NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

216 0. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment.126 0.421 0.192 0.95 0.).21 – 0.11 0. benzina etc. degajand caldura si radiatii luminoase. Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg].548 1. corpurile degaja cantitati diferite de caldura. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati.0319 0.2375 0.0309 0.grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC .032 0.487 1 0. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica.2025 3.302 0.00067 0. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului. una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida.177 0. necesare intelegerii acestui fenomen.529 0. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca. Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen.grd 0. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara. mai exact reactiile de ardere. adica are loc o combustie incompleta.031 0.4090 0. dependenta numai de natura sa (carbune. Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: .27 0. Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4. Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz. Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC. lemn.511 0.20 0.093 0. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne. deci sa se asigure o combustie completa si . Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura. cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa. Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei.2175 . masurat in conditii normale. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa.atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda.8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g.03346 0. Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica.256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17. Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg. prin ardere.34 0.2175 0.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen.

sau. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente. considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii.6 8000 14. la cladirile masive.Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16. compartimentari combustibile etc. perdele.8 4000 41.3 – 10.).. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn).5 4200 16.5 kg lemn. q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica.8 3940 44 10600 18. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv.6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6. pentru usurinta aprecierilor comparative. adica o cantitate de lemn.5 7930 34. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg. Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat. folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + . Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu.. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv. covoare.5 1500 – 2500 12...3 5800 46 11000 20 4730 18. Sarcina de incendiu este imobila.. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos.9 5000 33. se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila. sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg. Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive. Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv.8 45500 16. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans.. podele.. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile.. carti.8 10000 17. dand nastere unei temperaturi ridicate. Spre exemplu. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal. Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + .8 4000 * In functie de esenta lemnului 5. sticla s.lemn/m2.8 4000 33.. este compusa din tamplarie.8 4500 16.000 kcal/kg este echivalent cu 2.8 3000 – 4000 20. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10. lichide combustibile etc.6 – 16. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii.. In practica.. Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase.) la .a.

Datorita faptului ca este metal. pana la – 200ºC. variatia rezistentei electrice. Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. pana la – 120ºC. in intervalul 0 – 100ºC. rezistenta electrica etc. Sarcina de incendiu mobila.38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere). cu alte cuvinte. culoarea. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta). fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise. Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul. Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare.Birouri . Studiile si experimentarile pe incendii. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare.Tipografie . platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil. prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita.Spital . se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor. Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. In tabela 3 sunt date unele valori orientative. touenul si xilenul. facute in numeroase tari. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul. . iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste. fara a face parte constitutiva din aceasta. Dintre fenomenele termoelectrice. Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom. voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective. medie si maxima. adica variatia volumului sub actiunea caldurii. coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor. sau pentanul. Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit. dupa legi bine cunoscute. pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. ale unor caracteristici fizice ale corpului. utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. stabilite pe baze statistice. Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme. alcoolul etilic. 6. Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor. Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari. in diverse obiective. efectul termoelectric. respectiv variatia temperaturii la un incendiu. pastrand o dilatatie remanenta. fenomen care reduce fidelitatea termometrului. modificarea culorii corpurilor. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica).Locuinta . Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura. face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. Dupa incalzire. de exemplu: volumul. Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC.Fabrica de mobila .Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere. Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale. asupra sarcinii de incendiu. unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric. se folosesc substante lichide sau gaze. Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul. Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant. atunci cand se incalzeste locul sudurii.Fabrica de confectie . in special ca elemente de finisare. fier-constantan. au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului. variaza in limite foarte largi. de la .constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile. ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate.

Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte. identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. Uneori acest lucru este imposibil. putand suporta lovituri sau socuri termice. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere. . Pirometrul optic. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. termograful este compus dintr-un termometru metalic.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. Practic. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice. Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. in meteorologie etc. dar suficienta pentru nevoi industriale. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate. Termograful. 8. in special cand se masoara temperaturi ridicate. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. Termometrele de sticla. neavand legatura cu rezervorul. Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. respectiv lungimi egale de tub. In industrie se folosesc termometre metalice. banda poate fi scoasa si verificata. Termometrele metalice sau de sticla. astfel ca. pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). Prin utilizarea a doi cilindri. Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. Termometrul metalic. temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. si invers. motor. conducta incalzita etc. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii). care inregistreaza dilatatia. Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. privind prin luneta. Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde.7. Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. continuat cu un tub metalic. virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). precizia termometrului este relativ scazuta. cu lichid. Practic. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului. denumite termografe. temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion. avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. a carui temperatura trebuie masurata. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata. prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare. adica o anumita temperatura. intr-un interval de timp. Daca acest interval este mai mare. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. daca virarea de culoare se face mai rapid. In principiu. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului. adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata. gradat direct in grade Celsius. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. turnatorii. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. Dupa efectuarea unei rotatii complete. cu lichid care sunt mai robuste. dupa care citeste indicatia galvanometrului.

. 200ºC se utilizeaza in industria hartiei. o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. Astfel.m. prin conventie. carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii.d. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale. chimica si electrotehnica. scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit. setul 350 670ºC in siderurgie s. setul Thermocrom 65 . iar al treilea cu numarul imediat inferior. a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala). vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii. pe scara Celsius. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala. In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si.. Astfel. O a treia scara termometrica.Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi. de forma cilindrica. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale. deci. astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 . Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica.a. cauciucului. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior. se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport. al doilea cu numarul imediat superior. feldspat.. iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius. deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit. ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase. Practic. si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei. Sunt executate din materiale ceramice – caolin. setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice.. avand forma unui trunchi de piramida. Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare. deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. . 30 grade unul de altul. Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC. avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. Se fabrica in doua marimi. in grupuri de cate trei indicatoare. cuart. Indicatoare fuzibile (martori). sub actiunea greutatii proprii. 9. Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC. unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim.

Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact.10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253.15 313. in urma racirii corpului cald.15 293.15 573.15 258.273.15 343. Din moment ce energia nu poate fi nici .15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC . Temperatura absoluta.15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF .15 373. dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic.12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10. Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius.8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale. are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece.15 363.15 263. al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = . Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece.15 473.15 423.218. Principiul schimbului de caldura.15 278. Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila. Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273. In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K].15 . In lipsa unor procese secundare de transformare energetica.237.15 . Calorimetria.15 323. Principiul transformarilor inverse.15 273.15ºC).15 268.6 .8 tºC tºF = 32 + 1. proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri.15 353. Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene.15 283.16 -4 .15 333.20 . Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0.Scara termometrica folosita universal este scara Celsius.15 303. acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece. Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei. Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1. Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei.459 . Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T.

Similar. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr).c. la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade. atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru.d. Pentru a raci rapid un corp metalic.a.creata. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala. cc – caldura specifica a corpului cald. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica. Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida. se poate raci un corp solid intr-un gaz s. lichida sau gazoasa. s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala. care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite. . La punctul 3. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii. nici distrusa. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite. Rezulta ca daca un corp are masa m. Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica.m. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. se pot amesteca doua lichide. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. adica: Q = m. Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe. Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice. in functie de temperatura.

in conditii de presiune constanta. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca.a. clorura de amoniu etc. cand in vas se gaseste numai apa. La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei. 2.Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. pentaclorura de fosfor. Fac exceptie unele corpuri. albuminoidele) si dau nastere unor alte substante. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare. Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara. transformandu-se in apa. Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective.). Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor. se descompun (lemnul. Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. numai la suprafata lichidului. Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare. 3. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii. Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. aburi). Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC. temperatura acestora se modifica. termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii. rapid si cu zgomot (fierbere).Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura. adica transformarile de stare. zapada carbonica. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori. fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate. acidul benzoic. Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex. Prin topire. in absenta oxigenului. Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. Sunt corpuri care prin incalzire.In cazul substantelor pure. la presiune constanta. . Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative.Spre deosebire de acestea. lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa. nici volumul si trece in stare gazoasa. respectiv vaporizare). Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. printre care si gheata. Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: . in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita. Experimental s-a stabilit ca. Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta. In afara de efectul de racire accentuat. hartia. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire.). Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. proportionala cu cantitatea de caldura primita. nu au forma proprie. constante si caracteristice fiecarei substante. untul s. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. . Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta. Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. iodul. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus. Desi isi mentin volum constant. Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori. sub cele trei forme de agregare: solida (gheata). lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare. densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. Alte substante sublimeaza. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire. Astfel: . Dupa topirea ultimei bucati de gheata. . vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea.

se topeste la 95ºC. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. Topirea si solidificarea pe de o parte. Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului). vaporizarea lichidelor componente. Aliajul Lipowitz (plumb. vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. In cursul lichefierii. in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. presiunea este mai mare decat cea normala. staniu. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare). in cursul procesului de topire. respectiv topirea si vaporizarea. dependente de natura substantelor respecitve. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. iar aliajul Rose (bismut. Simboluri. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. la temperatura si presiune constante. In caz contrar. 4. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC. aliajele. . staniu si plumb). valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. plumb si bismut. corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare. qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. staniu. are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. Intr-un cazan de aburi. La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti. Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. formule. treptat. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus. 5. Astfel aliajul Wood. cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC.O comportare interesanta au. Astfel. Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta. compus din cadmiu. Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu. daca presiunea se mentine constanta. de exemplu. punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC. qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta.

de topire si vaporizare. Pentru a transforma un gram de apa. Alteori.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC. topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul.Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6.3 Sn + 10 Cd .Aliajul Wood: 50. La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric. Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor. Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica. Caldura de vaporizare ridicata. .7 Pb + 13. in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere. este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen. Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538. Spre exemplu. apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit.87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu.7 cal/g. se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint). Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni.38. urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor. Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg .Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. Compozitia lor in parti de greutate: .7 cal. (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC. de la temperatura normala (15ºC) in vapori.2 Sn + 10 Cd . daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita. este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538. explica marea sa eficacitate ca agent stingator. Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor. care caracterizeaza apa.Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC . Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei.9 Pb + 14. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu.7 = 623. Fiind dispersata in particule foarte mici.1 Bi + 24. Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia.

8 14.5 4. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC.3 12.6 9.7 12.6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23.5 26. Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α. Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii. dependent de natura substantei din care este facuta).6 9. lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate. in intervalul de temperatura ºC.5 10.6 16. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24.6 20.8 15 15. 3.5 16. si dilatarea in volum.5 14. Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide .6 4. Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1.6 16.4 0.7 12 9 29 0.6 15.9 0.2 13. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t).8 13. lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara.2 13.6 - 4.6 - 0 .6 0. Practic.1 16. factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material. 2.106 grd-1.3 20.6 14.3 9.5 278.6 16.1 9. l0 = lungimea initiala.7 12.6 14.7 4.5 0. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica.5 4.8 19.1 14. fire etc. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza.5 4. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii.9 14.2 16.2 0.4 17. indeosebi pentru gaze.4 20 20.9 11 13.2 15.1 9.4 13 11. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv. lichid sau gaz.3 13.5 25. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate.Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid.5 0 – 800 22.6 16 17.1 29.1 0. diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata. Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare.1000 10.1 12.2 11.8 18.3 31. platina).2 14.7 4.9 15.9 13.

actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii.).26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie. Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei. 3. Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare. 95. detector termostatic cu aliaj eutectic. in intervalul de temperatura ºC. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor. 4. se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite. avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire. deci a sensibilitatii. spre deosebire de precedentele. Firele circuitelor electrice. Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului. dimpotriva.105 grd-1. 230 sau 280ºC. radiatie solara etc. Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie). legat la contactele unui releu electric amplasat in detector. deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare).22 108 110 112 2.21 18. detector termostatic cu aliaj fuzibil.Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18. 180. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta. cuptoare etc.21 18. Daca. Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu. telegrafice etc. de asemenea la o temperatura prestabilita. 130. 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. lama bimetalica va fi puternic racita. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile. Detectorul termovelocimetric. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta. Spre exemplu. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu. Astfel. telefonice. 75. clocitoare automata. Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii. In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala. pentru care a fost etalonat. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj. Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic. αzinc = 3. Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut. Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18. prin ingrosarea lamelei . zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv. Detector termostatic cu aliaj eutectic. lama bimetalica se va curba. In functie de elementul sensibil. care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului. Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric. Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica.1 x 10-5 grad-1. Exemplele pot continua.25 117 0 – 100 18.2 107 α.54 ∙ 10-5 grd-1). lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente. Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. independent de valoarea absoluta a acesteia. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc.19 - 0 – 20 138 120 50 18. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare.

enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului. la temperatura constanta. mentinandu-si insa aceeasi alura.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. cand temperatura se mentine constanta. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte. lamelele a reactioneaza cu intarziere. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare. sub actiunea presiunii create. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric. 2. Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. cand temperatura creste lent. se asaza la o greutate G. Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric. Practic. se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. Pentru pompieri. prin impingerea pistonului. Generalitati Anterior. adica presiunea din copul pompei creste. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. Se poate deci. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice. T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. V. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii. Astfel. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta. Capitolul IV Legile gazelor 1. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. . fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. Sau. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si. la temperatura constanta. Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. se obtine o curba. Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. rezistenta. atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta.

fapt care provoaca explozia. bula de mercur fiind in echilibru. prin incalzire. presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului.15 ∆T – variatia temperaturii. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen. gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide.15 . V0 – volumul initial. Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1. Gay Lussac a descoperit. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. Sub influenta caldurii degajate. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. bioxid de carbon. indiferent de natura gazului.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca. intr-un volum constant. Facand experiente cu gaze. Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4. 273. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta. Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca. acetilena etc. la inceputul secolului XIX. printr-o linie paralela cu axa volumelor.3. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1. 273. pe masura ce temperatura aerului din balon creste. in care se gaseste o bula de mercur. legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit. variatia presiunii raportata la presiunea initiala. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. la presiune constanta. cu sectiune constanta.

Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p . Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului.19 0.po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare. care asigura racirea la nevoie. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza. in preajma unor surse de caldura.76 0. Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0.54 0. Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta. in rafinarii.44 0.60 1. In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei.72 0.502 0. 5.42 0.75 1.90 0.20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor.48 1. fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate.80 0. De altfel. Teoria cinetico-moleculara a gazelor .51 1. sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po. la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea. deoarece recipientele fiind inchise complet.68 0. volum si temperatura).34 0. Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului.57 0.19 0. Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune.08 0.56 0. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent.40 1.Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate. umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient.90 0. depozite de rezervoare.600ºC. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 .75 0. La buteliile cu gaze comprimate. cu variatie rapida a temperaturii.40 0. cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta. Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere.275 0. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori. Din acest motiv. presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile. statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala. recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz.19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0.78 0.79 0.

inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau. Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin. Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. nemiscate. racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila. t. deci volumul gradului. 273. acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala. cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): . astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari. stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron. transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma.1 = . Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa. 6.15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante. in unitatea de timp. V0. Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii. legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta). Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta). moleculele ramanand. V. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant).15ºC β Deci la temperatura de – 273. t0 = 0 ºC si de stare finala p. adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita. numarul de ciocniri ale moleculelor. se reduce orice agitatie termica. Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului. adica presiunea. pe rand. Cu cat scade temperatura.15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze. In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule. cu alte cuvinte zeroul absolut. deoarece β = α = __1__ grd-1. creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor. se micsoreaza. se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau.273. Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba. teoretic. acest fenomen determina presiunea gazului. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul. Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara. In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = .Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. de exemplu. Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. La limita.

T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8.p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac).15 + t α __1__ 273. Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7. In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse.15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273. la 0ºC. ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare. desi foarte reduse. dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar. V0 si t0 = 0ºC. p0.15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta. adica la presiuni scazute. legea gazelor perfecte capata o forma simplificata. V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului. p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t). Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile. deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273.15 Conform formulei (9): 273. . Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz. Practic insa. dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari.

. de exemplu metalele. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece. in toata masa corpului. deci invers proportionala cu volumul. dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa. Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor. avand temperaturi diferite. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. treptat. a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. tinut la exterior. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa. in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori. Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d. Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate. se incalzeste. poate fi incetinit sau extins in timp. La presiuni mai mari. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Procesul de propagare a caldurii. atat pentru presiuni cat si pentru volume. convectie si radiatie. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. datorita miscarilor moleculare. au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. se afla in contact direct. se constanta ca si celalalt capat. In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura. Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. care este de asemenea invers proportional cu volumul. diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. in absenta acestor forte. ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic. caldura trece de la corpul cald catre cel rece. 2. care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte. Unele. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . Spre exemplu. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare. Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor. crescand odata cu presiunea.V nu mai ramane constant.

3 Sticla obisnuita 0.1 0.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0.7 Linoleum 1.) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale.12 Pluta sfaramata 0. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii. Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri.03 – 0.16 Ulei de parafina 0.020 0.cu 15% nichel .4 Marmura 0.34 0.036 – 0.15 0.044 – 0. cu spatii umplute cu aer. .75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel .05 0. prin unitatea de suprafata a unui perete plan. in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie.12 Pluta placi 0. exceptand mercurul.cu 20% nichel . sunt izolanti termici.035 Vata de sticla 0. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului.37 Tencuiala de var Izolanti termici 0. la 20ºC.89 Portelan 0.24 – 0.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0.6 0.06 – 0.1 – 0.cu 5 % nichel .Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0. vata de sticla etc.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9.15 8.2 Plexiglas 1.15 0.051 0. coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze.Conductibilitatea termica a lichidelor. Singura exceptie o face hidrogenul.15 – 0. fara a se face erori prea mari. situati in preajma sursei calde. procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide.cu 50% nichel .0 0. privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor. Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ.1 0.0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0. Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta.4 0. Coeficientul λ variaza cu temperatura.6 Mercur 0.150 kcal/m. Aceeasi remarca. cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa. .5 – 0. Conform teoriei cinetico-moleculare.89 0.75 – 1. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri. cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius. la 20ºC exprimat in kcal/m.5 – 2. ºC Aluminiu pur (99.2 – 0. trebuie facuta si in cazul gazelor.14 0.5 – 0. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa.33 Lemn de stejar 0. sunt date in tabela 9.12 – 0.054 0.15 – 0.043 . Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura.3 3 1. pentru un anumit interval de temperaturi. deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic.grd.12 – 0. este foarte scazuta.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0.11 – 0.m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare. care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura.13 0.35 Ulei de transformator Gaze 0.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie.158 0. Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: .6 Bioxid de carbon 0.5 Nichel tehnic 12. In interiorul corpului atomii cu energie mare. h.3 Pamant 0.06 – 0.12 – 0.17 – 0.h.3 Piele 0.

Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. temperatura atmosferica etc. sau mai simplu convectia caldurii. astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie. starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze. ulei de racire etc. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. care transmite caldura produsa. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului. aer. Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor. conductibilitatea termica joaca un rol secundar. incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc.). la partea de sus a incaperii. s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva. 4. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). vascozitate. O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. sub controlul specialistilor. in acoperis. Dimpotriva. caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera. din regiunea calda catre cea rece. care asigura cea mai buna izolare termica. La partea superioara a halelor industriale. deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V. dar ca exista o distanta optima. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura. Dilatandu-se. In domeniul combaterii incendiilor. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m .Sub influenta caldurii primite. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus. din cauza caldurii primite. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa. Practic insa.). schimbatoare de caldura etc. fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate. se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii. relativ scazuta. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie.) ale spatiilor respective. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul. Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. densitate etc. Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu. Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m . de la atom la atom. Spre exemplu. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale. caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza.Cedarea energiei se face din aproape in aproape. in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble. pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. la o distanta cat mai mare unul de altul. analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie. care propaga energia termica in spatiu. In cazul gazelor insa. fumului si gazelor de ardere. Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate. In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. Transmiterea caldurii prin radiatie . Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu.). 3. prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus. ferestre etc. cu suprafata mare. cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte.

timpul. negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. energia termica fiind transmisa. c – constanta de radiatie a corpurilor. reflecta o cantitate mai mare de energie radianta. Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta. 300. In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere. . propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece. deschise la culoare. se reflecta si se refracta ca si lumina. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri. care pentru corpul negru este de 4. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase. Practic. Pentru acest motiv. In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus . Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente. parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii. Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie. cu o viteza egala cu cea a luminii. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica. In mod global. fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului. Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii. Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi. depasind valori de 6 – 700ºC. Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie. . S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: .diferenta de temperatura intre cele doua surse. Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile.96 ___kcal___ . era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. de starea lor de finisare a suprafetelor. impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu. Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. distanta relativa. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa. Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit. existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. Caldura radiata se propaga in linie dreapta.000 km/s. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica. la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire. culoarea lor. intalnite in practica. sau invers. de exemplu. concentrand razele solare asupra lui. pozitia lor relativa etc.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat. . Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. caracteristicile fluidului purtator etc. Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general. de natura si culoarea acestor corpuri. in caz de incendiu. de la un obiectiv incendiat la altul. Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K]. materialul. . in functie de tipul si destinatia lor.Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii. ele fiind determinate prin constructie. exprimata in kcal/h. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura. in spatiul inconjurator. . materialul se va aprinde.Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale. S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²]. prin conductie si convectie. exclusiv prin radiatie.).un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. care se aplica. Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre.Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor. in acest caz. 5.Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului. In asemenea cazuri. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata. De obicei. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute.

Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. felul combustibilului. al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere. la apa. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. locul de utilizare. de mare putere. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. dotate cu puternice mijloace de stingere.. intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. respectiv aburul). Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde. Astfel. pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise. Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . de regula. nu exista obiectiv industrial. In focar si canalele de gaze. montate in cazan. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului.de absorbtie. cedand o parte din caldura. sunt vopsite in argintiu. din depozite. in care circula apa. In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur. captusit cu material refractar. La agregatele moderne. abur. se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze. este un fluid (apa. Din punct de vedere termic. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. are un larg camp de intrebuintare. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. subansamblele cazanului pot fi . Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura). Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. prin peretii acestor tevi. care. purtatorul de energie (agentul termic). si prin conductie. de diverse tipuri. gaze etc. In functie de tipul constructiv. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului.) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere. Anumite masini de incendiu. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului. circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. pe care sunt fixate subansamble functionale. Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii. Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. rafinarii etc. Practic. Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. Procesul de transmitere a caldurii.). Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante. produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului. In principiu. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus. lichid sau gazos. fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare. Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. in toate ramurile economiei nationale. pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. capacitatea si parametrii aburului etc. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei. electrica etc. de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie. fapt care determina scaderea temperaturii lor. Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila.. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar.

Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic. De regula. unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. 2. 3. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei.000 kW. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. Astfel. instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala. sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina.2 – 2. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete. In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare. materializat in miscarea discului. determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. pentru incalzire. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem . Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere. fapt ce poate fi realizat foarte usor. Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. in centralele electrice.construite din una. calde. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. propriu unei anumite cladiri. destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete. doua sau mai multe celule. in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. Tirajul poate fi natural. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta.5 at si t > 100ºC). numita tiraj. Principal. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi. Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu. sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu. ambele deservite de un circuit de ulei. este necesara o forta exterioara. ferestre de observatie etc. dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. cand este creat cu ajutorul unui cos inalt. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv. la turbinele actuale. la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale). In ajutaje. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza.

Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura. Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice. Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. 5. Ca si motorul. de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie. Astfel. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute. acetilena. la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac. explozie. in vederea realizarii unei arderi complete. in cazul compresorului pistonul este miscat. este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica. modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic. Uneori insa.m. drept lubrifiant se foloseste apa. de o sursa de energie exterioara. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s. in energie cinetica. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor. obtinerea unui lucru mecanic util.d. PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare. intr-un rezervor. evacuare). Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie. Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. 4. compresie. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru. Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta. oxigen etc. Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela. Obiectul electrostaticii . care executa lucrul mecanic. Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. la o presiune mai ridicata. Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz). Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina. In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea.a. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia. intr-o multitudine de variante constructive. Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. la acest tip de compresoare. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil. Diesel. Constructiv. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit. la care pregatirea agentului termic. La compresoarele pentru oxigen.

atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic. ambele feluri de electricitate in cantitati egale. experimentarile au fost reluate. Protonii au sarcini electrice pozitive. parafina etc. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. fie negativ. chihlimbarul. (metale.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen. iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping. si-l incarca negativ. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. de exemplu datorita frecarii. in timpul electrizarii apar.) in timp ce altele. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica). prin anul 1600. egale si de semn contrar cu ale electronilor. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii. care inainte se neutralizau reciproc. diverse minerale. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive.9 ∙ 10-27 g. Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. rasina. intotdeauna. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric.Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina. bazice sau acide etc. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. . Acesta este principiul conservarii electricitatii. negativ.. Daca din diferite cauze. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac. el se electrizeaza fie pozitiv. Din aceasta cauza. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. marmura etc. 2. Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. solutii saline. Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre. adica sunt lipsiti de sarcini electrice. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. care in limba greaca este denumit electron. tesuturi animale sau vegetale. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. Indiferent de corpul care se freaca. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista. sulful. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori. Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare. iar celalalt pozitiv. fulgi de pasare. electricitate negativa. Mult mai tarziu. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui. Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. un electron cantareste 0. egala si de semn contrar cu sarcina unui electron. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. Electronul este extrem de mic. ebonita. electricitate pozitiva. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. in acest domeniu au continuat. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. in schimb in stare umeda devin conductori. unul negativ. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni. Pana nu de mult. Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina. ambele se electrizeaza reciproc. sticla. ceara rosie. Prin frecarea a doua corpuri. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. el este de 1836. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. Cercetarile. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa.) o lasa sa se propage in intreaga masa. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. egala si de semn contrar. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina. bucatele de hartie. dupa ce acestea au fost frecate. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. fenomenul s-a numit electrizare. 3. in anul 1746. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici.

intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. parafina si altele. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. cele doua sarcini se anuleaza. Electrizarea prin influenta. Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. inainte de a se indeparta de inductorul. intre atomi. Doua sarcini electrice. Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. q1 ∙ q2 in care. Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. in cantitati egale. Matematic. zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. La corpurile rau conductoare. pentru ca ei nu pot primi alti electroni. in afara electronilor legati de proton. in momentul trecerii pe un izolant. numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. pe care atomul a primit-o. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor. ε r² . Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii. corpul electrizat. indus. prin contact si prin influenta. In unele corpuri. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni. egale. Un electron. iar cel ce-a primit-o. cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. fenomenele electrice. care sa aiba menirea de compensare a pierderii.In cazul frecarii a doua corpuri. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. si electroni liberi raspanditi la intamplare. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite. Adesea. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. In acest caz. uleiul. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. Sarcina negativa. 4. Electrizarea prin frecare. mai exista. de la atomii din regiunile vecine. daca inductorul este incarcat pozitiv. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact. ebonita. 5. care se raspandeste pe toata intinderea lui. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. multa vreme ramase neexplicate. legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . Asa de exemplu. Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. Electrizarea prin contact. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni.

Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3. Asa. forta de interactiune se masoara in dyne.7 3.Mica ε 2 2.109 unitati de sarcina electrica.Heliu . In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant. El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior. Densitatea electrica. r distanta dintre centrele corpurilor electrizate.Parafina .G. es. Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q.S. notata cu E.00007 1.2 26 81 Gaze . q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4.Sulf . Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei. sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant.8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e).Petrol . Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant.0006 1. In sistemul international. de exemplu. Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric. Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide . S – suprafata in m².001 Solide .6 – 4. Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse. pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara.Aer .3 5–7 6 In sistemul C.Anilina . atunci datorita inductiei. S σ este densitatea superficiala in coulombi/m².Apa ε 2 2. ε r² Intensitatea campului electric.0003 1.Hidrogen . va fi respinsa cu forta F.Bioxid de carbon ε 1. Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita. Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. q . in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q . in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric. la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat. Adica E = F . 6. Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1. ε constanta dielectrica sau permitivitatea. O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica. Adica σ = q in care. Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor. iar fortele electrice nu actioneaza spre interior. este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric.105 dyne). daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat. 7. q – cantitatea de electricitate in coulombi.Ebonita . aflate in apropierea lui.Sticla .F este forta de interactiune.Ulei de transformator .5 7. Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati.Alcool etilic . Spatiul din jurul unui corp electrizat. Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric.

care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB.Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb.e.6 ∙10-5 jouli. deoarece capacitatea lor electrica este mai mare. Deci. 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u. punctuala. Unitatea de tensiune electrica este voltul. Pe timpul deplasarii.s.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q. expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte. atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa. Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic.8 ∙ 10-10 __1__ = 1. Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica.VB). Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit. L = 4. 9. 8. Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic. ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA. 1 C 3∙109u. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B. Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric.s.6 ∙ 1012 ergi = 1. Deci. valoarea lui fiind _Q_. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp. Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 . V . forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L. Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric.e. energia se masoara cu electrovoltul (eV). Prin urmare. 300 In fizica atomica si nucleara. Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte. Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential. Deci. VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA . intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q .6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1.

La nivelul solului si in conditii normale.10 cm. intre atmosfera si Pamant. . C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). Aceasta crestere. Deci. in cantitati destul de mari. in scurt timp se evapora. Deci. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. In acest caz. Stropii de aer foarte fini. care este curentul de descarcare. ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. deasupra unui camp sau unei mari. Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice. Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. iar Pamantul negativ. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. Pamantul este incarcat negativ. iar potentialul atmosferic este pozitiv. de regula. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. 10.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili. tensiunea de strapungere si pierderile de putere. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. in principal. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. devenind „ioni mari”. intr-un camp de 100 V/m. iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. 1 V 3 ∙ 102 Practic. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica. are sensul constant. In unitatea de volum numarul ionilor creste. senin. miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. 11. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. Liniile de forta ale campului se orienteaza. iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. de razele cosmice. Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim. ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul. Astfel se explica de ce campul electric. Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. sferice si cilindrice. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. de sus in jos. Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. Ionii mici. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m.

sta circa 50 microsecunde. sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. benzina etc. sarme zincate. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. trasnetul se repeta o data. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. miscarea se face in trepte. de cinci sau de mai multe ori. ioni formati din razele cosmice. 12. De obicei. putand da nastere la incendii. Alte ori. in calea scurgerii lui catre Pamant. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor. a stalpilor de lemn. care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. sarme subtiri de otel.10-9 kW. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. intre ei pot sa apara mari diferente de potential. Din cauza suprapresiunii. numit fulger globular. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5.). deci apare pericolul descarcarilor electrice. pe usi. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. din caramida si din alte asemenea materiale. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer. Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica. in punctele atinse de trasnet. care pluteste in aer. cladura. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. tunetul. iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ. a produselor fainoase. Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. se numeste fulger. dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km. Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. Astfel. La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. Ca si fulgerul. aprinderea este posibila. Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn. Deoarece fulgerul este un fenomen electric. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile.In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. apare un gen de fulger destul de interesant. . iar in unele cazuri. de apa. catre Pamant. In schimb. Urme vizibile de incalzire. declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta. Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului. Descarcarea electrica. in minele de carbuni etc. care devine conductor pe acest traseu. de doua ori. Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. ambele catre Pamant. numita si linie de intoarece. trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. paie etc. Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice. La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). de-a lungul unui traseu. care strabate intregul traseu pana la nor. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). ferestre deschise. Deci. datorita frecarii. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara). Datorita curentilor de aer. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice. daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. bineinteles datorita frecarii. sarcinile pozitive si negative sunt separate. a grinzilor si a zidurilor. Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului. Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des. motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv. iar printro destindere rapida a aerului. Dupa cateva sutimi de secunda. se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. Cateodata. care mentin timp indelungat sarcinile electrice. El este o descarcare electrica foarte rara. a sulfului. In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc. iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete.). insa in directii oarecum diferite. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi.

la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. la presiunea de 1. determina separarea lor. La un rezervor umplut incomplet. La 1000 V se inflameaza benzina. roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero. in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil. sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui. In mod teoretic. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. in momentul infasurarii pe roata condusa. in curentul de lichid. un barbotaj. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare. Pentru jumatatea superioara a curelei. decat la miimi de miliamperi. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor. sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. roata motrica . incarcarea si descarcarea produselor petroliere. cauciuc. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice.Benzen in cadere libera . Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. Pe timpul spalarii. Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. care se produc la pomparea. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. In schimb. La descarcarea electricitatii. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. intensifica incarcarea electrostatica. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc.). La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn. rolan etc. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta. In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. ca urmare a descarcarilor electrice. relon. de densitatea si vascozitatea lichidului. roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii.5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata. de viteza de curgere a lichidului. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. Astfel petrecandu-se fenomenul. fibre sintetice etc. Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. de lungimea si diametrul conductei respective. in cazul formarii scanteilor. circuland printr-o conducta metalica. adica se produce o turbulenta. ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. de proprietatile dielectrice. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata. adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. la 3000 V aproape toate gazele combustibile. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice. la viteza de 10 m/s . Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. Datorita antrenarii si desprinderii. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s . Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor. care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile.Benzen. La o curgere laminara a lichidului combustibil. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil. In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza. Cu cat lichidul se agita mai mult. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice. Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. apoi se mentine cam la aceeasi valoare. Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc. Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor.Benzen si eter. parti metalice. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. de regula. apoi cele de bumbac si lana. Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa. depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier. pe cateba materiale plastice.

Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase. Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic.e. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. f. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia. sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis.. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit. caldura. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential). Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. precum si de marimea si starea suprafetei de contact. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. Diferenta de potential sau .m. viteza de miscare si latimea curelei. incarcarea transmisie. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica. miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent. In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. In acest caz. 2. care leaga bornele consumatorului. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare. va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb.m. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului. care micsoreaza forta electromotoare. chimica sau o alta forma de energie. miscare etc. conductele de transport pneumatic. este: W = q E. dispozitivele de pulverizare. de amestecare si alte dispozitive tehnologice. Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei. deci f. aparat de incalzit. acumulator. iar cea motrica le neutralizeaza). se va exprima in volti. Capitolul VIII Electrodinamica 1. in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare.) si din doua conductoare. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare. In general. in energie electrica. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini.si cureaua se desprinde de pe ea. electromotor etc. Ea este aceea care provoaca curentul electric. de obicei. in care se descarca. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator. Sursa de curent transforma energia mecanica. In afara capacitatii curelei. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante. constituie generatorul de sarcini electrice. In zona de incarcare se gasesc. Sursa de curent. iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina. termica. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice. Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential. E = W. Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza. Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic.e. Tensiunea electrica. Forta electromotoare.

tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior. iar t = 1 s. cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare. cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt. ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2.-2 (newtoni) pe metru lungime.s care reprezinta in S. iar simbolul este Ω. Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm. Din relatia I = Q . adica in care nu exista diferenta de electroni. Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel. Daca I = 1 A. in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. Daca notam cu I intensitatea curentului. Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare. 1 s = 1 amper-secunda = 1 A. . nu mai curge nici un curent de apa prin conducta. Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s).tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica. Valoarea tensiunii electrice U. atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul.10-7 kg. De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate. In sistemul de unitati international (SI). 3. atunci Q = 1 A. u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi.m.” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V). Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor. In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime. care are ca simbol litera A. cu electricitate.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor. 4. Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper. deci nici o diferenta de potential.h. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. Amperul reprezinta o cantitate de 6. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul.s. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t. un coulomb (C). rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila. t Q = I ∙ t. rezulta. Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda. Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm². care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper.).I. In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele. neglijabila. Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica.

reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales.10 0.49 1. Deci. Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²).Manganin . chiar si de joasa tensiune.00411 0.Constantan .Cromnichel .00006 0.016 7.47 0.42 0. aplicata intre cele doua puncte ale conductorului. In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul .Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0.00625 0.00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric.Nichelin .00004 0. cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni. Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare. celelalte pot varia intre limite foarte largi.Aluminiu .Platina .107 0. Totusi. R=U I sau.13 – 0.3 0.Alama . cum este cazul la metale.25 0. are valoarea de 1 Ω. Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta.Cupru .0175 1. sa scada.0003 0. I=U R I este intensitatea curentului in amperi. rezistenta de contact. prin acesta trece un curent de 1 A.002 0.42 0.Crom . contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica. numita rezistivitate. Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne.04 0. de mii de ohmi (1000 – 10000). aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului.0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0.0003 0.004 0.20 0.00015 0. exista o relatie de proportionalitate directa.Oteluri . ori sa ramana practic constanta. Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava. U=R∙I unde factorul de proportionalitate R. intre diferenta de potential U.028 0. cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan. 5.0039 0. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare.Carbon .Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V.Plumb . .Argentan .0004 0.98 0. Simbolul international al rezistivitatii este Ω.Argint . Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica. adica. Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ). R – rezistenta in ohmi. rezistenta imbracamintii. rezistenta pielii. Experienta arata ca pentru un conductor dat.0002 0. U – tensiunea in volti. ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii.0042 0.0004 0. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ).m.Nicrom . exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice.0040 0. Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm.221 0. atunci rezistenta lui. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm.

U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara. b) Legile lui Kirchhoff. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. cu diferite legaturi exterioare. la bornele caruia se produce forta electromotoare E. adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff.Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg. de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic. care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R. Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. . care contine o forta electromotoare. Legarea rezistentelor in serie. cuprinzand mai multe ramificatii. cand exista mai multe rezistente. rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. In acest caz E = u + U. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare.. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. Intr-un circuit electric. In acest caz. In acest caz. Legea rezistentelor.. Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie. parcurs de curenti electrici. deci mai multi curenti. Legea I a lui Kirchhoff. adica: 1=1+1+1+. adica una langa alta. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. in paralel (derivatie) si mixt. Presupunem un ochi al retelei de conductori. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. Prin legarea rezistentelor in paralel. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential. Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. rezulta: u = r I. U = RI E = r I + RI = (r + R) I. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. in lungul rezistentelor succesive. este egala cu forta electromotoare respectiva. intr-un ochi de retea.

Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului. Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor.I. 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3. iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel. R = R2 x R3 R2 + R3 deci.24 inmultit cu energia electrica in jouli. care se transmite in mediul inconjurator. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli.t.t. in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste.24 W. iar in calorii: Q = 0.000 Ws (jouli) . 6. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica.t si deci. Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste.I². R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz.24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0. in Ws sau jouli W = R. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi.600.Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca. atunci: Q = 0. cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ. adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0.I.I. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare. dar Q = I. Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati. adica P = W = U.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli.t. ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh). W = U. wati t sau P = R. deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici. Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U.

Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare. Aparate de uz casnic. Sudarea electrica. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita. La cuptorul cu arc voltaic. Totusi. Efectele curentului electric Efectul caloric. Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca. cu cat curentul care le parcurge este mai intens. In principiu. cand este vorba de motoare electrice. Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. 7. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi.). ce trece prin rezistenta de contact. Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula. o rezistenta marita la trecerea curentului. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati. calirea otelului. borne etc.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric. Oricare ar fi situatia. supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul. dupa legea lui Joule-Lenz. Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. a carborundului. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea. La trecerea curentului electric prin rezistenta. temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic. de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. in general. vibratiilor. fabricarea otelurilor speciale. etc. va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. radiatorul electric. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. Este format dintr-un bloc metalic.736 kW. Fierul de calcat. de exemplu. incalzeste masa metalica. care constituie celalalt electrod. intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. becul electric. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare). Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. slabirii arcurilor de apasare etc. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. topirea etc. se realizeaza sudura electrica etc. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. fierul de calcat. care inmagazineaza caldura primita.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. . se obtine imbinarea dorita. cuptorul electric. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice. pe care se asaza un strat izolant de mica. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat. asezate in niste canale adanci. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. caldura degajata. Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului. aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. in practica apar situatii cand din diferite cauze. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor. Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase. ciocanul electric de lipit. La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic. plita electrica. Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte. a oxizilor de azot etc. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului.

a electricitatii atmosferice. atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara. a) Scurtcircuitul. filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit. Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul. Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale. patruderii umiditatii. iar celalalt. se deterioreaza. Dupa curentul de soc. Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate. Orice contact (imbinare) intre conductoare. La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare. fix sau mobil. care se degaja la anod). intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. este cel mai raspandit. legaturile executate necorespunzator. favorizand producerea scurtcircuitelor.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. Din cauza supraincalzirii conductoarelor. bifazat si trifazat. Initial curentul electric este normal. pentru care a fost proiectata. vin in contact. acid sau baza) numit electrolit. la construirea de galvanometre etc. . adica pana la mii de amperi.. acesta se incalzeste. deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. In principiu.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. 8. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru. electromagnetilor. de cele mai multe ori datorita imbatranirii. impreuna cu cantitatea de caldura degajata.). Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. la construirea soneriilor. intre care exsita o diferenta de potential. se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata. Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: .Iluminatul electric. ca de exemplu. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct. la conductoarele cu izolatie. la fabricarea magnetilor. deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect. cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului. se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten.. invelisul de protectie crapa. cripton etc. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. devinde incandescent si emite raze luminoase. invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde. Efectul magnetic. In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. in terapie. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. care se produce ori de cate ori doua conductoare. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire. care dureaza un timp foarte scurt. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora. creeaza o anumita rezistenta de trecere. Din aceasta cauza. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor. fie prin reactii secundare. ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului. In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent. locul de imbinare sa se incalzeasca mult. volfram etc. ridicarea zmeelor etc. catod. deci poate fi monofazat. capabil sa transforme energia electrica in caldura. Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor. legat la polul negativ. .pentru cabluri aeriene: vantul. In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. conectat in acel punct. trasnet. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului. in astfel de cazuri. arborii. Efectul chimic al curentului electric. O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare. Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice. racirea se face greu. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii. contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune.

In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . apar deci suprasarcini. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. continua.5 2. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. Aceasta corelare se arata in tabela 13. b) Arcul electric. caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari. Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. un curent de scurtcircuit tranzitoriu. Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. Arcul electric este o descarcare disruptiva. Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I. distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. 9. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. radiatoare. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea. In cazul scurtcircuitelor. corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului. Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei. Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului).De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. Ca si scanteile electrice. Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta. convectie si conductie. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1. In conditii normale. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. indicat de fabrica constructoare. Curentul nominal al fuzibilului In. diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei. Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14.

100. 125. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet. Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate. 260. tubulare inchise cu material de umplutura. curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata.9 In Cu intarziere 3 In 3. montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire. Se topeste intr-o ora la sarcina de . Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6. tablouri capsulate etc. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart. Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare. in cateva miimi de secunda.defectarea unor prize. Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului. fuzibilul topindu-se la un curent de 1. 200. Sigurantele automate. Pentru protectia motoarelor electrice. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent. capacul filetat si piese de contact. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama.conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate. de exemplu. se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise.5 In In principiu. pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450. 160 si 200 A. cu un singur loc de topire. Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama. 80. b) Intrerupatoare automate. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol. protejate cu un strat de metal anticorosiv. Dupa domeniul de utilizare. adica la pornire. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate. care se produce in interior. 45 si 60 A. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80. de tip LF pentru legaturi in fata. in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A. 10 si 16 A..5 ori valoarea nominala. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc. 36. sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida. 500 si 600 A. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. 100.3 In 1. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60..3 – 1. sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal. Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare). 225. . Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia. pentru curenti nominali intre 6 si 100 A. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. iar ultima pentru 80 – 100 A. In practica sunt situatii. la tensiunea nominala de 500 V. in tara noastra. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura. 160. Normal sau fara intarziere 1. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie. 25. Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: . cu ajutorul unui releu de protectie. tubulare deschise. la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla.. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc. soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. patron fuzibil. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare. Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise. .. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu.8 mm.6 In Cu inertie 1.. care indica topirea rapida a firului fuzibil. Asa de exemplu. nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina. a doua varianta pentru 20. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu. 125. 350 A.. .supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita. care au o mare raspandire la noi in tara. in instalatiile electrice interioare. de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de . care duce la distrugerea izolatiei.. insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric.. 300. dulii sau intrerupatoare.6 In 1. montate in cutii. tubulare inchise fara material de umplutura..

cu carcasa din fonta. Se curata de praf. Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. incaperi cu praf. este bine fixat. Cand suprapresiunea scade. DITA 100 – A). in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive. Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. DITA – 25 A. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. antiexplozive (antigrizutoase). Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. protectia contra suprasarcinilor. ca urmare a unei scantei la dulie. Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive. Abajurul fixat de corp. DITA – 60 A. in cazul unor deteriorari mecanice. Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. protejate impotriva prafului si umezelii. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede. Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. Intrerupatoarele automate in aer DITA. avand o constructie relativ simpla. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. se verifica starea contactelor si reglajul releelor. pentru curenti nominali de 350 A. La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. protectia contra caderii tensiunii. se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. corpuri de iluminat monobloc. Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. iar releele termice si electromagnetice. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. Globul de sticla. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia. Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. in mod frecvent. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. protejat cu o plasa metalicaz. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor. Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. .In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. 11. dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. Glubul este fixat de corpul propriu-zis. ermetice. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. Asa cum s-a mai aratat. Pentru o perfecta functionare. Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. in caz de innegrire se schimba. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. indeplinind si functii mai complexe. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. 10. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. de impuritati. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). De asemenea. de asemenea diminueaza socurile mecanice. cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V. Curentul electric in electroliti a) Electroliza. care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului.

introducand un factor de proportionalitate k1. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb. in industrie. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. La trecerea curentului electric prin electroliti. formandu-se si acid sulfuric. Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. . m = k. se separa cantitati mari de metal pur. Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit. argint etc. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor.I. cu intensitatea curentului si cu timpul. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit. Prin lichide (saruri metalice topite. oxigenul si grupele de anioni. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu.Q in g. iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. iar la catod. care contine deuteriu. Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. Adica. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. Substanta prin care trece se numeste electrolit. la electroliza sarii de bucatarie. m – valenta metalului. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni. De exemplu. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. in g. Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi. cu un strat subtire de alt metal ca nichel. Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. formand cationi. iar cel din jurul catodului. iar la anod metaloizii. in care: k este un factor de proportionalitate. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative. Tot prin electroliza se obtine clorul. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare. iar cele incarcate pozitiv. solutii saline. din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici. I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde). Din solutiile sarurilor metalice. prin depunere electrolitica. Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica. iar conductorii metalici. anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. Deci se mai poate scrie: m = k. Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel. la anod se separa clor. La anod. Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a. crom. Procedeul se numeste galvanoplastie. Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. din clorurile topite. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului. catolit. iar la anod oxigen. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. care sunt particule incarcate cu electricitate. Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. fenomenul respectiv fiind numit electroliza.t. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. electrozi.

suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. Aluminiul fiind incarcat pozitiv. c) Termoelemente. in functie de catod. iar sistemul devine un generator de energie electrica. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. Na. deoarece captuseala acestuia. dupa acelasi mecanism. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element. care trimite ioni de metal in solutie. de exemplu. format exclusiv din metale. In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct. cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. Au. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. In felul acesta. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie. Cu. de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. in mod treptat. Zn. aproximativ 1000ºC. Fe. Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. adica la electrodul pozitiv. captusit cu placi de carbune. merge la electrodul negativ. In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. iar metalul se incarca negativ. Ag. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric. Curentul trece prin electrolit. adica incarcat negativ. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. Sn. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale. si se strange pe fundul celulei. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic.). Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. In schimb. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). datorita transformarii energiei calorice sau chimice. Se cunosc numeroase elemente galvanice.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice. intr-un circuit conductor. unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. cupru in solutie de sulfat de cupru). patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. solutie de bicromat de potasiu. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat. in aluminiu si oxigen. deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. intr-un circuit inchis. apare o diferenta de potential de contact. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. Prin denumirea de pile. Asa se intampla de exemplu. Al. Pt. iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. care ramane cu exces de electroni. unele tipuri speciale de generatori electrici. iar oxigenul la anod. datorita naturii diferite a celor doua metale. se constata ca prin el circula un curent electric. care fiind suspendat deasupra. Cuprul. elemente sau baterii electrice se intelege. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica. care se leaga la borne numite poli. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. . sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod. se adauga alumina care se dizolva. De asemenea. Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. Pb. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. granule de bioxid de mangan etc. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. formeaza apa si deci dispare. este in legatura cu sursa de curent electric. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. Asemenea substante se numeste depolarizante. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. b) Pile electrice. insa ele astazi nu mai prezinta interes. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. in apa. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru. Mg. Altfel. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor.

Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. prin legaturi sudate sau insurubate. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. unul negativ si altul pozitiv. Cd.12. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. Ag si Zn. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. γ in care . Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. iar densitatea electrolitului se micsoreaza. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. de exemplu. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica. Zn-Ag). Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. acumulatorul se descarca. Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. deci se produce o dubla sulfatare. Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. deci au loc si degajari de hidrogen. cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. in schimb la un curent mare. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. Acumulatoare a) Descriere-functionare. Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. Pe timpul folosirii ca generator electric. Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4. La acumulatoarele cu plumb. In regim normal de incarcare. ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. La terminarea incarcarii acumulatorului. Conectarea in serie sau in paralel. Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. Fe. iar polul negativ cationii de H+. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. Materia activa a placilor pozitive. in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. care oxideaza Pb3O4 in PbO2. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. iar la cel negativ PbO). Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb. Cd-Ni. Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. placile sunt din plumb spongios.

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. in care. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. adica. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. In exterior. Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei. nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. I – intensitatea curentului in amperi. Unitatea de masura in SI este weberul. Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. In cazul unui solenoid sau bobina. care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi. un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. si au forma unor cercuri concentrice. 3. in care. n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic. l 2. In cazul unui solenoid in forma de tor.S – sectiunea fluxului magnetic. sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. n=N. liniile de forta ale campului magnetic. electromagnetii au forma de bare sau potcoava. N este numarul total de spire al solenoidului. Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb). 5000 B – este inductia magnetica. Daca curentul strabate un conductor liniar. mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). S in kg. Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. Se creeaza in felul acesta. bara se magnetizeaza puternic. plecand de la formula de mai sus. S – suprafata unei fete polare. Relee electrice [A] m . la transportarea greutatilor. la crearea campurilor magnetice intense etc. In general. iar expresia NI este denumita amperispire. la dispozitive de semnalizare si automatizare. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care. l – lungimea bobinei in centrimetri. Electromagnetii sunt utilizati la relee. in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante.

fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii. aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric.se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului.la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala. termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. in serie pe fiecare faza. Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. protectie si reglare automata. Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ. semnalizare. Prin racire. contactele se desfac si circuitul se intrerupe. nivel.) spefice unui sistem. 5. 4. debit etc. Elemente principale de automatizare a) Traductoare. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. elemente bimetalice etc. Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. indata ce conductorul nu se mai misca. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului. Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el. Aceste forte se numesc forte electromagnetice. de control. sa poata determina declansarea in timp de doua ore. Masinile electrice. de asemenea. Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus. sa nu provoace declansare timp de doua ore. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura. Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare. In urma incalzirii elementului. In aceste masini exista un camp magnetic. . la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala. cele doua lampe se dilata inegal. de obicei.dispare. electrica sau pneumatica. in care se masoara sau se regleaza temperatura. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata. montate. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp. Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei. Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide. Cu ajutorul filetului. care au coeficient de dilatatie diferit.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice. iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute. numita marime de iesire. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau. . turatie etc. Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic. Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. . specifice altui sistem. de comanda. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura. curent electric etc. astfel ca la o anumita temperatura. Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice. de reglare etc. Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul. prin miscare.). se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic. in raport de variatia temperaturii mediului. format dintr-un electromagnet.isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului. Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. forta electromotoare si deci curentul indus. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza. deci nu mai taie liniile de forta. . El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. presiune. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: . Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal. presiune. Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta.se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet. termorezistente si termocupluri cu semiconductori. Traductoare de temperatura.

Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. ca urmare a actiunii de suntare. Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. cupru-constantan pana la 500ºC. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. si au dimensiuni de gabarit mici. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. precum si germaniu. adica posibilitatea de a fi utilizate. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte. fie direct. Traductoarele de nivel. nitrurile. fier. redresoare etc. de balante hidrostatice inelare. pana la 2000ºC. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. oxizi. Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului. aparat indicator. mufele. de regula. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. seleniu si siliciu. Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze. wolfram – 75% si 25% molibden. reostate de reglare etc. cu mai multe spire. Termocupluri. Traductoare pentru radiatie. redresoare etc. nepericuloasa. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. nichel-crom-nichel. rezistente piezoelectrice etc. pana la 2000ºC. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. produce in acel sistem energie electrica. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. argint-constantan. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. nichel. poseda o inertie mica. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric.). pana la 600ºC. care poate fi un releu. carburile. O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii. arcuri tubulare cu o singura spira. Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice. fara intermediul energiei mecanice. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita. iar ca organe de reglare supapele. Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru. b) Organe de executie si reglare. Traductoare de presiune.). Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. pana la 600ºC. wolfram etc. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. pana la 2300ºC. . Traducatorul de nivel. se numesc aparate electrice (transformatoare. se numesc aparate electrice (transformatoare. de la 300 la 1000ºC. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Capitolul X Masini electrice 1. pana la 2600ºC. ventilele. Ea se compune. care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. fara intermediul energiei mecanice. Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. sulfurile metalelor (mangan. motoare electrice. iridiu – 90% si 10% rodiu. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare.Termorezistente cu semiconductori. Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U). fierconstantan. membrane. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice.). iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. aparat inregistrator etc. Se foloseste o spirala de manganin. vanele. care au cate un capat lipit intre ele. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu. iridiu 50% si 50% rodiu. termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori. Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC. daca este cazul. electrice. Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston.

n in care. Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele. Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu.m. La rotorii cu poli ingropati. este egala cu zero). Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice. grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic. gravatepe placa de conexiuni. Functionarea alternatorului. inducand in ele f. dupa turatia care functioneaza. f este frecventa curentului. care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne). Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi. Masinile electrice. Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului. Fiecare faza are infasurarea ei separata.rotorul care se roteste in interiorul statorului. p – numarul perechilor de poli. f. 2. Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului. este maxima. Cand rotorul alternatorului se invarte. in care se asaza infasurarea statorului. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator. numita rotor.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. La un motor trifazat exista deci in total sase borne. Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii. In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati.e. in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ. . Bornele sunt marcate cu litere. Masinile de curent alternativ. Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine. din care cauza. orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare. Un alternator se compune din doua parti principale: .In esenta. a doua faza este marcata cu V si Y.m. Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie. devenind iar zero. a treia cu W si Z.m.e. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul. formand sistemul inductor. iar sfarsitul cu X. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. Rotorul continuand sa se invarteasca. Bornele sunt marcate cu litere. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu. care circula in interiorul carcasei. Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare.e.e. gravate pe placa de conexiuni.e. La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa. f. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone. infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului. numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului. Masinile de curent continuu. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita. Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului. Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare. Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile.m. Masini de curent alternativ Masini sincrone. Ele pot fi monofazate si trifazate. . Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii. Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor. se impart in masini sincrone si in masini ascincrone. Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie). n – rotatii/minut sau in H2.m. liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1).

La motoarele cu inele colectoare. tinuta de o port-perie. Bobinele poliilor sunt legate in serie. Y.inchise complet. pentru ca ele nu taie liniile de forta. prin intermediul carora se face colectarea curentului. se numeste linie neutra. prin infasurarile bobinelor statorului. Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor.capsulate.protejate contra picaturilor de apa. atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. din bronz). la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica. Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. motoarele de acest tip se numesc „asincrone”. rotor (partea care se roteste) si colector. Pe suprafata cilindrica a colectorului. dar nu in ploaie. Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului. Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”. Dinamul este o masina de curent continuu. .Bornele U. de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire. conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie. El este format din lamele de cupru. formata din conductori de cupru izolati. La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru. Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator. In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N. iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele. care este montata fix pe stator. primit de la retea. De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori. Bornele X. neprotejate.S. fie in „triunghi”. . infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. dispusi alternativ N-S). In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. Dinamul. Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice. Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. . asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa. Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei. Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”. . in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli.deschise. Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul. Tipuri de motoare asincrone. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. perpendicular pe axa polilor. Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. de otel silicios. Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. Dupa felul de protectie. traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare.e. Functionarea dinamului. motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . 3. Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului.m. adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde. Legarea in „stea” se executa legand bornele X. iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U. Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa). De la perie curentul rotorului trece la port-perie.asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive). se asaza periile. izolate intre ele prin foi de mica. strunjit si slefuit bine. Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor. Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre. Capacele laterale ale statorului sunt deschise. la trecerea curentului trifazic. Polii dinamului produc un flux magnetic. nu se produce o tensiune electromotoare indusa. Prin rotirea indusului. . Y si Z intre ele. deci puterii motorului si tensiunii retelei. Fiecare inel aluneca sub cate o perie. lasand sa intre aerul. Astfel de motoare se pot monta si in aer liber.

Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. . La trecerea conductorului prin axa neutra. T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine. deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m. Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. in care. Rotind. Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. 4. cum este cazul. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. R – rezistenta in ohmi. in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. Cand pistonul se misca in sus. Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite. Motoare de curent continuu. facand intre ele un unghi φ. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. facand contactul cu peria n. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. Pentru curentul alternativ. iar conductorul B in contact cu peria n. In acest caz. iar in circuitul exterior acelasi sens. deci se schimba mereu. Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. el trece prin dreptul polului S. conductorul A se afla in dreptul polului N. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. curentul nu mai este in faza cu tensiunea. tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. motoare serie sau motoare compund. La bornele periilor m si n. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. Deci. conductorul A in contact cu peria m. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. curentul este in faza cu tensiunea. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. Daca curentul are un sens variabil. In momentul trecerii curentului devine zero. prin intermediul jumatatii de inel 1. L – inductivitatea circuitului in henry. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu).Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe. curentul de apa are un sens. In circuitul exterior inchis. iar conductorul A va parasi peria m. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). deci orice dinam poate servi ca si motor. cand trece prin fata polului S. iar cand se misca in jos un sens invers. este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare. la tramvaiele electrice. iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. Intre ele exista relatia f = 1. (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. in continuare conductorul A. partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. de exemplu. adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. in campul magnetic. Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. f – frecventa curentului produs in circuit. prin intermediul jumatatii de inel 2. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. cand acesta trece prin dreptul polului S. U – tensiunea in volti aplicata la borne. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului. insa de sens invers. Se roteste spira. Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. tensiunea electromotoare devine zero. se produce o selfinductie L1) importanta. fara selfinductie1). iar conductorul B in dreptul polului S. ramane mereu in urma acesteia.

cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1. iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare. Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. germaniu. Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului. cu relee de curent. se noteaza cu ω.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5. Rezulta deci ca raportul dintre t. Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare. Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua. la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica. convertizoarele electrice se impart in: . Redresoare. Din punct de vedere al felului transformarii. sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. . fie din doua masini de tipul motor-generator. destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers. fenotroane. cu contact. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare). Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei. . Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. . siliciu). seleniu. se mai numeste si curent de inductie. in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc.m. Un astfel de transformator se numeste autotranformator.m. desi nu exista nici o legatura intre ele. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire. Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice.e. Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune. Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice. Daca circuirul secundar este deschis. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica. mai rar invers. . bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare. cuplate impreuna.convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”. sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului. Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone. permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens. infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune). Convertizoare. Ca aplicatii practice. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie. Transformatoare si redresoare Transformatoare.) cu vid (kenotroane). elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ. un numar de elemente redresoare si un filtru electric. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. Bobina de inductie. alcatuieste circuitul secundar.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu. convertizoarele electrice pot fi: . Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. de tipul redresoarelor. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune. cu gaz (tiratroane. cu vana de mercur.convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara. tuburi polianodice cu catod de mercur etc. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic. adica nu are nici un consumator de curent.convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica. In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu.e. Din punctul de vedere al principiului de functionare. de constructie speciala. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje.

scurtcircuit in bobinajul rotorului. din cauza frecarii. ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise. Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. motoarele se pot defecta din diferite cauze. De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur. Consecintele sunt totdeauna aceleasi. Pe timpul functionarii. Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). Daca nivelul uleiului scade. scurtcircuitul si mersul in doua faze. . In cazul cand in transformator apar defectiuni grave. Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri. La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva. chiar in gol. prin topirea sigurantei).campul inductor este slab. gazele care se formeaza sunt degajate violent. Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator. din cauza unei proaste izolatii. . periilor si suportilor de perii. atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura.in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit. . Defectarea motoarelor. arderea completa a bobinajului. aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde. identificat prin tensiunile inegale intre faze. . deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte. 6.convertizoare cu transzistoare. Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: . La generatoarele de curent continuu. in urma scurgerii uleiului din transformator. Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone. In timpul functionarii transformatorului.la perii se produc scantei electrice destul de puternice. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. De asemenea se produc incalziri si la lagare. incat se poate produce o explozie a cuvei.neintretinerea colectorului.organele dinamului se incalzesc peste normal. Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei. magnetica sau electrica. . Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult. In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel. care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului. patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2.. cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. . In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi. Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate. . Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac. uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde. Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. Incalzirea motoarelor. . Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: . care sunt de natura mecanica. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt.aparitia de suprasarcini. restul se transforma in interiorul motorului in caldura. In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire. In conditii normale de functionare. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. . Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura. In acest caz.rotorul se incalzeste prea tare. din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior. Daca suprasarcina dureaza mai mult. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. fara nici un inconvenient. fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor. Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului. din care se mentioneaza suprasarcina. ca la oricare alt conductor electric. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%. cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie. lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga. . a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili.calajul incorect al periilor. In consecinta. acesta isi mareste foarte mult volumul. adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant.supraincalzirea bobinajului de excitatie. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire.bobina inductoare prezinta defectiuni. Defectele care pot cauza incendii sunt: . Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul.

este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti. adica in decursul unei oscilatii complete. Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu. De aici rezulta ca. creste respectiv de 4. ca si razele de lumina. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. Ele pot fi reflectate.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. megaherti (M Hz)1) etc. (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda). in doua medii vecine. atunci cand variaza in timp. un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor. care se propaga sub forma unor unde electromagnetice. 3. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu. radiatia depinde de frecventa. fie amandoua. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada. Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie. care nu ramane constant ci se schimba. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. se poate determina lungimea de unda.Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. intr-o serie de cercetari fundamentale (1888). intensitatea campului magnetic etc. cu viteza de aproximativ 300. independent de lungimea de unda a radiatiei. Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. in jurul conductorului apar campuri alternative. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului. . insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu. cu atat va fi mai mare si energia radiata. sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica. Cu alte cuvinte. in comparatie cu curentii de radio frecventa. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice. Intr-o masura mai mare. Ca si la undele elastice. Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4. un nou camp electric.10-5 cm si λ = 8. 4 ori etc. Undele electromagnetice se propaga liber si in vid. De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene. In virtutea acestei teorii. iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. 2. Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. fie permeabilitatea. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare.1010 cm/s. Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic.10-5 cm. Astfel. care sunt si ele tot unde electromagnetice. in toate directiile. intensitatea curentului electric de conductie). o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda. 16 ori etc. pentru prima oara. care de asemenea variaza. De aceea. Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. Daca frecventa creste de 2. care se propaga in vid cu viteza de 3.). Undele electromagnetice se propaga radial. Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu. Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice.. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp. unul electric si altul magnetic. producand din nou un camp magnetic etc. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs. Acest camp se propaga in toate directiile. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. 9. iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare. fie permitivitatea mediului.000 km/s. Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric. de Hertz. care se defineste prin relatia: λ=VT in care. corpurile emit lumina (energie radianta). Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. a fost facuta.

In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata.undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz. Pe masura cresterii curentului. Condensatorul din circuit poate fi incarcat. iar prin unde scurte. in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale.e. Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. Ele se impart in: . Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. a treia etc. curentul se anuleaza. Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea. In afara statiilor de radiodifuziune. 1 M Hz = 1 000 000. iar condensatorul se va descarca prin bobina. exterioare. Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina. in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. pentru moment.unde centimetrice. . punand comutatorul pe contact. militare si altele. 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz. In fara de aceasta. Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija. deoarece procesul oscilator se produce singur. Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune. . care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz. cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata. adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal. . 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz. radiotelegrafice si amatori). Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice. La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. De aceea. Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda.unde milimetrice. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. 3. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina. sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici.unde metrice. avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput. iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz.unde decimetrice. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului. fara perturbari reciproce. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz. λ = 300 000 000 [m]. treptat.undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m. 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300. In practica insa. in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare. . Electronii trec pe cealalta armatura. Dintre acestea. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii. moment in care curentul este maxim. . impiedica curentul sa creasca prea repede. in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii. deoarece ele s-ar suprapune. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula. dupa cre urmeaza a doua. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant. pana la 100 – 200 km. 1 k Hz = 1000 herti. care se incarca din nou. in timp ce curentul este nul. intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent. tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: . datorita numai sarcinii initiale a condensatorului.undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m. In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii. curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie.000 km/s) la frecventa. centimetrice. care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m. deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. iar tensiunea la borne este maxima. f (Hz) Gama undelor radio. milimetrice). fara actiunea unei f. decimetrice.m. Circuitele oscilante produc oscilatii electrice. .undele ultrascurte (metrice. . micsorandu-si sarcina. Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta. Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii. Ele vor fi elibere. Totusi.

In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. in schimb. numita frecventa circuitului. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. energia potentiala este maxima. in timpul unei semiperioade. inducand in ele t.In procesul oscilatiilor. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care. dand nastere unui curent de radio frecventa. T . procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. transformatoare de radio frecventa. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. De aceea. condensatoare variabile si semivariabile. Amplitudinea curentului.e. cu atat frecventa lor este mai mica. energia potentiala scade. si la emisia undelor. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari. C – capacitatea circuitului. in cazul receptiei. numit antena. adica intreaga energie a circuitului. care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere. In momentul initial. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. Dupa aceea. f este frecventa curentului. . de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate. Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. 4. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda.m. Deci. In felul acesta.perioada curentului. curentii vor circula in sens opus. Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena. care a fost data circuitului. pe care le produce. Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau. iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. intr-un anumit circuit. Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. in energia cinetica a campului magnetic si invers. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. libera de interferentele altor statii. Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala. Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii. Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda. atunci in cele doua jumatati ale lui. Relatia intre frecventa circuitului. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio. pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. numai de cantitatea initiala de energie. Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda. bobina cu inductanta variabila. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. energia potentiala este nula. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. condensatoare fixe. care a avut inainte sarcina negativa. L – inductanta circuitului. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu.

undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. din spatiul cosmic. paduri. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. marindu-se astfel bataia. Muschii si sangele au o rezistenta mica. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. Interferenta undelor. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. ele il pot inconjura. curbandu-se traseul. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii. care vor fi analizati in continuare. dealuri. drumul ei va fi o linie dreapta. in functie de o serie de factori. . Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc. Undele pornesc de la antena emitatorului. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul. cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. in special de inima. reflectie si refractie. energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. aerul se ionizeaza. de sol si de diferite obiecte locale. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen.Propagarea undelor. O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. Difractia undelor. sau de catre stratul de pamant umed. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata.. linii electrice etc. Dispersiunea enegiei undelor. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100. in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. La trecerea undelor radio prin diferite medii. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde. pe o suprafata de contact de 0. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. Rezistenta electrica. Sub influenta razelor solare. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω. Reflectia si refractia undelor. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. mai mica decat la cei sanatosi. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. Undele de suprafata sunt absorbite. arsuri. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului. in drumul lor. la bolnavi. avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. la limita de separatie a doua medii. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. Umiditatea pielii. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus. Clorul. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite.). Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde. Unda nu poate „coti” brusc. sub un unghi drept un obstacol. incendii si explozii. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. de exemplu. se observa o absorbtie a energiei lor. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. Absorbtia undelor. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. isi schimba directia dupa un anumit unghi. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. In fiecare punct al spatiului.75 – 30 cm² este de 8000 Ω. deoarece structura si componenta lor este diferita. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza. in medie. Dielectricii solizi. Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. a unei cladiri mari etc. Grosimea pielii. in schimb oasele. in special clorura de sodiu. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. Reflectia este fenomenul prin care o unda. Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice. la randul lor compuse din celule. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu. Cu cat unda este mai lunga. Intensitatea curentului. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. mainile batatorite etc. cladiri. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie.000 Ω. a doua sau mai multe unde. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie.

7 0. mai mica de o secunda. de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei. Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc.atingerea cablurilor rupte. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive. Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima. prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa. Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase. Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat. aflate sub tensiune. stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare. Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu. Natura curentului electric. Curentii de radio frecventa de 500. la diferite instalatii si utilaje. in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV. producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: . in raport cu capacitatea celor doua faze. . La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant. din neglijenta. Drumul parcurs de curent prin organism. Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3. rezistenta electrica scade. Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc.La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune. atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte. In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze. pardoseala din lemn etc. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii. Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei. La o actiune mai indelungata a curentului electric. astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric. Pe masura ce frecventa creste.La producerea arcurilor electrice. coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea. Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric. .4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: . . Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. Tensiunea curentului electric.Curentii electrici cu intensitati de 0.lipsa mijloacelor de protectie individuala. sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata. La o durata scurta a actiunii curentului electric.La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas). . adica pericolul electrocutarii este mai mare.3 3. Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent. . Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric. In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima. .015 A provoaca dureri si stari convulsive. intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc.01 – 0. .La atingerea conductoarelor electrice neizolate. in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc. contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ.7 6. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune.lipsa semnalelor de prevenire a pericolului. conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ . iar actiunea lui este in special electrolitica si termica. Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici.

este supus actiunii tensiunii de pas. ochelari de protectie etc. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. covorase izolatoare. se va desface gulerul..8 m fata de obiectul atins. indicator de tensiune. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat. nedepasind 3 s. la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. catre cel cu tensiune mai mica. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare. in functie de conductivitatea pamantului. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. la valori ale curentilor sub 50 m A. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident. cizme izolante. pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed. Obiectul rezistentei materialelor . Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. -luarea masurilor de revenire. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. prin ea trece un curent electric. insa bine uscate. cureaua. in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul. Ih = 0. Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat. la 220 000 V. voltmetru. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. se vor folosi manusi de cauciuc. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. datorita scurgerii curentului in pamant. iar in liosao sapca de postav. eventual cangea cu maner de lemn. centura de siguranta. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant. o scandura. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. de la punctul cu tensiune mai mare. scari portative. variaza in functie de timpul t. manusi de protectie. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul. Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil. Masuri imediate in urma electrocutarii. tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. departate intre ele cu lungimea unui pas (0. din apropierea unei prize de pamant. Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului. carton. de felul instalatiei electrice.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn. 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii. De exemplu. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. lampi de control. clestele cu manere izolatoare. un covor. aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0.80 cm). -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero. Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare.

se deosebesc sarcini statice si dinamice. variatia temperaturii. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare. actiunea fortelor de inertie. numite forte elastice. crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . 2. care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare. transmitand constructiei intraga lor intensitate. pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. luat independent. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare . Daca ne referim la modul de actionare in timp.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc. se modifica corespunzator si fortele de interactiune. Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara. Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei. noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. Solicitarile simple sunt: .Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine. extraordinare sau catastrofale previzibile. Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. sarcini accidentale.Sarcinile verticale se numesc incarcari. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie. situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. precum si la calculul constructiilor metalice. sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori. Fiecare din eforturi. fortele de inertie nu se iau in calcul. tije de piston. la distante micise resping. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. Rezultanta fortelor interioare din sectiune. sarcini extraordinare. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta. La calculul constructiilor civile si industriale. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor. sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima.Exista insa o distanta „r0”.Rezistenta materialelor studiaza. care se numeste distanta de echilibru. Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor.Prin denumirea generala de sarcini.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala. a fortei electromagnetice etc. iar cand sunt inghesuiti unul in altul. organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri. precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate.insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor . astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune . care actioneaza asupra corpului. -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie. ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc. Astfel. Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent. progresiv. exercita asupra corpului o solicitare simpla. Pozitia atomilor schimbandu-se. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei. Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil. in anumite ipoteze simplificatoare. -verificarea organelor de masini. dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. se pot clasifica dupa diferite criterii. Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere. Dupa felul cum se exercita. in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru. se numesc reactiuni.deci si starea de echilibru interior. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag. fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa. se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei. In studiul rezistentei materialelor. Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni. In ansamblul lor. arcuri de supape etc. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti. Se considera. adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element. acesta se deformeaza. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni.Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. Forte interioare.

Variatia masurata in radiani. care actioneaza in sectiune. . normale si egale. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A.intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei. . Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice). Efortul unitar normal se noteaza cu σ. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala).rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie. iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F. Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare).. cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice. se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara. adica a miscarii de rotatie. Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct. cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. Ca urmare. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. In cazul deformarii corpului. cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. forfecare si alunecare. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite. . . adica se deformeaza. De exemplu. Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile. pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere. a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. 4. Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari). 3. _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii. Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp. . Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica). In Sistemul International de Unitati. Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa.incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor. Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. 5. cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia. efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc. ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului. caracteristicile mecanice ale materialelor. efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete. El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior. Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere. kgf/mm² sau tf/m² etc. si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. marimea si modul de aplicare a sarcinilor. In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii.taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. care actioneaza in planul sectiunii. In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². adica a miscarii de translatie.compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente. Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta. fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. tinzand catre zero.

. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia. Incepand din punctul B. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare). Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate. situata deasupra limitei de proportionalitate. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. De la acest punct. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B. Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0. dupa descarcarea epruvetei. In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala. Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei. materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca. Dupa incetarea actiunii fortei N. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0. La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista. denumit umflare transversala. valoarea efortului unitar. Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. Pornind din punctul D. materialul revine la lungimea initiala. iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E.01%. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate. materialul capata si deformatii ireversibile. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile. Materialele cu structura cristalina. o daca o bara de lungime l. si grosime a este supusa la intindere. Dupa depasirea limitei de elasticitate σe. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe. Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori. Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. carateristica luand forma unei curbe. care se accentueaza pana cand se produce ruperea. ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone. La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora. se numeste limita de curgere.2). ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere. la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta. este remanenta (plastica). In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile. care reprezinta raportul l0/d0.με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple. Valoarea efortului unitar σc.01 (σe = σ0. ordonata punctului. este reprezentata intr-o diagrama. Pe portiunea AB. σp reprezinta limita de proportionalitate. In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10). deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare. Astfel. caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0. deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice. dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate. Dupa depasirea limitei de curgere σc.2% (σc = σ0. σ e poarta numele de limita de elasticitate. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . In natura materialele nu sunt practic elastice. Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere. o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii. Atat pe zona OA cat si pe AB. 6. materialul are o comportare elastica. curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C. Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere.01). Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei.

legea lui Hooke se aplica si acestor materiale.Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. fara ruperi macroscopice. respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. se numeste plasticitate. nerespectand legea lui Hooke. in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa. 8. ecruisarea etc. Elasticitatea . Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. 7. El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate. este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie. de exemplu otelurile. de exemplu a unui otel. limita de curgere. Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers. iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. Dupa depasirea limitei de curgere. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate. Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke. Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor. Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele.Daca se face incercarea materialului la rasucire. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. limita de elasticitate. alungirea specifica la rupere. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor . relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. numit modul de elasticitate. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. In practica insa. o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr. Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α. o limita de elasticitate τe. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale. 9. Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt. nituirea. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege. 118).

mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe). Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere. Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare. devenind mai dur si mai fragil. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe. cu timpul slabesc prinderea pieselor. Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere. La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. dupa un anumit timp. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc. 12. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. in special la temperaturi ridicate. 11. in timp mai indelungat. de exemplu un otel. Tensiunile initiale ale armaturilor din otel. datorita curgerii lente. Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%. carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. Ruperea Separarea unui corp solicitat. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. materialele care. 40 kgf/mm².. de obicei. Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . se numeste fluaj (curgere lenta). curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF. Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita. Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 . in limite importante. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor. buloanele tensionate initial sau niturile. caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura. modul lui de aplicare si temperatura. Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata. au o rupere plastica. Astfel. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare. Deformatia permanenta a materialului. pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune. atunci cand aceste deformatii raman constante. Astfel. trefilare si torsionare. Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece. forma corpului. O comportare similara are si lemnul supus la intindere. Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material. Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat.Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila). care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. de regula. Alti factori cum sunt temperatura. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. Astfel. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. . Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece.. care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm². In realitate. peste limita de elasticitate σe. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. poarte denumirea de rupere. caracteristicile mecanice. in doua sau mai multe parti. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. 10. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. In special. Solicitand la intindere un material.. sistemul de forte.. Ca urmare a acestui fenomen. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. ecruisarea si timpul. dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. Ruperea casanta nu este precedata. In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea. de deformatii plastice. pot modifica insa in mod real.

G. 15. 14. ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica. materialele tenace rezista bine la socuri. Comportarea materialelor la solicitari dinamice . Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului. . aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic. alama. fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. betonul. fonta. pana la rupere. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. de altfel. Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere. Aceasta corespunde. Din acest punct de vedere materialele pot fi: . este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica. si μ. In sfarsit. pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. cuprul.13. la unitatea de volum. In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope. in urma indepartarii sarcinilor.materiale tenace. asa cum s-a mai aratat. cauciucului etc. La descarcarea piesei. betonul etc. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza. plastice. iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. In concluzie. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp. de o disipare a energiei in elementele de constructie. nedeformata. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. sticlei. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. deci sub forma de energie potentiala elastica. piatra. se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. masurate pe diferite directii in masa materialului. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. otelurile de mica rezistenta.materialele fragile (casante). ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. cand au stratificatii. cum este cazul otelurilor. cum sunt otelurile de inainta rezistenta. in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. In realitate. La valori obisnuite ale solicitarilor. Disiparea energiei. se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile. de regula. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului. aluminiul etc. lemnul etc. Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. fibre sau inele.. Cu cat materialul este mai ductil. si anizotrope. Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. sticla. elementele avand o comportare elastoplastica. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. de exemplu. raportate. insa. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. proprietate atribuita. de regula. cuprului. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. care produce procese de deformare ireversibile. Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste. vascoase sau rigide. lichidelor reale. de asemenea. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus. materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere. care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor. cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. acestora li se poate asocia. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau.

rigiditate. printre care sunt si metalele. o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta. Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. Ca urmare. se numeste rezistenta la oboseala. stabilitate si etanseitate. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. discurile de polizor etc. in dreptul crestaturilor si gaurilor. Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. De asemenea . admise. cum este cazul materialelor casante. Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. solicitari prin soc si solicitari variabile periodice. Din punctul de vedere al rigiditatii. De asemenea. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie. incepand de la mici inconveniente. Atunci cand deformatia statica este mica. fara discontinuitate de viteza. ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). denumite uzual rezistente admisibile. avarii si perturbatii. cadmierea etc. in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta. in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. aramirea.Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei. scade la temperaturi inalte. se produce o forta de contact foarte mare. In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor. pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. actiunea agentilor corozivi. rigiditate. Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. volantii. repetata de foarte multe ori. cum sunt cablurile de ascensoare. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice. putand sa produca ruperea elementului de constructie. Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor. In urma socului. intre o valoare maxima si una minima. determinat de propagarea sa in toata masa corpului. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice. Astfel. sau cand se produc vibratii periculoase. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime. Din punctul de vedere al rezistentei. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile.Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare.) micsoreaza rezistenta la oboseala. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri. . Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei. fara a se produce ruperea la oboseala. Existenta sgarieturilor si a fisurilor. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. Odata realizata constructia. fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj. Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. bielele. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct. Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului. nichelajul. 16. deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite. Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante. poarta denumirea de stare limita. stabilitate). Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente.

s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata. τa = τe ce σa = σc . Metale folosite in constructii Fierul. τa = τr cr cr Coeficienti ce. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . sub forma unei fractii. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii.stari limita ale capacitatii portante a constructiei. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje. prin incercari de laborator. introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. o valoare conventionala care. Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. Dintre aliajele fierului cu carbonul.17. iar la materiale noi. de la conditiile de exploatare. . astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. sub actiunea fortelor. rigiditate si stabilitate. asadar. vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor. neglijand pe cea reala. Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. τa. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. σ = σe ce . ca si a coeficientului de siguranta unic. Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise. Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. τa = τc cc cc σa = σr . Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate. In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este. s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. In general. utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata. tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. de la calitatea si comportarea materialelor. cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. beton armat si zidarie. Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei. importante pentru practica sunt fontele si otelurile. Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului. reologica.stari limita ale deformatiilor. Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. caracteristicile materialelor pot varia etc. se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate. fie de modul cum este exploatata. Prin aceasta metoda. care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. Efortul unitar admisibil. in limita tolerantelor prescrise. Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. un coeficient de omogenitate. Pentru actiunea dinamica a fortelor. au fost perfectionate continuu metodele de calcul. astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme. a fost principalul dezavantaj al acestei metode. Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici. Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. .

Peisele din fonta turnata sunt casante. crom. serardizarea. mangan. termice si termochimice.3 – 41.8 – 68. ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise. Ruperea la solicitari statice este in general plastica. aliarea. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu .8) 60 – 70 (58. termocromarea. la care se adauga mici cantitati de mangan. si matritare (presare in tipare). cel cu 10 – 30% magneziu. silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere. Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere. fie comportare mai buna la agentii corozivi. molibden si vanadiu. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne. cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri). cianurarea. cupru si zinc. fara a avea insa palier de curgere.5 daN/mm²). Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16. Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic. Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0. Din cauza rezistentei sale mecanice mici. Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. Fc 15. fie rezistente marite. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65. trefilare (tragere prin orificii inguste).60%.5) OL 60 30 (29. Aliaje de aluminiu. a duritatii si a rezistentei la oboseala.2 – 46) 42 – 52 (41. Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu. atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. Pe langa sortimentele laminate la cald. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B.1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita. cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73. Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare. extrudere (presare prin orificii inguste). la care se adauga ca modificator 0. laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile).6) OL 38 22 (21. Tratamentele termochimice (cementarea. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere. electron.). Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC. Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50. Dintre aliajele de turnare. OL 34-B etc. wolfram. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite. prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata. avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute. Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu. minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21). Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece. nitrurarea. Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic. Tratamentele termice ale pieselor de otel. nichel. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu.5) OL 50 27 (26. Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii. La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi. care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente. Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate. Aliajele de aluminiu prezinta. Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice.2) 38 – 47 (37. Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare. datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice.6) OL 42 24 (23. producandu-se dupa deformatii mari. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au.1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. din otel carbon. calirea si revenirea. Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere. in comparatie cu otelurile. Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice. fara a se anula deformarea plastica. Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul).4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33.

iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa. Plumbul este un metal moale. prajini). El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii. perpendicular pe fibre. Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19. placaje. cu beriliu sau cu plumb. pin) sau esentei foioase (stejar. iar rezistenta admisibila la forfecare.5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru. salcie. El se livreaza sub forma de benzi. Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor.8 si 2. Fiind un material anizotrop. caracteristicile fizico-mecanice. molidul. material cu utilizare larga in constructii. placi si tevi. panele). Pentru alte specii de lemn. salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. cum sunt lemnul statificat densificat. Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare. bronzuri. de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²). iar ca foi. 3. domeniul de utilizare. 2. salcam. la izolatii. tei. hartia decorativa stratificata (HDS). Betonul. numite alame.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat. teiul. scanduri faltuite. fagul. care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice. Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX). Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate.2) 30 (2. manele. liant. La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98. Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul. fag. pietris. s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat. are o structura fibroasa din polimeri naturali.1 daN/mm²). modul de realizare si preparare si punere in opera. impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). Pentru constructii provizorii si auxiliare. Lemnul. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad. bile. Materiale folosite in constructiile din beton simplu. Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia. Plumbul.Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. nuc. care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. Zincul. rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0. In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn. rezistent la coroziune. sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. si aliaje de turnare cupru-staniu. . lemnul impregant si presat. cu 25%. adaosuri chimice si apa. Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68. semifabricate (cioplitura si traverse. molid. plop). precum si la fabricarea diferitelor aliaje. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. piatra sparta). furnir. paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14. plopul. ductil si maleabil. salcia). Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²). beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip. frasinul. In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. sindrila. In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni. Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata.4) 32 (21. rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive.6 daN/mm²). finite (placi celulare.8) 33 (32. Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. placile din fibre lemnoase (PFL) etc. frasin. proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor.0 daN/cm²). parchet). table. emailare. care ii determina proprietatile mecanice. cherestea. Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul.6 daN/cm²).

se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. B300. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip. La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante. SR. obtinute prin umflarea si intarirea. B100. ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive. cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3. se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. executat cu agregate foarte grele (barita. . fie pe care fizica (spumbeton). Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3. cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. cenusa sau tras. neted OB 00 si OB 38. Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC. betonul intarit se clasifica astfel: .usor. cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3. B400. In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. Betonul se toarna in cofraje. Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura. betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta).celular. in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). granulitul. diatomitul. pentru betoane de umplutura.greu. . B500.macroporos. SRA). Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor. intarzietori. . folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica. care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta. . In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator). Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500.6 – 98 daN/cm²). Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare. B150. sterilul ars. .semicompact.Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: . betonul poate avea diferite marci. direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici. In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300. perlitul etc. B600. Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea. cu goluri de 7 – 20%. Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. zgura de furnal. pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat. B50. continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. Folosindu-se agregate minerale. OL x 00. cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal.compact. cu volum de goluri de 20 – 40%. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. antigel). betonul poate fi turnat monolit. Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton. Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel . cand are o structura cu goluri de 5 – 7%. . oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla). Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. bachelitizat. Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. argila expandata. are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut. Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25. placi fibrolemnoase).. Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). B150 si B200. B200. metalice (otel. SMA. Dupa compactitate. in procente de 6 – 15% si T 400. Pentru beton simplu si beton armat B50. In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19. egalizare sau panta se foloseste beton marca B25. care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi. F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. placaj. Dupa armare. Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii. La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean. naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . Marca B50 sau mai mare. in procente de 20 – 25%.foarte greu. Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. . cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat. utilizat numai ca material de izolare. de regula. deseurile ceramice. beton armat si beton precomprimat. Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60. diferentiate in functie de tipul de clincher. cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3. sub actiunea incarcarilor existente.semigreu. impermeabilizatori. B100. care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3. Dupa modul de realizare. acceleratori. tuful andezitic. Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. OL x 52 si OL x 60. B250. B350. se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500. La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad.foarte usor. Astfel. Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare.

2. produsele din vata minerala tip Sillan. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). placi si panouri mari.5 cm. De asemenea.5 daN/cm²).5 cm. dar nu mai putin de: 1. 4. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. fara a cobora insa sub 1. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica. sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A. care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm. uscare. prin presare. pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. 2. . Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. expozitii etc. bare cu profil periodic PC 90. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. sarma de otel pentru beton precomprimat. carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare. Conform STAS 1336 – 62. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. 1. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi. la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. cum sunt de exemplu.) pentru a caror proiectare. din sarma de inalta rezistenta TBP. placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri. executie si comportare nu exista suficienta experienta. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii. 1. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan. produsele de sinteza din polimeri. 5. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte. Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm. trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare. azbociment ondulat sau tabla ondulata. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc. cu beton de marca B 250 sau mai mare. tigla.0 cm. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat. ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici.5 cm pentru stalpi. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca. la temperaturi normale. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. 6. sali de spectacol. toroane pentru beton precomprimat.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II. Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor.5 cm. Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat. pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere.

Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. Dupa capacitatea de izolare termica. emailuri si vopsele. placi. Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). materiale de umplutura si materiale de armare. policlorura de vinil. 7. ρ = 100 – 500 kg/m3. care le imbunatatesc caracteristicile. Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. Pe langa polimeri. dale si covoare. Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor. Ca materiale de protectie si finisaj. astfel: ρ < 100 kg/m3. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala.8 daN/mm²). Fibrele obisnuite. au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2. ρ = 500 – 800 kg/m3. placi fibrolemnoase etc. pietre naturale etc.. Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. care au rezistenta ridicata la intindere. sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer. de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. polistirenul. fonice (fonoizolatii). Plastomerii termoplastici sau termoplastele. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele.Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. placile de pluta. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. foi. devenind rigide. materiale cu eficienta termica medie. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. grunduri. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. polistirenul celular si betoanele usoare. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura. pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta.4 daN/cm²). Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. rasinile fenolice. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. contra apei (hidroizolatii). in special sub actiunea razelor solare. ceramica. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura. antioxidanti. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. Elastomerii sunt putin utilizati in constructii. chituri. In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi. poliesterii etc. Pentru izolarea contra impactului. poliacetatul de vinil. Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. pigmenti. table ondulate. substante pentru fabricarea lacurilor. intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta. tuburi. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila. Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri.8 – 98 daN/cm²). dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura. Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. covoarelor. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. pe langa materialele din lemn si produse de lemn. cauciucul sintetic. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi.98 – 9.94 – 29. materiale cu eficienta termica mica. Materialele din polimeri termorigide. profile. tevi. Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp. materiale cu eficienta termica mare. adezivilor etc. contra trepridatiilor si impactului. vata de sticla. impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. poliizobutilena. lacuri. foilor. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie. cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. cu porii deschisi.

Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. Durata teoretica a incendiului se ia. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei. efectuate in diferite tari. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. . conform NPCI.materialele greu combustibile. este un proces complex ce decurge in regim nestationar. Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. Dupa indepartarea sursei de initiere. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. in principal. si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. La randul lor. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile. de 3 sau chiar de mai multe ori. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. urmata de racire. dintre care natura. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator. ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. In timpul incendiului. in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. Ca urmare. conform NPCI. de regula. ridicandu-si treptat temperatura.materialele combustibile. materialele de constructie se impart. joaca un rol de prima importanta. . in trei grupe: . care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie. Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. . 2. temperaturile variind nu numai in spatiu. pe care le produc sau le cerceteaza.Dupa cum se cunoaste. Rezultatele obtinute prin numeroase experiente. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi. schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. precum si datele inregistrate la incendii reale. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi. Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. in functie de aceasta. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea. Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. Din punctul de vedere al combustibilitatii. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune. de la punct la punct.materialele incombustibile. motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. in functie de numerosi factori. Inainte de inceperea incendiului. asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. de altfel. arderea inceteaza la scurt interval de timp. ci si in timp. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective. Acesta este. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie.

Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. Ca urmare. 4. Ca urmare. cu temperatura. la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3. deoarece straturile superficiale. De asemenea. La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste.) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: . Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu. Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. Studiul experimental al comportarii la foc. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica. iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. imediat dupa stingere. Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. de exemplu. a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor.. Ca urmare a incalzirii neuniforme.5 . In cazul materialelor permeabile. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui. Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. In concluzie. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie. 3. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului. in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei. etc. Aceasta nefiind compensata cu nimic. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate. pentru acelasi material. elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice. materialele lemnoase se aprind si ard. materialele care au caldura specifica si densitati mari. procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat. la aceeasi temperatura. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura.. Dupa cum se vede din relatie. se incalzesc in profunzime mai incet. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. 5% sau la placile de azbociment. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator. La atingerea unor temperaturi critice. in general. poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime. se incalzesc repede. elasticitate.

stut pentru introducerea termometrelor. arzator cu gaze. filtru pentru gazele arse. Inainte de incercare.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. camasa interioara de apa. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. termocuplul cuptorului. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. robinete de inchidere. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. termocuplul epruvetei. cutie de protectie exterioara. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. ecran cilindric. Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. wattmetru. fundul port epruveta al calorimetrului. incalzitor electric. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. incalzitor electric. capacul vasului calorimetric. port epruveta. termometru. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. brat metalic. agitator. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. iar la partea inferioara cu un capac etans. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare. reostat pentru reglarea curentului electric. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. ecran deflector. reometru pentru determinarea consumului de gaz. camasa exterioara de apa. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. termometru. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. conducta pentru manometru. exterior. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . conducta cu orificii pentru introducerea aerului. dupa care se indeparteaza arzatorul. picioarele cuptorului. arzator de gaze. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. fixat pe stativ. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm. La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. Sub epruveta. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii. in interval de cel mult 5 secunde. Incercarea dureaza 20 de minute. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei. robinete de reglare. fereastra de control. placi reflectoare. difuzor tronconic vertical. stut pentru introducerea agitatorului. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. tevi pentru evacuarea gazelor. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. ecran de aluminiu. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. suflanta pentru introducerea aerului. conducta de aspiratie a gazelor. care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu. strat izolator termic. tub vertical lateral. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. La partea superioara. rezistenta electrica. ecran protector. recipient tampon pentru gazele evacuate. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual.

in minute. Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor. Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc. 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita. T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67. variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz). iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala). T0 – temperatura initiala a cuptorului. Astfel. Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise. k > 0.5 materiale greu combustibile. In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale. _1_ . De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic. pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis. Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie.. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0. in timp ce elementele despartitoare (pereti. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC. Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi. Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete. dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care.gaze. Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde. deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ .. la o temperatura care sa varieze in timp. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. cat mai exact posibil. in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse.. Stalpii. este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire. C + O2 = CO2.5 materiale combustibile. t – timpul scurs de la inceputul incercarii. sub sarcina. Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie. Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. Pentru a se evita aceste neajunsuri.). HN O2 + ½ O2 = HN O3 . in ºC. stalpi etc. PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala.

). necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. care in urma reactiei cu alte molecule. Prin urmare. De aceea. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. caldura se acumuleaza in mod continuu. sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate. in general. reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca. Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. Se cunosc. La baza conceptiilor actuale. Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. fenomen care are loc in celula vie. formeaza radicali noi. prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte. dar in care el totusi. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. Tinand seama de cele aratate mai sus. Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica.12 Q 1000 in care. substante care cedeaza oxigen). Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. aprinderea si arderea propriu-zisa.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. realizarea temperaturii de aprindere. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). pe timpul carora. a magneziului. Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului. lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea. de exemplu. respiratia fiintelor etc. In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. . sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului. oxidari lente. Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. Lichidele nu ard. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa. oxidari biochimice. a cuprului si aliajelor lui. putrezirea lemnului. se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. mult mai greu decat cele gazoase sau lichide. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. De exemplu. la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor. Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. 2. numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. Dimpotriva. intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. a pierdut unul sau mai multi electroni. ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre. Cantitatea aproximativa de aer. cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. oxidari chimice. Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei. oxidari electrolitice. Substantele combustibile solide se aprind si ard. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor.

peroxizi. cat si pe peretii vasului de reactie. Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant. fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. 1 – 4 km s -1. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 . Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. adica al substantei care creeaza centrele active initiale. alcooli si cocs. conductibilitatea termica. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces. trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. de la stratul care arde la stratul vecin. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). aldehide. Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active. Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. . bioxid de sulf etc. Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora. Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida. in functie de presiune si concentratie. apa. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate.intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete. In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului. Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen. Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. alcooli. De exemplu. acizi. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate. Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ. formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor. difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec). flacara fiind insotita de o unda de soc. Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. Tipuri de ardere. reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat. Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului.Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. Conform teoriei noi a arderii. Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. Temperatura de ardere. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). acizi grasi inferiori. cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda.

La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. metalele alcaline. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura. lacurilor de ulei. sulfurile de fier. azotatului de amoniu. 3. Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii. radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. care determina cresterea temperaturii. ce depinde de fiecare combustibil in parte. . Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate. Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura. Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. oxidul de calciu. oxigenul din masa semintei se consuma. Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal. Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie. evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. semintelor si turtelor de floarea soarelui. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. care nu poate fi evacuata. In urma oxidarii se degaja caldura. pentru a se aprinde. talaj etc. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. care se combina cu oxigenul continut in masa ei. peroxidul de sodiu. care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. fie datorita unei surse de caldura interna. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. bumbacului. fizico-chimica si biologica. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. o parte dintre oxidanti si halogeni. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. De exemplu. numita temperatura de aprindere. Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective.).Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. peroxizi etc. Samanta absoarbe oxigenul din aer. cloratii si percloratii. cu apa sau cu alte substante. In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica. Ca urmare. 4. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. prafului de carbune. in aer. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. praful de aluminiu. vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera.

). Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. 5. taitei de sfecla de zahar (borhot). un amestec de o anumita concentratie.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. fiind suficienta numai prezenta aerului. scanteie mecanica etc. flacara. se produce o degajare importanta de caldura. K – coeficient egal cu 0. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere. temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie. . aproximative. fan. corp incandescent etc. Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. deasupra suprafetei sale. Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare. lumina si presiune mare. Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. ºK. flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. a prafului in aer. scanteie electrica sau mecanica. precum si praful diferitelor substante organice. factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. aceasta se poate calcula dupa formule empirice. care se produce in fractiuni de secunda. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire. rumegus de lemn. lucerna. insotite de ruperi moleculare. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. Dupa Ormandy si Graven. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate.736 6. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor. Concentratia minima a gazelor si vaporilor. Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. tutun etc. Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. cu degajare de caldura (reactie exoterma). care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori. la temperatura de 60ºC. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate. T f este temperatura de fierbere. 7. fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa.

Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer. concentratia de detonatie. Limitele inferioare si superioare de explozie. Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate. Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze. de un obstacol. de exemplu de fundul tevii. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare. formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen.. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare. D . presiunea se dubleaza.. care este tetraclorura de carbon (CCl4). Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului. Capitolul XVII Reactii chimice 1.65 si pentru clor 2. Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei. Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0. 92. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant. Astfel. C.. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice. in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate. a. + n A B C N in care.. presiunea se dubleaza. De exemplu. iar oxigenul bivalent. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente. presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor. Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . De exemplu. respectiv la 0. cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei.Concentratia maxima a gazelor. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu. Aluminiul este trivalent. De aceea. Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura. trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare. de un obstacol. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen.5. c. In unele situatii.8% C. de exemplu la fundul tevii. 8. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6. B. determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor. d . Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie.2% Cl. Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. La lovirea frontala a undei de detonatie. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c . b. Spre a obtine numere intregi. la care explozia mai este inca posibila. se numeste limita superioara de explozie.60. amestecul fiind prea bogat. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica. arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent. N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta.65. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. in general. L reprezinta concentratia in procente. pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic... Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat. de asemenea nici peste limita superioara de explozie. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. a vaporilor sau a prafului in aer. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa.

Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. este in intregime construita pe baza formulelor structurale. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. exista in realitate.97 kcal/mol. egalizandu-i. Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei. Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. nu exista. iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen. Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z). pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice. La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent. care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul.sus. Chimia organica. ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru. De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N. Deoarece atomul de oxigen este bivalent. Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total). Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. oxigenul bivalent. Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS). T – temperatura sistemului. reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z. de aceea ea este o diferenta totala. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta. in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel. Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . unde formulele sunt mai complexe. Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. Reactiile. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite. 2. ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament. dar mai mic decat 10 kcal/mol. Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH. foarte interesanta din punct de vedere practic. in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. ∆S – varitia entropiei sistemului. de obicei. se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon. Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula. in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. Cum.

Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor. ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi. H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element. init. Astfel.12 kcal/mol unde: 21. De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului. 6 . alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor. caldura sa de formare este egala cu zero). Astfel. gradul de conversie depinzand de mult factori. De aceea. In practica.130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z. din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila. concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii.6 + 3/2 (.230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc. Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat. In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO. pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere. 220 . formarea apei nu are loc. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului.98) + 0] = . In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie. aceasta luand adeseori un caracter exploziv. Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k. Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice. desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile.57.CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = . reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii. 3. finite – Σ (Hform) prod.57. In afara de catalizator. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului. si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii.[A]. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme).8 – 10.54. cum se intampla practic in realitate. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº. reactia inhibata poate fi amorsata. Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21. ca de exemplu reactiile de aditie. Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice. Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule. iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme). In locul reactiei dorite se produce o alta relatie. Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 . In cazul substantelor organice.[B] . cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie. presiunea si concentratia data. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru. presiunea. efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare. De aceea. preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur.180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena. deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod. Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului. Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile. reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei.). cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O. reactia nu se produce. In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura. sunt exoterme. aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei. polimelizare.8)] – [(-10. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica. toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru. Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente. Intr-un sistem neizolat insa.

Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier. exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare. diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi. In cazul reactiilor care au loc discontinuu. In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. unor faze diferite. care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. diluarea cu gaz inert nu este de dorit. iar cele mai joase in jurul a . In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. Dupa cum reiese din definitie. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan). Astfel. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase. eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers. echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata). 4. Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei).140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza). Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul. chiar la temperatura ordinara. daca reactia este insotita de o micsorare a volumului. Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat. La reactiile continui. conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura. Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. conform principiului lui Le Chatelier. in cazul al doilea. De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. de la reactii care au loc practic instantaneu. gradul de conversie creste cu marirea presiunii. In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior. . Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot. Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung. minute. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii. Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. dimpotriva la cresterea volumului. cataliza omogena are si o importanta biologica imensa. Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde. Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului. Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena.unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective. Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi. Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). ramanand insa neschimbata situatia de echilibru. deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie. iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile). Totusi.[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k. temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii. De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena. folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul.[A]. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie. iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric.

Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. De exemplu. Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor. Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. cu formare de negru de fum si hidrogen. utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de . Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. reformare etc. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme. In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen. problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare. Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice. Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. adica aproape la jumatate. negrul de fum. La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2. In cazul descopunerii metanului. Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul. care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. catalitica. in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti. ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu.). din aceeasi materie prima. in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza. Ritmul de crestere al productiei de acetilena. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol. Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala. Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol. divizarea fluxurilor in jeturi. In afara de reactiile aratate mai sus. Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. hidrogenul. de ardere incompleta si completa. sunt procedee de ardere partiala.

Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. cu fanta. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa. In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare. cu ejectoare etc. Pe langa conditia de mai sus. care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC. oxid de carbon. initiind cu o scanteie electrica. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta. Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului.48. in prealabil comprimata la 2 at. cu mai multe jeturi turbionare. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. prin depunerea lor pe o suprafata metalica. permitand o mare economie de energie calorica. Triacetilena este si mai periculoasa. hidrogen. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). in special in momentul comprimarii sale. Zona intermediara luminoasa. Raportul oxigen/metan este de 0. asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. Ea poate sa se descompuna la presiuni normale.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot. care pot duce la stingerea flacarii. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. iar temperatura creste pana la 3000ºC. Reactia de descompunere a acetilenei. Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. sau din gazele de ardere interioara. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. chiar diluata pana la 12% cu acetilena. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor. Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. negru de fum de canale. Negrul de fum de explozie. . In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at. intercalata in zona de ardere incompleta. negru de fum colectat in gaze de ardere. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). bioxid de carbon. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. in miezul flacarii. imediat dupa iesirea lor din arzator. carbune activ etc. se fabrica. acetilena se descompune cu explozie. este exoterma. Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare. Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. ca de exemplu. In instalatiile industriale. azot si portoxid de azot. trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. iar timpul de contact este in acest caz mai mare. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. Pe de alta parte. asezate in directii perpendiculare. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. pentru a volatiliza substantele organice reziduale. De asemenea. hidrogen si hidrocarburi. negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. acesta este bine cunoscut. De asemenea. hidroxid de fier (rugina). spre deosebire de cea a metanului. etan. descompunerea acetilenei. Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara.05 – 0. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica.

prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza. inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert. fiind produse ale unei arderi incomplete. provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului. Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate. descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 . datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei. 2. In plus. precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor. in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa.850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice).Gazele de ardere care ies din cuptor. ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). actiunea corozica a produsului din tevi. Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune. Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. tensiunile termica care apar in materialul tevilor. In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului. In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta. Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . direct in zona focurilor. Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta. dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza). De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari. Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul.1100ºC in zona de radiatie). dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil. . Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile). Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile. care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate.

Exista o corelatie stransa intre temperatura. cupru. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa. permanganat de potasiu. fie deasupra limitei superioare. Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. creste considerabil viteza de reactie. La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie. saruri topite etc. Uneori. bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie. Din punct de vedere termodinamic. In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. 542ºC in cazul etilenei. 553ºC pentru xilen etc. aceasta putand lua un caracter exploziv. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale. cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20. In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie. Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti. concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. greu de separat. cum ar fi dicloretanul. substante puternic explozive. pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. apa oxigenata etc. argint. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi. bicromati.460 kcal/mol. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur. exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. lichizi sau solizi. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei.Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice. Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC. iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = . generandu-se in acest fel abur. Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen. ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere. raportul suprafata/volum al reactorului etc. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1). Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid. azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie.8ºC). Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. Odata cu cresterea temperaturii sistemului. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. Pentru a nu se forma amestecuri explozive. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. fie pentru a da anhidrica acetica. Totusi. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = . In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. In faza gazoasa.35 kcal/mol. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. bioxid de mangan. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere.02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. clor) sau solizi (nichel. In unele cazuri insa. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen. cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer. de timpul de contact. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer. cat si pentru eliminarea caldurii de reactie. Cantitati de 0. Astfel. In general la presiunea si temperatura ordinara.). In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. In cazul oxidarilor in faza lichida. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul.

intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil.110ºC. pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. Aceasta mareste pericolul de incendiu. In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. in care se barboteaza aer sau oxigenn. Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire. masa de reactie devine exploziva. Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie. fier. In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol. paladiu). Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de . in faza de vapori. oxid de crom. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. De asemenea. Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. In faza gazoasa. care distila intre 200 si 400ºC. iar presiunea poate ajunge pana la 100 at. 3. cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. iar consumul de acetona este mai mare. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie. cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori. oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa.140ºC. In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii.Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen. obtinerea izooctanului din diizobutilena. lichida sau mixta. aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza. reducerea nitrobenzenului in anilina etc. De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 . iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut. Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici. Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic. In cazul hidrogenarii grasimilor. Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan). prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie. temperatura de lucru este de 250 – 260°C. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon. La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at.

iar oxidul de crom la peste 500°C). Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. clorurare. In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH. respectiv a alcoolului. In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu. Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. La reactiile de substitutie. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. in reactii de fluorurare. 4. iar greutatea depaseste 200 t. Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). In special catalizatorul nichel Raney. Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. bromurare si iodurare. caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului. In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune. Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3). ceea ce face ca in atmosfera deschisa. in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant. Combinatiile nesaturate pot da insa. fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. Amestecul de hidrogen si aer. hidrogenul sa se risipeasca usor. Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. oxidul de cobalt la 400°C. Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica. bromhidric (HBr). Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct.). Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte. Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel.2%). ele pot fi clasificate. grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. kiselurg etc. La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. datorita patrunderii aerului. In general. fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF). Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. iodhidric (HI). pentru limita efectelor eventualelor explozii. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura.SO3H. Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza. in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita. dupa natura agentului de halogenare. . Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu. a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice. reactiile de halogenare sunt exoterme. cat si de substitutie. Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. brom. In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie. respectiv de oxigen. Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori. Astfel. clorhidric (HCl). Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. iod si in rare cazuri cu flour.circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. . este posibila formarea de amestecuri explozive. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. Este foarte activ din punct de vedere chimic. Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C. fabricarea clorurii de metil. oxizi metalici si saruri ale metalelor. obtinerea clorurii de vinil. au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. largind intervalul. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu.

serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug. in caz de accidente. cloroform. procesul prin care se introduce grupa nitro (. se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. dispuse in jurul sursei luminoase. la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc. Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate. fierul etc. ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. plumb sau nichel. fonta silicioasa. Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice.5 – 55%. pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu). clorura de cupru (CuCl2). mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. cum ar fi tetraclorura de carbon. Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol. De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). In schimb. Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat. Ori. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice. In faza lichida. in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu. Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. Astfel. Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili. Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C. . sulfura de carbon. prin acumularea caldurii de reactie. In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit. efectul termic al reactiei este atat de puternic. in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta. obtinuta de la clorurarea alcoolului. cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu. Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. carbunele. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. in general. substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart.NO2) legata de un atom de carbon. La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm). Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric. Pentru clorura de etil limitele sunt 7. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. In cazul reactiilor de fluorurare directa. cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor. Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C. orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C. Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici. ceramica sau tantal. Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum. Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. 5. care pot forma cu aerul amestecuri explozive. incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart. Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata. fie prin diluare cu gaze inerte. cracare). Astfel la distilarea fractiei uleioase. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. extrem de coroziv.5˚C. cand se lucreaza in mediu anhidru.La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie. din otel. diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. azotul sau acid clorhidric. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor.

so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = . ei constituind materii prime in industria materiilor colorante. depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor. Acidul sulfuric diluat insa. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. prim emulsionarea amestecului de reactie. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare. intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc. aceasta acumulare poate produce. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3.302 kcal/kg ΔH = . Chiar in cazul neaparitiei fisurilor. a produselor farmaceutice si a detergentilor.5-benzen-trisulfonic. acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic. 7. acid sulfuric (H2SO4). Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat. la o noua ridicare a temperaturii. ΔHglobal = ΔHsulf. anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete.si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri. In general. Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1. reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta. Procese de polimerizare . Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti. 6. Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum. Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat.382 kcal/kg ΔH = .507 kcal/kg ΔH = . la temperaturi joase. viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica. Reactia de nitrare are loc in ambele faze. Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon. La sulfonarea in faza lichida. decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi. corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen.3. conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara. Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul. sulfatul acid de sodiu (NaHSO4). Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile. Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie. ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel. Realizarea unei viteze de reactie potrivite. astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei. a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie. astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic. In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta. Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii.In general. acidul clorsulfuric (ClSO3H). explozii violente. Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta. Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C). La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate. Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici.

ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori. Astfel. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata. pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori. Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile. Avand loc o micsorare apreciabila de volum. initiatori ai lantului.CH – CH2 .COO. in suspensie si in emulsie. reactoarelor. prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor. Acesti compusi se consuma in cursul reactiei. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. neetanseitati la imbinarile conductelor. compresoarelor). Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at.0 4 – 22. Radicalii liberi. care actioneaza la randul lor mai departe. persulfat de sodiu.5 – 13. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie. au loc la presiuni pana la 2000 at. in general. Anumite reactii de polimerizare. Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil. derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu. hidroperoxizid de butil tertiar). Se spune ca reactia sa “ambalat”.] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant. Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → . peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5. amil-sodiu) etc. procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc. camine de canalizare. putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere. pistoanelor. axul pompelor.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare.0 2 – 11.. procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare.1 2 – 44. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent. in solutie. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0. In ceea ce priveste temperatura de reactie.97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul.Prin polimerizare se intelege. → 2C6H5. Polimerizarea are o deosebita importanta practica. azo-derivati. in canale de conducte. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase. gropi etc. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34. putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC. avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie. aceasta variaza in limite mari. intrucat aceasta polimerizeaza . Astfel. deschiderea supapelor de siguranta. cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari. apa oxigenata).4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare. hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. peroxid de lauroil.0 2. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva. Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme.

Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. . In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. Reactia are loc cu degajare de caldura. in cazul peroxidului de tertiar butil. dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil. Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. denumita “punct de descompunere exoterma”. arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. slabindu-i rezistenta mecanica. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena. totusi unele din ele sunt inevitabile. iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. Astfel. sodiu metalic. Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC. Viteza de propagare a reactiei creste mult. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. Peste o anumita temperatura. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. creta. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. benzen. datorita exotermicitatii acestor reactii. adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. in timpul unei descompuneri. initiatorii se dizolva in uleiuri. Pericolul in acest caz creste. Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului. In plus. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase. descompunerea are loc la 100ºC.cu explozie. prin sulfonarea caruia. datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 . Astfel. In anumite reactii de polimerizare. Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. De asemenea. In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator.5 at duce la formarea izooctanului. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3. formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. cum reactia este insotita de caldura. acid fluorhidric. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat. cum este cazul polietilenei de inalta presiune. intrucat uleiurile fiind substante combustibile. cauciuc. 8. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. parafina etc. Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. “Ambalarea” reactiei. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare. Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. stirenului etc. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur. ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune.50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor. de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. a moleculelor izoparafine sau aromate. persulfat de potasiu. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. acid fosforic sau clorura de aluminiu). capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense. petrol. Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”.

La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . Pentru ficare exploziv. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia.) si fractiuni lichide (benzen. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala. propilena. Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa. in conditiile date. De asemenea. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at. lemnul). In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. Hastelloy. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit. insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan. extrem de rapid. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale. 2. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. Astfel. Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. acumularea caldurii de reactie.300ºC si presiunea de 60 – 65 at. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare.90ºC si presiunea atmosferica. oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze. sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive. . Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu. In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . in cazul folosirii clorurii de aluminiu. care dupa condensare se recircula. oteluri aliate cu crom. O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. Generalitati O substanta chimica sau un ameste se poate considera exploziv. izo-butilena etc. In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. la depasirea careia se produce transformarea exploziva. semnalizatoarelor etc.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare. hartia. Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. mediul fiind necoroziv. care produc un lucru mecanic de distrugere. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. cartuselor. toluen etc. caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric. fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor. Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. Spre deosebire de acidul liber. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. ca initiator de reactie. La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie. Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. Astfel. Capitolul XIX Substante explozive 1. Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. avand o solubilitate reciproca redusa. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare.In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu.

Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. Partial. ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante. transformandu-se intr-un produs solid. fosforul. 14% nitroderivati. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. Cu.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. Ni. stare fizica. Dupa un timp de depozitare.Prin incalzirea cloratului de potasiu. Astfel. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase. acesta se topeste si incepe sa se descompuna. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2). In urma recomandarilor facute. precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari. el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului. azotatul de amoniu este cel mai raspandit. 42% azotat de amoniu. 3. densitate. Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn).44 – 1. In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie. presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea. datorita grupei NH4+. Zn. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3). Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite. Azotatul de amoniu. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina. Dintre sarurile de amoniu. Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu. transportul si depozitarea. sau la incalzire. bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil. care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. modificatie cristalina. de structura monolitica. De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. zaharul etc. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful. Fiind o combinatie extrem de nestabila. Datorita oxigenului pe care-l degaja. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. Greutatea sa specifica variaza intre 1. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica. explodeaza prin simpla lovire.79 g/ml in functie de temperatura. spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul. azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. aglomerat. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. . indeosebi la temperatura de 10 . usor solubila in apa. Pb.

Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. cand gazele de descompunere au ars cu explozie. ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia. S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu. 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. (4). Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. ci bioxidul de azot si apa. fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. obtinut prin sublimare. cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie. Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea.Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. Intr-adevar. nu se descompune nici la 300ºC. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. un azotat de amoniu absolut anhidru. Astfel. iar aproape de 170ºC. se topeste complet devenind un lichid vascos. peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv. Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. iar descompunerea devine violenta. Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata. deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. (3). devenind violenta la 260ºC. mai tarziu brun-roscati (NO2). se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. sub vid inaintat (10-5 mm Hg). Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO). dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. In alte incercari.2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. . Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu. Intr-adevar. Asa cum s-a indicat mai sus. Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent. aceste gaze degajate se aprind. Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu. Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate. Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta. care duce la autoaprinderea sistemului. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2). dar fara explozie. Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere. Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu. Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. la o temperatura in jur de 500ºC.1 – 0. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot. amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii. in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. dupa care urmeaza o explozie. care nu se aprinde daca nu este tasata. reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede.

Mg etc. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. Capitolul XX Pulberi metalice 1. ci este mata. Oxizii de azot formati in prima faza. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice. aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%). Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica. coji de alune. au calitati mecanice exceptionale. energie mecanica (frecare. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at. in cadrul experientelor facuta. de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot. s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 . Se pare ca. lignit. In aer. Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat. Cu.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere.5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. Fiind in acelasi timp de 3.) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale. prezenta substantelor organice etc. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii. In general. la temperatura de explozie de 1236ºC. Zn. dar foarte compact. amidon. aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice. Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. seminte de bumbac. Astfel. formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si. In afara de cablurile electrice. lovire. Pulberea de aluminiu In stare libera. paie etc. Cu . cu o flacara vie de culoare deschisa. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza.7 si cu o stralucire alb-arginitie. Important din acest punct de vedere este duraluminiul. in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii. o ardere obisnuita a azotatului de amoniu. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. care reprezinta 0. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu. Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu.5 ori mai usor decat acesta. autoaprinderea gazelor formate). care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului.6 din conductibilitatea cuprului. In momentul exploziei. aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at. acesta se aprinde si arde energetic. Temperatura de topire este de 659ºC. reactioneaza cu carbonul.150ºC. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. Pentru comparatie. Din aceasta cauza. lemn de stejar. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta.. care in prezenta unui oxidant puternic. radiatia flacarii. soc). datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. Astfel. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective. energie electrica. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. izbire. reprezinta 985 litri. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic.

clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. Din aceasta cauza. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu. . cu degajare de hidrogen. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3.). O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde. plumb. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic. Prin incalzire la circa 500ºC. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil. V etc. In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere. ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila. In afara de intrebuintarea la sudura. conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. ce serveste ca antidaunator agricol. chiar pentru particule mai grosiere. Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. Mn. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. iar cu iodul numai prin incalzire. Sulfura de aluminiu. La temperaturi inalte. Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. Zincul se dizolva usor in acizi si baze. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. cu dimensiunile de 60 – 90 μ. Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. in curs de aparitie. Din aceasta cauza. prin incalzirea pana la incandescenta. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. In stare pura. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84. Bromura de aluminiu. Temperatura de aprindere este de 190ºC. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. 2. galeti. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece. Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC. consta in a crea o detonatie in calea exploziei. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. ceea ce mareste pericolul de aprindere. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). arde cu o flacara albastruie. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. sulf. Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului. el devine maleabil si ductil. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen. apa este descompusa cu formare de gaz detonant. Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului. este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. Dimpotriva. De asemenea. chiar diluate. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2.8 kcal/mol). In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. cadmiu etc. se descompune in apa cu reactie violenta. intrucat la temperaturile ce se dezvolta. aluminiul se combina cu azotul si carbonul. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. Incalzit la 100 – 150ºC. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa.

. talc sau grafit. pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC. metalul devine incandescent. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. daca sunt prezenti. ca metil-zincul si etilzincul. Astfel. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. Co si Ni sunt atrase de magnet. oxalati). Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. De asemenea in stare pura. cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. Astfel. Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. Astfel. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ. in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. unde nu exista pericol de extindere a incendiului. cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. Cobaltul are o duritate mai mare. Dintre combinatiile zincului. separate din compozitiile lor (oxizi. ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv.07 – 0. de exemplu. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat. care se aprind cu usurinta in aer. 3. pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. In general. tetraclorura de carbon. care se manifesta cel mai mult la nichel. In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul. si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. Combinatiile organice ale zincului. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. Toate cele trei elemente din familia fierului. Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit. Pulberi cu granulatie fina (particule de 0. Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. De asemenea. in prezenta unro solventi organici. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. In prezenta pulberii de sulf. Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. Fierul. Aceste metale sub forma de pulberi. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC. Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. au insusiri piroforice. Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. O incalzire si mai puternica cu formare de metan. Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. care se pot aprinde cu explozie. bromura de etil sau carbonati. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). sunt lichide cu miros neplacut. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. eventual sulful sau halogenul. pericolul creste considerabil. Avand o suprafata specifica mare. Apa este descompusa la temperaturi inalte. se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen. In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. Aceasta capacitate. Fe. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. bioxidul de carbon.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere.

argila etc. punand in libertate oxigenul. care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului. fara a se aprinde. Eficacitatea lor depinde in principal. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare. sub forma de carbune. formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4). Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta. Pastrat intr-un tub inchis. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire. Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS). cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. . Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere. din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare. initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm).impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna. fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile. Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile. la suprafata materialului combustibil. necesar arderii.Produse termospumante. aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc. ramane stabil. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece. Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC. din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare. acid boric si borati etc. de conditiile de aplicare. clorura de amoniu. pe timpul arderii degaja gaze inerte. . adica formarea din stratul peliculogen. In contact cu aerul insa se oxideaza lent. vopsire. . care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu. . Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC. Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat.reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile. folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura.izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer. Produse care produc gaze stingatoare. de var.incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa. sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica. . La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu. adica cu surse de aprinderem. Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica. Oricare ar fi produsul ignifug. impregnare. Expusa la aer. de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare. Practic la noi in tara. . el se aprinde.Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2. Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul. asemenea substante. dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: . Prin fierbere insa se descompune. care fixeaza carbonul in materialul combustibil.Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact.Produse solide cu actiune mecanica. Sub actiunea acidului sulfuric concentrat. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. Substantele ignifuge. substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura. Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. intarziind astfel propagarea focului).). acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar. . Ni(Co)4. se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere. care pun in libertate amoniac). fie prin existenta unui strat protector de suprafata. sulfura de fier se oxideaza spontan.

Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera. dispersat si pulverizat (ceata). talc). izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor.6 mm. are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m². 3. are mare putere de racire si este nevatamatoare. Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic. iar un diametru al picaturilor de 0. Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica. Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. cantitatea refulata este de multe ori considerabila. produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. este ieftina si usor de procurat. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa. De exemplu. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. Apa imbunatatita chimic . Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m². de exemplu la 10ºC. pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest. Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului. Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0. Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile.5 – 0. in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata. se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului.70). Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. Un litru de apa. la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza. Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax. de gaze calde. Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde. de flacari. Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea. Pentru ignifugarea materialelor textile. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta. Ea se prezinta sub forma lichida. Desi are greutatea specifica supraunitara. in acest caz. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului. produselor din lemn si materialelor textile” (C. Totusi. Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator. Capitolul XXII Agenti de stingere 1. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata. cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact. jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. capabila sa asigure strabaterea stratului de fum. la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². diatomita. pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. incendiat. Cerinta este ca la o presiune de 5 at. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei. 58 . Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. pentru ca. Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere. actiunea mecanica. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi. 2. in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact.

15 kgf/mm3. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. timp de stingere minim etc. Dupa aceste criterii. care se evapora prin absorbtie de caldura. dupa o anumita reteta. din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. Efectele de stingere. 4. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit.10 – 0. bicarbonat de sodiu si stabilizatori. acolo unde exista deja. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie. proportia de spumant si apa. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. densitate. una din urmatoarele substante: glucoza. saponina. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. in principal. ca si pe separarea lichidului din spuma. Se poate folosi ca agent stingator. care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica. care reduce tensiunea superficiala a apei. de inabusire si de izolare. inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. de obicei. . Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. presiunea apei. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa. spumantii pe baza de albumine etc.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. Proprietatile agentilor de umectare depind. Praful este format dintr-un amestec. Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. cationactive). agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse. conform instructiunilor care insotesc produsul. In general se folosesc solutii de 1 – 2 %. aderenta. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar. coeficient de infoiere. de fapt stau la baza clasificarii lor. criterii care care. format din sulfat de aluminiu. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. Coeficientul de infoiere = ___V ___. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica). VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur. Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat. cu ajutorul unor generatoare speciale. Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC. iar cea bazica. care difera de la tara la tara. se intrebuinteaza. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. 5. extrasul de lemn dulce. ea avand o greutate specifica de 0. Pentru stingatoare. Ca substanta stabilitzatoare. de natura chimica si de structura moleculelor. necesara evaporarii apei. Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. Acestea. temperatura etc. in general apa. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. persistenta.

Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul.35 19.54 44.16 1.06 25. Nu arde si nici nu intretine arderea.34 Volumul specific l/kg 0.77 0. . la 760 mm kg.93 0. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1. de diferite debite (2500 litri. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului. lipsa actiunii corosive. lichid sau gazos. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma). Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor. 6% apa si 2 % spumant.95 57.30 .5ºC. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere. Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna.10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31.46 61. sub forma de zapada carbonica. CO2 poate fi solid. coridoare. Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta.86 0. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0.5 – 3 m). Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge. neutralizare si stabilizare cu substante chimice. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid. spuma mecanica se obtine din 92% aer.45 at. usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata. la diferite temperaturi. Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma. Tabela 20 Presiunea. deci este mai greu decat aerul. Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme.99 34.92 0. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc. greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii.03 0.08 1.).34 1.Spuma are o conductibilitate termica redusa. pe inabusirea focarului. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus. Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica.20 . In tabela 20 sunt date presiunile. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa. Fenomenul se numeste detenta. datorita apei pe care o contine. proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor. Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica.98 0.976 kg.00 Greutatea specifica kg/l 1. este de – 78. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii. inlaturarea coroziunii etc. solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii. Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica.53. in principal. Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta. antrenata de un curent de aer. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel. Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate. al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). tunele de cabluri etc. Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid.02 1.2ºC si la o presiune de 5. 10000 litri pe minut).50 73. in special prin efectul de racire. din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile.97 1.30 1.4 Presiunea kg/cm² 13.75 0. in urma unui proces de degradare cu acizi minerali. care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor. Se dizolva usor in apa. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa.). La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite.07 1.50 99. de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale. In general. unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. 5000 litri.34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza. greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC . printr-o teava generatoare de spuma. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l).75 1. calele navelor. Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea). La o temperatura de – 56. Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective. bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1. dintr-o tesatura de ochiuri.

considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora. proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. de tipul B. abia 2% in volum. ca pentru stingerea incendiilor. 7. este rau conductor de electricitate. in urma descompunerii pulberii. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse. de ardere. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. la stingerea incendiilor de instalatii electrice. prin frecare de conducte. Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3. care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant. Se mai utilizeaza ca agent de stingere. metale reactive (sodiu. denumita “pulvogen”. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere. insa considera factor esential formarea stratului protector. In medie se poate admite. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu.B. In medie. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg). o mare importanta are gradul de puritate a acestuia. Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber. inodor si mai usor ca aerul. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari. nu se deterioreaza la consevare indelungata. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus.4%. pulberi stingatoare A. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa.C.C.. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0. se formeaza electricitate statica. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile. la generatoarele de curent. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare.. kaliu etc. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere. diferiti produsi ai borului etc. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora. concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta. in volum. fac ca pulberile stingatoare. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace. potasiu. Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal... la instalatii si aparate electrice. prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita. Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie.E.E. sulf. b) Azotul este un gaz incolor. pulberi stingatoare A.C. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu.5 si 3%.E. La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu.C. . Prima teorie. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile.). ajutaje. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere. In general. carbuni. uree. titan. cea mai veche de altfel.E. sulfat de amoniu. folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus. fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu. magneziu. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B. muzee etc. Cea de-a treia teorie. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg). transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute. in industria petroliera. rezultati prin descompunerea termica a pulberii.26 kg bioxid de carbon. se refera la actiunea componentilor. asupra flacarilor.Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise. Rezultatele excelente. pentru ca in incaperile inchise.D. Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor.. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu. la stingerea incendiilor in calele navelor. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa. Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul. carbonat de sodiu. la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2.B. paie etc. Bioxidul de carbon. transformatoare.

restul halonilor halogenati sunt mai eficace. aglomerarea. In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211. Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici. Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin. Fiecare halon este reprezenta de un numar.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje.. in strainatate. dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero. fluor. chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata. Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. care constituie unitatea de masa a produsului. Cifrele se refera la compozitia halonilor. elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor.). . bordul avioanelor si salile masinilor navelor. fluor etc.cea de-a doua de F. stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp).Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor. Capitolul XXIII Substante toxice 1. lemnul incandescent etc. de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite. In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul. Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare. In ultimul timp. Printre factorii cei mai importanti se citeaza: . instalatiile electice. nu da rezultate. Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr). stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt. Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. autovehicule. In general ea se exprima in cm²/g. care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. De exemplu. Efectul de stingere al halonilor se bazeaza. fiziologice. Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. cum sunt tabla de otel. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa. Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata.prima cifra arata numarul de atomi de C. intr-un timp minim. in principal. Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g. brom). chimice. . brom. fizice. ca produse ale arderii. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ. Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare. Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata. cazanele de topit ceruri. Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. automoatoarele de cale ferata. CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate. . Oxidul de carbon In timpul incendiului. De asemenea. Ca agenti de stingere. a treia de Cl si a patra de Br. deci cu caldura. . neuniformitatea granulatiei. 8.granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. Printre calitatile chimice se enumera. . anumiti haloni pot degaja substante toxice. Halonii la contactul cu flacarile.suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea.

0834 mg/1 aer. irita si paralizeaza caile de respiratorii. la fabricarea insecticidelor. de 4 – 8% palpitatii. slabirea accentuata a muschilor etc.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange. dand carboxihemoglobina. etil-glicol etc. iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute. O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare. CO se utilizeaza in procesul de fabricatie. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC. O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap.0.001 – 0. Oxidul de carbon este un gaz insipid.5 ore. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice.2.967 fata de 1).0350 mg/l aer. cu o greutate specifica de 2.41 (raportat la aer). prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0. iar la 10% moartea. fata se inroseste.). fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie. La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC. simptome dupa 1 – 2 ore. Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant. . Concentratia maxima admisa de STAS. In general. . un volum de apa dizolvand 2. fara a mai reactiona la lumina. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica. La o intoxicare mai usoara. ameteli. intensificarea batailor inimii. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: . materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol.de la 0. de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa. incolor si indor. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat. insa in cantitate mare. In cazul intoxicatiilor mai grave. clorul are multiple intrebuintari. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului. la o concentratie de 10% lumanarea se stinge. Fata devine palida. Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare. respiratie din ce in ce mai adanca. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe.de la 0. fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins. Este incolor. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol. . pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii. fungicidelor si ierbicidelor.6 volume clor). glicerina. se produc efecte iritante. Daca nu se iau masuri urgente. accidentatul isi pierde cunostinta. in pivnitele de vin etc.52 fata de aer 1). reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului. se degaja miros neplacut. iar la 75 – 80% survine moartea.0. Se recomanda repaos absolut. eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului. . iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa.80 mg/l aer provoaca moartea in 0. a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. Aceste presiuni. 3.de la 0. in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu. O intoxicatie usoara provoaca ameteli. o concentratie mai mare de 0. pentru halele de fabricatie este de 0.00834 mg/1 aer. Clorul ataca caile respiratorii. In unele intreprinderi. cu care se combina. In urma unei intoxicari grave. cu miros puternic iritant. instabilitate. a clorurilor metalice si nemetalice. pe cand la o intoxicare grava. . la simptomele aratate mai sus.006 mg/1 aer. In industria anorganica. vomitari. cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte.19% din scoarta pamantului. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. pulsatii la tample. Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. apar batai de inima. din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei. dizolvantiilor si impregnantilor. se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta.01 mg Cl2/1 aer. dupa ce trece printr-o stare similara cu betia.5 – 1 ora. pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie. Se foloseste si in industria textila. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. 2. pricinuieste tuse puternica. . Se gaseste in natura ocupand 0. pupilele se maresc. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic.0111 mg/1 aer. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea. Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap.

In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: . Cea mai frecventa este intoxicarea grava. Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara.efectuarea unei puternice oxigenari. greturi. uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor. Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala. Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea. Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice. Doza mortala pentru un om este 0. in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi. 4. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. deprimare. la concentratii mari.06 g. Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat. Este interzis sa se faca respiratie artificiala. din care cauza se produc pierderea constiintei. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila. La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile. convulsii tonice. insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea.7ºC. Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice. incat acesta nu-si mai poate indeplini functia. Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului. care duc la cresterea nevoii de oxigen. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. inflamabil. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer. la inghitire. mai greu decat aerul. printr-o respiratie artificiala. la incetarea vasoconstrictiei. gatului. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat. nelinistea si pierderea constiintei. Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava. a rasinilor polimetacrilice. ameteli. Datorita toxicitatii sale. se reduce si mai mult hranirea creierului. gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. exploziv si toxic. Ca simptome nervoase apar: agitatia. Ea provoaca neliniste. secretii mucopurulente. I se desface gulerul. semne oculare (conjuctivita.) ca si la descompunerea materialelor organice. transpiratii abundente. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. . accese violente de tuse etc. inflamarea corneei. el produce un efect coroziv asupra membranei volumului. rolan etc. batai de inima in mod neregulat. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic.) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. Prin micsorarea contratiei ventricolelor. De asemenea. iritarea cailor respiratorii si a limbii. Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. Pentru usurarea respiratiei. care duc la moarte in 1 – 2 minute. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante. In caz de otravire cu clor. miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit. Toxicitatea prin piele este mai redusa. Ionul CN. crampe. El trebuie invelit cu o patura. ce mascheaza pericolul. ca masura de prim ajutor. dureri de cap.administrarea de anticianuri specifice. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter. tulburari nervoase cu oboseala generala. ape minerale si gaze naturale. o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. manifestata sub forma de ameteli. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana. o acclerare a batailor inimii. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate. uscarea mucoasei. Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice. se constata dureri de cap. Inhalarea a 300 mg/m3. chiar in proportie mica. . intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat.Inspirat impreuna cu aerul.). care devine permeabila pentru apa. 5. Cu exceptia cazurilor de moarte subita. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului. Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN. mansetele. rafinarea uleiurilor etc. nu exista fenomene de acumulare. in decurs de 5 minute provoaca moartea. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. El este foarte toxic. apare mirosul de migdale amare la expiratie. o oboseala intensa. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. . mancarimi etc. la fabricarea nitrilului acrilic. la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora. cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii. mai repede sau mai incet..scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata. precum si in toate locurile unde poate fi jenat. .intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare.

Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori. In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile. o degajare de 0. care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale. Amoniacul este foarte caustic. La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3. care constituie complicatii tardive.007 kg/h fosgen. Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). produce indispozitii. Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului. iar concentratia maxima admisibila de 0. Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde. Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere. Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale . Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor. Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata. respiratie grea. El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica. In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde. 8. distruge ficatul si rinichii.6. ameteli.597). in faza de sublimare. iritarea ochilor si a cailor respiratorii. NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange. Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza.78ºC.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu. vapori si gaze. este format din particule nearse. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena. In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata.5 mg/m3.33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . Folosirea tetraclorurii de carbon. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar. cu degajare de fosgen. mai usor decat aerul (densitate 0. Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave. 7. La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala. tricoletilena etc. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice. Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte.009 mg/l. 9. O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. Amoniacul este un gaz incolor. 10. oboseala. se lichefiaza la . Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere. Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon.

Materialul si substanta care arde Lemn Hartie. fan Titei. produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor . paie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful