La tiganci

n tramvai, caldura era ncinsa, nabusitoare. Traversnd grabit coridorul si spuse: "Esti un om cu noroc,Gavrilescule!" Zarise un loc liber, linga o fereastra deschisa, la celalalt capat al vagonului. Dupa ce se aseza, siscoase batista si-si sterse ndelung fruntea si obrajii. Apoi nfasura batista pe sub guler, n jurul gtului, sincepu sa-si faca vnt cu palaria de paie. Batrnul din fata lui l privise tot timpul concentrat parca s-ar fi truditsa-si aduca aminte unde l mai vazuse. Pe genunchi tinea cu mare grija o cutie de tabla. E teribil de cald! spuse el deodata. Nu s-au mai pomenit asa calduri din 1905!Gavrilescu clatina din cap continund sa-si faca vnt cu palaria: E cald ntr-adevar, spuse. Dar cnd este omul cult, le suporta mai usor pe toate. Colonelul Lawrence,bunaoara. Stiti ceva de Colonelul Lawrence? Nu. Pacat. Nici eu nu prea stiu mare lucru. Daca s-ar fi urcat n tramvaiul asta, l-as fi ntrebat. mi place sa intrun vorba cu oameni culti. Tinerii acestia, domnul meu, erau desigur, studenti. Studenti eminenti. Asteptam cuei n statie si i-am ascultat. Vorbeau despre un anume Colonel Lawrence si de aventurile lui n Arabia. Si cememorie! Recitau pe dinafara pagini ntregi din cartea Colonelului. Era o fraza care mi-a placut, o fraza foartefrumoasa, despre arsita care l-a ntmpinat pe el, pe Colonel, undeva n Arabia, si care l-a lovit n crestet, l-a lovit ca o sabie. Pacat ca nu pot sa mi-o aduc aminte, cuvnt cu cuvnt. Arsita aceea teribila a Arabiei l-ai lovitcu o sabie. L-a lovit n crestet ca o sabie, amutindu-l. Taxatorul l ascultase zmbind, apoi i ntinse biletul. Gavrilescu si puse palaria pe cap si ncepu sa se caute nbuzunare. mi cer iertare, sopti el dupa cteva clipe, neizbutind sa gaseasca portmoneul. Niciodata nu stiu unde l pun. Nu face nimic, spuse taxatorul cu o neasteptata voie buna. Avem timp. Ca n-am ajuns nca la tiganci.Si ntorcandu-se spre batrn, i facu semn cu ochiul. Batrnul rosi si strnse, nervos, cu amndoua minile,cutia de tabla. Gavrilescu ntinse o bancnota si taxatorul ncepu sa numere maruntisul zmbind. E o rusine! sopti batrnul cteva clipe n urma. E nepermis! Toata lumea vorbeste, spuse Gavrilescu, rencepnd sa-si faca vnt cu palaria. E drept, pare o casa frumoasa, si ce gradina! Ce gradina! repeta el clatinnd din cap, cu admiratie. Uitati-va ca ncepe sa se zareasca,adauga el aplecndu-se putin ca sa vada mai bine.Ctiva barbati apropiara ca din ntmplare fruntile de ferestre. E o rusine, repeta batrnul privind sever naintea lui. Ar trebui interzis. Sunt nuci batrni, continua Gavrilescu, de aceea e atta umbra si racoare. Am auzit ca nucul ncepe sa dea umbra abia dupa treizeci-patruzeci de ani. O fi adevarat?Dar batrnul se prefacu ca nu aude. Gavrilescu se ntoarse catre unul din vecini care privise ngndurat pefereastra. Sunt nuci batrni de cel putin cincizeci de ani, ncepu el. De aceea e atta umbra. Pe o arsita ca asta, e oplacere. Ferice pe ei. Da ele, spuse vecinul fara sa-si ridice ochii. Sunt tiganci. Asa am auzit si eu, continua Gavrilescu. Umblu cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamna. Si va daucuvntul meu de onoare, nu s-a ntmplat o singura data sa nu aud vorbinduse de ele, de tiganci. Le cunoastecineva? Ma ntreb: de unde au venit? Au

venit de mult, spuse vecinul. Sunt aici de douazeci si unu de ani, l ntrerupse cineva. Cnd am venit eu nti si nti n Bucuresti, tigancileastea erau tot aici. Dar gradina era mult mai mare. Nu se cladise nca liceul. Eu, cum va spuneam, reincepu Gavrilescu, trec regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamna. Pentrupacatele mele, sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga ncercnd sa zmbeasca, pentru ca n-amfost facut pentru asta. Eu am o fire de artist. Atunci va cunosc, spuse deodata batrnul ntorcnd capul. Sunteti d-l Gavrilescu, profesor de pian. Am onepotica si i-ati dat lectii acum cinci-sase ani. Ma tot ntrebam de unde mi-e cunoscuta figura dumneavoastra. Da, eu sunt, relua Gavrilescu. Dau lectii de pian, umblu mult cu tramvaiul. Primavara cnd nu e prea cald siadie vntul, e o placere. Stai la o fereastra ca asta si din fuga tramvaiului vezi tot gradini nflorite. Cum va spuneam, pe linia asta umblu de trei ori pe saptamna. Si aud mereu vorbindu-se de tiganci. De multe ori mi-am pus ntrebarea: Gavrilescule, mi-am spus, sa presupunem ca sunt tiganci, ma rog, de unde au ele attia bani?O casa ca asta, un adevarat palat, cu gradini, cu nuci batrni, asta reprezinta milioane. E o rusine! exclama din nou batrnul ntorcnd capul cu dezgust. Si mi-am mai pus si o alta ntrebare, continua Gavrilescu. Judecnd dupa ct cstig eu, o suta de lei lectia, ar trebui zece mii de lectii sa faca un milion. Dar vedeti ca lucrurile nu sunt att de simple. Sa presupunem ca asavea 20 de ore pe saptamna tot mi-ar trebui 500 de saptamni, adica aproape zece ani, si mi-ar trebui 20 deeleve cu 20 de piane. Dar problema vacantelor de vara, cnd mi ramn doar doua-trei eleve? Dar vacantele decraciun si de pasti? Toate orele astea pierdute sunt pierdute si pentru milion. Asa ca n-ar fi vorba de 500 de sap-tamni cu 20 de ore, si 20 de eleve cu 20 de piane pe saptamna, ci mult mai mult, mult mai mult! E adevarat, spuse unul din vecini. n zilele noastre nu se mai nvata la pian. Ah! exclama deodata Gavrilescu, lovindu-se cu palaria pe frunte. Simteam ca-mi lipseste ceva si nu-midadeam seama ce. Servieta! Am uitat servieta cu partituri. M-am luat de vorba cu madame Voitinovici, matusa Otiliei, si-am uitat servieta. Ce ghinion! adauga scotndu-si batista de sub guler si bagnd-o n buzunar. Pearsita asta, ia-o, Gavrilescule, napoi cu tramvaiul pna n strada Preoteselor.Privi deznadajduit n jurul lui, parca ar fi asteptat sa-l opreasca cineva. Apoi se ridica brusc:

 mi

pare bine de cunostinta, spuse, scotndu-si palaria si nclinndu-se usor de mijloc. Apoi iesi repede pe platforma, chiar n clipa cnd se oprea tramvaiul. Cobornd, Gavrilescu regasi arsita simirosul de asfalt topit. Traversa cu greutate strada ca sa astepte tramvaiul spre directia opusa. Gavrilescule,sopti, atentie! ca parca ai ncepe sa mbatrnesti. Te ramolesti, ti pierzi memoria. Repet: atentie! ca n-aidreptul. La 49 de ani barbatul este n floarea vrstei. Dar se simtea obosit, istovit si se lasa sa cada pe banca, nplin soare. si scoase batista si ncepu sa se stearga pe fata. Asta mi aduce aminte de ceva, si spuse ca sa-si dea curaj. Un mic efort, Gavrilescule, un mic efort de memorie. Undeva, pe o baraca, fara un ban n buzunar. Nuera asa de cald, dar era tot vara. Privi n jurul lui strada pustie, casele cu obloanele trase, cu storurile lasate, parca ar fi fost parasite. Pleaca lumea la bai, si spuse, mine, poimine, pleca si Otilia. Si atunci si aminti: era la Charlottenburg; se afla, tot ca acum, pe o banca, n soare, dar atunci era nemncat, fara un ban n buzunar.Cnd esti tnar si esti artist, le suporti pe toate mai usor, si spuse. Se ridica si facu ctiva pasi n strada, sa vada daca se zareste tramvaiul. Umblind, parca arsita si pierdea din vapaie. Se ntoarse si, lipindu-se de zidul uneicase, si scoase palaria si ncepu sa-si faca vnt.La vreo suta de metri n susul strazii era parca o oaza de umbra. Da intr-o gradina se revarsau, nalte, deasupra trotuarului, ramuri stufoase, compacte, de tei. Gavrilescu le privea fascinat, sovaind. ntoarse nca o data capul n directia tramvaiului, apoi porni hotart cu pasi mari, tinndu-se pe lnga ziduri. Cnd ajunse, umbra i separu mai putin deasa. Dar se simtea totusi racoarea gradinii si Gavrilescu ncepu sa respire adnc, dndu-siputin capul pe spate. Ce trebuie sa fi fost acum o luna de zile, cu teii n floare, si spuse visator. Se apropie depoarta cu grilaj si cerceta gradina. Pietrisul fusese udat de curnd, si se vedeau rondurile cu flori, iar n fund unbazin nconjurat cu pitici. Auzi n acea clipa tramvaiul trecnd cu un uruit uscat pe lnga el, si ntoarse capul.Prea trziu! exclama, zmbind. Zuspat! adauga si, naltnd bratul, i facu semn cu palaria multa vreme, ca nGara de Nord, cnd, pe timpuri, Elsa pleca sa petreaca o luna la familia ei, ntr-un sat de lnga Munchen. Apoi, cuminte, fara graba, ncepu sa nainteze. Ajuns la statia urmatoare, si scoase haina si se pregati sa astepte, cnd l lovi deodata mirosul amarui al frunzelor de nuc strivite ntre degete. ntoarse capul si privi n jurul lui. Era singur. Ct putea vedea cu ochii trotuarul era pustiu. Nu ndraznea sa priveasca cerul, dar simtea deasupra capului aceeasi lumina alba, incandescenta, orbitoare, si simtea vapaia fierbinte a strazii lovindu-l peste gura, peste obraji. Porni atunci la drum, resemnat, cu haina sub brat, cu palaria trasa apasat pe frunte.Cnd zari de departe umbra deasa a nucilor, simti cum ncepe sa i se bata inima, si grabi usor pasul. Aproapeajunsese cnd auzi tramvaiul gamnd metalic n urma lui. Se opri, si-l saluta lung cu palaria. Prea trziu!exclama. Prea trziu!La umbra nucilor l ntmpina o neasteptata, nefireasca racoare, si Gavrilescu ramase o clipa derutat, zmbind.Parca s-ar fi aflat dintr-o data ntr-o padure, la munte.

