Sunteți pe pagina 1din 73

SUPORT DE CURS

I. LEGISLATIA SPECIFICA

 TEMA nr. 1. Legea 307/12.07.2006 privind apararea impotriva incendiilor publicata in


Monitorul oficial nr.633/21.07.2006.
 TEMA nr. 2 Normele generale de aparare impotriva incendiilor aprobate prin
O.M.I.163/2007.
 TEMA nr. 3 Dispozitiile generale privind reducerea riscului de incendiu generat de
incarcari electrostatice – D.G. –PSI 004/2001, aprobate prin OMI 108/01.08.2001.
 TEMA nr. 4 1) Legea nr 481/08.01.2004 privind protectia civila.
2)Ordonanta de Urgenta nr.21/15.04.2004 privins Sistemul National
de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobate prin OMAI nr.712/2005 completat si
modificat de OMAI nr 786/2005.

II. PREVENIREA INCENDIILOR

 TEMA nr. 1 Notiuni generale de chimie si fizica (arderea , autoaprinderea, inflamarea,


explozia, vaporizarea si fierberea).
 TEME nr. 2 Clasificarea materialelor din punct de vedere al combustibilitatii.Riscul de
incendiu (categoria de pericol de incendiu)gradul de rezistenta la foc.
 TEME nr. 3 1) Criterii de performanta privind structura organizatorica si dotarea
serviciilor voluntare pentru Situatii de urgenta (stabilite prin OMAI 718/2005 completat
cu OMAI 195/2007).
2) Criteriile de performanta privind constituirea, incadrarea si dotarea
serviciilor private pentru Situatii de urgenta (planificarea, pregatirea, organizarea,
desfasurarea si conducerea actiunilor de interventie), prevazute in OMAI 158/2007.
3) Planificarea, organizarea, desfasurarea si finalizarea activitatilor de
prevenire a situatiilor de urgenta prestate de serviciile voluntare si private pentru situatii
de urgenta reglementate prin OMAI 160/2007.
4) Regulamentul, portul, descrierea, conditiile de acordare si folosire
a uniformei, echipamentului de protectie si insemnele distinctive ale personalului
serviciilor voluntare(private) pentru situatii de urgenta aprobat prin H nr.160/2007.
5) Statutul personalului voluntar pentru situatii de urgenta aprobat
prin H nr.1579/2005.
 TEMA nr. 4 Cai de acces si evacuare, reglementari generale.
 TEMA nr. 5 Sisteme, instalatii, mijloace tehnice de prevenire a incendiilor.
 TEMA nr. 6 1) Cauze de incendiu si prevenirea lor. Clasificarea cauzelor de
incendiu in functie de natura surselor de aprindere, mijloacele care produc
aprinderea si modul de actiune.
2) Modalitati de actiune in diferite situatii de urgenta.
3) Reguli de ordine interioara privind prevenirea si stingerea
incendiilor:focul deschis, fumatul, cai de acces si evacuare, gestionarea deseurilor si
ambalajelor.

III. CUNOASTEREA SI MANUIREA


MIJLOACELOR DE INTERVENTIE
 TEMA nr. 1 Cunoasterea si manuirea stingatoarelor.
 TEMA nr. 2 Cunoasterea si manuirea accesoriilor de salvare si protectie individuala a
personalului de interventie.
 TEMA nr. 3 Cunoasterea si manuirea accesoriilor de trecere a apei.
 TEMA nr. 4 Cunoasterea si manuirea mijloacelor de producere a spumei si refularea
a pulberilor stingatoare.
 TEMA nr. 5 Cunoasterea si manuirea mijloacelor de taiat si demolat.
 TEMA nr. 6 Cunoasterea si manuirea mijloacelor de salvare de la inaltimi.

IV. PROCEDURI DE INTERVENTIE


IN SITUATII DE URGENTA

 TEMA nr.1 Procedura de patrundere in incaperile incendiate.


 TEMA nr. 2 Procedura de interventie in cazul incendiilor din subsolurile cladirilor.
 TEMA nr. 3 Procedura de interventie in cazul incendiilor izbucnite la etajele cladirilor.
 TEMA nr. 4 Procedura de interventie in cazul incendiilor izbucnite la podurile si
acoperisurile cladirilor.
 TEMA nr. 5 Proceduri de interventie pentru stingerea diferitelor tipuri de incendii in
functie de conditiile admosferice (noapte, vant, seceta, temperaturi scazute).
 TEMA nr. 6 Proceduri de acordare a primului ajutor in caz de arsuri, fracturi, plagi
deschise si/sau intoxicatii cu produse rezultate in urma procesului de ardera (fum,
gaze toxice).

V. ORGANIZAREA APARARII
IMPOTRIVA INCENDIILOR

➢ TEMA nr. 1 Organizarea apararii impotriva incendiilor pe locul de munca.


➢ TEMA nr. 2 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la instalatiile electrice, de
gaze naturale si tehnica de calcul.
➢ TEMA nr. 3 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la depozite, magazii, ateliere
pentru prelucrarea lemnului, depozite de material lemnos.
➢ TEMA nr. 4 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice activitatilor de
turism.

ANEXA: Permis de lucru cu foc (model)

I. LEGISLAŢIE SPECIFICĂ

Tema nr.1

Legea nr. 307 din 12. 07. 2006 privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în
Monitorul oficial nr. 633 din 21.07. 2006
( Art.1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi
specifice , măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative cu caracter umanitar şi de
informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii
şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor,în vederea evacuării, salvării şi protecţiei
persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă
determinate de incendii.
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţiile de urgenţă,
factori şi tipuri de risc, intervenţie operativă şi evacuare au înţelesul prevăzut în OUG nr.
21/2004 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.15/2005, iar termenii şi expresiile
specifice apărării împotriva incendiilor au următorul înţeles:
- Autorizaţie de securitate la incendiu - actul a-tiv emis, în baza legii,de ISU
judeţean sau al mun. Bucureşti, prin care se certifică îndeplinirea cerinţei esenţiale
– securitate la incendiu –la construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări.
Autorizaţia conferă persoanelor fizice sau juridice dreptul de a edifice , de a pune
în funcţiune şi exploata din punct de vedere al securităţii la incendiu, construcţiile,
instalaţiile tehnologice şi alte amenajări pe care le deţin;
- Aviz de securitate la incendiu - actul emis, în baza legii,de ISU judeţean sau al
mun. Bucureşti, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor
tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în
documentaţiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale –
securitate la incendiu – a , construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi altor amenajări;
- Incendiu – ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu,
care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o
intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere;
- Cauză de incendiu – suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care
constă de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul
material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au dus la
izbucnirea acestuia;
- Mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor – sisteme, instalaţii, echipamente,
utilaje, aparate, dispozitive , accesorii, materiale, produse, substanţe şi
autospeciale destinate prevenirii, limitării şi stingerii incendiilor;
- Operaţiuni de lungă durată – intervenţiile pentru stingerea incendiilor şi eliminarea
efectelor negative ale acestora cu o durată mai mare de 4 ore;
- Organizare a intervenţiei în caz de incendiu – ansamblul măsurilor tehnico –
organizatorice necesare stabilirii forţelor, responsabilităţilor, sarcinilor, mijloacelor,
metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea
persoanelor şi animalelor, protecţia bunurilor şi vecinătăţilor, precum şi pentru
stingerea incendiilor;
- Pericol iminent de incendiu – situaţia creată de cumularea factorilor care concură la
iniţierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice moment;
- Schemă cu riscurile teritoriale – documentul întocmit de ISU judeţean sau al mun.
Bucureşti, care cuprinde tipurile de riscuri specifice precum şi resursele estimate
pentru gestionare;
- Plan de analiză şi acoperire a riscurilor – documentul care cuprinde riscurile
potenţiale dintr-o unitate administrativ-teritorială , măsurile, acţiunile şi resursele
necesare pentru managementul riscurilor respective;
- Prevenirea incendiilor – totalitatea acţiunilor de împiedecare a iniţierii şi propagării
incendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de
asigurare a securităţii echipelor de interveţie;
- Raport de intervenţie – documentul operativ de informare şi analiză statistică în
care se înscriu datele esenţiale constatate la locul intervenţiei privind amploarea şi
intensitatea incendiului, cauza probabilă a acestuia, efectele produse ,
desfăşurarea intervenţiei, forţele participante şi timpii operative realizaţi;
- Stigerea incendiilor – totalitatea acţiuznilor de limitare şi întrerupere a procesului de
ardere prin utilizarea de metode, procedee şi mijloace specifice;
- Utilizator – persoana fizică sau juridică ce foloseşte un bun, sub orice titlu, în
interesul său, al altuia sau în interes public;
- Scenariu de securitate la incendiu – documentul care descrie calitativ evoluţia unui
incendiu în timp, identificând evenimentele- cheie care îl caracterizează şi îl
diferenţiază de alte incendii posibile într-o incintă;
( Art.2 ) Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public , naţional, cu
caracter permanent, la care sunt obligate să participle, în condiţiile prezentei legi , autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe
teritoriul României.
Persoanele fizice şi juridice răspund de toate efectele nocive ale incendiilor care
decurg din:
- existenţa sau utilizarea construcţiilor, echipamentelor, utilajelor, instalaţiilor
tehnologice pe care le deţin sau utilizează;
- de activitatea desfăşurată sau în legătură cu aceasta;
- de produsele pe care le folosesc, le prelucrează, transportă, stochează sau
comercializează.
Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte în orice împrejurare normele
de p.s.i. şi să nu primejduiască prin deciziile sau faptele lor, viaţa bunurile şi mediul.
Orice persoană care observă un incendiu este obligată să anunţe prin orice
mijloace, pompierii, poliţia, patronul, primarul etc. şi să ia măsuri după posibilităţile sale
pentru limitarea şi stingerea incendiului.
În caz de incendiu orice persoană are obligaţia de a acorda ajutor, când şi cât este
raţional posibil semenilor aflaţi în dificultate.
În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii şi culturi agricole, persoanele fizice
şi juridice aflate în apropiere au obligaţia să intervină cu mijloacele de care dispun, fără a fi
solicitate.
(Art.22) Fiecare salariat, are la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
- să respecte măsurile şi regulile de apărare împotriva incendiilor aduse la
cunoştinţă sub orice formă de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz ;
- să utilizeze potrivit instrucţiunilor, substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele,
maşinile,aparatura şi echipamentele , potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de
administrator sau de conducătorul instituţiei , după caz;
- să nu efectueze manevre sau modificări neautorizate ale sistemelor şi
instalaţiilor de apărare înpotriva incendiilor;
- să comunice imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice
încălcare anormelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta
ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile
de apărare împotriva incendiilor;
- să coopereze cu persoanele desemnate de administrator, după caz, respective
cu cadrul ethnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în
vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
- să acţioneze , în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul
apariţiei oricărui pericol imminent de incendiu;
- să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are
cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.

Legea 307/12.07.2006 stabileşte obligaţiile generale ale persoanelor fizice şi juridice


în domeniul apărării împotriva incendiilor , ale ministerelor, prefectului, consiliilor judeţene şi
locale, ale administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariaţilor. În capitolul
III este stability modul de exercitare a autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva
incendiilor ( avizare, autorizare, atestare, recunoaştere, control etc. ) . Capitolul IV, se referă
serviciile de urgenţă voluntare şi private ( problematica se vat rata în temă
separată).Răspunderea juridică privind încălcarea normelor de apărare împotriva incendiilor,
este tratată în capitolul V , care stabileşte răspunderea disciplinară, contravenţională,
materială, civilă sau penală după caz.

TEMA nr. 2
Normele Generale de aparare impotriva incendiilor aprobate de O.M.I. nr. 163/2007.
Normele generale stabilesc principiile, criteriile de performanţă, cerinţele şi
condiţiile tehnice privind siguranţa la foc pentru construcţii, instalaţii şi alte amenajări, agenţii
care pot interveni în caz de incendiu şi pentru înlăturarea efectelor acestuia, exigenţele
utilizatorilor, precum şi normele , regulile, recomandările şi măsurile generale ce trebuie
avute în vedere în scopul apărării împotriva incendiilor.
Proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări se realizează
astfel încât, în cazul producerii unui incendiu în faza de utilizare a acestora, să se asigure:
- protecţia şi evacuarea utilizatorilor, ţinând seama de vârsta şi de starea lor fizică şi
psihică;
- limitarea pierderilor de bunuri;
- preîntâmpinarea propagării incendiului;
- protejarea personalului care intervine în caz de incendiu.

Norme de p.s.i. la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări


- risc de incendiu
- rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc
- preîntâmpinarea propagării incendiilor
- căi de acces, evacuare şi intervenţie
- instalaţii aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice
- echiparea şi dotarea cu mijloace de prevenire şi stingerea incendiilor

Riscul de incendiu
Riscul de incendiu este criteriul de performanta care reprezinta probabilitatea globala de
izbucnire a incendiilor, determinata de interactiunea proprietatilor specifice materialelor si
substantelor combustibile cu sursele potentiale de aprindere, in anumite imprejurari, in
acelasi timp si spatiu.
Identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu se fac conform legii si potrivit
reglementarilor specifice.
Riscul de incendiu se va stabili si se va preciza, obligatoriu, pe zone, spatii, incaperi,
compartimente de incendiu, cladiri sau instalatii tehnologice, asigurandu-se incadrarea in
nivelurile de risc sau in categoriile de pericol de incendiu, corespunzator reglementarilor
specifice.
Nivelurile riscului de incendiu sunt: redus (mic), mediu (mijlociu) si ridicat (mare). In
situatiile in care nivelul de risc este asociat cu pericolul de explozie, nivelul riscului de
incendiu poate fi apreciat ca fiind foarte ridicat (foarte mare).
Se recomanda reducerea pe cat posibil a nivelului riscului de incendiu.
Depasirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementari specifice sau in
documentatiile tehnice si in scenariile de siguranta la foc, este, de regula, interzisa, cu
exceptia cazurilor prevazute de lege, cand se impune luarea masurilor compensatorii de
aparare impotriva incendiilor.

Rezistenta, comportarea si stabilitatea la foc

Rezistenta la foc este proprietatea unui element de constructie sau a unei structuri de a-si
pastra pe o durata determinata stabilitatea, etanseitatea la foc si/sau izolarea termica cerute
si/sau alta functiune specializata, intr-o incercare la foc standardizata.
Rezistenta la foc a elementelor de constructii care separa sau delimiteaza
compartimentele de incendiu de alte spatii ale constructiilor ori ale instalatiilor reprezinta
intervalul in care elementele de constructii isi epuizeaza capacitatea de rezistenta la foc
printr-o incercare standardizata.
Nivelurile rezistentei la foc a elementelor de constructii se stabilesc in unitati de timp
(ore si minute), precizandu-se, dupa caz, daca sunt rezistente, stabile sau etanse la foc..
Gradul de rezistenta la foc reprezinta capacitatea constructiei sau a compartimentului de
incendiu, indeosebi a structurii portante sau de rezistenta, de a raspunde la incendiu,
indiferent de destinatie.
Gradul de rezistenta la foc se stabileste in functie de nivelurile de rezistenta la foc ale
principalelor elemente de constructii componente.
Gradele de rezistenta la foc, in ordinea descrescatoare a sigurantei la foc, sunt: I, II, III, IV
si V.
Preintampinarea propagarii incendiilor
Constructiile si instalatiile tehnologice independente, grupate sau comasate potrivit
reglementarilor tehnice, se amplaseaza la distante de siguranta fata de vecinatati sau se
compartimenteaza astfel incat, in caz de incendiu, sa nu puna in pericol alte constructii,
compartimente de incendiu, instalatii si vecinatati.
In cazul executarii unor lucrari la constructiile si instalatiile existente care nu respecta
conditiile privind distantele de siguranta la foc normate, se vor lua masuri compensatorii de
aparare impotriva incendiilor.
La alcatuirea constructiilor si a instalatiilor, pe langa conditiile referitoare la riscul de
incendiu, rezistenta, comportarea si stabilitatea la foc, se are in vedere si criteriul de
performanta referitor la preintampinarea propagarii incendiilor, in functie de: degajarile de
fum, de gaze fierbinti si de alte produse nocive, propagarea flacarilor si a fumului,
etanseitatea la fum si flacari si rezistenta fatadelor si acoperisurilor la propagarea focului.
Degajarile de fum, de gaze fierbinti si de alte produse nocive pe timpul incendiilor sunt
determinate, in principal, de: natura, distributia si cantitatile existente de materiale si
substante combustibile termodegradabile sau nocive, viteza de ardere, durata incendiului si
de ceilalti factori si actiuni precizate in anexele nr. 1 si 2.
Conditiile de siguranta la foc privind degajarile mentionate la alin. (1) trebuie sa asigure
mentinerea stabilitatii constructiei sau a instalatiei expuse incendiului, prin limitarea si
reducerea cantitatilor de emisii, precum si evacuarea lor dirijata, urmarindu-se reducerea
efectelor negative asupra utilizatorilor si personalului de interventie, precum si limitarea
propagarii incendiului.
Evacuarea dirijata din spatiile inchise a degajarilor mentionate la alin. (1) se realizeaza prin
sisteme de ventilare natural-organizata si, dupa caz, mecanica, utilizand dispozitive si
instalatii speciale.
Pe timpul interventiilor, daca situatia impune evacuarea emisiilor de fum, se pot practica
deschideri in unele elemente ale constructiilor care delimiteaza spatiile respective si care nu
au rol de rezistenta.
Cai de acces, evacuare si interventie

Caile de acces si de circulatie ale constructiilor si instalatiilor de orice categorie trebuie


astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcatuite si marcate, incat sa asigure
evacuarea persoanelor, precum si circulatia si orientarea rapida a fortelor de interventie.
Traseele destinate fortelor de interventie trebuie sa asigure circulatia personalului de
interventie si sa fie prevazute cu iluminat de siguranta corespunzator.
Constructiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori incintele
amenajate trebuie prevazute cu cai de evacuare a persoanelor, in numar suficient,
corespunzator dimensionate si realizate, astfel incat persoanele sa ajunga in timpul cel mai
scurt si in deplina siguranta in exterior, la nivelul terenului ori al cailor de acces.

Cai special destinate evacuarii persoanelor, animalelor sau bunurilor se prevad atunci
cand cele functionale sunt insuficiente sau cand, in mod justificat, nu pot satisface conditiile
normate.
Caile de evacuare a persoanelor in caz de incendiu se marcheaza cu indicatoare de
securitate si se prevad cu mijloace de iluminat, conform reglementarilor tehnice, astfel incat
sa se asigure vizibilitatea si sa fie usor recunoscute.
Asigurarea accesului si a circulatiei autospecialelor de interventie in incintele agentilor
economici si ale institutiilor, in zonele locuite, precum si intre localitati este obligatorie
conform reglementarilor tehnice.
In locurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure cel putin un acces carosabil din
drumurile publice si din drumurile de circulatie interioare, amenajat, marcat, intretinut si
utilizabil in orice anotimp.
Caile de acces si de circulatie se dimensioneaza potrivit reglementarilor tehnice pentru
autovehicule de tip greu, asigurand accesul autospecialelor de interventie.
Prevederea si realizarea platformelor de acces si de amplasare a autospecialelor de
interventie si salvare de la inaltimi langa constructiile si instalatiile stabilite prin reglementari
tehnice si scenarii de siguranta la foc sunt obligatorii.
Asigurarea cailor de acces pentru autospecialele de interventie la sursele de alimentare
cu apa in caz de incendiu si a posibilitatilor de folosire a acestor surse in orice anotimp
constituie o conditie de siguranta la foc.
Instalatii aferente constructiilor si instalatii tehnologice

Instalatiile aferente constructiilor (electrice, de apa, incalzire, ventilare, conditionare,


canalizare, paratrasnet etc.) si instalatiile tehnologice se proiecteaza, se executa si se
exploateaza potrivit
reglementarilor tehnice si masurilor specifice de prevenire si stingere a incendiilor, astfel incat
acestea sa nu constituie surse de izbucnire a incendiilor si/sau de propagare a focului.
Instalatiile prevazute la alin. (1) trebuie sa corespunda destinatiei, tipului si categoriei de
importanta a constructiei, precum si nivelului de risc de incendiu, sa aiba nivelul de protectie
corespunzator mediului in care sunt amplasate si sa respecte prevederile din normele
generale si specifice de
prevenire si stingere a incendiilor.
Instalatiile tehnologice se pun in functiune si se exploateaza cu respectarea stricta a
instructiunilor si regulilor de utilizare, precum si a masurilor de prevenire si stingere a
incendiilor, stabilite de proiectantii si de producatorii respectivi.
Instalatiile de ventilare sau conditionare, precum si cele de transport pneumatic se
proiecteaza, se realizeaza si se exploateaza astfel incat, in functionare normala, partile
componente (echipamente, motoare, angrenaje, tubulatura etc.) sa nu genereze surse care
pot aprinde substantele vehiculate prin acestea si sa nu faciliteze propagarea incendiului.
Traseele instalatiilor de ventilare, conditionare sau transport pneumatic din constructiile
cu risc de incediu sau explozie, precum si cele din salile aglomerate ori din incaperile cu
bunuri de mare valoare sau de importanta deosebita vor fi independente si complet separate
de traseele pentru alte spatii.
Se interzice evacuarea prin aceeasi instalatie de ventilare, conditionare sau transport
pneumatic a substantelor care, in amestec sau prin combinatie chimica, pot produce incendii
ori explozii.
Constructiile, instalatiile de productie, precum si zonele din vecinatatea acestora, in care
se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevad, conform reglementarilor
specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor si, dupa caz, de inabusire, inertizare sau
evacuare fortata a acestora, in vederea preintampinarii acumularii de concentratii
periculoase, precum si pentru semnalizarea situatiei create.

Echiparea si dotarea cu mijloace de prevenire si stingere a incendiilor

Constructiile si instalatiile tehnologice se echipeaza cu sisteme, instalatii,


dispozitive, aparate si alte mijloace de prevenire si stingere a incendiilor, potrivit
prevederilor reglementarilor tehnice.
Pentru realizarea protectiei eficiente impotriva incendiilor, la stabilirea
categoriilor, tipurilor si parametrilor sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, aparatelor si
altor mijloace de prevenire si stingere a
incendiilor, precum si la dimensionarea, amplasarea si realizarea acestora se va tine
seama de urmatoarele conditii:
a) controlul riscurilor de izbucnire, precum si al dezvoltarii si propagarii incendiilor in
zona protejata;
b) compatibilitatea intre mijloacele tehnice prevazute, precum si intre acestea si
caracteristicile mediului protejat;
c) complementaritatea reciproca in indeplinirea rolurilor, in caz de incendiu, precum si
aportul serviciului de pompieri;
d) asigurarea unui raport optim intre instalatiile, sistemele si dispozitivele cu actionare
manuala si cele cu functionare automata;
e) corelarea intrarii si mentinerii in functiune, precum si a fiabilitatii mijloacelor tehnice
de prevenire si stingere a incendiilor cu timpii corespunzatori de siguranta la foc si,
dupa caz, cu timpii operativi de interventie;
f) prevederea, dupa caz, a posibilitatilor de alimentare si prin mijloace mobile a
instalatiilor de stingere, inclusiv a coloanelor uscate, precum si constituirea rezervelor
normate;
g) asigurarea conditiilor care sa permita efectuarea operatiunilor si lucrarilor
de verificare, intretinere si reparare, conform instructiunilor;
h) utilizarea numai a mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor
omologate, avizate si agrementate tehnic si care indeplinesc conditiile de calitate,
potrivit legii;
i) intocmirea instructiunilor si a schemelor de functionare.
Dotarea agentilor economici, a institutiilor si localitatilor cu autospeciale si cu alte
mijloace mobile de interventie la incendii se face, dupa caz, pe baza scenariilor de
siguranta la foc sau a analizei capacitatii de aparare impotriva incendiilor,
respectandu-se criteriile minime de performanta privind organizarea si functionarea
serviciilor de pompieri civili, stabilite de autoritatile abilitate prin lege.

Norme p.s.i. la exploatarea construcţiilor şi instalaţiilor


- reguli generale
- reglementarea fumatului
- reglementarea focului deschis
- gestionarea deşeurilor
- instruirea personalului
- servicii publice de pompieri civili
- intervenţia în caz de incendiu

TEMA nr. 3

Dispoziţii Generale privind reducerea riscului de incendiu generat de încărcări


electrostatice – D.G. P.S.I. 004/2001, aprobate prin O.M.I. 108/01.08.2001.

Dispoziţiile generale privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări


electrostatice - D.G.P.S.I.-004 stabilesc masurile tehnico-organizatorice, principiile, cerinţele
şi condiţiile tehnice necesare in vederea prevenirii formarii scânteilor produse de descărcarea
sarcinilor electrostatice, care în anumite împrejurări pot iniţia incendii sau explozii.
Prevederile prezentelor dispoziţii se aplica şi sunt obligatorii indiferent de titularul
dreptului de proprietate.
In sensul prezentelor dispoziţii, termenii şi expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:
a) aditiv antistatic - substanţa solida (praf, pulbere) sau lichida care, introdusa intr-un volum
de lichid combustibil, are rolul de a reduce efectul difuziei turbulente datorat pulsaţiilor de
viteza, în cazul transvazării, transportului etc. lichidelor prin conducte cilindrice şi de a limita
astfel riscul datorat încărcărilor electrostatice;
b) antistatic - caracteristica intrinseca a materialului de a nu se încărca cu electricitate
statica; în mod obişnuit aceasta caracteristica este avuta în vedere la materialele care se
utilizează în medii cu risc de incendiu sau explozie;
c) corp electrostatic la pământ - substanţa, material, circuit, aparat, maşina, recipient sau
instalaţie a cărei rezistenta de scurgere a sarcinilor electrostatice nu depăşeşte 106 ohmi,
rezistenta fiind măsurata între pământ şi un punct oarecare al elementului considerat;
d) descărcare corona - descărcare electrica incompletă (nu se dezvoltă pe toata distanţa
dintre electrozii configuraţiei) care apare în zone ale conductoarelor cu raza de curbura mica;
descărcarea corona se dezvolta numai dacă intensitatea câmpului electric în zonă depăşeşte
o valoare determinata;
e) descărcare electrostatică - proces de realizare a unui canal conductor între două corpuri
aflate la potenţiale diferite faţă de pământ; în funcţie de valoarea medie a câmpului electric
între cele două corpuri, descărcarea poate fi incompletă (corona) sau completă
(străpungere);
f) dispersie - fenomen de împrăştiere, răspândire, risipire; în sensul prezentelor dispoziţii,
definiţia se refera la pulberi, prafuri, gaze, ceţuri, care se pot aprinde; de exemplu, praful este
o forma dispersa a substanţelor solide, iar ceaţa este o forma dispersa a lichidelor
combustibile;
g) electricitate statica - energie de natura electrica ce apare datorita unor fenomene
electrochimice, frecări, încălziri şi de deformare a corpurilor, plasării acestora într-un câmp
electric, precum şi ca urmare a altor acţiuni fizice care presupun schimbarea relativa a
suprafeţelor de contact; energia acumulata rămâne practic constantă sau prezintă variaţii
foarte lente; energia acumulata, daca se disipează într-o descărcare electrica, poate iniţia
explozia unor amestecuri inflamabile, daca este mai mare decât energia minima de aprindere
a acestora;
h) influenţa electrostatica - fenomen de separare a sarcinilor electrice pe un conductor
neutru izolat sau modificarea repartiţiei sarcinilor electrice pe un conductor încărcat şi izolat,
sub acţiunea unui câmp electric exterior;
i) încălţăminte antistatică - încălţăminte încercată în conformitate cu metoda 5.7 din SR
EN 344; rezistenţa electrica trebuie sa fie cuprinsă între 100 kj şi 1.000 Mj;
j) încărcare electrostatică - proces fizic prin care, pe corpuri solide, lichide sau vapori, apar
sarcini electrice datorita unor acţiuni mecanice (frecare, ciocnire, vibraţii), termice, chimice
etc;
k) legare la pământ - legătura electrica a unui corp conductor la priza de pământ, pentru a
asigura acestuia, în mod permanent, potenţialul pământului (considerat nul);
l) legătura de echipotenţializare - legătura electrica realizata intre diferite puncte pentru a
asigura acestora acelaşi potenţial faţă de pământ;
m) pardoseala izolanta electric (electroizolanta) - pardoseala realizata din materiale
izolante electric (lemn, cauciuc, bachelita etc.), care acoperă întreaga suprafaţă a pardoselii,
sunt lipite pe suport, nu prezintă crăpături, iar rosturile nu depăşesc 3 mm;
n) priza de pământ - instalaţie care asigura o legătura electrica directă cu pământul a unei
instalaţii electrice sau a unor echipamente electrice;
o) rezistenta electrica de dispersie a unei prize de pământ - rezistenţa electrica echivalenta
a prizei de pământ;
p) scânteie electrostatică - descărcare brusca de electricitate, printr-un interval, între doua
corpuri;
r) transvazare - operaţiune de trecere a unui fluid (lichid, gaz etc.) sau a unui material
pulverulent dintr-un vas în altul prin curgere gravitaţionala, pompare etc.;
s) zona cu pericol de explozie - spaţiul în care, în condiţii normale de funcţionare, se pot
acumula, accidental sau permanent, gaze, vapori sau praf în cantităţi suficiente pentru a da
naştere unei atmosfere explozive în amestec cu aerul sau cu oxigenul.
Formarea şi acumularea încărcărilor electrostatice reprezintă fenomene de
sistem sau de asociaţie cu apariţia unei sarcini electrice pe suprafaţă unui corp izolant
sau izolat din punct de vedere al conductibilităţii electrice.
Cele mai frecvente moduri de electrizare a corpurilor sunt: frecarea, contactul
direct, influenta, acţiunea electrochimică şi acţiunea fotoelectrica.
Principalele materiale şi substanţe utilizate frecvent şi pe scara larga, susceptibile
să formeze şi să acumuleze sarcini electrostatice, sunt:
a) solide: cauciucul natural si sintetic, masele plastice, fibrele artificiale, textilele pe
baza de lână, fibrele artificiale, hârtia, sticla, sulful, răşinile sintetice, unele răşini
naturale (chihlimbarul);
b) lichide: sulfura de carbon, eterul, benzina, hidrocarburile, esterii, hidrocarburile
clorurate, cetonele inferioare si alcoolii;
c) gaze (vapori): dioxidul de carbon, metanul, propanul, etanul, butanul, acetilena si
hidrogenul.
In funcţie de caracteristicile proceselor tehnologice şi de capacitatea de reacţie a
operatorilor se pot adopta soluţii care să conducă la dispersia electricităţii statice.
Soluţiile cele mai eficiente sunt:
a) legarea la pământ (sisteme echipotenţiale);
b) neutralizarea sarcinilor;
c) reducerea frecărilor;
d) umidificarea atmosferei;
e) mărirea conductivităţii corpurilor izolante.
La o valoare a rezistentei de scurgere a sarcinilor electrice mai mica de 106
ohmi, pentru majoritatea substanţelor inflamabile se elimina posibilitatea formarii
sarcinilor electrostatice mari şi se considera realizată legarea la pământ.
În locurile în care se manipulează substanţe explozive valorile limita care se aleg
sunt de ordinul 104-105 ohmi pentru rezistenta de curgere a sarcinilor electrice.
Art. 16. - Legarea la pamant a obiectelor metalice asigura reducerea diferentei de
potential dintre obiecte si pamant, pana la limite nepericuloase, iar conductibilitatea
materialelor utilizate trebuie sa fie suficient de mare, astfel incat sa permita scurgerea
fara descarcare disruptiva a incarcarilor
electrostatice.
Este obligatoriu sa fie legate la pământ:
a) constructiile metalice, echipamentele, rezervoarele, conductele, utilajele si
instalatiile (pentru amestec, valturile, calandrele, masinile de extrudare sau injectie etc.)
care vehiculeaza materiale si substante care produc electricitate statica;
b) elementele bune conducatoare de electricitate care nu participa direct la
procesul tehnologic;
c) partile metalice ale echipamentelor electrice (carcase, motoare, aparataj, tablouri
etc.), ale instalatiilor, utilajelor, incarcatoarelor si cisternelor, inclusiv ale sinelor de cale
ferata de la rampele de incarcare-descarcare.
Conductibilitatea electrica a legaturilor se asigura prin:
a) fixarea demontabila (strangere);
b) fixarea nedemontabila (sudare, lipire etc.).
Legăturile la pământ trebuie verificate astfel:
a) zilnic, vizual;
b) periodic, prin personal specializat se masoara valoarea rezistentei de dispersie a
prizei de pământ, precum si asigurarea continuitatii la instalatiile electrice.
Legarea la pamant a bobinelor, cilindrilor si a tamburelor metalice ale caror
extremitati se rotesc in lagare prevazute cu ungere se asigura prin sisteme speciale cu perii
alunecatoare pe arbore, tangentiale si de capat.
Reducerea riscurilor determinate de electricitatea statica se realizeaza prin actiuni de
prevenire care vizeaza:
a) locul de munca;
b) legaturile la pamant;
c) imbracamintea sau echipamentul de protectie a personalului;
d) operatiunile si procesele de fabricatie;
e) conductorii electrici;
f) izolantii.

