NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

2175 0.11 0. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara.4090 0. Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura. Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg.atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda.2375 0. Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC. Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz.302 0. Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment. Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei.grd 0.256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati.34 0.21 – 0.093 0.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4.27 0.0319 0.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen.529 0. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida. necesare intelegerii acestui fenomen. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului.421 0.216 0.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC .20 0.126 0. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie. deci sa se asigure o combustie completa si .177 0. lemn.031 0. cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa.95 0.). Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg].8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica.2175 .00067 0. dependenta numai de natura sa (carbune.487 1 0. prin ardere. adica are loc o combustie incompleta.511 0. Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen.03346 0. benzina etc. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca. masurat in conditii normale. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC. mai exact reactiile de ardere. corpurile degaja cantitati diferite de caldura. degajand caldura si radiatii luminoase.548 1.0309 0. Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica. una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne. Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: .2025 3.grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa.192 0.032 0.

5 7930 34. dand nastere unei temperaturi ridicate. adica o cantitate de lemn.8 3940 44 10600 18.5 kg lemn. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans.6 – 16.) la .. Spre exemplu. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn).3 – 10.9 5000 33. Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila. sticla s. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv. lichide combustibile etc. este compusa din tamplarie.8 4000 33.6 8000 14.3 5800 46 11000 20 4730 18. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos..8 4000 * In functie de esenta lemnului 5... Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive. podele. considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii..000 kcal/kg este echivalent cu 2.8 10000 17. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase. Sarcina de incendiu este imobila. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii.8 3000 – 4000 20. carti. sau.8 4500 16. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila.6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal.. la cladirile masive.Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16. pentru usurinta aprecierilor comparative. Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat. Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu.5 1500 – 2500 12. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv.. se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile.8 4000 41. perdele. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente. compartimentari combustibile etc. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10.5 4200 16.8 45500 16.a. In practica. folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + .. q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica..lemn/m2. sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg. Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv. Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + ..).. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg. covoare.

au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului. se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii. variatia rezistentei electrice. Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC. Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari. sau pentanul. ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica). Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom.38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere). in special ca elemente de finisare. asupra sarcinii de incendiu. Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare. fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise.Fabrica de mobila . ale unor caracteristici fizice ale corpului. in intervalul 0 – 100ºC.Tipografie . coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor. face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. facute in numeroase tari. pana la – 200ºC. Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant. Dupa incalzire. de exemplu: volumul. . in diverse obiective. Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare. unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric.constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile. rezistenta electrica etc. in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective.Fabrica de confectie . Sarcina de incendiu mobila. Datorita faptului ca este metal. prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita. Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit. culoarea. cu alte cuvinte. 6. pastrand o dilatatie remanenta. Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura. voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. fara a face parte constitutiva din aceasta. touenul si xilenul. adica variatia volumului sub actiunea caldurii. Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme.Spital . Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul.Birouri . reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere. In tabela 3 sunt date unele valori orientative. iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste.Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor. medie si maxima. alcoolul etilic. de la . se folosesc substante lichide sau gaze. Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul. corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale. pana la – 120ºC. fenomen care reduce fidelitatea termometrului. respectiv variatia temperaturii la un incendiu. platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil. Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul. modificarea culorii corpurilor. atunci cand se incalzeste locul sudurii. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor. Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. efectul termoelectric. stabilite pe baze statistice. Dintre fenomenele termoelectrice. dupa legi bine cunoscute. variaza in limite foarte largi. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta). Studiile si experimentarile pe incendii.Locuinta . fier-constantan.

Daca acest interval este mai mare. Dupa efectuarea unei rotatii complete. precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata. adica o anumita temperatura. Termometrele metalice sau de sticla. Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata. neavand legatura cu rezervorul. virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). Practic. intr-un interval de timp. motor. poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului. In principiu. dar suficienta pentru nevoi industriale. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. gradat direct in grade Celsius. denumite termografe. avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. dupa care citeste indicatia galvanometrului. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. banda poate fi scoasa si verificata. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. respectiv lungimi egale de tub. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. daca virarea de culoare se face mai rapid. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. termograful este compus dintr-un termometru metalic. In industrie se folosesc termometre metalice. Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere. in meteorologie etc. operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii). adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). putand suporta lovituri sau socuri termice. temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. precizia termometrului este relativ scazuta. Pirometrul optic. Practic. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. conducta incalzita etc. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. astfel ca. care inregistreaza dilatatia. Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. . Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire. continuat cu un tub metalic. introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. Termometrul metalic. Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. Termometrele de sticla. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. Prin utilizarea a doi cilindri. Uneori acest lucru este imposibil. cu lichid care sunt mai robuste. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. a carui temperatura trebuie masurata. pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate.7. prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare. in special cand se masoara temperaturi ridicate. privind prin luneta. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite. 8. cu lichid. turnatorii. Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. si invers. firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. Termograful. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte.

Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC. feldspat. iar al treilea cu numarul imediat inferior. Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC. astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 .a. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale. Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare. setul 350 670ºC in siderurgie s. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior.. avand forma unui trunchi de piramida. Indicatoare fuzibile (martori). Se fabrica in doua marimi.. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala). cuart. se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport. unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim. 30 grade unul de altul. carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii. In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius. Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica.. prin conventie. cauciucului. Astfel. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala. o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice. Practic. deci.m.d.Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi. vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii. in grupuri de cate trei indicatoare. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale. . avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. 9. 200ºC se utilizeaza in industria hartiei.. ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase. al doilea cu numarul imediat superior. setul Thermocrom 65 . iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC. Astfel. Sunt executate din materiale ceramice – caolin. chimica si electrotehnica. sub actiunea greutatii proprii. a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura. deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit. scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit. si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei. de forma cilindrica. setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. O a treia scara termometrica. pe scara Celsius.

Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius.8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale.Scara termometrica folosita universal este scara Celsius. In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K]. Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact.15ºC). Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273.15 303.8 tºC tºF = 32 + 1.15 263. Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila. Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T.15 268. Din moment ce energia nu poate fi nici . Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1.15 373.15 278.15 333.15 .15 363.273.15 353.15 343.20 .15 283. Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece.15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF . Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0. Principiul schimbului de caldura.15 573. Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei.12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10. Principiul transformarilor inverse.10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253. Temperatura absoluta.15 423. In lipsa unor procese secundare de transformare energetica.459 .15 273.237.15 258. al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = . acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece.15 313. in urma racirii corpului cald.15 . Calorimetria.15 473.15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC . Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene. are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece.218. Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei.16 -4 .15 323.6 . proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri. dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic.15 293.

m.d. care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite. Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade. in functie de temperatura. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c. Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida. acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru.creata. se poate raci un corp solid intr-un gaz s. se pot amesteca doua lichide. Similar. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr). Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv. . s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica. la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr. Pentru a raci rapid un corp metalic. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald. La punctul 3. Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice.c. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii. lichida sau gazoasa. Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe. nici distrusa. Rezulta ca daca un corp are masa m. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala. cc – caldura specifica a corpului cald. adica: Q = m. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid.a.

Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. numai la suprafata lichidului. adica transformarile de stare. Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp. Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. Prin topire.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta. Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori. Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. se descompun (lemnul. la presiune constanta. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare. Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii. zapada carbonica. vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC. in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita. Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. untul s. Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: . Fac exceptie unele corpuri. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu. pentaclorura de fosfor. Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori. temperatura acestora se modifica. Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative. Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. 2. acidul benzoic. Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor. Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare.). in conditii de presiune constanta. Alte substante sublimeaza. Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective. Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara. ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex. Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii. Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent.Spre deosebire de acestea.In cazul substantelor pure. transformandu-se in apa. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. aburi). Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. . Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei. rapid si cu zgomot (fierbere). respectiv vaporizare). . ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. nu au forma proprie. clorura de amoniu etc. La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei. in absenta oxigenului. densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire. Desi isi mentin volum constant. . Astfel: . Dupa topirea ultimei bucati de gheata. Experimental s-a stabilit ca. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca. iodul. transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate.a. In afara de efectul de racire accentuat. fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire. Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta. hartia. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. albuminoidele) si dau nastere unor alte substante.Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura. printre care si gheata. Sunt corpuri care prin incalzire. proportionala cu cantitatea de caldura primita. 3.). cand in vas se gaseste numai apa. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus. constante si caracteristice fiecarei substante. sub cele trei forme de agregare: solida (gheata). nici volumul si trece in stare gazoasa. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie.

vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. Aliajul Lipowitz (plumb. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc. corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare. Topirea si solidificarea pe de o parte. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante. Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. daca presiunea se mentine constanta. vaporizarea lichidelor componente. cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta. dependente de natura substantelor respecitve. treptat. La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. In caz contrar. staniu. staniu si plumb). punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. . Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. respectiv topirea si vaporizarea. punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce. de exemplu. in cursul procesului de topire. staniu. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere.O comportare interesanta au. solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu. 4. plumb si bismut. Simboluri. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare). Astfel aliajul Wood. formule. se topeste la 95ºC. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus. are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. iar aliajul Rose (bismut. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului). aliajele. compus din cadmiu. Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. Intr-un cazan de aburi. valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. Astfel. 5. presiunea este mai mare decat cea normala. In cursul lichefierii. in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. la temperatura si presiune constante.

Spre exemplu.1 Bi + 24. Pentru a transforma un gram de apa. Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente. inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor. topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric.Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual.7 cal/g. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu. urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului.87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu. este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen.7 Pb + 13.7 = 623. . in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere. care caracterizeaza apa.38. daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita. Fiind dispersata in particule foarte mici. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur.2 Sn + 10 Cd . apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit.Aliajul Wood: 50. Compozitia lor in parti de greutate: . Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia. se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint).Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica.9 Pb + 14.Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC . Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor. O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni.7 cal. Alteori. Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538. (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC. Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg . Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat. Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538. Caldura de vaporizare ridicata. de la temperatura normala (15ºC) in vapori.3 Sn + 10 Cd . Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. de topire si vaporizare. explica marea sa eficacitate ca agent stingator. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC.

1 16.9 15.1 12.3 9.6 20. lichid sau gaz. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv.8 18.4 0. Practic. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α.Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid.3 13.6 - 4.6 14.8 13.8 15 15. fire etc.106 grd-1.2 11. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate.6 16 17. Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime.5 4.1 0.6 16. diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata.6 4.3 20. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare.1000 10.6 16.2 14.5 26. si dilatarea in volum.4 13 11. Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii.5 14. dependent de natura substantei din care este facuta).6 14.9 0.2 0. in intervalul de temperatura ºC.2 16.4 17.3 12.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide .6 9.6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23.5 4.7 12.6 - 0 .1 14.7 4.8 14.6 16.5 10. Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd.5 4.9 14.8 19. Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1.6 15.2 13.5 16. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24. lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate.5 0.9 11 13.7 12.4 20 20. indeosebi pentru gaze.5 0 – 800 22.6 0.9 13. Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala.5 25.2 13.5 278.7 4.1 9. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC. platina). factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul.7 12 9 29 0. l0 = lungimea initiala. 2.1 29.6 9.3 31. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica.1 9. 3. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t).2 15. lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara.

130. radiatie solara etc. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. detector termostatic cu aliaj fuzibil. telefonice. 95. telegrafice etc. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta. dimpotriva. Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18. Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare. detector termostatic cu aliaj eutectic. Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica. cuptoare etc. In functie de elementul sensibil. independent de valoarea absoluta a acesteia. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei. zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc. Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva. spre deosebire de precedentele. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta. Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu. Spre exemplu. 230 sau 280ºC.21 18. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic. Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic. αzinc = 3. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare). Firele circuitelor electrice. In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala. deci a sensibilitatii. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii. 180.105 grd-1.54 ∙ 10-5 grd-1).1 x 10-5 grad-1. Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil. Daca. lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior. Detectorul termovelocimetric. Astfel. 75. care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor. Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare.26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie. Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa. Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65.19 - 0 – 20 138 120 50 18. legat la contactele unui releu electric amplasat in detector. 3. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie). in intervalul de temperatura ºC. lama bimetalica va fi puternic racita. se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite. Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric. pentru care a fost etalonat.25 117 0 – 100 18. Exemplele pot continua. 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. clocitoare automata.Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18. prin ingrosarea lamelei . lama bimetalica se va curba. Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator.22 108 110 112 2.).2 107 α. avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire. Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. de asemenea la o temperatura prestabilita. actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii. deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului.21 18. Detector termostatic cu aliaj eutectic.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile. 4.

Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. se obtine o curba. V. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric. Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric. se asaza la o greutate G. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. Se poate deci. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz. Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. Capitolul IV Legile gazelor 1. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice. Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice. Practic. rezistenta. lamelele a reactioneaza cu intarziere. la temperatura constanta. mentinandu-si insa aceeasi alura. T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. cand temperatura se mentine constanta. atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii. sub actiunea presiunii create. Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. Pentru pompieri. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. 2. . adica presiunea din copul pompei creste. prin impingerea pistonului. atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta. Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. Astfel. cand temperatura creste lent. Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. Sau. Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. la temperatura constanta. Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. Generalitati Anterior. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte.

presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului. printr-o linie paralela cu axa volumelor. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. Sub influenta caldurii degajate. Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. variatia presiunii raportata la presiunea initiala.3. bioxid de carbon. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide. indiferent de natura gazului. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii. intr-un volum constant. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen.15 ∆T – variatia temperaturii. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca. la presiune constanta. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. acetilena etc. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal. in care se gaseste o bula de mercur. 273. bula de mercur fiind in echilibru. Facand experiente cu gaze. Gay Lussac a descoperit. pe masura ce temperatura aerului din balon creste.15 . legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. V0 – volumul initial. Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4. cu sectiune constanta. prin incalzire. si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca. 273. fapt care provoaca explozia. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1. Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1. la inceputul secolului XIX. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii.

In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei.68 0. Teoria cinetico-moleculara a gazelor . Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta. Din acest motiv.08 0. sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po. Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0. deoarece recipientele fiind inchise complet.34 0. statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala. depozite de rezervoare. presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile.75 0.275 0. in preajma unor surse de caldura. De altfel.40 0.19 0.44 0.20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor.54 0. recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate. volum si temperatura). fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului. la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori.56 0.79 0.48 1.72 0. in rafinarii.40 1.51 1. 5. Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p .57 0.75 1.502 0. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza.80 0.78 0.19 0.60 1. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent.19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0.600ºC.42 0. Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere.Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate.76 0.90 0.90 0. Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului. umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient. cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 . Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului.po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare. La buteliile cu gaze comprimate. care asigura racirea la nevoie. Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune. cu variatie rapida a temperaturii.

creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0. pe rand. deoarece β = α = __1__ grd-1. se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau. de exemplu. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba. in unitatea de timp. teoretic. V. Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta).15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze. se reduce orice agitatie termica. Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. cu alte cuvinte zeroul absolut.15ºC β Deci la temperatura de – 273. numarul de ciocniri ale moleculelor. Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. t. 273.Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron.273. In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero. Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii. t0 = 0 ºC si de stare finala p. inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau. 6. La limita.1 = . adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita. acest fenomen determina presiunea gazului. Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. deci volumul gradului. iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant). In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul. adica presiunea.15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante. V0. Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului. Cu cat scade temperatura. racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila. transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma. In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = . Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin. cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): . moleculele ramanand. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut. se micsoreaza. Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara. nemiscate. acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala. Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule. legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta).

