Actorul

De Slawomir Mrozek

Înmormîntarea marelui actor a avut loc în iarnă.Viscolul de zăpadă lovea cu

putere capetele descoperite ale îndoliaţilor. Lîngă mormîntul deschis, cei adunaţi
ascultau cuvîntarea, dar abia aşteptau clipa cînd discursurile vor lua sfirşit, cînd
fiecare va arunca un pumn de ţărînă şi cînd vor putea să-şi pună pălăriile. Atunci un
coleg al răposatului, mare actor ca şi acesta, îşi scăpă în grabă căciula sa frumoasă
din blană. Toţi au remarcat acest lucru, deşi nimeni nu a părut că-l observă. Toţi au
văzut, de asemenea, în ce situaţie grea se afla actor ul. Să intri în groapă după
căciulă, nu s-ar cădea. Să rămînă căciula în groapă, ar fi prea din cale-afară! Nu doar
pentru că ar fi inevitabilă o răceală, nu doar pentru că ar fi păcat de căciulă, cu toate
că şi asta contează. Dar mai ales fiindcă te-ai întoarce acasă cu gîndul că tu eşti aici,
iar căciula ta e acolo, deja în mormînt, fie şi al altcuiva, că într-un fel ţi-a luat-o
înainte şi te aşteaptă şi poate chiar te şi cheamă - îngrozitor! Priveau aşadar cu
încordare ce va face. Insă el nici n-a tresărit şi, cînd i-a venit rîndul, a ţinut
următoarea cuvîntare:- „Dragule şi prea regretatule prieten! Ne părăseşti în această zi
geroasă de iarnă. Dar la capătul călătoriei tale te aşteaptă un frig încă şi mai mare,
frigul Veşniciei”.

Vocea i se frînse şi era imposibil să nu-i admiri talentul.- „Ce pot să-ţi ofer
pentru acest lung drum? Doar profunda mea tristeţe a despărţirii (mă abţin să nu spun
mai mult - disperarea), iar simbolic, ceea ce îmi este cel mai aproape: obiectul care
îmi acoperă propriul cap. Da, ţi-l dau ţie, renunţ la el pentru tine. Pentru că acolo
unde te duci tu îţi va fi încă şi mai frig decît ne e nouă aici, acum. Să-ţi fie de folos în
ceruri aşa cum mi-a fost mie pe pămînt.Un murmur de aprobare s-a răspîndit. - Dar
Dumnezeule! - şi aici şi-a pus mîinile în cap -Oare am procedat bine? Ai fost de o
deosebită modestie, departe de tine au fost vanitatea şi orice extravaganţă, însă
această căciulă este de vulpe siberiană, e aproape nouă şi a costat două mii cinci sute.
In loc să-ţi fac un serviciu, cum a fost în intenția mea cea mai sinceră, nu te-am jignit
oare cu deşertăciunea acestei lumi, cu belşugul vremelnic, cu luxul mizer, care te-a
dezgustat întotdeauna în această vale a plîngerii şi car e va fi atît de nepotrivit în
Împărăția Cerurilor? Încep să mă-ndoiesc amarnic de valoarea faptei mele, deşi am
făcut-o cu cea mai bună credinţă”. Publicul şi-a ţinut răsuflarea, iar actorul i-a făcut
semn groparului să-i scoată căciula din groapă.

După ce acesta şi-a îndeplinit însărcinarea, actorul i-a luat basca jigărită, a
înălţat-o deasupra mormîntului, a făcut o pauză şi a încheiat: -„Primeşte acest obiect
pe care, dacă ai putea, l-ai alege”! Apoi a aruncat basca în groapă cu un gest atît de
expresiv, atît de perfect măsurat timp şi spaţiu, încît au răsunat aplauze. Actorul a
făcut o scurtă plecăciune în direcţia mormîntului, răsucindu-se doar pe un sfert.
Oricine ştie că nu se cade să te înclini cu spatele la public.

Nu se ştie dacă mai tîrziu i-a dat ceva despăgubiri groparului pentru bască.
Unii susţin că doar i-a strîns mîna, atunci cînd groparul timid a răzbit cu greu la el
prin mulţimea admiratorilor. Insă artistul adevărat nu trebuie să plătească, şi el era un
artist adevărat.