Sunteți pe pagina 1din 62

O NOAPTE FURTUNOASA

Comedie in doua acte

(1879)

CUPRINS

O NOAPTE FURTUNOASA Comedie in doua acte (1879) CUPRINS

PERSOANELE

J U P A N

D U M I T R AC H E

T I T I R C A

I N I M A - R E A,

N AE

cherestegiu, ca pitan in garda civica I P I N G E S CU, ipistat, amic politic al ca pitanului C H I R I A C, tejghetar, om de incredere al lui Dumitrache, sergent in garda

S P I R I D O N, ba iat de procopseala in casa lui Titirca

R I C A

VE N T U R I AN O, arhivar la o judeca torie de ocol, student in drept si publicist VE TA, consoarta lui Jupa n Dumitrache Z I TA, sora ei

In Bucuresti, la Dumitrache.

de ocol, student in drept si publicist VE TA, consoarta lui Jupa n Dumitrache Z I

O noapte furtunoasa

9

ACTUL I

(O odaie de mahala. Usa in fund, da nd in sala de intrare; de ama ndoua pa r cile u sii din fund, ca te o fereastr a . Mobile de lemn si paie. La st a nga in planul inta i si-n planul din fund, ca te o usa ; in dreapta pe planul al doilea, alta usa . In dreapta in fund, ra zemata de fereastra , o pusca de gardist cu spanga ata rnata la nga ea.)

J U P A N

SCENA I

D U M I T R A C H E, in haine de ca pitan de garda fa ra sabie, si N A E I P I N G E S CU

J U P A N D U M I T R AC H E (urma nd o vorba inceputa ): Iaca,

niste papugii

pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoara cu pischerlicuri

si seara

faca cu ochiul. N-ai sa mai iesi cu o femeie pe ulita , ca se ia bagabon

tii laie dupa dumneata. Un a la

chioara in punga si se tine dupa nevestele negustorilor, sa le sparga casele, domnule!

un pra pa dit de amploiat, n-are

se ga tesc frumos si umbla dupa nevestele oamenilor sa le

niste sca rta-scatr ca pe ha rtie! ’I stim noi! Ma na nca

I P I N G E S CU: Nu se ia dupa toate, jupa n Dumitrache; dupa cum

e si femeia; daca trage la ei cu coada ochiului si face fasoane, vezi bine! bagabontii ata t asteapta .

J U P A N

Dar nevasta -mea nu-i d-alea, domnule.

I P I N G E S CU: Vai de mine! jupa n Dumitrache, adica , ga

D U M I T R AC H E: Ba sa am pardon! stiu eu ce

vrei dumneata sa zici

ndesti ca am vrut pentru ca sa -ti fac un atac? Imi pare ra u!

ca am vrut pentru ca sa -ti fac un atac? Imi pare ra u! J U

J U P A N D U M I T R AC H E: Nu, nene Nae; dar vreau sa zic adica

10

I. L. Caragiale

ca nevasta -mea nu-i d-alea cum zisesi, si iaca, dupa mine de ce s-a luat?

I P I N G E S CU: S-a luat bagabontii si dupa dumneata?

J U P A N

I P I N G E S CU: si cum esti dumneata!

J U P A N

D U M I T R AC H E: S-a luat si se ia

D U M I T R AC H E: Eu am ambit, domnule, ca nd e vor

ba la o adica de onoarea mea de familist

I P I N G E S CU: Rezon!

J U P A N

D U M I T R AC H E: Apoi sa stiu bine ca intru in creme-

nal! Sa ma va z eu numai ca se tine bagabontul dupa mine, si lasa -l

I P I N G E S CU: Care bagabont?

J U P A N

D U M I T R AC H E: Ei! iaca

un bagabont! de unde-l

cunosc eu?

I P I N G E S CU: Apoi, daca nu-l cunosti, de unde stii ca -i baga- bont?

J U P A N D U M I T R AC H E: Asta-i! Una vorbim si basca ne-n te-

legem. Dar de! ai dreptul; nu stii ce mi s-a intamplat, nu stii cum ma

Nu ca mi-e frica

fierbe el pe mine de doua

de ceva, adica de nevasta -mea

sa ptamani de zile

sa

nu

I P I N G E S C U: ’Aida de! Coana Veta! Mie-mi spui? n-o stiu eu?

J U P A N

D U M I T R AC H E: Nu ca mi-e frica

dar am ambit,

domnule; ca nd e vorba la o adica de onoarea mea de familist

I P I N G E S CU: Rezon!

J U P A N D U M I T R AC H E: Bagabontul

I P I N G E S CU: Ca bine zici! Incepusesi sa -mi spui istoria.

J U P A N

I P I N G E S C U: Stau.

J U P A N

lui

D U M I T R AC H E: Stai s-o iau de la cap.

D U M I T R AC H E: stii dumneata ca la la sata-secu -

am mers la gra dina la “Iunion”; eram eu, consoarta mea si cumnata - mea Zita. Ne punem la o masa , ca sa vedem si noi comèdiile alea de le joaca Ionescu 1 . Trece asa pret ca la un sfert de ceas, si numai ce ma pomenesc cu un a la, cu un bagabont de amploiat

1 I. D. Ionescu, ca nta ret si director de trupa in acea vreme.

ce ma pomenesc cu un a la, cu un bagabont de amploiat 1 I. D. Ionescu,

O noapte furtunoasa

11

I P I N G E S CU: De unde stii ca era amploiat?

J U P A N D U M I T R AC H E: Dupa port nu sema na a fi negustor.

Ma pomenesc ca vine si se pune la alta masa ala turi, cu fata spre

masa noastra si cu spatele la comèdie. sade rezemat intr-un pes 1 , sade,

Eu, cum m-a

fa cut Dumnezeu cu ambit, ma scol ca sa pleca m; cocoanele nu! ca sa mai sedem, ca inca nu s-a ispra vit comèdia. Incep sa ma -ncruntez la

sade, sade si se uita lung si galis la cocoane, se uita , se

bagabontul si mai ca -mi venea sa -l ca rpesc, dar mi-era rusine de lume; eu de! negustor, sa ma pui in poblic, cu un coate-goale nu vine bine

baga-

bontul cu ochii zga iti la cocoane, ba inca -si pune si ochilarii pe nas.

Tii! frate Nae, sa fi fost el aici sa ma fiarba asa, ca -i sa rea ochilarii din ochi si giubenul 2 din cap de auzea ca inii in Giurgiu.

Mai ma uit eu incolo, mai ma fac ca nu ma sinchisesc de el

I P I N G E S CU: Rezon!

J U P A N D U M I T R AC H E: In sfa rsit, se ispra veste comèdia. Ne

scula m sa pleca m; coate-goale se scoala si dumnealui. Pleca m noi, pleaca si dumnealui dupa noi. Eu il vedeam cu coada ochiului; dar nu vream sa le spui cocoanelor, ca sa nu le rusinez. stii cum e Veta

mea,

rusinoasa .

I P I N G E S CU: Mie-mi spui? n-o stiu eu?

J U P A N D U M I T R AC H E: Ei! Apuca m pe la Sfa ntul Ionica ca

Ei?

sa iesim pe Podul-de-pa ma nt — papugiul ca t colea dupa noi; iesim in dosul Agiei 3 — coate-goale dupa noi; ajungem la Sfa ntul Ilie in Gor- gani, — moftangiul dupa noi; mergem pe la Mihai-voda ca sa apuca m

spre Stabilament — mate-fripte dupa noi

Eu tra geam cu coada ochiu -

lui

fierbeam in mine, dar nu vream sa spui cocoanelor

I P I N G E S CU: Rezon! ca sa nu le rusinezi.

J U P A N

I P I N G E S CU: Rusinoasa , mie-mi spui?

J U P A N D U M I T R AC H E: Ca nd sa apuca m de la Stabilament

D U M I T R AC H E: stii cum e Veta mea

in sus, ma uit inapoi cu coada ochiului si nu mai va d pe coate-goale.

Latura , coasta . 2 Pa la rie inalta si tare, cilindrica , tip haat-de-forme, care si-a luat numele de la pa la rierul din Bucuresti, Jobin (joben). 3 Prefectura de politie.

, tip haat-de-forme, care si-a luat numele de la pa la rierul din Bucuresti, Jobin (joben).

1

12

I. L. Caragiale

Mai mergem ce mai mergem, ma uit iar

I P I N G E S CU: Jupa n Dumitrache, adica sa am pardon de im-

presie, eu ga ndeam ca numa’ ti-ai fa cut spaima degeaba. Poate ca omul o fi seza nd prin partea locului, pe Dealul Spirii. Ei! a venit si el

la gra dina ca si dumneavoastra , a stat si el pa na la ispra vitul comèdiei, si s-a nimerit sa apucati tot pe-un drum ca sa va inturnati la domici- liu. El a ra mas la al lui si dumneavoastra ati mers inainte.

J U P A N D U M I T R AC H E: Asa am crezut si eu inta i, dar stai

sa vezi!

eu de istoria bagabontului; ga ndeam si eu: poate c-o fi sta nd coate- goale prin partea locului, — bunioara vorba dumitale. Asa zice cum-

nata -mea ieri: “Nene, hai deseara la “Iunion” la Ionescu!” Cum auzii

eu de “Iunion”, ma fa cui verde la fata . “Ce sa mai ca uta m la comèdii- le alea nemtesti 1 , niste mofturi; da m parale si nu intelegem nimica; mai bine punem banii in buzunarul a la lalt si zicem ca ne-am dus.” — “Aide, nene, za u! Parol! sa n-ai parte de mine si de Veta!” Ei! ca nd am auzit asa vorba mare, n-am putut pentru ca s-o tratez cu refuz.

A trecut dupa aia o sa pta ma na la mijloc. Imi cam si uitasem

ma iertase bagabontul.

I P I N G E S CU: Rezon!

J U P A N

D U M I T R AC H E: Ei! haide!

dar unde ma ga ndeam

eu ca o sa mi se inta mple un asa ceva. Ne ducem. sedem la o masa mai la o parte; sedem ca t sedem, si incepe comèdia. Nu stiu cum ma -ntorc cu ochii inapoi, si pe cine ga ndesti ca va z la masa de la spate?

I P I N G E S C U: Pe bagabontul

J U P A N D U M I T R AC H E: Pe coate-goale, domnule, pe mof

Baga-

bontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul in cap si cu basmaua iac- asa scoasa . Cum m-a va zut — ca trebuie sa fi fost schimbat la fata , cum sunt eu ca nd ma neca jesc (isi ma nga ie favoritele), — cum m-a

A intors capu-ncolo si a inceput sa bea din tigara

va zut, a sfeclit-o

tangiul, pe mate-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungas!

stii asa, niznai. Dar ma tra gea cu coada ochiului. Ma -ntorc eu iar la loc si ma fac ca ma uit la comèdii, se-ntoarce si bagabontul iar cu

ochii la cocoane!

ma uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; ma -ntorc iar

1 Repertoriul trupei lui I. D. Ionescu con tinea ca ntece in mai multe limbi: roma na ,

D. Ionescu con tinea ca ntece in mai multe limbi: roma na , germana , idis,

germana , idis, franceza si engleza ; “nemtesti”, termen popular generic pentru “stra ine”.

O noapte furtunoasa

13

la com èdii

ce-ncolo; ma -ntorc iar la comèdii

, iar se uita la cocoane;

ma uit iar la el, iar se-ntoar-

I P I N G E S CU: Iar se uita la cocoane

J U P A N D U M I T R AC H E: Ei! Iac-a sa m-a fiert fa ra apa toata seara

I P I N G E S CU: In sfa rsit?

J U P A N D U M I T R AC H E: In sfa rsit

pleca m; coate-goale dupa

noi. Era sa ma -ntorc la poarta “Iunionului”, sa -i zic numa’: “Ce poftesti,

ma musiu?” si sa -l si umflu; dar stii, am ambit; m-am ga ndit: eu ne

gustor

sa ma pui in poblic cu un bagabont ca a la, nu face

I P I N G E S CU: Rezon!

J U P A N D U M I T R AC H E: Pe urma s-a tinut iar gaie dupa mine.

I P I N G E S CU: Pa na la Stabilament

J U P A N

D U M I T R AC H E: Da, pa n a la Stabilament! S-a tinut

Ei! pe urma ?

dupa mine pa n a la ra scruci, stii, unde vrei s-apuci spre cazarma . Ce

ziceam eu? “Haide, drace, haide! sa intri tu pe strada lui Marcu Aole-

riu ori Catilina si lasa !” Aveam de ga nd sa intru cu cocoanele in casa , sa trimit repede pe Chiriac pe poarta de din dos pe maidan sa -i iasa

inainte, si eu sa -l iau pe la spate

si daca nu-i ajun-

gea, s a -mi taie mie favuridele! ( Isi m a nga ie favoritele.)

I P I N G E S CU: Ei! daca nu-i ajungea, despa rtirea 1 e aproape; sa

intreb: “Ce poftesti, ma musiu?” si sa -l si umflu!

sa -l apuca m la mijloc pentru ca sa -l

fi poftit la mine la despa rtire cu la cra matie, ca -i implineam eu ca t ii mai lipsea.

J U P A N D U M I T R AC H E: A avut noroc! mare noroc a avut bagabontul; a sca pat!

Cum?

I P I N G E S CU: Iii! pa cat

J U P A N

D U M I T R AC H E: Ca nd am trecut eu de ra scruci cu

cocoanele, si bagabontul era sa intre dupa noi in ulita , a iesit haita de ca ini de la maiorul din colt si i-a t a iat drumul lui coate-goale. Am la sat pe Zita acasa , m-am suit degrab’ cu Veta sus, am trimis pe Chiri-

1 Circumscriptie.

lui coate-goale. Am la sat pe Zita acasa , m-am suit degrab’ cu Veta sus, am

14

I. L. Caragiale

ac repede in maidan, eu i-am iesit inainte peste uluci tocmai pe la

pra va lia lui Bursuc; dar

geaba! pa na sa iesim noi, fugise bagabontul!

(Se aude glasul lui Chiriac striga nd afara :

“Spiridoane! Spiridoane!”)

I P I N G E S CU: Iaca ta vine Chiriac. Sa n-auza .

J U P A N

D U M I T R AC H E: As! de el nu m a sfiesc. La din con

Ata ta om de incre-

dere am

fi avut pe el, mi-ar fi mers treaba greu. Eu, stii, cu negustoria, mai mergi colo, mai du-te dincolo, ma rog, ca omul cu daraveri, toata ziua trebuie sa lipsesc de-acasa . Pe de alt a parte, ce sa -t i spui! am ambit, tiu ca nd e vorba la o adica la onoarea mea de familist. De! ca t

tra, el stie toata istoria, i-am spus-o de la inceput

tine la onoarea mea de familist. Daca nu l-as

Ba iat bun!

lipsesc eu de-acasa cine sa -mi pa zeasca onoarea? Chiriac sa racul! N-am ce zice! onorabil ba iat! De-aia m-am hota ra t si eu, cum m-oi vedea la un fel cu meremetul 1 caselor, il fac tovara s la parte si-l si insor!

I P I N G E S CU: Da

J U P A N D U M I T R AC H E: Consoarta mea?

coana Veta ce zice?

Ce sa zica ?

De!

ca muierea

are ea la ochi buni pe Chiriac; dar — stii cum m-a fa cut Dumnezeu pe mine, nu-i trec muierii nici ata tica din al meu, — i-am zis pe sleau:

“Nevasta , e ba iat onorabil si credincios; n-ai ce-i face; ce-i al omului e al omului!”

b a gat eu de seam a ca nu-l prea

mai ursuz a . Am cam

I P I N G E S CU: Rezon!

SCENA II

A CEI A sI ,

CH I R I A C

C H I R I AC (intra nd prin fund): Jupa ne, trebuie sa facem mandat de arestare pentru Tache pantofarul de la Sf. Lefterie; nu vrea sa iasa ma ine la izircit cu nici un pret.

J U P A N

1 Reparatie.

D U M I T R AC H E: Dar pentru ce nu vrea?

ma ine la izircit cu nici un pret. J U P A N 1 R e

O noapte furtunoasa

15

C H I R I AC: Zice ca -i bolnav. Am trimis gornistul de trei ori la el

cu biletul, si l-a primit cu refuz. Zice ma -sa ca nu poate umbla, ca de- abia s-a sculat dupa lingoare.

I P I N G E S CU: Sa dea ceferticat medical.

C H I R I AC: M-am dus eu la el chiar in persoana ; zic: “Pe ce baza

nu vrei sa vii ma ine la ezircit, domnule?”; zice: “Sunt bolnav, domnule sergent, zice, de-abia ma tiu pe picoare, nu pot sa merg nici pa n’ la pra va lie”, zice; zic: “Nu cunosc la un asa rezon fa ra motiv”; zice: “Aduc martori, domnule sergent, ca am za cut o luna de zile, zice, intreaba si pe popa Za bava , de la Sfa ntul Lefterie, zice, alalta ieri m-a grijit, m-a spovedit”; zic: “N-am eu de-a face cu Popa Za bava , nu-l am pe lista , zic, eu pe dumneata te am pe lista ; sa te prezanti ma ine la companie”.

— Acu, trebuie sa -i da m mandat, pentru ca sa -l iau ma ine dimineata .

J U P A N D U M I T R AC H E: Sa -i da m, sa -l

iei! Ala-i de-al cio scape de garda

coilor 1 , il stiu eu; ca t a umblat da nsul fel si chip sa

I P I N G E S CU: si eu il am insemnat pe musiu Tache la catastiful meu; e finul lui popa Tache.

J

U P A N D U M I T R AC H E: Ei! vezi!

C

H I R I AC: Lasa -l ca nu se sfinteste el cu mine, jupa ne, il poca iesc

eu

deloc. A fost la el si ieri, si asta zi cu biletul; cica n-a dat pe-acasa de trei zile!

l-a putut ga si gornistul

Ei! dupa aia pe nea Ghita T irca da u nu

J U P A N D U M I T R AC H E: Pricopsitul de cumnatu-meu, n-a s

fi mai avut parte de el! Cine stie in ce ca rciuma s-a-nfundat!

I P I N G E S CU: L-am va zut eu azi-dimineata , trecea pe la des-

pa rtire.

C H I R I AC: Ma

(Iese repede.)

duc sa -i trimet gornistul cu biletul pentru ma ine.

I P I N G E S CU: Era afumat ra u nenea Ghita .

J U P A N D U M I T R AC H E: Ei! bravos! asta e una la m a n a . Om

stricat, domnule! Pa i de ce am dezvortat-o pe Zita de el, ga ndesti? Nu mai putea tra i cu mitocanul, domnule

1 Din partidul conservatorilor.

de ce am dezvortat-o pe Zita de el, ga ndesti? Nu mai putea tra i cu

16

I. L. Caragiale

I P I N G E S CU: Rezon!

J U P A N

D U M I T R AC H E: Fata frumoasa , modista si inva tata

Tot

ga ndeam la inceput, ca de! e ta na r, o sa -i treaca mai incolo, o sa -si vie la poca inta . As, ti-ai ga sit! T irca da u si om de treaba ! Eu, ca a la, cum- nat mai mare, cum am zice ca si un frate, tot ii da m povete fetii sa mai rabde, sa nu strice casa. Cu azi, cu m a ine, a ra bdat biata fata — biata sa nu fie! — a ra bdat ca t a ra bdat, pa na m-am pomenit intr-o zi

ca

si trei ani la pasion, sa -si ma na nce ea tineretele cu un a la

vine tipa nd la mine, pe cum ca : “Nene, moarta , ta iata , nu mai stau

cu mitocanul, scapa -ma de pastramagiul! sa stiu de bine ca ma duc la ma na stire, pa ine si sare nu mai ma na nc cu el!” Ei! daca am va zut si-am

va zut, zic: “Lasa , Zito, zic, iti ga sesti tu norocul, n-a intrat zilele-n sac! Acu e vremea ta! Lac sa fie, ca broaste destule!” — s-am si dezvortat-o. Apoi nu mai era de suferit asa trai. N-o mai maltrata,

domnule, ma car cu o vorba buna . Ma rog, o data ce nu e ba rbatul

levent, ce fel de casa sa mai fie s-aia?

I P I N G E S C U: Mie-mi spui? Nu i-am incheiat eu procesul-verbal atuncea noaptea, ca nd a tratat-o cu insulte si cu ba taie?

(Chiriac reintra .)

D U M I T R AC H E: Apoi de! n-a avut dreptul muierea

sa -l lase? Om fa ra ambit, domnule, nu tinea la onoarea lui de familist! Un mitocan, ma rog; zice ca -i negustor, alege-s-ar praful!

J U P A N

C

H I R I AC: Jupa ne, da deseara stii ca esti de rond

mergi?

J

U P A N

D U M I T R AC H E: Mai e vorba ! cum sa nu merg? De

ce m-am imbra cat? nu vezi?

C H I R I AC: Jupa ne, da faci toate posturile? nu-i asa? Nu sunt

multe

pa na pe la doua dupa doua spce le ispra vesti.

J U P A N D U M I T R AC H E: Asa, cam pe la dou a dupa dou a spce,

ma stii

ca totdeauna

Chiriac ba iete (il trage la o parte), ia vezi tu

ca am ambit, ca nd e vorba la o adica , tiu la

C H I R I AC: Lasa , jupa ne, ca doar nu ma cunosti de ieri de-alalta -

am ambit, ca nd e vorba la o adica , tiu la C H I R

ieri.

O noapte furtunoasa

17

J U P A N

A C E I A sI ,

SCENA III

S P I R I D O N , aduca nd o gazeta

D U M I T R A C H E (lui Spiridon): Dar mai mult nu

puteai sa sezi, ma ?

S P I R I D O N: Vezi ca era multi mustirii, jupa ne, pa na sa -mi dea madama gazeta.

(Ipingescu ia gazeta.)

J U P A N D U M I T R AC H E: Ma Spiridoane, fii ba iat de treaba ,

ma , ca iau pe sfa ntul Niculai din cui; stii ca i-am pus sfa rcul nou de ibrisim, sa nu-i fac saftea pe spinarea ta!

S

P I R I D O N: Da de ce, jupa ne?

J

U

P A N

D U

M I T R AC H E: At a ta-t i spui eu t ie: ’aida! du-te iute

si cere cocoanii sa -mi dea sabia si cintironul. (Spiridon pleaca ). Chiri-

ac ba iete (il ia la o parte), ia vezi, stii ca am ambit, tiu ca nd e la o adica

C H I R I AC: Lasa , jupa ne, ma stii ca consimt la onoarea dumitale

de familist.

J

U P A N

D U M I T R AC H E: Ei! ia vezi

C

H I R I AC: N-ai grije, jupa ne

Eu ma duc sa inchiz cantorul si

magazia. (Ca tre Ipingescu, care, de ca nd a adus Spiridon gazeta, a sor- bit-o cu ochii pe toate fet ele:) Bonsoar, nene Nae.

I P I N G E S CU: Salutare, onorabile!

(Chiriac iese, prin fund, dupa ce a schimbat gesturi de intelegere, despre onoarea de familist, cu Jupa n Dumitrache.)

S P I R I D O N (vine din dreapta cu sabia si cintironul): Iaca, na, jupa ne, poftim.

J U P A N

S

J U P A N

D U

M I T R AC H E: Ce fa cea cocoana, m a ?

P I R I D O N: Cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac.

D U M I T R AC H E: Ce a zis?

AC H E: Ce fa cea cocoana, m a ? P I R I D O

18

I. L. Caragiale

S P I R I D O N: Zicea ca sa vii mai devreme la noapte ca -i e ura t singura -n casa .

J U P A N D U M I T R AC H E: Uite m a ! Ce ti-e cu muierea fricoasa ! (Strajnic:) Da’ Chiriac nu-i aicea?

S P I R I D O N: Jupa ne, nea Chiriac mi-a zis sa -nchidem mai de-

graba , ca ai sa pleci de rond.

J U P A N D U M I T R AC H E: Dut’ de ado cheile si le du lui Chiri-

ac jos. (Spiridon iese.) Nene Nae, auzisi cum imi poarta Chiriac de grija rondului? Ei! i-e tot frica sa nu uit reglementul. Are ambit ba iatul, ca sa fie compania noastra ceva mai abitir din toate. Ga ndesti dumnea- ta ca mai primeam eu sa fiu ca pitan daca nu-l alegea pe el sergent? stii cum a regulat compania? E prima, domnule, poci sa zic

I P I N G E S C U: Bravos!

J U P A N

D U M I T R AC H E: Face sa -i dea si dicoratie?

I P I N G E S CU: Sa -i dea! de ba iat din popor

ce sa

nu-i dea? si el e d-ai nostri,

J U P A N

D U M I T R AC H E: Fireste, dicora tiile nu sunt fa cute

tot din sudoarea poporului? I P I N G E S CU: Rezon!

S P I R I D O N (venind din fund): S-a inchis, jupa ne; acuma

ma duc sa ma culc?

eu

J U P A N D U M I T R AC H E: Da, dar tutun si ca rticica ti-ai luat?

chibrituri ai?

S

P I R I D O N: Ce tutun, jupa ne?

J

U P A N D U M I T R AC H E: Te faci c a nu in t elegi, ai? Nu stii ce

tutun? Eu n-am aflat ca tragi tigara ? Aoleo, Spiridoane, nu te-oi prinde odata ! Sa racul sf. Niculae! i stii tu pa para lui!

S

P I R I D O N: Za u, jupa ne.

J

U P A N

D U M I T R AC H E: Haida, pleaca . (Spiridon pleaca .)

Ma ! spune lui nen’ tu Chiriac sa nu uite de ce ne-a fost vorba cu ochii-n patru.

sa fie

S P I R I D O N (iesind): Bine, jupa ne.

lui nen’ tu Chiriac sa nu uite de ce ne-a fost vorba cu ochii-n patru. sa

O noapte furtunoasa

19

I PI N GES CU,

SCENA IV

J UPA N

D UM I T R A CH E

J U P A N D U M I T R AC H E ( seza nd pe scaun): Hei! ia sa vedem acu ce mai zice politica. Citisi ceva?

I P I N G E S CU: Bravos ziar, domnule! A sta stiu ca combate bine.

J U P A N

D U M I T R AC H E: Apoi nu-i zice lui degeaba “Vocea

patriotului nationale”!

Ia citeste.

I P I N G E S C U (citeste greoi si fa ra interpunctatie): «Bucuresti 15/

27 Ra pciune 1 . — Amicul si colaboratorele nostru R. Vent., un june scriitor democrat, a ca rui asinuitate o cunoaste de mult publicul citi- tor, ne trimite urma toarea prefatiune a unui nou op al sa u. I da m asta zi locul de onoare, recomanda nd cu ca ldura poporului suveran

scrierea amicului nostru. “Republiuca si Reactinea sau Venitorele si Tre- cutul”. — Prefatiune. — “Democratiunea romana , sau mai bine zis tinta democratiunii romane este de a persuada pe ceta teni, ca nimeni nu trebuie a ma nca 2 de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfa nta Constitutiune” »

J U P A N D U M I T R AC H E (multumit): Ei, bravos! Aici a adus-o

bine.

I P I N G E S CU (ca uta nd sirul unde a ra mas): “ Constitutiune ”

A ma nca

sfa nta

J U P A N

ma na nce?

D U M I T R AC H E (cam nedumerit): Adica , cum s-o

I P I N G E S C U: Stai sa vezi

ca spune el

“Sfa nta Constitutiune,

si mai ales cei din masa poporului ”

J U P A N

I P I N G E S CU: Ba nu-i ad a nc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine

D U M I T R AC H E (nedumerit): E scris ada nc.

vorba lui: sa nu mai ma na nce nimeni din sudoarea bunioara a unuia

1 Luna septembrie. 2 A manca, frantuzism, de la manquer, a lipsi.

ma na nce nimeni din sudoarea bunioara a unuia 1 Luna septembrie. 2 A manca, frantuzism,

20

I. L. Caragiale

ca mine si ca dumneata, care suntem din popor; adica sa saza numai poporul la masa , ca el e sta pa n.

J U P A N D U M I T R AC H E (la murit): Ei! asa mai vii de-acasa . Bravos! Zi-i nainte.

I P I N G E S CU: Stai sa vezi: acum vine un ce si mai tare.

J U P A N D U M I T R AC H E: Ei?

I P I N G E S CU (urma nd citirea):

A ma nca poporul mai ales, ”

este o greseala neiertata , ba putem zice chiar o crima

J U P A N D U M I T R AC H E (cu deplina aprobare): stii ca si aici

loveste bine! Da! cine ma na nca poporul sa mearga la cremenal!

I P I N G E S CU (ba t a nd cu m a na-n gazet a ): Apoi de ce scrie el,

sireacul!

J U P A N D U M I T R AC H E: Da -i nainte, ca -mi place.

I P I N G E S CU: “

Ba putem zice chiar o crim a . (Schimba nd tonul

si mai grav:) Nu! Orice s-ar zice si orice s-ar face, cu toate zbieretele

reactiunii, ce se zva rcoleste sub dispretul strivitor al opiniunii pub- lice; cu toate urletele acelora ce cu nerusinare se intituleaza sistema tici opozanti ”

J U P A N D U M I T R AC H E (care la fiecare accent al lui Ipinges-

cu a dat mereu din cap in semn de aprobare, il intrerupe cu entuzi-

asm): Hahahaha! i-a-nfundat!

Nu! in van! noi am spus-o

si o mai spunem: situatiunea Roma niei nu se va putea clarifica; ceva

mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, pa na ce ”

(Ama ndoi ra ma n foarte in-

nu vom avea un sufragiu universale curcati.)

J U P A N D U M I T R AC H E: Adica tele, cum vine vorba asta?

I P I N G E SCU (urma nd cu ta rie):

I P I N G E S CU (dupa ad a nca reflect ie): A! in t eleg! bate in ciocoi,

unde ma na nca sudoarea poporului suveran

J U P A N D U M I T R AC H E: Ei! acu in teleg eu unde bate vorba lui! Ei! bravos! bine vorbeste

stii: masa

sufragiu 1

1 Confuzie intre sufràgiu (vot) si sufragìu (servitor).

lui! Ei! bravos! bine vorbeste stii: masa sufragiu 1 1 Confuzie intre sufràgiu (vot) si sufrag

O noapte furtunoasa

21

I P I N G E S CU: A sta combate, domnule, nu ti-am spus eu!

J U P A N

D U M I T R AC H E: Apoi, nu-i zice lui degeaba “Vocea

Patriotului nationale”!

I P I N G E S CU: “

Pa na ce nu vom avea un

sufragiu universale.

Am zis si subsemnez! R. Vent., studinte in drept si publicist.”

(Ca nd inca nu sfa rseste bine Ipingescu de citit, se aude afara , in strada la dreapta, cearta mare.)

UN GLAS DE BA RBAT (de afara ): Lasa , cocoana ! Poate ca sa mor si sa nu ti-o fac!

G LAS U L Z I T II (de afara ): Mitocane! pastramagiule! la poli-

tiune! (Ama ndoua glasurile vorbesc deodata .) Nene Dumitrache!

(Jupa n Dumitrache si Nae Ipingescu ra ma n uluiti.)

J U P A N

I P I N G E S CU: Urgent! (Stra nge repede gazeta si scoate fluierul

D U M I T R AC H E (asculta nd): Sa i, nene Nae!

de la cheotoarea mondirului. Ama ndoi ies fuga prin fund, Ipingescu suiera nd signalul de alarma .)

SCENA V

S P I R I D O N (singur, intra din dreapta fa ca ndu-si o tigara ): Ma a !

al dracului ruma n si jupa nul nostru! Bine l-a botezat cine l-a botezat “Titirca Inima -Rea”. Ce are el cu mine? Za u! biata cocoan a si cu nea Chiriac! cu ei mai am noroc, ei ma mai scapa de afurisitul, ca despre partea lui jupa n Titirca Inima -Rea, halal sa fie de oasele mele! m-ar cotonogi. Ieri sa pta ma na, ca nd s-a intors de la gra dina cu cocoanele,

m-a ga sit destept: “Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pa n- acuma; ma ine dimineata jupa nul sa racul sa deschiza pra va lia; ai stat pa n-acuma sa bei la tutun, ai?” “Nu, jupa ne, zic, da’daca nu mi-e somn.”

Bietul nea Ieri seara m-a

“Nu ti-e somn, ai? sta i ca -ti fac eu tie pofta de culcat!”

Chiriac m-a sca pat, ca luase pe sfa ntul Niculae din cui

“Nu ti-e somn, ai? sta i ca -ti fac eu tie pofta de culcat!” Chiriac m-a

22

I. L. Caragiale

ga sit dormind: “Bravos, musiu Spiridoane! zice; dormi, ce-ti mai pasa ! tutun ai tras destul, acum te-ai pus sa tragi la aghioase: trai, nenea- co, cu banii ba bachii!” “Nu, jupa ne, da’ daca mi-a fost somn”, zic. “Somn, ai? Te trage traiul a l bun la somn! (Auzi, cu sf a ntul Niculae trai bun, ca dea-i-ar bunul pe inima lui jupa nul!) Tragi la somn? Stai ca am eu leac sa -t i tai de piroteala .” si mi-a si pus m a na-n p a r. Daca nu era cocoana sa sara pentru mine tocmai la apropont, ma rupea, ca nu-s’ ce-avea, era turbat ra u de tot. (S-aude zgomot.) Auliu! vine! (Stinge repede tigara cu degetele si o baga in buzunar.)

SCENA VI

S P I R I D O N ,

Z I T A

intra agitata

Z I T A: Auzi mizerabilul! sa se-ntinz a p a n a -ntr-at a ta ca sa -mi faca

un afront.

S P I R I D O N: Dumneata esti, cocoan a Zit o? Bine ca venisi. Eu

n-am putut sa viu. Mi-era frica sa nu ma spuie nea Chiriac lui jupa nul, ca am umblat noaptea pe drum

Z

I T A (repede): Ei! l-ai ga sit? i-ai vorbit? i-ai dat? i-ai spus?

S

P I R I D O N: Da, cocoana .

Z

I T A: Ce-a zis?

S

P I R I D O N: “Mersi!”

Z

I T A: si tu ce i-ai spus?

S

P I R I D O N: “Pentru putin.”

Z

I T A: Nu i-ai spus cum t i-am zis eu?

S

P I R I D O N: Ba da, l-am luat sa -i ar a t casa.

Z

I T A: Nu mai trebuia s a -i ar a t i nimic, ca -i scrisesem eu in bilet

unde sa vie.

S P I R I D O N: Asa mi-a zis, sa -i ara t casa, ca sa mearga la sigur

Dar ca nd sa ies de pa

vale; am la sat pe persoana in chestie sa m-astepte pe maidan si eu

maidan cu dumnealui, tocmai trecea jupa nul la

de pa vale; am la sat pe persoana in chestie sa m-astepte pe maidan si eu

O noapte furtunoasa

23

am sa rit peste uluci prin fundul curtii, ca mi-era frica sa nu dea jupa nul cu ochii de mine, ori sa vie acasa si sa nu ma ga seasca .

Z I T A: Prostule! nu stii ca nenea e de rond la noapte? nu mai d a

pe-acasa pa na la ziua .

S P I R I D O N: Dar daca ma ga sea pe ulita , pla teai dumneata pie- lea mea?

Z

I T A: Ei! si zi, persoana in chestiune a steapt a pe maidan?

S

P I R I D O N: Da, si mi-a dat biletul a sta ca sa ti-l aduc.

Z

I T A (lua nd biletul): si nu mi-l dai mai cura nd! Adu sa va z.

(Merge la o parte si citeste:) “Angel radios! de ca nd te-am va zut inta iasi

( Isi comprim a

palpita t iile.) Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore? 1 Inima-mi palpita de amoare. Sunt intr-o pozitiune pitoreasca si mizericordioasa 2 si sufa r peste poate. O, da! Tu esti aurora sublima , care deschide bolta azurie, intr-o adoratiune poetica infinita de suspine misterioase, pline de reverie si inspiratiune, care m-a fa cut pentru ca sa -ti fac aci anexata poezie:

dat a pentru prima oar a , mi-am pierdut uzul ra t iunii

“Esti un crin plin de candoare, esti o fragila zambila , Esti o roza parfumata , esti o ta na ra lalea! Un poet nebun si tandru te adora , ah! copila ! De a lui pozitiune turmentata fie-ti mila ; Te iubesc la nemurire si it i dedic lira mea!”

Al t a u pentru eternitate si per toujours 3 .

(Foarte aprinsa , isi face va nt cu scrisoarea si se plimba repede.)

Spiridoane ba iete, du-te, du-te iute; te asteapta siguralmente

te

vorbesc cevasilea cu ta tica.

du-

spune-i sa astepte, viu si eu dupa tine numaideca t, numai sa

1 Te iubesc si te ador: altceva ce mai pretinzi? (fr.).
2

3 Forma sta lcita a expresiei franceze “pour toujours” (pentru totdeauna).

Care trezeste mila .

(fr.). 2 3 Forma sta lcita a expresiei franceze “pour toujours” (pentru totdeauna). Care trezeste mila

24

I. L. Caragiale

S P I R I D O N: Nu pot, cocoana , sa ma duc, pa na nu mi-o da voie ori nea Chiriac, ori cocoana.

Z

I T A: Unde-i Chiriac?

S

P I R I D O N: Nu stiu, pin curte.

Z

I T A: Dar t a t a?

S P I R I D O N: Lucreaza dincolo. (Zita porneste spre usa din sta nga, ca nd usa se deschide si Veta intra .) Iaca ta -i cocoana.

SCENA VII

A CEI A sI ,

V ETA

VE TA (intra cu lucrul in ma na , coase galoanele la un mondir de

sergent de garda civica ; este obosita si distrata , vorbeste rar si incet):

Cine-i aici? (Va za nd pe Zita.) A! tu erai? ma miram cine-i. (Trece incet sa saza cu lucrul la masa din dreapta.)

Z I T A: Eu, ta t ico; te rog, las a pe Spiridon sa se duca p a n’ la mine

acasa , ca sa -mi aduca ca nd m-oi intoarce

in ga nduri.) Il lasi, tato? (Se apropie de ea.)

mantelul; bate va ntul si mi-e frica sa nu ra cesc

(Ta cere. Veta sade la dreapta si lucreaza ada ncita

VE TA: Ai? ce sa las?

Z I T A: Sa la si pe Spiridon sa -mi aduca ceva de-acasa .

VE TA: Da, il las.

Z I T A: Du-te, Spiridoane.

(Spiridon, dupa ce schimba priviri si semne cu Zita, iese.)

VE TA: Dar tu, Zito, la ce-ai venit? (Lucreaza inainte.)

Z I T A: Stai sa -t i spui

Dar nu m a -ntrebi, t a t o, sa -t i povestesc ce am

Auzi, mizerabilul! sa -ndra zneasca

sa -mi tie drumul ca

cruce sti, nu altceva. Mai adineaori sedeam acas a . Tu sica, cum stii c-a

fa cut-o Dumnezeu, se culca odata cu ga inile. Eram ambetata 1 absolut.

Stai, tato, sa -ti spui si sa te

pa tit cu mitocanul! Sa vezi, e haimana

sa -mi faca un atac

1

Plictisita .

tato, sa -ti spui si sa te pa tit cu mitocanul! Sa vezi, e haimana sa

O noapte furtunoasa

25

Dramele Parisului, ca te au iesit pa n a acuma, le-am citit de trei ori. Ce sa fac? n-aveam ce citi. Zic: hai sa ma duc la tata, daca nu s-o fi cul-

trec

pe maidan, ma pomenesc cu mitocanul, cu pricopsitul de T irca da u, ca -mi taie drumul. “Bonsoar-bonsoar”, si stii asa deodata , sanfaso 1 :

“Hei, cocoana , zice, mai bine ti-e acuma va duva ?” “Pardon, domnule,

zic, n-am de-a face cu dumneata, si mai inta i ca nd e la o adica , nu sunt va duva , sunt libera , tra iesc cum imi place, cine ce are cu mine! acu mi-e timpul: juna sunt, de nimini nu depand, si ca nd oi vrea, imi ga seste nenea Dumitrache ba rbat mai de onoare ca dumneata.” “Mi ca t-ei ca i!” Zic: “Pardon, domnule, nu-ti permit sa te-ntinzi mai mult la asa afront; ma -ntelegi?” Zice

VE TA ( intrerupa nd-o scurt): Zito dreapta ?

cat, sa mai sta m de vorba . Scot iva rul de la salon si plec. Ca nd sa

ce e ca nd ti se bate ta mpla a

Z

VE TA: Mie, bucurie?

Z I T

VE TA: Dar ca nd ti se bate a sta nga ?

Z I T A: Te-mpaci cu o persoan a cu care e sti certat a .

VE TA (ridica nd capul cu mult interes): Da? (Da nd din umeri.) Cu

I T A: It i vine o bucurie.

A: Da de ce nu?

nu crez.

cine sa ma -mpac?

Am auzit ca

de la o vreme-ncoace intr-o ba utura o duce. Uf! ta tico, maser, bine

m-a sca pat Dumnezeu de traiul cu pastramagiul! Sa tra iesc eu cu un mitocan! Nu era de mine; eu sunt o persoana delicata ; bine ca m-am

va zut libera !

permit, domnule, sa te naintezi la un a sa afront!” Da’ el: “Ga ndesti,

pe mine, cine ce

treaba are!” “Sa te m a riti, ai? ca t o tra i Ghita T irca d a u, ori sa te-nh a i- tezi cu vreunul? Sa racul! Dar sa stiu de bine ca merg cu el de ga t pa na la Dumnezeu, tot n-ai dumneata parte de un asa ceva; incai

Asa — sa nu-mi uit vorba — zic mitocanului: “Nu-ti

nu sunt certata cu nimeni.

Z

I T

A: Asa

zic mitocanului

t a t o, ca era tr a snit

zice, ca o sa te ma riti, cocoana ?” “Asta ma -mporta

1 Forma sta lcita a expresiei franceze “sans façons”: in mod familiar, fa ra mofturi.

?” “Asta ma -mporta 1 Forma sta lcita a expresiei franceze “sans façons”: in mod familiar,

26

I. L. Caragiale

daca m-ai la sat pe mine, sa te duci la ma na stire, ca asa te la udai la ”

Dumitrache!

trebunar!

“Mitocane, pastramagiule! la politiune! vardist! nene Am avut, t a t o, parte ca a sa rit nenea Dumitrache si

cu Nae ipistatul! aminteri, mitocanul scosese sicul 1 de la baston pent-

ru ca sa ma sinucida

Ei! ce zici dumneata, ta tico, de nasul care si l-

a

luat mitocanul? (Veta nu

ra spunde; Zita s-apropie de ea si o observa .)

T

ato! ce ai? pla ngi?

VE TA (sterga ndu-se la ochi): Eu? de ce sa pla ng? Ma doare capul, mi-e cam ra u.

Z I T A: It i sunt ochii turburi grozav

VE TA: Nu-s’ ce am; parca ma -ncearca niste friguri.

Z I T A: Nenea e de rond la noapte?

VE TA: Da. (S-apuca iar de lucru.) Tu mai stai, Zi t o?

Z I T

A: Nu, t a t o; o sa m a duc si eu sa m a culc; trebuie sa fie t a rziu.

S P I R I D O N (intra si trece repede la nga Zita): Cocoana ! (Incet:)

Pa na acu am asteptat degeaba. L-am ca utat peste tot, si pe maidan,

si pe ulita , nu e nica ieri.

Z

I T A (incet): Biletul, zici ca i l-ai dat.

S

P I R I D O N: Nu stii? I l-am dat ca nd m-am dus la tutungerie,

ca nd m-a trimes jupa nul. (Iese in dreapta.)

Z I T A: Bine. (Ca tre Veta): Ei! t a t o, eu m a duc, bonsoar, alevoa.

Culca -te si matale, nu mai lucra daca ti-e ra u. VE TA: Lasa sa -mi fie ra u. (Ra za nd silit.) Mai bine ar fi sa mor.

Z I T A: Vai de mine! Ce vorb a -i asta? Ce, t i-e r a u de tot? Sa trimitem

sa caute pe nenea. VE TA: As! esti nebuna ! nu vezi ca glumesc. Ma doare capul: nu

ti-am spus? am lucrat mult la luma nare. (Are un fior.) M-a tras si fereas- tra. Cum m-oi culca, imi trece.

Z I T A: Atunci, alevoa, bonsoar, tato. (Pleaca si se intoarce.) A! sa

nu uit; ma ine ne vedem, stii ca -i sa rba toare. Sa ne lega m de nenea sa ne duca la “Iunion”.

VE TA (repede): La “Iunion”? nu, Zi t o, nu mai merg la “Iunion”.

La “Iunion”? nu, Zi t o, nu mai merg la “Iunion”. 1 Vergea de fier ascutita

1 Vergea de fier ascutita , prinsa intr-un ma ner, care este si capul bastonului.

Zi t o, nu mai merg la “Iunion”. 1 Vergea de fier ascutita , prinsa intr-un

O noapte furtunoasa

27

Z I T A: Da’ de ce?

VE TA: Pentru ca

pentru ca nu-mi face nici o pla cere

acolo,

nu-nteleg comèdiile alea

I T A: Ei, Doamne! t a t o, parol, stii ca e sti curioasa ! Ce, pentru

comèdiile alea mergem noi? Mergem sa mai vedem si noi lumea. Ce,

adica toti care merg acolo inteleg ceva, ga ndesti? Merg numai asa de un caprit, de un pamplezir; de ce sa nu mergem si noi? VE TA: De ce, de ne-ce, nu voi sa merg.

Ei! ce sa -ti spui! nu voi.

Z

Z I T A: ’Aide, z a u, t a t o; i zic eu lui nenea

vrei?

VE TA: Nu viu, ti-am spus o data , si nici dumnealui nu mai vrea sa mearga ; mi-a spus de azi-dimineata : degeaba-i zici.

Z I T A: Za u! ta t ico, parol! sa m a -ngropi!

VE TA: Nu merg, Zito, nu. Ma stii tu, ca nd zic o vorba e vorba .

Z I T A: Zi, nu vrei sa mergi, t a t o?

VE TA: Nu.

Z I T A (obidindu-se treptat): Nu?

VE TA: Nu.

Z I T A (podidind-o pla nsul): Fir-ar a dracului de viata s-afurisita !

ca m-a fa cut mama fa ra noroc! (Pleaca .) N-am avut parte si eu pe lume ma car de o compa timire! (Iese, pla nga nd si tra ntind usa, prin fund. Spiridon intra din dreapta.)

SCENA VIII

S PI R I DO N ,

V ETA

VE TA (lasa mondirul din ma na ): Spiridoane ba iete, tu de ce mai stai? mai ai vreo treaba ?

S P I R I D O N: Nu, cocoana .

VE TA: Apoi, du-t’ te culca , ce mai astepti? Domnul Chiriac unde este? S P I R I D O N: E jos in curte; adineaori sedea pe lavita de la poarta .

, ce mai astepti? Domnul Chiriac unde este? S P I R I D O N:

28

I. L. Caragiale

Dar

boii acasa VE TA: Cine stie ce-o fi ava nd si dumnealui. S P I R I D O N: E neca jit foc; un ceas s-a tot plimbat pe jos; ca nd am trecut prin curte, umbla de colo pa na colo, parca vorbea singur si se ba tea cu pumnii-n piept

poarta. Ga-

parca nu-i sunt toti

nu stiu ce o fi ava nd nea Chiriac, cocoana

VE TA: O fi supa rat, cine stie!

Spune-i sa -nchiza

loanele i le-am cusut; uite mondirul, sa i-l duci.

S P I R I D O N: Bine, cocoan a . (Vrea sa plece cu mondirul.)

VE TA: Pe urm a , sa -i spui

nu; pe urm a , sa te duci sa te culci, nu

mai ai ce ca uta p-aci. Sa nu vie dumnealui sa te ga seasca destept, ca

iar o pati. S P I R I D O N (aparte): Ei, ca parca daca m-o ga si dormind nu-i tot un drac! VE TA: ’Aide, du-te. S P I R I D O N: Ma duc, noapte buna , cocoana .

VE TA: Noapte buna , Spiridoane. (Spiridon iese.) Noapte buna ! Sa racul Spiridon! nu stie el ce-i pe sufletul meu, nu stie el cum ra de

de mine! Eu si noapte buna !

usii din fund, se uita in curte, apoi se-ntoarce tot ada ncita in ga nduri.) Ei! iaca nu vrea omul, nu vrea! dragoste cu sila nu se poate. Nu-i mai

place, nu mai vrea!

mai bine ca s-a inta mplat asa

fericire, daca e sa i-o ia inapoi? De ce nu moare omul ca nd e fericit?

De ce am mai tra it eu s-ajung la a sa ceva!?

mot.) Vine! (Se sterge la ochi repede si vrea sa plece.) Nu! nu mai voi sa fiu proasta : dragoste cu sila nu se poate! (Porneste sa iasa spre sta nga, ca nd intra Chiriac, care ra m a ne un moment la usa . Veta sta locului. Ta cere.)

(Merge incet la fereastra din dreapta

bine! n-o sa mor nici eu!

De unde stii? poate

A! De ce mai da Dumnezeu omului

(Pla nge; se aude zgo-

fereastra din dreapta bine! n-o sa mor nici eu! De unde stii? poate A! De ce

O noapte furtunoasa

29

C H I R I A C ,

SCENA IX

V E T A , apoi de afara J U P A N si I PI N GES CU

D U M I T R A C H E

C H I R I AC: Dumneata m-ai chemat?

VE TA: Eu?

C H I R I AC: Spiridon mi-a spus ca

VE TA: Da

C H I R I AC: Mersi!

VE TA: Pentru putin.

nu.

am zis lui Spiridon sa -ti duca mondirul; l-am cusut.

(Pauza )

C H I R I AC: Poarta

VE TA: Bine. (Intoarce capul in fata scenii; e miscata .)

C H I R I AC: Alt nimic nu mai ai sa -mi poruncesti?

VE TA: Ce! eu sa -ti poruncesc dumitale?

C H I R I AC: Sa -mi poruncesti, fireste; nu-mi mai esti sta pa na ?

am inchis-o.

nu sunt sluga in casa dumitale, cu simbrie?

VE TA ( intorca ndu-se cu fat a spre Chiriac): Bine, domnule Chiri- ac, bine; zi inainte, ca n-ai zis destule.

C H I R I AC (inainteaza ): Ei! de ieri-seara pa na acu cum ai petre-

cut? T i-e mai bine asa?

VE TA (scobora nd un pas spre a se depa rta de el): Da.

C H I R I AC: Iti pare bine de ce-ai fa cut?

VE TA: Nu ma stiu sa fi fa cut nimic; dar nu-mi pare ra u ca s-a-nta m-

plat asa.

(Pauza )

C H I R I AC (mai apropiindu-se): Ma ine seara mergi iar la “Iunion”?

VE TA: Daca o vrea dumnealui sa mergem, trebuie sa merg, fireste.

C H I R I AC: Ca sa curtezi cu amploiatul dumitale?

VE TA (tresa rind si ridica nd capul spre el): Domnule, te-am rugat sa fii bun sa nu-mi mai zici vorba asta. Daca n-ai avut destula vreme sa m a cunosti, pa cat. Eu te credeam pe dumneata mai destept.

sa nu-mi mai zici vorba asta. Daca n-ai avut destula vreme sa m a cunosti, pa

30

I. L. Caragiale

C H I R I AC (sta la indoiala , apoi se mai apropie): Jura -te inca o

data ! VE TA: Sa m a mai jur — eu?

ce m-am ales? Nu mai ma jur, pentru ca nu ma crezi; de pla ns asmai

Nu m-am jurat? n-am pla ns? Cu

pla nge, dar nu mai pot

nu trebuia sa -mi pui mintea cu un copil ca dumneata

mai bine ca s-a inta mplat asa. Tot trebuia sa ispra vim odata

Dar

in sfa rsit, nu strici dumneata

eu stric

D-aia zic si eu

Am

ispra

vit

C

H I R I AC: Jura -te inca o data si

VE TA

(cu emot ie din ce in ce mai nest a pa nit a ): Ce folos! Dumneata

crezi mai mult in prostiile si in ba nuielile lui ba rbatu-meu deca t in

jura ma ntul meu, si ga ndesc ca trebuia sa ne cunosti destul de bine si

pe mine, si pe da nsul. Da

Eu sunt o femeie rea; am vrut numai sa ra z de dumneata. Eu te las pe dumneata ca pe o sluga “cu simbrie” sa pa zesti casa, si ta ra sc pe dumnealui pe la gra dini ca sa m a curtez cu altii. Eu sunt o femeie

mincinoasa ; n-am simtit

Toate le-am fa cut pentru

totdeauna alta ti-am spus, si alta

dumneata numai din prefa ca torie

ata ta

vreme

foarte bine ai fa cut sa nu ma crezi. Asa e.

nimic ca nd ti-am spus ca nu stiu sa mai fi

tra it pa na sa nu te cunosc pe dumneata

am ga ndit; te-am mintit, te-am ama git, am ra s de dumneata Acuma, bine ca ti-ai deschis si dumneata in sfa rsit ochii ca

sa vezi cine sunt. De! ti-am fa cut ra u, dar

ce-a fost a trecut

ai sca pat de mine. Lasa !

Bonsoar. (Vrea sa plece spre sta nga.)

C H I R I AC (iesindu-i cu un pas inainte): Te duci?

VE TA (st a ) : La ce s a mai stau? Ce mai am cu dumneata?

C H I R I AC: Nu-mi mai zice “dumneata”.

VE TA: Cum poftesti sa -ti zic?

C H I R I AC: Cum mi-ai zis pa na ieri.

VE TA: Azi e azi, ieri a trecut. (Porneste sa iasa .)

C H I R I AC (ta indu-i drumul): si nu vrei sa se mai intoarca ?

VE TA (scoboara un pas, depa rta ndu-se de el la dreapta): Nu.

C H I R I AC (apropiindu-se): Veto!

VE TA: Nu; lasa -ma

Ce folos ca ta fericire am avut un an, daca

el la dreapta): Nu. C H I R I AC (apropiindu-se): Veto! VE TA: Nu; lasa

O noapte furtunoasa

31

intr-o zi mi-am pla ns-o toata ! Nu, nu mai voi; mai bine mi-este asa cum sunt.

C H I R I AC: Dar eu

VE TA: Ce fac eu

C H I R I AC: Dezva t! Lesne din gura . Ii scoti ruma nului ochii si

fac? Inva tul are si dezva t, nu stii dumneata?

eu ce sa

dupa aia-i zici: “Lasa ca nu e ra u si fa ra sa mai vezi

inta mplat asa! n-o sa mori fa ra luminile ochilor!

dezva t!

sa mor, ’ai? VE TA: Ei, bine ar fi sa poata muri omul ca nd vrea; dar nimeni de asta!

mai bine ca s-a

Inva tul are si

“ Dar daca n-oi vrea eu sa mai tra iesc asa!

care va sa zica

nu moare

C H I R I AC: Dar daca eu oi muri? (Se repede si ia spanga de la

pusca .) Vezi dumneata spanga asta?

VE TA (se repede la el si vrea sa i-o smunceasca ): Chiriac!

C H I R I AC (lupt a ndu-se cu ea): Fugi!

VE TA (lupta ndu-se): Nu te las! te stiu eu cine esti. Nu te las! Nu

lasa -m a !

voi sa ti se traga moartea de la mine.

C H I R I AC: Lasa -ma ! lasa -ma !

VE TA (disperata ): Chiriac! (Ineca ndu-se.) Daca vrei sa te omori,

(Se lupta .)

Nu ti-e mila

tie de mine? Toate, toate de un an si mai bine le-ai uitat intr-o zi?

Chiriac!

C H I R I AC: Tocmai pentru ca nu le-am uitat, vreau mai bine sa

mor. Daca nu mai este nimic intre noi, spune-mi dumneata cum sa mai tra iesc! Daca ma lasi, daca nu mai ma vrei, tot mort sunt eu; mai

bine, lasa -ma : adio, viata ! (Se smunceste.) Lasa -ma !

omoara -ma inta i pe mine! (Se lupta cu putere.) Chiriac!

VE TA (tina ndu-l stra ns): Chiriac! Vrei sa strig? esti nebun?

C H I R I AC: Da! sunt nebun, fireste ca sunt nebun; m-ai innebu-

nit dumneata; dumneata sa -mi tragi pa catul! Ca te ga nduri si dor m-a ars pe mine, nu ma -ntrebi?

VE TA: Dar tu pe mine nu ma -ntrebi?

C H I R I AC: Nu mai voi sa stiu de nimic, nu mai stiu cine sunt.

Am vrut sa m a omor adineaori in curte, dar t i-am va zut treca nd

AC: Nu mai voi sa stiu de nimic, nu mai stiu cine sunt. Am vrut sa

32

I. L. Caragiale

umbra peste perdeaua de la fereastra , s-am vrut sa te mai va z o data .

Incai sa mor mai domolit.)

la nga tine, cum am tra it. (Cu vorbele acestea Chiriac s-a

VE TA: Chiriac, asculta . Nu mi-ai zis tu sa mai ma jur inca o data ? Daca m-oi jura, ma crezi?

C H I R I AC: Te crez.

VE TA (repede): Draga Chiriac, sa n-am parte de ochii mei, sa n-am parte de viata ta, sa nu mai apuc ma car o zi fericita cu tine — na! ce mai vrei? — daca stiu eu ceva la sufletul meu din ca te ti le-a sporit dumnealui.

C H I R I AC: De ce te-ai dus la gra dina ?

VE TA: M-am dus numai de gura sorii-mii Zitii. Era lume multa , de n-aveam unde sta; ca nta muzica; juca com èdii, n-am auzit nimic,

n-am va zut nimic. Toata seara in uietul gra dinii m-am ga ndit numai

la tine; parca dormeam si visam ceva

mie un necaz mare, mi se fa cuse semn: ra sturnasem de dimineata candela. Inca dumnealui, daca m-a va zut ca ma speriu, zice: “Ei, ce e daca s-a ra sturnat! Nu mai crede in prostii de-alea. Ce! ce-o sa ni

fa cut

ea pe mine! este asiguripsita

la; pe urma ochiul a l drept mi se ba tea intruna de vreo trei zile. Pe

tine te la sasem acasa sterga ndu-ti pusca: stii ca ruginise inca rca tura inla untru si te apucasesi s-o scoti cu vergeaua. Nu puteam sa -mi iau ga ndul de la pusca . Ma ga ndeam: daca s-o desca rca, Doamne fereste! pusca in ma na lui, ce sa ma fac eu ca nd l-oi ga si mort intins acasa ! Da de ce nu i-am spus sa bage de seama ! de ce nu l-am rugat sa o lase la pustia de pusca ! la ce am plecat de-acasa ? Iac-asa m-am ba tut

N-am va zut, za u! n-am va zut nimic, n-am

cu ga ndurile toata seara.

auzit nimic! Ma jur pe ce vrei tu; ma crezi?

C H I R I AC (biruit cu desa v a r sire): Te crez! (Arunca departe span-

ga si ia pe Veta in brate.)

VE TA (stra nga ndu-l cu putere): Chiriac! (Rama n o clipa imbratisati

za u! ma

in tacere.) Chiriac, sa nu mai faci ce mi-ai fa cut, ca mor omori

se-nta mple? sa -mi arza cherestigiria? arza sa na toasa ? Nu m-a ”

stiam eu ca o sa mi se inta mple

Ata ta paguba !

Ra sturnasem cande-

-mi arza cherestigiria? arza sa na toasa ? Nu m-a ” stiam eu ca o sa

O noapte furtunoasa

33

C H I R I AC: Nu, nu mai fac

VE TA: Imi fa ga duiesti? te juri?

C H I R I AC: Da.

VE TA: si o sa ma crezi ca eu numai la tine ma ga ndesc?

C H I R I AC: Da.

VE TA: Ca numai pentru tine tra iesc?

C H I R I AC: Da.

VE TA: si n-o sa mai zici nici o vorba rea?

C H I R I AC: Nu.

VE TA: si n-o sa mai ma faci sa pla ng?

C H I R I AC: Nu! nu! nu! Dar ma ierti?

VE TA: Dar tu pe mine ma ierti?

C

H I R I AC: Eu te-am iertat de mult. (Se stra ng bine in brate.)

J

U P A N

D U M I T R AC H E ( de afara , sub fereastra ): Chiriac!

Chiriac!

(Cei imbra tisati ra ma n incremeniti, asculta nd.)

VE TA: Hii! Dumnealui

C H I R I AC (repede, fa ra s-o lase din brate, merge spre fereastra ):

(Ca tre Jupa n Dumi-

trache, pe fereastra :) Dumneata esti, jupa ne?

J U P A N D U M I T R AC H E (de afara ): Dar ce, Chiriac, puiule, nu te-ai mai culcat?

Nu-i nimic! Trece la posturile dinspre Marmizon 1

C

H I R I AC: Inca nu, jupa ne, acu ma culc.

J

U P A N

D U M I T R AC H E (de afara ): Somn usor!

I P I N G E S CU (asemenea): si vise pla cute, onorabile!

J U P A N D U M I T R A C H E (depa rta ndu-se treptat): Chiriac,

puiule, ia vezi de ce am vorbit, fii cu ochii-n patru, d-aproape de tot:

ma stii ca

tiu ca nd e la o adica

C H I R I AC (stra nga nd pe Veta cu putere): Lasa , jupa ne, m a stii ca

consimt la onoarea dumitale de familist!

( C o r t i n a )

1 Malmezon, fosta cazarma .

Lasa , jupa ne, m a stii c a consimt la onoarea dumitale de familist! (

34

I. L. Caragiale

ACTUL II

(Aceeasi odaie. O lampa cu gaz arde pe masa )

SCENA I

V ETA ,

CH I R I A C

VE TA: Du-te, puiule, du-te; fii cuminte, sunt aproape de cine stie? vine fa ra veste!

unsprezece C H I R I AC: As! mai are doua ceasuri bune de alergat; nu poate veni asa degrab’. VE TA: De unde stii ce se-nta mpla ? Paza bun a trece primejdia rea. C H I R I AC: N-ai grija , draga , ca nd iti spui eu ca nu vine; are sa mearga pa na la Cotroceni, ce te ga ndesti? nu-l stii pe el ca umbla agalea? VE TA: Bine, dar asvrea si eu sa ma culc; za u, sunt obosita grozav. stii tu ca de ieri-seara de ca nd ne-am certat, pa na acum n-am inchis ochii? C H I R I AC: Ei! d-apoi eu i-am inchis! VE TA: Tocmai d-aia; sa ruta -ma inca o data si du-te si tu de te culca . Ma ine ai sa iesi la ezercit; ai uitat ca trebuie sa te scoli pa na -n ziua ? C H I R I AC: Bine zici! Cum sa uit, se poate? Ma ine trebuie sa ma scol la patru ceasuri. Are sa vie gornistul, sa mergem sa lua m doi oameni din companie, ca sa ridica m pe Tache pantofarul de la Sfa ntul Lefterie. VE TA: Apoi mi-a spus lelita Safta ca -i bolnav de lingoare.

ca sa ridica m pe Tache pantofarul de la Sfa ntul Lefterie. VE TA: Apoi mi-a

O noapte furtunoasa

35

C H I R I AC: Ce treaba am eu cu boala lui? ce, eu sunt bolnav? nu ma priveste pe mine. Il am pe lista , trebuie sa se prezante la ezercit. VE TA (tresa rind ca cum ar fi auzit ceva): Ia taci! (Ascult a .) Mi s-a

pa rut ca umbla cineva pe portita . ’Aide, Chiriac, sa ruta -ma si du-te. C H I R I AC (o sa ruta ): Ma ine seara nu te mai duci la “Iunion”?

VE TA: Nu, nu ma mai duc fa ra tine

Dar tu

nu uiti ce mi-ai

fa ga duit — n-o sa ma mai neca jesti niciodata ? C H I R I AC: Niciodata . (O sa ruta , o stra nge-n brate si pleaca ). Bon- soar. (Se mai intoarce spre a repeta jocul si iese in sta nga planului din fund.) VE TA (singura , fredoneaza incet, cobora nd la masa ):

Intr-un moment de fericire, Stelele s-au umplut de dor si, printr-o perla de iubire, Mi-au reva rsat razele lor.

(Fredoneaza din ce in ce mai incet.) Trebuie sa fie trecute de un-

sprezece

masa , deschide albumul si da de portretul lui Chiriac.) Ah! Ah! Chiri- ac! (Fredoneaza inta ia strofa din Portretul de d. G. Sion:)

“Ca nd ore de-ntristare vor tulbura vreodata Frumoasa-ti inimioara , tu vezi portretul meu, si crede ca eu sufer cu tine deodata , si c-ama ndoi atuncea compa timim mereu.”

(Urmeaza mai incet; micsoreaza lumina la mpii de tot si incepe a se prega ti de culcare. Usa din fund se deschide incet in vremea asta, si se arata Rica Venturiano; odaia este foarte slab luminata de flaca ra inchisa a la mpii.)

obosita sunt! Nu mai pot! ( sade la nga

Sa m a culc

Ce

odaia este foarte slab luminata de flaca ra inchisa a la mpii.) obosita sunt! Nu mai

36

I. L. Caragiale

SCENA II

V E T A si R I C A

V E N T U R I A N O , apoi

J U P A N

D U M I T R A C H E si I P I N G E S C U de-afara

R I C A (intra , se opreste pe prag, vede pe Veta in spate, ra sufla din

ada nc, pune ma na la inima si inainteaza in va rful degetelor pa na in

spatele scaunului ei; cade in genunchi si incepe cu putere): Angel radios! VE TA (da un tipa t, se scoala si fuge in partea cealalta a scenei fa ca ndu-si cruce si scuipa ndu-si in sa n): A!

R I C A (intorca ndu-se in genunchi spre partea unde a fugit ea): An-

gel radios! precum am avut onoarea a va comunica in precedenta mea epistola , de ca nd te-am va zut inta iasi data pentru prima oara mi-am pierdut uzul ratiunii: da! sunt nebun

VE TA: Nebun! (Striga nd:) Sa riti! Chiriac! Spiridoane!

R I C A : Nu striga, madam (se ta ra ste un pas in genunchi), fii mize

ricordioasa ! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea imi arde, ta

mplele-mi se bat, sufer peste poate, parca sunt turbat.

VE TA: Turbat?

Domnule, spune-mi degrab’, c-aminteri, strig:

cine esti, ce poftesti, ce cauti pe vremea asta in casele oamenilor?

R I C A (se ridica si se apropie de da nsa, ta indu-i drumul): Cine sunt?

ma intrebi cine sunt? Sunt un june ta na r si nefericit, care sufera peste poate si iubeste la nemurire. VE TA: Ei! s-apoi? ce-mi pasa mie! (Dupa o mica reflectie:) Vai de mine! a sta e vun pungas: a aflat ca nu-i dumnealui acasa si umbla sa

ne punga seasca . (Tare, striga nd:) Chiriac! Spiridoane! sa riti! hotii!

R I C A (cu m a inile ruga toare): Nu striga! nu striga! fii mizeri-

cordioasa ; aibi pietate 1 ! M-ai intrebat sa -ti spui cine sunt, ti-am spus.

Ingrato! nu mi-ai scris chiar tu insu

Ma intrebi sa -ti spui ce caut ti in original? VE TA: Eu?

R I C A : Da! (Se ridica .) Nu mi-ai scris sa intru fa ra grija dupa zece

ceasuri la numa rul 9, strada Catilina, ca nd oi vedea la fereastra ca se

1 Confuzie intre cuvinte — fr. pitié (cucernicie). Aici cu sensul: miloasa .

ca nd oi vedea la fereastra ca se 1 Confuzie intre cuvinte — fr. pitié (cucernicie).

O noapte furtunoasa

37

micsoreaza lampa? Iata -ma . M-am transportat la localitate pentru ca sa -ti repet ca te iubesc precum iubeste sclavul lumina si orbul liber- tatea. VE TA: Adeva rat, domnule, parol ca esti nebun. Visezi; ti-am scris eu dumitale vreo scrisoare? Auzi obra znicie! stii dumneata cu cine vorbesti? R I C A : Cum sa nu stiu? In van te aperi. si tu ma iubesti pe mine, nu mai umbla cu mofturi. Te-am va zut d-atunci seara de la “Iunion”

VE TA: De la

“Iunion”? (Caut a cu ga ndul.)

R I C A : Da; chiar de atunci seara, ca nd privirile noastre s-au inta lnit, am citit in ochii ta i cei sublimi ca si tu corespunzi la amoa-

rea mea. M-am luat dupa tine chiar in seara aceea pa na la Stabili ment. Simtisem ca mitocanul de cumnatu-ta u ma mirosise, stia ca ma tiu dupa voi; si, abandona ndu-ma curajul de a mai intra intr-o

strada fa ra lampe gazoase, m-am intors inda ra t, pentru ca -mi era frica

sa nu pat vun conflict cu mitocanul.

inspirat curaj; m-am tinut dupa voi pa na in aceasta suburbie, in coltul stradei; dar ca nd sa -ti va z justaminte adresa, mi-a ta iat drumul niste ca ini. Ca nd am aflat ca sezi pe aici, te-am ca utat la nemurire si m-am informat prin ba iatul de la cherestegeria lui cumnatu-ta u cum stai cu familia ta. Am aflat ca acum e sti liber a , t i-am scris prima mea epis tola intr-un moment de inspiratiune, ai primit-o, mi-ai ra spuns sa viu,

si am venit

Alalta ieri seara , amoarea mi-a

pentru ca sa -ti repet ca (cade iar in genunchi): nu, orice

s-ar zice si orice s-ar face, eu voi sustinea, sus si tare, ca tu esti auro- ra, care deschide bolta instelata intr-o adoratie poetica , plina de (Urmeaza declaratia foarte iute pa na ce-l intrerupe Veta.)

VE TA (a ascultat cu mult interes tirada lui Rica si-l intrerupse izbuc- nind de ra s): Ha! ha! ha! acum inteleg eu tot! ha! ha! ha! R I C A : Ra zi, ra zi, ingrato, de amoarea mea?

VE TA: Da’ cum, Doamne iarta -ma ! sa nu ra z?

ma cunosti?

vezi bine ca ra z. stii bine cine

! sa nu ra z? ma cunosti? vezi bine ca ra z. stii bine cine Apoi

Apoi stii dumneata cu cine vorbesti?

sunt? R I C A : Cum sa nu stiu! tu esti angelul visurilor mele, tu esti steaua,

38

I. L. Caragiale

pot pentru ca sa zic chiar luceafa rul, care stra luceste sublim, in noap- tea tenebroasa a existentei mele, tu esti VE TA (care trece la lampa , ii m a reste focul si se pune cu chipul in ba taia luminii): Za u? ia uite-te bine! (Ra de.)

R I CA (foarte incurcat, se scoala de jos si se da inapoi impiedica ndu-

adica ,

vreau sa zic, respectul

scuzati

se): Madam! sa am pardon! scuzati! Cocoana ! considera nd ca

pardon

sub pretext ca si pe motivul

pardon

VE TA (ra za nd): Bine, pardonul ca pardonul, dar te rog, daca tii la pielea dumitale, sa te duci mai degraba , sa iesi cura nd din casa

asta, ca , Doamne fereste! de te-o ca lca aici ba rbatu-meu (accentua nd),

mitocanul

de!

R I C A : Scuzati

VE TA: Apoi za u, nu stiu ce s-o mai alege de dumneata. Ba rbatu

pardon

meu sufera grozav de gelozie si e in stare a fi capabil sa te omoare.

R I C A (speriat): Sa ma omoare!

VE TA: Deja alalta ieri-seara ai avut noroc de ti-a ta iat drumul ca inii

si nu te-a la sat sa intri in ulita noastra . Aminteri, dumnealui s-a suit repede sus, a desteptat pe Chiriac

R I C A : Chiriac!

VE TA: Da, tejghetarul nostru, si au iesit ama ndoi, unul pe maidan

si altul pe la poarta , ca sa te prinza in ulita . Inca Chiriac luase si levor- verul; dar pa na sa iasa ei, dumneata fugisesi

R I C A (ingrijorat): Levorverul!

Madam, va rog, binevoiti a-mi

da drumul d-aici de urgenta VE TA: Ei! stii ca -mi place! Ce! te tiu eu? Du-te, usa-i deschisa ; du- te repede, si baga de seama la poarta sa nu dai piept in piept cu dumnealui, ca de-acum incolo trebuie sa se intoarca acasa . Apuca pe

maidan si iesi devale spre Antim. Baga de seama sa nu te inta lnesti cu ba rbatu-meu, ca te cunoaste, si cum te-o vedea, za u! te umfla !

(Vrea sa plece, apoi sta si se intoarce.) Co-

R I C A : Ma umfla !

coana , esti o dama venerabila ; profit de ocaziune, spre a va ruga (cu
coana , esti o dama venerabila ; profit de ocaziune, spre a va ruga (cu
multa volubilitate) sa primiti asigurarea inaltei stime si profundului

O noapte furtunoasa

39

respect, cu care am onoarea a fi al domniei-voastre preasupus si preaplecat, Rica Venturiano, arhivar la judeca toria de pace circum- scriptia de galben, poet liric, colaboratore la ziarul “Vocea patriotului nationale”, publicist si studinte in drept

mie! du-te odata , ori ti s-a

VE TA: In drept, in stra mb, ce-mi pasa fa cut pesemne de vun conflict

R I C A : Nu, madam nu; eu sunt june cu educatie, nu voi sa pat

nici un conflict!

VE TA: Apoi, atunci du-te! ce mai stai?

R I C A : Ma duc; scuzati, pardon, bonsoar!

VE TA: ’Aide! (Vrea sa -l conduca pa na la usa ; ca nd vrea sa deschiza

u sa ca sa -i dea drumul, s-aude glasul lui Jupa n Dumitrache in curte. Rica si Veta coboara inspa ima ntati).

J U P A N D U M I T R AC H E (afara in curte): Iti spun ca i-am

va zut eu capul pe fereastra . E aici in casa . Chiriac! Spiridoane!

VE TA (ingrozita ): Musiu! domnule! m-ai nenorocit, si dumitale ata t ti-a fost! fugi, fugi, ca te omoara !

R I C A : Aoleo! (Se repede sa fuga pe usa .)

VE TA (oprindu-l): Nu p-acolo!

J U P A N

D U M I T R AC H E (d-afara ): Daca nu i-o ajunge ce i-oi

da eu moftangiului, sa -mi taie mie favuridele!

I P I N G E S CU (tot d-afara ): Rezon! (Se aud pasi repezi suind sca rile.)

R I C A (disperat): Madam, cocoana ! ai mizericordie de un june

roma n in prima vara existentei sale! de-abia doua zeci si cinci de roze

si juma tate in numa r, doua zeci si sase le implinesc tocmai la sfa ntul

Andrei

dar pe unde? A! pe fereastra asta; ie si cur a nd, treci

Scapa -ma !

VE TA: Da

binisor pe schele la sta nga, lasa -te pe scara , in capa tul binalii, jos e o

portita scurta , care da in maidan

Fugi iute!

R I C A (iese pe fereastra , se loveste cu capul de zid si-si turteste

bonsoar! (Dispare pe fereastra , pasii se

pa la ria): Pardon! apropie.)

scuzati!

loveste cu capul de zid si-si turteste bonsoar! (Dispare pe fereastra , pasii se pa la

40

I. L. Caragiale

SCENA III

V E T A singura , apoi D U M I T R A C H E si I P I N G E S C U

Ce com èdie! Doamne sfinte! daca -l

prindea Chiriac, il omora. Vezi dumneata cine mi-a fost sora -mea Zita! D-aia se tinea dumneei de capul meu sa tot batem gra dinile; era

amorezata . si eu, proasta , sa nu stiu nimic, si sa -mi fac zile amare cu

Bine ca a sca pat, vai de el; acum

trebuie sa -i sfa ra ie ca lca iele pe maidanul lui Bursuc. (Coboara la masa si se face ca lucreaza . Usa din fund se deschide de perete si intra furios Jupa n Dumitrache si Ipingescu cu sa biile scoase.)

Chiriac din pricina lui musiu a sta

VE TA: A sca pat sa rmanul

J U P A N D U M I T R AC H E (inainteaza strajnic): Cocoana ! Cine

a fost acum aici? (Ipingescu cauta cu ochii in toate pa rtile, se uita pe sub pat, pe sub masa , peste tot.) VE TA: Cine sa fie?

J U P A N D U M I T R AC H E (fierba nd): Cine sa fie? sa fie? Daca assti, nu te-as intreba.

stiu eu cine

I P I N G E S CU: Rezon! (Cauta mereu.)

VE TA: Ei! stii ca esti nu stiu cum! Ce vii a sa turbat? Uite, cu sa bia scoasa , ca la ba ta lie.

J U P A N D U M I T R AC H E: Nu ra de, cocoana , dupa ce ca pat

un afront tocmai la ce-am tinut eu, nu ra de; du-te dincolo, cocoana !

De ce nu te-ai culcat pa n-acum? VE TA: Za u ca nu esti in toata firea! auzi ca de ce nu m-am cul-

cat: pentru ca nu mi-a fost somn. Ce! vrei sa ma culc si sa -mi las lucru? Ma ine e sa rba toare, trebuie sa ma ga tesc sa merg la biserica .

I P I N G E S CU: Rezon!

J U P A N D U M I T R AC H E: Cocoan a , du-te dincolo, aci avem

treaba ; du-te cura nd. (Umbla agitat, striga nd): Spiridoane! Spiridoane! Chiriac! Spiridoane! Chiriac! (Ca tre Veta:) Ra u ai fa cut, cocoana ! VE TA: Ce ra u? ce visezi? ce-am fa cut?

J

U P A N D U M I T R AC H E: stii dumneata bine! Dumneata sa

fa cut, cocoana ! VE TA: Ce ra u? ce visezi? ce-am fa cut? J U
fa cut, cocoana ! VE TA: Ce ra u? ce visezi? ce-am fa cut? J U

O noapte furtunoasa

41

tragi pa catul de ce s-o inta mpla (sinistru), ca are sa se inta mple lucru mare, cocoana , ma car sa stiu de bine ca merg la cremenal! VE TA: Esti nebun! (Aparte:) Acu nu mai mi-e frica .

J U P A N

D U M I T R AC H E (strajnic la culme): Du-te, cocoana ,

si nu ra de. VE TA: Iaca, ma duc. (Iese ra za nd in sta nga, planul inta i.)

J UPA N

SCENA IV

DUM I T R A CH E,

N A E

I PI N GES CU,

apoi S P I R I D O N

J U P A N D U M I T R AC H E: stii (se ineaca de emotie), ma sta pa -

nesc, adica -i vorbesc cu perdea, nu voi sa -i isplic lucru formal, ca sa n-o rusinez.

I P I N G E S CU: Rezon!

J U P A N D U M I T R AC H E: stii cum e d a nsa

I P I N G E S CU: Coana Veta? rusinoasa

mie-mi spui?

J U P A N D U M I T R AC H E (plimba ndu-se agitat): Adica chiar

in casa mea sa nu pot eu pune ma na pe bagabontul? ca n-a avut pe

unde iesi; alta scara nu mai are casa. (Striga :) Spiridoane! Chiriac! Chiriac! Spiridoane!

pa rul va lvoi, sculat z a pa cit din

somn): Ce-i porunca, jupa ne?

J U P A N D U M I T R AC H E: Porunca? vino sa -ti dau porunca . (Il ia de pa r.)

S P I R I D O N (vine din dreapta, cu

I P I N G E S CU: Hahahaha! da -l, da -l ca teaua 1 !

J U P A N D U M I T R AC H E: Apoi parca ne-a fost vorba, musiu

Spiridoane ba iete, sa nu te mai ga sesc dormind ca nd ma -ntorc acasa ! Na porunca ! na porunca ! mai na porunca ! sa -ti mai treaca de piroteala !

S P I R I D O N (pla nga nd): Auliu, jupa ne, auliu! Ce ti-am fa cut eu, jupa ne, daca am dormit?

1 Pa ruieste-l.

nga nd): Auliu, jupa ne, auliu! Ce ti-am fa cut eu, jupa ne, daca am dormit?

42

I. L. Caragiale

I P I N G E S CU (strajnic, ca tre Spiridon): Pentru ce nu esti prezent la apelul nominal?

S

P I R I D O N: Auliu! (Se jeleste.)

J

U P A N D U M I T R AC H E: Taci! Unde-i Chiriac?

S

P I R I D O N (fugind intr-un colt): Nu stiu

J

U P A N

D U M I T R AC H E (se repede la el; Spiridon fuge):

Da’

sa ma na nci si sa dormi stii?

S P I R I D O N: Doarme in odaia dumnealui, jupa ne.

J U P A N

D U M I T R AC H E: Doarme? To t i dormit i, dormire-a t i

somnul a l lung! Pa inea stiti sa mi-o ma ncati. Cheama pe Chiriac

de-graba

mergi!

I P I N G E S CU (ca tre Spiridon, ba ta ndu-i din picior): Urgent!

(Spiridon iese degrab’ in sta nga.)

J U P A N D U M I T R AC H E: Chiriac! Chiriac! Eu arz in foc si toti

trag la aghioase! Eu arz de onoarea mea de familist si lor de somn le

arde

Chiriac!

A C E I A sI ,

SCENA V

C H I R I A C , apoi S P I R I D O N

C H I R I AC (sterga ndu-se la ochi, in costum de noapte, vine moale

de somn, din sta nga): Ce-i, jupa ne? ce s-a aprins? unde arde?

J U P A N

D U M I T R AC H E (lua ndu-l de ma na si aduca ndu-l in

fata scenii): Chiriac! (Scurt:) M-am nenorocit!

H I R I AC: Pentru ce?

C

J U P A N

C

U P A N

C

J

C

J U P A N

J

D U M I T R AC H E: S-a dus ambitul!

H I R I AC: Cum?

D U M I T R AC H E:

Tocmai la ce am tinut

H I R I AC: Ce?

U P A N D U M I T R AC H E: Mi s-a necinstit onoarea de familist!

H I R I AC: Asi! nu se poate; ti s-a pa rut!

D U M I T R AC H E: Am va zut cu ochii.

Mi s-a necinstit onoarea de familist! H I R I AC: Asi! nu se poate; ti

O noapte furtunoasa

43

C H I R I AC: Asi! asa m-ai speriat si alalta ieri-seara; asa ti se na zare

dumitale.

J U P A N

I P I N G E S CU (grav): Aprob pozitiv.

D U M I T R AC H E: Chiriac, intreaba si pe nenea Nae!

C

H I R I AC (dezmeticit): Cum? ca nd? unde? cine?

J

U P A N

D U M I T R AC H E: Bagabontul!

C

H I R I AC: Ei?

J

U P A N

D U M I T R AC H E: Mate-fripte, Chiriac puiule, l-am

va zut din ulita pe fereastra aici in casa nu-n cap.

I P I N G E S C U: Idem.

cu ochelarii pe nas, cu giube-

(Spiridon intra din dreapta.)

C

H I R I AC: Aici in casa ? nu ma ba ga-n pa cate, jupa ne!

S

P I R I D O N (aparte): Cu ochelari? Cu giuben? E persoana co-

coanii Zitii. (Iese pe furisprin fund.)

J U P A N D U M I T R AC H E: L-am va zut cu ochii mei, si nu se

poate sa fi iesit d-aici, ca n-avea unde! Pe scara m-am suit eu cu ne

nea Nae, trebuia sa dau piept in piept cu el. Trebuie sa fie aici in casa ascuns. Trebuie sa -l ga sim. (Iese in dreapta).

C H I R I AC (ba ta ndu-se-n piept): Las’ pe mine, jupa ne.

I P I N G E S CU (care se afla la fereastra din sta nga): Sa am par

don: fereastra asta da pe schele, schelele merg pa na -n capa tul binalii.

(Jupa n Dumitrache reintra si iese ca uta nd in sta nga.)

C H I R I AC: Da.

I P I N G E S CU: Ei! acolo nu-i scara ? Daca o fi iesit pe aci pe fe

reastra , s-a dus, a sca pat pe maidanul lui Bursuc. C H I R I AC: Nu se poate sa fi ga sit scara. Schelele se-nfunda in podul grajdului; podul nu-i podit pa na acuma, e gratie numa, si scara este in partea ailalta , in dosul binalii.

J U P A N

D U M I T R AC H E (reintra din sta nga disperat): Mi s-a

dus ambitul, nu mai voi sa stiu de nimic! mi s-a necinstit onoarea de

T R AC H E (reintra din sta nga disperat): Mi s-a dus ambitul, nu mai

44

I. L. Caragiale

familist, acum nu mai imi pasa , ma car sa intru si-n cremenal! (Cauta nd cu ochii, ga seste bastonul lui Rica , uitat pe sca nduri la nga scaunul unde acesta a ca zut in genunchi la intrare. Chiriac si Ipingescu cauta si ei in toate pa rtile.) Chiriac! Chiriac! puiule, uite! (Arata bastonul.) Mai zi ca mi s-a pa rut.

C H I R I AC (se repede si ia pu sca, acuma cu spanga pusa ): Jup a ne,

vrei sa punem ma na pe el? dupa mine cura nd! Nene Nae, atin’te dupa noi! Odaia lui Spiridon (arata in dreapta) da tot pe scara a mare. Pe scara pe unde a t i venit, n-a putut fugi. Pe aici, pe schele, a ie sit. Tre- buie sa fie ascuns in podul grajdului la capa tul binalii. ’Aideti iute dupa mine. Tii! nu scapa el din gheara mea nici mort! (Vor sa sara pe fereastra .)

SCENA VI

A C E I A sI ,

V E T A , din sta nga

VE TA: Ce e, frate? ce e?

C H I R I AC (cu putere ca tre ea): Nu scapa el, cocoana , nici mort

din gheara mea!

J U P A N D U M I T R AC H E (asemenea): Da, cocoana , nici mort.

I P I N G E S CU (asemenea): Absolut!

C H I R I AC: ’Aide, jupa ne, ’aide, nene Nae! (Vrea sa se repeaza

peste fereastra cu pu sca-n m a n a ).

VE TA (alearga si se pune in dreptul ferestrii): Sunteti nebuni? Vreti sa se rupa schelele cu voi? Chiriac, nu stii ca schelele sunt pa ra site de trei sa pta ma ni? vrei sa te pra pa desti?

C H I R I AC:

lasa .)

Lasa -ne, cocoana ! (Vrea s-o dea in la turi, ea nu se

J U P A N

I P I N G E S CU (asemenea): Pardon!

VE TA (lui Chiriac): Iar te iei dupa vreo ba nuiala de-a dumnealui,

D U M I T R AC H E (asemenea): Lasa -ne, cocoana !

iar? Ai

uitat ce

Iar te iei dupa vreo ba nuiala de-a dumnealui, D U M I T R AC

O noapte furtunoasa

45

J U P A N

D U M I T R AC H E: Da, ba nuiala

cu ochilari la nas si

cu giobenu-n cap! C H I R I AC (se lupt a cu Veta): Lasa -m a , cocoan a ! (Scapa din

m a inile ei si iese pe fereastra .) VE TA (sova ie si cade pe scaun): Chiriac!

J U P A N

Nae!

D U M I T R AC H E: Inainte, Chiriac! Inainte, nene

(Iese pe fereastra , Nae Ipingescu il urmeaza .) VE TA (scula ndu-se sova ind, scoate capul pe fereastra ): Chiriac!

Chiriac! binisor! sa nu cazi!

SCENA VII

V ETA ,

Z I T A

Z I T A (intra prin fund repede): Ce e, tato? ce s-a inta mplat? Mi-a

spus Spiridon VE TA (scula ndu-se repede de pe scaun): Zito, Zito, tu mi le faci toate, tu m-ai adus la “Iunion”, tu ai dat nas amploiatului sa se tina dupa noi, de mi-am ga sit beleaua cu Chiriac

Z I T A: Cu Chiriac?

VE TA (drega nd-o): Cu dumnealui, cu Chiriac, cu toti; l-ai chemat

sa vie, si in loc sa vie la tine a venit aici.

Z I T A: si?

VE TA: si

tocmai ca nd sa -i dau drumul inapoi pe use, iaca ta -i

dumnealui cu Nae ipistatul se suia pe scara striga nd ca niste turbati

Z

I T

A: si pe urm a ?

VE TA: L-am fa cut sca pat pe fereastra , i-am dat drumul pe schela , ca sa iasa pe la spatele binalii, pe portita dinspre maidan.

Z I T A (cu spaim a ): Pe portit a dinspre maidan!

VE TA: Da, pentru ca pe scara a mare s-ar fi inta lnit piept in piept cu dumnealui.

Z I T A (zdrobita ): T ato! per l’amour di Dieu! 1 portita

spre

din-

1 Forma sta lcita a expresiei franceze Pour l’amour de Dieu! — Pentru numele lui
1 Forma sta lcita a expresiei franceze Pour l’amour de Dieu! — Pentru numele lui
Dumnezeu!

46

I. L. Caragiale

maidan e incuiata ; adineaori am vrut sa viu eu p-acolo, ca sa nu mai ocolesc, si a trebuit sa ma intorc iar pe ulita ca sa intru in curte. VE TA: Incuiata ? si ulucile sunt de doi sta njeni! Atunci persoana in chestie n-a putut fugi! Zito! Zito! e primejdie! dumnealui e grozav, Chiriac e nebun!

Z I T A: Vai de mine! mon serul meu! mi-l omoar a !

VE TA: Chiriac a luat pusca cu spanga si dumnealui a scos sabia

Z I T

A: Nu

mai spune, t a t o, ca de

mor! (Se aude o d a ra mare

sca nduri.) VE TA: Taci! (Asculta ama ndoua .)

D U M I T R AC H E (de afara ): Atin-te, Chiriac!

I P I N G E S CU (de afara ): Stai! in numele Constitutiunii! VE TA (ingrozita ): L-a prins!

J U P A N

Z

I T A (asemenea): Ah! mor!

V

E TA: Sunt in curte, aide s a mergem degrab a . Tu ai f a cut

incurca tura, tu s-o descurci! ’Aide repede de scapa omul din prime- jdie.

Z I T A: ’Aide! (Am a ndou a pornesc sa iasa prin fund; ca nd ele vor

sa pa seasca pragul, s-aude alt zgomot afara si striga te).

G LAS U L LUI J U P A N

D U M I T R AC H E: Nu te la sa, Chiriac!

(Zgomot, striga te si o detuna tura de pusca .) VE TA: Chiriac!

Z

I T A: Mon serul meu! (Ies am a ndou a desperate.)

R I C A

SCENA VIII

V E N T U R I A N O , apoi S P I R I D O N

R I C A (coboara incet pe fereastra pe unde a iesit; este pra fuit de var, ciment si ca ra mida ; pa rul ii este in neora nduiala ; pa la ria rupta ; e galben si tras la fata; tremura si i se incurca limba la vorba; i se naluceste o spaima din ca nd in ca nd si il apuca sla biciune la incheieturi.): Am sca pat pa na acum! Sfinte Andrei, scapa -ma si de acu incolo: sunt inca

june! Geniu

bun al venitorului Roma niei, protege-ma ; si eu sunt

Sfinte Andrei, scapa -ma si de acu incolo: sunt inca june! Geniu bun al venitorului Roma

O noapte furtunoasa

47

roma n. (Ra sufla din greu si isi apasa palpitatiile.) O, ce noapte fur- tunoasa ! Oribila tragedie! (I se pare ca aude ceva si tresare.) Ce de

peripetiuni!

binisor de zid si ajung in capa tul binalii

cabil

in eroare

mea pe schele. O iau inapoi fa ra sa stiu unde merg; ma impiedic de

— eu, ca poet, am totdeauna

inspiratiuni! — m-ascunz in butoi! Pasii inimicilor s-apropie in fuga

mare, multi insi trec iute pe la nga butoiul meu injura ndu-ma ; eu, ca

june cu educa t iune, m a

zgomot, striga te, tipete de femei, in fine o impusca tura . Zgomotul

apoi cu incetul se stinge, totul ra ma ne intr-un silentiu lugubru, numai din depa rtare se aude orologiul de la Stabiliment ba ta nd unsprezece

ora fatala pentru mine! Ies binisor din butoiul meu, ma

ta ra sc de-a busele pe schele si ma pomenesc inapoi aci

pe unde sa ies? Imi trebuie o inspiratiune ingenioasa

pe frunte, si cauta in ga nd.) Da, am ga sit-o! sa ies pe usa . (Merge repede

in va rful degetelor la usa din fund, o deschide; afara , in sala , e bezna .) Obscuritate absolut a ! (Merge la fereastra .) A! auz pa si; vine cineva pe schele. (Se repede la usa din dreapta, a oda ii lui Spiridon.) P-aici! (Spiridon intra in acelasi moment repede, si se lovesc ama ndoi in piept.) Ah! cum m-am speriat! (Ii vine ra u.)

S P I R I D O N: Domnule, musiu, tot aici esti? E foc mare, trebuie sa fugi! daca o pune ma na pe dumneata, te omoara

Pe

Ce sa fac? (Pune ma na

Auz un

un butoi cu timent

Ies pe fereastra si pornesc pe dibuite pe schele! ma tiu

Destinul ma persecuta impla Cocoana perfida ma indusese

Schelele se-nfunda ; nici o scara

Vreau sa ma -ntorc si d-odata auz pe inimici venind in fata

O inspiratiune

fac c a n-auz

To t i se dep a rteaz a

si doua zeci

R I C A : Ma omoara ?

Scap a -m a , ba iete, scoate-m a de aici

unde sa ies? (Pornind spre usa din dreapta, pe unde a intrat Spiridon.) Pe aici

S P I R I D O N: Nu se poate. (Ii taie drumul.) Odaia d-acolo ra spunde tot pe scara a mare; vrei sa te-nta lnesti cu ei piept in piept?

R I C A : Nu, nu voi; dar atunci ce-i de fa cut?! existenta mi-este

periclitata . Voi sa scap. Scapa -ma ; iti dau bacsistrei sferturi de rubla .

S

P I R I D O N: Trei sferturi de rubla ; sase pachete de tutun! te scap.

-ma ; iti dau bacsistrei sferturi de rubla . S P I R I D O

48

I. L. Caragiale

R I C A : Cum? pe unde? spune-mi iute, ca mi-e degraba , imi vine

stenahorie. SP I R I D O N: Dumneata stai aici. Eu ma duc colea in oda ita (la

dreapta) , deschiz usa care da in scara , cum i-oi vedea ca se urca sus, te chem in odaie, inchidem usa de la mijloc, si ca nd or intra cu totii

aici, iti dau drumul pe dincolo de scara

poarta

, te cobori si iesi repede pe

Lasa ca te scap, n-ai grija .

R

I C A : Da, du-te degraba !

S

P I R I D O N (cu siretenie): Apoi, nu-mi dai?

R

I C A : Ce?

S

P I R I D O N: Ce mi-ai fa ga duit.

R

I C A : Ba da, it i dau. (Se caut a in toate buzunarele si completeaz a

suma din m a run t ele; Spiridon o socoteste cu scumpa tate.) Ba iete,

(solemn) ta na rule! stii tu in ce pozitiune ma ga sesc? stii tu ce pericol ma ameninta ?

S P I R I D O N: Ba bine

ca nu! Daca n-oi sti eu p a para lui jup a nul!

hehei! lasa ; daca n-ai putea sca pa

R I C A : ’Ai? (sova ie.)

S P I R I D O N: Ai sa vezi si dumneata al dracului ce e

De ce-i

zice lui “Titirca Inima -Rea”?

R I C A : Nu, nu voi sa va z, scapa -ma .

S P I R I D O N (cam rece): Ei! lasa , daca oi putea, te scap eu, fireste.

R

I C A : A! ( sova ie.) Auz zgomot pe scar a ; se suie

Alear-

( sova ie.)

ga ; scapa -ma ! (Spiridon iese incet in dreapta, num a ra nd gologanii; Rica

il zoreste de la spate.)

R I CA ,

SCENA IX

DUM I T R A CH E,

CH I R I A C,

Z I T A si apoi V E T A

I PI N GES CU,

R I C A (o clipa singur; joc de scena muta ; deodata se aud in odaia

(o clipa singur; joc de scena muta ; deodata se aud in odaia din dreapta palme,

din dreapta palme, si Spiridon t ip a nd): A! (Pa si pe scar a ; Rica se re- pede la usa din dreapta.)

O noapte furtunoasa

49

J U P A N D U M I T R AC H E ( int a mpin a ndu-l cu sabia scoasa ): Stai!

R I C A (da ndu-se inapoi): Sunt mort, sfinte Andrei! (Se repede la

fereastra schelelor in sta nga.)

C H I R I AC ( int a mpin a

, ca de

R I C A (da ndu-se inapoi sova ind): Geniu bun al venitorului Roma -

ndu-l, sare pe fereastra in scen a , cu pu sca, asalt): St a i!

cu baionet a in m a n a

niei! (Se repede la usa din fund.)

I P I N G E SCU (inta mpina ndu-l cu sabia scoasa ): Sta i! (Recunos- ca nd pe Rica , ii cade sabia din ma na .) Nu ma nebuni, onorabile! Dumneata esti?

R I C A

(tremura nd grozav): Eu!

J U P A N

(Zita intra prin fund.)

D U M I T R AC H E: Ce poftesti, ma musiu? (Se repede

sa -l umfle. Zita-i sare-n piept si-l opreste.)

C H I R I AC (tra nteste pu sca si scuipa in palme): Lasa -mi-l mie,

jupa ne! (Se repede si el sa -l umfle.)

I P I N G E S CU (sa rind si oprind in piept pe Chiriac): Nu, da, ono-

rabile!

il cunosc eu.

C

H I R I AC (lui Ipingescu): Da -te la o parte!

Z

I T A (lui Jupa n Dumitrache): Nene Dumitrache, nu-mi asasina

viitorul! (Se lupt a cu el.)

J U P A N D U M I T R AC H E: Lasa -l sa -l intreb numai: ce poftesti,

ma musiu?

C H I R I AC: Lasa -ma , nene Nae, sa -l inva t pe mate-fripte sa mai

umble dupa nevestele negustorilor!

I P I N G E S CU (striga nd tare ca sa acopere toate striga tele): Sta t i!

stati! ca e-ncurca tura ! Pe dumnealui il cunosc eu! Dumnealui nu-i d’ a i de care credeti dumneavoastra ; e ceta tean onorabil.

C H I R I AC: Da’ de onorabil n-are-ncotro! (Vrea sa se repeaza .)

I P I N G E S CU (oprindu-l): E de-al nostru, e patriot!

J U P A N

D U M I T R AC H E: Daca -i patriot, de ce umbla sa -mi

strice casa? de ce ma ataca la onoarea de familist? (Vrea sa se re-

peaza ; Veta intra prin fund.)

de ce umbla sa -mi strice casa? de ce ma ataca la onoarea de familist? (Vrea

50

I. L. Caragiale

Z

I T A: Nene! nene! iart a -m a ! nu e ce crezi dumneata.

J

U P A N

D U M I T R AC H E: Dar ce e?

C

H I R I AC: Ce e?

VE TA (treca nd la nga Chiriac si lua ndu-l la o parte neca jita ): Ce e, ce e! oameni in toata firea si nu-ntelegeti ce e! Umblati ca nebunii! ( soptindu-i repede): Iaca ce e! ta na rul umbla dupa Zita, s-a amorezat cu ea de la “Iunion”, stii din seara ca nd s-a luat dupa noi, si-a trimes

unul la altul bilete de amor, si-n loc sa mearga la ea acasa , a gresit si-a venit aici. Nu ti-am spus eu ca e tot o ba nuiala proasta de-a dumnealui! Ma faci sa intru in alte alea cu nebuniile tale. Iaca ce e; ai va zut? (In timpul acesta Jupa n Dumitrache, cam incurcat de potolirea lui Chiriac, vrea sa asculte si el explicatia.)

C

H I R I AC (domirindu-se): A!

J

U P A N D U M I T R AC H E (treca nd la nga Veta): Ei! ce e?

(In timpul acesta, scena muta intre Ipingescu, Rica si Zita mai in fund.)

VE TA (ca tre Chiriac): Spune-i ce e. (Trece in fund.)

C H I R I AC (lua nd la o parte pe Jupa n Dumitrache si soptindu-i):

Ce e, ce e! Oameni in toata firea si nu intelegem! Umbla m ca nebu- nii! iaca ce e! ta na rul umbla dupa Zita; s-a amorezat cu ea de la

“Iunion”, stii, din seara aia ca nd s-a luat dupa dumneavoastra , si-a trimis unul la altul bilete de amor, si in loc sa mearga la ea acasa , a gresit s-a venit aici. Nu ti-am spus eu, jupa ne, ca asa iti ca suneaza

dumitale! M-ai fa cut sa alerg

ca nebunii, sa -mi rup ga tul! Doamne

fereste! daca fa ceam si moarte de om? Iaca ce e; ai va zut?

J U P A N D U M I T R AC H E (inseninat si domirit): A! (Ca uta nd

la Zit a cu coada ochiului:) Ei, bat a -te, Zit o, sa te bat a ! (Chiriac trece pe la nga Ipingescu.)

Z

I T A (pleca nd ochii cu nevinova t ie): Nene!

J

U P A N D U M I T R AC H E (cu pa rintie): Ei! nu

te rusina! ale

tineretii valuri! (Ca tre public:) Fata romantioasa ! D-aia dumneaei:

valuri! (Ca tre public:) Fata romantioasa ! D-aia dumneaei: “Ai, nene, la “Iunion”, parol! sa ma

“Ai,

nene, la “Iunion”, parol! sa ma -ngropi!”

O noapte furtunoasa

51

(In timpul acesta, cei ce n-au vorbit sunt grupati in fund:

Rica inca nu-si poate veni bine in fire.)

I P I N G E S CU (inainta nd la nga Jupa n Dumitrache): Onorabile! (Cu ifos:) stii cine-i ta na rul a sta? (Arata pe Rica .)

J U P A N D U M I T R AC H E: Cine?

I P I N G E S CU: A sta e a l care scrie la “Vocea patriotului na tionale”.

J U P A N

I P I N G E S C U: Parol.

J U P A N D U M I T R AC H E: Ei, fugi ca mor!

I P I N G E S C U: D-apoi ce crezi! chiar el insusi in persoana : e ba iat

D U M I T R AC H E: Nu ma nebuni!

bun, d-ai nostri, din popor. El combate in articolul a l de asta -seara , stii cu “sufragiul”.

J U P A N D U M I T R AC H E (inca ntat): Ei bravos. (Incet:) Apoi

de! sa facem cunostinta . Cum e amorezat cu Zita, mai stii? de unde a fost sa iasa norocul fetii!

I P I N G E S CU: Rezon! aia ziceam si eu. (Ca tre Rica :) Onorabile

domn, permite-mi pentru ca sa -ti prezant pe ceta teanul Dumitrache

Titirca , comersant, apropitar si ca pitan in garda civica . (Cu impor- tanta :) E d-ai nostri. (Grupul din fund inainteaza .) R I C A : Sunt inca ntat. (Se confunda in complimente.) Mersi de cunostinta .

Venturiano, am-

ploiat judiciar, student la Academie — invata legile — si redactor la

ce sa mai

sta m sa mai vorbim

teaza si-si dau ma na.)

J U P A N D U M I T R AC H E (cu respect amestecat cu sfiala :) Da,

tocmai asta -seara citeam cu nenea Nae, in gazeta dumneavoastra , cum scriti despre ciocoi ca ma na nca sudoarea poporului suveran. Ei, bra- vos! imi place! bine combateti reactiunea, nu pot sa zic, stii colea, verde, roma neste. Sa va ajute Dumnezeu ca sa sca pati poporul de ciocoi!

“Vocea patriotului nationale”

(Ama ndoi recomandatii se complimen-

I P I N G E S CU: Dumnealui este ceta teanul Rica

(Cu putere:) E d-ai nostri

il stii

R I C A (prinza nd limba , dupa ce a za mbit cu mult a satisfact ie de

teanul Rica (Cu putere:) E d-ai nostri il stii R I C A (prinza nd limba

52

I. L. Caragiale

vorbele lui Jupa n Dumitrache): Domnule, Dumnezeul nostru este

poporul: box populi, box dei! 1 Noi n-avem alta credinta , alta speranta

n-avem alta

politica deca t suveranitatea poporului; de aceea, in lupta noastra poli- tica , am spus-o si o mai spunem si o repeta m necontenit tuturor ceta tenilor: “Ori toti sa muriti, ori toti sa sca pa m!”

deca t poporul. (Jupa n Dumitrache asculta uimit.) Noi

J U P A N D U M I T R AC H E (ra pit): Bravos! sa tra iesti! (Bate-n

palme, incet ca tre Ipingescu:) Vorbeste abitir, domnule. A sta e bun de dipotat.

I P I N G E S CU: Hei! lasa -l ca ajunge el si dipotat cura nd-cura nd

( In timpul acesta Rica a venit la nga Zita.)

J U P A N D U M I T R AC H E: Cum combate el, poate sa ajunga si

ministru. (Tare catre Rica, care sta tot in grup:) Ma rog, onorabile, eu imi

cer iertare, stiti ca poate adineaori, cum tiu eu la

afront; dar e si vina dumneavoastra ; n