,,Danton’’ de Camil Petrescu

Danton este o piesă de teatru a autorului român Camil Petrescu. A fost

publicată fragmentar în Universul literar, nr. 17 din 25 aprilie 1926, și
anume scena închisorii de la Conciergcrie (actul IV). A fost publicată și în
foileton în Vremea, primele 14 tablouri fiind tipărite în numerele 129 (4
septembrie 1926) - 155 (18 decembrie 1926). Apare integral în volum la
Editura Vremea din București în anul 1931. Este o dramă istorică în cinci
acte, 20 de tablouri, având cca. 100 de personaje.
Specificul speciei. Danton este dupa cum marturiseste autorul nu o
drama estetica ci o reconstituire dramatica, „revelatia Marii Revolutii
Franceze'. Camil Petrescu a studiat cu atentie izvoarele, foarte putine
scene fiind lipsite de suportul adevarului istoric. Aceasta piesa este
pentru el o „sinteza intreaga', complexa, formata din fire contradictorii.
Titlul operei este dat de numele personajului principal ca in majoritatea
creatilor de factura istorica.

Subiectul
Actul I al piesei se refera la evenimentele anului 1792, an care a
premers invaziei prusace. Sotia domnului Roland, sustinator al
monarhiei moderate, ii face o vizita lui Danton cerandu-i sa amane
miscarea de la 9 august care-si propunea inlaturarea regelui Ludovic
Capetul. Tribunul refuza insa aceasta propunere si se ocupa direct,
alaturi de oamenii sai de incredere (Camille Desmoulins, Westermann)
de alcatuirea planului tactic in vederea actiunilor din 10 august.
Revolutionarii iau decizia dizolvarii Consiliului nemoderat si
nelafayettist. In acelasi timp se propune acordarea dreptului la vot
tuturor cetatenilor, sufragiul universal explicand de altfel succesul
miscarii. In acelasi act Danton afla stirea numirii sale ca ministru al
justitiei si sunt prezentate detalii referitoare la moartea lui Mandat care
ceruse din ordinul regelui, sa se traga in popor .

În actul al II-lea intitulat Invazia prusaca accentul cade asupra

reconstituirii evenimentelor de pe front (francezii pierzand batalia de la
Longvy si cea de la Verdun), dar si asupra situatiei din penitenciare
(Danton acordand numeroase gratieri dar neputand impiedica uciderea
nobililor in inchisori). Alte elemente importante ale acestui act sunt:
cererea adresata lui Danton de catre Fouqiuer Tinville (viitorul sau
acuzator) de a fi numit intr-o functie politica, dar si celebrul discurs al
cutezantei, tinut de eroul principal in fata Adunarii.

Actul III se constituie in jurul duelului oratoric cu girondinii. Tribunul

sustine necesitatea unirii partidelor, pentru salvarea Frantei si ideea
constituirii unui Tribunal revolutionar care sa-i pedepseasca pe inamicii
libertatii. In urma acestei decizii vor fi executati 22 de girondinieni.

Actul IV are in centru ultimele clipe ale doamnei Roland, in inchisoare.

Este descrisa in acelasi timp retragerea lui Danton la Arcis si in sfarsit se
prezinta confruntarea personajului cu Robespierre, caruia eroul ii cere
sa inceteze teroarea si crimele.

Actul V marcheaza punctul culminant al tensiunii dramatice: Danton dar

si prietenii sai sunt pe nedrept arestati si condamnati la moarte fara sa
beneficieze de un proces corect. Piesa se incheie prin celebra replica a
lui Danton rostita inaintede a fi executat: „Asculta Sanson, dupa ce 'uni
vei reteza capul sa-l ridici si sa-l arati poporului Merita. '
 Receptarea critica

„Danton este o opera exceptionala, un portret de o uimitoare vitalitate.

Replicile (intemeiate pe document) sunt sobre, comentariile adevarate
analize Dramatismul e scos din faptul diurn si din valoarea intrinseca a
evenimentelor. Mai ales complexitatea oamenilor Revolutiei, amestecul
de fanatism si frica, de ingenuitate si intriga, de mila si ferocitate, este
cu atentie studiata.'
(George Calinescu, Istoria literaturii romane)