NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

03346 0. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment.548 1. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC. cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa.95 0. una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen.00067 0. necesare intelegerii acestui fenomen. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati.126 0.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4. Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: .). Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg].421 0.0319 0. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne.529 0. masurat in conditii normale. mai exact reactiile de ardere. deci sa se asigure o combustie completa si . Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura.27 0. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica. corpurile degaja cantitati diferite de caldura.216 0.8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida.34 0.032 0.177 0. Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie. degajand caldura si radiatii luminoase. Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior. Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz. Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC.192 0.031 0.21 – 0. Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen.256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17.487 1 0. benzina etc.511 0. Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei.302 0.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC .2025 3.2175 0. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara.grd 0. prin ardere.2375 0.2175 .093 0. Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica.20 0.grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2.atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda.11 0. adica are loc o combustie incompleta. dependenta numai de natura sa (carbune. lemn.4090 0.0309 0.

8 3940 44 10600 18.a. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile.8 10000 17. considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii. Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat.9 5000 33.... q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica. compartimentari combustibile etc..Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16. Sarcina de incendiu este imobila.8 4000 33. folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + . Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate. pentru usurinta aprecierilor comparative. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii.8 4000 * In functie de esenta lemnului 5. dand nastere unei temperaturi ridicate.000 kcal/kg este echivalent cu 2. sticla s. sau. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg. Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal. este compusa din tamplarie. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans. se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10. adica o cantitate de lemn.lemn/m2. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv. Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase..8 45500 16.5 4200 16.5 kg lemn.3 – 10.. lichide combustibile etc. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos. la cladirile masive. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv.3 5800 46 11000 20 4730 18. podele.6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6. In practica.6 8000 14. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente.5 1500 – 2500 12..8 4500 16.. covoare.. perdele. carti. Spre exemplu. sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg.).8 3000 – 4000 20. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn).. Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + .5 7930 34.) la .6 – 16. Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive.8 4000 41..

efectul termoelectric. medie si maxima. Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor.Tipografie . face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. se folosesc substante lichide sau gaze. Dupa incalzire. Studiile si experimentarile pe incendii. Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta). platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul. in intervalul 0 – 100ºC. In tabela 3 sunt date unele valori orientative. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica).Fabrica de mobila . respectiv variatia temperaturii la un incendiu. Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom. iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste. voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). . utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. asupra sarcinii de incendiu. 6.Birouri . corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale. in special ca elemente de finisare. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor. au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului. dupa legi bine cunoscute.Fabrica de confectie .Locuinta . stabilite pe baze statistice. pana la – 120ºC. Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme. adica variatia volumului sub actiunea caldurii. pastrand o dilatatie remanenta. Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC. fara a face parte constitutiva din aceasta. in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective. modificarea culorii corpurilor. Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii. se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor. pana la – 200ºC.38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere). sau pentanul. in diverse obiective. Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant.Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. fenomen care reduce fidelitatea termometrului. fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise. alcoolul etilic. atunci cand se incalzeste locul sudurii. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare. Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul. Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit. Sarcina de incendiu mobila. Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura. Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. Dintre fenomenele termoelectrice. touenul si xilenul. prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita. Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul. variatia rezistentei electrice. ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate. cu alte cuvinte. rezistenta electrica etc. culoarea. de exemplu: volumul. Datorita faptului ca este metal. fier-constantan. reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere.constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile. variaza in limite foarte largi. de la . unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric. ale unor caracteristici fizice ale corpului. Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari. Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor. facute in numeroase tari.Spital .

Practic. Practic. . Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite. continuat cu un tub metalic. introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata. dar suficienta pentru nevoi industriale. firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). Termograful. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. 8. motor. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. si invers. respectiv lungimi egale de tub. Pirometrul optic. termograful este compus dintr-un termometru metalic. daca virarea de culoare se face mai rapid. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. denumite termografe. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului. privind prin luneta. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. in special cand se masoara temperaturi ridicate. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte. dupa care citeste indicatia galvanometrului. conducta incalzita etc. precizia termometrului este relativ scazuta. Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. gradat direct in grade Celsius. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice. identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. intr-un interval de timp. In industrie se folosesc termometre metalice. Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. Termometrele de sticla. cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire. Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate. turnatorii.7. putand suporta lovituri sau socuri termice. temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere. a carui temperatura trebuie masurata. In principiu. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde. Termometrele metalice sau de sticla. in meteorologie etc.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. Termometrul metalic. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. cu lichid care sunt mai robuste. Prin utilizarea a doi cilindri. banda poate fi scoasa si verificata. virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). Dupa efectuarea unei rotatii complete. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii). cu lichid. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). adica o anumita temperatura. temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. care inregistreaza dilatatia. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. astfel ca. neavand legatura cu rezervorul. Daca acest interval este mai mare. Uneori acest lucru este imposibil. precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata.

feldspat. se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport. o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. de forma cilindrica.Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale. Indicatoare fuzibile (martori). Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC. Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC. avand forma unui trunchi de piramida. iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius. Practic. avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. 200ºC se utilizeaza in industria hartiei. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior. Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare. deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. prin conventie. chimica si electrotehnica. vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii. deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala). Sunt executate din materiale ceramice – caolin. a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura. pe scara Celsius.. Astfel. 30 grade unul de altul. 9. setul 350 670ºC in siderurgie s. setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase. astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 . In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si. . deci.. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala. setul Thermocrom 65 . Se fabrica in doua marimi. Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica. si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei.m. sub actiunea greutatii proprii.d. in grupuri de cate trei indicatoare. carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii.a. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale. cuart. Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice. Astfel. unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim. iar al treilea cu numarul imediat inferior.. O a treia scara termometrica. cauciucului. al doilea cu numarul imediat superior. scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit..

15 .15 363. acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece. Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius.15 573. Temperatura absoluta. Principiul transformarilor inverse.8 tºC tºF = 32 + 1.12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10.273.459 .Scara termometrica folosita universal este scara Celsius. In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K]. are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece. proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri.237.15 323. Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273.15 273. Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila. al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = . Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei. Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei.8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale.6 .15 263.15 .10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253.15 343. in urma racirii corpului cald.15 293.15 268.15 473. In lipsa unor procese secundare de transformare energetica. Calorimetria.15 353. Principiul schimbului de caldura. dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic.15 423.15 278.16 -4 .15 303.15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC .15 373.15ºC). Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1.15 333. Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece.20 . Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T. Din moment ce energia nu poate fi nici .15 283.15 258.218.15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF . Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene.15 313. Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0. Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact.

care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite. cc – caldura specifica a corpului cald. Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv. . Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice. lichida sau gazoasa. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata. Similar. la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr.creata. se pot amesteca doua lichide. Pentru a raci rapid un corp metalic. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. Rezulta ca daca un corp are masa m. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii. in functie de temperatura. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade.a.d. Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr). Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala. La punctul 3. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid.m. atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. nici distrusa. Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida.c. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala. adica: Q = m. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica. s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c. se poate raci un corp solid intr-un gaz s.

albuminoidele) si dau nastere unor alte substante. . hartia. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire. Alte substante sublimeaza. 2. Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: . acidul benzoic. fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie. ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. pentaclorura de fosfor. Fac exceptie unele corpuri. proportionala cu cantitatea de caldura primita. lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa. Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. clorura de amoniu etc. transformandu-se in apa. printre care si gheata. fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. sub cele trei forme de agregare: solida (gheata). nu au forma proprie.).Spre deosebire de acestea. constante si caracteristice fiecarei substante. Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. numai la suprafata lichidului. Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. untul s. Desi isi mentin volum constant. respectiv vaporizare). Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei.Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. Prin topire. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca. in conditii de presiune constanta. se descompun (lemnul.Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura.a. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu. 3. Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. Sunt corpuri care prin incalzire. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus. Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent. Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp. Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor. densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective. Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare. In afara de efectul de racire accentuat. adica transformarile de stare. cand in vas se gaseste numai apa. Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii. lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. . Astfel: . iodul. temperatura acestora se modifica. in absenta oxigenului. Experimental s-a stabilit ca.In cazul substantelor pure.). Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. la presiune constanta. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. rapid si cu zgomot (fierbere). termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii. . Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative. zapada carbonica. Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. aburi). Dupa topirea ultimei bucati de gheata. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire. in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita. Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC. Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara. La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei. Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea. ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. nici volumul si trece in stare gazoasa.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta.

Aliajul Lipowitz (plumb. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. Topirea si solidificarea pe de o parte. cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. staniu. cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC. Astfel aliajul Wood. staniu. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. formule. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus. valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg. Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. Simboluri. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. compus din cadmiu. Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului).O comportare interesanta au. dependente de natura substantelor respecitve. punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. vaporizarea lichidelor componente. respectiv topirea si vaporizarea. presiunea este mai mare decat cea normala. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. 4. prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. staniu si plumb). punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce. treptat. iar aliajul Rose (bismut. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare. in cursul procesului de topire. Astfel. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc. Intr-un cazan de aburi. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC. plumb si bismut. daca presiunea se mentine constanta. In caz contrar. . vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu. la temperatura si presiune constante. 5. La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti. In cursul lichefierii. se topeste la 95ºC. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare). Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. de exemplu. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante. aliajele.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare. Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta.

inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor. urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului.1 Bi + 24.7 Pb + 13. . topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul.Aliajul Wood: 50.7 = 623. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual. Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia. O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni. Spre exemplu. Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg . Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur.7 cal. Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC. La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric. daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita.87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu.38.9 Pb + 14.Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6. Pentru a transforma un gram de apa. se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint).3 Sn + 10 Cd . in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere. este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen. (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC. Fiind dispersata in particule foarte mici. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica. este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538. de topire si vaporizare.Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei.2 Sn + 10 Cd . care caracterizeaza apa. Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538. Caldura de vaporizare ridicata. Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Alteori. de la temperatura normala (15ºC) in vapori. Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente.7 cal/g.Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC . Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor. explica marea sa eficacitate ca agent stingator. Compozitia lor in parti de greutate: .

fire etc.6 16.6 0.2 11. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv.4 0.8 19.1 0.5 4.5 4.3 31. 2.106 grd-1. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica.5 25.6 16.8 14.4 13 11.3 12.4 20 20.2 13.2 14.3 20. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate.6 14.1000 10.2 16. diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata.6 16 17. lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara. l0 = lungimea initiala.6 9.5 4. lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate. platina).9 13.6 16.6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23. in intervalul de temperatura ºC.6 4.4 17. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC.8 18.5 0 – 800 22.8 15 15.5 26.6 14. si dilatarea in volum. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza.1 9.Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid.5 14. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii.1 9.3 13. indeosebi pentru gaze.5 278. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare.7 12 9 29 0.7 4.8 13. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul.6 - 4.1 29.5 10.2 0.1 14.2 15.6 9.9 0.9 11 13.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide .7 12. factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t).2 13. Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1.7 12. Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii.6 20. lichid sau gaz. Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala.5 0.6 15. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α. Practic.1 12.9 14. 3.6 - 0 .7 4. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24. Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale. Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd.5 16.3 9.9 15.1 16. dependent de natura substantei din care este facuta).

Astfel. Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile. Exemplele pot continua. Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut. dimpotriva. lama bimetalica va fi puternic racita. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta. In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala. 75. Detector termostatic cu aliaj eutectic. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior. In functie de elementul sensibil. independent de valoarea absoluta a acesteia. zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj.105 grd-1. telegrafice etc. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic. 95. Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu. prin ingrosarea lamelei . Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator. actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii. Daca. telefonice. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor. clocitoare automata. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului. 230 sau 280ºC. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc. se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite. Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare. pentru care a fost etalonat. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului. lama bimetalica se va curba. Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18. 3. Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei.). deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide. Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica. legat la contactele unui releu electric amplasat in detector. Detectorul termovelocimetric.22 108 110 112 2.54 ∙ 10-5 grd-1). Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65. 4. Firele circuitelor electrice.Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare). de asemenea la o temperatura prestabilita. Spre exemplu.25 117 0 – 100 18.19 - 0 – 20 138 120 50 18.21 18. Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu. 130. detector termostatic cu aliaj eutectic. Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare.26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie. 180. spre deosebire de precedentele. 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii. radiatie solara etc. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie).2 107 α. Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. cuptoare etc. lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente. avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta. in intervalul de temperatura ºC. Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa. detector termostatic cu aliaj fuzibil. αzinc = 3. deci a sensibilitatii. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler.21 18.1 x 10-5 grad-1.

lamelele a reactioneaza cu intarziere. sub actiunea presiunii create. Pentru pompieri. fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. Capitolul IV Legile gazelor 1. . Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. rezistenta. V. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. se obtine o curba. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare. Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice. Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. se asaza la o greutate G. Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. adica presiunea din copul pompei creste. Generalitati Anterior. T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. Sau. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. Practic. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. la temperatura constanta. mentinandu-si insa aceeasi alura. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta. se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. Astfel. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. 2. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. la temperatura constanta. cand temperatura se mentine constanta. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului. atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. prin impingerea pistonului. Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. cand temperatura creste lent. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. Se poate deci. enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz.

prin incalzire. la inceputul secolului XIX. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. V0 – volumul initial. cu sectiune constanta. indiferent de natura gazului. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta.15 ∆T – variatia temperaturii. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen. Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4. Sub influenta caldurii degajate. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca.3. bioxid de carbon. Facand experiente cu gaze. legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit. presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului. fapt care provoaca explozia. Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1. Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. variatia presiunii raportata la presiunea initiala. intr-un volum constant.15 . Gay Lussac a descoperit. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. 273. acetilena etc. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal. 273. pe masura ce temperatura aerului din balon creste. in care se gaseste o bula de mercur. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca. gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide. printr-o linie paralela cu axa volumelor. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. la presiune constanta. bula de mercur fiind in echilibru. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1.

5.72 0. volum si temperatura). recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz. Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului.75 1. depozite de rezervoare. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza.34 0. in rafinarii.Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate.68 0.56 0.08 0. Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0.20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor.60 1.90 0.po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare.76 0. in preajma unor surse de caldura.40 0. Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta. De altfel. presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate. cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta.600ºC. Din acest motiv. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 . Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune.19 0. la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea. Teoria cinetico-moleculara a gazelor .75 0.502 0. Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p .44 0.80 0. deoarece recipientele fiind inchise complet. sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po.51 1. In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei. Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului. statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala. care asigura racirea la nevoie.54 0. fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului. umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient.275 0.57 0. La buteliile cu gaze comprimate.78 0. Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent. cu variatie rapida a temperaturii.42 0.79 0.48 1.19 0.19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0.90 0.40 1.

15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze.1 = . moleculele ramanand. in unitatea de timp. Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa. In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = . 273.273. V. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul. Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii. acest fenomen determina presiunea gazului. Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau. adica presiunea. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba. Cu cat scade temperatura. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut. numarul de ciocniri ale moleculelor. adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita. se reduce orice agitatie termica. acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala. se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau. racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila.15ºC β Deci la temperatura de – 273. t. Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule. iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant). nemiscate. se micsoreaza. cu alte cuvinte zeroul absolut. In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero. La limita. t0 = 0 ºC si de stare finala p. V0. Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara. cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): . deci volumul gradului. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0. 6. Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin. pe rand. legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta). de exemplu.15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante. In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. teoretic. stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron. Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor. deoarece β = α = __1__ grd-1.Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului. Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta). astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari. transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma.

Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte. Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin. p0.15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273. . T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8. desi foarte reduse. V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7.15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta. la 0ºC. Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0. In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar. ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare. deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273. legea gazelor perfecte capata o forma simplificata. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari. dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima.15 + t α __1__ 273. p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t). adica la presiuni scazute. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz.p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac). V0 si t0 = 0ºC. Practic insa.15 Conform formulei (9): 273.

treptat. convectie si radiatie. Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . 2. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare. in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor. se incalzeste. Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate. au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa. In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului. S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor. diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta. In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent. se constanta ca si celalalt capat. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. La presiuni mai mari. care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte. care este de asemenea invers proportional cu volumul. atat pentru presiuni cat si pentru volume. se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. Unele. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . tinut la exterior. in absenta acestor forte.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic. erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari. Procesul de propagare a caldurii.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1. deci invers proportionala cu volumul. datorita miscarilor moleculare. Spre exemplu. dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d. in toata masa corpului. crescand odata cu presiunea. Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. caldura trece de la corpul cald catre cel rece. Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece. avand temperaturi diferite. poate fi incetinit sau extins in timp. Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor.V nu mai ramane constant. in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. . In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. de exemplu metalele. a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. se afla in contact direct. ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii.