TEMA nr. 4

1. Legea nr. 481/08.01.2004 privind Protecţia civilă

Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un


ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative,
cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit
prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscului de producere a dezastrelor, protejării
populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă,
conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare
supravieţuirii persoanelor afectate.
Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:
- identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi
tehnologice de pe teritoriul României;
- culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor
referitoare la protecţia civilă;
- informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este
expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la
dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;
- organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a
serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în
domeniu;
- înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţiile de urgenţă;
- protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a
mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;
- asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de urgenţă sau de
conflict armat;
- organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi
omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă civilă şi pentru reabilitarea
utilităţilor publice afectate;
- limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe timpul
conflictelor armate;
- asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul
conflictelor militare;
- participarea la misiuni internaţionale specifice;
- constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice în situaţii de
urgenţă sau de conflict armat.
Organizarea protecţiei civile la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale,al
instituţiilor publice, al agenţilor economici şi al organizaţiilor neguvernamentale se realizează
în raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protecţiei civile şi constă în:
- constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor de urgenţă;
- constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenţă;
- încadrarea inspectorilor şi/sau a personalului de specialitate în domeniul protecţiei
civile;
- întocmirea planurilor de analiză şi de acoperire a tipurilor de riscuri în teritoriul de
competenţă sau în domeniul de activitate;
- planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a populaţiei şi a salariaţilor privind
protecţia civilă;
- organizarea evacuării în caz de urgenţă civilă;
- organizarea cooperării şi a colaborării privind protecţia civilă;
- planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor prevăzute mai sus, precum şi
pentru realizarea măsurilor stabilite în planurile amintite.
Cetăţenii sunt obligaţi:
- să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor
publice, ai agenţilor economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
- să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de
autorităţile competente sau de personalul învestit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul
serviciilor publice de urgenţă;
- să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace,
inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 112, despre iminenţa producerii sau producerea
oricărei situaţii de urgenţă despre care iau cunoştinţă;
- să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv
telefonic, prin apelarea numărului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de
muniţie rămase neexplodate;
- să participe la pregătirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară
activitatea;
- să participe la întreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi,
în caz de necesitate, la amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;
- să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezerva de
alimente şi apă, precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
- să permită, în situaţii de urgenţă civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de
intervenţie în incinte sau pe terenuri proprietate privată;
- să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată
sau aparţinând asociaţiilor de locatari sau proprietari, după caz, fără plată, precum şi accesul
persoanelor autorizate, în vederea întreţinerii acestora;
- să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de
dezastre, potrivit măsurilor dispuse şi aduse la cunoştinţă de către autorităţile abilitate;
- să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute
de lege.
Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici,
indiferent de forma de proprietate, au următoarele obligaţii principale:
- asigură identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici,
generatori de evenimente periculoase;
- stabilesc şi urmăresc îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de
pregătire a intervenţiei, în funcţie de încadrarea în clasificarea de protecţie civilă;
- organizează şi dotează, pe baza criteriilor de performanţă elaborate de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, servicii sau formaţiuni proprii de urgenţă şi
stabilesc regulamentul de organizare şi funcţionare a acestora;
- participă la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit acţiunile
de alarmare, evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă
desfăşurate de unităţile proprii
- asigură gratuit forţelor de intervenţie chemate în sprijin în situaţii de urgenţă
echipamentele, substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice;
- organizează instruirea şi pregătire personalului încadrat în muncă privind
protecţia civilă;
- asigură alarmarea populaţiei din zona de risc creată ca urmare a activităţilor
proprii desfăşurate;
- prevăd anual, în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare
desfăşurării activităţilor de protecţie civilă;
- înştiinţează persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi
le semnalează de îndată cu privire la iminenţa producerii sau producerea unei situaţii de
urgenţă civilă la nivelul instituţiei sau agentului economic;
- stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor
regulile şi măsurile de protecţie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare,
manipulare, transport şi depozitare;
- încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de
urgenţă profesioniste sau voluntare;
- menţin în stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spaţiile de
adăpostire şi mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa
acestora şi le verifică periodic;
- îndeplinesc alte obligaţii şi măsuri stabilite, potrivit legii, de către organismele
şi organele abilitate.

2.Ordonanţa de urgenţă nr. 21 din 15.04.2004 privind Sistemul Naţional de Management


al Situaţiilor de Urgenţă
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile folosite au următorul
înţeles:
- situaţia de urgenţă – eveniment excepţional, cu caracter non-militar, care prin
amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul
înconjurător, valorile culturale şi materiale importante , iar pentru restabilirea
stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente,
alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi
mijloacelor implicate;
- factor de risc – fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în
acelaşi timp şi spaţiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de
risc;
- tipuri de risc – incendii, cutremure, inundaţii, accidente , explozii, avarii,
alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor
construcţii, instalaţii sau amenajări, eşuarea sau scufundarea unor vase ,
căderi de obiecte din cosmos ori din atmosferă, tornade, avalanşe, eşecul
serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre grave sau
evenimente publice de amploare determinate sau favorizate de factorii de risc
specifici;
- intervenţia operativă – acţiunile desfăşurate , în timp oportun, de către
structurile specializate în scopul prevenirii agravării situaţiei de urgenţă, limitării,
sau înlăturării, după caz, a consecinţelor acesteia;
- evacuarea – măsură de protecţie luată în cazul ameninţării iminente, stării de
alertă ori producerii unei situaţii de urgenţă şi care constă în scoaterea din
zonele afectate sau potenţial a fi afectate, în mod organizat, a unor instituţii
publice, agenţi economici, categorii sau grupuri de populaţie ori bunuri şi
dispunerea acestora în zone şi localităţi care asigură condiţii de protecţie a
persoanelor, bunurilor şi valorilor, de funcţionare a instituţiilor publice şi
agenţilor economici.
Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii de
urgenţă se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri pentru:
-avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol;
-declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii situaţiei de
urgenţă;
-punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice tipurilor de risc şi,
după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată;
-intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de situaţie,
pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative;
- acordarea de ajutoare de urgenţă;
-instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute în art.93 din Constituţia
României, republicată;
-solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională;
-acordarea de despăgubiri persoanelor fizice şi juridice;
-alte măsuri prevăzute de lege.
Pe timpul stării de alertă se pot dispune, cu respectarea prevederilor art.53 din
Constituţia României, republicată, măsuri pentru restrângerea unor drepturi sau libertăţi
fundamentale referitoare, după caz, la libera circulaţie, inviolabilitatea domiciliului,
interzicerea muncii forţate, dreptul de proprietate privată ori la protecţia socială a muncii,
aflate în strânsă relaţie de cauzalitate cu situaţia produsă şi cu modalităţile specifice de
gestionare a acesteia.

TEMA nr.5

Dispoziţii Generale privind instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă aprobate prin ordinul
M.A.I. nr. 712/2005 completat ţi modificat de OMAI 786/2005.

Prezentele dispoziţii stabilesc principiile, modalităţile, cerinţele şi condiţiile necesare în


vederea organizării şi desfăşurării activităţii de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă a
persoanelor încadrate în muncă.
Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi cu personal angajat cu personal
în condiţii prevăzute de lege sunt obligate să organizeze şi să desfăşoare instruirea acestora
în domeniul situaţiilor de urgenţă pe baza reglementărilor specifice.
Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este parte componentă a
pregătirii profesionale a acestora.
Instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a persoanelor angajate în muncă constituie
parte componentă a activităţii de apărare împotriva incendiilor desfăşurate de persoanele
fizice şi juridice potrivit prevederilor legale în vigoare.
Categoriile de instructaje în domeniul situaţiilor de urgenţă sunt:
- instructajul introductiv general;
- instructajul specific locului de muncă;
- instructajul periodic;
- instructajul pe schimb, acolo unde situaţia impune;
- instructajul pentru lucrări periculoase;
- instructajul la conversia profesională;
- instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a instituţiei;

1. Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:


- sistemul de acte normative;
- managementul situaţiilor de urgenţă la nivelul agentului economic;
- mijloacele tehnice existente;
- modul de acîiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă;
- acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de
urgenţă.
Va avea o durată de minim 8 ore şi se va executa cu următoarele categorii de persoane
:
- noii angajaţi în muncă;
- salariaţii transferaţi de la o unitate la alta;
- lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
- studenţii şi elevii aflaţi în practică.
Instructajul introductiv general se efectuează de către cadrul tehnic cu atribuţii de
prevenire şi stingere a incendiilor, care are competenţa necesară. La încheierea
instructajului introductiv general, persoanele instruite vor fi verificate asupra
cunoştinţelor acumulate. Nu vor fi admise la locurile de muncă persoanele care nu şi-
au însuşit nivelul minim de cunoştinţe.

11 Instructajul specific locului de muncă se execută individual de către şeful locului


de muncă respectiv. Durata instructajului nu poate fi mai mică de 8 ore.

11 Instructajul periodic se va executa pe baza tematicii anuale şi a graficului de


instruire. Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabileşte astfel:
- cel mult o lună (30 zile) pentru personalul cu funcţii de execuţie sau operative;
- 1-3 luni pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate , maşini, utilaje şi
instalaţii tehnologice (tehnicieni,maiştri, subingineri, ingineri);
- 3-6 luni pentru personalul auxiliar;
- 1-6 luni pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare , conducere şi
control.
11 Instructajul special pentru lucrări periculoase (sudare, tăiere sau lipire cu
flacără, lucrări care pot provoca scântei electrice sau mecanice, arcuri electrice, etc.)
se efectuează de conducătorul formaţiei de lucru privind tehnologia de execuţie şi de
conducătorul locului de muncă pentru probleme specifice.

Personalul societăţii va putea începe lucrul numai după ce şi-a însuşit următoarele
cunoştinţe minime :
a. regulamentul intern al societăţii;
b. prevederile legislaţiei de prevenire şi stingere a incendiilor în părţile ce-i privesc;
c. normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice locului de muncă;
d. cunoaşterea şi mânuirea mijloacelor de primă intervenţie din dotarea locului de
muncă;
e. modul de acţiune în cazul izbucnirii unui început de incendiu sau a altui
eveniment negativ.
Instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se certifică prin înscrisuri
realizate cu cerneală sau pastă, în fişele individuale de instructaj. După completare fişa
individuală de instructaj se semnează atât de persoana instruită cât şi de cea care a
efectuat instructajul.

II. PREVENIREA INCENDIILOR

TEMA NR. 1.
Noţiuni generale de chimie şi fizică. ( arderea, aprinderea, autoaprinderea, inflamarea,
explozia, vaporizarea şi fierberea)

Arderea ( combustia) este reacţia de combinare a unui material cu oxigenul, însoţită de


degajare de căldură şi în general, de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă şi/sau emisie de
fum. Arderea este posibilă numai în condiţiile existenţei a trei factori : prezenţa
combustibilului, prezenţa comburantului şi amorsarea reacţiei prin realizarea energiei de
aprindere sau prin sursă de foc. Arderea are loc , de regulă, în fază gazoasă. După viteza de
reacţie dintre oxigen şi combustibil , arderea se clasifică în: ardere lentă, normală sau
uniformă şi ardere rapidă , ultrarapidă.
După tipul de reacţie se deosebesc arderi complete ( combustibilul reacţionează total,
dezvoltând ca produşi de ardere CO2, SO2 , vapori de apă, azot şi în cantităţi mici alte
substanţe) şi arderi incomplete (cantitatea de oxigen este mai mică decât valoarea teoretică,
substanţa combustibilă nu arde în întregime, rezultând ca produse de ardere: CO, alcoli,
cetone, aldehide, cocs, copuşi organici complecşi); arderea incompletă are loc şi atunci când
există un amestec neomogen al aerului cu gazul combustibil.
Arderea cu incandescenţă sau jarul, este o combustie fără flacără a unui material
combustibil solid însoţită de emisie de lumină.În cazul în care procesul de ardere se
manifestă în întreaga masă a materialului combustibil avem de-a face cu ardere generalizată.
Incendiul este o ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi
spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o
intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere.(L.307) Incendiul mai poate
fi definit şi ca un proces complex, cu evoluţie nedeterminată (aleatorie) definit de
următoarele elemente:
- existenţa materialului combustibil şi acţiunea unei surse de iniţiere a incendiului ( de
aprindere):
- iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei arderi şi scăparea ei de sub control;
- producerea de pierderi materiale în urma arderii;
- necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere, cu scopul întreruperii şi lichidării
procesului de ardere.

Aprinderea este iniţierea arderii unui material combustibil ca urmare aproceselor de


accelerare a reacţiei de oxidare până la declanşarea arderii. Aprinderea poate fi: inductivă, în
cazul aprinderii unei substanţe (material, amestec) sub acţiunea radiaţiei calorice, sau
spontană în cazul autoaprinderii. Autoaprinderea, este fenomenul de declanşare a procesului
de ardere prin încălzirea sau autoîncălzirea unei substanţe combustibile până la valoarea
temperaturii de autoaprindere, specifică, fără a veni în contact direct cu o sursă exterioară de
aprindere. După natura proceselor sau reacţiilor ce produc autoîncălzirea se definesc:
- autoaprindere de natură chimică – aprindere spontană a unor substanţe în contact
cu oxigenul din aer, apă sau compuşi organici, cu care majoritatea substanţelor nu
reacţionează în condiţii normale;
- autoaprindere de natură fizico-chimică - aprindere de substanţe combustibile
stimulată atât de procese chimice cât şi de factori de natură fizică;
- autoaprindere biologică – aprinderea unor produse vegetale ( furaj, borhot, rumeguş
de lemn, tutun etc.) sau aunor produse de origine animală ( lână, păr, pene etc.),
care sub influienţa acţiunii microorganismelor generează reacţii chimice şi/sau
fiziologice care produc cantitatea de căldură necesară declanşării procesului de
ardere.

Inflamarea este aprinderea unui amestec de aer cu vapori sau gaze (provenite inclusiv
dintr-un solid sau lichid combustibil) la contactul cu o flacără.

Explozia este un proces fizico chimic foarte rapid de oxidare sau de descompunere a
substanţelor explozive şi de transformare a lor , de regulă, în compuşi gazoşi, antrenând o
creştere mare de temperatură şi/sau de presiune. Pulberile, vaporii şi gazele combustibile pot
forma cu aerul amestecuri explozive dacă au concentraţia cuprinsă în ăntervalul dintre
limitele minimă şi maximă de explozie specifice fiecărei substanţe.

Vaporizarea este procesul prin care un lichid trece în stare de vapori. Pentru ca un
corp solid să treacă în stare de vapori, trebuie mai întâi să treacă în stare lichidă.
Vaporizarea se poate face prin evaporare sau prin fierbere. Evaporarea se produce numai la
suprafaţa lichidului şi are loc la orice temperatură. Ea se produce cu atât mai intens cu cât
suprafaţa lichidului este mai mare, temperatura lichidului mai mare şi vaporii emanaţi de
lichid sunt înlăturaţi mai repede.

Fierberea este procesul prin care se face trecerea unui lichid în stare gazoasă prin
formare de vapori în tot cuprinsul său.Cu cât un lichid se fierbe la altitudini mai mari cu atât
temperatura lui de fierbere este mai mică.
La presiune constantă un lichid fierbe întotdeauna la aceeaşi temperatură care
rămâne neschimbată atât timp cât are loc fierberea. Această temperatură se numeşte
temperatura de fierbere sau punct de fierbere.

TEMA NR. 2.Clasificarea materialelor din punct de vedere al combustibilităţii. Riscul de


incendiu (categoria de pericol de incendiu), gradul de rezistenţă la foc

Combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii este capacitatea acestora


de a se aprinde şi arde în continuare, contribind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată
de incendiu.
În funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de construcţii, pot fi
incombustibile sau combustibile. Materialele şi elementele de construcţii combustibile se
clasifică în clase de combustibilitate:
- practic neinflamabile ( greu combustibile);
- dificil inflamabile ( greu combustibile );
- mediu inflamabile;
- uşor inflamabile.

Riscul de incendiu, reprezintă probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi,


construcţii sau compartimente de incendiu sau instalaţii; în cele cu funcţiuni civile ( publice )
se exprimă prin riscuri de incendiu, iar cele destinate activităţilor de producţie şi/sau de
depozitare se exprimă prin categorii de pericol de incendiu.
La clădiri civile ( publice) riscul de incendiu este determinat, în principal de densitatea
sarcinii termice (q) stabilită prin calcul şi de destinaţia respectivă. În funcţie de densitatea
sarcinii termice , riscul de incendiu la clădiri civile ( publice), poate fi :
- mare - qi peste 840 MJ/ m2;
- mijlociu qi între 420 şi 840 mj/m2;
- mic - qi sub 420 mj/m2.
În funcţie de destinaţie (funcţiune) unele spaţii şi încăperi din clădirile civile se
încadrează în următoarele riscuri de incendiu:
- mare – în care se utilizează sau depozitează materiale combustibile ( depozite,
arhive, biblioteci, multiplicare,parcaje autoturisme, etc.);
- mijlociu – în care se utilizează foc deschis ( bucătării, centrale termice, oficii cu
preparări calde etc.);
- mic – celelalte încăperi şi spaţii.
În încăperile şi spaţiile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor,
riscurile mari de incendiu pot fi considerate mijlocii, iar cele mijlocii pot fi considerate mici.
Pentru întregul compartiment de incendiu sau clădire , riscul de incendiu considerat va fi cel
mai mare care reprezintă minimum 30 % din volumul acestora.
La construcţii de producţie şi/sau depozitare , riscul de incendiu are în vedere natura
activităţilor desfăşurate , caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţelor utilizate,
prelucrate, manipulate sau depozitate, şi densitatea sarcinii termice. La acestea riscul de
incendiu este definit prin categorii de pericol de incendiu, ce exprimă:
- categoriile A şi B – posibilităţi de incendiu şi explozie volumetrică ( risc de incendiu
foarte mare);
- categoria C – posibilităţi de incendiu/ardere ( risc mare de incendiu);
- categoria D – existenţa focului deschis sub orice formă, în absenţa substanţelor
combustibile ( risc mediu de incendiu);
- categoria E – existenţa unor materiale sau substanţe incombustibile în stare rece
sau a substanţelor combustibile în stare de umiditate înaintată, peste 80% ( risc mic
de incendiu).
Zonele din încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de producţie şi/sau
depozitare , vor avea definit riscul de incendiu ( fiecare în parte) prin una din cele cinci
categorii de pericol de incendiu, în funcţie de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile
fizico – chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau
depozitate – inclusiv utilajele, rafturile, paletele, ambalajele, etc.

Categorii de pericol de incendiu:

- A - substanţe a căror aprindere sau explozie poate să aibă loc în urma contactului
cu oxigenul din aer, cu apa sau alte substanţe sau materiale. Lichide cu temperatura
de inflamabilitate a vaporilor până la 28 0 C, gaze sau vapori cu limita inferioară de
explozie până la 10%, atuci când acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive.
- B - lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor cuprinsă între 28- 100 0 C,
gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie mai mare de 10%,, atunci când
acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive. Fibre, praf sau pulberi, care se
degajă în stare de suspensie, în cantităţi ce pot forma cu aerul amestecuri
explozive.
- C - substanţe şi materiale combustibile solide, lichide cu temperatura de
inflamabilitate a vaporilor mai mare de 100o C.
- D - substanţe sau materiale incombustibile în stare fierbinte, topite sau
incandescente, substanţe cu degajări de cădură radiantă, flăcări sau scântei,
substanţe solide, lichide sau gazoase ce se ard în calitate de combustibil.
- E - substanţe sau materiale incombustibile în stare rece sau materiale
combustibile în stare de umiditate înaintată ( peste 80%), ori ambalaje pentru lichide
incombustibile, astfel încât posibilitatea aprinderii lor este exclusă.
Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone şi încăperi, precum şi
independent pentru fiecare compartiment de incendiu şi construcţie în parte, menţionându-se
obligatoriu în documentaţia tehnico economică.
Pentru compartimente de incendiu sau construcţii, categoria de pericol de incendiu cea
mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora , atunci când reprezintă mai mult de
30% din volumul construit al compartimentului sau construcţiei.

Gradul de rezistenţă la foc este capacitatea globală a construcţiei sau a


compartimentului de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard, indiferent de
destinaţia sau funcţiunea acestuia.

TEMA NR. 3.

1. Criterii de performanta privind structura organizatorica si dotarea


serviciilor voluntare pentru situatii de urgenta (stabilite prin OMAI
718/2005 completat cu OMAI 195/2007)

Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele


aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal angajat şi/sau
voluntar, în scopul apărăii vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şi a
altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul inspectoratelor.
Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment sau specialişti
pentru prevenirea incendiilor, care pot fi şi cadre tehnice specializate cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor, conform art. 12 alin. (1), formaţii de intervenţie, salvare şi prim
ajutor,precum şi, după caz, ateliere de reparaţii şi de ţntreţinere.
Constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se realizează
pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor.
Organizarea şi funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se stabilesc prin
regulamente aprobate,după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor
economici şi instituţiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanţă.
Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi desfiinţarea unui serviciu
de urgenţă voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului.
Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale:
a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea
regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care
privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competenţă;
c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor,salvarea, acordarea primului ajutor şi
protecţia persoanelor,a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii de
urgenţă.
Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a personalului serviciilor
de urgenţă voluntare sau private se realizează de centre de formare şi evaluare abilitate prin
lege, avizate de Inspectoratul General.
Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte prin hotărâre a
Guvernului.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă
voluntare se asigură din bugetele locale.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă
private se asigură de operatorii economici şi instituţiile care le-au constituit.
Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul de urgenţă
voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta
îndeplinirea atribuţiilor, unele servicii cum sunt:
a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziţii,
manifestări cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele asemenea;
b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;
c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;
d) efectuarea de lucrări la înălţime;
e) transport de apă.
Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin hotărâre a consiliului
local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local.

Drepturi, indemnzaţii ş∫i despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor de urgenţă


voluntare sau private
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă voluntare sau private
are următoarele drepturi:
a) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date, informaţii şi documente necesare
îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor;
b) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în
regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea
unor lucrări cu substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;
c) să propună persoanelor în drept oprirea funcţionării sau demolarea construcţiei
incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din acestea, în scopul limitării propagării
incendiilor;
d) să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru
intervenţii la incendii;
e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care nu
sunt deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de operativitate şi de lucru
impun aceasta;
f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor de
intervenţie;
g) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul acestora,
în condiţiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de
incendiu asupra vieţii, integrităţii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimţământul
nu este necesar.
Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţii de
muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare/private are obligaţia să poarte uniformă,
echipament de protecţie şi însemne distinctive, ale căror descriere, condiţii de acordare şi
folosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor,
aprobat prin hotărâre a Guvernului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituţiei asigură gratuit personalului
serviciilor de urgenţă voluntare/private uniforma şi echipamentul de protecţie adecvate
misiunilor pe care le Ondeplineşte, iar în cazul în care pe timpul intervenţiei i s-au degradat
îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubeşte în mod corespunzător.
Pe timpul intervenţiei, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i se asigură
antidot adecvat naturii mediului de lucru.
În cazul operaţiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgenţă
voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puţin 2.000 de calorii.
Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute mai sus revine consiliului local,
administratorului sau conducătorului instituţiei, după caz.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare are dreptul la indemnizaţii pentru timpul
efectiv de lucru la intervenţii şi la celelalte activităţi prevăzute în programul serviciului.
Cuantumul orar al indemnizaţiei prevăzute se stabileşte şi se acordă de consiliul local,
diferenţiat pe categorii de funcţii.
Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri profesionale, organizate în
afara localităţii în care funcţionează serviciul, personalul serviciilor de urgenţă voluntare
beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare şi de diurnă ca şi personalul serviciilor
de urgenţă profesioniste, care se acordă de consiliul local.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare, salariaţi ai altor instituţii publice sau
operatori economici, îşi păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada cât
participă la intervenţii, cursuri de pregătire ori concursuri profesionale.
Persoanele juridice care organizează servicii de urgenţă voluntare/private au obligaţia
să asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurări pentru caz de boală
profesională accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuţiilor ce îi
revin pe timpul intervenţiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni
specifice.

TEMA NR. 3.

2. Criterii de performanta privind structura organizatorica si dotarea


serviciilor voluntare pentru situatii de urgenta
(stabilite prin OMAI 718/2005 completat cu OMAI 195/2007)

Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele


aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal angajat şi/sau
voluntar, în scopul apărăii vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şi a
altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul inspectoratelor.
Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment sau specialişti
pentru prevenirea incendiilor, care pot fi şi cadre tehnice specializate cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor, conform art. 12 alin. (1), formaţii de intervenţie, salvare şi prim
ajutor,precum şi, după caz, ateliere de reparaţii şi de ţntreţinere.
Constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se realizează
pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor.
Organizarea şi funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se stabilesc prin
regulamente aprobate,după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor
economici şi instituţiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanţă.
Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi desfiinţarea unui serviciu
de urgenţă voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului.
Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale:
a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea
regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care
privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competenţă;
c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor,salvarea, acordarea primului ajutor şi
protecţia persoanelor,a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii de
urgenţă.
Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a personalului serviciilor
de urgenţă voluntare sau private se realizează de centre de formare şi evaluare abilitate prin
lege, avizate de Inspectoratul General.
Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte prin hotărâre a
Guvernului.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă
voluntare se asigură din bugetele locale.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă
private se asigură de operatorii economici şi instituţiile care le-au constituit.
Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul de urgenţă
voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta
îndeplinirea atribuţiilor, unele servicii cum sunt:
a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziţii,
manifestări cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele asemenea;
b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;
c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;
d) efectuarea de lucrări la înălţime;
e) transport de apă.
Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin hotărâre a consiliului
local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local.

Drepturi, indemnzaţii ş∫i despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor de urgenţă


voluntare sau private
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă voluntare sau private
are următoarele drepturi:
a) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date, informaţii şi documente necesare
îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor;
b) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în
regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea
unor lucrări cu substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;
c) să propună persoanelor în drept oprirea funcţionării sau demolarea construcţiei
incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din acestea, în scopul limitării propagării
incendiilor;
d) să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru
intervenţii la incendii;
e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care nu
sunt deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de operativitate şi de lucru
impun aceasta;
f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor de
intervenţie;
g) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul acestora,
în condiţiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de
incendiu asupra vieţii, integrităţii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimţământul
nu este necesar.
Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţii de
muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare/private are obligaţia să poarte uniformă,
echipament de protecţie şi însemne distinctive, ale căror descriere, condiţii de acordare şi
folosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor,
aprobat prin hotărâre a Guvernului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituţiei asigură gratuit personalului
serviciilor de urgenţă voluntare/private uniforma şi echipamentul de protecţie adecvate
misiunilor pe care le Ondeplineşte, iar în cazul în care pe timpul intervenţiei i s-au degradat
îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubeşte în mod corespunzător.
Pe timpul intervenţiei, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i se asigură
antidot adecvat naturii mediului de lucru.
În cazul operaţiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgenţă
voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puţin 2.000 de calorii.
Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute mai sus revine consiliului local,
administratorului sau conducătorului instituţiei, după caz.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare are dreptul la indemnizaţii pentru timpul
efectiv de lucru la intervenţii şi la celelalte activităţi prevăzute în programul serviciului.
Cuantumul orar al indemnizaţiei prevăzute se stabileşte şi se acordă de consiliul local,
diferenţiat pe categorii de funcţii.
Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri profesionale, organizate în
afara localităţii în care funcţionează serviciul, personalul serviciilor de urgenţă voluntare
beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare şi de diurnă ca şi personalul serviciilor
de urgenţă profesioniste, care se acordă de consiliul local.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare, salariaţi ai altor instituţii publice sau
operatori economici, îşi păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada cât
participă la intervenţii, cursuri de pregătire ori concursuri profesionale.
Persoanele juridice care organizează servicii de urgenţă voluntare/private au obligaţia
să asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurări pentru caz de boală
profesională accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuţiilor ce îi
revin pe timpul intervenţiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni
specifice.

TEMA NR 5

Sisteme, instalaţii, mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor

Constructiile si instalatiile tehnologice se echipeaza cu sisteme, instalatii, dispozitive,


aparate si alte mijloace de prevenire si stingere a incendiilor, potrivit prevederilor
reglementarilor tehnice.
Pentru realizarea protectiei eficiente impotriva incendiilor, la stabilirea categoriilor, tipurilor
si parametrilor sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, aparatelor si altor mijloace de prevenire
si stingere a
incendiilor, precum si la dimensionarea, amplasarea si realizarea acestora se va tine seama
de urmatoarele conditii:
a) controlul riscurilor de izbucnire, precum si al dezvoltarii si propagarii incendiilor in zona
protejata;
b) compatibilitatea intre mijloacele tehnice prevazute, precum si intre acestea si
caracteristicile mediului protejat;
c) complementaritatea reciproca in indeplinirea rolurilor, in caz de incendiu, precum si
aportul serviciului de pompieri;
d) asigurarea unui raport optim intre instalatiile, sistemele si dispozitivele cu actionare
manuala si cele cu functionare automata;
e) corelarea intrarii si mentinerii in functiune, precum si a fiabilitatii mijloacelor tehnice de
prevenire si stingere a incendiilor cu timpii corespunzatori de siguranta la foc si, dupa caz, cu
timpii operativi de interventie;
f) prevederea, dupa caz, a posibilitatilor de alimentare si prin mijloace mobile a
instalatiilor de stingere, inclusiv a coloanelor uscate, precum si constituirea rezervelor
normate;
g) asigurarea conditiilor care sa permita efectuarea operatiunilor si lucrarilor
de verificare, intretinere si reparare, conform instructiunilor;
h) utilizarea numai a mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor omologate,
avizate si agrementate tehnic si care indeplinesc conditiile de calitate, potrivit legii;
i) intocmirea instructiunilor si a schemelor de functionare.
Dotarea agentilor economici, a institutiilor si localitatilor cu autospeciale si cu alte mijloace
mobile de interventie la incendii se face, dupa caz, pe baza scenariilor de siguranta la foc sau
a analizei capacitatii de aparare impotriva incendiilor, respectandu-se criteriile minime de
performanta privind organizarea si functionarea serviciilor de pompieri civili, stabilite de
autoritatile abilitate prin lege.
Personalului de interventie pentru stingerea incendiilor i se prevede si i se asigura
echipamentul si mijloacele de protectie adecvate, potrivit reglementarilor in vigoare.
Echipamentul si mijloacele prevazute trebuie sa asigure protectia personalului de
interventie la efectele negative ale agentilor care intervin in caz de incendiu precum si
posibilitati de iluminat, de comunicare si de lucru in conditii de siguranta. .
Scenariile de securitate la incendiu se elaboreaza obligatoriu pentru categoriile de
constructii, instalatii tehnologice si alte amenajari care, potrivit legii, sunt supuse avizarii si
autorizarii privind prevenirea si stingerea incendiilor.

1.Sisteme, instalaţii, aparate şi dispozitive de semnalizare, avertizare şi alertare în caz


de incendiu, destinate detectării şi semnalizării incendiilor produse în zona
supravegheată.

Scopul echipării şi dotării cu aceste sisteme şi instalaţii este acela de a se lua măsuri
imediate pentru alarmarea, avertizarea sau evacuarea persoanelor, punerea în funcţiune a
echipamentelor de stingere sau de protecţie, transmiterea apelurilor de urgenţă şi alertarea
forţelor de intervenţie.
Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se prevăd numai la construcţiile de importanţă
deosebită sau cu risc mare de incendiu, asigurându-se semnalizarea izbucnirii incendiului
înainte de intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere.

1.1 Detectoare de incendiu

În principiu, instalaţia de semnalizare a incendiilor trebuie să detecteze începutul de


incendiu în cel mai scurt timp, să analizeze rapid informaţiile primite şi, în cazul confirmării
evenimentului , să emită semnalul de alarmă adecvat, pentru asigurarea intervenţiei şi
evacuării.
Detectoarele de incendiu funcţionează pe baza unor principii de detecţie diferite, fiind
sensibile la diverse efecte ale arderii (fum, gaze de ardere, creşterea temperaturii, radiaţiile
electromagnetice emise de flacără).
Detectorul cu cameră de ionizare poate sesiza aerosolii formaţi din particule fine de mici
dimensiuni. Principiul fizic utilizat în funcţionarea acestor tipuri de detectoare constă în
ionizarea aerului în camera de măsură sub acţiunea radiaţiilor emise de o sursă radioactivă.
Detectorul optic este un detector sensibil la particule de dimensiuni mai mari, care
reflectă lumina sau particule fine, de culoare închisă care o absorb.
Detectorul de temperatură poate sesiza, în funcţie de tipul constructiv, atât depăşirea
unui prag fix, cât şi creşterile rapide de temperatură.
Detectorul de flacără poate sesiza radiaţiile electromagnetice emise în spectrul infraroşu
sau ultraviolet de flăcările incendiului.
Cele mai moderne şi mai sigure soluţii adoptate pentru construcţia detectoarelor sunt
cele cu senzori combinaţi (de regulă, fum şi temperatură).
La stabilirea tipurilor de detectoare pentru incendiu se ţine seama de:
o evoluţia cea mai probabilă a incendiului în faza incipientă;
o configuraţia şi dimensiunile spaţiului protejat;
o condiţiile de microclimat existente la locul de montare şi sursele
potenţiale pentru alarme false;
o natura materialelor combustibile existente în zona protejată.
Este bine a se avea în vedere inclusiv culoarea fumului posibil a fi degajat, ţinând cont
că materialele celulozice degajă un fum alb, cu particule de dimensiuni mici, în timp ce
materialele sintetice degajă, în general, fum negru şi cu particule mai mari.
Configuraţia spaţiului în care se montează detectoarele impune o analiză detaliată a
fiecărei situaţii în parte, ţinând cont de dimensiunile şi amplasarea elementelor de construcţii
(goluri, grinzi, stâlpi, canale, nişe, pante, obstrucţionări de elemente de compartimentare,
plafoane false). La montarea detectoarelor se recomandă a se ţine seama de următoarele
aspecte:
- detectoarele se instalează astfel încât să poată fi uşor
verificate şi întreţinute;
- spaţiul din jurul detectoarelor (orizontal şi vertical) trebuie să
fie degajat pe o rază de minimum 0,5m pentru a se asigura
„vizibilitatea” detectorului;
- se recomandă a se instala detectoare de incendiu la: toate
deschiderile a căror suprafaţă este mai mare de 0,1m2; partea
cea mai înaltă a caselor de scări, puţurilor, lifturilor sau alte
canale verticale care străbat planşeele; fiecare nivel al caselor
de scări închise; intersecţia a două sau mai multe coridoare;
intrările pentru ascensoare; în apropierea gurilor de evacuare
aferente instalaţiilor de climatizare;
- detectoarele de temperatură se amplasează pe plafon,
detectoarele de fum, în general, pe plafon sau la distanţe
anumite faţă de acesta, iar detectoarele de flacără pe pereţi
sau stâlpi;
- detectoarele de fum amplasate în canalele instalaţiilor de
climatizare a aerului nu pot substitui protecţia individuală
realizată prin detectoare de fum din interiorul încăperilor;
- în situaţia existenţei unor plafoane (pardoseli) false, care
adăpostesc cabluri electrice, se vor prevedea detectoare ş în
spaţiul creat, independent de cele existente în interiorul
încăperii.
În concluzie, amplasarea detectoarelor de incendiu trebuie astfel efectuată încât
funcţionarea lor să nu fie perturbată de radiaţii solare, izolaţie termică necorespunzătoare a
acoperişului sau alţi factori ce pot genera alarme false sau împiedica sesizarea de către
detector a fenomenelor ce însoţesc arderea.
Detectoarele de incendiu pot fi dotate şi cu sisteme relativ simple de alarmare
(detectoare independente). Acestea funcţionează, de regulă, alimentate de la acumulatori
sau direct de la o sursă de energie electrică obişnuită.
Utilizarea lor este restrânsă pentru cazurile când
o încăperea este protejată temporar (pericolul de incendiu este ocazional);
o în imediata apropiere a locului protejat este asigurată prezenţa
permanentă a unei persoane care să recepţioneze semnalul emis;
o valoarea bunurilor protejate şi mărimea construcţiei nu justifică
realizarea unei instalaţii de semnalizare complexe.

1.2 Centrale de semnalizare şi alarme

Acest echipament asigură următoarele funcţiuni:


 alimentarea cu energie electrică a detectoarelor;
 identificarea şi semnalizarea, optic şi acustic, a defectelor (scurtcircuit
sau întreruperea circuitelor de conectare, punere la masă, lipsă sursă de
alimentare sau valoare tensiune necorespunzătoare, defectare sau
scoaterea voită din funcţiune a unor elemente componente).
Criterii minimale de apreciere a performanţelor centralelor de semnalizare:
• asigurarea posibilităţii de extindere sau reducere, după caz, a
numărului de linii pentru detectoare (structura modulară);
• identificarea semnalizărilor optice, fie prin afişare cu caractere alfa
numerice, fie prin coduri de culori (verde – prezenţa tensiunii; roşu –
alarmă de incendiu; galben - defect);
• diferenţierea alarmelor acustice şi prioritatea alarmei de incendiu;
• memorarea alarmei optice de incendiu şi posibilitatea anulării ei doar
la încetarea condiţiilor care au produs-o;
• asigurarea retranslaţiei, după dorinţă, a semnalului de alarmă, în
locuri cu prezenţă permanentă;
• posibilitatea verificării, manuale şi automate, a integrităţii şi
funcţionării elementelor componente ale instalaţiei de semnalizare;
• asigurarea alimentării sistemului cu energie electrică din cel puţin
două surse independente;
• posibilitatea acţionării instalaţiilor de stingere sau a altor elemente de
protecţie împotriva incendiilor (obloane, trape, clapete antifoc);
• înregistrarea şi posibilitatea redării unor informaţii privind
semnalizările (evenimentele) pe o anumită perioadă de timp la
cerere sau automat;
• posibilitatea integrării într-un sistem complex de dispecerat sau
interconectarea sistemelor de semnalizare;
• identificarea exactă a detectorului sau butonului manual care a iniţiat
alarma de incendiu;
• autodiagnoza stării de funcţionare a elementelor ce compun sistemul;
• scoaterea din funcţiune, pe durata de timp prestabilită, a fiecărui
buton, detector sau dispozitiv comandat;
• conectarea pe aceeaşi linie (circuit) a dispozitivelor prin care se
iniţiază alarma de incendiu, cât şi a dispozitivelor comandate;
• siguranţa mărită în funcţionare.
Sursele de alimentare sunt:
- sursa de bază – reţeaua electrică conectată la sistemul energetic naţional;
- sursa de rezervă – baterie de acumulatoare. Ea trebuie să preia, în mod
automat, alimentarea atunci când sursa de bază nu mai asigură alimentarea normală de
funcţionare a instalaţiei. Tranziţia de la o sursă la alta nu trebuie să conducă la modificări în
starea sistemului. Sursa de rezervă trebuie să asigure funcţionarea normală a instalaţiei cel
puţin 24h şi încă minimum 5 minute în condiţii de alarmă generală de incendiu. Dacă ea este
destinată protecţiei oamenilor, acest timp se majorează la 30 de minute.
Fiecare instalaţie de semnalizare a incendiilor trebuie să fie dotată şi cu dispozitive de
avertizare manuale. Conectarea acestora la centrala de semnalizare este indicat a se realiza
în sistemul „contact normal închis în stare de veghe”. Odată acţionate, ele trebuie să rămână
blocate în stare de alarmă, readucerea în stare normală făcându-se doar prin utilizarea unor
dispozitive speciale. Amplasarea butoanelor de semnalizare se va face în locuri vizibile şi
uşor accesibile la o înălţime de circa 1,40m. Este indicat, ţinând cont de comportamentul
uman în caz de pericol, ca butoanele de semnalizare să fie amplasate pe căile de evacuare,
de preferinţă lângă uşi şi la fiecare ieşire în casa scărilor.

Întreţinerea şi verificările periodice ale instalaţiilor de semnalizare vor fi efectuate de


către personal calificat şi atestat în acest sens.
Cu ocazia verificărilor se urmăreşte:
o existenţa şi starea tuturor surselor de alimentare cu energie electrică
(inclusiv sursa de rezervă);
o funcţionarea centralei de semnalizare corespunzător regimurilor de lucru
indicate de producător (în special a semnalizărilor optice şi acustice);
o integritatea circuitelor la care se conectează elementele conexe centralei
(detectoare şi butoane, dispozitive de alarmare);
o funcţionarea detectoarelor şi butoanelor de semnalizare;
o funcţionarea elementelor de alarmare conectate la centrală.

2. Sisteme, instalaţii, şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor, care asigură


prezenţa substanţei de stingere în zona protejată sau limitează propagarea incendiului
în încăperi şi spaţii adiacente locului de izbucnire. În funcţie de produsul de stingere
utilizat aceste sisteme, instalaţii şi dispozitive pot fi de stingere cu apă, cu spumă,
pulberi, gaze inerte, aerosoli etc..

2.1. Proiectarea, executarea, echiparea şi dotarea minimă obligatorie cu instalaţii de


stingere cu apă a incendiilor la clădiri se fac conform I 9 – 95, a standardelor în vigoare, cu
respectarea cerinţelor din normele generale de protecţie împotriva incendiilor.
Investitorul poate solicita dotarea suplimentară şi cu alte instalaţii sau elemente de
instalaţii de stins incendii.
Numărul de calcul al incendiilor simultane pe teritoriul incintelor de producţie sau
depozitare independente se ia astfel: un incendiu pentru suprafeţe mai mici de 150 ha. Şi
două incendii simultane pentru suprafeţe de peste 150 ha.
Pentru incintele de producţie sau depozitare care se alimentează cu apă din aceleaşi
instalaţii cu centrele populate, se ia în calcul un incendiu, dacă suprafaţa incintei este sub
150 ha. Şi centrul populat are maxim 10 000 de locuitori şi două incendii simultane dacă
centrul populat are cel mult 25 000 de locuitori, indiferent de suprafaţa incintei de producţie
şi/sau depozitare. Dacă localitatea are peste 25 000 de locuitori, numărul de calcul al
incendiilor simultane se determină separat pentru fiecare incintă de producţie şi/sau
depozitare şi separat pentru localitate, în final însumându-se valorile rezultate din calculele
preliminare.
Componentele specifice instalaţiilor de stingerea incendiilor utilizate, procurate din
ţară sau din import, vor fi obligatoriu avizate de I.G.C.P.M. – C.S.E.S. p.s.i.
De regulă, fiecare clădire sau corp de construcţii dintr-o incintă, prevăzută cu instalaţii
de stingere a incendiilor, va fi alimentată printr-un singur branşament, cu excepţia unor
situaţii în care debitul este insuficient, când avem reţele cu mai mult de 8 hidranţi interiori pe
nivel, la clădirile înalte şi foarte înalte, importante şi vulnerabile la incendii precum şi la
următoarele tipuri de clădiri:
• au volumul mai mare de 5000 m3 şi sunt destinate copiilor de vârstă
preşcolară, instituţiilor medicale, azilurilor pentru bătrâni şi infirmi,
muzeelor, expoziţiilor, bibliotecilor, arhivelor, magazinelor şi depozitelor
anexe;
• cinematografe, cluburi şi case de cultură (fără scenă amenajată), săli de
concerte şi săli de întruniri, de gimnastică şi sport, cu capacitate de 600
locuri sau mai mult;
• teatre dramatice sau muzicale, cluburi şi case de cultură cu scenă
amenajată;
De asemenea se prevăd două sau mai multe branşamente şi în cazul reţelelor de
incendiu inelare de alimentare cu apă din reţeaua publică.
Reţelele exterioare de apă pentru incendiu sunt de regulă inelare şi comune cu cele
pentru apa menajeră sau industrială. Aceste reţele se împart în sectoare prin vane, astfel:
• la grupuri de clădiri pentru ca în caz de avarie să se poată izola porţiuni de
maximum 300 m
• la incinte industriale, astfel încât în caz de avarie să nu se scoată din
funcţiune mai mult de 10 hidranţi sau 2 tunuri de apă pentru incendiu.
Vanele de secţionare se vor sigila în poziţia „normal deschis”
Conform prevederilor STAS 1478 se stabileşte rezerva de apă intangibilă necesară
stingerii incendiilor şi se păstrează în rezervoare independente sau comune, în interiorul sau
exteriorul clădirilor.
În cazul în care rezerva de apă pentru incendiu este mai mare de 1000 m 3, aceasta
se păstrează în cel puţin 2 rezervoare sau 2 compartimente, legate între ele, astfel încât să
poată fi scoase individual din funcţiune.
Pentru toate rezervoarele şi bazinele, cu excepţia celor mai mici de 10 m 3, aflate la o
distanţă mai mică de 1000 m de construcţie se vor prevedea posibilităţi pentru amplasarea
directă a pompelor mobile de intervenţie în caz de incendiu.
Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, din construcţiile prevăzute cu
instalaţii de apă potabilă sau industrială se face de regulă prin reţele comune, ramificate sau
inelare. Se prevăd reţele independente de distribuţie a apei în următoarele situaţii :
• clădiri social-culturale şi industriale la care sunt prevăzute instalaţii
automate tip sprinkler, drencer sau apă pulverizată;
• la reţelele de distribuţie din mase plastice pentru apă potabilă sau
industrială;
• în cazurile în care presiunea necesară în instalaţii pentru stingerea
incendiilor este mai mare de 6 bari;
• când nu se poate asigura debitul de apă pentru stins incendiul de către
conductele publice şi este necesar a se prevedea o gospodărie proprie de
apă (rezervor + staţie pompe);
• în cazul reţelelor interioare de hidranţi pentru care este prevăzut timpul
teoretic de funcţionare de minim 60 minute.
Reţelele inelare de conducte se prevăd cu robinete astfel încât, în caz de avarii, să nu
se întrerupă funcţionarea a mai mult de 5 hidranţi interiori pe un nivel al clădirii.
Echiparea cu hidranţi de incendiu interiori ai construcţiilor, compartimentelor de
incendiu şi a spaţiilor, potrivit scenariilor de siguranţă la foc elaborate, se asigură, după caz,
la:
• construcţiile închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită
(A şi B), încadrate conform legislaţiei în vigoare, indiferent de arie şi număr
de niveluri;
• construcţii publice, administrative şi sociale, cu arie construită de cel puţin
600 m2 şi mai mult de 4 niveluri;
• clădiri înalte, foarte înalte şi construcţii cu săli aglomerate, indiferent de
ariile construite şi numărul de niveluri cu excepţia locuinţelor;
• construcţii de producţie sau depozitare din categoriile A, B sau C de
pericol de incendii, cu arii construite de minimum 600 m2, precum şi
depozite cu stive înalte (peste 4 m înălţime);
• construcţii sau spaţii publice, administrative, sociale şi de producţie sau
depozitare subterane, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2;
• parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de 20 autoturisme şi cele
supraterane închise cu mai mult de 2 niveluri.
Nu se prevăd hidranţi de incendiu interiori atunci când apa nu este indicată pentru
stingere sau se asigură stingerea cu alte substanţe, precum şi la construcţiile parter la care
se realizează intervenţia de la hidranţii exteriori cu furtun de maxim 40m lungime.
Amplasarea hidranţilor interiori se face astfel încât fiecare punct din interiorul clădirii
să fie protejat de cel puţin:
odouă jeturi, pentru încăperi sau grupuri de încăperi industriale care
comunică prin goluri neprotejate, din categoriile A, B şi C pericol de
incendiu şi un volum de peste 1000m3, clădiri civile de peste 45m în
depozite comerciale, industriale, magazine sau expoziţii cu exponate
combustibile, la săli de spectacole;
oun jet, în celelalte încăperi, inclusiv în cele prevăzute cu instalaţii automate
de stingere.
La proiectarea instalaţiilor de hidranţi interiori, pentru clădirile civile foarte înalte
(peste 45m), se vor respecta următoarele:
• se prevăd două coloane de alimentare care trebuie să asigure 15l/s pentru
clădiri de până la 50000m3 şi 20l/s pentru clădirile cu volum mai mare;
• pe fiecare nivel se prevăd cel puţin doi hidranţi a câte 2,5l/s, amplasaţi
unul în faţa altuia la o distanţă de 5m, astfel încât fiecare punct al clădirii
să fie atins de două jeturi simultane, alimentate de la coloane diferite;
• hidranţii interiori se amplasează numai pe coridoare sau în încăperile
tampon de acces în casele de scări;
• conductele vor fi legate în inel şi prevăzute cu robinete de închidere, astfel
încât să nu existe pericolul scoaterii din funcţiune a mai mult de 5 hidranţi
pe nivel;
• se vor prevedea robinete şi pe coloane, din 5 în 5 niveluri;
• sigilarea robinetelor se face în poziţia „normal deschis”;
• pe conducta principală de distribuţie se prevede o conductă cu
Dn=100mm, cu robinet de închidere, ventil de reţinere şi două racorduri
fixe tip B, amplasate pe peretele exterior al clădirii, în nişe cu geam,
marcate cu indicatoare, la înălţimea maximă de 1,40m de la nivelul
trotuarului, astfel încât să poată fi alimentată de la pompele mobile de
incendiu.
Hidranţii interiori se echipează cu furtun tip C (Φ50mm) flexibil sau tip B (Φ75mm)
flexibil, cu lungimea maximă de 20m şi după nevoi cu ţevi de refulare a apei (simple, cu ajutaj
pulverizator, universale).

Echiparea cu instalaţii automate de stingere tip sprinkler a construcţiilor,


compartimentelor de incendiu şi încăperilor, se asigură la:
 construcţii închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită
(A şi B), cu densitatea sarcinii termice mai mare de 420MJ/m2;
 clădiri înalte şi foarte înalte cu densitatea sarcinii termice mai mare de
420MJ/m2, cu excepţia locuinţelor;
 platourile de filmare amenajate şi închise, studiouri de televiziune şi
scene amenajate, cu arii mai mari de 150m2 inclusiv buzunarele,
depozitele şi atelierele anexe acestora;
 construcţii de producţie încadrate în categoria A, B sau C de pericol de
incendiu cu arie desfăşurată de cel puţin 2000m2 şi totodată cu
densitatea sarcinii termice peste 420 MJ/m2.
 construcţii publice cu densitatea sarcinii termice mai peste 840MJ/m 2,
cele destinate depozitării materialelor combustibile, cu aria desfăşurată
mai mare de 750m2 şi densitatea sarcinii termice peste 1680MJ/m2,
precum şi depozitele cu stive înalte (peste 6m înălţime);
 garaje şi parcaje subterane pentru mai mult de 50 de autoturisme,
precum şi la cele supraterane închise cu mai mult de 3 niveluri.
Pentru înlocuirea capetelor sprinkler deteriorate sau declanşate în caz de incendiu
se prevede o rezervă, astfel:
- dacă instalaţia are sub 30 capete sprinkler rezerva este egală cu
numărul celor montate;
- dacă instalaţia are peste 30 capete sprinkler, rezerva este între 5 şi
25% din totalul sprinklerelor, dar nu mai puţin de 3 bucăţi;
De regulă sprinklerele se montează perpendicular pe suprafaţa protejată, la o
distanţă de cel puţin 60cm.
Fiecare sector al instalaţiei automate de stingere tip sprinkler se echipează cu un
aparat de control şi semnalizare şi va avea un număr maxim de sprinklere, astfel:
 800 bucăţi în cazul instalaţiei apă-apă; dacă sunt montate în încăperi
separate în cele cu pereţi şi uşi antifoc, numărul sprinklerelor dintr-un
sector poate fi mărit la 1200 bucăţi;
 600 bucăţi în cazul instalaţiei apă-aer.
Instalaţiile de drencere pot fi utilizate pentru stingerea incendiilor sau pentru
protecţie cu perdele de apă.
Drencerele pentru stingerea incendiilor se prevăd la:
- încăperile cu pericol mare de incendiu cum ar fi platourile de
filmare,hangare, garaje şi alte asemenea încăperi în care nu pot fi
utilizate alte mijloace de stingere;
- scenele teatrelor, expoziţii şi alte săli aglomerate, în care publicul
se află în prezenţa unor cantităţi mari de materiale combustibile;
- depozite de materiale sau substanţe combustibile cu degajări
mari de căldură( cauciuc, celuloid, alcooli etc. ).
Drencerele pentru realizarea perdelelor de protecţie cu apă se prevăd pentru:
- protejarea elementelor de închidere a golurilor( uşi, ferestre) din
pereţii despărţitori;
- protecţia cortinelor, uşilor sau obloanelor din pereţii antifoc;
- protejarea unor porţiuni de încăperi cu pericol de incendiu;
- protecţia golurilor scărilor rulante;
- protecţia clădirilor la exterior, când nu sunt amplasate la distanţe
corespunzătoare.
Instalaţii fixe de stingere cu apă pulverizată se prevăd pentru:
o stingerea incendiilor de materiale combustibile solide (lemn, hârtie,
textile, materiale plastice) ;
o protejarea obiectelor (instalaţii tehnologice, recipiente pentru lichide
combustibile, motoare cu ardere internă, gospodării mari de cabluri
electrice) împotriva radiaţiei termice emise de un incendiu învecinat;
o prevenirea formării unor amestecuri explozive în spaţii închise sau
deschise;
În situaţiile în care se asigură condiţiile necesare, alimentarea cu apă se poate face
din reţeaua de apă potabilă, de incendiu sau apă industrială.
Asigurarea posibilităţilor pentru stingerea incendiilor din exterior (hidranţi exteriori
şi bazine), prin alimentarea din reţelele de distribuţie a apei ale localităţilor sau din gospodării
proprii de apă, se realizează la:
 construcţii închise de importanţă excepţională şi deosebită (A şi B),
indiferent de volum;
 construcţii şi grupuri de construcţii civile cu mai mult de două niveluri şi
volum construit mai mare de 5000m3;
 clădiri înalte, foarte înalte şi construcţii cu săli aglomerate, cu excepţia
locuinţelor;
 construcţii subterane civile, de producţie, depozitare, parcaje sau garaje;
 construcţii de producţie sau depozitare cu volum mai mare de 5000m3;
 depozite deschise pentru materiale sau substanţe combustibil, cu aria
mai mare de 2000m3;
 depozite cu stive înalte (peste 4m înălţime).
Asigurarea instalaţiilor de stingere a incendiilor din exterior nu este obligatorie
pentru construcţiile izolate (la peste 500m de zone construite) şi la incinte izolate de
producţie sau depozitare cu suprafaţa mai mică de 2000m 2 şi care au construcţii de
maximum 2 niveluri.
Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoare şi alte surse naturale
(râuri, lacuri, fântâni) cu ajutorul pompelor mobile de stins incendii, din dotarea serviciului de
pompieri civili propriu, pentru:
 construcţii şi instalaţii industriale din categoriile C, D şi E pericol de
incendiu, cu suprafaţa incintei mai mică de 20ha şi care necesită un
debit pentru stingere de 20l/s;
 depozite de material lemnos situate în afara incintelor industriale sau a
centrelor populate, cu un debit necesar de 35l/s;
 grupuri de clădiri cu maxim 5000 locuitori;
 colonii de cazare temporară pentru maxim 1000 de locuri.
Alimentarea cu apă prin reţele de hidranţi exteriori se poate face prin următoarele
sisteme:
• reţele la care presiunea poate asigura intervenţia la stingere direct de la
hidranţi. Acest sistem se recomandă când nu se dispune de personal şi
utilaje mobile de intervenţie sau când incendiul poate evolua rapid
datorită combustibilităţii materialelor incendiate (lemn, paie, stuf, hârtie,
cherestea);
• reţele la care presiunea disponibilă la hidranţii exteriori nu poate asigura
stingerea directă, pentru intervenţie folosindu-se pompe mobile.
Hidranţii exteriori pot să fie subterani sau de suprafaţă, amplasaţi pe conducte de
100mm pentru hidranţi Dn65 sau Dn80, 150mm pentru hidranţi Dn100 şi 250mm pentru
hidranţi Dn150.
Hidranţii exteriori se amplasează la o distanţă minimă de 5m faţă de zidul clădirilor
pe care le deservesc şi la 15m de obiectele care radiază intens căldură, trebuind să permită
servirea tuturor punctelor sau obiectelor ce trebuiesc protejate, considerând raza de acţiune
a hidranţilor de maximum 120m la reţelele la care presiunea asigură lucrul direct de la
hidranţi, 150m în cazul folosirii motopompelor şi 200m în cazul utilizării autopompelor.
2.2. Instalaţii de stingere cu spumă, pot fi fixe, semifixe sau mobile şi au în principiu
următoarea alcătuire:
- sistemul de alimentare cu apă;
- rezerva de spumant;
- sistemul de dozare a spumantului în apă;
- reţele de distribuţie a soluţiei spumante;
- dispozitive de generare a spumei.
Din punct de vedere al coeficientului de înfoiere al spumei utilizate, instalaţiile de
stingere a incendiilor cu spumă pot fi cu coeficient de joasă, medie sau înaltă înfoiere. În
procesul de înfoiere a soluţiei spumante, indiferent de coeficient, se folosesc echipamente
similare pentru alimentarea cu apă şi dozarea spumanţilor, diferite fiind numai dispozitivele
de refulare a spumei. La instalaţiile pentru spumă cu coeficient de înaltă înfoiere, sistemele
de dozare sunt , de regulă, încorporate în utilajul sau agregatul de generare a spumei.
Echiparea cu instalaţii de stingerea incendiilor cu spumă, fixe sau semifixe se
prevăd de regulă în următoarele situaţii:
- la construcţiile în care se utilizează sau depozitează cantităţi mai
mari de 10 m3 lichide combustibile cu temperatura de aprindere sub
550C ( benzină, toluen, petrol, alcool etc.)
- la construcţiile în care se utilizează sau păstrează cantităţi mai mari
de 50m3 de lichide combustibile cu temperatura de aprindere mai
mare de 550 C ( motorină, păcură, uleiuri etc.);
- la rampele auto sau de cale ferată care au mai mult de 5 guri de
încărcare – descărcare pentru lichide combustibile.
Depozitele de lichide combustibile se dotează cu următoarele tipuri de instalaţii de
stingere cu spumă:
- semifixe
- la depozitele cu rezervoare supraterane sau semiîngropate cu capacitatea de
până la 5 000m3
- la depozitele cu rezervoare îngropate cu capacitatea între 2 500 şi 100 000m3.
- fixe
- la depozitele cu rezervoare supraterane sau semiîngropate cu capacitatea de
peste 550m3
- la depozitele cu rezervoare îngropate cu capacitatea de peste 100 000m3..
La alegerea tipului de instalaţie de stingere a incendiilor cu spumă trebuie să se
aibă în vedere şi următoarele aspecte:
- timpul maxim de acţiune al instalaţiilor nu trebuie să depăşească 10 minute pentru
instalaţiile interioare şi 15 minute la cele exterioare;
- rezerva de spumant, sistemele de dozare şi distribuţie trebuie să fie protejate de
intemperii şi de efectele incendiului;
- asigurarea unei cantităţi de spumant necesar pentru funcţionarea instalaţiei timp de
minimum 30 minute;
- pentru rezervoarele de spumant închise se vor prevedea indicatoare de nivel şi
capace de vizitare;
- asigurarea dozării produsului utilizat, conform indicaţiilor date de fabricant;
- asigurarea intrării în funcţiune a sistemului de dozare simultan cu declanşarea
instalaţiei de stingere cu spumă, evitându-se refularea apei în focar;
- asigurarea unei înfoieri optime a soluţiei spumante şi a deversării line a spumei
generate, fără a produce barbotarea lichidului incendiat;
- asigurarea manevrării uşoare a dispozitivelor mobile de generarea spumei şi
poziţionarea rigidă a celor fixe;
- asigurarea etanşeităţii faţă de produsele combustibile ce urmează a fi stinse, în
cazul dispozitivelor fixate pe rezervoare sau instalaţii tehnologice;
- distribuirea uniformă a dispozitivelor de refularea spumei, astfel încât să se acopere
în timp scurt întreaga suprafaţă incendiată cu un strat compact şi uniform de spumă;
- asigurarea posibilităţilor de alimentare a instalaţiei de stingere cu spumă cu pompe
mobile în caz de avarie a sistemelor proprii.

2.3. Instalaţii de stingere cu pulberi sunt foarte puţin utilizate, datorită domeniului
restrâns de eficacitate şi anume acolo unde celelalte tipuri de instalaţii de stingere sunt
ineficiente. Instalaţiile de stingerea incendiilor cu pulberi funcţie de modul de intervenţie pot fi
pentru stingere locală sau pentru inundare totală ( în volum ). Acţionarea acestor instalaţii se
poate face manual sau automat folosindu-se comenzi pneumatice, mecanice, electrice sau
combinate. Cel mai des întâlnite sunt instalaţiile fixe, dar se utilizează şi instalaţii semifixe
sau mobile( autospeciale de intervenţie cu pulbere ).
La alegerea variantei optime pentru protejarea împotriva incendiilor a unor
încăperi, spaţii, zone sau obiecte trebuie să se aibă în vedere configuraţia spaţiului, volumul
încăperii, posibilitatea izolării zonei afectate, caracteristicile de stingere şi fluiditatea pulberii,
timpul de punere în funcţiune, distanţa maximă admisă între rezervorul de stocare şi gura de
refulare a pulberii, distanţa dintre duzele de refulare şi focar să nu depăşească 5 metri.

2.4. Instalaţii de stingere cu gaze inerte sunt de regulă cu dioxid de carbon şi azot,
putând fi din punct de vedere constructiv, fixe, semifixe sau mobile cu acţionare manuală sau
automată, de înaltă sau joasă presiune. Ca şi în cazul instalaţiilor de stingere cu pulbere,
indiferent de tipul gazului folosit, se cunosc şi se utilizează două procedee de stingere:
inundarea totală şi acţionarea locală.
Din cauza costurilor relativ ridicate ale instalaţiilor de stingere a incendiilor cu gaze
inerte, ele se adoptă mai rar, atunci când instalaţiile de stingere cu apă sau spumă nu sunt
eficiente sau sunt contraindicate, astfel:
- în muzee, arhive, biblioteci sau în spaţii unde se păstrează documente şi bunuri
de valoare mare sau importanţă deosebită;
- în laboratoare, săli de calculatoare, săli de comandă, centrale telefonice automate,
centrale electrodinamice din domeniul feroviar şi în alte încăperi cu pericol mare de incendiu,
unde se află instalaţii sau aparatură de mare valoare;
- la maşini şi instalaţii care se află în încăperi închise şi au un rol determinant în
continuarea unor procese tehnologice, precum şi în încăperi în care se află temporar sau
permanent substanţe care în contact cu aerul sau apa produc reacţii periculoase;
- la bazine şi rezervoare tehnologice cu lichide combustibile calde, degradabile în
contact cu spuma.
La proiectarea şi realizarea instalaţiilor cu gaze inerte trebuie să se ţină cont de
următoarele condiţii:
- asigurarea cantităţii minime necesare pentru stingere, etanşeitatea relativ bună a
spaţiului inundat, prin măsuri suplimentare;
- avertizarea obligatorie a utilizatorilor care ar putea fi surprinşi în spaţiul inundat, în
vederea evacuării lor prealabile;
- amplasarea buteliilor cu gaze inerte în spaţii amenajate corespunzător, cu acces
limitat şi posibilităţi de ventilare după stingerea incendiului:
- asigurarea instalaţiilor de stingere împotriva unor creşteri de temperatură
accidentale şi evitarea unor obturări sau deteriorări, datorate fenomenelor specifice detentei
gazelor.

3. Stingătoare şi alte aparate de stins incendii, care conţin substanţe de stingere ce


pot fi dirijate asupra unui focar de ardere, prin acţionare manuală sau automată, sub efectul
presiunii create în interiorul acestora sau datorită efectelor produse în zona supravegheată
de fenomenele fizico-chimice asociate incendiului

Stingătoarele, sunt principalele mijloace de primă intervenţie preferate pentru dotarea


majorităţii firmelor mici şi mijlocii, care nu-şi pot permite constituirea unor formaţii de pompieri
specializate, sau echiparea construcţiilor cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a
incendiilor. Alegerea corectă a tipurilor de stingătoare funcţie de natura substanţelor şi
materialelor care se utilizează în procesul de producţie, de suprafeţele sau cantităţile ce
trebuie protejate precum şi de nivelul riscului de incendiu, coroborat cu instruirea temeinică a
personalului privind cunoaşterea şi mânuirea eficientă a stingătoarelor pot duce la stingerea
operativă în fază incipientă a unor incendii care, scăpate de sub control pot produce victime
şi pagube materiale foarte mari.
Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual, care conţin o substanţă
de stingere care poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii
create în interiorul lor. După substanţa de stingere utilizată se disting cinci categorii de
stingătoare:
- stingătoare cu apă pulverizată utilizate pentru stingerea incendiilor de lichide
combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mare de 550C, unsorilor, grăsimilor,
cerurilor şi altor substanţe solide ce se topesc uşor;
- stingătoare cu spumă chimică se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide
combustibile, unsori, grăsimi, materiale celulozice, garaje;
- stingătoare cu dioxid de carbon utilizate pentru stingerea unei game foarte largi de
incendii produse la instalaţii electrice, electronice, muzee, arhive, expoziţii, telecomunicaţii,
autovehicule etc.;
- stingătoare cu pulbere se poate utiliza cu succes la stingerea incendiilor de natură
electrică, la motoare cu ardere internă, arhive, muzee, expoziţii, produse petroliere, lacuri ş
vopsele;
- stingătoare cu înlocuitori de haloni, sunt mai puţin eficiente şi în ultimii ani, după
interzicerea halonilor se caută soluţii eficiente de înlocuire.
Din cauza cantităţii limitate de produs de stingere stingătoarele pot fi folosite numai în
faza iniţială a arderii, când incendiul se manifestă la suprafaţa materialului şi nu în
profunzimea lui. Eficienţa acţiunii de stingere este dată şi de îndemânarea celui care
foloseşte stingătorul, de condiţiile de temperatură, vizibilitate, curenţi de aer, la care se pot
adăuga factorii de influenţă subiectivă ( frica, inhibarea ) sau de natură tehnică ( defecţiuni,
substanţă ineficientă ).
Tipul şi mărimea stingătorului se aleg în funcţie de mărimea posibilelor focare, astfel:
- pentru focare mici – cu suprafaţa sub 1m 2 – se utilizează stingătoare de până la 10 l
cu apă/spumă sau până la 5kg cu pulberi sau CO2;
- pentru focare medii – cu suprafaţa de 1-3m2 – se utilizează stingătoare de 5-10 kg.
cu pulberi sau CO2;
- pentru focare mari – cu suprafaţa peste 3m2 – se utilizează stingătoare de peste 10
kg. cu pulberi sau CO2 .
Pentru stingerea operativă şi eficientă a incendiului în faza iniţială, stingătoarele se
amplasează la cel mult 15m de posibilele focare din clasa B de incendiu şi maxim 20m. de
cele din clasele A,C şi D de incendiu, precum şi la o înălţime de cel mult 1,4 m. faţă de
pardoseală. Fixarea stingătorului în locurile destinate trebuie să permită desprinderea uşoară
în caz de incendiu.

4. Utilaje, unelte şi alte mijloace iniţiale de intervenţie utilizate pentru preîntâmpinarea


propagării incendiilor, întreruperea arderii în diferite focare şi, după caz, stingerea acestora

Această categorie de mijloace o întâlnim fie alături de celelalte mijloace tehnice de


prevenire şi stingerea incendiilor, fie singulare în dotarea unor firme mici cu risc de incendiu
scăzut, la obiective agricole sau în punctele de recoltarea cerealelor păioase. Acestea pot fi
electrogeneratoare sau hidrogeneratoare de spumă, tunuri remorcabile de apă sau spumă,
ventilatoare mobile, vase cu apă de diferite capacităţi, găleţi pentru apă, pături şi prelate de
incendiu ( 2x2m.) , prelate umede, lăzi cu nisip, târnăcoape, topoare, răngi de oţel, căngi cu
coadă, lopeţi, cazmale, mături, furci pentru înlăturarea furajelor sau paielor, cleşti sau
foarfece pentru tăierea cablurilor electrice etc.
Aceste utilaje, unelte şi mijloace iniţiale de intervenţie, se prevăd obligatoriu în
locurile de muncă, spaţiile de producţie şi/sau depozitare care nu au fost dotate sau echipate
cu instalaţii automate de semnalizare şi stingerea incendiilor, instalaţii de alimentare cu apă
pentru incendiu( hidranţi exteriori sau interiori, bazine, staţii de pompe, coloane sau conducte
uscate) , iar stingătoarele din dotare nu pot avea eficienţa scontată şi nu pot proteja întreaga
zonă periclitată.
TEMA nr. 6

1. .Cauze de incendiu şi prevenire lor. Clasificarea cauzelor de incendiu în funcţie de


natura lor, sursele de aprindere, mijloacele care produc aprinderea ţi modul de acţiune.

Incendiul este un proces complex, cu evoluţie nedeterminată, care necesită 4 elemente


definitorii:
- existenţa combustibilului şi acţiunea unei surse de aprindere
- iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a procesului de ardere să fie necontrolate
- procesul de ardere să fie nemotivat social, necesitând o intervenţie organizată în scopul
lichidării
- producerea de pierderi materiale în timpul arderii
Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu. De exemplu nu sunt incendii:
- arderea sub control a gunoaielor, ierburilor, etc.
- arderea produselor în cuptoare sau în alte instalaţii similare
- fumigaţii care nu necesită intervenţii de stingere
Nu se consideră incendii avariile de natură electrică (scurtcircuite, arcuri electrice
întreţinute, explozii,etc.), produse în instalaţii şi echipamente electrice (transformatoare, staţii
de conexiuni, tablouri de distribuţie, etc,), în cazul în care acestea nu au provocat aprinderea
şi arderea instalaţiilor şi echipamentelor vecine sau a celor pe care le deservesc şi la care nu
s-a acţionat.
Uneori incendiile sunt consecinţe directe ori indirecte ale altor evenimente care le-au
precedat, cum sunt accidente tehnice, avarii, explozii, calamităţi naturale, etc.. In acest caz,
se ia în evidenţă, se cercetează şi analizează evenimentul care a avut loc în întreg ansamblul
său, incendiul fiind o componentă a evenimentului respectiv.
Iniţierea unui incendiu presupune următoarele elemente, absolut obligatorii pentru
producerea acestuia:
- sursa de aprindere şi, implicit, mijlocul care o produce, sursă care să posede energia
minimă necesară pentru aprinderea combustibilului
- existenţa combustibilului (gazos, lichid, solid), în cantitate suficientă pentru susţinerea
arderii
- existenţa unor împrejurări determinate şi a altor condiţii favorizante, care să pună în
contact sursa de aprindere cu masa combustibilă
Analiza şi clasificarea incendiilor se face după sursa de aprindere. Astfel se pot deosebi:

Surse de aprindere cu flacără:

- Chibritul – aruncat din neglijenţă, un băţ de chibrit aprins poate iniţia incendierea unor
materiale uşor aprinzibile (lan de grâu,resturi de hârtie – inclisiv din coşuri de gunoi, lichide
inflamabile – inclusiv uleiul încins din bucătării ş.a). Un risc deosebit îl prezintă aprinderea
unui băţ de chibrit în atmosferă explozivă (chiar scurgeri de gaz în apartament). Incendii
puse pe seama neglijenţei fumătorilor se datorează, de fapt, flăcării de la băţul de chibrit
utilizată pentru aprinderea ţigării. Un fenomen cu periculozitate socială ridicată îl
reprezintă jocul copiilor cu surse de aprindere cu flacăra, cu chibriturile în special.
- Focuri în loc deschis – aprinse voluntar în diferite scopuri (destructiv, gătit, încălzit), cum
ar fi focuri de tabără, focuri de mirişte, focuri pentru arderea gunoaielor, deşeurilor, lăsate
fără supraveghere şi scăpate de sub control în păduri, curţi, şantiere, depozite, cât şi în
spaţii interioare (focuri pentru încălzit în hale industriale, clădiri în construcţie,etc.) pot să
se propage la materiale şi elemente de construcţie combustibile din apropiere, iniţiind
incendii dezvoltate.
Factorii favorizanţi sunt vîntul şi prezenţa materialului combustibil în apropriere
(ierburi,resturi menajere, construcţii din lemn, etc.)
- Aparate de tăiere, lipire, sudare oxiacetilenică - flăcările acestor aparate pot atinge
temperaturi înalte şi
Pot provoca incendii prin acţiune directă asupra materialelor combustibile din apropriere
sau prin conducţie termică – când se sudează grinzi metalice.

Surse de aprindere de natură termică

- Tigara – incendiile datorate fumatului deţin o pondere ridicată (10- 11% din total). Restul
de ţigară poate iniţia incendierea ţesăturilor din materiale fibroase (bumbac ş.a) rumeguş,
resturi de hârtie, paie – fân (în stare uscată) ş.a. Incendiile datorate fumătorilor adormiţi în
pat cu ţigările aprinse reprezintă un grav pericol social, cu urmări deseori tragice.

- Becuri incandescente, proiectoare – se pot iniţia incendii în cazul becurilor de puteri mari,
peste 150 W şi în cazul contactului direct cu materiale combustibile (draperii, perdele,
hîrtie, rafturi, mărfuri în stive înalte, abajururi din materiale combustibile).

- Brocuri de la sudare şi particule incadescente – aceste particule cad repede (păstrând un


potenţial termic ridicat) şi pot pătrunde în cele mai mici fisuri sau crăpături. Un astfel de
broc de sudare poate ajunge până la o distanţă de 10 m de punctul de lucru, cu o
temperatură de peste 500 – 800 oC.

- Sobe metalice – îndeosebi cele cu combustibil lichid, pot prezenta un pericol ridicat în
incendiu în perioada de iarnă, şi, ca urmare, a unor situaţii anormale de funcţionare:
. fenomenul de fugă a flăcării – dispariţia bruscă a flăcării în arzîtor (ca urmare
a contracurentului în coş), accesul imediat al combustibilului în arzător (contrar instrucţiunilor
fabricantului) duce la evaporarea acestuia şi, la reaprindere, se produce exploziue
. amplasarea greşită 8în spaţiu circulabil) – răsturnări ale sobelor de către
persoane neîndemânatice, în stare de ebrietate, copii,etc.
. alimentarea necorespunzătoare cu combustibil, folosirea unui combustibil cu
impurităţi, cu apă şi, mai ales a unui combustibil neindicat pentru tipul sobei
. neetanşeităţi la îmbinările conductelor (cu scurgeri de combustibil pe
elementele supraîncălzite ale sobei)
In cazul sobelor cu combustibil solid, ca surse de aprindere potenţiele sunt jarul şi
cenuşa provenite din ardere, uneori depozitate necorespunzător, precum şi scînteile şi
particulele aprinse ce ies pe uşiţa deschisă a focarului.
In cazul sobelor metalice, dar mai ales a sobelor cu acumulare de căldură,
depozitarea materialelor combustibile în contact direct cu pereţii sobei sau în imediata
apropriere provoacă incendii chiar după încetarea programului de lucru.

- Coşuri de evacuare a fumului defecte, burlane supraîncălzite - coşurile de evacuare a


fumului se manifestă ca sursă de aprindere prin scânteile şi particulele incandescente ce
ies pe gura coşului sau prin fisurile existente, ca şi prin temperatura pereţilor lor în
contact direct cu elementele de construcţie combustibile (grinzi, lemn,etc.)

- Aparate de încălzire electrice – reşourile şi radiatoarele constituie o sursă de aprindere


prin plasarea necorespunzătoare – sub birouri, sub tejghele şi rafturi, etc., unde există o
probabilitate mare de a intra în contact cu materiale combustibile (lemn, textile,etc.). Un
risc mărit îl prezintă reşourile improvizate, de puterte mare, executate artizanal, datorită
pericolului de supraîncălzire şi ştecherelor improvizate.

Surse de aprindere de natură electrică

- Arcul electric, scîntei electrice – constituie importante surse de aprindere în incendii şiu
explozii, în general în cazul unor amestecuri inflamabile
- Scurtcircuitul – poate deveni o sursă de aprindere în anumite condiţii favorizante
. montarea instalaţiilor electrice direct pe elemente combustibile
. depozitarea materialelor combustibile (hîrtie, ambalaje, textile, paie) în
apropierea circuitelor sau în interiorul tablourilor electrice
. îmbinarea conductorilor electrici prin metode improvizate şi nu prin cleme
de legătură, lipire sau sudare
. agăţarea hainelor şi diferitele obiecte de întrerupătoare, conductoare, lîmpi ş.a
ceea ce duce la suprasolicitarea mecanică a acestora
. străpungerea unor pereţi, panouri etc. combustibile, pentru trecerea conductorilor
electrici, făfă luarea unor măsuri de protecţie
. supradimemnsionarea sau improvizarea elementelor de protecţie (îndeosebi a
siguranţelor)
. suprasolicitarea instalaţiilor electrice prin folosirea de consumatori (motoare,
transformatoare de sudare, reşouri, ventilatoare etc.) cu puteri ce depăşesc puterea
calculată prin proiect pentru reţeaua respectivă
. nesupravegherea unor instalaţii sau procese tehnologice în care sunt implicate
echipamente electrice (de exemplu, depăşirea unor tensiuni, turaţii de motaore etc.)
. folosirea, într-un mediu exploziv, a aparatajului necorespunzător protejat
. instalarea sau înlocuirea unor echipamente sau accesorii electrice (întrerupătaore,
orize, duluii etc.) de către persoane incompetente, cu nerespectarea prevederilor normelor
în vigoare, de regulă, în mediu rural şi în reţeaua comercială
. în cazul aparatelor electrocasnice, cordonul de alimentare constituie cea mai
importantă cauză de incendiu – nu numai că astfel de cordoane de alimentare sunt mai
puţin bine izolate, atât electric şi mecanic, dar suferă numeroase deteriorări datorită unor
manevrări greşite sau unor şocuri, cordoanele se încălzesc, atât la o supra sarcină electrică,
cît şi de la eventualele surse exterioare, iar izolaţia din plastic se înmoaie, suficient pentru
ca să intre în contact conductoarele, provocând un scurtcircuit care va aprinde, de regulă,
izolaţia.

- Instalaţii de iluminat cu fluorescenţă – pot provoca incendii dacă sunt confecţionate din
materiale tzermoplastice, care se caracterizează printr-o ardere cu flacără, însoţită de
apariţia de picături arzânde. Fenomenul apare în urma unor defecte în funcţionare,
îndeosebi în condiţii de exploatare îndelungată (îmbătrânirea materialelor şi, mai ales, în
condiţii de mediu agresiv (fum, aerosoli, vapori corosivi etc.)

- Electricitate statică –descărcările electrostatice sunt frecvente, dar devin potenţial


periculoase şi pot genera incendii sau explozii când au loc într-o atmosferă explosivă
sau când în apropiere există materiale inflamabile.
Operaţiuni tehnologioce ca se pot desfăşura în mici unităţi productive şi care favorizează
producerea sarcinilor electrostatice, putând genera incendii prin descărcarea acestora
sunt, printre altele
. transvazarea unor lichide şi umplerea şi golirea vaselor, recipientelor (exemplşu –
canistre pentru benzină din material plastic)
. spălarea unor ţesături prin agitare în lichide (mai ales petroliere)
. mişcarea particulelor la măcinare, malaxare, amestecare, comprimare
. benzi transportoare sau transmisii cu curea în mişcare
. mişcări rotative violente, ventilatoare, compresoare
. derularea unor filme sau pelicule, benzi de hârtie şi textile, folii din amterial plastic
. deversarea substanţelor pulverulente din saci
. ieşirea prin ajutaj a gazelor comprimate sau lichefiate mai ales a acelor gaze care
antrenează un lichid fin pulverizat (vopsire prin pulverizare, de exemplu)
Materialele capabile să producă descărcări electrostatice sunt
. solide – cauciucul natural şi sintetic (îndeosebi în valţuri, tambururi etc.), masele
plastice, fibrele artificiale (nzlonul etc.), răşini sintetice.
. lichide – în ordinea scăzândă a periculozităţii sulfură de carbon, eter, benzină,
hidrocarburi, esteri etc.

- Surse de autoaprindere (aprindere spontană) – trebuie acordată atenţie substanţelor


piroforice care se aprind în contact cu aerul (fosfor, metale alcaline, hidruri de siliciu,
sulfură de fier, pulberi de aluminiu, de zinmc, de titan, zirconiu), substanţelor care se
aprind spontan, în contact cu apa 8metale alcaline, varul nestins, carbura de calciu,
carbidul, pulberea de aluminiu) şi substanţelor care se aprind spontan în contact cu
oxidanţii (peroxid de sodiu, permanganat de potasiu, cloraţi)
Reacţii chimice exoterme se pot produce pe timpul fabricaţiei, transportului, manipulării şi
depozitării substanţelor care reacţionează reciproc, atunci când vin în contact.
Punerea în contact poate fi accidentală (cutremure, şocuri etc.) sau din neglijenţă
(ignorarea inscripţionărilor de pe ambalaje sau a listelor de substanţe incompatibile
existente, inclusiv la depozite).
Un factor ce nu trebuie neglijat este aprinderea spontană a depunerilor de lacuri şi
vopsele, a materialelor îmbibate cu uleiuri şi grăsimi (cârpe din bumbac, ţesături păroase
etc.)

- Surse de aprindere de natură mecanică – pot fi iniţiate în urma ungerii


necorespunzătoare sau a gripajului unor piese cu o viteză mare de rotaţie, prezenţei
unor corpuri străine (nisip, praf) între două suprafeţe în mişcare, montării defectuoase a
lagărelor şi a arborelui, frecarea în feredoul autovehiculelor sau blocarea saboţilor de
frânare, precum şi scînteilor mecanice de şoc sau abraziune.

- Incendii intenţionate – Cauzele care determină acest fenomen sunt


. situaţia economică nefavorabilă, datorită perioadei de tranziţie spre economia de
piaţă (număr mare de şomeri, preţuri ridicate ş.a)
. creşterea numărului de persoane fără adăpost (vagabonzi, copii ai străzii etc.)
. amplificarea catelor de vandalism
. înmulţirea cazurilor de piromani pe fondul dezechilibrărilor psihice datorate
dificultăţilor de adaptare la noile condiţii de viaţă
Locurile alese de un incendiator pentru a provoca incendiu sunt, de regulă, nepăzite,
puţin circulate, cu aglomerare de materiale (mobilă veche, arhive deşeuri etc.), ce permit, în
primele faze ale incendiului, o dezvoltare lentă şi fără manifestări vizibile (flacără, fum
dens). Obiuectivele izolate, fără pază şi împrejmuiri sigure, fără instalaţii de antiefracţie şi
antiincendiu sunt adevărate ţinte pentru incendiator. Statistic, majoritatea incendiilor au loc
în noaptea de vineri spre sîmbătă, când vigilenţa este mai scăzută.

