şoferul împreună cu servantul 1 pregătesc utilajele, accesoriile şi
uneltele pentru lucru.
Abordarea victimei şi acordarea primului ajutor medical se realizează concomitent cu recunoaşterea
pentru contactarea victimei în scopul evaluării stării acesteia şi sprijinirii funcţiilor vitale, care cuprind:
- degajarea căilor respiratorii şi insuflarea aerului (utilizarea măştii pentru respiraţie);
- scoaterea victimei din stop cardiac;
- oprirea hemoragiilor grave;
- calmarea victimei (dacă aceasta este conştientă).
Asigurarea protecţiei personalului care realizează intervenţia şi a victimei începe din momentul sosirii
autospecialei la locul intervenţiei având drept scop asigurarea condiţiilor de lucru în deplină siguranţă, fără
a agrava starea victimei şi fără accidentări în rândul personalului de intervenţie.
Se execută următoarele activităţi:
- oprirea motorului, luarea contactului şi deconectarea bornelor de la acumulatori.
- înlăturarea pericolului de electrocutare (cabluri sub tensiune, instalaţii electrice sub tensiune, LEA)
- înlăturarea pericolelor de incendiu (scurgeri de carburanţi, lubrifianţi, substanţe inflamabile)
- stabilitatea vehiculului, construcţiei, instalaţiei şi a terenului pe care se află, iar elementele aflate în
echilibru instabil vor fi demolate; Vehiculele vor fi stabilizate astfel: caroseria faţă de şasiu şi şasiul faţă de
sol.
- acoperirea părţilor tăioase ale elementelor constructive, rezultate în urma evenimentului cu prelate sau
pături. pentru prevenirea accidentărilor;
- întreruperea scurgerilor a substanţelor inflamabile sau toxice, evacuarea recipientelor atunci când este
posibil. În cazul în care scurgerile s-au acumulat în zona de lucru se vor executa la distanţe care să asigure
protecţia, bazine de retenţie şi şanţuri pentru dirijarea scurgerilor către acestea. În zona bazinelor de retenţie
se va asigura neutralizarea substanţelor. Interzicerea focului deschis sub orice formă în zonă;
- interzicerea traficului greu în zonă pentru suprimarea vibraţiilor în zona de lucru.
- consolidarea terenului (terasamentului) atunci când este posibil sau scoaterea vehiculului din zona
periculoasă;
- managementul geamurilor; Îndepărtarea geamurilor se va face din interior către exterior, iar cioburile
rezultate vor fi îndepărtate din zona de lucru (de regulă, dacă e posibil, vor fi împinse sub vehicul). Pe tot
parcursul operaţiuni victima va fi protejată împotriva cioburilor rezultate.
- montarea dispozitivului secunet pentru reţinerea airbag-ului
- tăierea centurilor de siguranţă
Realizarea accesului iniţial către victimă
Odată asigurată zona de lucru împotriva pericolelor existente, se va încerca accesul unui salvator
către victimă; salvator ce va sta cu victima până la extragerea acesteia şi va desfăşura următoarele activităţi:
- comunică cu victima şi încearcă calmarea acesteia
- supraveghează şi evaluează în permanenţă starea victimei
- asigură permeabilitatea căilor respiratorii ale victimei şi aplică gulerul cervical
- protejează victima împotriva accidentărilor sau agravării leziunilor (ex: acoperă victima cu o foaie de
cort în momentul îndepărtării geamurilor; fixează victimei o cască de protecţie în cazul elementelor
instabile sau în cazul decopertării plafonului)
- acordă primul ajutor victimei până în momentul realizării condiţiilor pentru extragerea acesteia. (ex:
hemostază, ventilaţie, administrare de soluţii intravenos, după caz)
Accesul iniţial se va realiza pe una dintre portiere dacă poate fi deschisă, dacă nu pe unul dintre
geamurile laterale, lunetă ori parbriz, după caz.
Dispozitivul de intervenţie se realizează după executarea recunoaşterii în raport cu situaţia concretă
existentă în zonă, natura, tipul şi caracteristicile evenimentului. El poate fi adoptat independent sau în
cadrul dispozitivului gărzii de intervenţie.
 Concepţia de realizare a dispozitivului de intervenţie va fi stabialită de comandantul de echipaj
împreună cu medicul (personalul paramedical).
Executarea descarcerării şi acordarea asistenţei medicale de urgenţă este operaţiunea de bază pentru
scoaterea şi menţinerea în viaţă a victimei.
Descarcerarea se execută în ordinea priorităţilor stabilite pe timpul recunoaşterii şi constă în tăierea,
desfacerea, tragerea, distanţarea, spargerea şi ridicarea unor elemente constructive sau instalaţii pentru
eliberarea şi scoaterea victimei. Ea se execută astfel încât să nu afecteze (agraveze) starea iniţială a
victimei. În cazul în care se constată o agravare brutală a stării victimei se întrerupe descarcerarea şi se va
adopta altă modalitate de efectuare a operaţiunii. În asemenea situaţii se anulează toate ordinele date şi se
dau ordine noi pentru toţi servanţii, pentru a nu se produce aglomerări de ordine şi contraordine sau acţiuni
individuale care pot periclita viaţa victimei.
Dacă accidentul are un caracter colectiv (cu mai multe victime) trebuie să se aibă în vedere că
pentru fiecare victimă trebuie adoptată o concepţie de lucru specifică, deblocarea având un caracter
individual, pentru fiecare caz.
După efectuarea descarcerării, primul contact cu victima trebuie realizat de medic (personalul
paramedical) care trebuie să stabilească şi să efectueze manevrele pentru imobilizarea corectă a victimei
(realizarea axului rigid cap-gât-trunchi) în vederea scoaterii acesteia şi tansportării la ambulanţă.
Odată efectuate aceste manevre, se trece la evaluarea secundară a victimei care trebuie să
stabilească eventualele traumatisme.
În funcţie de fiecare caz, medicul (personalul paramedical) va întreprinde manevrele necesare
asigurării protecţiei victimei pe timpul transportului către unităţile medicale (fără agravarea stării iniţiale).
Operaţiunea propriu-zisă de descarcerare mai poate fi privită ca o operaţiune de „decupare şi
înlăturare” a elementelor de construcţie din jurul victimei încarcerate.
Extragerea, Evacuarea şi transportul victimei se execută de personalul paramedical ajutat de
servanţii de pe autospeciala pentru descarcerare folosind mijloacele din înzestrare.
Odată înlătrurate diferitele elemente ce încarcerau victima, aceasta va fi pregătită pentru extragere
(axarea victimei, montarea KED-ului). Totodată se vor verifica membrele victimei să nu fie sau să nu
rămână prinse între diferitele elemente (ex: pedalier, centuri de siguranţă etc.)
După extragere victima va fi predată personalului medical care va transporta victima la spital. În
cazul evenimentelor de proporţii, transportul victimei se va realiza în punctele de triere stablite în zona de
lucru, de unde în funcţie de situaţie vor fi transportate către unităţile medicale stabilite.
Retragerea forţelor şi mijloacelor se execută la ordinul comandantului de echipaj şi cuprinde:
- încetarea lucrului tuturor mijloacelor de intervenţie;
- strângerea dispozitivului de intervenţie;
- curăţarea sumară a utilajelor şi accesoriilor.
- aşezarea acestora pe autospecială;
- strângerea sistemului de semnalizare (balizare);
- verificarea prezenţei echipajului şi îmbarcarea pe autospecială;
- deplasarea la subunitate cu respectarea tuturor regulilor de circulaţie şi conducere preventivă.
Restabilirea capacităţii de intervenţie se execută după întoarcerea la subunitate şi constă în:
- verificarea funcţionării autospecialei, utilajelor şi accesoriilor şi remedierea eventualelor
defecţiuni;
- facerea plinurilor la carburanţi şi lubrifianţi;
- curăţirea autospecialei, utilajelor, accesoriilor, uneltelor şi echipamentului, dezinfectarea, dacă este
cazul, a acestora precum şi aşezarea (parcarea) acestora în locurile stabilite.
- acordarea ajutorului medical personalului de intervenţie afectat şi înlocuirea după caz a acestuia.

TEHNICA LUCRULUI SERVANŢILOR LA INTERVENŢII

Îndepărtarea parbrizelor şi geamurilor laterale

În prezent la autovehicule se folosesc două metode de montare a parbrizelor şi lunetelor:
a) Parbrize (lunete) fixate la caroserie cu bandă de cauciuc (cheder)
Scoaterea lui: - se scoate cu ajutorul unei şurubelniţe banda ornament/ inima chederului;
- se scoate cauciucul
- când geamul se mişcă,cu o şurubelniţă se ridică marginea parbrizului (lunetei) şi începe
scoaterea lui
b) Parbrize (lunete) montate prin lipire
Acestea vor fi tăiate cu ajutorul unor dispozitive sepeciale.
 Indiferent de modul de montare parbrizele mai pot fi înlăturate (dacă este posibil accesul în
habitaclu) prin împingerea acestora din interior către exterior. În acest sens servantul se va fixa cu spatele în
spătarul scaunului si cu picioarele la marginea superioară a parbrizului apoi va impinge cu putere,
În cazul în care urgenţa descarcerării victimelor nu permite scoaterea parbrizului (lunetei) acesta va
fi spart şi înlăturat, dar numai după ce victima va fi acoperită cu prelate sau pături pentru protecţie. În
acelaş mod se va proceda şi în cazul geamurilor laterale. Atenţie, acestea vor fi sparte în colţul de jos cel
mai îndepărtat de victimă.
Forţarea şi deschiderea portierelor (uşilor)
Tehnica utilizată va depinde de tipul şi natura avariei vehiculului. Totuşi primul pas ar fi încercarea
deschiderii în mod natural, dacă este posibil.
În cazul blocării uşilor, sunt cazuri care permit introducerea braţelor depărtătorului între marginea
acestora şi stâlpul din mijloc al maşinii (în regiunea încuietorii) pentru realizarea deblocării.
Sunt şi cazuri în care nu există posibilitatea introducerii braţelor depărtătorului pentru forţarea
uşilor. În această situaţie există mai multe modalităţi pentru deblocarea uşilor.
1. Crearea unui spaţiu între stâlp şi cadrul uşii (faţa uşii) pentru introducerea vârfurilor depărtătorului.
a) - introducerea răngii huligan între stâlp şi uşă în dreptul încuietorii şi forţarea în sensul de deschidere al
uşii
- fixarea depărtătorului şi deschiderea lui fără a sfâşia tabla (fără a separa faţa uşii de uşă)

b) - se va prinde cu vârfurile depărtătorului marginea feţei uşii pentru a realiza o deschidere în dreptul
încuietorii
- apoi în deschiderea respectivă se va introduce depărtătorul şi se va deschide până ce uşa va sări din
încuietoare

c) - strivirea uşii în dreptul mânerului de deschidere creează spaţiu în zonă încuietorii

- introducerea depărtătorului şi deschiderea acestuia

d) - se plasează depărtătorul în coltul din spate al ramei geamului şi se depărtează pentru a crea spaţiu de
pătrundere
- în spaţiul creat se introduce depărtătorul şi se deschide până ce uşa va sări.

e) În cazul in care maşina este răsturnată

- se strânge pragul uşii pentru a crea spaţiu suficient pentru vârfurile depărtătorului
- dacă este necesar se prinde marginea feţei uşii cu vârful depărtătorului trăgând-o în jos.
- se îndepărtează uşa se caroserie apoi se smulge din balamale.

2. Introducerea depărtătorului în zona balamalelor.

a) Dacă nu există spaţiu pentru introducerea depărtătorului în zona balamalei între uşă şi aripa din faţă, iar
aripa din faţă este accesibilă, atunci se va stânge aripa în punctul cel mai de sus de deasupra roţii. Acest
lucru va crea o deschidere la balamaua uşii. Dacă aripa necesită înlăturarea ulterioară atunci aceasta va
fi tăiată de unde a fost strânsă, apoi va fi înlăturată cu ajutorul depărtătorului.
 Acum există acces la balamale. Se va începe depărtarea deasupra balamalei superioare apoi deasupra
celei inferioare. Se acţionează asupra fiecărei balamale şi nu se începe cu spaţiul dintre cele 2 balamale.

b) În cazul în care partea din faţă este inaccesibilă, degajarea zonei balamalelor se poate face astfel:
- se plasează depărtătorul în coltul din faţă al ramei geamului şi se depărtează pentru a crea spaţiu de
pătrundere
- în spaţiul creat se introduce depărtătorul şi se deschide până ce uşa va sări similar procedurii
anterioare.

Dacă punctul de sprijin începe să nu mai fie sigur, ori tabla se sfâşie şi nu permite smulgerea uşii,
depărtătorul se opreşte şi se repoziţionează.
Se va urmării în permanenţă deplasarea uşii pentru a nu intra în contact cu salvatorul ori cu victima,
strivind-o, sau ca deplasarea ei spre pământ să nu producă mişcarea vehiculului.

Înlăturarea părţii laterale

Se poate face prin îndepărtarea portierelor şi apoi tăierea stâlpului B;
- la partea superioară:
a) aproape de marginea plafonului evitând sistemul de prindere al centurii de siguranţă, sau
b) 2 tăieturi în diagonală (in V) la marginea plafonului
- la partea inferioară;
a) paralel cu pragul evitând sistemul de prindere al centurii de siguranţă (de preferat deasupra acestuia
pentru a putea fixa apoi suportul pentru cilindri hidraulici dacă ulterior este nevoie de ridicarea şi
înlăturarea bordului şi a coloanei de direcţie), sau
b) 2 tăieturi în diagonală (în V) în pragul maşinii.

Acelaşi lucru se poate realiza începând de la partea din spate a autoturismului prin:
- eliberarea uşii din spate din încuietoare
- tăierea stâlpului B paralel cu pragul (o tăietură)
- se poziţionează depărtătorul între stâlp şi baza scaunului din spate ori sania scaunului din faţă(după caz)
şi se deschide depărtătorul. Se repoziţionează depărtătorul dacă e nevoie şi se continuă până ce stâlpul
se rupe de prag.
- se taie stâlpul B la partea superioară
- se scoate uşa din faţă din balamale.

sau
- se forţează uşa din faţă până trece de pârghia opritoare
- se taie stâlpul central, la partea superioară;
- se trage stâlpul cu uşa din spate spre exterior şi în jos;
- se taie stâlpul central la partea inferioară şi se îndepărtează cu uşa din spate
În cazul autoturismelor cu două uşi (coupe), după scoaterea uşilor, se taie stâlpul B la partea superioară
şi o parte din panoul lateral-spate, după care se trage în jos (cu ajutorul depărtătorului sau a cilindrului
hidraulic), spre exterior, panoul respectiv, îndoindu-l pe acesta la nivelul pragului, expunând interiorul
autovehiculului, pentru salvarea victimei.
 Când geamul din spate este prevăzut cu dispozitiv tip macara pentru coborâre-ridicare, se va decupa
iniţial tabla panoului lateral-spate după care se va tăia cu foarfecele hidraulic, tabla sudată pe care este
montat dispozitivul tip macara.
Întrucât la unele maşini în acest panou este încorporată şi conducta pentru alimentarea cu carburant,
este necesar ca pe timpul lucrărilor de tăiere să fie evitată tăierea sau ruperea acesteia şi să fie luate toate
măsurile pentru prevenirea unui incendiu generat de scânteile mecanice.
Când portiera, stâlpul central, pragul şi podeaua autovehiculului s-au îndoit considerabil, ne mai
făcând posibilă executarea operaţiilor menţionate înainte, se va începe operaţia de tăiere din spatele maşinii,
prin decuparea panoului lateral-spate şi a stâlpului central atât la partea inferioară cât şi la cea superioară
după care acesta va fi îndepărtat cu tot cu uşă.
Atunci când pentru scoaterea victimei, este necesar, să se execute o serie de operaţii asupra scaunelor,
iar pragul prea înalt nu permite efectuarea acestora, după asigurarea vehiculului se vor executa două tăieturi
în prag, după care acesta va fi îndoit către exterior şi în jos

Tăierea stâlpilor şi decopertarea

Înlăturarea plafonului se execută de regulă după înlăturarea portierelor (a părţii laterale), dar în funcţie
de situaţie se poate execută şi fără înlăturarea portierelor.
În funcţie de natura impactului şi de împrejurările producerii accidentului nu este întotdeauna necesar
înlăturarea completă a plafonului. Alte metode (fiecare cu avantaje şi dezavantaje) sunt:
- rabatarea în faţă
- rabatarea în spate
- rabatarea parţială
- rabatarea laterală
- rabatarea inversă
Decopertarea totală
- înlăturarea geamurilor laterale
- tăierea stâlpilor A la treimea inferioară a acestuia
- tăierea parbrizului
- tăierea stâlpilor B
- tăierea stâlpilor C (şi D dacă există)
- înlăturarea plafonului şi acoperirea muchiilor tăioase

Pe parcursul operaţiunii plafonul trebuie susţinut pentru a nu cădea peste victimă.

Înainte de a executa tăierea, marginea plafonului şi stâlpii trebuie inspectaţi cu atenţie pentru a nu tăia
recipientele generatoare de gaz ale sistemului airbag sau sistemul telescopic de închidere şi basculare al
hayonului.
Înainte de înlăturarea plafonului trebuie verificat ca acesta să nu fie prins în diferitele ornamente de
plastic sau în centurile de siguranţă (de aceea acestea trebuie tăiate înaintea începerii operaţiunii).

Decopertarea parţială
- înlăturarea geamurilor laterale
- tăierea stâlpilor A la treimea inferioară a acestuia
- tăierea parbrizului
- se execută câte o tăietură de o parte şi de alta a marginii plafonului înaintea stâlpilor B
- lovind plafonul acesta va fi tras către în sus şi spate şi îndoit spre înapoi
- asigurarea plafonului cu o chingă
Când partea din spate a maşinii este blocată nepermiţând îndoirea acoperişului spre înapoi (blocată sub
un alt vehicul), acesta va fi tras şi pliat peste partea din faţă a vehiculului.
 Pentru vehiculele prevăzute la plafon cu trapă manuală sau mecanică, se va evita plierea acoperişului,
întrucât structura trapei va crea o rezistenţă suplimentară. În asemenea cazuri se recomandă tăierea şi
îndepărtarea completă a acoperişului.
Rabatarea în faţă / în spate
- înlăturarea geamurilor laterale
- tăierea stâlpilor B şi C
- se execută câte o tăietură de o parte şi de alta a marginii plafonului înaintea parbrizului
- se rabate plafonul în faţă şi se asigură cu o chingă
- se acoperă muchiile tăioase
Rabatarea în spate se realizează similar cu diferenţa că se vor tăia stâlpii A şi B iar cele două tăieturi ale
plafonului vor fi executate înaintea stâlpului C in apropierea lunetei.

Rabaterea laterală
Atenţie! Stabilizarea este foarte importantă.
- se execută o tăietură asupra stâlpului A aflat la partea laterală superioară
- se taie parbrizul în unghi ori se înlătură
- se taie stâlpii B şi C cât mai aproape de plafon, după o inspecţie prealabilă
- se face o tăietură de slăbire in plafon deasupra stâlpilor A şi C (la partea laterală de lângă sol)
- se rabate plafonul plasând sub plafon o pereche de cale de pentru a crea o platformă de lucru orizontală
- acoperirea muchiilor tăioase

Rabaterea inversă
Este cea mai grea rabatere şi necesită o bună pregătire a echipei de descarcerare. Această tehnică mai
este cunoscută sub denumirea de „desfacere de scoică”.
Atenţie! Stabilizarea este foarte importantă.
În cazul stabilizării vehiculele cu motorul situat în partea din spate trebuie abordate diferit faţă de cele
cu motorul amplasat în partea din faţă deoarece distribuirea greutăţii este evident diferită.
- îndepărtarea geamurilor, după stabilizare
- se deschide spatele maşinii prin înlăturarea hayonului sau capotei portbagajului, dacă e posibil
- se va sprijini partea din spate a maşinii cu ajutorul popilor
- se merge din spate către faţă prin înlăturarea scaunelor
- dacă este nevoie tragerea plafonului în jos atunci se vor înlătura calele de sub acesta (dacă nu, calele vor
rămâne acolo)
- se va fixa un cilindru hidraulic între un punct stabil de sub acoperiş şi podeaua vehiculului
- după fixare se vor tăia stâlpii B şi C (şi D dacă există)
- în permanenţă se vor supraveghea cilindrii hidraulici şi popii de susţinere şi se vor ajusta lungimile
acestora în funcţie de mişcarea vehiculului şi de desfăşurarea operaţiunilor
- in funcţie de metoda aleasă fie se va ridica vehiculul, fie se va împinge plafonul în jos folosind cilindri
Popii se instalează doar pentru a stabiliza vehiculului, ei nu trebuie supra-tensionaţi deoarece pot duce
la căderea cilindrului hidraulic de la locul său şi la destabilizarea vehiculului.

Îndepărtarea tabloului de bord prin rabatere

Tehnica tragerii volanului/coloanei de direcţie cu depărtătorul/perna de înaltă presiune/cilindrul cu
lanţuri sau cu vinciul nu este recomandată deoarece se pot rupe articulaţiile coloanei de direcţie rănind
astfel victima sau salvatorii.
Se folosesc două tehnici:
1. Utilizând cilindrul hidraulic
- stabilizarea vehiculului
- îndepărtarea geamurilor, acolo unde este nevoie
- înlăturarea portierelor (în funcţie de situaţie)
- este recomandată decopertarea totală ori parţială; există situaţii însă când decopertarea nu se execută (în
acest caz se va efectua cel puţin o tăietură în stâlpul A situat lângă victimă )
- montarea suportului pentru cilindru
- fixarea cilindrului pentru a preveni căderea bordului după executarea tăieturilor de slăbire şi eliberare
- se face o tăietură de slăbire la baza stâlpului A paralelă cu pragul (sau „în V”); este recomandat totuşi ca
această tăietură să se facă la ambii stâlpi. Dacă spaţiul este limitat ar putea fi necesar ca această
tăietură să fie făcută înainte de fixarea cilindrului.
- se extinde cilindrul şi în permanenţă se urmăreşte mişcarea vehiculului şi ajustarea calelor şi penelor de
stabilizare. La final se introduc pene spaţiul din tăietura de slăbire pentru a fixa bordul şi scoate cilindru
pentru al folosi în altă parte.
La vehiculele noi ar putea fi nevoie de folosirea a câte unui cilindru de fiecare parte a bordului datorită
ranforsării tabloului de bord şi eliminării efectului de deplasare în jos a acestuia.

2. Utilizând depărtătorul
- stabilizarea vehiculului
- îndepărtarea geamurilor, acolo unde este nevoie
- înlăturarea portierelor (în funcţie de situaţie)
- este recomandată decopertarea totală ori parţială; există situaţii însă când decopertarea nu se execută (în
acest caz se va efectua cel puţin o tăietură în stâlpul A situat lângă victimă )
- se fac 2 tăieturi de slăbire (la aporx. 20-30 cm între ele) la baza stâlpului A, de unde vrem să ridicăm
- se introduce depărtătorul în zona tăiată şi se îndoaie poţiunea respectivă în afară (uneori este necesar
înlăturarea aripii aşa cum s-a arătat la înlăturare portierelor)
- este necesară o tăietură în partea de sus a contraaripii (în punctul cel mai de sus de deasupra roţii)
- se introduc cale direct sub stâlpul A
- suplimentar se poate executa o tăietură de slăbire la baza celuilalt stâlp A
- se introduce depărtătorul în spaţiul creat în stâlpul A şi se ridică bordul
Se poate lucra simultan cu cilindrul pe cealaltă parte a vehiculului.

Accesul la pedalier
Este posibil ca la unele accidente frontale cu deformări mari aceasta tehnică sa nu fie utilă.
- se fac 2 tăieturi de slăbire (la aporx. 20-30 cm între ele) la baza stâlpului A
- se introduce depărtătorul în zona tăiată şi se îndoaie poţiunea respectivă în afară (uneori este necesar
înlăturarea aripii aşa cum s-a arătat la înlăturare portierelor)
- accesul fiind creat se pot tăia pedalele
Uneori pedalele pot fi îndoite cu ajutorul unei chingi ce se leagă de uşă, care foloseşte drept părghie

Manevrarea şi îndepărtarea scaunelor

În cazul în care conducătorul sau pasagerii au fost încarceraţi pe scaunele din faţă se va proceda astfel:
- se taie stâlpul central al autoturismului şi se îndepărtează;
- se eliberează pârghia de reglaj a scaunelor şi se înclină la orizontală spătarul scaunului;
- se introduce depărtătorul între stâlpul din faţă a maşinii şi marginea inferioară a scaunului pentru a forţa
culisarea spre înapoi a acestuia după care se scoate victima:
 În cazul deformării podelei, astfel încât partea din spate a bazei scaunului este înţepenită, împiedicând
culisarea spre înapoi a scaunului:
- se taie bolţurile de fixare a şinelor pentru culisarea scaunelor, atât în partea din faţă cât şi din spate
- se introduce depătătorul între scaune şi podea şi ridicând uşor partea din spate a scaunului se îndepărtează
de bord, după care se scoate victima
Se interzice sub orice formă să se forţeze bolţurile de prindere a şinelor de culisare întrucât în momentul
ruperii există pericolul agravării stării victimei, ca urmare a desprinderii bruşte.

Scoaterea autoturismelor de sub vehicule grele .

Un tip de accident des întâlnit este cel produs între un autoturism şi un vehicul cu dimensiuni mari. În
asemenea situaţii de regulă, autoturismul intră sub partea laterală, frontală sau posterioară a vehiculului
greu, rămânând înţepenit acolo. Pentru scoaterea autoturismului se va proceda astfel:
- se fixează şi se stabilizează vehiculul greu prin introducerea penelor şi calelor la roţile din faţă şi pe
lateralele acestuia;
- se introduc pernele de aer de înaltă presiune sub spate al vehiculului şi se umflă. Pentru a câştiga în
înălţime, se poate utiliza roata de rezervă ca suport pentru pernă. Pe măsură ce autovehiculul se ridică se
repoziţionează calele pentru asigurarea acestuia;
- se scoate, prin tractare, autoturismul şi se începe operaţia de scoatere a victimei.

Tehnici de descarcerare în cazul vehiculelor grele/vehiculelor comerciale

Proiectarea şi construcţia acestor autovehicule diferă semnificativ faţă de vehiculele uşoare. Construcţia
acestora poate fi foarte rezistentă şi în consecinţă necesită echipamente de o capacitate mai mare. De
asemenea apar probleme în ceea ce priveşte stabilizarea, natura mărfurilor transportate amplasarea şi
distribuţia acestora, precum şi spaţiile mari dintre sol şi vehicul sau cabină.
În cazul camioanelor(tir) cabina poate fi avansată sau convenţională, cu compartiment de dormit sau
fără.

Desfacerea cabinei se realizează astfel:

1. Împingerea planşei de bord în faţă
- stabilizarea şasiului faţă de sol şi a cabinei faţă de şasiu (ancorarea)
- înlăturarea geamurilor şi montarea secunet
- înlăturarea uşii (sau a ambelor dacă e nevoie)
- poziţionarea orizontală a cilindrului hidraulic între stâlpii A şi B (apox. la nivelul tapiţeriei scaunului)
- se taie partea superioară a stâlpului A (ambii stâlpi A, dacă e nevoie), cât mai aproape de plafon. Pentru a
executa uşor tăierile se recomandă introducerea cilindrului între partea de jos şi cea de sus a parbrizului
ceea ce va împiedica înţepenirea lamelor foarfecii pe timpul executării tăierilor
- se fac tăieturi de slăbire la baza stâlpilor A (în V)
- se extinde cilindrul şi se deplasează panoul de bord în faţă( uneori e necesar ridicarea coloanei volanului)
- dacă e necesar, se poate împinge plafonul în sus cu cilindrul, după executarea unor tăieturi de slăbire pe
ambele părţi; uneori poate fi necesar înlăturarea stâlpului B şi decuparea unei părţi din panoul lateral

Tehnica prezentată poate fi folosită şi în cazul microbuzelor (furgonetelor) pentru eliberarea pasagerilor
din faţă.

2. Decopertarea totală sau rabatarea în faţă

- se taie stâlpii din spatele cabinei
- se taie parţial stâlpii din faţa cabinei, la nivelul părţii inferioare a parbrizului
- se basculează plafonul cabinei în faţă prin tractarea sa în sus şi spre faţă
- se taie complet stâlpii din faţa cabinei şi aceasta se îndepărtează
3. Decuparea panoului lateral
În cazul în care aceste operaţii nu se pot executa la partea din faţa maşinii se va proceda la tăierea
spatelui cabinei şi apoi la scoaterea scaunelor cu tot cu victime.

Autobuze/autocare
Sunt construite pe un şasiu format din grinzi longitudinale şi o reţea de profiluri încrucişate, pe care se
fixează învelişul exterior. Construcţie ce nu rezistă în cazul unui impact puternic, iar scaunele din autobuz
se deformează blocând călătorii.
Apar probleme în ceea ce priveşte stabilizarea.
Accesul – cel mai uşor pe uşi, geamurile laterale şi pe ieşirile de urgenţă din plafon.(verificaţi toate
compartimentele, inclusiv cele pentru bagaje, paturi sau toaletele).
După asigurarea accesului, căilor de evacuare, a locurilor de evacuare şi a modalităţilor de comunicare
şi coordonare dintre salvatori se trece la scoaterea victimelor dintre scaune.