Singura exceptie o face hidrogenul.5 – 2.06 – 0.6 Mercur 0.035 Vata de sticla 0.Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0.17 – 0. cu spatii umplute cu aer.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0.Conductibilitatea termica a lichidelor.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9.12 Pluta placi 0. pentru un anumit interval de temperaturi.15 8. Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: .4 0.grd.89 0.15 – 0. Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta.4 Marmura 0.3 Sticla obisnuita 0. sunt izolanti termici. Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie. la 20ºC. privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa.6 Bioxid de carbon 0.3 Pamant 0. in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie.054 0. coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora.043 .0 0.1 0.1 0.03 – 0. fara a se face erori prea mari. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului. Coeficientul λ variaza cu temperatura.06 – 0.15 0.05 0.5 Nichel tehnic 12. . Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ.cu 15% nichel .15 0.34 0.12 Pluta sfaramata 0.6 0.cu 5 % nichel .1 – 0. Conform teoriei cinetico-moleculare. procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide. In interiorul corpului atomii cu energie mare. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura. Aceeasi remarca. .0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0.3 3 1.051 0.12 – 0. vata de sticla etc.h. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri. ºC Aluminiu pur (99.35 Ulei de transformator Gaze 0.12 – 0. deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic.33 Lemn de stejar 0. cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius. la 20ºC exprimat in kcal/m.158 0.5 – 0.044 – 0.036 – 0.3 Piele 0.020 0.16 Ulei de parafina 0. Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid. situati in preajma sursei calde.2 Plexiglas 1.14 0.75 – 1.13 0. h.7 Linoleum 1. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii. trebuie facuta si in cazul gazelor. exceptand mercurul. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze.cu 20% nichel .) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale. cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa.89 Portelan 0. este foarte scazuta.150 kcal/m.2 – 0.15 – 0.75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel . prin unitatea de suprafata a unui perete plan. care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura. sunt date in tabela 9.5 – 0.24 – 0.12 – 0.m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare.11 – 0.37 Tencuiala de var Izolanti termici 0.cu 50% nichel .

la partea de sus a incaperii. cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu. fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze.Cedarea energiei se face din aproape in aproape. din cauza caldurii primite. temperatura atmosferica etc. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus.) ale spatiilor respective. care propaga energia termica in spatiu. care transmite caldura produsa. sub controlul specialistilor. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie. Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa. schimbatoare de caldura etc. relativ scazuta. ferestre etc. pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. aer. Transmiterea caldurii prin radiatie . Dimpotriva. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului. vascozitate. In cazul gazelor insa.). analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. fumului si gazelor de ardere. conductibilitatea termica joaca un rol secundar. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate. In domeniul combaterii incendiilor. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul.). Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus. Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu. 4. care asigura cea mai buna izolare termica. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura. dar ca exista o distanta optima. Spre exemplu. la o distanta cat mai mare unul de altul. O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera. Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. de la atom la atom. Practic insa. Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor. s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva.Sub influenta caldurii primite. caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza. In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. Dilatandu-se. 3. sau mai simplu convectia caldurii. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m . starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m . in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble. Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale. din regiunea calda catre cea rece. La partea superioara a halelor industriale. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc. ulei de racire etc. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte. locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V. se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii. densitate etc. astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie.). Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate. in acoperis. cu suprafata mare.

parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii. De obicei. . in functie de tipul si destinatia lor. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute. energia termica fiind transmisa. Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K]. Pentru acest motiv. Caldura radiata se propaga in linie dreapta. la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire.Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase. exclusiv prin radiatie. In asemenea cazuri. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica.). Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie. 5. Practic. distanta relativa. Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura. prin conductie si convectie. depasind valori de 6 – 700ºC. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata.un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. pozitia lor relativa etc. Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie. deschise la culoare. care pentru corpul negru este de 4. . caracteristicile fluidului purtator etc. in caz de incendiu.96 ___kcal___ .Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii. S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. sau invers. cu o viteza egala cu cea a luminii. concentrand razele solare asupra lui. intalnite in practica.timpul. 300. Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. . c – constanta de radiatie a corpurilor. de la un obiectiv incendiat la altul. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa. de exemplu. Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor. Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata. in spatiul inconjurator. culoarea lor. fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului. materialul. In mod global. Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii. care se aplica. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente. existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. . Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi. S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²].Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale. Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece. negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. de starea lor de finisare a suprafetelor. se reflecta si se refracta ca si lumina. Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta. impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu.diferenta de temperatura intre cele doua surse. ele fiind determinate prin constructie. materialul se va aprinde. In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere. in acest caz. Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica. Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre. In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus .Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat. exprimata in kcal/h. .000 km/s. Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit. reflecta o cantitate mai mare de energie radianta. Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: . de natura si culoarea acestor corpuri.

Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane. gaze etc. cedand o parte din caldura. captusit cu material refractar. montate in cazan. pe care sunt fixate subansamble functionale. Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid. Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. felul combustibilului. Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante.de absorbtie. rafinarii etc. Procesul de transmitere a caldurii. de regula. In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune. este un fluid (apa. nu exista obiectiv industrial. de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila. care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar. fapt care determina scaderea temperaturii lor. in toate ramurile economiei nationale. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului. In principiu.. In focar si canalele de gaze. Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze. Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. Din punct de vedere termic.) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise. apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului.. Astfel. de diverse tipuri. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei. In functie de tipul constructiv. de mare putere. In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. sunt vopsite in argintiu. capacitatea si parametrii aburului etc. dotate cu puternice mijloace de stingere. Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii. al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. abur. Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. lichid sau gazos. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura). intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. din depozite. Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. Practic. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. La agregatele moderne. prin peretii acestor tevi. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur. electrica etc. Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere. circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie. se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. care. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. in care circula apa. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde. la apa. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur. Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. respectiv aburul). produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului.). are un larg camp de intrebuintare. locul de utilizare. Anumite masini de incendiu. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus. si prin conductie. Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere. subansamblele cazanului pot fi . Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. purtatorul de energie (agentul termic). in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere.

In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza. energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. doua sau mai multe celule. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete. 3. la turbinele actuale. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte.construite din una. cand este creat cu ajutorul unui cos inalt. Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. Tirajul poate fi natural. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. materializat in miscarea discului. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare. determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala. sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta. propriu unei anumite cladiri. fapt ce poate fi realizat foarte usor. Astfel. De regula. Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare.000 kW. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv. in centralele electrice. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale). 2. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate.5 at si t > 100ºC). unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. este necesara o forta exterioara. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi.2 – 2. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. pentru incalzire. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem . In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului. sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. calde. Principal. In ajutaje. Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. numita tiraj. la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s. in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. ferestre de observatie etc. ambele deservite de un circuit de ulei. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei.

Constructiv. Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. in cazul compresorului pistonul este miscat. Ca si motorul. la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). obtinerea unui lucru mecanic util.m. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina. acetilena. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea. drept lubrifiant se foloseste apa. la o presiune mai ridicata. Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite. compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura. Obiectul electrostaticii . Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta. La compresoarele pentru oxigen.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie. rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic. care executa lucrul mecanic. Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela. in vederea realizarii unei arderi complete. motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. la acest tip de compresoare. este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata. oxigen etc.d. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere. Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz). la care pregatirea agentului termic. compresie. de o sursa de energie exterioara. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute. evacuare). Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. intr-un rezervor. In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia. Astfel. Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. 5. de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru. Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice. Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie. 4. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare. intr-o multitudine de variante constructive. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil. Uneori insa. explozie. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit.a. iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa. PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1. Diesel. in energie cinetica.

in anul 1746. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina. Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. sticla. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric. 3. chihlimbarul. experimentarile au fost reluate.. fulgi de pasare. egala si de semn contrar cu sarcina unui electron. Prin frecarea a doua corpuri. un electron cantareste 0. el se electrizeaza fie pozitiv. de exemplu datorita frecarii. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. electricitate pozitiva. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. parafina etc. egale si de semn contrar cu ale electronilor.) o lasa sa se propage in intreaga masa. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui.9 ∙ 10-27 g. tesuturi animale sau vegetale. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. egala si de semn contrar. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen. dupa ce acestea au fost frecate. electricitate negativa. sulful. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. ceara rosie. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre. 2. in acest domeniu au continuat. in timpul electrizarii apar. care inainte se neutralizau reciproc. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica). negativ. el este de 1836. rasina. atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic. Protonii au sarcini electrice pozitive. Daca din diferite cauze. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. fie negativ. iar celalalt pozitiv. unul negativ. Mult mai tarziu. Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. Cercetarile. Indiferent de corpul care se freaca. bazice sau acide etc. prin anul 1600. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. marmura etc. adica sunt lipsiti de sarcini electrice. Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista.) in timp ce altele. Electronul este extrem de mic. (metale. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. ebonita. fenomenul s-a numit electrizare. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. si-l incarca negativ. bucatele de hartie. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. intotdeauna. in schimb in stare umeda devin conductori. . solutii saline.Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. Pana nu de mult. diverse minerale. ambele feluri de electricitate in cantitati egale. care in limba greaca este denumit electron. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. Din aceasta cauza. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii. Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. Acesta este principiul conservarii electricitatii. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. ambele se electrizeaza reciproc. iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping.

uleiul. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. Electrizarea prin frecare. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. mai exista. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. pe care atomul a primit-o. de la atomii din regiunile vecine. Doua sarcini electrice. prin contact si prin influenta. Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. Matematic. in afara electronilor legati de proton. La corpurile rau conductoare. pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni.In cazul frecarii a doua corpuri. Un electron. Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva. Adesea. Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. In acest caz. care se raspandeste pe toata intinderea lui. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. inainte de a se indeparta de inductorul. cele doua sarcini se anuleaza. intre atomi. iar cel ce-a primit-o. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect. 4. daca inductorul este incarcat pozitiv. Asa de exemplu. fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. in momentul trecerii pe un izolant. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. multa vreme ramase neexplicate. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite. pentru ca ei nu pot primi alti electroni. q1 ∙ q2 in care. fenomenele electrice. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. in cantitati egale. 5. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. parafina si altele. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. egale. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. Electrizarea prin influenta. ebonita. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele. zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. care sa aiba menirea de compensare a pierderii. Electrizarea prin contact. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. corpul electrizat. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. ε r² . indus. este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. si electroni liberi raspanditi la intamplare. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. Sarcina negativa. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact. s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. In unele corpuri.

Aer . pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara.Parafina .00007 1.Sulf .Sticla .7 3.2 26 81 Gaze .0006 1. Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q. Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant. Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant.001 Solide .Alcool etilic . forta de interactiune se masoara in dyne. Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei.Heliu . Asa.Ebonita . in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q . atunci datorita inductiei.Apa ε 2 2. q – cantitatea de electricitate in coulombi. daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat. notata cu E.Hidrogen . S σ este densitatea superficiala in coulombi/m². Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4. iar fortele electrice nu actioneaza spre interior. 6. Adica σ = q in care.8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e). In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant. aflate in apropierea lui. r distanta dintre centrele corpurilor electrizate.Anilina .109 unitati de sarcina electrica.F este forta de interactiune.G. El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior. Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati.3 5–7 6 In sistemul C. In sistemul international. la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat.Ulei de transformator . de exemplu. Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide . sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara.5 7. Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita.Petrol . Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric. in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric.S. ε constanta dielectrica sau permitivitatea. Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. va fi respinsa cu forta F. Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor. 7. este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp. Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3.Bioxid de carbon ε 1.105 dyne). S – suprafata in m². Densitatea electrica. q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric. q .Mica ε 2 2. forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1. Spatiul din jurul unui corp electrizat. Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse. O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric.0003 1. Adica E = F . ε r² Intensitatea campului electric.6 – 4. es.

Deci. Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica. Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric. 300 In fizica atomica si nucleara. Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit. care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt. Prin urmare. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp. Unitatea de tensiune electrica este voltul. 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u. 1 C 3∙109u.s. 8. intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q .6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1. V .Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb. Deci. atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa. Pe timpul deplasarii. valoarea lui fiind _Q_.6 ∙10-5 jouli. 9. forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L. deoarece capacitatea lor electrica este mai mare.e. Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic.VB). Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte.8 ∙ 10-10 __1__ = 1. Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential. ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA.6 ∙ 1012 ergi = 1. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB. Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic. expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte. Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric. energia se masoara cu electrovoltul (eV). Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 . L = 4.s. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera. VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA . Deci. punctuala. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q.e.

Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. Astfel se explica de ce campul electric. in principal. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt. miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate. Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. In acest caz.10 cm. iar potentialul atmosferic este pozitiv. de sus in jos. ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. care este curentul de descarcare. Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. de regula. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare. intre atmosfera si Pamant. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. In unitatea de volum numarul ionilor creste. iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. La nivelul solului si in conditii normale. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m. iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. . senin. in cantitati destul de mari. 10. are sensul constant. intr-un camp de 100 V/m. deasupra unui camp sau unei mari. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. iar Pamantul negativ. devenind „ioni mari”. sferice si cilindrice. tensiunea de strapungere si pierderile de putere. Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice. in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. Liniile de forta ale campului se orienteaza. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. Deci. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. de razele cosmice. Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. Aceasta crestere. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. Ionii mici. Deci. C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). 11. in scurt timp se evapora. 1 V 3 ∙ 102 Practic. Stropii de aer foarte fini. Pamantul este incarcat negativ. potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili.

o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara).In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. trasnetul se repeta o data. motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. a produselor fainoase.). Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. de-a lungul unui traseu. sarme zincate. Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des. in calea scurgerii lui catre Pamant. intre ei pot sa apara mari diferente de potential. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. iar printro destindere rapida a aerului. care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet. Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5. care devine conductor pe acest traseu. numit fulger globular. daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ. cladura.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. Dupa cateva sutimi de secunda. trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil. Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. ambele catre Pamant. In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc. din caramida si din alte asemenea materiale. dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km. Deci. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer. se numeste fulger. aprinderea este posibila. apare un gen de fulger destul de interesant. Astfel. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata. care mentin timp indelungat sarcinile electrice. De obicei. declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta. putand da nastere la incendii. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului. iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. Urme vizibile de incalzire. de doua ori. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip. paie etc. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. bineinteles datorita frecarii. In schimb. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. Cateodata. se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. Din cauza suprapresiunii. Descarcarea electrica. care strabate intregul traseu pana la nor. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. in punctele atinse de trasnet. Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare. 12.). La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. ioni formati din razele cosmice. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara. Deoarece fulgerul este un fenomen electric. deci apare pericolul descarcarilor electrice. a grinzilor si a zidurilor. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. in minele de carbuni etc. iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. tunetul. datorita frecarii. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. a sulfului. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice. numita si linie de intoarece. Ca si fulgerul. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). care pluteste in aer. Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului. de apa.10-9 kW. ferestre deschise. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. benzina etc. sarcinile pozitive si negative sunt separate. miscarea se face in trepte. Alte ori. Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice. Datorita curentilor de aer. a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. catre Pamant. . de cinci sau de mai multe ori. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. iar in unele cazuri. El este o descarcare electrica foarte rara. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. sta circa 50 microsecunde. sarme subtiri de otel. pe usi. Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri. insa in directii oarecum diferite. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. a stalpilor de lemn.

depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier. Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. La 1000 V se inflameaza benzina. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s . Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa. adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. adica se produce o turbulenta. sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. in curentul de lichid.Benzen si eter.). la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. In mod teoretic. incarcarea si descarcarea produselor petroliere. de proprietatile dielectrice. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. La un rezervor umplut incomplet. care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. apoi cele de bumbac si lana. apoi se mentine cam la aceeasi valoare. In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero.Benzen in cadere libera . Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile. Datorita antrenarii si desprinderii. parti metalice. la presiunea de 1. la viteza de 10 m/s . de lungimea si diametrul conductei respective. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor. pe cateba materiale plastice. In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza. relon. in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta. In schimb. decat la miimi de miliamperi. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil. la 3000 V aproape toate gazele combustibile. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. circuland printr-o conducta metalica. un barbotaj. La descarcarea electricitatii. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. rolan etc. Pentru jumatatea superioara a curelei. cauciuc. in momentul infasurarii pe roata condusa. de densitatea si vascozitatea lichidului. sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc.Benzen. La o curgere laminara a lichidului combustibil. fibre sintetice etc. Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. Cu cat lichidul se agita mai mult. la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc. roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii. determina separarea lor. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare.5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc. care se produc la pomparea. de regula. in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil. ca urmare a descarcarilor electrice. Astfel petrecandu-se fenomenul. are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului. Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn. roata motrica . de viteza de curgere a lichidului. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. in cazul formarii scanteilor. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice. intensifica incarcarea electrostatica. Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge. Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor. Pe timpul spalarii.

Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. in care se descarca. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula. Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica. este: W = q E. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi. Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. acumulator. Capitolul VIII Electrodinamica 1. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer.m. care micsoreaza forta electromotoare. caldura. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice. Tensiunea electrica. miscare etc. iar cea motrica le neutralizeaza). care leaga bornele consumatorului. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. se va exprima in volti. Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza. Diferenta de potential sau . aparat de incalzit. Sursa de curent. precum si de marimea si starea suprafetei de contact. In afara capacitatii curelei. Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. In general. f. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential). Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic. iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina. viteza de miscare si latimea curelei.) si din doua conductoare.m. Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. conductele de transport pneumatic.si cureaua se desprinde de pe ea. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. constituie generatorul de sarcini electrice. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia. termica. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare. sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis. in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare. incarcarea transmisie. Forta electromotoare. in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini. 2. deci f. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva. va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb. In zona de incarcare se gasesc. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase. de amestecare si alte dispozitive tehnologice. E = W. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica.. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. dispozitivele de pulverizare. In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. chimica sau o alta forma de energie. Ea este aceea care provoaca curentul electric.e. electromotor etc. Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului. a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor. in energie electrica. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator. miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent. In acest caz. de obicei. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare.e. impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. Sursa de curent transforma energia mecanica. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul.

3. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t.m. tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior. Valoarea tensiunii electrice U.-2 (newtoni) pe metru lungime. rezulta. adica in care nu exista diferenta de electroni. Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica. atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica. iar simbolul este Ω. nu mai curge nici un curent de apa prin conducta. rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila. cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare. In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime. cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt. Daca I = 1 A. deci nici o diferenta de potential. Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor. De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. un coulomb (C).h. atunci Q = 1 A. Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica. care are ca simbol litera A. Amperul reprezinta o cantitate de 6. care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper.). iar t = 1 s. unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V). ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2. neglijabila. 4. u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate. .s. in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare. Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel. In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor. Din relatia I = Q . Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm.s care reprezinta in S.10-7 kg. Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s). asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul.” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm².tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. Daca notam cu I intensitatea curentului. cu electricitate. t Q = I ∙ t.I. In sistemul de unitati international (SI). Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda. 1 s = 1 amper-secunda = 1 A.

are valoarea de 1 Ω.10 0.00015 0. Totusi. . In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul .42 0. 5. Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²). ori sa ramana practic constanta. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ).Crom .0042 0.Carbon . Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ).Cupru .20 0. Simbolul international al rezistivitatii este Ω.42 0. Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne. numita rezistivitate.0175 1. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare.Aluminiu .Constantan .25 0. de mii de ohmi (1000 – 10000). rezistenta de contact. Deci.47 0. U – tensiunea in volti.107 0. R=U I sau.04 0.Alama . Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica.Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0.00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric. Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta.98 0. Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare. celelalte pot varia intre limite foarte largi.00006 0.3 0. reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales. cum este cazul la metale. R – rezistenta in ohmi.0004 0. Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm. prin acesta trece un curent de 1 A.Plumb .0039 0.221 0. sa scada.002 0.004 0.Manganin .Platina .Cromnichel .Nicrom .00625 0. contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica. adica.Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V. exista o relatie de proportionalitate directa.0004 0. ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii. chiar si de joasa tensiune. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm.13 – 0.00411 0. Experienta arata ca pentru un conductor dat. U=R∙I unde factorul de proportionalitate R.Oteluri .0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0. rezistenta imbracamintii. aplicata intre cele doua puncte ale conductorului.00004 0. cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan.0003 0.028 0.Argint . atunci rezistenta lui. exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice. Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava.0003 0. I=U R I este intensitatea curentului in amperi.0040 0. aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului.49 1.016 7.m.Nichelin .Argentan . rezistenta pielii. cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni.0002 0. intre diferenta de potential U.

U = RI E = r I + RI = (r + R) I. in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. cand exista mai multe rezistente. . Legarea rezistentelor in serie. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential. Intr-un circuit electric. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff.. In acest caz. in paralel (derivatie) si mixt. Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. Prin legarea rezistentelor in paralel. In acest caz. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului. Legea rezistentelor. b) Legile lui Kirchhoff. rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). deci mai multi curenti. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv. rezulta: u = r I. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare. Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. parcurs de curenti electrici. intr-un ochi de retea. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte. adica una langa alta. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. care contine o forta electromotoare. Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E.. cuprinzand mai multe ramificatii. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. este egala cu forta electromotoare respectiva.Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg. adica: 1=1+1+1+. la bornele caruia se produce forta electromotoare E. in lungul rezistentelor succesive. In acest caz E = u + U. cu diferite legaturi exterioare. Legea I a lui Kirchhoff. Presupunem un ochi al retelei de conductori.

Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati. iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel. iar in calorii: Q = 0. atunci: Q = 0. Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste.t.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul.24 W.t. adica P = W = U.t si deci.I. deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici.I².24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0. Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului.600. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica.I. wati t sau P = R. dar Q = I. Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor. R = R2 x R3 R2 + R3 deci. in Ws sau jouli W = R. cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca. in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ.24 inmultit cu energia electrica in jouli. 6. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli. W = U. adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0.I.t. R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz.000 Ws (jouli) . ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh). Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U. care se transmite in mediul inconjurator.Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi. 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3.

topirea etc. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare. slabirii arcurilor de apasare etc. Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). care inmagazineaza caldura primita. Aparate de uz casnic. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase. Totusi. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. In principiu.). supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul. se obtine imbinarea dorita. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. vibratiilor. a oxizilor de azot etc. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. La trecerea curentului electric prin rezistenta. borne etc. Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. in general.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste. Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. dupa legea lui Joule-Lenz. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati. caldura degajata. Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. etc. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit. radiatorul electric. Oricare ar fi situatia. becul electric. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. de exemplu. plita electrica. Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului. incalzeste masa metalica. Este format dintr-un bloc metalic. se realizeaza sudura electrica etc. Fierul de calcat. aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi. La cuptorul cu arc voltaic. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila. 7. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor. va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. asezate in niste canale adanci. cuptorul electric. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. care constituie celalalt electrod. fierul de calcat. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic. a carborundului. cand este vorba de motoare electrice. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula. Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca. Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. ciocanul electric de lipit. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura. ce trece prin rezistenta de contact. Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea.736 kW. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala. cu cat curentul care le parcurge este mai intens. . o rezistenta marita la trecerea curentului. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare). in practica apar situatii cand din diferite cauze. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte. fabricarea otelurilor speciale. temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. Efectele curentului electric Efectul caloric. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. Sudarea electrica. calirea otelului. pe care se asaza un strat izolant de mica. Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator.

in terapie. Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: . capabil sa transforme energia electrica in caldura. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru. atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten. trasnet. Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. cripton etc. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului. Din aceasta cauza. Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. la construirea soneriilor. invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde. legaturile executate necorespunzator. bifazat si trifazat. Initial curentul electric este normal. se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata. Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit. . O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare. electromagnetilor. valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. arborii. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct. manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent. Dupa curentul de soc. favorizand producerea scurtcircuitelor. Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor. legat la polul negativ. In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. Din cauza supraincalzirii conductoarelor. Efectul chimic al curentului electric. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale. Efectul magnetic. Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor.. contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune. deci poate fi monofazat.). In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect. acid sau baza) numit electrolit. la conductoarele cu izolatie. cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire. Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S. 8. in astfel de cazuri. Orice contact (imbinare) intre conductoare. La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare. Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. patruderii umiditatii. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. adica pana la mii de amperi.Iluminatul electric. volfram etc. care dureaza un timp foarte scurt. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului. ridicarea zmeelor etc. catod. creeaza o anumita rezistenta de trecere. pentru care a fost proiectata. In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. conectat in acel punct. este cel mai raspandit. a) Scurtcircuitul. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. fix sau mobil. .. se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). impreuna cu cantitatea de caldura degajata. acesta se incalzeste. se deterioreaza. a electricitatii atmosferice. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora. la fabricarea magnetilor. de cele mai multe ori datorita imbatranirii. fie prin reactii secundare. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii. ca de exemplu. intre care exsita o diferenta de potential. defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara.pentru cabluri aeriene: vantul. care se degaja la anod). Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate. care se produce ori de cate ori doua conductoare. iar celalalt. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica. locul de imbinare sa se incalzeasca mult. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor. invelisul de protectie crapa. vin in contact. devinde incandescent si emite raze luminoase. la construirea de galvanometre etc. In principiu. racirea se face greu. In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului.

radiatoare. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC. Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs. Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I. Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t. indicat de fabrica constructoare. 9. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire. Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja. corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . In cazul scurtcircuitelor.De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie. Arcul electric este o descarcare disruptiva. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului). diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta. b) Arcul electric. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1. convectie si conductie. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei. Ca si scanteile electrice. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita. In conditii normale. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia. continua. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea. Aceasta corelare se arata in tabela 13. cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica. apar deci suprasarcini. Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. un curent de scurtcircuit tranzitoriu. Curentul nominal al fuzibilului In.5 2.

cu ajutorul unui releu de protectie. care se produce in interior.3 In 1. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura.. de tip LF pentru legaturi in fata. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie.conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate. tubulare inchise fara material de umplutura.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de . la tensiunea nominala de 500 V. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0. 10 si 16 A. Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta.. . Dupa domeniul de utilizare.. montate in cutii. insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric. tubulare deschise. nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina. Se topeste intr-o ora la sarcina de . tubulare inchise cu material de umplutura. Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului. patron fuzibil. Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia. . soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. adica la pornire. care au o mare raspandire la noi in tara. in tara noastra. 200. pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450. pentru curenti nominali intre 6 si 100 A..6 In Cu inertie 1. Asa de exemplu.. dulii sau intrerupatoare. in cateva miimi de secunda. de exemplu. 25.9 In Cu intarziere 3 In 3. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc. 125. iar ultima pentru 80 – 100 A. Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6.. b) Intrerupatoare automate. 300.. sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal. piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama. care duce la distrugerea izolatiei. Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare). Sigurantele automate. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla. In practica sunt situatii. Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire. capacul filetat si piese de contact. 160 si 200 A. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V. la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit. 160. curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata.. fuzibilul topindu-se la un curent de 1. 80. 350 A.6 In 1. de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80. Pentru protectia motoarelor electrice.defectarea unor prize. 36. 100. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu. 100. care indica topirea rapida a firului fuzibil. montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. protejate cu un strat de metal anticorosiv. Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: . tablouri capsulate etc. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A.5 In In principiu. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate. Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic. 225. Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama. sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida.supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita. 45 si 60 A. cu un singur loc de topire.. se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol.5 ori valoarea nominala. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet.3 – 1. a doua varianta pentru 20.8 mm. 260. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent. in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu. 500 si 600 A. 125. in instalatiile electrice interioare. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc. Normal sau fara intarziere 1. .

Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. protectia contra caderii tensiunii. incaperi cu praf. urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. de impuritati. in mod frecvent. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. antiexplozive (antigrizutoase). La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. Pentru o perfecta functionare. DITA – 25 A. Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. . nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. protectia contra suprasarcinilor. DITA 100 – A). La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). se verifica starea contactelor si reglajul releelor. cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. 10. Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia. care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. in caz de innegrire se schimba. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. Glubul este fixat de corpul propriu-zis. DITA – 60 A. asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. este bine fixat. intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. De asemenea. Cand suprapresiunea scade. Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. ca urmare a unei scantei la dulie. Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. protejat cu o plasa metalicaz. indeplinind si functii mai complexe. pentru curenti nominali de 350 A. Globul de sticla. Curentul electric in electroliti a) Electroliza.In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. Asa cum s-a mai aratat. ermetice. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. Se curata de praf. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. 11. de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. corpuri de iluminat monobloc. Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. in cazul unor deteriorari mecanice. Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. Intrerupatoarele automate in aer DITA. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor. avand o constructie relativ simpla. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V. in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive. protejate impotriva prafului si umezelii. de asemenea diminueaza socurile mecanice. cu carcasa din fonta. Abajurul fixat de corp. Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. iar releele termice si electromagnetice.

in g. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni.Q in g. Substanta prin care trece se numeste electrolit. in industrie.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I. Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb. iar la catod. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. la anod se separa clor. din clorurile topite. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative. m – valenta metalului. iar la anod oxigen. argint etc. iar la anod metaloizii. prin depunere electrolitica. Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. Deci se mai poate scrie: m = k.t. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului. iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. fenomenul respectiv fiind numit electroliza. Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. iar cel din jurul catodului. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. formand cationi. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. in care: k este un factor de proportionalitate. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel. iar conductorii metalici. solutii saline. la electroliza sarii de bucatarie. catolit. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul. Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit. Procedeul se numeste galvanoplastie. Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. se separa cantitati mari de metal pur. iar cele incarcate pozitiv. crom. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici. introducand un factor de proportionalitate k1. m = k. Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. . Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru. Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. electrozi. Adica. care contine deuteriu. cu un strat subtire de alt metal ca nichel. De exemplu. formandu-se si acid sulfuric. care sunt particule incarcate cu electricitate. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. Din solutiile sarurilor metalice. La anod.I. Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde). cu intensitatea curentului si cu timpul. La trecerea curentului electric prin electroliti. Tot prin electroliza se obtine clorul. oxigenul si grupele de anioni. Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi. Prin lichide (saruri metalice topite.

Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. elemente sau baterii electrice se intelege. c) Termoelemente.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. Ag. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. Prin denumirea de pile. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric. este in legatura cu sursa de curent electric. format exclusiv din metale. Asa se intampla de exemplu. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice. Pb. Au. captusit cu placi de carbune. De asemenea. dupa acelasi mecanism. In schimb. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie. unele tipuri speciale de generatori electrici. in functie de catod. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. apare o diferenta de potential de contact. Fe. Zn. In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. adica incarcat negativ. Sn. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. in aluminiu si oxigen. iar sistemul devine un generator de energie electrica. deoarece captuseala acestuia. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. Aluminiul fiind incarcat pozitiv. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. se adauga alumina care se dizolva. sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. care fiind suspendat deasupra. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. si se strange pe fundul celulei. Cu. Altfel. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. iar oxigenul la anod. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. b) Pile electrice. suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. Curentul trece prin electrolit. unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. datorita naturii diferite a celor doua metale. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. formeaza apa si deci dispare. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat.). Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. merge la electrodul negativ. se constata ca prin el circula un curent electric. Na. Se cunosc numeroase elemente galvanice. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic. iar metalul se incarca negativ. In felul acesta. Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece. Al. Pt. metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. in apa. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic. datorita transformarii energiei calorice sau chimice. solutie de bicromat de potasiu. cupru in solutie de sulfat de cupru). Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. in mod treptat. Asemenea substante se numeste depolarizante. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. granule de bioxid de mangan etc. de exemplu. Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. aproximativ 1000ºC. care trimite ioni de metal in solutie. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. care se leaga la borne numite poli. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale. Cuprul. . intr-un circuit conductor. cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. care ramane cu exces de electroni. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. insa ele astazi nu mai prezinta interes. Mg. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu. adica la electrodul pozitiv. intr-un circuit inchis. deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc.

tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. iar densitatea electrolitului se micsoreaza. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. iar la cel negativ PbO). γ in care . placile sunt din plumb spongios. Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. de exemplu. Pe timpul folosirii ca generator electric. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. deci se produce o dubla sulfatare. In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. unul negativ si altul pozitiv. Conectarea in serie sau in paralel. Acumulatoare a) Descriere-functionare. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. in schimb la un curent mare. Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. deci au loc si degajari de hidrogen.12. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. Cd-Ni. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. Zn-Ag). care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. iar polul negativ cationii de H+. Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. Ag si Zn. in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. La terminarea incarcarii acumulatorului. Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4. Fe. Cd. La acumulatoarele cu plumb. Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb. In regim normal de incarcare. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4. unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb. ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. Materia activa a placilor pozitive. prin legaturi sudate sau insurubate. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica. acumulatorul se descarca. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. care oxideaza Pb3O4 in PbO2. Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3.