Cercetarea cauzelor de incendii


Cercetarea cauzelor de incendiu urmăreşte scopurile
- stabilirea operativă a cauzelor de incendiu
- stabilirea măsurilor pentru repunerea în funcţiune, în cel mai scurt timp, ţi în regim
normal de funcţionare a capacităţilor de producţie aferente
- stabilirea persoanelor vinovate de producerea incendiului şi a răspunderii (materiale,
disciplşinare, contravenţionale, penale) ce revin acestora, potrivit prevbederilor legale
- luarea măsurilor tehnice şi organizatorice pentru prevenirea unor incendii similare
In vederea desfăşurării activităţii de cercetare a cauzei incendiilor se recomandă să se
numească o comisie (cadrul tehnic psi, preşedintele comisiei, şeful de pompieri, mecanici,
energeticieni etc.) care va avea atribuţiile
a) stabilirea şi luarea măsurilor necesare pentru preîntâmpinarea la timp a unor pericole
iminente create de evoluţia incendiului (producerea de victime, propagare la alte
instalaţii tehnologice sau obiective vecine, pierderea capacităţii portante a construcţiei
sau instalaţiei afectate, producerea unor explozii etc.) se acordă în acest sens
asistenţă tehnică de specialitate conducătorului operaţiunii de stingere a incendiului
b) cunoaşterea şi aplicarea regulilor tactice generale şi specifice, printre care se pot
menţiona
- nelimitare în timp a duratei cercetării, asigurînd operativitate maximă
- efectuarea cercetării independent de orice ipoteză preconcepută
- consemnarea tuturor datelor, informaţiilor, constatărilor în legătură cu cauza
- utilizarea în acest scopă a aparaturii şi tehnicii adecvate particularităţilor incendiilor
- cunoaşterea procesului tehnologic şiu a fazei în care se află obiectivul incendiat
- identificarea persoanelor care pot da realţii despre incendiu şi discutarea cu acestea
- verificarea. Cercetarea şi clasificarea tuturor ipotezelor pe baza informaţiilor şi datelor
culese, a studierii amprentei incendiului până se ajenge la stabilirea univocă a adevărului
c) protejarea urmelor incendiului şi prevenirea distrugerii sau dispariţiei lor

Ridicarea, ambalarea şi transportarea urmelor se asigură, potrivit prevederilor legale, de


către organele în drept, prin procedee şi tehnici specifice.
Cele mai des întâlnite urme ale incendiului sunt
- urme de cenuăă şi fum, rezultate prin arderea sau topirea materialelor şi substanţelor
combustibile sau nerezistenţa la temperaturi înalte
- urme de lichede, vapori şi gaze combustibile
- urme de produse chimice incendiare sau toxice
- urme ale unor acţiuni mecanice sau termice (brucuri de sudură, şpan, pilitură, urme de
ciocane, rângi etc.)
- urme ale omului (biologice, de încălţăminte, îmbrăcăminte etc.)
- urme ale vegetalelor (resturi carbonizate,aşchii etc.)
- microurme( resturi sau particole de vopsea, sticlă, praf, lichide combustibile etc.)
In documentul de cercetare se menţionează
- componenţa comisiei de cercetare
- locul (secţie,atelier, depozit, magazin ş.a)
- datele şi orele iniţierii, localizării şi lichidării incendiuluiţcine, cînd şi cum a observat şi
anunţat incendiul
- cum s-a asigurat prima intervenţie
- forţele, mijloacele şi procedeele utilizate pentru stingerea incendiului
- caracteristicile constructive ale obiectivului incendiat şi cele funcţionale ale procesului
tehnoilogic
- dotarea existentă cu sisteme de protecţie contra incendiilor
- condiţii atmosferice (vânt, temperatură,precipitaţii, trăsnete)
- caracteristicile incendiului 8modul de manifestare, direcţii de propagare, suprafaţa
incendiată etc.)
- cauza incendiului, fundamentată şi prezentată detaliat, celelalte cauze de incendiu
analizate şi motivul eliminării lor
- victime omemeşti, pierderi materiale provocate de incendiu (natura, cantitatea, valoarea,
amplasarea materialelor arse sau deteriorate )
- consecinţe asupra desfăţurării activităţiin (durata întreruperii, efecte economice,
tehnologice=
- persoane vinovate de izbucnirea sau propagarea incendiului şi răspunderile acestora
- măsuri luate de comisia de cercetare pe timpul desfăşurării activităţii pentru
preîntâmpinarea unor pericole iminente şi pentru repunerea în funcţiune a capacităţii de
producţie afectate
- propuneri de măsuri tehnice şi organizatorice pentru prevenirea în viitor a incendiilor
similare

1. Modalităţi de acţiune la descoperirea unui incendiu,


Orice persoana are urmatoarele obligatii :
- Anunţarea IMEDIATĂ a incendiului;
- Evacuarea în ordine, fără panică, a persoanelor din afara societăţii şi ajutorarea celor
care nu se pot evacua singure;
- Încercarea de stingere a focului, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult
de 1 stingător; dacă focul nu s-a stins, evacuaţi imediat zona);
- Anunţarea telefonică a pompierilor militari, la numărul 112 sau 981, din cea mai
apropiată zonă neafectată;
- Comunicarea, către conducerea unităţii, a detaliilor referitoare la locaţia exactă şi la
amploarea incendiului.
La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să acţioneze astfel:
- Încetează orice activitate;
- Personalul salariat al societăţii va opri instalaţia sau aparatul la care lucrează, prin
acţionarea butonului de oprire;
- Abandonează obiectele personale;
- Lasă uşile deschise;
- Părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile indicate de
membrii echipei de intervenţie:
- Merg către locul de adunare stabilit;
- Menţin libere căile de acces către clădire;
- Urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;
- Asistă, dacă este posibil, evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara societăţii;
- Rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului.
În cazul producerii unui cutremur
La prima replică:
- dacă sunteţi în clădire adăpostiţi-vă sub mese solide, paturi, grinzi din structura
de rezistenţă etc. Nu părăsiţi clădirea pe timpul cutremurului.
- Dacă sunteţi pe stradă îndepărtaţi-vă de clădiri, cabluri electrice sau conducte de
gaze.
- Dacă sunteţi în maşină , opriţi la distanţă de construcţii, instalaţii electrice,
conducte de gaze. Rămâneţi în maşină.
După prima replică:
- ascultaţi posturile de radio;
- opriţi gazele şi alimentarea cu energie electrică, înlăturaţi orice sursă de
aprindere;
- evacuaţi locul luând cu dumneavoastră actele de identitate, îmbrăcăminte
călduroasă, pături, radio cu baterii, lanternă, medicamente, apă, hrană;
- nu folosiţi liftul;
- nu intraţi în clădiri afectate;
- nu mergeţi după copii la şcoală sau grădiniţă, profesorii, educatorii se ocupă de
ei.

În caz de inundaţii trebuie să:

• închideţi uşile şi ferestrele;


• debranşaţi instalaţiile de electricitate şi de gaz;
• urcaţi la etajele superioare cu: apă potabilă; alimente, acte de identitate, aparat
radio cu baterii, lanternă, baterii de schimb, îmbrăcăminte călduroasă,
medicamente personale;
• nu folosiţi liftul;
• ascultaţi posturile de radio;
• fiţi gata să evacuaţi zona la cererea autorităţilor;
• nu mergeţi la şcoală să vă căutaţi copiii;
• nu telefonaţi;
• nu vă îndreptaţi, pe jos sau cu maşina, spre o zonă inundată.
În cazul producerii unui accident privind transportul de materiale periculoase

. Intraţi rapid în clădirea cea mai apropiată. Nu rămâneţi afară sau într-un
vehicul;
• Ascultaţi posturile de radio;
• Etanşaţi toate golurile de introducere a aerului (uşi, ferestre), opriţi ventilaţia;
• Îndepărtaţi-vă de uşi şi ferestre;
• Nu fumaţi. Fără flacără, fără scântei;
• Nu mergeţi la locul accidentului;
• Spălaţi-vă în caz de iritaţii ale pielii, şi pe cât posibil, schimbaţi-vă de haine;
• Nu mergeţi la şcoală să vă căutaţi copiii;
• Nu telefonaţi;
• Aşteptaţi instrucţiunile autorităţilor sau semnalul de încetare a alarmei pentru a
ieşi;

În cazul producerii unui accident industrial

• Intraţi rapid în clădirea cea mai apropiată. Nu rămâneţi afară sau într-un vehicul;
• Ascultaţi posturile de radio;
• Etanşaţi toate golurile de introducere a aerului (uşi, ferestre), opriţi ventilaţia;
• Îndepărtaţi-vă de uşi şi ferestre;
• Nu fumaţi. Fără flacără, fără scântei;
• Nu mergeţi la locul accidentului;
• Spălaţi-vă în caz de iritaţii ale pielii, şi pe cât posibil, schimbaţi-vă de haine;
• Nu mergeţi la şcoală să vă căutaţi copiii;
• Nu telefonaţi;
• Aşteptaţi instrucţiunile autorităţilor sau semnalul de încetare a alarmei pentru a
ieşi

3. Reguli de ordine interioară privind prevenirea şi stingerea incendiilor: focul deschis,


fumatul, căi de acces şi evacuare, gestionarea deşeurilor şi ambalajelor.

A. Executarea lucrărilor cu foc deschis

1.Lucrările cu foc deschis,( sudare, tăiere, lipire, focul pentru arderea gunoaielor şi
deşeurilor etc.) se vor executa şi se vor supraveghea numai de persoane calificate,
experimentate şi instruite.
2. Persoana fizică cu atribuţii de conducere va reglementa prin document scris (decizie,
dispoziţie,etc.) modul de executare a lucrărilor cu foc deschis, activitate care presupune:
- stabilirea , dacă este cazul, a locurilor unde periodic sau permanent se pot efectua
lucrări cu foc deschis (topirea bitumului, arderea reziduurilor, combustibile, curăţiri prin
ardere, etc.) şi a persoanelor care le supraveghează
- stabilirea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului
deschis
- nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc
- descrierea procedurii de emitere , semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrarea
permisului de lucru cu foc
- întocmirea unei instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de
lucrări, care să fie ţinută de executant asupra sa şi prelucrată ce acesta înainte de începerea
lucrării
3. Se interzice utilizarea focului deschis în locurile (încăperile, zonele, instalaţiile,
echipamentele , mijloacelor de transport,etc.) în care se prelucrează, se utilizează, se
depozitează, se vehiculează, se manipulează materiale şi substanţe combustibile sau care în
prezenţa focului deschis prezintă pericol de incendiu sau de explozie.
4. Permisul de lucru cu foc se va emite în două exemplare, conform modelului din
anexa nr. 7 din Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin ordinul
ministrului de interne nr. 775/1998.
5.Şeful sectorului de activitate pe raza căruia se execută lucrări cu foc deschis va lua
următoarele măsuri:
- evacuarea personalului din încăpere;
- îndepărtarea şi protejarea materialelor combustibile;
- aerisirea şi ventilarea spaţiilor;
- dotarea locului respectiv cu mijloace de limitare şi stingerea incendiilor;
- instruirea personalului care execută lucrările cu foc deschis cu măsurile
specifice locului de muncă respectiv.
După terminarea lucrării cu foc deschis, se vor executa următoarele:
- controlul amănunţit al încăperii în care s-a executat lucrarea şi a celor
învecinate pentru a vedea dacă nu s-au creat focare de incendiu( zone
incandescente, miros de ars, degajări de fum etc.);
- descoperirea zonelor protejate şi verificarea stării materialelor combustibile;
- verificarea periodică, în următoarele 24 de ore, a situaţiei existente la locul
în care s-a executat lucrarea;
- depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;
- reamplasarea pe poziţiile iniţiale a materialelor combustibile îndepărtate sau
protejate pe timpul lucrărilor cu foc deschis, se face după cel puţin 6 ore de
la terminarea lucrării;
- colectarea, atunci când este cazul, şlamului( nămolului de carbid) în
containere destinate acestui scop şi depozitarea în locul special amenajat.
5. Arderea deşeurilor de hârtie, carton, textile etc., se va face în crematorii, containere
metalice sau gropi special amenajate sub supravegherea permanentă a unui angajat şi cu
luarea tuturor măsurilor de siguranţă.

B. Reglementarea fumatului

În cadrul fiecărui agent economic, instituţii, reglementarea fumatului în unitate se face prin
dispoziţie scrisă dată de persoana fizică cu atribuţii de conducere conform art. 60 – 61 din
D.G. P.S.I. 001/1999 şi art. 9 din D.G. P.S.I. 005/2001.
În dispoziţie se vor menţiona:
- locurile cu pericol de incendiu sau de explozie în care este interzis fumatul sau după caz
accesul cu chibrituri, ţigări sau brichete
- locurile amenajate pentru fumat;
- persoane desemnate să răspundă de supravegherea reglementării pe locuri şi sectoare
de activitate;
- alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu;
Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se admite folosirea focului
deschis, precum şi în spaţiile de cazare comună, încăperile cu echipament electronic de
calcul, încăperile centralelor termice, locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din
materiale combustibile, lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite.
În locurile stabilite pentru fumat se vor instala inscripţii „LOC PENTRU FUMAT” şi se
vor prevedea scrumiere, vase cu apă, nisip sau pământ pentru stingerea resturilor aprinse de
chibrituri sau ţigări. Scrumierele şi vasele de la locurile de fumat amenajate se vor amplasa
astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (perdele,
deşeuri de textile,hârtie, carton, etc.).
Se interzice depunerea în scrumierele, vasele sau gropile destinate stingerii resturilor
aprinse de ţigări sau chibrituri, a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie, carton,
textile, etc.).
Golirea scrumierelor şi a vaselor cu resturi de ţigări în coşurile de hârtie sau în alte
locuri în care există materiale combustibile este interzisă. De asemenea se interzice
aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse.

C. Asigurarea căilor de acces, evacuare şi intervenţie

Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţiile operative în caz de urgenţă


publică de incendiu trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:
- construcţiile de orice fel şi încăperile acestora
- instalaţiile tehnologice şi anexe
- depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, finite şi auxiliare
- instalaţiile, aparatele şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi la
punctele de comandă ale acestora
- dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu
- tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi la
sursele de rezervă care sunt destinate să alimenteze receptoare electrice cu rol în caz de
incendiu
- claviaturile şi vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în
caz de incendiu
- celelalte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu
Căile de acces, evacuare şi intervenţie se vor marca cu indicatoare de securitate conform
reglementărilor legale în vigoare astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă
atât ziua cât şi noaptea.
În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor nu se admite
amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitarea materialelor, care ar putea împiedica
evacuarea sau intervenţia în caz de incendiu.
Cheile uşilor de acces în clădiri şi cele ale încăperilor încuiate se păstrează în locuri sau la
persoane desemnate astfel încât să poată fi identificate şi folosite în caz de necesitate.

D. Gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor combustibile

Modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi ambalajelor presupune:


- nominalizarea după caz, a deşeurilor, reziduurilor şi ambalajelor specifice activităţii
- indicarea regimului de colectare şi curăţare
- locurile de depozitare şi modul de distrugere sau de valorificare
- desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor
- completarea datelor noi la apariţia oricărei modificări de situaţie
Ambalajele combustibile (folii din plastic, hârtie, carton etc. ) utilizate pentru ambalarea
produselor finite, se depozitează separat, cu accesul limitat al muncitorilor.
Depozitarea seva executa pe rafturi sau în stive, în aşa fel încât să se păstreze căile de
acces libere, să nu se blocheze accesul la hidranţii interiori şi stingătoarele din dotare, iar
ambalajele combustibile să nu vină în contact direct cu surse de căldură calorifere,
radiatoare, corpuri de iluminat etc.
Ambalajele, deşeurile şi reziduurile combustibile rezultate din procesul de producţie, se
colectează ritmic, dar obligatoriu la terminarea schimbului de lucru şi se depun în locul
special destinat depozitării lor. În toate locurile de muncă se va păstra în permanenţă
curăţenia.
Se va evita depozitarea ambalajelor şi deşeurilor pe perioade mai mari de timp pe căile
de acces din societate. .
Deşeurile combustibile (folii din plastic, hârtie, carton etc.) rezultate în urma activităţilor
desfăşurate, se depozitează separat, cu accesul limitat al personalului.
Depozitarea deşeurilor se va face în containere metalice, în aşa fel încât să se păstreze
căile de acces libere, să nu se blocheze accesul la hidranţii interiori şi stingătoarele din
dotare, iar ambalajele combustibile să nu vină în contact direct cu surse de căldură
calorifere, radiatoare, corpuri de iluminat etc.
Ambalajele, deşeurile textile şi reziduurile combustibile, se colectează ritmic şi se depun
în locul special destinat depozitării lor. În toate locurile de muncă se va păstra în permanenţă
curăţenia.
Se va evita depozitarea mobilierului din lemn, ambalajelor şi deşeurilor pe perioade mai
mari de timp sub casele de scări,pe holuri şi pe căile de acces din societate.

III. CUNOASTEREA SI MANUIREA


MIJLOACELOR DE INTERVENTIE

TEMA nr.1 Cunoaşterea şi mânuirea stingătoarelor

Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual care conţine o substanţă ce


poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere sub efectul presiunii create în interiorul
lor. Se utilizează pentru limitarea şi stingerea începuturilor de incendiu.
Stingătoarele se clasifică şi au simbolurile, în funcţie de natura substanţei de stingere pe
care o conţin astfel:
- cu apă pulverizată (A.P.)
- cu pulbere (P)
- cu dioxid de carbon (G)
De asemenea stingătoarele se pot clasifica şi după modul de transport, astfel:
- stingătoare portative până la 10 kg greutate
- stingătoare transportabile, pe roţi, peste 10 kg

1.Stingătorul cu apă pulverizată


Este destinat primei intervenţii la incendiile de materialele celulozice, mase plastice,
uleiuri, unsori, grăsimi, vopsele, motorină grea, dezvoltate cu precădere în spaţiile cu risc de
incendiu redus (locuinţe, birouri, magazine, şcoli).
Este alcătuit din următoarele subansamble:
- recipientul stingătorului;
- butelia cu CO2;
- capacul cu dispozitivul de percutare;
- sistemul de refulare.
Pentru punerea în funcţiune a stingătorului se procedează astfel:
- se aşează pe sol în aproprierea locului de intervenţie şi se scoate agrafa de
siguranţă care blochează cuiul percutor;
- cu mâna stângă se prinde furtunul de refulare iar cu dreapta se loveşte energic
butonul pecutorului;
- se apucă stingătorul de mâner cu mâna dreaptă şi se îndreaptă jetul pulverizat la
baza focarului.

2. Stingătorul cu pulberi
Sunt destinate primei intervenţii în cazurile începuturilor de incendiu la materialele din
clasele B(lichide combustibile, unsori, grăsimi), sau C( gaze combustibile sub presiune),
limitat, cu eficienţă redusă la cele din clasa A( materiale celulozice, carbonoase uscate) şi
ineficient la cele din clasa D(metale combustibile).
Este alcătuit din următoarele subansamble:
- recipientul (corpul) stingătorului;
- capacul cu dispozitivul de percutare;
- butelia cu dioxid de carbon( CO2) sau azot;
- sistemul(furtunul) de refulare .
Ultimile tipuri de stingătoare cu pulberi nu mai dispun de butelii cu gaz inert,recurgându-
se la presurizarea recipientului de regulă cu azot, model care trebuie să fie prevăzut cu
manometru pentru măsurarea presiunii.
Pentru punerea în funcţiune se procedează astfel:
- se aşază stingătorul pe sol în apropierea focarului şi se scoate agrafa de
siguranţă care blochează cuiul percutor;
- cu mâna stângă se scoate furtunul de refulare din suport, iar cu mâna
dreaptă se apasă pârghia sistemului de percutare( la tipurile cu butelie
încorporată cu mâna dreaptă se loveşte energic butonul percutorului);
- se îndreaptă jetul de pulbere la baza focarului până la stingerea acestuia.

3. Stingătoare cu dioxid de carbon

Stingătoarele portative cu dioxid de carbon sunt destinate primei intervenţii la


incendiile dezvoltate, în general, în spaţii închise de dimensiuni reduse, indiferent de natura
materialelor combustibile, exceptând cele din clasa D cu care CO2 venind în contact ar putea
genera reacţii periculoase.
Utilizarea CO2 are avantajul că nu lasă urme, nu impurifică şi nu prezintă pericol de
electrocutare în cazul interevenţiei la echipamente electrice sub tensiune. Din acest motiv,
acest tip de stingătoare se recomandă a fi folosite pentru biblioteci, muzee, magazine sau
depozite de blănuri sau materiale de valoare, alimentaţie publică şi echipamente electronice
sau electrice sub tensiune etc.
Stingătoarele de CO2 se compun din următoarele părţi:
➢ butelia pentru dioxid de carbon, de formă cilindrică, confecţionată din oţel,
prevăzută la exterior cu un mâner pentru manevrare, iar în interior cu o
ţeavă sifon prinsă pe robinetul de închidere a buteliei. Robinetul este
prevăzut cu o siguranţă şi un cep găurit pentru ieşirea dioxidului de carbon;
➢ difuzoare, de forme diferite, confecţionate din tablă de fier sau masă
plastică, prevăzute la partea superioară cu un mâner pentru manevrare, iar
la partea anterioară cu o gaură pentru ieşirea zăpezii carbonice, puse în
legătură cu robinetul buteliei, fie prin intermediul unui furtun de cauciuc
armat cu sârmă, fie prin intermediul unei ţevi scurte din oţel şi a unei
articulaţii care să permită rotirea.

Pentu punerea în funcţiune a stingătorului se îndreaptă difuzorul spre locul incendiului


şi se deschide robinetul buteliei. Prin deschiderea robinetului, dioxidul de carbon lichid aflat în
butelie iese din ţeava sifon (datorită presiunii la care se află) şi, prin furtunul de cauciuc sau
ţeava de oţel, pătrunde în difuzor. Aici, datorită fenomenului de detentă ce are loc (trecerea
de la un volum mic şi presiune mare la volum mare şi presiune mică), temperatura dioxidului
de carbon scade sub temperatura de solidificare (de 78,580C) şi trece în stare solidă, sub
formă de fulgi de zăpadă carbonică. Zăpada este evacuată din difuzor spre focarul
incendiului. Fulgii de zăpadă carbonică pot produce răni dureroase atunci când vin în contact
cu părţile descoperite ale corpului omenesc.
Cantitatea de dioxid de carbon din butelie se verifică prin cântărire. Când butelia a
pierdut circa 20-25% din greutate, se face verificarea şi înlocuirea (încărcarea) ei. Stingătorul
se curăţă şi se verifică periodic, urmărindu-se funcţionarea robinetului şi etanşeitatea buteliei
prin scufundarea ei în apă.
Fig. nr. 1. Stingător portativ cu apă pulverizată — principiul de funcţionare.
1.recipient stingător; 2. butelie cu gaz sub presiune (CO2, aer sau azot);
3. siguranţă; 4. arc; 5. cui percutor; 6. furtun de refulare; 7. piuliţă butelie;
8. membrană siguranţă; 9. tub sifon
Fig. nr. 2. Stingător portativ cu pulbere—principiul de funcţionare.
1. recipient stingător; 2. butelie cu gaz sub presiune (CO2, aer sau azot);
3. siguranţă; 4. arc; 5. cui percutor; 6. furtun refulare; 7. piuliţă butelie;
8. membrană siguranţă; 9. tub sifon; 10. apărătoare butelie

TEMA nr. 2 Cunoasterea si manuirea accesoriilor


de salvare si protectie

Pe timpul antrenamentelor, aplicatiilor si lucrului la incendii, personalul ce compune


grupele de interventie, foloseste echipament de protectie si diferite accesorii de salvare in
raport cu natura incendiului, locul si conditiile atmosferice astfel:
1. Echipament de protectie individuala:
➢ costum de protectie contra apei si/sau costum anticaloric;
➢ casca de protectie cu vizor protector;
➢ brau si carlig de siguranta;
➢ masca contra fumului si gazelor si/sau aparat izolat (aparat cu aer comprimat);
➢ cizme de cauciuc cu talpa impotriva obiectelor ascutite.
2. Accesorii de salvare individuala:
➢ toporas cu toc si cui de sustinere;
➢ fluier;
➢ lanterna;
➢ cordita de salvare;
Modul de achipare
Costumul de protectie contra apei (anticaloric) - se imbraca peste hainele ce se poarta in
mod obisnuit (cel mai indicat – trening de bumbac 100 %)
Casca de protectie cu vizor protector – se ajusteaza prin curelele speciala pe circumferinta
copului si se fixeaza sub barbie astfel incat pe timpul miscarilor de flexie sau rotatie a gatului
sa nu cada.
Brau si carligul de siguranta – se echipeaza peste costumul de protectie contra apei si se
ajusteaza pe talie. Carligul de siguranta se prinde de inelul de siguranta in partea stanga a
braului.
Masca contra fumului si gazelor:- cand masca este prevazuta cu sac de protectie se poarta
pe soldul stang cu cordeaua de sustinere pe umarul drept; daca masca nu are sac de
protectie se poarta atarnand pe piept, cu cordeaua de suspensie dupa gat.
Cordita de salvare – se poarta in banduliera pe umarul stang, cu partea matisata la spate; se
poate purta si agatata de carligul de sigutanta al braului.
Toporasul – se poarta in toc, agatat de inelul din partea stanga a braului.
Fluierul si lanterna – se poarta agatate la gat sau in buzunarele costumului de protectie,
asigurate impotriva pierderii accidentale.
Costumul de protectie anticaloric (contra temperaturilor ridicate) – se imbraca peste costumul
de protectie contra apei in cazul procedurilor de interventie pentru stingerea incendiilor la
rezervoarele de produse petroliere , instalatii de gaze naturale, sonde in foraj sau extractii.

TEMA nr.3 Cunoasterea si manuirea principalelor accesorii pentru trecere a apei

Principalele accesorii pentru trecere a apei sunt:


a) furtunul de refulare (rola simpla, rola dubla sau in panglica);
b) racordurile (de trecere sau infundate);
c) distribuitorul;
d) hidrantul portativ cu robineti;
e) tubul de absorbtie;
f) sorbul;
g) teava de refulare (tunul de apa fix sau mobil);
h) ejectorul de apa mici.
Tehnica manuirii accesoriilor.
a) Intinderea si strangerea furtunului:
Furtunul de refulare a apei se gaseste pe autospeciala de interventie in rola simpla sau
panglica in locasuri speciale.
Pentru intindere, pompierul scoate rola de furtun de pe autospeciala si o transporta la locul
necesar (un profesionist transporta de fiecare data 2 role, avand in vedere crearea unei
rezerve), dupa care o intinde aruncand rola de furtun(in rola simpla sau dubla) inainte, cat
mai aproape de sol.
Observatie;inainte de intinderea rolei de furtun se va avertiza persoanele aflate pe directia de
intindere prin semnalul „ATENTIE!” dat cu voce puternica, in scopul prevenirii accidentelor
prin lovire.
b) Racordarea - Dezracordarea
Pentru a racorda diferite accesorii pentru trecerea apei intre ele sau la iesirile pompelor
centrifugale se apropie cele doua racorduri, se introduc ghiarele de racordare in locasurile
santurilor de strangere si se rasuceste in sens diferit unul fata de celalalt. Pentru strangere,
se potrivesc cheile pe nervurile exterioare radiale ale racordurilor si se actioneaza prin
apasare.
Dezracordarea se executa prin operatii inverse.
c) Manuirea distribuitorului:
Se racordeaza furtunul tip B de la iesirea din pompa centrifugala a autospecialei de
interventie la intrarea distribuitorului, iar furtunurile tip C la iesirile acestuia. Pentru
deschiderea si inchiderea apei, servantul fixeaza distribuitorul cu picioarele, apoi deschide
sau inchide robinetii corespunzatori liniilor de refulare folosite. La incetarea actiunii se
procedeaza invers.
d) Manuirea hidrantului portativ cu robineti si a cheii pentru hidrant
Pentru alimentarea cu apa a autospecialei de interventie, se scoate hidrantul portativ, cheia
si mufele din locasurile lor; hidrantul se transporta sub bratul stang cu robinetii inainte,iar
cheia se transporta in mana dreapta. Se verifica functionarea hidrantului subteran folosind
dupa caz mufele de racordare. Se coboara piulita de racordare cu urechi a hidrantului
portativ pana la inelul opritor. Se potrivesc urechile piulitei de racordare in ghearele racordului
subteran si apoi se invarteste de manerele hidrantului portativ in sensul acelor de ceasornic
pana la fixare; dupa aceasta se racordeaza furtunul de refulare sau tubul de absorbtie (cu
reductie A-B) la hidrantul portativ, se deschide robinetul hidrantului si apoi se da drumul apei
de la hidrantul subteran prin manuirea cheii.
Pentru inchiderea apei si demonterea hidrantului portativ de la hidrantul subteran se executa
operatiile in ordine inversa.
e) Manuirea tuburilor de absorbtie.(de catre soferul pompier si ajutorul acestuia – servant
pompier)
Pentru racordarea tuburilor de absorbtie soferul si ajutorul acestuia scot din locasurile lor de
pe autospeciala de interventie nr. de tuburi necesare si racordeaza primul tub la intrarea in
pompa centrifugala astfel: soferul (mecanicul) scoate capacul racordului infundat de la
intrarea in pompa centrifugala, apuca tubul de absorbtie intre genunchi, tinand cu ambele
maini racordul acesuia dinspre pompe si-l apropie de racordul de intrare in pompa
centrifugala, racordandu-l; ajutorul prinde tubul de absorbtie intre genunchi (de la capatul
celalalt) si, stand cu fata la masina, impinge inainte pentru a usura racordarea de catre sofer
(mecanic).
Racordarea celorlalte tuburi de absorbtie se face astfel: soferul (mecanicul) prinde cu mainile
si intre genunchi primul tub de absorbtie stand cu spatele la masina de lupta; ambii pompieri
imping tuburile unul spre celalalt si le racordeaza intre ele , folosind cheile de racordat.
Dezracordarea se va face prin operatiuni in ordine inversa.
f) Manuirea sorbului.
Cand alimentarea cu apa nu se executa de la retea, la tuburile de absorbtie se monteaza
sorbul la capatului ultimului tub de absorbtie;se leaga apoi capatul corditei pt.sustinerea
sorbului de inelul parghiei de manevrare a supapei sorbului; se lasa usor sorbul in apa ,
urmarind ca sita acestuia sa fie asezata contra curentului apei – daca alimentarea se face din
apa curgatoare; se leaga celalalt capet al corditei pt. sustinerea sorbului de un punct de
sprijin, fara a bloca supapa sorbului in pozitia ,,DESCHIS” .
In cazul in care apa contine impuritati la sol se monteaza un cos de nuiele (o sita).
Desracordarea sorbului se face prin operatiuni in sens invers.
g) Manuirea tevii de refulare
Pentru manuire ,se racordeaza teava la capatul liniei de furtun, se cere deschiderea apei si
se apuca cu mana dreapra de racordul tevii de la furtun iar cu mana stanga de tubul maner al
tevii si se dirijeaza jetul de apa asupra focarului.
La incetarea actiunii se executa operatiunile in ordine inversa.
h)Manuirea ejectorului
Se amplaseaza ejectorul in sptiul de unde trebuie evacuata apa.,se realizeaza legatura printr-
o linie de furtun tip C intre autospeciala de interventie si intrarea ejectorului, dupa care se
intinde o linie de furtun tip B de la iesirea ejectorului pana la locul de evacuare al apei; se
cere deschiderea apei si se supravegheaza locul unde se executa evacuarea ei.
La incetarea lucrului se executa operatiunile in ordine inversa.

TEMA nr. 4 Cunoasterea si manuirea accesoriilor de producere a spumei si refulare


a pulberilor stingatoare

Principalele accesorii pt. producerea spumei sunt:


a) amestecatorul de linie;
b) teava generatoare de spuma;
c) pregeneratorul cu spumogen praf;
d) tubul prelungitor cu cap deversor.
Tehnica manuirii accesoriilor de producere a spumei:
Manuirea amestecatorului de linie
Amestecatorul de linie poate fi folosit in doua situatii:
-montat la una din iesirile C ale distribuitorului sau la una din iesirile pompei si alimentat cu
spumogen lichid din bidon,
- montat la una din iesirile pompei si alimentat cu spumogen lichid din rezervorul masinii.
In ambele situatii se poate lucra concomitent cu apa si spuma.
ATENTIE: Amestecatorul de linie se aseaza cu sageata imprimate pe corpul sau catre
directia incendiului. Pe timpul producerii spumei se manuieste robinetul amestecatorului cu
indicele la semnul plus (+) sau minus (-) dupa nevoie marind sau micsorand astfel cantitatea
de spumogen lichid consumata.
Desracordarea mestecatorului se executa prin operatii inverse dupa ce in prealabil s-a
executat spalarea lui.
Manuirea tevii generatoare de spuma
Seful de teava ia teava generatoare, se deplaseaza pe locul necesar, si racordeaza furtunul
la teava; cere deschiderea apei. Apuca cu mana stanga de partea tubular cilindrica a tevii si
respectiv de racordul de la furtun cu mana dreapta. Cand s-a obtinut spuma la gura tevii se
dirijeaza jetut in directia necesara. La terminarea lucrului se spala tevile si toate accesoriile
prin care a trecut spuma.
Manuirea pregeneratorului cu spumogen praf
Pregeneratorul cu spumogen poate fi folosit in doua situatii:
➢ amplasat pe dispozitivul de interventie;
➢ montat pe autospeciala de interventie.
Se ia pregenatorul si un bidon cu spumogen praf si se transporta pe locul de amplasare; se
aseaza pregeneratorul cu racordul B in directia incendiului si se racordeaza la dispozitiv
astfel ca intre el si masina, lungimea liniei de furtun sa fie minim 60 metri; soferul trebuie sa
regleze presiunea la pompa centrifuga la 6 – 8 atm. La terminarea lucrului se opreste
alimentarea cu spumogen praf, se lasa sa se consume intreaga cantitate de spumogen praf
din pregenerator, dupa care se spala instalatia.
Dezechiparea se face prin executarea operatiilor in ordine inversa.
Manuirea tubului prelungitor cu cap deversor
Cand seful de teava nu se poate apropia de focar sau souma trebiue introdusa in rezervoare
incendiate construite supradol, se folosesc tuburile prelungitoare si capul deversor astfel: se
cupleaza tuburile prelungitoare la extremitatea anterioara a tevii generatoare de spuma prin
strangerea colierelor de strangere; se cupleaza in mod asemanator capul deversor la capatul
tubului prelungitor; se ridica tubul prelungitor pana cand capul deversor a trecut de marginea
rezervorului in scopul proiectarii spumei pe peretele interior al rezervorului.
Cand spuma trebuie refulata la inaltime mare, atunci teava generatoare se va racorda la
capatul superior al coloanei de tuburi prelungitoare, iar capatul deversor se va monta la
extremitatea anterioara a tevii. Linia de furtun se racordeaza in acest caz la capatul inferior al
coloanei de tuburi prelungitoare realizandu-se o inclinatie care sa evite ruperea coloanei de
tuburi. La terminarea lucrului se spala tevile, tuburile prelungitoare, capul deversor si liniile de
furtun dupa care se executa dezechiparea prin aceleasi operatii in ordine inversa.

TEMA nr.5 Cunoasterea si manuirea accesoriilor de taiat si demolat

Principalele accesorii pentru taiat si demolat sunt:


➢ toporasul;
➢ toporul – tarnacop;
➢ cangea;
➢ motoferastraul, ferastraul electric.
Tehnica manuirii accesoriilor pt. taiat si demolat
a)- b) Manuirea toporasului si a toporului-tarnacop; se scot din toc si se actioneaza la taieri,
desfaceri, demolari, deschiderea usilor si ferestrelor dupa necesitati.
c)Manuirea cangii; se foloseste pentru demolari, desfaceri, evacuari etc.
Pentru manuire pompierul o ia de pe masina si o transporta purtand-o sub bratul drept cu
carligul metalic inapoi. Pentru lucru cangea se apuca cu ambele maini de coada si se loveste
cu putere cu carligul metalic in obiectul respectiv, pt.a se agata; apoi se impinge sau se trage
cu putere ( dupa caz ) pana cand se obtine demolarea sau dislocarea voita.
Manuirea motoferastraului si a ferastraului elestric – se face conform manualului tehnic al
fiecaruia dintre acestea iar personalul care le utilizeaza va fi instruit privind tehnica
securitatii si prevenirii accidentelor.

TEMA nr.6 Cunoasterea si manuirea accesoriilor de salvare de la inaltime

Principalele accesorii pentru salvare de la inaltime sunt:


➢ scarile culisabile;
➢ scara baston;
➢ scara de imperechere.
Tehnica manuirii accesoriilor pt. salvare de la inaltime:
a) Manuirea scarii culisabile: se face de catre doua persoane; se desprinde scara din
sistemul de fixare si se coboara de pe autospeciala; scara va fi purtata cu lonjeronul
superior pe umarul drept, mana dreapta fiind introdusa printre trepte si tinand de
lonjeronul superior; transportul se va face cu baza scarii catre directia de deplasare, in
pas alergator in aceasi cadenta. Pentru instalarea scarii se procedeaza astfel: se lasa
scara jos si se fixeaza cu talpile picioarelor lonjeroanele segmentului de baza al scarii
la partea lor inferioara. Cel ce fixeaza sta cu spatele spre locul de rezemare al scarii;
cealalta persoana ridica scara de la capatul superior, impingand-o prin miscarea
alternativa a mainilor pe trepte ajutat de partenerul sau care trage de trepte pana cand
scara ajunge in pozitie verticala; persoana care sta intre perete si scara apuca prin
saritura lantul de intindere al scarii cat mai sus posibil si prin aparnari si sarituri
alternative intinde scara pana la inaltimea necesara fiind atent la fixarea sigurantei de
blocare pe trepte; in timp ce acesta intinde scara partenerul sau o sprijina tinand-o de
lonjeroane. Dupa intindere scara se sprijina cu partea superioara de obiectivul
respectiv. Strangerea, coborarea si transportul scarii la autospeciala se executa prin
operatii in ordine inversa.
b) Manuirea scarii baston : scara baston se transporta de la masina la locul de
amplasament in fuga, purtandu-se sub bratul drept si fiind stransa. Pentru instalare, se
ridica scara cu ambele maini in pozitie verticala si sprijinand-o cu un capat pe sol o
desfacem apasand cu mana pe unul din lonjeroane. Dupa desfacere, scara se sprijina
de obiectiv cu partea superioara de obiectiv dupa care se incepe urcarea.
c) Manuirea scarii de imperechere : se executa de catre doua persoane
O persoana ia segmentul de varf si cel de mijloc, iar cealalta persoana ia segmentul de baza
si se deplaseaza in fuga spre obiectiv; segmentii de scara vor fi purtati pe umarul drept ,
mana dreapta fiind introdusa printre trepte si tinand lonjeronul inferior; prima persoana se
ajuta de mana stanga la sustinerea segmentilor de scara; transportul se va face cu baza
segmentilor catre directia de deplasare; ajunse langa obiectiv, persoanele aseaza pe sol
segmentii scarii in ordinea in care vor fi imperecheati, segmentul de baza gasindu-se cu
partea de jos spre obiectiv.
Pentru imperecherea scarii se procedeaza astfel: prima persoana aseaza segmentul de
scara intre genunchi si desface cu ambele maini dispozitivul de fixare; cealalta persoana, din
aceasi pozitie, dar cu fata spre cealalta persoana , potriveste si introduce lonjeroanele
celuilalt segment intre lonjeroanele segmentului tinut; imperecherea celui deal treilea
segment se executa la fel ca la ceilalti segmenti; dupa imperecherea segmentilor se verifica
ca dispozitivele de fixare sa nu fie iesite afara din locasuri.
Pentru instalarea scarii se procedeaza astfel: prima persoana fixeaza cu talpile picioarelor
lonjeroanele segmentului de baza al scarii, la partea lor inferioara (stand cu spatele spre locul
de rezemare a scarii); cealalta persoana ridica scara de la capatul segmentului superior,
impingand-o prin miscare alternativa a mainilor pe trepte, ajutat de partener, care trage de
trepte pana cand scara ajunge in pozitie verticala

IV. PROCEDURI DE INTERVENTIE IN


SITUATII DE URGENTA

TEMA nr.1 Procedura patrunderii in incaperile incendiate

Inainte de a patrunde in incaperi, personalul de interventie ia urmatoarele masuri de


siguranta astfel:
➢ aparatele izolante ( cu aer comprimat) si mastile contra fumului si gazelor sa fie
permanent in stare de functionare;
➢ in incaperile cuprinse de flacari sa se patrunda pe scari fixe (interioare sau
exterioare) si numai in cazuri extreme sa se foloseasca scarile manuale;
➢ deschiderea usilor trebuie sa se faca cu multa atentie; daca usa se deschide in
interior, deschiderea acesteia se va executa printr-o lovitura cu piviorul,
servantul stand cu spatele catre usa (lovitura calului), iar daca usa se deschide
spre exterior cel care intervine deschide usa stand tot timpul la adapostul
canatului;
➢ sa se tina seama ca fumul de culoare galbena, albastra sau alba indica o
toxicitate puternica;
➢ in incaperile umplute cu fum personalul va intra numai legat cu cordita de
salvare;
➢ in incaperile cu suprafete mari (hale), in special daca exista pericol de prabusire
a planseelor, sa se inainteze de-a lungul peretilor;
➢ in incaperile in care se banuieste prezenta unui pericol de explozie nu se vor
folosi lampi de iluminat cu flacara deschisa;
➢ pentru a gasi usor iesirea la inapoiere este necesar sa se memoreze drumul
parcurs.

TEMA nr.2 Procedura de interventie in cazul


incendiilor din subsolul cladirilor

Operatiile de stingere sunt influentate in mod deosebit de constructie si de felul cum


sunt dispuse incaperile subsolului, deschiderile existente si natura materialelor depozitate. In
majoritatea cazurilor incaperile de la subsol se agla sub intreaga suprafata cladita si pot avea
diferite adancimi. Planseele sunt de regula din material incombustibil , dar la cladirile vechi
acestea sunt combustibile. In majoritatea cazurilor golurile din pereti lipsesc, de multe ori
golurile ferestrelor nu pot fi utilizate pt. patrunderea in subsol datorita adancimii acestuia, a
dimensiunilor mici ale ferestrelor si a existentei gratarelor metalice.
Se va tine seama de urmatoarele:
-desfasurarea bispozitivului din interior este ingreunata de lipsa luminii si a scarilor (in
general, subsolurile au o singura scara);
-fiind incaperi lipsite de deschideri, deci neexistand aer suficient, se produc arderi
incomplete, cu degajari de oxid de carbon si fum in cantitati mari, fapt care pune in pericol
viata si sanatatea personalului de interventie care actioneaza neprotejat;
-exista pericolul de propagare a incendiului la parter si etajele superioare, datorita
deschiderilor folosite pt. trecerea diferitelor conducte, a casei scarilor,etc, precum si in cazul
cand planseele de deasupra subsolurilir sunt construite din materiale combustibile.
Personalul de interventie va fi dotat cu masti contra fumului si gazelor, aparate izolante
(aparate cu aer comprimat), cordite prin care se va tine legatura cu cei din afara.
In cazul cand incendiul s-a intins pe o suprafata mare si exista o cantitate insemnata
de materiale combustibile se vor folosi tevi B. In celelalte cazuri se vor folosi tevi C,
repartizandu-se pt. o teava B o suptafata de 100mp., iar pt. o teava C o suprafata de 50mp.
Atentia sefilor de teava va fi concentrata asupra lichidarii focarelor principale si a racirii
elementelor de constructie cu ajutorul jetului de apa. Personalul care lucreaza in subsol va fi
schimbat la perioade scurte de timp pt. a se evita pericolul de asfixiere. Se vor lua masuri de
evacuare a fumului , folosindu-se ferestrele si usile iar cand acestea nu exista se vor executa
deschideri in planseu.
Jeturile pulverizate reduc temperatura mediului inconjurator si rarefiaza fumul. La
terminarea operatiunilor de stingere trebuie sa se evacueze apa din subsol.

TEMA nr.3 Procedura de interventie in cazul incendiilor izbucnite la etajele


cladirilor.

Cel mai adesea, in cazul incendiilor izbucnite la etaje ard elementele de constructie
combustibile (plansee, pereti despartitori, diferite instalatii si canale), precum si obiecte de uz
caznic.
Caracteristica acestor incendii este ca ele se pot propaga la incaperile superioare sau
alaturate pe cai ascunse – prin golurile elementelor de constructie, prin canalele de ventilatie
– inundand cu fum casele de scari si incaperile din jur pana la distante mari si creand panica
in randul locatarilor.
Actiunea de interventie se va face mai intai la etajul incendiat. Se vor examina obligatoriu
si incaperile vecine celei incendiate, asupra carora se va efectua supravegherea in decursul
intregii perioade de stingere a incendiului. Pentru realizarea dispozitivului de interventie se
folosesc in primul rand scarile interioare, ele constituind principalele cai de acces. De
asemenea pot fi folosite incaperile vecine, balcoanele comune, golurile de usi si ferestre prin
care se aduc tevile cu ajutorul corzilor sau cu al scarilor de incendiu. Deschiderile in
planseele incendiate si in peretii interiori se fac numai dupa ce mijloacele de stingere sunt
gata pregatite. Se lucreaza cu tevi tip C folosindu-se jeturi pulverizate. In cazul unui pericol
iminent de daramare a elementelor de constructie este necesar sa se asigure o retragere
rapida a personalului care lucreaza in acel sector.
In toate cazurile cand servantii actioneaza pe scara se vor asigura prinzandu-se de
trepte cu ajutorul carligului de siguranta. Amplasare scarilor se va face pe sol tare iar
inclinatia lor fata de perete va fi de 70 – 80 grade. Pe cat posibil scarile vor fi ancorate de
elementele rezistente ale constructiilor; scarile vor fi luate de pe locul de amplasare numai
dupa ce s-a atras atentia servantilor care le-au folosit si le-au fost asigurate alte cai de
evacuare. Pt. patrunderea la etajele cladirilor si pt. lucrul cu tevile, tevile se vor amplasa in
functie de deprinderea personalului de a lucra in dreapta sau in stanga ferestrei, capatul
superior al scarii depasind cu 30 – 40 cm. tocul acesteia.
Pt trecerea pe acoperisul constructiei scarile se amplaseaza in spatiul dintre ferestre si
unde este posibil , dupa peretii antifoc sau zonele antifoc.

TEMA nr. 4 Procedura de interventie in cazul incendiilor izbucnite la podurile si


acoperisurile cladirilor.

De regula propagarea incendiilor la aceste elemente de constructie se desfasoara


rapid datorita combustibilitatii lor si circulatiei neantrerupte a aerului. Viteza cea mai mare a
incendiului se produce de-a lungul coamei.
Incendiul se dezvolta pe cai ascunse (cand a cuprins planseul podului) si se naste
pericolul propagarii lui, prin elementele de constructie , la etajul aflat dedesubt.Cand incendiul
a cuprins pardoseala podului si elementele de constructie a acoperisului, trebuie se se dea o
atentie deosebita rezistentei capriorilor si planseelor, deoarece micsorarea rezistentei lor la
foc creaza pericolul prabusirii pentru cei care lucreaza in pod. Se folosesc pt. petrundere
scarile interioare care ajung pana la pod, scarile fixe metalice sau culisabile iar pentru actiune
se pot folosi si acoperisurile cladirilor vecine.
Cand incendiul a izbucnit in partea centrala a podului, va fi atacat cu jeturi de apa din
doua sau mai multe parti.
Pentru stingere se folocesc tevi C cu robinet si jet pulverizat.
Acoperisul nu va fi desfacut decat in prezenta unor tevi pregatite pt. interventie.
Actiunea de localizare va incepe de la focar spre locurile mai indepartate, stropindu-se
inspecial partea neaprinsa pt. a o izola.
Este indicat ca la patrunderea in pod, daca acesta este cuprins de flacari sa se
actioneze cu jeturi pelverizare de jur-imprejur pt. a se micsora temperatura. Asupra stalpilor
de sustinere ai acoperisului si asupra capriorilor se va actiona cu jet compact pt. a se evita
prabusirea acoperisului.
Se vor respecta urmatoarele masuri de securitate:
➢ deplasarea pe acoperis trebuie sa se faca de-a lungul coamei iar persolalul
trebuie asigurat;
➢ cand se executa lucrari pe acoperis, sau pe planseul podului trebuie respectata
regula ca intr-un singur loc sa nu se grupeze mai multi oameni , pt. a se evita
surparea elementelor de constructie.

TEMA nr. 5 Proceduri de interventie pentru stingerea diferitelor tipuri de


incendii in functie de conditiile admosferice (noapte, vant, seceta, temperaturi
scazute).

a)Stingerea incendiilor pe timp de noapte


Intunericul ingreuneaza operatiile de stingere, interventia pe timp de noapte cerand
eforturi deosebite din partea intregului personal al formatiei de interventie , stingere si
prim ajutor (FISPA).
De regula incendiile izbucnite in aceste condeitii sunt observate cu intarziere si ca urmare
ele iau proportii insemnate pana la sosirea formatiei.
Din cauza intunericului dispozitivul se realizeaza mai greu si exista pericolul caderii in gol
a servantilor; supravegherea dispozitivului si intreaga conducere a operatiilor se
realizeaza mult mai anevoie decat ziua.
MASURI pt.optimizarea operatiunilor de stingere:
➢ asigurarea iluminatului cailor de acces si de evacuare a zonelor in care
lucreaza sefii de teava precum si a surselor de alimentare cu apa, folosindu-se
proiectoarele de pe autospecialele de interv., precum si farurile , lampi electrice
de mana sau alte mijloace de iluminat;
➢ se va realiza o permanenta legatura intre sectoarele de stingere si se va
asigura securitatea servantilor;
➢ iluminarea permanenta a golurilor din plansee si a locurilor unde se demoleaza
elemente din constructie.
b)Stingerea incendiilor pe timp de vant puternic
Vantul contribuie intr-o masura avansata la intensificarea arderii sila propagarea
incendiilor in timp foarte scurt pe suprafete si la distante apreciabile. El poate transporta
bucati aprinse de materiale combustibile la distante de zeci si uneori sute de metri, creand
pericolul aparitiei unor noi focare de incendiu.
Vantul puternic ingreuneaza activitatea personalului de interventie , reduce din efectul jetului
de apa si favorizeaza prabusirea elementelor de constructie, mai ales a celor arse sau
nesprijinite, avand drept consecinta blocarea cailor de retragere a sefilor de teava.
MASURI pt.optimizarea actiunilor de interventie:
➢ concomitent cu actiunea de lichidare a incendiului se va organiza apararea
constructiilor dispuse pe directia vantului (stropire cu apa , acoperire cu prelate
umede);
➢ pe directia vantului vor circula patrule cu misiunea de a depista si lichida
eventualele focare aparute.
➢ Se folosesc tevi cu diametru mare cu jeturi puternice de apa , oblic pe directia
vantului (lateral din spate – pt.folosirea cat mai eficienta a jetului de apa.
d) Stingerea incentiilor pe timp de seceta – masuri pt.optimizare a interventiei:
➢ se folosesc tevile cu robinet si jet pulverizat si diametru mic (in scopul
economisirii apei);
➢ se organizeaza dispozitive de interventie circulare;
➢ se cheama forte in sprijin concomitent cu identificarea posibilelor surse de
alimentare cu apa pt.incendiu indiferent de distanta la care se afla (baraje,
lacuri, rauri, bazine etc.};
➢ se organizeaza relee de galeti si se folosesc pompele sumersibile (hidrofoarele)
de uz casnic;
➢ se demoleaza cladirile combustibile (anbexele gospodaresti, garduri din
materiel combustibil) care pot transforma incendiul izolat in incendiu de masa.
e)Stingerea incendiilor in conditii de temperatura scazuta (pe ger)
Iterventia la stingere pe timp de iarna este ingreunata de:
➢ zapada abundenta;
➢ polei pe sosele si drumuri (cai de acces);
➢ temperaturi scazute.
Inzapezirea cailor de acces creaza mari greutati in deplasarea la locul incendiului si catre
sursele de alimentare cu apa. De asemenea zapada ingreuneaza realizarea rapida a
dispozitivelor de interventie pe distante lungi. Temperatura scazuta a aerului poate ingheta
apa din furtun si in unele cazuri poate duce la scoaterea din actiune a personalului de
interventie ca urmare a degeraturilor.
Sursele de apa sunt expuse inghetului , facand dificila alimentarea cu apa a autospecialelor
de interventie , se creaza pericol de accidentare prin cadere pt. prsonalul de interventie care
lucreaza la inaltimi datorita stratului de gheata ce se formeaza pe treptele scarilor de incendiu
si pe acoperisuri.
MASURI pt.optimizarea interventiei:
➢ liniile de furtun vor fi protejate contra inghetului pri acoperire cu un strat de
zapada sau in lipsa acesteia cu paie, fan (si altele) cu deosebire la locurile de
racordare;
➢ la incendiile de exterior , descoperite , se intrebuinteaza de preferinta furtun si
tevi tip B , evitandu-se pe cat posibil folosirea distribuitoarelor;
➢ sa se intinda linii principale de rezerva catre tevile care lucreaza pe directii
hotaratoare, ferindu-le de apa pana la intrebuintare;
➢ sa se evite fixarea liniilor de refulare pe scara si sa nu se permita stropirea
scarilor cu apa;
➢ in cazul incendiilor din interior, distribuitorul va fi amplasat in una din incaperile
cladirii;
➢ ATENTIE!- soferul sa nu intrerupa refularea apei, ci, la nevoie, sa micsoreze
doar presiunea, chiar in cazul cand se inlocuiesc furtunele sparte;
➢ Se va evita scurgerea apei prin casa scarilor si se va asigura rezerva de
personel pt. inlocuirea din cand in cand a celor care lucreaza, spre a le da
posibilitatea sa se odihneasca si sa se incalzeasca.
Ne respectarea acestor drepturi peate duce la consecinte grave.

TEMA nr. 6 Proceduri de acordare a primului ajutor in caz de arsuri, fracturi, plagi
deschise si/sau intoxicatii cu produse rezultate in urma procesului de ardera (fum,
gaze toxice).

In practica pe timpul actiunii de stingere se pot ivi accidente, fie la personalul care
participa derect la stingere, fie la unele persoane surprinse in zona incendiata. Mai
frecvent,se pot intalni fracturi, arsuri si asfixieri.
De cele mai multe ori,la fata locului nu se gaseste personal medical specializat care sa
poata acorda victimelor primul ajutor medical.
REGULI cu caracter general:
➢ in orice imprejurare, mai intai se scoate victima de sub actiunea cauzei care a
provocat accidentul (zona incendiata, mediul toxic, daramaturi etc.);
➢ unul din membrii FISPA (grupa de salvare) va inlatura „spectatorii” persoanele
curioase;
➢ trebuie avut grija ca accidentatii, in special cei cu fracturi sa nu fie supusi la
miscari inutile, sa fie mentinuti pe cat posibil in pozitii care sa nu le agraveze
starea;
➢ in cazul ca sunt mai multi accidentati, primul ajutor se va acorda incepand cu
cei care au o stare mai grava;
➢ dupa acordarea primului ajutor se organizeaza transportarea bolnavilor la cea
mai apropiata unitate sanitara.

Acordarea primului ajutor sanitar in caz de arsuri:


In functie de gravitatea lor, arsurile se clasifica in trei grade, si anume:
➢ arsuri de gr.I – cele mai superficiale si cele mai usoare- se recunosc dupa
inrosirea dureroasa a pielii;
➢ arsuri de gr.II – sunt mai profunde (adanci) si se recunosc dupa basicile ce se
formeaza si care sunt pline cu un lichid ca zeama de lamaie sau de culoare
rosiatica;
➢ arsuri de gr.III – sunt cele mai profunde. Ele cuprind pielea, muschii, vasele de
sange si uneori chiar oasele.
Tratamentul arsurilor – difera in functie de gradul acestora.
Arsurile de gr.I se trateaza simplu fara mijloace speciale. Regiunea interesata se uda
cu apa rece si se starge apoi usor cu un tampon de vata imbibata in alcool.
Arsurile de gr. II si III se trateaza numai in unitati medicale .Persoanele care au suferit
asemenea arsuri nu vor fi dezbracate pt. a nu le mari durerile ci vor fi invelite in cearceafuri
curate si vor fi transportati la spital.
In cazul cand arsura a cuprins o suprafata mare si nu este prea adanca, se poate
aplica ca prim-ajutor un pansament steril uscat avand grija ca basicile sa nu fie sparte.
ATENTIE: -locurile unde sau produs arsurile nu se vor unge cu substante grase. Daca
bolnavul cere de baut i se poate da apa indulcita cu zahar, ceai, limonada, suc natural.
Acordarea primului ajutor sanitar in caz de fracturi:
In mod obisnuit, in cazul ruperii unui os se spune ca avem de-a face cu o fractura.
Fracturile pot fi:
➢ inchisa in cazul cand osul rupt nu iese prin piele;
➢ deschisa in cazul cand osul rupt iese prin piele, formand o rana.
Prima grija a echioei de salvare in cazul fracturilor este sa procedeze de urgenta la
imobilizarea provizorie a regiunii in care
s-a produs fractura. In acest scop se folosesc mijloace chiar improvizate, cum ar fi:
scanduri, crangi sau coji de copac, bastoane etc., care vor fi insa infasurate in
prealabil cu vata sau bucati de panza (stofa) , apoi puse de o parte si de alta a osului
rupt si fixate cu ajutorul unor fese sau bandaje.
Trebuie retinut faptul ca la fracturile deschise, mai intai se va aplica pe rana un
pansament steril si se va incerca oprirea hemoragiei, dupa care se va trece la
imobilizarea organului afectat si transportat cat mai urgent la prima unitate sanitara.
Acordarea primului ajutor sanitar in caz de intoxicatii cu fum si gaze:
Pe timpul incendiilor, in procesul arderii se produc insemnate degajari de fum si
gaze toxice, intre care cel mai des oxidul de carbon (CO), un gaz foarte toxic, care
pune in pericol viata servantilor si a persoanelor surprinse in zona incendiata.
In general, intoxicatia cu un astfel de gaz se manifesta prin dureri de cap,
vajaituri in urechi, ameteala, iar dupa un timp intoxicatul nu se mai poate misca si are
o senzatie de paralizie. Daca victima ramane in continuare sub influenta acestui gaz,
poate sa-si piarda cunoastinta si sa intre in coma – chiar deces.
De aceea, intoxicatul trebuie scos imediat la aer curat si asezat cu fata in sus.
Daca este inconstient si are tendinta de varsaturi , va fi culcat pe o parte si
supraveghiat permanent. Cand accidentatul este in stare de inconstienta si respira, va
fi tinut cu capul indoit inapoi pt. a mentine libere caile respiratorii. Daca accidentatul
este palid si are pulsul foarte slab , va fi asezat astfel incat picioarele sa fie mai sus
decat capul , pt. ca sanfele sa poata fi dirijat catre inima si creier.
Acestea sunt unele masuri de prim-ajutor, de aceea, se reaminteste obligatia
ca in toate cazurile de accidente concomitent cu primele ingrijiri care se dau bolnavilor,
sa fie chemat de urgenta la fata locului personal medical calificat, facandu-se apel la
serviciile salvarii.
V. ORGANIZAREA APARARII
IMPOTRIVA INCENDIILOR

TEMA nr.1 Organizarea apararii impotriva incendiilor pe locul de munca.

SCOPUL:
Asigurarea conditiilor care sa permita salariatilor (pe baza instruirii si cu mijloacele
tehnice pe care le au) sa actioneze eficient pt.:
➢ prevenirea si stingerea incendiilor;
➢ evacuarea si salvarea persoanelor si bunurilor materiale;
➢ inlaturarea efectelor distructive provocate de incendii, explozii, accidente
tehnice.
In ce consta organizarea apararii impotriva incendiilor la locul de munca.
a)prevenirea incendiilor:
➢ loarea in evidenta a materialelor si dotarilor cu pericol de incendiu;
➢ loarea in evidenta a surselor de aprindere ce pot aparea si mijloacelor care le
pot genera;
➢ stabilirea si aplicarea masurilor specifice de prevenire a incendiilor.
b)organizarea interventiei de stingere a incendiilor ;
c)afisarea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor;
d)organizarea salvarii si evacuarii (afisarea planurilor cu traseele de evacuare);
e)instruirea la locul de munca (documente, desfasurare, verificare);
f)marcarea pericolului prin montarea de indicatoare sau a altor mijloace de atentionare.
Actele privind apararea impotriva incendiilor:
1) emise de Consiliul Local:
➢ decizia de aprobare a planului de analiza si acoperirea riscurilor pt. localitate.
➢ hotararea privind modul de organizare a apararii impotriva incendiilor in
localitate.
➢ reguli si masuri specifice de aparare impotriva incendiilor corelate cu riscurile
locale.
➢ dispozitia privind reglementarea lucrului cu foc deschis si a fumatului;
➢ raportul semestrial de evaluare a capacitatii de a.i.i.;
➢ masuri de optimizare a capacitatii de a.i.i.;
➢ documente privind serviciul public voluntar pt. situatii de urgenta:
1-hotararea de infintare ;
2-regulament de organizare si functionare;
3-dispozitie de numire a sefului serviciului;
➢ dispozitie de numire a cadrului tehnic cu atributii indomeniul apararii impotriva
incendiilor.
2) emise de primar :
➢ planul de analiza si acoperire a riscurilor ;
➢ fisa localitatii conform anexei nr.6 din O.M.A.I.nr.1474/2006, publicata in
M.O.nr.885/31.10.2006 (1 ex.din fisa localitatii se trimite la ISU);
➢ raport de analiza a dotarii cu mijloace de aparare impotriva incendiilor: anual,
anterior definitivarii bugetului local .
La S.V.S.U. (serviciul voluntar pt.situatii de urgenta- al localitatii) trebuie sa exiate
urmatoarele documente, conform OMAI nr.1474/2006:
1. planul de analiza si acoperire a riscurilor,
2. fisa localitatii,
3. avizele si autorizatiile de securitate la incendiu, obtinute pt.constructiile din patrimoniul
propriu,insotite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii
lor,
4. date ale personaluluidin cadrul SVSU-lui,
5. lista operatorilor economici cu care s-au incheiat contracte de inchiriere, obiectivul de
activitate al acestora ,nr.si termenul de valabilitate al contractului,
6. registrul pt.evidenta permisului cu focul deschis inclusiv arderea miristilor,
7. rapoarte de interventie ale SVSU,
8. fisele de instruire,
9. evidenta exercitiilor SVSU cu cuncluziile rezultate din acestea,
10. rapoarte in urma controalelor de prevenire (proprii sau ale autoritatii de stat),
11. programe cu masuri si actiuni pt.respectarea reglementarilor in domeniu.

3) emise de administratorul operatorului economic/conducatorul institutiei:


1. dispozitie de organizare si stabilire a responsabilitatilor privind apararea
impotriva incendiilor,
2. instructiuni de aparare impotriva incendiilor si atributii ale salariatilor la locurile
de munca,
3. dispozitie privind reglementarea lucrului cu foc deschis si a fumatului,
4. dispozitie privind organizarea instruirii personalului ,
5. dispozitie de construire a SPSU (ori contract cu alt SPSU),
6. dispozitii:-de sistare a lucrarilor de constructii , -oprirea functionarii amenajarilor
in cazul anularii avizului/autorizarea de siguranta la incendiu ;
7. reguli si masuri de aparare impotriva incendiilor la utilizarea, manipularea,
transportul si depozitarea substantelor periculoase specifice,
8. conventii cuprinzand raspunderile ce revin partilor pe linie a.i.i. In cazul
transmiterii temporare a dreptului de folosinta asupra constructiilor (contracte de
inchiriere),
9. dispozitia de numire a cadrului tehnic (CT.)cu atributii in domeniul a.i.i.(apararea
impotriva incendiilor),
10. masuri speciale de a.i.i. pt. perioadele caniculare sau secetoase.
La SPSU(CT.) al operatorului economic/institutiei, trebuie sa existe urmatoarele documente
cf. OMAI 1474/2006 , art.18 alin.a-s.
Ce presupune interventia la locul de munca:
1. alarmarea personalului de la locul de munca si anuntarea incendiului la fortele de
interventie (dispecerat acolo unde este constituit),
2. salvarea rapida si in siguranta a personalului conform planurilor stabilite,
3. intreruperea alimentarii cu energie electrica, gaze si fluide combustibile a
consumatorilor, instalatiilor si utilajelor de catre persoane anume desemnate,
4. actionare asupra focarului de incendiu;
5. evacuarea bunurilor periclitate si protejarea echipamentelor;
6. protectia personalului de interventie (impotriva temperaturilor, fumului, gazelor toxice);
7. verificarea loculrilor in care se poate propaga incendiul si actionarea pt. stingerea
acestora.
Care sunt planurile de protectie impotriva incendiilor:
a)- planul de evacuare a persoanelor in caz de incendiu:
-pe nivel daca se afla simultan peste 30 de persoane;
- pe incaperi daca in ele se afla cel putin 50 de persoane;
- indiferent de nr.de locuri pt. incaperile destinate cazarii.
b) – planul de depozitare si de evacuare a materialelor periculoase: se intocmesc pt.
fiecare incapere unde se afla asemenea materiale si se mentioneaza clasele acestora ,
cantitatile, codurile de identificare ori de pericol si produsele de stingere recomandate;
traseele se marcheaza cu culoare verde;
c) – planul de interventie : se avizeaza de ISU (Inspectoratul pt.Situatii de Urgenta) la
dispozitia caruia se pune un exemplar pt. efectuarea recunoasterilor, a studiilor tectice si pt.
punerea acestora in aplicare cu prilejul exeercitiilor, aplicatiilor tactice de interventie precum
si in situatii de urgenta, si se actualizeaza ori de cate ori este cazul. Acest plan se intocmeste
pe baza concluziilor privind interventia, rezultate din scenariul de securitate la incendiu sau
din evaluarea capacitatii de evaluare impotriva incendiilor.

TEMA nr.2 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la instalatiile electrice, de gaze


naturale si tehnica de calcul.

I. INSTALATII ELECTRICE

Condiţii de amplasare şi montare a instalaţiilor electrice


Conductoarele, barele, tuburile, etc. se pot dispune pe trasee comune cu traseele altor
instalaţii cu condiţia ca instalaţia electrică să fie dispusă
11 deasupra conductelor de apă, de canalizare şi de GPL
11 sub conductele de gaze naturale şi sub conducte calde (cu temperatura peste
400C
Pe toate porţiunile de traseu pe care nu pot fi respectate aceste prevederi, se iau măsuri
constructive de protecţie prin prevederea de separări, izolaţii termice, ţevi metalice, etc. ce
vor depăşi cu minim o,5 m de o parte şi alta porţiunea de traseu protejată.
Se interzice amplasarea instalaţiilor electrice în interiorul canalelor de ventilaţie.
Montarea pe materiale combustibile a conductelor electrice cu izolaţie normală, a
cablurilor fără întârziere la propagarea flăcării, a tuburilor din materiale plastice, a
aparatelor şi echipamentelor electrice cu grad de protecţie inferior, se face interpunând
materiale incombustibile între acestea şi materialul combustibil sau elemente de distanţare
11 straturi de tencuială de minim 1 cm grosime sau plăci din materiale
electroizolante incombustibile cu grosimea de minim 0,5 cm, cu o lăţime ce depăşeşte
cu cel puţin 3 cm pe toate laturile elementul de instalaţie electrică
11 elemente de susţinere din material incombustibil (ex. console metalice) care
distanţează elementele de instalaţie electrică cu cel puţin 3 cm faţă de elementul
combustibil
Se interzice montarea directă pe elemente de construcţie din materiale combustibile de
clasă C3 şi C4 A următoarelor cabluri – cabluri armate sau nearmate, conductoare
electrice neizolate sau cu izolaţie din materiale combustibile, aparate şi echipamente
electrice cu grad de protecţie inferior.
Este obligatorie protecţia la suprasarcini pentru instalaţii din încăperi categoriile de pericol
de incendiu A, B, C.
Materialele şi echipamentele care în serviciu normal, de avarie sau de manevră greşită pot
produce flăcări sau scântei sau pot atinge temperaturi ridicate (peste 700C) vor fi amplasate
conform condiţiilor prevăzute de producător. Dacă aceste aceste condiţii nu pot fi respectate,
se pot prevedea ecrane de protecţie corespunzătoare.
Dacă echipamentele electrice dintr-o încăpere conţin lichide combustibile cum sunt uleiurile
minerale şi hidrocarburile izolante, în cantităţi mai mari sau egale cu 25 l, se vor lua măsuri
de colectare a lichidelor scurse (cuve colectoare cu praguri pentru a evita împrăştierea
acestora) iar încăperea va avea pereţi din clasa C0. Pentru lichide izolante greu combustibile
(esteri, silicon), limita de 25 l poate fi majorată la 60 l. Trebuie luate măsuri pentru asigurarea
scoaterii automate de sub tensiune a instalaţiei respective în caz de incendiu.
Pentru diminuarea riscului de incendiu se recomandă utilizarea unui dispozitiv de protecţie
diferenţial.
Este obligatorie folosirea conductoarelor şi barelor din cupru în următoarele situaţii – la
circuitele electrice pentru alimentarea receptoarelor din blocul operator, din încăperile pentru
reanimare şi din încăperile pentru servicii de urgenţă din clădirile de spitale şi similare,
corpurile de iluminat ale iluminatului d siguranţă pentru evacuare de tip 1 sau 2, instalaţii de
prevenire şi stingere a incendiilor, consumatori de siguranţă din centralele electrice.
Este interzisă traversarea coşurilor şi canalelor de fum cu conducte, cabluri şi bare electrice,
tuburi de protecţie sau cu alte elemente ale instalaţiilor electrice.
Legăturile electrice între conductoare izolate pentru îmbinări sau derivaţii se fac numai în
accesoriile special prevăzute în acest scop (doze, cutii de legătură, etc.).
Se interzice executarea legăturilor electrice între conductoare în interiorul tuburilor sau
ţevilor de protecţie, plintelor, golurilor din elementele de construcţie şi trecerilor prin
elementele de construcţie.
Se interzice supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune.
Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoarele de cupru se fac prin răsucire şi
matisare, prin cleme speciale sau prin presare cu scule şi accesorii corespunzătoare.
Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoarele de aluminiu se fac prin cleme
speciale, prin presare cu scule adecvate şi elemente dr racord speciale, prin metalizare
asociată cu lipire sau prin sudură.
Se interzice executarea legăturilor electrice la conductoare de aluminiu, prin simpla
răsucire.
Legăturile între conductoare de cupru şi conductoare de aluminiu se fac prin cleme
speciale, metalizare asociată cu lipire sau prin presare.
Montarea liberă a conductelor electrice pe clădiri, la exterior, se admite numai în cazurile în
care pot fi îndeplinite simultan condiţiile
11 pereţii exteriori al clădirii să fie din materiale incombustibile
11 conductele electrice să fie instalate astfel încât atingerea lor să nu fie posibilă
decât cu ajutorul unor mijloace speciale
11 se respectă distanţele minime dintre conducte electrice libere şi elementele de
pe traseul lor.
Se interzice folosirea arborilor drept suporturi pentru conductele electrice libere.
Se interzice montarea liberă a conductelor electrice în încăperi din categoria PC, în
podurile clădirilor şi în construcţii executate din materiale combustibile.
Nu se admite instalarea tuburilor şi ţevilor în care sunt introduse conducte electrice cu
izolaţie obişnuită, pe suprafaţa coşurilor şi a panourilor radiante sau pe alte suprafeţe
similare, în spatele sobelor sau a corpurilor de încălzire.
Se evită montarea tuburilor pe pardoseala combustibilă a podurilor. Dacă, totuşi, se
montează pe pardoseală , atunci tuburile trebuie să fie metalice.
Se interzice montarea dozelor şi cutiilor derivaţie pe pardoseala podurilor, în încăperi
pentru băi, duşuri şi grupuri sanitare.
Legăturile conductoarelor electrice se execută numai în doze.
Se interzice montarea conductelor punte pe suprafaţa de zidărie a coşurilor, pe suprafaţa
panourilor radiante sau pe alte suprafeţe calde similare. La montarea îngropată, conductele
punte se acoperă cu un strat de tencuială de minim 1 cm.
Se interzice utilizarea cordoanelor flexibile pentru executarea instalaţiilor electrice fixe.
In cazul instalării prizelor în pardoseli sau pe pardoseli se folosesc fie prize în execuţie
specială, omologate pentru acest scop, fie prize în execuţie normală, protejate în cutii
speciale care asigură gradul de protecţie(la pătrunderea corpurilor solide, a apei şi la
şocurilor mecanice) necesar în scopul respectiv.
In depozite de materiale combustibile se pot instala prizele cu condiţia ca acestea să fie
prevăzute cu dispozitive de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la 1 m
de materialele combustibile.
Este obligatorie folosirea prizelor cu contact de protecţie în încăperi cu pardoseală
conductoare electrice (mozaic, ciment, gresie), în încăperi din clasa PC şi în încăperi în
care se utilizează aparatură de calcul.
Siguranţele fuzibile se folosesc numai calibrate şi în execuţie închisă. Se interzice
folosirea siguranţelor fuzibile ca aparate de conectare şi deconectare sub sarcină.
Se interzice amplasarea tablourilor electrice în poduri, subsoluri de cabluri, în încăperi de
depozitare a materialelor sau substanţelor combustibile. Tablourile electrice se amplasează
la cel puţin 3 cm de elementele din materiale combustibile. La clădirile cu săli aglomerate,
tabloul electric se prevede cu posibilitatea de întrerupere a alimentării cu energie electrică a
instalaţiilor electrice aferente, întrerupătorul respectiv fiind amplasat într-un loc unde nu are
acces publicul, marcat şi uşor accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.
La tablourile de distribuţie ale receptoarelor prevăzute cu alimentare de bază şi cu
alimentare de rezervă din sursa de intervenţie se prevăd măsuri constructive de separare
între panourile celor două alimentări, astfel încât un incendiu la unul dintre panouri să nu-l
poată afecta pe cel de-al doilea.
Manetele de pe tablouri, care trebuie manevrate în caz de incendiu, calamitate naturală
etc. se marchează distinct, vizibil şi clar astfel încât să poată fi identificate rapid la
necesitate.
Circuitele iluminatului normal trebuie să fie distincte de prize.
Circuitele şi dozele iluminatului normal trebuie să fie distincte de cele ale iluminatului de
siguranţă.
In încăperi cu aglomerări de persoane se folosesc corpuri de iluminat executate din
material incombustibile sau greu combustibile
Corpurile de iluminat echipate cu lămpi incandescente, fluorescente sau cu descărcări în
vapori metalici care se instalează în depozite de materiale combustibile, trebuie să fie
prevăzute cu glob, respectiv cu difuzor şi dacă există şi pericol de şocuri mecanice, vor
avea şi grătar protector.
Căile de alimentare ale tabloului de distribuţie al staţiilor pompelor, electrovanelor de
incendiu şi instalaţiei de ventilare pentru evacuarea fumului se amplasează pe trasee ferite
de pericol de incendiu.
Staţiile de pompare, centralele de semnalizare a incendiilor, clădirea grupului.
electrogen şi zonele în care se află elemente de PSI la care trebuie acţionat, vor fi
prevăzute cu instalaţie de iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului.
La clădirile ce adăpostesc persoane care nu se pot evacua singure, la magazine, la
hoteluri precum şi la alte clădiri cu aglomerări de persoane, coloana de alimentare a
tabloului ascensoarelor se racordează la tabloul general sau de forţă, înaintea
întrerupătorului general sau a siguranţelor generale. Alimentarea cu energie electrică a
tablourilor ascensoarelor de intervenţie în caz de incendiu se face pe două căi de
alimentare independente.
Corpurile de iluminat destinate iluminatului de siguranţă, se marchează sau se echipează
cu lămpi de altă culoare pentru a se deosebi de lămpile iluminatului normal.
Iluminatul de siguranţă pentru evacuare, marcarea ieşirilor din încăperi, a traseului şi a
ieşirilor căilor de evacuare se face folosind corpuri de iluminat tip - indicator luminos.
Iluminatul de siguranţă împotriva efectului panicii se realizează cu corpuri de iluminat cu
lămpi incandescente.
Iluminatul de siguranţă pentru marcarea hidranţilor interiori se amplasează în afara
hidrantului la cel mult 1,5 m distanţă de el.
In zonele cu pericol de explozie se pot folosi cabluri numai în execuţie corespunzătoare,
conductoare izolate protejate în tuburi metalice sau ţevi de protecţie sau bare în execuţie
etanşă cu tipul de protecţie antiexplozivă corespunzătoare zonei periculoase în care sunt
montate.
Este interzisă montare liniilor electrice aeriene în zonele cu pericol de explozie. In
încăperile cu pericol de explozie este interzisă aşezarea ţevilor de protecţie pe pardoseală.
Instalaţiile electrice din zonele cu pericol de explozie vor fi proiectate şi realizate astfel încât
să asigure protecţia împotriva apariţiei de scântei şi arcuri electrice.
Sunt obligatorii luarea măsurilor împotriva acumulării electricităţii statice la construcţiile
care includ zone cu pericol de explozie.
Unităţile consumatoare de gaze naturale sunt obligate să asigure exploatarea corectă a
acestora prin
111 instalator autorizat de furnizorul de gaze
111 verificarea şi revizuirea instalaţiilor, cu echipe specializate conduse de un
instalator autorizat
De asemenea unităţile consumatoare sunt obligate să întocmească şi să afişeze la locuri
vizibile
111 instrucţiuni specifice de utilizare şi exploatare pentru fiecare aparat şi agregat
alimentat cu gaze naturale
111 telefoanelor echipelor de intervenţie proprii şi ale unităţii distribuitoare
Utilizarea corectă a instalaţiilor constă în
111 aprinderea focului (întâi flacăra apoi gazul) şi stingerea acestuia, în funcţie de
necesităţi
111 supravegherea arderii şi respectarea parametrilor tehnologici pentru
funcţionarea în condiţii optime
111 supravegherea aparatelor de măsură şi control
111 supravegherea instalaţiilor de automatizare
111 anunţarea echipei de întreţinere pentru remedierea defecţiunilor constatate şi
scoaterea din funcţiune a instalaţiilor defecte
Intreţinerea instalaţiilor de utilizare constă din efectuarea următoarelor operaţiuni
111 controlul eventualelor scăpări de gaze, la intervale de cel mult 72 ore
111 supravegherea, întreţinerea curentă, vopsirea părţilor aparente
111 verificarea şi repararea aparatelor de utilizare prin unităţi specializate
111 verificarea instalaţiilor de utilizare o dată la 2 ani
111 revizia instalaţiilor de utilizare o dată la 10 ani
Verificarea mijloacelor de măsură supusă obligatoriu controlului metrologic.

Condiţii tehnice pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiilor interioare de utilizare a


gazelor naturale combustibile
- volum interior minim al încăperilor
. 18,0 m3 pentru încăperi curente
. 7,5 m3 pentru bucătării, băi şi oficii
. ,0 m3 pentru bucătării din construcţii existente
111 asigurarea aerului necesar arderii
111 ventilare naturală sau mecanică
111 evacuare totală a gazelor de ardere în atmosferă
111 suprafeţe vitrate

Toate încăperile în care se montează aparate de utilizare a gazelor naturale, se prevăd cu


suptafeşe vitrate, sub formă de ferestre, luminatoare cu geamuri, uşi cu geam sau goluri,
toate la exterior sau spre balcoane vitrate cu suprafaţa minimă totală de
111 0,03 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din beton armat
111 0,05 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din zidărie
Geamurile au grosimea de maxim 4 mm fără armare.

II. OBLIGAŢIILE CONSUMATORILOR DE GAZE NATURALE


( Normativ I 6 – anexa 15 )
1. să păstreze toate aprobările şi toată documentaţia tehnică pe baza căreia a realizat,
revizuit sau modificat instalaţia de gaze naturale;
2. să respecte condiţiile impuse prin aprobările, avizele, acordurile energetice emise
pentru consumul de gaze naturale;
3. să nu pună în funcţiune punctele de consum aprobate, înaintea efectuării recepţiei şi
deschiderii oficiale a gazelor de unitatea distribuitoare;
4. să nu micşoreze sau să astupe suprafeţele vitrate, golurile pentru ventilare, accesul
aerului necesar arderii precum şi pentru evacuarea gazelor de ardere, prevăzute
pentru asigurarea siguranţei în exploatare;
5. să întreţină instalaţiile în stare bună de funcţionare şi să le utilizeze în conformitate cu
instrucţiunile primite de la unitatea distribuitoare;
6. să permită accesul delegaţilor unităţii distribuitoare pentru control, verificarea sau
revizia instalaţiilor;
7. să anunţe de urgenţă biroul de reclamaţii al unităţii distribuitoare pentru orice
defecţiune suferită la instalaţia de utilizare şi ori de câte ori simt miros specific de gaze,
atât în instalaţiile de utilizare, cât şi în cele de distribuţie;
8. să anunţe imediat biroul de reclamaţii, să stabilească de comun acord şi să execute
manevrele necesare aducerii la normal a funcţionării instalaţiilor, în cazul unor avarii în
instalaţiile de gaze;
9. să nu permită şi să nu execute modificări ale instalaţiilor existente, racordări sau
desfiinţări de puncte de consum, decât pe bază de aprobări legale şi numai prin
societăţi care au agrement tehnic în acest sens;
10. să efectueze remedierea eventualelor defecţiuni ce pot apărea, numai prin societăţi
agreate, cu personal calificat pentru asemenea lucrări;
11. să cureţe şi să menţină în perfectă stare de funcţionare, coşurile de evacuare a gazelor
arse, prin societăţi de specialitate;
12. să permită racordarea la branşamentul şi instalaţia de utilizare a altor consumatori care
au aprobarea unităţii distribuitoare, cu obligaţia acestora de a contribui cu cotă parte la
cheltuieli;
13. să respecte dispoziţiile unităţii distribuitoare cu privire la funcţionarea în regim mixt de
consum, gaze naturale - combustibil lichid;
14. să nu rupă sigiliile aplicate de unitatea distribuitoare;
15. să nu intervină la contoare, nişe, cabine sau la staţiile de reglare – măsurare;
16. să nu utilizeze gazele în alte scopuri, decât cele pentru care au fost aprobate;
17. să plătească cantităţile de gaze consumate, la tarifele legal aprobate precum şi
lucrările executate şi serviciile prestate de unitatea distribuitoare;
18. consumatorii industriali alimentaţi prin staţii de reglare racordate la sistemul de
distribuţie, să urmărească în mod continuu presiunea şi debitul gazelor naturale,
prevăzând avertizoare optice şi acustice pentru ieşirea din limitele prescrise a presiunii
gazelor. Tipul avertizoarelor şi locul de aplicare se fixează de comun acord cu unitatea
de distribuţie;
19. să anunţe imediat furnizorul, luând în acelaşi timp măsurile necesare de prevenire a
accidentelor tehnice şi umane, în cazul depăşirii presiunii de regim, sau în cazul în
care aceasta scade sub nivelul de funcţionare admis;
20. să anunţe telefonic şi să obţină acceptul furnizorului pentru orice manevră la instalaţiile
de gaze, care poate duce la o variaţie bruscă a consumului;
În cazul în care se produc accidente care au drept urmare degradarea clădirilor în care
se găsesc instalaţiile sau a altor obiective din vecinătate precum şi vătămarea integrităţii
corporale a oricărei persoane, din cauza nerespectării obligaţiilor ce revin beneficiarului,
stabilite, unitatea distribuitoare este exonerată de orice răspundere.

INSTRUCŢIUNI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR


LA INSTALAŢII ŞI APARATURĂ DE CALCUL
a)Pe timpul exploatării instalaţiilor, echipamentelor şi aparaturii de calcul electronic, se
va asigura permanent menţinerea condiţiilor şi parametrilor de exploatare privind protecţia la
foc, cuprinse în documentaţiile de proiectare şi realizare a acestora.
b)Deşeurile de hârtie vor fi colectate şi îndepărtate din încăperile cu tehnică de calcul.
c)În aceste încăperi se interzice:
- Fumatul şi focul deschis;
- Introducerea de materiale şi echipamente altele decât cele prevăzute în
proiect;
- Folosirea sistemelor şi instalaţiilor de încălzire neadecvate şi
neomologate;
- Introducerea şi folosirea de lichide inflamabile cu excepţia celor folosite pentru
întreţinerea aparaturii şi în cantităţile strict necesare acestor operaţiuni.
d)În cazul producerii unui incendiu măsurile vor viza:
-Oprirea instalaţiei de climatizare;
-Alarmarea salariaţilor şi anunţarea incendiului conducerii
societăţii şi pompierilor militar;
-Scoaterea de sub tensiune a unităţilor periferice şi a celei centrale;
-Decuplarea generală de la tabloul principal de alimentare
cu energie electrică;
-Evacuarea personalului, a bunurilor materiale de valoare şi
materialelor combustibile aflate în imediata apropiere a zonei de incendiu;
-Punerea în funcţiune a mijloacelor de stingere existente pe
locul de muncă.
Pentru stingerea echipamentelor se recomandă folosirea dioxidului de carbon, în
celelalte spaţii putându-se folosi apa şi pulberile stingătoare.

TEMA nr. 3 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la depozite, magazii,


ateliere pentru prelucrarea lemnului, depozite de material lemnos.

INSTRUCŢIUNI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR


LA DEPOZITE ŞI MAGAZII:

 Organizarea şi amenajarea depozitelor şi magaziilor, se va face în strictă


conformitate cu prevederile legale, instrucţiunile şi prescripţiile tehnice în vigoare;
 Materialele şi substanţele combustibile şi cele inflamabile nu se vor depozita în
spaţiile cu activităţi curente, în apropierea instalaţiilor sau pe căile de acces şi de
evacuare;
 Compartimentarea spaţiului de depozitare nu va fi executată din materiale
combustibile;
 Corpurile electrice pentru iluminat vor fi prevăzute cu globuri de protecţie şi
carcase de protecţie;
 Manipularea materialelor şi substanţelor se va face în aşa fel încât să nu se
producă spargeri sau revărsări de substanţe periculoase;
 În magazii se vor folosi sisteme de încălzire centrală sau fără încălzire şi nu
sisteme cu flacără deschisă.
 În caz de incendiu, concomitent cu acţiunile de stingere, se va proceda la
evacuarea materialelor depozitate în locuri fără pericol şi se va organiza
supravegherea lor;
 Personalul care participă la acţiunile de stingere şi evacuare, se va echipa cu
mijloace de protecţie adecvate.
REGULI ŞI MĂSURI DE PREVENIREA INCENDIILOR ÎN ATELIERELE PENTRU
PRELUCRAREA LEMNULUI:

Utilajele şi dispozitivele folosite pentru ascuţirea pânzelor de fierăstraie şi a cuţitelor


maşinilor de prelucrare a lemnului, polizoare şi alte utilaje care pot provoca scântei, vor fi
amplasate în încăperi separate de cele pentru prelucrarea materialului lemnos.
Se interzice încălzirea cleiului cu lămpi de benzină sau petrol în secţiile pentru
prelucrarea lemnului. Această operaţie se va executa în recipiente încălzite cu aburi sau apă
supraîncălzită.
Se admite folosirea reşourilor electrice pentru încălzirea cleiului în atelierele cu o
suprafaţă mai mică de 400m2, cu respectarea următoarelor condiţii :
 Reşourile electrice vor fi fixate rigid pe un suport de material incombustibil,
cu înălţimea de minimum 0,80m. Este interzisă utilizarea pentru racordarea
la reţea a cablurilor neizolate sau a altor conductori electrici improvizaţi;
 Amplasarea reşourilor electrice se va face la o distanţă de minimum 1,5m de
orice materiale combustibile.
Înainte de a fi introduse în maşini pentru prelucrare, materialele lemnoase vor fi
examinate cu grijă, pentru înlăturarea eventualelor bucăţi de metal înglobate (cuie, sârmă
etc.).
Este interzis fumatul în atelierele pentru prelucrarea lemnului.
Instalaţiile electrice de forţă şi lumină vor fi executate în conformitate cu prevederile
actelor normative în vigoare. Verificarea, exploatarea şi întreţinerea acestora se vor face
numai de către personal calificat.
Încălzirea atelierelor pentru prelucrarea lemnului (tâmplărie, modelărie etc.) se va face
cu instalaţii de încălzire centrală (apă caldă, abur, aer cald etc.), cu respectarea normelor de
prevenire şi stingere a incendiilor în vigoare, privind executarea lor şi aşezarea materialelor
combustibile faţă de elementele instalaţiei.
În atelierele mici, cu o suprafaţă de maximum 400m2, pot fi utilizate şi sobe obişnuite
cu acumulare de căldură (ex. de teracotă), executate astfel ca uşiţele de alimentare să fie
amplasate în afara acestor încăperi.
Se interzice folosirea sobelor fără acumulare de căldură (sobe metalice) şi a
radiatoarelor electrice, indiferent de tipul lor.
Sunt interzise aşezarea şi uscarea materialelor combustibile pe sobe sau corpuri de
încălzire.
Materialul lemnos nu va fi introdus în ateliere decât în cantităţi strict necesare
prelucrării în schimbul respectiv. Acesta va fi stivuit în mod ordonat, lăsându-se libere căile
de acces şi evacuare.
Depozitarea şi stivuirea materialului lemnos se vor face în spaţii stabilite în acest scop,
cu respectarea corespunzătoare a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor. În secţiile
de prelucrare a lemnului (tâmplărie, modelărie, calapoade, reparat lăzi etc.), sunt interzise
depozitarea, transportul şi manipularea lichidelor inflamabile sau explozive, cu excepţia celor
strict necesare procesului de lucru şi nu mai mult decât pentru un schimb de lucru, luându-se
măsuri de prevenire a incendiului. Lichidele inflamabile utilizate se vor păstra în ambalaje
închise etanş.
Lubrifianţii necesari ungerii utilajelor se vor aduce în ateliere în cantităţi pentru
maximum trei zile de lucru. Păstrarea acestora se va face în locuri special amenajate, ferite
de orice surse de foc sau de încălzire.
Executarea în atelierele de tâmplărie a unor lucrări de reparaţii cu foc deschis (sudură,
lipire) nu se admite decât pe baza unui „Permis de lucru cu foc”.

La terminarea lucrului, şeful de atelier nu va părăsi atelierul până nu va asigura:


▪ Curăţirea tuturor locurilor de muncă, şi, în special, a utilajelor;
▪ Scoaterea de sub tensiune a tuturor maşinilor şi aparatelor electrice;
▪ Oprirea tuturor utilajelor;
▪ Punerea în funcţiune, acolo unde există, a iluminatului de siguranţă;
▪ Întreruperea instalaţiei electrice şi de iluminat de la tabloul principal al
atelierului;
▪ Închiderea tuturor geamurilor şi uşilor.

Pentru localizarea şi lichidarea unui incendiu izbucnit în acest sector se vor lua
următoarele măsuri;
• Se va opri sistemul de ventilaţie existent şi se va scoate de sub tensiune
instalaţia electrică de iluminat şi forţă;
• Se va acţiona asupra materialelor incendiate, folosind spumă sau apă;
• Pe timpul acţiunii se vor lua măsuri pentru a se evita degradarea utilajelor şi
materialelor;
• Concomitent cu stingerea se va organiza evacuarea materialelor.

REGULI ŞI MĂSURI DE PREVENIREA INCENDIILOR LA


DEPOZITELE DE MATERIAL LEMNOS:

Materialul lemnos (cherestea, buşteni, sortimente scurte de lemn) se depozitează în


stive, grupe, secţii sau sectoare cu distanţă sigură între ele, în conformitate cu prevederile
normelor în vigoare.
Drumurile şi spaţiile de siguranţă din depozite nu vor fi blocate cu materiale; ele vor
astfel întreţinute, încât să asigure accesul maşinilor de intervenţie pentru stingerea
incendiilor, în orice anotimp.
Teritoriul depozitului va fi curăţat periodic de deşeuri, vegetaţie uscată sau alte
materiale combustibile. Solul nebetonat sau nepietruit din incinta depozitelor se va stropi cu
var sau alte substanţe pentru a se împiedica creşterea vegetaţiei.
Teritoriul depozitului va fi împrejmuit. Va fi oprit accesul altor persoane în afara celor
care îşi desfăşoară activitatea.
Fumatul este interzis pe teritoriul depozitelor, în toate punctele de acces, ale
persoanelor şi vehiculelor. În depozit, se vor monta indicatoare vizibile pentru atenţionarea
acestei interdicţii.
Pentru fumat se vor amenaja locuri speciale. Aceste locuri vor fi marcate vizibil prin
tăbliţe cu inscripţia „Loc pentru fumat” şi prevăzute cu lădiţe metalice cu nisip sau vase cu
apă în scopul colectării şi stingerii resturilor de ţigări şi chibrituri aprinse. Locurile pentru
fumat se vor amenaja numai în spaţiile libere, amplasându-se la distanţă de cel puţin 10m
faţă de cea mai apropiată stivă a depozitului sau construcţie vecină.
Se interzice executarea pe teritoriul depozitului a lucrărilor cu foc deschis (sudură,
lipirea la cald a metalului, topirea bitumului sau asfaltului, încălzirea cu flacără a conductelor
etc.).
În cazuri excepţionale, se vor admite astfel de lucrări în depozite numai pe baza
„Permisului de lucru cu foc”cu luarea măsurilor de prevenire a incendiilor pe toată durata
lucrării (stabilirea razei de lucru, îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile din
apropiere, asigurarea locului respectiv cu mijloace de stingere, instruirea lucrărilor,
supravegherea controlului la terminarea lucrărilor etc.).
Se interzice accesul în depozite al mijloacelor de transport cu ardere internă
(locomotive, compresoare, autocare, tractoare etc.), care prezintă scurgere de carburanţi sau
cu tobele de eşapament defecte ori fără dispozitive parascântei.
Se interzice folosirea în depozite a iluminatului cu flacără deschisă. Se va folosi numai
iluminat electric.
Se vor controla periodic legăturile electrice ale motoarelor şi instalaţiilor existente în
incinta depozitelor, înlăturându-se toate defecţiunile care pot provoca supraîncălziri,
scurtcircuite, scântei electrice, ca de exemplu contacte şi legături defecte, deteriorări ale
izolaţiei conductoarelor, supraîncărcarea accidentală a circuitelor, acoperirea conductoarelor
cu deşeuri etc.
Este interzisă păstrarea în depozite a deşeurilor de lemn (aşchii, rumeguş, praf etc.),
îmbibate cu ulei, lacuri sau alte substanţe uşor oxidabile, precum şi alte materiale textile
îmbibate cu ulei (câlţi, bumbac, cârpe de şters). Aceste materiale vor fi evacuate zilnic din
depozit în locuri special stabilite.
Pe teritoriul depozitelor (inclusiv pe spaţiile de siguranţă) sunt interzise descărcarea,
manipularea şi depozitarea substanţelor şi materialelor combustibile.
Se va asigura în permanenţă funcţionarea, în condiţiile şi la parametrii proiectaţi, a
reţelei de apă sau a bazinelor de apă pentru stingerea incendiilor, luându-se măsuri de
întreţinere corespunzătoare, de verificare periodică preventivă, precum şi măsuri pe timp de
iarnă care să evite îngheţarea lor etc.
Stingerea incendiilor izbucnite la depozitele de material lemnos se realizează
prin folosirea ape sub formă de jet pulverizat sau compact. Stivele din apropierea
incendiului se evacuează sau se stropesc cu apă.

TEMA nr. 4 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice activitatilor de


turism.

INSTRUCTIUNI DE ORDINE INTERIOARĂ OBLIGATORII DE URMAT PENTRU


PERSOANELE DIN EXTERIOR

Persoanele din afara societăţii se vor deplasa numai însoţite, doar pe traseele şi în locurile
stabilite. Vor respecta întocmai regulile şi măsurile de prevenire şi stingerea incendiilor
stabilite în cadrul societăţii.

În caz de incendiu:
1. Păstraţi-vă calmul, nu intraţi în panică.
2. Respectaţi întocmai instrucţiunile date de personalul societăţii sau cel de pază.
3. Părăsiţi în ordine încăperea în care va aflaţi, urmărind marcajele sau indicatoarele de
securitate sau consultaţi planul de evacuare.
4. Alăturaţi-vă unui grup.
5. Dacă va aflaţi la etaj, coborâţi calm scările la parter şi de aici către exteriorul clădirii.
6. Nu reveniţi la locul incendiului decât chemaţi de persoanele cu competenţă, organizatori ai
intervenţiei.
7. Nu folosiţi liftul în caz de evacuare (excepţie lifturile special destinate pentru aceasta)
8. În cazul în care dvs. observaţi un început de incendiu, aveţi obligaţia să anunţaţi imediat
personalul societăţii sau cel de pază, acordând după posibilitate, ajutor în vederea limitării şi
stingerii incendiilor.
9. În caz de incendiu, aveţi obligaţia să acordaţi ajutor, când şi cât este raţional posibil,
persoanelor aflate în pericol sau dificultate, din proprie iniţiativă sau la solicitarea victimei, a
personalului de primă intervenţie sau a pompierilor militari.

INSTRUCTIUNI DE APARARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR SPECIFICE ACTIVITATII


DE TURISM

Activitatea de cazare

1).Se asigura marcarea clara, vizibila, conform STAS 297-80, si iluminarea


corespunzatoare a tuturor cailor de evacuare din interiorul hotelului. Se recomanda
marcarea prin indicatoare fosforescente;
2).În camerele de hotel, pe partea interioara a usilor se va afisa schita cu traseul de
evacuare (spre iesirea principala si cea de serviciu). Pe noptiere, la loc vizibil, se vor
amplasa pliante cu instructiuni speciale de comportare în caz de incendiu, traduse în
limile de circulatie internationala;
3).Se admite mentinerea încuiata a usilor de la scarile de serviciu, în cazul când
acestea sunt prevazute cu geam nearmat, pe o suprafata care sa permita evacuarea
normala a persoanelor, în caz de incendiu. Pe geamurile respective se va inscriptiona
“USA de evacuare”. Spargeti geamul în caz de incendiu.
4).Pe holuri si pe culoare trebuie sa existe scrumiere pentru colectarea resturilor de
tigari si chibrituri, amplasate la o distanta de cel putin 1,5 m fata de draperii si perdele;
5).Se va controla permanent starea de functionare a instalatiilor electrice. Nu se admit
improvizatii sau modificari la instalatia electrica. Orice lucrari de reparatii sau de
întretinere la instalatia electrica, se executa numai de personal calificat;
6).Pentru sesizarea în faza incipienta a unui început de incendiu, spatiile comune se
vor verifica si pe timpul noptii la intervale de 2-3 ore, de câte personalul de serviciu;
7).Receptiile vor fi dotate cu lanterne pentru a fi folosite în situatii de întrerupere a
curentului electric, si masti cu filter de fum pentru a putea intervenii la un eventual
incendiu ;
8).Se interzice folosirea podurilor sau a subsolurilor în scopul depozitarii materialelor
combustibile;
9).Alarmarea si anuntarea, în caz de incendiu, se va face în asa fel încât sa nu
produca panica în rândul clientilor si persoanelor cazate în camere, pentru a nu le
periclita viata;
10).Personalul hotelului va fi temeinic instruit asupra modului în care se va face
alarmarea, anuntarea si orientarea persoanelor cazate spre iesire, precum si asupra
modului de folosire a mijloacelor tehnice de interventie (hidranti, stingatoare) pentru
localizarea si lichidarea incendiilor;
11).La fiecare nivel al hotelului se va afisa planul de evacuare, organizarea si atributiile
echipelor de prima interventie;
12).Caile de circulatie existente în jurul hotelului, vor fi permanent asigurate, iar
parcarea autovehiculelor se va face în asa fel încât sa se asigure o usoara si rapida
evacuare în caz de incendiu si accesul autospecialelor apartinând pompierilor militari.

Bucatarie, restaurant

Se interzice cu desavârsire:
- folosirea focului deschis fara supraveghere (plite de gatit, aragaze, resouri, etc);
- introducerea de recipienti care pot provoca explozii sau a lichidelor combustibile
în spatiile de depozitare a mijloacelor materiale si alimentare;
- folosirea pentru iluminat, când iluminatul electric nu poate fi folosit, a mijloacelor
pentru iluminat improvizate (lumânari, chibrituri, facle, etc). Pot fi întrebuintate, în
acest caz, felinare de vânt, prevazute cu globuri si aparatori sau lanterne cu pile
uscate;
- curatirea pardoselilor din bucatarii sau spatiile de deservire (salile restaurantului)
cu produse petroliere;
• În restaurant se va asigura numarul suficient de scrumiere de masa, iar pe
holuri, scrumiere cu picior, amplasate la o departare de cel putin 1,5 m fata de
perdele, draperii;
• Pentru evitarea aglomerarii si asigurarea evacuarii în salile restaurantului, se
vor respecta prevederile normativelor în vigoare, în ceea ce priveste
amplasarea meselor si numarul de locuri;
• Lânga fiecare masina de gatit care functioneaza cu gaze naturale vor fi afisate
instructiunile de exploatare a gazelor, iar manipularea robinetelor se va face
numai cu chei speciale, amplasate în apropiere;
• Masinile de gatit si gratarele pentru fript, vor fi dotate cu hote prevazute cu site
de protectie. Hotele si tubulaturile de ventilatie ce deservesc masinile de gatit,
gratarele pentru fript, cuptoarele pentru copt, vor fi curatate si degresate
saptamânal si ori de câte ori este nevoie;
• Se interzice curatarea hotelor prin ardere;
• Masinile de gatit, gratarele pentru fript, aragazele, cuptoarele si celelalte utilaje
care folosesc temperaturi ridicate, se vor amplasa la o distanta de cel putin 1 m
fata de elementele combustibile ale constructiilor sau de materialele
combustibile din încaperi;
• Folosirea aparatelor electrice pentru pregatirea preparatelor culinare se va face
cu respectarea stricta a normelor de exploatare date de furnizor sau
producator;
• În bucatarii si laboratoare de patiserie, cofetarie, este interzis:
- pregatirea pe plita a diverselor preparate în asa fel încât sa prezinte pericol de
incendiu;
- prelingerea grasimilor pe plita din tavi sau vase umplute peste limita sau
manipularea necorespunzatoare;
- pastrarea produselor culinare care prezinta pericol de incendiu în cantitati mai
mari decât strictul necesar precum si depozitarea acestora în apropierea surselor
de caldura;
- orice operatiune de reparatie, întretinere, de înlaturare a unor defectiuni sau
de modificare a instalatiilor, vor fi executate de instalatori autorizati pentru astfel de
lucrari.

INSTRUCTIUNI DE APARARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR


LA DEPOZITE SI MAGAZII

1. Organizarea si amenajarea depozitelor si magaziilor, se va face în stricta


conformitate cu prevederile legale în vigoare, instructiunile si prescriptiile tehnice în vigoare.
2. Depozitarea materialelor se va face în functie de proprietatile fizico-chimice,
compatibilitatea fata de agentii stingatori, tendinte de autoaprindere, autoinflamare, explozie
si în raport cu dimensiunea si forma acestora.
3. Materialele cu caracteristici diferite se vor depozita în constructii sau compartimente
separate, în functie de pericolul de incendiu si de explozie pe care îl prezinta, fiind interzisa
depozitarea în aceeasi magazie sau compartiment a materialelor care pot reactiona violent si
genera incendii, explozii, ori de alte fenomene cu urmari deosebite.
4. Materialele sau produsele care conditioneaza continuitatea productiei sau activitatii,
importante si de mare valoare, de regula se vor pastra în constructii independente sau
compartimente separate, prin elemente rezistente la foc, echipate cu instalatii si aparatura
pentru detectarea, semnalizarea si stingerea incendiilor.
5. Depozitele si magaziile se vor organiza pe stive, grupe de stive si sectoare cu
asigurarea distantelor de siguranta între acestea.
6. Stivele vor fi astfel organizate încât sa permita interventia cu usurinta la stingerea
incendiilor si evacuarea produselor depozitate, sa nu blocheze mijloacele de stingere,
tablourile electrice si caile de acces, sa nu reduca raza de actionare a instalatiilor de stingere
(drencere, sprinklere, hidranti), acolo unde acestea exista.
7. Rafturile pentru depozitare vor fi din materiale incombustibile, iar cele din lemn se
vor ignifuga.
8. Materialele si substantele combustibile si cele inflamabile, nu se vor depozita în
spatiile de productie, în apropierea instalatiilor sau pe caile de acces si de evacuare.
9. Ferestrele si golurile de aerisire de la subsol si parter, vor fi asigurate cu plasa din
sârma deasa, pentru a nu permite patrunderea chibriturilor si resturilor de tigari aprinse.
10. Spatiile de depozitare vor fi delimitate fata de cele de receptie si livrare, prin
elemente rezistente la foc. Compartimentarile, inclusiv dintre gestiuni, nu vor fi din materiale
combustibile.
11. Corpurile electrice pentru iluminat vor fi prevazute cu globuri de protectie, iar cele
care pot fi lovite, vor avea si armaturi (gratare) de protectie.
12. La depozitarea materialelor se va urmari ca acestea sa nu prezinte focare de
incendiu, sa posede instructiuni de manipulare si depozitare. În cazul unor neclaritati,
produsele vor fi pastrate în spatii separate pâna la obtinerea tuturor informatiilor necesare.
13. Manipularea materialelor si substantelor, se va face în asa fel, încât sa nu se
produca loviri, degradari, spargeri si reversari de produse. La spargerea ori degradarea unor
ambalaje care contin substante periculoase se va proceda la îndepartarea eventualelor
revarsari si la evacuarea din depozit a ambalajelor respective.
14. Instalatia de încalzire din depozite si magazii va fi centrala cu apa calda sau abur.
15. În caz de incendiu, concomitent cu actiunile de stingere, se va proceda la
evacuarea materialelor depozitate în locuri fara pericol si organizarea supravegherii lor.
16. Personalul care participa la actiunile de stingere si evacuare, va fi echipat cu
mijloace de protectie (casti, masti, costume anticalorice).

INSTRUCTIUNI DE APARARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR LA MAGAZII DE


ALIMENTE SI BAUTURI:

1. La depozitarea alimentelor si bauturilor în spatii închise, se vor respecta


urmatoarele reguli:
a) compartimentarea si marcarea spatiilor în asa fel, ca depozitarea si pastrarea
sa se faca pe sortimente. Spatiile între stive si rafturi, sa fie permanent libere,
iar între acestea si elementele de încalzire si iluminat sa se respecte distantele
de siguranta prevazute de legislatia în vigoare;
b) evacuarea permanenta a deseurilor provenite din împachetari si despachetari
pentru pastrarea ordinii si curateniei si sa nu blocheze usile si caile de acces si
evacuare;
c) circuitele electrice interioare ale depozitelor si magaziilor, vor fi prevazute cu
aparate de deconectare a curentului, amplasate în exterior.
2. Este interzisa depozitarea diferitelor materiale în încaperile din subsoluri în
apropierea conductelor de gaze si coloanelor electrice.
3. În incinta depozitelor, lucrarile de orice natura care prezinta pericol de incendiu, se
vor executa numai pe baza unui “Permis de lucru cu foc”, eliberat în conditiile prevazute de
normele PSI si dupa ce au fost luate toate masurile de prevenire a incendiilor.
4. Încalzirea încaperilor de depozitare se va face prin sistemul de încalzire central,
respectându-se cu stricteae prescriptiunile de constructie si exploatare prevazute de
noramtivele de PSI.
5. Se interzice încalzirea cu sobe metalice, radiatoare, resouri si orice aparate
producatoare de energie calorica si care prezinta pericol de încendiu, în încaperile în care se
depoziteaza materiale combustibile.
6. Deservirea si verificarea instalatiilor utilitare (iluminat, încalzire, ventilatie, etc), se va
face numai de personal calificat, atestat, cu respectarea normelor de exploatare date de
producator.

INSTRUCTIUNI DE APARARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR


INSTALATII FRIGORIFICE
1. Încaperile agregatelor frigorifice vor fi prevazute cu ventilatie eficienta, care sa
asigure evacuarea eventualelor scapari de agent frigorific.
2. Instalatiile electrice din salile agregatelor frigorifice trebuie executate în conformitate
cu normativele în vigoare pentru încaperi cu pericol de explozie, când agentul frigorific
prezinta acest pericol.
3. În salile agregatelor frigorifice nu vor fi prevazute instalatii de încalzire si nu se va
folosi nici un sistem de încalzire.
4. Este interzisa folosirea oricaror surse de foc, precum si fumatul în salile agregatelor
frigorifice.
5. În perioada umplerii instalatiilor cu agent frigorific, se interzice încalzirea cu orice
mijloace a buteliilor sau tuburilor ca si existenta flacarilor deschise în incinta camerelor în
care se face aceasta operatie.
6. Se interzice depozitarea tuburilor cu agenti frigorifici în salile agregatelor frigorifice
sau în încaperi cu alte destinatii.
7. În toata perioada umplerii instalatiilor sau agregatelor frigorifice, se va controla
etanseitatea diferitelor parti ale acestora.
8. În atelierele frigorifice, se interzice fumatul sau folosirea oricaror surse de foc în
perioada umplerii agregatelor cu agent frigorific si în perioada probelor.
9. În interiorul salilor agregatelor frigorifice, nu se vor monta întrerupatoare, prize sau
alte elemente care pot produce scântei.
10. Se va evita pierderea de agent frigorigen din instalatii.

INSTRUCTIUNI DE APARARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR


LA ATELIERELE MECANICE, ELECTRICE SI DE ÎNTRETINERE

1. În astfel de ateliere, este interzisa amplasarea materialelor combustibile sau a


substantelor inflamabile, în apropierea masinilor si utilajelor care produc scântei prin polizare
sau aschiere.
2. Se interzice instalarea polizoarelor si a altor masini care produc scântei în locurile
unde se pot degaja gaze sau vapori combustibili, ori în imediata apropiere a acestora.
3. La executarea operatiunilor de prelucrare a metalelor, se va evita încalzirea
excesiva a masinilor unelte si aruncarea spanului sau a aschiilor încinse pe elemente sau
materiale combustibile.
4. Se va evita suprasolicitarea retelei electrice prin racordarea unor aparate si utilaje
cu un consum mai mare decât cel pentru care a fost dimensionata instalatia.
5. Prelucrarea metalelor si aliajelor cu continut de magneziu, aluminiu, titan, etc, ale
caror pulberi sunt pirofore, se va efectua cu multa grija, astfel încât sa nu produca incendii.
6. Degresarea, curatarea sau spalarea pieselor pregatite pentru diverse operatii, se va
face cu solutii neinflamabile. Se interzice utilizarea benzinei, petrolului sau a altor substante
inflamabile. Decaparea cu acid azotic a pieselor din metale neferoase, se va face numai în
nise de decapare cu ventilatie fortata, pentru evacuarea vaporilor rezultati.
7. Bumbacul si cârpele de sters, cutiile cu petrol sau unsori, vor fi tinute în recipiente
metalice cu capace special destinate. La sfârsitul fiecarui schimb de lucru materialele
întrebuintate vor fi evacuate din atelier si depozitate în locuri special amenajate.
8. În cazul executarii operatiilor de întretinere, se va evita scurgerea si raspândirea
lubrefiantilor pe utilaje, pe pardoseli. La executarea operatiilor de curatare, utilajul va fi oprit si
scos de sub tensiune. Se interzice efectuarea lucrarilor cu benzina si alti solventi inflamabili
în prezenta surselor de foc, scânteilor sau în alte conditii care pot conduce la producerea
unor incendii.
9. Pentru prevenirea acumularilor si descarcarilor electrostatice, toate partile metalice
ale masinilor-unelte si utilajelor de orice fel vor fi prevazute cu instalatie de legare la pamânt.
10. Ciocanele de lipit utilizate, când sunt în functiune, vor fi supravegheate si pastrate
pe suporturi incombustibile. Se interzice folosirea sau lasarea lor în apropierea materialelor
combustibile.
11. Ciocanele care se încalzesc la foc, trebuie asigurate în asa fel, încât sa nu cada pe
pardoseala, iar cele electrice se vor tine în priza numai atâta timp cât se folosec.
12. Se interzice blocarea trecerilor si cailor de acces dintre utilaje cu materiale,
semifabricate, piese finite.
13. La folosirea lampilor de benzina se vor respecta urmatoarele reguli:
• alimentarea cu benzina se va face numai dupa ce arzatorul s-a racit
complet, iar rezervorul se va umple numai ¾ din volum;
• dopul orificiului de alimentare va fi bine însurubat, fiind prevazut cu o
garnitura corespunzatoare;
• lampile de lipit vor fi prevazute cu un sistem de siguranta reglat la
presiunea de lucru, iar cele cu rezervorul mai mare de 3 litri, trebuie
prevazute cu manometru;
• este interzisa reducerea presiunii prin surubul pentru aer si prin orificiul
de alimentare, atunci când lampa este aprinsa;
• lampile nu trebuie demontate si reparate lânga surse de foc deschis. Se
interzice golirea combustibilul din rezervor lânga sursa de foc;se interzice
folosirea lampii de benzina în încaperi în care se afla lichide
combustibile, substante explozive sau surse de gaze combustibile.

S.C. S.A.
ANEXA 1
Seful sectorului in care se executa lucrările
Executanţii lucrărilor cu foc
Nr . ...... din .....……... 200

PERMIS DE LUCRU CU FOC

Se eliberează prezentul "Permis de lucru cu foc", d-lui ........................... ...................... ajutat


de dl. ....................................... care urmează sa execute ..............................
folosind ....................................... la (in) ................................... ora ......... si se termina in data
de ............ ora ........
PREMERGATOR, PE TMPUL SI LA TERMINAREA LUCRARILOR CU FOC SE VOR LUA
URMATOARELE MASURI:
1.Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, instalaţiilor, utilajelor, aparatelor,
conductelor si recipientelor din zona de executare a lucrărilor si din apropierea acesteia pe o
raza de ........ metrii, astfel: ......................................................................…………..
....................................................................………………………………………………….
....................................................................………………………………………………….
2.Golirea, izolarea, spălarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau instalaţiilor, prin
………………………………………....................................................................................
3.Ventilarea spatiilor in care se executa lucrările se realizează …………………………
....................................................................................................………………………….
4.Verificarea zonei de lucru si a vecinătăţilor acesteia, înlăturarea surselor de aprindere şi
condiţiilor favorizante de producere a incendiilor si exploziilor, protejarea antifoc a
materialelor din zona.
Începerea lucrărilor cu foc s-a făcut in baza buletinului de analiza nr . ...............
din .......................... eliberat de ………………….................................. (acolo unde este
cazul).
5.Respectarea cerinţelor de prevenire si stingere a incendiilor specifice tehnologiei de
lucru .......................………………...............………………………………………………
6.Asigurarea in zona de lucru a mijloacelor de stingere a incendiilor
…...........................................................................................................…………………
7.Anunţarea sefului sectorului in care se executa lucrarea despre începerea, întreruperea si
terminarea acesteia.
8.Controlul masurilor de prevenire si stingere a incendiilor se asigura de către dl.
…………......………………………………….....................................................................
9.Supravegherea lucrărilor cu foc se asigura de către dl. …………………….……………..
10.Incendiul sau orice alt incident se va anunţa la ...................................
….prin ......................................
11.Alte masuri P. S. I. specifice …………..........………………..........………………………….
……………………………………………....…………….......................................................
12.Personalul de execuţie, control si supraveghere a fost instruit asupra masurilor P.S.I.

Responsabili Nume si prenume Semnătura


Emitent……………………………………………………………………..
Sef sector /zona……………………………………………………………..
Executant lucrare……………………………………………………………
Serviciul de pompieri……………………………………………………….