UNIVERSITATEA „GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR

Domeniul: INGINERIE INDUSTRIALĂ

Specializarea: INGINERIA SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ
MASTER ÎN INGINERIE INDUSTRIALĂ

Curs
MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE PREVENIRE ȘI PROTECȚIE
ÎN SITUAȚII DE URGENȚĂ

Cadru didactic
dr.ing. ROSU Dragos
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
CUPRINS
Pag.
1. Aspecte legislative.
1.1 Legislație aplicabilă în România în domeniul situațiilor de urgență.
1.2 Reglementări tehnice în domeniu.
1.3 Preocupări și cercetări în domeniul situațiilor de urgență.
2. Conceptul de securitate la incendiu.
2.1 Stabilitatea la incendiu a elementelor structurale ale construcției.
2.2 Limitarea propagării focului și fumului în interioarul și pe fațadele clădirilor.
2.3. Posibilitatea evacuării utilizatorilor construcțiilor și securitatea forțelor de intervenție.
2.4. Avizarea/autorizarea construcțiilor, instalațiilor și amenajărilor din punct de vedere al
securității la incendiu.
3. Conceptul de protecție civilă.
3.1. Definirea protecției civile.
3.2. Organismele instituționale care fac parte din mecanismul de protecție civilă, rolul și atribuțiile
acestora.
3.3.Avizarea/autorizarea construcțiilor din punct de vedere al protecției civile.
4. Riscul de incendiu.
4.1 Managementul riscului.
4.2 Clasificarea riscurilor.
4.3. Etapele în cadrul procesului de management.
5. Riscul de incendiu – Construcții civile.
5.1 Metoda SIA.
5.2 Evaluarea riscului de incendiu – Săli aglomerate.
5.3 Evaluarea riscului de incendiu – Spitale.
5.4 Evaluarea riscului de incendiu –Cămine de bătrîni.
6 Măsuri de diminuare a riscului de incendiu la clădiri civile.
6.1 Măsuri constructive.
6.2 Măsuri operative.
6.3 Modalități de diminuare a gravității evenimentului.
6.4 Metode de micșorare a probabilității producerii evenimentului.
7. Riscul de incendiu – Construcții industriale.
7.1 Incendii semnificative produse la construcții industriale.
7.2 Factori de risc industrial (procese tehnologice).
8. Riscul de incendiu – Obiective industriale care procesează substanțe periculoase tip SEVESO
8.1 Legislația în domeniu.
8.2 Incendii semnificative produse la obiective industriale tip SEVESO.
9. Metode de evaluare a riscului de incendiu.
9.1 Prezentarae metode de evaluare utilizate la construcțiile civile.
9.2 Metode de evaluare specifice construcțiilor industriale (HAZOP, ARAMIS, CARMIS).
10. Măsuri de diminuare a riscului de incendiu la clădiri industriale.
10.1 Măsuri constructive.
10.2 Măsuri operative.
10.3 Modalități de diminuare a gravității evenimentului.
10.4 Metode de micșorare a probabilității producerii evenimentului.
11. Riscul de incendiu – Fenomenul Arson.
11.1 Incendii semnificative produse prin acțiune intenționată.
11.2 Descrierea metodei de evaluare .
12. Propagarea incendiilor și modurile de transfer termic.
12.1 Transferul de căldură prin conducție, convecție și radiație.
12.2 Ecuațiile matematice de guvernare a fenomenului de tip incendiu.
13. Simularea matematică a incendiilor.
13.1 Metode numerice de rezolvare a ecuațiilor ce guvernează dinamica fluidelor(diferențe finite,
volume finite, elemente finite).
13.2 Alegerea metodei numerice optime în vederea simulării.
14. Perspective de cercetare în domeniu.
14.1 Sisteme informatice utilizate în simularea de situații de urgență.
14.2 Armonizarea legislației și a reglementărilor tehnice în domeniu.
14.3 Analiza și interpretarea statisticilor situațiilor de urgență produse precum și a cauzelor de
producere a acestora.
BIBLIOGRAFIE

2
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta

ELEMENTE DE SINTEZA A CURSULUI

1.1 Legislație aplicabilă în România în domeniul situațiilor de urgență

- ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 15 aprilie 2004 (*actualizată*) privind
Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă;
- Lege nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările şi completările
ulterioare (O.U.G.R. nr.70/2009);
- Lege nr.481/2004 privind protecţia civilă, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare (O.U.G.R. nr.70/2009);
- O.M.I.R.A. nr.210/2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi
controlul riscurilor de incendiu, cu modificările şi completările ulterioare (O.M.I.R.A.
nr.663/2008)

1.2 Reglementări tehnice în domeniu (evaluarii riscului de incendiu)

- Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate, indicativ
GT 030-01, aprobat cu O.M.L.P.T.L. nr.1613/2001;
- Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri din domeniul
sănătăţii, indicativ GT 049-02 aprobat cu O.M.L.P.T.L. nr.2003/2002;
- Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru cămine de bătrâni şi
persoane cu handicap, indicativ GT 050-02 aprobat cu O.M.L.P.T.L. nr.2002/2002;
- O.M.A.I. nr.234/2010 pentru aprobarea Procedurii de determinare a riscului de arson.

1.3 În ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 15 aprilie 2004 (*actualizată*), privind

Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă (actualizată până la data de 29 ianuarie
2015*) este definit conceptul de situație de urgență
Situaţia de urgenţă - evenimente excepţionale, cu caracter nonmilitar, care
ameninţă viaţa sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale,
iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni
urgente, alocarea de resurse specializate şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor
implicate.
Managementul situaţiei de urgenţă - ansamblul activităţilor desfăşurate şi
procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituţiile şi serviciile publice abilitate pentru
identificarea şi monitorizarea surselor de risc, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei,
elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea acestora în scopul
restabilirii situaţiei de normalitate.
Tipuri de risc - cazuri de forţă majoră determinate de incendii, cutremure, inundaţii,
accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masa, prăbuşiri
ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de
obiecte din atmosfera ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice
şi alte calamitaţi naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori
favorizate de factori de risc specifici; grevele nu pot fi considerate tipuri de risc în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă;
Gestionarea situaţiilor de urgenţă - identificarea, înregistrarea şi evaluarea
tipurilor de risc şi a factorilor determinanţi ai acestora, înştiinţarea factorilor interesaţi,
3
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
avertizarea populaţiei, limitarea, înlăturarea sau contracararea factorilor de risc, precum şi a
efectelor negative şi a impactului produs de evenimentele excepţionale respective;

Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt:

a) previziunea şi prevenirea;
b) prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor;
c) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
d) asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă de către autorităţile administraţiei
publice;
e) cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cu organisme şi organizaţii similare;
f) transparenta activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, astfel încât
acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse;
g) continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă, de la nivelul
autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelul autorităţilor administraţiei publice
centrale, în funcţie de amploarea şi de intensitatea acestora;
h) operativitatea, conlucrarea activa şi subordonarea ierarhică a componentelor Sistemului
Naţional.

2. Conceptul de securitate la incendiu

"Securitatea la incendiu" are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin:
a) asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a
construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi în
exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;
b) echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace tehnice de
apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;
c) organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor;
d) asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii,
instalaţii şi amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor.

2.4. Avizarea/autorizarea construcțiilor, instalațiilor și amenajărilor din punct de vedere al

securității la incendiu
aviz de securitate la incendiu - actul emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de
urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, după verificarea de conformitate cu
prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor,
adoptate în documentaţiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale -
securitate la incendiu - a construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări;
autorizaţie de securitate la incendiu - actul administrativ emis, în baza legii, de
inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, prin care se
certifică, în urma verificărilor în teren şi a documentelor privind realizarea măsurilor de
apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinţei esenţiale securitate la incendiu - la
construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări; autorizaţia de securitate la incendiu
conferă persoanelor fizice sau juridice, deţinătoare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor
amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcţiune şi de a le exploata din punctul de
vedere al îndeplinirii cerinţei esenţiale - securitate la incendiu;

4
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
- aviz de protecţie civilă - act emis în baza legii de către inspectoratele pentru situaţii de
urgenţă judeţene/Bucureşti- Ilfov, denumite în continuare inspectorate judeţene, după
verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor
adoptate în documentaţiile tehnice ale lucrărilor de construcţii, pentru realizarea
adăposturilor de protecţie civilă sau a punctelor de comandă;
- autorizaţie de protecţie civilă - act emis în baza legii de către inspectoratele judeţene,
prin care se certifică, în urma verificării documentaţiilor tehnice şi în teren, realizarea
adăposturilor de protecţie civilă sau a punctelor de comandă, conform reglementărilor
specifice;

3.1. Definirea apararii impotriva incendiilor si a protecției civile.

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi
sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate,
organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere
a incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea
evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva
efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu
integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter
umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul
prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi
mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării
operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.

4. Riscul de incendiu
incendiu - arderea autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care
produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie
organizată în scopul întreruperii procesului de ardere;
risc de incendiu - produsul dintre probabilitatea de iniţiere a unui incendiu într-un proces
tehnologic sau într-o situaţie tehnică dată şi importanţa estimată a pagubelor sau a
consecinţelor lor la apariţia incendiului;
risc de incendiu acceptat - nivelul-limită maxim al riscului de incendiu, considerat
acceptabil din punct de vedere al gravităţii consecinţelor incendiului, corelat cu
probabilitatea de iniţiere a evenimentului respectiv;
probabilitate de producere a incendiilor - măsura în care un eveniment de tip incendiu
este probabil să se producă; se exprimă în număr de evenimente produse într-o unitate de
timp;
consecinţe - rezultatul sau rezultatele evenimentelor, exprimate negativ ori pozitiv,
cantitativ sau calitativ.

Identificarea pericolelor de incendiu reprezintă procesul de apreciere şi stabilire a factorilor care

pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu, şi
anume:
a) clasele de reacţie la foc ale materialelor şi elementelor de construcţii;
b) proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate,
manipulate sau depozitate, natura procesului tehnologic şi densitatea sarcinii termice;
c) sursele potenţiale de aprindere existente;
d) condiţiile preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea şi producerea,
dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.
5
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta

Sursele de aprindere se clasifică, după natura lor, în următoarele grupe:

a) surse de aprindere cu flacără: flacără de chibrit, lumânare, aparat de sudură şi altele
asemenea;
b) surse de aprindere de natură termică: obiecte incandescente, căldură degajată de
aparate termice, efectul termic al curentului electric şi altele asemenea;
c) surse de aprindere de natură electrică: arcuri şi scântei electrice, scurtcircuit,
electricitate statică şi altele asemenea;
d) surse de aprindere de natură mecanică: scântei mecanice, frecare şi altele asemenea;
e) surse de aprindere naturale: căldură solară sau trăsnet şi altele asemenea;
f) surse de autoaprindere de natură chimică, fizico-chimică şi biologică, reacţii chimice
exoterme;
g) surse de aprindere datorate exploziilor şi materialelor incendiare;
h) surse de aprindere indirecte: radiaţia unui focar de incendiu şi altele asemenea.

Împrejurările preliminate care pot determina şi/sau favoriza iniţierea, dezvoltarea şi/sau
propagarea unui incendiu se clasifică, de regulă, în următoarele grupe:
a) instalaţii şi echipamente electrice, defecte ori improvizate;
b) receptori electrici lăsaţi sub tensiune, nesupravegheaţi;
c) sisteme şi mijloace de încălzire, instalaţii de ventilare, climatizare, răcire defecte,
improvizate sau nesupravegheate;
d) contactul materialelor combustibile cu cenuşa, jarul şi scânteile provenite de la
sistemele de încălzire;
e) jocul copiilor cu focul;
f) fumatul în locuri cu pericol de incendiu/explozie;
g) sudarea şi alte lucrări cu foc deschis, fără respectarea regulilor şi măsurilor specifice de
apărare împotriva incendiilor;
h) reacţii chimice, urmate de incendiu;
i) folosirea de scule, dispozitive, utilaje şi echipamente de lucru neadecvate, precum şi
executarea de operaţiuni mecanice în medii periculoase;
j) neexecutarea, conform graficelor stabilite, a operaţiunilor şi lucrărilor de reparaţii şi
întreţinere a maşinilor şi aparatelor cu piese în mişcare;
k) scurgeri de produse inflamabile;
l) defecţiuni tehnice de construcţii-montaj;
m) defecţiuni tehnice de exploatare;
n) nereguli organizatorice;
o) explozie urmată de incendiu;
p) trăsnet şi alte fenomene naturale;
q) arson;
r) neîntreţinerea elementelor de construcţii cu rol de separare la incendiu sau a instalaţiilor
şi echipamentelor de protecţie împotriva incendiilor, precum şi probabilitatea ca acestea să
nu declanşeze/funcţioneze în caz de incendiu;
s) izbucnirea şi dezvoltarea unor incendii în zone periurbane, cum sunt, de exemplu,
incendiile de pădure sau de vegetaţie uscată, care pot afecta construcţii şi instalaţii
tehnologice;
t) alte împrejurări.

4.1 Managementul riscului.

Managementul riscurilor de incendiu presupune următoarele etape:
a) stabilirea sistemului sau procesului supus evaluării;
b) stabilirea nivelului de acceptabilitate a riscului;
6
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
c) alegerea metodei şi a instrumentelor de lucru;
d) identificarea pericolelor de incendiu;
e) identificarea riscurilor;
f) estimarea şi cuantificarea riscului;
g) evaluarea riscului;
h) controlul riscului;
i) monitorizarea riscului;
j) documentaţia rezultată în urma procesului de identificare, evaluare şi control al riscurilor de
incendiu.

4.2 Metode de evaluare a riscurilor

În raport de fazele determinante ale sistemului supus evaluării, care pot fi de proiectare, execuţie,
exploatare sau postutilizare şi de funcţiile acestuia, după caz, civilă, de producţie, mixtă, se
utilizează următoarele tehnici, procedee şi metode, denumite în continuare metode:
a) calitative;
b) matematice - cantitative, semicantitative;
c) analitice;
d) grafice;
e) combinate.

În absenţa unor bănci de date privind incendiile, probabilitatea de producere a incendiilor se

poate exprima printr-o estimare calitativă, potrivit următoarelor calificative asociate evenimentelor
respective:
a) extrem de rare - probabilitatea de producere nu se distinge de zero: P aproximativ 0;
b) rare - improbabil de a se produce: P < 10^-6;
c) improbabile - improbabil de a se produce în funcţionarea unui sistem dat, dar nu există
certitudini pe baze experimentale: P > 10^-6;
d) probabile - se produc de câteva ori pe durata de viaţă a sistemului: P > 0,0001;
e) posibile - se pot produce pe durata de viaţă a sistemului: P > 0,01;
f) frecvente - probabilitatea de producere este frecventă, pe baze experimentale: P < 1.

La evaluarea riscului de incendiu se iau în considerare factori ca:

a) sursele de aprindere, precum şi măsurile prevăzute pentru diminuarea pericolului de
incendiu;
b) iniţierea şi dezvoltarea incendiilor;
c) influenţa sistemelor de securitate la incendiu, eficacitatea şi fiabilitatea acestora în
reducerea consecinţelor;
d) limitarea propagării fumului - sisteme evacuare a fumului şi de presurizare pe căile de
evacuare;
e) sisteme de alarmare-alertare în caz de incendiu;
f) asigurarea intervenţiei serviciilor de pompieri.

Implementarea măsurilor de control al riscurilor de incendiu se realizează, după caz, prin:

a) asigurarea unei examinări sistematice şi calificate a factorilor determinanţi de risc;
b) stabilirea şi elaborarea responsabilităţilor, sarcinilor, regulilor, instrucţiunilor şi
măsurilor privind apărarea împotriva incendiilor şi aducerea acestora la cunoştinţă
salariaţilor, utilizatorilor şi a persoanelor interesate;
c) stabilirea persoanelor cu atribuţii privind punerea în aplicare a măsurilor de apărare
împotriva incendiilor;

7
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
d) asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, a personalului
necesar intervenţiei şi a condiţiilor pentru pregătirea acestuia;
e) reluarea etapelor de identificare şi evaluare a riscului de incendiu la schimbarea
condiţiilor preliminate;
f) actualizarea permanentă a listei cu substanţele periculoase utilizate în activitatea de
producţie.

Documentaţia întocmită în urma procesului de identificare şi evaluare a riscurilor de incendiu

cuprinde următoarele:
a) scopurile analizei;
b) stabilirea sistemului/procesului supus evaluării;
c) natura pericolelor de incendiu determinate de funcţiuni, activităţi şi/sau procese
tehnologice;
d) stabilirea limitei/limitelor de acceptabilitate;
e) identificarea pericolelor de incendiu;
f) metoda/metodele utilizată/utilizate pentru analizarea probabilităţii şi consecinţelor,
precum şi adecvarea acestora la sistemul/procesul supus analizei;
g) banca de date utilizată;
h) estimarea şi cuantificarea;
i) evaluarea;
j) concluzii, recomandări, măsuri de reducere sub nivelul/limita de acceptabilitate.

5.1 Metoda SIA.

Această metodă elaborată de o asociaţie a inginerilor şi arhitecţilor din Elveţia permite o evaluare
cantitativă a riscului de incendiu.
B A
R unde:
N S F
B este pericolul de incendiu al compartimentului de incendiu sau al construcţiei;
A - factorul de activare;
N - factorul măsurilor normale de protecţie la incendiu;
S - factorul măsurilor speciale de protecţie la incendiu;
F - factorul măsurilor de protecţie la incendiu referitoare la realizarea construcţiei.

5.2 Evaluarea riscului de incendiu – Săli aglomerate

Sala aglomerata (categorie distincta a incaperilor cu aglomerări de persoane) incapere sau grup de
incaperi care comunica direct intre ele prin goluri (protejate sau neprotejate), in care suprafaţa cei
revine unei persoane este mai mica de 4 m 2 si in care se pot intruni simultan cel puţin 150 de
persoane (săli de spectacole, săli de intruniri, incaperi pentru expoziţii, muzee, cluburi,
cinematografe, comerţ, cazinouri, discoteci etc). Când sunt situate la parter, se considera săli
aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane.
Conform prevederilor P 118 si NP 006, după destinaţie sălile aglomerate se clasifica astfel:
Categoria sălii Destinaţia sălii aglomerate
• circuri
• expoziţii comerciale
• magazine cu mărfuri combustibile
S1 • muzee cu exponate combustibile
• săli de spectacole
• teatre dramatice si muzicale

S2 • auditorii
8
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
• cantine
• restaurante
• discoteci
• expoziţii permanente de arta
• muzee cu exponate incombustibile
• săli de aşteptare
• săli de concert
• săli de cult
• săli de dans
• săli de intruniri
• săli de lectura
• săli de sport
• săli pentru proiecţii
cinematografice
Sălile aglomerate a caror destinatie nu este cuprinsa in tabel se incadreaza prin asimilare.

5.3 Evaluarea riscului de incendiu – Spitale.

Conform prevederilor P 118 şi NP 015, după destinaţie, spitalele se clasifică astfel:
1. După specialităţi:
a) generale ce cuprind minim 4 specialităţi medicale de boli principale (boli interne,
chirurgie, pediatrie, obstetică ginecologie);
b) de specialitate care asigură asistenţa medicală într-o specialitate medicală principală sau
întrunul sau două profiluri medicale înrudite, derivate din acestea:
c) spitale clinice care cuprind şi funcţiuni de învăţământ medical.
2. După capacitatea de spitalizare (număr de paturi):
a) spitale mici de la 150 -350 de paturi pentru spitale generale şi 100 -200 de paturi pentru
cele de specialitate;
b) spitale mijlocii de la 400-600 de paturi pentru spitale generale şi 250-400 de paturi
pentru cele de specialitate;
c) spitale mari de la 700-1000 de paturi pentru spitale generale şi 500-700 de paturi pentru
cele de specialitate:
d) spitale foarte mari de la peste 1100 paturi.
3. După tipul localităţiiîin care funcţionează, spitalele generale pot fi:
a) comunale;
b) orăşeneşti;
c) municipale;
d) judeţene.
4. După soluţionarea spaţial - volumetrică:
a) sistem pavilionar cu specialităţi medicale şi funcţionalităţi în clădiri distincte:
b) sistem monobloc cu funcţionalităţi comasate în aceeaşi construcţie:
c) sistem articulat ansamblu de volume articulate în zona nodurilor de circulaţie verticală:
d) sistem tentacular volume construite relativ autonome, conectate la un volum central în
care există circulaţii şi funcţiuni comune.
Spitalele ale căror destinaţie nu este cuprinsă în clasificare se încadrează prin asimilare.

Formula generală pentru determinarea riscului de incendiu, care este de forma:

PxG
R1  xA
M
in care:
R1 = riscul de incendiu
P = pericolul potenţial de incendiu generat de factorii de risc specifici existenţi
M = totalitatea măsurilor de protecţie la foc asigurate
A = coeficientul care exprimă probabilitatea de activare a factorilor de risc,
diferenţiat pe tipuri de obiective şi natura factorilor de risc
9
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
G = gravitatea consecinţelor posibile de incendiu

Pentru orice situaţie analizată, riscul de incendiu R1, se situează în domeniul riscurilor acceptabile
dacă se îndeplineşte condiţia:
R1 ≤ R a
în care: Ra = riscul de incendiu acceptat pentru tipul de obiectiv luat în analiză.

Riscul de incendiu acceptat se determină cu relaţia:

Ra = c x Rim
în care:
c = coeficient de ierarhizare;
Rim = riscul mic de incendiu cuantificat;
Siguranţa la foc (Sig) este asigurată în toate situaţiile în care se îndeplineşte una din condiţiile de
mai jos:
R R
Sig  a  1 sau Sig  i  1
Ri Ra
Factorii P, G, M sunt, la rândul lor, exprimaţi prin relaţii de calcul în care necunoscute sunt
elemente specifice categoriei de factori. Întrucât metodologia aprobată dă libertate autorului
metodei de evaluare a riscului să utilizeze şi scările de cuantificare convenabile, în ghid se stabilesc
factorii de risc şi de protecţie ce trebuie luaţi obligatoriu în considerare în evaluarea riscului de
incendiu la spitale.
Potrivit metodologiei aprobate, la aprecierea nivelurilor de gravitate pentru construcţii publice se au
în vedere următoarele consecinţe posibile:
• consecinţe minore:
uşoare deteriorări ale sistemelor materiale;
• consecinţe semnificative:
vătămări corporale uşoare (loviri, răniri, arsuri) şi/sau intoxicări uşoare ale unui
număr limitat de persoane (max. 4);
deteriorarea sistemelor materiale din construcţie generând perturbarea desfăşurării
normale a activităţii;
• consecinţe grave:
vătămări corporale uşoare şi/sau intoxicarea unui număr limitat de persoane (peste
4);
distrugeri importante ale sistemelor materiale generând disfuncţionalităţi ale
capacităţilor de bază;
• consecinţe foarte grave:
vătămări corporale şi/sau intoxicări grave ale mai multor persoane (peste 4) sau
decesul unui număr limitat de persoane (13) şi/sau distrugerea totală a sistemelor
materiale aferente capacităţilor de bază;
• consecinţe deosebit de grave:
decesul mai multor persoane (peste 3).

5.4 Evaluarea riscului de incendiu –Cămine de bătrîni

Conform prevederilor P 11 8 şi NP 023. după destinaţie căminele de bătrâni şi handicapaţi se
clasifică astfel:
1. după categoriile de utilizatori:
a) de persoane în vârstă:
fără probleme de sănătate, dar fără posibilităţi materiale;
bolnave cronic, dardeplasabile:
nedeplasabile;
b) de persoane cu diverse handicapuri:

10
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
fizic (cu dificultăţi de mers, care nu se pot deplasa fără ajutor, ori blocate în scaun
rulant);
cu probleme de vedere (vedere foarte slabă sau ne văzători);
cu probleme de auz;
2. după modul de organizare:
a) tip spital cămin cu pondere mai mare a asistenţei medicale;
b) tip sanatoriu cămin cu pondere mai mare în sectorul terapeutic;
c) tip hotelier cămin cu pondere pe sectoarele social şi cultural;
d) tip locuinţă organizare în sistem pavilionar, având servicii comune pentru persoane care
se întreţin singure;
3. după capacitatea de cazare (nr. paturi):
a) unităţi mici până la 150 persoane;
b) unităţi mijlocii între 150 - 300 persoane;
c) unităţi mari între 300 - 500 persoane;
4. după tipul localităţii în care funcţionează:
a) urbane;
b) rurale.
Căminele de bătrâni şi handicapaţi ale căror destinaţie nu este cuprinsă în tabel se încadrează prin
asimilare.
formula generală pentru determinarea riscului de incendiu, care este de forma:
PxG
Ri  xA
M
în care:
Ri = riscul de incendiu existent
P = pericolul potenţial de incendiu generat de factorii de risc specifici existenţi
M = totalitatea măsurilor de protecţie la foc asigurate;
A = coeficientul care exprimă probabilitatea de activare a factorilor de risc,
diferenţiat pe tipuri de obiective şi natura factorilor de risc;
G = gravitatea consecinţelor posibile ale incendiului (G ≤ 1).

Pentru orice situaţie analizată, riscul de incendiu se situează în domeniul riscurilor acceptabile dacă
se îndeplineşte condiţia:
R incendiu ≤ Ri acceptat
în care:
Ri acceptat = riscul de incendiu acceptat pentru tipul de obiectiv luat în analiză şi se determină
cu relaţia:
Ra = c x Rim
în care:
c = coeficient de ierarhizare;
Rim = riscul mic de incendiu cuantificat.

Siguranţa la foc (Sig) este asigurată în toate situaţiile în care se îndeplineşte una din condiţiile de
mai jos:
Ra Rief
Sig  1 sau Sig  1
Rief Ra
Factorii P, G, M sunt. la rândul lor, exprimaţi prin relaţii de calcul în care necunoscute sunt
elementele specifice categoriei de factori.
Întrucât metodologia aprobată dă libertate autorului metodei de evaluare a riscului să utilizeze şi
scările de cuantificare convenabile, în prezentul ghid se stabilesc factorii de risc şi de protecţie ce
trebuie luaţi obligatoriu în considerare în evaluarea riscului de incendiu la căminele de bătrâni şi
handicapaţi.
Potrivit metodologiei aprobate la aprecierea nivelurilor de gravitate pentru construcţii publice se au
în vedere următoarele consecinţe posibile:
11
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
• consecinţe minore:
uşoare deteriorări ale sistemelor materiale;
• consecinţe semnificative
vătămări corporale uşoare (loviri, răniri, arsuri) şi/sau intoxicări uşoare ale unui
număr limitat de persoane (max. 4) şi/sau
deteriorarea sistemelor materiale generând perturbarea desfăşurării normale a
activităţii;
• consecinţe grave:
vătămări corporale uşoare şi/sau intoxicarea unui număr limitat de persoane (peste
4) şi/sau
distrugeri importante ale sistemelor materiale;
• consecinţe foarte grave:
vătămări corporale şi/sau intoxicări grave ale mai multor persoane (peste 4) sau
decesul unui număr limitat de persoane (13) si/sau
distrugerea completă a sistemelor materiale:
• consecinţe deosebit de grave:
decesul mai multor persoane (peste 3).

5.5. Metoda arborelui de evenimente

Utilizarea arborelui de evenimente în analiza riscului la care este supus un sistem, presupune
prezentarea evenimentelor în sucesiunea logică a lor, stabilirea probabilităţilor de producere şi
evaluarea finala a riscului ţinînd cont şi de nivele de gravitate a consecinţelor la care este supus
sistemul în fiecare situaţie. Urmează analiza riscului rezultat şi stabilirea măsurilor şi acţiunilor ce
trebuie înreprinse în vederea diminuării riscului, respective încadrarea acestuia în limitele
acceptabilităţii.
În continuare este prezentat un model simplu de arbore de evenimente.

B (p=0,1) Y=2 (p=0,0005)

A (p=0,005)
Y=1 (p=0,0045)
X Not B (p=0,9)

Y=0 (p=0,995)
Not A (p=0,995)

Model de arbore de evenimente

Se pot distinge următoarele reprezentări:

X – numărul evenimentelor iniţiatoare ce pot afecta sistemul în unitate de timp;
A,B – evenimente (p=probabilitatea de producere a acestora);
Not A, Not B - evenimentele contrare ((p=probabilitatea ca acestea să nu se producă);
Y – nivele de gravitate a consecinţelor produse în urma desfăşurării succesiunii de
evenimente.
Cuantificarea riscului se realizază produsul dintre probabilitatea producerii unei succesiuni de
evenimente ce pot provoca avarii sistemlui şi nivelul de gravitate al consecinţelor.
Metoda presupune parcurgerea urmatoarelor module:
1. Enunţul problemei
2. Construirea arborelui de evenimente
3. Evoluţia în timp a emisiilor de fum şi gaze fierbinţi
4. Acceptabilitatea riscului

12
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
5. Alternative de reducere a riscului
6. Concluzii

6 Măsuri de diminuare a riscului de incendiu la clădiri civile

6.1 Măsuri constructive
Limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului şi a efluenţilor incendiului în
interiorul şi în afara incintei focarului poate fi obţinută, în principal, prin una din următoarele
măsuri:
a) asigurarea nivelurilor corespunzătoare ale performanţelor de reacţie la foc şi de
rezistenţă la foc prevăzute de reglementările tehnice specifice pentru produsele pentru
construcţii;
b) prevederea elementelor de separare a incendiului (pereţi, planşee etc.), adaptate la
utilizarea construcţiei, adică la acţiunea termică estimată în construcţie;
c) protejarea corespunzătoare a golurilor din elementele de separare a focului;
d) proiectarea corespunzătoare a faţadelor pentru împiedicarea propagării focului către
părţile adiacente ale aceleiaşi clădiri;
e) instalarea de bariere contra fumului, cum sunt uşile etanşe la fum.
f) prevederea sistemelor şi a instalaţiilor de detectare, semnalizare, stingere a incendiului;
g) evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi prin sisteme adecvate;
h) crearea de diferenţe de presiune între zonele de construcţie;
i) prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru instalaţiile de ventilare-climatizare, cum
sunt canalele de ventilare rezistente la foc, clapetele antifoc şi altele asemenea;
j) prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru canalele şi ghenele instalaţiilor aferente
construcţiilor, cum sunt: sanitare, încălzire, electrice şi altele asemenea.
13
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta

Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor fac parte din măsurile de protecţie activă la foc cu
rol important în asigurarea cerinţei esenţiale "securitatea la incendiu" a construcţiilor, instalaţiilor
tehnologice şi a amenajărilor, precum şi pentru securitatea utilizatorilor.
Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor pot fi:
a) instalaţii de detectare a gazelor inflamabile;
b) instalaţii de inhibare a exploziei;
c) instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu;
d) instalaţii de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi;
e) instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori;
f) instalaţii speciale de stingere cu apă;
g) instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze;
h) instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă;
i) instalaţii de stingere a incendiilor cu pulberi;
j) instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli.

10.2 Măsuri operative

Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:
a) stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii, hotărâri şi
altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;
c) elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice privind apărarea
împotriva incendiilor;
d) organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
e) planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării, cunoaşterii
şi înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor;
f) analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
g) elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor;
h) îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare,
agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;
i) realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum şi de
alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
j) asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor;
k) planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în caz de
incendiu;
l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea împrejurărilor şi a
factorilor determinanţi, precum şi a unor măsuri conforme cu realitatea;
m) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile generate de
contracte/convenţii;
n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele de instruire.

7. Riscul de incendiu – Construcții industriale

O avarie majoră se identifică cu una din consecinţele posibile ale accidentului tehnic survenit în
expolatarea sistemului tehnic/tehnologic, consecinţă care constituie un pericol din punctul de vedere
al integrităţii fizice a acestuia şi a sistemelor conexe, al sănătăţii umane, al calităţii mediului
ambiant şi/sau al echilibrului ecosistemului.

14
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
Cunoaşterea nivelului fiabilităţii unui sistem tehnic/tehnologic este impusă de necesitatea
fundamentării corespunzătoare a strategiei exploatării acestora:
 stabilirea duratei optime de serviciu;
 elaborarea unei strategii adecvate de mentenanţă;
 prevederea unor sisteme eficiente de securitate tehnică.
Conceptele de securitate tehnică şi de risc tehnic sunt indisolubil legate de noţiunea de avarie
majoră sau accident major, care reprezintă una din consecinţele posibile ale unui accident tehnic.
Securitatea tehnică
Din punct de vedere calitativ, conceptul de securitate tehnică desemnează starea raporturilor
dintre sistemul tehnic/tehnologic în discuţie şi celelalte sisteme conexe (învecinate) în general,
respectiv dintre sistem si mediul înconjurător sau om, în particular, stare creată ca urmare a
impunerii, aplicării şi respectării anumitor măsuri tehnice şi manageriale în scopul prevenirii
avariilor majore sau a evenimentelor generatoare de avarii majore.
Din punctul de vedere calitativ semnificaţia riscului tehnic este acea a posibilităţii producerii
unei avarii majore pe durata exploatării sistemului tehnic.
Din punctul de vedere cantitativ riscul tehnic reprezintă probabilitatea producerii unei avarii
majore pe durata exploatării sistemului tehnic.
În ansamblu, riscul tehnic caracterizează un eveniment nedorit – specific exploatării
sistemului tehnic şi asociat unei stări potenţiale de pericol al acestuia – prin probabilitatea ( ,
01) de producere a evenimentului, prin gravitatea (G) consecinţelor acestuia şi prin nivelul de
acceptabilitate (A) a acestor consecinţe.
RISCUL = D x G x  x A

Riscul Pericolul
Gravitatea Probabilitatea Acceptabilitatea
tehnic posibil

În circumstanţele fundamentării unor criterii de evaluare/apreciere a gravităţii consecinţelor

accidentului tehnic-materializate în adoptarea unei scări convenţionale de cuantificare a gravităţii G
– şi ale impunerii (stabilirii) unor limite de acceptabilitate a acestora, în planul de coordonate -G
pot fi delimitate cele trei domenii caracteristice riscului tehnic:
a) domeniul riscului neglijabil, asociat de regulă, cedărilor/defectărilor propriu-zise sau avariilor
minime (cu consecinţe de gravitate redusă), rare şi foarte rare (cu probabilitate redusă, respectiv
foarte redusă de producere);
b) domeniul riscului acceptabil, aferent avariilor minore frecvenţe (cu probabilitate ridicată de
producere, sau avariilor majore (cu consecinţe de gravitate ridicată), rare şi foarte rare;
c) domeniul riscului inacceptabil, aferent avariilor majore, posibile (cu probabilitate de producere
care nu poate fi neglijată) sau frecvente.

15
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
1 – limita inferioră de luare în considerare a riscurilor;
2 – limita superioră de acceptabilitate a riscurilor;

Domeniile caracteristice riscului tehnic, delimitate potrivit criteriilor de evaluare/apreciere a

gravităţii consecinţelor şi limitelor de acceptabilitate a acestora.

Gravitatea
G
Dom eni ul
ri scul ui
i nacc ept ab il

2

Domeniul riscului
acceptabil 1
Domeniul
riscului Probabilitatea
neglijabil 

8. Riscul de incendiu – Obiective industriale care procesează substanțe periculoase tip SEVESO
Definitii (LEGEA Nr. 59/2016 din 11 aprilie 2016 privind controlul asupra pericolelor de accident
major în care sunt implicate substanţe periculoase)
amplasament - întreaga zonă care se află sub controlul unui operator, unde sunt prezente substanţe
periculoase în una sau mai multe instalaţii situate în această zonă, inclusiv în infrastructurile sau
activităţile obişnuite ori conexe; amplasamentele sunt fie amplasamente de nivel inferior, fie
amplasamente de nivel superior;
amplasament de nivel inferior - un amplasament în care substanţele periculoase sunt prezente în
cantităţi egale sau mai mari decât cantităţile prevăzute în coloana 2 din partea 1 sau în coloana 2 din
partea a 2-a din anexa nr. 1, dar mai mici decât cantităţile prevăzute în coloana 3 din partea 1 sau în
coloana 3 din partea a 2-a din anexa nr. 1, acolo unde este necesar aplicându-se regula de însumare
stabilită în nota 4 din anexa nr. 1;
amplasament de nivel superior - un amplasament în care substanţele periculoase sunt prezente în
cantităţi egale cu sau mai mari decât cantităţile prevăzute în coloana 3 din partea 1 ori în coloana 3
din partea a 2-a din anexa nr. 1, acolo unde este necesar aplicându-se regula de însumare stabilită în
nota 4 din anexa nr. 1;
amplasament învecinat - un amplasament a cărui poziţionare în apropierea unui alt amplasament
este de natură să sporească riscul sau consecinţele unui accident major;
accident major - un eveniment, cum ar fi o emisie majoră, un incendiu sau o explozie ce rezultă
din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui amplasament care intră sub incidenţa
16
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
prevederilor prezentei legi şi care conduce la pericole grave, imediate sau întârziate, pentru
sănătatea umană sau pentru mediu, în interiorul sau în exteriorul amplasamentului, şi care implică
una ori mai multe substanţe periculoase;
efectul domino - rezultatul unei serii de evenimente, în cascadă, în care consecinţele unui accident
ce are loc la o instalaţie, un sit de exploatare sau un amplasament sunt amplificate prin propagarea
efectelor sale şi producerea unui alt accident la o altă instalaţie, alt sit de exploatare ori
amplasament, din cauza distanţelor dintre amplasamente şi a proprietăţilor substanţelor prezente, şi
care conduce în final la un accident major;
instalaţie - o unitate tehnică din cadrul unui amplasament, aflată la nivelul sau sub nivelul solului,
în care sunt produse, utilizate, manipulate ori depozitate substanţe periculoase; aceasta cuprinde
totalitatea echipamentelor, structurilor, sistemelor de conducte, utilajelor, instrumentelor, căilor
ferate proprii de garare, docurilor, cheiurilor de descărcare care deservesc instalaţia, pontoanelor,
depozitelor sau altor structuri similare, plutitoare ori de altă natură, necesare pentru exploatarea
instalaţiei respective;
substanţă periculoasă - o substanţă sau un amestec care intră sub incidenţa părţii 1 ori care este
prevăzută/prevăzut în partea a 2-a din anexa nr. 1, inclusiv sub formă de materie primă, produs,
produs secundar, rezidual sau intermediar;
prezenţa substanţelor periculoase - prezenţa efectivă sau anticipată a substanţelor periculoase pe
amplasament ori a substanţelor periculoase despre care se poate prevedea că ar putea fi generate în
timpul pierderii controlului asupra proceselor, inclusiv a activităţilor de depozitare, în oricare dintre
instalaţiile aflate în cadrul amplasamentului, în cantităţi egale cu sau mai mari decât cantităţile
relevante pentru încadrare prevăzute în anexa nr. 1.

Autorităţile competente desemnate la nivel central responsabile pentru aplicarea prevederilor

prezentei legi sunt:
a) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin Secretariatul de risc, denumit în continuare
SRMMAP, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin Secretariatul de risc, denumit
în continuare SRANPM, şi Garda Naţională de Mediu, prin Comisariatul General, denumit
în continuare GNMCG;
b) Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, reprezentat
de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare IGSU.
Autorităţile competente desemnate la nivel judeţean responsabile pentru aplicarea prevederilor
prezentei legi sunt:
a) agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, prin secretariatul de risc, denumite în
continuare SRAPM;
b) Comisariatul Municipiului Bucureşti, Comisariatul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării"
şi comisariatele judeţene din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, denumite în continuare
CJGNM;
c) Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti - Ilfov şi inspectoratele judeţene pentru
situaţii de urgenţă, denumite în continuare ISUJ.

9.2 Metode de evaluare specifice construcțiilor industriale

In practica inginerească au fost consacrate mai multe metode devenite deja clasice de analiza a
riscului, dintre care amintim:
a) What if (Ce se intimpla dacă ...) – o metoda nestructurată, limitată în timp, bazată pe experienţă
persoanelor care formulează întrebările şi fundamentată pe mulţimea de întrebări puse spontan
de grupul de studiu al cazului;
17
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
b) Checklist (chestionar) – metoda ce foloseşte experienţa acumulată, structura listei nu este
universală, lista de verificare prestabilită foloseşte informaţii referitoare la cazuri similare
existente;
c) Hazard and Operability Study (HAZOP – Studiul de Hazard şi Operare) – bazată pe o
investigare structurată a incorectitudilor care pot apărea în toate fazele punerii în operă a
sistemului tehnic – concepţie, realizare şi exploatare. Este o metoda flexibilă aplicabilă şi
situaţiilor particulare dar presupune un consum considerabil de timp şi o pregatire înaltă a
analistului;
d) Fault Mode and Effect Analysis (FMEA – Analiza modurilor de defectare şi a efectelor
acestora) – bazată pe analiza defectărilor/cedărilor posibile ale fiecărei componente a sistemului.
Limitele metodei sunt impuse de etapele procedurii analizei şi/sau de numărul componentelor
sistemului tehnic investigat. Succesul metodei este condiţionat de pregătirea şi experienţa
analistului deoarece necesită o modelare precisă a sistemului şi are un pronuntat caracter de
generalitate, fiind astfel perfect aplicabilă cazurilor netipice,
e) Fault Tree Analisys (FTA – Analiza cu arborele defectarilor) – bazată pe construirea unui model
logic (arborescent) al sistemului tehnic. În principal metoda evidenţiază înlănţuirea disfuncţiilor
al cărui punct final îl constituie accidentul tehnic. Rezultatele acestei analize (arborii
defectărilor) pot fi utilizate la identificarea şi evaluarea consecinţelor posibile ale unei
disfuncţii, la cuantificarea probabilităţilor de producere ale accidentelor tehnice şi la
stabilirea/alegerea metodelor, mijloacelor şi procedeelor de prevenire a producerii acestora.
Principalul neajuns al metodei îl constituie importantul volum al bazei de date necesare
evaluarilor în discutie.
Metoda MADS-MOSAR poate fi definită prin următoarele caracteristici principale:
a) reprezinta o simbioza între abordările analitică şi sistemică ale riscurilor
tehnice, fiind fundamentată pe identificarea interacţiunilor între componentele
sistemului investigat – componente privite ca susbsiteme, cu structuri şi funcţii
proprii;
b) constituie o metoda de analiză structurată pe module şi etape ; analiza poate
cuprinde niveluri de abordare: nivelul inferior (modulul A) şi nivelul superior
(modulul B).
c) reprezintă o abordare participativa a problematicii riscurilor tehnice, care
necesită implicarea tuturor factorilor interesati în rezultatele analizelor de risc
(proiectant, executant/constructor, beneficiar şi autorităţi).
d) Asemenea altor metode conscrate (HAZOP, FMEA, FTA s.a.) permite analiza a
priori a riscurilor tehnice, fiind destinată fazei de concepţie şi a realizării
sistemelor tehnice.
MOSAR poate preveni producerea accidentelor tehnice (în speţă a celor cu
consecinţe grave) fiind aplicată înaintea intrării în exploatare a sistemelor după
cum se poate vedea şi din figura urmatoare.
Metodele, FTA
M mijloacele si Arborii de
HAZOP
procedeele FMEA Arborii logici evenimente
specifice …
S
A
R
Analiza a
Analiza a EXPLOATAREA SISTEMULUI posteriori a
Factorii
Cedarea
priori a (sursele) de Succesiunea de Accidentul riscurilor
riscurilor risc disfunctii tehnic Avarierea

18
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
Contextul general al aplicarii metodei MOSAR

13.1 Metode numerice de rezolvare a ecuațiilor ce guvernează dinamica fluidelor(diferențe finite,

volume finite, elemente finite)
Metoda diferenţelor finite
Pentru început, se discretizează zona de interes într-o multitudine de zone mai mici,
atribuind fiecărei astfel de zone, un punct de referinţă reprezentat de centru acestei zone. Acest
punct de referinţă poartă denumirea de nod, iar mulţimea de noduri poartă denumirea de reţea de
noduri, sau mai simplu reţea.
Pentru determinarea numerică a distribuţiei temperaturilor este necesară determinarea unei
relaţii pe baza conservării energiei în fiecare nod a cărui temperatură este necunoscută. Setul de
ecuaţii rezultat poate stabili temperatura fiecărui nod. Pentru orice nod interior a unui model bi-
dimensional fără generare de căldură şi conductivitate termică constantă, ecuaţia căldurii are
următoarea formă:

Metoda volumelor finite

Această metodă, este oarecum asemănătoare cu metoda diferenţelor finite, volumul finit este
definit în spaţiul 3D într-o reţea rectangulară. Ecuaţiile diferenţiale ale căldurii sunt integrate
rezultând un sistem de ecuaţii algebrice prin a cărui rezolvare se determină valorile funcţiei în
noduri. Noduri care sunt poziţionate în centrul elementului de volum şi a căror parametri:
temperatură, viteză, presiune, densitate etc, sunt caracteristice întregului element de volum.

Metoda elementelor finite

Această metodă foloseşte principiul variaţional. Potrivit calcului variaţional, rezolvarea unei ecuaţii
diferenţiale într-un anumit domeniu şi în anumite condiţii limită este ehivalentă cu minimizarea în

19
 Curs Managementul activitatii de prevenire si protectie in situatii de urgenta
acel domeniu a unei mărimi funcţionale corespunzătoare ecuaţiei diferenţiale şi condiţiilor la limită
date.
Principalele avantaje, ale acestei metodei faţă de metoda volumelor finite sunt următoarele:
 asigură posibilitatea de a modela forme neregulate prin folosirea de elemente finite cu
geometrie şi dimensiuni diferite;
 poate rezolva probleme în care proprietăţile fizice ale corpului variază;
 permite elaborarea unor algoritmi şi programe cu grad mare de generalitate;
 asigură posibilitatea considerării oricăror condiţii la limită pentru problema studiată.

20