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi. l 2. inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². In exterior. Unitatea de masura in SI este weberul. este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care. Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui. un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. si au forma unor cercuri concentrice. iar expresia NI este denumita amperispire. liniile de forta ale campului magnetic. in care. I – intensitatea curentului in amperi. N este numarul total de spire al solenoidului. Electromagnetii sunt utilizati la relee. 3. Se creeaza in felul acesta. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb). Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier. sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. bara se magnetizeaza puternic. l – lungimea bobinei in centrimetri. n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic. in care. electromagnetii au forma de bare sau potcoava. nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. la crearea campurilor magnetice intense etc. 5000 B – este inductia magnetica. Relee electrice [A] m .S – sectiunea fluxului magnetic. In cazul unui solenoid sau bobina. n=N. Daca curentul strabate un conductor liniar. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. adica. Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei. In general. S in kg. la transportarea greutatilor. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante. S – suprafata unei fete polare. Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. In cazul unui solenoid in forma de tor. plecand de la formula de mai sus. la dispozitive de semnalizare si automatizare.

curent electric etc. cele doua lampe se dilata inegal. Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul. Cu ajutorul filetului. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute. Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta. aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric. presiune. . de obicei. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice. Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau. lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. de comanda. de control. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza. deci nu mai taie liniile de forta. Elemente principale de automatizare a) Traductoare. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare. specifice altui sistem. de asemenea. format dintr-un electromagnet. Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. in care se masoara sau se regleaza temperatura.se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului. Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei. 5. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. indata ce conductorul nu se mai misca. Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el. Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor. electrica sau pneumatica. montate. In aceste masini exista un camp magnetic. elemente bimetalice etc. termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. In urma incalzirii elementului. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica.dispare. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura. Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic. nivel. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. astfel ca la o anumita temperatura. Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. sa nu provoace declansare timp de doua ore. forta electromotoare si deci curentul indus. . Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide.) spefice unui sistem. numita marime de iesire. Prin racire. Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ. turatie etc.se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. de reglare etc. Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. . 4. care au coeficient de dilatatie diferit.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice. prin miscare. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: . Aceste forte se numesc forte electromagnetice. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura. Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. in raport de variatia temperaturii mediului. . El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii. termorezistente si termocupluri cu semiconductori. la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala. in serie pe fiecare faza. contactele se desfac si circuitul se intrerupe.la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala. debit etc. iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal.isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului.). semnalizare. presiune. sa poata determina declansarea in timp de doua ore. protectie si reglare automata. Traductoare de temperatura. Masinile electrice.

aparat indicator. Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. nichel-crom-nichel. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu. seleniu si siliciu. carburile. redresoare etc. motoare electrice. argint-constantan. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita. sulfurile metalelor (mangan. ca urmare a actiunii de suntare. wolfram etc. fara intermediul energiei mecanice. reostate de reglare etc. Traducatorul de nivel. ventilele. de balante hidrostatice inelare. . fara intermediul energiei mecanice. pana la 600ºC. cupru-constantan pana la 500ºC. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar. Traductoarele de nivel. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. se numesc aparate electrice (transformatoare. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. b) Organe de executie si reglare. Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele. pana la 2300ºC. nepericuloasa. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. mufele. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice. care au cate un capat lipit intre ele. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. de regula. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. arcuri tubulare cu o singura spira. produce in acel sistem energie electrica.Termorezistente cu semiconductori. care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice. Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. si au dimensiuni de gabarit mici. Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. rezistente piezoelectrice etc. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. vanele.). fie direct. Ea se compune. iridiu 50% si 50% rodiu. iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice.). Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. fierconstantan. Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze. pana la 2000ºC. Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC. membrane. O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii. redresoare etc. se numesc aparate electrice (transformatoare. Capitolul X Masini electrice 1. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru. cu mai multe spire. Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura. wolfram – 75% si 25% molibden.). pana la 2000ºC. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U). fier. daca este cazul. nichel. Termocupluri. iridiu – 90% si 10% rodiu. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. precum si germaniu. poseda o inertie mica. pana la 600ºC. Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Traductoare de presiune. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. care poate fi un releu. de la 300 la 1000ºC. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. oxizi. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. pana la 2600ºC. termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori. Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului. Se foloseste o spirala de manganin. nitrurile. iar ca organe de reglare supapele. Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston. Traductoare pentru radiatie. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. electrice. aparat inregistrator etc. adica posibilitatea de a fi utilizate. Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare.

f. Bornele sunt marcate cu litere. Masinile de curent alternativ. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1).e. formand sistemul inductor. este egala cu zero). infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului. Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare. In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati. Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie. Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului. dupa turatia care functioneaza. in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ. din care cauza.m. liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f. La un motor trifazat exista deci in total sase borne. Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele.m. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului. Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p. La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. p – numarul perechilor de poli.e. Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului.e.n in care. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita. inducand in ele f. Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor. Functionarea alternatorului. La rotorii cu poli ingropati. 2. . . Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie). devenind iar zero. iar sfarsitul cu X. f este frecventa curentului. Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice.In esenta. gravate pe placa de conexiuni. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. Bornele sunt marcate cu litere. Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa. Masini de curent alternativ Masini sincrone.m. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. n – rotatii/minut sau in H2. Un alternator se compune din doua parti principale: . grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator.m. Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu. Masinile electrice. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu. in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare. a treia cu W si Z. Masinile de curent continuu. a doua faza este marcata cu V si Y. Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii. orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. Cand rotorul alternatorului se invarte. in care se asaza infasurarea statorului.rotorul care se roteste in interiorul statorului. Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ. Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone.e.m. este maxima. Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii. care circula in interiorul carcasei. f. Fiecare faza are infasurarea ei separata. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator. Ele pot fi monofazate si trifazate. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile. numita rotor. Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine. Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului. se impart in masini sincrone si in masini ascincrone. Rotorul continuand sa se invarteasca. care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne). Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic.e. gravatepe placa de conexiuni. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone.

La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru. Y. primit de la retea. Dinamul este o masina de curent continuu. formata din conductori de cupru izolati.deschise. Legarea in „stea” se executa legand bornele X. adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde. Polii dinamului produc un flux magnetic. Bobinele poliilor sunt legate in serie. La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. pentru ca ele nu taie liniile de forta. . Prin rotirea indusului. Dupa felul de protectie. Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor. Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei. conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie. Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului.S. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator.Bornele U. Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele. Capacele laterale ale statorului sunt deschise. nu se produce o tensiune electromotoare indusa. Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice. Astfel de motoare se pot monta si in aer liber. . iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele. La motoarele cu inele colectoare.asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive). In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N. 3. Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”.protejate contra picaturilor de apa. perpendicular pe axa polilor. izolate intre ele prin foi de mica. Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre. infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului.e. motoarele de acest tip se numesc „asincrone”. . neprotejate.inchise complet. se numeste linie neutra. din bronz). in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli. Tipuri de motoare asincrone. . dar nu in ploaie. iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U. De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori. prin intermediul carora se face colectarea curentului. El este format din lamele de cupru. Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor. Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. . dispusi alternativ N-S). lasand sa intre aerul. Dinamul. Y si Z intre ele. asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa. de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire. Functionarea dinamului. se asaza periile. motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator. de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. rotor (partea care se roteste) si colector. V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. la trecerea curentului trifazic. de otel silicios. prin infasurarile bobinelor statorului. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. Fiecare inel aluneca sub cate o perie. toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa). Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. fie in „triunghi”.capsulate. tinuta de o port-perie.m. Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”. Pe suprafata cilindrica a colectorului. destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. Bornele X. strunjit si slefuit bine. care este montata fix pe stator. Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). deci puterii motorului si tensiunii retelei. Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului. De la perie curentul rotorului trece la port-perie.

Se roteste spira. In acest caz. Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta. in care. Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite. Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. tensiunea electromotoare devine zero. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. fara selfinductie1). T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine. deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. insa de sens invers. f – frecventa curentului produs in circuit. In circuitul exterior inchis. iar cand se misca in jos un sens invers. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. iar conductorul B in dreptul polului S. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu). L – inductivitatea circuitului in henry. prin intermediul jumatatii de inel 1. cum este cazul. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. curentul nu mai este in faza cu tensiunea. deci orice dinam poate servi ca si motor. cand trece prin fata polului S. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. in campul magnetic. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului.Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe. cand acesta trece prin dreptul polului S. el trece prin dreptul polului S. In momentul trecerii curentului devine zero. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ. Intre ele exista relatia f = 1. de exemplu. La trecerea conductorului prin axa neutra. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. Rotind. ramane mereu in urma acesteia. Daca curentul are un sens variabil. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m. iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. motoare serie sau motoare compund. facand contactul cu peria n. Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. deci se schimba mereu. facand intre ele un unghi φ. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. curentul este in faza cu tensiunea. Pentru curentul alternativ. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. curentul de apa are un sens. Deci. este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare. in continuare conductorul A. Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. Cand pistonul se misca in sus. prin intermediul jumatatii de inel 2. iar conductorul A va parasi peria m. iar in circuitul exterior acelasi sens. in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. R – rezistenta in ohmi. 4. tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. La bornele periilor m si n. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. U – tensiunea in volti aplicata la borne. la tramvaiele electrice. se produce o selfinductie L1) importanta. Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. . conductorul A se afla in dreptul polului N. Motoare de curent continuu. iar conductorul B in contact cu peria n. conductorul A in contact cu peria m.

cu contact. Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative. elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid. un numar de elemente redresoare si un filtru electric.convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului. mai rar invers. siliciu).convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu. Redresoare. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare).m. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune. Din punctul de vedere al principiului de functionare. Daca circuirul secundar este deschis. Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei. Ca aplicatii practice.e. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. . Transformatoare si redresoare Transformatoare. bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire. Convertizoare. Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare. fie din doua masini de tipul motor-generator. Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice.m. iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare. Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua. destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. desi nu exista nici o legatura intre ele. la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor. cu vana de mercur. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. adica nu are nici un consumator de curent.e. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara. Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone.convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica. Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. convertizoarele electrice se impart in: . In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu. in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. Un astfel de transformator se numeste autotranformator. tuburi polianodice cu catod de mercur etc. seleniu. . . germaniu. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica.) cu vid (kenotroane). fenotroane. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje. convertizoarele electrice pot fi: . Din punct de vedere al felului transformarii. Rezulta deci ca raportul dintre t. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie. In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune. . permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens. sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. de constructie speciala. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic.convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”. cuplate impreuna. infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune). alcatuieste circuitul secundar. cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1. Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica. cu gaz (tiratroane. cu relee de curent. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc. Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice. Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5. de tipul redresoarelor. sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului. se mai numeste si curent de inductie. Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. Bobina de inductie. se noteaza cu ω.

din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior. Defectele care pot cauza incendii sunt: . patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac. Pe timpul functionarii. . din care se mentioneaza suprasarcina. . uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde. Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util. La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul. De asemenea se produc incalziri si la lagare. . Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. care sunt de natura mecanica.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult. In timpul functionarii transformatorului. fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor. periilor si suportilor de perii. Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%.aparitia de suprasarcini.la perii se produc scantei electrice destul de puternice. lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga. 6. ca la oricare alt conductor electric. Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri. aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde. cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie. Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. restul se transforma in interiorul motorului in caldura. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: .organele dinamului se incalzesc peste normal. In conditii normale de functionare.in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit. din cauza frecarii. . Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). Defectarea motoarelor. Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel. scurtcircuitul si mersul in doua faze. In consecinta. a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili. in urma scurgerii uleiului din transformator.rotorul se incalzeste prea tare. In cazul cand in transformator apar defectiuni grave. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. acesta isi mareste foarte mult volumul. In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire.neintretinerea colectorului. magnetica sau electrica. curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa. Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”. In acest caz. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone. Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului.convertizoare cu transzistoare. Daca nivelul uleiului scade. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire. Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. . . din cauza unei proaste izolatii.scurtcircuit in bobinajul rotorului. . De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur. prin topirea sigurantei). care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva.bobina inductoare prezinta defectiuni. atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura. arderea completa a bobinajului. Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate. Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura. Daca suprasarcina dureaza mai mult. Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: . motoarele se pot defecta din diferite cauze. cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. Incalzirea motoarelor. Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei.. Consecintele sunt totdeauna aceleasi. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator. deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi. ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise. identificat prin tensiunile inegale intre faze. care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. gazele care se formeaza sunt degajate violent. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. . . incat se poate produce o explozie a cuvei.calajul incorect al periilor. . La generatoarele de curent continuu. fara nici un inconvenient. chiar in gol.supraincalzirea bobinajului de excitatie. adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant.campul inductor este slab.

fie permeabilitatea. sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu. care de asemenea variaza. un nou camp electric. Intr-o masura mai mare. megaherti (M Hz)1) etc. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare. atunci cand variaza in timp. curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial. intensitatea campului magnetic etc. producand din nou un camp magnetic etc. in comparatie cu curentii de radio frecventa. 9.). Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor. Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. Astfel. care se defineste prin relatia: λ=VT in care. pentru prima oara. (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda). iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. cu atat va fi mai mare si energia radiata. intr-o serie de cercetari fundamentale (1888). Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. Ele pot fi reflectate. Undele electromagnetice se propaga liber si in vid. independent de lungimea de unda a radiatiei. Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu. De aici rezulta ca. corpurile emit lumina (energie radianta). creste respectiv de 4. radiatia depinde de frecventa. 3. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului. Ca si la undele elastice. Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic. este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti.10-5 cm.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada. Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu. De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene. cu viteza de aproximativ 300. fie permitivitatea mediului. Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. a fost facuta. care sunt si ele tot unde electromagnetice. in doua medii vecine. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. care se propaga in vid cu viteza de 3. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa. In virtutea acestei teorii.. 4 ori etc. fie amandoua. unul electric si altul magnetic. de Hertz. intensitatea curentului electric de conductie). Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice.Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. se poate determina lungimea de unda. Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4.10-5 cm si λ = 8. in toate directiile. Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari. Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa.1010 cm/s.000 km/s. 16 ori etc. insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu. . care se propaga sub forma unor unde electromagnetice. Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare. Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. De aceea. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp. care nu ramane constant ci se schimba. 2. adica in decursul unei oscilatii complete. Undele electromagnetice se propaga radial. iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. Daca frecventa creste de 2. ca si razele de lumina. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda. in jurul conductorului apar campuri alternative. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs. Acest camp se propaga in toate directiile. Cu alte cuvinte.

treptat. impiedica curentul sa creasca prea repede. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii.unde milimetrice. datorita numai sarcinii initiale a condensatorului. deoarece ele s-ar suprapune. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula. centimetrice. . tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal. Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. . De aceea. In practica insa. micsorandu-si sarcina. . deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. radiotelegrafice si amatori). Circuitele oscilante produc oscilatii electrice. in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare. sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz. fara perturbari reciproce. . moment in care curentul este maxim. iar prin unde scurte. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata. Pe masura cresterii curentului. Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice.e. iar condensatorul se va descarca prin bobina. Ele se impart in: . punand comutatorul pe contact. iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz. Totusi. pentru moment. care se incarca din nou. militare si altele. 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz.undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m. Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii. Ele vor fi elibere. exterioare. . in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale. dupa cre urmeaza a doua. curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie. In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata. . 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. . iar tensiunea la borne este maxima. f (Hz) Gama undelor radio. milimetrice). In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: . In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii. lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m. Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. 1 M Hz = 1 000 000. curentul se anuleaza. Electronii trec pe cealalta armatura. Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta. in timp ce curentul este nul. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. 3. Dintre acestea. deoarece procesul oscilator se produce singur.undele ultrascurte (metrice. La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300. Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina. 1 k Hz = 1000 herti. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina. intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent. pana la 100 – 200 km.undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m.unde centimetrice. 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz. in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. Condensatorul din circuit poate fi incarcat. In fara de aceasta. fara actiunea unei f. decimetrice. cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant. in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii.unde decimetrice. Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija. λ = 300 000 000 [m]. care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat.undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz.m.000 km/s) la frecventa. Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale.unde metrice. a treia etc. Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina. In afara statiilor de radiodifuziune. Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda.

procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica. Amplitudinea curentului. energia potentiala este nula. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. energia potentiala scade. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate. in energia cinetica a campului magnetic si invers. Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. in cazul receptiei.e.m. care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. inducand in ele t. pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta. L – inductanta circuitului.perioada curentului. pe care le produce. 4. De aceea. numit antena. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. numita frecventa circuitului. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. condensatoare variabile si semivariabile. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. In felul acesta. numai de cantitatea initiala de energie. energia potentiala este maxima. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. f este frecventa curentului. atunci in cele doua jumatati ale lui. transformatoare de radio frecventa. care a avut inainte sarcina negativa. bobina cu inductanta variabila. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena. intr-un anumit circuit. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. C – capacitatea circuitului. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric. Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. Dupa aceea. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere. Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica. libera de interferentele altor statii. curentii vor circula in sens opus. cu atat frecventa lor este mai mica. condensatoare fixe. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu. Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda. In momentul initial. Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care. T .In procesul oscilatiilor. in timpul unei semiperioade. Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. Relatia intre frecventa circuitului. in schimb. Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. si la emisia undelor. adica intreaga energie a circuitului. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari. Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala. Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau. care a fost data circuitului. Deci. dand nastere unui curent de radio frecventa. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda. . Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii. In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare.

ele il pot inconjura. Undele de suprafata sunt absorbite. In fiecare punct al spatiului. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu. reflectie si refractie. deoarece structura si componenta lor este diferita. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata. Reflectia este fenomenul prin care o unda. Sub influenta razelor solare. a unei cladiri mari etc. Cu cat unda este mai lunga. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen. isi schimba directia dupa un anumit unghi. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. Absorbtia undelor. Rezistenta electrica. linii electrice etc. energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. sub un unghi drept un obstacol.75 – 30 cm² este de 8000 Ω. Interferenta undelor. avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. din spatiul cosmic. Umiditatea pielii. Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. . La trecerea undelor radio prin diferite medii. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului.Propagarea undelor. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. curbandu-se traseul. Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. Clorul.). marindu-se astfel bataia. in functie de o serie de factori. se observa o absorbtie a energiei lor. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus. Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice. Undele pornesc de la antena emitatorului. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza. drumul ei va fi o linie dreapta. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. in special de inima. aerul se ionizeaza. Unda nu poate „coti” brusc. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie. Grosimea pielii. dealuri. pe o suprafata de contact de 0. la bolnavi. la randul lor compuse din celule. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. cladiri. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului.000 Ω. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. mainile batatorite etc. Difractia undelor. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde. arsuri. Dielectricii solizi. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. de exemplu. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi. undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. incendii si explozii. in schimb oasele. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω. Reflectia si refractia undelor. sau de catre stratul de pamant umed. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. care vor fi analizati in continuare. Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. la limita de separatie a doua medii. a doua sau mai multe unde. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului. Intensitatea curentului. paduri.. in medie. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. Dispersiunea enegiei undelor. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. in drumul lor. de sol si de diferite obiecte locale. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. mai mica decat la cei sanatosi. Muschii si sangele au o rezistenta mica. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. in special clorura de sodiu. in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen.

015 A provoaca dureri si stari convulsive. Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase. La o actiune mai indelungata a curentului electric. conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ . astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. aflate sub tensiune. Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive. iar actiunea lui este in special electrolitica si termica.atingerea cablurilor rupte.7 6. din neglijenta.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune. Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent.7 0.01 – 0. contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze. . sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata.La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea. intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru.lipsa mijloacelor de protectie individuala. stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare.3 3. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant. Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ. La o durata scurta a actiunii curentului electric. . Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii. de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei. adica pericolul electrocutarii este mai mare. atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc. Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric. pardoseala din lemn etc.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje. in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV. Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc. Drumul parcurs de curent prin organism. Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu. . . in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc. coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A. prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa.La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas).La atingerea conductoarelor electrice neizolate. Pe masura ce frecventa creste. . Curentii de radio frecventa de 500.lipsa semnalelor de prevenire a pericolului. La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant. mai mica de o secunda. Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat. . Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici. . in raport cu capacitatea celor doua faze. Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei.4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: . la diferite instalatii si utilaje.La producerea arcurilor electrice. Natura curentului electric. producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: . Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc. Tensiunea curentului electric. Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3.Curentii electrici cu intensitati de 0. In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima. Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric. rezistenta electrica scade.

pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric. Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn. cizme izolante. carton. clestele cu manere izolatoare. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima. Obiectul rezistentei materialelor . din apropierea unei prize de pamant. eventual cangea cu maner de lemn. De exemplu. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. covorase izolatoare. indicator de tensiune. se vor folosi manusi de cauciuc. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero.80 cm). aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat. este supus actiunii tensiunii de pas. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant.8 m fata de obiectul atins. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. lampi de control. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. de la punctul cu tensiune mai mare. scari portative. departate intre ele cu lungimea unui pas (0. nedepasind 3 s. un covor. cureaua. de felul instalatiei electrice. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare. datorita scurgerii curentului in pamant. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. o scandura. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea. -luarea masurilor de revenire. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. Masuri imediate in urma electrocutarii. se va desface gulerul. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare. ochelari de protectie etc. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas. la 220 000 V.. manusi de protectie. in functie de conductivitatea pamantului. prin ea trece un curent electric. Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului. manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc. variaza in functie de timpul t. voltmetru. Ih = 0. PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. la valori ale curentilor sub 50 m A. -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. centura de siguranta. Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare. Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune. insa bine uscate.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat. tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul. catre cel cu tensiune mai mica. 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. iar in liosao sapca de postav.

organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri. pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. -verificarea organelor de masini. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu. 2. la distante micise resping. Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara. In studiul rezistentei materialelor. fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa.deci si starea de echilibru interior. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil. care se numeste distanta de echilibru.Rezistenta materialelor studiaza. acesta se deformeaza. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei. luat independent. in anumite ipoteze simplificatoare. arcuri de supape etc. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni. se deosebesc sarcini statice si dinamice. Dupa felul cum se exercita.Sarcinile verticale se numesc incarcari. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. actiunea fortelor de inertie. precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate. astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune . exercita asupra corpului o solicitare simpla.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta. Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii. sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori. variatia temperaturii. in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru. Solicitarile simple sunt: . Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni. transmitand constructiei intraga lor intensitate. fortele de inertie nu se iau in calcul. situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa. tije de piston. se modifica corespunzator si fortele de interactiune. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare. se numesc reactiuni. a fortei electromagnetice etc.Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine. Pozitia atomilor schimbandu-se. Daca ne referim la modul de actionare in timp. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima. extraordinare sau catastrofale previzibile. dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor. care actioneaza asupra corpului.insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag. iar cand sunt inghesuiti unul in altul. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor . adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element. Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. numite forte elastice.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. precum si la calculul constructiilor metalice. Rezultanta fortelor interioare din sectiune. Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor. sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei.Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. sarcini extraordinare. Fiecare din eforturi.Prin denumirea generala de sarcini. iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta. Astfel. Forte interioare. Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti. sarcini accidentale. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei. se pot clasifica dupa diferite criterii. Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere. In ansamblul lor.Exista insa o distanta „r0”. se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc. progresiv. La calculul constructiilor civile si industriale. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare . Se considera.

adica a miscarii de rotatie. Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare. Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile. . efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete. 4. Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A. Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice. a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). De exemplu. cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. . Efortul unitar normal se noteaza cu σ. Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie. Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari). care actioneaza in planul sectiunii. se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara. Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. . Variatia masurata in radiani. Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica). care actioneaza in sectiune. Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp. Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa. forfecare si alunecare. fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior.compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente. Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. In cazul deformarii corpului. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului. In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². Ca urmare. _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii. cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F. Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice).intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei. 3. kgf/mm² sau tf/m² etc.. efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc. intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta. cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala). adica se deformeaza. caracteristicile mecanice ale materialelor. . Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct. Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare). si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. normale si egale. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite.incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor. cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. adica a miscarii de translatie. pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere.rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. In Sistemul International de Unitati. tinzand catre zero. . In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii. Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere. ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare.taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. marimea si modul de aplicare a sarcinilor. 5.

deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice. Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile.2% (σc = σ0. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. Pornind din punctul D. valoarea efortului unitar. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare). este remanenta (plastica). Incepand din punctul B. deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare. materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca.01 (σe = σ0. . Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate. In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile. Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0. Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile. curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C. situata deasupra limitei de proportionalitate. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B. In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10). materialul capata si deformatii ireversibile. Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori. Valoarea efortului unitar σc. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0. Dupa depasirea limitei de elasticitate σe. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia. iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei. ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. o daca o bara de lungime l. σ e poarta numele de limita de elasticitate. In natura materialele nu sunt practic elastice. o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala. 6. Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora. Atat pe zona OA cat si pe AB. si grosime a este supusa la intindere. ordonata punctului.01). care reprezinta raportul l0/d0. Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate. este reprezentata intr-o diagrama. denumit umflare transversala. la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta. Pe portiunea AB. materialul are o comportare elastica. Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0. dupa descarcarea epruvetei. care se accentueaza pana cand se produce ruperea. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere. se numeste limita de curgere. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere. La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe.01%. carateristica luand forma unei curbe. In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala. Astfel. Materialele cu structura cristalina. materialul revine la lungimea initiala.με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple. dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate. De la acest punct. Dupa depasirea limitei de curgere σc. σp reprezinta limita de proportionalitate. Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone. Dupa incetarea actiunii fortei N. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului.2).

Dupa depasirea limitei de curgere. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate.Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. Elasticitatea . Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr. de exemplu a unui otel. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke. Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. nituirea. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. 7. numit modul de elasticitate. in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa. fara ruperi macroscopice. elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. se numeste plasticitate. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor . Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α. 8. Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie. Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. 9. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele. gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA. In practica insa. limita de elasticitate. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. legea lui Hooke se aplica si acestor materiale. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. limita de curgere. ecruisarea etc. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale. adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. de exemplu otelurile. Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. alungirea specifica la rupere. relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate. Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. 118). o limita de elasticitate τe. nerespectand legea lui Hooke. Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt. deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers.Daca se face incercarea materialului la rasucire.

Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare. Ca urmare a acestui fenomen. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. peste limita de elasticitate σe. In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea. de regula. caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura. de exemplu un otel. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF. Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%. Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata.. In realitate. . in doua sau mai multe parti. Astfel. au o rupere plastica. modul lui de aplicare si temperatura. mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe). Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece. de obicei. trefilare si torsionare.. Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere. de deformatii plastice. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm². Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. in special la temperaturi ridicate. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. Deformatia permanenta a materialului. Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor.. Astfel. Astfel. buloanele tensionate initial sau niturile. carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita. pot modifica insa in mod real. 40 kgf/mm². datorita curgerii lente. In special. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri. devenind mai dur si mai fragil. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere. Alti factori cum sunt temperatura. 12. dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece. Solicitand la intindere un material. dupa un anumit timp. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. materialele care. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila). in timp mai indelungat. caracteristicile mecanice. Ruperea casanta nu este precedata. in limite importante. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului. Ruperea Separarea unui corp solicitat. cu timpul slabesc prinderea pieselor. 11. poarte denumirea de rupere. Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare. ecruisarea si timpul. atunci cand aceste deformatii raman constante. sistemul de forte. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. se numeste fluaj (curgere lenta). O comportare similara are si lemnul supus la intindere.Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. 10. Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 .. forma corpului. Tensiunile initiale ale armaturilor din otel.

La valori obisnuite ale solicitarilor. asa cum s-a mai aratat. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului. alama. otelurile de mica rezistenta. in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. fonta. de asemenea. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp. Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. 15. aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. aluminiul etc. si μ. de altfel. care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope. masurate pe diferite directii in masa materialului. materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile. lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus. vascoase sau rigide. la unitatea de volum. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului. de o disipare a energiei in elementele de constructie. fibre sau inele. cuprului. cuprul. piatra. in urma indepartarii sarcinilor. Disiparea energiei. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. proprietate atribuita. In sfarsit. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. lemnul etc. . Cu cat materialul este mai ductil. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. Din acest punct de vedere materialele pot fi: . materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor.materiale tenace. cand au stratificatii. Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. insa. cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic. Comportarea materialelor la solicitari dinamice . Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere. care produce procese de deformare ireversibile. materialele tenace rezista bine la socuri. de exemplu. In concluzie. cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. cauciucului etc. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste. La descarcarea piesei.13. sticlei. Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. sticla.materialele fragile (casante). iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. 14. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. raportate. se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. si anizotrope. deci sub forma de energie potentiala elastica. G. pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. cum sunt otelurile de inainta rezistenta. de regula.. de regula. cum este cazul otelurilor. betonul. Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. lichidelor reale. betonul etc. Aceasta corespunde. In realitate. plastice. elementele avand o comportare elastoplastica. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. acestora li se poate asocia. pana la rupere. fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica. ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. nedeformata.

Astfel. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile. La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta. pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. printre care sunt si metalele. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice. conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct. Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. Din punctul de vedere al rigiditatii. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari.) micsoreaza rezistenta la oboseala. De asemenea . avarii si perturbatii. aramirea. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). repetata de foarte multe ori. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor. Din punctul de vedere al rezistentei. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime. In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor. Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila. Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire. cum este cazul materialelor casante. bielele. constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata. in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente. Odata realizata constructia.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. rigiditate. In urma socului. solicitari prin soc si solicitari variabile periodice. fara a se produce ruperea la oboseala. stabilitate si etanseitate. Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului.Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei. ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. nichelajul. Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. incepand de la mici inconveniente. se numeste rezistenta la oboseala. . deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite. Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. 16. in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. rigiditate. in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. scade la temperaturi inalte. denumite uzual rezistente admisibile. poarta denumirea de stare limita. fara discontinuitate de viteza. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. stabilitate). Existenta sgarieturilor si a fisurilor. Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. putand sa produca ruperea elementului de constructie. discurile de polizor etc. fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj.Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare. actiunea agentilor corozivi. volantii. sau cand se produc vibratii periculoase.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie. Atunci cand deformatia statica este mica. determinat de propagarea sa in toata masa corpului. Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza. Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. cadmierea etc. Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. intre o valoare maxima si una minima. admise. Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. cum sunt cablurile de ascensoare. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. se produce o forta de contact foarte mare. De asemenea. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi. Ca urmare. in dreptul crestaturilor si gaurilor.

fie de modul cum este exploatata. Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. τa. Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. In general. Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. ca si a coeficientului de siguranta unic. Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme. Dintre aliajele fierului cu carbonul. tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton. utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata. Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. asadar. τa = τr cr cr Coeficienti ce. τa = τe ce σa = σc . care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. Prin aceasta metoda. iar la materiale noi. de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului. neglijand pe cea reala. rigiditate si stabilitate. Metale folosite in constructii Fierul. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta. in limita tolerantelor prescrise. care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate. introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. beton armat si zidarie. astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. σ = σe ce .stari limita ale capacitatii portante a constructiei. Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. au fost perfectionate continuu metodele de calcul. caracteristicile materialelor pot varia etc. Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective.17. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor. s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. reologica. Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este. anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile. o valoare conventionala care. Efortul unitar admisibil. . Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei. sub actiunea fortelor. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. importante pentru practica sunt fontele si otelurile. se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate. de la conditiile de exploatare. Pentru actiunea dinamica a fortelor. un coeficient de omogenitate. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. sub forma unei fractii.stari limita ale deformatiilor. . τa = τc cc cc σa = σr . de la calitatea si comportarea materialelor. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. a fost principalul dezavantaj al acestei metode. prin incercari de laborator. Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici.

Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic. Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice. Tratamentele termochimice (cementarea. Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu.5) OL 60 30 (29. nichel. la care se adauga ca modificator 0. datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice.6) OL 38 22 (21. avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute. electron.5) OL 50 27 (26. Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere.60%. extrudere (presare prin orificii inguste). in comparatie cu otelurile. Din cauza rezistentei sale mecanice mici. Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea. termocromarea. molibden si vanadiu. silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere. Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu. Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B. Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC. Aliaje de aluminiu. Dintre aliajele de turnare. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne. Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50. cel cu 10 – 30% magneziu.Peisele din fonta turnata sunt casante.1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. cianurarea. prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata. Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul).2) 38 – 47 (37. Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere. trefilare (tragere prin orificii inguste).4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33. serardizarea. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65. cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri). Ruperea la solicitari statice este in general plastica. minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18. Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu. wolfram. nitrurarea.). cupru si zinc.3 – 41. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere. Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate. fie comportare mai buna la agentii corozivi. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu. Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic. laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile). Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice. Tratamentele termice ale pieselor de otel. aliarea. Aliajele de aluminiu prezinta. Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare. ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite. Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC. Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor.8 – 68.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21).1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului. La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat. fara a avea insa palier de curgere. cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje. atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii. si matritare (presare in tipare). Fc 15.6) OL 42 24 (23. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au.8) 60 – 70 (58.5 daN/mm²). Pe langa sortimentele laminate la cald. la care se adauga mici cantitati de mangan. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16. Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. mangan. Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare. calirea si revenirea. OL 34-B etc. din otel carbon. producandu-se dupa deformatii mari. termice si termochimice. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece. fie rezistente marite.2 – 46) 42 – 52 (41. fara a se anula deformarea plastica. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu . crom. care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente. a duritatii si a rezistentei la oboseala.

