O Noapte Furtunoasa

O NOAPTE
FURTUNOASA
Comedie in doua acte
(1879)
CUPRINS
6oteo uth Io||x PDf 6d|tcr
- |ree |or ooo-commercol ose.
Jo remove ths ootce, vst:
uuu.ceo.com/oolock.htm
PERSOANELE
J UP A N DUMI T RACHE T I T I RCA I NI MA - REA,
cherestegiu, ca pitan in garda civica
NAE I P I NGES CU, ipistat, amic politic al ca pitanului
CH I RI AC, tejghetar, om de incredere
al lui Dumitrache, sergent in garda
S P I RI DO N, ba iat de procopseala in casa lui Titirca
RI CA VENT URI ANO, arhivar la o judeca torie de ocol,
student in drept si publicist
VETA, consoarta lui Jupa n
Dumitrache ZI TA, sora ei
In Bucuresti, la Dumitrache.
9 O noapte furtunoasa
ACTUL I
(O odaie de mahala. Usa in fund, da nd in sala de intrare; de ama ndoua pa
rcile usii din fund, ca te o fereastra . Mobile de lemn si paie. La sta nga in planul
inta i
si-n planul din fund, ca te o usa ; in dreapta pe planul al doilea, alta usa . In
dreapta in fund, ra zemata de fereastra , o pusca de gardist
cu spanga ata rnata la nga ea.)
SCENA I
J UPA N DUMI T R A CH E, in haine de capitan de garda
fara sabie, si N A E I PI N GES CU
J U P A N D U M I T R AC H E (urma nd o vorba inceputa ): Iaca,
niste papugii... niste sca rta-scatrca pe ha rtie! I stim noi! Ma na nca
pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoara cu pischerlicuri...
si seara... se ga tesc frumos si umbla dupa nevestele oamenilor sa le
faca
cu ochiul. N-ai sa mai iesi cu o femeie pe ulita , ca se ia bagabon
tii laie dupa dumneata. Un a la... un pra pa dit de amploiat, n-are
chioara in punga si se tine dupa nevestele negustorilor, sa le
sparga casele, domnule!
I P I NGES CU: Nu se ia dupa toate, jupa n Dumitrache; dupa cum
e si femeia; daca trage la ei cu coada ochiului si face fasoane, vezi
bine! bagabontii ata t asteapta .
J UP A N DUMI T RACHE: Ba sa am pardon! stiu eu ce
vrei dumneata sa zici... Dar nevasta -mea nu-i d-alea, domnule.
I P I NGES CU: Vai de mine! jupa n Dumitrache, adica , ga
ndesti ca am vrut pentru ca sa -ti fac un atac? Imi pare ra u!
J UP A N DUMI TRACHE: Nu, nene Nae; dar vreau sa zic
adica
10 I. L. Caragiale
ca nevasta -mea nu-i d-alea cum zisesi, si iaca, dupa mine de ce s-a
luat?
I P I NGES CU: S-a luat bagabontii si dupa dumneata?
J UP A N DUMI T RACHE: S-a luat si se ia...
I P I NGES CU: si cum esti dumneata!...
J UP A N DUMI T RACHE: Eu am ambit, domnule, ca nd e vor
ba la o adica de onoarea mea de familist...
I P I NGES CU: Rezon!
J UP A N DUMI T RACHE: Apoi sa stiu bine ca intru in creme-
nal! Sa ma va z eu numai ca se tine bagabontul dupa mine, si lasa -l...
I P I NGES CU: Care bagabont?
J UP A N DUMI T RACHE: Ei! iaca... un bagabont! de unde-l
cunosc eu?
I P I NGES CU: Apoi, daca nu-l cunosti, de unde stii ca -i baga-
bont?
J UP A N DUMI T RACHE: Asta-i! Una vorbim si basca ne-nte-
legem. Dar de! ai dreptul; nu stii ce mi s-a intamplat, nu stii cum ma
fierbe el pe mine de doua sa ptamani de zile... Nu ca mi-e frica
de ceva, adica de nevasta -mea... sa nu...
I P I NGES CU: Aida de! Coana Veta! Mie-mi spui? n-o stiu eu?...
J UP A N DUMI T RACHE: Nu ca mi-e frica ... dar am ambit,
domnule; ca nd e vorba la o adica de onoarea mea de familist...
J UP A N DUMI T RACHE: Bagabontul...
I P I NGES CU: Ca bine zici! Incepusesi sa -mi spui istoria.
J UP A N DUMI T RACH E: Stai s-o iau de la cap.
I P I NGES CU: Stau.
J UP A N DUMI T RACHE: stii dumneata ca la la sata-secu-
lui
am mers la gra dina la Iunion; eram eu, consoarta mea si cumnata
- mea Zita. Ne punem la o masa , ca sa vedem si noi comdiile alea
de le joaca Ionescu
1
. Trece asa pret ca la un sfert de ceas, si numai
ce ma pomenesc cu un a la, cu un bagabont de amploiat...
1
I. D. Ionescu, ca nta ret si director de trupa in acea vreme.
I P I NGES CU: De unde stii ca era amploiat?
J UP A N DUMI T RACHE: Dupa port nu sema na a fi negustor.
Ma pomenesc ca vine si se pune la alta masa ala turi, cu fata spre
masa noastra si cu spatele la comdie. sade rezemat intr-un pes
1
, sade,
sade, sade si se uita lung si galis la cocoane, se uita , se... Eu, cum m-a
fa cut Dumnezeu cu ambit, ma scol ca sa pleca m; cocoanele nu! ca sa
mai sedem, ca inca nu s-a ispra vit comdia. Incep sa ma -ncruntez la
bagabontul si mai ca -mi venea sa -l ca rpesc, dar mi-era rusine de lume;
eu de! negustor, sa ma pui in poblic, cu un coate-goale nu vine bine...
Mai ma uit eu incolo, mai ma fac ca nu ma sinchisesc de el... baga-
bontul cu ochii zga iti la cocoane, ba inca -si pune si ochilarii pe nas.
Tii! frate Nae, sa fi fost el aici sa ma fiarba asa, ca -i sa rea ochilarii din
ochi si giubenul
2
din cap de auzea ca inii in Giurgiu.
J UP A N DUMI TRACHE: In sfa rsit, se ispra veste comdia. Ne
scula m sa pleca m; coate-goale se scoala si dumnealui. Pleca m noi,
pleaca si dumnealui dupa noi. Eu il vedeam cu coada ochiului; dar
nu vream sa le spui cocoanelor, ca sa nu le rusinez. stii cum e Veta
mea,... rusinoasa .
I P I NGES CU: Mie-mi spui? n-o stiu eu?... Ei?
J UP A N DUMI T RACHE: Ei! Apuca m pe la Sfa ntul Ionica ca
sa iesim pe Podul-de-pa ma nt papugiul ca t colea dupa noi; iesim in
dosul Agiei
3
coate-goale dupa noi; ajungem la Sfa ntul Ilie in Gor-
gani, moftangiul dupa noi; mergem pe la Mihai-voda ca sa apuca m
spre Stabilament mate-fripte dupa noi... Eu tra geam cu coada ochiu-
lui... fierbeam in mine, dar nu vream sa spui cocoanelor...
I P I NGES CU: Rezon! ca sa nu le rusinezi.
J UP A N DUMI T RACH E: stii cum e Veta mea...
I P I NGES CU: Rusinoasa , mie-mi spui?
J UP A N DUMI T RACHE: Ca nd sa apuca m de la Stabilament
in sus, ma uit inapoi cu coada ochiului si nu mai va d pe coate-goale.
1
Latura , coasta .
2
Pa la rie inalta si tare, cilindrica , tip haat-de-forme, care si-a luat numele de la
pa la rierul din Bucuresti, Jobin (joben).
3
Prefectura de politie.
12 I. L. Caragiale
Mai mergem ce mai mergem, ma uit iar... ma iertase bagabontul.
I P I NGES CU: Jupa n Dumitrache, adica sa am pardon de im-
presie, eu ga ndeam ca numa ti-ai fa cut spaima degeaba. Poate ca
omul o fi seza nd prin partea locului, pe Dealul Spirii. Ei! a venit si el
la gra dina ca si dumneavoastra , a stat si el pa na la ispra vitul comdiei,
si s-a nimerit sa apucati tot pe-un drum ca sa va inturnati la domici-
liu. El a ra mas la al lui si dumneavoastra ati mers inainte.
J U P A N D U M I T R AC H E: Asa am crezut si eu inta i, dar stai
sa vezi!... A trecut dupa aia o sa pta ma na la mijloc. Imi cam si uitasem
eu de istoria bagabontului; ga ndeam si eu: poate c-o fi sta nd coate-
goale prin partea locului, bunioara vorba dumitale. Asa zice cum-
nata -mea ieri: Nene, hai deseara la Iunion la Ionescu! Cum auzii
eu de Iunion, ma fa cui verde la fata . Ce sa mai ca uta m la comdii-
le alea nemtesti
1
, niste mofturi; da m parale si nu intelegem nimica;
mai bine punem banii in buzunarul a la lalt si zicem ca ne-am dus.
Aide, nene, za u! Parol! sa n-ai parte de mine si de Veta! Ei! ca nd
am auzit asa vorba mare, n-am putut pentru ca s-o tratez cu refuz.
J UP A N DUMI T RACHE: Ei! haide!... dar unde ma ga ndeam
eu ca o sa mi se inta mple un asa ceva. Ne ducem. sedem la o masa
mai la o parte; sedem ca t sedem, si incepe comdia. Nu stiu cum
ma -ntorc cu ochii inapoi, si pe cine ga ndesti ca va z la masa de la spate?...
I P I NGES CU: Pe bagabontul...
J UP A N DUMI T RACHE: Pe coate-goale, domnule, pe mof
tangiul, pe mate-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungas!... Baga-
bontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul in cap si cu basmaua iac-
asa scoasa . Cum m-a va zut ca trebuie sa fi fost schimbat la fata ,
cum sunt eu ca nd ma neca jesc (isi ma nga ie favoritele), cum m-a
va zut, a sfeclit-o... A intors capu-ncolo si a inceput sa bea din tigara
stii asa, niznai. Dar ma tra gea cu coada ochiului. Ma -ntorc eu iar la
loc si ma fac ca ma uit la comdii, se-ntoarce si bagabontul iar cu
ochii la cocoane!... ma uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; ma -ntorc iar
1
Repertoriul trupei lui I. D. Ionescu continea ca ntece in mai multe limbi: roma na ,
germana , idis, franceza si engleza ; nemtesti, termen popular generic pentru stra ine.
la comdii..., iar se uita la cocoane;... ma uit iar la el, iar se-ntoar-
ce-ncolo; ma -ntorc iar la comdii...
I P I NGES CU: Iar se uita la cocoane...
J UP A N DUMI T RACHE: Ei! Iac-asa m-a fiert fa ra apa toata
seara...
I P I NGES CU: In sfa rsit?
J UP A N DUMI TRACHE: In sfa rsit... pleca m; coate-goale dupa
noi. Era sa ma -ntorc la poarta Iunionului, sa -i zic numa: Ce poftesti,
ma musiu? si sa -l si umflu; dar stii, am ambit; m-am ga ndit: eu ne
gustor... sa ma pui in poblic cu un bagabont ca a la, nu face...
I P I NGES CU: Rezon!... Ei! pe urma ?
J UP A N DUMI TRACHE: Pe urma s-a tinut iar gaie dupa mine.
I P I NGES CU: Pa na la Stabilament...
J UP A N DUMI T RACHE: Da, pa na la Stabilament! S-a tinut
dupa mine pa na la ra scruci, stii, unde vrei s-apuci spre cazarma . Ce
ziceam eu? Haide, drace, haide! sa intri tu pe strada lui Marcu Aole-
riu ori Catilina si lasa ! Aveam de ga nd sa intru cu cocoanele in casa ,
sa trimit repede pe Chiriac pe poarta de din dos pe maidan sa -i iasa
inainte, si eu sa -l iau pe la spate... sa -l apuca m la mijloc pentru ca sa -l
intreb: Ce poftesti, ma musiu? si sa -l si umflu!... si daca nu-i ajun-
gea, sa -mi taie mie favuridele! (Isi ma nga ie favoritele.)
I P I NGES CU: Ei! daca nu-i ajungea, despa rtirea
1
e aproape; sa
fi poftit la mine la despa rtire cu la cra matie, ca -i implineam eu ca t ii
mai lipsea.
J UP A N DUMI T RACHE: A avut noroc! mare noroc a avut
bagabontul; a sca pat!
I P I NGES CU: Iii! pa cat... Cum?
J UP A N DUMI T RACH E: Ca nd am trecut eu de ra scruci cu
cocoanele, si bagabontul era sa intre dupa noi in ulita , a iesit haita
de ca ini de la maiorul din colt si i-a ta iat drumul lui coate-goale. Am
la sat pe Zita acasa , m-am suit degrab cu Veta sus, am trimis pe Chiri-
1
Circumscriptie.
14 I. L. Caragiale
ac repede in maidan, eu i-am iesit inainte peste uluci tocmai pe la
pra va lia lui Bursuc; dar... geaba! pa na sa iesim noi, fugise bagabontul!
(Se aude glasul lui Chiriac striga nd afara :
Spiridoane! Spiridoane!)
I P I NGES CU: Iaca ta vine Chiriac. Sa n-auza .
J UP A N DUMI T RACHE: As! de el nu ma sfiesc. La din con
tra, el stie toata istoria, i-am spus-o de la inceput... Ata ta om de incre-
dere am... Ba iat bun!... tine la onoarea mea de familist. Daca nu l-as
fi avut pe el, mi-ar fi mers treaba greu. Eu, stii, cu negustoria, mai
mergi colo, mai du-te dincolo, ma rog, ca omul cu daraveri, toata
ziua trebuie sa lipsesc de-acasa . Pe de alta parte, ce sa -ti spui! am
ambit, tiu ca nd e vorba la o adica la onoarea mea de familist. De! ca t
lipsesc eu de-acasa cine sa-mi pazeasca onoarea? Chiriac saracul! N-am
ce zice! onorabil ba iat! De-aia m-am hota ra t si eu, cum m-oi vedea la
un fel cu meremetul
1
caselor, il fac tovara s la parte si-l si insor!
I P I NGES CU: Da... coana Veta ce zice?
J UP A N DUMI TRACHE: Consoarta mea?... Ce sa zica ?... De!
ca muierea... mai ursuza . Am cam ba gat eu de seama ca nu-l prea
are ea la ochi buni pe Chiriac; dar stii cum m-a fa cut Dumnezeu
pe mine, nu-i trec muierii nici ata tica din al meu, i-am zis pe sleau:
Nevasta , e ba iat onorabil si credincios; n-ai ce-i face; ce-i al omului
e al omului!
SCENA II
A CEI A sI , CHI R I A C
CHI RI AC (intra nd prin fund): Jupa ne, trebuie sa facem mandat
de arestare pentru Tache pantofarul de la Sf. Lefterie; nu vrea sa iasa
ma ine la izircit cu nici un pret.
J UP A N DUMI T RACHE: Dar pentru ce nu vrea?
1
Reparatie.
CHI RI AC: Zice ca -i bolnav. Am trimis gornistul de trei ori la el
cu biletul, si l-a primit cu refuz. Zice ma -sa ca nu poate umbla, ca de-
abia s-a sculat dupa lingoare.
I P I NGES CU: Sa dea ceferticat medical.
CHI RI AC: M-am dus eu la el chiar in persoana ; zic: Pe ce baza
nu vrei sa vii ma ine la ezircit, domnule?; zice: Sunt bolnav, domnule
sergent, zice, de-abia ma tiu pe picoare, nu pot sa merg nici pa n la
pra va lie, zice; zic: Nu cunosc la un asa rezon fa ra motiv; zice: Aduc
martori, domnule sergent, ca am za cut o luna de zile, zice, intreaba si
pe popa Za bava , de la Sfa ntul Lefterie, zice, alalta ieri m-a grijit, m-a
spovedit; zic: N-am eu de-a face cu Popa Za bava , nu-l am pe lista ,
zic, eu pe dumneata te am pe lista ; sa te prezanti ma ine la companie.
Acu, trebuie sa -i da m mandat, pentru ca sa -l iau ma ine dimineata .