ncepu sa priveasca uluit, aproape cu respect, arboriinalti, zidul de piatra acoperit cu iedera, si pe nesimtite l cuprinse o infinita tristete. Attia ani trecuse cutramvaiul prin fata acestei gradini, fara sa aiba o singura data curiozitatea sa se coboare si s-o priveasca ndeaproape. nainta ncet, cu capul usor aplecat pe spate, privind crestetele nalte ale arborilor. Si deodata se

trezi n fata portii, si acolo, parca ascunsa de mult, pndindul, i iesi n fata o fata tnara, frumoasa si foarteoachesa, cu salba de cercei mari de aur. Apucndu-l de brat, l ntreba n soapta: Poftiti la tiganci?i zmbi cu toata gura, si cu ochii, si, vazndu-l ca sovaie, l trase usor de brat n curte. Gavrilescu o urma fascinat, dar dupa ctiva pasi se opri, parca ar fi vrut sa spuna ceva. Nu vreti la tiganci? l ntreba din nou fata, cobornd si mai mult glasul.l privi scurt, adnc, n ochi, apoi i lua mna si-l conduse repede catre o casuta verde, pe care anevoie ar fibanuit-o acolo, ascunsa ntre tufe mari de liliac si boz. Deschise usa si-l mpinse usor nainte. Gavrilescupatrunse ntr-o penumbra curioasa, parca ferestrele ar fi avut geamuri albastre si verzi. Auzi, departat,apropindu-se tramvaiul, si uruitul metalic i se paru att de insuportabil nct si duse mana la frunte. Cndzgomotul se pierdu, descoperi lnga el, asezata la o masa cu picioarele scurte, cu o ceasca cu cafea nainte, obatrna care-l privea curios, asteptnd sa se trezeasca. Ce-ti doreste inima pe ziua de azi? l ntreba ea. O tiganca, o grecoaica, o nemtoaica. Nu, o ntrerupse Gavrilescu ridicnd bratul. Nu nemtoaica. Atunci, o tiganca, o grecoaica, o evreica, relua batrna. Trei sute de lei, adauga.Gavrilescu zmbi cu gravitate. Trei lectii de pian! exclama el ncepnd sa se caute n buzunare. Fara sa mai socotim tramvaiul dus si ntors.Batrna sorbi cafeaua si ramase pe gnduri. Esti muzicant? l ntreba ea deodata. Atunci are sa-ti placa. Sunt artist, spuse Gavrilescu scotnd rnd pe rnd mai multe batiste umede dintr-un buzunar al pantalonilor si trecndu-le metodic, una cte una, n celalalt buzunar. Pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pura. Traiesc pentru suflet. Va cer iertare, adauga stnjenit,asezndu-si palaria pe masuta si ncepnd sa depuna n ea obiectele pe care le scotea din buzunare. Niciodata nugasesc portmoneul cnd trebuie. Nu e graba, spuse batrna. Avem timp. Nu e nici trei. Va cer iertare daca va contrazic, o ntrerupse Gavrilescu, dar cred ca va nselati. Trebuie sa fie aproape patru.La trei am terminat eu lectia cu Otilia. Atunci sa stii ca iar a stat ceasul, sopti batrna caznd din nou pe gnduri. Ah! n sfrsit, exclama Gavrilescu aratndu-i triumfator portmoneul. Era acolo unde trebuia sa fie. Numara bancnotele si i le ntinse. Sa-l duci la bordei, spuse batrna ridicnd privirile.Gavrilescu se simti apucat de mna si, ntorcnd speriat capul, regasi lnga el fata care-l ispitise n poarta. Ourma intimidat, purtnd sub brat palaria ncarcata de obiecte. Sa le tii bine minte, i spuse fata. Sa nu le ncurci: o tiganca, o grecoaica, o evreica.Se opri si, privindu-l o clipa, adnc, n ochi, izbucni ntr-un rs scurt, tacut. Gavrilescu tocmai ncepuse sa-sitransporte diferitele obiecte din palarie n buzunare. Ah! facu el. Eu sunt artist. Daca ar fi fost dupa mine, eu as fi ramas aici, n boschetele atstea, si arata cupalaria spre copaci, mi place natura. Si pe o arsita ca asta, sa poti respira aer curat, n racoarea asta, ca la munte.Dar unde mergem? ntreba, vaznd ca fata se apropie de un gard de lemn si deschide portita. La bordei. Asa a spus baba.l apuca

din nou de brat si-l trase dupa ea. Intrara ntr-o gradina neingrijita, cu trandafiri si crini pierdutiprintre balarii si tufe de maces. Caldura ncepea sa se simta din nou si Gavrilescu sovai, dezamagit. mi faceam iluzii, spuse. Venisem pentru racoare, pentru natura. Asteapta pna oi intra n bordei, l ntrerupse fata aratndu-i cu bratul o casuta veche, parnd pe jumatateparaginita, care se deslusea n fundul gradinii.Gavrilescu si puse palaria pe cap si o urma posomorit. Dar cnd ajunse n tinda, simti ca inima ncepe sa-i bata din ce n ce mai puternic, si se opri. Sunt emotionat, spuse, nu mi dau seama de ce. Sa nu bei prea multa cafea, sopti fata deschiznd usa si mpingndu-l nauntru.Era o ncapere ale carei margini nu le putea vedea, caci perdelele erau trase si n semintuneric paravanele seconfundau cu peretii. ncepu sa nainteze, calcnd pe covoare din ce n ce mai groase si mai moi, ca si cum ar ficalcat pe saltele, si cu fiecare pas bataia inimii se accelera, pna ce i fu frica sa mai nainteze, si se opri. In acea clipa se isimti deodata fericit, parca ar fi fost din nou tnar, si toata lumea ar fi fost a lui, si Hildegard ar fi fostde asemenea a lui. Hildegard! exclama el adresndui-se fetei. Nu m-am mai gndit la ea de douazeci de ani. A fost marea mea dragoste. A fost femeia vietii mele!Dar, ntorend capul, si dadu seama ca fata plecase. Sifmti atunci n nari un parfum sfios si exotic, si o data auzi batnd din palme si odaia ncepu sa se lumineze ntr-un chip misterios, ca si cum perdelele ar fi fost trasencet, foarte ncet, una dupa alta, laisnd sa patrunda treptat lumina dupa-amiezei de vara. Gavrilescu avu timpsa observe ca nici o perdea nu se miscase, nainte de a da cu ochii de trei fete tinere care se aflau la ctiva metri nfata lui, batnd usor din palme si rznd. Asa ne-ai ales, spuse una din ele. O tiganca, o grecoaica, o evreica. Dar sa vedem daca ai sa ne ghicesti, spuse a doua. Sa vedem daca ai sa stii care-i tiganca, adauga a treia.Gavrilescu lasase sa-i cada palaria de paie, si le privea fix, mpietrit, ca si cum nu le-ar fi vazut, ca si cum ar fiprivit altceva, dincolo de ele, dincolo de paravane. Mi-e sete! sopti el deodata, si-si duse mna la gt. Ti-a trimis baba cafea, spuse una din fete.Disparu dupa un paravan si se ntoarse cu o tava rotunda de lemn, pe care se afla o ceasca cu cafea si un ibric. Gavrilescu apuca ceasca si o dadu peste cap, apoi i-o ntinse zmibind. Mi-e teribil de sete, sopti. Asta o sa fie fierbinte, ca e din ibric, spuse fata umplndu-i ceasca. S-o bei ncet.Gavrilescu ncerca sa soarba, dar cafeaua era att de fierbinte ncat si fripse buzele, si atunci aseza descurajatceasca pe tava. Mi-e sete! repeta el. Daca as putea sa beau putina apa.Celelalte doua fete disparura dupa paravan si se ntoarsera repede cu doua tavi pline. Ti-a trimis baba dulceata, spuse una din ele. Dulceata de trandafiri isi serbet, adauga cealalta.Dar Gavrilescu zari cana plina cu apa, si desi vazuse alaturi paharul gros de sticla verde, brumata, apuca, cuamndoua minile, cana si o duse la gura. Bau ndelung, glgind, dndu-si capul pe spate. Apoi ofta, aseza cana pe tava si scoase din buzunar una din batiste. Domnisoarelor! exclama el neepnd sa se stearga pe frunte, tare mi-a fost sete. Auzisem de unul,

Gavrilescu, ce-a fost, a fost! Asa sunt artistii, cu noroc. apoi izbucnira toate n Colonelul Lawrence.Fetele se privira ntre elefaranteles, Si deodata, adineaori, intrnd aici, la voi, toata adusaminte ca am cunoscut La nceput Gavrilescu rs, de asta data dinmi-aminima si din ce n ce maitare.si eu o pasiune nobila, le mi-am adus aminte ca am iubit-o pe Hildegard!Fetele n cele din urma si privi mirat, apoi fata i se lumina de un mare zmbet, sise privira ntre elencepu ncepura sa Se sterse ndelung cu eu am avut dreptate, spuse a sa pun si I-a fost siel sa rda. bata din palme. Tot batista. Daca mi dati voie treia fata. eu o frica. Da, ncuviintara as fi curios avut dreptate: i-a fost frica.Gavrilescu ntrebare, vorbi el trziu: celelalte. Ai sa stiu ce v-a apucat. Rdeam ca ne-ai ridica ochii si le privi lung, din ele. Si aici suntem la tiganci. Nu e adevarat! spus Domnisoare, vorbi unamelancolic. Nu nteleg ce vreti sa spuneti. Ti-e frica, rosti provocator lua dupa ea ca vrea sa te pacaleasca. Rdeam ca te-ai o ntrerupse alta. Nu teuna din fete, facnd un pas spre el. Ti-a fost frica de cum ai intrat. De aceea cana n att de sete, vorbi a Daca ai fi de atunci schimbi ncurcat si-aibaut dinti-a fost loc sa bei din pahar.doua. Si baut din pahar. mereu vorba, ntrerupse a treia. ne-ai ales, dar ti-e frica sa spun eu care e N-o asculta! oadauga cealalta. TuVrea sa te pacaleasca. Sa-ti ne ghicesti.- Tot nu nteleg, ncerca ti-a fost frica. I-a fost Trebuia fost ghicesti de a adevarul: rdem caGavrilescu sa se apere.frica! I-a sa nefrica! repeta la nceput, continua a treia fata. Sa ghicesti care-i tiganca, care-i grecoaica, caretreia.Gavrilescu facu un pas nainte si nalta solemn bratul. Domnisoarelor! ievreica. ncearca acum, daca tine aveti ti-e face. Eu nu sunt un oarecine. Eu striga el jignit. Vad ca nu stiti cu zici ca nu de-africa, relua cea dinti. Ghiceste. Care-i tiganca? Care-i nainte de a fi ajuns, pentru pacatele mele, un biet suntGavrilescu, artist. Si tiganca? Care-i tiganca? auzi Gavrilescu, ca un ecou, vocile celorlalte.Zmbi trait un vis din nou cu privirile. exclama patetic, profesor de pian, eu am si le masuradepoet. Domnisoarelor, Asta-mi place, ncepu pauza, la 20 de ani eu am cunoscut, Va sa ndragostit si am ca sunt dupa o el, simtindu-se deodata bine dispus. m-am zica, daca ati aflatiubitpe artist, voi credetica traiesc n nori, ca habar si Gavrilescu se tiganca. Nu Hildegard!Una din fete i apropie un fotoliun-am cum arata oaseza suspinnd schimba Ah! ncepu el dupa o una din fete.Ghiceste-ne! Va sa zica, relua adnc.iar vorba, l ntrerupselunga tacere. De ce mi-ati adus aminte de Gavrilescu cu ncapatnare, voi credeti ca n-am nici atta imaginatie nct sa tragedia vietii mele? Pentru ca, ati nteles,Hildegard n-a devenit niciodata sotia ghicesc cumarata o tiganca, ntmplat ceva tnara, frumoasa si ceasca cu mea. S-a ntmplat ceva, s-a mai ales cnd e teribil.Fata i ntinsegoala.Caci, fireste, Gavrilescu cum daduse cu gnditor. Cea care facuse un pas spre el, cafea sile ghicise dencepu sa soarbaochii de ele. S-a ntmplat ceva teribil, relua pe de-a ntregul goala,foarte neagra, cu parul si ochii negri, era aminte. el trziu. Dar ce? Ce s-a putut ntmpla? E curios ca nu-mi aducfara ndoiala tiganca. A nu m-am goala, dar acoperita cu un voal multi ani. Ma un trup Eadevarat,doua, si eamai gndit la Hildegard de foarteverde-pal, aveanvatasem nefiresc mi spuneam: cu ideea.de alb si stralucitor ca sideful, iar n picioare purta papuci aurii. Asta nu putea fidect grecoaica. A treia, fara ndoiala, era evreica: avea o fusta lunga de catifea visinie, care-i strngea trupul pna la mijloc, lasndu-i pieptul si umerii goi, iar parul bogat, rosu aprins, era adunat si mpletit savant ncrestetul capului. Ghiceste-ne! Care-i tiganca? Care-i tiganca? strigara toate trei.Gavrilescu se ridica din fotoliu si, ntinznd bratul spre fata goala si tuciurie din fata lui, rosti solemn: Pentru ca sunt artist, primesc sa fiu pus la ncercare, chiar la aceasta ncercare copilareasca, si raspund: Tuesti tiganca!n clipa urmatoare, se simti prins de mini, si fetele ncepura sa-l nvrteasca n cerc, strignd si suiernd, siparca vocile veneau de foarte departe. N-ai ghicit! N-ai ghicit! auzi el ca prin vis ncerca sa se opreasca, sa se smulga din minile acelea care-l nvrteau n iures, ca ntr-o hora de iele, dar i fupeste putinta sa se desprinda. Simtea n nari dogoarea trupurilor tinere si parfumul acela exotic, departat, siauzea n el, dar si n afara lui, pe covor, picioarele fetelor dantuind. Simtea de asemenea ca hora l poarta usor,printre fotolii si paravane, catre fundul ncaperii, dar dupa ctva timp renunta sa se mai mpotriveasca si nu-simai dadu seama de nimic. Trezindu-se, dadu cu ochii de fata oachesa si goala ngenuncheata pe covor, n fata divanului, si se ridica ncapul oaselor. Am dormit mult? o ntreba. Nici n-ai apucat sa dormi, l linisti fata. Doar ce-ai atipit. Dar ce

ceva. Dar ce Dumnezeu ntreba el ducndu-si mna o pauza Ma simt cam Dumnezeu mi-ati facut? s ntmplat? se ntreba dupala frunte.ducndu-si minile la tmple. Era tot asa, o zicalda nu mai o zi teribila de vara. si totusi ametit.Privi cu mirare n jurul lui. Parca ca asta, era aceeasi ncapere,Am vazut o banca si m-am ndreptat spre printrefotolii, divane arsita lovindu-ma n crestet, recunostea, asezate asimetric ea, si atunci am simtitsau oglinzi, paravanele care-l lovindu-ma ca sabie intrase. Nu-si putea da asta e povestea Colonelului impresionaseraode cumn crestetul capului. Nu, socoteala cum eraualcatuite. Lawrence,asta am aflat-o azi de la studenti, asteptnd tramvaiul. Ah! daca as Unele foarte nalte, aproape atingnd tavanul, s-ar fi confundat cu peretii daca, avea un pian, s-ar fintins, prin unghiuri ascutite, pna la mijlocul odaii. Altele, pe alocuri, nu exclama el deznadajduit.Fata se nalta sprintena de pe covor si, apucndu-l de mna, i sopti: Haide pe jumatateacoperite cu perdele, misterios luminate, pareau a fi ferestre,cu mine!l trase repede dupa ea printre paravane si oglinzi, coridoare interioare. Alte paravane, multicolor si curios deschizndu-se spresi dupa ctva timp grabi ntr-att pasul nct Gavrilescu simticurnd ca alearga, saluri si se opreasca clipa, n falduri rasuflarea, pictate, sauacoperite cu si vru sa broderii careocadeausa-si traga pe covoare,dar fata nu-l lasa. E ele, alcatuiau, din fi spus,prin felul paru ca vocea e ca confundndu-se cutrziu, sopti ea s-ar fuga, si iarasi i se cum erau asezate, un suierat de diferite forme si marimi. Dar i-a fost de asta nu ameti, desi trebui alocuri care l ajunge de foarte departe.Dar de data ajuns sa-si opreasca doar sa ocoleasca, n fuga, nenumarate divane si perne moi si cufere, si ladeacoperite cu cteva clipe privirile asupra unui asemenea alcov, ca sa nteleaga ca era o iluzie, covoare, si ceea ce vedea marunte, taiate trei paravane separate care-si ca, de fapt, oglinzi mari si el erau doua sauuneori n forme ciudate, care apareau din senin n fata lor, ntr-o mare ar fi fost asezate pe covor. Pe neasteptate, mpreunau imaginileparca atunci oglinda cu ape verzi-aurii. n clipa cnd iesind dintr-un fel de coridor alcatuit din ca odaia ncepe sa se nvrteasca n sidadu seama de iluzie, Gavrilescu simti doua rnduri de paravane, patrunsera ntr-o ncapere larga si nsorita. Acolo, rezemate Dumnezeu mi-ati jurul lui, si-si duse din nou mna la frunte. Ce de pian, l asteptaufacut? repeta celelaltedoua ghicit, sopti fata cu un zmbet ntristat. Si totusi ti-am facut semn el. Nu m-aifete. Ce-ati ntrziat att? i ntreba cea cu parul rosu. S-a racit cafeaua.Gavrilescu si tiganca.Eu sunt grecoaica. Grecia! exclama cu ochiul ca nu eu sunttrase rasuflarea si, facnd un pas spre ea, ridica amndoua bratele n sus, ca si n picioare. Grecia eterna!Parca oboseala eu fi Gavrilescu, ridicndu-se brusccum ar fi vrut sa seapere: Ah, nu, spuse, iar nu mai beau. Am baut destula cafea. Eu, inimii accelerndu-i-se, o artist, pierit ca prin farmec. si auzea bataile domnisoarelor, desi fire denemai duc o viata regulata. Nu-mi place sa-mi pierd cald n tot cafenele.Dar, ca si cum intlnita beatitudine i se risipi ca un fiortimpul prin trupul. Cnd eram n nu lar fi auzit, Hildegard, continua exaltat, nu visam dect asta, sa facem mpreuna dragoste cufata se ntoarse spre grecoaica: De ce-ati ntrziat att? ntreba ea din nou. Si-a adus aminte de Hildegard. Nu trebuia sa-l trebuia sa visezi, o calatorie nGrecia. Ai fost un prost, l ntrerupse fata. Nulasi, vorbi a treia fata. s-o iubesti. Aveam interveni si ea nu mplinise nca 18. Era frumoasa. trebuia Pardon, dati-mi voie, 20 de ani Gavrilescu apropiindu-se de pian. Aceasta e o chestiune strict personala. clipa poate nimeni mpiedica. A fost Eram amndoi frumosi, adauga.n aceaNuma si dadu seama ca era mbracat tragedia vietii ciudat: Acum iar o sa largi asemenea salvarilor si otunica ntr-un costummele. avea pantaloni flirteze, spuse fata cu parul rosu. S-ascurta ncurcat din nou. Dati-mi voie, izbucni Gavrilescu. Nu m-am ncurcat de loc. de matase galben-aurie. Se privi mirat n oglinda, parca i-ar fi fost greu sa se A fost tragedia vietii mele. Mi-am n Grecia, relua cum am intrat aici. recunoasca. Visasem sa mergemadus amintede eael trziu cu un glas mai Ascultati! exclama mult dect un vis, era O sa va cnt ceva sa sa real, caci potolit. Nu, era maiapropiindu-se de pian. ceva care ncepusesi o fie ntelegeti. Nu trebuia sa-l lasi, auzi el pe foarte curnd dupa nunta. Si atunci s-a hotarsem sa plecam n Greciacele doua fete soptind. Acum n-o sa ne mai ghiceasca ntmplat niciodata.Gavrilescu ramase cteva clipe concentrat, apoi si pleca umerii deasupra clapelor si-si pregati minile ca si cumar fi fost gata sa atace cu brio. Mi-am adus aminte! exclama el deodata. Stiu ce s-a ntmplat!Se ridica nervos de pe scaun si ncepu sa se plimbe, cu privirile plecate n covor. Acum stiu, repeta el de mai multe ori, n soapta. Era tot asa ca acum, ntr-o vara. Hildegard plecase cufamilia ei la Konigsberg. Era teribil de cald. Locuiam n Charlottenburg, si iesisem sa ma plimb pe sub arbori. Erau arbori nalti, batrni, cu umbra deasa. Si era pustiu. Era prea cald. Nu ndraznea nimeni sa iasa din casa.Si acolo, sub arbori, am zarit o fata tnara, care plngea n hohote, plngea cu obrazul ascuns n mini. Si m-a mirat mult, caci si scosese pantofii si-si rezema picioarele pe o mica valiza, asezata naintea ei, pe pietris.Gavrilescule, mi-am spus, iata o fiinta nefericita. De unde