Pentru alte specii de lemn. Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98. In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn. impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala. proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor. Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68. fag. 2. numite alame. rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive. salcam. Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. hartia decorativa stratificata (HDS). frasinul. iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa. scanduri faltuite. lemnul impregant si presat. molid.8) 33 (32. plop).0 daN/cm²). placile din fibre lemnoase (PFL) etc. Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata. El se livreaza sub forma de benzi. tei. In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni. cu beriliu sau cu plumb. ductil si maleabil. salcia). adaosuri chimice si apa. manele. Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. pin) sau esentei foioase (stejar. iar ca foi. care ii determina proprietatile mecanice. cherestea. cum sunt lemnul statificat densificat. Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. placi si tevi. 3. teiul. Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²). de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²). iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. . s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat. bronzuri. piatra sparta). frasin. care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad. semifabricate (cioplitura si traverse. Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare. precum si la fabricarea diferitelor aliaje.1 daN/mm²).8 si 2. beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip. si aliaje de turnare cupru-staniu. rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0. rezistent la coroziune. placaje. El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX). plopul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu. nuc. Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul. perpendicular pe fibre. pietris. salcie. Zincul. iar rezistenta admisibila la forfecare. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor. Fiind un material anizotrop. Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia.5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. material cu utilizare larga in constructii. fagul. care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. caracteristicile fizico-mecanice. are o structura fibroasa din polimeri naturali.6 daN/mm²).4) 32 (21. bile. sindrila. Betonul. panele). Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. furnir. finite (placi celulare. molidul. table.6 daN/cm²). parchet).Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. domeniul de utilizare. Lemnul. liant. In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate. modul de realizare si preparare si punere in opera. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. cu 25%. Plumbul este un metal moale. In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. Plumbul.2) 30 (2. paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14. la izolatii. Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19. Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%. prajini). emailare. Pentru constructii provizorii si auxiliare. Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul.

perlitul etc. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip. SRA). cu volum de goluri de 20 – 40%. Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3. Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC. betonul poate avea diferite marci. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. granulitul. F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive. B600. . cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). placaj. OL x 00. argila expandata.semicompact. B350. Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3.usor. se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3.. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean. Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. Betonul se toarna in cofraje. Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare. intarzietori. Dupa armare. care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi. se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM. naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . neted OB 00 si OB 38. cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3. se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. in procente de 20 – 25%. deseurile ceramice. acceleratori. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. tuful andezitic. Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii.foarte usor. La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad. metalice (otel.celular. B250. Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500. cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat. In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor. betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta). diferentiate in functie de tipul de clincher. Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate. La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante. oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta. Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500. betonul poate fi turnat monolit. cenusa sau tras. In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator).macroporos. Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500. bachelitizat. . B400. Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea. placi fibrolemnoase). . OL x 52 si OL x 60. . pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului. Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura. Marca B50 sau mai mare. antigel). sub actiunea incarcarilor existente. continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. impermeabilizatori. Dupa modul de realizare. B200. B100. cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. Dupa compactitate. B300.semigreu. In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. Pentru beton simplu si beton armat B50. se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. pentru betoane de umplutura. La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. B50. cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3. Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25. . Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. sterilul ars.foarte greu. Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. B150 si B200. Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60. Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel . folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica. beton armat si beton precomprimat. fie pe care fizica (spumbeton). egalizare sau panta se foloseste beton marca B25.Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: . Folosindu-se agregate minerale. direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici. B100. are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut. diatomitul. care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. . Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. SMA. care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat.compact. in procente de 6 – 15% si T 400.greu. Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare. Astfel. In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300. betonul intarit se clasifica astfel: . .6 – 98 daN/cm²). Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton. utilizat numai ca material de izolare. B150. Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. cu goluri de 7 – 20%. SR. de regula. executat cu agregate foarte grele (barita. aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla). zgura de furnal. obtinute prin umflarea si intarirea. B500. cand are o structura cu goluri de 5 – 7%.

pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan. trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare. pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm.5 cm pentru stalpi. sarma de otel pentru beton precomprimat. care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm. la temperaturi normale.5 cm. Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare. Conform STAS 1336 – 62.5 daN/cm²). Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus. produsele din vata minerala tip Sillan. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca. tigla. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare. cu beton de marca B 250 sau mai mare. 2.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II. Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. toroane pentru beton precomprimat.) pentru a caror proiectare. la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi. executie si comportare nu exista suficienta experienta. placi si panouri mari. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. prin presare. cum sunt de exemplu. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor. uscare.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala.5 cm. Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc. 1.0 cm. dar nu mai putin de: 1. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. 2. din sarma de inalta rezistenta TBP. fara a cobora insa sub 1. sali de spectacol. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici. . azbociment ondulat sau tabla ondulata. Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii. expozitii etc. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase. 4. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A. bare cu profil periodic PC 90. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica. carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. De asemenea. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm.5 cm. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri. produsele de sinteza din polimeri. 1. 6. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm. In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere. 5.

pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii. materiale cu eficienta termica mica. pietre naturale etc. Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. poliesterii etc. profile. in special sub actiunea razelor solare.4 daN/cm²). lacuri. sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura. grunduri. Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp. poliacetatul de vinil. tuburi. fonice (fonoizolatii). au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2. Materialele din polimeri termorigide. polistirenul celular si betoanele usoare. placi fibrolemnoase etc. Fibrele obisnuite. placile de pluta.98 – 9. Pe langa polimeri. ρ = 100 – 500 kg/m3.Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. dale si covoare. cauciucul sintetic. table ondulate. de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. Dupa capacitatea de izolare termica. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. cu porii deschisi. chituri. emailuri si vopsele. care le imbunatatesc caracteristicile. foilor. sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. polistirenul. adezivilor etc. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. rasinile fenolice. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala. Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor. covoarelor. tevi.8 daN/mm²). astfel: ρ < 100 kg/m3. Pentru izolarea contra impactului. ceramica. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. Plastomerii termoplastici sau termoplastele. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0. devenind rigide. 7. contra apei (hidroizolatii). pigmenti. ρ = 500 – 800 kg/m3.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura. poliizobutilena. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi. vata de sticla. dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura.. materiale cu eficienta termica medie. Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta. pe langa materialele din lemn si produse de lemn. placi.94 – 29. materiale de umplutura si materiale de armare. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. materiale cu eficienta termica mare. foi. Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. Elastomerii sunt putin utilizati in constructii. Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. substante pentru fabricarea lacurilor.8 – 98 daN/cm²). Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila. cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. antioxidanti. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor. contra trepridatiilor si impactului. Ca materiale de protectie si finisaj. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi. care au rezistenta ridicata la intindere. policlorura de vinil.

Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard.Dupa cum se cunoaste. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator. ci si in timp. in functie de aceasta. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. Dupa indepartarea sursei de initiere. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. temperaturile variind nu numai in spatiu. si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile. ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura.materialele greu combustibile. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea. Acesta este. de la punct la punct. joaca un rol de prima importanta. Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. urmata de racire. . Din punctul de vedere al combustibilitatii. Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. de altfel. efectuate in diferite tari. precum si datele inregistrate la incendii reale. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. In timpul incendiului. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. ridicandu-si treptat temperatura. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie. La randul lor. Durata teoretica a incendiului se ia. Rezultatele obtinute prin numeroase experiente. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. materialele de constructie se impart. . in functie de numerosi factori. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. 2. Inainte de inceperea incendiului. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie. asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. pe care le produc sau le cerceteaza. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei. de 3 sau chiar de mai multe ori.materialele combustibile. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza. Ca urmare. Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie. arderea inceteaza la scurt interval de timp. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta. conform NPCI. Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. in trei grupe: . este un proces complex ce decurge in regim nestationar. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune. Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. in principal. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi. .materialele incombustibile. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. de regula. dintre care natura. conform NPCI.

Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: . iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului. la aceeasi temperatura. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu. pentru acelasi material. de exemplu. poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime. 5% sau la placile de azbociment. In cazul materialelor permeabile. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica. imediat dupa stingere. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului. La atingerea unor temperaturi critice. procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. Ca urmare a incalzirii neuniforme. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator.5 . elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. 4. deoarece straturile superficiale. materialele lemnoase se aprind si ard. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie. materialele care au caldura specifica si densitati mari. Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea. Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC. elasticitate. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC. Dupa cum se vede din relatie. Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. in general. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice. Ca urmare. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate. Studiul experimental al comportarii la foc. la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura. se incalzesc in profunzime mai incet. 3. De asemenea. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. Aceasta nefiind compensata cu nimic. Ca urmare. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC. Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa. se incalzesc repede. In concluzie. Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. cu temperatura.) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza. in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala... etc.

un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. conducta cu orificii pentru introducerea aerului. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. tub vertical lateral. termocuplul epruvetei. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual. picioarele cuptorului. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. incalzitor electric. ecran deflector. difuzor tronconic vertical. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere. wattmetru. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu. ecran protector. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. suflanta pentru introducerea aerului. placi reflectoare. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. fundul port epruveta al calorimetrului. camasa exterioara de apa. capacul vasului calorimetric. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. tevi pentru evacuarea gazelor. recipient tampon pentru gazele evacuate. stut pentru introducerea agitatorului. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile. reostat pentru reglarea curentului electric. fixat pe stativ. in interval de cel mult 5 secunde. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. agitator. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. Inainte de incercare. camasa interioara de apa. filtru pentru gazele arse. incalzitor electric. fereastra de control. rezistenta electrica. La partea superioara. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. reometru pentru determinarea consumului de gaz. Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. cutie de protectie exterioara. port epruveta. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. termocuplul cuptorului. ecran de aluminiu. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. exterior. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. dupa care se indeparteaza arzatorul. Incercarea dureaza 20 de minute. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. robinete de inchidere. Sub epruveta. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei. termometru. La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. stut pentru introducerea termometrelor. brat metalic. strat izolator termic. iar la partea inferioara cu un capac etans. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. termometru. arzator de gaze. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare. conducta de aspiratie a gazelor. ecran cilindric. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei. arzator cu gaze. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. conducta pentru manometru. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. robinete de reglare.

variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz). Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen. in minute. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67. Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi. Stalpii. Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie. t – timpul scurs de la inceputul incercarii. sub sarcina. iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala). Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate. dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care. pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis. Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. C + O2 = CO2. cat mai exact posibil. in timp ce elementele despartitoare (pereti. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete. Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise. in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse. T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC. deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ . _1_ . k > 0.. la o temperatura care sa varieze in timp. Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc. PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1.).. stalpi etc. Pentru a se evita aceste neajunsuri. etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie. T0 – temperatura initiala a cuptorului. 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita.. In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale.gaze.5 materiale combustibile. Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala. Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. Astfel.5 materiale greu combustibile. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. in ºC. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC. De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic. este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire. HN O2 + ½ O2 = HN O3 . Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0.

prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte. care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei. a magneziului. sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate. Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. putrezirea lemnului. Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. de exemplu. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. substante care cedeaza oxigen). . produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. Cantitatea aproximativa de aer. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. Lichidele nu ard. respiratia fiintelor etc.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. oxidari lente. oxidari chimice. De aceea. ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre. dar in care el totusi. Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. oxidari electrolitice. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. La baza conceptiilor actuale. Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. pe timpul carora. Se cunosc. Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura. a cuprului si aliajelor lui. intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. formeaza radicali noi. sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor. fenomen care are loc in celula vie. ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant. Prin urmare. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor. In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. 2. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. Dimpotriva. daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el.12 Q 1000 in care. De exemplu. lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea. caldura se acumuleaza in mod continuu. reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca.). a pierdut unul sau mai multi electroni. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric. Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului. Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor. realizarea temperaturii de aprindere. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). Substantele combustibile solide se aprind si ard. aprinderea si arderea propriu-zisa. necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. Tinand seama de cele aratate mai sus. oxidari biochimice. numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. care in urma reactiei cu alte molecule. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. in general. Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. mult mai greu decat cele gazoase sau lichide.

Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant. cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. alcooli si cocs. Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active. Conform teoriei noi a arderii. Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete. in functie de presiune si concentratie. conductibilitatea termica. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). de la stratul care arde la stratul vecin. fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. acizi grasi inferiori. Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen. aldehide. Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate. reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat. adica al substantei care creeaza centrele active initiale. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora.intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 . Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida. Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice. 1 – 4 km s -1. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec). Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. alcooli. Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. apa. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. acizi. In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului. Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. cat si pe peretii vasului de reactie. Temperatura de ardere. formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor. peroxizi. flacara fiind insotita de o unda de soc. . Tipuri de ardere. Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. bioxid de sulf etc.Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. De exemplu. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi.

care se combina cu oxigenul continut in masa ei. Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii. 3. ce depinde de fiecare combustibil in parte. Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura.). De exemplu. in aer. Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective. sulfurile de fier. Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui. semintelor si turtelor de floarea soarelui. In urma oxidarii se degaja caldura. radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. bumbacului. Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. cloratii si percloratii. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura. pentru a se aprinde. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie.Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. peroxidul de sodiu. fizico-chimica si biologica. care nu poate fi evacuata. metalele alcaline. oxigenul din masa semintei se consuma. Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate. In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica. oxidul de calciu. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. . azotatului de amoniu. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. o parte dintre oxidanti si halogeni. care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. cu apa sau cu alte substante. care determina cresterea temperaturii. fie datorita unei surse de caldura interna. talaj etc. Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil. Ca urmare. La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. 4. Samanta absoarbe oxigenul din aer. praful de aluminiu. lacurilor de ulei. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. numita temperatura de aprindere. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal. intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. peroxizi etc. prafului de carbune. vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera. Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa.

cu degajare de caldura (reactie exoterma). scanteie electrica sau mecanica. lumina si presiune mare. precum si praful diferitelor substante organice. fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. a prafului in aer. Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. flacara. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. fiind suficienta numai prezenta aerului. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. lucerna. 7. Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate. T f este temperatura de fierbere. fan. scanteie mecanica etc. care se produce in fractiuni de secunda. Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare. aceasta se poate calcula dupa formule empirice. Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. Concentratia minima a gazelor si vaporilor. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. un amestec de o anumita concentratie. insotite de ruperi moleculare.736 6. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere.). transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. ºK. care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare. Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. tutun etc. rumegus de lemn. deasupra suprafetei sale. corp incandescent etc. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. K – coeficient egal cu 0. la temperatura de 60ºC. se produce o degajare importanta de caldura. Dupa Ormandy si Graven. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. . flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate. Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor. taitei de sfecla de zahar (borhot). 5. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. aproximative. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare. factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere. Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire.

a. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate. se numeste limita superioara de explozie. Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6. Capitolul XVII Reactii chimice 1. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice. 92. De aceea. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . respectiv la 0.. Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere. iar oxigenul bivalent. amestecul fiind prea bogat. La lovirea frontala a undei de detonatie. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente. Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie. de exemplu la fundul tevii.65. Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant. In unele situatii. de un obstacol. Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare.. in general. la care explozia mai este inca posibila.. Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. concentratia de detonatie. presiunea se dubleaza. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35. B. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului.2% Cl. Spre a obtine numere intregi. 8.Concentratia maxima a gazelor. arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer.. De exemplu. + n A B C N in care. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica. Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu. Aluminiul este trivalent. De exemplu. L reprezinta concentratia in procente.. D . b.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A.8% C. cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare. de asemenea nici peste limita superioara de explozie. presiunea se dubleaza. d . concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie. a vaporilor sau a prafului in aer. care este tetraclorura de carbon (CCl4). c. Limitele inferioare si superioare de explozie. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta.. de un obstacol. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. de exemplu de fundul tevii. Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer.65 si pentru clor 2. Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent. formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen. Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat. Astfel. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6.60. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c . Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura.5. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa. Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale. presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor. C. determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor.

se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice. atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen. Reactiile. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. Chimia organica. La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent. Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z. ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament. la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . de aceea ea este o diferenta totala. in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus. oxigenul bivalent. De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N.sus. Cum. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85. foarte interesanta din punct de vedere practic. ∆S – varitia entropiei sistemului. deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total). Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. dar mai mic decat 10 kcal/mol. este in intregime construita pe baza formulelor structurale. Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z). Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel. in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul. pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate. Deoarece atomul de oxigen este bivalent. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru. Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori. exista in realitate. 2. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. nu exista. unde formulele sunt mai complexe. Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie. T – temperatura sistemului.97 kcal/mol. intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon. Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH. egalizandu-i. Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei. Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS). de obicei.

In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. 220 . cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. finite – Σ (Hform) prod. 3. cum se intampla practic in realitate. presiunea. Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule. Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor. aceasta luand adeseori un caracter exploziv. Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie. ca de exemplu reactiile de aditie. Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile. Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice.57. Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat.8)] – [(-10. Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 . ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi. Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica. formarea apei nu are loc. aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei. In practica. desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile. toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului. De aceea. presiunea si concentratia data. init. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor.CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = . reactia nu se produce. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru. preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur. efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare. H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului. Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod. caldura sa de formare este egala cu zero). Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente.98) + 0] = . Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k.130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z. In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº. reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei.230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc.6 + 3/2 (. pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere. concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii.). din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila. In cazul substantelor organice. Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului.[A]. Astfel. De aceea.[B] . alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor. De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului. reactia inhibata poate fi amorsata.8 – 10. polimelizare.12 kcal/mol unde: 21. reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii. Astfel. si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii. iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme). In locul reactiei dorite se produce o alta relatie. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme).180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena.57. cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O. sunt exoterme. gradul de conversie depinzand de mult factori.54. 6 . In afara de catalizator. Intr-un sistem neizolat insa. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru. In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie.

Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot.[A]. care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior. . diluarea cu gaz inert nu este de dorit. temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii. Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. gradul de conversie creste cu marirea presiunii. chiar la temperatura ordinara. De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena.unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective. Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei). deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. Totusi. reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului. in cazul al doilea. In cazul reactiilor care au loc discontinuu. de la reactii care au loc practic instantaneu. exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi. Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan). Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers. Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde. Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul. dimpotriva la cresterea volumului. iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase. 4. O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat. folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul. iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile). ramanand insa neschimbata situatia de echilibru. diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie.140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza). minute. In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor. la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. iar cele mai joase in jurul a . lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung. Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric. ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi. conform principiului lui Le Chatelier. cataliza omogena are si o importanta biologica imensa.[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata). unor faze diferite. Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena. Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff. In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. La reactiile continui. Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare. Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. daca reactia este insotita de o micsorare a volumului. Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier. Dupa cum reiese din definitie. eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie. Astfel.

divizarea fluxurilor in jeturi. problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu. In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere. sunt procedee de ardere partiala. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol. in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti. Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen.). multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii. Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor. Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul. Ritmul de crestere al productiei de acetilena. reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2. Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. reformare etc. adica aproape la jumatate. de ardere incompleta si completa. Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice. In cazul descopunerii metanului. Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de . Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza. Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. cu formare de negru de fum si hidrogen. in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data. Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. din aceeasi materie prima. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol. De exemplu. Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica. catalitica. In afara de reactiile aratate mai sus. La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2. Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. negrul de fum. hidrogenul.

in prealabil comprimata la 2 at. Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. se fabrica. cu mai multe jeturi turbionare. iar temperatura creste pana la 3000ºC. Pe de alta parte. pentru a volatiliza substantele organice reziduale. oxid de carbon. permitand o mare economie de energie calorica. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie. Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului. negru de fum de canale. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. Reactia de descompunere a acetilenei. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate. ca de exemplu. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%. spre deosebire de cea a metanului. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa. cu fanta. Pe langa conditia de mai sus. cu ejectoare etc. asezate in directii perpendiculare. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. sau din gazele de ardere interioara. pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. Ea poate sa se descompuna la presiuni normale. Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului. prin depunerea lor pe o suprafata metalica. De asemenea. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC. asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii. hidrogen si hidrocarburi. negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. azot si portoxid de azot. este exoterma. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta. Zona intermediara luminoasa. bioxid de carbon. Raportul oxigen/metan este de 0. De asemenea. carbune activ etc.05 – 0. In instalatiile industriale. In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). chiar diluata pana la 12% cu acetilena. Negrul de fum de explozie.48. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. etan. Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. hidrogen. imediat dupa iesirea lor din arzator. In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic. In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica. intercalata in zona de ardere incompleta. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. care pot duce la stingerea flacarii. Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara. pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. acetilena se descompune cu explozie. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC. in special in momentul comprimarii sale. negru de fum colectat in gaze de ardere. in miezul flacarii. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum. hidroxid de fier (rugina). . care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. iar timpul de contact este in acest caz mai mare. initiind cu o scanteie electrica. Triacetilena este si mai periculoasa. descompunerea acetilenei. acesta este bine cunoscut.

dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul. Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune. actiunea corozica a produsului din tevi. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei. Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta. In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . tensiunile termica care apar in materialul tevilor.Gazele de ardere care ies din cuptor. ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). fiind produse ale unei arderi incomplete. direct in zona focurilor. datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. 2. inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert. Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil. prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile. descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 . Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate. Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza). precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor. Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile). in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa. Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului. provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului.1100ºC in zona de radiatie). In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta. Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza. Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari. . In plus. Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate.850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice).

Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti. saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. In unele cazuri insa. Uneori. Astfel. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul. argint. clor) sau solizi (nichel. bicromati. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. generandu-se in acest fel abur.). posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. Odata cu cresterea temperaturii sistemului.02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. aceasta putand lua un caracter exploziv. Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti. In general la presiunea si temperatura ordinara. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1). in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. 553ºC pentru xilen etc.35 kcal/mol. In cazul oxidarilor in faza lichida. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa. creste considerabil viteza de reactie. iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = . substante puternic explozive. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer. Cantitati de 0. In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. bioxid de mangan. fie deasupra limitei superioare. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. lichizi sau solizi. raportul suprafata/volum al reactorului etc.8ºC). fie pentru a da anhidrica acetica. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. saruri topite etc. Exista o corelatie stransa intre temperatura. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. Totusi. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei. azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. greu de separat. cum ar fi dicloretanul. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie. Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC. cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20. In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. Din punct de vedere termodinamic. cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi. cupru. In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere. 542ºC in cazul etilenei. exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen. apa oxigenata etc. pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = . ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. permanganat de potasiu.Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice. Pentru a nu se forma amestecuri explozive. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. cat si pentru eliminarea caldurii de reactie. un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi. Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie. Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen. de timpul de contact. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere. In faza gazoasa. In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila.460 kcal/mol.

De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 . Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen. paladiu). obtinerea izooctanului din diizobutilena. reducerea nitrobenzenului in anilina etc. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). In cazul hidrogenarii grasimilor. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol. Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan). Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. In faza gazoasa. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. 3. prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie. iar consumul de acetona este mai mare. fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . masa de reactie devine exploziva. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. care distila intre 200 si 400ºC. oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut. Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie. Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. Aceasta mareste pericolul de incendiu.110ºC. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de . Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice. In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. lichida sau mixta.140ºC. pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil. cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor. De asemenea. oxid de crom. iar presiunea poate ajunge pana la 100 at. Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici. Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire. in faza de vapori. fier. Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice.Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC. aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza. La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at. la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor. In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare. In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. temperatura de lucru este de 250 – 260°C. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. in care se barboteaza aer sau oxigenn. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente.

acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3). unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton. Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu. in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant.). Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. 4. obtinerea clorurii de vinil. In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. La reactiile de substitutie. iar greutatea depaseste 200 t. La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. clorhidric (HCl). caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu. Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori. respectiv de oxigen. respectiv a alcoolului. Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. bromhidric (HBr).SO3H. Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale. Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. pentru limita efectelor eventualelor explozii. Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. datorita patrunderii aerului. Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura. dupa natura agentului de halogenare. Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice. Amestecul de hidrogen si aer. reactiile de halogenare sunt exoterme. Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. cat si de substitutie. Este foarte activ din punct de vedere chimic. grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie. hidrogenul sa se risipeasca usor. Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica.2%). . Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita. Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C. iodhidric (HI). In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. kiselurg etc. bromurare si iodurare. Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. oxizi metalici si saruri ale metalelor. Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. In special catalizatorul nichel Raney. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. ceea ce face ca in atmosfera deschisa. este posibila formarea de amestecuri explozive. in reactii de fluorurare. Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel. In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu. fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF). ele pot fi clasificate. In general. iod si in rare cazuri cu flour.circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). brom. limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza. Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului. Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. Combinatiile nesaturate pot da insa. Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. . Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune. clorurare. Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. Astfel. largind intervalul. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. fabricarea clorurii de metil. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. oxidul de cobalt la 400°C. iar oxidul de crom la peste 500°C). Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte.

Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. Pentru clorura de etil limitele sunt 7. substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart. se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. in caz de accidente. Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C. fierul etc. Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol.NO2) legata de un atom de carbon. fonta silicioasa. efectul termic al reactiei este atat de puternic. orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric. in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C.La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie. plumb sau nichel. reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu. pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu). In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit. Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea.5˚C. in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. carbunele. diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. In cazul reactiilor de fluorurare directa. Astfel. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C. incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv. clorura de cupru (CuCl2). Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. dispuse in jurul sursei luminoase. Ori. Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). care pot forma cu aerul amestecuri explozive. cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu. Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug. In faza lichida. Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili. Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum. 5. C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart. Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate. serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). In schimb. De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice. Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. obtinuta de la clorurarea alcoolului. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm). azotul sau acid clorhidric. sulfura de carbon. Astfel la distilarea fractiei uleioase. Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat. Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici. cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor.5 – 55%. procesul prin care se introduce grupa nitro (. din otel. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice. cloroform. in general. Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor. clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. . Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. extrem de coroziv. De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. prin acumularea caldurii de reactie. Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). ceramica sau tantal. cum ar fi tetraclorura de carbon. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata. Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. fie prin diluare cu gaze inerte. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. cand se lucreaza in mediu anhidru. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc. cracare).

acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic. depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor. Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC. conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara. din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei. cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. 7. Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C). Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor.In general. prim emulsionarea amestecului de reactie. Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie. 6. aceasta acumulare poate produce. Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti. decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi.382 kcal/kg ΔH = . In general. sulfatul acid de sodiu (NaHSO4). Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii. acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic. Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3. La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie.si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri. Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici. ei constituind materii prime in industria materiilor colorante.3. acidul clorsulfuric (ClSO3H). ΔHglobal = ΔHsulf. reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta.5-benzen-trisulfonic. Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum. Procese de polimerizare . Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. Acidul sulfuric diluat insa. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare.507 kcal/kg ΔH = . astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat. viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica. Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat. Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta. a produselor farmaceutice si a detergentilor. astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. Reactia de nitrare are loc in ambele faze. so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = . explozii violente. anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). Chiar in cazul neaparitiei fisurilor. corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. La sulfonarea in faza lichida. ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile. Realizarea unei viteze de reactie potrivite. intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate. acid sulfuric (H2SO4). Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul. la o noua ridicare a temperaturii. Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon. ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel. In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta. la temperaturi joase. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc.302 kcal/kg ΔH = .

1 2 – 44. peroxid de lauroil. Polimerizarea are o deosebita importanta practica. in solutie. reactoarelor. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent. In ceea ce priveste temperatura de reactie. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC.0 4 – 22. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. Anumite reactii de polimerizare. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0. Avand loc o micsorare apreciabila de volum. + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare.0 2. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva. azo-derivati. intrucat aceasta polimerizeaza . apa oxigenata). prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor. care actioneaza la randul lor mai departe. amil-sodiu) etc. → 2C6H5.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata. procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare. Astfel. Acesti compusi se consuma in cursul reactiei.97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul.4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare. avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala.Prin polimerizare se intelege. in suspensie si in emulsie. Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. Astfel.5 – 13. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l. hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. Radicalii liberi. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34.. compresoarelor). procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc.] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant. peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5. In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie. in canale de conducte. au loc la presiuni pana la 2000 at. in general. camine de canalizare. ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini. Se spune ca reactia sa “ambalat”. putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere. cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta. pistoanelor. hidroperoxizid de butil tertiar). initiatori ai lantului. axul pompelor. neetanseitati la imbinarile conductelor. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata. pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori.COO. gropi etc.0 2 – 11. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie. Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari. Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → . Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile.CH – CH2 . Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase. derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu. aceasta variaza in limite mari. deschiderea supapelor de siguranta. persulfat de sodiu.

petrol. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. totusi unele din ele sunt inevitabile. slabindu-i rezistenta mecanica. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. Astfel. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. In plus. Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. 8. Astfel. datorita exotermicitatii acestor reactii. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. De asemenea. datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 . cum este cazul polietilenei de inalta presiune. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. Pericolul in acest caz creste. cum reactia este insotita de caldura. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur. iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. cauciuc. In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil. initiatorii se dizolva in uleiuri. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare. acid fluorhidric. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3. Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. benzen. arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. In anumite reactii de polimerizare. dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. in cazul peroxidului de tertiar butil. intrucat uleiurile fiind substante combustibile.50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. . ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune. in timpul unei descompuneri. denumita “punct de descompunere exoterma”. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. Reactia are loc cu degajare de caldura. temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. descompunerea are loc la 100ºC. a moleculelor izoparafine sau aromate. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena.cu explozie. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor. formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori. In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator. Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. Viteza de propagare a reactiei creste mult. parafina etc. acid fosforic sau clorura de aluminiu). Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului. Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul. creta. peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). “Ambalarea” reactiei.5 at duce la formarea izooctanului. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei. In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. persulfat de potasiu. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”. Peste o anumita temperatura. sodiu metalic. stirenului etc. prin sulfonarea caruia. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense.

Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz. extrem de rapid. propilena.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare. care dupa condensare se recircula. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale. caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. De asemenea. avand o solubilitate reciproca redusa. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane. La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate. la depasirea careia se produce transformarea exploziva. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. . izo-butilena etc. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan. toluen etc. reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare. insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze. La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia. Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa. Pentru ficare exploziv. In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive. daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. acumularea caldurii de reactie. O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva.) si fractiuni lichide (benzen. Generalitati O substanta chimica sau un ameste se poate considera exploziv. cartuselor. Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. oteluri aliate cu crom. in cazul folosirii clorurii de aluminiu. Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. hartia. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor. La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel.300ºC si presiunea de 60 – 65 at. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu. 2. Astfel. Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. Astfel. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. semnalizatoarelor etc. ca initiator de reactie. Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita. Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. Spre deosebire de acidul liber. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. lemnul). Hastelloy. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. in conditiile date.90ºC si presiunea atmosferica. care produc un lucru mecanic de distrugere. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa.In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu. Capitolul XIX Substante explozive 1. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. mediul fiind necoroziv.

Partial. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. Pb. densitate. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi. Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu. . bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. 3. ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante. Zn. care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea. Cu. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. fosforul. acesta se topeste si incepe sa se descompuna. bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3). datorita grupei NH4+. modificatie cristalina. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase. Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu. sau la incalzire. precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari. azotatul de amoniu este cel mai raspandit. acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului. 14% nitroderivati. Astfel.79 g/ml in functie de temperatura. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie. zaharul etc. presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. Dintre sarurile de amoniu. Ni.Prin incalzirea cloratului de potasiu. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina. transportul si depozitarea. azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. Fiind o combinatie extrem de nestabila. cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. In urma recomandarilor facute. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2). Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. Dupa un timp de depozitare. Datorita oxigenului pe care-l degaja. usor solubila in apa. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn). 42% azotat de amoniu. indeosebi la temperatura de 10 . el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. de structura monolitica. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. explodeaza prin simpla lovire. spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul. Greutatea sa specifica variaza intre 1.44 – 1. stare fizica. Azotatul de amoniu. ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. transformandu-se intr-un produs solid. aglomerat.

Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu. un azotat de amoniu absolut anhidru. In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu. acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic. In alte incercari. care duce la autoaprinderea sistemului. Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate. aceste gaze degajate se aprind. In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii. sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. obtinut prin sublimare. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata. sub vid inaintat (10-5 mm Hg). Astfel. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2). Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). dar fara explozie. Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu. S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu.2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO).Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. care nu se aprinde daca nu este tasata. avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta. ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent. se topeste complet devenind un lichid vascos. Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. Intr-adevar. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. . iar descompunerea devine violenta. reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede. la o temperatura in jur de 500ºC. dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie. Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. Intr-adevar. deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC. Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere. se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. cand gazele de descompunere au ars cu explozie. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. nu se descompune nici la 300ºC. Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. (4). reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic. ci bioxidul de azot si apa. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia.1 – 0. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot. Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. dupa care urmeaza o explozie. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. mai tarziu brun-roscati (NO2). peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv. impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. Asa cum s-a indicat mai sus. (3). in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. iar aproape de 170ºC. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). devenind violenta la 260ºC.

care reprezinta 0. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire.5 ori mai usor decat acesta.5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului. datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. cu o flacara vie de culoare deschisa. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. autoaprinderea gazelor formate). acesta se aprinde si arde energetic.) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice. Temperatura de topire este de 659ºC. Se pare ca. aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic.150ºC. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva. Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. lovire. Astfel. care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. in cadrul experientelor facuta. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii. seminte de bumbac. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza. Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat. In general. in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii. In aer. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%).7 si cu o stralucire alb-arginitie. Din aceasta cauza. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. Fiind in acelasi timp de 3. lignit. otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric. Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice. In afara de cablurile electrice.. Mg etc. reprezinta 985 litri. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice. au calitati mecanice exceptionale.6 din conductibilitatea cuprului. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at. Pulberea de aluminiu In stare libera. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si. dar foarte compact. izbire. reactioneaza cu carbonul. radiatia flacarii. la temperatura de explozie de 1236ºC. Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective. Zn. Important din acest punct de vedere este duraluminiul. amidon. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. Oxizii de azot formati in prima faza. de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata. s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 . Astfel. prezenta substantelor organice etc. care in prezenta unui oxidant puternic. Pentru comparatie. energie electrica. coji de alune. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. lemn de stejar. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. soc). o ardere obisnuita a azotatului de amoniu.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. Cu. Capitolul XX Pulberi metalice 1. energie mecanica (frecare. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at. Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu. In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. In momentul exploziei. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. paie etc. ci este mata. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot. Cu .

conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. se descompune in apa cu reactie violenta. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. Din aceasta cauza. galeti. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare. Bromura de aluminiu. Dimpotriva. Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. ce serveste ca antidaunator agricol. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. arde cu o flacara albastruie. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. . aluminiul se combina cu azotul si carbonul. Mn. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila. Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. In afara de intrebuintarea la sudura. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr.8 kcal/mol). Din aceasta cauza. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil. a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic. Temperatura de aprindere este de 190ºC. In stare pura. apa este descompusa cu formare de gaz detonant. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. cu degajare de hidrogen. chiar pentru particule mai grosiere. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu. Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului. Zincul se dizolva usor in acizi si baze.). Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. Incalzit la 100 – 150ºC. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2. Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului. folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. consta in a crea o detonatie in calea exploziei. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84.clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. chiar diluate. V etc. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu. ceea ce mareste pericolul de aprindere. In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. el devine maleabil si ductil. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. La temperaturi inalte. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur. In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. cadmiu etc. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3. Sulfura de aluminiu. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. Prin incalzire la circa 500ºC. prin incalzirea pana la incandescenta. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa. Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. in curs de aparitie. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. cu dimensiunile de 60 – 90 μ. iar cu iodul numai prin incalzire. De asemenea. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. intrucat la temperaturile ce se dezvolta. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ. O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu. sulf. restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica. plumb. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. 2. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece.