V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului. p0. la 0ºC. T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8.15 + t α __1__ 273.15 Conform formulei (9): 273. V0 si t0 = 0ºC. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile. Practic insa. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz. In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare. adica la presiuni scazute.15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta.p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac). Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin. deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273. dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari. dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima. Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7. Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0. . desi foarte reduse. legea gazelor perfecte capata o forma simplificata. Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse. p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t).15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273.

care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte. deci invers proportionala cu volumul. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. de exemplu metalele. convectie si radiatie. care este de asemenea invers proportional cu volumul. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa. atat pentru presiuni cat si pentru volume. Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor. poate fi incetinit sau extins in timp. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece. adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura. Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa. se afla in contact direct. crescand odata cu presiunea. S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura. erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari. In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. in absenta acestor forte. se incalzeste. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic.V nu mai ramane constant. Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). Procesul de propagare a caldurii. a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori. datorita miscarilor moleculare. In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent. in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare. 2. Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d. avand temperaturi diferite. La presiuni mai mari. dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii. coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor. unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. tinut la exterior. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. treptat. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate. in toata masa corpului.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. Spre exemplu. Unele. caldura trece de la corpul cald catre cel rece. . In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului. se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa. diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1. au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. se constanta ca si celalalt capat. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor.

cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa.h.6 Mercur 0.4 Marmura 0.15 – 0. cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius. care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura.2 Plexiglas 1. este foarte scazuta. .11 – 0.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0. sunt date in tabela 9.Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0.89 0. sunt izolanti termici.15 0. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze.12 Pluta sfaramata 0. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie.5 – 0.020 0.34 0.043 .036 – 0.75 – 1.035 Vata de sticla 0. trebuie facuta si in cazul gazelor.051 0. vata de sticla etc.15 – 0. Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta. deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic.7 Linoleum 1.3 Piele 0.6 0. h. coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora. cu spatii umplute cu aer. exceptand mercurul. Conform teoriei cinetico-moleculare. Coeficientul λ variaza cu temperatura.cu 50% nichel . Singura exceptie o face hidrogenul. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura. la 20ºC exprimat in kcal/m.044 – 0.3 Sticla obisnuita 0. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri.cu 5 % nichel . privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor. In interiorul corpului atomii cu energie mare.89 Portelan 0.16 Ulei de parafina 0.3 3 1.) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale.06 – 0.12 – 0.15 8.35 Ulei de transformator Gaze 0.12 – 0. Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri.cu 15% nichel .1 – 0.06 – 0.6 Bioxid de carbon 0.13 0.37 Tencuiala de var Izolanti termici 0.24 – 0. fara a se face erori prea mari. Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid.4 0. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa.Conductibilitatea termica a lichidelor.m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare. pentru un anumit interval de temperaturi.150 kcal/m.1 0.15 0.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0.5 Nichel tehnic 12.054 0.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9. ºC Aluminiu pur (99. Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ. Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: .0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0. situati in preajma sursei calde.12 Pluta placi 0.5 – 0.14 0. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii.cu 20% nichel . procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide.17 – 0.5 – 2.12 – 0.05 0.03 – 0.grd. la 20ºC.2 – 0.0 0.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele.1 0.75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel .33 Lemn de stejar 0.3 Pamant 0. prin unitatea de suprafata a unui perete plan. Aceeasi remarca. . in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0.158 0. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului.

cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva. deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura. Practic insa. Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate. Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m .). se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa.Cedarea energiei se face din aproape in aproape. In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. schimbatoare de caldura etc. In domeniul combaterii incendiilor. fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate.) ale spatiilor respective. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus. Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu. din regiunea calda catre cea rece. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. densitate etc. ferestre etc. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble. Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul. starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. care transmite caldura produsa. pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. Dimpotriva. sau mai simplu convectia caldurii. relativ scazuta. sub controlul specialistilor. care asigura cea mai buna izolare termica. Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte. Spre exemplu. la partea de sus a incaperii. In cazul gazelor insa. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. vascozitate. Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. cu suprafata mare. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m . conductibilitatea termica joaca un rol secundar. Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale. temperatura atmosferica etc. Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. Transmiterea caldurii prin radiatie . 4. analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. in acoperis. Dilatandu-se. incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc. fumului si gazelor de ardere.). la o distanta cat mai mare unul de altul. Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus. fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze. ulei de racire etc. 3. O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. de la atom la atom. La partea superioara a halelor industriale. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor. dar ca exista o distanta optima. prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera. din cauza caldurii primite.). Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie. care propaga energia termica in spatiu. astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie. aer.Sub influenta caldurii primite.

Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale. care se aplica. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute. negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. culoarea lor. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata. Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi.diferenta de temperatura intre cele doua surse. depasind valori de 6 – 700ºC. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase. Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit. era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica. . prin conductie si convectie. exprimata in kcal/h. Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. . de natura si culoarea acestor corpuri. in acest caz. Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile. in caz de incendiu. . Caldura radiata se propaga in linie dreapta. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa. intalnite in practica. de exemplu. materialul. . .96 ___kcal___ . reflecta o cantitate mai mare de energie radianta. energia termica fiind transmisa. pozitia lor relativa etc. distanta relativa. Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele. exclusiv prin radiatie. in functie de tipul si destinatia lor. Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie. Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie. Practic. existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. De obicei.timpul. S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. concentrand razele solare asupra lui.un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: . Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre.). se reflecta si se refracta ca si lumina. Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta. de starea lor de finisare a suprafetelor. Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. deschise la culoare. Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor. c – constanta de radiatie a corpurilor. la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura. In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus .Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului. fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri. Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K].Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. in spatiul inconjurator. impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu. Pentru acest motiv. de la un obiectiv incendiat la altul. Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata. In mod global. Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente.000 km/s. caracteristicile fluidului purtator etc. In asemenea cazuri. materialul se va aprinde. S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²]. cu o viteza egala cu cea a luminii. care pentru corpul negru este de 4. ele fiind determinate prin constructie. sau invers. 300. propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece. 5.Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat. In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere. Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general. Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii. parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii.

In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei. Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere. se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. sunt vopsite in argintiu. Anumite masini de incendiu. captusit cu material refractar. nu exista obiectiv industrial. prin peretii acestor tevi. montate in cazan. In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus. capacitatea si parametrii aburului etc. de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. si prin conductie. dotate cu puternice mijloace de stingere. Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze. al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. rafinarii etc. circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar. de regula. Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. in toate ramurile economiei nationale.. Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. In principiu. Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane. Procesul de transmitere a caldurii. lichid sau gazos. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur. gaze etc. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur. cedand o parte din caldura. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. are un larg camp de intrebuintare. subansamblele cazanului pot fi . In functie de tipul constructiv. pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. in care circula apa. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila. Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii. Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise. locul de utilizare. La agregatele moderne. apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului. Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Practic. de diverse tipuri. Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde.) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. purtatorul de energie (agentul termic). In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. de mare putere. In focar si canalele de gaze. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului. Din punct de vedere termic. Astfel. care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante.. fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare. este un fluid (apa. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului. fapt care determina scaderea temperaturii lor. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. pe care sunt fixate subansamble functionale. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie. Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. abur. care. felul combustibilului. la apa. electrica etc. Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid.de absorbtie. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura).). in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului. din depozite. respectiv aburul).

2 – 2. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale). destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului. 3. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. cand este creat cu ajutorul unui cos inalt. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s. este necesara o forta exterioara. Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu.construite din una. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici. De regula. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. Principal. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare. Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta. in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza. Tirajul poate fi natural. Astfel. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic. sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu. ambele deservite de un circuit de ulei. doua sau mai multe celule. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei. Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. calde. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%.5 at si t > 100ºC). Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi. In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. in centralele electrice. energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur. In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. ferestre de observatie etc. materializat in miscarea discului. propriu unei anumite cladiri. instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem . la turbinele actuale. 2. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%.000 kW. numita tiraj. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. pentru incalzire. fapt ce poate fi realizat foarte usor. Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. In ajutaje. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte.

iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa. oxigen etc. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite. in energie cinetica. este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata. in cazul compresorului pistonul este miscat. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. drept lubrifiant se foloseste apa. Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina.d. rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia. Obiectul electrostaticii . Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica. de o sursa de energie exterioara. acetilena. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere. Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac. PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1. obtinerea unui lucru mecanic util. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. care executa lucrul mecanic. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru. Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie. 5. 4. Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s. Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea. la acest tip de compresoare. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. la care pregatirea agentului termic. Constructiv. intr-un rezervor. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. explozie. la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela. compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. La compresoarele pentru oxigen. evacuare). de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare. compresie. in vederea realizarii unei arderi complete. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare. modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. Astfel.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie. motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura. Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston. Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute. la o presiune mai ridicata. Uneori insa. Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil.m. intr-o multitudine de variante constructive. In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta. Diesel. Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz).a. Ca si motorul.

in schimb in stare umeda devin conductori. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. Cercetarile. . tesuturi animale sau vegetale. electricitate negativa. si-l incarca negativ. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric.Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. egala si de semn contrar.. in acest domeniu au continuat. care in limba greaca este denumit electron. un electron cantareste 0. iar celalalt pozitiv. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive. Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. sticla. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui. egala si de semn contrar cu sarcina unui electron. adica sunt lipsiti de sarcini electrice. egale si de semn contrar cu ale electronilor. atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric. electricitate pozitiva.) in timp ce altele. Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. fulgi de pasare. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa. ambele feluri de electricitate in cantitati egale.) o lasa sa se propage in intreaga masa. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre. dupa ce acestea au fost frecate. Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina. experimentarile au fost reluate. Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare. unul negativ. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica). iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen. fenomenul s-a numit electrizare. ambele se electrizeaza reciproc. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. prin anul 1600. diverse minerale. intotdeauna. sulful. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina. Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. rasina. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori. Prin frecarea a doua corpuri. Daca din diferite cauze. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista. Protonii au sarcini electrice pozitive. in timpul electrizarii apar.9 ∙ 10-27 g. ebonita. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. 3. solutii saline. Electronul este extrem de mic. ceara rosie. bucatele de hartie. bazice sau acide etc. chihlimbarul. Indiferent de corpul care se freaca. Mult mai tarziu. 2. el se electrizeaza fie pozitiv. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. Pana nu de mult. care inainte se neutralizau reciproc. negativ. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac. Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. de exemplu datorita frecarii. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. marmura etc. (metale. fie negativ. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. parafina etc. el este de 1836. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. Acesta este principiul conservarii electricitatii. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. in anul 1746. Din aceasta cauza.

mai exista. fenomenele electrice. Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. Sarcina negativa. prin contact si prin influenta. egale. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. 4.In cazul frecarii a doua corpuri. iar cel ce-a primit-o. Asa de exemplu. numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii. este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. Un electron. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele. Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva. intre atomi. La corpurile rau conductoare. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. Adesea. Matematic. Electrizarea prin contact. in afara electronilor legati de proton. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni. care se raspandeste pe toata intinderea lui. ε r² . legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . Electrizarea prin influenta. multa vreme ramase neexplicate. Doua sarcini electrice. fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. pentru ca ei nu pot primi alti electroni. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact. q1 ∙ q2 in care. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. Electrizarea prin frecare. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. uleiul. in cantitati egale. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. parafina si altele. pe care atomul a primit-o. Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. de la atomii din regiunile vecine. indus. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni. in momentul trecerii pe un izolant. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. corpul electrizat. zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite. In acest caz. inainte de a se indeparta de inductorul. si electroni liberi raspanditi la intamplare. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. 5. In unele corpuri. cele doua sarcini se anuleaza. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. ebonita. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. care sa aiba menirea de compensare a pierderii. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect. daca inductorul este incarcat pozitiv. pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor.

Parafina . 7. ε r² Intensitatea campului electric. In sistemul international. Asa. Adica E = F . forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1. r distanta dintre centrele corpurilor electrizate.109 unitati de sarcina electrica.00007 1. Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse. Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita. O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica.Ulei de transformator . Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant. Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant. aflate in apropierea lui.2 26 81 Gaze . Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei. Adica σ = q in care.F este forta de interactiune.Apa ε 2 2.Petrol . pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara. atunci datorita inductiei.Sticla .001 Solide . q – cantitatea de electricitate in coulombi.S.Alcool etilic . Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q.0006 1. va fi respinsa cu forta F. Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati. S σ este densitatea superficiala in coulombi/m².7 3. El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior. notata cu E.8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e). este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp.105 dyne).Ebonita . Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor. in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric.Hidrogen . S – suprafata in m².Anilina . sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara. Spatiul din jurul unui corp electrizat. Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3.Sulf .G. Densitatea electrica.Mica ε 2 2. daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat. es. q . Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4.Aer . la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat. In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant. forta de interactiune se masoara in dyne. ε constanta dielectrica sau permitivitatea.6 – 4.Bioxid de carbon ε 1. iar fortele electrice nu actioneaza spre interior. 6.Heliu . Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric.5 7. Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide . de exemplu.0003 1. q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q .3 5–7 6 In sistemul C. Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric.

Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B.6 ∙ 1012 ergi = 1. intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q . 300 In fizica atomica si nucleara.s. valoarea lui fiind _Q_.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q. Deci. Deci.s. care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt. expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte. Unitatea de tensiune electrica este voltul. Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte. Pe timpul deplasarii. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp. Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential. Prin urmare. ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA. Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric.6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1. 8.8 ∙ 10-10 __1__ = 1. L = 4. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB. Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 . forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L. atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera. Deci. V . 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u. Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic. Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric. VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA . 9.e.e. Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit. Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic. 1 C 3∙109u.6 ∙10-5 jouli.VB). punctuala. deoarece capacitatea lor electrica este mai mare. energia se masoara cu electrovoltul (eV). Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica.

devenind „ioni mari”. tensiunea de strapungere si pierderile de putere. Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. care este curentul de descarcare. potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9. Deci. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili. de razele cosmice. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. 10.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica. C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. deasupra unui camp sau unei mari. iar potentialul atmosferic este pozitiv. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. Liniile de forta ale campului se orienteaza. ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul. in scurt timp se evapora. La nivelul solului si in conditii normale. in cantitati destul de mari. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim.10 cm. Astfel se explica de ce campul electric. de sus in jos. iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. iar Pamantul negativ. . Aceasta crestere. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. intre atmosfera si Pamant. are sensul constant. sferice si cilindrice. ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. In acest caz. Deci. 1 V 3 ∙ 102 Practic. senin. Stropii de aer foarte fini. Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. Ionii mici. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. de regula. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. 11. Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. Pamantul este incarcat negativ. miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. In unitatea de volum numarul ionilor creste. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. in principal. intr-un camp de 100 V/m. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare.

Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare. insa in directii oarecum diferite. sarme zincate. La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. Cateodata. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip. numita si linie de intoarece. Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv. in punctele atinse de trasnet. Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. Urme vizibile de incalzire. motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. de-a lungul unui traseu. care strabate intregul traseu pana la nor. cladura. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. El este o descarcare electrica foarte rara. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. in calea scurgerii lui catre Pamant. aprinderea este posibila. a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. Descarcarea electrica. Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului.). Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. De obicei.). sta circa 50 microsecunde. benzina etc. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica. a grinzilor si a zidurilor. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. ioni formati din razele cosmice. sarcinile pozitive si negative sunt separate. datorita frecarii. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi. o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn. putand da nastere la incendii. tunetul. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. care devine conductor pe acest traseu. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara). Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului. de apa. trasnetul se repeta o data. a produselor fainoase. a sulfului. se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. miscarea se face in trepte. Datorita curentilor de aer. Alte ori. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. in minele de carbuni etc. ferestre deschise. Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile. iar printro destindere rapida a aerului. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. Ca si fulgerul. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. sarme subtiri de otel.In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. intre ei pot sa apara mari diferente de potential. Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. numit fulger globular. daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. apare un gen de fulger destul de interesant. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. iar in unele cazuri. Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. deci apare pericolul descarcarilor electrice. Dupa cateva sutimi de secunda. Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). de doua ori. ambele catre Pamant. In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc.10-9 kW. Astfel. iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete. Deci. 12. bineinteles datorita frecarii. catre Pamant. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice. In schimb. care pluteste in aer. trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte. de cinci sau de mai multe ori. paie etc. Din cauza suprapresiunii. declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta. Deoarece fulgerul este un fenomen electric. din caramida si din alte asemenea materiale. care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet. iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. pe usi. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil. se numeste fulger. . care mentin timp indelungat sarcinile electrice. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). a stalpilor de lemn. iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer.

de lungimea si diametrul conductei respective.Benzen in cadere libera . depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier. ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn. un barbotaj. roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii. In schimb.Benzen si eter.5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata. sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui. Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari. Pentru jumatatea superioara a curelei. La 1000 V se inflameaza benzina. care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. incarcarea si descarcarea produselor petroliere. determina separarea lor. apoi cele de bumbac si lana. in curentul de lichid. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. de proprietatile dielectrice. de densitatea si vascozitatea lichidului. cauciuc. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. care se produc la pomparea. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil. adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. pe cateba materiale plastice. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc. La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare. de viteza de curgere a lichidului. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero. In mod teoretic. la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc. circuland printr-o conducta metalica. Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta. la presiunea de 1. intensifica incarcarea electrostatica. Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. de regula. in momentul infasurarii pe roata condusa. relon. totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero. la 3000 V aproape toate gazele combustibile. La descarcarea electricitatii. in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. decat la miimi de miliamperi. rolan etc. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc. roata motrica . in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. La o curgere laminara a lichidului combustibil. La un rezervor umplut incomplet. Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge. parti metalice. Cu cat lichidul se agita mai mult. in cazul formarii scanteilor.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice. In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare. Astfel petrecandu-se fenomenul. Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. Datorita antrenarii si desprinderii. Pe timpul spalarii. Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor. la viteza de 10 m/s . apoi se mentine cam la aceeasi valoare. Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata. In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza. la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s . sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. adica se produce o turbulenta. Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice. ca urmare a descarcarilor electrice.).Benzen. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului. fibre sintetice etc. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice.

Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. In afara capacitatii curelei. Forta electromotoare. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit. In zona de incarcare se gasesc. Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic. constituie generatorul de sarcini electrice.m. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula. acumulator. conductele de transport pneumatic. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential). Diferenta de potential sau . Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina. Sursa de curent. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului. Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator. f. in care se descarca. 2. Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. viteza de miscare si latimea curelei.) si din doua conductoare.e. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. dispozitivele de pulverizare. de obicei.si cureaua se desprinde de pe ea. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare. chimica sau o alta forma de energie.m. Tensiunea electrica. Capitolul VIII Electrodinamica 1. este: W = q E. In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis.e. miscare etc. electromotor etc. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul. de amestecare si alte dispozitive tehnologice. Ea este aceea care provoaca curentul electric. va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia. caldura. In acest caz. termica. aparat de incalzit. in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare. incarcarea transmisie. impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice. E = W. Sursa de curent transforma energia mecanica. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica. Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic. precum si de marimea si starea suprafetei de contact.. in energie electrica. se va exprima in volti. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi. deci f. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential. miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent. In general. care leaga bornele consumatorului. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. care micsoreaza forta electromotoare. iar cea motrica le neutralizeaza). a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor.

m. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica.h. in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t. Daca I = 1 A. Daca notam cu I intensitatea curentului. Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor. ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele. atunci Q = 1 A. Amperul reprezinta o cantitate de 6.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor. tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior. In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime. cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare. iar t = 1 s. neglijabila.I. . In sistemul de unitati international (SI). Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica. unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V).s care reprezinta in S. Valoarea tensiunii electrice U. rezulta. Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s).). 1 s = 1 amper-secunda = 1 A. 4. nu mai curge nici un curent de apa prin conducta.s. u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi. care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper. Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm. rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila. iar simbolul este Ω. Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper.tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. 3. t Q = I ∙ t. deci nici o diferenta de potential. Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel. adica in care nu exista diferenta de electroni. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate.10-7 kg. Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm². care are ca simbol litera A.-2 (newtoni) pe metru lungime. cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul. cu electricitate. De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. un coulomb (C). Din relatia I = Q .” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda. Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica.

49 1. cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni.Argint . I=U R I este intensitatea curentului in amperi. 5.Platina . Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava.3 0.0039 0. de mii de ohmi (1000 – 10000).004 0.Manganin .00015 0.Argentan . contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica.Aluminiu .0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0.10 0. Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta. reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales. exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice.0002 0. atunci rezistenta lui. rezistenta de contact.0042 0.0004 0. ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii. .Constantan . are valoarea de 1 Ω.47 0.Nichelin .Plumb .Cupru .0175 1. In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul . Experienta arata ca pentru un conductor dat. cum este cazul la metale. chiar si de joasa tensiune. R=U I sau.Crom .107 0. prin acesta trece un curent de 1 A. rezistenta pielii.Carbon . intre diferenta de potential U.Nicrom . aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ).Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V. Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ). cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan. U – tensiunea in volti.13 – 0. U=R∙I unde factorul de proportionalitate R. R – rezistenta in ohmi.221 0.00004 0.0003 0. sa scada. numita rezistivitate. Simbolul international al rezistivitatii este Ω.00625 0.0003 0. Deci.Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0.0004 0. ori sa ramana practic constanta. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare.028 0. exista o relatie de proportionalitate directa. Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare. adica.98 0.20 0. aplicata intre cele doua puncte ale conductorului.016 7. Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²).002 0.00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric.42 0.m. celelalte pot varia intre limite foarte largi.Alama .Cromnichel .0040 0. rezistenta imbracamintii. Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne. Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm.04 0.00411 0. Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica. Totusi. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm.25 0.00006 0.Oteluri .42 0.

. rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. adica una langa alta. cuprinzand mai multe ramificatii. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. . Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. b) Legile lui Kirchhoff. cand exista mai multe rezistente. In acest caz.Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg. in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara. Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E. Legea I a lui Kirchhoff. deci mai multi curenti. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. In acest caz E = u + U. Intr-un circuit electric. U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. Legarea rezistentelor in serie. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic. adica: 1=1+1+1+. Legea rezistentelor. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv. intr-un ochi de retea. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0. In acest caz. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. U = RI E = r I + RI = (r + R) I. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. este egala cu forta electromotoare respectiva. in paralel (derivatie) si mixt. la bornele caruia se produce forta electromotoare E. cu diferite legaturi exterioare. care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R. parcurs de curenti electrici. in lungul rezistentelor succesive. Prin legarea rezistentelor in paralel. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. care contine o forta electromotoare. rezulta: u = r I. de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului.. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. Presupunem un ochi al retelei de conductori.

t.I². Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor. ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh).t.600. Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli. iar in calorii: Q = 0. care se transmite in mediul inconjurator. cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul. R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz. in Ws sau jouli W = R.000 Ws (jouli) . 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica. 6. dar Q = I.I.I.t si deci. adica P = W = U. deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici. W = U.I. adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ.t.24 W. R = R2 x R3 R2 + R3 deci. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca.Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie.24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0. Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati. iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel.24 inmultit cu energia electrica in jouli. in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste. Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi. Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U. atunci: Q = 0. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare. wati t sau P = R.

va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase. in general. in practica apar situatii cand din diferite cauze. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor. se realizeaza sudura electrica etc. Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca. cand este vorba de motoare electrice. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului. a oxizilor de azot etc. fierul de calcat. a carborundului. pe care se asaza un strat izolant de mica. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. care constituie celalalt electrod.). caldura degajata. Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. vibratiilor. Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator. cuptorul electric. topirea etc. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare. calirea otelului. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. In principiu. de exemplu. o rezistenta marita la trecerea curentului. 7. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. borne etc. slabirii arcurilor de apasare etc. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala. Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit. Efectele curentului electric Efectul caloric. Aparate de uz casnic. radiatorul electric. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). care inmagazineaza caldura primita. incalzeste masa metalica. se obtine imbinarea dorita. aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul. plita electrica. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte. Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului. ce trece prin rezistenta de contact.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste. Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc. intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice. fabricarea otelurilor speciale. La cuptorul cu arc voltaic. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric. Este format dintr-un bloc metalic. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. Oricare ar fi situatia. Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. dupa legea lui Joule-Lenz. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. Fierul de calcat. La trecerea curentului electric prin rezistenta.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. Sudarea electrica. etc. becul electric. asezate in niste canale adanci. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic.736 kW. Totusi. Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. ciocanul electric de lipit. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. cu cat curentul care le parcurge este mai intens. temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. . In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare).

La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare. pentru care a fost proiectata. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru.). bifazat si trifazat.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate. arborii. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor. deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire. intre care exsita o diferenta de potential.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. la construirea soneriilor. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct. la fabricarea magnetilor. Efectul chimic al curentului electric. In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. conectat in acel punct. Orice contact (imbinare) intre conductoare. Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor. In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit. vin in contact. creeaza o anumita rezistenta de trecere. Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor. adica pana la mii de amperi. se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata. O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. devinde incandescent si emite raze luminoase. contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune. Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. catod. . se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii. acesta se incalzeste. locul de imbinare sa se incalzeasca mult. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului. fie prin reactii secundare. intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. care dureaza un timp foarte scurt. Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul. Initial curentul electric este normal. invelisul de protectie crapa. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice. Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: . cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor. Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric. Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. volfram etc. 8. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale. Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. legaturile executate necorespunzator. atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. de cele mai multe ori datorita imbatranirii. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului. In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. ca de exemplu. in astfel de cazuri. Din cauza supraincalzirii conductoarelor. Din aceasta cauza. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica. a electricitatii atmosferice. Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. In principiu. deci poate fi monofazat. a) Scurtcircuitul. patruderii umiditatii. . In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. Efectul magnetic. legat la polul negativ. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent. favorizand producerea scurtcircuitelor. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten. care se degaja la anod). fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S.. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora. este cel mai raspandit. care se produce ori de cate ori doua conductoare. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. capabil sa transforme energia electrica in caldura. ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului. se deterioreaza. ridicarea zmeelor etc. filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. racirea se face greu.pentru cabluri aeriene: vantul. impreuna cu cantitatea de caldura degajata.. fix sau mobil. la conductoarele cu izolatie.Iluminatul electric. la construirea de galvanometre etc. iar celalalt. acid sau baza) numit electrolit. defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara. in terapie. Dupa curentul de soc. trasnet. cripton etc. electromagnetilor. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc.

Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului). apar deci suprasarcini. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari. Ca si scanteile electrice. b) Arcul electric. un curent de scurtcircuit tranzitoriu. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire. Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I. 9. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. convectie si conductie.5 2.De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1. Arcul electric este o descarcare disruptiva. indicat de fabrica constructoare. diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t. Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. continua. caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. radiatoare. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. In cazul scurtcircuitelor. corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. Curentul nominal al fuzibilului In. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. Aceasta corelare se arata in tabela 13. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC. In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. In conditii normale. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei.

Se topeste intr-o ora la sarcina de . de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale.. Asa de exemplu. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc. montate in cutii.5 ori valoarea nominala. montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60. care indica topirea rapida a firului fuzibil. capacul filetat si piese de contact.. insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric. Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise. in tara noastra. b) Intrerupatoare automate. Pentru protectia motoarelor electrice. cu un singur loc de topire. 160. 350 A. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart.5 In In principiu. . tablouri capsulate etc. 36. Dupa domeniul de utilizare.supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita. 80.conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate. tubulare inchise cu material de umplutura. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie. pentru curenti nominali intre 6 si 100 A. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura. sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri. curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata. Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80. a doua varianta pentru 20.defectarea unor prize. 300. pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450. 125. iar ultima pentru 80 – 100 A. 160 si 200 A. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0. . 200. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate. la tensiunea nominala de 500 V. 225. Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare. la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit. 260. 125.. adica la pornire. Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6.. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare. care au o mare raspandire la noi in tara. 500 si 600 A.3 In 1. de exemplu. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A.. Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic. Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: .8 mm. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc.. in cateva miimi de secunda. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de . Sigurantele automate. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V. care duce la distrugerea izolatiei. 10 si 16 A. nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina. dulii sau intrerupatoare. 100.3 – 1. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu. In practica sunt situatii. 45 si 60 A.6 In 1. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate. fuzibilul topindu-se la un curent de 1.9 In Cu intarziere 3 In 3.. Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia. in instalatiile electrice interioare. sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida. tubulare deschise. de tip LF pentru legaturi in fata.. . soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare). se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise. 25. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal. Normal sau fara intarziere 1. piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama.. 100. tubulare inchise fara material de umplutura. Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire. protejate cu un strat de metal anticorosiv. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. patron fuzibil. care se produce in interior. cu ajutorul unui releu de protectie. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent.6 In Cu inertie 1.

Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. iar releele termice si electromagnetice. Globul de sticla. Asa cum s-a mai aratat. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. DITA – 60 A. pentru curenti nominali de 350 A. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive. 11. asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. protectia contra caderii tensiunii. Pentru o perfecta functionare. Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. avand o constructie relativ simpla. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. De asemenea. Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. Intrerupatoarele automate in aer DITA. Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V. 10.In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. protejat cu o plasa metalicaz. Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive. La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. incaperi cu praf. urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. in cazul unor deteriorari mecanice. antiexplozive (antigrizutoase). de impuritati. Abajurul fixat de corp. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. in caz de innegrire se schimba. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. Cand suprapresiunea scade. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor. sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). ermetice. de asemenea diminueaza socurile mecanice. Curentul electric in electroliti a) Electroliza. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. cu carcasa din fonta. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. se verifica starea contactelor si reglajul releelor. intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. in mod frecvent. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. DITA 100 – A). un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. Glubul este fixat de corpul propriu-zis. . se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. protejate impotriva prafului si umezelii. este bine fixat. La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. ca urmare a unei scantei la dulie. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. indeplinind si functii mai complexe. Se curata de praf. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului. Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. corpuri de iluminat monobloc. protectia contra suprasarcinilor. DITA – 25 A. Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede.

Prin lichide (saruri metalice topite. se separa cantitati mari de metal pur. la anod se separa clor. solutii saline. Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni. argint etc. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi. La anod.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor. crom. m – valenta metalului. . din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. cu un strat subtire de alt metal ca nichel. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. formand cationi. Procedeul se numeste galvanoplastie. Adica. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. iar conductorii metalici. fenomenul respectiv fiind numit electroliza. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit. introducand un factor de proportionalitate k1. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel.I. iar la catod. iar la anod oxigen. in industrie. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. din clorurile topite. Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. in care: k este un factor de proportionalitate. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. care contine deuteriu. prin depunere electrolitica. oxigenul si grupele de anioni. cu intensitatea curentului si cu timpul. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I. electrozi. iar cel din jurul catodului. catolit. formandu-se si acid sulfuric.Q in g. Tot prin electroliza se obtine clorul. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. Substanta prin care trece se numeste electrolit.t. Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit. De exemplu. Deci se mai poate scrie: m = k. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde). m = k. Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru. Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul. anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare. Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. iar cele incarcate pozitiv. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. la electroliza sarii de bucatarie. in g. Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu. care sunt particule incarcate cu electricitate. Din solutiile sarurilor metalice. La trecerea curentului electric prin electroliti. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb. iar la anod metaloizii. Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a.

de exemplu. In felul acesta. Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. unele tipuri speciale de generatori electrici. suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. Sn. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. Asa se intampla de exemplu. c) Termoelemente. format exclusiv din metale. aproximativ 1000ºC. . care ramane cu exces de electroni. Altfel. Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc. Aluminiul fiind incarcat pozitiv. dupa acelasi mecanism. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic. Prin denumirea de pile. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. deoarece captuseala acestuia. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. Zn. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie.). Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. De asemenea. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat. Al. in apa. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. Au. Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. Ag. care fiind suspendat deasupra. Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. apare o diferenta de potential de contact. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. iar sistemul devine un generator de energie electrica. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale. adica incarcat negativ. de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. Asemenea substante se numeste depolarizante. iar oxigenul la anod. datorita transformarii energiei calorice sau chimice. care trimite ioni de metal in solutie. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor. Mg. se constata ca prin el circula un curent electric. Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. solutie de bicromat de potasiu. b) Pile electrice. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. Na. In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. adica la electrodul pozitiv. Curentul trece prin electrolit. metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. Se cunosc numeroase elemente galvanice. intr-un circuit conductor. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element. Fe. intr-un circuit inchis. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. merge la electrodul negativ. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. in aluminiu si oxigen. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. iar metalul se incarca negativ. Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. elemente sau baterii electrice se intelege. care se leaga la borne numite poli. in mod treptat. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. captusit cu placi de carbune. patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic. In schimb. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. Cu. este in legatura cu sursa de curent electric. datorita naturii diferite a celor doua metale. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru. formeaza apa si deci dispare. si se strange pe fundul celulei. cupru in solutie de sulfat de cupru). se adauga alumina care se dizolva. Cuprul. Pb. insa ele astazi nu mai prezinta interes. in functie de catod. granule de bioxid de mangan etc. Pt. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric.

12. Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4. Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. Acumulatoare a) Descriere-functionare. La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. Cd-Ni. La acumulatoarele cu plumb. iar densitatea electrolitului se micsoreaza. deci se produce o dubla sulfatare. In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. Cd. Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. unul negativ si altul pozitiv. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. iar polul negativ cationii de H+. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). Fe. Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. Pe timpul folosirii ca generator electric. Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. acumulatorul se descarca. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb. La terminarea incarcarii acumulatorului. Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. Conectarea in serie sau in paralel. iar la cel negativ PbO). Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica. cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. care oxideaza Pb3O4 in PbO2. prin legaturi sudate sau insurubate. In regim normal de incarcare. Zn-Ag). γ in care . in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. in schimb la un curent mare. unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. deci au loc si degajari de hidrogen. Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. Ag si Zn. ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. de exemplu. in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. placile sunt din plumb spongios. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. Materia activa a placilor pozitive. in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4.

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

la crearea campurilor magnetice intense etc. la transportarea greutatilor. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. 5000 B – este inductia magnetica. n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic. Relee electrice [A] m . in care. si au forma unor cercuri concentrice. inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi. Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. Unitatea de masura in SI este weberul. bara se magnetizeaza puternic. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care.S – sectiunea fluxului magnetic. Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier. nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. n=N. Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. In general. sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui. plecand de la formula de mai sus. iar expresia NI este denumita amperispire. l 2. in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante. Electromagnetii sunt utilizati la relee. S in kg. In cazul unui solenoid in forma de tor. adica. N este numarul total de spire al solenoidului. I – intensitatea curentului in amperi. S – suprafata unei fete polare. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb). In cazul unui solenoid sau bobina. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. Se creeaza in felul acesta. 3. in care. Daca curentul strabate un conductor liniar. la dispozitive de semnalizare si automatizare. l – lungimea bobinei in centrimetri. O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². liniile de forta ale campului magnetic. In exterior. electromagnetii au forma de bare sau potcoava. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei.

Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: . contactele se desfac si circuitul se intrerupe. de comanda. 4. in serie pe fiecare faza. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet. aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric. forta electromotoare si deci curentul indus. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice. deci nu mai taie liniile de forta. de obicei. curent electric etc. termorezistente si termocupluri cu semiconductori. In aceste masini exista un camp magnetic. de asemenea. elemente bimetalice etc. protectie si reglare automata. sa poata determina declansarea in timp de doua ore. sa nu provoace declansare timp de doua ore. Cu ajutorul filetului. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica. Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute. Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. format dintr-un electromagnet. la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala.) spefice unui sistem. astfel ca la o anumita temperatura. se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic. 5. presiune. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata. Masinile electrice.dispare. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. in care se masoara sau se regleaza temperatura. . Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul. in raport de variatia temperaturii mediului. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp. Elemente principale de automatizare a) Traductoare. Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal. termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. de control.). care au coeficient de dilatatie diferit. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. turatie etc. Aceste forte se numesc forte electromagnetice. Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau. nivel. cele doua lampe se dilata inegal. . Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic. indata ce conductorul nu se mai misca. semnalizare.isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice. iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. . electrica sau pneumatica. Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus. Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei. montate. Prin racire. In urma incalzirii elementului. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura. Traductoare de temperatura. Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . . fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii. debit etc. Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor.se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. presiune. Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare. prin miscare. Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide. specifice altui sistem. lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. de reglare etc. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura.la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala.se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. numita marime de iesire. Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ.

ventilele. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. de balante hidrostatice inelare. pana la 2600ºC. Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. seleniu si siliciu. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. se numesc aparate electrice (transformatoare. nichel. Traducatorul de nivel. Traductoarele de nivel. aparat inregistrator etc. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. sulfurile metalelor (mangan. Termocupluri. Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului. Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. argint-constantan. fierconstantan. iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. care poate fi un releu. de regula. Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. carburile. care au cate un capat lipit intre ele. Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston. care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. Se foloseste o spirala de manganin. fie direct. mufele. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori. electrice. cu mai multe spire. ca urmare a actiunii de suntare. redresoare etc. Capitolul X Masini electrice 1. daca este cazul. iridiu 50% si 50% rodiu. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. de la 300 la 1000ºC. iridiu – 90% si 10% rodiu. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. Traductoare pentru radiatie. Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. iar ca organe de reglare supapele. precum si germaniu. Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice. pana la 2000ºC. vanele. fier.Termorezistente cu semiconductori. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. nichel-crom-nichel. wolfram etc. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte. nepericuloasa. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. wolfram – 75% si 25% molibden. nitrurile. pana la 600ºC. Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. fara intermediul energiei mecanice. arcuri tubulare cu o singura spira. membrane. reostate de reglare etc. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze. pana la 600ºC. Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U). se numesc aparate electrice (transformatoare. aparat indicator. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. pana la 2300ºC. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. Traductoare de presiune. Ea se compune. pana la 2000ºC. Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. fara intermediul energiei mecanice. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu. cupru-constantan pana la 500ºC. motoare electrice. . Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. poseda o inertie mica. oxizi. si au dimensiuni de gabarit mici.). Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare. b) Organe de executie si reglare. adica posibilitatea de a fi utilizate.). O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii. produce in acel sistem energie electrica.). rezistente piezoelectrice etc. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar. redresoare etc.

devenind iar zero. Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie. .e. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa.m.n in care. care circula in interiorul carcasei. Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor. In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone.e. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului. La un motor trifazat exista deci in total sase borne. Masini de curent alternativ Masini sincrone. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita. La rotorii cu poli ingropati. Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice. se impart in masini sincrone si in masini ascincrone. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu. orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare. f. Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie). numita rotor.rotorul care se roteste in interiorul statorului. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul. Masinile electrice. Masinile de curent continuu. f. Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile.e. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p. Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ. Ele pot fi monofazate si trifazate. este maxima. Functionarea alternatorului. Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii.m. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator.e. gravate pe placa de conexiuni. p – numarul perechilor de poli. . in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare. din care cauza. iar sfarsitul cu X. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. gravatepe placa de conexiuni. f este frecventa curentului. Bornele sunt marcate cu litere. Rotorul continuand sa se invarteasca. a treia cu W si Z. n – rotatii/minut sau in H2. liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f. formand sistemul inductor. dupa turatia care functioneaza.m. Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare. Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi. grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator. Fiecare faza are infasurarea ei separata.e. Cand rotorul alternatorului se invarte. Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. Masinile de curent alternativ. a doua faza este marcata cu V si Y. Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ. Un alternator se compune din doua parti principale: . Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu. Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului. care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne). Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului. Bornele sunt marcate cu litere. inducand in ele f. 2.m.m. Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele. in care se asaza infasurarea statorului. Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii. este egala cu zero). Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine.In esenta. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1).

In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. Pe suprafata cilindrica a colectorului. . Bobinele poliilor sunt legate in serie. de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire.inchise complet. In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei. Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice. infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului. motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). Tipuri de motoare asincrone. prin infasurarile bobinelor statorului. primit de la retea. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. de otel silicios. motoarele de acest tip se numesc „asincrone”. Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele. . care este montata fix pe stator.m. Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului. Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”. Polii dinamului produc un flux magnetic. De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori. destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul. neprotejate. formata din conductori de cupru izolati. Capacele laterale ale statorului sunt deschise. Y. Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului. Fiecare inel aluneca sub cate o perie. V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica. izolate intre ele prin foi de mica. iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele.Bornele U. Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor. O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa). Dinamul. Y si Z intre ele. de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. la trecerea curentului trifazic. Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. . Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor. 3. lasand sa intre aerul.protejate contra picaturilor de apa. . atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. Prin rotirea indusului. El este format din lamele de cupru. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator. deci puterii motorului si tensiunii retelei. asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa. iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U. Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator. se numeste linie neutra. Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru.deschise. nu se produce o tensiune electromotoare indusa. Astfel de motoare se pot monta si in aer liber. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N. dispusi alternativ N-S). Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre. . La motoarele cu inele colectoare. se asaza periile. strunjit si slefuit bine.capsulate. Bornele X. Dupa felul de protectie. Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”. conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie. Functionarea dinamului. dar nu in ploaie. rotor (partea care se roteste) si colector. din bronz).asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive).e. prin intermediul carora se face colectarea curentului.S. De la perie curentul rotorului trece la port-perie. perpendicular pe axa polilor. Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). Legarea in „stea” se executa legand bornele X. adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde. tinuta de o port-perie. traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare. fie in „triunghi”. Dinamul este o masina de curent continuu. pentru ca ele nu taie liniile de forta. in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli.

curentul nu mai este in faza cu tensiunea. La trecerea conductorului prin axa neutra. Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. In acest caz. in campul magnetic. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. Pentru curentul alternativ. cand acesta trece prin dreptul polului S.Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe. iar conductorul A va parasi peria m. Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. motoare serie sau motoare compund. se produce o selfinductie L1) importanta. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. In circuitul exterior inchis. Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. L – inductivitatea circuitului in henry. Daca curentul are un sens variabil. partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. cum este cazul. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. deci se schimba mereu. Rotind. Deci. U – tensiunea in volti aplicata la borne. (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. tensiunea electromotoare devine zero. adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. iar conductorul B in contact cu peria n. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. Cand pistonul se misca in sus. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta. este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare. iar cand se misca in jos un sens invers. 4. fara selfinductie1). in care. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. La bornele periilor m si n. facand contactul cu peria n. insa de sens invers. de exemplu. Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. conductorul A in contact cu peria m. la tramvaiele electrice. in continuare conductorul A. R – rezistenta in ohmi. Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. In momentul trecerii curentului devine zero. ramane mereu in urma acesteia. prin intermediul jumatatii de inel 1. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m. iar in circuitul exterior acelasi sens. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu). deci orice dinam poate servi ca si motor. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. Se roteste spira. Intre ele exista relatia f = 1. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului. prin intermediul jumatatii de inel 2. el trece prin dreptul polului S. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ. cand trece prin fata polului S. . iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite. f – frecventa curentului produs in circuit. curentul este in faza cu tensiunea. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. curentul de apa are un sens. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. conductorul A se afla in dreptul polului N. T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine. facand intre ele un unghi φ. iar conductorul B in dreptul polului S. Motoare de curent continuu.

cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1.m. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje. alcatuieste circuitul secundar. fenotroane.e. destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers. in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. cu relee de curent. sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor. Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. fie din doua masini de tipul motor-generator. de constructie speciala. se mai numeste si curent de inductie. germaniu. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc. Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. seleniu. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. cuplate impreuna. un numar de elemente redresoare si un filtru electric. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune. tuburi polianodice cu catod de mercur etc. Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. Daca circuirul secundar este deschis. desi nu exista nici o legatura intre ele. permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune). Transformatoare si redresoare Transformatoare. . Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice. Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone.convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica.convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. mai rar invers. Bobina de inductie. Rezulta deci ca raportul dintre t. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic. Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice. Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare. Un astfel de transformator se numeste autotranformator. Convertizoare.m. se noteaza cu ω. Din punct de vedere al felului transformarii. . Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare). cu gaz (tiratroane. . Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative. Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare. In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu. Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara. convertizoarele electrice pot fi: . Din punctul de vedere al principiului de functionare. Ca aplicatii practice. Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei. siliciu). Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie.convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”. . cu vana de mercur.e. adica nu are nici un consumator de curent. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica. elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid. cu contact. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune.) cu vid (kenotroane). de tipul redresoarelor. Redresoare.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ. sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului. convertizoarele electrice se impart in: .

In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: .rotorul se incalzeste prea tare. aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde. adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant. a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili.convertizoare cu transzistoare.la perii se produc scantei electrice destul de puternice. patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2. cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. Defectarea motoarelor. . incat se poate produce o explozie a cuvei. In acest caz.bobina inductoare prezinta defectiuni. chiar in gol.in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit. care sunt de natura mecanica. In consecinta. ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise. gazele care se formeaza sunt degajate violent. Pe timpul functionarii. In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire. Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul. ca la oricare alt conductor electric. acesta isi mareste foarte mult volumul. scurtcircuitul si mersul in doua faze.. arderea completa a bobinajului. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. . uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde.campul inductor este slab. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator. In cazul cand in transformator apar defectiuni grave. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire.calajul incorect al periilor. din care se mentioneaza suprasarcina. motoarele se pot defecta din diferite cauze. care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva.organele dinamului se incalzesc peste normal. Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura. magnetica sau electrica. cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult. Defectele care pot cauza incendii sunt: . prin topirea sigurantei). Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei. Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”. fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor. 6. curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC.aparitia de suprasarcini. . Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. In conditii normale de functionare. fara nici un inconvenient. Daca nivelul uleiului scade. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util. Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri. Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. De asemenea se produc incalziri si la lagare. in urma scurgerii uleiului din transformator. lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga. Daca suprasarcina dureaza mai mult. care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului. Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). din cauza unei proaste izolatii. La generatoarele de curent continuu. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac. Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului. Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%. Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur. din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior. periilor si suportilor de perii.neintretinerea colectorului. . . identificat prin tensiunile inegale intre faze. restul se transforma in interiorul motorului in caldura. Consecintele sunt totdeauna aceleasi. Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: .scurtcircuit in bobinajul rotorului. deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte.supraincalzirea bobinajului de excitatie. In timpul functionarii transformatorului. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. . atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa. . din cauza frecarii. Incalzirea motoarelor. . In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi. . . La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone.

iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial. Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor. De aici rezulta ca. Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. in doua medii vecine. Daca frecventa creste de 2. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. cu atat va fi mai mare si energia radiata. fie permitivitatea mediului. 9. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic. este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti. Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada. un nou camp electric. Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. in toate directiile. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. Ele pot fi reflectate. . Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric. a fost facuta.10-5 cm.. pentru prima oara. sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica. In virtutea acestei teorii. De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene. care nu ramane constant ci se schimba. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu. se poate determina lungimea de unda. Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. Acest camp se propaga in toate directiile. curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie. Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari. de Hertz. Ca si la undele elastice. (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda). Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. intensitatea campului magnetic etc.000 km/s. 2. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. cu viteza de aproximativ 300. independent de lungimea de unda a radiatiei. 16 ori etc. Undele electromagnetice se propaga liber si in vid. Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda. fie amandoua. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. Cu alte cuvinte. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa. Intr-o masura mai mare. intensitatea curentului electric de conductie). corpurile emit lumina (energie radianta). De aceea. care se propaga in vid cu viteza de 3. in jurul conductorului apar campuri alternative. ca si razele de lumina.1010 cm/s. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. radiatia depinde de frecventa. 4 ori etc. unul electric si altul magnetic. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). care sunt si ele tot unde electromagnetice. Astfel. Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu. 3. intr-o serie de cercetari fundamentale (1888). producand din nou un camp magnetic etc. Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare. insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu. iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare.10-5 cm si λ = 8.Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. in comparatie cu curentii de radio frecventa. Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4. atunci cand variaza in timp. care de asemenea variaza. Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp. fie permeabilitatea. megaherti (M Hz)1) etc. un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu. adica in decursul unei oscilatii complete. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare. Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs. Undele electromagnetice se propaga radial. care se defineste prin relatia: λ=VT in care. creste respectiv de 4. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului.). Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa. care se propaga sub forma unor unde electromagnetice.

undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m. curentul se anuleaza. in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii. punand comutatorul pe contact. in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale. Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea. . lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300.m. Totusi. lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina. . 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula.unde metrice. In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii.e. De aceea. milimetrice). care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. 1 k Hz = 1000 herti.unde decimetrice. fara actiunea unei f.undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m.undele ultrascurte (metrice. treptat. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant. micsorandu-si sarcina. 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz. Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. In afara statiilor de radiodifuziune. decimetrice. In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: . Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. iar tensiunea la borne este maxima. dupa cre urmeaza a doua. Pe masura cresterii curentului. . Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija.unde centimetrice. . Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii. curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie. La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. f (Hz) Gama undelor radio. 1 M Hz = 1 000 000. deoarece ele s-ar suprapune. .000 km/s) la frecventa. in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput. Ele vor fi elibere.undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz. In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata. Ele se impart in: . In fara de aceasta. in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare. radiotelegrafice si amatori). . 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent. impiedica curentul sa creasca prea repede. militare si altele. tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina. adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat. Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta.unde milimetrice. datorita numai sarcinii initiale a condensatorului. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata. sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici. moment in care curentul este maxim. Dintre acestea. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz. Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. 3. deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. centimetrice. Circuitele oscilante produc oscilatii electrice. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. Electronii trec pe cealalta armatura. λ = 300 000 000 [m]. in timp ce curentul este nul. Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda. a treia etc. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului. fara perturbari reciproce. . iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz. Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune. pana la 100 – 200 km. Condensatorul din circuit poate fi incarcat. iar prin unde scurte. exterioare. deoarece procesul oscilator se produce singur. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii. Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale. iar condensatorul se va descarca prin bobina. care se incarca din nou. In practica insa. Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice. pentru moment.

Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau. de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. si la emisia undelor. condensatoare fixe.In procesul oscilatiilor. 4. libera de interferentele altor statii. T . Dupa aceea. pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. f este frecventa curentului. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. inducand in ele t. curentii vor circula in sens opus. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica. Relatia intre frecventa circuitului. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. dand nastere unui curent de radio frecventa. In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare. adica intreaga energie a circuitului. L – inductanta circuitului. Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. energia potentiala este nula. care a avut inainte sarcina negativa. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. numai de cantitatea initiala de energie. Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. cu atat frecventa lor este mai mica. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care. Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda. transformatoare de radio frecventa. C – capacitatea circuitului. pe care le produce. in energia cinetica a campului magnetic si invers. energia potentiala este maxima. Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio. in cazul receptiei. in schimb. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena.perioada curentului. in timpul unei semiperioade. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda. . Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. Deci. Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. De aceea. care a fost data circuitului. Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala.m. care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate.e. In momentul initial. condensatoare variabile si semivariabile. Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta. iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. numit antena. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. Amplitudinea curentului. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. numita frecventa circuitului. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica. In felul acesta. Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii. care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului. procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. intr-un anumit circuit. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. atunci in cele doua jumatati ale lui. bobina cu inductanta variabila. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda. energia potentiala scade. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu.

Cu cat unda este mai lunga. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata. Difractia undelor. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. In fiecare punct al spatiului. drumul ei va fi o linie dreapta. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. Unda nu poate „coti” brusc. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. ele il pot inconjura. Interferenta undelor. Sub influenta razelor solare. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. in medie. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator. cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100. la randul lor compuse din celule. cladiri.). O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. Dispersiunea enegiei undelor. marindu-se astfel bataia. in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. care vor fi analizati in continuare. de exemplu. isi schimba directia dupa un anumit unghi. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc. reflectie si refractie. incendii si explozii. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza. dealuri. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. sau de catre stratul de pamant umed. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω.. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. Reflectia este fenomenul prin care o unda. in schimb oasele. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant. Undele de suprafata sunt absorbite. Reflectia si refractia undelor. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. Clorul. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. Absorbtia undelor. in special de inima. in drumul lor. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen.000 Ω. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. a unei cladiri mari etc. arsuri. din spatiul cosmic. .75 – 30 cm² este de 8000 Ω. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu. linii electrice etc. pe o suprafata de contact de 0. in special clorura de sodiu. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. la limita de separatie a doua medii.Propagarea undelor. sub un unghi drept un obstacol. mai mica decat la cei sanatosi. la bolnavi. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. La trecerea undelor radio prin diferite medii. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. Rezistenta electrica. Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde. se observa o absorbtie a energiei lor. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. deoarece structura si componenta lor este diferita. avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. in functie de o serie de factori. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. Umiditatea pielii. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice. Dielectricii solizi. de sol si de diferite obiecte locale. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. Intensitatea curentului. aerul se ionizeaza. paduri. mainile batatorite etc. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. a doua sau mai multe unde. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. Undele pornesc de la antena emitatorului. energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. Muschii si sangele au o rezistenta mica. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie. curbandu-se traseul. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. Grosimea pielii.

Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei. intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent. Pe masura ce frecventa creste. Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3. stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare. In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze. Curentii de radio frecventa de 500. Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc. Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima. Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric. prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa. La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune. La o durata scurta a actiunii curentului electric.Curentii electrici cu intensitati de 0. Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu.01 – 0. contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc. Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. . aflate sub tensiune.La atingerea conductoarelor electrice neizolate. conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ .atingerea cablurilor rupte.lipsa mijloacelor de protectie individuala. Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici. in raport cu capacitatea celor doua faze. . iar actiunea lui este in special electrolitica si termica. producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: . Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc. Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ.7 6. . . la diferite instalatii si utilaje. sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata.La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc. in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV. atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte. rezistenta electrica scade. din neglijenta. Natura curentului electric.7 0. adica pericolul electrocutarii este mai mare. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea. astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric. in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc. de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei.La producerea arcurilor electrice. In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii.3 3. Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant.lipsa semnalelor de prevenire a pericolului. coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A. Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric. pardoseala din lemn etc. Drumul parcurs de curent prin organism. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive.La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas). .4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: . La o actiune mai indelungata a curentului electric. Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat. mai mica de o secunda.015 A provoaca dureri si stari convulsive. Tensiunea curentului electric. . .

tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. de la punctul cu tensiune mai mare. manusi de protectie. la valori ale curentilor sub 50 m A. Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil. de felul instalatiei electrice. Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. un covor. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare. aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant. 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii. prin ea trece un curent electric. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. datorita scurgerii curentului in pamant.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0. variaza in functie de timpul t. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. catre cel cu tensiune mai mica. -luarea masurilor de revenire. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima. la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. departate intre ele cu lungimea unui pas (0. in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident. se vor folosi manusi de cauciuc. manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc. Masuri imediate in urma electrocutarii. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. lampi de control. nedepasind 3 s. in functie de conductivitatea pamantului. din apropierea unei prize de pamant. cizme izolante.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat. Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea.8 m fata de obiectul atins. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat. carton. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare. Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas.. centura de siguranta. eventual cangea cu maner de lemn. se va desface gulerul. la 220 000 V. PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. iar in liosao sapca de postav. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina. indicator de tensiune. cureaua. pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. clestele cu manere izolatoare. scari portative. ochelari de protectie etc. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero. Obiectul rezistentei materialelor . voltmetru. covorase izolatoare. De exemplu. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. Ih = 0. este supus actiunii tensiunii de pas. insa bine uscate.80 cm). o scandura. Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn.

Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni.Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei. Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii. care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. Fiecare din eforturi. numite forte elastice. dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. Rezultanta fortelor interioare din sectiune. Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere. pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa. transmitand constructiei intraga lor intensitate. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima. -verificarea organelor de masini. arcuri de supape etc. Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil. exercita asupra corpului o solicitare simpla. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare. fortele de inertie nu se iau in calcul. -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie. la distante micise resping. Dupa felul cum se exercita. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare . extraordinare sau catastrofale previzibile. se pot clasifica dupa diferite criterii. ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. In studiul rezistentei materialelor. situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa. noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta.Prin denumirea generala de sarcini.Rezistenta materialelor studiaza.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. La calculul constructiilor civile si industriale. iar cand sunt inghesuiti unul in altul.Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine. In ansamblul lor. care se numeste distanta de echilibru. Astfel. sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. a fortei electromagnetice etc. Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei. Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. Daca ne referim la modul de actionare in timp. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare. sarcini accidentale.Sarcinile verticale se numesc incarcari. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie. in anumite ipoteze simplificatoare. sarcini extraordinare. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati. a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu. precum si la calculul constructiilor metalice. 2. care actioneaza asupra corpului. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor . acesta se deformeaza. astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune . organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta. Pozitia atomilor schimbandu-se.insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni. precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate. adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element. actiunea fortelor de inertie. crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . se modifica corespunzator si fortele de interactiune. se numesc reactiuni. Se considera. in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara. Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. luat independent. Forte interioare. Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt.deci si starea de echilibru interior. Solicitarile simple sunt: .Exista insa o distanta „r0”. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc. tije de piston. progresiv. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei. sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. se deosebesc sarcini statice si dinamice. variatia temperaturii. Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor.

Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. Variatia masurata in radiani. se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara. iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F. In cazul deformarii corpului. care actioneaza in planul sectiunii. tinzand catre zero. Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari). 5. efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete. fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului. Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare). caracteristicile mecanice ale materialelor. Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare. . efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc. Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere.intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei.. Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice. cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. 3. . Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. kgf/mm² sau tf/m² etc.taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct. cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. Ca urmare.incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor. marimea si modul de aplicare a sarcinilor. Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile. si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. . care actioneaza in sectiune. Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica).rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. De exemplu. adica a miscarii de rotatie. pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere. ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala). Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A. adica se deformeaza. Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie. In Sistemul International de Unitati. a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior. normale si egale. Efortul unitar normal se noteaza cu σ. Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii. adica a miscarii de translatie. cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. 4. intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta. Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice). cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia. In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. . . forfecare si alunecare.compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente.

ordonata punctului. Pornind din punctul D. Dupa depasirea limitei de curgere σc. Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile. valoarea efortului unitar. se numeste limita de curgere.με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe. In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta. Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone. iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile. care reprezinta raportul l0/d0. ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei. La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora.01 (σe = σ0. materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca.2). In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10). este reprezentata intr-o diagrama. situata deasupra limitei de proportionalitate. care se accentueaza pana cand se produce ruperea. Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate. Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile. Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere.01). Valoarea efortului unitar σc. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere. Incepand din punctul B. Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. materialul are o comportare elastica. In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. materialul revine la lungimea initiala. 6. Atat pe zona OA cat si pe AB. Pe portiunea AB. o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate. La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista. Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii. caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0. σ e poarta numele de limita de elasticitate. carateristica luand forma unei curbe. si grosime a este supusa la intindere. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere. materialul capata si deformatii ireversibile. este remanenta (plastica). Dupa depasirea limitei de elasticitate σe. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare).01%. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia. ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. σp reprezinta limita de proportionalitate. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0. dupa descarcarea epruvetei. deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare. dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate. Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. Astfel. . De la acest punct. deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice. curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. In natura materialele nu sunt practic elastice. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0.2% (σc = σ0. o daca o bara de lungime l. Dupa incetarea actiunii fortei N. Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ. Materialele cu structura cristalina. denumit umflare transversala.

Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. ecruisarea etc. o limita de elasticitate τe. Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA. gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. 9. limita de curgere. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. limita de elasticitate. de exemplu a unui otel. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. 8. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt. elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. nituirea. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α. nerespectand legea lui Hooke. de exemplu otelurile. Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. numit modul de elasticitate. 7. In practica insa. o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr. deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers. fara ruperi macroscopice. Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor. Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor . alungirea specifica la rupere.Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. se numeste plasticitate. 118). Dupa depasirea limitei de curgere. Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). Elasticitatea . Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege. fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. legea lui Hooke se aplica si acestor materiale. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale.Daca se face incercarea materialului la rasucire. in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa.

au o rupere plastica. 10. atunci cand aceste deformatii raman constante. Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece.. In special. Alti factori cum sunt temperatura. de regula. Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . Ruperea casanta nu este precedata. poarte denumirea de rupere. de obicei. Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere. Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata.. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. Solicitand la intindere un material. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. se numeste fluaj (curgere lenta). pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. 11. Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune. In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului. peste limita de elasticitate σe. Ca urmare a acestui fenomen. caracteristicile mecanice.. ecruisarea si timpul. caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura. care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. O comportare similara are si lemnul supus la intindere. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. forma corpului. Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%. Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare. de deformatii plastice. sistemul de forte. Astfel. modul lui de aplicare si temperatura. in special la temperaturi ridicate. Ruperea Separarea unui corp solicitat. Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. in doua sau mai multe parti. Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri. . carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. materialele care. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm². Astfel. Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 . datorita curgerii lente. dupa un anumit timp. curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF. La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere. buloanele tensionate initial sau niturile. care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. In realitate. Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece. pot modifica insa in mod real. Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. 40 kgf/mm². mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe).. cu timpul slabesc prinderea pieselor. in limite importante.Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. devenind mai dur si mai fragil. in timp mai indelungat. dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. Deformatia permanenta a materialului. 12. de exemplu un otel. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. Astfel. Tensiunile initiale ale armaturilor din otel. trefilare si torsionare. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila). Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita.

La descarcarea piesei. aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. Cu cat materialul este mai ductil. lichidelor reale. Aceasta corespunde. elementele avand o comportare elastoplastica. materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus. raportate. de altfel.13. cauciucului etc. de asemenea. cum este cazul otelurilor. Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului. in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. cum sunt otelurile de inainta rezistenta. structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile.materiale tenace. in urma indepartarii sarcinilor. Disiparea energiei. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. pana la rupere. La valori obisnuite ale solicitarilor. de o disipare a energiei in elementele de constructie.materialele fragile (casante). cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. de regula. In concluzie. iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica. lemnul etc. plastice. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. betonul. masurate pe diferite directii in masa materialului. si μ. pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. insa. acestora li se poate asocia. G. cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere. aluminiul etc. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau. Comportarea materialelor la solicitari dinamice . ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. . cuprului. ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. fonta. betonul etc. cand au stratificatii. la unitatea de volum. Din acest punct de vedere materialele pot fi: . se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). 14. care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza.. Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. In realitate. alama. fibre sau inele. de regula. Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului. In sfarsit. cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers. deci sub forma de energie potentiala elastica. Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. asa cum s-a mai aratat. cuprul. otelurile de mica rezistenta. vascoase sau rigide. materialele tenace rezista bine la socuri. sticlei. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp. proprietate atribuita. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. de exemplu. materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere. care produce procese de deformare ireversibile. piatra. sticla. Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. 15. care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic. este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica. nedeformata. si anizotrope.

stabilitate si etanseitate. discurile de polizor etc. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. Din punctul de vedere al rezistentei. Din punctul de vedere al rigiditatii. Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila. cadmierea etc. se produce o forta de contact foarte mare. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). . conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct. actiunea agentilor corozivi. constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata. volantii. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. admise. La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice. printre care sunt si metalele. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri. fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj. intre o valoare maxima si una minima. in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta. Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor. Ca urmare. aramirea. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. cum sunt cablurile de ascensoare. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus. De asemenea . in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente. fara a se produce ruperea la oboseala. avarii si perturbatii. Odata realizata constructia. In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor. Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. cum este cazul materialelor casante. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. rigiditate. determinat de propagarea sa in toata masa corpului. o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta. Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari. Atunci cand deformatia statica este mica. rigiditate. solicitari prin soc si solicitari variabile periodice. bielele.Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. denumite uzual rezistente admisibile. fara discontinuitate de viteza. Astfel. Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. 16. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice. Existenta sgarieturilor si a fisurilor. Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. stabilitate). Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire.) micsoreaza rezistenta la oboseala. ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. incepand de la mici inconveniente. nichelajul. in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. in dreptul crestaturilor si gaurilor. Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. repetata de foarte multe ori. poarta denumirea de stare limita. se numeste rezistenta la oboseala. De asemenea. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza. In urma socului. Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei. putand sa produca ruperea elementului de constructie. Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. sau cand se produc vibratii periculoase.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie.Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare. Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante. scade la temperaturi inalte.

caracteristicile materialelor pot varia etc. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje. Metale folosite in constructii Fierul. Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. . vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor. au fost perfectionate continuu metodele de calcul. Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. a fost principalul dezavantaj al acestei metode. utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile.stari limita ale capacitatii portante a constructiei. astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. in limita tolerantelor prescrise. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata. de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. τa. Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective. Efortul unitar admisibil. Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici. o valoare conventionala care. Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton. cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. In general. fie de modul cum este exploatata. τa = τr cr cr Coeficienti ce. de la conditiile de exploatare. Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme. eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. reologica. Pentru actiunea dinamica a fortelor. un coeficient de omogenitate. importante pentru practica sunt fontele si otelurile. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii. tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. rigiditate si stabilitate. Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. ca si a coeficientului de siguranta unic. neglijand pe cea reala. Dintre aliajele fierului cu carbonul. Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise. astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. iar la materiale noi. . beton armat si zidarie. τa = τc cc cc σa = σr . τa = τe ce σa = σc . In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. σ = σe ce . se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate. Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. sub forma unei fractii. prin incercari de laborator. Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este.stari limita ale deformatiilor. Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate. de la calitatea si comportarea materialelor. asadar. Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. sub actiunea fortelor. care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. Prin aceasta metoda.17.

Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea. Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu. Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu . Dintre aliajele de turnare. in comparatie cu otelurile. Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare.8 – 68. Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate. Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu. Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0. molibden si vanadiu. cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73. Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic. extrudere (presare prin orificii inguste). aliarea. serardizarea. Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu. din otel carbon. trefilare (tragere prin orificii inguste). termocromarea. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au. Pe langa sortimentele laminate la cald. avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B.2) 38 – 47 (37.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita.1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere.5) OL 50 27 (26. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic. fara a se anula deformarea plastica. fara a avea insa palier de curgere.6) OL 42 24 (23.5) OL 60 30 (29. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne. Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare.Peisele din fonta turnata sunt casante. Ruperea la solicitari statice este in general plastica.8) 60 – 70 (58.5 daN/mm²). laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile). termice si termochimice. Fc 15. Din cauza rezistentei sale mecanice mici. prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata. Tratamentele termice ale pieselor de otel. nitrurarea. Aliajele de aluminiu prezinta. Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC.4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33. Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC. datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice.). mangan. Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. nichel. si matritare (presare in tipare). Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. la care se adauga mici cantitati de mangan. fie rezistente marite. Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice. ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise. Aliaje de aluminiu. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece. Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul). producandu-se dupa deformatii mari. fie comportare mai buna la agentii corozivi. calirea si revenirea.6) OL 38 22 (21. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16. minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18. Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere. Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice. Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor. silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere. cianurarea. Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50. atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri). electron. crom. Tratamentele termochimice (cementarea. wolfram. la care se adauga ca modificator 0. La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi. cupru si zinc. a duritatii si a rezistentei la oboseala.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21). OL 34-B etc.1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului.2 – 46) 42 – 52 (41. cel cu 10 – 30% magneziu. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje.3 – 41.60%. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65. care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente.

Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul. sindrila. lemnul impregant si presat. s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat. Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul. placile din fibre lemnoase (PFL) etc. Materiale folosite in constructiile din beton simplu. Pentru constructii provizorii si auxiliare. salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat. furnir. la izolatii. finite (placi celulare. pietris. frasin. salcie. frasinul. Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). numite alame. tei. In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate. plopul. Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. Plumbul. scanduri faltuite.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. molid. manele. plop). molidul. Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor.2) 30 (2. fagul. care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. precum si la fabricarea diferitelor aliaje. modul de realizare si preparare si punere in opera. cherestea. rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive.5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru. placaje. si aliaje de turnare cupru-staniu. Lemnul.0 daN/cm²). perpendicular pe fibre. are o structura fibroasa din polimeri naturali. Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata. caracteristicile fizico-mecanice. iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. iar ca foi. Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala. rezistent la coroziune. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX). fag. paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14.6 daN/mm²). 3.4) 32 (21. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. adaosuri chimice si apa. material cu utilizare larga in constructii. semifabricate (cioplitura si traverse. ductil si maleabil. de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²). hartia decorativa stratificata (HDS). parchet). iar rezistenta admisibila la forfecare. 2. Zincul. Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. Fiind un material anizotrop. nuc. El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii. cum sunt lemnul statificat densificat.8) 33 (32. panele). Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice. piatra sparta). proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor. emailare. rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0. Betonul. pin) sau esentei foioase (stejar. Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. care ii determina proprietatile mecanice. teiul. prajini).6 daN/cm²). Plumbul este un metal moale. cu beriliu sau cu plumb.8 si 2. El se livreaza sub forma de benzi. bronzuri. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad.Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98. Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68. bile. iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa. impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). salcam. beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip. In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. salcia). Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²). In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni. . placi si tevi. liant. domeniul de utilizare. Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%. Pentru alte specii de lemn. cu 25%.1 daN/mm²). table. In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn. Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare.

zgura de furnal. B100. SRA). Folosindu-se agregate minerale. OL x 52 si OL x 60. Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. beton armat si beton precomprimat.usor. cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. acceleratori. in procente de 20 – 25%. placaj. cand are o structura cu goluri de 5 – 7%. . B600. Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel . La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici. betonul poate avea diferite marci. Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500. care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi. impermeabilizatori. . La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante. Astfel. neted OB 00 si OB 38. continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. B50. oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500. Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare. cenusa sau tras. betonul poate fi turnat monolit. Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. B350. se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. sub actiunea incarcarilor existente. Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500.celular. . Dupa modul de realizare.semigreu. Betonul se toarna in cofraje. Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60. Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). fie pe care fizica (spumbeton). Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton. in procente de 6 – 15% si T 400. Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. SMA. cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat. aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla). Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC. se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM. pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului. SR. OL x 00. In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19. bachelitizat. care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. diatomitul. diferentiate in functie de tipul de clincher. F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25. egalizare sau panta se foloseste beton marca B25. perlitul etc. B500. B100. folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica. tuful andezitic. deseurile ceramice. argila expandata.foarte greu. Dupa compactitate. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip.. Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). . B250. B200. utilizat numai ca material de izolare. metalice (otel. cu volum de goluri de 20 – 40%. cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean. betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta). granulitul. La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. de regula. B300.greu. executat cu agregate foarte grele (barita. . B150 si B200. care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal. B400. Dupa armare. ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive. cu goluri de 7 – 20%. In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator).6 – 98 daN/cm²). In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor. care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta.compact. . Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare. naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . Marca B50 sau mai mare. in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. placi fibrolemnoase).foarte usor. are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut. pentru betoane de umplutura. cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3.semicompact.macroporos. B150. antigel). Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate.Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: . Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea. cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat. Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. sterilul ars. cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3. betonul intarit se clasifica astfel: . intarzietori. obtinute prin umflarea si intarirea. se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300. Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii. Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura. . Pentru beton simplu si beton armat B50. Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3.

Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. bare cu profil periodic PC 90. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi. Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. fara a cobora insa sub 1. pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. expozitii etc. produsele de sinteza din polimeri. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor.) pentru a caror proiectare. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122.0 cm. De asemenea. azbociment ondulat sau tabla ondulata. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte. prin presare. cu beton de marca B 250 sau mai mare. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. 2.5 cm. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat. dar nu mai putin de: 1. placi si panouri mari. care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul.5 cm. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). din sarma de inalta rezistenta TBP. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. 5. ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici. la temperaturi normale. tigla. executie si comportare nu exista suficienta experienta. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm. Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm. toroane pentru beton precomprimat. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari. . trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare.5 cm. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura. pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat. Conform STAS 1336 – 62.5 cm pentru stalpi.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II.5 daN/cm²). Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. 2. cum sunt de exemplu. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. sarma de otel pentru beton precomprimat. In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere. Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. 1. sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A. uscare. Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm. 4. carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca. 6. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0. produsele din vata minerala tip Sillan. 1. sali de spectacol.

care au rezistenta ridicata la intindere. ρ = 500 – 800 kg/m3. Fibrele obisnuite.. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii. placile de pluta.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta. contra apei (hidroizolatii).Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. Pe langa polimeri. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti.8 – 98 daN/cm²). polistirenul celular si betoanele usoare. chituri. lacuri. table ondulate. poliizobutilena. In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi. materiale de umplutura si materiale de armare. contra trepridatiilor si impactului. de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. care le imbunatatesc caracteristicile. substante pentru fabricarea lacurilor. Materialele din polimeri termorigide. cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp. 7. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. cu porii deschisi. emailuri si vopsele. profile. Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. foilor. poliacetatul de vinil. fonice (fonoizolatii). in special sub actiunea razelor solare. sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer. materiale cu eficienta termica medie. polistirenul. tuburi. Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). Plastomerii termoplastici sau termoplastele. ceramica.98 – 9. vata de sticla. adezivilor etc. sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie. ρ = 100 – 500 kg/m3. intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta. foi. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele. policlorura de vinil. Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor. impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. placi. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura. Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor. Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. covoarelor. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi. placi fibrolemnoase etc. pietre naturale etc. devenind rigide. cauciucul sintetic. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila. pigmenti. Elastomerii sunt putin utilizati in constructii. Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura. astfel: ρ < 100 kg/m3.94 – 29. antioxidanti. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. rasinile fenolice. Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. Pentru izolarea contra impactului. Dupa capacitatea de izolare termica. dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura. poliesterii etc. dale si covoare. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala. pe langa materialele din lemn si produse de lemn.8 daN/mm²). Ca materiale de protectie si finisaj. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. materiale cu eficienta termica mare. tevi.4 daN/cm²). Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe. materiale cu eficienta termica mica. grunduri.

Inainte de inceperea incendiului. Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi. de altfel. Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie.materialele greu combustibile. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. temperaturile variind nu numai in spatiu. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei. . Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. Din punctul de vedere al combustibilitatii. Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. de regula. de la punct la punct. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. pe care le produc sau le cerceteaza. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator.materialele incombustibile. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. conform NPCI. si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. in functie de numerosi factori. care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. Dupa indepartarea sursei de initiere. 2. Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. ci si in timp. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune. Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte. arderea inceteaza la scurt interval de timp. Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard. ridicandu-si treptat temperatura. In timpul incendiului. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura. joaca un rol de prima importanta. este un proces complex ce decurge in regim nestationar. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. efectuate in diferite tari. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile.materialele combustibile.Dupa cum se cunoaste. precum si datele inregistrate la incendii reale. de 3 sau chiar de mai multe ori. Durata teoretica a incendiului se ia. impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea. . La randul lor. Acesta este. conform NPCI. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective. in trei grupe: . conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. dintre care natura. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. urmata de racire. asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. Ca urmare. in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. . in principal. in functie de aceasta. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. materialele de constructie se impart. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie. Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte. Rezultatele obtinute prin numeroase experiente.

la aceeasi temperatura. Ca urmare. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice. in general. Ca urmare a incalzirii neuniforme. Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute. In concluzie. cu temperatura. Aceasta nefiind compensata cu nimic. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica.. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea. De asemenea. Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei. La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala. se incalzesc repede. Ca urmare. deoarece straturile superficiale.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. materialele care au caldura specifica si densitati mari. Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. In cazul materialelor permeabile. pentru acelasi material. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. se incalzesc in profunzime mai incet. imediat dupa stingere. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta. de exemplu. Studiul experimental al comportarii la foc. 4. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. 5% sau la placile de azbociment. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere. materialele lemnoase se aprind si ard. Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. Dupa cum se vede din relatie.. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC. La atingerea unor temperaturi critice. elasticitate. etc. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3.) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. 3. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului. Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului.5 . elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC. poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime. a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: . iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie. Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC. procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat.

camasa interioara de apa. La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. termocuplul cuptorului. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. fereastra de control. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. iar la partea inferioara cu un capac etans. stut pentru introducerea agitatorului. placi reflectoare. in interval de cel mult 5 secunde. termocuplul epruvetei. ecran de aluminiu. port epruveta. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei. cutie de protectie exterioara. conducta de aspiratie a gazelor. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. Incercarea dureaza 20 de minute. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. rezistenta electrica. care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu. reometru pentru determinarea consumului de gaz. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare. La partea superioara. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. agitator. robinete de reglare. incalzitor electric. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. fixat pe stativ. Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. filtru pentru gazele arse. Sub epruveta. tevi pentru evacuarea gazelor. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. robinete de inchidere. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . ecran deflector. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. difuzor tronconic vertical. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. Inainte de incercare. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. arzator de gaze. fundul port epruveta al calorimetrului. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. camasa exterioara de apa. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. wattmetru. ecran protector. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii. tub vertical lateral. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. conducta cu orificii pentru introducerea aerului. exterior. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. reostat pentru reglarea curentului electric. termometru. incalzitor electric. picioarele cuptorului. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. capacul vasului calorimetric. termometru. brat metalic. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm. suflanta pentru introducerea aerului. De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. arzator cu gaze. ecran cilindric. dupa care se indeparteaza arzatorul. conducta pentru manometru.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. recipient tampon pentru gazele evacuate. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. stut pentru introducerea termometrelor. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. strat izolator termic.

Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor.5 materiale greu combustibile. Stalpii. Pentru a se evita aceste neajunsuri. Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie. in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse. Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67. HN O2 + ½ O2 = HN O3 . T0 – temperatura initiala a cuptorului. dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care. in ºC. pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis. Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde.gaze. k > 0.). 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0. la o temperatura care sa varieze in timp.5 materiale combustibile. cat mai exact posibil. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale. este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire. t – timpul scurs de la inceputul incercarii. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete. deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ . in minute.. Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen. _1_ . Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc. iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala). Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala. De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic. Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate. Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi. C + O2 = CO2. stalpi etc. in timp ce elementele despartitoare (pereti.. T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC. sub sarcina. Astfel.. etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie. variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz).

La baza conceptiilor actuale. Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric. de exemplu. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. oxidari chimice. sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului.). cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. dar in care el totusi. De aceea. care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei. Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. . 2. ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. fenomen care are loc in celula vie. se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor. pe timpul carora. prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte. a pierdut unul sau mai multi electroni. intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura. Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. De exemplu. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa. Prin urmare. putrezirea lemnului. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). caldura se acumuleaza in mod continuu. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. Substantele combustibile solide se aprind si ard. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor. substante care cedeaza oxigen). Se cunosc. respiratia fiintelor etc. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. Dimpotriva. produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. a cuprului si aliajelor lui. lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant. Cantitatea aproximativa de aer. in general. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. a magneziului.12 Q 1000 in care. oxidari lente. Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. Lichidele nu ard. deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor. oxidari electrolitice. Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. realizarea temperaturii de aprindere. oxidari biochimice. aprinderea si arderea propriu-zisa. Tinand seama de cele aratate mai sus. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. formeaza radicali noi. Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica. mult mai greu decat cele gazoase sau lichide. care in urma reactiei cu alte molecule. reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca.

Tipuri de ardere. conductibilitatea termica. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate. 1 – 4 km s -1. Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec. acizi. Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului. Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec). Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. in functie de presiune si concentratie. adica al substantei care creeaza centrele active initiale. intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi. trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen. De exemplu. alcooli. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). acizi grasi inferiori. Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. peroxizi. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora. Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. . Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces. Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. alcooli si cocs. reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice. Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate. Conform teoriei noi a arderii. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. cat si pe peretii vasului de reactie. formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor.intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). bioxid de sulf etc. conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 . Temperatura de ardere. Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului. fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida.Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. de la stratul care arde la stratul vecin. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ. flacara fiind insotita de o unda de soc. Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda. aldehide. reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat. apa.

praful de aluminiu. care se combina cu oxigenul continut in masa ei. In urma oxidarii se degaja caldura. Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. cloratii si percloratii. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. peroxidul de sodiu. care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. numita temperatura de aprindere. Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura. oxigenul din masa semintei se consuma. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. Ca urmare. metalele alcaline. Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective.). Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii. vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura. lacurilor de ulei. semintelor si turtelor de floarea soarelui. fizico-chimica si biologica. pentru a se aprinde. evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. Samanta absoarbe oxigenul din aer. intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. De exemplu. care nu poate fi evacuata. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. in aer. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. 4. fie datorita unei surse de caldura interna. care determina cresterea temperaturii. Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate. radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. azotatului de amoniu. oxidul de calciu. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. bumbacului. peroxizi etc. o parte dintre oxidanti si halogeni. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. cu apa sau cu alte substante. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. ce depinde de fiecare combustibil in parte. prafului de carbune. 3. In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica.Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui. . talaj etc. creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. sulfurile de fier. Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil.

Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate. Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate. transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor. care se produce in fractiuni de secunda. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa. un amestec de o anumita concentratie. a prafului in aer. Dupa Ormandy si Graven. care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori. deasupra suprafetei sale. aceasta se poate calcula dupa formule empirice. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate. . K – coeficient egal cu 0. factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. taitei de sfecla de zahar (borhot). 5. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. aproximative. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. la temperatura de 60ºC. Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul. scanteie mecanica etc. Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere.). scanteie electrica sau mecanica. ºK. temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. 7. Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. fiind suficienta numai prezenta aerului. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare. fan. lumina si presiune mare. Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. insotite de ruperi moleculare. rumegus de lemn. cu degajare de caldura (reactie exoterma). corp incandescent etc. lucerna. Concentratia minima a gazelor si vaporilor. se produce o degajare importanta de caldura. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire. T f este temperatura de fierbere. tutun etc.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere. Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor.736 6. Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. flacara. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. precum si praful diferitelor substante organice.

de asemenea nici peste limita superioara de explozie. se numeste limita superioara de explozie. iar oxigenul bivalent. D . presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor. concentratia de detonatie. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant. amestecul fiind prea bogat.. concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen. Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer. C. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0. c. 8. Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate.8% C. Astfel. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu. De exemplu. de exemplu la fundul tevii. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor. 92. formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere.65. Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie. pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic. a vaporilor sau a prafului in aer. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A. de un obstacol. a.2% Cl. De exemplu. respectiv la 0. trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica. N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta.. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare.Concentratia maxima a gazelor. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c . De aceea. Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. presiunea se dubleaza. B. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6.. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. In unele situatii. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice. de un obstacol. Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa. Limitele inferioare si superioare de explozie. Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura. de exemplu de fundul tevii. arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer. care este tetraclorura de carbon (CCl4). Spre a obtine numere intregi.. L reprezinta concentratia in procente. b. Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale.. Capitolul XVII Reactii chimice 1. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. in general.65 si pentru clor 2. La lovirea frontala a undei de detonatie. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului. d . Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6. Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. la care explozia mai este inca posibila. Aluminiul este trivalent. presiunea se dubleaza. in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate.5. Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei.60. Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie. + n A B C N in care. determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor..

Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru. Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta. Deoarece atomul de oxigen este bivalent. Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85. Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice.sus. de aceea ea este o diferenta totala. Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z. nu exista. Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate. De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N. pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. oxigenul bivalent. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. Reactiile. Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS). Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. este in intregime construita pe baza formulelor structurale. 2. Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH. atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen. intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon. se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori. Cum. Chimia organica. T – temperatura sistemului. Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. foarte interesanta din punct de vedere practic.97 kcal/mol. deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula. La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent. ∆S – varitia entropiei sistemului. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei. Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie. Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament. egalizandu-i. in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel. la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. exista in realitate. dar mai mic decat 10 kcal/mol. de obicei. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total). Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. unde formulele sunt mai complexe. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z).

Astfel. In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura.54. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme). pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere. De aceea. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului.[A]. Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k. ca de exemplu reactiile de aditie. init. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor. Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice. Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat. 6 . Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. polimelizare. Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului. In practica. In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. presiunea si concentratia data. cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. caldura sa de formare este egala cu zero).98) + 0] = . preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur. alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor. Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21. din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila. gradul de conversie depinzand de mult factori.[B] . efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO. 220 . toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului. De aceea.). In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie. si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii. Astfel. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru. Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 . Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice. In locul reactiei dorite se produce o alta relatie. desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile. Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile.130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z. Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente. Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule.6 + 3/2 (. reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei. Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor.230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc. aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei. deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica.57. reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii.180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie.57. cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O. concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii. reactia nu se produce. 3. formarea apei nu are loc. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului.8 – 10. In afara de catalizator. cum se intampla practic in realitate. ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi. sunt exoterme. finite – Σ (Hform) prod.CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = . presiunea. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru. reactia inhibata poate fi amorsata. iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme). In cazul substantelor organice. Intr-un sistem neizolat insa.12 kcal/mol unde: 21. aceasta luand adeseori un caracter exploziv.8)] – [(-10. H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element. De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului.

iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura. Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k. de la reactii care au loc practic instantaneu. In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor.140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza). echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata). gradul de conversie creste cu marirea presiunii. Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier. Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei). eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric. Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot. Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan). iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile). Totusi. In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena. exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. iar cele mai joase in jurul a . Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare. Astfel. folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul. Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului. De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena. Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi. diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. conform principiului lui Le Chatelier. Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde.unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective. temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). minute. este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii. Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul. In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior. De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. . daca reactia este insotita de o micsorare a volumului. 4. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase. care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). chiar la temperatura ordinara. cataliza omogena are si o importanta biologica imensa. La reactiile continui. ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi.[A]. ramanand insa neschimbata situatia de echilibru. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii. catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. In cazul reactiilor care au loc discontinuu. Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie. lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. in cazul al doilea. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff.[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. unor faze diferite. Dupa cum reiese din definitie. diluarea cu gaz inert nu este de dorit. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat. dimpotriva la cresterea volumului. Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung.

adica aproape la jumatate. problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). divizarea fluxurilor in jeturi. Ritmul de crestere al productiei de acetilena. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol. Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza.). reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu. care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. din aceeasi materie prima. cu formare de negru de fum si hidrogen. In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2. sunt procedee de ardere partiala. Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor. iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen. ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei. In cazul descopunerii metanului. Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena. negrul de fum. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol. hidrogenul. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme. In afara de reactiile aratate mai sus. reformare etc. de ardere incompleta si completa. Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul. Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii. Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. catalitica. Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data. Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala. Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. De exemplu. multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de .

negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot. bioxid de carbon. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. acesta este bine cunoscut. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. carbune activ etc.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan.48. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum. asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii. De asemenea. permitand o mare economie de energie calorica. . In instalatiile industriale. Raportul oxigen/metan este de 0. sau din gazele de ardere interioara.05 – 0. Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. pentru a volatiliza substantele organice reziduale. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. prin depunerea lor pe o suprafata metalica. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare. De asemenea. in prealabil comprimata la 2 at. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%. Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta. Ea poate sa se descompuna la presiuni normale. negru de fum de canale. care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. cu mai multe jeturi turbionare. Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate. acetilena se descompune cu explozie. in miezul flacarii. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale. trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC. care pot duce la stingerea flacarii. azot si portoxid de azot. hidroxid de fier (rugina). initiind cu o scanteie electrica. viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. intercalata in zona de ardere incompleta. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. cu ejectoare etc. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. hidrogen. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic. imediat dupa iesirea lor din arzator. Negrul de fum de explozie. iar timpul de contact este in acest caz mai mare. cu fanta. spre deosebire de cea a metanului. Pe de alta parte. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. hidrogen si hidrocarburi. asezate in directii perpendiculare. descompunerea acetilenei. Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara. oxid de carbon. chiar diluata pana la 12% cu acetilena. ca de exemplu. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. Pe langa conditia de mai sus. se fabrica. iar temperatura creste pana la 3000ºC. Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC. Reactia de descompunere a acetilenei. este exoterma. Triacetilena este si mai periculoasa. Zona intermediara luminoasa. etan. Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa. negru de fum colectat in gaze de ardere. in special in momentul comprimarii sale.

Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune. care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate. prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa. De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari. . tensiunile termica care apar in materialul tevilor. precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor. Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei.Gazele de ardere care ies din cuptor.850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice). Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului. provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului. direct in zona focurilor. Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate. dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul. Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza. Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile). Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta. Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil. Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert. ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 . fiind produse ale unei arderi incomplete. In plus. In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. 2. datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza). In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta. actiunea corozica a produsului din tevi.1100ºC in zona de radiatie).

In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. Din punct de vedere termodinamic. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere. un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1). greu de separat. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei. Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen. In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. substante puternic explozive. cum ar fi dicloretanul. cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie. cupru. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen. Astfel. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. clor) sau solizi (nichel. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot. 542ºC in cazul etilenei. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. In general la presiunea si temperatura ordinara. Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer. In faza gazoasa. lichizi sau solizi. amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul. La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie. cat si pentru eliminarea caldurii de reactie. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. apa oxigenata etc. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. saruri topite etc. Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei.460 kcal/mol. in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie. timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = . saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. generandu-se in acest fel abur. 553ºC pentru xilen etc. de timpul de contact. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1. Exista o corelatie stransa intre temperatura. Odata cu cresterea temperaturii sistemului. Totusi. raportul suprafata/volum al reactorului etc. Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. In cazul oxidarilor in faza lichida.02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur.8ºC). argint. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale. aceasta putand lua un caracter exploziv. Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid.35 kcal/mol. Cantitati de 0. Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa. Pentru a nu se forma amestecuri explozive. bicromati.Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice. posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. creste considerabil viteza de reactie. bioxid de mangan. permanganat de potasiu. Uneori. ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . In unele cazuri insa. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = . Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. fie pentru a da anhidrica acetica.). fie deasupra limitei superioare. Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti.

Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic. realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire. in care se barboteaza aer sau oxigenn. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente. iar consumul de acetona este mai mare. Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici. masa de reactie devine exploziva. paladiu). Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de . Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa. fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori. Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie. cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. iar presiunea poate ajunge pana la 100 at. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice. In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . Aceasta mareste pericolul de incendiu. 3. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie. obtinerea izooctanului din diizobutilena. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie. intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil. Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan). In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. lichida sau mixta.140ºC. fier. In cazul hidrogenarii grasimilor. Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice.Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC. In faza gazoasa. temperatura de lucru este de 250 – 260°C. care distila intre 200 si 400ºC. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare.110ºC. Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. oxid de crom. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon. aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 . La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at. Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. reducerea nitrobenzenului in anilina etc. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol. De asemenea. in faza de vapori. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen.

Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. datorita patrunderii aerului. Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. oxizi metalici si saruri ale metalelor. fabricarea clorurii de metil. iod si in rare cazuri cu flour. Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). La reactiile de substitutie. Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct. La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. clorurare. acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3). a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton. Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. clorhidric (HCl). Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. cat si de substitutie. fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF).circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. bromhidric (HBr). In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu. brom. Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant. In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice.). Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte. Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. in reactii de fluorurare. ceea ce face ca in atmosfera deschisa. unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. iar oxidul de crom la peste 500°C). respectiv a alcoolului. kiselurg etc. respectiv de oxigen. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie. caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). Astfel. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune. 4. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului. reactiile de halogenare sunt exoterme. Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica.SO3H. largind intervalul. la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori. iar greutatea depaseste 200 t. Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. Este foarte activ din punct de vedere chimic. au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. iodhidric (HI). Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. bromurare si iodurare. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza. Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C. hidrogenul sa se risipeasca usor. . Amestecul de hidrogen si aer. oxidul de cobalt la 400°C. In special catalizatorul nichel Raney. obtinerea clorurii de vinil. Combinatiile nesaturate pot da insa. caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. este posibila formarea de amestecuri explozive. pentru limita efectelor eventualelor explozii.2%). Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. ele pot fi clasificate. In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale. . Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu. In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu. dupa natura agentului de halogenare. Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. In general. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH.

se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu). In faza lichida. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat. Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C. La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. prin acumularea caldurii de reactie. In schimb. Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor. substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart. cand se lucreaza in mediu anhidru. Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol. Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate. serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. azotul sau acid clorhidric. din otel. Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum. se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. dispuse in jurul sursei luminoase. Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. sulfura de carbon. Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). Astfel la distilarea fractiei uleioase. carbunele. extrem de coroziv. reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu. Ori. Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. plumb sau nichel. Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. care pot forma cu aerul amestecuri explozive. Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart. cum ar fi tetraclorura de carbon.NO2) legata de un atom de carbon. 5. cracare). Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata.5˚C. Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C. Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. fie prin diluare cu gaze inerte. . Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. fonta silicioasa.5 – 55%. obtinuta de la clorurarea alcoolului. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili. Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc. Pentru clorura de etil limitele sunt 7. Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. cloroform. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu. in caz de accidente. clorura de cupru (CuCl2). in general. In cazul reactiilor de fluorurare directa. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice. orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice. Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug. Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea. clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. efectul termic al reactiei este atat de puternic. ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm). ceramica sau tantal. in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta. In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit. in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. fierul etc. procesul prin care se introduce grupa nitro (. Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. Astfel. cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor. incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv.La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie.

5-benzen-trisulfonic.3. Chiar in cazul neaparitiei fisurilor.382 kcal/kg ΔH = . Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie. Reactia de nitrare are loc in ambele faze. sulfatul acid de sodiu (NaHSO4). din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei.302 kcal/kg ΔH = .507 kcal/kg ΔH = . acid sulfuric (H2SO4). astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor. a produselor farmaceutice si a detergentilor. Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC. prim emulsionarea amestecului de reactie. Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta. 7. Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica. so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = . Realizarea unei viteze de reactie potrivite. In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta. La sulfonarea in faza lichida. ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile.si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri. Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti. conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara. 6. acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic.In general. cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat. Procese de polimerizare . intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon. aceasta acumulare poate produce. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare. a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie. Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii. astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). ΔHglobal = ΔHsulf. Acidul sulfuric diluat insa. decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi. acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic. La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C). Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat. corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen. Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor. reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta. Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1. ei constituind materii prime in industria materiilor colorante. Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici. Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete. explozii violente. la temperaturi joase. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate. la o noua ridicare a temperaturii. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3. ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel. acidul clorsulfuric (ClSO3H). In general. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc.

Radicalii liberi. In ceea ce priveste temperatura de reactie. hidroperoxizid de butil tertiar). Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. axul pompelor. Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil. prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor. Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. in canale de conducte. Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → . putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere.0 4 – 22. amil-sodiu) etc. cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta. aceasta variaza in limite mari. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC.0 2 – 11. putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata. → 2C6H5.4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare.COO. hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. neetanseitati la imbinarile conductelor. deschiderea supapelor de siguranta. initiatori ai lantului. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. Polimerizarea are o deosebita importanta practica. procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l. in suspensie si in emulsie. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva. pistoanelor. camine de canalizare. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata.. Astfel.] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent. peroxid de lauroil. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l. gropi etc. persulfat de sodiu. Astfel. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari.5 – 13. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34.97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul. intrucat aceasta polimerizeaza . derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu.CH – CH2 . pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori. Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile. Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. Acesti compusi se consuma in cursul reactiei. ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. in solutie. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0. procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc. azo-derivati.Prin polimerizare se intelege. Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at. care actioneaza la randul lor mai departe.0 2. reactoarelor. compresoarelor). Se spune ca reactia sa “ambalat”. In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie. au loc la presiuni pana la 2000 at. in general.1 2 – 44. + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare. apa oxigenata). Avand loc o micsorare apreciabila de volum. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori. Anumite reactii de polimerizare. peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5.

Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori. creta. peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC. slabindu-i rezistenta mecanica. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. Reactia are loc cu degajare de caldura. Astfel. Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3.cu explozie. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”. Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. initiatorii se dizolva in uleiuri. denumita “punct de descompunere exoterma”. De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. intrucat uleiurile fiind substante combustibile. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. persulfat de potasiu. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil.50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor. adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune. parafina etc. In plus. acid fosforic sau clorura de aluminiu). Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. De asemenea. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. . cum este cazul polietilenei de inalta presiune. In anumite reactii de polimerizare. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena. in timpul unei descompuneri. arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. benzen. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. descompunerea are loc la 100ºC. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric. petrol. totusi unele din ele sunt inevitabile. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. 8. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat. stirenului etc. dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense. de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. Pericolul in acest caz creste. temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. Peste o anumita temperatura. acid fluorhidric. Viteza de propagare a reactiei creste mult. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. sodiu metalic. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase. Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului. Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul. Astfel. datorita exotermicitatii acestor reactii. cum reactia este insotita de caldura.5 at duce la formarea izooctanului. datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 . “Ambalarea” reactiei. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei. a moleculelor izoparafine sau aromate. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. cauciuc. in cazul peroxidului de tertiar butil. prin sulfonarea caruia. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare.

care dupa condensare se recircula. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor. Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa. care produc un lucru mecanic de distrugere. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor. Astfel. O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor. oteluri aliate cu crom. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. in cazul folosirii clorurii de aluminiu. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. Generalitati O substanta chimica sau un ameste se poate considera exploziv.) si fractiuni lichide (benzen. in conditiile date.90ºC si presiunea atmosferica. acumularea caldurii de reactie. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit. sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa. Hastelloy. este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita. propilena. semnalizatoarelor etc. . oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie. De asemenea. Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate. mediul fiind necoroziv. 2. Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg. Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. Capitolul XIX Substante explozive 1. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. izo-butilena etc. daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile. toluen etc. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare. In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at.In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. lemnul). La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. Spre deosebire de acidul liber. Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia. Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. Pentru ficare exploziv. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive.300ºC si presiunea de 60 – 65 at. insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. ca initiator de reactie. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare. hartia. Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. extrem de rapid. Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. Astfel. la depasirea careia se produce transformarea exploziva. cartuselor. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei. avand o solubilitate reciproca redusa.

presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite. care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea.Prin incalzirea cloratului de potasiu. bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3). acesta se topeste si incepe sa se descompuna. densitate. Pb. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. azotatul de amoniu este cel mai raspandit. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. indeosebi la temperatura de 10 . Fiind o combinatie extrem de nestabila. Greutatea sa specifica variaza intre 1. bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu. sau la incalzire. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2). acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului.44 – 1. ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante. Cu. care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. fosforul.79 g/ml in functie de temperatura. Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. Datorita oxigenului pe care-l degaja. In urma recomandarilor facute. modificatie cristalina. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC. de structura monolitica. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. Azotatul de amoniu. 42% azotat de amoniu. bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. Ni. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. Dupa un timp de depozitare. transformandu-se intr-un produs solid. cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. aglomerat. datorita grupei NH4+. zaharul etc. . precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari. transportul si depozitarea. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. Zn. Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu. Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn). usor solubila in apa. Dintre sarurile de amoniu. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. 3. Partial. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful. explodeaza prin simpla lovire. Astfel. In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. 14% nitroderivati. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. stare fizica.

iar descompunerea devine violenta. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. aceste gaze degajate se aprind. acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. sub vid inaintat (10-5 mm Hg). impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot.1 – 0. In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. la o temperatura in jur de 500ºC. In alte incercari. 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic. care duce la autoaprinderea sistemului. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta. Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). iar aproape de 170ºC. Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic. Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. Intr-adevar. Astfel. Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata. in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. cand gazele de descompunere au ars cu explozie. Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. mai tarziu brun-roscati (NO2). (4). se topeste complet devenind un lichid vascos. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. nu se descompune nici la 300ºC. . Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. dupa care urmeaza o explozie. Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. un azotat de amoniu absolut anhidru. se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede. dar fara explozie. Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. care nu se aprinde daca nu este tasata. Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu. S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia. devenind violenta la 260ºC. ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. Asa cum s-a indicat mai sus. reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO). Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2). Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. obtinut prin sublimare. amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii. deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC.2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie. sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. ci bioxidul de azot si apa. Intr-adevar. dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu.Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. (3). Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv.

seminte de bumbac. aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. izbire. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. Mg etc. Temperatura de topire este de 659ºC. lovire. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. Astfel. reactioneaza cu carbonul. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic. aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice. Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at. Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. Fiind in acelasi timp de 3. Pulberea de aluminiu In stare libera. formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii. Oxizii de azot formati in prima faza. datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. Astfel. energie electrica. Cu. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). Cu .) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale. reprezinta 985 litri. in cadrul experientelor facuta. otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice.150ºC. acesta se aprinde si arde energetic. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic. In general. autoaprinderea gazelor formate). care in prezenta unui oxidant puternic. In afara de cablurile electrice. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. radiatia flacarii. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%). Pentru comparatie.6 din conductibilitatea cuprului. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului.7 si cu o stralucire alb-arginitie. Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. energie mecanica (frecare. amidon. lemn de stejar. o ardere obisnuita a azotatului de amoniu. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. soc). Important din acest punct de vedere este duraluminiul. Capitolul XX Pulberi metalice 1. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere.5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. cu o flacara vie de culoare deschisa. aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire. au calitati mecanice exceptionale. In aer. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at. Se pare ca. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza. Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu.5 ori mai usor decat acesta. paie etc.. coji de alune. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. la temperatura de explozie de 1236ºC. Zn. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva. In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii. Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta. s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 . In momentul exploziei. de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata. Din aceasta cauza. ci este mata. dar foarte compact. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. prezenta substantelor organice etc. lignit. care reprezinta 0.

ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. se descompune in apa cu reactie violenta. plumb. In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. Zincul se dizolva usor in acizi si baze. chiar diluate. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece. Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. in curs de aparitie. Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare.). Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur.8 kcal/mol). cadmiu etc. este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. aluminiul se combina cu azotul si carbonul. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84. ce serveste ca antidaunator agricol. apa este descompusa cu formare de gaz detonant. iar cu iodul numai prin incalzire. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. prin incalzirea pana la incandescenta. Prin incalzire la circa 500ºC. Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. intrucat la temperaturile ce se dezvolta. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen. In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere. ceea ce mareste pericolul de aprindere. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. De asemenea.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. Sulfura de aluminiu. cu degajare de hidrogen. La temperaturi inalte. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu. Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. Dimpotriva. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului. Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC. Bromura de aluminiu. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. In stare pura. . restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. sulf. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric. Mn. arde cu o flacara albastruie. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3. 2. Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. el devine maleabil si ductil. cu dimensiunile de 60 – 90 μ.clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. V etc. O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde. In afara de intrebuintarea la sudura. conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. chiar pentru particule mai grosiere. consta in a crea o detonatie in calea exploziei. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. galeti. Din aceasta cauza. Din aceasta cauza. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. Incalzit la 100 – 150ºC. Temperatura de aprindere este de 190ºC. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu.

unde nu exista pericol de extindere a incendiului. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. care se manifesta cel mai mult la nichel. eventual sulful sau halogenul. Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. care se pot aprinde cu explozie. Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. care se aprind cu usurinta in aer. In general.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. pericolul creste considerabil. Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente. Apa este descompusa la temperaturi inalte. Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. separate din compozitiile lor (oxizi.07 – 0. Fe. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. bioxidul de carbon. O incalzire si mai puternica cu formare de metan. In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. de exemplu. Cobaltul are o duritate mai mare. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. 3. formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. in prezenta unro solventi organici. Toate cele trei elemente din familia fierului. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. Aceste metale sub forma de pulberi. granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. Avand o suprafata specifica mare. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. au insusiri piroforice. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). Fierul. In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv. oxalati). fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). Pulberi cu granulatie fina (particule de 0. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. Co si Ni sunt atrase de magnet. daca sunt prezenti. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. De asemenea. In prezenta pulberii de sulf. metalul devine incandescent. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. . cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit. De asemenea in stare pura. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. Astfel. tetraclorura de carbon. Aceasta capacitate. pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC. ca metil-zincul si etilzincul. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe. bromura de etil sau carbonati. se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen. si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. Astfel. Combinatiile organice ale zincului. Astfel. metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. talc sau grafit. sunt lichide cu miros neplacut. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii. in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. Dintre combinatiile zincului.

Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC.izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer. se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere. din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului. asemenea substante. Produse care produc gaze stingatoare. .Produse solide cu actiune mecanica. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura. fie prin existenta unui strat protector de suprafata. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului. Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta. Oricare ar fi produsul ignifug. In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu. sub forma de carbune. acid boric si borati etc. necesar arderii. formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4). adica formarea din stratul peliculogen. care pun in libertate amoniac). Substantele ignifuge.). Sub actiunea acidului sulfuric concentrat. din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare. folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna. ramane stabil. fara a se aprinde. Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile. Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul. clorura de amoniu. Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere. sulfura de fier se oxideaza spontan.reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile. vopsire. fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare.Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact. care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu.incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. . dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: . sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica. Ni(Co)4. acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar. Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa. intarziind astfel propagarea focului). . Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. Practic la noi in tara. . Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS). Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece. . In contact cu aerul insa se oxideaza lent.impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc. care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie. Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica.Produse termospumante. impregnare. Pastrat intr-un tub inchis. Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat. Eficacitatea lor depinde in principal. la suprafata materialului combustibil. adica cu surse de aprinderem. aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc. Expusa la aer. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire. substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura. care fixeaza carbonul in materialul combustibil. de conditiile de aplicare.Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. argila etc. . pe timpul arderii degaja gaze inerte. Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC. initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm). el se aprinde. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. . de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare. de var. punand in libertate oxigenul. Prin fierbere insa se descompune.

actiunea mecanica. 2. jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax. De exemplu. produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. de gaze calde. Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica.6 mm. pentru ca. cantitatea refulata este de multe ori considerabila. capabila sa asigure strabaterea stratului de fum. Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza. de flacari.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest. fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator. dispersat si pulverizat (ceata). Ea se prezinta sub forma lichida. 58 . Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata. la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde.70). in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi.5 – 0. Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. Un litru de apa. Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. Desi are greutatea specifica supraunitara. iar un diametru al picaturilor de 0. cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. este ieftina si usor de procurat. pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului. Apa imbunatatita chimic . Totusi. Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m². diatomita. in acest caz. are mare putere de racire si este nevatamatoare. Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0. incendiat. talc). Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului. Cerinta este ca la o presiune de 5 at. are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului. de exemplu la 10ºC. pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei. Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa. Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile. izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. 3.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m². Pentru ignifugarea materialelor textile. Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic. produselor din lemn si materialelor textile” (C.

15 kgf/mm3. Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. Coeficientul de infoiere = ___V ___. Dupa aceste criterii. extrasul de lemn dulce. inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat. temperatura etc. format din sulfat de aluminiu. proportia de spumant si apa. aderenta. 5. . Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie. Pentru stingatoare. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. cationactive). una din urmatoarele substante: glucoza. ca si pe separarea lichidului din spuma. care difera de la tara la tara. VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate. Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. coeficient de infoiere.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. Proprietatile agentilor de umectare depind. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar. Se poate folosi ca agent stingator. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse.10 – 0. 4. Ca substanta stabilitzatoare. In general se folosesc solutii de 1 – 2 %. Efectele de stingere. presiunea apei. saponina. persistenta. Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. ea avand o greutate specifica de 0. de obicei. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere. Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. Praful este format dintr-un amestec. necesara evaporarii apei. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. spumantii pe baza de albumine etc. in principal. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur. in general apa. conform instructiunilor care insotesc produsul. care se evapora prin absorbtie de caldura. timp de stingere minim etc. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. Acestea. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera. acolo unde exista deja. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC. de natura chimica si de structura moleculelor. cu ajutorul unor generatoare speciale. Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica). iar cea bazica. dupa o anumita reteta. care reduce tensiunea superficiala a apei. de fapt stau la baza clasificarii lor. se intrebuinteaza. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit. de inabusire si de izolare. criterii care care. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. bicarbonat de sodiu si stabilizatori. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. densitate. agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime.

CO2 poate fi solid. de diferite debite (2500 litri. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere.34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza. Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica.46 61. Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta. care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa. Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme.00 Greutatea specifica kg/l 1. In tabela 20 sunt date presiunile.20 .2ºC si la o presiune de 5. coridoare.). Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate.03 0. unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica. Tabela 20 Presiunea. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). inlaturarea coroziunii etc. proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid. deci este mai greu decat aerul. in principal. greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l). In general.08 1. tunele de cabluri etc. in urma unui proces de degradare cu acizi minerali. este de – 78. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc. lichid sau gazos. de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale. solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0.77 0.95 57. in special prin efectul de racire.30 1.07 1.Spuma are o conductibilitate termica redusa. Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta.99 34.75 1. La o temperatura de – 56. 10000 litri pe minut).16 1. al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma. spuma mecanica se obtine din 92% aer. Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge.53.45 at.54 44.02 1. calele navelor. Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna.50 99. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata. Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor.976 kg. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere. sub forma de zapada carbonica. Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective.75 0.86 0. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii. . 6% apa si 2 % spumant. La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite.98 0. 5000 litri. la 760 mm kg. Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma.5ºC.34 Volumul specific l/kg 0.10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31.35 19.4 Presiunea kg/cm² 13. Nu arde si nici nu intretine arderea. Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid. Se dizolva usor in apa. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa. pe inabusirea focarului.50 73. din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma). c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica. greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC .93 0. datorita apei pe care o contine. lipsa actiunii corosive. la diferite temperaturi.92 0.).34 1. printr-o teava generatoare de spuma.5 – 3 m). Fenomenul se numeste detenta. dintr-o tesatura de ochiuri. bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1. neutralizare si stabilizare cu substante chimice. Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea). antrenata de un curent de aer. Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide.97 1.06 25.30 . usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite.

carbuni.D. Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%. Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor. chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura..B. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora. uree. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant.. diferiti produsi ai borului etc. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe. Cea de-a treia teorie. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg). Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul. pentru ca in incaperile inchise. ca pentru stingerea incendiilor. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu.C. la generatoarele de curent. o mare importanta are gradul de puritate a acestuia. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori. .4%. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace. cea mai veche de altfel. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B. Prima teorie. abia 2% in volum. este rau conductor de electricitate. Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential. fac ca pulberile stingatoare. fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii. in industria petroliera.Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie. sulf. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare. pulberi stingatoare A. inodor si mai usor ca aerul. concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste. la instalatii si aparate electrice. paie etc. carbonat de sodiu. considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora. denumita “pulvogen”. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere. In general. se refera la actiunea componentilor..E.26 kg bioxid de carbon. prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. b) Azotul este un gaz incolor. la stingerea incendiilor de instalatii electrice. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu. in volum.. Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn. Bioxidul de carbon. insa considera factor esential formarea stratului protector.C. metale reactive (sodiu. Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. sulfat de amoniu. magneziu. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0. transformatoare. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare. Se mai utilizeaza ca agent de stingere. 7. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse. proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%. ajutaje. se formeaza electricitate statica.). la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2.E. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu.C. In medie se poate admite. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg).C. in urma descompunerii pulberii.E. muzee etc. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa. potasiu. asupra flacarilor. kaliu etc.5 si 3%. prin frecare de conducte. Rezultatele excelente. de ardere. folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus. pulberi stingatoare A. nu se deterioreaza la consevare indelungata. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. de tipul B. titan..B. In medie. la stingerea incendiilor in calele navelor.E. rezultati prin descompunerea termica a pulberii. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa. In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber.

a treia de Cl si a patra de Br. fiziologice. Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului. stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp). instalatiile electice. automoatoarele de cale ferata. Printre calitatile chimice se enumera.granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje. neuniformitatea granulatiei. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa.). . in strainatate. trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor. dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. De exemplu. deci cu caldura. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea. Halonii la contactul cu flacarile. autovehicule. bordul avioanelor si salile masinilor navelor. cazanele de topit ceruri.suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor. cum sunt tabla de otel. Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen. pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar.prima cifra arata numarul de atomi de C. In general ea se exprima in cm²/g. Fiecare halon este reprezenta de un numar. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate. . care constituie unitatea de masa a produsului. anumiti haloni pot degaja substante toxice. Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici. fluor etc.Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. brom. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare. . Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero. . care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. brom). intr-un timp minim. industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr).cea de-a doua de F. Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”. Oxidul de carbon In timpul incendiului. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. aglomerarea. Capitolul XXIII Substante toxice 1. Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin. chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata. chimice. Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata. Cifrele se refera la compozitia halonilor. nu da rezultate. alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ. restul halonilor halogenati sunt mai eficace. De asemenea. ca produse ale arderii. In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%. Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. lemnul incandescent etc. de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite. In ultimul timp. Printre factorii cei mai importanti se citeaza: . Efectul de stingere al halonilor se bazeaza. Ca agenti de stingere. in principal. 8. fizice. Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g. fluor. . Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt.. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare. In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul. Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata.

O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap. CO se utilizeaza in procesul de fabricatie.0834 mg/1 aer. pricinuieste tuse puternica. cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1. insa in cantitate mare. Se gaseste in natura ocupand 0. in pivnitele de vin etc. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0. pe cand la o intoxicare grava. a clorurilor metalice si nemetalice.006 mg/1 aer.01 mg Cl2/1 aer. cu miros puternic iritant. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat. din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare. pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii. dizolvantiilor si impregnantilor. la fabricarea insecticidelor. Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. . Fata devine palida. Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap. materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol. la o concentratie de 10% lumanarea se stinge. 3.001 – 0.00834 mg/1 aer. . O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica. In unele intreprinderi.41 (raportat la aer). . a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. .5 – 1 ora. Este incolor. dand carboxihemoglobina. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. In cazul intoxicatiilor mai grave. Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant. un volum de apa dizolvand 2. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: .0111 mg/1 aer. la simptomele aratate mai sus. La o intoxicare mai usoara. iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute. Se recomanda repaos absolut. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. cu care se combina. intensificarea batailor inimii. Clorul ataca caile respiratorii.de la 0.19% din scoarta pamantului.de la 0.80 mg/l aer provoaca moartea in 0. La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei.2. Oxidul de carbon este un gaz insipid. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange. iar la 10% moartea. in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu. pulsatii la tample. In urma unei intoxicari grave. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa. apar batai de inima. accidentatul isi pierde cunostinta. respiratie din ce in ce mai adanca. prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0. de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata. Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor. se degaja miros neplacut. glicerina. fata se inroseste.0350 mg/l aer. Concentratia maxima admisa de STAS.52 fata de aer 1). In industria anorganica. fungicidelor si ierbicidelor. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice.de la 0. de 4 – 8% palpitatii. se produc efecte iritante.0. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol. Aceste presiuni. reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului. cu o greutate specifica de 2.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC. In general. irita si paralizeaza caile de respiratorii. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului.). 2. vomitari. .967 fata de 1). se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta. etil-glicol etc. slabirea accentuata a muschilor etc.5 ore. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea. instabilitate. o concentratie mai mare de 0. clorul are multiple intrebuintari. pupilele se maresc.0. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte. fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare. fara a mai reactiona la lumina. dupa ce trece printr-o stare similara cu betia. iar la 75 – 80% survine moartea. eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen. pentru halele de fabricatie este de 0. incolor si indor.6 volume clor). pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie. Daca nu se iau masuri urgente. fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins. O intoxicatie usoara provoaca ameteli.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina. ameteli. iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea. . simptome dupa 1 – 2 ore. Se foloseste si in industria textila. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic.

Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala. mai repede sau mai incet. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat. in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi. Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica. . incat acesta nu-si mai poate indeplini functia. Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara. secretii mucopurulente. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. Inhalarea a 300 mg/m3. o oboseala intensa. Prin micsorarea contratiei ventricolelor. se reduce si mai mult hranirea creierului. greturi. 4. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. care duc la moarte in 1 – 2 minute. Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. Pentru usurarea respiratiei. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana. transpiratii abundente. manifestata sub forma de ameteli. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate.efectuarea unei puternice oxigenari. Ionul CN. In caz de otravire cu clor. rafinarea uleiurilor etc. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare.). dureri de cap. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. el produce un efect coroziv asupra membranei volumului. la incetarea vasoconstrictiei. Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice.7ºC.) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. ameteli. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului. tulburari nervoase cu oboseala generala. batai de inima in mod neregulat. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat. o acclerare a batailor inimii. Doza mortala pentru un om este 0. accese violente de tuse etc. Ca simptome nervoase apar: agitatia. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii. uscarea mucoasei. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea. Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice. . miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. ape minerale si gaze naturale. inflamabil. . Toxicitatea prin piele este mai redusa. intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat. gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. mai greu decat aerul.intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism. nu exista fenomene de acumulare. . nelinistea si pierderea constiintei. Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. 5. El este foarte toxic. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant. apare mirosul de migdale amare la expiratie. Datorita toxicitatii sale. uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor. El trebuie invelit cu o patura. deprimare. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant.scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata. printr-o respiratie artificiala. precum si in toate locurile unde poate fi jenat. a rasinilor polimetacrilice. chiar in proportie mica. Ea provoaca neliniste. Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice. din care cauza se produc pierderea constiintei. Este interzis sa se faca respiratie artificiala. ce mascheaza pericolul. mansetele.Inspirat impreuna cu aerul. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila.06 g. rolan etc. inflamarea corneei. o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit. care duc la cresterea nevoii de oxigen. crampe. la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora. Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. la fabricarea nitrilului acrilic. De asemenea. in decurs de 5 minute provoaca moartea.. convulsii tonice. I se desface gulerul. semne oculare (conjuctivita. care devine permeabila pentru apa. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer. Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava. ca masura de prim ajutor. Cea mai frecventa este intoxicarea grava. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante. la concentratii mari. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. gatului. In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: . Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter. insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea. exploziv si toxic. iritarea cailor respiratorii si a limbii.administrarea de anticianuri specifice. se constata dureri de cap. la inghitire. Cu exceptia cazurilor de moarte subita.) ca si la descompunerea materialelor organice. La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic. mancarimi etc.

La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3. Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu. respiratie grea. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave. Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena. 9. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere. Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice. Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea.33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . produce indispozitii. Folosirea tetraclorurii de carbon.597). Amoniacul este un gaz incolor. tricoletilena etc. Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. cu degajare de fosgen. oboseala. o degajare de 0. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon.007 kg/h fosgen. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor. NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata.78ºC.5 mg/m3. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere. iritarea ochilor si a cailor respiratorii. mai usor decat aerul (densitate 0.6. in faza de sublimare. 8. 7. Amoniacul este foarte caustic. 10. Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului. care constituie complicatii tardive. se lichefiaza la . Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale . Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata. In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform.009 mg/l. Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare. ameteli. Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange. O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. vapori si gaze. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori. Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu. In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde. Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. distruge ficatul si rinichii. La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen. care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale. Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0. In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile. iar concentratia maxima admisibila de 0. este format din particule nearse. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar. Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti.

paie. produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor . fan Titei.Materialul si substanta care arde Lemn Hartie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful