NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz.34 0.4090 0.511 0. Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica. Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura.032 0. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului. Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg. corpurile degaja cantitati diferite de caldura. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati. prin ardere. degajand caldura si radiatii luminoase.8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie.27 0. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne.2025 3.256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17.302 0. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment.grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2.11 0. Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior. Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei. mai exact reactiile de ardere.548 1.126 0. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa.atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda.95 0. necesare intelegerii acestui fenomen.192 0. masurat in conditii normale.20 0.00067 0.2375 0. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen.03346 0.216 0.487 1 0. lemn.177 0.). Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen.093 0. adica are loc o combustie incompleta. dependenta numai de natura sa (carbune.529 0.0319 0.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4. benzina etc.031 0. cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa.2175 .0309 0.2175 0. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida.21 – 0.421 0. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC . Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg]. deci sa se asigure o combustie completa si . una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca. Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: .grd 0. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC. Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC.

Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv.5 7930 34. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans. adica o cantitate de lemn.5 1500 – 2500 12. este compusa din tamplarie..8 3000 – 4000 20. sticla s. pentru usurinta aprecierilor comparative.000 kcal/kg este echivalent cu 2..) la .9 5000 33. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate..6 – 16.. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv.Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16. covoare.8 4000 * In functie de esenta lemnului 5.8 4000 41..8 10000 17. q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica. Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + . Spre exemplu.8 45500 16. lichide combustibile etc.6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6. folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + .. podele. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv. la cladirile masive.8 4000 33. Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive.3 – 10.. compartimentari combustibile etc.. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos. sau. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase. Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila.6 8000 14..lemn/m2.5 4200 16.8 3940 44 10600 18. carti. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila.5 kg lemn. Sarcina de incendiu este imobila. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii.. sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg.. se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile.a. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal.3 5800 46 11000 20 4730 18. Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat. dand nastere unei temperaturi ridicate. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg. In practica. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn). Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu.8 4500 16.). considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente. perdele. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10.

pana la – 200ºC. Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. de la . se folosesc substante lichide sau gaze.Locuinta . Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul. corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale. respectiv variatia temperaturii la un incendiu. au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului. medie si maxima. pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. sau pentanul. Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura. iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste. face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. in intervalul 0 – 100ºC. culoarea. dupa legi bine cunoscute. alcoolul etilic. In tabela 3 sunt date unele valori orientative. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul. Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare. pastrand o dilatatie remanenta.Birouri . variaza in limite foarte largi. reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere. Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme. Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari. Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor. voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). rezistenta electrica etc. ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate. Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. modificarea culorii corpurilor.Fabrica de mobila . fier-constantan.Tipografie . atunci cand se incalzeste locul sudurii. Dupa incalzire. facute in numeroase tari. Datorita faptului ca este metal. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica). platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii. in special ca elemente de finisare. stabilite pe baze statistice. . unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric. Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul.Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. Studiile si experimentarile pe incendii. Dintre fenomenele termoelectrice. Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant. in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective. utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. adica variatia volumului sub actiunea caldurii. se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor.Spital . fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise. de exemplu: volumul. asupra sarcinii de incendiu. prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita. fara a face parte constitutiva din aceasta. in diverse obiective.Fabrica de confectie . Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit. pana la – 120ºC. Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare. touenul si xilenul. cu alte cuvinte. variatia rezistentei electrice. Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . ale unor caracteristici fizice ale corpului. Sarcina de incendiu mobila. Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC. 6. efectul termoelectric. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor. coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor. fenomen care reduce fidelitatea termometrului. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta).constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile.38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere).

Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. Termograful. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte. astfel ca. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. motor. virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). cu lichid care sunt mai robuste. In industrie se folosesc termometre metalice. cu lichid. putand suporta lovituri sau socuri termice. Dupa efectuarea unei rotatii complete. Practic. adica o anumita temperatura. identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. dupa care citeste indicatia galvanometrului. privind prin luneta. pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata. . operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. dar suficienta pentru nevoi industriale. termograful este compus dintr-un termometru metalic. adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. continuat cu un tub metalic. in special cand se masoara temperaturi ridicate. introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului. Termometrele de sticla. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. In principiu. care inregistreaza dilatatia. neavand legatura cu rezervorul. conducta incalzita etc. Practic. Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. gradat direct in grade Celsius. Uneori acest lucru este imposibil. Pirometrul optic. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite. Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. intr-un interval de timp. respectiv lungimi egale de tub. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. daca virarea de culoare se face mai rapid. temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. Termometrele metalice sau de sticla. Prin utilizarea a doi cilindri. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului. si invers. Termometrul metalic. a carui temperatura trebuie masurata. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. Daca acest interval este mai mare. denumite termografe. precizia termometrului este relativ scazuta. Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire. laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii). turnatorii. firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata.7. Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde. 8. in meteorologie etc. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere. banda poate fi scoasa si verificata.

scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit. de forma cilindrica. iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC. cuart. deci. sub actiunea greutatii proprii. O a treia scara termometrica.d. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior.a. Astfel.. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale. setul Thermocrom 65 . chimica si electrotehnica. deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit. feldspat. Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare.. . pe scara Celsius. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius. Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale. Se fabrica in doua marimi. a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura. Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica. 200ºC se utilizeaza in industria hartiei.. si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei. Astfel. setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. Sunt executate din materiale ceramice – caolin. In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala). ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase. carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii. o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. prin conventie. astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 . Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice. in grupuri de cate trei indicatoare. setul 350 670ºC in siderurgie s. 30 grade unul de altul. vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii. se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport. deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC. unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim. al doilea cu numarul imediat superior. avand forma unui trunchi de piramida. Indicatoare fuzibile (martori).. Practic.Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi. 9.m. iar al treilea cu numarul imediat inferior. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala. avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. cauciucului.

15 273.218.15 283.12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10. In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K]. acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece.15 . dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic.15 423.273.Scara termometrica folosita universal este scara Celsius.15 278. Din moment ce energia nu poate fi nici .15ºC).15 263.10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253.8 tºC tºF = 32 + 1. Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene. in urma racirii corpului cald. Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T. Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei.237.15 473.15 . Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1.15 268. are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece.15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF . Principiul schimbului de caldura.15 313.15 353.8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale.15 333. Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0. Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact. Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius.15 363. In lipsa unor procese secundare de transformare energetica. Principiul transformarilor inverse. Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila.15 323.459 .15 573. proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri.6 . Temperatura absoluta. Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273.16 -4 . al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = . Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei.15 293.15 303. Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece.20 . Calorimetria.15 258.15 373.15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC .15 343.

in functie de temperatura. care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite. .d. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata. adica: Q = m. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid. La punctul 3. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. se poate raci un corp solid intr-un gaz s. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii. Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. lichida sau gazoasa. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c. cc – caldura specifica a corpului cald. s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald.m. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica. nici distrusa. se pot amesteca doua lichide. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr). Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe. Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala. Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade. Similar.a. la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv.c. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite. acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru. Pentru a raci rapid un corp metalic. Rezulta ca daca un corp are masa m.creata.

a. Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori. adica transformarile de stare. Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent.). Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp. Dupa topirea ultimei bucati de gheata. albuminoidele) si dau nastere unor alte substante. Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare. Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. proportionala cu cantitatea de caldura primita. In afara de efectul de racire accentuat. numai la suprafata lichidului. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie. untul s. lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori. temperatura acestora se modifica. . Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative. zapada carbonica. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. la presiune constanta. vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea. Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare. sub cele trei forme de agregare: solida (gheata). Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor. Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta. Fac exceptie unele corpuri. se descompun (lemnul. ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex. La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire. aburi). Sunt corpuri care prin incalzire. fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. transformandu-se in apa. 3. Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. 2. pentaclorura de fosfor. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare. Experimental s-a stabilit ca. Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC.Spre deosebire de acestea. densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. constante si caracteristice fiecarei substante. ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. hartia. acidul benzoic.Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. Astfel: .Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura. Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. rapid si cu zgomot (fierbere). Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. Alte substante sublimeaza.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta. Prin topire.). cand in vas se gaseste numai apa. . iodul. Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. clorura de amoniu etc. nici volumul si trece in stare gazoasa. transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate.In cazul substantelor pure. nu au forma proprie. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus. Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. Desi isi mentin volum constant. . in absenta oxigenului. Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: . fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. printre care si gheata. Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara. termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii. in conditii de presiune constanta. in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca. lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. respectiv vaporizare).

respectiv topirea si vaporizarea. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. . qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. Simboluri. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. plumb si bismut. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare). corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare. presiunea este mai mare decat cea normala. Astfel. se topeste la 95ºC. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc.O comportare interesanta au. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. aliajele. Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta. cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere. staniu. are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante. formule. Topirea si solidificarea pe de o parte. iar aliajul Rose (bismut. staniu. Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului). punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce. staniu si plumb). In caz contrar. in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. daca presiunea se mentine constanta. Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg. punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. treptat. de exemplu. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. Intr-un cazan de aburi. prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. dependente de natura substantelor respecitve. cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. vaporizarea lichidelor componente. la temperatura si presiune constante. Astfel aliajul Wood. Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. In cursul lichefierii. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC. compus din cadmiu. 5. 4. in cursul procesului de topire. Aliajul Lipowitz (plumb. solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti.

Fiind dispersata in particule foarte mici. O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni.7 = 623. care caracterizeaza apa.Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. Alteori.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC. Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente. Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat. apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica. inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor.7 cal/g. topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul. Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur.38.2 Sn + 10 Cd . este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen.7 Pb + 13. de topire si vaporizare. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor.9 Pb + 14.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg .Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6. Pentru a transforma un gram de apa. Capitolul III Dilatarea corpurilor 1.3 Sn + 10 Cd .7 cal.87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu. de la temperatura normala (15ºC) in vapori. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu. Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor. Spre exemplu. in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere. (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC. Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. . Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia. Caldura de vaporizare ridicata. explica marea sa eficacitate ca agent stingator.1 Bi + 24. este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538. La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului.Aliajul Wood: 50. daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual. Compozitia lor in parti de greutate: .Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC . se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint). Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538.

8 14.5 4.2 13.7 12 9 29 0. Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale.7 12.4 17.5 16. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul.6 16.2 14. Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd.3 20. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza.1 9.3 13.6 16.3 9. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica.9 11 13.6 0.6 15. l0 = lungimea initiala. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24.1 14. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate.7 12.7 4.2 11. dependent de natura substantei din care este facuta).5 14.6 - 0 . Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1. 3.8 13.5 26.Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid.6 14.2 0.3 12.5 278. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare. Practic.5 25. lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC.5 10. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t).9 15. 2.2 16.1000 10.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide . Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii.9 0.1 12.6 9.5 0.6 4.6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23.6 - 4.5 0 – 800 22.3 31.1 0. indeosebi pentru gaze. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii.1 9.1 16.7 4.6 20.4 20 20.8 19.5 4.2 15. factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material.8 18.5 4.106 grd-1. diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata.9 13.6 9.6 14.9 14.4 0.4 13 11. lichid sau gaz.6 16.8 15 15.2 13.6 16 17. platina). Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime. lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara. si dilatarea in volum. in intervalul de temperatura ºC. fire etc.1 29.

Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic. Exemplele pot continua. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta. zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult.54 ∙ 10-5 grd-1). Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei.Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18.). In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler. lama bimetalica se va curba. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului. Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu. Spre exemplu. Detector termostatic cu aliaj eutectic. detector termostatic cu aliaj eutectic. independent de valoarea absoluta a acesteia. telefonice. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie). Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica.21 18. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv. Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile. clocitoare automata. 130. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare). prin ingrosarea lamelei . Detectorul termovelocimetric.21 18. 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. legat la contactele unui releu electric amplasat in detector. 75. In functie de elementul sensibil. αzinc = 3. spre deosebire de precedentele. dimpotriva. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare. deci a sensibilitatii. lama bimetalica va fi puternic racita. avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire. 230 sau 280ºC. 95. 180. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior. 4. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare. Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric. de asemenea la o temperatura prestabilita. radiatie solara etc. care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului. 3. Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18. Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide.19 - 0 – 20 138 120 50 18. Daca. Firele circuitelor electrice. Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva.22 108 110 112 2. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta.1 x 10-5 grad-1. actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii. lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente. Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil. cuptoare etc.25 117 0 – 100 18. telegrafice etc. detector termostatic cu aliaj fuzibil. in intervalul de temperatura ºC. pentru care a fost etalonat. Astfel. Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa.26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie.2 107 α. Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65. se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite.105 grd-1.

T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. Se poate deci. Pentru pompieri. se obtine o curba. mentinandu-si insa aceeasi alura. la temperatura constanta. 2. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. cand temperatura creste lent. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. V. cand temperatura se mentine constanta. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. prin impingerea pistonului. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare. Capitolul IV Legile gazelor 1. Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si. atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte. Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. sub actiunea presiunii create. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. Sau. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz. Generalitati Anterior. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. adica presiunea din copul pompei creste. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. lamelele a reactioneaza cu intarziere. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. Astfel. Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice. la temperatura constanta. rezistenta. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. . atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta. se asaza la o greutate G. fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. Practic. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului.

Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal.15 . Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. bula de mercur fiind in echilibru. prin incalzire. legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta. presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. Gay Lussac a descoperit. Sub influenta caldurii degajate. Facand experiente cu gaze. fapt care provoaca explozia. Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen. gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide. 273. pe masura ce temperatura aerului din balon creste. 273. si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii. V0 – volumul initial. in care se gaseste o bula de mercur. indiferent de natura gazului. acetilena etc. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. la presiune constanta. cu sectiune constanta. Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1. intr-un volum constant. bioxid de carbon. variatia presiunii raportata la presiunea initiala. la inceputul secolului XIX. Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii.15 ∆T – variatia temperaturii. printr-o linie paralela cu axa volumelor.3.

90 0.48 1. Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p . presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile. in preajma unor surse de caldura. umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient.76 0.79 0. recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz. cu variatie rapida a temperaturii. In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei.po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare. La buteliile cu gaze comprimate.72 0.08 0. depozite de rezervoare. Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0.19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0.275 0. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate. in rafinarii. cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 .42 0. Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere. deoarece recipientele fiind inchise complet.44 0. statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala. 5.90 0. Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului. la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea. Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune. care asigura racirea la nevoie. Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului. sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po. Din acest motiv.40 1.19 0.502 0. Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta.Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate.75 0. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori. Teoria cinetico-moleculara a gazelor .54 0.19 0.20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor.80 0.57 0. De altfel.78 0.75 1.60 1.34 0.51 1. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza. fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent. volum si temperatura).600ºC.68 0.40 0.56 0.

acest fenomen determina presiunea gazului. V. t. cu alte cuvinte zeroul absolut. se reduce orice agitatie termica. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba. cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): . legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta). acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala. teoretic. Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii. Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului. Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta).1 = . La limita. racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila. Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul.Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. deci volumul gradului. In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant). In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = . creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor. 273. pe rand. se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau.273. Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule. Cu cat scade temperatura. deoarece β = α = __1__ grd-1. Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin. adica presiunea. se micsoreaza. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. t0 = 0 ºC si de stare finala p.15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante. inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau. moleculele ramanand. 6.15ºC β Deci la temperatura de – 273. Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa. in unitatea de timp. Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara. In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero. stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron. numarul de ciocniri ale moleculelor. adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita. nemiscate. V0. de exemplu. astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari.15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze. transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma.

T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz. la 0ºC. ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare. legea gazelor perfecte capata o forma simplificata. p0. Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0. deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari. In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. desi foarte reduse. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile. dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar.15 Conform formulei (9): 273. V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului.15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273. V0 si t0 = 0ºC. Practic insa. adica la presiuni scazute. dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima. .15 + t α __1__ 273. Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte. Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse. p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t).p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac). Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin.15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7.

coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor. in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. crescand odata cu presiunea. unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte. avand temperaturi diferite. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa. in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori. treptat. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare. in toata masa corpului. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. se constanta ca si celalalt capat. In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. care este de asemenea invers proportional cu volumul. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. La presiuni mai mari. Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura. Spre exemplu. a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa. se incalzeste. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic. 2. in absenta acestor forte. Unele. de exemplu metalele. Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. deci invers proportionala cu volumul. tinut la exterior. ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii. . In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece.V nu mai ramane constant. poate fi incetinit sau extins in timp. atat pentru presiuni cat si pentru volume. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1. convectie si radiatie. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. caldura trece de la corpul cald catre cel rece. Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . Procesul de propagare a caldurii. Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. datorita miscarilor moleculare. Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d. erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari. se afla in contact direct. dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura. diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta.

cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura. este foarte scazuta.5 Nichel tehnic 12.051 0. sunt izolanti termici.1 0.1 0.7 Linoleum 1.12 Pluta sfaramata 0. prin unitatea de suprafata a unui perete plan. privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor.2 – 0.2 Plexiglas 1. vata de sticla etc.4 0. exceptand mercurul. sunt date in tabela 9. Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta.12 Pluta placi 0.054 0.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele.17 – 0.12 – 0. Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri.h. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie. pentru un anumit interval de temperaturi.6 Bioxid de carbon 0.1 – 0.cu 20% nichel . deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic.cu 5 % nichel .24 – 0.12 – 0.11 – 0.036 – 0. Aceeasi remarca.044 – 0.14 0.m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare.06 – 0.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0.Conductibilitatea termica a lichidelor.6 Mercur 0.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0.15 0. ºC Aluminiu pur (99.020 0. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze.5 – 0. In interiorul corpului atomii cu energie mare.cu 15% nichel .15 – 0. cu spatii umplute cu aer.33 Lemn de stejar 0.4 Marmura 0. fara a se face erori prea mari.6 0. Coeficientul λ variaza cu temperatura.5 – 2. Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: . situati in preajma sursei calde. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri.035 Vata de sticla 0.15 0.158 0.75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel .0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0. Conform teoriei cinetico-moleculare.37 Tencuiala de var Izolanti termici 0.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9.043 . Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ.15 – 0.89 Portelan 0.13 0.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0. Singura exceptie o face hidrogenul.grd.cu 50% nichel . Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid. h.3 3 1.3 Piele 0. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului.150 kcal/m.89 0. procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide.16 Ulei de parafina 0.34 0.5 – 0.35 Ulei de transformator Gaze 0. trebuie facuta si in cazul gazelor.) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale.3 Sticla obisnuita 0.75 – 1.12 – 0.06 – 0. in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie. cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius.0 0.03 – 0.05 0. care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa.15 8. la 20ºC. .3 Pamant 0. . coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora.Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0. la 20ºC exprimat in kcal/m.

deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V. fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate. Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m . Spre exemplu. analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. sub controlul specialistilor. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte.Cedarea energiei se face din aproape in aproape. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu. Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale. Transmiterea caldurii prin radiatie . pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. conductibilitatea termica joaca un rol secundar. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. aer. 4. se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii. la o distanta cat mai mare unul de altul. cu suprafata mare.). in acoperis. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. la partea de sus a incaperii. Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu. fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze. astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie. Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. 3. densitate etc. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului. Practic insa. schimbatoare de caldura etc. care asigura cea mai buna izolare termica. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. care transmite caldura produsa. relativ scazuta. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera. care propaga energia termica in spatiu.). vascozitate. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus. de la atom la atom.). caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza. incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. temperatura atmosferica etc. Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor. cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble. Dimpotriva. Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus. In cazul gazelor insa.) ale spatiilor respective. Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie. La partea superioara a halelor industriale. In domeniul combaterii incendiilor. Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. fumului si gazelor de ardere. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa. ferestre etc. Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate. ulei de racire etc. Dilatandu-se. s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva. sau mai simplu convectia caldurii.Sub influenta caldurii primite. dar ca exista o distanta optima. din regiunea calda catre cea rece. Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m . din cauza caldurii primite.

de la un obiectiv incendiat la altul. Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi. Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat. Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre.timpul. propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece.Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. caracteristicile fluidului purtator etc. in acest caz. prin conductie si convectie. energia termica fiind transmisa. . de exemplu.96 ___kcal___ . Pentru acest motiv. existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. materialul se va aprinde. Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K]. exprimata in kcal/h. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica. intalnite in practica. care pentru corpul negru este de 4. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele.Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale. negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. 5. In mod global. sau invers. de starea lor de finisare a suprafetelor. Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general.). In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere. De obicei. depasind valori de 6 – 700ºC. Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile. de natura si culoarea acestor corpuri. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica. . 300. Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. .Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului. Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii.Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii. se reflecta si se refracta ca si lumina. in functie de tipul si destinatia lor. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura. In asemenea cazuri. deschise la culoare. Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie. Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. ele fiind determinate prin constructie. Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata.un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri. Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor. Practic. Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. care se aplica. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute. materialul. reflecta o cantitate mai mare de energie radianta. culoarea lor. pozitia lor relativa etc. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa. in caz de incendiu. exclusiv prin radiatie. concentrand razele solare asupra lui. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase. in spatiul inconjurator.000 km/s. fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului. era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. distanta relativa. cu o viteza egala cu cea a luminii. Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata. In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus . Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie. . Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire. parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii. Caldura radiata se propaga in linie dreapta. c – constanta de radiatie a corpurilor. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: . S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²]. Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu.diferenta de temperatura intre cele doua surse. .

electrica etc. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar. lichid sau gazos. al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. este un fluid (apa. apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. de mare putere. Anumite masini de incendiu. locul de utilizare. Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid. de diverse tipuri. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. respectiv aburul). intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. subansamblele cazanului pot fi . de regula. Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. fapt care determina scaderea temperaturii lor. dotate cu puternice mijloace de stingere. Procesul de transmitere a caldurii. din depozite. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur.. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. sunt vopsite in argintiu. Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii. cedand o parte din caldura. Din punct de vedere termic. circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare. La agregatele moderne. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur. are un larg camp de intrebuintare. pe care sunt fixate subansamble functionale. Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. in toate ramurile economiei nationale.). felul combustibilului. abur. Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune. In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. la apa. In functie de tipul constructiv. Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. Practic. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. montate in cazan. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. In focar si canalele de gaze. care. circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. gaze etc. Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie.. pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. captusit cu material refractar. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. capacitatea si parametrii aburului etc. prin peretii acestor tevi. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura). si prin conductie. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila. rafinarii etc. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus. Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane. Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde.) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere. nu exista obiectiv industrial. pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise.de absorbtie. Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere. purtatorul de energie (agentul termic). care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului. Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului. in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere. in care circula apa. Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze. Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului. In principiu. Astfel.

5 at si t > 100ºC). cand este creat cu ajutorul unui cos inalt. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%. Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale). Principal. Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte. numita tiraj. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete. in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. Tirajul poate fi natural. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic. doua sau mai multe celule. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. este necesara o forta exterioara. pentru incalzire. 2. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas. Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei. De regula. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. materializat in miscarea discului. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem . sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere. calde. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%. unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete. Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala. 3.construite din una. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. ferestre de observatie etc. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului. Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare. In ajutaje. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate. ambele deservite de un circuit de ulei. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. fapt ce poate fi realizat foarte usor. la turbinele actuale. In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi.000 kW. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza. propriu unei anumite cladiri. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta.2 – 2. la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s. sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu. Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. in centralele electrice. dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. Astfel. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic.

Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice. Ca si motorul. Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor. obtinerea unui lucru mecanic util.d.a. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. oxigen etc. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie.m. drept lubrifiant se foloseste apa. Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura. iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa. Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta. 4. in vederea realizarii unei arderi complete. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil. Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. acetilena. La compresoarele pentru oxigen. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute. Astfel. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia. Obiectul electrostaticii . la o presiune mai ridicata. la care pregatirea agentului termic. Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz). intr-o multitudine de variante constructive. 5. compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. Uneori insa. In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. in energie cinetica. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston. la acest tip de compresoare. Constructiv. explozie. Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela. motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. compresie. in cazul compresorului pistonul este miscat. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite. Diesel. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac. intr-un rezervor. este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare. evacuare). de o sursa de energie exterioara. care executa lucrul mecanic. de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare. la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit. PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1. Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina. Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie.

iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. fie negativ. prin anul 1600. in schimb in stare umeda devin conductori. tesuturi animale sau vegetale. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive. egala si de semn contrar cu sarcina unui electron. ambele feluri de electricitate in cantitati egale. diverse minerale. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. rasina. 2. experimentarile au fost reluate. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. fulgi de pasare. care in limba greaca este denumit electron. bazice sau acide etc. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista. dupa ce acestea au fost frecate. el se electrizeaza fie pozitiv. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori.9 ∙ 10-27 g. un electron cantareste 0. sticla. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. Cercetarile. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa. electricitate pozitiva. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. unul negativ. (metale. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric. negativ. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. Mult mai tarziu. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii.. in acest domeniu au continuat. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni.) o lasa sa se propage in intreaga masa. de exemplu datorita frecarii. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. Electronul este extrem de mic. Indiferent de corpul care se freaca. . Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina.) in timp ce altele. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. intotdeauna. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina. Acesta este principiul conservarii electricitatii. bucatele de hartie. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. ebonita. fenomenul s-a numit electrizare. si-l incarca negativ. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. solutii saline. el este de 1836. electricitate negativa. chihlimbarul. iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping. parafina etc. Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. Pana nu de mult.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen. Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. egale si de semn contrar cu ale electronilor. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. egala si de semn contrar. Din aceasta cauza. ceara rosie. 3. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive. Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi. Prin frecarea a doua corpuri. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. in anul 1746. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. iar celalalt pozitiv. adica sunt lipsiti de sarcini electrice. sulful. Daca din diferite cauze. marmura etc. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. Protonii au sarcini electrice pozitive. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica).Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina. in timpul electrizarii apar. Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. ambele se electrizeaza reciproc. care inainte se neutralizau reciproc.

Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. ebonita. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. pentru ca ei nu pot primi alti electroni. In unele corpuri. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. cele doua sarcini se anuleaza. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. uleiul. Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. Un electron. Electrizarea prin frecare. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. in cantitati egale. q1 ∙ q2 in care. fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. care se raspandeste pe toata intinderea lui. inainte de a se indeparta de inductorul.In cazul frecarii a doua corpuri. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. corpul electrizat. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. 5. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. prin contact si prin influenta. Electrizarea prin contact. egale. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact. La corpurile rau conductoare. pe care atomul a primit-o. este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. Asa de exemplu. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. Sarcina negativa. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. in momentul trecerii pe un izolant. Doua sarcini electrice. ε r² . de la atomii din regiunile vecine. parafina si altele. fenomenele electrice. iar cel ce-a primit-o. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect. multa vreme ramase neexplicate. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. si electroni liberi raspanditi la intamplare. Electrizarea prin influenta. intre atomi. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. daca inductorul este incarcat pozitiv. Adesea. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. 4. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. In acest caz. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. indus. mai exista. care sa aiba menirea de compensare a pierderii. Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva. in afara electronilor legati de proton. s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. Matematic. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii.

daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat. El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior.3 5–7 6 In sistemul C. atunci datorita inductiei.105 dyne). S – suprafata in m². Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide .Heliu . ε r² Intensitatea campului electric. Densitatea electrica. Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric.2 26 81 Gaze . ε constanta dielectrica sau permitivitatea.Sticla .S.Bioxid de carbon ε 1. q – cantitatea de electricitate in coulombi. r distanta dintre centrele corpurilor electrizate. in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric. este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp. forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1. 6.Sulf .0003 1. forta de interactiune se masoara in dyne. Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita. O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica.Aer . notata cu E.00007 1.8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e). Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3.Parafina .001 Solide .Mica ε 2 2.109 unitati de sarcina electrica. Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei. In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant. la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat.5 7.Ebonita . Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q. Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric. de exemplu. Asa. va fi respinsa cu forta F. Adica E = F .G.0006 1. pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara. sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant.Ulei de transformator . Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor. In sistemul international. iar fortele electrice nu actioneaza spre interior. aflate in apropierea lui.F este forta de interactiune. Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse. es. 7. in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q . Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4.6 – 4. Spatiul din jurul unui corp electrizat. S σ este densitatea superficiala in coulombi/m².Petrol . Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant.Alcool etilic .Hidrogen . Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati.Apa ε 2 2. q .7 3. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric. q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. Adica σ = q in care.Anilina .

VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA . Prin urmare. Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte. Deci. energia se masoara cu electrovoltul (eV). Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic. valoarea lui fiind _Q_. Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential. Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic. expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte.6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1. 300 In fizica atomica si nucleara. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB.Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb.e. atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa. 9.6 ∙ 1012 ergi = 1.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q. L = 4. deoarece capacitatea lor electrica este mai mare. Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit.VB). Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric. V .s.s.6 ∙10-5 jouli. intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q . Unitatea de tensiune electrica este voltul. Deci. Pe timpul deplasarii. Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica. Deci. punctuala. forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L. care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt. Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B.e. 8. 1 C 3∙109u. ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera. 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u. Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 .8 ∙ 10-10 __1__ = 1. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp.

ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul. de sus in jos. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9. in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. de regula. in scurt timp se evapora. iar potentialul atmosferic este pozitiv. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. Ionii mici. Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice. Deci. 1 V 3 ∙ 102 Practic. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate. de razele cosmice. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. care este curentul de descarcare. Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. are sensul constant. formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt. tensiunea de strapungere si pierderile de putere. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim. senin.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. 10.10 cm. iar Pamantul negativ. devenind „ioni mari”. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare. iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. Deci. Astfel se explica de ce campul electric. Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. . ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). In acest caz. intre atmosfera si Pamant. miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. Aceasta crestere. Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua. Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. La nivelul solului si in conditii normale. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. In unitatea de volum numarul ionilor creste. Liniile de forta ale campului se orienteaza. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. in cantitati destul de mari. Pamantul este incarcat negativ. intr-un camp de 100 V/m. Stropii de aer foarte fini. sferice si cilindrice. iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. 11. in principal. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. deasupra unui camp sau unei mari.

ambele catre Pamant. numita si linie de intoarece. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. Ca si fulgerul. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. care mentin timp indelungat sarcinile electrice. miscarea se face in trepte. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5. de apa. o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn.In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. in punctele atinse de trasnet. apare un gen de fulger destul de interesant. a produselor fainoase. care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri. iar in unele cazuri. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi. In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc. Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. Alte ori. iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete. Dupa cateva sutimi de secunda. daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. bineinteles datorita frecarii. paie etc. de cinci sau de mai multe ori. Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare. iar printro destindere rapida a aerului. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. numit fulger globular. Descarcarea electrica. Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului. datorita frecarii. .10-9 kW. care strabate intregul traseu pana la nor. De obicei. Din cauza suprapresiunii. declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta.). care devine conductor pe acest traseu. motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice. sarcinile pozitive si negative sunt separate. Deoarece fulgerul este un fenomen electric. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte. In schimb. deci apare pericolul descarcarilor electrice. a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor.). care pluteste in aer. a stalpilor de lemn. trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. in calea scurgerii lui catre Pamant. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. sarme subtiri de otel. Cateodata. Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara). se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. 12. Astfel. se numeste fulger. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. sarme zincate. Datorita curentilor de aer. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara. a sulfului. dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km. Urme vizibile de incalzire. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. benzina etc. de-a lungul unui traseu. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). ferestre deschise. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. aprinderea este posibila. Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice. intre ei pot sa apara mari diferente de potential. pe usi.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica. a grinzilor si a zidurilor. La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului. iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. de doua ori. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. tunetul. trasnetul se repeta o data. cladura. sta circa 50 microsecunde. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ. din caramida si din alte asemenea materiale. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. catre Pamant. insa in directii oarecum diferite. Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. El este o descarcare electrica foarte rara. putand da nastere la incendii. in minele de carbuni etc. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer. Deci. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. ioni formati din razele cosmice. Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil.

fibre sintetice etc. pe cateba materiale plastice.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice. decat la miimi de miliamperi. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. incarcarea si descarcarea produselor petroliere. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice. La un rezervor umplut incomplet. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor. intensifica incarcarea electrostatica. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. Astfel petrecandu-se fenomenul. apoi se mentine cam la aceeasi valoare.). adica se produce o turbulenta. ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier. de regula. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil.Benzen si eter. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta. apoi cele de bumbac si lana. In schimb. In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza. in cazul formarii scanteilor. roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii. roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero. la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare. are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn. care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. rolan etc. Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile. de proprietatile dielectrice. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata.Benzen in cadere libera . Datorita antrenarii si desprinderii. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge. In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice.Benzen. Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. circuland printr-o conducta metalica. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. La descarcarea electricitatii. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. Pe timpul spalarii. sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui. ca urmare a descarcarilor electrice. Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil. roata motrica . la presiunea de 1. de lungimea si diametrul conductei respective. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. de densitatea si vascozitatea lichidului. La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s . Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. determina separarea lor. care se produc la pomparea. Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. parti metalice. La 1000 V se inflameaza benzina. In mod teoretic. in curentul de lichid. relon. Cu cat lichidul se agita mai mult. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor. de viteza de curgere a lichidului. Pentru jumatatea superioara a curelei. un barbotaj. la 3000 V aproape toate gazele combustibile. la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc. in momentul infasurarii pe roata condusa.5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata. la viteza de 10 m/s . in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. cauciuc. La o curgere laminara a lichidului combustibil. Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa.

caldura. Diferenta de potential sau . sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis. Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase. E = W. incarcarea transmisie. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului. Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei.m. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice.e. Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia. precum si de marimea si starea suprafetei de contact. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. acumulator. in energie electrica. In zona de incarcare se gasesc. In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica.) si din doua conductoare. Forta electromotoare. de amestecare si alte dispozitive tehnologice. Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza.m. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. conductele de transport pneumatic. 2.si cureaua se desprinde de pe ea. iar cea motrica le neutralizeaza). care micsoreaza forta electromotoare. termica. Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare. Sursa de curent. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva.. In general. viteza de miscare si latimea curelei. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula. Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. Capitolul VIII Electrodinamica 1. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator. In acest caz. iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare. dispozitivele de pulverizare. este: W = q E. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante. constituie generatorul de sarcini electrice. a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor. electromotor etc. va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi. in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini. de obicei. f. Sursa de curent transforma energia mecanica. Tensiunea electrica. Ea este aceea care provoaca curentul electric. In afara capacitatii curelei. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. se va exprima in volti. chimica sau o alta forma de energie. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential). Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. miscare etc.e. aparat de incalzit. in care se descarca. care leaga bornele consumatorului. deci f. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer.