In general.07 – 0. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). Astfel. eventual sulful sau halogenul. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente. cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ. Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. bioxidul de carbon. talc sau grafit. permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit. au insusiri piroforice. Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. care se manifesta cel mai mult la nichel. Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. in prezenta unro solventi organici. Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. Fierul. care se pot aprinde cu explozie. . sunt lichide cu miros neplacut. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. Fe. fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. care se aprind cu usurinta in aer. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul. si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. Aceste metale sub forma de pulberi. pericolul creste considerabil. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe. daca sunt prezenti. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. Pulberi cu granulatie fina (particule de 0. Co si Ni sunt atrase de magnet. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. Aceasta capacitate. De asemenea. In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul. metalul devine incandescent. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori. de exemplu. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. unde nu exista pericol de extindere a incendiului. pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC. separate din compozitiile lor (oxizi. Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. Cobaltul are o duritate mai mare. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. oxalati). metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. Apa este descompusa la temperaturi inalte. O incalzire si mai puternica cu formare de metan. In prezenta pulberii de sulf. De asemenea in stare pura. tetraclorura de carbon. Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. bromura de etil sau carbonati. Toate cele trei elemente din familia fierului. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv. conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. 3. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. Astfel. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. Dintre combinatiile zincului.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. Astfel. in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen. ca metil-zincul si etilzincul. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. Combinatiile organice ale zincului.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. Avand o suprafata specifica mare.

Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna. Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul. care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie. Expusa la aer. care pun in libertate amoniac). clorura de amoniu. Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS).incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC. punand in libertate oxigenul. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire.Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2. dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: . Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. Practic la noi in tara. pe timpul arderii degaja gaze inerte.Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact. intarziind astfel propagarea focului). acid boric si borati etc. sub forma de carbune. de var. Substantele ignifuge. Sub actiunea acidului sulfuric concentrat. adica cu surse de aprinderem. adica formarea din stratul peliculogen. Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere. . . sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica. . formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4). de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare. In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. . Produse care produc gaze stingatoare. care fixeaza carbonul in materialul combustibil. Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat. Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa. Ni(Co)4.Produse solide cu actiune mecanica. In contact cu aerul insa se oxideaza lent. necesar arderii. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare. la suprafata materialului combustibil. fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile. Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile. aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc. Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica. fie prin existenta unui strat protector de suprafata. Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece. sulfura de fier se oxideaza spontan. se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere. din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului. el se aprinde.reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile. asemenea substante. ramane stabil. care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. Oricare ar fi produsul ignifug. Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare. vopsire.Produse termospumante. Eficacitatea lor depinde in principal. Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului.izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer.impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar.). cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc. Pastrat intr-un tub inchis. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm). . . fara a se aprinde. . de conditiile de aplicare. argila etc. substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura. impregnare. La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu. folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. Prin fierbere insa se descompune.

izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi. produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde. Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. 58 . Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. are mare putere de racire si este nevatamatoare. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. capabila sa asigure strabaterea stratului de fum. in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata. dispersat si pulverizat (ceata). in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact. in acest caz. Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta. de exemplu la 10ºC. Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0. datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea. Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator. Desi are greutatea specifica supraunitara. Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza. pentru ca.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest.6 mm. cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. cantitatea refulata este de multe ori considerabila. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata. la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului. talc). Pentru ignifugarea materialelor textile. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. 2. De exemplu. Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei. 3.70). se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului. actiunea mecanica. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa. jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m². pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere. Apa imbunatatita chimic . fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. produselor din lemn si materialelor textile” (C. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului. Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor. Un litru de apa. de flacari. Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact. diatomita. Totusi.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m². Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile. Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic. are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. Cerinta este ca la o presiune de 5 at. de gaze calde. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. iar un diametru al picaturilor de 0. Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. este ieftina si usor de procurat. Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera.5 – 0. Ea se prezinta sub forma lichida. incendiat. Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax.

coeficient de infoiere. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. ea avand o greutate specifica de 0. timp de stingere minim etc. care reduce tensiunea superficiala a apei. de inabusire si de izolare. Praful este format dintr-un amestec. in general apa. persistenta. de obicei. Proprietatile agentilor de umectare depind. care difera de la tara la tara. spumantii pe baza de albumine etc. Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica). 5. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. format din sulfat de aluminiu. VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse. acolo unde exista deja. se intrebuinteaza. Se poate folosi ca agent stingator. inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. de fapt stau la baza clasificarii lor. cationactive). Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. Pentru stingatoare. 4. Dupa aceste criterii. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere. care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. Coeficientul de infoiere = ___V ___. din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. . Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime. Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. criterii care care. aderenta. Acestea. Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar. cu ajutorul unor generatoare speciale. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. temperatura etc. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. Ca substanta stabilitzatoare. necesara evaporarii apei.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. In general se folosesc solutii de 1 – 2 %. Efectele de stingere. Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. dupa o anumita reteta. de natura chimica si de structura moleculelor.15 kgf/mm3. presiunea apei. Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). saponina. iar cea bazica. Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. bicarbonat de sodiu si stabilizatori. extrasul de lemn dulce.10 – 0. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur. ca si pe separarea lichidului din spuma. proportia de spumant si apa. in principal. conform instructiunilor care insotesc produsul. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. care se evapora prin absorbtie de caldura. una din urmatoarele substante: glucoza. densitate. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie.

calele navelor. lichid sau gazos. Se dizolva usor in apa. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma). in principal. Nu arde si nici nu intretine arderea. este de – 78.20 . greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC . care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor. unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1.30 . Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica.34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza. Tabela 20 Presiunea.75 0. proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor. spuma mecanica se obtine din 92% aer. .50 73. Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea).45 at.35 19. dintr-o tesatura de ochiuri. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere.75 1. In tabela 20 sunt date presiunile.99 34. Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta. tunele de cabluri etc.03 0. la 760 mm kg.06 25. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6.5ºC. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa.976 kg. greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii. coridoare. in special prin efectul de racire. Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul. La o temperatura de – 56. pe inabusirea focarului.53.46 61. antrenata de un curent de aer.86 0.). neutralizare si stabilizare cu substante chimice. la diferite temperaturi. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus. lipsa actiunii corosive. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii.00 Greutatea specifica kg/l 1. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0. al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma.07 1. in urma unui proces de degradare cu acizi minerali. Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor. Fenomenul se numeste detenta.50 99. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma. Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective.98 0. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata. inlaturarea coroziunii etc.5 – 3 m).30 1.95 57. printr-o teava generatoare de spuma.10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid. Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna.2ºC si la o presiune de 5. Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid. bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1.77 0.97 1. din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere. de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale. de diferite debite (2500 litri. CO2 poate fi solid. datorita apei pe care o contine. Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme.).54 44. Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa. In general. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii.4 Presiunea kg/cm² 13. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l). Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide. La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite. Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica. 10000 litri pe minut).92 0. sub forma de zapada carbonica.93 0. 6% apa si 2 % spumant. Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta. Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge. 5000 litri. usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite. deci este mai greu decat aerul.16 1.08 1.02 1.34 1.34 Volumul specific l/kg 0. Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate.Spuma are o conductibilitate termica redusa.

La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori. inodor si mai usor ca aerul. in volum. la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2. Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie. Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg). abia 2% in volum. transformatoare.. prin frecare de conducte. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere. concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta. folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus. o mare importanta are gradul de puritate a acestuia. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu. la stingerea incendiilor de instalatii electrice.). In general. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu. uree. transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe.E. diferiti produsi ai borului etc. Bioxidul de carbon. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu. considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora. carbuni. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn. fac ca pulberile stingatoare. se formeaza electricitate statica.D.C. pentru ca in incaperile inchise. . Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari. Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. In medie. Se mai utilizeaza ca agent de stingere. sulfat de amoniu. se refera la actiunea componentilor. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa. muzee etc. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus. 7. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura.E. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace. in industria petroliera. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse. prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita. sulf. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. insa considera factor esential formarea stratului protector. carbonat de sodiu. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare. la instalatii si aparate electrice. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0. chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile.4%. fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. asupra flacarilor. metale reactive (sodiu. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3. la generatoarele de curent.E. paie etc. ca pentru stingerea incendiilor.. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu.C. este rau conductor de electricitate. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile. in urma descompunerii pulberii. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere.26 kg bioxid de carbon. la stingerea incendiilor in calele navelor. Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal.C.. pulberi stingatoare A. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B.C.B. magneziu.. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg). Cea de-a treia teorie. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber. care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii. de ardere. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. titan. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0. In medie se poate admite.E. cea mai veche de altfel. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. potasiu. nu se deterioreaza la consevare indelungata. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii. Rezultatele excelente.5 si 3%.Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise. Prima teorie. Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential. denumita “pulvogen”. de tipul B.B. pulberi stingatoare A. b) Azotul este un gaz incolor. ajutaje. rezultati prin descompunerea termica a pulberii. proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste.. kaliu etc.

deci cu caldura. pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. Oxidul de carbon In timpul incendiului. brom). neuniformitatea granulatiei. De exemplu. care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul.granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. instalatiile electice. brom. de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite. cum sunt tabla de otel. Capitolul XXIII Substante toxice 1. bordul avioanelor si salile masinilor navelor.suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. intr-un timp minim. restul halonilor halogenati sunt mai eficace. aglomerarea. automoatoarele de cale ferata. care constituie unitatea de masa a produsului. De asemenea. fiziologice. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211. . fluor. Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici. Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero. trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje. in strainatate. chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata. a treia de Cl si a patra de Br. Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin.). Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. . autovehicule. alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. . Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea. Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa. . Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor. . Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului. Cifrele se refera la compozitia halonilor. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ. industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen. Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata. Efectul de stingere al halonilor se bazeaza. stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp). Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g. cazanele de topit ceruri. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. chimice. Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr). Printre calitatile chimice se enumera. nu da rezultate. In ultimul timp. anumiti haloni pot degaja substante toxice. Halonii la contactul cu flacarile. Fiecare halon este reprezenta de un numar. In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%. Printre factorii cei mai importanti se citeaza: . elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor. fluor etc. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare.Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. in principal.. fizice. Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata. stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt. In general ea se exprima in cm²/g. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare.prima cifra arata numarul de atomi de C. lemnul incandescent etc. Ca agenti de stingere. ca produse ale arderii. 8. CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar.cea de-a doua de F.

pe cand la o intoxicare grava. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica. dizolvantiilor si impregnantilor. . In cazul intoxicatiilor mai grave.0111 mg/1 aer.0. la simptomele aratate mai sus. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare. Este incolor.00834 mg/1 aer. La o intoxicare mai usoara. Se gaseste in natura ocupand 0. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0. pentru halele de fabricatie este de 0. Concentratia maxima admisa de STAS. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea.5 ore. vomitari. accidentatul isi pierde cunostinta. Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap.001 – 0. fata se inroseste. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol. Fata devine palida. . CO se utilizeaza in procesul de fabricatie. incolor si indor. Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului. In industria anorganica. In general. Daca nu se iau masuri urgente. intensificarea batailor inimii. a clorurilor metalice si nemetalice. a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. la fabricarea insecticidelor. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: . in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu. fungicidelor si ierbicidelor. Se foloseste si in industria textila. . iar la 10% moartea. fara a mai reactiona la lumina. apar batai de inima. pupilele se maresc.41 (raportat la aer). irita si paralizeaza caile de respiratorii. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. se degaja miros neplacut. cu care se combina. Aceste presiuni. pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii. iar la 75 – 80% survine moartea. Clorul ataca caile respiratorii. se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta.52 fata de aer 1). eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen. .de la 0. cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1. pricinuieste tuse puternica. fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat. iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute. 2.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina.0350 mg/l aer. ameteli. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului. la o concentratie de 10% lumanarea se stinge. se produc efecte iritante. Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic. in pivnitele de vin etc. glicerina. de 4 – 8% palpitatii. cu miros puternic iritant. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC.de la 0. In urma unei intoxicari grave. Se recomanda repaos absolut.006 mg/1 aer. etil-glicol etc. 3. Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant. iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie.2.0834 mg/1 aer. clorul are multiple intrebuintari. Oxidul de carbon este un gaz insipid. materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa. respiratie din ce in ce mai adanca. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina. dand carboxihemoglobina.01 mg Cl2/1 aer. simptome dupa 1 – 2 ore.19% din scoarta pamantului. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice.).967 fata de 1). de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata.de la 0. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange. din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare. pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie.6 volume clor). dupa ce trece printr-o stare similara cu betia. un volum de apa dizolvand 2. slabirea accentuata a muschilor etc.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe. O intoxicatie usoara provoaca ameteli. O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap.80 mg/l aer provoaca moartea in 0. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte.0. . instabilitate. fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei. insa in cantitate mare. In unele intreprinderi. o concentratie mai mare de 0. prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0. La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului. . pulsatii la tample.5 – 1 ora. cu o greutate specifica de 2.

tulburari nervoase cu oboseala generala. ce mascheaza pericolul. el produce un efect coroziv asupra membranei volumului. uscarea mucoasei. o oboseala intensa. o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. . apare mirosul de migdale amare la expiratie. Cea mai frecventa este intoxicarea grava. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. Datorita toxicitatii sale. convulsii tonice. intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat. Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala. secretii mucopurulente. 4. . miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. In caz de otravire cu clor. la incetarea vasoconstrictiei. o acclerare a batailor inimii. ameteli. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. Doza mortala pentru un om este 0. la concentratii mari. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat. deprimare. care duc la moarte in 1 – 2 minute. care duc la cresterea nevoii de oxigen. nu exista fenomene de acumulare. printr-o respiratie artificiala. Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN. Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara. rolan etc. Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice. dureri de cap. I se desface gulerul. Inhalarea a 300 mg/m3. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. Ionul CN. nelinistea si pierderea constiintei. semne oculare (conjuctivita. mai greu decat aerul. in decurs de 5 minute provoaca moartea. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit. Cu exceptia cazurilor de moarte subita. mansetele. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. Ea provoaca neliniste. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante. Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. inflamabil. greturi. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer.) ca si la descompunerea materialelor organice. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii. chiar in proportie mica.) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. Toxicitatea prin piele este mai redusa. mancarimi etc. Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice. El trebuie invelit cu o patura. batai de inima in mod neregulat. Prin micsorarea contratiei ventricolelor. accese violente de tuse etc. gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. . Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. la fabricarea nitrilului acrilic. la inghitire. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica. Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice. cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea.. Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava. uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate. Pentru usurarea respiratiei. crampe.administrarea de anticianuri specifice. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi.scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata.7ºC. a rasinilor polimetacrilice. mai repede sau mai incet. care devine permeabila pentru apa. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului. In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: . se reduce si mai mult hranirea creierului. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic. Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter. transpiratii abundente. manifestata sub forma de ameteli. iritarea cailor respiratorii si a limbii. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana. ape minerale si gaze naturale. ca masura de prim ajutor.intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism.efectuarea unei puternice oxigenari. rafinarea uleiurilor etc. exploziv si toxic. Este interzis sa se faca respiratie artificiala. insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea. De asemenea. . incat acesta nu-si mai poate indeplini functia. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant. Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea. Ca simptome nervoase apar: agitatia. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila.Inspirat impreuna cu aerul. gatului.). La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile.06 g. inflamarea corneei. El este foarte toxic. precum si in toate locurile unde poate fi jenat. la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora. se constata dureri de cap. 5. din care cauza se produc pierderea constiintei.

La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen.78ºC. Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. ameteli. Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar. o degajare de 0. tricoletilena etc.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu. vapori si gaze. cu degajare de fosgen. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave.6.007 kg/h fosgen. respiratie grea. 8. este format din particule nearse. Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu. O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. distruge ficatul si rinichii. El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica. Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0.5 mg/m3. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon. Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde.009 mg/l. iar concentratia maxima admisibila de 0. Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti. Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului.597). mai usor decat aerul (densitate 0. Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). oboseala. Amoniacul este un gaz incolor. La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena. 10. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor. Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare. iritarea ochilor si a cailor respiratorii. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala. care constituie complicatii tardive. care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale. In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform.33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . in faza de sublimare. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori. In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere. 7. In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile. Amoniacul este foarte caustic. Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale . se lichefiaza la . Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata. NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere. produce indispozitii. Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata. Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte. 9. Folosirea tetraclorurii de carbon.

paie. fan Titei.Materialul si substanta care arde Lemn Hartie. produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful