Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. LEGISLATIA SPECIFICA
V. ORGANIZAREA APARARII
IMPOTRIVA INCENDIILOR
I. LEGISLAŢIE SPECIFICĂ
Tema nr.1
Legea nr. 307 din 12. 07. 2006 privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în
Monitorul oficial nr. 633 din 21.07. 2006
( Art.1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi
specifice , măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative cu caracter umanitar şi de
informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii
şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor,în vederea evacuării, salvării şi protecţiei
persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă
determinate de incendii.
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţiile de urgenţă,
factori şi tipuri de risc, intervenţie operativă şi evacuare au înţelesul prevăzut în OUG nr.
21/2004 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.15/2005, iar termenii şi expresiile
specifice apărării împotriva incendiilor au următorul înţeles:
- Autorizaţie de securitate la incendiu - actul a-tiv emis, în baza legii,de ISU
judeţean sau al mun. Bucureşti, prin care se certifică îndeplinirea cerinţei esenţiale
– securitate la incendiu –la construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări.
Autorizaţia conferă persoanelor fizice sau juridice dreptul de a edifice , de a pune
în funcţiune şi exploata din punct de vedere al securităţii la incendiu, construcţiile,
instalaţiile tehnologice şi alte amenajări pe care le deţin;
- Aviz de securitate la incendiu - actul emis, în baza legii,de ISU judeţean sau al
mun. Bucureşti, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor
tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în
documentaţiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale –
securitate la incendiu – a , construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi altor amenajări;
- Incendiu – ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu,
care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o
intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere;
- Cauză de incendiu – suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care
constă de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul
material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au dus la
izbucnirea acestuia;
- Mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor – sisteme, instalaţii, echipamente,
utilaje, aparate, dispozitive , accesorii, materiale, produse, substanţe şi
autospeciale destinate prevenirii, limitării şi stingerii incendiilor;
- Operaţiuni de lungă durată – intervenţiile pentru stingerea incendiilor şi eliminarea
efectelor negative ale acestora cu o durată mai mare de 4 ore;
- Organizare a intervenţiei în caz de incendiu – ansamblul măsurilor tehnico –
organizatorice necesare stabilirii forţelor, responsabilităţilor, sarcinilor, mijloacelor,
metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea
persoanelor şi animalelor, protecţia bunurilor şi vecinătăţilor, precum şi pentru
stingerea incendiilor;
- Pericol iminent de incendiu – situaţia creată de cumularea factorilor care concură la
iniţierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice moment;
- Schemă cu riscurile teritoriale – documentul întocmit de ISU judeţean sau al mun.
Bucureşti, care cuprinde tipurile de riscuri specifice precum şi resursele estimate
pentru gestionare;
- Plan de analiză şi acoperire a riscurilor – documentul care cuprinde riscurile
potenţiale dintr-o unitate administrativ-teritorială , măsurile, acţiunile şi resursele
necesare pentru managementul riscurilor respective;
- Prevenirea incendiilor – totalitatea acţiunilor de împiedecare a iniţierii şi propagării
incendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de
asigurare a securităţii echipelor de interveţie;
- Raport de intervenţie – documentul operativ de informare şi analiză statistică în
care se înscriu datele esenţiale constatate la locul intervenţiei privind amploarea şi
intensitatea incendiului, cauza probabilă a acestuia, efectele produse ,
desfăşurarea intervenţiei, forţele participante şi timpii operative realizaţi;
- Stigerea incendiilor – totalitatea acţiuznilor de limitare şi întrerupere a procesului de
ardere prin utilizarea de metode, procedee şi mijloace specifice;
- Utilizator – persoana fizică sau juridică ce foloseşte un bun, sub orice titlu, în
interesul său, al altuia sau în interes public;
- Scenariu de securitate la incendiu – documentul care descrie calitativ evoluţia unui
incendiu în timp, identificând evenimentele- cheie care îl caracterizează şi îl
diferenţiază de alte incendii posibile într-o incintă;
( Art.2 ) Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public , naţional, cu
caracter permanent, la care sunt obligate să participle, în condiţiile prezentei legi , autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe
teritoriul României.
Persoanele fizice şi juridice răspund de toate efectele nocive ale incendiilor care
decurg din:
- existenţa sau utilizarea construcţiilor, echipamentelor, utilajelor, instalaţiilor
tehnologice pe care le deţin sau utilizează;
- de activitatea desfăşurată sau în legătură cu aceasta;
- de produsele pe care le folosesc, le prelucrează, transportă, stochează sau
comercializează.
Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte în orice împrejurare normele
de p.s.i. şi să nu primejduiască prin deciziile sau faptele lor, viaţa bunurile şi mediul.
Orice persoană care observă un incendiu este obligată să anunţe prin orice
mijloace, pompierii, poliţia, patronul, primarul etc. şi să ia măsuri după posibilităţile sale
pentru limitarea şi stingerea incendiului.
În caz de incendiu orice persoană are obligaţia de a acorda ajutor, când şi cât este
raţional posibil semenilor aflaţi în dificultate.
În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii şi culturi agricole, persoanele fizice
şi juridice aflate în apropiere au obligaţia să intervină cu mijloacele de care dispun, fără a fi
solicitate.
(Art.22) Fiecare salariat, are la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
- să respecte măsurile şi regulile de apărare împotriva incendiilor aduse la
cunoştinţă sub orice formă de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz ;
- să utilizeze potrivit instrucţiunilor, substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele,
maşinile,aparatura şi echipamentele , potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de
administrator sau de conducătorul instituţiei , după caz;
- să nu efectueze manevre sau modificări neautorizate ale sistemelor şi
instalaţiilor de apărare înpotriva incendiilor;
- să comunice imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice
încălcare anormelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta
ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile
de apărare împotriva incendiilor;
- să coopereze cu persoanele desemnate de administrator, după caz, respective
cu cadrul ethnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în
vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
- să acţioneze , în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul
apariţiei oricărui pericol imminent de incendiu;
- să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are
cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.
TEMA nr. 2
Normele Generale de aparare impotriva incendiilor aprobate de O.M.I. nr. 163/2007.
Normele generale stabilesc principiile, criteriile de performanţă, cerinţele şi
condiţiile tehnice privind siguranţa la foc pentru construcţii, instalaţii şi alte amenajări, agenţii
care pot interveni în caz de incendiu şi pentru înlăturarea efectelor acestuia, exigenţele
utilizatorilor, precum şi normele , regulile, recomandările şi măsurile generale ce trebuie
avute în vedere în scopul apărării împotriva incendiilor.
Proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări se realizează
astfel încât, în cazul producerii unui incendiu în faza de utilizare a acestora, să se asigure:
- protecţia şi evacuarea utilizatorilor, ţinând seama de vârsta şi de starea lor fizică şi
psihică;
- limitarea pierderilor de bunuri;
- preîntâmpinarea propagării incendiului;
- protejarea personalului care intervine în caz de incendiu.
Riscul de incendiu
Riscul de incendiu este criteriul de performanta care reprezinta probabilitatea globala de
izbucnire a incendiilor, determinata de interactiunea proprietatilor specifice materialelor si
substantelor combustibile cu sursele potentiale de aprindere, in anumite imprejurari, in
acelasi timp si spatiu.
Identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu se fac conform legii si potrivit
reglementarilor specifice.
Riscul de incendiu se va stabili si se va preciza, obligatoriu, pe zone, spatii, incaperi,
compartimente de incendiu, cladiri sau instalatii tehnologice, asigurandu-se incadrarea in
nivelurile de risc sau in categoriile de pericol de incendiu, corespunzator reglementarilor
specifice.
Nivelurile riscului de incendiu sunt: redus (mic), mediu (mijlociu) si ridicat (mare). In
situatiile in care nivelul de risc este asociat cu pericolul de explozie, nivelul riscului de
incendiu poate fi apreciat ca fiind foarte ridicat (foarte mare).
Se recomanda reducerea pe cat posibil a nivelului riscului de incendiu.
Depasirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementari specifice sau in
documentatiile tehnice si in scenariile de siguranta la foc, este, de regula, interzisa, cu
exceptia cazurilor prevazute de lege, cand se impune luarea masurilor compensatorii de
aparare impotriva incendiilor.
Rezistenta la foc este proprietatea unui element de constructie sau a unei structuri de a-si
pastra pe o durata determinata stabilitatea, etanseitatea la foc si/sau izolarea termica cerute
si/sau alta functiune specializata, intr-o incercare la foc standardizata.
Rezistenta la foc a elementelor de constructii care separa sau delimiteaza
compartimentele de incendiu de alte spatii ale constructiilor ori ale instalatiilor reprezinta
intervalul in care elementele de constructii isi epuizeaza capacitatea de rezistenta la foc
printr-o incercare standardizata.
Nivelurile rezistentei la foc a elementelor de constructii se stabilesc in unitati de timp
(ore si minute), precizandu-se, dupa caz, daca sunt rezistente, stabile sau etanse la foc..
Gradul de rezistenta la foc reprezinta capacitatea constructiei sau a compartimentului de
incendiu, indeosebi a structurii portante sau de rezistenta, de a raspunde la incendiu,
indiferent de destinatie.
Gradul de rezistenta la foc se stabileste in functie de nivelurile de rezistenta la foc ale
principalelor elemente de constructii componente.
Gradele de rezistenta la foc, in ordinea descrescatoare a sigurantei la foc, sunt: I, II, III, IV
si V.
Preintampinarea propagarii incendiilor
Constructiile si instalatiile tehnologice independente, grupate sau comasate potrivit
reglementarilor tehnice, se amplaseaza la distante de siguranta fata de vecinatati sau se
compartimenteaza astfel incat, in caz de incendiu, sa nu puna in pericol alte constructii,
compartimente de incendiu, instalatii si vecinatati.
In cazul executarii unor lucrari la constructiile si instalatiile existente care nu respecta
conditiile privind distantele de siguranta la foc normate, se vor lua masuri compensatorii de
aparare impotriva incendiilor.
La alcatuirea constructiilor si a instalatiilor, pe langa conditiile referitoare la riscul de
incendiu, rezistenta, comportarea si stabilitatea la foc, se are in vedere si criteriul de
performanta referitor la preintampinarea propagarii incendiilor, in functie de: degajarile de
fum, de gaze fierbinti si de alte produse nocive, propagarea flacarilor si a fumului,
etanseitatea la fum si flacari si rezistenta fatadelor si acoperisurilor la propagarea focului.
Degajarile de fum, de gaze fierbinti si de alte produse nocive pe timpul incendiilor sunt
determinate, in principal, de: natura, distributia si cantitatile existente de materiale si
substante combustibile termodegradabile sau nocive, viteza de ardere, durata incendiului si
de ceilalti factori si actiuni precizate in anexele nr. 1 si 2.
Conditiile de siguranta la foc privind degajarile mentionate la alin. (1) trebuie sa asigure
mentinerea stabilitatii constructiei sau a instalatiei expuse incendiului, prin limitarea si
reducerea cantitatilor de emisii, precum si evacuarea lor dirijata, urmarindu-se reducerea
efectelor negative asupra utilizatorilor si personalului de interventie, precum si limitarea
propagarii incendiului.
Evacuarea dirijata din spatiile inchise a degajarilor mentionate la alin. (1) se realizeaza prin
sisteme de ventilare natural-organizata si, dupa caz, mecanica, utilizand dispozitive si
instalatii speciale.
Pe timpul interventiilor, daca situatia impune evacuarea emisiilor de fum, se pot practica
deschideri in unele elemente ale constructiilor care delimiteaza spatiile respective si care nu
au rol de rezistenta.
Cai de acces, evacuare si interventie
Cai special destinate evacuarii persoanelor, animalelor sau bunurilor se prevad atunci
cand cele functionale sunt insuficiente sau cand, in mod justificat, nu pot satisface conditiile
normate.
Caile de evacuare a persoanelor in caz de incendiu se marcheaza cu indicatoare de
securitate si se prevad cu mijloace de iluminat, conform reglementarilor tehnice, astfel incat
sa se asigure vizibilitatea si sa fie usor recunoscute.
Asigurarea accesului si a circulatiei autospecialelor de interventie in incintele agentilor
economici si ale institutiilor, in zonele locuite, precum si intre localitati este obligatorie
conform reglementarilor tehnice.
In locurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure cel putin un acces carosabil din
drumurile publice si din drumurile de circulatie interioare, amenajat, marcat, intretinut si
utilizabil in orice anotimp.
Caile de acces si de circulatie se dimensioneaza potrivit reglementarilor tehnice pentru
autovehicule de tip greu, asigurand accesul autospecialelor de interventie.
Prevederea si realizarea platformelor de acces si de amplasare a autospecialelor de
interventie si salvare de la inaltimi langa constructiile si instalatiile stabilite prin reglementari
tehnice si scenarii de siguranta la foc sunt obligatorii.
Asigurarea cailor de acces pentru autospecialele de interventie la sursele de alimentare
cu apa in caz de incendiu si a posibilitatilor de folosire a acestor surse in orice anotimp
constituie o conditie de siguranta la foc.
Instalatii aferente constructiilor si instalatii tehnologice
TEMA nr. 3
TEMA nr. 4
TEMA nr.5
Dispoziţii Generale privind instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă aprobate prin ordinul
M.A.I. nr. 712/2005 completat ţi modificat de OMAI 786/2005.
Personalul societăţii va putea începe lucrul numai după ce şi-a însuşit următoarele
cunoştinţe minime :
a. regulamentul intern al societăţii;
b. prevederile legislaţiei de prevenire şi stingere a incendiilor în părţile ce-i privesc;
c. normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice locului de muncă;
d. cunoaşterea şi mânuirea mijloacelor de primă intervenţie din dotarea locului de
muncă;
e. modul de acţiune în cazul izbucnirii unui început de incendiu sau a altui
eveniment negativ.
Instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se certifică prin înscrisuri
realizate cu cerneală sau pastă, în fişele individuale de instructaj. După completare fişa
individuală de instructaj se semnează atât de persoana instruită cât şi de cea care a
efectuat instructajul.
TEMA NR. 1.
Noţiuni generale de chimie şi fizică. ( arderea, aprinderea, autoaprinderea, inflamarea,
explozia, vaporizarea şi fierberea)
Inflamarea este aprinderea unui amestec de aer cu vapori sau gaze (provenite inclusiv
dintr-un solid sau lichid combustibil) la contactul cu o flacără.
Explozia este un proces fizico chimic foarte rapid de oxidare sau de descompunere a
substanţelor explozive şi de transformare a lor , de regulă, în compuşi gazoşi, antrenând o
creştere mare de temperatură şi/sau de presiune. Pulberile, vaporii şi gazele combustibile pot
forma cu aerul amestecuri explozive dacă au concentraţia cuprinsă în ăntervalul dintre
limitele minimă şi maximă de explozie specifice fiecărei substanţe.
Vaporizarea este procesul prin care un lichid trece în stare de vapori. Pentru ca un
corp solid să treacă în stare de vapori, trebuie mai întâi să treacă în stare lichidă.
Vaporizarea se poate face prin evaporare sau prin fierbere. Evaporarea se produce numai la
suprafaţa lichidului şi are loc la orice temperatură. Ea se produce cu atât mai intens cu cât
suprafaţa lichidului este mai mare, temperatura lichidului mai mare şi vaporii emanaţi de
lichid sunt înlăturaţi mai repede.
Fierberea este procesul prin care se face trecerea unui lichid în stare gazoasă prin
formare de vapori în tot cuprinsul său.Cu cât un lichid se fierbe la altitudini mai mari cu atât
temperatura lui de fierbere este mai mică.
La presiune constantă un lichid fierbe întotdeauna la aceeaşi temperatură care
rămâne neschimbată atât timp cât are loc fierberea. Această temperatură se numeşte
temperatura de fierbere sau punct de fierbere.
- A - substanţe a căror aprindere sau explozie poate să aibă loc în urma contactului
cu oxigenul din aer, cu apa sau alte substanţe sau materiale. Lichide cu temperatura
de inflamabilitate a vaporilor până la 28 0 C, gaze sau vapori cu limita inferioară de
explozie până la 10%, atuci când acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive.
- B - lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor cuprinsă între 28- 100 0 C,
gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie mai mare de 10%,, atunci când
acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive. Fibre, praf sau pulberi, care se
degajă în stare de suspensie, în cantităţi ce pot forma cu aerul amestecuri
explozive.
- C - substanţe şi materiale combustibile solide, lichide cu temperatura de
inflamabilitate a vaporilor mai mare de 100o C.
- D - substanţe sau materiale incombustibile în stare fierbinte, topite sau
incandescente, substanţe cu degajări de cădură radiantă, flăcări sau scântei,
substanţe solide, lichide sau gazoase ce se ard în calitate de combustibil.
- E - substanţe sau materiale incombustibile în stare rece sau materiale
combustibile în stare de umiditate înaintată ( peste 80%), ori ambalaje pentru lichide
incombustibile, astfel încât posibilitatea aprinderii lor este exclusă.
Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone şi încăperi, precum şi
independent pentru fiecare compartiment de incendiu şi construcţie în parte, menţionându-se
obligatoriu în documentaţia tehnico economică.
Pentru compartimente de incendiu sau construcţii, categoria de pericol de incendiu cea
mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora , atunci când reprezintă mai mult de
30% din volumul construit al compartimentului sau construcţiei.
TEMA NR. 3.
TEMA NR. 3.
TEMA NR 5
Scopul echipării şi dotării cu aceste sisteme şi instalaţii este acela de a se lua măsuri
imediate pentru alarmarea, avertizarea sau evacuarea persoanelor, punerea în funcţiune a
echipamentelor de stingere sau de protecţie, transmiterea apelurilor de urgenţă şi alertarea
forţelor de intervenţie.
Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se prevăd numai la construcţiile de importanţă
deosebită sau cu risc mare de incendiu, asigurându-se semnalizarea izbucnirii incendiului
înainte de intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere.
2.3. Instalaţii de stingere cu pulberi sunt foarte puţin utilizate, datorită domeniului
restrâns de eficacitate şi anume acolo unde celelalte tipuri de instalaţii de stingere sunt
ineficiente. Instalaţiile de stingerea incendiilor cu pulberi funcţie de modul de intervenţie pot fi
pentru stingere locală sau pentru inundare totală ( în volum ). Acţionarea acestor instalaţii se
poate face manual sau automat folosindu-se comenzi pneumatice, mecanice, electrice sau
combinate. Cel mai des întâlnite sunt instalaţiile fixe, dar se utilizează şi instalaţii semifixe
sau mobile( autospeciale de intervenţie cu pulbere ).
La alegerea variantei optime pentru protejarea împotriva incendiilor a unor
încăperi, spaţii, zone sau obiecte trebuie să se aibă în vedere configuraţia spaţiului, volumul
încăperii, posibilitatea izolării zonei afectate, caracteristicile de stingere şi fluiditatea pulberii,
timpul de punere în funcţiune, distanţa maximă admisă între rezervorul de stocare şi gura de
refulare a pulberii, distanţa dintre duzele de refulare şi focar să nu depăşească 5 metri.
2.4. Instalaţii de stingere cu gaze inerte sunt de regulă cu dioxid de carbon şi azot,
putând fi din punct de vedere constructiv, fixe, semifixe sau mobile cu acţionare manuală sau
automată, de înaltă sau joasă presiune. Ca şi în cazul instalaţiilor de stingere cu pulbere,
indiferent de tipul gazului folosit, se cunosc şi se utilizează două procedee de stingere:
inundarea totală şi acţionarea locală.
Din cauza costurilor relativ ridicate ale instalaţiilor de stingere a incendiilor cu gaze
inerte, ele se adoptă mai rar, atunci când instalaţiile de stingere cu apă sau spumă nu sunt
eficiente sau sunt contraindicate, astfel:
- în muzee, arhive, biblioteci sau în spaţii unde se păstrează documente şi bunuri
de valoare mare sau importanţă deosebită;
- în laboratoare, săli de calculatoare, săli de comandă, centrale telefonice automate,
centrale electrodinamice din domeniul feroviar şi în alte încăperi cu pericol mare de incendiu,
unde se află instalaţii sau aparatură de mare valoare;
- la maşini şi instalaţii care se află în încăperi închise şi au un rol determinant în
continuarea unor procese tehnologice, precum şi în încăperi în care se află temporar sau
permanent substanţe care în contact cu aerul sau apa produc reacţii periculoase;
- la bazine şi rezervoare tehnologice cu lichide combustibile calde, degradabile în
contact cu spuma.
La proiectarea şi realizarea instalaţiilor cu gaze inerte trebuie să se ţină cont de
următoarele condiţii:
- asigurarea cantităţii minime necesare pentru stingere, etanşeitatea relativ bună a
spaţiului inundat, prin măsuri suplimentare;
- avertizarea obligatorie a utilizatorilor care ar putea fi surprinşi în spaţiul inundat, în
vederea evacuării lor prealabile;
- amplasarea buteliilor cu gaze inerte în spaţii amenajate corespunzător, cu acces
limitat şi posibilităţi de ventilare după stingerea incendiului:
- asigurarea instalaţiilor de stingere împotriva unor creşteri de temperatură
accidentale şi evitarea unor obturări sau deteriorări, datorate fenomenelor specifice detentei
gazelor.
TEMA nr. 6
1. .Cauze de incendiu şi prevenire lor. Clasificarea cauzelor de incendiu în funcţie de
natura lor, sursele de aprindere, mijloacele care produc aprinderea ţi modul de acţiune.
- Chibritul – aruncat din neglijenţă, un băţ de chibrit aprins poate iniţia incendierea unor
materiale uşor aprinzibile (lan de grâu,resturi de hârtie – inclisiv din coşuri de gunoi, lichide
inflamabile – inclusiv uleiul încins din bucătării ş.a). Un risc deosebit îl prezintă aprinderea
unui băţ de chibrit în atmosferă explozivă (chiar scurgeri de gaz în apartament). Incendii
puse pe seama neglijenţei fumătorilor se datorează, de fapt, flăcării de la băţul de chibrit
utilizată pentru aprinderea ţigării. Un fenomen cu periculozitate socială ridicată îl
reprezintă jocul copiilor cu surse de aprindere cu flacăra, cu chibriturile în special.
- Focuri în loc deschis – aprinse voluntar în diferite scopuri (destructiv, gătit, încălzit), cum
ar fi focuri de tabără, focuri de mirişte, focuri pentru arderea gunoaielor, deşeurilor, lăsate
fără supraveghere şi scăpate de sub control în păduri, curţi, şantiere, depozite, cât şi în
spaţii interioare (focuri pentru încălzit în hale industriale, clădiri în construcţie,etc.) pot să
se propage la materiale şi elemente de construcţie combustibile din apropiere, iniţiind
incendii dezvoltate.
Factorii favorizanţi sunt vîntul şi prezenţa materialului combustibil în apropriere
(ierburi,resturi menajere, construcţii din lemn, etc.)
- Aparate de tăiere, lipire, sudare oxiacetilenică - flăcările acestor aparate pot atinge
temperaturi înalte şi
Pot provoca incendii prin acţiune directă asupra materialelor combustibile din apropriere
sau prin conducţie termică – când se sudează grinzi metalice.
- Tigara – incendiile datorate fumatului deţin o pondere ridicată (10- 11% din total). Restul
de ţigară poate iniţia incendierea ţesăturilor din materiale fibroase (bumbac ş.a) rumeguş,
resturi de hârtie, paie – fân (în stare uscată) ş.a. Incendiile datorate fumătorilor adormiţi în
pat cu ţigările aprinse reprezintă un grav pericol social, cu urmări deseori tragice.
- Becuri incandescente, proiectoare – se pot iniţia incendii în cazul becurilor de puteri mari,
peste 150 W şi în cazul contactului direct cu materiale combustibile (draperii, perdele,
hîrtie, rafturi, mărfuri în stive înalte, abajururi din materiale combustibile).
- Sobe metalice – îndeosebi cele cu combustibil lichid, pot prezenta un pericol ridicat în
incendiu în perioada de iarnă, şi, ca urmare, a unor situaţii anormale de funcţionare:
. fenomenul de fugă a flăcării – dispariţia bruscă a flăcării în arzîtor (ca urmare
a contracurentului în coş), accesul imediat al combustibilului în arzător (contrar instrucţiunilor
fabricantului) duce la evaporarea acestuia şi, la reaprindere, se produce exploziue
. amplasarea greşită 8în spaţiu circulabil) – răsturnări ale sobelor de către
persoane neîndemânatice, în stare de ebrietate, copii,etc.
. alimentarea necorespunzătoare cu combustibil, folosirea unui combustibil cu
impurităţi, cu apă şi, mai ales a unui combustibil neindicat pentru tipul sobei
. neetanşeităţi la îmbinările conductelor (cu scurgeri de combustibil pe
elementele supraîncălzite ale sobei)
In cazul sobelor cu combustibil solid, ca surse de aprindere potenţiele sunt jarul şi
cenuşa provenite din ardere, uneori depozitate necorespunzător, precum şi scînteile şi
particulele aprinse ce ies pe uşiţa deschisă a focarului.
In cazul sobelor metalice, dar mai ales a sobelor cu acumulare de căldură,
depozitarea materialelor combustibile în contact direct cu pereţii sobei sau în imediata
apropriere provoacă incendii chiar după încetarea programului de lucru.
- Arcul electric, scîntei electrice – constituie importante surse de aprindere în incendii şiu
explozii, în general în cazul unor amestecuri inflamabile
- Instalaţii de iluminat cu fluorescenţă – pot provoca incendii dacă sunt confecţionate din
materiale tzermoplastice, care se caracterizează printr-o ardere cu flacără, însoţită de
apariţia de picături arzânde. Fenomenul apare în urma unor defecte în funcţionare,
îndeosebi în condiţii de exploatare îndelungată (îmbătrânirea materialelor şi, mai ales, în
condiţii de mediu agresiv (fum, aerosoli, vapori corosivi etc.)
. Intraţi rapid în clădirea cea mai apropiată. Nu rămâneţi afară sau într-un
vehicul;
Ascultaţi posturile de radio;
Etanşaţi toate golurile de introducere a aerului (uşi, ferestre), opriţi ventilaţia;
Îndepărtaţi-vă de uşi şi ferestre;
Nu fumaţi. Fără flacără, fără scântei;
Nu mergeţi la locul accidentului;
Spălaţi-vă în caz de iritaţii ale pielii, şi pe cât posibil, schimbaţi-vă de haine;
Nu mergeţi la şcoală să vă căutaţi copiii;
Nu telefonaţi;
Aşteptaţi instrucţiunile autorităţilor sau semnalul de încetare a alarmei pentru a
ieşi;
Intraţi rapid în clădirea cea mai apropiată. Nu rămâneţi afară sau într-un vehicul;
Ascultaţi posturile de radio;
Etanşaţi toate golurile de introducere a aerului (uşi, ferestre), opriţi ventilaţia;
Îndepărtaţi-vă de uşi şi ferestre;
Nu fumaţi. Fără flacără, fără scântei;
Nu mergeţi la locul accidentului;
Spălaţi-vă în caz de iritaţii ale pielii, şi pe cât posibil, schimbaţi-vă de haine;
Nu mergeţi la şcoală să vă căutaţi copiii;
Nu telefonaţi;
Aşteptaţi instrucţiunile autorităţilor sau semnalul de încetare a alarmei pentru a
ieşi
1.Lucrările cu foc deschis,( sudare, tăiere, lipire, focul pentru arderea gunoaielor şi
deşeurilor etc.) se vor executa şi se vor supraveghea numai de persoane calificate,
experimentate şi instruite.
2. Persoana fizică cu atribuţii de conducere va reglementa prin document scris (decizie,
dispoziţie,etc.) modul de executare a lucrărilor cu foc deschis, activitate care presupune:
- stabilirea , dacă este cazul, a locurilor unde periodic sau permanent se pot efectua
lucrări cu foc deschis (topirea bitumului, arderea reziduurilor, combustibile, curăţiri prin
ardere, etc.) şi a persoanelor care le supraveghează
- stabilirea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului
deschis
- nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc
- descrierea procedurii de emitere , semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrarea
permisului de lucru cu foc
- întocmirea unei instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de
lucrări, care să fie ţinută de executant asupra sa şi prelucrată ce acesta înainte de începerea
lucrării
3. Se interzice utilizarea focului deschis în locurile (încăperile, zonele, instalaţiile,
echipamentele , mijloacelor de transport,etc.) în care se prelucrează, se utilizează, se
depozitează, se vehiculează, se manipulează materiale şi substanţe combustibile sau care în
prezenţa focului deschis prezintă pericol de incendiu sau de explozie.
4. Permisul de lucru cu foc se va emite în două exemplare, conform modelului din
anexa nr. 7 din Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin ordinul
ministrului de interne nr. 775/1998.
5.Şeful sectorului de activitate pe raza căruia se execută lucrări cu foc deschis va lua
următoarele măsuri:
- evacuarea personalului din încăpere;
- îndepărtarea şi protejarea materialelor combustibile;
- aerisirea şi ventilarea spaţiilor;
- dotarea locului respectiv cu mijloace de limitare şi stingerea incendiilor;
- instruirea personalului care execută lucrările cu foc deschis cu măsurile
specifice locului de muncă respectiv.
După terminarea lucrării cu foc deschis, se vor executa următoarele:
- controlul amănunţit al încăperii în care s-a executat lucrarea şi a celor
învecinate pentru a vedea dacă nu s-au creat focare de incendiu( zone
incandescente, miros de ars, degajări de fum etc.);
- descoperirea zonelor protejate şi verificarea stării materialelor combustibile;
- verificarea periodică, în următoarele 24 de ore, a situaţiei existente la locul
în care s-a executat lucrarea;
- depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;
- reamplasarea pe poziţiile iniţiale a materialelor combustibile îndepărtate sau
protejate pe timpul lucrărilor cu foc deschis, se face după cel puţin 6 ore de
la terminarea lucrării;
- colectarea, atunci când este cazul, şlamului( nămolului de carbid) în
containere destinate acestui scop şi depozitarea în locul special amenajat.
5. Arderea deşeurilor de hârtie, carton, textile etc., se va face în crematorii, containere
metalice sau gropi special amenajate sub supravegherea permanentă a unui angajat şi cu
luarea tuturor măsurilor de siguranţă.
B. Reglementarea fumatului
În cadrul fiecărui agent economic, instituţii, reglementarea fumatului în unitate se face prin
dispoziţie scrisă dată de persoana fizică cu atribuţii de conducere conform art. 60 – 61 din
D.G. P.S.I. 001/1999 şi art. 9 din D.G. P.S.I. 005/2001.
În dispoziţie se vor menţiona:
- locurile cu pericol de incendiu sau de explozie în care este interzis fumatul sau după caz
accesul cu chibrituri, ţigări sau brichete
- locurile amenajate pentru fumat;
- persoane desemnate să răspundă de supravegherea reglementării pe locuri şi sectoare
de activitate;
- alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu;
Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se admite folosirea focului
deschis, precum şi în spaţiile de cazare comună, încăperile cu echipament electronic de
calcul, încăperile centralelor termice, locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din
materiale combustibile, lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite.
În locurile stabilite pentru fumat se vor instala inscripţii „LOC PENTRU FUMAT” şi se
vor prevedea scrumiere, vase cu apă, nisip sau pământ pentru stingerea resturilor aprinse de
chibrituri sau ţigări. Scrumierele şi vasele de la locurile de fumat amenajate se vor amplasa
astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (perdele,
deşeuri de textile,hârtie, carton, etc.).
Se interzice depunerea în scrumierele, vasele sau gropile destinate stingerii resturilor
aprinse de ţigări sau chibrituri, a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie, carton,
textile, etc.).
Golirea scrumierelor şi a vaselor cu resturi de ţigări în coşurile de hârtie sau în alte
locuri în care există materiale combustibile este interzisă. De asemenea se interzice
aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse.
2. Stingătorul cu pulberi
Sunt destinate primei intervenţii în cazurile începuturilor de incendiu la materialele din
clasele B(lichide combustibile, unsori, grăsimi), sau C( gaze combustibile sub presiune),
limitat, cu eficienţă redusă la cele din clasa A( materiale celulozice, carbonoase uscate) şi
ineficient la cele din clasa D(metale combustibile).
Este alcătuit din următoarele subansamble:
- recipientul (corpul) stingătorului;
- capacul cu dispozitivul de percutare;
- butelia cu dioxid de carbon( CO2) sau azot;
- sistemul(furtunul) de refulare .
Ultimile tipuri de stingătoare cu pulberi nu mai dispun de butelii cu gaz inert,recurgându-
se la presurizarea recipientului de regulă cu azot, model care trebuie să fie prevăzut cu
manometru pentru măsurarea presiunii.
Pentru punerea în funcţiune se procedează astfel:
- se aşază stingătorul pe sol în apropierea focarului şi se scoate agrafa de
siguranţă care blochează cuiul percutor;
- cu mâna stângă se scoate furtunul de refulare din suport, iar cu mâna
dreaptă se apasă pârghia sistemului de percutare( la tipurile cu butelie
încorporată cu mâna dreaptă se loveşte energic butonul percutorului);
- se îndreaptă jetul de pulbere la baza focarului până la stingerea acestuia.
Cel mai adesea, in cazul incendiilor izbucnite la etaje ard elementele de constructie
combustibile (plansee, pereti despartitori, diferite instalatii si canale), precum si obiecte de uz
caznic.
Caracteristica acestor incendii este ca ele se pot propaga la incaperile superioare sau
alaturate pe cai ascunse – prin golurile elementelor de constructie, prin canalele de ventilatie
– inundand cu fum casele de scari si incaperile din jur pana la distante mari si creand panica
in randul locatarilor.
Actiunea de interventie se va face mai intai la etajul incendiat. Se vor examina obligatoriu
si incaperile vecine celei incendiate, asupra carora se va efectua supravegherea in decursul
intregii perioade de stingere a incendiului. Pentru realizarea dispozitivului de interventie se
folosesc in primul rand scarile interioare, ele constituind principalele cai de acces. De
asemenea pot fi folosite incaperile vecine, balcoanele comune, golurile de usi si ferestre prin
care se aduc tevile cu ajutorul corzilor sau cu al scarilor de incendiu. Deschiderile in
planseele incendiate si in peretii interiori se fac numai dupa ce mijloacele de stingere sunt
gata pregatite. Se lucreaza cu tevi tip C folosindu-se jeturi pulverizate. In cazul unui pericol
iminent de daramare a elementelor de constructie este necesar sa se asigure o retragere
rapida a personalului care lucreaza in acel sector.
In toate cazurile cand servantii actioneaza pe scara se vor asigura prinzandu-se de
trepte cu ajutorul carligului de siguranta. Amplasare scarilor se va face pe sol tare iar
inclinatia lor fata de perete va fi de 70 – 80 grade. Pe cat posibil scarile vor fi ancorate de
elementele rezistente ale constructiilor; scarile vor fi luate de pe locul de amplasare numai
dupa ce s-a atras atentia servantilor care le-au folosit si le-au fost asigurate alte cai de
evacuare. Pt. patrunderea la etajele cladirilor si pt. lucrul cu tevile, tevile se vor amplasa in
functie de deprinderea personalului de a lucra in dreapta sau in stanga ferestrei, capatul
superior al scarii depasind cu 30 – 40 cm. tocul acesteia.
Pt trecerea pe acoperisul constructiei scarile se amplaseaza in spatiul dintre ferestre si
unde este posibil , dupa peretii antifoc sau zonele antifoc.
TEMA nr. 6 Proceduri de acordare a primului ajutor in caz de arsuri, fracturi, plagi
deschise si/sau intoxicatii cu produse rezultate in urma procesului de ardera (fum,
gaze toxice).
In practica pe timpul actiunii de stingere se pot ivi accidente, fie la personalul care
participa derect la stingere, fie la unele persoane surprinse in zona incendiata. Mai
frecvent,se pot intalni fracturi, arsuri si asfixieri.
De cele mai multe ori,la fata locului nu se gaseste personal medical specializat care sa
poata acorda victimelor primul ajutor medical.
REGULI cu caracter general:
➢ in orice imprejurare, mai intai se scoate victima de sub actiunea cauzei care a
provocat accidentul (zona incendiata, mediul toxic, daramaturi etc.);
➢ unul din membrii FISPA (grupa de salvare) va inlatura „spectatorii” persoanele
curioase;
➢ trebuie avut grija ca accidentatii, in special cei cu fracturi sa nu fie supusi la
miscari inutile, sa fie mentinuti pe cat posibil in pozitii care sa nu le agraveze
starea;
➢ in cazul ca sunt mai multi accidentati, primul ajutor se va acorda incepand cu
cei care au o stare mai grava;
➢ dupa acordarea primului ajutor se organizeaza transportarea bolnavilor la cea
mai apropiata unitate sanitara.
V. ORGANIZAREA APARARII
IMPOTRIVA INCENDIILOR
SCOPUL:
Asigurarea conditiilor care sa permita salariatilor (pe baza instruirii si cu mijloacele
tehnice pe care le au) sa actioneze eficient pt.:
➢ prevenirea si stingerea incendiilor;
➢ evacuarea si salvarea persoanelor si bunurilor materiale;
➢ inlaturarea efectelor distructive provocate de incendii, explozii, accidente
tehnice.
In ce consta organizarea apararii impotriva incendiilor la locul de munca.
a)prevenirea incendiilor:
➢ loarea in evidenta a materialelor si dotarilor cu pericol de incendiu;
➢ loarea in evidenta a surselor de aprindere ce pot aparea si mijloacelor care le
pot genera;
➢ stabilirea si aplicarea masurilor specifice de prevenire a incendiilor.
b)organizarea interventiei de stingere a incendiilor ;
c)afisarea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor;
d)organizarea salvarii si evacuarii (afisarea planurilor cu traseele de evacuare);
e)instruirea la locul de munca (documente, desfasurare, verificare);
f)marcarea pericolului prin montarea de indicatoare sau a altor mijloace de atentionare.
Actele privind apararea impotriva incendiilor:
1) emise de Consiliul Local:
➢ decizia de aprobare a planului de analiza si acoperirea riscurilor pt. localitate.
➢ hotararea privind modul de organizare a apararii impotriva incendiilor in
localitate.
➢ reguli si masuri specifice de aparare impotriva incendiilor corelate cu riscurile
locale.
➢ dispozitia privind reglementarea lucrului cu foc deschis si a fumatului;
➢ raportul semestrial de evaluare a capacitatii de a.i.i.;
➢ masuri de optimizare a capacitatii de a.i.i.;
➢ documente privind serviciul public voluntar pt. situatii de urgenta:
1-hotararea de infintare ;
2-regulament de organizare si functionare;
3-dispozitie de numire a sefului serviciului;
➢ dispozitie de numire a cadrului tehnic cu atributii indomeniul apararii impotriva
incendiilor.
2) emise de primar :
➢ planul de analiza si acoperire a riscurilor ;
➢ fisa localitatii conform anexei nr.6 din O.M.A.I.nr.1474/2006, publicata in
M.O.nr.885/31.10.2006 (1 ex.din fisa localitatii se trimite la ISU);
➢ raport de analiza a dotarii cu mijloace de aparare impotriva incendiilor: anual,
anterior definitivarii bugetului local .
La S.V.S.U. (serviciul voluntar pt.situatii de urgenta- al localitatii) trebuie sa exiate
urmatoarele documente, conform OMAI nr.1474/2006:
1. planul de analiza si acoperire a riscurilor,
2. fisa localitatii,
3. avizele si autorizatiile de securitate la incendiu, obtinute pt.constructiile din patrimoniul
propriu,insotite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii
lor,
4. date ale personaluluidin cadrul SVSU-lui,
5. lista operatorilor economici cu care s-au incheiat contracte de inchiriere, obiectivul de
activitate al acestora ,nr.si termenul de valabilitate al contractului,
6. registrul pt.evidenta permisului cu focul deschis inclusiv arderea miristilor,
7. rapoarte de interventie ale SVSU,
8. fisele de instruire,
9. evidenta exercitiilor SVSU cu cuncluziile rezultate din acestea,
10. rapoarte in urma controalelor de prevenire (proprii sau ale autoritatii de stat),
11. programe cu masuri si actiuni pt.respectarea reglementarilor in domeniu.
Pentru localizarea şi lichidarea unui incendiu izbucnit în acest sector se vor lua
următoarele măsuri;
Se va opri sistemul de ventilaţie existent şi se va scoate de sub tensiune
instalaţia electrică de iluminat şi forţă;
Se va acţiona asupra materialelor incendiate, folosind spumă sau apă;
Pe timpul acţiunii se vor lua măsuri pentru a se evita degradarea utilajelor şi
materialelor;
Concomitent cu stingerea se va organiza evacuarea materialelor.
REGULI ŞI MĂSURI DE PREVENIREA INCENDIILOR LA
DEPOZITELE DE MATERIAL LEMNOS:
Persoanele din afara societăţii se vor deplasa numai însoţite, doar pe traseele şi în locurile
stabilite. Vor respecta întocmai regulile şi măsurile de prevenire şi stingerea incendiilor
stabilite în cadrul societăţii.
În caz de incendiu:
1. Păstraţi-vă calmul, nu intraţi în panică.
2. Respectaţi întocmai instrucţiunile date de personalul societăţii sau cel de pază.
3. Părăsiţi în ordine încăperea în care va aflaţi, urmărind marcajele sau indicatoarele de
securitate sau consultaţi planul de evacuare.
4. Alăturaţi-vă unui grup.
5. Dacă va aflaţi la etaj, coborâţi calm scările la parter şi de aici către exteriorul clădirii.
6. Nu reveniţi la locul incendiului decât chemaţi de persoanele cu competenţă, organizatori ai
intervenţiei.
7. Nu folosiţi liftul în caz de evacuare (excepţie lifturile special destinate pentru aceasta)
8. În cazul în care dvs. observaţi un început de incendiu, aveţi obligaţia să anunţaţi imediat
personalul societăţii sau cel de pază, acordând după posibilitate, ajutor în vederea limitării şi
stingerii incendiilor.
9. În caz de incendiu, aveţi obligaţia să acordaţi ajutor, când şi cât este raţional posibil,
persoanelor aflate în pericol sau dificultate, din proprie iniţiativă sau la solicitarea victimei, a
personalului de primă intervenţie sau a pompierilor militari.
Activitatea de cazare
Bucatarie, restaurant
Se interzice cu desavârsire:
- folosirea focului deschis fara supraveghere (plite de gatit, aragaze, resouri, etc);
- introducerea de recipienti care pot provoca explozii sau a lichidelor combustibile
în spatiile de depozitare a mijloacelor materiale si alimentare;
- folosirea pentru iluminat, când iluminatul electric nu poate fi folosit, a mijloacelor
pentru iluminat improvizate (lumânari, chibrituri, facle, etc). Pot fi întrebuintate, în
acest caz, felinare de vânt, prevazute cu globuri si aparatori sau lanterne cu pile
uscate;
- curatirea pardoselilor din bucatarii sau spatiile de deservire (salile restaurantului)
cu produse petroliere;
În restaurant se va asigura numarul suficient de scrumiere de masa, iar pe
holuri, scrumiere cu picior, amplasate la o departare de cel putin 1,5 m fata de
perdele, draperii;
Pentru evitarea aglomerarii si asigurarea evacuarii în salile restaurantului, se
vor respecta prevederile normativelor în vigoare, în ceea ce priveste
amplasarea meselor si numarul de locuri;
Lânga fiecare masina de gatit care functioneaza cu gaze naturale vor fi afisate
instructiunile de exploatare a gazelor, iar manipularea robinetelor se va face
numai cu chei speciale, amplasate în apropiere;
Masinile de gatit si gratarele pentru fript, vor fi dotate cu hote prevazute cu site
de protectie. Hotele si tubulaturile de ventilatie ce deservesc masinile de gatit,
gratarele pentru fript, cuptoarele pentru copt, vor fi curatate si degresate
saptamânal si ori de câte ori este nevoie;
Se interzice curatarea hotelor prin ardere;
Masinile de gatit, gratarele pentru fript, aragazele, cuptoarele si celelalte utilaje
care folosesc temperaturi ridicate, se vor amplasa la o distanta de cel putin 1 m
fata de elementele combustibile ale constructiilor sau de materialele
combustibile din încaperi;
Folosirea aparatelor electrice pentru pregatirea preparatelor culinare se va face
cu respectarea stricta a normelor de exploatare date de furnizor sau
producator;
În bucatarii si laboratoare de patiserie, cofetarie, este interzis:
- pregatirea pe plita a diverselor preparate în asa fel încât sa prezinte pericol de
incendiu;
- prelingerea grasimilor pe plita din tavi sau vase umplute peste limita sau
manipularea necorespunzatoare;
- pastrarea produselor culinare care prezinta pericol de incendiu în cantitati mai
mari decât strictul necesar precum si depozitarea acestora în apropierea surselor
de caldura;
- orice operatiune de reparatie, întretinere, de înlaturare a unor defectiuni sau
de modificare a instalatiilor, vor fi executate de instalatori autorizati pentru astfel de
lucrari.