P. 1
Fizica Si Chimie Pentru Pompieri

Fizica Si Chimie Pentru Pompieri

|Views: 2,338|Likes:

More info:

Published by: Marin Marian Catalin on Apr 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/14/2015

pdf

text

original

NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura. corpurile degaja cantitati diferite de caldura.192 0.27 0. Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen.093 0.487 1 0. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica.529 0. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment.421 0. Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: .4090 0. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa. masurat in conditii normale.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4.031 0.548 1. Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC. necesare intelegerii acestui fenomen.0319 0.34 0.177 0.2375 0. Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior.2175 .).11 0. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara. Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC.511 0.8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g.21 – 0. una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice. dependenta numai de natura sa (carbune.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC . cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa. Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca. lemn. deci sa se asigure o combustie completa si .00067 0.grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2. prin ardere. benzina etc.atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda.032 0.256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie.302 0.2175 0.03346 0. degajand caldura si radiatii luminoase.0309 0. mai exact reactiile de ardere.20 0.126 0. Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica.grd 0. Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen.216 0. Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg]. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne. adica are loc o combustie incompleta.2025 3.95 0.

5 kg lemn.8 4500 16.8 3000 – 4000 20. dand nastere unei temperaturi ridicate. Spre exemplu. Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive... carti. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase.6 8000 14. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans. lichide combustibile etc..8 3940 44 10600 18.) la .. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile. perdele. covoare.8 4000 33. considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii. este compusa din tamplarie. compartimentari combustibile etc. sticla s..8 10000 17.8 4000 41.6 – 16. sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10.8 45500 16. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal.5 1500 – 2500 12..6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6.. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila.5 7930 34..3 5800 46 11000 20 4730 18.5 4200 16. se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu. Sarcina de incendiu este imobila. Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv.a. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos.. sau.3 – 10. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate.. folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + . Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + . In practica.lemn/m2. adica o cantitate de lemn. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii.).8 4000 * In functie de esenta lemnului 5.Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16. podele. Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat..000 kcal/kg este echivalent cu 2. q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn).9 5000 33. la cladirile masive. pentru usurinta aprecierilor comparative. Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv. Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg.

ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate. Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor. fara a face parte constitutiva din aceasta.38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere). unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric. respectiv variatia temperaturii la un incendiu.Tipografie . Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom.Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. pana la – 120ºC. in special ca elemente de finisare.Birouri . iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste.Spital . fier-constantan. coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor. Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere. stabilite pe baze statistice. se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor. Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari. in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective. In tabela 3 sunt date unele valori orientative. asupra sarcinii de incendiu. platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil. culoarea. efectul termoelectric. corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale. Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul. Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica). Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC. pastrand o dilatatie remanenta. Studiile si experimentarile pe incendii. modificarea culorii corpurilor. 6. Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit. variatia rezistentei electrice. de la . pana la – 200ºC. fenomen care reduce fidelitatea termometrului. sau pentanul. in intervalul 0 – 100ºC. Dupa incalzire. ale unor caracteristici fizice ale corpului. . Sarcina de incendiu mobila. Dintre fenomenele termoelectrice. atunci cand se incalzeste locul sudurii. rezistenta electrica etc. Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor.constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile. Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare. fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise. Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul.Fabrica de mobila . variaza in limite foarte largi.Locuinta . adica variatia volumului sub actiunea caldurii. utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita. Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura.Fabrica de confectie . facute in numeroase tari. medie si maxima. alcoolul etilic. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare. face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. de exemplu: volumul. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul. dupa legi bine cunoscute. voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). Datorita faptului ca este metal. in diverse obiective. au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului. cu alte cuvinte. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii. touenul si xilenul. pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta). se folosesc substante lichide sau gaze.

Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata. astfel ca. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite. Prin utilizarea a doi cilindri. Termometrele metalice sau de sticla. Uneori acest lucru este imposibil. gradat direct in grade Celsius. firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). denumite termografe. avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. respectiv lungimi egale de tub. Termograful. neavand legatura cu rezervorul. In industrie se folosesc termometre metalice. intr-un interval de timp. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. precizia termometrului este relativ scazuta. temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion. Practic. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice. a carui temperatura trebuie masurata. in special cand se masoara temperaturi ridicate. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. Dupa efectuarea unei rotatii complete. motor. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. . dar suficienta pentru nevoi industriale. turnatorii. cu lichid care sunt mai robuste. adica o anumita temperatura. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. care inregistreaza dilatatia. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. in meteorologie etc. laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii).7. adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. Practic. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. continuat cu un tub metalic. virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. daca virarea de culoare se face mai rapid. cu lichid. putand suporta lovituri sau socuri termice. conducta incalzita etc. si invers. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. Termometrele de sticla. prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare. Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde. 8. In principiu. Daca acest interval este mai mare. poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului. Termometrul metalic. Pirometrul optic. Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. termograful este compus dintr-un termometru metalic. privind prin luneta. Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. banda poate fi scoasa si verificata. Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire. dupa care citeste indicatia galvanometrului.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata. operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului.

carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii. Se fabrica in doua marimi. Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC. deci. pe scara Celsius.m. setul 350 670ºC in siderurgie s. Astfel. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior.d. prin conventie. cuart. Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare.. de forma cilindrica. setul Thermocrom 65 . . Indicatoare fuzibile (martori). a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura.. 200ºC se utilizeaza in industria hartiei. Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica. ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale. deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala. Practic. chimica si electrotehnica. in grupuri de cate trei indicatoare. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala). sub actiunea greutatii proprii..a.. si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei. o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius. astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 . avand forma unui trunchi de piramida. avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. Sunt executate din materiale ceramice – caolin. cauciucului. unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim. scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit. setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale. al doilea cu numarul imediat superior. Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice. se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport. deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si. Astfel. feldspat. vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii. 30 grade unul de altul. iar al treilea cu numarul imediat inferior. 9. O a treia scara termometrica.Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi. Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC.

218.6 . dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic.15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC .15 473.15 323.15 258.459 . al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = .273.Scara termometrica folosita universal este scara Celsius. Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273.20 .15 263.15 333.8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale.15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF . Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0. Din moment ce energia nu poate fi nici . In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K].15 573. Principiul schimbului de caldura. Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius.15 278. Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece.15 283.10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253.15 423. Principiul transformarilor inverse. Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T. Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei.15 .15 363. Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene.16 -4 .15ºC).15 293.8 tºC tºF = 32 + 1.237. Calorimetria. Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact.15 273.15 303.15 373.15 313.15 . In lipsa unor procese secundare de transformare energetica. Temperatura absoluta.12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10.15 343. acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece. are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece. proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri. Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei.15 353. in urma racirii corpului cald.15 268. Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1. Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila.

acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. .c. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr). Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid. cc – caldura specifica a corpului cald. Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice.creata. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. lichida sau gazoasa. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c. Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe.m. Pentru a raci rapid un corp metalic. se poate raci un corp solid intr-un gaz s. in functie de temperatura.a.d. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica. Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite. La punctul 3. Similar. s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. adica: Q = m. Rezulta ca daca un corp are masa m. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica. se pot amesteca doua lichide. care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite. Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr. atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. nici distrusa. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade.

transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate. respectiv vaporizare).Spre deosebire de acestea. Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta.). adica transformarile de stare. untul s. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire. vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea. Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. nici volumul si trece in stare gazoasa. Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei. in absenta oxigenului. Alte substante sublimeaza. . in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita. constante si caracteristice fiecarei substante. Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii. La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei. iodul. sub cele trei forme de agregare: solida (gheata). Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus. Experimental s-a stabilit ca.Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura. cand in vas se gaseste numai apa. Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. . hartia. Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare. In afara de efectul de racire accentuat. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex. Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: . Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent. fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. in conditii de presiune constanta. termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii.In cazul substantelor pure. Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori.). temperatura acestora se modifica. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire. transformandu-se in apa. Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. clorura de amoniu etc.Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. 2. Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. numai la suprafata lichidului. densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori. Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC. Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. pentaclorura de fosfor. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca. Desi isi mentin volum constant. lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa. Sunt corpuri care prin incalzire. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. proportionala cu cantitatea de caldura primita. aburi). Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. acidul benzoic. lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. zapada carbonica. Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp. albuminoidele) si dau nastere unor alte substante. nu au forma proprie. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie. Prin topire. Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative. printre care si gheata. se descompun (lemnul.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta. Dupa topirea ultimei bucati de gheata. Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu.a. Astfel: . Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare. la presiune constanta. rapid si cu zgomot (fierbere). . Fac exceptie unele corpuri. Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor. 3.

La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti. se topeste la 95ºC.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta. Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu. Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere. formule. Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. compus din cadmiu. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC. staniu. prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. vaporizarea lichidelor componente. Astfel. Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului). qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. Simboluri. Aliajul Lipowitz (plumb. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare). valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg. daca presiunea se mentine constanta. qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. Topirea si solidificarea pe de o parte. in cursul procesului de topire. punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce. Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. de exemplu. corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. In caz contrar. staniu. dependente de natura substantelor respecitve. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante. 4.O comportare interesanta au. presiunea este mai mare decat cea normala. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. plumb si bismut. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta. cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. la temperatura si presiune constante. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus. Intr-un cazan de aburi. treptat. In cursul lichefierii. are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. 5. vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. aliajele. punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC. respectiv topirea si vaporizarea. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. . staniu si plumb). Astfel aliajul Wood. in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. iar aliajul Rose (bismut.

7 cal. Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente. care caracterizeaza apa. Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica.7 Pb + 13. in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere.3 Sn + 10 Cd . apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit. urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului.38. este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen. Compozitia lor in parti de greutate: . (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC.7 = 623. Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia. daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita. Spre exemplu.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC. Pentru a transforma un gram de apa.Aliajul Wood: 50. se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint). Alteori.Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC . de topire si vaporizare. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu. Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg .9 Pb + 14. Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538. La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur. Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei.Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6. de la temperatura normala (15ºC) in vapori. .7 cal/g. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor. Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Fiind dispersata in particule foarte mici. Caldura de vaporizare ridicata. explica marea sa eficacitate ca agent stingator. este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538.2 Sn + 10 Cd .Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538. O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni. inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor.1 Bi + 24.87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu.

9 11 13. Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala.7 4. Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii.8 15 15. factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t). Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd.1 12.1 9.1 29.5 26.2 13.8 13. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime.2 11.7 12.3 13.5 4.5 0.5 10.6 0.1000 10.5 0 – 800 22.8 18.6 - 4.9 13.3 12.6 20.106 grd-1. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza. lichid sau gaz.6 15.1 16.4 17.1 14.6 16 17.6 9.9 0. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate.7 12.3 31.1 0. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α. diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata. indeosebi pentru gaze.2 14.7 4.5 16. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC. Practic.2 15. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica. lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii.7 12 9 29 0. l0 = lungimea initiala.5 25. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24.2 16. fire etc.2 13.6 4. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul. 2.5 4.6 16.4 13 11.6 - 0 . Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale.6 16.6 16.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide . platina).3 9.2 0. 3.8 14.4 0. in intervalul de temperatura ºC. Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1.9 15.5 4. dependent de natura substantei din care este facuta).6 14.5 278.6 9.6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23. si dilatarea in volum. lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara.4 20 20. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare.8 19.3 20.6 14.1 9.9 14.Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid.5 14.

Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului.26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie. 4. se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare).). Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva. Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65. Detectorul termovelocimetric. lama bimetalica va fi puternic racita. Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor.21 18. Exemplele pot continua. cuptoare etc. Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu. Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie). In functie de elementul sensibil. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta. 180. lama bimetalica se va curba. Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu. pentru care a fost etalonat. Detector termostatic cu aliaj eutectic. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv. Astfel. lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj. clocitoare automata. prin ingrosarea lamelei . 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator. 130. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler. zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil. Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica. actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii. Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut.54 ∙ 10-5 grd-1). dimpotriva. αzinc = 3.2 107 α.Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18.22 108 110 112 2. Daca. detector termostatic cu aliaj eutectic.21 18. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. 75. radiatie solara etc. 230 sau 280ºC. telefonice. Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa. Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta.1 x 10-5 grad-1. independent de valoarea absoluta a acesteia. Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare.105 grd-1. In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile. Spre exemplu. care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare. legat la contactele unui releu electric amplasat in detector.25 117 0 – 100 18. avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire.19 - 0 – 20 138 120 50 18. spre deosebire de precedentele. telegrafice etc. Firele circuitelor electrice. 3. detector termostatic cu aliaj fuzibil. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic. de asemenea la o temperatura prestabilita. deci a sensibilitatii. 95. deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc. in intervalul de temperatura ºC.

. cand temperatura se mentine constanta. Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. V. Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric. T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. lamelele a reactioneaza cu intarziere. fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. Generalitati Anterior. Practic. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. Capitolul IV Legile gazelor 1. Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice. Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si. atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii. Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. sub actiunea presiunii create. Sau. mentinandu-si insa aceeasi alura. Pentru pompieri. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice. prin impingerea pistonului. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz. se obtine o curba. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric. Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. se asaza la o greutate G. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta. la temperatura constanta. Astfel. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). la temperatura constanta. rezistenta.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. Se poate deci. adica presiunea din copul pompei creste. cand temperatura creste lent. 2. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte. Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare.

Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1. cu sectiune constanta. printr-o linie paralela cu axa volumelor. Gay Lussac a descoperit. bula de mercur fiind in echilibru. 273. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. 273. Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1. Sub influenta caldurii degajate. la presiune constanta. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii. indiferent de natura gazului. in care se gaseste o bula de mercur. fapt care provoaca explozia. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal. prin incalzire. bioxid de carbon.15 .15 ∆T – variatia temperaturii. la inceputul secolului XIX. presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. Facand experiente cu gaze.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. variatia presiunii raportata la presiunea initiala. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen. V0 – volumul initial. si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca. legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. intr-un volum constant. Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta.3. pe masura ce temperatura aerului din balon creste. gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide. acetilena etc. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii.

Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere.56 0.48 1.40 0. in preajma unor surse de caldura. Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori. deoarece recipientele fiind inchise complet. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza.76 0. umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient. depozite de rezervoare. care asigura racirea la nevoie. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent. Teoria cinetico-moleculara a gazelor . statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala.57 0. cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta.60 1. Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului.502 0. in rafinarii. Din acest motiv.80 0.08 0.600ºC.90 0.19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0. 5. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate. sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po.po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare.275 0. In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 . Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune. La buteliile cu gaze comprimate.44 0.79 0. la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea. cu variatie rapida a temperaturii.72 0.51 1.Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate.90 0.75 1. fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului. recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz.20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor. Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p .78 0.75 0. Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0. presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile.34 0.19 0. De altfel.42 0. volum si temperatura). Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului.19 0.40 1.68 0.54 0.

astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari. deci volumul gradului. V0. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. se reduce orice agitatie termica. moleculele ramanand. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0. se micsoreaza. In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut. 273. Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. teoretic. Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa. iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant). acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala. stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron. creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor. 6. Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. V. La limita. adica presiunea. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba.15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze.15ºC β Deci la temperatura de – 273. t. Cu cat scade temperatura.15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul. Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta). Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule. In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = . inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau. racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila. in unitatea de timp. numarul de ciocniri ale moleculelor. t0 = 0 ºC si de stare finala p.1 = .273.Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma. Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin. Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului. acest fenomen determina presiunea gazului. cu alte cuvinte zeroul absolut. deoarece β = α = __1__ grd-1. legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta). adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita. cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): . se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau. de exemplu. nemiscate. pe rand. Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii. Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara.

V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului. la 0ºC. dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile. Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte.15 + t α __1__ 273.15 Conform formulei (9): 273. Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7. ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz. p0. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin.15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273. legea gazelor perfecte capata o forma simplificata. desi foarte reduse.15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari. Practic insa. dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima. V0 si t0 = 0ºC. p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t). adica la presiuni scazute. In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8. Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0.p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac). deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273. .

treptat. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. 2. Unele. care este de asemenea invers proportional cu volumul. Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. atat pentru presiuni cat si pentru volume. convectie si radiatie. in toata masa corpului. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic. Spre exemplu. In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent. a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor. se constanta ca si celalalt capat. de exemplu metalele. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. poate fi incetinit sau extins in timp. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa. datorita miscarilor moleculare. Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa. Procesul de propagare a caldurii. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa. Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate. se afla in contact direct.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor. se incalzeste. S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece. . Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d. tinut la exterior. avand temperaturi diferite. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare. in absenta acestor forte. deci invers proportionala cu volumul. Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. caldura trece de la corpul cald catre cel rece. erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari. La presiuni mai mari.V nu mai ramane constant. adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura. ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta. care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte. in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . crescand odata cu presiunea. In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1.

7 Linoleum 1. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa.020 0.158 0.03 – 0. la 20ºC exprimat in kcal/m.6 0.33 Lemn de stejar 0. prin unitatea de suprafata a unui perete plan.34 0.) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura. sunt date in tabela 9. Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri.24 – 0.13 0.4 0. .12 – 0.5 – 2.3 Pamant 0. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri. h. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie.35 Ulei de transformator Gaze 0. exceptand mercurul.h.3 Piele 0. vata de sticla etc. privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor.6 Mercur 0. Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid.15 0.14 0.12 Pluta placi 0.12 – 0. pentru un anumit interval de temperaturi. procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide. Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ.17 – 0.37 Tencuiala de var Izolanti termici 0. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului.Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0.05 0. coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora.2 – 0. Singura exceptie o face hidrogenul. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii.grd.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0. Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: . Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta.035 Vata de sticla 0.16 Ulei de parafina 0.0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0. Coeficientul λ variaza cu temperatura. ºC Aluminiu pur (99.5 – 0.054 0.2 Plexiglas 1. Conform teoriei cinetico-moleculare.75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel .cu 20% nichel .043 . In interiorul corpului atomii cu energie mare.15 0.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0.1 – 0.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele.15 8.1 0. cu spatii umplute cu aer.12 Pluta sfaramata 0. deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic.89 0.06 – 0.150 kcal/m.5 – 0. la 20ºC.89 Portelan 0. in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie.3 3 1. este foarte scazuta.051 0.06 – 0. fara a se face erori prea mari.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0.1 0.cu 5 % nichel .12 – 0.4 Marmura 0.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9. care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura.75 – 1.044 – 0. . cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius.cu 50% nichel .15 – 0. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze.m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare.036 – 0.Conductibilitatea termica a lichidelor.6 Bioxid de carbon 0. sunt izolanti termici.15 – 0. Aceeasi remarca.5 Nichel tehnic 12. cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa.cu 15% nichel . situati in preajma sursei calde.0 0.3 Sticla obisnuita 0. trebuie facuta si in cazul gazelor.11 – 0.

incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc. La partea superioara a halelor industriale. in acoperis.). conductibilitatea termica joaca un rol secundar. in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble. starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. relativ scazuta. Practic insa. In cazul gazelor insa. caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera. Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie. Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu. ferestre etc. aer.Cedarea energiei se face din aproape in aproape. schimbatoare de caldura etc. deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului.Sub influenta caldurii primite. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze. Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. temperatura atmosferica etc. la o distanta cat mai mare unul de altul. fumului si gazelor de ardere. din cauza caldurii primite. Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate.). densitate etc. Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva. care propaga energia termica in spatiu. locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. care asigura cea mai buna izolare termica. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa. caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza. ulei de racire etc. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. care transmite caldura produsa. vascozitate. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie. prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m . 4. se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte. de la atom la atom. Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m . astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura. sub controlul specialistilor. Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. sau mai simplu convectia caldurii. din regiunea calda catre cea rece. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. dar ca exista o distanta optima. In domeniul combaterii incendiilor. analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. Dilatandu-se. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate. In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. Transmiterea caldurii prin radiatie . cu suprafata mare. Spre exemplu. Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. Dimpotriva.) ale spatiilor respective. 3.). Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. la partea de sus a incaperii. Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus.

Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie.Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii. in functie de tipul si destinatia lor.Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului. pozitia lor relativa etc. 300. Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata.diferenta de temperatura intre cele doua surse.Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²]. parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii. Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit. in spatiul inconjurator. Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general. era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. 5. de natura si culoarea acestor corpuri. depasind valori de 6 – 700ºC. Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat.timpul. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele. propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri. concentrand razele solare asupra lui. Pentru acest motiv. . . Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K]. intalnite in practica. prin conductie si convectie. care se aplica.Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale. care pentru corpul negru este de 4. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica. . Caldura radiata se propaga in linie dreapta. in acest caz. De obicei. in caz de incendiu. existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. deschise la culoare. se reflecta si se refracta ca si lumina. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica.un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. materialul. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: . Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi. . Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre. . negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. sau invers. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute. Practic. materialul se va aprinde. de la un obiectiv incendiat la altul. culoarea lor. energia termica fiind transmisa. distanta relativa. exprimata in kcal/h. Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. In asemenea cazuri. Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor. Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile. c – constanta de radiatie a corpurilor. Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie. fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului.). In mod global. Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus . de starea lor de finisare a suprafetelor. Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii. In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere.000 km/s. reflecta o cantitate mai mare de energie radianta. impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu. de exemplu. cu o viteza egala cu cea a luminii. ele fiind determinate prin constructie. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa. Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator.96 ___kcal___ . exclusiv prin radiatie. caracteristicile fluidului purtator etc. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase. la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire.

Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. In principiu. in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar. fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare. Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane. Din punct de vedere termic. si prin conductie. pe care sunt fixate subansamble functionale. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. are un larg camp de intrebuintare.) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. abur. in care circula apa. capacitatea si parametrii aburului etc. care. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. de regula. Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. purtatorul de energie (agentul termic).. In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. din depozite. apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. nu exista obiectiv industrial. Astfel. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur. La agregatele moderne. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila. Anumite masini de incendiu. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise. al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. la apa. Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid. rafinarii etc. subansamblele cazanului pot fi . Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze. lichid sau gazos. Practic. Procesul de transmitere a caldurii. pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. dotate cu puternice mijloace de stingere. se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). In functie de tipul constructiv. In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze.. de mare putere. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus. in toate ramurile economiei nationale. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului. Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante. gaze etc. circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere. montate in cazan. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura). Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. de diverse tipuri. Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii. este un fluid (apa. captusit cu material refractar. produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. In focar si canalele de gaze. respectiv aburul). cedand o parte din caldura. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur. Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei.). Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere. prin peretii acestor tevi. Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. locul de utilizare.de absorbtie. electrica etc. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. sunt vopsite in argintiu. care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. fapt care determina scaderea temperaturii lor. felul combustibilului.

Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. calde. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. ambele deservite de un circuit de ulei. la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s. fapt ce poate fi realizat foarte usor. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv. sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate.construite din una. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale). in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. este necesara o forta exterioara. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. in centralele electrice. materializat in miscarea discului. 2. ferestre de observatie etc. destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete.2 – 2. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare. dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur.5 at si t > 100ºC).000 kW. la turbinele actuale. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. cand este creat cu ajutorul unui cos inalt. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina. In ajutaje. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi. determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. 3. Principal. Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%. Tirajul poate fi natural. instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala. Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere. Astfel. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic. sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza. pentru incalzire. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei. unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. De regula. propriu unei anumite cladiri. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%. In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem . numita tiraj. doua sau mai multe celule.

in energie cinetica. Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice.d. la o presiune mai ridicata. In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. oxigen etc. Diesel. Uneori insa. de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare.m. la care pregatirea agentului termic. Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz). Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie. in vederea realizarii unei arderi complete. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. Ca si motorul. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare. Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura. intr-un rezervor. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s. Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta. Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina. de o sursa de energie exterioara. care executa lucrul mecanic. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston. motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. acetilena. intr-o multitudine de variante constructive. explozie. la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). in cazul compresorului pistonul este miscat. obtinerea unui lucru mecanic util. este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata. Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. 4. Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. La compresoarele pentru oxigen.a. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit. compresie. Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. 5. evacuare). compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. drept lubrifiant se foloseste apa. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea. Astfel. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica. Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. la acest tip de compresoare. Obiectul electrostaticii . Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor. Constructiv. PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1. iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie. rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic.

in timpul electrizarii apar. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. in anul 1746. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina. rasina. intotdeauna. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. de exemplu datorita frecarii. in acest domeniu au continuat. 2. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica).) in timp ce altele. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici. Daca din diferite cauze. in schimb in stare umeda devin conductori. Pana nu de mult. ambele se electrizeaza reciproc. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive. solutii saline. iar celalalt pozitiv. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre. el se electrizeaza fie pozitiv. bazice sau acide etc. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. Din aceasta cauza. diverse minerale. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. Cercetarile. egala si de semn contrar. fulgi de pasare. care in limba greaca este denumit electron. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. experimentarile au fost reluate. egale si de semn contrar cu ale electronilor. iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping. negativ.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen. bucatele de hartie. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. prin anul 1600. parafina etc.) o lasa sa se propage in intreaga masa. egala si de semn contrar cu sarcina unui electron. Protonii au sarcini electrice pozitive. marmura etc. atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii. Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. Acesta este principiul conservarii electricitatii. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. electricitate negativa. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. fie negativ. dupa ce acestea au fost frecate. si-l incarca negativ. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. unul negativ. Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare. el este de 1836. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni. . Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa. Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina. ambele feluri de electricitate in cantitati egale. Indiferent de corpul care se freaca. adica sunt lipsiti de sarcini electrice. un electron cantareste 0. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista. 3. Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. Electronul este extrem de mic. sticla. ebonita. (metale.9 ∙ 10-27 g. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. ceara rosie.. sulful. Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori. Prin frecarea a doua corpuri. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric. electricitate pozitiva. tesuturi animale sau vegetale. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi. chihlimbarul. care inainte se neutralizau reciproc. fenomenul s-a numit electrizare. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. Mult mai tarziu. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui.Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina.

parafina si altele.In cazul frecarii a doua corpuri. fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare. Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva. Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. intre atomi. care sa aiba menirea de compensare a pierderii. in afara electronilor legati de proton. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. ebonita. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. fenomenele electrice. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite. Asa de exemplu. Electrizarea prin contact. 5. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. si electroni liberi raspanditi la intamplare. egale. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. daca inductorul este incarcat pozitiv. mai exista. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. care se raspandeste pe toata intinderea lui. s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. Adesea. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. Doua sarcini electrice. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. ε r² . numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. Electrizarea prin influenta. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. Matematic. Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. corpul electrizat. indus. 4. cele doua sarcini se anuleaza. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni. prin contact si prin influenta. in momentul trecerii pe un izolant. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. in cantitati egale. zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. Sarcina negativa. Electrizarea prin frecare. La corpurile rau conductoare. iar cel ce-a primit-o. inainte de a se indeparta de inductorul. pentru ca ei nu pot primi alti electroni. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii. uleiul. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. Un electron. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. multa vreme ramase neexplicate. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. pe care atomul a primit-o. de la atomii din regiunile vecine. q1 ∙ q2 in care. pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor. este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. In acest caz. In unele corpuri. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele.

7 3. Spatiul din jurul unui corp electrizat. Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric. pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara. Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita. sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara. Adica σ = q in care. iar fortele electrice nu actioneaza spre interior.F este forta de interactiune. notata cu E. Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. ε r² Intensitatea campului electric.Aer . la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat.001 Solide . S σ este densitatea superficiala in coulombi/m². q – cantitatea de electricitate in coulombi. O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica. In sistemul international.8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e). Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati. Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant. r distanta dintre centrele corpurilor electrizate. Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse. Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide . S – suprafata in m².Heliu . Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q. 7.Hidrogen .Apa ε 2 2.Ebonita . forta de interactiune se masoara in dyne. es.0003 1.G. in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric. 6.3 5–7 6 In sistemul C.00007 1. daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat. El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior. q . Asa.Parafina .Ulei de transformator .Mica ε 2 2.0006 1. q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant. forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1. Adica E = F .109 unitati de sarcina electrica.Alcool etilic . In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant.Anilina . Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric.6 – 4. Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3. ε constanta dielectrica sau permitivitatea.Petrol .Sulf .105 dyne). va fi respinsa cu forta F. aflate in apropierea lui. in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q .Bioxid de carbon ε 1. Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric.5 7. Densitatea electrica. Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei.2 26 81 Gaze .S.Sticla . atunci datorita inductiei. de exemplu. Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor. este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp.

s. deoarece capacitatea lor electrica este mai mare. 9. 1 C 3∙109u. Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B. Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential. Pe timpul deplasarii. 8. 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u. Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte.VB). L = 4. energia se masoara cu electrovoltul (eV). care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt.s. Prin urmare. atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa. Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica. Deci. ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA. Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric.6 ∙ 1012 ergi = 1.Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb.6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1. Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit.e.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB. Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 . intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q . V . Deci. Deci. Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic. Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic.6 ∙10-5 jouli. valoarea lui fiind _Q_. punctuala. forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L.e. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera. 300 In fizica atomica si nucleara. Unitatea de tensiune electrica este voltul. VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA .8 ∙ 10-10 __1__ = 1. expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte.

Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt. sferice si cilindrice. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica. in cantitati destul de mari. tensiunea de strapungere si pierderile de putere.10 cm. intr-un camp de 100 V/m. Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua. 1 V 3 ∙ 102 Practic. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate. iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. in principal. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. intre atmosfera si Pamant. In acest caz. ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul. La nivelul solului si in conditii normale. Deci. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. deasupra unui camp sau unei mari. iar potentialul atmosferic este pozitiv. ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. Pamantul este incarcat negativ. de regula. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. in scurt timp se evapora. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. Aceasta crestere.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. 11. devenind „ioni mari”. Astfel se explica de ce campul electric. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. senin. Ionii mici. de razele cosmice. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. In unitatea de volum numarul ionilor creste. Liniile de forta ale campului se orienteaza. de sus in jos. Stropii de aer foarte fini. . Deci. in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. care este curentul de descarcare. 10. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. iar Pamantul negativ. are sensul constant. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice.

catre Pamant. din caramida si din alte asemenea materiale. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. . Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri.In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. insa in directii oarecum diferite. pe usi. daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. Astfel. El este o descarcare electrica foarte rara. paie etc. Dupa cateva sutimi de secunda. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara. sarcinile pozitive si negative sunt separate.). Descarcarea electrica. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata. iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara). sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. Urme vizibile de incalzire. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi. apare un gen de fulger destul de interesant. cladura. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. de doua ori. miscarea se face in trepte. a sulfului. de-a lungul unui traseu. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte. numit fulger globular. sarme zincate. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). de cinci sau de mai multe ori. trasnetul se repeta o data. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ. in punctele atinse de trasnet. motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. deci apare pericolul descarcarilor electrice.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica. bineinteles datorita frecarii. tunetul. care devine conductor pe acest traseu. Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. sarme subtiri de otel. Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare. ferestre deschise. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. care pluteste in aer. aprinderea este posibila. Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului. ambele catre Pamant. a stalpilor de lemn. a produselor fainoase. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip. numita si linie de intoarece. putand da nastere la incendii. 12. De obicei. ioni formati din razele cosmice. Datorita curentilor de aer. benzina etc. Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile. care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet. a grinzilor si a zidurilor. dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5. intre ei pot sa apara mari diferente de potential. iar printro destindere rapida a aerului. sta circa 50 microsecunde. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn. Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv. iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer. In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc. care mentin timp indelungat sarcinile electrice. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. Cateodata. declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta. Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului.10-9 kW. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. Deoarece fulgerul este un fenomen electric. iar in unele cazuri. Din cauza suprapresiunii. trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. Alte ori. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. in minele de carbuni etc. Deci. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. datorita frecarii. care strabate intregul traseu pana la nor. se numeste fulger. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. Ca si fulgerul.). a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor. de apa. in calea scurgerii lui catre Pamant. La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. In schimb.

In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare. La descarcarea electricitatii. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. parti metalice. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. In schimb. Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari.). adica se produce o turbulenta. apoi se mentine cam la aceeasi valoare. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. apoi cele de bumbac si lana. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge. la viteza de 10 m/s . roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii. fibre sintetice etc. la presiunea de 1. la 3000 V aproape toate gazele combustibile.Benzen. La o curgere laminara a lichidului combustibil. de proprietatile dielectrice.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice. la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. incarcarea si descarcarea produselor petroliere. Cu cat lichidul se agita mai mult. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice. determina separarea lor. ca urmare a descarcarilor electrice. adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta.5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului. Datorita antrenarii si desprinderii. intensifica incarcarea electrostatica. in momentul infasurarii pe roata condusa. In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor. La 1000 V se inflameaza benzina. ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa. decat la miimi de miliamperi. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero. la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc. Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. in cazul formarii scanteilor. roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero. pe cateba materiale plastice. in curentul de lichid. Astfel petrecandu-se fenomenul.Benzen si eter. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. de lungimea si diametrul conductei respective. Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. cauciuc. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. circuland printr-o conducta metalica. Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc. totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile. in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil. rolan etc. sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui.Benzen in cadere libera . in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. roata motrica . de viteza de curgere a lichidului. In mod teoretic. sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. de regula. are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil. relon. un barbotaj. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc. Pe timpul spalarii. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor. ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn. Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. care se produc la pomparea. Pentru jumatatea superioara a curelei. de densitatea si vascozitatea lichidului. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare. La un rezervor umplut incomplet. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s .

. Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential). in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini. In zona de incarcare se gasesc. Forta electromotoare. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice. Ea este aceea care provoaca curentul electric. in energie electrica. de obicei. Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. constituie generatorul de sarcini electrice.m. electromotor etc. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula. Tensiunea electrica. se va exprima in volti. 2. miscare etc. viteza de miscare si latimea curelei. Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. deci f. in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi.e. incarcarea transmisie. In acest caz. va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb. Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. E = W. Capitolul VIII Electrodinamica 1. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica. f. termica. Sursa de curent. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit. Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina. Sursa de curent transforma energia mecanica. chimica sau o alta forma de energie. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare. care leaga bornele consumatorului. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. care micsoreaza forta electromotoare. In general. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. conductele de transport pneumatic. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia.si cureaua se desprinde de pe ea. in care se descarca. este: W = q E. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer. sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. precum si de marimea si starea suprafetei de contact. a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor. In afara capacitatii curelei. dispozitivele de pulverizare.) si din doua conductoare. Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase.m. impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei. In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. aparat de incalzit. Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic. acumulator. Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator. miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante.e. de amestecare si alte dispozitive tehnologice. caldura. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare. Diferenta de potential sau . iar cea motrica le neutralizeaza).

” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. Valoarea tensiunii electrice U. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. cu electricitate. u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi.s. iar t = 1 s. Daca notam cu I intensitatea curentului. ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2. care are ca simbol litera A.s care reprezinta in S.h. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t.-2 (newtoni) pe metru lungime. deci nici o diferenta de potential.I. Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel. De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare. neglijabila. cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt. iar simbolul este Ω. In sistemul de unitati international (SI). Amperul reprezinta o cantitate de 6. tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior. Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper. un coulomb (C). Din relatia I = Q . care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper. in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V).tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor. Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s). 1 s = 1 amper-secunda = 1 A.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor.). . rezulta. adica in care nu exista diferenta de electroni. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. atunci Q = 1 A. In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime. In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele. Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica. Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica. 4. t Q = I ∙ t. nu mai curge nici un curent de apa prin conducta. Daca I = 1 A. Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate. Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm².10-7 kg. Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare. rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila. Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda.m. atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul. 3.

98 0. sa scada.m.00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric. exista o relatie de proportionalitate directa. cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan.Nichelin . rezistenta pielii. ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii.0002 0.Argentan . rezistenta imbracamintii.49 1.13 – 0.107 0.0004 0. In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul .0003 0.Crom . U – tensiunea in volti. Totusi. .Argint .Carbon . Deci. contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica. Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ).004 0.Constantan . are valoarea de 1 Ω.028 0. Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare. prin acesta trece un curent de 1 A.00411 0.Cromnichel . celelalte pot varia intre limite foarte largi.0004 0.42 0. R – rezistenta in ohmi.00006 0.Manganin . aplicata intre cele doua puncte ale conductorului.Nicrom . chiar si de joasa tensiune.Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0.00015 0. ori sa ramana practic constanta.3 0.47 0.0040 0.Oteluri . intre diferenta de potential U.0039 0. cum este cazul la metale. U=R∙I unde factorul de proportionalitate R.Alama .0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0. de mii de ohmi (1000 – 10000). Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica. cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni. Experienta arata ca pentru un conductor dat. Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava. exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice. Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ). 5.10 0. Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm.Aluminiu . Legile curentului electric a) Legea lui Ohm.0003 0.221 0. Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne.0042 0.0175 1.04 0. adica. rezistenta de contact. numita rezistivitate.016 7. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare.Plumb .002 0. Simbolul international al rezistivitatii este Ω. atunci rezistenta lui. R=U I sau. Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²).42 0.00004 0. aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului.00625 0. I=U R I este intensitatea curentului in amperi.25 0.Cupru . reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales.Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V.Platina .20 0.

in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara. In acest caz. in lungul rezistentelor succesive. adica: 1=1+1+1+.. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare. Legarea rezistentelor in serie. In acest caz E = u + U. cu diferite legaturi exterioare. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv. Presupunem un ochi al retelei de conductori. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. care contine o forta electromotoare.. Prin legarea rezistentelor in paralel.Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0. . intr-un ochi de retea. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential. in paralel (derivatie) si mixt. Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. la bornele caruia se produce forta electromotoare E. adica una langa alta. U = RI E = r I + RI = (r + R) I. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. deci mai multi curenti. cand exista mai multe rezistente. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. parcurs de curenti electrici. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. Legea I a lui Kirchhoff. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. In acest caz. b) Legile lui Kirchhoff. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). este egala cu forta electromotoare respectiva. Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E. rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului. adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff. cuprinzand mai multe ramificatii. Legea rezistentelor. Intr-un circuit electric. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic. care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R. rezulta: u = r I. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte.

Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului.24 inmultit cu energia electrica in jouli. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli. in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste. iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel. R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz.I².24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0. care se transmite in mediul inconjurator. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi. Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati. atunci: Q = 0. R = R2 x R3 R2 + R3 deci. cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului. Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste.t. W = U. Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica.Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie. 6.I. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare. adica P = W = U.000 Ws (jouli) . in Ws sau jouli W = R. dar Q = I.24 W.t. deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici.I. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca.I. 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ. wati t sau P = R.t si deci.t. Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor. adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0.600. ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh). iar in calorii: Q = 0.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul.

care constituie celalalt electrod. Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric. Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. Sudarea electrica. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi. pe care se asaza un strat izolant de mica. se obtine imbinarea dorita. fierul de calcat. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. in practica apar situatii cand din diferite cauze. cand este vorba de motoare electrice. Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. Totusi. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat. slabirii arcurilor de apasare etc. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase. Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. ce trece prin rezistenta de contact. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. La cuptorul cu arc voltaic. ciocanul electric de lipit. . fabricarea otelurilor speciale. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. radiatorul electric. a carborundului. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului. incalzeste masa metalica. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic. a oxizilor de azot etc. intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. plita electrica. temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic.736 kW. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. se realizeaza sudura electrica etc. cu cat curentul care le parcurge este mai intens. topirea etc. Aparate de uz casnic. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. o rezistenta marita la trecerea curentului. Este format dintr-un bloc metalic. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura. In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare). Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. caldura degajata. calirea otelului. La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit. Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. asezate in niste canale adanci. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor. care inmagazineaza caldura primita. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). becul electric. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare.). de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. 7. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. etc. La trecerea curentului electric prin rezistenta. In principiu. borne etc. vibratiilor. Efectele curentului electric Efectul caloric. in general. cuptorul electric. Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului. aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului. va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. Fierul de calcat. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. Oricare ar fi situatia. dupa legea lui Joule-Lenz. de exemplu.

Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor. devinde incandescent si emite raze luminoase. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru. In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). vin in contact. atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. legat la polul negativ. favorizand producerea scurtcircuitelor. iar celalalt. Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor. . la conductoarele cu izolatie. Dupa curentul de soc. In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. Initial curentul electric este normal. La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare. Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului. capabil sa transforme energia electrica in caldura. 8. O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare. la construirea de galvanometre etc. a) Scurtcircuitul. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice. la fabricarea magnetilor. la construirea soneriilor. fix sau mobil. ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului. fie prin reactii secundare. se deterioreaza. Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor. contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune. Efectul chimic al curentului electric. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora. valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric. electromagnetilor. filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). Din cauza supraincalzirii conductoarelor. In principiu. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica. deci poate fi monofazat. racirea se face greu. locul de imbinare sa se incalzeasca mult. care se produce ori de cate ori doua conductoare. intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: . manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent. de cele mai multe ori datorita imbatranirii. in terapie. cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor.. bifazat si trifazat. adica pana la mii de amperi.). conectat in acel punct. Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect. . creeaza o anumita rezistenta de trecere. acesta se incalzeste. invelisul de protectie crapa. Orice contact (imbinare) intre conductoare.. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. trasnet. invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde.Iluminatul electric. pentru care a fost proiectata. legaturile executate necorespunzator. care dureaza un timp foarte scurt. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. patruderii umiditatii. Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. intre care exsita o diferenta de potential. Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit. ca de exemplu. Din aceasta cauza. fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire. in astfel de cazuri. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. ridicarea zmeelor etc. In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. care se degaja la anod). Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate.pentru cabluri aeriene: vantul. impreuna cu cantitatea de caldura degajata. Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. acid sau baza) numit electrolit. Efectul magnetic. Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. este cel mai raspandit. catod.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. a electricitatii atmosferice. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata. deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc. arborii. volfram etc. cripton etc. defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale.

plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire.5 2. continua. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14. apar deci suprasarcini. Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic. diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. In conditii normale.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari. Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I. un curent de scurtcircuit tranzitoriu. Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului). Ca si scanteile electrice. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia. In cazul scurtcircuitelor. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. Arcul electric este o descarcare disruptiva. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta. corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. convectie si conductie. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. b) Arcul electric. cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica. indicat de fabrica constructoare. Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei. caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. 9. Curentul nominal al fuzibilului In. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. Aceasta corelare se arata in tabela 13.De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie. radiatoare. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t. In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja.

tubulare inchise fara material de umplutura. Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic. In practica sunt situatii. 36. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet. 25. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60. nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare.. Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire. b) Intrerupatoare automate. Asa de exemplu. montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. 260. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu. se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise. 45 si 60 A. la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit... sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri.3 – 1. Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare).3 In 1.8 mm. 300. soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. adica la pornire. pentru curenti nominali intre 6 si 100 A. capacul filetat si piese de contact.supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita. cu ajutorul unui releu de protectie. montate in cutii. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc. Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului. de tip LF pentru legaturi in fata. Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia.. la tensiunea nominala de 500 V. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate. in cateva miimi de secunda.. 225. 350 A.5 In In principiu. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie.9 In Cu intarziere 3 In 3. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart. 500 si 600 A. . 200. care se produce in interior. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V. 125. Se topeste intr-o ora la sarcina de . insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric.defectarea unor prize. protejate cu un strat de metal anticorosiv. tubulare deschise. Sigurantele automate. care au o mare raspandire la noi in tara. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A. Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura. dulii sau intrerupatoare. 100. tablouri capsulate etc.6 In Cu inertie 1. fuzibilul topindu-se la un curent de 1. patron fuzibil. Pentru protectia motoarelor electrice. Normal sau fara intarziere 1. Dupa domeniul de utilizare. 160 si 200 A. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent. iar ultima pentru 80 – 100 A. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla. . Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6. piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0.6 In 1. a doua varianta pentru 20. 80. curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de . in instalatiile electrice interioare. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc.. Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise. cu un singur loc de topire.. 125. 10 si 16 A. Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: . pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450. .5 ori valoarea nominala.. in tara noastra. de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. care duce la distrugerea izolatiei. 100. care indica topirea rapida a firului fuzibil. sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida. 160. tubulare inchise cu material de umplutura. in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A..conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate. Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare. de exemplu.

Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. corpuri de iluminat monobloc. este bine fixat. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. de impuritati. Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. Se curata de praf. asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede. protejat cu o plasa metalicaz. ermetice. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. ca urmare a unei scantei la dulie. 11. Glubul este fixat de corpul propriu-zis. cu carcasa din fonta. Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. 10. antiexplozive (antigrizutoase). conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. indeplinind si functii mai complexe. Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive. pentru curenti nominali de 350 A. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). avand o constructie relativ simpla. Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. De asemenea. care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului. Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive.In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. Globul de sticla. Abajurul fixat de corp. . Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. in caz de innegrire se schimba. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. DITA 100 – A). protejate impotriva prafului si umezelii. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. Asa cum s-a mai aratat. urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. protectia contra caderii tensiunii. Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. Curentul electric in electroliti a) Electroliza. incaperi cu praf. DITA – 60 A. Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. in mod frecvent. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V. DITA – 25 A. Pentru o perfecta functionare. in cazul unor deteriorari mecanice. iar releele termice si electromagnetice. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. Cand suprapresiunea scade. protectia contra suprasarcinilor. Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. de asemenea diminueaza socurile mecanice. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor. Intrerupatoarele automate in aer DITA. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. se verifica starea contactelor si reglajul releelor.

Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. La anod. Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. formand cationi. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni. crom. Tot prin electroliza se obtine clorul.t. electrozi.Q in g. la anod se separa clor. din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici. iar la anod metaloizii. Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. introducand un factor de proportionalitate k1. Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu. iar la anod oxigen. La trecerea curentului electric prin electroliti. Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a. Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor. I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde). iar cel din jurul catodului. iar conductorii metalici. in care: k este un factor de proportionalitate. la electroliza sarii de bucatarie. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel. care sunt particule incarcate cu electricitate. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit. argint etc. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. iar cele incarcate pozitiv. in g. Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I. se separa cantitati mari de metal pur. oxigenul si grupele de anioni. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. din clorurile topite. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul. Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. De exemplu. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative. iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. care contine deuteriu. m – valenta metalului. m = k. in industrie. iar la catod. Adica. . Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. solutii saline. anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. Prin lichide (saruri metalice topite. Procedeul se numeste galvanoplastie. fenomenul respectiv fiind numit electroliza. Deci se mai poate scrie: m = k. Substanta prin care trece se numeste electrolit. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. prin depunere electrolitica. Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. cu un strat subtire de alt metal ca nichel. formandu-se si acid sulfuric. Din solutiile sarurilor metalice. catolit.I. cu intensitatea curentului si cu timpul. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare.

Zn. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. care ramane cu exces de electroni. Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru. Pt. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct. Au. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. se adauga alumina care se dizolva. In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. care fiind suspendat deasupra. Asa se intampla de exemplu. iar metalul se incarca negativ. formeaza apa si deci dispare. Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. Prin denumirea de pile. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. iar sistemul devine un generator de energie electrica. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. De asemenea. care trimite ioni de metal in solutie. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. de exemplu. si se strange pe fundul celulei. unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic. apare o diferenta de potential de contact. adica incarcat negativ. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. unele tipuri speciale de generatori electrici. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. Fe. datorita naturii diferite a celor doua metale. format exclusiv din metale. Curentul trece prin electrolit. Asemenea substante se numeste depolarizante. In schimb. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. Na. deoarece captuseala acestuia. In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. captusit cu placi de carbune. merge la electrodul negativ. intr-un circuit inchis.). in mod treptat. c) Termoelemente. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. Al. insa ele astazi nu mai prezinta interes. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic. Sn. Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric. iar oxigenul la anod. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. elemente sau baterii electrice se intelege. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic. in functie de catod. se constata ca prin el circula un curent electric. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. in apa. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. Ag. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. Altfel. este in legatura cu sursa de curent electric. datorita transformarii energiei calorice sau chimice. intr-un circuit conductor. metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. In felul acesta. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale. Cuprul. granule de bioxid de mangan etc. b) Pile electrice. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. solutie de bicromat de potasiu. Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element. Pb. dupa acelasi mecanism. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. . care se leaga la borne numite poli. Cu. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. aproximativ 1000ºC. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie. cupru in solutie de sulfat de cupru). deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod. iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor. in aluminiu si oxigen. Se cunosc numeroase elemente galvanice. Mg. Aluminiul fiind incarcat pozitiv. adica la electrodul pozitiv.

Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. prin legaturi sudate sau insurubate. Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica. Fe. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. Acumulatoare a) Descriere-functionare. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3. Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. In regim normal de incarcare. Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. Zn-Ag). La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4. Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4. Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. Ag si Zn. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. Materia activa a placilor pozitive. in schimb la un curent mare. Conectarea in serie sau in paralel. γ in care . Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. iar la cel negativ PbO).12. Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb. Pe timpul folosirii ca generator electric. Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. La acumulatoarele cu plumb. tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. unul negativ si altul pozitiv. Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. deci au loc si degajari de hidrogen. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. iar polul negativ cationii de H+. de exemplu. care oxideaza Pb3O4 in PbO2. iar densitatea electrolitului se micsoreaza. In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. acumulatorul se descarca. Cd. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. placile sunt din plumb spongios. Cd-Ni. care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. La terminarea incarcarii acumulatorului. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. deci se produce o dubla sulfatare.

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

in care. mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. plecand de la formula de mai sus. la transportarea greutatilor. Daca curentul strabate un conductor liniar. In cazul unui solenoid sau bobina. Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. electromagnetii au forma de bare sau potcoava. in care. S in kg.S – sectiunea fluxului magnetic. Relee electrice [A] m . n=N. S – suprafata unei fete polare. si au forma unor cercuri concentrice. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. 5000 B – este inductia magnetica. este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care. iar expresia NI este denumita amperispire. Se creeaza in felul acesta. la crearea campurilor magnetice intense etc. In cazul unui solenoid in forma de tor. Unitatea de masura in SI este weberul. In general. Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier. un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. 3. I – intensitatea curentului in amperi. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui. nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. N este numarul total de spire al solenoidului. Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². Electromagnetii sunt utilizati la relee. O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi. Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb). sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. l 2. liniile de forta ale campului magnetic. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei. adica. Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. bara se magnetizeaza puternic. la dispozitive de semnalizare si automatizare. inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante. l – lungimea bobinei in centrimetri. In exterior. n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic.

aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric. format dintr-un electromagnet.isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului. indata ce conductorul nu se mai misca. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza. . Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus. semnalizare.). termorezistente si termocupluri cu semiconductori. . 5. . fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii. in care se masoara sau se regleaza temperatura. specifice altui sistem. In aceste masini exista un camp magnetic.) spefice unui sistem. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. de comanda. in raport de variatia temperaturii mediului. iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . de control. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic. termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. electrica sau pneumatica. care au coeficient de dilatatie diferit. presiune. in serie pe fiecare faza.se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau. Masinile electrice. protectie si reglare automata. curent electric etc. Prin racire. debit etc. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata. contactele se desfac si circuitul se intrerupe. de obicei. Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei. numita marime de iesire. Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. nivel. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica. Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta. Elemente principale de automatizare a) Traductoare. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. astfel ca la o anumita temperatura. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet. deci nu mai taie liniile de forta. elemente bimetalice etc. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: . Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor. forta electromotoare si deci curentul indus. Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. sa nu provoace declansare timp de doua ore. Cu ajutorul filetului. Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide. cele doua lampe se dilata inegal. Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare. Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. 4. lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute.dispare. montate. Traductoare de temperatura. de asemenea. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. sa poata determina declansarea in timp de doua ore. turatie etc. . Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul. la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura. Aceste forte se numesc forte electromagnetice. presiune. In urma incalzirii elementului.se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului. se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic. Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el. Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ.la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala. prin miscare. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal. Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. de reglare etc.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice.

Ea se compune. Capitolul X Masini electrice 1. iridiu – 90% si 10% rodiu. pana la 2000ºC. Traductoarele de nivel. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar.). care au cate un capat lipit intre ele. cu mai multe spire. ca urmare a actiunii de suntare. Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. pana la 2000ºC. de balante hidrostatice inelare. pana la 2600ºC. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita. aparat indicator. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare.Termorezistente cu semiconductori. Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. cupru-constantan pana la 500ºC. rezistente piezoelectrice etc. Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice. fierconstantan. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru. nichel-crom-nichel. de la 300 la 1000ºC. wolfram – 75% si 25% molibden. Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele. seleniu si siliciu. nepericuloasa. Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze. Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. Traductoare pentru radiatie. arcuri tubulare cu o singura spira. .). care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice. Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston. se numesc aparate electrice (transformatoare. Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. mufele. termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori.). carburile. Traducatorul de nivel. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice. O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. nitrurile. reostate de reglare etc. se numesc aparate electrice (transformatoare. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. fier. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. aparat inregistrator etc. de regula. fie direct. argint-constantan. redresoare etc. b) Organe de executie si reglare. Traductoare de presiune. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte. iar ca organe de reglare supapele. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. electrice. care poate fi un releu. precum si germaniu. vanele. pana la 2300ºC. membrane. iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. motoare electrice. Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura. poseda o inertie mica. daca este cazul. ventilele. Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. nichel. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U). Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC. pana la 600ºC. Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. sulfurile metalelor (mangan. iridiu 50% si 50% rodiu. oxizi. si au dimensiuni de gabarit mici. Se foloseste o spirala de manganin. redresoare etc. wolfram etc. produce in acel sistem energie electrica. Termocupluri. fara intermediul energiei mecanice. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. fara intermediul energiei mecanice. pana la 600ºC. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. adica posibilitatea de a fi utilizate.

in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ.n in care. f este frecventa curentului. Fiecare faza are infasurarea ei separata. in care se asaza infasurarea statorului. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul.e. . numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului. Rotorul continuand sa se invarteasca.e. f. Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie).m. La rotorii cu poli ingropati.m. Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa. devenind iar zero. formand sistemul inductor. inducand in ele f. iar sfarsitul cu X. Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului. Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi. Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului.e. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone. liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1).rotorul care se roteste in interiorul statorului. a treia cu W si Z. Masinile de curent alternativ. care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne). Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice. Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. Un alternator se compune din doua parti principale: . Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic. numita rotor. Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. Bornele sunt marcate cu litere. grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator. Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare. n – rotatii/minut sau in H2. Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu.m.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. Ele pot fi monofazate si trifazate. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone. 2. gravatepe placa de conexiuni. dupa turatia care functioneaza. Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor. Cand rotorul alternatorului se invarte.m. Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. este maxima. Masinile de curent continuu. Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ. Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie. Masinile electrice. infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului. Functionarea alternatorului. p – numarul perechilor de poli. se impart in masini sincrone si in masini ascincrone.m. Masini de curent alternativ Masini sincrone. Bornele sunt marcate cu litere. orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare. Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. care circula in interiorul carcasei.In esenta. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p. este egala cu zero). In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati. a doua faza este marcata cu V si Y. f. La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita.e. in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator. gravate pe placa de conexiuni.e. din care cauza. Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului. . La un motor trifazat exista deci in total sase borne.

Polii dinamului produc un flux magnetic. de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. . . de otel silicios. 3. toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator. dar nu in ploaie. La motoarele cu inele colectoare. dispusi alternativ N-S). Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului. Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator. In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N. tinuta de o port-perie. iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U. asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa. Bobinele poliilor sunt legate in serie. infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului.e. La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru. destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. se asaza periile. Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. Dinamul. Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor. fie in „triunghi”. neprotejate. Capacele laterale ale statorului sunt deschise.Bornele U. In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. El este format din lamele de cupru. pentru ca ele nu taie liniile de forta. motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori. . De la perie curentul rotorului trece la port-perie. Y. Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie. Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. . Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. care este montata fix pe stator. Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. perpendicular pe axa polilor. . Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. formata din conductori de cupru izolati. motoarele de acest tip se numesc „asincrone”. La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul. nu se produce o tensiune electromotoare indusa. O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa). Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele. Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor. izolate intre ele prin foi de mica. Prin rotirea indusului. de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire. Dinamul este o masina de curent continuu. Y si Z intre ele. traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare. prin infasurarile bobinelor statorului. Functionarea dinamului. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. strunjit si slefuit bine. Astfel de motoare se pot monta si in aer liber. lasand sa intre aerul. Fiecare inel aluneca sub cate o perie.asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive). Legarea in „stea” se executa legand bornele X. Pe suprafata cilindrica a colectorului.inchise complet. deci puterii motorului si tensiunii retelei. prin intermediul carora se face colectarea curentului. Dupa felul de protectie. Tipuri de motoare asincrone. la trecerea curentului trifazic. in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli. primit de la retea. Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. Bornele X. V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica.protejate contra picaturilor de apa. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre.S. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. rotor (partea care se roteste) si colector. Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului. Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”. iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele. se numeste linie neutra. In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei. din bronz).capsulate.m. adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde.deschise.

cum este cazul. (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. ramane mereu in urma acesteia. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. in continuare conductorul A. facand contactul cu peria n. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. curentul nu mai este in faza cu tensiunea. deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite. Cand pistonul se misca in sus. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. iar conductorul B in dreptul polului S. Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. Daca curentul are un sens variabil. Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. R – rezistenta in ohmi. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. in campul magnetic. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta. In circuitul exterior inchis. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. Intre ele exista relatia f = 1. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. Deci. La trecerea conductorului prin axa neutra. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu). conductorul A se afla in dreptul polului N. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). se produce o selfinductie L1) importanta. Pentru curentul alternativ. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ. T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine. tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. deci se schimba mereu. la tramvaiele electrice. curentul este in faza cu tensiunea. facand intre ele un unghi φ. prin intermediul jumatatii de inel 1. Rotind. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. Motoare de curent continuu. tensiunea electromotoare devine zero. deci orice dinam poate servi ca si motor. iar conductorul A va parasi peria m. el trece prin dreptul polului S. Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. U – tensiunea in volti aplicata la borne. cand acesta trece prin dreptul polului S. . Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. de exemplu. In momentul trecerii curentului devine zero. conductorul A in contact cu peria m. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare. La bornele periilor m si n. insa de sens invers. partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. Se roteste spira. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului. In acest caz. cand trece prin fata polului S. prin intermediul jumatatii de inel 2. motoare serie sau motoare compund. 4. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. in care. iar conductorul B in contact cu peria n. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. fara selfinductie1). iar cand se misca in jos un sens invers. curentul de apa are un sens. f – frecventa curentului produs in circuit. L – inductivitatea circuitului in henry. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. iar in circuitul exterior acelasi sens. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m.Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe.

Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5. se noteaza cu ω. Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului. Bobina de inductie. convertizoarele electrice pot fi: . la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor. cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica. Din punct de vedere al felului transformarii. tuburi polianodice cu catod de mercur etc. cuplate impreuna. fie din doua masini de tipul motor-generator. siliciu). cu gaz (tiratroane. Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara. Ca aplicatii practice.convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica. de constructie speciala. In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu.convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”. . Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative. infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune). fenotroane. germaniu.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. se mai numeste si curent de inductie. Rezulta deci ca raportul dintre t.) cu vid (kenotroane). iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare. sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului. Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune. Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua. Redresoare. Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice.convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice. . convertizoarele electrice se impart in: .m. seleniu. Daca circuirul secundar este deschis. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje. Convertizoare. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire. adica nu are nici un consumator de curent.e. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid. Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. desi nu exista nici o legatura intre ele. destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu.e. de tipul redresoarelor. Transformatoare si redresoare Transformatoare. alcatuieste circuitul secundar.m. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc. cu contact. Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei. permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens. Un astfel de transformator se numeste autotranformator. cu vana de mercur. . Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone. . Din punctul de vedere al principiului de functionare. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f. mai rar invers. bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. un numar de elemente redresoare si un filtru electric. sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare). cu relee de curent.

care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire. atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura. adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant. aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde.la perii se produc scantei electrice destul de puternice. din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior.supraincalzirea bobinajului de excitatie. identificat prin tensiunile inegale intre faze. patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2. Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate. . . Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). Pe timpul functionarii. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator. . Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei. din cauza frecarii.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult.convertizoare cu transzistoare. Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri. .neintretinerea colectorului. arderea completa a bobinajului. In cazul cand in transformator apar defectiuni grave. scurtcircuitul si mersul in doua faze. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. din cauza unei proaste izolatii. care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac.organele dinamului se incalzesc peste normal. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise. In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi. Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul. restul se transforma in interiorul motorului in caldura. 6. a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili. deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte. gazele care se formeaza sunt degajate violent. Defectele care pot cauza incendii sunt: . .scurtcircuit in bobinajul rotorului. In consecinta. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone. Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. acesta isi mareste foarte mult volumul. De asemenea se produc incalziri si la lagare. La generatoarele de curent continuu. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa. In conditii normale de functionare. ca la oricare alt conductor electric.bobina inductoare prezinta defectiuni. . In acest caz. Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt. in urma scurgerii uleiului din transformator. Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). Daca nivelul uleiului scade. lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga. In timpul functionarii transformatorului.campul inductor este slab. Daca suprasarcina dureaza mai mult. incat se poate produce o explozie a cuvei. periilor si suportilor de perii.. chiar in gol. Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”.calajul incorect al periilor. Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. din care se mentioneaza suprasarcina. Incalzirea motoarelor. curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC. cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie. De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur. Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura.rotorul se incalzeste prea tare. prin topirea sigurantei). . magnetica sau electrica. uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde. Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: . fara nici un inconvenient. Consecintele sunt totdeauna aceleasi. . cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. .in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit. Defectarea motoarelor. care sunt de natura mecanica.aparitia de suprasarcini. . fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor. In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: . motoarele se pot defecta din diferite cauze. La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util.

un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu.. in doua medii vecine. De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa. Cu alte cuvinte. insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu.000 km/s. care se propaga in vid cu viteza de 3. independent de lungimea de unda a radiatiei.1010 cm/s. Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4. Daca frecventa creste de 2. Acest camp se propaga in toate directiile. 3. o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda. cu viteza de aproximativ 300.10-5 cm si λ = 8. creste respectiv de 4. se poate determina lungimea de unda. ca si razele de lumina.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa. Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. fie permitivitatea mediului. Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice. (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda). a fost facuta. Intr-o masura mai mare. atunci cand variaza in timp. De aici rezulta ca. in comparatie cu curentii de radio frecventa. . intr-o serie de cercetari fundamentale (1888). Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. un nou camp electric. care de asemenea variaza. iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. intensitatea curentului electric de conductie). sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica. Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari. Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric. de Hertz. Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. in toate directiile. Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor.Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. De aceea. 4 ori etc. curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu. cu atat va fi mai mare si energia radiata. Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu. in jurul conductorului apar campuri alternative. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic. unul electric si altul magnetic. Ca si la undele elastice. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). megaherti (M Hz)1) etc. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. 16 ori etc.10-5 cm. radiatia depinde de frecventa. care nu ramane constant ci se schimba. Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial. In virtutea acestei teorii. este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti. corpurile emit lumina (energie radianta). care se defineste prin relatia: λ=VT in care. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare. Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. fie amandoua. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice.). Undele electromagnetice se propaga radial. care se propaga sub forma unor unde electromagnetice. intensitatea campului magnetic etc. Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu. care sunt si ele tot unde electromagnetice. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada. Undele electromagnetice se propaga liber si in vid. Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare. pentru prima oara. Ele pot fi reflectate. adica in decursul unei oscilatii complete. Astfel. 9. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. fie permeabilitatea. 2. producand din nou un camp magnetic etc. Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare.

Pe masura cresterii curentului. pentru moment. in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare. fara actiunea unei f. 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz. 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. In practica insa. La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. 1 k Hz = 1000 herti. In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata. deoarece ele s-ar suprapune. . 3. lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m. De aceea. cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput. deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz. datorita numai sarcinii initiale a condensatorului. 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz. Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea.000 km/s) la frecventa. Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice.undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m. Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina. decimetrice. λ = 300 000 000 [m]. . In fara de aceasta. iar prin unde scurte. iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz. Ele se impart in: . Totusi. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. punand comutatorul pe contact. . in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale. In afara statiilor de radiodifuziune. care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului. care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. . milimetrice). care se incarca din nou.undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz. micsorandu-si sarcina.unde milimetrice. Electronii trec pe cealalta armatura. f (Hz) Gama undelor radio. in timp ce curentul este nul. Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija.unde decimetrice. radiotelegrafice si amatori). Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina. curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie. In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii. dupa cre urmeaza a doua. Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. fara perturbari reciproce. Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii. impiedica curentul sa creasca prea repede. adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal.e. Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii. pana la 100 – 200 km. deoarece procesul oscilator se produce singur. tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici. 1 M Hz = 1 000 000. In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: .unde metrice. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant.unde centimetrice. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale.undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m. centimetrice. Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. treptat. exterioare. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat. curentul se anuleaza. . moment in care curentul este maxim.undele ultrascurte (metrice. Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda. a treia etc. lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300. Condensatorul din circuit poate fi incarcat. intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent. Circuitele oscilante produc oscilatii electrice. in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii. . . militare si altele. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula. iar tensiunea la borne este maxima.m. Ele vor fi elibere. Dintre acestea. Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. iar condensatorul se va descarca prin bobina. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina. Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune.

care a avut inainte sarcina negativa. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica. procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda. numit antena. care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului. inducand in ele t. Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio. cu atat frecventa lor este mai mica. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica.m. in schimb. energia potentiala este maxima. adica intreaga energie a circuitului.perioada curentului. libera de interferentele altor statii. si la emisia undelor. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. Amplitudinea curentului. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena. in cazul receptiei. energia potentiala scade. care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. dand nastere unui curent de radio frecventa. In momentul initial. curentii vor circula in sens opus. atunci in cele doua jumatati ale lui.In procesul oscilatiilor. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. numita frecventa circuitului. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii. Relatia intre frecventa circuitului. T . pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari. energia potentiala este nula. condensatoare fixe. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. numai de cantitatea initiala de energie. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care. . de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. pe care le produce. condensatoare variabile si semivariabile. f este frecventa curentului. transformatoare de radio frecventa. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. In felul acesta. 4. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda.e. De aceea. bobina cu inductanta variabila. intr-un anumit circuit. Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. care a fost data circuitului. in timpul unei semiperioade. C – capacitatea circuitului. L – inductanta circuitului. Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu. Dupa aceea. Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate. iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. Deci. in energia cinetica a campului magnetic si invers. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere.

reflectie si refractie. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu. mainile batatorite etc. Dielectricii solizi. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100.75 – 30 cm² este de 8000 Ω. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. sau de catre stratul de pamant umed. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator. Absorbtia undelor. . in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen. se observa o absorbtie a energiei lor. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. Clorul. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul. de exemplu. paduri. O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. Undele pornesc de la antena emitatorului. de sol si de diferite obiecte locale. dealuri. Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. la randul lor compuse din celule. Umiditatea pielii. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. mai mica decat la cei sanatosi. avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate. ele il pot inconjura. Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului. undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata. curbandu-se traseul.Propagarea undelor. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. sub un unghi drept un obstacol. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. din spatiul cosmic. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. drumul ei va fi o linie dreapta. aerul se ionizeaza. in special clorura de sodiu. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. marindu-se astfel bataia. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω. in functie de o serie de factori. incendii si explozii.). Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. in medie. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. In fiecare punct al spatiului. la bolnavi. energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. cladiri. Undele de suprafata sunt absorbite. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. Dispersiunea enegiei undelor. Intensitatea curentului. a doua sau mai multe unde. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus. Difractia undelor. a unei cladiri mari etc. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. Muschii si sangele au o rezistenta mica. care vor fi analizati in continuare. Cu cat unda este mai lunga. Unda nu poate „coti” brusc. La trecerea undelor radio prin diferite medii. in drumul lor. pe o suprafata de contact de 0. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. deoarece structura si componenta lor este diferita. la limita de separatie a doua medii. cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. in schimb oasele.000 Ω. Reflectia si refractia undelor. in special de inima. Interferenta undelor. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza.. Grosimea pielii. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. Sub influenta razelor solare. Reflectia este fenomenul prin care o unda. Rezistenta electrica. isi schimba directia dupa un anumit unghi. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie. linii electrice etc. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. arsuri. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii. Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde.

adica pericolul electrocutarii este mai mare. mai mica de o secunda. In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze.01 – 0.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune.La atingerea conductoarelor electrice neizolate. Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei. Natura curentului electric. La o durata scurta a actiunii curentului electric. in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV. La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant. in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc. In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima. Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent.3 3. . Tensiunea curentului electric. coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A. Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu. . pardoseala din lemn etc.La producerea arcurilor electrice.4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: . conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ . Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii.La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune. din neglijenta. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea. contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte. Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3. Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric. Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric. rezistenta electrica scade. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive. Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. . . Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici. prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa. intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru.7 0. Pe masura ce frecventa creste. Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase. Drumul parcurs de curent prin organism. Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ. producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: .lipsa mijloacelor de protectie individuala. de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei. Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc.lipsa semnalelor de prevenire a pericolului. . sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata. Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc. Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima. Curentii de radio frecventa de 500.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc. astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric. aflate sub tensiune. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat. in raport cu capacitatea celor doua faze.atingerea cablurilor rupte. La o actiune mai indelungata a curentului electric. . la diferite instalatii si utilaje.7 6. .La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas).015 A provoaca dureri si stari convulsive.Curentii electrici cu intensitati de 0. iar actiunea lui este in special electrolitica si termica. stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare.

la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat. scari portative. datorita scurgerii curentului in pamant. Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. Ih = 0. Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. cureaua. clestele cu manere izolatoare. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas. variaza in functie de timpul t. manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc.80 cm). ochelari de protectie etc. Obiectul rezistentei materialelor . covorase izolatoare. PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. centura de siguranta. in functie de conductivitatea pamantului. se va desface gulerul. Masuri imediate in urma electrocutarii. aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul. -luarea masurilor de revenire. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. eventual cangea cu maner de lemn. -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. la valori ale curentilor sub 50 m A. carton. de la punctul cu tensiune mai mare. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea. Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. prin ea trece un curent electric. o scandura. la 220 000 V. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. nedepasind 3 s. indicator de tensiune. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima. este supus actiunii tensiunii de pas. departate intre ele cu lungimea unui pas (0. cizme izolante. De exemplu. se vor folosi manusi de cauciuc. un covor. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero. Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0. 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii. insa bine uscate. lampi de control.8 m fata de obiectul atins. de felul instalatiei electrice. in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. iar in liosao sapca de postav. manusi de protectie. pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric.. voltmetru. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. catre cel cu tensiune mai mica. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident. din apropierea unei prize de pamant.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat.

a fortei electromagnetice etc. fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa. Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii. se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei. Se considera. acesta se deformeaza. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie. Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor. Daca ne referim la modul de actionare in timp. care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare . a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu.Sarcinile verticale se numesc incarcari. sarcini accidentale. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil. in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag. -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie. la distante micise resping. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei. Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. in anumite ipoteze simplificatoare. care actioneaza asupra corpului. crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . sarcini extraordinare. sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori. Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati. dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor. astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune . arcuri de supape etc. Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. -verificarea organelor de masini. Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere.Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc. transmitand constructiei intraga lor intensitate. se deosebesc sarcini statice si dinamice. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. luat independent. exercita asupra corpului o solicitare simpla. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti.Exista insa o distanta „r0”. Forte interioare. iar cand sunt inghesuiti unul in altul.Rezistenta materialelor studiaza. iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta. Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni. extraordinare sau catastrofale previzibile.insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. actiunea fortelor de inertie. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. In studiul rezistentei materialelor. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa. Dupa felul cum se exercita. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor . Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare. se numesc reactiuni. precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni. sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. 2. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima. numite forte elastice.deci si starea de echilibru interior. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni. Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei. fortele de inertie nu se iau in calcul. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare.Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. se modifica corespunzator si fortele de interactiune. tije de piston. Pozitia atomilor schimbandu-se. Rezultanta fortelor interioare din sectiune. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei. In ansamblul lor. precum si la calculul constructiilor metalice. organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri. noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. se pot clasifica dupa diferite criterii. La calculul constructiilor civile si industriale. Astfel. care se numeste distanta de echilibru.Prin denumirea generala de sarcini. Solicitarile simple sunt: . adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta. progresiv. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc. variatia temperaturii. Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt. Fiecare din eforturi. Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent.

adica se deformeaza. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite. 4. marimea si modul de aplicare a sarcinilor. 3. efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc. iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F. fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. 5. Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice. adica a miscarii de rotatie. a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). . cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. . intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta. De exemplu. forfecare si alunecare. In Sistemul International de Unitati. normale si egale. Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere. efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete. Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp. care actioneaza in planul sectiunii.intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei. ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare. Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. . Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie.incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor.rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica). In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului. Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile. caracteristicile mecanice ale materialelor. Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari). El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior. . kgf/mm² sau tf/m² etc. .taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere. care actioneaza in sectiune. _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii. Efortul unitar normal se noteaza cu σ. In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii.. Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa.compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente. si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice). cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. In cazul deformarii corpului. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala). Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. Variatia masurata in radiani. Ca urmare. adica a miscarii de translatie. Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct. Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare). se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara. tinzand catre zero. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A.

curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia. dupa descarcarea epruvetei. Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere. carateristica luand forma unei curbe. denumit umflare transversala. este remanenta (plastica). Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului. Materialele cu structura cristalina. Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate.01 (σe = σ0. In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10). caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0. Pe portiunea AB. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile. Dupa depasirea limitei de curgere σc. Pornind din punctul D. materialul are o comportare elastica. Incepand din punctul B. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. situata deasupra limitei de proportionalitate.01). Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. materialul capata si deformatii ireversibile. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere.2% (σc = σ0. se numeste limita de curgere. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. Dupa depasirea limitei de elasticitate σe. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate. In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe. In natura materialele nu sunt practic elastice. . care se accentueaza pana cand se produce ruperea. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere. 6. In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala. σp reprezinta limita de proportionalitate. σ e poarta numele de limita de elasticitate. materialul revine la lungimea initiala. De la acest punct. Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ. Dupa incetarea actiunii fortei N. care reprezinta raportul l0/d0. Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii.με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare). La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora. Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone. Astfel. Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori. dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate.01%. deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare. materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca. la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta. este reprezentata intr-o diagrama. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0. ordonata punctului. La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista. si grosime a este supusa la intindere. o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala.2). Atat pe zona OA cat si pe AB. o daca o bara de lungime l. valoarea efortului unitar. Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile. deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice. iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E. ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. Valoarea efortului unitar σc. deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile.

Daca se face incercarea materialului la rasucire. iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. de exemplu otelurile. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. 9. 8. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege. legea lui Hooke se aplica si acestor materiale. relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. o limita de elasticitate τe. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie. alungirea specifica la rupere. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate. fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. 7. El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. limita de curgere. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate. fara ruperi macroscopice. Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. de exemplu a unui otel. Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele. Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. nerespectand legea lui Hooke.Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. numit modul de elasticitate. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. se numeste plasticitate. Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α. Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt. este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor . Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke. in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa. o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr. 118). Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). Elasticitatea . Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. limita de elasticitate. Dupa depasirea limitei de curgere. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. ecruisarea etc. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. nituirea. respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. In practica insa. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor.

Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%. 11. Astfel. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. in doua sau mai multe parti. Ruperea casanta nu este precedata. devenind mai dur si mai fragil. dupa un anumit timp. Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. modul lui de aplicare si temperatura. cu timpul slabesc prinderea pieselor. Ca urmare a acestui fenomen. In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea. in limite importante. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm². . pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. peste limita de elasticitate σe. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila). Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 . curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF. Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . de exemplu un otel. mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe). 40 kgf/mm². se numeste fluaj (curgere lenta). carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe. buloanele tensionate initial sau niturile. care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. datorita curgerii lente. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. de deformatii plastice. Alti factori cum sunt temperatura. In special. La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. 12. Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece. care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. in timp mai indelungat... Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece. caracteristicile mecanice.. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare.Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material. materialele care. Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. Ruperea Separarea unui corp solicitat. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. Astfel. trefilare si torsionare. poarte denumirea de rupere. Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului. Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. forma corpului. au o rupere plastica. Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor.. 10. Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata. In realitate. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere. Tensiunile initiale ale armaturilor din otel. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune. Deformatia permanenta a materialului. sistemul de forte. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. ecruisarea si timpul. atunci cand aceste deformatii raman constante. pot modifica insa in mod real. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. Solicitand la intindere un material. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. Astfel. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita. dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat. de obicei. in special la temperaturi ridicate. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. O comportare similara are si lemnul supus la intindere. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. de regula. caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura.

in urma indepartarii sarcinilor. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. asa cum s-a mai aratat. Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. cuprul.materialele fragile (casante). raportate. de regula. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp. si anizotrope. Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic. fibre sau inele. cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. otelurile de mica rezistenta. cum sunt otelurile de inainta rezistenta. se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile. In sfarsit. La valori obisnuite ale solicitarilor. cuprului. betonul. si μ. betonul etc. lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. In concluzie. . G. cand au stratificatii. La descarcarea piesei. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului. In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor. aluminiul etc. Din acest punct de vedere materialele pot fi: . 14. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. care produce procese de deformare ireversibile. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. materialele tenace rezista bine la socuri. insa. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. Disiparea energiei. In realitate. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza. Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului. ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. piatra. lichidelor reale. de altfel. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. plastice. pana la rupere. de exemplu. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. de regula. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus. aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. deci sub forma de energie potentiala elastica. Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste. Comportarea materialelor la solicitari dinamice . care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. Aceasta corespunde. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. cum este cazul otelurilor. fonta. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. nedeformata.13. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. 15. este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica.. proprietate atribuita. Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere. vascoase sau rigide. fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica. lemnul etc. elementele avand o comportare elastoplastica. materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere.materiale tenace. Cu cat materialul este mai ductil. sticlei. sticla. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. alama. acestora li se poate asocia. de o disipare a energiei in elementele de constructie. la unitatea de volum. cauciucului etc. masurate pe diferite directii in masa materialului. de asemenea.

volantii. In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei. Odata realizata constructia. se numeste rezistenta la oboseala. Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi. printre care sunt si metalele. in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente. Din punctul de vedere al rezistentei. Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. stabilitate). La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. actiunea agentilor corozivi. constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie. putand sa produca ruperea elementului de constructie. fara discontinuitate de viteza. poarta denumirea de stare limita. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. discurile de polizor etc. fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj. admise. stabilitate si etanseitate. conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. denumite uzual rezistente admisibile. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime. se produce o forta de contact foarte mare. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza. Din punctul de vedere al rigiditatii. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. in dreptul crestaturilor si gaurilor. o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. determinat de propagarea sa in toata masa corpului.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile. De asemenea . in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. cum sunt cablurile de ascensoare. Astfel. In urma socului. deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite. bielele. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului. Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante. repetata de foarte multe ori. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor. Existenta sgarieturilor si a fisurilor. Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila.) micsoreaza rezistenta la oboseala. sau cand se produc vibratii periculoase.Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare. nichelajul. Ca urmare. scade la temperaturi inalte. cadmierea etc. aramirea. incepand de la mici inconveniente. . solicitari prin soc si solicitari variabile periodice. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri. intre o valoare maxima si una minima. pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice. in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta. avarii si perturbatii. De asemenea. ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. Atunci cand deformatia statica este mica. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. 16. rigiditate. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. rigiditate.Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei. cum este cazul materialelor casante. fara a se produce ruperea la oboseala.

s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. beton armat si zidarie.stari limita ale deformatiilor. de la conditiile de exploatare. Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. a fost principalul dezavantaj al acestei metode. introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1.17. Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective. utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. rigiditate si stabilitate. Dintre aliajele fierului cu carbonul. In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor. eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. sub actiunea fortelor. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise. σ = σe ce . Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. Prin aceasta metoda. In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. Metale folosite in constructii Fierul. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii. s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. Efortul unitar admisibil. Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. importante pentru practica sunt fontele si otelurile. . de la calitatea si comportarea materialelor. o valoare conventionala care. Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile. τa = τc cc cc σa = σr . de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului. Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. sub forma unei fractii. au fost perfectionate continuu metodele de calcul. astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta. neglijand pe cea reala. Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. asadar. iar la materiale noi. Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme. Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici. . un coeficient de omogenitate. Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton. In general. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. caracteristicile materialelor pot varia etc. prin incercari de laborator. Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. Pentru actiunea dinamica a fortelor. cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata. in limita tolerantelor prescrise. τa = τe ce σa = σc . astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. ca si a coeficientului de siguranta unic. reologica. fie de modul cum este exploatata. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate.stari limita ale capacitatii portante a constructiei. τa = τr cr cr Coeficienti ce. τa. Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje.

prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata. Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic. La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21). silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere.5) OL 60 30 (29. ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B.8) 60 – 70 (58. nichel.5) OL 50 27 (26. Tratamentele termochimice (cementarea. la care se adauga mici cantitati de mangan. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic. Tratamentele termice ale pieselor de otel. Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice. Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu. fie rezistente marite. fie comportare mai buna la agentii corozivi. Ruperea la solicitari statice este in general plastica. atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC. Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice.5 daN/mm²). cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri). Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0. electron.2) 38 – 47 (37. extrudere (presare prin orificii inguste). Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere. fara a avea insa palier de curgere. mangan. Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16. cianurarea. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu . termice si termochimice.6) OL 38 22 (21.60%.8 – 68. Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate. fara a se anula deformarea plastica. nitrurarea. calirea si revenirea. Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat. OL 34-B etc. Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu. Fc 15. la care se adauga ca modificator 0.1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului. minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18. termocromarea. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au. Din cauza rezistentei sale mecanice mici. Aliajele de aluminiu prezinta.2 – 46) 42 – 52 (41. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65. laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile). avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute. si matritare (presare in tipare). in comparatie cu otelurile. a duritatii si a rezistentei la oboseala. cel cu 10 – 30% magneziu. Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje. datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice. serardizarea. Dintre aliajele de turnare. din otel carbon. cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73. aliarea. Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu.6) OL 42 24 (23.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita.1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente. Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor.4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33. Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne. cupru si zinc. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite. Aliaje de aluminiu. Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul). Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare. producandu-se dupa deformatii mari.Peisele din fonta turnata sunt casante. Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50. Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. Pe langa sortimentele laminate la cald. trefilare (tragere prin orificii inguste). crom. Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea. wolfram.3 – 41. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii. molibden si vanadiu.).

s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat. lemnul impregant si presat.2) 30 (2. salcie. Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul. Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68.8 si 2. sindrila. emailare. Zincul. Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad. Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). placi si tevi. cherestea. material cu utilizare larga in constructii.1 daN/mm²). plop). Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX). are o structura fibroasa din polimeri naturali. 3. table. Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0. caracteristicile fizico-mecanice. Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²). adaosuri chimice si apa. sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat. Materiale folosite in constructiile din beton simplu. salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. si aliaje de turnare cupru-staniu. La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98. precum si la fabricarea diferitelor aliaje. Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul. salcia). cum sunt lemnul statificat densificat. iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. Plumbul. fagul. Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia. Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. Betonul. Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%. In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. pin) sau esentei foioase (stejar. cu 25%. molidul. impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). domeniul de utilizare. paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14. teiul. iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. la izolatii. frasinul. iar rezistenta admisibila la forfecare. nuc. modul de realizare si preparare si punere in opera. numite alame.5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru. placaje. plopul. In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni. Pentru constructii provizorii si auxiliare. care ii determina proprietatile mecanice. Pentru alte specii de lemn. de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²). In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate. rezistent la coroziune. care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. tei. perpendicular pe fibre. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor. bile. furnir. In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn.4) 32 (21. proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor. prajini). pietris. finite (placi celulare. semifabricate (cioplitura si traverse. Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare. hartia decorativa stratificata (HDS). piatra sparta). rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive.6 daN/mm²). Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19. Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala. parchet). salcam. Plumbul este un metal moale. care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. Lemnul. molid. Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice. iar ca foi. . scanduri faltuite. manele. 2.Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. El se livreaza sub forma de benzi. panele). placile din fibre lemnoase (PFL) etc. fag. Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii. beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip.8) 33 (32. ductil si maleabil. Fiind un material anizotrop. bronzuri.6 daN/cm²). liant. frasin.0 daN/cm²). cu beriliu sau cu plumb.

celular. granulitul. in procente de 20 – 25%. B200. . betonul intarit se clasifica astfel: . In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator). perlitul etc.6 – 98 daN/cm²). SRA). betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta). cu goluri de 7 – 20%. continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. Betonul se toarna in cofraje. se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM.. B100. . antigel). Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500. bachelitizat. acceleratori. se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3. B150. fie pe care fizica (spumbeton). La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad. Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. B50. B350.semigreu. SMA. Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3. La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante. In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura. . Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare. OL x 00. Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). cand are o structura cu goluri de 5 – 7%. betonul poate avea diferite marci. are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut.greu. B500. beton armat si beton precomprimat. Dupa modul de realizare. Dupa armare. Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. diferentiate in functie de tipul de clincher. Dupa compactitate. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean.foarte usor.foarte greu. . Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii. care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta. B400. se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. Marca B50 sau mai mare. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip. B300. oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. sub actiunea incarcarilor existente. cu volum de goluri de 20 – 40%. care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi. intarzietori.usor. naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . placi fibrolemnoase). care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal. deseurile ceramice. B150 si B200. Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel . ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive. SR. impermeabilizatori. Folosindu-se agregate minerale. F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC.compact. obtinute prin umflarea si intarirea. Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton. de regula. In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300. . egalizare sau panta se foloseste beton marca B25. aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla). Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60. cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3. se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. utilizat numai ca material de izolare. B600.Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: . cenusa sau tras. Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor. B100. sterilul ars. folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica. diatomitul. zgura de furnal.macroporos. Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500. La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25. In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19. Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. tuful andezitic. betonul poate fi turnat monolit. cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3. Pentru beton simplu si beton armat B50. metalice (otel. pentru betoane de umplutura. Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. OL x 52 si OL x 60. pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului. Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea. placaj. argila expandata. in procente de 6 – 15% si T 400.semicompact. executat cu agregate foarte grele (barita. Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate. cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3. . Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat. Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. neted OB 00 si OB 38. B250. . Astfel. care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici.

6.5 daN/cm²). uscare. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi.) pentru a caror proiectare. Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm. sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A. toroane pentru beton precomprimat. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0. cu beton de marca B 250 sau mai mare. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor. trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare. azbociment ondulat sau tabla ondulata. Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura. produsele din vata minerala tip Sillan. tigla. Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II. din sarma de inalta rezistenta TBP. prin presare. 2. 1.5 cm. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala. cum sunt de exemplu. 2. produsele de sinteza din polimeri. Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. dar nu mai putin de: 1. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica. placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca.5 cm. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. sarma de otel pentru beton precomprimat. care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. 4.5 cm pentru stalpi. executie si comportare nu exista suficienta experienta. . De asemenea. sali de spectacol. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan.0 cm. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare. expozitii etc. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm. 5. bare cu profil periodic PC 90. la temperaturi normale. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat. 1. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase. pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. fara a cobora insa sub 1. Conform STAS 1336 – 62. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare. pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus.5 cm.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. placi si panouri mari.

emailuri si vopsele. care au rezistenta ridicata la intindere.8 daN/mm²).. in special sub actiunea razelor solare.8 – 98 daN/cm²). Pe langa polimeri. ρ = 500 – 800 kg/m3. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. fonice (fonoizolatii). foi. Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. chituri. astfel: ρ < 100 kg/m3. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0. Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele. pe langa materialele din lemn si produse de lemn. Ca materiale de protectie si finisaj. poliacetatul de vinil. de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. cauciucul sintetic. Elastomerii sunt putin utilizati in constructii. In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi. Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). pigmenti. grunduri. contra apei (hidroizolatii). materiale de umplutura si materiale de armare. poliizobutilena. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura. lacuri. Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri. Plastomerii termoplastici sau termoplastele. substante pentru fabricarea lacurilor. impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. policlorura de vinil. Dupa capacitatea de izolare termica. Materialele din polimeri termorigide. dale si covoare. Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor. 7. vata de sticla. Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. antioxidanti. Pentru izolarea contra impactului. tevi. placi. care le imbunatatesc caracteristicile. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. rasinile fenolice. covoarelor.98 – 9. materiale cu eficienta termica mica. pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila. Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe.4 daN/cm²). placile de pluta. placi fibrolemnoase etc. poliesterii etc. contra trepridatiilor si impactului. Fibrele obisnuite. polistirenul celular si betoanele usoare. pietre naturale etc. adezivilor etc. intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. polistirenul. sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura. table ondulate.94 – 29. materiale cu eficienta termica mare. foilor.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta. ρ = 100 – 500 kg/m3. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti. profile. cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. cu porii deschisi. materiale cu eficienta termica medie. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura. ceramica. tuburi. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp.Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. devenind rigide.

Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura. Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. in principal. dintre care natura. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective. Acesta este. La randul lor. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. Inainte de inceperea incendiului. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune. Dupa indepartarea sursei de initiere. Durata teoretica a incendiului se ia. Din punctul de vedere al combustibilitatii. impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea. Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza. asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile. Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. de altfel. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. de la punct la punct. Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard. joaca un rol de prima importanta. in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie. ci si in timp. de 3 sau chiar de mai multe ori. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie. materialele de constructie se impart. conform NPCI. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi.Dupa cum se cunoaste. arderea inceteaza la scurt interval de timp. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie.materialele incombustibile. care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. de regula. conform NPCI. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. temperaturile variind nu numai in spatiu. . Rezultatele obtinute prin numeroase experiente. si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte.materialele combustibile. . fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. in functie de aceasta. Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. pe care le produc sau le cerceteaza. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura. in functie de numerosi factori.materialele greu combustibile. ridicandu-si treptat temperatura. . schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. urmata de racire. precum si datele inregistrate la incendii reale. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator. 2. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. in trei grupe: . efectuate in diferite tari. In timpul incendiului. motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. Ca urmare. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. este un proces complex ce decurge in regim nestationar.

in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui. in general. In concluzie. pentru acelasi material. imediat dupa stingere. elasticitate. Ca urmare a incalzirii neuniforme. Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat. Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. se incalzesc in profunzime mai incet. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. Dupa cum se vede din relatie. materialele lemnoase se aprind si ard. deoarece straturile superficiale. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea. Studiul experimental al comportarii la foc. Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. 4. poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime.. Aceasta nefiind compensata cu nimic. 3. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura. materialele care au caldura specifica si densitati mari. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu. Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste. Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC.. a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. Ca urmare. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. De asemenea.) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza. la aceeasi temperatura. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. de exemplu. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice. La atingerea unor temperaturi critice. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator. se incalzesc repede. 5% sau la placile de azbociment. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. Ca urmare. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: . La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala. Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului. etc. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului.5 . In cazul materialelor permeabile. Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. cu temperatura. Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC. iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie.

robinete de inchidere. ecran cilindric. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. suflanta pentru introducerea aerului. in interval de cel mult 5 secunde. Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. tevi pentru evacuarea gazelor. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei. reostat pentru reglarea curentului electric. arzator de gaze. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. stut pentru introducerea termometrelor. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. brat metalic. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii. Sub epruveta. care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. incalzitor electric. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. termometru. ecran deflector. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. strat izolator termic. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. termocuplul epruvetei. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. termocuplul cuptorului. rezistenta electrica. De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. camasa interioara de apa. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual. agitator. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. cutie de protectie exterioara. camasa exterioara de apa. filtru pentru gazele arse. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. reometru pentru determinarea consumului de gaz. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . La partea superioara. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. fundul port epruveta al calorimetrului. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. conducta cu orificii pentru introducerea aerului. exterior. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. robinete de reglare. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. Inainte de incercare. tub vertical lateral. fereastra de control. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. conducta pentru manometru. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. picioarele cuptorului. La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. stut pentru introducerea agitatorului. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. dupa care se indeparteaza arzatorul. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. incalzitor electric. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. placi reflectoare. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. recipient tampon pentru gazele evacuate. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. capacul vasului calorimetric. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. conducta de aspiratie a gazelor. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. Incercarea dureaza 20 de minute. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. arzator cu gaze. port epruveta. ecran de aluminiu. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. termometru. iar la partea inferioara cu un capac etans. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. difuzor tronconic vertical. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. wattmetru. ecran protector. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. fixat pe stativ.

HN O2 + ½ O2 = HN O3 ...5 materiale greu combustibile. Stalpii. stalpi etc. Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate. T0 – temperatura initiala a cuptorului. variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz). in ºC. etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie. dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care. Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie.5 materiale combustibile. T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC. in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse. sub sarcina. deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ . in timp ce elementele despartitoare (pereti.gaze. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0. pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis. este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire. in minute. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete. 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc. Pentru a se evita aceste neajunsuri.). Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor. cat mai exact posibil. De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic. Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi. Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC. C + O2 = CO2. _1_ . Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala. k > 0. PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Astfel. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67.. t – timpul scurs de la inceputul incercarii. la o temperatura care sa varieze in timp. In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale. iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala). Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise.

In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. pe timpul carora. putrezirea lemnului. se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. respiratia fiintelor etc. necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. a cuprului si aliajelor lui. Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor. oxidari biochimice. oxidari chimice. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. aprinderea si arderea propriu-zisa. Cantitatea aproximativa de aer. care in urma reactiei cu alte molecule. fenomen care are loc in celula vie. sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. De exemplu. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. Substantele combustibile solide se aprind si ard. ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului. intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. 2. produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. in general. reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor. Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. Lichidele nu ard. dar in care el totusi. deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric.). Se cunosc. Prin urmare. formeaza radicali noi. . daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el. oxidari lente. numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. realizarea temperaturii de aprindere. Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. oxidari electrolitice. cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. La baza conceptiilor actuale. lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. de exemplu. care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei. a magneziului. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. Dimpotriva. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. substante care cedeaza oxigen). a pierdut unul sau mai multi electroni. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica. ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre. fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura. mult mai greu decat cele gazoase sau lichide. prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte.12 Q 1000 in care. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. Tinand seama de cele aratate mai sus. caldura se acumuleaza in mod continuu. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor. De aceea.

alcooli. Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. bioxid de sulf etc.Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice.intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. apa. fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete. cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda. acizi. Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). De exemplu. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. acizi grasi inferiori. Tipuri de ardere. Conform teoriei noi a arderii. peroxizi. Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant. alcooli si cocs. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec). de la stratul care arde la stratul vecin. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida. Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen. reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat. formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . cat si pe peretii vasului de reactie. aldehide. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate. Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate. Temperatura de ardere. Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului. in functie de presiune si concentratie. Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec. conductibilitatea termica. In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului. Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. adica al substantei care creeaza centrele active initiale. conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 . Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). flacara fiind insotita de o unda de soc. Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi. Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. . 1 – 4 km s -1.

care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. bumbacului. De exemplu. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. peroxizi etc. Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective. oxidul de calciu. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. fizico-chimica si biologica.). 4. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. pentru a se aprinde. 3. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie. cloratii si percloratii. sulfurile de fier. In urma oxidarii se degaja caldura. Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. ce depinde de fiecare combustibil in parte. La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. lacurilor de ulei. semintelor si turtelor de floarea soarelui. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura. care determina cresterea temperaturii. radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. fie datorita unei surse de caldura interna. In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica.Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii. . prafului de carbune. metalele alcaline. o parte dintre oxidanti si halogeni. vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera. Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil. care nu poate fi evacuata. evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. numita temperatura de aprindere. azotatului de amoniu. Ca urmare. peroxidul de sodiu. oxigenul din masa semintei se consuma. Samanta absoarbe oxigenul din aer. praful de aluminiu. talaj etc. in aer. cu apa sau cu alte substante. care se combina cu oxigenul continut in masa ei. Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui.

fiind suficienta numai prezenta aerului. temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. aproximative. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. Dupa Ormandy si Graven. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. la temperatura de 60ºC. Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. scanteie mecanica etc. lucerna. cu degajare de caldura (reactie exoterma). care se produce in fractiuni de secunda. Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul. Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. T f este temperatura de fierbere. lumina si presiune mare. care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori. Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere. rumegus de lemn. tutun etc. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. corp incandescent etc. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie. Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere. 5. 7. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. insotite de ruperi moleculare. flacara. a prafului in aer. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare. transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor.). Concentratia minima a gazelor si vaporilor. K – coeficient egal cu 0. se produce o degajare importanta de caldura.736 6. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. fan. factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. taitei de sfecla de zahar (borhot). deasupra suprafetei sale. scanteie electrica sau mecanica. ºK. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare. aceasta se poate calcula dupa formule empirice. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. un amestec de o anumita concentratie. fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. . Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare. precum si praful diferitelor substante organice. flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate.

Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat. respectiv la 0.. Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. amestecul fiind prea bogat. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze. de exemplu la fundul tevii. b. B. c. d . de un obstacol. se numeste limita superioara de explozie. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor.. care este tetraclorura de carbon (CCl4). Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent. De aceea.60.8% C. la care explozia mai este inca posibila. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6. a vaporilor sau a prafului in aer. Capitolul XVII Reactii chimice 1. concentratia de detonatie. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei. presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor.. formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen.. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. De exemplu.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A. C. determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor. trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare. + n A B C N in care. Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35.65 si pentru clor 2. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere. pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic. Aluminiul este trivalent. De exemplu. N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare. Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice. presiunea se dubleaza. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer. Limitele inferioare si superioare de explozie. Spre a obtine numere intregi.. 8. de exemplu de fundul tevii. In unele situatii. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6. Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie. Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer. de un obstacol. Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. La lovirea frontala a undei de detonatie. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale. L reprezinta concentratia in procente. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu. in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate. in general.2% Cl. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica. 92. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate.. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie. Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura.Concentratia maxima a gazelor. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant.5. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c . presiunea se dubleaza.65. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa. Astfel. de asemenea nici peste limita superioara de explozie. concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen. D . a. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare. iar oxigenul bivalent. Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie.

in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. Reactiile. Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice. Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS). prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori. se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula. la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85. T – temperatura sistemului. este in intregime construita pe baza formulelor structurale. care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. unde formulele sunt mai complexe. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel. Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. Deoarece atomul de oxigen este bivalent. Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z. ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament. de obicei. La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent.97 kcal/mol. 2. De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total). deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. Cum. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite. de aceea ea este o diferenta totala. oxigenul bivalent. ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei. Chimia organica. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus. iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie. Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen.sus. nu exista. dar mai mic decat 10 kcal/mol. egalizandu-i. Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z). intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon. pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. ∆S – varitia entropiei sistemului. exista in realitate. foarte interesanta din punct de vedere practic.

Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile. 3. 220 . toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului. din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila.180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena. In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie.57. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº. presiunea. deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod. Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21. In afara de catalizator. sunt exoterme. Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 . In cazul substantelor organice. In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO. aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei. Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie. init. H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element.8 – 10. In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor. finite – Σ (Hform) prod. efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru. Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului. De aceea.98) + 0] = . 6 . Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor. De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului. De aceea.[A]. In practica. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor. preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur.57. aceasta luand adeseori un caracter exploziv. cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului. reactia nu se produce. Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme). iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme). formarea apei nu are loc. Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k. reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei. Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru. Astfel. ca de exemplu reactiile de aditie.).130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z. Intr-un sistem neizolat insa. si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii. concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii. gradul de conversie depinzand de mult factori. Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi.8)] – [(-10. reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii.6 + 3/2 (.54. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica. desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile. presiunea si concentratia data. In locul reactiei dorite se produce o alta relatie. Astfel.CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = . caldura sa de formare este egala cu zero). Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule. cum se intampla practic in realitate. reactia inhibata poate fi amorsata. pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere.12 kcal/mol unde: 21.[B] . Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice.230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc. polimelizare.

care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). de la reactii care au loc practic instantaneu. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor. . ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi. Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie.[A]. Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k. Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. 4. Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare.unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective. Astfel.[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. in cazul al doilea. In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. conform principiului lui Le Chatelier. eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric. minute. unor faze diferite. iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). chiar la temperatura ordinara. Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. diluarea cu gaz inert nu este de dorit. echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata). temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot. Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. Totusi. reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul. iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile). ramanand insa neschimbata situatia de echilibru. este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii. Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei). Dupa cum reiese din definitie. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase. daca reactia este insotita de o micsorare a volumului. conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura. De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena. De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. dimpotriva la cresterea volumului. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat. Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie. In cazul reactiilor care au loc discontinuu.140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza). Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff. deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung. Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul. Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan). Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. gradul de conversie creste cu marirea presiunii. Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena. In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior. cataliza omogena are si o importanta biologica imensa. exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie. iar cele mai joase in jurul a . La reactiile continui. daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers.

in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti. adica aproape la jumatate. hidrogenul. Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica. Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena. La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2. In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. reformare etc. care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de . Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite.). din aceeasi materie prima. Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. In cazul descopunerii metanului. catalitica. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol. O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice. In afara de reactiile aratate mai sus. utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii. in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. sunt procedee de ardere partiala. ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei. iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen. reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2. problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare. Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul. multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza. divizarea fluxurilor in jeturi. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol. Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. de ardere incompleta si completa. De exemplu. negrul de fum. Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. cu formare de negru de fum si hidrogen. Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme. Ritmul de crestere al productiei de acetilena.

Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. Pe langa conditia de mai sus. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). . trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan. descompunerea acetilenei. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. pentru a volatiliza substantele organice reziduale. cu mai multe jeturi turbionare. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic. In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare. Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. Pe de alta parte. Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate. negru de fum colectat in gaze de ardere. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum. initiind cu o scanteie electrica. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC. Reactia de descompunere a acetilenei. In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica. Ea poate sa se descompuna la presiuni normale. spre deosebire de cea a metanului. Triacetilena este si mai periculoasa. negru de fum de canale. Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa. este exoterma. permitand o mare economie de energie calorica. asezate in directii perpendiculare. chiar diluata pana la 12% cu acetilena. viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive.48. hidrogen. in prealabil comprimata la 2 at. oxid de carbon. intercalata in zona de ardere incompleta. acesta este bine cunoscut. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. bioxid de carbon. in special in momentul comprimarii sale. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. sau din gazele de ardere interioara. cu ejectoare etc. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. iar timpul de contact este in acest caz mai mare. De asemenea.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. In instalatiile industriale. iar temperatura creste pana la 3000ºC. ca de exemplu. carbune activ etc. se fabrica. care pot duce la stingerea flacarii. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot. in miezul flacarii. Negrul de fum de explozie. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta.05 – 0. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%. etan. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. hidrogen si hidrocarburi. Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara. prin depunerea lor pe o suprafata metalica. cu fanta. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor. Zona intermediara luminoasa. asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. Raportul oxigen/metan este de 0. acetilena se descompune cu explozie. pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. azot si portoxid de azot. Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. De asemenea. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. imediat dupa iesirea lor din arzator. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. hidroxid de fier (rugina). Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC.

2. De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari.Gazele de ardere care ies din cuptor. actiunea corozica a produsului din tevi. Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. . Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza. Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei. in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa. Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta. fiind produse ale unei arderi incomplete. datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. In plus. Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul. ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert. descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 . Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile. tensiunile termica care apar in materialul tevilor. provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului. direct in zona focurilor. Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate. In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta.1100ºC in zona de radiatie). Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului. In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate. dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune. dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza).850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice). precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor. Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile). Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil.

aceasta putand lua un caracter exploziv. saruri topite etc. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie.35 kcal/mol. Astfel. cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer. in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere. clor) sau solizi (nichel. bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie.8ºC). bicromati. Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid. Exista o corelatie stransa intre temperatura. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei. apa oxigenata etc. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. greu de separat.460 kcal/mol. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa. Pentru a nu se forma amestecuri explozive. un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer. In cazul oxidarilor in faza lichida. posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. cupru. Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. Totusi. Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. Cantitati de 0. iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = . cat si pentru eliminarea caldurii de reactie. exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi.Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice.). Uneori. Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei. Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti. timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie. Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = . saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila. Odata cu cresterea temperaturii sistemului. La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie. pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1). In faza gazoasa. creste considerabil viteza de reactie. 553ºC pentru xilen etc. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur. de timpul de contact. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere. raportul suprafata/volum al reactorului etc. In unele cazuri insa. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. 542ºC in cazul etilenei. concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen. Din punct de vedere termodinamic. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . substante puternic explozive. bioxid de mangan. fie pentru a da anhidrica acetica. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere. amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere. argint. permanganat de potasiu. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen. generandu-se in acest fel abur. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. In general la presiunea si temperatura ordinara. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen. ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. lichizi sau solizi. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale.02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. cum ar fi dicloretanul. fie deasupra limitei superioare.

Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie.Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC.110ºC. In faza gazoasa. paladiu). obtinerea izooctanului din diizobutilena. Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie. La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at. fier. Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen. Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori. pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente. cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. care distila intre 200 si 400ºC. in care se barboteaza aer sau oxigenn. Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa. iar presiunea poate ajunge pana la 100 at. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. In cazul hidrogenarii grasimilor. la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor. realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon. Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice. oxid de crom. lichida sau mixta. reducerea nitrobenzenului in anilina etc. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. temperatura de lucru este de 250 – 260°C. prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol. In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire. Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . in faza de vapori. Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan). 3. In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare. De asemenea. cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor.140ºC. masa de reactie devine exploziva. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut. Aceasta mareste pericolul de incendiu. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 . iar consumul de acetona este mai mare. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de .

fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF). este posibila formarea de amestecuri explozive. ceea ce face ca in atmosfera deschisa. iar greutatea depaseste 200 t. In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. cat si de substitutie. . Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. obtinerea clorurii de vinil. a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C. in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant.SO3H. Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura. dupa natura agentului de halogenare. Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte. Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. largind intervalul. oxizi metalici si saruri ale metalelor. bromhidric (HBr). limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza. acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3). Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct. Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. oxidul de cobalt la 400°C. hidrogenul sa se risipeasca usor. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. La reactiile de substitutie. In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice. respectiv a alcoolului.2%). In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. Amestecul de hidrogen si aer. Este foarte activ din punct de vedere chimic. caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. pentru limita efectelor eventualelor explozii. . la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori. brom. Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. iod si in rare cazuri cu flour. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune. In general. In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton. Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. datorita patrunderii aerului. Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita. in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. 4. Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. clorurare. bromurare si iodurare. Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale. Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. iodhidric (HI). Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. clorhidric (HCl).). Astfel. In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu. in reactii de fluorurare. Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. reactiile de halogenare sunt exoterme. unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. iar oxidul de crom la peste 500°C). kiselurg etc. Combinatiile nesaturate pot da insa. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica. Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu. fabricarea clorurii de metil. In special catalizatorul nichel Raney. ele pot fi clasificate. Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. respectiv de oxigen.circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel.

prin acumularea caldurii de reactie. Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). extrem de coroziv. Pentru clorura de etil limitele sunt 7. carbunele. Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. sulfura de carbon. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C. Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. cand se lucreaza in mediu anhidru. clorura de cupru (CuCl2). Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor. fierul etc. cloroform. Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili. Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C. reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu.5˚C. fonta silicioasa. Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice. care pot forma cu aerul amestecuri explozive. Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate. cum ar fi tetraclorura de carbon. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart. ceramica sau tantal. serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu). incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv. Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum.La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie. De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. dispuse in jurul sursei luminoase. Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice. In faza lichida. In schimb. cracare). La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. Ori. ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart. cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor. Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc.NO2) legata de un atom de carbon. in caz de accidente. De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug. clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. . in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. in general. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. procesul prin care se introduce grupa nitro (. In cazul reactiilor de fluorurare directa. Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea. in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta. Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat. se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. din otel. Astfel. Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit. Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm). plumb sau nichel. fie prin diluare cu gaze inerte. cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata.5 – 55%. Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul. efectul termic al reactiei este atat de puternic. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric. Astfel la distilarea fractiei uleioase. obtinuta de la clorurarea alcoolului. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici. Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. 5. azotul sau acid clorhidric. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice.

la temperaturi joase. ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile. La sulfonarea in faza lichida.si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri. Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum. acid sulfuric (H2SO4). 6.302 kcal/kg ΔH = . Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete. acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic. decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi. 7. cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii.507 kcal/kg ΔH = . sulfatul acid de sodiu (NaHSO4). astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. Procese de polimerizare . depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor. Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici. Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc. Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat. anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = . Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C). astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti. explozii violente. aceasta acumulare poate produce. ΔHglobal = ΔHsulf. In general. Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC. corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen. Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare. acidul clorsulfuric (ClSO3H). Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate. reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta. prim emulsionarea amestecului de reactie. Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1. Realizarea unei viteze de reactie potrivite.3. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. Chiar in cazul neaparitiei fisurilor. Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor. a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie. acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic. viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica.5-benzen-trisulfonic. din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei. Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat. Acidul sulfuric diluat insa. Reactia de nitrare are loc in ambele faze. a produselor farmaceutice si a detergentilor. intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. ei constituind materii prime in industria materiilor colorante. Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta. la o noua ridicare a temperaturii. conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie.382 kcal/kg ΔH = .In general. In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta. Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3. ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel.

putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere. Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → .4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare. In ceea ce priveste temperatura de reactie.0 4 – 22. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l. camine de canalizare.] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant. Astfel. neetanseitati la imbinarile conductelor. in canale de conducte. azo-derivati. gropi etc. amil-sodiu) etc. + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare. persulfat de sodiu. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva.0 2. procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase.CH – CH2 . In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie. au loc la presiuni pana la 2000 at. aceasta variaza in limite mari. Avand loc o micsorare apreciabila de volum. prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor. hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme. care actioneaza la randul lor mai departe. → 2C6H5. in solutie.5 – 13. cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. Polimerizarea are o deosebita importanta practica. in general. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5.COO. Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at. Radicalii liberi. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC. peroxid de lauroil. derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu. putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata.Prin polimerizare se intelege. reactoarelor. apa oxigenata). procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare. deschiderea supapelor de siguranta. in suspensie si in emulsie. Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil. pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori.0 2 – 11. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie. Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini.1 2 – 44. intrucat aceasta polimerizeaza . Anumite reactii de polimerizare..97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul. initiatori ai lantului. axul pompelor. Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. Se spune ca reactia sa “ambalat”. Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata. hidroperoxizid de butil tertiar). Acesti compusi se consuma in cursul reactiei. Astfel. pistoanelor. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l. compresoarelor). Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori. avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent.

datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 . In anumite reactii de polimerizare.50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. datorita exotermicitatii acestor reactii. Astfel. Astfel. slabindu-i rezistenta mecanica. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena. De asemenea. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. in timpul unei descompuneri. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric.5 at duce la formarea izooctanului. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3. Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. acid fluorhidric. sodiu metalic. cum este cazul polietilenei de inalta presiune. Viteza de propagare a reactiei creste mult.cu explozie. capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. “Ambalarea” reactiei. peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC. arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. parafina etc. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. prin sulfonarea caruia. In plus. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. 8. Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil. formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur. Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului. Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. in cazul peroxidului de tertiar butil. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. a moleculelor izoparafine sau aromate. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. . adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. stirenului etc. cum reactia este insotita de caldura. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase. Pericolul in acest caz creste. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. Reactia are loc cu degajare de caldura. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”. Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. benzen. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. intrucat uleiurile fiind substante combustibile. creta. acid fosforic sau clorura de aluminiu). ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune. In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare. In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. petrol. cauciuc. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori. de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor. initiatorii se dizolva in uleiuri. persulfat de potasiu. denumita “punct de descompunere exoterma”. totusi unele din ele sunt inevitabile. Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul. Peste o anumita temperatura. descompunerea are loc la 100ºC. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat.

reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at. Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile. cartuselor. In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit. oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. Spre deosebire de acidul liber. fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei. ca initiator de reactie. la depasirea careia se produce transformarea exploziva. care dupa condensare se recircula. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor.90ºC si presiunea atmosferica. Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel. extrem de rapid. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. lemnul).In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu. Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. semnalizatoarelor etc. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . Capitolul XIX Substante explozive 1. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. toluen etc. hartia. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze. La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare. Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. Astfel. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor. De asemenea. Generalitati O substanta chimica sau un ameste se poate considera exploziv. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . in cazul folosirii clorurii de aluminiu. in conditiile date. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare. caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. . este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz. 2. care produc un lucru mecanic de distrugere. Hastelloy. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare. Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). avand o solubilitate reciproca redusa. acumularea caldurii de reactie. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. Astfel.) si fractiuni lichide (benzen. izo-butilena etc. Pentru ficare exploziv. Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. propilena. daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. oteluri aliate cu crom. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia. sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita. insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor. mediul fiind necoroziv. O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva. Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric.300ºC si presiunea de 60 – 65 at.

Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina. bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. modificatie cristalina. acesta se topeste si incepe sa se descompuna.Prin incalzirea cloratului de potasiu. azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. Greutatea sa specifica variaza intre 1. indeosebi la temperatura de 10 . presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC. spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul. In urma recomandarilor facute. el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. 42% azotat de amoniu. Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil. Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari. acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. Zn. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite. ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. Dupa un timp de depozitare. 3. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase. ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. transportul si depozitarea. Ni. de structura monolitica. 14% nitroderivati. fosforul. explodeaza prin simpla lovire. datorita grupei NH4+. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. Azotatul de amoniu. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi. Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. Dintre sarurile de amoniu. azotatul de amoniu este cel mai raspandit. transformandu-se intr-un produs solid. sau la incalzire. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. Astfel. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2). bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3).44 – 1. Cu. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica. In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu. densitate. Pb. aglomerat. Fiind o combinatie extrem de nestabila.79 g/ml in functie de temperatura. stare fizica. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn). Datorita oxigenului pe care-l degaja. . usor solubila in apa. Partial. zaharul etc.

. Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. dar fara explozie. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot. In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii. fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie. cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. aceste gaze degajate se aprind. In alte incercari. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. ci bioxidul de azot si apa. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). obtinut prin sublimare. avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta. Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. cand gazele de descompunere au ars cu explozie. Astfel. care nu se aprinde daca nu este tasata. Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu. Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent. Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata.Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea. peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv. ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. un azotat de amoniu absolut anhidru. nu se descompune nici la 300ºC. Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere. Intr-adevar. deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC.1 – 0. Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). la o temperatura in jur de 500ºC. fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. sub vid inaintat (10-5 mm Hg). dupa care urmeaza o explozie. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2). iar aproape de 170ºC. La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO). Intr-adevar. Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. iar descompunerea devine violenta. Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate. impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic. Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu.2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu. Asa cum s-a indicat mai sus. In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu. mai tarziu brun-roscati (NO2). (4). Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. se topeste complet devenind un lichid vascos. devenind violenta la 260ºC. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia. reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede. in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. care duce la autoaprinderea sistemului. (3).

de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. care in prezenta unui oxidant puternic.7 si cu o stralucire alb-arginitie. care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. In afara de cablurile electrice. In aer.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere. Fiind in acelasi timp de 3. izbire. lemn de stejar. Se pare ca. o ardere obisnuita a azotatului de amoniu. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. Cu . au calitati mecanice exceptionale. Temperatura de topire este de 659ºC. Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC. aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire. paie etc. Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat. lovire. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective. In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. reprezinta 985 litri. care reprezinta 0. cu o flacara vie de culoare deschisa. ci este mata. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice.) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale. Important din acest punct de vedere este duraluminiul. energie electrica. radiatia flacarii. In momentul exploziei. lignit. Oxizii de azot formati in prima faza. autoaprinderea gazelor formate). dar foarte compact. coji de alune. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii. prezenta substantelor organice etc. Mg etc. Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu. energie mecanica (frecare. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. reactioneaza cu carbonul. Cu. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at. Astfel. s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 . acesta se aprinde si arde energetic. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. Pentru comparatie. Pulberea de aluminiu In stare libera. Capitolul XX Pulberi metalice 1. amidon. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic. in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic.5 ori mai usor decat acesta.. la temperatura de explozie de 1236ºC. in cadrul experientelor facuta.6 din conductibilitatea cuprului. soc). Din aceasta cauza. aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice.5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului. formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%). In general.150ºC. seminte de bumbac. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu. Zn. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice. Astfel.

consta in a crea o detonatie in calea exploziei. O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde. chiar diluate. In stare pura. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. ceea ce mareste pericolul de aprindere. Sulfura de aluminiu. In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. cu degajare de hidrogen. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen. Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. se descompune in apa cu reactie violenta. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. Zincul se dizolva usor in acizi si baze. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. Din aceasta cauza. in curs de aparitie. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3. ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. iar cu iodul numai prin incalzire.clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. el devine maleabil si ductil. In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. arde cu o flacara albastruie. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica. Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil. . Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. cadmiu etc. sulf. galeti. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu. conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. plumb. apa este descompusa cu formare de gaz detonant. De asemenea. aluminiul se combina cu azotul si carbonul.). Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. Din aceasta cauza. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila. 2. chiar pentru particule mai grosiere. Mn. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului. Prin incalzire la circa 500ºC. Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC. cu dimensiunile de 60 – 90 μ. a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic. Incalzit la 100 – 150ºC. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. In afara de intrebuintarea la sudura. Bromura de aluminiu. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr. V etc. prin incalzirea pana la incandescenta. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. La temperaturi inalte. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare. Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu.8 kcal/mol). ce serveste ca antidaunator agricol. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84. este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric. intrucat la temperaturile ce se dezvolta. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. Temperatura de aprindere este de 190ºC. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului. Dimpotriva.

3. separate din compozitiile lor (oxizi. pericolul creste considerabil. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. care se aprind cu usurinta in aer. cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. in prezenta unro solventi organici. Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. eventual sulful sau halogenul. ca metil-zincul si etilzincul. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. Fierul. formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit. Pulberi cu granulatie fina (particule de 0.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere. de exemplu. Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat. unde nu exista pericol de extindere a incendiului. Aceasta capacitate.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. De asemenea. pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. Co si Ni sunt atrase de magnet. ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv. Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. Combinatiile organice ale zincului.07 – 0. Avand o suprafata specifica mare. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC. Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul. permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. talc sau grafit. . Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente. Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. care se pot aprinde cu explozie. granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. tetraclorura de carbon. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii. O incalzire si mai puternica cu formare de metan. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. In prezenta pulberii de sulf. Astfel. metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. metalul devine incandescent. Cobaltul are o duritate mai mare. daca sunt prezenti. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. bioxidul de carbon. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. bromura de etil sau carbonati. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. au insusiri piroforice. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe. Dintre combinatiile zincului. pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC. In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. sunt lichide cu miros neplacut. Astfel. si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. Fe. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. Astfel. in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. care se manifesta cel mai mult la nichel. Aceste metale sub forma de pulberi. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ. De asemenea in stare pura. Apa este descompusa la temperaturi inalte. impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. Toate cele trei elemente din familia fierului. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. oxalati). Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. In general.

Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece. din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului. vopsire. clorura de amoniu.Produse solide cu actiune mecanica. Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul. initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm).reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile. Substantele ignifuge. pe timpul arderii degaja gaze inerte. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere. Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS). fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile. de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare. punand in libertate oxigenul. din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare. necesar arderii. In contact cu aerul insa se oxideaza lent. Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta. . Practic la noi in tara. Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4). Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica. Sub actiunea acidului sulfuric concentrat. care pun in libertate amoniac).incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului. . cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc.impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. Ni(Co)4. In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. el se aprinde. se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere. ramane stabil. impregnare. adica formarea din stratul peliculogen. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare. sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura. . de conditiile de aplicare.Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact.Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2. Eficacitatea lor depinde in principal. sub forma de carbune.izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer. La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu. Oricare ar fi produsul ignifug. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire. dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: . argila etc. care fixeaza carbonul in materialul combustibil. . Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat. substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura. Expusa la aer. aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc. fie prin existenta unui strat protector de suprafata. la suprafata materialului combustibil. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. Pastrat intr-un tub inchis. acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar. care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu. . . de var.). Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile. Prin fierbere insa se descompune. care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie. folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . . Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC. Produse care produc gaze stingatoare. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. intarziind astfel propagarea focului). sulfura de fier se oxideaza spontan. Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa.Produse termospumante. adica cu surse de aprinderem. acid boric si borati etc. fara a se aprinde. asemenea substante. Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna.

talc). Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact. actiunea mecanica. Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului. in acest caz. 2. are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. 58 . Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului. Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax. produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere. de flacari.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere. fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. De exemplu. capabila sa asigure strabaterea stratului de fum. incendiat. Apa imbunatatita chimic . in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi. izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile. 3. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. Ea se prezinta sub forma lichida. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. Cerinta este ca la o presiune de 5 at. jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata. prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m². de exemplu la 10ºC. de gaze calde.5 – 0. Desi are greutatea specifica supraunitara. cantitatea refulata este de multe ori considerabila. in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata. Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor. pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului. Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. dispersat si pulverizat (ceata). are mare putere de racire si este nevatamatoare.6 mm. Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. diatomita. Capitolul XXII Agenti de stingere 1. pentru ca. Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera. Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. Un litru de apa. Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. produselor din lemn si materialelor textile” (C. datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei. Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator. Pentru ignifugarea materialelor textile. iar un diametru al picaturilor de 0.70). la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². este ieftina si usor de procurat. Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic. Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea. Totusi. cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m². Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0. Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa.

densitate. conform instructiunilor care insotesc produsul. In general se folosesc solutii de 1 – 2 %.15 kgf/mm3. in general apa. Se poate folosi ca agent stingator. .10 – 0. cu ajutorul unor generatoare speciale. Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. de natura chimica si de structura moleculelor. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar. Efectele de stingere. agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime. Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat. Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. de inabusire si de izolare. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC. care se evapora prin absorbtie de caldura. Praful este format dintr-un amestec. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere. criterii care care. care difera de la tara la tara. Pentru stingatoare. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit. temperatura etc. de obicei. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. spumantii pe baza de albumine etc. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). saponina. extrasul de lemn dulce. acolo unde exista deja. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera. VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. ca si pe separarea lichidului din spuma. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. dupa o anumita reteta. 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse. ea avand o greutate specifica de 0. Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. coeficient de infoiere. Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. Ca substanta stabilitzatoare. persistenta. Acestea. necesara evaporarii apei. cationactive). care reduce tensiunea superficiala a apei. Coeficientul de infoiere = ___V ___. proportia de spumant si apa. Dupa aceste criterii. aderenta. Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica). inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. format din sulfat de aluminiu. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. 4. din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. se intrebuinteaza. Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. de fapt stau la baza clasificarii lor. presiunea apei. timp de stingere minim etc. in principal. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. bicarbonat de sodiu si stabilizatori. Proprietatile agentilor de umectare depind. iar cea bazica. Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. una din urmatoarele substante: glucoza. Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica.

unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa. . deci este mai greu decat aerul. al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului. Nu arde si nici nu intretine arderea.35 19. care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor.54 44.). Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid.5ºC. Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica. Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul.08 1.4 Presiunea kg/cm² 13. neutralizare si stabilizare cu substante chimice. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata. pe inabusirea focarului. 10000 litri pe minut).92 0. lipsa actiunii corosive. in special prin efectul de racire. Tabela 20 Presiunea. Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide. Se dizolva usor in apa. Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere. lichid sau gazos. greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii. coridoare. Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica.50 73.75 1. Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid.10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31.20 .34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza. datorita apei pe care o contine. Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme. In general. CO2 poate fi solid.30 1. 6% apa si 2 % spumant.93 0.77 0. tunele de cabluri etc. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l). Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa.976 kg. printr-o teava generatoare de spuma.).75 0. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma. La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite. sub forma de zapada carbonica. Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective. Fenomenul se numeste detenta. solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii.34 1.16 1.5 – 3 m). la 760 mm kg.00 Greutatea specifica kg/l 1. in urma unui proces de degradare cu acizi minerali.34 Volumul specific l/kg 0. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1. dintr-o tesatura de ochiuri.03 0. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere. inlaturarea coroziunii etc.06 25.86 0. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii.46 61.02 1. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta.Spuma are o conductibilitate termica redusa. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel.07 1. in principal. spuma mecanica se obtine din 92% aer.30 . bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1. Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica. la diferite temperaturi. este de – 78.53. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc. de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale. greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC . Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea). Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor. din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile. calele navelor. Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6.45 at. In tabela 20 sunt date presiunile.99 34.98 0.2ºC si la o presiune de 5. antrenata de un curent de aer. usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite.95 57.50 99. 5000 litri. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus.97 1. proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor. La o temperatura de – 56. de diferite debite (2500 litri. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma).

C. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. insa considera factor esential formarea stratului protector. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste.E. cea mai veche de altfel. La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori.B. potasiu.Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu.B. folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse. denumita “pulvogen”. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3. In general. proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%.4%. 7. muzee etc. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. . In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber. la instalatii si aparate electrice. fac ca pulberile stingatoare. In medie se poate admite.E. magneziu. in volum. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu. Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor. titan. Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential.. sulf. Bioxidul de carbon. o mare importanta are gradul de puritate a acestuia. inodor si mai usor ca aerul. nu se deterioreaza la consevare indelungata.C. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile. uree. carbuni. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg). Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari. prin frecare de conducte. pulberi stingatoare A.). rezultati prin descompunerea termica a pulberii. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0.D. concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta.. carbonat de sodiu. Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul.C. de ardere. prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita. sulfat de amoniu. in industria petroliera. transformatoare. chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere. Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. b) Azotul este un gaz incolor. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace.E. Rezultatele excelente. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa. este rau conductor de electricitate. asupra flacarilor.E. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu. pentru ca in incaperile inchise. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B. considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora. la stingerea incendiilor in calele navelor. se formeaza electricitate statica. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg). ca pentru stingerea incendiilor. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant. in urma descompunerii pulberii. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie. Cea de-a treia teorie.26 kg bioxid de carbon. paie etc. care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii.. ajutaje. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute. abia 2% in volum. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare. la stingerea incendiilor de instalatii electrice. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere. metale reactive (sodiu. In medie. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus. se refera la actiunea componentilor.C. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0. fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. pulberi stingatoare A. de tipul B. diferiti produsi ai borului etc. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn. Se mai utilizeaza ca agent de stingere. Prima teorie. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu.5 si 3%.. la generatoarele de curent. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare. transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe. Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal.. la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2. kaliu etc.

fluor.cea de-a doua de F. stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor. a treia de Cl si a patra de Br. Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. Ca agenti de stingere. . in strainatate.). automoatoarele de cale ferata. CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar. Printre calitatile chimice se enumera. . industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. bordul avioanelor si salile masinilor navelor.prima cifra arata numarul de atomi de C. stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp). Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”. . instalatiile electice. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare. Cifrele se refera la compozitia halonilor. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate. chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata. dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor. 8. fiziologice. Halonii la contactul cu flacarile. de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite. autovehicule. alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g. . Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen. Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. anumiti haloni pot degaja substante toxice. care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. Oxidul de carbon In timpul incendiului. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare. Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr). In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul. De exemplu. In ultimul timp. fizice. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea. trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. fluor etc. deci cu caldura. Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici. cazanele de topit ceruri. restul halonilor halogenati sunt mai eficace. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211. cum sunt tabla de otel. Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. in principal. brom). In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%. De asemenea. Fiecare halon este reprezenta de un numar.Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. Efectul de stingere al halonilor se bazeaza. Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului. Printre factorii cei mai importanti se citeaza: . brom. . Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero.suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. chimice.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje. nu da rezultate. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. Capitolul XXIII Substante toxice 1. Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata. neuniformitatea granulatiei.. Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin. lemnul incandescent etc. care constituie unitatea de masa a produsului.granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. aglomerarea. ca produse ale arderii. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa. In general ea se exprima in cm²/g. intr-un timp minim.

simptome dupa 1 – 2 ore. reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului.0111 mg/1 aer.6 volume clor). El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0. Se gaseste in natura ocupand 0. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. se degaja miros neplacut. la simptomele aratate mai sus. etil-glicol etc. iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea. O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap. se produc efecte iritante. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. 2. O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare. intensificarea batailor inimii.0. a clorurilor metalice si nemetalice. dupa ce trece printr-o stare similara cu betia. . Daca nu se iau masuri urgente. la o concentratie de 10% lumanarea se stinge. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni. respiratie din ce in ce mai adanca. eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen. ameteli. . .de la 0.de la 0. cu miros puternic iritant. materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol. pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii. Aceste presiuni. In general. apar batai de inima. In industria anorganica. pupilele se maresc. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare. dand carboxihemoglobina. .0.001 – 0. Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor. slabirea accentuata a muschilor etc. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: . fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. incolor si indor. In unele intreprinderi. La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC. fara a mai reactiona la lumina. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina. un volum de apa dizolvand 2. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei.006 mg/1 aer. La o intoxicare mai usoara. accidentatul isi pierde cunostinta. prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0. iar la 75 – 80% survine moartea. Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant.5 ore.). cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange. dizolvantiilor si impregnantilor.19% din scoarta pamantului. pe cand la o intoxicare grava. Se recomanda repaos absolut. insa in cantitate mare. cu care se combina. Oxidul de carbon este un gaz insipid. Este incolor.0350 mg/l aer. glicerina. O intoxicatie usoara provoaca ameteli. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica.2. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic. in pivnitele de vin etc. 3. vomitari. pentru halele de fabricatie este de 0.00834 mg/1 aer. in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu. din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare. de 4 – 8% palpitatii. pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie. Fata devine palida.41 (raportat la aer). fata se inroseste. CO se utilizeaza in procesul de fabricatie. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului. se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta. o concentratie mai mare de 0. la fabricarea insecticidelor.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe.de la 0.5 – 1 ora.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina. In urma unei intoxicari grave.967 fata de 1). iar la 10% moartea. fungicidelor si ierbicidelor.52 fata de aer 1). Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap. Se foloseste si in industria textila.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa. pulsatii la tample. Concentratia maxima admisa de STAS.80 mg/l aer provoaca moartea in 0. .0834 mg/1 aer. instabilitate. clorul are multiple intrebuintari. a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului. cu o greutate specifica de 2. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol. fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. In cazul intoxicatiilor mai grave. pricinuieste tuse puternica.01 mg Cl2/1 aer. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte. . de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata. iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute. Clorul ataca caile respiratorii. Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. irita si paralizeaza caile de respiratorii.

iritarea cailor respiratorii si a limbii. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter. Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara. Este interzis sa se faca respiratie artificiala. nu exista fenomene de acumulare. chiar in proportie mica. accese violente de tuse etc. o acclerare a batailor inimii. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant. Inhalarea a 300 mg/m3. din care cauza se produc pierderea constiintei.Inspirat impreuna cu aerul. cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea. I se desface gulerul. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante. greturi.administrarea de anticianuri specifice. Cu exceptia cazurilor de moarte subita. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit. De asemenea. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare. care devine permeabila pentru apa. El este foarte toxic. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat.intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism.efectuarea unei puternice oxigenari. se constata dureri de cap. ameteli. gatului. 4. se reduce si mai mult hranirea creierului. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica.) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. Prin micsorarea contratiei ventricolelor. Cea mai frecventa este intoxicarea grava. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea. a rasinilor polimetacrilice. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. uscarea mucoasei. secretii mucopurulente. Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN. precum si in toate locurile unde poate fi jenat. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii. Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice. Pentru usurarea respiratiei.. semne oculare (conjuctivita. o oboseala intensa. tulburari nervoase cu oboseala generala. Toxicitatea prin piele este mai redusa. intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat. dureri de cap. La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile. Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava. Ionul CN. la fabricarea nitrilului acrilic. El trebuie invelit cu o patura. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat. Doza mortala pentru un om este 0.scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata. Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului. in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi. In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: . care duc la moarte in 1 – 2 minute. inflamarea corneei. rolan etc. ca masura de prim ajutor. ape minerale si gaze naturale. mansetele. la inghitire. in decurs de 5 minute provoaca moartea. . manifestata sub forma de ameteli. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. exploziv si toxic. miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. batai de inima in mod neregulat. ce mascheaza pericolul. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. . la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant.). nelinistea si pierderea constiintei. deprimare. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. la incetarea vasoconstrictiei. gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. crampe. 5. Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice.06 g. inflamabil. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala. la concentratii mari. . apare mirosul de migdale amare la expiratie. . printr-o respiratie artificiala. Ea provoaca neliniste. mai greu decat aerul. transpiratii abundente. In caz de otravire cu clor. mai repede sau mai incet. el produce un efect coroziv asupra membranei volumului. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate. Ca simptome nervoase apar: agitatia. convulsii tonice. Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana.7ºC.) ca si la descompunerea materialelor organice. mancarimi etc. uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer. rafinarea uleiurilor etc. o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. Datorita toxicitatii sale. incat acesta nu-si mai poate indeplini functia. care duc la cresterea nevoii de oxigen. insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea.

tricoletilena etc. In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile. Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale . O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala. In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave. este format din particule nearse. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori.007 kg/h fosgen. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale. iritarea ochilor si a cailor respiratorii. cu degajare de fosgen. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon. Amoniacul este foarte caustic. se lichefiaza la . Amoniacul este un gaz incolor. distruge ficatul si rinichii. El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica. La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata. Folosirea tetraclorurii de carbon. In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform. 7. vapori si gaze.78ºC. Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu.5 mg/m3. 8. Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea. Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar. care constituie complicatii tardive. Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor. Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza. NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena. Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului. o degajare de 0. in faza de sublimare. Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. iar concentratia maxima admisibila de 0. 10.597). ameteli. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere.6. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange. La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen. Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti. Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. 9. Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde.33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . respiratie grea. Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere.009 mg/l. oboseala.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu. Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare. produce indispozitii. Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice. mai usor decat aerul (densitate 0. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte.

paie.Materialul si substanta care arde Lemn Hartie. produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor . fan Titei.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->