In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. nu mai curge nici un curent de apa prin conducta. In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele. Valoarea tensiunii electrice U. adica in care nu exista diferenta de electroni.s care reprezinta in S. De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. In sistemul de unitati international (SI).-2 (newtoni) pe metru lungime. . Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda. rezulta. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t.). unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V). Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica. 1 s = 1 amper-secunda = 1 A.” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. un coulomb (C). t Q = I ∙ t. Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica. Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel. tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor. Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s). Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare. cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt. cu electricitate.I. u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica. 3.s. iar t = 1 s. Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor. in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm². rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila. deci nici o diferenta de potential. neglijabila. Din relatia I = Q . care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper. iar simbolul este Ω. atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul. care are ca simbol litera A.10-7 kg. Daca notam cu I intensitatea curentului. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare. atunci Q = 1 A.m.h. Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper. ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2. Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm. Amperul reprezinta o cantitate de 6. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate.tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. 4. Daca I = 1 A.

I=U R I este intensitatea curentului in amperi.Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0. Deci. Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica. Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava. sa scada.Alama .0042 0.Constantan .Argint .Argentan . Simbolul international al rezistivitatii este Ω. contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica. intre diferenta de potential U. chiar si de joasa tensiune. exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice.00015 0. are valoarea de 1 Ω.47 0.00411 0. U – tensiunea in volti. rezistenta de contact.13 – 0.00006 0.20 0. .0004 0. U=R∙I unde factorul de proportionalitate R.98 0.002 0.Nicrom .00625 0. Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta.Oteluri . atunci rezistenta lui. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ). Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm. R=U I sau.Cromnichel .00004 0. adica. celelalte pot varia intre limite foarte largi.Plumb .Platina .107 0. ori sa ramana practic constanta.221 0.m.Aluminiu .0002 0. In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul . Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ).25 0. cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan.42 0.Nichelin . cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni. Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare.0003 0. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare.0040 0.Manganin . Experienta arata ca pentru un conductor dat. rezistenta imbracamintii. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm.0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0. exista o relatie de proportionalitate directa.0004 0. ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii. rezistenta pielii.04 0. 5. numita rezistivitate.Cupru .00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric. prin acesta trece un curent de 1 A. Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²).004 0. cum este cazul la metale.Carbon .10 0.3 0.Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V.49 1. Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne. R – rezistenta in ohmi.0003 0.42 0. aplicata intre cele doua puncte ale conductorului. Totusi. de mii de ohmi (1000 – 10000). reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales.016 7. aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului.028 0.Crom .0039 0.0175 1.

deci mai multi curenti. adica: 1=1+1+1+. Prin legarea rezistentelor in paralel. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential. . rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara. in lungul rezistentelor succesive. adica una langa alta. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie.. la bornele caruia se produce forta electromotoare E. In acest caz E = u + U.. Legarea rezistentelor in serie. cand exista mai multe rezistente. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. Legea rezistentelor. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. Intr-un circuit electric. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. Presupunem un ochi al retelei de conductori. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. cu diferite legaturi exterioare. in paralel (derivatie) si mixt. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff. care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R.Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg. de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului. este egala cu forta electromotoare respectiva. cuprinzand mai multe ramificatii. Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0. U = RI E = r I + RI = (r + R) I. Legea I a lui Kirchhoff. rezulta: u = r I. Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. parcurs de curenti electrici. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare. In acest caz. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. intr-un ochi de retea. U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). care contine o forta electromotoare. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. b) Legile lui Kirchhoff. In acest caz.

6. iar in calorii: Q = 0.I. adica P = W = U.24 W.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul.I.000 Ws (jouli) . dar Q = I.t. in Ws sau jouli W = R.600. care se transmite in mediul inconjurator.I². 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3. R = R2 x R3 R2 + R3 deci. wati t sau P = R. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca.24 inmultit cu energia electrica in jouli.24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0. adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0. Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli.t. ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh). Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U. atunci: Q = 0. Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor.Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi. Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ. deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici. cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului. in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli.I. R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare. Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste. iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel. W = U.t si deci.t. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica.

intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. Totusi. pe care se asaza un strat izolant de mica. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. vibratiilor. La cuptorul cu arc voltaic. becul electric. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare. supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. borne etc. se realizeaza sudura electrica etc. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare). a carborundului. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului.736 kW. ce trece prin rezistenta de contact. radiatorul electric. Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. a oxizilor de azot etc. plita electrica. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului. de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. de exemplu. temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic. Efectele curentului electric Efectul caloric. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. caldura degajata. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi. o rezistenta marita la trecerea curentului. La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste. Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor. Aparate de uz casnic. intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila.). Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. Oricare ar fi situatia. in general. in practica apar situatii cand din diferite cauze. asezate in niste canale adanci. care inmagazineaza caldura primita. Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice. Sudarea electrica. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. Este format dintr-un bloc metalic. Fierul de calcat. In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati. Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor. etc. Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea. Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului. slabirii arcurilor de apasare etc. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula. La trecerea curentului electric prin rezistenta. cand este vorba de motoare electrice. topirea etc. In principiu. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte. care constituie celalalt electrod. cuptorul electric. 7. se obtine imbinarea dorita. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. . Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. dupa legea lui Joule-Lenz. aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. cu cat curentul care le parcurge este mai intens. fierul de calcat. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. ciocanul electric de lipit. fabricarea otelurilor speciale. va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita. calirea otelului. incalzeste masa metalica. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit.

filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. volfram etc. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale. La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare.). deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. la fabricarea magnetilor. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc. legat la polul negativ. defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara. deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect. Dupa curentul de soc. impreuna cu cantitatea de caldura degajata. a) Scurtcircuitul. In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica. capabil sa transforme energia electrica in caldura. este cel mai raspandit. Efectul chimic al curentului electric. electromagnetilor. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. Orice contact (imbinare) intre conductoare.pentru cabluri aeriene: vantul. care dureaza un timp foarte scurt. favorizand producerea scurtcircuitelor. . Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten. Din aceasta cauza. patruderii umiditatii. pentru care a fost proiectata. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora. In principiu. atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. care se degaja la anod). intre care exsita o diferenta de potential. locul de imbinare sa se incalzeasca mult.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. conectat in acel punct. acesta se incalzeste. Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor. catod. se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata. in astfel de cazuri. care se produce ori de cate ori doua conductoare. Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric. valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). invelisul de protectie crapa. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice. devinde incandescent si emite raze luminoase. Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate. adica pana la mii de amperi. iar celalalt. a electricitatii atmosferice. Din cauza supraincalzirii conductoarelor. Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. cripton etc. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului.. legaturile executate necorespunzator. O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare. 8. ca de exemplu. Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: . manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent. in terapie. invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde. se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). arborii. bifazat si trifazat. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor.Iluminatul electric. Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit. In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. se deterioreaza. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct. fie prin reactii secundare. vin in contact. Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului. racirea se face greu. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. la conductoarele cu izolatie. la construirea soneriilor. la construirea de galvanometre etc. Initial curentul electric este normal. acid sau baza) numit electrolit.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. Efectul magnetic. fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S. ridicarea zmeelor etc. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii.. cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor. . fix sau mobil. ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului. Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor. de cele mai multe ori datorita imbatranirii. deci poate fi monofazat. intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. trasnet. contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune. creeaza o anumita rezistenta de trecere.

Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. apar deci suprasarcini. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC. In cazul scurtcircuitelor. In conditii normale. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. 9. Arcul electric este o descarcare disruptiva. b) Arcul electric. Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. indicat de fabrica constructoare. Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica. Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului). un curent de scurtcircuit tranzitoriu. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei. Aceasta corelare se arata in tabela 13. Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari. Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14. radiatoare. diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. continua. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta. Ca si scanteile electrice.De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita.5 2. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. Curentul nominal al fuzibilului In. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t. plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic. convectie si conductie. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului.

in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A. 80.6 In Cu inertie 1. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc. 200. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta. in cateva miimi de secunda.. 25. piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V. tubulare inchise cu material de umplutura. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0. in tara noastra.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de . cu un singur loc de topire. Se topeste intr-o ora la sarcina de . 500 si 600 A. a doua varianta pentru 20. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart. sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri. pentru curenti nominali intre 6 si 100 A. In practica sunt situatii. de tip LF pentru legaturi in fata. 125. 225. 160 si 200 A..6 In 1. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla. . se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare. de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare. Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia.. cu ajutorul unui releu de protectie. Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare). fuzibilul topindu-se la un curent de 1. 45 si 60 A. Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6. curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata. la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit. Sigurantele automate. tablouri capsulate etc. montate in cutii. pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450. adica la pornire. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura. 160.5 In In principiu. de exemplu. 260.. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate. Normal sau fara intarziere 1. 100. 100. Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: . Asa de exemplu. capacul filetat si piese de contact.conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate. 125. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate. Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama.supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita. 36. 350 A. iar ultima pentru 80 – 100 A. Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie. tubulare inchise fara material de umplutura. Pentru protectia motoarelor electrice. care indica topirea rapida a firului fuzibil. montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. 10 si 16 A. b) Intrerupatoare automate. . Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului. Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. care duce la distrugerea izolatiei. tubulare deschise.. Dupa domeniul de utilizare.9 In Cu intarziere 3 In 3.. . care se produce in interior.3 – 1. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A.defectarea unor prize. sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. care au o mare raspandire la noi in tara. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu.8 mm. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu. insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60. protejate cu un strat de metal anticorosiv. Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire. dulii sau intrerupatoare... la tensiunea nominala de 500 V.3 In 1. patron fuzibil. in instalatiile electrice interioare. 300. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent..5 ori valoarea nominala. nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina.

Globul de sticla. Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). 10. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. Pentru o perfecta functionare. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. DITA – 25 A. Curentul electric in electroliti a) Electroliza. Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. DITA – 60 A. Se curata de praf. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. DITA 100 – A). un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. ermetice. cu carcasa din fonta. Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. Intrerupatoarele automate in aer DITA. Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. de asemenea diminueaza socurile mecanice. La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia. indeplinind si functii mai complexe. nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. in cazul unor deteriorari mecanice. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. de impuritati. ca urmare a unei scantei la dulie. protectia contra caderii tensiunii. intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. avand o constructie relativ simpla. Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. protejate impotriva prafului si umezelii. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede. Glubul este fixat de corpul propriu-zis. asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. se verifica starea contactelor si reglajul releelor. Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V. De asemenea. este bine fixat. Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. 11. antiexplozive (antigrizutoase). Cand suprapresiunea scade. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. Abajurul fixat de corp. dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. incaperi cu praf. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. corpuri de iluminat monobloc.In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. Asa cum s-a mai aratat. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. in mod frecvent. de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. iar releele termice si electromagnetice. in caz de innegrire se schimba. protejat cu o plasa metalicaz. conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. . cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. pentru curenti nominali de 350 A. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului. protectia contra suprasarcinilor. Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive.

Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. formand cationi. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. iar cel din jurul catodului. Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb. Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. Substanta prin care trece se numeste electrolit. iar cele incarcate pozitiv. I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde). iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. Procedeul se numeste galvanoplastie. . Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. cu un strat subtire de alt metal ca nichel. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. catolit. din clorurile topite. Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a. electrozi. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel. la anod se separa clor. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. m – valenta metalului. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). care sunt particule incarcate cu electricitate. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare. iar conductorii metalici. argint etc. Deci se mai poate scrie: m = k. fenomenul respectiv fiind numit electroliza. formandu-se si acid sulfuric. din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici.Q in g.t. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi. Din solutiile sarurilor metalice. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. m = k. Tot prin electroliza se obtine clorul. in g. Prin lichide (saruri metalice topite. Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit. iar la anod oxigen. Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu. anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. solutii saline. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. iar la anod metaloizii. la electroliza sarii de bucatarie. se separa cantitati mari de metal pur. La trecerea curentului electric prin electroliti. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului. in care: k este un factor de proportionalitate. oxigenul si grupele de anioni. La anod. Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. iar la catod. cu intensitatea curentului si cu timpul. crom. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. De exemplu. Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. Adica. in industrie. prin depunere electrolitica. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. care contine deuteriu. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I.I. introducand un factor de proportionalitate k1.

Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. insa ele astazi nu mai prezinta interes. format exclusiv din metale. de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. intr-un circuit inchis. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu. suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. aproximativ 1000ºC. Se cunosc numeroase elemente galvanice. apare o diferenta de potential de contact. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. iar sistemul devine un generator de energie electrica. In schimb. se constata ca prin el circula un curent electric. De asemenea. dupa acelasi mecanism. b) Pile electrice. deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc. In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. Cu. unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. Asemenea substante se numeste depolarizante. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. Prin denumirea de pile. intr-un circuit conductor. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct. Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. cupru in solutie de sulfat de cupru). granule de bioxid de mangan etc. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod. sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. si se strange pe fundul celulei. care trimite ioni de metal in solutie. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. care ramane cu exces de electroni. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. Na. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. Au.). Pb. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice. solutie de bicromat de potasiu. Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. Asa se intampla de exemplu. metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie. unele tipuri speciale de generatori electrici. Ag. este in legatura cu sursa de curent electric. c) Termoelemente. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. datorita naturii diferite a celor doua metale. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. adica la electrodul pozitiv. Fe. deoarece captuseala acestuia. in functie de catod. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale. iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic. iar metalul se incarca negativ. datorita transformarii energiei calorice sau chimice. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica. Curentul trece prin electrolit. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. In felul acesta. Altfel. iar oxigenul la anod. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. Sn. Al. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic. care se leaga la borne numite poli. merge la electrodul negativ. in apa. formeaza apa si deci dispare. care fiind suspendat deasupra. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric. adica incarcat negativ. Pt. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. de exemplu. Zn. Cuprul. captusit cu placi de carbune. se adauga alumina care se dizolva. Mg. in aluminiu si oxigen. . in mod treptat. elemente sau baterii electrice se intelege. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element. Aluminiul fiind incarcat pozitiv.

care oxideaza Pb3O4 in PbO2. Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. In regim normal de incarcare. Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3. Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4. Ag si Zn. deci au loc si degajari de hidrogen. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. prin legaturi sudate sau insurubate. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4. Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. placile sunt din plumb spongios. Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb. in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. Cd-Ni. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. unul negativ si altul pozitiv. in schimb la un curent mare. iar la cel negativ PbO). In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). Pe timpul folosirii ca generator electric. deci se produce o dubla sulfatare. Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. Fe. Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb. Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. iar polul negativ cationii de H+.12. Zn-Ag). Conectarea in serie sau in paralel. Cd. acumulatorul se descarca. Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. La terminarea incarcarii acumulatorului. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. γ in care . La acumulatoarele cu plumb. tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica. Acumulatoare a) Descriere-functionare. iar densitatea electrolitului se micsoreaza. Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. Materia activa a placilor pozitive. de exemplu.

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

adica. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui. bara se magnetizeaza puternic. Relee electrice [A] m . si au forma unor cercuri concentrice.S – sectiunea fluxului magnetic. In general. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. plecand de la formula de mai sus. In cazul unui solenoid sau bobina. Electromagnetii sunt utilizati la relee. 5000 B – este inductia magnetica. Unitatea de masura in SI este weberul. la dispozitive de semnalizare si automatizare. In exterior. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. l 2. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb). in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante. la transportarea greutatilor. Daca curentul strabate un conductor liniar. Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier. Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. l – lungimea bobinei in centrimetri. n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic. iar expresia NI este denumita amperispire. Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. in care. care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi. Se creeaza in felul acesta. nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. S – suprafata unei fete polare. I – intensitatea curentului in amperi. N este numarul total de spire al solenoidului. inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). n=N. In cazul unui solenoid in forma de tor. S in kg. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. liniile de forta ale campului magnetic. este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care. mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. 3. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. in care. O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. electromagnetii au forma de bare sau potcoava. la crearea campurilor magnetice intense etc.

Prin racire. semnalizare. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet. lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. presiune. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice. Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ. deci nu mai taie liniile de forta. .la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala. Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau. Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul. Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor. termorezistente si termocupluri cu semiconductori. protectie si reglare automata.isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului. de comanda. aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric. presiune. Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. in care se masoara sau se regleaza temperatura. In aceste masini exista un camp magnetic. . elemente bimetalice etc. Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus. El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . . nivel. indata ce conductorul nu se mai misca. 5.). iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. in raport de variatia temperaturii mediului. numita marime de iesire. de reglare etc. forta electromotoare si deci curentul indus. termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. debit etc. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic. se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic.se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp.se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului. Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. Cu ajutorul filetului. de control. sa nu provoace declansare timp de doua ore. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza. astfel ca la o anumita temperatura. de asemenea.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice. specifice altui sistem. sa poata determina declansarea in timp de doua ore.) spefice unui sistem. montate. . in serie pe fiecare faza. format dintr-un electromagnet. Elemente principale de automatizare a) Traductoare. de obicei. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute. Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. care au coeficient de dilatatie diferit. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. Traductoare de temperatura. electrica sau pneumatica. Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide. contactele se desfac si circuitul se intrerupe. Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura. turatie etc. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: . Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. In urma incalzirii elementului.dispare. Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare. Aceste forte se numesc forte electromagnetice. cele doua lampe se dilata inegal. fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii. prin miscare. 4. Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata. Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el. Masinile electrice. curent electric etc. la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului.

). termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. argint-constantan. nichel. vanele. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC. si au dimensiuni de gabarit mici. aparat inregistrator etc. ca urmare a actiunii de suntare. pana la 2000ºC. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. motoare electrice. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. de balante hidrostatice inelare. cupru-constantan pana la 500ºC. pana la 600ºC. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. iridiu 50% si 50% rodiu. Se foloseste o spirala de manganin. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru. fara intermediul energiei mecanice. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. se numesc aparate electrice (transformatoare. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. de regula. daca este cazul. fierconstantan. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita. fier. arcuri tubulare cu o singura spira. de la 300 la 1000ºC. aparat indicator. reostate de reglare etc. iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii. poseda o inertie mica. Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura.). Traductoare de presiune. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice. Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. sulfurile metalelor (mangan. Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. care poate fi un releu. electrice. Capitolul X Masini electrice 1. membrane. b) Organe de executie si reglare. nichel-crom-nichel.). pana la 2300ºC. Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. wolfram etc. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. redresoare etc. care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte.Termorezistente cu semiconductori. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu. Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele. iar ca organe de reglare supapele. care au cate un capat lipit intre ele. rezistente piezoelectrice etc. oxizi. . Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar. Traductoarele de nivel. Traductoare pentru radiatie. se numesc aparate electrice (transformatoare. pana la 2600ºC. nitrurile. Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston. Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare. iridiu – 90% si 10% rodiu. nepericuloasa. mufele. precum si germaniu. seleniu si siliciu. adica posibilitatea de a fi utilizate. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. produce in acel sistem energie electrica. wolfram – 75% si 25% molibden. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. carburile. pana la 600ºC. Ea se compune. Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U). redresoare etc. Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului. pana la 2000ºC. cu mai multe spire. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice. fara intermediul energiei mecanice. Termocupluri. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. ventilele. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. Traducatorul de nivel. fie direct.

orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare. numita rotor.m. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator. Masini de curent alternativ Masini sincrone. Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. La rotorii cu poli ingropati. Functionarea alternatorului. Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi. gravate pe placa de conexiuni. in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ. p – numarul perechilor de poli.m. infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului. Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice. Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. . Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii. f este frecventa curentului.m. grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. iar sfarsitul cu X. Rotorul continuand sa se invarteasca. Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului.e.e. Masinile de curent alternativ. Masinile electrice. in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare. dupa turatia care functioneaza. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1).n in care. Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa.m. Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ. Bornele sunt marcate cu litere.rotorul care se roteste in interiorul statorului. f. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone. care circula in interiorul carcasei. Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii. Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p. La un motor trifazat exista deci in total sase borne.e. in care se asaza infasurarea statorului.e. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu. Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine.m. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul. a doua faza este marcata cu V si Y.e. Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne). formand sistemul inductor. Ele pot fi monofazate si trifazate. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic. Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. Un alternator se compune din doua parti principale: .In esenta. devenind iar zero. n – rotatii/minut sau in H2. se impart in masini sincrone si in masini ascincrone. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile. Masinile de curent continuu. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita. Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului. . este egala cu zero). f. Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele. inducand in ele f. Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie). este maxima. Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor. a treia cu W si Z. gravatepe placa de conexiuni. Fiecare faza are infasurarea ei separata. din care cauza. In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati. Bornele sunt marcate cu litere. 2. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f. Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu. Cand rotorul alternatorului se invarte. numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului.

izolate intre ele prin foi de mica. nu se produce o tensiune electromotoare indusa. traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare. toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). prin intermediul carora se face colectarea curentului.inchise complet. de otel silicios.m. in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli. Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului. Bobinele poliilor sunt legate in serie. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. Legarea in „stea” se executa legand bornele X. Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor. In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei. Fiecare inel aluneca sub cate o perie. Dupa felul de protectie. Functionarea dinamului. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. rotor (partea care se roteste) si colector. pentru ca ele nu taie liniile de forta. care este montata fix pe stator. Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. motoarele de acest tip se numesc „asincrone”. de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. Polii dinamului produc un flux magnetic. Dinamul este o masina de curent continuu. dispusi alternativ N-S). Pe suprafata cilindrica a colectorului. Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele. Dinamul. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator.deschise. se numeste linie neutra. de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”.e. Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”. El este format din lamele de cupru. Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului. Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator. Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre. fie in „triunghi”. Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. lasand sa intre aerul. strunjit si slefuit bine. neprotejate. asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa. La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul. . infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului. Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori. conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie. . . O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa). 3. In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. se asaza periile. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. din bronz). la trecerea curentului trifazic. adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde. Prin rotirea indusului. Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor. formata din conductori de cupru izolati. Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice. Tipuri de motoare asincrone.Bornele U. destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. . De la perie curentul rotorului trece la port-perie. primit de la retea. Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele.asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive). Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru.protejate contra picaturilor de apa. Capacele laterale ale statorului sunt deschise.S. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. Y si Z intre ele. In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N. Astfel de motoare se pot monta si in aer liber. deci puterii motorului si tensiunii retelei. motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . tinuta de o port-perie. perpendicular pe axa polilor. La motoarele cu inele colectoare. Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). prin infasurarile bobinelor statorului. Bornele X. Y. Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica. Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. dar nu in ploaie. . iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U.capsulate.

curentul de apa are un sens. Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. iar cand se misca in jos un sens invers. cum este cazul. prin intermediul jumatatii de inel 1. facand contactul cu peria n. Motoare de curent continuu. T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine.Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe. Intre ele exista relatia f = 1. la tramvaiele electrice. In acest caz. Rotind. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ. in campul magnetic. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. motoare serie sau motoare compund. Pentru curentul alternativ. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. U – tensiunea in volti aplicata la borne. iar conductorul B in contact cu peria n. Daca curentul are un sens variabil. insa de sens invers. iar conductorul B in dreptul polului S. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. facand intre ele un unghi φ. Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. Deci. prin intermediul jumatatii de inel 2. tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. curentul nu mai este in faza cu tensiunea. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. iar in circuitul exterior acelasi sens. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. La bornele periilor m si n. tensiunea electromotoare devine zero. Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite. In circuitul exterior inchis. partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. deci orice dinam poate servi ca si motor. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. in care. R – rezistenta in ohmi. Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. Se roteste spira. el trece prin dreptul polului S. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. La trecerea conductorului prin axa neutra. deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. f – frecventa curentului produs in circuit. iar conductorul A va parasi peria m. de exemplu. este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. Cand pistonul se misca in sus. deci se schimba mereu. in continuare conductorul A. fara selfinductie1). Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. cand trece prin fata polului S. se produce o selfinductie L1) importanta. 4. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu). . in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. ramane mereu in urma acesteia. cand acesta trece prin dreptul polului S. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. conductorul A in contact cu peria m. iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. curentul este in faza cu tensiunea. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. conductorul A se afla in dreptul polului N. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. In momentul trecerii curentului devine zero. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m. L – inductivitatea circuitului in henry.

convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu. convertizoarele electrice pot fi: . seleniu. Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice. Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. alcatuieste circuitul secundar. Daca circuirul secundar este deschis. Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. cu relee de curent. Din punct de vedere al felului transformarii. tuburi polianodice cu catod de mercur etc.convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica. iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune. Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica. Redresoare. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare). Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic. Rezulta deci ca raportul dintre t. cuplate impreuna. Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone. infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune). fie din doua masini de tipul motor-generator. sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. cu contact. Convertizoare. Ca aplicatii practice. de tipul redresoarelor. la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor. convertizoarele electrice se impart in: . in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. se mai numeste si curent de inductie. elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid. . Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. . Din punctul de vedere al principiului de functionare. un numar de elemente redresoare si un filtru electric. cu gaz (tiratroane.m. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. germaniu. permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara. desi nu exista nici o legatura intre ele. Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f.e. se noteaza cu ω. Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative.convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie. cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje.e. . destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers. Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice. Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. Un astfel de transformator se numeste autotranformator. . Bobina de inductie. bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare.) cu vid (kenotroane). de constructie speciala. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune. siliciu). Transformatoare si redresoare Transformatoare. cu vana de mercur. Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ. mai rar invers. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc. sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului. adica nu are nici un consumator de curent. Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5.m. fenotroane.convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu.

neintretinerea colectorului.in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit.scurtcircuit in bobinajul rotorului.organele dinamului se incalzesc peste normal.calajul incorect al periilor. care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului. atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura. gazele care se formeaza sunt degajate violent. Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%. Defectele care pot cauza incendii sunt: . fara nici un inconvenient. identificat prin tensiunile inegale intre faze.bobina inductoare prezinta defectiuni. uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde. Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate.supraincalzirea bobinajului de excitatie. care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva. .convertizoare cu transzistoare. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator. prin topirea sigurantei). La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde. Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). . curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri. In acest caz. Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: . . care sunt de natura mecanica. patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2. periilor si suportilor de perii. Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel. . Daca nivelul uleiului scade. scurtcircuitul si mersul in doua faze. arderea completa a bobinajului. Daca suprasarcina dureaza mai mult. . In consecinta. cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie. din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior. a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire. acesta isi mareste foarte mult volumul. De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur. Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului. In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi. ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise. In cazul cand in transformator apar defectiuni grave. Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa. In timpul functionarii transformatorului. ca la oricare alt conductor electric. In conditii normale de functionare. Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util. Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul.rotorul se incalzeste prea tare. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt. . chiar in gol. restul se transforma in interiorul motorului in caldura. Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei. din cauza frecarii. Consecintele sunt totdeauna aceleasi. Incalzirea motoarelor.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone. Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac. . . din cauza unei proaste izolatii. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. . Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: .la perii se produc scantei electrice destul de puternice. adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant.aparitia de suprasarcini. La generatoarele de curent continuu. Defectarea motoarelor. magnetica sau electrica. Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). De asemenea se produc incalziri si la lagare. cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor. in urma scurgerii uleiului din transformator. lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga. In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire. incat se poate produce o explozie a cuvei. din care se mentioneaza suprasarcina. Pe timpul functionarii. . motoarele se pot defecta din diferite cauze.. 6. deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte.campul inductor este slab.

in jurul conductorului apar campuri alternative. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic. este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti. sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica. Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu. 9. independent de lungimea de unda a radiatiei. in comparatie cu curentii de radio frecventa. cu atat va fi mai mare si energia radiata. Intr-o masura mai mare. Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu. care nu ramane constant ci se schimba. a fost facuta. fie permitivitatea mediului. de Hertz. Ele pot fi reflectate. adica in decursul unei oscilatii complete. in toate directiile. Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. 16 ori etc. fie permeabilitatea. Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu. intensitatea curentului electric de conductie). producand din nou un camp magnetic etc. care se defineste prin relatia: λ=VT in care. Ca si la undele elastice.. megaherti (M Hz)1) etc. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. In virtutea acestei teorii.1010 cm/s.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa. care sunt si ele tot unde electromagnetice.10-5 cm. Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric. insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu. radiatia depinde de frecventa. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice. un nou camp electric. De aici rezulta ca. Undele electromagnetice se propaga liber si in vid. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor. 2. iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa. De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene. pentru prima oara.10-5 cm si λ = 8. De aceea. unul electric si altul magnetic. in doua medii vecine. atunci cand variaza in timp. 3. o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda. ca si razele de lumina. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs. Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4. creste respectiv de 4. 4 ori etc. un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu. Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. Daca frecventa creste de 2. iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare. care de asemenea variaza. . care se propaga sub forma unor unde electromagnetice. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare. (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda). care se propaga in vid cu viteza de 3. Astfel. fie amandoua. intensitatea campului magnetic etc. Acest camp se propaga in toate directiile. Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial. Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari.000 km/s. corpurile emit lumina (energie radianta).). Undele electromagnetice se propaga radial. intr-o serie de cercetari fundamentale (1888). Cu alte cuvinte. curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie. cu viteza de aproximativ 300. se poate determina lungimea de unda.Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1.

curentul se anuleaza. In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: . In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii. Circuitele oscilante produc oscilatii electrice.unde decimetrice. iar tensiunea la borne este maxima. adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal. Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija. curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie. Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. 1 k Hz = 1000 herti.undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m. deoarece procesul oscilator se produce singur.unde metrice. decimetrice.undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m. avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput. a treia etc. punand comutatorul pe contact. exterioare. . fara actiunea unei f. care se incarca din nou. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. impiedica curentul sa creasca prea repede. f (Hz) Gama undelor radio. iar prin unde scurte. 3. micsorandu-si sarcina. Ele vor fi elibere. milimetrice). in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz. In fara de aceasta. Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta. Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina. moment in care curentul este maxim. pana la 100 – 200 km. in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare. . 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz. deoarece ele s-ar suprapune. sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici. militare si altele. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula. . iar condensatorul se va descarca prin bobina. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. in timp ce curentul este nul. care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300. Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata. in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. dupa cre urmeaza a doua. deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. treptat. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m. iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz. Totusi. tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda. centimetrice. Electronii trec pe cealalta armatura.e. Pe masura cresterii curentului.unde milimetrice. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii. . in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii. Ele se impart in: . In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata. Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina.undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz. .unde centimetrice. radiotelegrafice si amatori). 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale. Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat. Condensatorul din circuit poate fi incarcat. λ = 300 000 000 [m]. Dintre acestea. Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii.undele ultrascurte (metrice. care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz.000 km/s) la frecventa. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului. datorita numai sarcinii initiale a condensatorului. fara perturbari reciproce. . Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. 1 M Hz = 1 000 000. intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent. In practica insa. De aceea. La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune. . In afara statiilor de radiodifuziune. pentru moment.m.

perioada curentului. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. Amplitudinea curentului. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care. libera de interferentele altor statii. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica. energia potentiala este nula. pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. energia potentiala este maxima. pe care le produce. 4. numita frecventa circuitului. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene.e. Relatia intre frecventa circuitului. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. Dupa aceea. Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. intr-un anumit circuit. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari.In procesul oscilatiilor. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate. Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. transformatoare de radio frecventa. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. In felul acesta. Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala. atunci in cele doua jumatati ale lui. care a fost data circuitului. C – capacitatea circuitului. In momentul initial. In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare. condensatoare fixe. procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. energia potentiala scade. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica. inducand in ele t. in timpul unei semiperioade. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. in energia cinetica a campului magnetic si invers. si la emisia undelor. f este frecventa curentului.m. Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. . care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. condensatoare variabile si semivariabile. dand nastere unui curent de radio frecventa. Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. bobina cu inductanta variabila. curentii vor circula in sens opus. T . numit antena. in cazul receptiei. adica intreaga energie a circuitului. iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. cu atat frecventa lor este mai mica. Deci. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta. De aceea. Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. L – inductanta circuitului. care a avut inainte sarcina negativa. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. numai de cantitatea initiala de energie. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. in schimb. Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii.

marindu-se astfel bataia. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. Cu cat unda este mai lunga. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii. incendii si explozii. la bolnavi. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. in functie de o serie de factori. Reflectia este fenomenul prin care o unda. linii electrice etc. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. La trecerea undelor radio prin diferite medii. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. arsuri. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. in special de inima. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. Rezistenta electrica. Clorul. Reflectia si refractia undelor. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul. a unei cladiri mari etc. la limita de separatie a doua medii. deoarece structura si componenta lor este diferita. Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. in schimb oasele. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. se observa o absorbtie a energiei lor. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. Muschii si sangele au o rezistenta mica. a doua sau mai multe unde. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. in special clorura de sodiu. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza. In fiecare punct al spatiului. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. drumul ei va fi o linie dreapta. Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice.. la randul lor compuse din celule. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite. Grosimea pielii. sau de catre stratul de pamant umed. dealuri. in medie. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi. Dielectricii solizi. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. curbandu-se traseul. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. in drumul lor. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. din spatiul cosmic. Unda nu poate „coti” brusc. Undele pornesc de la antena emitatorului. de exemplu.75 – 30 cm² este de 8000 Ω. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant. undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. Undele de suprafata sunt absorbite. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. mainile batatorite etc. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen. avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω. cladiri. Difractia undelor. care vor fi analizati in continuare.000 Ω. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. Dispersiunea enegiei undelor. de sol si de diferite obiecte locale. paduri. pe o suprafata de contact de 0. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului. energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. isi schimba directia dupa un anumit unghi. ele il pot inconjura. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului. aerul se ionizeaza. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator. Absorbtia undelor. Sub influenta razelor solare. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. sub un unghi drept un obstacol. . in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen. reflectie si refractie.Propagarea undelor. mai mica decat la cei sanatosi. Interferenta undelor. Intensitatea curentului.). Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. Umiditatea pielii.

Drumul parcurs de curent prin organism. stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare. pardoseala din lemn etc.7 0. .atingerea cablurilor rupte. aflate sub tensiune. coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A.4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: .La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas).lipsa semnalelor de prevenire a pericolului. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea.Curentii electrici cu intensitati de 0. in raport cu capacitatea celor doua faze. Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3. intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant. Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric. rezistenta electrica scade.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune. Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat.lipsa mijloacelor de protectie individuala. Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ.La atingerea conductoarelor electrice neizolate. La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant. sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata. adica pericolul electrocutarii este mai mare. conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ . . La o actiune mai indelungata a curentului electric. Natura curentului electric.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje. Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima.7 6. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii. . . . Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric. in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc. Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici. de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei. Pe masura ce frecventa creste. iar actiunea lui este in special electrolitica si termica.015 A provoaca dureri si stari convulsive. producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: . astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric. mai mica de o secunda. Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent. in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV. Curentii de radio frecventa de 500.3 3. La o durata scurta a actiunii curentului electric. . prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa. . In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima. la diferite instalatii si utilaje. Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc.La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune. In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze. din neglijenta. Tensiunea curentului electric. Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc. Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc.La producerea arcurilor electrice. contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei. Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc.01 – 0. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive. atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte.

datorita scurgerii curentului in pamant. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. ochelari de protectie etc. in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul.8 m fata de obiectul atins. din apropierea unei prize de pamant. lampi de control. clestele cu manere izolatoare. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea. cureaua. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. variaza in functie de timpul t. insa bine uscate. un covor. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul. manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc.. Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. in functie de conductivitatea pamantului. Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare. Ih = 0. departate intre ele cu lungimea unui pas (0. -luarea masurilor de revenire. centura de siguranta. se va desface gulerul. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. de la punctul cu tensiune mai mare. indicator de tensiune. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. de felul instalatiei electrice.80 cm). este supus actiunii tensiunii de pas. se vor folosi manusi de cauciuc. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare. carton. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. cizme izolante. 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina. o scandura. voltmetru. nedepasind 3 s. la 220 000 V. la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat. PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0. -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident. manusi de protectie. Masuri imediate in urma electrocutarii. Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. Obiectul rezistentei materialelor . tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. scari portative. Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune. prin ea trece un curent electric. iar in liosao sapca de postav. covorase izolatoare. De exemplu. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. eventual cangea cu maner de lemn. la valori ale curentilor sub 50 m A. aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului. catre cel cu tensiune mai mica.

Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt. in anumite ipoteze simplificatoare. Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere. Fiecare din eforturi. Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala. situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa. actiunea fortelor de inertie. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. 2. Solicitarile simple sunt: . -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni. Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni. In ansamblul lor. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor .deci si starea de echilibru interior. organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri. Rezultanta fortelor interioare din sectiune. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta. sarcini accidentale. acesta se deformeaza. Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc. Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare. transmitand constructiei intraga lor intensitate. luat independent.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc.Sarcinile verticale se numesc incarcari. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati. variatia temperaturii. exercita asupra corpului o solicitare simpla. sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. In studiul rezistentei materialelor. tije de piston. crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. La calculul constructiilor civile si industriale. precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. arcuri de supape etc. Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei. ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei. care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare.Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. fortele de inertie nu se iau in calcul. pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. se numesc reactiuni. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. Astfel. Dupa felul cum se exercita. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil.Rezistenta materialelor studiaza. se modifica corespunzator si fortele de interactiune. Daca ne referim la modul de actionare in timp. se deosebesc sarcini statice si dinamice.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element. se pot clasifica dupa diferite criterii. -verificarea organelor de masini. Pozitia atomilor schimbandu-se. astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune . precum si la calculul constructiilor metalice. in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru. progresiv. iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta. a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu. a fortei electromagnetice etc. iar cand sunt inghesuiti unul in altul. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei.Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine. numite forte elastice. Forte interioare. la distante micise resping. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. extraordinare sau catastrofale previzibile.Prin denumirea generala de sarcini. Se considera. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare . noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii.insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag. sarcini extraordinare. Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent. se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei.Exista insa o distanta „r0”. care se numeste distanta de echilibru. Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa. care actioneaza asupra corpului. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti.

Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa. adica a miscarii de rotatie. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct.compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente. In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta.incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor. Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. Variatia masurata in radiani. 5. marimea si modul de aplicare a sarcinilor. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite. Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari). Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie. . efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc. normale si egale.rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. tinzand catre zero. Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. 3. De exemplu. adica a miscarii de translatie. Ca urmare. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A. si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului. cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia. Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F. forfecare si alunecare.taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. 4. _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii. fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. care actioneaza in sectiune. El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior. Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile. cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. . se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara. Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice). a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere. Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice.intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei. In Sistemul International de Unitati. ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare. In cazul deformarii corpului. . kgf/mm² sau tf/m² etc. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala). adica se deformeaza. Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare). . cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica).. Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp. Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare. . care actioneaza in planul sectiunii. Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. Efortul unitar normal se noteaza cu σ. efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete. cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere. caracteristicile mecanice ale materialelor. In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii.

σp reprezinta limita de proportionalitate. situata deasupra limitei de proportionalitate. ordonata punctului. Pe portiunea AB. deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0. o daca o bara de lungime l. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. Valoarea efortului unitar σc. se numeste limita de curgere. materialul revine la lungimea initiala. In natura materialele nu sunt practic elastice. σ e poarta numele de limita de elasticitate. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului. Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei.01 (σe = σ0. Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0. Dupa incetarea actiunii fortei N.01). Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0. valoarea efortului unitar. In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10). la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta. Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ. curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate.01%. . materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca. este reprezentata intr-o diagrama.2% (σc = σ0. si grosime a este supusa la intindere.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe. La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista. o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere. In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. denumit umflare transversala. deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice. Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. este remanenta (plastica). 6. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia. Incepand din punctul B. Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori. Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare). Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone.με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple. Pornind din punctul D. Materialele cu structura cristalina. Dupa depasirea limitei de curgere σc. De la acest punct. care se accentueaza pana cand se produce ruperea. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate. La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora. deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile. In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala. Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E. materialul capata si deformatii ireversibile. Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere. Atat pe zona OA cat si pe AB. Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii. carateristica luand forma unei curbe.2). Astfel. ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. materialul are o comportare elastica. dupa descarcarea epruvetei. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere. care reprezinta raportul l0/d0. Dupa depasirea limitei de elasticitate σe.

Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. Dupa depasirea limitei de curgere. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale. Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor. ecruisarea etc. deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers. respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr.Daca se face incercarea materialului la rasucire. se numeste plasticitate. El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. 8. Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. 9. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. nerespectand legea lui Hooke. nituirea. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. limita de curgere. Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. alungirea specifica la rupere. Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa. numit modul de elasticitate. limita de elasticitate. relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. 7. Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. 118). este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA. Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor .Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α. legea lui Hooke se aplica si acestor materiale. adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). fara ruperi macroscopice. In practica insa. o limita de elasticitate τe. Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke. de exemplu a unui otel. Elasticitatea . de exemplu otelurile. iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege.

40 kgf/mm². Tensiunile initiale ale armaturilor din otel. datorita curgerii lente. atunci cand aceste deformatii raman constante. care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. Astfel. de regula. Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . Astfel.. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare. Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere. modul lui de aplicare si temperatura. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc. Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. 10. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. O comportare similara are si lemnul supus la intindere. carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. devenind mai dur si mai fragil. Ruperea Separarea unui corp solicitat. Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 . peste limita de elasticitate σe. Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece. . ecruisarea si timpul. Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe. au o rupere plastica. cu timpul slabesc prinderea pieselor. Astfel. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. In special. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului. in special la temperaturi ridicate. Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. Solicitand la intindere un material. materialele care. caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura. caracteristicile mecanice. Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita. dupa un anumit timp. Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material. trefilare si torsionare.Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. Alti factori cum sunt temperatura. pot modifica insa in mod real.. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. forma corpului. 12. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune.. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. in limite importante. care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. de obicei. Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. poarte denumirea de rupere. in doua sau mai multe parti. in timp mai indelungat. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare. de exemplu un otel. sistemul de forte. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila). Deformatia permanenta a materialului. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm². dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF. In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea. In realitate. 11. Ruperea casanta nu este precedata. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri.. se numeste fluaj (curgere lenta). La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. de deformatii plastice. Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat. Ca urmare a acestui fenomen. buloanele tensionate initial sau niturile. mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe).

iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. care produce procese de deformare ireversibile. plastice. . Aceasta corespunde. este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica. raportate. Din acest punct de vedere materialele pot fi: . de altfel. elementele avand o comportare elastoplastica. 14. in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. de regula. pana la rupere. materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). Disiparea energiei. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. nedeformata. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste. de regula. In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp.materialele fragile (casante). Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului. pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. alama. lemnul etc.materiale tenace. deci sub forma de energie potentiala elastica. otelurile de mica rezistenta. proprietate atribuita. care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile. In realitate. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus. cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers. In sfarsit. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. cum sunt otelurile de inainta rezistenta. Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. cuprului. In concluzie. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza. masurate pe diferite directii in masa materialului. Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. Comportarea materialelor la solicitari dinamice . cuprul. de asemenea. cum este cazul otelurilor. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere. si anizotrope. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. La valori obisnuite ale solicitarilor. fibre sau inele. materialele tenace rezista bine la socuri. sticla. G. La descarcarea piesei. se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). piatra. se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica. acestora li se poate asocia. care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului. aluminiul etc. betonul. si μ.. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. la unitatea de volum. cand au stratificatii.13. de exemplu. sticlei. asa cum s-a mai aratat. Cu cat materialul este mai ductil. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor. cauciucului etc. betonul etc. vascoase sau rigide. lichidelor reale. de o disipare a energiei in elementele de constructie. fonta. in urma indepartarii sarcinilor. insa. ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic. aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. 15.

Ca urmare. Atunci cand deformatia statica este mica. ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. cum este cazul materialelor casante. Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante. discurile de polizor etc. rigiditate. Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire. Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. volantii. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. cadmierea etc. rigiditate. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite. pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. .Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei. determinat de propagarea sa in toata masa corpului. constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata. in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta. De asemenea . Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. 16. In urma socului.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice. Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. incepand de la mici inconveniente. aramirea. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri. bielele. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor.) micsoreaza rezistenta la oboseala. Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor. fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj. Din punctul de vedere al rezistentei. De asemenea. nichelajul. Existenta sgarieturilor si a fisurilor. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. fara discontinuitate de viteza. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus. printre care sunt si metalele. actiunea agentilor corozivi. stabilitate).Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare. o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime. se produce o forta de contact foarte mare. scade la temperaturi inalte. poarta denumirea de stare limita. Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. solicitari prin soc si solicitari variabile periodice. in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. denumite uzual rezistente admisibile. stabilitate si etanseitate. sau cand se produc vibratii periculoase. cum sunt cablurile de ascensoare. admise.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie. putand sa produca ruperea elementului de constructie. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile. Din punctul de vedere al rigiditatii. Astfel. intre o valoare maxima si una minima. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice. conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct. fara a se produce ruperea la oboseala. repetata de foarte multe ori. Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari. se numeste rezistenta la oboseala. in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente. in dreptul crestaturilor si gaurilor. Odata realizata constructia. avarii si perturbatii. Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi.

eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. de la conditiile de exploatare. utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata. Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise. fie de modul cum este exploatata. Metale folosite in constructii Fierul. iar la materiale noi. Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii. In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme. o valoare conventionala care. introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. de la calitatea si comportarea materialelor. τa = τr cr cr Coeficienti ce. astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. prin incercari de laborator. Efortul unitar admisibil. tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta. In general. Pentru actiunea dinamica a fortelor. Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton. beton armat si zidarie. Dintre aliajele fierului cu carbonul. de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate. Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. a fost principalul dezavantaj al acestei metode. τa = τe ce σa = σc . caracteristicile materialelor pot varia etc. Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. rigiditate si stabilitate. Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. . care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata.stari limita ale capacitatii portante a constructiei. in limita tolerantelor prescrise. τa. se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate.17. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. sub forma unei fractii. τa = τc cc cc σa = σr . Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. un coeficient de omogenitate. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. ca si a coeficientului de siguranta unic. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . importante pentru practica sunt fontele si otelurile. σ = σe ce . Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje. Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici. au fost perfectionate continuu metodele de calcul. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. neglijand pe cea reala. vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor. care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. Prin aceasta metoda. sub actiunea fortelor. Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei. Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este.stari limita ale deformatiilor. s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. asadar. . reologica. anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile.

avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita. crom. termocromarea. la care se adauga mici cantitati de mangan. Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat. wolfram.60%. datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice. a duritatii si a rezistentei la oboseala. Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0. electron. Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC.4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33. aliarea. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. din otel carbon. silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B.1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului. Pe langa sortimentele laminate la cald.2) 38 – 47 (37. Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere. La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi. calirea si revenirea. in comparatie cu otelurile. molibden si vanadiu. OL 34-B etc. Dintre aliajele de turnare. Aliajele de aluminiu prezinta. mangan.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21). Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul). Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50. Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata. Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC. Ruperea la solicitari statice este in general plastica. Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au.5) OL 60 30 (29. Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice. cel cu 10 – 30% magneziu. Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate. cupru si zinc. cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73. Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic. Fc 15. Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu. Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65. Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice. trefilare (tragere prin orificii inguste). la care se adauga ca modificator 0. Tratamentele termochimice (cementarea. Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic. Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu. serardizarea.6) OL 38 22 (21. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje. fara a se anula deformarea plastica. fara a avea insa palier de curgere.1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu.6) OL 42 24 (23.2 – 46) 42 – 52 (41. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece. nitrurarea. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne. Aliaje de aluminiu. extrudere (presare prin orificii inguste).8) 60 – 70 (58.3 – 41.5) OL 50 27 (26. nichel. ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise.5 daN/mm²).8 – 68.Peisele din fonta turnata sunt casante. termice si termochimice. care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente.). fie rezistente marite. laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile). si matritare (presare in tipare). fie comportare mai buna la agentii corozivi. producandu-se dupa deformatii mari. Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea. minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18. Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere. Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor. cianurarea. Tratamentele termice ale pieselor de otel. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu . atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. Din cauza rezistentei sale mecanice mici. cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri).

cu beriliu sau cu plumb. Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). modul de realizare si preparare si punere in opera. salcia). paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14. Lemnul. Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19. rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive. Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. Plumbul este un metal moale. fag. salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul. prajini). placi si tevi. nuc. molid.4) 32 (21. liant. . care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. plop). Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68.8 si 2. are o structura fibroasa din polimeri naturali. In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. piatra sparta). Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²). Pentru constructii provizorii si auxiliare. furnir. Zincul. frasin. Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia. iar ca foi. Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice. de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²). Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare. semifabricate (cioplitura si traverse. 3.6 daN/cm²).2) 30 (2. In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni. fagul. s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad. proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor. Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%. parchet). care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. frasinul. sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. iar rezistenta admisibila la forfecare. ductil si maleabil. iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa. sindrila. scanduri faltuite. manele. In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate.5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). si aliaje de turnare cupru-staniu. la izolatii. panele). plopul. Fiind un material anizotrop. bronzuri. molidul. salcam. cum sunt lemnul statificat densificat. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX). beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat.Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. pin) sau esentei foioase (stejar. bile. salcie. Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala. hartia decorativa stratificata (HDS). In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn. tei. precum si la fabricarea diferitelor aliaje. placaje. adaosuri chimice si apa. Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata. emailare. pietris. Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. Betonul. El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii. 2.6 daN/mm²). finite (placi celulare. La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. teiul. Plumbul. domeniul de utilizare. caracteristicile fizico-mecanice. table. cu 25%.8) 33 (32.1 daN/mm²). perpendicular pe fibre. Pentru alte specii de lemn. care ii determina proprietatile mecanice.0 daN/cm²). material cu utilizare larga in constructii. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor. rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0. rezistent la coroziune. cherestea. El se livreaza sub forma de benzi. numite alame. placile din fibre lemnoase (PFL) etc. lemnul impregant si presat. Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul. iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. Materiale folosite in constructiile din beton simplu.

In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300. in procente de 20 – 25%.greu. direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici. beton armat si beton precomprimat. naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta. ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive.foarte greu. antigel). are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut. impermeabilizatori. cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3. Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60. La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. Dupa armare. sub actiunea incarcarilor existente. bachelitizat. Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare. cenusa sau tras. B150 si B200. SMA.compact. . cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat. Folosindu-se agregate minerale. argila expandata. SRA). Betonul se toarna in cofraje. metalice (otel. Pentru beton simplu si beton armat B50. Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. cu volum de goluri de 20 – 40%. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. B400. deseurile ceramice. cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean. Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3. fie pe care fizica (spumbeton). diatomitul. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. . utilizat numai ca material de izolare. Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea. OL x 00.macroporos. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat. obtinute prin umflarea si intarirea. B150.semicompact. Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. zgura de furnal. . Marca B50 sau mai mare. se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. OL x 52 si OL x 60.usor. Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare. cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. intarzietori. Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). cu goluri de 7 – 20%. Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura. in procente de 6 – 15% si T 400. In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator). Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton.semigreu. folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica. cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3. sterilul ars. B250. perlitul etc. Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. cand are o structura cu goluri de 5 – 7%. Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500. B500.celular. aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla). .. SR. . B50. pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului. betonul poate avea diferite marci. Dupa modul de realizare. placi fibrolemnoase). Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii. care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi. in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). B300. In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3. care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal.Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: . Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500. La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante. betonul poate fi turnat monolit. B100. . betonul intarit se clasifica astfel: . se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM. B600. . Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. neted OB 00 si OB 38. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor. placaj. Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC. diferentiate in functie de tipul de clincher. B200. tuful andezitic. Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate. pentru betoane de umplutura. betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta). executat cu agregate foarte grele (barita. Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. de regula. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip. In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19. B350. continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. B100. Dupa compactitate. egalizare sau panta se foloseste beton marca B25. granulitul. acceleratori. Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel . Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25.6 – 98 daN/cm²). se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3. Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500. La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad. care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. Astfel.foarte usor.

Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0. executie si comportare nu exista suficienta experienta. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura.0 cm. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. uscare. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. 2. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat. placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri. pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare. 1. De asemenea. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala.5 daN/cm²). cu beton de marca B 250 sau mai mare. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat.5 cm pentru stalpi. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi.5 cm. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari. 5. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). fara a cobora insa sub 1. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm. placi si panouri mari. toroane pentru beton precomprimat. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm. Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. 2. 6. prin presare. bare cu profil periodic PC 90.5 cm. sali de spectacol.5 cm. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare. Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. azbociment ondulat sau tabla ondulata. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici. Conform STAS 1336 – 62. tigla. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri. la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm. din sarma de inalta rezistenta TBP.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. produsele din vata minerala tip Sillan.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II. sarma de otel pentru beton precomprimat. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase. carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus. 1. 4. . Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. dar nu mai putin de: 1. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122. expozitii etc. Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. cum sunt de exemplu.) pentru a caror proiectare. la temperaturi normale. produsele de sinteza din polimeri. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm. In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere.

profile. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. materiale cu eficienta termica mica. placi. materiale cu eficienta termica mare. grunduri. au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2.98 – 9. in special sub actiunea razelor solare. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura.8 daN/mm²). intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta. care au rezistenta ridicata la intindere. tevi.4 daN/cm²). emailuri si vopsele. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0. Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . table ondulate. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala. ceramica. lacuri. materiale cu eficienta termica medie. astfel: ρ < 100 kg/m3. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi. poliacetatul de vinil. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. care le imbunatatesc caracteristicile. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura. impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. 7. rasinile fenolice. polistirenul celular si betoanele usoare. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. Pe langa polimeri. pe langa materialele din lemn si produse de lemn. pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii. cu porii deschisi. policlorura de vinil. Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi. chituri. adezivilor etc. antioxidanti. Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri. contra trepridatiilor si impactului. fonice (fonoizolatii). Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp. placi fibrolemnoase etc.94 – 29.8 – 98 daN/cm²). vata de sticla. covoarelor. dale si covoare. foilor. Elastomerii sunt putin utilizati in constructii. Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. pietre naturale etc. cauciucul sintetic. Fibrele obisnuite. polistirenul. poliizobutilena. Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor. Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. ρ = 100 – 500 kg/m3.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta. dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura. tuburi. materiale de umplutura si materiale de armare. Dupa capacitatea de izolare termica. Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele. poliesterii etc. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. Ca materiale de protectie si finisaj. ρ = 500 – 800 kg/m3. de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. contra apei (hidroizolatii). Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. placile de pluta. Plastomerii termoplastici sau termoplastele. sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie. cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. Materialele din polimeri termorigide.Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. foi. devenind rigide. Pentru izolarea contra impactului. substante pentru fabricarea lacurilor. pigmenti..

Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. arderea inceteaza la scurt interval de timp. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. este un proces complex ce decurge in regim nestationar. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura. Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. ci si in timp. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie. pe care le produc sau le cerceteaza. in trei grupe: . . in functie de aceasta. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator. Inainte de inceperea incendiului. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie. in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. Durata teoretica a incendiului se ia. conform NPCI. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. dintre care natura. de 3 sau chiar de mai multe ori. materialele de constructie se impart. . temperaturile variind nu numai in spatiu. precum si datele inregistrate la incendii reale. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. joaca un rol de prima importanta. Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard. si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. in principal.materialele combustibile. de regula. schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. Rezultatele obtinute prin numeroase experiente. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. In timpul incendiului. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile. Dupa indepartarea sursei de initiere. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. urmata de racire. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie. 2. ridicandu-si treptat temperatura. Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. conform NPCI. . care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. de la punct la punct. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. Din punctul de vedere al combustibilitatii. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte. efectuate in diferite tari. Ca urmare.Dupa cum se cunoaste. fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. Acesta este. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi.materialele greu combustibile. impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea. Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. de altfel. motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune.materialele incombustibile. conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. La randul lor. in functie de numerosi factori. Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei.

de exemplu. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute. Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere.. imediat dupa stingere. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie. a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. se incalzesc in profunzime mai incet. Dupa cum se vede din relatie. pentru acelasi material. iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC. Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului. cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste. In concluzie. 3. Aceasta nefiind compensata cu nimic. 5% sau la placile de azbociment. etc. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea. elasticitate. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate. in general. la aceeasi temperatura. in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. La atingerea unor temperaturi critice. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. Ca urmare. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura. La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului. Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC.) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza.. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator. se incalzesc repede. deoarece straturile superficiale. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. materialele lemnoase se aprind si ard. In cazul materialelor permeabile. materialele care au caldura specifica si densitati mari. elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. Ca urmare a incalzirii neuniforme. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. 4.5 . Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa. cu temperatura. Ca urmare. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: . Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui. poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime. Studiul experimental al comportarii la foc. procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat. Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. De asemenea.

Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. La partea superioara. conducta pentru manometru. Inainte de incercare. reostat pentru reglarea curentului electric. cutie de protectie exterioara. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. ecran de aluminiu. picioarele cuptorului. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. arzator de gaze. port epruveta. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. agitator. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. arzator cu gaze. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. termocuplul epruvetei. ecran protector. Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. filtru pentru gazele arse.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. reometru pentru determinarea consumului de gaz. suflanta pentru introducerea aerului. ecran cilindric. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. stut pentru introducerea agitatorului. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile. un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. termometru. wattmetru. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. rezistenta electrica. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei. ecran deflector. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. in interval de cel mult 5 secunde. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. brat metalic. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. fixat pe stativ. termometru. stut pentru introducerea termometrelor. incalzitor electric. Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. iar la partea inferioara cu un capac etans. fereastra de control. camasa exterioara de apa. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare. placi reflectoare. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. capacul vasului calorimetric. conducta de aspiratie a gazelor. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. dupa care se indeparteaza arzatorul. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. robinete de reglare. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. Incercarea dureaza 20 de minute. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. Sub epruveta. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. termocuplul cuptorului. difuzor tronconic vertical. fundul port epruveta al calorimetrului. tevi pentru evacuarea gazelor. strat izolator termic. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. exterior. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm. recipient tampon pentru gazele evacuate. robinete de inchidere. tub vertical lateral. camasa interioara de apa. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. conducta cu orificii pentru introducerea aerului. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. incalzitor electric. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu.

T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC. iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala). Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi. Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde. in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse.. in minute. Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen.5 materiale combustibile. Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala..). _1_ . PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. cat mai exact posibil. HN O2 + ½ O2 = HN O3 . pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis. De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic. Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate. sub sarcina. deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ . In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale.. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0. T0 – temperatura initiala a cuptorului. t – timpul scurs de la inceputul incercarii. Stalpii. in timp ce elementele despartitoare (pereti. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67. este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire. Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie. Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. in ºC. etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie. variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz). dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care. Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor. stalpi etc. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete.gaze. Astfel. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC. C + O2 = CO2. Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc.5 materiale greu combustibile. 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita. la o temperatura care sa varieze in timp. k > 0. Pentru a se evita aceste neajunsuri.

De exemplu.12 Q 1000 in care. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. Se cunosc. Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. . Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor. Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. Dimpotriva. oxidari chimice. a cuprului si aliajelor lui. Substantele combustibile solide se aprind si ard. mult mai greu decat cele gazoase sau lichide. la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). dar in care el totusi. produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. realizarea temperaturii de aprindere. deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa. Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica. a magneziului. Tinand seama de cele aratate mai sus. sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate. in general. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant.). intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei. Cantitatea aproximativa de aer.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. caldura se acumuleaza in mod continuu. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca. a pierdut unul sau mai multi electroni. putrezirea lemnului. substante care cedeaza oxigen). prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. Lichidele nu ard. Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului. de exemplu. ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre. formeaza radicali noi. oxidari biochimice. fenomen care are loc in celula vie. Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. oxidari electrolitice. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. care in urma reactiei cu alte molecule. oxidari lente. La baza conceptiilor actuale. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). Prin urmare. lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. pe timpul carora. In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. aprinderea si arderea propriu-zisa. Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric. respiratia fiintelor etc. De aceea. daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. 2.

trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. alcooli. flacara fiind insotita de o unda de soc. Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. aldehide. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec. difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec). cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda. Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi. Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate. reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice. apa. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida. conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 . . Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ. Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. Conform teoriei noi a arderii. acizi. fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. Tipuri de ardere. in functie de presiune si concentratie. reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat. Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. cat si pe peretii vasului de reactie. Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete. Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. Temperatura de ardere. peroxizi. Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului. acizi grasi inferiori. alcooli si cocs. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces. Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active.Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. bioxid de sulf etc. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). adica al substantei care creeaza centrele active initiale. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora.intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). conductibilitatea termica. In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului. formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor. Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. 1 – 4 km s -1. Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. De exemplu. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. de la stratul care arde la stratul vecin.

Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. ce depinde de fiecare combustibil in parte.). Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. . vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera. Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. o parte dintre oxidanti si halogeni. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil. peroxidul de sodiu. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal. Ca urmare. pentru a se aprinde. numita temperatura de aprindere. semintelor si turtelor de floarea soarelui. talaj etc. care determina cresterea temperaturii. praful de aluminiu. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. oxigenul din masa semintei se consuma. fizico-chimica si biologica. Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. metalele alcaline. La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. care se combina cu oxigenul continut in masa ei. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie. cloratii si percloratii. bumbacului. prafului de carbune. fie datorita unei surse de caldura interna. creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. in aer. Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. 4. Samanta absoarbe oxigenul din aer. lacurilor de ulei.Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. 3. Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica. evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura. oxidul de calciu. Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate. azotatului de amoniu. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. care nu poate fi evacuata. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. sulfurile de fier. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. De exemplu. cu apa sau cu alte substante. In urma oxidarii se degaja caldura. peroxizi etc. Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui.

tutun etc. T f este temperatura de fierbere. aceasta se poate calcula dupa formule empirice. aproximative. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. un amestec de o anumita concentratie. Concentratia minima a gazelor si vaporilor.736 6. Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. precum si praful diferitelor substante organice. cu degajare de caldura (reactie exoterma). . Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere. Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. scanteie mecanica etc. Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare.). Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. care se produce in fractiuni de secunda. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor. temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare. factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. lumina si presiune mare. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire. flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate. Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor. lucerna. rumegus de lemn. fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa. se produce o degajare importanta de caldura. corp incandescent etc. insotite de ruperi moleculare. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare. K – coeficient egal cu 0. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. deasupra suprafetei sale. fiind suficienta numai prezenta aerului. a prafului in aer. la temperatura de 60ºC. care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori. fan. Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere. ºK. taitei de sfecla de zahar (borhot). flacara. Dupa Ormandy si Graven. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. scanteie electrica sau mecanica.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul. 5. 7.

Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa. presiunea se dubleaza.65 si pentru clor 2. Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie.. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. presiunea se dubleaza. De aceea. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. 8. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei. care este tetraclorura de carbon (CCl4). pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor. Spre a obtine numere intregi. De exemplu.Concentratia maxima a gazelor. de un obstacol. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei. de asemenea nici peste limita superioara de explozie. presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor. concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen. L reprezinta concentratia in procente.. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare.2% Cl. Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer. Limitele inferioare si superioare de explozie. Capitolul XVII Reactii chimice 1. la care explozia mai este inca posibila. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6.60. a vaporilor sau a prafului in aer. D . c. C.. Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie. b.. Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente. iar oxigenul bivalent.5. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta. de un obstacol. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului. Astfel. Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A. In unele situatii.. Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35.65. in general. 92. De exemplu. Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat. de exemplu de fundul tevii. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere. concentratia de detonatie. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c . formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6. in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze. B. La lovirea frontala a undei de detonatie. Aluminiul este trivalent. determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor. trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare. Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare. a. respectiv la 0. de exemplu la fundul tevii. + n A B C N in care. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu. d ..8% C. Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale. amestecul fiind prea bogat. Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate. se numeste limita superioara de explozie. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie.

2. care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon. Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z). Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie. foarte interesanta din punct de vedere practic. Chimia organica. de obicei. Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice. atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite. oxigenul bivalent. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. egalizandu-i. iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei. Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. unde formulele sunt mai complexe. ∆S – varitia entropiei sistemului. Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z.97 kcal/mol. este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85. Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N. in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta. Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). Cum. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. exista in realitate.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total). se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. Deoarece atomul de oxigen este bivalent. Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori.sus. nu exista. T – temperatura sistemului. Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent. ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament. Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . dar mai mic decat 10 kcal/mol. Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul. de aceea ea este o diferenta totala. in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru. deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. este in intregime construita pe baza formulelor structurale. Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS). Reactiile. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus.

ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi. cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica. finite – Σ (Hform) prod. reactia nu se produce. De aceea. In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. Astfel.[A]. caldura sa de formare este egala cu zero). sunt exoterme. Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente. din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului. reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei. pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere. In practica. formarea apei nu are loc.180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena.230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc.12 kcal/mol unde: 21. concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii. reactia inhibata poate fi amorsata. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului. Intr-un sistem neizolat insa.8 – 10. 220 . 3. si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii. Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21. In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie. cum se intampla practic in realitate. presiunea si concentratia data. In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura. init.CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = . De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului.6 + 3/2 (. De aceea. gradul de conversie depinzand de mult factori. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme). In afara de catalizator. preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur. Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. 6 . Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 . deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod. alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO. cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O. H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element. Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice.98) + 0] = .[B] . aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei. In locul reactiei dorite se produce o alta relatie. Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice. presiunea. Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule. desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile. Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k.). Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului. ca de exemplu reactiile de aditie. iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme). reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii. Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor. aceasta luand adeseori un caracter exploziv. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru.57. Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat.54. polimelizare. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº. efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare. Astfel. toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor.8)] – [(-10. Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile.57. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru.130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie. In cazul substantelor organice.

In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. gradul de conversie creste cu marirea presiunii. Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii. Astfel. La reactiile continui. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff. In cazul reactiilor care au loc discontinuu. de la reactii care au loc practic instantaneu. conform principiului lui Le Chatelier. Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k. daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers. De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena. In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena. Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier. Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei). Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata). Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung. Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie. deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi. ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi. iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare. daca reactia este insotita de o micsorare a volumului. Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot.[A]. in cazul al doilea. diluarea cu gaz inert nu este de dorit. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase. conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura.[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. Totusi. iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile). Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. cataliza omogena are si o importanta biologica imensa. . Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie. Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului. 4. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan). dimpotriva la cresterea volumului. este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii.unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective. Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul. Dupa cum reiese din definitie. ramanand insa neschimbata situatia de echilibru. In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior.140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza). Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul. Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat. iar cele mai joase in jurul a . temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde. unor faze diferite. reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. chiar la temperatura ordinara. In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie. minute.

ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei. De exemplu. Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena. negrul de fum. de ardere incompleta si completa. utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii. adica aproape la jumatate. cu formare de negru de fum si hidrogen. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme. care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. sunt procedee de ardere partiala. divizarea fluxurilor in jeturi. hidrogenul. Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere. Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul. Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti.). O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice. in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu. In cazul descopunerii metanului. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de . In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor. iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen. La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. catalitica. reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2. Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica. multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. In afara de reactiile aratate mai sus. din aceeasi materie prima. reformare etc. Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. Ritmul de crestere al productiei de acetilena. Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol.

Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa. sau din gazele de ardere interioara. care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC. Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara. Reactia de descompunere a acetilenei. Ea poate sa se descompuna la presiuni normale. trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. oxid de carbon. De asemenea. Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. iar temperatura creste pana la 3000ºC. In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic. imediat dupa iesirea lor din arzator. in prealabil comprimata la 2 at. asezate in directii perpendiculare. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. Negrul de fum de explozie. Zona intermediara luminoasa. carbune activ etc. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. cu fanta. ca de exemplu. . descompunerea acetilenei.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). acetilena se descompune cu explozie. De asemenea. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. permitand o mare economie de energie calorica. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). care pot duce la stingerea flacarii. negru de fum colectat in gaze de ardere. in special in momentul comprimarii sale. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC. spre deosebire de cea a metanului. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. In instalatiile industriale. Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan. iar timpul de contact este in acest caz mai mare.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan. Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. etan. Raportul oxigen/metan este de 0.48. pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. Pe de alta parte. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului. Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum.05 – 0. bioxid de carbon. este exoterma. Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive. azot si portoxid de azot. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. Pe langa conditia de mai sus. prin depunerea lor pe o suprafata metalica. in miezul flacarii. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale. hidrogen si hidrocarburi. intercalata in zona de ardere incompleta. hidrogen. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%. se fabrica. pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. cu mai multe jeturi turbionare. hidroxid de fier (rugina). initiind cu o scanteie electrica. Triacetilena este si mai periculoasa. viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare. acesta este bine cunoscut. In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at. pentru a volatiliza substantele organice reziduale. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. negru de fum de canale. cu ejectoare etc. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare. chiar diluata pana la 12% cu acetilena.

tensiunile termica care apar in materialul tevilor. Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza. Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune. dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza). Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei. datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate. Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate. Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta. Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile.850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice). precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor.1100ºC in zona de radiatie). Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile).Gazele de ardere care ies din cuptor. dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul. De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari. Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa. fiind produse ale unei arderi incomplete. ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). 2. prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului. In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta. direct in zona focurilor. In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. In plus. actiunea corozica a produsului din tevi. Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului. descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 . Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil. inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert. .

In unele cazuri insa. Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC.8ºC). Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid. exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. argint. In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa. Odata cu cresterea temperaturii sistemului. Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti.02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie. Astfel. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere. fie pentru a da anhidrica acetica.460 kcal/mol. bicromati. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere. cum ar fi dicloretanul. In cazul oxidarilor in faza lichida. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. Totusi. apa oxigenata etc. ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. de timpul de contact. In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20. Pentru a nu se forma amestecuri explozive. azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie. Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. saruri topite etc. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = .). La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie.Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice. Exista o corelatie stransa intre temperatura. bioxid de mangan. Cantitati de 0. In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1). bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie. aceasta putand lua un caracter exploziv. un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi. creste considerabil viteza de reactie. fie deasupra limitei superioare. lichizi sau solizi. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen. clor) sau solizi (nichel. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. 553ºC pentru xilen etc. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = . Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. Din punct de vedere termodinamic. amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul.35 kcal/mol. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei. In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. substante puternic explozive. 542ºC in cazul etilenei. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. raportul suprafata/volum al reactorului etc. greu de separat. timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. cat si pentru eliminarea caldurii de reactie. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer. generandu-se in acest fel abur. permanganat de potasiu. posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti. In faza gazoasa. cupru. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer. Uneori. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. In general la presiunea si temperatura ordinara. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur. pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere.

cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor. oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. In cazul hidrogenarii grasimilor. De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 .140ºC. pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). masa de reactie devine exploziva. iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut. cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. De asemenea. Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie. In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. paladiu). lichida sau mixta. Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de . Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan). la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor. Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic.110ºC. prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie.Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC. reducerea nitrobenzenului in anilina etc. In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. oxid de crom. care distila intre 200 si 400ºC. iar presiunea poate ajunge pana la 100 at. La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at. Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). Aceasta mareste pericolul de incendiu. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen. temperatura de lucru este de 250 – 260°C. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie. Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil. Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. obtinerea izooctanului din diizobutilena. in faza de vapori. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice. iar consumul de acetona este mai mare. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice. realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol. In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. 3. fier. in care se barboteaza aer sau oxigenn. Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa. In faza gazoasa. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon.

fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF). ceea ce face ca in atmosfera deschisa.2%). In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton. kiselurg etc. . a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C. Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale.circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte. brom. In special catalizatorul nichel Raney. oxidul de cobalt la 400°C. fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. clorurare. . La reactiile de substitutie. au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. respectiv de oxigen. bromhidric (HBr). datorita patrunderii aerului. hidrogenul sa se risipeasca usor. fabricarea clorurii de metil. Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica. caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. iar greutatea depaseste 200 t. obtinerea clorurii de vinil. Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului. Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. oxizi metalici si saruri ale metalelor. Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza. Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu. largind intervalul. in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. Amestecul de hidrogen si aer. Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. Este foarte activ din punct de vedere chimic. Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. dupa natura agentului de halogenare. Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu. Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. ele pot fi clasificate. Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu. Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. iar oxidul de crom la peste 500°C). pentru limita efectelor eventualelor explozii. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita.). In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice. cat si de substitutie. in reactii de fluorurare. este posibila formarea de amestecuri explozive. Astfel. reactiile de halogenare sunt exoterme. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH. Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct. 4. clorhidric (HCl). Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel. la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori. Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. respectiv a alcoolului. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune.SO3H. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. bromurare si iodurare. in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant. In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie. In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3). iodhidric (HI). Combinatiile nesaturate pot da insa. iod si in rare cazuri cu flour. In general.

Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. 5. In cazul reactiilor de fluorurare directa. Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. procesul prin care se introduce grupa nitro (.NO2) legata de un atom de carbon. Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. cloroform. Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric. prin acumularea caldurii de reactie. Astfel la distilarea fractiei uleioase. Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm). pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu).La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie. Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice. carbunele. din otel. in general. se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. cracare). De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. plumb sau nichel. La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. dispuse in jurul sursei luminoase. substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart. Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate. Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor. incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv. orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice.5˚C. Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. sulfura de carbon. ceramica sau tantal. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata. Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. azotul sau acid clorhidric. Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). Astfel. cum ar fi tetraclorura de carbon. in caz de accidente. cand se lucreaza in mediu anhidru. . mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu. Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul. In faza lichida. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici. In schimb. in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta. fonta silicioasa. Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. efectul termic al reactiei este atat de puternic. clorura de cupru (CuCl2). Ori. Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. fie prin diluare cu gaze inerte. la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc. Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol. Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. Pentru clorura de etil limitele sunt 7. De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit.5 – 55%. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu. serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea. obtinuta de la clorurarea alcoolului. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. care pot forma cu aerul amestecuri explozive. Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat. Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. fierul etc. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C. cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor. Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. extrem de coroziv. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart. Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug. ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C.

6. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. Chiar in cazul neaparitiei fisurilor.302 kcal/kg ΔH = .In general. Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta. ΔHglobal = ΔHsulf. Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C). Reactia de nitrare are loc in ambele faze. Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie.5-benzen-trisulfonic. Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat. viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica. La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. Realizarea unei viteze de reactie potrivite. sulfatul acid de sodiu (NaHSO4). astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare. Procese de polimerizare . a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie. Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete. Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul. acid sulfuric (H2SO4). In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta. corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen. Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat. din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei. Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici.si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri. reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta. Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon.3. Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum. Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC. decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi. explozii violente. so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = . depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor. La sulfonarea in faza lichida. cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti.382 kcal/kg ΔH = . acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic. In general. intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile. Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor. Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii. la temperaturi joase. ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate. 7. a produselor farmaceutice si a detergentilor. acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic. Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. Acidul sulfuric diluat insa. la o noua ridicare a temperaturii. acidul clorsulfuric (ClSO3H). astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc. ei constituind materii prime in industria materiilor colorante.507 kcal/kg ΔH = . conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara. Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3. aceasta acumulare poate produce. prim emulsionarea amestecului de reactie.

pistoanelor. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l. → 2C6H5.COO. amil-sodiu) etc. putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata. Astfel. Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme. persulfat de sodiu. ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini. peroxid de lauroil. In ceea ce priveste temperatura de reactie. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva. in suspensie si in emulsie. Avand loc o micsorare apreciabila de volum.. Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → . derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu. hidroperoxizid de butil tertiar). aceasta variaza in limite mari. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata.1 2 – 44. Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil.4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare. in solutie. pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori. avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. reactoarelor.5 – 13. prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor. in general. Astfel. compresoarelor).0 4 – 22. axul pompelor. putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere. initiatori ai lantului. Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie. apa oxigenata). peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5. neetanseitati la imbinarile conductelor. cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta. in canale de conducte. procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. gropi etc. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l.CH – CH2 . deschiderea supapelor de siguranta. Se spune ca reactia sa “ambalat”.0 2 – 11. Polimerizarea are o deosebita importanta practica. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari. Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent. Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. camine de canalizare.] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant.Prin polimerizare se intelege. au loc la presiuni pana la 2000 at. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare.0 2. intrucat aceasta polimerizeaza . + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare.97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0. care actioneaza la randul lor mai departe. Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile. Acesti compusi se consuma in cursul reactiei. azo-derivati. Radicalii liberi. hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. Anumite reactii de polimerizare. In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori.

Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. sodiu metalic. datorita exotermicitatii acestor reactii. intrucat uleiurile fiind substante combustibile. Pericolul in acest caz creste. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei. ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). petrol. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. prin sulfonarea caruia. In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator. initiatorii se dizolva in uleiuri. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. Peste o anumita temperatura. de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”. totusi unele din ele sunt inevitabile. dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. Viteza de propagare a reactiei creste mult. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. cauciuc.50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. slabindu-i rezistenta mecanica. stirenului etc. Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. cum reactia este insotita de caldura. In anumite reactii de polimerizare.cu explozie. Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. in cazul peroxidului de tertiar butil. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric. “Ambalarea” reactiei. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. Astfel. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur. temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. 8. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase. Reactia are loc cu degajare de caldura.5 at duce la formarea izooctanului. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor. In plus. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil. peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC. persulfat de potasiu. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. De asemenea. Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare. Astfel. parafina etc. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3. Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. descompunerea are loc la 100ºC. . datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 . cum este cazul polietilenei de inalta presiune. creta. acid fluorhidric. benzen. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. a moleculelor izoparafine sau aromate. denumita “punct de descompunere exoterma”. acid fosforic sau clorura de aluminiu). formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. in timpul unei descompuneri. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena. Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului.

Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie. Hastelloy. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze. Astfel. La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel. izo-butilena etc. Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. in conditiile date. Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare. care produc un lucru mecanic de distrugere. Generalitati O substanta chimica sau un ameste se poate considera exploziv. in cazul folosirii clorurii de aluminiu. Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile. . La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at. caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. acumularea caldurii de reactie. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor. insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit. extrem de rapid. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. la depasirea careia se produce transformarea exploziva. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. toluen etc. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric.In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . avand o solubilitate reciproca redusa. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg. ca initiator de reactie. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare. De asemenea. semnalizatoarelor etc. propilena. O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva. cartuselor. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan.300ºC si presiunea de 60 – 65 at. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala. In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. Capitolul XIX Substante explozive 1. 2.) si fractiuni lichide (benzen. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor. daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. Astfel. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. lemnul). hartia. Pentru ficare exploziv. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane. La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate. Spre deosebire de acidul liber. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. mediul fiind necoroziv.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare. care dupa condensare se recircula. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor.90ºC si presiunea atmosferica. fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei. Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. oteluri aliate cu crom. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa.

Pb. Dupa un timp de depozitare. 3. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. modificatie cristalina. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina. indeosebi la temperatura de 10 . 14% nitroderivati. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie.79 g/ml in functie de temperatura. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. Dintre sarurile de amoniu. care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea. explodeaza prin simpla lovire. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful. el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari.Prin incalzirea cloratului de potasiu. sau la incalzire. transportul si depozitarea. Partial. bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. acesta se topeste si incepe sa se descompuna. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. . In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. fosforul. Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. In urma recomandarilor facute. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil. acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului. bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3). Astfel. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. datorita grupei NH4+. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn). care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase. de structura monolitica. De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. Greutatea sa specifica variaza intre 1.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi.44 – 1. 42% azotat de amoniu. ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. zaharul etc. presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante. azotatul de amoniu este cel mai raspandit. transformandu-se intr-un produs solid. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2). densitate. Azotatul de amoniu. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC. Cu. Ni. Fiind o combinatie extrem de nestabila. Datorita oxigenului pe care-l degaja. cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. aglomerat. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. Zn. usor solubila in apa. stare fizica.

Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu. Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu. Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. nu se descompune nici la 300ºC. impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu. Intr-adevar. avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta. sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO). In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic. cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere.Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. In alte incercari. amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii. ci bioxidul de azot si apa. mai tarziu brun-roscati (NO2). iar descompunerea devine violenta. (3). fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot. la o temperatura in jur de 500ºC. Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata. se topeste complet devenind un lichid vascos. cand gazele de descompunere au ars cu explozie.2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. . aceste gaze degajate se aprind. care duce la autoaprinderea sistemului. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2).1 – 0. Intr-adevar. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC. (4). devenind violenta la 260ºC. care nu se aprinde daca nu este tasata. Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea. Asa cum s-a indicat mai sus. 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. Astfel. in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. un azotat de amoniu absolut anhidru. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. sub vid inaintat (10-5 mm Hg). obtinut prin sublimare. Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. iar aproape de 170ºC. dupa care urmeaza o explozie. dar fara explozie. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv. Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent. Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic.

In afara de cablurile electrice. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. prezenta substantelor organice etc. In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. Se pare ca. s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 .6 din conductibilitatea cuprului. In aer. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. Pentru comparatie. care reprezinta 0. Astfel. Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu. radiatia flacarii. lignit. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at.. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic. aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice. in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective. Pulberea de aluminiu In stare libera. Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat. Fiind in acelasi timp de 3. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. seminte de bumbac. Cu . in cadrul experientelor facuta.5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. Oxizii de azot formati in prima faza. Temperatura de topire este de 659ºC. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. reactioneaza cu carbonul. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. care in prezenta unui oxidant puternic. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. Capitolul XX Pulberi metalice 1. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). lovire. reprezinta 985 litri. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC. au calitati mecanice exceptionale. Zn. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice. Din aceasta cauza.5 ori mai usor decat acesta. energie mecanica (frecare. care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. lemn de stejar. energie electrica. aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva. Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. Mg etc. otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at. autoaprinderea gazelor formate). soc). Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica. acesta se aprinde si arde energetic. Important din acest punct de vedere este duraluminiul. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. la temperatura de explozie de 1236ºC. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului. Cu. aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire. Astfel.) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere. paie etc. o ardere obisnuita a azotatului de amoniu. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%).150ºC. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot.7 si cu o stralucire alb-arginitie. In general. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta. izbire. coji de alune. cu o flacara vie de culoare deschisa. Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii. In momentul exploziei. amidon. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. ci este mata. formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric. dar foarte compact.

O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde. prin incalzirea pana la incandescenta. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere. Din aceasta cauza. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece. Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC. .clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. el devine maleabil si ductil. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. Zincul se dizolva usor in acizi si baze. Bromura de aluminiu. Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa. In stare pura.). in curs de aparitie. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. V etc. Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu. aluminiul se combina cu azotul si carbonul. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. Sulfura de aluminiu. plumb. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen. Prin incalzire la circa 500ºC. Temperatura de aprindere este de 190ºC. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului. consta in a crea o detonatie in calea exploziei. ce serveste ca antidaunator agricol. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2. Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. chiar pentru particule mai grosiere. In afara de intrebuintarea la sudura. galeti. chiar diluate. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84. Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. Dimpotriva. Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur. cu dimensiunile de 60 – 90 μ. cadmiu etc. 2. ceea ce mareste pericolul de aprindere. In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. Mn. Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. Din aceasta cauza. La temperaturi inalte. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic.8 kcal/mol). cu degajare de hidrogen. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). iar cu iodul numai prin incalzire. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. se descompune in apa cu reactie violenta. Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. Incalzit la 100 – 150ºC. Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. apa este descompusa cu formare de gaz detonant. sulf. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ. De asemenea. intrucat la temperaturile ce se dezvolta. restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. arde cu o flacara albastruie. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului.

Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. metalul devine incandescent. Pulberi cu granulatie fina (particule de 0. daca sunt prezenti. unde nu exista pericol de extindere a incendiului. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul. Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ. pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC. eventual sulful sau halogenul. formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. Fe. Combinatiile organice ale zincului. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. O incalzire si mai puternica cu formare de metan. Astfel. Toate cele trei elemente din familia fierului. fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. bioxidul de carbon. sunt lichide cu miros neplacut. au insusiri piroforice. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. tetraclorura de carbon. Cobaltul are o duritate mai mare. separate din compozitiile lor (oxizi. . pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. care se manifesta cel mai mult la nichel. Aceste metale sub forma de pulberi. oxalati). si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. care se aprind cu usurinta in aer. ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv. Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. Astfel. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. In prezenta pulberii de sulf. Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. ca metil-zincul si etilzincul. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii. Apa este descompusa la temperaturi inalte. De asemenea in stare pura. Astfel. in prezenta unro solventi organici. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. Fierul. Aceasta capacitate. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori. metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. De asemenea. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. talc sau grafit. Co si Ni sunt atrase de magnet. de exemplu. cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen. Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. bromura de etil sau carbonati. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). Avand o suprafata specifica mare.07 – 0. Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. 3. care se pot aprinde cu explozie. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. Dintre combinatiile zincului. permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. In general. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. pericolul creste considerabil.

Pastrat intr-un tub inchis. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura. dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: . cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc. Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile. Oricare ar fi produsul ignifug. Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere. fara a se aprinde.Produse termospumante. ramane stabil. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. Practic la noi in tara.Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2. se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere. sub forma de carbune.incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa. necesar arderii. din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului. de conditiile de aplicare.reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile. din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare. Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC. Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica. Eficacitatea lor depinde in principal. . Ni(Co)4. Produse care produc gaze stingatoare. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat. Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. acid boric si borati etc.). impregnare. el se aprinde. . pe timpul arderii degaja gaze inerte. Prin fierbere insa se descompune.Produse solide cu actiune mecanica. substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura. La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu.Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact. Sub actiunea acidului sulfuric concentrat. Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta. acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar. la suprafata materialului combustibil. folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm). punand in libertate oxigenul. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare. Substantele ignifuge. In contact cu aerul insa se oxideaza lent. sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica. de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare. argila etc. aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului. . de var. Expusa la aer. Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul. clorura de amoniu. care fixeaza carbonul in materialul combustibil. . Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS). Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC. care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie. In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. fie prin existenta unui strat protector de suprafata. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4). fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile. asemenea substante.izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer. Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece. sulfura de fier se oxideaza spontan. adica cu surse de aprinderem.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare. . . Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna. care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu. adica formarea din stratul peliculogen. care pun in libertate amoniac). vopsire. .impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire. intarziind astfel propagarea focului).

pentru ca. cantitatea refulata este de multe ori considerabila. Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere.70). in acest caz. la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde. 3. Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului. iar un diametru al picaturilor de 0. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului.5 – 0. dispersat si pulverizat (ceata). produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. incendiat. de exemplu la 10ºC. actiunea mecanica. Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic. jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa.6 mm. Desi are greutatea specifica supraunitara. Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. diatomita. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. Pentru ignifugarea materialelor textile. se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului. talc). Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera. de flacari. Apa imbunatatita chimic . Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m². Totusi. Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea. pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest. produselor din lemn si materialelor textile” (C. Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. Ea se prezinta sub forma lichida. este ieftina si usor de procurat. capabila sa asigure strabaterea stratului de fum. Un litru de apa. Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza. 58 . Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0. de gaze calde. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi. Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact. fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. De exemplu. in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. Cerinta este ca la o presiune de 5 at. Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor. datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. Capitolul XXII Agenti de stingere 1. are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. 2. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. are mare putere de racire si este nevatamatoare. Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax. la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m².

de inabusire si de izolare. Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica). de obicei. criterii care care. Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar. Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. de fapt stau la baza clasificarii lor.10 – 0. format din sulfat de aluminiu. care reduce tensiunea superficiala a apei. agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime. timp de stingere minim etc. Pentru stingatoare. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit. 4. se intrebuinteaza. Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur. densitate. care se evapora prin absorbtie de caldura. In general se folosesc solutii de 1 – 2 %. Acestea. . Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. ea avand o greutate specifica de 0. Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. Coeficientul de infoiere = ___V ___. persistenta. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). spumantii pe baza de albumine etc. dupa o anumita reteta. care difera de la tara la tara. proportia de spumant si apa. temperatura etc. acolo unde exista deja. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse. in general apa. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. Dupa aceste criterii. 5.15 kgf/mm3. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera. necesara evaporarii apei. de natura chimica si de structura moleculelor. care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. Praful este format dintr-un amestec. Ca substanta stabilitzatoare. bicarbonat de sodiu si stabilizatori. VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate. presiunea apei. Se poate folosi ca agent stingator. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. ca si pe separarea lichidului din spuma. cu ajutorul unor generatoare speciale. Efectele de stingere. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere. coeficient de infoiere.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. una din urmatoarele substante: glucoza. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie. saponina. extrasul de lemn dulce. cationactive). iar cea bazica. Proprietatile agentilor de umectare depind. aderenta. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC. conform instructiunilor care insotesc produsul. Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. in principal.

In tabela 20 sunt date presiunile. inlaturarea coroziunii etc. bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1. In general. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc.53. din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile. antrenata de un curent de aer.4 Presiunea kg/cm² 13. neutralizare si stabilizare cu substante chimice.2ºC si la o presiune de 5. in principal. lipsa actiunii corosive. usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0. 5000 litri.Spuma are o conductibilitate termica redusa. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa. solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii.5 – 3 m).75 1.75 0. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa.5ºC. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii. Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica. Nu arde si nici nu intretine arderea. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului. .50 99.50 73. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma). 10000 litri pe minut). pe inabusirea focarului. Fenomenul se numeste detenta. Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica.35 19. tunele de cabluri etc.97 1.86 0. Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide.00 Greutatea specifica kg/l 1. Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna.98 0.92 0. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). La o temperatura de – 56. la diferite temperaturi.93 0.03 0. in special prin efectul de racire.46 61. Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul.34 Volumul specific l/kg 0.99 34. Tabela 20 Presiunea. Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective. in urma unui proces de degradare cu acizi minerali. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l).95 57. Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta. printr-o teava generatoare de spuma. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata.34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza.). La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite.77 0. Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor. proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor. este de – 78.). lichid sau gazos. calele navelor.976 kg.30 1. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel. dintr-o tesatura de ochiuri. CO2 poate fi solid. de diferite debite (2500 litri. coridoare. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere. greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii. Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica. care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor.34 1.54 44. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1. sub forma de zapada carbonica.16 1.07 1.20 .45 at. datorita apei pe care o contine.30 . Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge. unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea). 6% apa si 2 % spumant. spuma mecanica se obtine din 92% aer. de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale. al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid. Se dizolva usor in apa. Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme. Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta.06 25. greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC .10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31. Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate. deci este mai greu decat aerul. la 760 mm kg. Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid.02 1.08 1. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere.

in industria petroliera. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii. pulberi stingatoare A.E. transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. se formeaza electricitate statica..Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise. Bioxidul de carbon.). ajutaje. La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste.E.B. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie. folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus. este rau conductor de electricitate. abia 2% in volum. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere. inodor si mai usor ca aerul. diferiti produsi ai borului etc. rezultati prin descompunerea termica a pulberii. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. metale reactive (sodiu. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg). la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2. o mare importanta are gradul de puritate a acestuia. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3.5 si 3%. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu. prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant. Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential. de ardere.. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora.. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace.4%.C. care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii. transformatoare. la stingerea incendiilor de instalatii electrice. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B. uree. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta. la generatoarele de curent. carbonat de sodiu. Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura. chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa. cea mai veche de altfel. Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse. la instalatii si aparate electrice.C.C. sulf. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari. de tipul B. 7. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0. asupra flacarilor.E.E. Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul. Cea de-a treia teorie. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu. Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal. prin frecare de conducte. fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere. Rezultatele excelente. insa considera factor esential formarea stratului protector. sulfat de amoniu. Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu. pulberi stingatoare A. in volum. nu se deterioreaza la consevare indelungata. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute.. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0. paie etc. carbuni. considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora. In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber. in urma descompunerii pulberii. muzee etc. proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%. In medie. potasiu.. pentru ca in incaperile inchise.26 kg bioxid de carbon.D. . b) Azotul este un gaz incolor. se refera la actiunea componentilor. magneziu. kaliu etc. Prima teorie. ca pentru stingerea incendiilor. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare. fac ca pulberile stingatoare. In medie se poate admite. denumita “pulvogen”.C. Se mai utilizeaza ca agent de stingere. In general. titan. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg). la stingerea incendiilor in calele navelor.B.

care constituie unitatea de masa a produsului. In ultimul timp. stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp). elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. 8. restul halonilor halogenati sunt mai eficace. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ. care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici. Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata. . Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr). cazanele de topit ceruri. bordul avioanelor si salile masinilor navelor. aglomerarea.prima cifra arata numarul de atomi de C. anumiti haloni pot degaja substante toxice. Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului. In general ea se exprima in cm²/g. Fiecare halon este reprezenta de un numar. . ca produse ale arderii. a treia de Cl si a patra de Br. fizice. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare. . brom). Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor. . Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g. cum sunt tabla de otel. alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero. in principal.suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. fluor. In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%. dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. lemnul incandescent etc. autovehicule.).granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea. De exemplu.cea de-a doua de F. . Printre calitatile chimice se enumera. in strainatate. Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”. Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul. Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin. pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. deci cu caldura. Printre factorii cei mai importanti se citeaza: . de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite. CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar. Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. Efectul de stingere al halonilor se bazeaza. neuniformitatea granulatiei. chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata. fiziologice. instalatiile electice. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje. Cifrele se refera la compozitia halonilor. Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. automoatoarele de cale ferata. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate. Oxidul de carbon In timpul incendiului. brom. trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. De asemenea. nu da rezultate. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare.Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt. chimice. Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen. intr-un timp minim. fluor etc. Ca agenti de stingere. Halonii la contactul cu flacarile.. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211. Capitolul XXIII Substante toxice 1.

fungicidelor si ierbicidelor. pentru halele de fabricatie este de 0. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei. In cazul intoxicatiilor mai grave. O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC. 3. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare. Se foloseste si in industria textila. clorul are multiple intrebuintari. simptome dupa 1 – 2 ore. la fabricarea insecticidelor. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului. incolor si indor. la simptomele aratate mai sus. un volum de apa dizolvand 2. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni.6 volume clor). din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare. se degaja miros neplacut. respiratie din ce in ce mai adanca. intensificarea batailor inimii. se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta.). cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1.0834 mg/1 aer.0. vomitari.967 fata de 1). Fata devine palida. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea. la o concentratie de 10% lumanarea se stinge.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe. eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen.0.5 – 1 ora. Clorul ataca caile respiratorii.41 (raportat la aer).006 mg/1 aer. cu care se combina.19% din scoarta pamantului. slabirea accentuata a muschilor etc. cu miros puternic iritant. Concentratia maxima admisa de STAS. insa in cantitate mare. reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului. o concentratie mai mare de 0. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: . fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins. Daca nu se iau masuri urgente. pupilele se maresc. cu o greutate specifica de 2. In urma unei intoxicari grave. de 4 – 8% palpitatii.00834 mg/1 aer. pulsatii la tample.de la 0.5 ore. pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii. Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor.0350 mg/l aer. Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. . fara a mai reactiona la lumina. . iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute.de la 0. In unele intreprinderi. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange. . instabilitate. pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie. La o intoxicare mai usoara.2. pe cand la o intoxicare grava. dand carboxihemoglobina.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina. O intoxicatie usoara provoaca ameteli. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie.de la 0.001 – 0. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap. prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0. Oxidul de carbon este un gaz insipid. . iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea. de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata. glicerina. irita si paralizeaza caile de respiratorii. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului. Se gaseste in natura ocupand 0. pricinuieste tuse puternica. Aceste presiuni. fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. apar batai de inima. dupa ce trece printr-o stare similara cu betia. 2. In general. a clorurilor metalice si nemetalice. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa. In industria anorganica. etil-glicol etc.0111 mg/1 aer. .01 mg Cl2/1 aer. accidentatul isi pierde cunostinta.52 fata de aer 1). Se recomanda repaos absolut. ameteli. CO se utilizeaza in procesul de fabricatie. iar la 75 – 80% survine moartea. materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol. .80 mg/l aer provoaca moartea in 0. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica. iar la 10% moartea. Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. fata se inroseste. dizolvantiilor si impregnantilor. La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina. O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare. a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. Este incolor. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice. in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu. se produc efecte iritante. in pivnitele de vin etc.

) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. la concentratii mari. Ca simptome nervoase apar: agitatia. . precum si in toate locurile unde poate fi jenat. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare. se reduce si mai mult hranirea creierului. nu exista fenomene de acumulare. iritarea cailor respiratorii si a limbii. Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN.administrarea de anticianuri specifice. apare mirosul de migdale amare la expiratie.. I se desface gulerul. chiar in proportie mica. crampe. deprimare. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora.efectuarea unei puternice oxigenari. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat. Toxicitatea prin piele este mai redusa. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica. Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. care duc la moarte in 1 – 2 minute. intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat. inflamabil. Ea provoaca neliniste.06 g. care duc la cresterea nevoii de oxigen. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice. 5. Cea mai frecventa este intoxicarea grava. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana. La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile. dureri de cap. ape minerale si gaze naturale. Doza mortala pentru un om este 0. cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant. batai de inima in mod neregulat. Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice. la incetarea vasoconstrictiei. El este foarte toxic. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter. . tulburari nervoase cu oboseala generala. o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. convulsii tonice. miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. 4. greturi. incat acesta nu-si mai poate indeplini functia. mancarimi etc. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat. Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. In caz de otravire cu clor. Prin micsorarea contratiei ventricolelor. . in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi. mansetele. Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara. inflamarea corneei. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant. In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: . accese violente de tuse etc. Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala.7ºC. el produce un efect coroziv asupra membranei volumului. care devine permeabila pentru apa. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate. rafinarea uleiurilor etc.). Ionul CN. secretii mucopurulente. nelinistea si pierderea constiintei. Este interzis sa se faca respiratie artificiala. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit. De asemenea. printr-o respiratie artificiala. rolan etc. la fabricarea nitrilului acrilic. Datorita toxicitatii sale. ameteli. a rasinilor polimetacrilice. . uscarea mucoasei. insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea. exploziv si toxic.) ca si la descompunerea materialelor organice. in decurs de 5 minute provoaca moartea. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila. semne oculare (conjuctivita.Inspirat impreuna cu aerul.intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism. din care cauza se produc pierderea constiintei. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante. o acclerare a batailor inimii. Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava. Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice. Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea. manifestata sub forma de ameteli. Pentru usurarea respiratiei.scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata. mai repede sau mai incet. ce mascheaza pericolul. mai greu decat aerul. Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului. Inhalarea a 300 mg/m3. ca masura de prim ajutor. Cu exceptia cazurilor de moarte subita. o oboseala intensa. uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor. transpiratii abundente. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. El trebuie invelit cu o patura. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului. gatului. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. se constata dureri de cap. gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. la inghitire. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer.

5 mg/m3. care constituie complicatii tardive.78ºC. produce indispozitii. este format din particule nearse. El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica. Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu. Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale . se lichefiaza la . o degajare de 0.33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . 8. Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului. Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon. iar concentratia maxima admisibila de 0. 10. iritarea ochilor si a cailor respiratorii. 7. care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale. Amoniacul este foarte caustic. Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza.597). Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu. ameteli. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor. O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata. Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde. In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile. La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3. cu degajare de fosgen. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. tricoletilena etc. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar. Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare.6. distruge ficatul si rinichii. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala. respiratie grea. Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea. Folosirea tetraclorurii de carbon. La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen. vapori si gaze. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave. Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere. Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti. Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde. oboseala. Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0. in faza de sublimare. 9. Amoniacul este un gaz incolor. mai usor decat aerul (densitate 0. Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena. Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata.007 kg/h fosgen.009 mg/l. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform.

Materialul si substanta care arde Lemn Hartie. fan Titei. produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor . paie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful