P. 1
OIG 786-IG Cercetare Cauze Incendiu APROBAT

OIG 786-IG Cercetare Cauze Incendiu APROBAT

5.0

|Views: 2,174|Likes:
Published by George Antonache
OIG 786
OIG 786

More info:

Published by: George Antonache on May 19, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/16/2015

pdf

text

original

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

ORDINUL INSPECTORULUI GENERAL Nr. 786/IG din 20.08.2010 pentru aprobarea Metodologiei de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de incendiu În conformitate cu prevederile art. 11 lit.(d) şi art. 24 lit.(r) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1490/2004 cu modificările şi completările ulterioare, Având în vedere prevederile art.11 lit.(r) şi (s) din Hotărârea Guvernului nr. 1492/2004 privind principiile de organizare, funcţionare şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste, În temeiul art. 14, alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1490/2004 cu modificările şi completările ulterioare, emit următorul ordin: ART. 1. Se aprobă Metodologia de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de incendiu, prevăzută în Anexă, care face parte integrantă din prezentul ordin. ART. 2 Începând cu data aprobării prezentului ordin, ordinul Inspectorului General nr. 1104/2005-IG pentru aprobarea Metodologiei de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de incendiu se abrogă. ART. 3 Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, judeţene şi al municipiului Bucureşti răspund de aplicarea prevederilor prezentului ordin.

INSPECTOR GENERAL General locotenent

Vladimir SECARĂ

AVIZAT PENTRU LEGALITATE Şeful Serviciului Juridic şi Contencios Colonel Radu CONSTANTIN

2

Anexă la OIG nr. 786/IG din 20.08.2010 METODOLOGIA de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de incendiu CAPITOLUL I Dispoziţii generale ART. 1 - Prezenta Metodologie de cercetare a cauzelor probabile de incendiu, denumită în continuare metodologie, cuprinde obligaţii, răspunderi, reguli şi măsuri tehnico-organizatorice necesare pentru cercetarea şi stabilirea cauzelor probabile de incendiu. ART. 2 - Activitatea de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de incendiu se organizează şi se desfăşoară în concordanţă cu prevederile Codului de procedură penală, Ordinului comun al ministrului administraţiei şi internelor şi procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr.182/1754/C/14.08.2009 privind procedura cercetării la faţa locului precum şi ale prezentei metodologii. ART. 3 - În sensul prezentei metodologii, termenii şi expresiile referitoare la apărarea împotriva incendiilor au înţelesul prevăzut în actele normative specifice, iar termenii şi expresiile specifice referitoare la cercetarea şi stabilirea cauzelor probabile de incendiu au următorul înţeles: a) Cercetarea cauzelor probabile de incendiu – ansamblul de măsuri şi acţiuni organizatorice, tehnice şi operative care includ metode, procedee şi mijloace specifice în vederea stabilirii împrejurărilor, surselor, mijloacelor de aprindere şi, după caz, a autorilor care au generat producerea incendiului. b) Stabilirea cauzei probabile de incendiu – acţiunea de a determina cauza probabilă care a generat incendiul. c) Amprenta incendiului – imaginea macroscopică a ansamblului modificărilor survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor incendiului asupra spaţiului incendiat şi a bunurilor din interiorul acestuia. d) Urma – orice modificare materială produsă în spaţiul în care a izbucnit incendiul sau în alte locuri ce au legătură cu acesta, ca urmare a interacţiunii dintre fenomenele tehnice, naturale, infracţionale sau de altă natură, mijloacele şi căile de acţiune ale acestora şi elementele componente ale spaţiului incendiat. e) Investigator – personal din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă sau al inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, desemnat prin ordin de zi pe unitate să constate cauzele probabile de incendiu. f) Cauza probabilă de incendiu – suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa probabilă de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia.
3

g) Cercetarea la faţa locului – activitatea de căutare, localizare, descoperire, relevare, documentare/fixare, ridicare/colectare, ambalare şi transport al probelor (provenind din) descoperite la locul faptei. ART. 4. Scopurile activităţii de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de incendiu sunt: a) descoperirea condiţiilor, împrejurărilor şi cauzelor probabile care au generat incendiile; b) stabilirea de concluzii şi învăţăminte privind prevenirea în viitor a incendiilor datorate cauzelor şi împrejurărilor similare sau asemănătoare celor cercetate; c) îndrumarea organelor de cercetare penală în desfăşurarea activităţilor de căutare, descoperire şi fixare prin fotografiere/videofilmare a probelor şi focarului/focarelor incendiului. ART. 5. - Prevederile prezentei metodologii se aplică de către personalul din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al Municipiului Bucureşti, denumite în continuare inspectorate şi după caz, din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, atunci când participă la cercetarea şi stabilirea cauzelor probabile de incendiu, indiferent de amploarea acestuia. CAPITOLUL II Componenţa comisiei ART. 6. – (1) Stabilirea cauzei probabile de incendiu se poate realiza în următoarele moduri: a) direct; b) în urma unei activităţi de cercetare. (2) Stabilirea directă a cauzei probabile de incendiu se face, la faţa locului, imediat după stingerea incendiului, de regulă de către şeful gărzii de intervenţie şi se menţionează în procesul verbal de intervenţie. (3) În cazul în care nu se poate stabili direct cauza probabilă de incendiu, se menţionează în procesul verbal de intervenţie, pentru această situaţie aplicându-se prevederile alin. (4). (4) Cercetarea cauzelor probabile de incendiu se efectuează în situaţiile: a) incendiile având cauze tehnice deosebite sau neclare care nu pot fi determinate imediat după stingerea incendiului; b) incendiile de amploare ce necesită intervenţia a două sau mai multe subunităţi; c) incendiile la care stabilirea cauzei probabile presupune efectuarea unor încercări de laborator şi expertize; d) solicitării organelor de urmărire penală, precum şi a persoanelor fizice şi juridice acolo unde serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă nu au intervenit. ART. 7. - (1) Cercetarea şi stabilirea cauzelor de incendiu, prevăzută la art. 6 alin. (4), se efectuează de către o comisie desemnată prin ordin de zi pe unitate de către inspectorul general/inspectorul şef, după caz, denumită în continuare comisie. (2) Comisia de cercetare şi stabilire a cauzei de incendiu trebuie să fie compusă din minim 2 persoane.
4

(3) În cazul intervenţiilor la care au participat subunităţi de intervenţie aparţinând mai multor inspectorate, la solicitarea inspectorului şef în a cărei zonă de competenţă administrativă aparţine obiectivul/ele afectat/e, pot fi cooptaţi în cadrul comisiei şi specialişti aparţinând celorlalte inspectorate care au intervenit, cu aprobarea inspectorului general. (4) Personalul nominalizat să facă parte din comisie, trebuie să îndeplinească cel puţin una din următoarele condiţii: a) a condus intervenţia de stingere a incendiului sau a participat la aceasta; b) a desfăşurat cel puţin un control de prevenire a incendiilor la obiectivul afectat sau are o vechime cumulată în cadrul inspecţiei de prevenire, cu atribuţii pe acest segment, de cel puţin 3 ani; c) a desfăşurat activităţi în vederea emiterii autorizaţiei de securitate la incendiu la obiectivul afectat sau are o vechime cumulată în cadrul inspecţiei de prevenire, cu atribuţii pe acest segment, de cel puţin 3 ani; d) este expert tehnic judiciar în specializarea procese pirogene şi incendii; e) este ofiţer specialist în cadrul Centrului Operaţional Naţional sau în Centrul Operaţional Judeţean; f) a urmat un curs de specializare organizat de Centrul de Studii, Experimentări şi Specializare pentru Prevenirea şi Stingerea Incendiilor reorganizat în Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă şi a participat la cercetări de cauze de incendiu. CAPITOLUL III Activitatea comisiei de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de incendiu ART. 8. – Membrii comisiei desemnate pot participa în calitate de specialişti/experţi în cadrul echipei de cercetare la faţa locului alcătuită de către organele abilitate de lege, la solicitarea acestora, în condiţiile prevăzute de actele normative stipulate la art. 2. ART. 9. - Personalul desemnat în cadrul comisiei îndrumă, din punct de vedere al specialităţii, organele abilitate în identificarea şi prelevarea probelor, stabilirea locului focarelor în vederea cercetării cauzei probabile de incendiu şi identificarea posibililor autori. ART. 10. – Activitatea desfăşurată de comisia desemnată de către inspectorat/e privind cercetarea şi stabilirea cauzelor probabile de incendiu presupune: a) documentarea; b) participarea în cadrul comisiei de cercetare la faţa locului, după caz; c) efectuarea de încercări de laborator şi expertize pentru determinarea unor caracteristici tehnice ale materialelor şi substanţelor implicate, compararea rezultatelor cu valorile teoretice luate în considerare în estimarea riscului iniţial de incendiu; d) solicitarea sprijinului celorlalte organe abilitate prin lege pentru obţinerea unor date şi informaţii necesare elucidării cazului; e) elaborarea ipotezelor privind locul şi împrejurările iniţierii incendiului, validarea ipotezelor înaintea stabilirii concluziilor;
5

f) întocmirea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, potrivit competenţelor. ART. 11. – Modul de desfăşurare a activităţii de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de incendiu este detaliat în procedura elaborată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. ART. 12. – Principalele acţiuni desfăşurate, în vederea cercetării cauzelor probabile de incendiu, sunt următoarele: a) deplasarea în cel mai scurt timp la faţa locului; b) nelimitarea anticipată în timp, a duratei cercetării cauzelor de incendiu la faţa locului; c) stabilirea măsurilor de protecţie a personalului care efectuează cercetarea la faţa locului; d) prevenirea accesului neautorizat în zona afectată precum şi a sustragerilor de posibile probe; e) efectuarea cercetării complete şi minuţioase la faţa locului independent de orice ipoteză preconcepută sau alte anticipări; f) executarea organizată a sarcinilor; g) utilizarea metodelor, procedeelor, aparaturii şi tehnicii adecvate în raport de natura şi particularităţile locului faptei; h) consemnarea, în cursul cercetării, a tuturor constatărilor, datelor, informaţiilor şi elementelor în legătură cu cauza; i) identificarea, notarea şi fixarea pe timpul stingerii incendiului şi/sau cercetării acestuia a datelor relevante. ART. 13. – Pentru determinarea cauzei probabile de incendiu şi a împrejurărilor în care s-a produs iniţierea şi propagarea acestuia, investigatorul trebuie să stabilească spaţiul în care a avut loc iniţierea arderii şi, concomitent, să găsească în zona respectivă indiciile cu privire la primul material care s-a aprins, primul material semnificativ aprins, sursa care a produs iniţierea şi circumstanţele care au permis producerea evenimentului. ART. 14. – Precizarea poziţiei focarului iniţial trebuie realizată prin interpretarea judicioasă a amprentei incendiului, coroborată cu acţiunea factorilor are influenţează desfăşurarea proceselor de combustie şi propagarea arderii în situaţia specifică a cazului în speţă, modul cum incendiul a evoluat în timp şi spaţiu, direcţiile şi căile prin care s-a propagat succesiv până a cuprins întreaga suprafaţă afectată, astfel încât, parcurgând în sens invers traseele respective, să se localizeze zona unde s-au declanşat procesele de ardere. ART. 15. - În localizarea focarului trebuie avute în vedere diferitele variante de dezvoltare spaţială a incendiului, cu modificarea corespunzătoare a amprentei sale. ART. 16. - Concluziile formulate ca urmare a cercetării incendiului trebuie să se sprijine fie pe baza probelor certe prezentate de investigatori, fie pe eliminarea motivată tehnic a tuturor celorlalte cauze posibile. CAPITOLUL IV Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică

6

ART. 17. - Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se întocmeşte prin coroborarea datelor şi concluziilor rezultate în urma cercetării cauzei probabile de incendiu doar pentru situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (4). ART. 18. – (1) Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică are următoarea structură cadru: a) date de identificare a persoanelor ce efectuează cercetarea (grad, nume, prenume, funcţia, numărul şi data O.Z.U. de constituire a comisiei); b) locul iniţierii incendiului (construcţie, secţie, atelier, depozit, magazine, etc.); c) caracteristicile constructive ale obiectivului incendiat şi cele funcţionale ale procesului tehnologic (tipul clădirii: civilă, de producţie, depozitare, cu funcţiuni mixte, construcţii inginereşti, agroindustriale şi agrozootehnice, instalaţii tehnologice, aria construită, aria desfăşurată, număr de niveluri, nivel de stabilitate la foc, riscul de incendiu, etc.); d) echiparea şi dotarea cu instalaţii şi mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor; e) modul cum instalaţiile şi mijloacele tehnice destinate apărării împotriva incendiilor au funcţionat; f) condiţiile atmosferice (vânt, temperatură, precipitaţii, trăsnete, etc.); g) cine, când şi cum a observat şi anunţat incendiul; h) datele şi orele iniţierii, localizării, lichidării incendiului şi efectuării cercetării la faţa locului; i) desfăşurarea intervenţiei, forţele, mijloacele şi procedeele utilizate pentru stingerea incendiului; j) caracteristicile incendiului (modul de manifestare, direcţiile şi viteza de propagare, suprafaţa incendiată, caracteristici ale fumului, etc.); k) prezentarea argumentată a ipotezelor cu privire la cauzele probabile de incendiu şi a menţinerii sau eliminării lor; l) cauza de incendiu cea mai probabilă. (2) După caz structura raportului de constatare tehnico-ştiinţifică poate fi completată şi cu alte date solicitate de către organele de urmărire penală. ART. 19. - (1) Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se aprobă de inspectorul şef/inspectorul general. (2) Raportul se întocmeşte în exemplar unic. (3) Raportul se păstrează la centrul operaţional al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean şi al Municipiului Bucureşti, iar pentru Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la Centrul Operaţional Naţional. ART. 20. - (1) Datele şi actele cu privire la cauzele şi împrejurările producerii riscurilor asigurate şi la pagubele provocate se comunică, în termenul legal, la cererea asigurătorului şi/sau a persoanelor fizice sau juridice al căror patrimoniu a fost afectat de incendiu, formulată în condiţiile legii, doar după aprobarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică. (2) Informaţiile privind sursa probabilă de incendiu, locul incendiului, primul material aprins, împrejurarea determinantă, mijloacele care ar fi putut produce aprinderea, se comunică, la cerere, mass-mediei, precum şi altor instituţii şi organisme, doar după aprobarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică.
7

(3) Termenul de asigurător este cel definit conform Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor cu modificările şi completările ulterioare. CAPITOLUL V Dispoziţii finale ART. 21. - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al Municipiului Bucureşti asigură măsurile necesare pentru desfăşurarea activităţii de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de incendiu în conformitate cu prevederile prezentei metodologii. ART. 22. – (1) În vederea constituirii unei baze de date privind cercetarea cauzelor de incendiu, pentru fiecare incendiu se vor realiza, în măsura dotărilor fiecărui inspectorat, fotografii în format electronic care se înaintează şi la Inspectoratul General – Inspecţia de prevenire. (2) Fotografiile trebuie realizate cu o rezoluţie de cel puţin 4 megapixeli. ART. 23. – (1) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al Municipiului Bucureşti asigură măsurile necesare pentru pregătirea şi instruirea personalului prevăzut la art. 7 alin. (4). (2) Tematica, formele şi metodele de instruire se prevăd în planul anual de formare continuă a personalului. (3) În activitatea de instruire se vor folosi cu predilecţie expuneri şi demonstraţii bazate pe cazuistica de la nivel local/naţional. ART. 24. - În asigurarea diseminării bunelor practici în activitatea de cercetare şi stabilire a cauzelor probabile de incendiu, cele mai relevante exemple vor fi înaintate Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă – Inspecţia de prevenire, în termen de 15 zile de la finalizarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică.

8

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->