J UP A N DUMI T RACHE: Sa -i da m, sa -l iei! Ala-i de-al cio
coilor
1
, il stiu eu; ca t a umblat da nsul fel si chip sa scape de garda ...
I P I NGES CU: si eu il am insemnat pe musiu Tache la catastiful
meu; e finul lui popa Tache.
J UP A N DUMI T RACH E: Ei! vezi!
CHI RI AC: Lasa -l ca nu se sfinteste el cu mine, jupa ne, il poca iesc
eu... Ei! dupa aia pe nea Ghita T ircadau nu l-a putut gasi gornistul
deloc. A fost la el si ieri, si asta zi cu biletul; cica n-a dat pe-acasa de
trei zile!
J UP A N DUMI T RACHE: Pricopsitul de cumnatu-meu, n-as
fi mai avut parte de el! Cine stie in ce ca rciuma s-a-nfundat!...
I P I NGES CU: L-am va zut eu azi-dimineata , trecea pe la des-
pa rtire.
CHI RI AC: Ma duc sa -i trimet gornistul cu biletul pentru ma ine.
(Iese repede.)
I P I NGES CU: Era afumat ra u nenea Ghita .
J UP A N DUMI T RACHE: Ei! bravos! asta e una la ma na . Om
stricat, domnule! Pa i de ce am dezvortat-o pe Zita de el, ga ndesti?
Nu mai putea tra i cu mitocanul, domnule...
1
Din partidul conservatorilor.
16 I. L. Caragiale
J UP A N DUMI T RACHE: Fata frumoasa , modista si inva tata
si trei ani la pasion, sa -si ma na nce ea tineretele cu un a la... Tot
ga ndeam la inceput, ca de! e ta na r, o sa -i treaca mai incolo, o sa -si vie
la poca inta . As, ti-ai ga sit! T irca da u si om de treaba ! Eu, ca a la, cum-
nat mai mare, cum am zice ca si un frate, tot ii da m povete fetii sa
mai rabde, sa nu strice casa. Cu azi, cu ma ine, a ra bdat biata fata
biata sa nu fie! a ra bdat ca t a ra bdat, pa na m-am pomenit intr-o zi
ca vine tipa nd la mine, pe cum ca : Nene, moarta , ta iata , nu mai stau
cu mitocanul, scapa -ma de pastramagiul! sa stiu de bine ca ma duc la
manastire, paine si sare nu mai mananc cu el! Ei! daca am vazut si-am
va zut, zic: Lasa , Zito, zic, iti ga sesti tu norocul, n-a intrat zilele-n
sac! Acu e vremea ta! Lac sa fie, ca broaste destule! s-am si
dezvortat-o. Apoi nu mai era de suferit asa trai. N-o mai maltrata,
domnule, macar cu o vorba buna. Ma rog, o data ce nu e barbatul
levent, ce fel de casa sa mai fie s-aia?
I P I NGES CU: Mie-mi spui? Nu i-am incheiat eu procesul-verbal
atuncea noaptea, ca nd a tratat-o cu insulte si cu ba taie?
(Chiriac reintra .)
J UP A N DUMI TRACHE: Apoi de! n-a avut dreptul muierea
sa -l lase? Om fa ra ambit, domnule, nu tinea la onoarea lui de familist!
Un mitocan, ma rog; zice ca -i negustor, alege-s-ar praful!
CHI RI AC: Jupa ne, da deseara stii ca esti de rond... mergi?
J UP A N DUMI T RACHE: Mai e vorba ! cum sa nu merg? De
ce m-am imbra cat? nu vezi?
CHI RI AC: Jupa ne, da faci toate posturile? nu-i asa? Nu sunt
multe... pa na pe la doua dupa doua spce le ispra vesti.
J UP A N DUMI TRACHE: Asa, cam pe la doua dupa doua spce,
ca totdeauna... Chiriac ba iete (il trage la o parte), ia vezi tu... ma stii
ca am ambit, ca nd e vorba la o adica , tiu la...
CHI RI AC: Lasa , jupa ne, ca doar nu ma cunosti de ieri de-alalta -
ieri.
SCENA III
A CEI A sI , S PI R I DON , aduca nd o gazeta
J UP A N DUMI T RACHE ( lui Spiridon) : Dar mai mult nu
puteai sa sezi, ma ?
S P I RI DON: Vezi ca era multi mustirii, jupa ne, pa na sa -mi dea
madama gazeta.
(Ipingescu ia gazeta.)
J UP A N DUMI TRACHE: Ma Spiridoane, fii ba iat de treaba ,
ma , ca iau pe sfa ntul Niculai din cui; stii ca i-am pus sfa rcul nou de
ibrisim, sa nu-i fac saftea pe spinarea ta!
S P I RI DON: Da de ce, jupa ne?
J UP A N DUMI TRACHE: Ata ta-ti spui eu tie: aida! du-te iute
si cere cocoanii sa -mi dea sabia si cintironul. (Spiridon pleaca). Chiri-
ac ba iete (il ia la o parte), ia vezi, stii ca am ambit, tiu ca nd e la o
adica ...
CHI RI AC: Lasa , jupa ne, ma stii ca consimt la onoarea dumitale
de familist.
J UP A N DUMI T RACH E: Ei! ia vezi...
CHI RI AC: N-ai grije, jupa ne... Eu ma duc sa inchiz cantorul si
magazia. (Catre Ipingescu, care, de ca nd a adus Spiridon gazeta, a sor-
bit-o cu ochii pe toate fetele:) Bonsoar, nene Nae.
I P I NGES CU: Salutare, onorabile!
(Chiriac iese, prin fund, dupa ce a schimbat gesturi
de intelegere, despre onoarea de familist,
cu Jupa n Dumitrache.)
S P I RI DON (vine din dreapta cu sabia si cintironul): Iaca, na,
jupa ne, poftim.
J UP A N DUMI T RACH E: Ce fa cea cocoana, ma ?
S P I RI DON: Cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac.
J UP A N DUMI T RACH E: Ce a zis?
18 I. L. Caragiale
S P I RI DON: Zicea ca sa vii mai devreme la noapte ca -i e ura t
singura -n casa .
J UP A N DUMI TRACHE: Uite ma ! Ce ti-e cu muierea fricoasa !
(Strajnic:) Da Chiriac nu-i aicea?
S P I RI DON: Jupa ne, nea Chiriac mi-a zis sa -nchidem mai de-
graba , ca ai sa pleci de rond.
J UP A N DUMI T RACHE: Dut de ado cheile si le du lui Chiri-
ac jos. (Spiridon iese.) Nene Nae, auzisi cum imi poarta Chiriac de
grija rondului? Ei! i-e tot frica sa nu uit reglementul. Are ambit ba iatul,
ca sa fie compania noastra ceva mai abitir din toate. Ga ndesti dumnea-
ta ca mai primeam eu sa fiu ca pitan daca nu-l alegea pe el sergent?
stii cum a regulat compania? E prima, domnule, poci sa zic...
I P I NGES CU: Bravos!
J UP A N DUMI T RACH E: Face sa -i dea si dicoratie?
I P I NGES CU: Sa -i dea! de ce sa nu-i dea? si el e d-ai nostri,
ba iat din popor...
J UP A N DUMI T RACHE: Fireste, dicora tiile nu sunt fa cute
tot din sudoarea poporului?
S P I RI DON (venind din fund): S-a inchis, jupa ne; acuma eu...
ma duc sa ma culc?
J UP A N DUMI T RACHE: Da, dar tutun si ca rticica ti-ai luat?
chibrituri ai?
S P I RI DON: Ce tutun, jupa ne?
J UP A N DUMI T RACHE: Te faci ca nu intelegi, ai? Nu stii ce
tutun? Eu n-am aflat ca tragi tigara ? Aoleo, Spiridoane, nu te-oi prinde
odata ! Sa racul sf. Niculae! i stii tu pa para lui!...
S P I RI DON: Za u, jupa ne.
J UP A N DUMI T RACH E: Haida, pleaca . (Spiridon pleaca.)
Ma ! spune lui nen tu Chiriac sa nu uite de ce ne-a fost vorba... sa fie
cu ochii-n patru.
S P I RI DON (iesind): Bine, jupa ne.
SCENA IV
I PI N GES CU, J UPA N DUMI T R A CHE
J UP A N DUMI T RACHE (seza nd pe scaun): Hei! ia sa vedem
acu ce mai zice politica. Citisi ceva?
I P I NGES CU: Bravos ziar, domnule! Asta stiu ca combate bine.
J UP A N DUMI T RACHE: Apoi nu-i zice lui degeaba Vocea
patriotului nationale!... Ia citeste.
I P I NGES CU (citeste greoi si fara interpunctatie): Bucuresti 15/
27 Ra pciune
1
. Amicul si colaboratorele nostru R. Vent., un june
scriitor democrat, a ca rui asinuitate o cunoaste de mult publicul citi-
tor, ne trimite urma toarea prefatiune a unui nou op al sa u. I da m
asta zi locul de onoare, recomanda nd cu ca ldura poporului suveran
scrierea amicului nostru. Republiuca si Reactinea sau Venitorele si Tre-
cutul. Prefatiune. Democratiunea romana , sau mai bine zis
tinta democratiunii romane este de a persuada pe ceta teni, ca nimeni
nu trebuie a ma nca
2
de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul
nostru fundamentale, sfa nta Constitutiune...
J UP A N DUMI T RACHE (multumit): Ei, bravos! Aici a adus-o
bine.
I P I NGES CU (cauta nd sirul unde a ramas): ... A ma nca... sfa nta
Constitutiune...
J UP A N DUMI T RACHE (cam nedumerit): Adica , cum s-o
ma na nce?
I P I NGES CU: Stai sa vezi... ca spune el... Sfa nta Constitutiune,
si mai ales cei din masa poporului...
J UP A N DUMI T RACH E (nedumerit): E scris ada nc.
I P I NGES CU: Ba nu-i ada nc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine
vorba lui: sa nu mai ma na nce nimeni din sudoarea bunioara a unuia
1
Luna septembrie.
2
A manca, frantuzism, de la manquer, a lipsi.
20 I. L. Caragiale
ca mine si ca dumneata, care suntem din popor; adica sa saza numai
poporul la masa , ca el e sta pa n.
J UP A N DUMI T RACH E (lamurit): Ei! asa mai vii de-acasa .
Bravos! Zi-i nainte.
I P I NGES CU: Stai sa vezi: acum vine un ce si mai tare.
J UP A N DUMI T RACHE: Ei?
I P I NGES CU (urma nd citirea): ... A ma nca poporul mai ales,
este o greseala neiertata , ba putem zice chiar o crima ...
J UP A N DUMI T RACHE (cu deplina aprobare): stii ca si aici
loveste bine! Da! cine ma na nca poporul sa mearga la cremenal!
I P I NGES CU (bata nd cu ma na-n gazeta): Apoi de ce scrie el,
sireacul!
J UP A N DUMI T RACHE: Da -i nainte, ca -mi place.
I P I NGES CU: ... Ba putem zice chiar o crima . (Schimba nd tonul
si mai grav:) Nu! Orice s-ar zice si orice s-ar face, cu toate zbieretele
reactiunii, ce se zva rcoleste sub dispretul strivitor al opiniunii pub-
lice; cu toate urletele acelora ce cu nerusinare se intituleaza sistema
tici opozanti...
J UP A N DUMI TRACHE (care la fiecare accent al lui Ipinges-
cu a dat mereu din cap in semn de aprobare, il intrerupe cu entuzi-
asm): Hahahaha! i-a-nfundat!
I P I N G E SCU (urma nd cu ta rie): ... Nu! in van! noi am spus-o
si o mai spunem: situatiunea Roma niei nu se va putea clarifica; ceva
mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, pa na ce
nu vom avea un sufragiu universale... (Ama ndoi ra ma n foarte in-
curcati.)
J UP A N DUMI T RACHE: Adica tele, cum vine vorba asta?
I P I NGES CU (dupa ada nca reflectie): A! inteleg! bate in ciocoi,
unde ma na nca sudoarea poporului suveran... stii: masa ... sufragiu
1
...
J UP A N DUMI T RACHE: Ei! acu inteleg eu unde bate vorba
lui! Ei! bravos! bine vorbeste...
1
Confuzie intre sufrgiu (vot) si sufragu (servitor).
I P I NGES CU: Asta combate, domnule, nu ti-am spus eu!
J UP A N DUMI T RACH E: Apoi, nu-i zice lui degeaba Vocea
Patriotului nationale!
I P I NGES CU: ... Pa na ce nu vom avea un sufragiu universale.
Am zis si subsemnez! R. Vent., studinte in drept si publicist.
(Ca nd inca nu sfa rseste bine Ipingescu de citit, se aude afara ,
in strada la dreapta, cearta mare.)
UN GLAS DE BARBAT (de afara ): Lasa , cocoana ! Poate ca sa mor
si sa nu ti-o fac!
GLAS UL ZI T II (de afara): Mitocane! pastramagiule! la poli-
tiune! (Ama ndoua glasurile vorbesc deodata.) Nene Dumitrache!
(Jupa n Dumitrache si Nae Ipingescu ra ma n uluiti.)
J UP A N DUMI T RACH E (asculta nd): Sa i, nene Nae!
I P I NGES CU: Urgent! (Stra nge repede gazeta si scoate fluierul
de la cheotoarea mondirului. Ama ndoi ies fuga prin fund, Ipingescu
suiera nd signalul de alarma.)
SCENA V
S P I RI DON (singur, intra din dreapta faca ndu-si o tigara): Ma a !
al dracului ruma n si jupa nul nostru! Bine l-a botezat cine l-a botezat
Titirca Inima -Rea. Ce are el cu mine? Za u! biata cocoana si cu nea
Chiriac! cu ei mai am noroc, ei ma mai scapa de afurisitul, ca despre
partea lui jupa n Titirca Inima -Rea, halal sa fie de oasele mele! m-ar
cotonogi. Ieri sa pta ma na, ca nd s-a intors de la gra dina cu cocoanele,
m-a ga sit destept: Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pa n-
acuma; maine dimineata jupanul saracul sa deschiza pravalia; ai stat
pan-acuma sa bei la tutun, ai? Nu, jupane, zic, da daca nu mi-e somn.
Nu ti-e somn, ai? sta i ca -ti fac eu tie pofta de culcat! ... Bietul nea
Chiriac m-a sca pat, ca luase pe sfa ntul Niculae din cui... Ieri seara m-a
22 I. L. Caragiale
ga sit dormind: Bravos, musiu Spiridoane! zice; dormi, ce-ti mai pasa !
tutun ai tras destul, acum te-ai pus sa tragi la aghioase: trai, nenea-
co, cu banii ba bachii! Nu, jupa ne, da daca mi-a fost somn, zic.
Somn, ai? Te trage traiul a l bun la somn! (Auzi, cu sfa ntul Niculae
trai bun, ca dea-i-ar bunul pe inima lui jupa nul!) Tragi la somn? Stai
ca am eu leac sa -ti tai de piroteala . si mi-a si pus ma na-n pa r. Daca
nu era cocoana sa sara pentru mine tocmai la apropont, ma rupea,
ca nu-s ce-avea, era turbat ra u de tot. (S-aude zgomot.) Auliu! vine!
(Stinge repede tigara cu degetele si o baga in buzunar.)
SCENA VI
S PI R I DON , Z I T A intra agitata
ZI T A: Auzi mizerabilul! sa se-ntinza pa na -ntr-ata ta ca sa -mi faca
un afront.
S P I RI DON: Dumneata esti, cocoana Zito? Bine ca venisi. Eu
n-am putut sa viu. Mi-era frica sa nu ma spuie nea Chiriac lui jupanul,
ca am umblat noaptea pe drum...
ZI T A (repede): Ei! l-ai ga sit? i-ai vorbit? i-ai dat? i-ai spus?
S P I RI DON: Da, cocoana .
ZI T A: Ce-a zis?
S P I RI DON: Mersi!
ZI T A: si tu ce i-ai spus?
S P I RI DON: Pentru putin.
ZI T A: Nu i-ai spus cum ti-am zis eu?
S P I RI DON: Ba da, l-am luat sa -i ara t casa.
ZI T A: Nu mai trebuia sa -i ara ti nimic, ca -i scrisesem eu in bilet
unde sa vie.
S P I RI DON: Asa mi-a zis, sa -i ara t casa, ca sa mearga la sigur...
Dar ca nd sa ies de pa maidan cu dumnealui, tocmai trecea jupa nul la
vale; am la sat pe persoana in chestie sa m-astepte pe maidan si eu6oteo uth Io||x PDf 6d|tcr
am sa rit peste uluci prin fundul curtii, ca mi-era frica sa nu dea jupa nul
cu ochii de mine, ori sa vie acasa si sa nu ma ga seasca .
ZI T A: Prostule! nu stii ca nenea e de rond la noapte? nu mai da
pe-acasa pa na la ziua .
S P I RI DON: Dar daca ma ga sea pe ulita , pla teai dumneata pie-
lea mea?
ZI T A: Ei! si zi, persoana in chestiune asteapta pe maidan?
S P I RI DON: Da, si mi-a dat biletul a sta ca sa ti-l aduc.
ZI T A (lua nd biletul): si nu mi-l dai mai cura nd! Adu sa va z.
(Merge la o parte si citeste:) Angel radios! de ca nd te-am va zut inta iasi
data pentru prima oara , mi-am pierdut uzul ratiunii... (Isi comprima
palpitatiile.) Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore: que
prtendez-vous encore?
1
Inima-mi palpita de amoare. Sunt intr-o
pozitiune pitoreasca si mizericordioasa
2
si sufa r peste poate. O, da!
Tu esti aurora sublima , care deschide bolta azurie, intr-o adoratiune
poetica infinita de suspine misterioase, pline de reverie si inspiratiune,
care m-a fa cut pentru ca sa -ti fac aci anexata poezie:
Esti un crin plin de candoare, esti o fragila zambila ,
Esti o roza parfumata , esti o ta na ra lalea!
Un poet nebun si tandru te adora , ah! copila !
De a lui pozitiune turmentata fie-ti mila ;
Te iubesc la nemurire si iti dedic lira mea!
Al ta u pentru eternitate si per toujours
3
.
(Foarte aprinsa , isi face va nt cu scrisoarea
si se plimba repede.)
Spiridoane ba iete, du-te, du-te iute; te asteapta siguralmente... du-
te... spune-i sa astepte, viu si eu dupa tine numaideca t, numai sa
vorbesc cevasilea cu ta tica.
1
Te iubesc si te ador: altceva ce mai pretinzi? (fr.).
2
Care trezeste mila .
3
Forma sta lcita a expresiei franceze pour toujours (pentru totdeauna).
24 I. L. Caragiale
S P I RI DON: Nu pot, cocoana , sa ma duc, pa na nu mi-o da voie
ori nea Chiriac, ori cocoana.
ZI T A: Unde-i Chiriac?
S P I RI DON: Nu stiu, pin curte.
ZI T A: Dar tata?
S P I RI DON: Lucreaza dincolo. (Zita porneste spre usa din sta nga,
ca nd usa se deschide si Veta intra.) Iaca ta -i cocoana.
SCENA VII
A CEI A sI , VETA
VE TA (intra cu lucrul in ma na , coase galoanele la un mondir de
sergent de garda civica ; este obosita si distrata , vorbeste rar si incet):
Cine-i aici? (Va za nd pe Zita.) A! tu erai? ma miram cine-i. (Trece incet
sa saza cu lucrul la masa din dreapta.)
ZI T A: Eu, tatico; te rog, lasa pe Spiridon sa se duca pan la mine
acasa , ca sa -mi aduca mantelul; bate va ntul si mi-e frica sa nu ra cesc
ca nd m-oi intoarce... (Ta cere. Veta sade la dreapta si lucreaza ada ncita
in ga nduri.) Il lasi, tato? (Se apropie de ea.)
VETA: Ai? ce sa las?
ZI T A: Sa lasi pe Spiridon sa -mi aduca ceva de-acasa .
VETA: Da, il las.
ZI T A: Du-te, Spiridoane.
(Spiridon, dupa ce schimba priviri si semne cu Zita, iese.)
VETA: Dar tu, Zito, la ce-ai venit? (Lucreaza inainte.)
ZI T A: Stai sa -ti spui... Dar nu ma -ntrebi, tato, sa -ti povestesc ce am
patit cu mitocanul! Sa vezi, e haimana... Auzi, mizerabilul! sa-ndrazneasca
sa -mi tie drumul ca sa -mi faca un atac... Stai, tato, sa -ti spui si sa te
crucesti, nu altceva. Mai adineaori sedeam acasa . Tusica, cum stii c-a
facut-o Dumnezeu, se culca odata cu gainile. Eram ambetata
1
absolut.
1
Plictisita .
Dramele Parisului, ca te au iesit pa na acuma, le-am citit de trei ori. Ce
sa fac? n-aveam ce citi. Zic: hai sa ma duc la tata, daca nu s-o fi cul-
cat, sa mai sta m de vorba . Scot iva rul de la salon si plec. Ca nd sa trec
pe maidan, ma pomenesc cu mitocanul, cu pricopsitul de T ircadau,
ca -mi taie drumul. Bonsoar-bonsoar, si stii asa deodata , sanfaso
1
:
Hei, cocoana , zice, mai bine ti-e acuma va duva ? Pardon, domnule,
zic, n-am de-a face cu dumneata, si mai inta i ca nd e la o adica , nu
sunt va duva , sunt libera , tra iesc cum imi place, cine ce are cu mine!
acu mi-e timpul: juna sunt, de nimini nu depand, si ca nd oi vrea, imi
ga seste nenea Dumitrache ba rbat mai de onoare ca dumneata. Mi
ca t-ei ca i! Zic: Pardon, domnule, nu-ti permit sa te-ntinzi mai mult
la asa afront; ma -ntelegi? Zice...
VETA (intrerupa nd-o scurt): Zito... ce e ca nd ti se bate ta mpla a
dreapta ?
ZI T A: Iti vine o bucurie.
VETA: Mie, bucurie?... nu crez.
ZI T A: Da de ce nu?
VETA: Dar ca nd ti se bate a sta nga ?
ZI T A: Te-mpaci cu o persoana cu care esti certata .
VETA (ridica nd capul cu mult interes): Da? (Da nd din umeri.) Cu
cine sa ma -mpac?... nu sunt certata cu nimeni.
ZI T A: Asa... zic mitocanului... tato, ca era tra snit... Am auzit ca
de la o vreme-ncoace intr-o ba utura o duce. Uf! ta tico, maser, bine
m-a sca pat Dumnezeu de traiul cu pastramagiul! Sa tra iesc eu cu un
mitocan! Nu era de mine; eu sunt o persoana delicata ; bine ca m-am
va zut libera !... Asa sa nu-mi uit vorba zic mitocanului: Nu-ti
permit, domnule, sa te naintezi la un asa afront! Da el: Ga ndesti,
zice, ca o sa te mariti, cocoana? Asta ma-mporta pe mine, cine ce
treaba are! Sa te mariti, ai? cat o trai Ghita T ircadau, ori sa te-nhai-
tezi cu vreunul? Sa racul! Dar sa stiu de bine ca merg cu el de ga t
pa na la Dumnezeu, tot n-ai dumneata parte de un asa ceva; incai
1
Forma sta lcita a expresiei franceze sans faons: in mod familiar, fa ra mofturi.
26 I. L. Caragiale
daca m-ai la sat pe mine, sa te duci la ma na stire, ca asa te la udai la
trebunar!... Mitocane, pastramagiule! la politiune! vardist! nene
Dumitrache!... Am avut, tato, parte ca a sa rit nenea Dumitrache si
cu Nae ipistatul! aminteri, mitocanul scosese sicul
1
de la baston pent-
ru ca sa ma sinucida ... Ei! ce zici dumneata, ta tico, de nasul care si l-
a luat mitocanul? (Veta nu raspunde; Zita s-apropie de ea si o observa.)
T ato! ce ai? pla ngi?
VETA (sterga ndu-se la ochi): Eu? de ce sa pla ng? Ma doare capul,
mi-e cam ra u.
ZI T A: Iti sunt ochii turburi grozav...
VETA: Nu-s ce am; parca ma -ncearca niste friguri.
ZI T A: Nenea e de rond la noapte?
VETA: Da. (S-apuca iar de lucru.) Tu mai stai, Zito?
ZI T A: Nu, tato; o sa ma duc si eu sa ma culc; trebuie sa fie ta rziu.
S P I RI DON (intra si trece repede la nga Zita): Cocoana ! (Incet:)
Pa na acu am asteptat degeaba. L-am ca utat peste tot, si pe maidan,
si pe ulita , nu e nica ieri.
ZI T A (incet): Biletul, zici ca i l-ai dat.
S P I RI DON: Nu stii? I l-am dat ca nd m-am dus la tutungerie,
ca nd m-a trimes jupa nul. (Iese in dreapta.)
ZI T A: Bine. (Catre Veta): Ei! tato, eu ma duc, bonsoar, alevoa.
Culca -te si matale, nu mai lucra daca ti-e ra u.
VETA: Lasa sa -mi fie ra u. (Ra za nd silit.) Mai bine ar fi sa mor.
ZI T A: Vai de mine! Ce vorba -i asta? Ce, ti-e ra u de tot? Sa trimitem
sa caute pe nenea.
VETA: As! esti nebuna ! nu vezi ca glumesc. Ma doare capul: nu
ti-am spus? am lucrat mult la luma nare. (Are un fior.) M-a tras si fereas-
tra. Cum m-oi culca, imi trece.
Z I T A: Atunci, alevoa, bonsoar, tato. (Pleaca si se intoarce.) A! sa
nu uit; ma ine ne vedem, stii ca -i sa rba toare. Sa ne lega m de nenea sa
ne duca la Iunion.
VETA (repede): La Iunion? nu, Zito, nu mai merg la Iunion.
1
Vergea de fier ascutita , prinsa intr-un ma ner, care este si capul bastonului.
ZI T A: Da de ce?
VETA: Pentru ca ... pentru ca nu-mi face nici o pla cere
acolo,
nu-nteleg comdiile alea... Ei! ce sa -ti spui! nu voi.
ZI T A: Ei, Doamne! tato, parol, stii ca esti curioasa ! Ce, pentru
comdiile alea mergem noi? Mergem sa mai vedem si noi lumea. Ce,
adica toti care merg acolo inteleg ceva, ga ndesti? Merg numai asa de
un caprit, de un pamplezir; de ce sa nu mergem si noi?
VETA: De ce, de ne-ce, nu voi sa merg.
ZI T A: Aide, za u, tato; i zic eu lui nenea... vrei?
VETA: Nu viu, ti-am spus o data , si nici dumnealui nu mai vrea
sa mearga ; mi-a spus de azi-dimineata : degeaba-i zici.
ZI T A: Za u! ta tico, parol! sa ma -ngropi!
VETA: Nu merg, Zito, nu. Ma stii tu, ca nd zic o vorba e vorba .
ZI T A: Zi, nu vrei sa mergi, tato?
VETA: Nu.
ZI T A (obidindu-se treptat): Nu?
VETA: Nu.
ZI T A (podidind-o pla nsul): Fir-ar a dracului de viata s-afurisita !
ca m-a fa cut mama fa ra noroc! (Pleaca.) N-am avut parte si eu pe lume
ma car de o compa timire! (Iese, pla nga nd si tra ntind usa, prin fund.
Spiridon intra din dreapta.)
SCENA VIII
S PI R I DON , VETA
VETA (lasa mondirul din ma na): Spiridoane ba iete, tu de ce mai
stai? mai ai vreo treaba ?
S P I RI DON: Nu, cocoana .
VETA: Apoi, du-t te culca , ce mai astepti? Domnul Chiriac unde
este?
S P I RI DON: E jos in curte; adineaori sedea pe lavita de la poarta .
28 I. L. Caragiale
Dar... nu stiu ce o fi ava nd nea Chiriac, cocoana ... parca nu-i sunt toti
boii acasa ...
VETA: Cine stie ce-o fi ava nd si dumnealui.
S P I RI DON: E neca jit foc; un ceas s-a tot plimbat pe jos; ca nd
am trecut prin curte, umbla de colo pa na colo, parca vorbea singur si
se ba tea cu pumnii-n piept...
VETA: O fi supa rat, cine stie!.... Spune-i sa -nchiza ... poarta. Ga-
loanele i le-am cusut; uite mondirul, sa i-l duci.
S P I RI DON: Bine, cocoana . (Vrea sa plece cu mondirul.)
VETA: Pe urma , sa -i spui... nu; pe urma , sa te duci sa te culci, nu
mai ai ce ca uta p-aci. Sa nu vie dumnealui sa te ga seasca destept, ca
iar o pati.
S P I RI DON (aparte): Ei, ca parca daca m-o ga si dormind nu-i
tot un drac!
VETA: Aide, du-te.
S P I RI DON: Ma duc, noapte buna , cocoana .
VETA: Noapte buna , Spiridoane. (Spiridon iese.) Noapte buna !...
Sa racul Spiridon! nu stie el ce-i pe sufletul meu, nu stie el cum ra de
de mine! Eu si noapte buna !... (Merge incet la fereastra din dreapta
usii din fund, se uita in curte, apoi se-ntoarce tot ada ncita in ga nduri.)
Ei! iaca nu vrea omul, nu vrea! dragoste cu sila nu se poate. Nu-i mai
place, nu mai vrea!... bine! n-o sa mor nici eu!... De unde stii? poate
mai bine ca s-a inta mplat asa... A! De ce mai da Dumnezeu omului
fericire, daca e sa i-o ia inapoi? De ce nu moare omul ca nd e fericit?
De ce am mai tra it eu s-ajung la asa ceva!? ... (Pla nge; se aude zgo-
mot.) Vine! (Se sterge la ochi repede si vrea sa plece.) Nu! nu mai voi
sa fiu proasta : dragoste cu sila nu se poate! (Porneste sa iasa spre
sta nga, ca nd intra Chiriac, care rama ne un moment la usa. Veta sta
locului. Tacere.)
SCENA IX
CHI R I A C, VETA, apoi de afara J UPA N DUMI T R A CHE
si I PI N GES CU
CHI RI AC: Dumneata m-ai chemat?
VETA: Eu?... nu.
CHI RI AC: Spiridon mi-a spus ca ...
VETA: Da... am zis lui Spiridon sa -ti duca mondirul; l-am cusut.
CHI RI AC: Mersi!
VETA: Pentru putin.
( Pauza )
CHI RI AC: Poarta... am inchis-o.
VETA: Bine. (Intoarce capul in fata scenii; e miscata.)
CHI RI AC: Alt nimic nu mai ai sa -mi poruncesti?
VETA: Ce! eu sa -ti poruncesc dumitale?
CHI RI AC: Sa -mi poruncesti, fireste; nu-mi mai esti sta pa na ?...
nu sunt sluga in casa dumitale, cu simbrie?
VETA (intorca ndu-se cu fata spre Chiriac): Bine, domnule Chiri-
ac, bine; zi inainte, ca n-ai zis destule.
CHI RI AC (inainteaza): Ei! de ieri-seara pa na acu cum ai petre-
cut? T i-e mai bine asa?
VETA (scobora nd un pas spre a se departa de el): Da.
CHI RI AC: Iti pare bine de ce-ai fa cut?
VETA: Nu ma stiu sa fi fa cut nimic; dar nu-mi pare ra u ca s-a-nta m-
plat asa.
( Pauza )
CHI RI AC (mai apropiindu-se): Ma ine seara mergi iar la Iunion?
VETA: Daca o vrea dumnealui sa mergem, trebuie sa merg, fireste.
CHI RI AC: Ca sa curtezi cu amploiatul dumitale?
VETA (tresarind si ridica nd capul spre el): Domnule, te-am rugat
sa fii bun sa nu-mi mai zici vorba asta. Daca n-ai avut destula vreme
sa ma cunosti, pa cat. Eu te credeam pe dumneata mai destept.
30 I. L. Caragiale
CHI RI AC (sta la indoiala, apoi se mai apropie): Jura -te inca o
data !
VETA: Sa ma mai jur eu?... Nu m-am jurat? n-am pla ns? Cu
ce m-am ales? Nu mai ma jur, pentru ca nu ma crezi; de pla ns as mai
pla nge, dar nu mai pot... Dar... in sfa rsit, nu strici dumneata... eu stric...
nu trebuia sa -mi pui mintea cu un copil ca dumneata... D-aia zic si eu
mai bine ca s-a inta mplat asa. Tot trebuia sa ispra vim odata ... Am
ispra vit...
CHI RI AC: Jura -te inca o data si...
VETA (cu emotie din ce in ce mai nestapa nita): Ce folos! Dumneata
crezi mai mult in prostiile si in ba nuielile lui ba rbatu-meu deca t in
jura ma ntul meu, si ga ndesc ca trebuia sa ne cunosti destul de bine si
pe mine, si pe da nsul. Da... foarte bine ai fa cut sa nu ma crezi. Asa e.
Eu sunt o femeie rea; am vrut numai sa ra z de dumneata. Eu te las
pe dumneata ca pe o sluga cu simbrie sa pa zesti casa, si ta ra sc pe
dumnealui pe la gra dini ca sa ma curtez cu altii. Eu sunt o femeie
mincinoasa ; n-am simtit nimic ca nd ti-am spus ca nu stiu sa mai fi
tra it pa na sa nu te cunosc pe dumneata... Toate le-am fa cut pentru
dumneata numai din prefa ca torie... totdeauna alta ti-am spus, si alta
am ga ndit; te-am mintit, te-am ama git, am ra s de dumneata ata ta
vreme... Acuma, bine ca ti-ai deschis si dumneata in sfa rsit ochii ca
sa vezi cine sunt. De! ti-am fa cut ra u, dar... ai sca pat de mine. Lasa !
ce-a fost a trecut... Bonsoar. (Vrea sa plece spre sta nga.)
CHI RI AC (iesindu-i cu un pas inainte): Te duci?
VETA (sta) : La ce sa mai stau? Ce mai am cu dumneata?
CHI RI AC: Nu-mi mai zice dumneata.
VETA: Cum poftesti sa -ti zic?
CHI RI AC: Cum mi-ai zis pa na ieri.
VETA: Azi e azi, ieri a trecut. (Porneste sa iasa.)
CHI RI AC (taindu-i drumul): si nu vrei sa se mai intoarca ?
VETA (scoboara un pas, departa ndu-se de el la dreapta): Nu.
CHI RI AC (apropiindu-se): Veto!
VETA: Nu; lasa -ma ... Ce folos ca ta fericire am avut un an, daca
intr-o zi mi-am pla ns-o toata ! Nu, nu mai voi; mai bine mi-este asa
cum sunt.
CHI RI AC: Dar eu... eu ce sa fac?
VETA: Ce fac eu... Inva tul are si dezva t, nu stii dumneata?
CHI RI AC: Dezva t! Lesne din gura . Ii scoti ruma nului ochii si
dupa aia-i zici: Lasa ca nu e ra u si fa ra sa mai vezi... mai bine ca s-a
inta mplat asa! n-o sa mori fa ra luminile ochilor!... Inva tul are si
dezva t!... Dar daca n-oi vrea eu sa mai tra iesc asa!... care va sa zica
sa mor, ai?
VETA: Ei, bine ar fi sa poata muri omul ca nd vrea; dar... nu moare
nimeni de asta!
CHI RI AC: Dar daca eu oi muri? (Se repede si ia spanga de la
pusca.) Vezi dumneata spanga asta?
VETA (se repede la el si vrea sa i-o smunceasca): Chiriac!
CHI RI AC (lupta ndu-se cu ea): Fugi!... lasa -ma !...
VETA (lupta ndu-se): Nu te las! te stiu eu cine esti. Nu te las! Nu
voi sa ti se traga moartea de la mine.
CHI RI AC: Lasa -ma ! lasa -ma !... (Se lupta.)
VETA (disperata): Chiriac! (Ineca ndu-se.) Daca vrei sa te omori,
omoara -ma inta i pe mine! (Se lupta cu putere.) Chiriac!... Nu ti-e mila
tie de mine? Toate, toate de un an si mai bine le-ai uitat intr-o zi?...
Chiriac!...
CHI RI AC: Tocmai pentru ca nu le-am uitat, vreau mai bine sa
mor. Daca nu mai este nimic intre noi, spune-mi dumneata cum sa
mai tra iesc! Daca ma lasi, daca nu mai ma vrei, tot mort sunt eu; mai
bine, lasa -ma : adio, viata ! (Se smunceste.) Lasa -ma !
VETA (tina ndu-l stra ns): Chiriac! Vrei sa strig? esti nebun?
CHI RI AC: Da! sunt nebun, fireste ca sunt nebun; m-ai innebu-
nit dumneata; dumneata sa -mi tragi pa catul! Ca te ga nduri si dor m-a
ars pe mine, nu ma -ntrebi?
VETA: Dar tu pe mine nu ma -ntrebi?
CHI RI AC: Nu mai voi sa stiu de nimic, nu mai stiu cine sunt.
Am vrut sa ma omor adineaori in curte, dar ti-am va zut treca nd
32 I. L. Caragiale
umbra peste perdeaua de la fereastra , s-am vrut sa te mai va z o data .
Incai sa mor la nga tine, cum am tra it. (Cu vorbele acestea Chiriac s-a
mai domolit.)
VETA: Chiriac, asculta . Nu mi-ai zis tu sa mai ma jur inca o data ?
Daca m-oi jura, ma crezi?
CHI RI AC: Te crez.
VETA (repede): Draga Chiriac, sa n-am parte de ochii mei, sa n-am
parte de viata ta, sa nu mai apuc ma car o zi fericita cu tine na! ce
mai vrei? daca stiu eu ceva la sufletul meu din ca te ti le-a sporit
dumnealui.
CHI RI AC: De ce te-ai dus la gra dina ?
VETA: M-am dus numai de gura sorii-mii Zitii. Era lume multa ,
de n-aveam unde sta; ca nta muzica; juca comdii, n-am auzit nimic,
n-am va zut nimic. Toata seara in uietul gra dinii m-am ga ndit numai
la tine; parca dormeam si visam ceva... stiam eu ca o sa mi se inta mple
mie un necaz mare, mi se fa cuse semn: ra sturnasem de dimineata
candela. Inca dumnealui, daca m-a va zut ca ma speriu, zice: Ei, ce e
daca s-a ra sturnat! Nu mai crede in prostii de-alea. Ce! ce-o sa ni
se-ntample? sa-mi arza cherestigiria? arza sanatoasa? Nu m-a facut
ea pe mine! este asiguripsita ... Ata ta paguba !... Ra sturnasem cande-
la; pe urma ochiul a l drept mi se ba tea intruna de vreo trei zile. Pe
tine te la sasem acasa sterga ndu-ti pusca: stii ca ruginise inca rca tura
inla untru si te apucasesi s-o scoti cu vergeaua. Nu puteam sa -mi iau
ga ndul de la pusca . Ma ga ndeam: daca s-o desca rca, Doamne fereste!
pusca in ma na lui, ce sa ma fac eu ca nd l-oi ga si mort intins acasa !...
Da de ce nu i-am spus sa bage de seama ! de ce nu l-am rugat sa o
lase la pustia de pusca ! la ce am plecat de-acasa ? Iac-asa m-am ba tut
cu gandurile toata seara. N-am va zut, za u! n-am va zut nimic, n-am
auzit nimic! Ma jur pe ce vrei tu; ma crezi?
CHI RI AC (biruit cu desava rsire): Te crez! (Arunca departe span-
ga si ia pe Veta in brate.)
VE TA (stra nga ndu-l cu putere): Chiriac! (Rama n o clipa imbratisati
in tacere.) Chiriac, sa nu mai faci ce mi-ai fa cut, ca mor... za u! ma
omori...
CHI RI AC: Nu, nu mai fac...
VETA: Imi fa ga duiesti? te juri?
CHI RI AC: Da.
VETA: si o sa ma crezi ca eu numai la tine ma ga ndesc?
CHI RI AC: Da.
VETA: Ca numai pentru tine tra iesc?
CHI RI AC: Da.
VETA: si n-o sa mai zici nici o vorba rea?
CHI RI AC: Nu.
VETA: si n-o sa mai ma faci sa pla ng?
CHI RI AC: Nu! nu! nu! Dar ma ierti?
VETA: Dar tu pe mine ma ierti?
CHI RI AC: Eu te-am iertat de mult. (Se stra ng bine in brate.)
J UP A N DUMI T RACHE ( de afara, sub fereastra): Chiriac!
Chiriac!
(Cei imbra tisati ra ma n incremeniti, asculta nd.)
VETA: Hii! Dumnealui...
CHI RI AC (repede, fara s-o lase din brate, merge spre fereastra):
Nu-i nimic! Trece la posturile dinspre Marmizon
1
... (Catre Jupa n Dumi-
trache, pe fereastra:) Dumneata esti, jupa ne?
J UP A N DUMI T RACHE (de afara): Dar ce, Chiriac, puiule,
nu te-ai mai culcat?
CHI RI AC: Inca nu, jupa ne, acu ma culc.
J UP A N DUMI T RACH E (de afara): Somn usor!...
I P I NGES CU (asemenea): si vise pla cute, onorabile!
J UP A N DUMI T RACHE ( depa rta ndu-se treptat) : Chiriac,
puiule, ia vezi de ce am vorbit, fii cu ochii-n patru, d-aproape de tot:
ma stii ca tiu ca nd e la o adica ...
CHI RI AC (stra nga nd pe Veta cu putere): Lasa , jupa ne, ma stii ca
consimt la onoarea dumitale de familist!...
( Co r t i n a )
1
Malmezon, fosta cazarma .
34 I. L. Caragiale
ACTUL II
(Aceeasi odaie. O lampa cu gaz arde pe masa )
SCENA I
V ETA , CHI R I A C
VETA: Du-te, puiule, du-te; fii cuminte, sunt aproape de
unsprezece... cine stie? vine fa ra veste!
CHI RI AC: As! mai are doua ceasuri bune de alergat; nu poate
veni asa degrab.
VETA: De unde stii ce se-nta mpla ? Paza buna trece primejdia rea.
CHI RI AC: N-ai grija , draga , ca nd iti spui eu ca nu vine; are sa
mearga pa na la Cotroceni, ce te ga ndesti? nu-l stii pe el ca umbla
agalea?...
VETA: Bine, dar as vrea si eu sa ma culc; za u, sunt obosita grozav.
stii tu ca de ieri-seara de ca nd ne-am certat, pa na acum n-am inchis
ochii?
CHI RI AC: Ei! d-apoi eu i-am inchis!
VETA: Tocmai d-aia; sa ruta -ma inca o data si du-te si tu de te
culca . Ma ine ai sa iesi la ezercit; ai uitat ca trebuie sa te scoli pa na -n
ziua ?
CHI RI AC: Bine zici! Cum sa uit, se poate? Ma ine trebuie sa ma
scol la patru ceasuri. Are sa vie gornistul, sa mergem sa lua m doi
oameni din companie, ca sa ridica m pe Tache pantofarul de la Sfa ntul
Lefterie.
VETA: Apoi mi-a spus lelita Safta ca -i bolnav de lingoare.
CHI RI AC: Ce treaba am eu cu boala lui? ce, eu sunt bolnav? nu
ma priveste pe mine. Il am pe lista , trebuie sa se prezante la ezercit.
VETA (tresarind ca cum ar fi auzit ceva): Ia taci! (Asculta.) Mi s-a
pa rut ca umbla cineva pe portita . Aide, Chiriac, sa ruta -ma si du-te.
CHI RI AC (o saruta): Ma ine seara nu te mai duci la Iunion?
VETA: Nu, nu ma mai duc fa ra tine... Dar tu... nu uiti ce mi-ai
fa ga duit n-o sa ma mai neca jesti niciodata ?
CHI RI AC: Niciodata . (O saruta, o stra nge-n brate si pleaca). Bon-
soar. (Se mai intoarce spre a repeta jocul si iese in sta nga planului din
fund.)
VETA (singura, fredoneaza incet, cobora nd la masa):
Intr-un moment de fericire,
Stelele s-au umplut de dor
si, printr-o perla de iubire,
Mi-au reva rsat razele lor.
(Fredoneaza din ce in ce mai incet.) Trebuie sa fie trecute de un-
sprezece... Sa ma culc... Ce obosita sunt! Nu mai pot! (sade la nga
masa, deschide albumul si da de portretul lui Chiriac.) Ah! Ah! Chiri-
ac! (Fredoneaza inta ia strofa din Portretul de d. G. Sion:)
Ca nd ore de-ntristare vor tulbura vreodata
Frumoasa-ti inimioara , tu vezi portretul meu,
si crede ca eu sufer cu tine deodata ,
si c-ama ndoi atuncea compa timim mereu.
(Urmeaza mai incet; micsoreaza lumina la mpii de tot si incepe
a se prega ti de culcare. Usa din fund se deschide incet in vremea asta, si se
arata Rica Venturiano; odaia este foarte slab luminata
de flaca ra inchisa a la mpii.)
36 I. L. Caragiale
SCENA II
V ET A si R I CA VEN T UR I A N O, apoi
J UPA N DUMI T R A CH E si I PI N GES CU de-afara
R I C A (intra , se opreste pe prag, vede pe Veta in spate, ra sufla din
ada nc, pune ma na la inima si inainteaza in va rful degetelor pa na in
spatele scaunului ei; cade in genunchi si incepe cu putere): Angel radios!
VETA (da un tipat, se scoala si fuge in partea cealalta a scenei
faca ndu-si cruce si scuipa ndu-si in sa n): A!
R I C A (intorca ndu-se in genunchi spre partea unde a fugit ea): An-
gel radios! precum am avut onoarea a va comunica in precedenta
mea epistola , de ca nd te-am va zut inta iasi data pentru prima oara
mi-am pierdut uzul ratiunii: da! sunt nebun...
VETA: Nebun! (Striga nd:) Sa riti! Chiriac! Spiridoane!
RI CA: Nu striga, madam (se ta raste un pas in genunchi), fii mize
ricordioasa ! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea imi arde, ta
mplele-mi se bat, sufer peste poate, parca sunt turbat.
VETA: Turbat?... Domnule, spune-mi degrab, c-aminteri, strig:
cine esti, ce poftesti, ce cauti pe vremea asta in casele oamenilor?
RI CA (se ridica si se apropie de da nsa, taindu-i drumul): Cine sunt?
ma intrebi cine sunt? Sunt un june ta na r si nefericit, care sufera
peste poate si iubeste la nemurire.
VETA: Ei! s-apoi? ce-mi pasa mie! (Dupa o mica reflectie:) Vai de
mine! a sta e vun pungas: a aflat ca nu-i dumnealui acasa si umbla sa
ne punga seasca . ( Tare, striga nd:) Chiriac! Spiridoane! sa riti! hotii!
R I C A (cu ma inile ruga toare): Nu striga! nu striga! fii mizeri-
cordioasa ; aibi pietate
1
! M-ai intrebat sa -ti spui cine sunt, ti-am spus.
Ma intrebi sa -ti spui ce caut... Ingrato! nu mi-ai scris chiar tu insu
ti in original?
VETA: Eu?
RI CA: Da! (Se ridica.) Nu mi-ai scris sa intru fa ra grija dupa zece
ceasuri la numa rul 9, strada Catilina, ca nd oi vedea la fereastra ca se
1
Confuzie intre cuvinte fr. piti (cucernicie). Aici cu sensul: miloasa .
micsoreaza lampa? Iata -ma . M-am transportat la localitate pentru ca
sa -ti repet ca te iubesc precum iubeste sclavul lumina si orbul liber-
tatea.
VETA: Adeva rat, domnule, parol ca esti nebun. Visezi; ti-am scris
eu dumitale vreo scrisoare? Auzi obra znicie! stii dumneata cu cine
vorbesti?
RI CA: Cum sa nu stiu? In van te aperi. si tu ma iubesti pe mine,
nu mai umbla cu mofturi. Te-am va zut d-atunci seara de la Iunion...
VETA: De la Iunion? (Cauta cu ga ndul.)
R I CA: Da; chiar de atunci seara, ca nd privirile noastre s-au
inta lnit, am citit in ochii ta i cei sublimi ca si tu corespunzi la amoa-
rea mea. M-am luat dupa tine chiar in seara aceea pa na la Stabili
ment. Simtisem ca mitocanul de cumnatu-ta u ma mirosise, stia ca
ma tiu dupa voi; si, abandona ndu-ma curajul de a mai intra intr-o
strada fa ra lampe gazoase, m-am intors inda ra t, pentru ca -mi era frica
sa nu pat vun conflict cu mitocanul. Alalta ieri seara , amoarea mi-a
inspirat curaj; m-am tinut dupa voi pa na in aceasta suburbie, in coltul
stradei; dar ca nd sa -ti va z justaminte adresa, mi-a ta iat drumul niste
ca ini. Ca nd am aflat ca sezi pe aici, te-am ca utat la nemurire si m-am
informat prin ba iatul de la cherestegeria lui cumnatu-ta u cum stai cu
familia ta. Am aflat ca acum esti libera , ti-am scris prima mea epis
tola intr-un moment de inspiratiune, ai primit-o, mi-ai ra spuns sa viu,
si am venit... pentru ca sa -ti repet ca (cade iar in genunchi): nu, orice
s-ar zice si orice s-ar face, eu voi sustinea, sus si tare, ca tu esti auro-
ra, care deschide bolta instelata intr-o adoratie poetica , plina de...
(Urmeaza declaratia foarte iute pa na ce-l intrerupe Veta.)
VETA (a ascultat cu mult interes tirada lui Rica si-l intrerupse izbuc-
nind de ra s): Ha! ha! ha! acum inteleg eu tot! ha! ha! ha!
RI CA: Ra zi, ra zi, ingrato, de amoarea mea?
VETA: Da cum, Doamne iarta -ma ! sa nu ra z?... vezi bine ca ra z.
Apoi stii dumneata cu cine vorbesti?... ma cunosti?... stii bine cine
sunt?
RI CA: Cum sa nu stiu! tu esti angelul visurilor mele, tu esti steaua,
38 I. L. Caragiale
pot pentru ca sa zic chiar luceafa rul, care stra luceste sublim, in noap-
tea tenebroasa a existentei mele, tu esti...
VETA (care trece la lampa, ii mareste focul si se pune cu chipul in
bataia luminii): Za u? ia uite-te bine! (Ra de.)
R I CA (foarte incurcat, se scoala de jos si se da inapoi impiedica ndu-
se): Madam! sa am pardon! scuzati! Cocoana! considerand ca... adica,
vreau sa zic, respectul... pardon... sub pretext ca si pe motivul...
scuzati... pardon...
VETA (ra za nd): Bine, pardonul ca pardonul, dar te rog, daca tii
la pielea dumitale, sa te duci mai degraba , sa iesi cura nd din casa
asta, ca , Doamne fereste! de te-o ca lca aici ba rbatu-meu (accentua nd),
mitocanul... de!...
RI CA: Scuzati... pardon...
VETA: Apoi za u, nu stiu ce s-o mai alege de dumneata. Ba rbatu
meu sufera grozav de gelozie si e in stare a fi capabil sa te omoare.
RI CA (speriat): Sa ma omoare!
VETA: Deja alalta ieri-seara ai avut noroc de ti-a ta iat drumul ca inii
si nu te-a la sat sa intri in ulita noastra . Aminteri, dumnealui s-a suit
repede sus, a desteptat pe Chiriac....
RI CA: Chiriac!
VETA: Da, tejghetarul nostru, si au iesit ama ndoi, unul pe maidan
si altul pe la poarta , ca sa te prinza in ulita . Inca Chiriac luase si levor-
verul; dar pa na sa iasa ei, dumneata fugisesi...
RI CA (ingrijorat): Levorverul!... Madam, va rog, binevoiti a-mi
da drumul d-aici de urgenta ...
VETA: Ei! stii ca -mi place! Ce! te tiu eu? Du-te, usa-i deschisa ; du-
te repede, si baga de seama la poarta sa nu dai piept in piept cu
dumnealui, ca de-acum incolo trebuie sa se intoarca acasa . Apuca pe
maidan si iesi devale spre Antim. Baga de seama sa nu te inta lnesti
cu ba rbatu-meu, ca te cunoaste, si cum te-o vedea, za u! te umfla !
R I C A : Ma umfla !... (Vrea sa plece, apoi sta si se intoarce.) Co-
coana , esti o dama venerabila ; profit de ocaziune, spre a va ruga (cu
multa volubilitate) sa primiti asigurarea inaltei stime si profundului
respect, cu care am onoarea a fi al domniei-voastre preasupus si
preaplecat, Rica Venturiano, arhivar la judeca toria de pace circum-
scriptia de galben, poet liric, colaboratore la ziarul Vocea patriotului
nationale, publicist si studinte in drept...
VETA: In drept, in stra mb, ce-mi pasa mie! du-te odata , ori ti s-a
fa cut pesemne de vun conflict...
RI CA: Nu, madam nu; eu sunt june cu educatie, nu voi sa pat
nici un conflict!
VETA: Apoi, atunci du-te! ce mai stai?
RI CA: Ma duc; scuzati, pardon, bonsoar!
VETA: Aide! (Vrea sa-l conduca pa na la usa; ca nd vrea sa deschiza
usa ca sa-i dea drumul, s-aude glasul lui Jupa n Dumitrache in curte.
Rica si Veta coboara inspaima ntati).
J UP A N DUMI T RACHE (afara in curte): Iti spun ca i-am
va zut eu capul pe fereastra . E aici in casa . Chiriac! Spiridoane!
VETA (ingrozita): Musiu! domnule! m-ai nenorocit, si dumitale
ata t ti-a fost! fugi, fugi, ca te omoara !
RI CA: Aoleo! (Se repede sa fuga pe usa.)
VETA (oprindu-l): Nu p-acolo!
J UP A N DUMI T RACHE (d-afara): Daca nu i-o ajunge ce i-oi
da eu moftangiului, sa -mi taie mie favuridele!
I P I NGES CU (tot d-afara): Rezon! (Se aud pasi repezi suind
scarile.)
RI CA (disperat): Madam, cocoana ! ai mizericordie de un june
roma n in prima vara existentei sale! de-abia doua zeci si cinci de roze
si juma tate in numa r, doua zeci si sase le implinesc tocmai la sfa ntul
Andrei... Scapa -ma !
VETA: Da... dar pe unde? A! pe fereastra asta; iesi cura nd, treci
binisor pe schele la sta nga, lasa -te pe scara , in capa tul binalii, jos e o
portita scurta , care da in maidan... Fugi iute!
R I C A (iese pe fereastra , se loveste cu capul de zid si-si turteste
palaria): Pardon!... scuzati!... bonsoar! (Dispare pe fereastra, pasii se
apropie.)
40 I. L. Caragiale
SCENA III
V ETA singura, apoi DUMI T R A CHE si I PI N GES CU
VETA: A sca pat sa rmanul... Ce comdie! Doamne sfinte! daca -l
prindea Chiriac, il omora. Vezi dumneata cine mi-a fost sora -mea Zita!
D-aia se tinea dumneei de capul meu sa tot batem gra dinile; era
amorezata . si eu, proasta , sa nu stiu nimic, si sa -mi fac zile amare cu
Chiriac din pricina lui musiu a sta... Bine ca a sca pat, vai de el; acum
trebuie sa-i sfaraie calcaiele pe maidanul lui Bursuc. (Coboara la masa
si se face ca lucreaza . Usa din fund se deschide de perete si intra furios
Jupa n Dumitrache si Ipingescu cu sabiile scoase.)
J U P A N D U MI T R AC H E (inainteaza strajnic): Cocoana ! Cine
a fost acum aici? (Ipingescu cauta cu ochii in toate pa rtile, se uita pe
sub pat, pe sub masa, peste tot.)
VETA: Cine sa fie?
J UP A N DUMI TRACHE (fierba nd): Cine sa fie?... stiu eu cine
sa fie? Daca as sti, nu te-as intreba.
I P I NGES CU: Rezon! (Cauta mereu.)
VETA: Ei! stii ca esti nu stiu cum! Ce vii asa turbat? Uite, cu sa
bia scoasa , ca la ba ta lie.
J UP A N DUMI TRACHE: Nu ra de, cocoana , dupa ce ca pat
un afront tocmai la ce-am tinut eu, nu ra de; du-te dincolo, cocoana !...
De ce nu te-ai culcat pa n-acum?
VE TA: Za u ca nu esti in toata firea! auzi ca de ce nu m-am cul-
cat: pentru ca nu mi-a fost somn. Ce! vrei sa ma culc si sa -mi las lucru?
Ma ine e sa rba toare, trebuie sa ma ga tesc sa merg la biserica .
J UP A N DUMI T RACH E: Cocoana , du-te dincolo, aci avem
treaba ; du-te cura nd. (Umbla agitat, striga nd): Spiridoane! Spiridoane!
Chiriac! Spiridoane! Chiriac! (Catre Veta:) Ra u ai fa cut, cocoana !
VETA: Ce ra u? ce visezi? ce-am fa cut?
J UP A N DUMI T RACHE: stii dumneata bine! Dumneata sa
tragi pa catul de ce s-o inta mpla (sinistru), ca are sa se inta mple lucru
mare, cocoana , ma car sa stiu de bine ca merg la cremenal!
VETA: Esti nebun! (Aparte:) Acu nu mai mi-e frica .
J UP A N DUMI T RACHE (strajnic la culme): Du-te, cocoana ,
si nu ra de.
VETA: Iaca, ma duc. (Iese ra za nd in sta nga, planul inta i.)
SCENA IV
J UPA N DUMI T R A CHE, N A E I PI N GES CU,
apoi S PI R I DO N
J U P A N D U MI T R AC H E: stii (se ineaca de emotie), ma sta pa -
nesc, adica -i vorbesc cu perdea, nu voi sa -i isplic lucru formal, ca sa
n-o rusinez.
J UP A N DUMI T RACH E: stii cum e da nsa...
I P I NGES CU: Coana Veta? rusinoasa ... mie-mi spui?
J UP A N DUMI T RACHE (plimba ndu-se agitat): Adica chiar
in casa mea sa nu pot eu pune ma na pe bagabontul? ca n-a avut pe
unde iesi; alta scara nu mai are casa. (Striga:) Spiridoane! Chiriac!
Chiriac! Spiridoane!
S P I RI DON (vine din dreapta, cu parul va lvoi, sculat zapacit din
somn): Ce-i porunca, jupa ne?
J UP A N DUMI T RACHE: Porunca? vino sa -ti dau porunca .
(Il ia de par.)
I P I NGES CU: Hahahaha! da -l, da -l ca teaua
1
!
J UP A N DUMI T RACHE: Apoi parca ne-a fost vorba, musiu
Spiridoane ba iete, sa nu te mai ga sesc dormind ca nd ma -ntorc acasa !
Na porunca ! na porunca ! mai na porunca ! sa -ti mai treaca de piroteala !
S P I RI DON (pla nga nd): Auliu, jupa ne, auliu! Ce ti-am fa cut eu,
jupa ne, daca am dormit?
1
Pa ruieste-l.
42 I. L. Caragiale
I P I NGES CU (strajnic, catre Spiridon): Pentru ce nu esti prezent
la apelul nominal?...
S P I RI DON: Auliu! (Se jeleste.)
J UP A N DUMI T RACHE: Taci! Unde-i Chiriac?
S P I RI DON (fugind intr-un colt): Nu stiu...
J UP A N DUMI T RACHE (se repede la el; Spiridon fuge):
Da
sa ma na nci si sa dormi stii?
S P I RI DON: Doarme in odaia dumnealui, jupa ne.
J UP A N DUMI T RACHE: Doarme? Toti dormiti, dormire-ati
somnul a l lung! Pa inea stiti sa mi-o ma ncati. Cheama pe Chiriac
de-graba ... mergi!
I P I NGES CU (catre Spiridon, bata ndu-i din picior): Urgent!
(Spiridon iese degrab in sta nga.)
J U P A N D U MI T R AC H E: Chiriac! Chiriac! Eu arz in foc si toti
trag la aghioase! Eu arz de onoarea mea de familist si lor de somn le
arde... Chiriac!
SCENA V
A CEI A sI , CHI R I A C, apoi S PI R I DON
CHI RI AC (sterga ndu-se la ochi, in costum de noapte, vine moale
de somn, din sta nga): Ce-i, jupa ne? ce s-a aprins? unde arde?
J UP A N DUMI T RACHE (lua ndu-l de ma na si aduca ndu-l in
fata scenii): Chiriac! (Scurt:) M-am nenorocit!
CHI RI AC: Pentru ce?
J UP A N DUMI T RACHE: S-a dus ambitul!
CHI RI AC: Cum?
J UP A N DUMI T RACH E: Tocmai la ce am tinut...
CHI RI AC: Ce?
J UP A N DUMI TRACHE: Mi s-a necinstit onoarea de familist!
CHI RI AC: Asi! nu se poate; ti s-a pa rut!
J UP A N DUMI T RACHE: Am va zut cu ochii.
CHI RI AC: Asi! asa m-ai speriat si alalta ieri-seara; asa ti se na zare
dumitale.
J UP A N DUMI T RACH E: Chiriac, intreaba si pe nenea Nae!
I P I NGES CU (grav): Aprob pozitiv.
CHI RI AC (dezmeticit): Cum? ca nd? unde? cine?
J UP A N DUMI T RACHE: Bagabontul!
CHI RI AC: Ei?
J UP A N DUMI T RACHE: Mate-fripte, Chiriac puiule, l-am
va zut din ulita pe fereastra aici in casa ... cu ochelarii pe nas, cu giube-
nu-n cap.
I P I NGES CU: Idem.
(Spiridon intra din dreapta.)
CHI RI AC: Aici in casa ? nu ma ba ga-n pa cate, jupa ne!
S P I RI DON (aparte): Cu ochelari? Cu giuben? E persoana co-
coanii Zitii. (Iese pe furisprin fund.)
J U P A N D U M I T R AC H E: L-am va zut cu ochii mei, si nu se
poate sa fi iesit d-aici, ca n-avea unde! Pe scara m-am suit eu cu ne
nea Nae, trebuia sa dau piept in piept cu el. Trebuie sa fie aici in casa
ascuns. Trebuie sa -l ga sim. (Iese in dreapta).
CHI RI AC (bata ndu-se-n piept): Las pe mine, jupa ne.
I P I NGES CU (care se afla la fereastra din sta nga): Sa am par
don: fereastra asta da pe schele, schelele merg pa na -n capa tul binalii.
(Jupa n Dumitrache reintra si iese ca uta nd in sta nga.)
CHI RI AC: Da.
I P I NGES CU: Ei! acolo nu-i scara ? Daca o fi iesit pe aci pe fe
reastra , s-a dus, a sca pat pe maidanul lui Bursuc.
C H I R I AC: Nu se poate sa fi ga sit scara. Schelele se-nfunda in
podul grajdului; podul nu-i podit pa na acuma, e gratie numa, si scara
este in partea ailalta , in dosul binalii.
J UP A N DUMI T RACHE (reintra din sta nga disperat): Mi s-a
dus ambitul, nu mai voi sa stiu de nimic! mi s-a necinstit onoarea de
44 I. L. Caragiale
familist, acum nu mai imi pasa , ma car sa intru si-n cremenal! (Cauta nd
cu ochii, gaseste bastonul lui Rica, uitat pe sca nduri la nga scaunul unde
acesta a ca zut in genunchi la intrare. Chiriac si Ipingescu cauta si ei in
toate partile.) Chiriac! Chiriac! puiule, uite! (Arata bastonul.) Mai zi
ca mi s-a pa rut.
CH I R I AC (se repede si ia pusca, acuma cu spanga pusa): Jupa ne,
vrei sa punem ma na pe el? dupa mine cura nd! Nene Nae, atinte dupa
noi! Odaia lui Spiridon (arata in dreapta) da tot pe scara a mare. Pe
scara pe unde ati venit, n-a putut fugi. Pe aici, pe schele, a iesit. Tre-
buie sa fie ascuns in podul grajdului la capa tul binalii. Aideti iute
dupa mine. Tii! nu scapa el din gheara mea nici mort! (Vor sa sara pe
fereastra.)
SCENA VI
A CEI A sI , VETA, din sta nga
VETA: Ce e, frate? ce e?
CHI RI AC (cu putere catre ea): Nu scapa el, cocoana , nici mort
din gheara mea!
J UP A N DUMI T RACHE (asemenea): Da, cocoana , nici mort.
I P I NGES CU (asemenea): Absolut!
CHI RI AC: Aide, jupa ne, aide, nene Nae! (Vrea sa se repeaza
peste fereastra cu pusca-n ma na).
VE TA (alearga si se pune in dreptul ferestrii): Sunteti nebuni? Vreti
sa se rupa schelele cu voi? Chiriac, nu stii ca schelele sunt pa ra site de
trei sa pta ma ni? vrei sa te pra pa desti?
CHI RI AC: Lasa -ne, cocoana ! (Vrea s-o dea in laturi, ea nu se
lasa.)
J UP A N DUMI T RACHE (asemenea): Lasa -ne, cocoana !
I P I NGES CU (asemenea): Pardon!
VETA (lui Chiriac): Iar te iei dupa vreo ba nuiala de-a dumnealui,
iar? Ai uitat ce...
J UP A N DUMI T RACHE: Da, ba nuiala ... cu ochilari la nas si
cu giobenu-n cap!
CH I RI AC ( se lupta cu Veta) : Lasa -ma , cocoana ! ( Scapa din
ma inile ei si iese pe fereastra.)
VETA (sovaie si cade pe scaun): Chiriac!
J UP A N DUMI T RACHE: Inainte, Chiriac! Inainte, nene
Nae!
(Iese pe fereastra, Nae Ipingescu il urmeaza.)
VETA (scula ndu-se sovaind, scoate capul pe fereastra): Chiriac!
Chiriac! binisor! sa nu cazi!
SCENA VII
V ETA , Z I T A
ZI T A (intra prin fund repede): Ce e, tato? ce s-a inta mplat? Mi-a
spus Spiridon...
VETA (scula ndu-se repede de pe scaun): Zito, Zito, tu mi le faci
toate, tu m-ai adus la Iunion, tu ai dat nas amploiatului sa se tina
dupa noi, de mi-am ga sit beleaua cu Chiriac...
ZI T A: Cu Chiriac?
VETA (drega nd-o): Cu dumnealui, cu Chiriac, cu toti; l-ai chemat
sa vie, si in loc sa vie la tine a venit aici.
ZI T A: si?...
VETA: si tocmai ca nd sa -i dau drumul inapoi pe use, iaca ta -i
dumnealui cu Nae ipistatul se suia pe scara striga nd ca niste turbati...
ZI T A: si pe urma ?
VETA: L-am fa cut sca pat pe fereastra , i-am dat drumul pe schela ,
ca sa iasa pe la spatele binalii, pe portita dinspre maidan.
ZI T A (cu spaima): Pe portita dinspre maidan!
VETA: Da, pentru ca pe scara a mare s-ar fi inta lnit piept in piept
cu dumnealui.
Z I T A ( zdrobita ) : T ato! per lamour di Dieu!
1
portita din-
spre
1
Forma sta lcita a expresiei franceze Pour lamour de Dieu! Pentru numele lui
Dumnezeu!
46 I. L. Caragiale
maidan e incuiata ; adineaori am vrut sa viu eu p-acolo, ca sa nu mai
ocolesc, si a trebuit sa ma intorc iar pe ulita ca sa intru in curte.
VETA: Incuiata ? si ulucile sunt de doi sta njeni! Atunci persoana
in chestie n-a putut fugi! Zito! Zito! e primejdie! dumnealui e grozav,
Chiriac e nebun!
ZI T A: Vai de mine! monserul meu! mi-l omoara !
VETA: Chiriac a luat pusca cu spanga si dumnealui a scos sabia...
Z I T A: Nu mai spune, tato, ca mor! ( Se aude o da ra mare
de
sca nduri.)
VETA: Taci! (Asculta ama ndoua.)
J UP A N DUMI T RACHE (de afara): Atin-te, Chiriac!
I P I NGES CU (de afara): Stai! in numele Constitutiunii!
VETA (ingrozita): L-a prins!
ZI T A (asemenea): Ah! mor!
VE TA: Sunt in curte, aide sa mergem degraba . Tu ai fa cut
incurca tura, tu s-o descurci! Aide repede de scapa omul din prime-
jdie.
ZI T A: Aide! (Ama ndoua pornesc sa iasa prin fund; ca nd ele vor
sa paseasca pragul, s-aude alt zgomot afara si strigate).
GLAS UL LUI J UP A N DUMI T RACH E: Nu te la sa, Chiriac!
(Zgomot, strigate si o detunatura de pusca.)
VETA: Chiriac!
ZI T A: Monserul meu! (Ies ama ndoua desperate.)
SCENA VIII
R I CA VEN T UR I A N O, apoi S PI R I DO N
R I C A (coboara incet pe fereastra pe unde a iesit; este pra fuit de
var, ciment si ca ra mida ; pa rul ii este in neora nduiala ; pa la ria rupta ; e
galben si tras la fata; tremura si i se incurca limba la vorba; i se naluceste
o spaima din ca nd in ca nd si il apuca sla biciune la incheieturi.): Am
sca pat pa na acum! Sfinte Andrei, scapa -ma si de acu incolo: sunt inca
june! Geniu bun al venitorului Roma niei, protege-ma ; si eu sunt
roma n. (Ra sufla din greu si isi apasa palpitatiile.) O, ce noapte fur-
tunoasa ! Oribila tragedie! (I se pare ca aude ceva si tresare.) Ce de
peripetiuni!... Ies pe fereastra si pornesc pe dibuite pe schele! ma tiu
binisor de zid si ajung in capa tul binalii... Destinul ma persecuta impla
cabil... Schelele se-nfunda; nici o scara... Cocoana perfida ma indusese
in eroare... Vreau sa ma -ntorc si d-odata auz pe inimici venind in fata
mea pe schele. O iau inapoi fa ra sa stiu unde merg; ma impiedic de
un butoi cu timent... O inspiratiune... eu, ca poet, am totdeauna
inspiratiuni! m-ascunz in butoi! Pasii inimicilor s-apropie in fuga
mare, multi insi trec iute pe la nga butoiul meu injura ndu-ma ; eu, ca
june cu educatiune, ma fac ca n-auz... Toti se depa rteaza ... Auz un
zgomot, striga te, tipete de femei, in fine o impusca tura . Zgomotul
apoi cu incetul se stinge, totul ra ma ne intr-un silentiu lugubru, numai
din depa rtare se aude orologiul de la Stabiliment ba ta nd unsprezece
si doua zeci... ora fatala pentru mine! Ies binisor din butoiul meu, ma
ta ra sc de-a busele pe schele si ma pomenesc inapoi aci... Ce sa fac?
pe unde sa ies? Imi trebuie o inspiratiune ingenioasa ... (Pune ma na
pe frunte, si cauta in ga nd.) Da, am ga sit-o! sa ies pe usa . (Merge repede
in va rful degetelor la usa din fund, o deschide; afara , in sala , e bezna .)
Obscuritate absoluta ! (Merge la fereastra.) A! auz pasi; vine cineva
pe schele. (Se repede la usa din dreapta, a odaii lui Spiridon.) P-aici!
(Spiridon intra in acelasi moment repede, si se lovesc ama ndoi in piept.)
Ah! cum m-am speriat! (Ii vine rau.)
S P I RI DON: Domnule, musiu, tot aici esti? E foc mare, trebuie
sa fugi! daca o pune ma na pe dumneata, te omoara ...
RI CA: Ma omoara?... Scapa-ma, baiete, scoate-ma de aici... Pe
unde sa ies? (Pornind spre usa din dreapta, pe unde a intrat Spiridon.)
Pe aici...
S P I RI DON: Nu se poate. (Ii taie drumul.) Odaia d-acolo ra spunde
tot pe scara a mare; vrei sa te-nta lnesti cu ei piept in piept?
RI CA: Nu, nu voi; dar atunci ce-i de fa cut?! existenta mi-este
periclitata . Voi sa scap. Scapa -ma ; iti dau bacsis trei sferturi de rubla .
S P I RI DON: Trei sferturi de rubla ; sase pachete de tutun! te scap.
48 I. L. Caragiale
RI CA: Cum? pe unde? spune-mi iute, ca mi-e degraba , imi vine
stenahorie.
SP I R I D O N: Dumneata stai aici. Eu ma duc colea in oda ita (la
dreapta) , deschiz usa care da in scara , cum i-oi vedea ca se urca sus,
te chem in odaie, inchidem usa de la mijloc, si ca nd or intra cu totii
aici, iti dau drumul pe dincolo de scara , te cobori si iesi repede pe
poarta ... Lasa ca te scap, n-ai grija .
RI CA: Da, du-te degraba !
S P I RI DON (cu siretenie): Apoi, nu-mi dai?
RI CA: Ce?
S P I RI DON: Ce mi-ai fa ga duit.
RI CA: Ba da, iti dau. (Se cauta in toate buzunarele si completeaza
suma din ma runtele; Spiridon o socoteste cu scumpa tate.) Ba iete,
(solemn) ta na rule! stii tu in ce pozitiune ma ga sesc? stii tu ce pericol
ma ameninta ?
S P I RI DON: Ba bine ca nu! Daca n-oi sti eu pa para lui jupa nul!...
hehei! lasa ; daca n-ai putea sca pa...
RI CA: Ai? (sovaie.)
S P I RI DON: Ai sa vezi si dumneata al dracului ce e... De ce-i
zice lui Titirca Inima -Rea?
RI CA: Nu, nu voi sa va z, scapa -ma .
S P I RI DON (cam rece): Ei! lasa , daca oi putea, te scap eu, fireste.
RI CA: A! (sovaie.) Auz zgomot pe scara ; se suie... (sovaie.)
Alear-
ga ; scapa -ma ! (Spiridon iese incet in dreapta, numara nd gologanii; Rica
il zoreste de la spate.)
SCENA IX
R I CA , DUMI T R A CHE, CHI R I A C, I PI N GES CU,
Z I T A si apoi V ET A
R I C A (o clipa singur; joc de scena muta ; deodata se aud in odaia
din dreapta palme, si Spiridon tipa nd): A! (Pasi pe scara; Rica se re-
pede la usa din dreapta.)
J UP A N DUMI TRACHE (inta mpina ndu-l cu sabia scoasa): Stai!
RI CA (da ndu-se inapoi): Sunt mort, sfinte Andrei! (Se repede la
fereastra schelelor in sta nga.)
CHI RI AC (inta mpina ndu-l, sare pe fereastra in scena, cu pusca,
cu baioneta in ma na, ca de asalt): Sta i!
RI CA (da ndu-se inapoi sovaind): Geniu bun al venitorului Roma -
niei! (Se repede la usa din fund.)
I P I N G E SCU (inta mpina ndu-l cu sabia scoasa ): Sta i! (Recunos-
ca nd pe Rica , ii cade sabia din ma na .) Nu ma nebuni, onorabile!
Dumneata esti?
RI CA (tremura nd grozav): Eu!
(Zita intra prin fund.)
J UP A N DUMI T RACHE: Ce poftesti, ma musiu? (Se repede
sa-l umfle. Zita-i sare-n piept si-l opreste.)
CHI RI AC (tra nteste pusca si scuipa in palme): Lasa -mi-l mie,
jupa ne! (Se repede si el sa-l umfle.)
I P I NGES CU (sarind si oprind in piept pe Chiriac): Nu, da, ono-
rabile!... il cunosc eu.
CHI RI AC (lui Ipingescu): Da -te la o parte!
ZI T A (lui Jupa n Dumitrache): Nene Dumitrache, nu-mi asasina
viitorul! (Se lupta cu el.)
J UP A N DUMI TRACHE: Lasa -l sa -l intreb numai: ce poftesti,
ma musiu?
CHI RI AC: Lasa -ma , nene Nae, sa -l inva t pe mate-fripte sa mai
umble dupa nevestele negustorilor!
I P I NGES CU (striga nd tare ca sa acopere toate strigatele): Stati!
stati! ca e-ncurca tura ! Pe dumnealui il cunosc eu! Dumnealui nu-i d a i
de care credeti dumneavoastra ; e ceta tean onorabil.
CHI RI AC: Da de onorabil n-are-ncotro! (Vrea sa se repeaza.)
I P I NGES CU (oprindu-l): E de-al nostru, e patriot!
J UP A N DUMI T RACH E: Daca -i patriot, de ce umbla sa -mi
strice casa? de ce ma ataca la onoarea de familist? (Vrea sa se re-
peaza; Veta intra prin fund.)
50 I. L. Caragiale
ZI T A: Nene! nene! iarta -ma ! nu e ce crezi dumneata.
J UP A N DUMI T RACH E: Dar ce e?
CHI RI AC: Ce e?
VETA (treca nd la nga Chiriac si lua ndu-l la o parte necajita): Ce e,
ce e! oameni in toata firea si nu-ntelegeti ce e! Umblati ca nebunii!
(soptindu-i repede): Iaca ce e! ta na rul umbla dupa Zita, s-a amorezat
cu ea de la Iunion, stii din seara ca nd s-a luat dupa noi, si-a trimes
unul la altul bilete de amor, si-n loc sa mearga la ea acasa , a gresit si-a
venit aici. Nu ti-am spus eu ca e tot o banuiala proasta de-a dumnealui!
Ma faci sa intru in alte alea cu nebuniile tale. Iaca ce e; ai va zut? (In
timpul acesta Jupa n Dumitrache, cam incurcat de potolirea lui Chiriac,
vrea sa asculte si el explicatia.)
CHI RI AC (domirindu-se): A!
J UP A N DUMI T RACHE (treca nd la nga Veta): Ei! ce e?
(In timpul acesta, scena muta intre Ipingescu,
Rica si Zita mai in fund.)
VETA (catre Chiriac): Spune-i ce e. ( Trece in fund.)
CHI RI AC (lua nd la o parte pe Jupa n Dumitrache si soptindu-i):
Ce e, ce e! Oameni in toata firea si nu intelegem! Umbla m ca nebu-
nii! iaca ce e! ta na rul umbla dupa Zita; s-a amorezat cu ea de la
Iunion, stii, din seara aia ca nd s-a luat dupa dumneavoastra , si-a
trimis unul la altul bilete de amor, si in loc sa mearga la ea acasa , a
gresit s-a venit aici. Nu ti-am spus eu, jupa ne, ca asa iti ca suneaza
dumitale! M-ai fa cut sa alerg ca nebunii, sa -mi rup ga tul! Doamne
fereste! daca fa ceam si moarte de om? Iaca ce e; ai va zut?
J U P A N D U M I T R AC H E (inseninat si domirit): A! (Ca uta nd
la Zita cu coada ochiului:) Ei, bata -te, Zito, sa te bata ! (Chiriac trece
pe la nga Ipingescu.)
ZI T A (pleca nd ochii cu nevinovatie): Nene!
J UP A N DUMI T RACHE (cu parintie): Ei! nu te rusina! ale
tineretii valuri! (Catre public:) Fata romantioasa ! D-aia dumneaei: Ai,
nene, la Iunion, parol! sa ma -ngropi!
(In timpul acesta, cei ce n-au vorbit sunt grupati in fund:
Rica inca nu-si poate veni bine in fire.)
I P I NGES CU (inainta nd la nga Jupa n Dumitrache): Onorabile!
(Cu ifos:) stii cine-i ta na rul a sta? (Arata pe Rica.)
J UP A N DUMI T RACHE: Cine?
I P I NGES CU: Asta e a l care scrie la Vocea patriotului nationale.
J UP A N DUMI T RACH E: Nu ma nebuni!
I P I NGES CU: Parol.
J UP A N DUMI T RACH E: Ei, fugi ca mor!
I P I NGES CU: D-apoi ce crezi! chiar el insusi in persoana : e ba iat
bun, d-ai nostri, din popor. El combate in articolul a l de asta -seara ,
stii cu sufragiul.
J U P A N D U M I T R AC H E (inca ntat): Ei bravos. (Incet:) Apoi
de! sa facem cunostinta . Cum e amorezat cu Zita, mai stii? de unde a
fost sa iasa norocul fetii!
I P I NGES CU: Rezon! aia ziceam si eu. (Catre Rica:) Onorabile
domn, permite-mi pentru ca sa -ti prezant pe ceta teanul Dumitrache
Titirca , comersant, apropitar si ca pitan in garda civica . (Cu impor-
tanta :) E d-ai nostri. (Grupul din fund inainteaza .)
RI CA: Sunt inca ntat. (Se confunda in complimente.) Mersi de
cunostinta .
I P I NGES CU: Dumnealui este ceta teanul Rica Venturiano, am-
ploiat judiciar, student la Academie invata legile si redactor la
Vocea patriotului nationale... (Cu putere:) E d-ai nostri... ce sa mai
sta m sa mai vorbim... il stii... (Ama ndoi recomandatii se complimen-
teaza si-si dau ma na.)
J UP A N DUMI TRACHE (cu respect amestecat cu sfiala:) Da,
tocmai asta -seara citeam cu nenea Nae, in gazeta dumneavoastra , cum
scriti despre ciocoi ca ma na nca sudoarea poporului suveran. Ei, bra-
vos! imi place! bine combateti reactiunea, nu pot sa zic, stii colea,
verde, roma neste. Sa va ajute Dumnezeu ca sa sca pati poporul de
ciocoi!
RI CA (prinza nd limba, dupa ce a za mbit cu multa satisfactie de
52 I. L. Caragiale
vorbele lui Jupa n Dumitrache): Domnule, Dumnezeul nostru este
poporul: box populi, box dei!
1
Noi n-avem alta credinta , alta speranta
deca t poporul. (Jupa n Dumitrache asculta uimit.) Noi n-avem alta
politica deca t suveranitatea poporului; de aceea, in lupta noastra poli-
tica , am spus-o si o mai spunem si o repeta m necontenit tuturor
ceta tenilor: Ori toti sa muriti, ori toti sa sca pa m!
J UP A N DUMI TRACHE (rapit): Bravos! sa tra iesti! (Bate-n
palme, incet ca tre Ipingescu:) Vorbeste abitir, domnule. A sta e bun de
dipotat.
I P I NGES CU: Hei! lasa -l ca ajunge el si dipotat cura nd-cura nd...
(In timpul acesta Rica a venit la nga Zita.)
J UP A N DUMI TRACHE: Cum combate el, poate sa ajunga si
ministru. (Tare catre Rica, care sta tot in grup:) Ma rog, onorabile, eu imi
cer iertare, stiti ca poate adineaori, cum tiu eu la... poate, v-am adus un
afront; dar e si vina dumneavoastra ; nu stiam ca venisera ti pentru Zita.
RI CA: Ma rog, pardon, vina nu este nici a mea, nici a dumitale,
nici a madam Zitii; este a ta blitii de la poarta ... Dumneaei imi scri-
sese ca sade la numa rul 9... am va zut la poarta numa rul 9 si am in-
trat. (Vorbeste incet cu Zita, Veta si Chiriac.)
J UP A N DUMI TRACH E (catre Ipingescu): Asa e; asta mesterul
Dinca binagiul mi-a fa cut-o; a tencuit zidul la poarta si mi-a ba tut
numa rul 6 d-a-ndoaselea; sa -l pui ma ine sa mi-l intoarca la loc, sa nu
mi se mai inta mple vreun conflict.
C H I R I AC (care s-a ga sit in fund cu Veta, Zita si Rica ): Lasa sa -i
spun eu si cu cocoana, daca va e rusine. (Coboara cu Veta; Rica si Zita
se tin in fund.) Jupa ne.
VETA: Frate.
J UP A N DUMI T RACHE: Ce-i, Chiriac, puiule? ce-i, Veto?
VETA: Avem sa te ruga m ceva.
CHI RI AC: Da... sa nu ne tratezi cu refuz.
1
Forma gresita a dictonului latin Vox populi vox dei! Glasul poporului e
glasul lui Dumnezeu!
J UP A N DUMI T RACHE: Orice; ma stii cum tin la nevasta si
la tine.
VETA: Uite ce e: musiu Rica si cu Zita compa timesc impreuna .
J UP A N DUMI TRACHE (inca ntat): Ei! asa e, ale tineretii valuri!
CHI RI AC: si le e rusine sa -ti spuie ca ar vrea sa ...
J UP A N DUMI T RACH E: Sa ... ce?
CHI RI AC: Ei! nu stii dumneata? sa puie pirostriile!... vrei si
dumneata?
J UP A N DUMI TRACHE (rapit): Daca dumnealui cabulipses-
te
1
sa ne onoreze cu ata ta cinste... de! Zestrea nu-i asa de mare, si
dumnealui e... stii, ceva mai sus... noi suntem negustori.
RI CA (cobora nd): Ceta tene, suntem sub regimul liberta tii, egalita tii
si fraternita tii: unul nu poate fi mai sus deca t altul, nu permite Constitutia.
J UP A N DUMI T RACH E (lui Ipingescu): Bine vorbeste, dom
nule, bravos!
RI CA: Eu, daca compa timeste si madam Zita la suferinta mea...
J UP A N DUMI T RACH E: Mai e vorba ! cum sa nu compa ti-
measca ? Zito nene, ia vino-ncoa. (Zita vine rusinoasa.) Ei! nu-ti mai
fie rusine: ale tineretii valuri... Vrei?
ZI T A: Eu fac ce vrei dumneata; imi esti ca si un frate mai mare.
J UP A N DUMI T RACHE: Ei! sa va fie de bine, si ceasul a l
bun sa -l dea Pronia. (Incet Zitii:) sa -ti cinstesti ba rbatul: a sta e om,
nu gluma ; ti-ai ga sit norocul.
ZI T A: Mersi, nene. ( Trece in fund.)
J UP A N DUMI T RACHE: Pentru putin. (Lui Rica:) Ei, acum,
cumnate, ia sa vorbim o vorba colea intre ba rbati, cocoanele sa nu
asculte; stii dumneata, nene Nae, cum sunt cocoanele...
I P I NGES CU: Rusinoase... mie-mi spui?
J UP A N DUMI TRACHE (lui Rica, care a venit la nga ei): Toate
ca toate, dar la onoarea de familist sa tii.
RI CA: Da, familia e patria cea mica , precum patria e familia cea
mare; familia este baza societa tii.
1
Binevoieste, consimte.
54 I. L. Caragiale
J UP A N DUMI TRACHE: Asa e, bravos! (Lui Ipingescu:) Toate
le stie, imi place...
I P I NGES CU: Apoi daca -i jurnalist...
VETA (din fund catre Jupa n Dumitrache): Ei! toate bune, fra tico,
dar noi nu dormim in noaptea asta? Chiriac are sa se scoale ma ine
pa na -n ziua la ezircit.
J UP A N DUMI T RACH E: Mai e vorba , soro, cum sa nu?
(Toti se dispun a se retrage; Rica e cu Zita, Chiriac cu Veta,
Jupa n Dumitrache suie cu Ipingescu.)
I P I NGES CU (lui Jupa n Dumitrache): Onorabile, indatoreaza -
ma cu o tigara de tutun.
J UP A N DUMI T RACHE: si cu doua , nene Nae. (Baga ma na
sa scoata tabachera si se opreste cu ma na in buzunar.) Nene Nae! Chiriac!
CHI RI AC (cobora nd la nga Jupa n Dumitrache): Ce-i, jupa ne?
J UP A N DUMI T RACHE (lua nd pe Chiriac si pe Ipingescu de
ma na si aduca ndu-i dramatic in fata scenei): Toate le-am la murit; bine,
de cumnatul Rica nu mai am ce sa zic; dar sa va arat ce am gasit pe per-
nele patului dumneaei... ca uitasem... imi vine sa intru la ba nuieli rele.
CHI RI AC (infiorat): Ce-ai ga sit, jupa ne?
J UP A N DUMI TRACHE: Uite. (Scoate din buzunar o legatura
de ga t.)
I P I NGES CU: Frumoasa lega tura , de sic!
CHI RI AC: As! ad-o-ncoa, jupa ne, asta-i lega tura mea, n-o stii
dumneata?
J UP A N DUMI TRACHE (lamurit): Ei, bata -te sa te bata ! de
ce nu spui asa, frate? (Lui Ipingescu, cu filozofie:) Ei! vezi?... Uite asa
se orbeste omul la necaz!
( Pornesc cu totii veseli spre fund.)
( Co r t i n a )
CONUL LEONIDA
FAT A CU REACT IUNEA
Farsa intr-un act
(1880)
CUPRINS
PERSOANELE
CONUL LEONI DA, pensionar 60 de ani
COANA EF I MI T A, consoarta lui de 56 de ani
S AF TA, slujnica lor
In Bucuresti, la Leonida.
57 Conul Leonida fata cu reactiunea
(O odaie modesta de mahala. In fund, la dreapta, o usa ; la sta nga, o
fereastra . De-o parte si de alta a scenei, ca te un pat de culcare. In mijloc-
ul
oda ii, o masa imprejurul ca reia sunt asezate scaune de paie. Pe masa , o lampa
cu gaz; pe globul la mpii un abat-jour cusut pe canava. In planul inta i, la sta nga,
o soba cu usa deschisa si cu ca tiva ta ciuni pa lpa ind. Leonida e in halat, in
papuci si cu scufia de noapte; Efimita in camizol, fusta de flanela rosie si legata
la cap cu tulpan alb. Ama ndoi sed de vorba la masa .)
SCENA I
LE O N I D A: Asa, cum iti spusei, ma scol intr-o dimineata , si, stii
obiceiul meu, pui ma na inta i si-nta i pe Aurora democratica , sa va z
cum mai merge tara. O deschiz... si ce citesc? Uite, tin minte ca acu-
ma 11/ 23 fa urar
1
... A ca zut tirania! Vivat Republica!.
EF I MI T A: Auzi colo!
LEONI DA: Ra posata dumneei nevasta -mea a d-inta i nu
se sculase inca . Sar jos din pat si-i strig: Scoala , cocoana , si te bu-
cura , ca esti si dumneata muma din popor; scoala , c-a venit liber-
tatea la putere!
EF I MI T A (afirmativ): Ei!
LEONI DA: Ca nd aude de libertate, sare si dumneei ra posata din
pat... ca era republicana ! zic: Ga teste-te degrab, Mitule, si... hai si
noi pe la revolutie. Ne imbra ca m, domnule, frumos, si o lua m re-
pede pe jos pa n la teatru... (Cu gravitate:) Ei, ca nd am va zut... stii ca
eu nu intru la idee cu una cu doua ...
1
Februarie, dupa calendarul popular; aici e vorba de detronarea de ca tre
monstruoasa coalitie a domnitorului Al. I. Cuza, la 11 februarie 1866.
58 I. L. Caragiale
EF I MI T A: T i-ai ga sit...! dumneata nu esti d-a ia. Ehei! Ca dum-
neata, bobocule, mai rar cineva.
LEONI DA: Ori sa zici nu stiu ce si nu stiu cum, ca adica tele,
acu, unde esti tu republican, tii parte natiunii.
EF I MI T A: As!
LEO NI DA: Dar, ca nd am va zut, am zis si eu: sa te fereasca
Dumnezeu de furia poporului!... Ce sa vezi, domnule? Steaguri,
muzici, chiote, ta mba la u... lucru mare, si lume, lume... de-ti venea
ameteala , nu altceva.
EF I MI T A: Bine ca n-am fost in Bucuresti pe vremea aia! cum
sunt eu nevricoasa , Doamne fereste! pa team alte alea...
LEONI DA: Ba nu zi asta: puteai trage un ce profit. (Schimba nd
tonul:) Ei, ca t ga ndesti c-a tinut toiul revolutiei?
EF I MI T A: Pa na seara.
LEONI DA (za mbind de asa naivitate, apoi cu seriozitate): Trei
sa pta ma ni de zile, domnule.
EF I MI T A (minuna ndu-se): Nu ma -nnebuni, soro!
LEONI DA: Ce te ga ndesti dumneata, ca a fost asa un bagadel
lucru? Fa -ti idee: daca chiar Galibardi, de-acolo de unde este el, a
scris atunci o scrisoare ca tre natiunea roma na .
EF I MI T A (cu interes:) Za u?
LEONI DA: Mai e vorba ?
EF I MI T A: Adica cum?
LEONI DA: Vezi dumneata, i-a pla cut si lui cum am adus noi
lucrul cu un sul subtire ca sa da m exemplu Evropii, si s-a crezut omul
dator, ca un ce de politica , pentru ca sa ne firitiseasca ...
EF I MI T A (curioasa): Da... ce spunea in scrisoare?
LEONI DA (cu importanta): Patru vorbe, numai patru, da vorbe,
ce-i drept! Uite, tiu minte ca acuma: Bravos natiune! Halal sa -ti fie!
Sa tra iasca Republica! Vivat Printipatele Unite! si jos a isca lit in origi-
nal: Galibardi.
EF I MI T A (satisfacuta): Apoi, atunci daca -i asa, a vorbit destul
de frumos omul!
LEONI DA: Hehei! unul e Galibardi; om, o data si juma tate! (Cu
ma ndrie si siguranta:) Ei! gianta latina , domnule, n-ai ce-i mai zice.
De ce a ba gat el in ra cori, ga ndesti, pe toti impa ratii si pe Papa de la
Roma?
EF I MI T A (mirata): si pe Papa de la Roma? Auzi, soro?
LEONI DA: Ba inca ce! i-a tras un tighel, de i-a pla cut si lui. Ce-a
zis Papa iezuit, aminteri nu-i prost! ca nd a va zut ca n-o scoate
la capa t cu el?... Ma , nene, a sta nu-i gluma ; cu a sta, cum va z eu, nu
merge ca, de, cu fitecine; ia mai bine sa ma iau cu politica pe la nga
el, sa mi-l fac cuma tru. si de colea pa na colea, tura-vura, c-o fi tunsa ,
c-o fi rasa , l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil.
EF I MI T A (cu ironie): si-a cunoscut omul nasul!
LEONI DA: Vezi bine!... Acu ia spune, cam ca ti oameni te bate
ga ndul ca sa aiba Galibardi?
EF I MI T A: Sumedenie!
LEONI DA: O mie, domnule, numa o mie.
EF I MI T A: Ei, fugi ca mor! si adica numa cu o mie sa ...
LEONI DA (intrerupa nd-o): Da, da intreaba -ma sa -ti spun ce fel
de oameni sunt.
EF I MI T A: Ceva tot unul si unul.
LEONI DA: Ai mai prima, domnule, alesi pe spra nceana , care
mai de care, da cu pusca-n Dumnezeu; volintiri, ma rog: azi aici,
ma ine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut!
EF I MI T A: Ei! asa da.
LEONI DA: si toti se-nchina la el ca la Christos; de hata rul lui,
sunt in stare, trei zile d-a ra ndul, sa nu ma na nce si sa nu bea, daca
n-or avea ce.
EF I MI T A: Ce spui, soro?
LEONI DA: Ce-ti spun eu, si ca te si mai ca te altele si mai si.
EF I MI T A: Bravos!
(O mica pauza si ca sca turi de ama ndoua pa rtile.)
LEONI DA: Trebuie sa fie ta rziu, Mitule; ne culca m?
60 I. L. Caragiale
EF I MI T A (se scoala si se uita la ceas): Doua spce trecute, bo-
bocule.
LEONI DA (scula ndu-se si el si merga nd spre patul din sta nga):
Vezi dumneata cum trece vremea cu vorba...
EF I MI T A (drega ndu-si patul): Ei! cum le spui dumneata, sa tot
stai s-asculti; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.
LEONI DA (la pat si intra nd sub plapuma): Mito, ai zis matale
fetii sa vie ma ine mai de dimineata ca sa faca focul?
EF I MI T A (stinga nd lampa): Da. (Se-nchina si se asaza in pat la
dreapta.)
(Odaia ra ma ne luminata numai de flaca ra
ta ciunilor din soba .)
LEONI DA (dupa ce s-a inva rtit in pat pa na sa-si faca culcusul, cu
satisfactie): A! aasa!
(Un moment pauza , in timp ce fiecare se asaza bine
in asternutul sa u.)
EF I MI T A (din asternut): si zi asa cu Galibardi, ai?
LEONI DA (asemenea): Asa za u!... Ei! mai da -mi inca unul ca el,
si pa na ma ine seara nu-mi trebuie mai mult sa -ti fac repub-
lica ... (Cu regret:) Da nu e! Da o sa -mi zici ca cu incetul se face otetul
ori ca mai rabda , ca n-a intrat zilele-n sac. (Cu tarie:) D-apoi bine,
frate, pana cand tot rabda azi, rabda maine? ca nu mai merge, dom-
nule, s-a sa turat poporul de tiranie, trebuie republica !
EFI MI T A: Adica , za u, bobocule, de! eu, cu mintea ca de femeie,
pardon sa te-ntreb si eu un lucru: ce procopseala ar fi si cu repub
lica?
LE O N I DA (minunat de-asa intrebare): Ei, bravos! s-asta-i
buna ! Cum ce procopseala ? Vezi, asta-i vorba: cap ai, minte ce-ti mai
trebuie? Apoi, inchipuieste-ti dumneata numai un condei, nu mai
pla teste niminea bir...
EF I MI T A: Za u?
LEONI DA: Za u... Ai doilea, ca fiestecare ceta tean ia ca te o leafa
buna , toti intr-o egalitate.
EF I MI T A: Parol?
LEONI DA: Parol... Par egzamplu, eu...
EF I MI T A: Pe la nga pensie?
LEONI DA: Vezi bine: pensia e basca, o am dupa legea a veche,
e dreptul meu; mai ales ca nd e republica , dreptul e sfa nt: republica
este garantiunea tuturor drepturilor.
EF I MI T A (cu toata aprobarea): Asa da.
LEONI DA: si al treilea, ca se face si lege de mura turi
1
.
EF I MI T A: Cum lege de mura turi?
LEO NI DA: Adica telea ca nimini sa nu mai aiba drept sa -si
pla teasca datoriile.
EF I MI T A (crucindu-se de mirare): Maica Precista , Doamne! apoi
daca -i asa, de ce nu se face mai cura nd republica , soro?
LEONI DA: Hei! te lasa reactionarii, domnule? Fireste, nu le vine
lor la socoteala sa nu mai pla teasca niminea bir! e aproape de mintea
omului: de unde ar mai ma nca ei lefurile cu lingura?
EF I MI T A: Asa e... da... (reflecta nd mai ada nc)... un lucru nu-nte-
leg eu.
LEONI DA: Ce lucru?
EF I MI T A: Daca n-o mai pla ti niminea bir, soro, de unde or sa
aiba ceta tenii leafa ?
LE O N I D A (in lupta cu somnul): Treaba statului, domnule, el ce
grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui sa -ngrijeasca sa aiba
oamenii lefurile la vreme...
E F I MI T A (la murita ): Asa de... vezi, mie nu-mi da dea-n ga nd.
(Dupa o pauza de reflectie:) Ce bine ar fi! unde da Dumnezeu odata
sa o mai vedem s-asta, republica! (Leonida incepe sa sfora ie.) Dormi,
soro?... (Leonida sforaie-nainte.) A adormit.
1
Lege de moratoriu, lege pentru ama narea pla tii datoriilor.
62 I. L. Caragiale
SCENA II
(Coana Efimita se asaza pe o ureche si adoarme si ea. Unul dupa miezul nop
tii suna rar in vecina tate: patru ba ta i de sferturi, apoi o ba taie mai grava
pentru
ceas. In orchestra melodrama misterioso. Ca teva momente pauza , dupa care
s-aud in depa rtare doua -trei detuna turi de pusca si chiote surde; apoi, altele
mai multe si striga te mai distincte, si inca o data .)
EF I MI T A (se desteapta si se ridica-n pat, privind cu nedumerire
catre usa si intreba nd cu neasta mpar): Cine e? (Pauza.) Cine e? (Pauza;
sare din pat, alearga repede la usa si o incearca daca e bine incuiata ,
asemenea, la fereastra, si se-ntoarce mai putin intrigata sa se aseze iar
la loc, fa ca ndu-si o cruce.) Cine stie ce-oi fi visat!... (Se culca si atipeste
iar; in orchestra melodrama ; pauza ; o salva de detuna turi si striga te
inmultite, cocoana sare din pat ca t colo.) Cine e?... (O pauza ; merge
tremura nd la masa , cauta p-intunerec chibriturile si aprinde lampa;
foarte emotionata , incearca inca o data usa, merge in va rful degetelor
la dulapul de haine, il incuie repede, ca si cum ar fi prins pe cineva in
el; si asculta cu palpitatie ce se petrece ina untru; se uita apoi pe sub
paturi si prin toate colturile, stinge lampa, se-nchina si se urca iar in
pat.) Ce-o fi si asta? (Deodata , s-aud o noua salva si chiote prelungite:
coana Efimita sare jos si ra ma ne inma rmurita in picioare asculta nd: o
alta salva si strigate.) Leonido! (Zgomotul se repeta.) Leonido!! (Pauza;
zgomotul se repeta cu putere; cocoana se repede peste un scaun cu exaspe-
rare, se impiedica si cade peste patul lui Leonida.) Leonido!!!
SCENA III
LEONI DA (scula ndu-se din somn spaima ntat): Ai! ce e?
EF I MI T A: Leonido! scoal ca -i foc, Leonido!
LEONI DA (speriat): Unde-i foc?
EF I MI T A: Scoal ca -i revulutie, ba ta lie mare afara !
LEONI DA: As! vorba sa fie! Ce te pomenesti vorbind, domnule?
EFI MI T A: Ba ta lie la poarta , soro: pistoale, pusti, tunuri, Leonido;
tipete, chiote, lucru mare, de am sa rit din somn!
LE O NI DA (lua nd-o cu binisorul): Mitule, nu-i nimica; stii cum
esti dumneata nevricoasa , unde am vorbit toata seara de politica , te-i
fi culcat si cu fata-n sus si ai visat cine stie ce.
EF I MI T A (impacientata): Leonido, desteapta sunt eu acuma?
LEONI DA: Apoi de! Mitule, asta dumneata stii.
EF I MI T A (atinsa): Bravos, bobocule! nu m-asteptam ca tocmai
dumneata sa te pronunti cu asa iluzii
1
in contra mea; te credeam mai
altfel... imi pare ra u!... Cocoane Leonido, sunt desteapta ; am auzit
cum te-auz si m-auzi... revulutie, ba ta lie mare!
LEONI DA: Bine, Mitule, sta i, nu te importa
2
degeaba. De ca nd
m-ai desteptat pe mine, ai mai auzit ceva?
EF I MI T A: Nu.
LEONI DA: Apoi de! cum vine treaba asta? spune matale...
EF I MI T A (cam in nedumerire): De, soro, stiu eu?
LEONI DA: Apoi, vezi? Dar... s-o mai lua m si pe partea ailalta ,
sa vedem ce-ai sa mai zici. Bine, chiar revulutie sa fi fost, sa zicem...
nu stii dumneata ca n-are nimeni voie sa descarce focuri in oras? e
ordin de la politie...
EFI MI T A (aproape rasconvinsa): De! bobocule, sa zic si eu cum
zici, ca dupa cum le spui dumneata, una si cu una fac doua , n-are de
unde sa te mai apuce omul... (Sta nd pe ga nduri si iar indoindu-se:)
Dar bine, soro, am auzit, am a-u-zit; cum s-auz ce nu era? ce-am auzit
daca nu era nimica?
LEONI DA: Ei! domnule, ca te d-astea n-am citit eu; n-am pa r
in cap! Glumesti cu omul! Se-nta mpla !... (cu tonul unei teorii sigure)
ca fiindca de ce? o sa ma-ntrebi... Omul, bunioara, de par egzamplu,
dintr-un nu-stiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intra la o
1
Aluzii
2
Nu te amporta, de la franc. semporter, a se infuria.
64 I. L. Caragiale
idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! si dupa aia, din fan-
dacsie cade in ipohondrie. Pe urma , fireste, si nimica misca .
EF I MI T A: Comdie, soro! (Minuna ndu-se:) Asa o fi!
LEONI DA: Bunioara si la dumneata acuma, o ipohondrie treca -
toare; nu-i nimica... Hai sa ne culca m: noapte buna , Mitule.
EF I MI T A: Noapte buna . (Inca nedumerita oarecum, stinge
lam-pa si se va ra in pat.)
LEONI DA (dupa o pauza): Nu te mai culca cu fata-n sus, Mitule,
ca iar visezi.
(Cocoana s-asaza p-o ureche; in odaie intunerec, in orchestra
melodrama ; o pauza , dupa care d-odata se aud
in depa rtare chiote, striga te si detuna turi.)
SCENA IV
EF I MI T A: Ai auzit?
LEONI DA: Ai auzit?
(Ama ndoi, d-odata , se ridica infiorati. Zgomotul s-apropie.)
EF I MI T A (sarind din pat): E idee, Leonido?
LEONI DA (cu spaima): Aprinde lampa... (Sare si el din pat.)
(Zgomotul se apropie.)
EF I MI T A (aprinza nd lampa): E fandacsie, bobocule?
LEONI DA (tremura nd): Nu-i lucru curat, Mitule!
(Zgomotul tot mai tare.)
EF I MI T A: E ipohondrie, soro?
(Zgomotul creste mereu.)
LEONI DA: E primejdie mare, domnule! Ce sa fie?
EF I MI T A: Ce sa fie? dumneata nu vezi ce sa fie? Revulutie,
ba ta lie mare, Leonido!
LEONI DA (ciudindu-se): Bine, frate, revulutie ca revulutie, da
nu-ti spusei ca nu-i voie de la politie sa dai focuri in oras.
(Zgomotul creste inainte.)
EF I MI T A (tremura nd): Voie, ne-voie, auzi?
LEONI DA (asemenea): Auz; da nu e, nu se poate sa fie
revulu-
tie... Ca ta vreme sunt ai nostri
1
la putere, cine sa stea sa faca revulutie?
EF I MI T A: De! Intreaba -ma sa te-ntreb... (Zgomot mare.) Auzi?
LEONI DA: Unde mi-este gazeta? (nervos) ca daca o fi sa fie
revulutie, trebuie sa spuie la Ultimele stiri. Unde mi-e gazeta? (Merge
la masa, ia gazeta, isi arunca ochii pe pagina a treia si da un tipat.) A!
EF I MI T A: Ei!
LEONI DA (pierdut): Nu e revulutie, domnule, e reactiune; as-
culta ! (Citeste tremura nd:) Reactiunea a prins iar la limba . Ca un
strigoi in intunerec, ea sta la pa nda ascutindu-si ghearele si astepta nd
momentul oportun pentru poftele ei antinationale... Natiune, fii
desteapta ! (Cu dezolare:) si noi dormim, domnule!
EFI MI T A (asemenea): Cine strica , soro, daca nu mi-ai citit gazeta
de cu seara!
(Zgomot tare.)
LEONI DA (prapadit): si pe mine ma stiu toti reactionarii ca sunt
republican, ca sunt pentru natiune.
EF I MI T A (tremura nd si incepa nd sa pla nga): Ce-i de fa cut, soro?
LEONI DA (stapa nindu-se, ca sa-i faca curaj): Nu te speria, Mi
tule,
nu te speria...
(Salve si chiote foarte apropiate.)
EF I MI T A: Iute, soro pune ma na.
(Ama ndoi trag cearsafurile din paturi in mijlocul casei, golesc dulapul,
scrinul, si fac doua lega turi mari; apoi baricadeaza
usa cu paturile si mobilele.)
1
Partidul liberal; in timpul lungii guverna ri a lui I. C. Bra tianu (1876 1883).
66 I. L. Caragiale
LEONI DA (lucra nd): Mergem la gara pa n dosul Cismigiului si
pleca m pa na -n ziua cu trenul la Ploiesti... Acolo nu mai mi-e frica :
sunt intre ai mei! republicani toti
1
, sa racii!
(Zgomot si mai aproape.)
EF I MI T A (ingrozita, oprindu-se din lucru si asculta nd): Soro!
soro! auzi dumneata? Zavragiii
2
vin incoace!
LEONI DA (asemenea): Auz... ( Tremura.) si cum sunt eu deo-
cheat, drept aicea vin, sa ne da ra me casa.
EF I MI T A (indoindu-se de genunchi si ineca ndu-se): Nu-mi mai
spune, soro, ca mor!
LEONI DA: Fa iute, iute!
(Zgomotul si mai aproape; Leonida cade-n genunchi.)
EF I MI T A: Soro, mor! a intrat in ulita noastra ...
LEONI DA: Stinge lampa!
(Cocoana sufla iute in lampa ; zgomotul este sub
ferestre. Ama ndoi sunt tra sniti. O pauza , zgomot
si apoi ca teva ba ta i in usa d-afara .)
EF I MI T A (soptind): Sunt la usa ...
LEONI DA (asemenea): Ata t mi-a fost!... Nu te misca. (Bataile se
repeta mai tare; zgomotul s-a cam departat.) Sa ne ascundem in dulap...
EF I MI T A: Sa la sa m calabala cul si sa sa rim pe fereastra ...
(Ba ta ile in usa se indesesc cu nera bdare; zgomotul
se depa rteaza mereu.)
LEONI DA: Dar daca or fi intrat in curte?
UN GLAS DE FEMEIE (d-afara): Dar asta comdie!
1
Aluzie la miscarea condusa de Al. Candiano-Popescu, care a proclamat republi-
ca la Ploiesti, in ziua de 8 august 1870.
2
Revolutionari, de la zavera, miscarea eterista pentru eliberarea Greciei.
EF I MI T A (cu uimire pleca ndu-se spre usa s-asculte): Ai?
LEONI DA (oprind-o): St! nu te misca!
(Pumni tari in usa ; zgomotul si mai departe.)
GLAS UL (d-afara): Ei! Doamne! (Striga nd:) Conita !
EF I MI T A (uimita): E slujnica, Leonido, Safta.
(Chiotele si impusca turile d-abia se mai aud foarte departe.)
LEONI DA: St! parca s-a mai depa rtat zavera!
(Ba ta i disperate in usa .)
GLAS UL (d-afara): Deschide, cocoana , sa fac focul. (O pauza.
Leonida si Efimita asculta uimiti, nestiind ce sa creaza.) Vai de mine!
nu-i buna asta! a pa tit boierii ceva!
EF I MI T A: E Safta... (Vrea sa mearga la usa.)
LEONI DA (oprind-o): St! nu deschide o data cu capul!
EF I MI T A (nemaiputa nd rabda si smucindu-se): Trebuie sa des
chiz, soro, ca -ncepe dobitoaca sa tipe si-i mai ra u: ne da de gol la
zavragii!
(Ba ta i din toate puterile in usa .)
LEONI DA (comprima ndu-si inima si cu un ton de suprema resig-
nare): Deschide!
EF I MI T A (merga nd in va rful degetelor la usa, intreaba cu gura
jumatate): Cine e?
GLAS UL (d-afara): Eu, cocoana ; am venit sa fac focul.
EF I MI T A (sta un minut la indoiala, apoi se hotaraste si, da nd in
laturi baricada, deschide, si cu glasul alterat): Haide, intra .
(In odaie e intuneric. Coana Efimita tine piept Saftei la usa .)
68 I. L. Caragiale
SCENA V
EF I MI T A (miscata, cu tonul misterios): Ce-i afara , Safto?
S AF TA (care a intrat cu un brat de lemne): Bine, cocoana , ce sa
fie! Da pa n-acum n-am putut inchide ochii; toata noaptea a fost masa
mare la ba canul din colt; acu d-abia s-a spart cheful. Adineaori a
trecut p-aici vreo ca tiva, se duceau acasa pe doua ca ra ri; era si Nae
Ipingescu, ipistatul, beat fra nt; chiuia si tra gea la pistoale... obicei
mitoca nesc.
LEONI DA (nedumerit): Ce obicei?
S AF TA: stii, a fa cut oamenii chef, c-aseara a fost la sata-secului.
EF I MI T A (insenina ndu-se si prinza nd limba, catre Leonida cu
umor): A fost la sata, secule!
LE O N I DA (imba rba tat): Ei vezi? (Plin de triumful teoriei:) Tot
vorba mea, domnule! Omul, bunioara , de par egzamplu, dintr-un nu-
stiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intra la o idee; a in-
trat la o idee? fandacsia e gata; ei! si dupa aia, din fandacsie cade in
ipohondrie. (Catre cocoana:) Va zusi?
EFI MI T A (cu chef): Ei! soro! parca ziceai ca nu e voie de la politie
sa se dea cu pistoale in oras?
LEONI DA (sigur): Apoi bine, nu vezi dumneata ca aici a fost
chiar politia in persoana ...
EF I MI T A: Ei, bobocule, apa i cum le stii dumneata toate, mai
rar cineva! (Aprinde lampa.)
(Ama ndoi sunt foarte veseli. Safta ra ma ne incremenita
va za nd ra sturnarea oda ii.)
( Co r t i n a )

O Noapte Furtunoasa

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O Noapte Furtunoasa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O NOAPTE

S-ar putea să vă placă și