macar m-as fi tinut tare si mers primit sa merg cu catre fete: sa banuiesc eu.Se opri din n-as fisi se ntoarse brusc ea la berarie! Dar, ce vreti? Mi-era foame. Eram tnar, eramfrumos, Hildegar frumos si la bai un suflet Domnisoarelor! exclama patetic, eram tnar, eramera plecata aveamsi mi-era de foame. Va spun drept, erau zile cnd ma culcam nemncat. vorba, am ncercat sartist. O fata abandonata mi rupea inima. Am stat cu ea de Viata de artist. Si acum ce-i de facut? l ntrebara fetele. Caci trece timpul, ce-i timpul. Acum? o consolez. Asa a nceput tragedia vietii mele. Si acumtrece de facut? ntreba exclama Gavrilescu ridicnd din nou bratele. Sa mai bine si cald, si-mi ce ne fata cu parul rosu, adresndu-se celorlalte. Acum easteptam, sa vedemplace la voi, ca sunteti tineresi frumoase, si stati aici, n fata mea, sa ne ghiceasca spune baba, vorbi grecoaica. Daca mai asteptam, n-are gata sa ma serviti cu dulceata si cafea. treia fata. Da, tragedia vietii simt continua Gavrilescu. niciodata, spuse aDar nu mai rni-e sete. Acum mamele, bine, ma simt perfect.O Si-mi Elsa. Dar m-am resemnat. Mi-am spus:Gavrilescule, asa a fost sa fie. chemaspun: Gavrilescule, fetele astea asteapta ceva de la tine. Fa-le placerea. Daca rau! le sunt artistii, fara noroc. Vedeti? vorbi din nou fata cu parul Ceasulvor saAsaghicesti, ghiceste-le. Dar, atentie! Atentie, Gavrilescule, ca daca iar gresesti, te se ncurca, si n-o nute mai cum sa iasa. ziua.Ocoli zmbind rosu. Acum iarprind n hora lor sisa mai stiedestepti pna la Ah, destinul! pianul n asa fel nct sa-l aiba pavaza ntre el si fete. ntorcndu-se vreti exclama Gavrilescu, ridicnd amndoua bratele n aer siVa sa zica, voi spre sa va spun care-i l privea zmbind, cu va spun. Fetele se aliniara emotionate, grecoaica.Fata tiganca. Ei bine, am sabratele mpreunate la spate. Grecia fara sa exclama cuvnt, mai apucat ochi. Am sa va spun, relua el strigara eterna! scoata unel. N-amprivindu-l nsa te vad. Lasa asta! Lasa asta!dupa o pauza. Apoi ntinse brusc, nielodnamatic bratul catre cum ne-ai ales! O celelalte doua fete apropiindu-se de el. Adu-ti aminte fata acoperita cu voalul verde-pal grecoaica, o evreica, spuse ca si cum nu le-ar fi venit sa creada. tiganca, o si astepta. Fetele mpietrira,grecoaica privindu-l cu nteles adnc n Ce are? ntreba trziu cea cu parul rosu. De ce striga fata ghiceasca? I ai ochi. Asa ai vrut, asa ne-aiales. Ghiceste-ne!nu poate sacu parul rosu, sis-a sa ntmplat ceva, spuse grecoaica. Si-a tiganca? Care-i tiganca? ntrebara s-a vezi cit are sa fie de frumos. Care-iadus aminte de ceva, si s-a pierdut,toate ratacit n trecut.Fata pe care el o socotise retrase repede si se rezema de pian. trei deodata, nconjurndu-l.Gavrilescu setiganca nainta ctiva pasi, lua tava cu cafele si, trecnd prin fata pianului, sopti,zmbind ntristata: Eu Artist Va sa zica, ncepu el dupa o pauza, asa-i povestea aici pe la voi.sunt sau evreica. Apoi disparu tineti dupa paravan. ghicesc tiganca. Si de ce ma rog? muritor de rnd, voi o tacuta una sibuna: sa va Ah! exclama Gavrilescu lovinduse cu palma pe frunte. Ar trebuit sa nteleg. Avea ceva n ochi care venea Cine a dat ordin? Asta-ifijocul nostru, aici, la tiganci, spuse grecoaica, de foarte departe. Si avea un sa-ti para rau. Dar mie tot, dar exista totusi ncearca sa ghicesti. N-arevoal prin care se ntrezareanu mi-e capul la joc, un voal. Era ca n Vechiul Testament.Brusc, fata cu parul rosu izbucni vietiimele. continua Gavrilescu cu fervoare. Eu mi-am adus aminte de tragedia n rs. Nu ne-a vedeti, acum striga. foarte bine: daca n seara aceea, mna prin par si, Caci,ghicit boierul!nteleg N-a ghicit care-i tiganca si trecula Charlottenburg, nscuturndu-si de cteva ori, pletelei chiar irosii, fi intrat, dar daca as fi avut as fi intrat cu Elsa ntr-oberarie. Sau, cazuradaca as aprinse pe umeri. ncepu sa dantuiasca nvrtindu-se ncet, eu consumatia, viata mea ar fi fost alta. Dar s-a bani cu mine, si as fi putut platin cerc, batnd din palme sicntnd. Spune, grecoaico, cum ar fi fost? striga ea scuturndu-si pletele. Daca ai fi ghicit-o, ntmplat ca n-aveam bani, si a platit Elsa. Si a doua zi am umblat peste tot, sa ar fi cteva marci sa-mi platesc datoria. Ti-am fi cntat Toti prietenii, toate caut fost foarte frumos, sopti grecoaica. Dar n-am gasit.si ti-am fi dantuit si team fiplimbat prin toate odaile. Ar fi Era vara,era teribil de cald. foarte cunostintele erau plecate n vacanta.fost foarte frumos. Ar fi fost Iar i e frica, frumos, repeta Gavrilescu cu un zmbet trist. Spune-i, grecoaico! striga sopti fata cu parul rosu plecdu-si privirilen covor. Ascultati, ca nu v-am tiganca striga patetic Gavrilescu. Trei zile n-am gasit bani, si ma duceam spus tot,oprindu-se n fata lor, dar continund sa bata ritmic din palme si n lovindtot mai puternic Elsa, la gazda pe covor. fiecareseara s-o vad pecu piciorul gol ei: sa ma scuz ca nu gasisem bani. Si pe Grecoaica se furisa aproape de el si ncepu urma mergeam amndoi la berarie. Daca sa-i spuna. Vorbea repede, n soapta, clatinnd uneori din cap sautrecndu-si degetele peste gura, dar Gavrilescu nu izbutea s-o nteleaga. O asculta zmbind, cu privirilepierdute, soptind la rastimpuri: Ar fi fost frumos! Auzea tot mai puternic piciorul tigancii lovind n covor cu un sunet surd, sub-pamntean, pna ce ritmul acela necunoscut si salbatic i se paru peste putinta de suportat, si atunci, cu un efort, se repezi la pian si ncepu sa cnte. Acum spune-i si tu, tiganco! striga grecoaica.O auzi cum se apropie, ca si cum ar fi dantuit pe o toba uriasa de bronz, si cteva clipe n urma i simti n spaterespiratia fierbinte. Gavrilescu se apleca mai mult asupra pianului si-si repezi minile cu toata puterea, aproapecu furie, parca ar fi

I se sa rascoleasca clapele, sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile n pntecul vrut paru ca aude iarasi rsete nabusite si fosnete, si atunci prinse curaj. Poate credeti ca mi-e frica, ncepu el dupa o scurta pauza, silindu-se sa para ct pianului, siapoi mai departe, mai n adnc.Nu se mai gndea la nimic, furat de mai bine noi, necunoscute pe dati-mi voie! parca grabit, ca si oara, desi melodiiledispus. Dati-mi voie, care le ascultaadaugapentru ntia cum s-ar fi asteptat sa fie ntrerupt. Daca am acceptat si le-ar fi amintit dupa foarte multa i veneau una dupa alta n minte, ca si cumsa ma joc cu voide-a v-ati ascunselea, am facut-o pentru ca mi-a fost sidadu seama ca adevarul: mi-a si ca n odaie vreme. Trziu se opri, si atuncimila de voi. Asta eramasese singurfost mila de voi. V-am vazut de la nceput, Unde nevinovate, nchise aici, ntr-un bordei, pe se facuse aproape ntuneric. copile sunteti? striga el ridicndu-se speriat de la tiganci, si mi-am spus: Gavrilescule, feteleastea vor sa-ti dupa farsa. Prefa-te scaun.Sovai cteva clipe, apoi se ndrepta spre paravanul faca ocare disparuse ca te lasi pacalit. Lasa-le sa creada ca nu stii sa ghicesti care-i tiganca. Asa evreica. Unde v-ati ascuns? striga din nou.ncet, calcnd n vrful picioarelor, e si cum ar fi vrut striga el ct putu furisa dupa paravan. ne-am jucat destul, cajocul. Asa e jocul!sa le surprinda, se mai tare. Si-acum, caAici s-ar fi spus iesiti la lumina. odaie care parea ca se prelungeste ntr-un coridor de paravan. ca ncepe o alta Asculta, zmbind, cu mna dreapta rezemndu-se ntortocheat. n acea clipa auzi alcatuita, cutavanul scund si neregulat, cu peretii Se Era o odaie curiospasi fugarindu-se n ntuneric,foarte aproape de el.usorntoarse brusc si disparnd si reaparnd din ntuneric. Gavrilescu spuse. Sa pasi la ondulati ntinse bratele naintea lui. Sa vedem care esti,facu ctivavedem pe cine am pus mna. opri am pus mna paru ca, chiar dupa ce-si roti asa, ntmplare, apoi se Oare sa asculte. I sepe tiganca?Darn acea clipa, auzise multa vreme, si pasi n nestire, se opri sa asculte, de el, pe aceasta Unde ajungea fosnete bratele repezi trecndfoarte aproape si de datacovor.nu maisunteti? la el,de nicaieri, nici cel mai mic zgomot. Nu-i nimic, spuse ca si cum ar se striga.si asculta ecoul, ncercnd sa patrunda cu privirile prin ntuneric. Ifi stiut ca fetele se gasesc la ctiva pasi de ntr-un unghi al coridorului si porni ntrparu ca le zareste pe toate trei pitite el, ascunse n ntuneric. Maiasteptam. Vad ca nu cu nca cu cine aveti de-a face. Mai trziu o sa va para timp sidadu acolo,stitibratele ntinse naintea lui, bjbind. Dar dupa ctva rau. As fi putut sa va nvat apucase la pian. V-ati gresita, caci descoperi coridorul cotind departe, seama casa cntati ntr-o directie fi mbogatit cultura muzicala. V-as fi explicat Liedurile lui Schumann. Ce frumusete!exclama el cu fervoare. Ce muzica la ctiva metri pe mna stnga, si se opri din nou. Degeaba v-ascundeti, ca tot divina!Simti din striga el. Mai bine aratati-va de bunavoie! Apoi asculta am sa va gasesc! nou caldura, parca mai puternic ca niciodata, si ncepu sa se stearga pe obraz cu mneca tunicii. Apoi,descurajat, auzea nimic. Dar parca ncordat, cu ochii tinta asupra coridorului. Nu se maiporni spre stnga, pipaind necontenit paravanul. Se oprea si hotar sa se asculta, apoi pornea iar,grabind aici ncepea sa sesimta caldura, la rastimpuri sintoarca sa le astepte cntnd la pasul. Cine m-a pus sa-mi pun mintea cu niste copile? izbucni ca nu facuse pian. si aducea foarte bine aminte directia din care venise, si stiadeodata, cuprins brusc de furie. Pardon! Am spuscopile din gentilete. Voi sunteti mai mult de douazeci-treizeci de pasi. ntinse bratele si nainta ncet, cu altceva. Stiti voi bine dupa ctiva pasi dadu cu minile de un paravan si se trase ndarat prudenta.Dar ce sunteti. Sunteti tiganci. Fara nici o cultura. Analfabete.Care din voi stie unde se afla putine clipe din voi a auzit de Colonelul Lawirence? speriat. Stia bine ca, Arabia? Caren urma,paravanul nu fusese acolo. Ce v-a Paravanul parea ca nu drumul! apucat? striga. Dati-mise mai sfrseste, si cu ct nainta, cu att caldura devenea mai insuportabila. si scoasetunica si dupa ce-si sterse furios fata si grumazul, o puse pe umarul gol, ca un prosop, si bjbi din nou, cubratul, sa regaseasca paravanul. Dar de data aceasta ntlni un perete neted si racoros, si se lipi de el, ntinzndamndoua bratele. Ramase multa vreme lipit de perete, respirnd adnc. Apoi ncepu sa se miste ncet, fara sa se deslipeasca de perete, trndu-se de-a lungul lui. Ctva timp n urma descoperi ca-si pierduse tunica si,pentru ca transpira mereu, se opri, si scoase salvarii si ncepu sa se stearga pe fata si pe tot corpul. n acea clipa ise paru ca-l atinge ceva pe umar, cu un tipat scurt, sari speriat n laturi. Dati-mi drumul! striga. V-am spus sa-mi dati drumul! Din nou podul unei case acoperite cu tabla, ntr-odupa-amiaza de cineva, ceva, o fiinta sau un obiect cu neputinta de precizat, l atinse pe fata, pe umeri, si atuncincepu sa se apere nvrtind orbeste salvarii deasupra capului. i era din ce n ce mai cald, simtea broboanele desudoare prelingndu-i-se pe obraji, si gfia. ntr-o zmucitura prea brusca, salvarii i scapara din rna sidisparura undeva, departe, n ntuneric. Gavrilescu ramase o clipa cu bratul ridicat,

strngndu-si spasmodicpumnul, ca si cum ar fi sperat sa descopere, de la o clipa la alta, ca se nselase, ca salvarii erau nca n puterea lui. Se simti deodata gol si se facu mic, lasn-du-se pe vine, proptindu-si minile pe covor si plecndu-si fruntea,parca ar fi fost gata s-o ia la goana. ncepu sa nainteze pipaind cu palmele covorul n jurul lui, tot spernd ca si-ar putea gasi salvarii. Descoperea la rastimpuri obiecte pe care i era greu sa le identifice, unele semanau la nceput cu o ladita, dar se dovedeau a fi, pipaite mai bine, dovleci uriasi nveliti n broboade, altele, care pareaula nceput perne cu suluri de divan, deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vechi umplute cu tarte, cosuri derufe umplute cu jurnale, dar nu apuca sa hotarasca ce-ar fi putut fi, pentru ca descoperea necontenit alte obiecten fata lui si ncepea sa le pipaie. Uneori i ieseau n fata mobile mari, si Gavrilescu le ocolea prudent, caci nu lecunostea formele si-i era teama sa nu le rastoarne.Nu-si dadea seama de cnd umbla asa, n genunchi sau trndu-se pe pntec n ntuneric. Renuntase la speranta ca si-ar mai putea gasi salvarii. Ceea ce l supara tot mai mult era caldura. Parca ar fi umblat n marearsita. Simtea n nari aerul ncins si obiectele deveneau parca tot mai calde. Trupul tot i era leoarca si trebuia sa se opreasca la rastimpuri ca sa se odihneasca. Se ntindea atunci ct putea mai mult, departundu-si picioarele siminile n cruce, lipindu-si obrazul de covor, respirnd adnc si agitat, gfind.O data i se paru ca atipise, si-l trezi o adiere neasteptata, ca si cum s-ar fi deschis undeva o fereastra, lasnd sa patrunda racoarea noptii. Dar ntelese repede ca era altceva, ceva care nu semana cu nimic cunoscut, si o clipa ramase ncremenit, simtind cum i se raceste sudoarea pe spate. Nu-si putea aduce aminte ce s-a ntmplat dupa aceea. S-a speriat de strigatul pe care-l scosese si s-a trezit alergnd nebuneste n ntuneric, lovinduse deparavan, rasturnnd oglinzi si tot felul de obiecte marunte asezate curios pe covor, alunecnd adesea si caznd,dar ridicndu-se repede si pornind-o din nou la fuga. Se surprinse sarind peste ladite si ocolind oglinzile siparavanele, si atunci si dadu seama ca patrunsese ntr-o zona de semi-ntuneric, n care ncepea sa se distinga contururile, n fundul coridorului, neobisnuit de sus n perete, parea ca se deschide o fereastra, prin care serevarsa lumina amurgului de vara. Cnd intra n coridor, caldura ajunse insuportabila. Trebui sa se opreasca,sa-si poata trage rasuflarea, si cu dosul palmei si culegea sudoarea de pe frunte, de pe obraji. si auzea inima batndu-i-se sa se sparga.nainte de a ajunge n dreptul ferestrei, se opri din nou, speriat. Ajungeau pna la el voci, si rsete, si zgomot descaune trase pe parchet, parca un ntreg grup s-ar fi ridicat de la masa si s-ar fi ndreptat spre el. n acea clipa se vazu gol, mai slab dect se stia, cu oasele iesinduri prin piele, si totusi cu pntecul umflat si cazut, asa cum nu semai vazuse vreodata. Nu imai avea timp sa fuga napoi. Apuca la ntmplare o draperie si ncepu sa traga. Simtica draperia e gata sa cedeze si, proptindu-se cu picioarele n perete, se lasa cu toata greutatea pe spate. Dar atunci se ntmpla ceva neasteptat. ncepu sa simta ca draperia l trage, cu o

putere crescnda, spre ea, astfel ca putine clipe n urma se trezi lipit de perete, si desi ncerca sa se desprinda lasnd draperia din mini, nu reusi, sifoarte curnd se simti nfasurat, strns din toate partile, ca si cum ar fi fost legat si mpins ntrun sac. Era dinnou ntuneric si foarte cald, si Gavrilescu ntelese ca nu va putea rezista mult, se va sufoca. ncerca sa tipe, dar gtlejul i era uscat, lemnos, si sunetele pareau necate n psla. Auzi un glas care i se parea cunoscut. Ia spune, boierule, ia mai spune. Ce sa va mai spun? sopti el. V-am spus tot. Asta a fost tot. Am venit cu Elsa la Bucuresti. Eram saraciamndoi. Am nceput sa dau lectii de pian.Ridica putin capul de pe perna si dadu cu ochii de baba. Sedea la maisuta, cu ibricul de cafea an mna, gata sa umple din nou cestile. Nu, multumesc, eu nu mai beau! spuse ridicnd bratul. Am baut destula cafea, Mi-e teama ca n-am sa maidorm la noapte.Baba si umplu ceasca, apoi puse ibricul pe un colt al masutei. Ia mai spune, starui ea. Ce-ai mai facut? Ce s-a mai ntmplat?Gavrilescu ramase multa vreme pe gnduri, facndu-si vnt cu palaria. Apoi am nceput sa ne jucam de-a v-ati ascunselea, vorbi deodata cu un glas putin schimbat, putin sever.Fireste, ele nu stiau cu cine au de-a face. Eu sunt am serios, sunt artist, profesor de pian. Eu venisem aici dinsimpla curiozitate. Ma intereseaza lucrurile noi, necunoscute. Mi-am spus: Gavrilescule, iata o ocazie sa-timbogatesti cunostintele. N-am stiut ca e vorba de jocuri naive, copilaresti. Va nchipuiti, m-am vazut deodata gol, si auzeam voci, eram sigur ca dintr-un moment n altul. ntelegeti ce vreau sa spun.Baba clatina din cap si sorbi pe ndelete din cafea. Ce ti-am mai cautat palaria, vorbi ea. Au rascolit fetele tot bordeiul pna au dat de ea. Da, recunosc, a fost si vina mea, continua Gavrilescu. Nu stiam ca, daca nu le ghicesc la lumina zilei, va trebui sa le caut, sa le prind si sa le ghicesc pe ntuneric. Nu-mi spuse-se nimeni nimic. Si, repet, cnd m-am vazut gol, si ara simtit draperia strngndu-i-se n jurul meu, ca un giulgiu, va dau cuvntul meu de onoare ca era ca un giulgiu. Ce-am mai patimit pna te-am mbracat! spuse baba. Ca nu voiai de loc sa te lasi mbracat. Va spun, draperia aceea era ca un giulgiu, ma itrngea din toate partile, ma nfasurase si ma strngea de numai puteam respira. Si era o caldura! exclama facndu-si mai tare vnt cu palaria. Ma mir ca nu m-am sufocat! Da, a fost foarte cald, spuse baba.n acea clipa se auzi, departat, huruitul imetalic al tramvaiului. Gavrilescu si duse mna la frunte. Ah! exclama, ridicndu-se anevoie de pe sofa, cum trece timpul. M-am luat cu vorba si, din una din alta, amuitat ca trebuie sa ma duc pna n strada Preoteselor. nchipuiti-va ca mi-am uitat servieta cu partituri. mispuneam azi dupa-amiaza: Gavrilescule, atentie, ca parca-parca. Da, mi spuneam ceva cam n felul acesta, dar nu-mi aduc bine aminte ce.Facu ctivia pasi spre usa, apoi se ntoarse, pleca putin din umeri si spuse, salutnd cu palaria: Mi-a parut bine de cunostinta.n curte ramase neplacut surprins. Desi soarele apusese, era mai cald dect fusese n plina dupa-amiaza.Gavrilescu si scoase haina, si-o puse pe umar si, continund sa-si faca vnt cu palaria,

traversa curtea si iesi.Departndu-se de zidul adumbrit de arbori, regasi caldura ncinsa a ealdarmuluisi mirosul de praf si asfalt topit. Umbla abatut, cu umerii cazuti, cu privirile risipite naintea lui. n statie nu mai astepta nimeni. Cndauzi tramvaiul apropiindu-se, nalta bratul si-i facu semn cu mna.Vagonul era aproape gol si avea toate ferestrele deschise. Se aseza n fata unui tnar n camasa si, pentru ca vazutaxatorul apropiindu-se, ncepu sa-si caute portofelul. l gasi mai repede dect s-ar fi asteptat. E ceva nemaipomenit! exclama. Va dau cuvntul meu de onoare ca e mai rau ca n Arabia. Daca ati auzitcumva de Colonelul Lawrence. Tnarul zmbi, distrat, apoi ntoarse capul spre fereastra. Cam ct sa fie ceasul? ntreba Gavrilescu pe taxator. Opt si cinci. Ce ghinion! Am sa le gasesc la masa. Au sa creada ca tocmai de aia am venit att de trziu, ca sa le gasesc la masa. ntelegeti, nu imi convine sa creada ca, ntelegeti ce vreau sa spun. Pe de alta parte, daca le spun unde amfost, madame Voitinovici e o persoana curioasa, are sa ma tina pna a miezul noptii ca sa-i povestesc. Taxatorul l privise, zmbind, si facu semn cu ochiul tnarului. Spuneti-i c-ati fost la tiganci, si-o sa vedeti, n-o sa va mai ntrebe nimic. Ah, nu, imposibil. O cunosc bine. E o femeie curioasa. Mai bine nu spun nimic.La statia urmatoare se urcara cteva perechi tinere, si Gavrilescu se muta aproape de ei ca sa poata asculta maibine conversatia. Cnd socoti ca poate intra n vorba, ridica usor bratul: Daca-mi dati voie, am sa va contrazic. Eu, pentru pacatele mele, sunt profesor de pian, dar n-am fost facutpentru asta. Strada Preoteselor, auzi el taxatorul, si, sculndu-se brusc, saluta si traversa grabit coridorul.Porni agale, facndu-si vnt cu palaria. n dreptul numarului 18 se opri, si aranja cravata, si trecu mna prinpar, si intra. Urca ncet scarile pna la etajul I, apoi suna apasat. Cteva clipe n urma l ajunse tnarul dintramvai. Ce coincidenta, exclama Gavrilescu, vazndu-l ca se opreste lnga el.Usa se deschise larg si n prag aparu o femeie nca tnara, dar cu obrazul palid si vestejit. Avea un sort debucatarie si n mna stnga tinea un borcan de mustar. Dnd cu ochii de Gavrilescu, se ncrunta. Ce poftiti? ntreba. Mi-am uitat servieta, ncepu Gavrilescu intimidat. M-am luat cu vorba si am uitat-o. Am avut treburi prinoras si n-am putut veni imai devreme. Nu nteleg. Ce fel de servieta? Daca s-a asezat la masa n-o deranjati, continua pripit Gavrilescu. Stiu unde am lasat-o. E lnga pian.Si dadu sa intre, dar femeia nu se clinti din prag, Pe cine cautati dumneavoastra, domnule? Pe Mme Voitinovici. Eu sunt Gavrilescu, profesorul de pian al Otiliei. N-am avut placerea sa va ntlnesc,adauga politicos. Ati gresit adresa, spuse femeia. Aici e numarul 18. Dati-mi voie, ncepu din nou Gavrilescu, zmbind. Cunosc apartamentul acesta de cinci ani. Pot spune ca fac parte din familie. Vin aici de trei ori pe saptamna. Tnarul ascultase conversatia rezemat de perete. Cum spuneti ca o cheama? l ntreba. Doamna Voitinovici. E matusa Otiliei. Otilia Pandele. Nu sta aici, l ntrerupse tnarul. Aici locuim noi, familia Georgescu. Dnsa, doamna din fata,

 A plecat de mult? Oh, da, de mult. Te rog sa se mplinesc opt ani. A e sotia tataluimeu. E nascuta Petrescu.La toamnafii politicos, spuse femeia. Si plecat ndata ce s-a casatorit Otilia.Gavrilescu si duse mna la frunte si ncepu sa nu-mi vii acasa cu tot felul de persoane. Apoi ntoarse spatele si disparu n sa se frece. Apoi scuze pentru femeii scena, spuse tnarul ncercnd Cred ca coridor. Va cercauta privirileaceasta si zmbi ct putu mai blajin. sa faceti o confuzie, ncepu el. Eu va meu. Poarta pe umerii ei toate erorile zmbeasca. E a treia sotie a tatalui vorbesc de Otilia Pandele, din clasa VI-a de liceu, nepoata doamnei Voitinovici. Le-am cunoscut l asculta tulburat, casatoriilor anterioare. Cinci baieti si-o fata.Gavrilescu bine pe amndoua, vorbi femeia. Cnd ne-am mutat noi aici, Otilia tocmai se logodise,stiti, a fost la facndu-si vnt cu palaria. Regret, ncepu el, regret foarte sincer. N-am voit nceput ncurcatura aceea cu nepotrivita. E ora mesei. Dar vedeti, sa-si dea s-o supar. E drept, ora e cam maiorul. Doamna Voitinovici nu voia mine consimtamntul, siavea Dealul Sporii. Am nevoie de servieta. Am Otilia era un dimineata am o lectie ndreptate, era prea mare diferenta de vrsta. Czerny II si copil, nu Suntpartiturile mele, Din fericire, l-a ntlnit pe Frncu, pe inginerul III acolo. mplinise nca 19 ani.cu interpretarile mele personale nsemnate pe Frncu, De aceea le port fi auzit dumneavoastra de l privea, continund sa margini.nu se poate sa nu totdeauna la mine. Tnarulel. Inginerul Frncu? repeta Gavrilescu cred ca m-am inventatorul. Au scris si el. Ceea ce zmbeasca. Nu Frncu? Da,facut nteles, l ntrerupsejurnalele. vreau sa Inventatorul aici locuim noi, familia Georgescu. Locuim de ntinse mna, va spun e ca Frncu, repeta Gavrilescu visator. Curios. Apoi patru ani. mngie baiatul pe Gavrilescu. Am fost aici acum cteva ceasuri, rog sa Imposibil! exclama cap si,plecndu-se scurt de mijloc, saluta: Vaam avutma iertati. Cred ca am confundat etajele. Tnarul l astepta fumnd, rezemat lectia cu Otilia de la doua la trei. Apoi m-am luat cu vorba cu madame de usa. Ati aflat ceva? l ntreba. Doamna de sus pretinde ca s-a maritat, dar Voitinovici. n strada Preoteselor 18, etajul II? se mira tnarul zmbind va asigur ca e vorba Cunosc foarte bine casa. Va spun ani, pianul. Va duc acolo amuzat. Exact. de o confuzie. Otilia n-are nici 17 undeeenclasa VI-a de liceu. Am stat nchisi. E n salon, lnga fereastra. Noi n-avem de lucruri, nu mi-a cu ochii de vorba cu doamna Voitinovici, am vorbit o sumapian, spuse tnarul. spus nimic. etaj. Desi va chiar ca n-o sa gasiti nici la etajul II. ncercati la alt E curios. Easigur foarte curios, spuse Gavrilescu prinznd curaj. De aceea, va spun, nu cred nimic. Va dau cuvntul III. de pare rau, Acololocuieste familia Capitan Zamfir. ncercati la etajul meumi onoare. Dar, n sfrsit, vaznd ca Gavrilescu l asculta mijloc. facndu-si tot nou mine adauga ce sa mai insist. E o confuzie la speriat, Am sa vin din mai agitat vnt cu dimineata.Si dupa ce saluta, ncepu Otilie n casa asta.Gavrilescu sovai, palaria. Mi-ar fi placut sa existe si osa coboare hotart scarile.Gavrilescule, sopti ndata ce ajunse n strada, atentie, ca spuse sa te ramolesti. ncepi sa-ti privindu-l adnc n ochi. Va multumesc, ncepi el trziu. Sa ncerc si la etajul pierzi memoria.Confunzi adresele. Zari ca pe la trei, treisi un sfert eram aici si III. Desi va dau cuvntul meu de onoaretramvaiul apropiindu-se si grabi pasul. De-abia cnd se fermitate, aratnd spre coridor.ncepu sa urce, rasuflnd greu. ntinse bratul cu aseza la fereastra deschisa ncepu sa simta o usoara adiere. n etajul exclama el ndelung fata cu una din batiste, apoi se trezi ca Lasfrsit!III si sterse adresndu-se doamnei din fata lui.Darsuna. Auzi nu stie cum sa termine fraza, deschise usa un baietel relua dupa o scurta pauza. pasimarunti, si curndsi zmbi ncurcat. Da,de vreo cinci-sase ani. Ah, Spune-am adineaori mi-e teama ca am confundat etajele. Cautam exclama Gavrilescu, unui prieten: parca-parca am fi fost n Arabia.pe doamna Colonelul Lawrence, daca ati auzit de el.Doamna continua sa priveasca pe Voitinovici. Atunci aparu n usa o femeie tnara care-i zmbi: Doamna fereastra. Acum, ntr-un I, spuse, dar s-a mutat, a plecat n provincie. Voitinovici locuia la etajul ceas, doua, rencepu Gavrilescu, are sa vina si noaptea. ntunericul, vreau sa spun. Racoarea noptii. n sfrsit. O sa putem respira. Taxatorul se oprise n fata lui, asteptnd, si Gavrilescu ncepu sa se caute prin buzunare. Dupa miezul noptii o sa putem respira, se adresa el taxatorului. Ce zi lunga! adauga putin nervos, nereusindsa-si gaseasca portmoneul. Cte peripetii! Ah! n sfrsit, exclama el si deschise repede portmoneul. Asta nu mai merge, spuse taxatorul napoindu-i bancnota. O schimbati la Banca. Dar ce are? ntreba Gavrilescu, nvrtind mirat bancnota ntre degete. S-a scos din circulatie acum un an. O schimbati la Banca. Curios! facu Gavrilescu privind bancnota cu mare atentie. Azi-dimineata era buna. Si la tiganci le primeste. Am avut nca trei ca astea, si la tiganci le-a primit pe toate.Doamna pali usor si, ridicndu-se ostentativ, trecu la celalalt capat al tramvaiului. Nu trebuie sa vorbiti de tiganci n fata unei doamne, l mustra

teribila. Si ce e mai grav, e ca nu putem trai fara tramvai. Eu, cel putin, pe taxatorul. Toata lumea vorbeste, se apara Gavrilescu. Trec de trei ori sunt silit sa umblu de trei-patru ori pe si va daucuvntul meu o onoare. Da, saptamna cu tramvaiul asta, zicu tramvaiul. Si totuside lectie de pian eeo suta de lei. O bancnota ca un pasager. Vorbim toti, dar nu nu mai ebuna. Trebuie adevarat, interveni asta. Si acum, nici bancnota astan fata doamnelor. E o sa ma duc s-o schimb la Banca. Dati-mi-o au sa-si faca domn n vrsta. da, chestie de buna cuviinta.Mai ales acum ca mie, spuse unsi iluminatii. Da, O sischimb mine la birou.Scoase din portmoneu bancnota si i-o ntinse. a dat si municipalitatea consimtamntul: au saofaca iluminatii n gradina. Eu, Gavrilescu apuca om fara prejudecati, dar iluminatiile la tiganci le consider pot sa spun,osunt uncu mare grija si o privi cu atentie. E frumoasa, spuse. Sau pus de mult n circulatie? Ctiva pasageri se privira ntre Scrie n toate oprovocare. Curios, facu Gavrilescu. N-am auzit nimic.ei zmbind. De vreo trei interveni unul. E curios o n-am exclama ridicnd glasul. E jurnalele,ani, spuse un alt pasager. E carusine!vazut-o pna acum. E drept, sunt cam distrat. Am ntoarsera capetele bancnota n portmoneu, apoi si lasa nepermis!Ctivafire de artist. Aseza si, sub privirile lor mustratoare, Gavrilescu privirile ochii. Mai cautati, poate mai spuse. alti bani, spuse taxatorul. si pleca pe fereastra. S-a facut noapte,aveti si n sfrsit!Se simti deodataDaca obosit, istovit prima statie.mbujorat, nendraznind sa-si ridice privirile, nu, coborti lasi, rezemndu-si capul n palma, nchise ochii. Ramase asa pna la Vama Postei.ncercase caute prin deschida Din fericire,portofelul cu Gavrilescu rencepu sa sezadarnic sa buzunare.usa cu cheia, apoi apasase pe butonul era chiar dupa ce ntre de mai multeori, numara cteva monezi si i maruntissoneriei, sideasupra,batusebatiste. Gavrilescuct mai puternic, la ferestrele sufrageriei, se ntoarse n lei, usii de la intrare si ncepu sa bata cu le ntinse. Mi-ati dat numai cinci fata spuse taxatorul aratndu-i n palma. pumnul.Curnd, la fereastra deschisa a pna unde este, aparu, idin ntuneric, Da, pna la Vama Postei. Nu importaunei case vecine dar biletul costa zece un Pe ce n camasa dumneavoastra? adauga taxatorul scandalul asta, domnule? lei.barbat lume traiti de noapte si striga ragusit: Ce e cuun glas sever. Ce te-a la Bucuresti, spuse Gavrilescu ridicnd stiu ce s-a privirile, si nevastaTraiesc apucat? Scuzati, facu Gavrilescu. Nu cu mndrientmplat cu umblu mea. Nu raspunde. Si s-a oripe si si fac nupot ani de n casa. Dar de am cu tramvaiul de trei-patru stricat zi, cheia, asta desa intru zile, si ntotdeaunace sa intri? Cine esti dumneata?Gavrilescu se ndrepta cu interes conversatia. Ctiva platit cinci lei. Aproape tot vagonul asculta acumspre fereastra si saluta: Desi suntam se apropiara el, nu cred pe scaunelealaturate. va cunosc. Numele pasagerivecini, ncepusi se asezaraca am avut placerea saTaxatorul salta de mai meu e Gavrilescu si locuiescaici cu sotia mea, Elsa. Atunci ati gresit restul, multe ori monezile n palma, apoi spuse: Daca, nu vreti sa-mi dati si adresa. Aici locuieste domnul Stanescu. Si nu e acasa, e plecat la bai. Dati-imi voie, coborti la statia urmatoare. Tramvaiul s-a scumpit de vreo trei-patru ani, l ntrerupse Gavrilescu. ani, preciza ca trebuie sa va contrazic, dar cred ca vorbi cineva. De cinci mi pare rau taxatorul. Va dau cuvntul meu de faceti o ncepu patetic la numarul 101, locuim noi, Elsa si cu statie, l onoare, confuzie. Aici,Gavrilescu. Atunci coborti la prima mine, locuim de patru ani. Dar ncetati, domnilor, odata, ca nu l sfatui cineva, ca pna la ntrerupse taxatorul. Mai bine platiti diferenta,putem dormi! striga, cineva. Ce Dumnezeu? Pretinde ca buna de n casa domnului Stanescu. Nu pretind, Vama Postei aveti o bucatalocuieste mers.Gavrilescu cauta n portofel si ntinse protesta Gavrilescu. Aici casa mea, si nu permit nimanui. el dupa ce se nca cinci lei. Se petrecelucruri curioase n tara asta, soptiSi nainte de toate vreau sa stiu undeeste Elsa, ce s-a ntmplat cu ea. ntrebati Mai exact n departa taxatorul. Se iau hotarri peste noapte, la 24de ceasuri.la comisariat, vorbi cineva de la etaj. Gavrilescu ridica speriat capul: mai insist? A fost o sase. Va dau cuvntul meu de onoare. Dar, n sfrsit, ce saDe ce la comisariat? zi Ce s-a ntmplat? striga el emotionat. Stiti ceva? Nu stiu nimic, dar vreau sa dorm. Si daca dumneavoastra o sa stati toata noaptea de vorba. mi dati voie, facu Gavrilescu. Si mie mi-e somn, sunt, pot spune, foarte obosit. Am avut o zi teribila.Calduri ca n Arabia. Dar nu nteleg ce s-a ntmplat cu Elsa. De ce nu raspunde? Poate i s-o fi facut rau si o fi lesinat. Si rentorcndu-se n fata usii de la numarul 101, ncepu din nou sa bata cu pumnul, tot mai puternic. Nu ti-am spus, domnule, ca nu e acasa? Ca domnul Stanescu e plecat la bai? Chemati politia! se auzi o voce ascutita de femeie. Chemati imediat politia!Gavrilescu se opri brusc si se rezema de usa, respirnd greu. Se simti deodata foarte obosit si se aseza pe otreapta, si prinse fruntea n palme. Gavrilescule, sopti, atentie, ca s-a ntmplat ceva foarte serios, si nu vor sa-ti spuna. Tine-te bine, fa un efort de memorie. M-me Trandafir! exclama el. Trebuia sa ma gndesc de la nceput, madame Trandafir! striga, ridicndu-

 De mult, de mult. La casa din fata. MadameTrandafir!Cineva care toamna se sesi ndreptndu-se spre cteva luni dupa ce a disparut Gavrilescu. La ramasese mplinesc 12 ani. cu un glas mai potolit: Lasati-o sa doarma, saraca. E la fereastra spuse A scris si nziare. Curios, sopti Gavrilescu, ncepnd sa-si faca vnt Lasati-o sa doarma, ti-as spune dumitale, daca tiiasspune ca urgent!cu palaria. Si eu dacaDumnezeu s-o ierte, c-a murit de mult.azidimineata, si-ti dau cuvntul meu de onoare ca nu exagerez, O confundati Imposibi! facu Gavrilescu. Am vorbit cu ea azi-dimineata.azi-dimineata am stat cu ea de vorba.Ceva mai mult. La prnz am murit acum cinci poate cu sora-sa, Ecaterina: madame Trandafir amncat mpreuna. Pot sa-ti spun si ce-am ramase o S-o mpietrit, apoi baga minile n buzunare si scoase ani.Gavrilescumncat.clipafi ntors, vorbi crciumarul privindu-l nedumerit. Nu, nu s-a ntors, n-a sopti de loc. E la mijloc confuzie. Acum sunt cam cteva batiste. Curios, plecatel trziu.Se ntoarseoagale, si urcnd cele trei obosit, dar numarul 101, si lua palaria eu de puse pe cap. Mai ncerca odata trepte de lamine dimineata amsa-i dau si si-orost.Se nclina usor si iesi.nainta agale, apoi cobor si se departa sovaitor. Umbla ncet, fara gnduri, stergnduclanta,cu palaria ntr-o mna si batista n cealalta, oprindu-se ndelung pe fiecare banca, batista.Circiuma din colt era clara, fara luna, dupa ce-i dadu se n nestire cusa seodihneasca. Era o noapte nca deschisa si, si pe strazi ncepea sa se reverse racoarea gradinilor. Trziu l ajunsedin pahar, trasura cu un trcoale, se hotar sa intre. Nu mai servim dect la urma o spuse baiatul. cal. ncotro, boierule? La doua? se mira La tiganci, Dar ct e ceasul acum? E nchidem doua. ntreba birjarul.Gavrilescu. raspunse Gavrilescu. Atunci urcati, va duc pe doi poli, spuse birjarul oprind trasura. mi pare rau, dar doua. E chiar doua trecute. E teribil de trziu, sopti Gavrilescu, mai mult nu prea am bani. Mi-a mai de tejghea, se paru ceva maruntis. Si suta mi trebuie pentru sine proptindu-seramas o sutaide lei si ca recunoastefigura crciumarului, ca sa potintra la tiganci. mai mult, vorbi birjarul ncepnd Costica? ntreba. si inima ncepu sa-i bata.ENu sunteti dumneavoastra domnul sa rda. Nu va ajunge o suta de lei. Eu atta am platit lung. Parca v-as Noapte buna, adauga Eu sunt, spuse crciumarul, privindu-lazi dupa-amiaza. cunoaste, adauga el, pornind din nou.Dar trasura se tinea dupa el la pas. pierdu firul noptii, dupa o pauza. Parca, parca, ncepu Gavrilescu, apoi siAsta-i reginasi tacu, spuse birjarul aspirnd adnc. Asta-i mult, relua domnului General. D-aia zmbind ncurcat. Am fost pe aici de din gradina el, aveam niste prieteni. mi place sa Trandafir. Da, Dumnezeu s-o ierte. Madame Gavrilescu, Elsa. Madametrec pe-aici, noaptea. Am musterii, n-am musterii, eu trec pe-aici n fiecare noapte. Grozav ce-mi l ntrerupse crciumarul, nici spuse Gavrilescu, Ah, ce-a mai fost si cu dnsa, plac florile. Ai fire de artist, pna n ziua de azi zmbind. ce s-a ntmplat. o banca si-l saluta cu mna. si n-a putut sa dea de nu se stie Apoi se aseza pe L-a cautat politia cteva luniDar birjarul opri brusc trasura viu, nici mort. Parca ar fi intrat n pamnt. Biata madame Elsa, l-a el, nici si o aduse lnga el, n dreptul bancii. si scoase tabachera si ncepu sa-si rasuceasca o tigara. si pe urma a plecat la Caii si ei n Germania. Si-a asteptat ce l-a asteptat,mi plac florile, spuse.familia florile. n tinerete am fost dricar. lucrurile si a plecat. N-aveau cine stie ce, sinmuiati Ma batea gndul vndut Ce frumusete! Sase cai, mbracati n negruerau saraci. n aur, si flori, flori, sumedenie de flori! Ei, trecut tineretea, s-au dus spuse Gavrilescu sa cumpar eu pianul. Va saazica a plecat n Germania, toate. Am mbatrnit, am ajunsbirjar de noapte, visator. A plecat de mult? cu un singur cal.si aprinse tigara si trase un fum pe ndelete. Va sa zica la tiganci, ncepu el trziu. Da, e o chestie personala, se grabi Gavrilescu sa explice. Am fost azi dupa-masa pe-acolo, si a iesit o suma dencurcaturi. Ah, tigancile, facu birjarul cu tristete. Daca n-ar fi tigancile, adauga el, cobornd glasul. Daca n-ar fi. Da, spuse Gavrilescu, toata lumea vorbeste. n tramvai, vreau sa spun. Cnd trece tramvaiul prin fata gradinii, toata lumea vorbeste de tiganci. Se ridica de pe banca si porni din nou la drum, cu trasura tinndu-se la pas dupa el. S-o luam pe-aici, spuse birjarul aratnd cu biciul o straduta, ca taiem drumul. Si pe-aici trecem pe la biserica. A nflorit si acolo regina noptii. E drept, nu e ca la. General, dar o sa vedeti, n-o sa va para rau. Ai fire de artist, spuse Gavrilescu visator.n dreptul bisericii se oprira amndoi sa respire parfumul florilor. Parca ar mai fi si altceva dect regina noptii, spuse Gavrilescu. . Ah, sunt fel de fel de flori. Daca a fost vreo inmormintare astazi, au ramas flori multe. Si acum, spredimineata, toate florile astea ncep din nou sa miroasa. Veneam des pe aici, cu dricul. Era o frumusete!si fluiera scurt calul si porni o data cu Gavrilescu. Acum nu mai avem mult, spuse. De ce nu

 Va cer iertare, spuse plecndu-ise cu mi dati din maruntis. urcati? mi pare rau, dar n-am bani.greutate sa-l ridice. Sunt cam obosit. A fost o zi teribila.Baba lua bancnota, se ridica un efort, urca. Dar ndata i se Urcati.Gavrilescu sovai cteva clipe, apoi, cude pe scaunas si, din prag, cearata cu bratul casa cea mare: Vezi sa trasurii si adormi. Era frumos, ncepu urni trasura, si lasa capul pe perna nu te ratacesti, i spuse. Sa tii drept pe coridor, Era numeri bogata, si tot lume buna. Tinerete.ntoarse capul trei birjarul. si sabiserica sapte usi. Si cnd oi ajunge la a saptea, sa bati desi, ori si sa spui: "Eu doarme, trimis sa fluiere usor, si aalul si nviora pasul. Am vazndu-l casunt, m-a ncepu baba". Apoi si opri un cascat, batndu-si gura cu palma, si nchise usa. Respirnd anevoie, Gavrilescu se ndrepta ncet spre ajuns, striga el, dndu-se jos de pe capra. Dar sunt portile nchise.ncepu sa-l cladirea care stralucea argintie sub stele. Urca treptele de nchise, deschise usa scuture, si Gavrilescu se destepta tresarind. Sunt portilemarmura,repeta si ramase o clipa nehotart. n fata lui se ntindea un coridor slab luminat, si birjarul. Trebuie sa sunati.Gavrilescu si lua palaria, si aranja cravata si cobor. Gavrilescu simti din nou cum inima maruntis. Nu mai cautati, stat birjarul. Apoi ncepu sa-si caute portofelul cuncepe sa i sezbata, parca ar fispusesa se sparga. alta data. Eu tot am sa astept aici, adauga. La ora asta, daca mai mi datincepu sa nainteze, emotionat, numarnd cu glas tare usile pe lnga caretrecea. musteriu, trezi aici l gasesc.Gavrilescu l saluta cu palaria, apoi pica vreun Curnd se tot peca numara: treisprezece, paisprezece si se opri, se dezorientat. Gavrilescule, sopti, atentie,ca iar ai facut o ncurcatura. Nu apropie de poarta, cauta soneria si apasa pe buton. Chiar n acea clipa poarta se treisprezece, nu paisprezece, ci sapte. Asa ndrepta spre boschet. sapte usi.Voi deschise si, intrnd n curte, Gavrilescu se a spus baba, sa numeri Se mai zarea sa se ntoarca si sa numere din Batu sfios la ctiva pasi se simti sleit de puteri la fereastra o lumina plapnda. nou, dar dupausa si, vaznd ca nu-i raspunde si, oprindu-se n fata primeiusi intra. Baba adormise cucapul intra. Era un nimeni, puse mna pe clanta si la ndemna, batu de trei ori sipe masuta. Sunt salon mare si simplu, batnd-o usor pe umar. Mi-ati n dreptul ferestrei, eu, Gavrilescu, spuse,aproape saracacios mobilat, iar facut o groaza de privind spre gradina, se profila se desteapta si ncepe sa caste. E trziu, ncurcaturi, adauga, vaznd-ocaumbra unei femei tinere. Scuzati, ncepu Gavrilescu frecndu-se la numarat gresit.Umbra se dezlipi de la fereastra spuse baba,cu greutate. Amochi. Nu mai e nimeni. Dar privindu-l lung, l si se ndrepta spre Ah, tot dumneata un parfum uitat reveni deodata namintire. recunoscu. el, cu pasi moi, si esti, muzicantul.iMai e doar nemtoaica. Ea nu Hildegard! exclama, lasnd sa-i simti din nou inima batndu-i si ncepu usor doarme niciodata.Gavrilescu si cada palaria din mna. De cnd te-astept, sa spuse fata Nemtoaica? repeta el. O peste tot. Am baba.Gavrilescu ncapu tremure.apropiindu-se. Te-am cautat suta de lei, spusefost la berarie, sopti Gavrilescu. Daca n-as fi fost cu ea i tremurau tot mai ntmplat nimic. Sau sa-si caute portmoneul, dar minilela berarie, nu s-ar fi tare, si cnd l gasi, ntre daca asfi avut ceva bani la mine. Dar asa, batiste,portmoneul i aluneca pe covor. a platit ea, Elsa, si ntelegi, m-am simtit obligat. Si acum e trziu, nu e asa? E foarte trziu. Ce importanta poate sa aiba, spuse fata. Hai sa mergem. Dar nu mai am nici casa, nu mai am nimic. A fost o zi teribila. M-am luat cu vorba cu madame Voitinovicisi-am uitat servieta cu partituri. ntotdeauna ai fost distrat, l ntrerupse. Sa mergem. Dar unde? Unde? ncerca Gavrilescu sa strige. n casa mea s-a mutat cineva, iam uitat numele, dar e cineva pe care nu-l cunosc. Si nici macar nu e acasa, ca sa-i putem explica. E plecat la bai. Vino cu mine, spuse fata apucndu-l de mna si tragndu-l usor n coridor. Dar n-am nici bani, continua Gavrilescu n soapta. Tocmai acum cnd s-au schimbat banii si s-a scumpittramvaiul. Ai ramas acelas, spuse fata, ncepnd sa rda. Ti-e frica. Dintre cunoscuti n-a mai ramas nimeni, continua Gavrilescu, n soapta. Toata lumea e la bai. MadameVoitinovici, de care m-as fi putut mprumuta, lumea spune ca ar fi plecat n provincie. Ah, palaria, exclama, si voi sa se ntoarca. Las-o, raspunse fata. N-o sa avem nevoie de ea acum. Nu se stie, nu se stie, starui Gavrilescu sa-si desprinda mna din mna fetei. E o palarie foarte buna, eaproape noua. E adevarat? se mira fata. Tu nca nu ntelegi? Nu ntelegi ce ti s-a ntmplat, acum, de curnd, de foartecurnd? E adevarat ca nu ntelegi?Gavrilescu o privi adnc n ochi, si ofta. Sunt cam obosit, spuse, iartama. A fost o zi teribila. Dar acum parca ncep sa ma simt mai

bine..Fata l trase usor dupa ea. Traversa curtea si iesira fara sa mai deschida poarta. Birjarul i astepta, motaind, sifata l trase tot att de usor dupa ea n trasura. Dar ti jur, ncepu Gavrilescu, n soapta, ti dau cuvntul meu de onoare ca nu mai am nici un ban. ncotro, domnisoara? ntreba birjarul. Si cum va duc? La pas sau mai repejor? Ia-o spre padure, pe drumul ala mai lung, spuse fata. Si mna ncet. Nu ne grabim. Hei, tinerete! facu birjarul, fluiernd usor calul.i tinea mna prinsa n minile ei, dar se rezemase cu capul pe perna, cu ochii pe cer. Gavrilescu o privea adnc,concentrat. Hildegard, ncepu el trziu. Se ntmpla ceva cu mine, si nu stiu bine ce. Daca nu te-as fi auzit vorbind cubirjarul, as crede ca visez.Fata ntoarse capul spre el si-i zmbi. Toti visam, spuse. Asa ncepe. Ca, ntr-un vis.