MIRCEAELIADE

In ligdnai
rnruele
Prefat{
Constantin Abdlupa

]iiMY
&litura
cindva, poate in vis, poate altildatil, dar o cilitorie intocmai ca
aceasta de acum, tot aqa, noi patru, intr-un compartiment de
clasa I, si tot aqa, ca qi acum, locomotiva iqi potoleEte suflul, pen-
tru ci ne apropiem de Pod. N-aq vrea si mi socotili un sentimen-
tal, dar indriznesc si vi spun ci sunt fericit, tot mai fericit. $i de
asta m-a avertizat locotenentul, ci sim,ti o indescriptibili beatitu-
dine in clipa cdnd te cuprinde frica, te cuprinde deodati din toa-
te pirqile, izvordte din adinc, din inima vielii, qi daci in clipa CUP,RINS
aceea nu-!i spui: trebuie sd existe o ieqire!, egti pierdut, nu te mai
poqi intoarce, ai rimas ingropat de viu acolo, in cripta aceea din
inima muntelui, in camera aceea obscuri., f5;rd. uqi qi fbri feres-
tre. Simt aceasti beatitudine, simt cum mi cuprinde frica, Ei imi
spun, Ei vi spun si dumneavoastrl: existd o ie;ire!
Se opri brusc qi mi privi fhri si m5. vadi, cu ochii sticloqi. Cit
a durat asta? Cit a durat? Dar l-am vilzut cd, se ridici gi igi cauti
servieta.
- Aq wea si mai pot adiuga ceva, spuse. Dar, aEa cum mi aq-
teptam, nu se mai poate adiuga nimic. Cici, iertafi-md daci imi
permit si fiu sincer, ce-afi putea infelege mai mult acum decit atri
inleles acum o jumitate de ceas, cdnd vi spuneam ci, pentnr
mine, misterul este irecognoscibil? Probabil ci unii dintre dum-
neavoastri a1i privit pe fereastri Ei agi vizut-o, Dunirea weau si
spun. Agi vizut Dunirea in timp ce o treceam, ap.vdzut Podul Ei
o si vedef via de la Gorgani. Intr-un anumit sens, vi invidiez, dar
pe de alti parte... Ce-a; mai putea adiuga altceva? Acum, ci am
inceput si vi cunosc, nu vi pot spune decit atdt ci ni se intim-
pli, fieciruia din noi, fel de fel de intimpliri, dar, din nefericire,
le uitim. Iar cdnd nu le uitim, nu qtim si le recunoaqtem. Cu pu-
fini imaginagie, aq fi putut si vi recunosc, qi atunci mi-aq fi amin-
tit gi eu tot ce-ar fi trebuit si-mi amintesc...
IEi lul servieta, ne strinse mdna cu cdlduri qi ieqi pe culoar.
Nu indrizneam si mai adiuglm ceva. Dar il priveam toli depir-
tindu-se. $i, ca din intimplare, cind a ajuns la capitul culoaru-
lui, trenul s-a oprit gi a cobordt. Nu binuisem ci mai existi o
gard atAt de aproape de Pod. Niciodati n-am mai reusit si-mi
amintesc numele ei.

Decembrie 7963

190
 Am transcris aceste gAnduri despre proza zisd,,fantastici" a lui
Mircea Eliade, la cel pu$n zece ani de cdnd n-o mai citisem. De fapt
sunt simple impresii de lecturi - n-am r,rut si le sistematizez intr-un
studiu academic. Cred ci nici nu md pricep la aqa ceva, qi mai cred
ci proceddnd aqa cum am procedat rispund cu o aceeaqi monedi
unor texte vii care nu meriti a fi mumificate. Sugestiile existenfale
oferite de aceste nuvele sunt inepuizabile Ei ele urmeazi si fie
descoperite de fiecare cititor in parte. Mullumesc editorilor care IA, TTGAI{CI
mi-au dat posibilitatea si meditez inci o dat|la importan{a filonului
,,insolit" in proza romini moderni: Voiculescu, Eliade, Mateiu
Caragiale, Blecher. Concomitent cu reabilitarea minimalului qi a de-
rizoriului din viala zilnici prin inscrierea lui degajati pe traiectorii
mitice, fantastice, poetice.
In tramvai, cildura era incinsi., nibugitoare. Traversind gri_
bit coridorul, iqi spuse: ,,Eqti un om cu noroc, Gawilescule !".-Zd-
Constantin ABALUTA
rise un loc libeq lingi o fereastri. deschisi, la celilalt gapit al va-
gonului. Dupi ce se aqezi isi scoase batista, $!$i qterse indelung
fruntea Ei obr{ii. Apoi infbguri batista, pe sub guler, in iurul
gitului, qi incepu si-;i facd v6"nr cu piliria de paie. $et.a.,,r1 ai'
faga lui il privise tot timpul concentrar, parci s-ar dirudit si_qi
aduci aminte unde il mai vizuse. pe genunchi, flnea cu mare
griji o cutie de rabli.
- E teribil de cald! spuse el deodati. Nu s-au mai pomenit a;a
cilduri din 19051...
Gawilescu clitind din cap, continuind si-si facivdnt cu pi.riria.
-E cald, intr-adevlr, spuse. Dar cind este omul cult, le supor_
ti mai uqor pe toate. Colonelul Lawrence, buni.oarl. $tifi ceva de
colonelul Lawrence?
- Nu.
- Picat. Nici eu nu prea stiu mare lucru. Daci s-ar fi urcat in
Iramvaiul ista, l-ag fi intrebat. lmi place si intm in vorbi cu oa-
rneni cul9i. Tinerii aceqtia, domnul meu, erau, desigur, studenfi.
Studengi eminenli. Aqteptam cu ei in stagie gi i-am ascultat.
Vorbeau despre un anume colonel Lawrence qi de aventurile lui
in Arabia. $i ce memorie! Recitau pe dinafari pagini intregi din
(:artea colonelului. Era o frazd. care mi-a plicut, o frazdfoarte
fru-
lnoasi, despre arEila care l-a intimpinat pe el, pe colonel, unde_
va in Arabia, Ei care l-a lovit in creqtet, l-a lovit ca o sabie... picat
r:i. nu pot si mi-o aduc aminte, cuvint cu cuvint. Argila aceea te-

15
ribili a Arabiei l-a lovit ca o sabie. L-a lovit in creEtet ca o sabie,
amufindu-I.
Thxatorul il ascultase zdmbind, apoi ii intinse biletul. Gavri-
lescu^iEi puse piliria pe cap qi incepu si se caute in buzunare.
- Imi cer iertare, gopti el dupi citeva clipe, neizbutind si gi-
seasci portmoneul. Niciodati nu ;tiu unde-l pun.
- Nu face nimic, spuse taxatorul cu o neaqteptati voie buni.
Avem timp. Ci n-am {uns inci la flginci...
$i intorcindu-se spre bitrin, ii ficu semn cu ochiul. Bitrinul
roEi gi strinse, nervos, cu amindoui miinile, cutia de tabli. Ga-
vrilescu intinse o bancnoti Ei taxatorul incepu si numere mirun-
fEul, zimbind.
- E o ruqine! gopti bitrinul cdteva clipe in urmi. E nepermis!
- Toati lumea vorbegte, spuse Gawilescu, reincepAnd sili facd
vdnt cu piliria. E drept, pare o casi fmmoasi, qi ce gridini!... Ce
gridini!... repeti el, clitinind din cap cu admiraqie. Uitati-vd cI in-
cepe si se zireasci, adiugi, aplecdndu*e puFn ca siladi mai bine.
Cifva birbagi apropiari ca din intimplare frunlile de ferestre.
- E o ruqine! repeti bitrinul, privind sever inaintea lui. Ar
trebui interzis.
- Sunt nuci bitrdni, continui Gawilescu, de aceea e atita um-
bri qi ricoare. Am auzitcd. nucul incepe si dea umbri abia dupi
treizeci, patruzeci de ani. O fi adevirat?
Dar bitrinul se preficu ci nu aude. Gawilescu se intoarse ci-
tre unul din vecini care privise ingindurat pe fereastri:
- Sunt nuci bitrini de cel puf.in cinzeci de ani, incepu el. De
aceea e atitaumbri. Pe o ar;i1i caasta, e o plicere. Ferice de ei...
- De ele, spuse vecinul firi si-qi ridice ochii. Sunt 9iginci...
- Aqa am auzit qi eu, continui Gawilescu. Umblu cu tramva-
iul ista de trei ori pe siptimAni. $i, vi dau cuvintul meu de
onoare, nu s-a intimplat o singuri dati si nu aud vorbindu-se de
ele, de ,tiginci. Le cunoa.Ete cineva? Mi intreb: de unde au venit?
- Au venit de mult, spuse vecinul.
- Sunt aici de douizeci qi unu de ani, il intrerupse cineva.
Cind am venit eu intAi gi intii in Bucuregti, gigincile astea erau
tot aici. Dar gridina era mult mai mare. Nu se clidise inci liceul...
- Eu, cum vi spuneam, reincepu Gawilescu, trec regulat cu
tramvaiul ista de trei ori pe siptimdni. Pentru pdcatele mele,
16
sunt profesor de pian. Zic pentru picatele mele, adiugi incer-
<:ind si zdmbeasci, pentru ci n-am fost ficut pentru asti. Eu am
o fire de artist...
- Atunci vi cunosc, spuse deodati bitrdnul, intorcind capul.
s'ntefi domnul Gawilescu, profesor de pian. Am o nepogici si i-ati
dat lecgii acum cinci, gase ani. Mi tot intrebam de unde mi-e cu-
n oscuti fi gura dumneavoastri.
- Da, eu sunt, relui Gawilescu. Dau lec$i de pian, umblu
mult cu tramvaiul. Primivara, cdnd nu e prea cald qi adie v6.ntul,
c o plicere. stai la o fereastrS" ca asta gi, din fuga tramvaiului, vezi
tot gridini inflorite. cum vi spuneam, pe linia asta umblu d.e
trei ori pe siptimdni. Si aud mereu vorbindu-se de
fginci. De
multe ori mi-am pus intrebarea: ,,Gavrilescule, mi-am spus, si
l)resupunem ci sunt qiginci, mi rog, de unde au ele atatia bani?
O casi ca asta, un adevirat palat, cu gridini, cu nuci bitrin)i, as_
tea reprezinti milioane." ,/
- E o rugine! exclami din nou bitrdnlrl, intorcdnd capul cu
clezgust.
- $i mi-am mai pus ;i o alti intrebare, continui Gawilescu.
.fudecdnd dupi cit cdgtig eu, o suti de lei lecfla, ar trebui zece
rnii de lecfi ca si faci un milion. Dar vedefi ci lucrurile nu sunt
atdt de simple. Si presupunem ci aE avea Z0 de ore pe sipti_
rnd.ni, tot mi-ar trebui 500 de siptimini, adici aproape zece ini,
;i mi-ar trebui 20 de eleve cu Z0 de piane. Dar problemavacan_
lelor de vard", cdnd imi rimin doar doui, trei eleve? Dar vacan_
lcle de cricirin Ei de Pagte? Toate orele astea pierdute sunt pier-
rlute qi pentru milion. Aqa ci n-ar fi vorba de b00 de siptimdni
r:u 20 de ore gi 20 de eleve cu 20 de piane pe siptimini, ci mult
rnai mult, mult mai mult!...
- E adevirat, spuse unul din vecini. in zilele noastre nu se mai
invagi la pian...
- Ah! exclami deodati Gawilescu, lovindu-se cu piliria pe
Iiunte. Simleam ci-mi lipsegte ceva, gi nu-mi dideam,"u-u i..
servieta! Am uitat servieta cu partituri. M-am luat de vorbi cu
tnadameYoitinovici, mituEa Otiliei, qi-am uitat seryieta... Ce ghi_
nion!... adigi scofindu-qi batista de sub guler gi bigind-o in bu-
'/.u\ar. Pe arEila asta, ia-o, Gawilescule, inapoi cu tramvaiul pini
in strada Preoteselor...
t7

Privi deznidijduit in jurul lui, parci ar fi aqteptat si-l opreas-
ci cineva. Apoi se ridici brusc:
- imi paie bine de cunogtinli, spuse scotandu-qi piliria Ei in-
clinindu-se uEor de mijloc.
Apoi ieEi repede pe platformi, chiar in clipa cind se oprea
tramvaiul. coborind, Gawilescu regisi arEila 9i mirosul de asfalt
topit. Travers1 cu greutate strada ca si aEtepte tramvaiul spre di-
reiqia opusi. ,,Gavrilescule, Eopti, atenfie! cdparcd, parci ai ince-
pe si imbitrineqti. Te ramoleqti, i,ti pierzi memoria' Repel aten-
tie! Ce n-ai dreptul. La 49 de ani, birbatul este in floarea vArs-
tei..." Dar se simgea obosit, istovit, 9i se lisi si cadi pe banci, in
plin soare. igi scoase batista qi incepu si se Eteargi pe fagi' ,'Asta
parci imi aduce aminte de ceva, iqi spuse ca si-qi dea curaj' Un
mic efort, Gawilescule, un mic efort de memorie. Undeva, pe o
banci, fbri un ban in buzunar' Nu era aEa de cald, dar era tot
varl...." Privi in jurul lui strada pustie, casele cu obloanele trase,
cu storurile lisate, parcd at fi fost pirisite' ,,Pleac| lumea la bii,
iEi spuse, miine, poimiine, pleaci 9i Otilia." $i atunci igi aminti:
era la Charlottenburg; se afla, tot ca acum, p9 o banci, in soare,
dar atunci era nemincat,frrdun ban in buzunar. ,,Cdnd eqti tAnir
qi eEti artist, le suporli pe toate mai uqor", iEi spuse. Se ridici 9i
fbcu cdgiva paEi in stradi, si vadi daci se zireEte tramvaiul' Um-
bllnd, parci argifa iEi pierdea din vipaie. Se intoarse qi, lipindu-se
de zidul unei case, iqi scoase piliria Ei incepu si-;i faci vdnl
La weo suti de metri in susul strizii era parcl o oaz6' de um-
bri. Dintr-o gridini se revlrsau, inalte, deasupra trotuarului, ra-
muri stufoase, compacte, de tei. Galrilescu le privea fascinat, 9o-
viind. intoarse inci o datl capul in direcqia tramvaiului, apoi
porni hotirit, cu pagi mari, qindndu-se pe lingi ziduri. Cind
i3rrtrr., umbra i se piru mai pugin deasi. Dar se simlea totuEi ri-
coarea gridinii, qi Gawilescu incepu si respire addnc, dindu-gi
pulin capul pe spate. ,,Ce trebuie si fi fost acum o luni de zile,
cu teii in floare!", igi spuse visdtor. Se apropie de poarta cu grilaj
Ei-cerceti gridina. Pietrigul fusese udat de curind qi se vedeau
rondurile cu flori, iar in fund un bazin inconjurat cu pitici' Auzi
in acea clipi tramvaiul trecind cu un uruit uscat pe lingi el 9i
intoarse capul. ,,Prea tArziu!" exclami zAmbind. ,,Zu-spdt!" adilu-
gi Ei, inilgind braqul, ii fbcu semn cu pillria multi vreme, ca in
l
J 18
()ara de Nord, cdnd, pe timpuri, Elsa pleca
si. petreaci o luni la
lamilia ei, intr-un sat de lingi Munchen.
Apoi, cuminte, fi;rd. grabi, incepu sL inainteze.
{juns la stafia
rrrmitoare, igi scoase haina qi se pregiti si aqtepte, cdnd il lovi
<lcodati mirosul amirui al frunzelor de nuc strivite intre degete.
i'toarse capul si privi in jurul lui. Era singur. c6t putea vedea cu
.chii, trotua.ul era pustiu. Nu indriznea sd priveasci cerul, dar
simlea deasupra capului aceeasi lumini albi, incandescenti, or_
lritoare, Ei simqea vipaia fierbinte a strdzii lovindu_l peste guri,
lrcste obraji. Porni atunci la drum, resemnat, cu haina sub brag,
.u piliria trasi apisat pe frunte. cdnd ziri de departe umbra
rlcasi. a nucilor, simli cum incepe si i se bati inima qi grlbi uqor
lrasul. Aproape ajunsese, cind auzi tramvaiul gemand Letaric in
rrrma lui. Se opri Ei-l salutd lung cu piliria. ,,prea rirziu! ex-
<'lami. Prea tirziu!..."
La umbra nucilor il intdmpini o neaqteptati, nefireasci ri-
(:oare, si Gawilescu rimase o clipi derutat, zimbind. parci s_ar fi
rrl'lat dintr-o dati intr-o pidure, la munte. incepu si priveasci
rrluit, aproape cu respect, arborii inalti, zidul de piatrilacoperit
r:u iederi. qi, pe nesimfite, il cuprinse o infinitd tristele. Atdfla ani
ll'ecuse cu tramvaiul prin fala acestei gridini, firi si aibi o sin-
6uri dati curiozitatea s5. se coboare qi s-o priveasci ind.eaproape.
I'ainta incet, cu capul lisat ugor pe spate, privind creqtetile inal-
tc ale arborilor. $i deodati se trezi in fafa porgii, qi acolo, parci
rrscunsi de mult, pindindu-I, ii ieqi in fagd. o fatd, tdndrd, frumoa_
s:i gi foarte oacheqi, cu salbi qi cercei mari de aur.
Apucindu-l de braq, il intrebl in qoapri:
- Poftigi la flginci?
Iizdmbi cu toat5. gura qi cu ochii qi, vizindu-l ci goviie, il tra_
se usor de braq in curte. Gawilescu o urmd. fascinaq dar dupi
<'itiva paqi se opri, parcd, ar fi r,rut si spuni ceva.
- Nu weqi la giginci? il intrebi din nou fara, cobordnd;i mai
rnult glasul.
Il privi scurt, adinc, in ochi, apoi ii lui mdna gi-l con{use re_
Pcde ci.tre o cisuli veche, pe care anevoie ar fi putut_o\dnui
;rt:olo, ascunsi intre tufe mari de liliac ;i boz. Deschise usa qi_l im_
Pi'se ugor inainte. Gawilescu pitrunse intr-o penumbri curioasi,
19
parci ferestrele ar fi amt geamuri albastre qi verzi. Auzi, depir-
iat, apropiindu-se tramvaiul, qi uruitul metalic i se piru atet de
insuportabil, incit iqi duse mina la frunte. Cdnd zgomotul se
pierdu, descoperi lingi el, aqezatilla o masi cu picioarele scurte'
cu o ceagci de cafea inainte, o bitrini care-l privea curios, aEtep-
tind parci si se trezeasci.
- Ce-fr doreEte inima pe ziua de azl? il intrebi ea. O qiganci,
o grecoaici, o nemfoaici...
- Nu, o intrerupse Gawilescu, ridicind braqul. Nu nemloaici'
- Atunci, o figanci, o grecoaici, o ovreici, relui bitrdna' Trei
sute de lei, adiugi.
Gawilescu zdrr.bi cu gravitate.
- Trei lecgii de pian! exclami el, incepind si se caute in bu-
ztrrtare. Firi si mai socotim tramvaiul dus qi intors.
Biltrdna sorbi din cafea gi rlmase pe ginduri.
- EEti muzicant? il intrebi ea deodati. Atunci are si-1i placi'
- Sunt artist, spuse Gavrilescu, scoqind pe rdnd mai multe ba-
tiste umede dintr-un buzunar al pantalonilor qi trecindu-le me-
todic, una cdte una, in celilalt buzunar. Pentru picatele mele am
ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeaunv, arta
puri. Triiesc pentnr suflet... Vi cer iertare, adiugi stAnjenit, aqe-
zAndu-gi piliria pe misuli Ei incepdnd si depuni in ea obiectele
pe care le scotea din buzunare. Niciodatd nu gisesc portmoneul
cind trebuie...
- Nu e grabi, spuse bitrAna. Avem timp. Nu e nici trei...
- Vi cer iertare daci vi cortttazic, o intrerupse Galrilescu, dar
cred ci vi ingelali. Trebuie si fie aproape patru. La trei am ter-
minat eu lecqia cu Otilia.
- Atunci si Etii ci iar a stat ceasul, qopti bitrina, cdzdnd din
nou pe gdnduri.
- Ah, in sfirqit! exclami Gawilescu, aritindu-i triumfrtor
portrnoneul. Era acolo unde trebuia si fre...
Numiri bancnotele si i le intinse.
- Si-l duci la bordei, spuse bitrina ridicind privirile.
Gawilescu se simti apucat de mini Ei, intorcind speriat capul,
regisi lingi el fata care-l ispitise in poarti. O urrni intimidat,
purtind sub braq piliria inctrtcati' de obiecte.
20
- Si le gii bine minte, ii spuse fata. Si nu le incurci: o fgancl,
o grecoaicl, o eweici...
Traversari. gridin4, trecdnd prin fala clidirii inalte cu coperi-
r5ul de olane roqii, pe care o zi.rise Gawilescu din stradi.
Se opri qi, privindu-l o clipi, addnc, in ochi, izbucni intr-un
rAs scurt, ticut. Gawilescu tocmai incepuse si-qi transporte dife-
ritele obiecte din pilirie in buzunare.
- Ah! ficu el. Eu sunt artist. Dacd. ar fi fost dupd mine, eu ag
fi rimas aici, in boschetele astea, qi ariti cu pdldria spre copaci.
imi place natura. $i pe o argili ca asta, si poqi respiri aer clrrat,
irr ricoarea asta, ca la munte... Dar unde mergem? intrebi vi-
zind ci fata se apropie de un gard de lemn qi deschide portifa.
- La bordei.Aqu a spus baba...
Il apucd din nou de bra! si-l trase dupi ea. Intrari intr-o gri-
<lini neingrijiti, cu trandafiri gi crini pierdugi printre bildrii ;i
tufe de miceg. Cildura incepea sd. se simtl din nou, qi Gavriles-
t:u sovii, dezamigit.
- Imi flcusem iluzii, spuse. Venisem pentru rdcoare, pentru
naturi...
- Aqteapti pini oi intra in bordei, il intrerupse fata, ardtdn-
<lu-i cu braqul o cisuli veche, pirdnd pe jumitate pdrdginiti,
('are se desluEea in fundul gridinii.
Gavrilescu iqi puse piliria pe cap gi o urmi posomorir. Dar
t'iind ajunse in tindi, simli ci inima incepe si-i bati din ce in ce
rnai puternic qi se opri.
- Sunt emofionat, spuse, si nu-mi dau seama de ce...
- Si nu bei prea multi cafea, sopri fara, deschizind uEa qi im-
ringAndu-l iniuntru...
1
Era o incipere ale cirei margini nu Ie putea vedea, cici per-
rlclele erau trase s,i in semiintuneric paravanele se confundau cu
1rcre1ii. incepu si inainteze, cilcind pe covoare din ce in ce mai
Broase qi mai moi, ca si cum ar fi cilcat pe saltele, qi cu fiecare
lras bitaia inimii i se accelera, pini ce ii fu frici si rnaiinainteze
ryi se opri. in uceu clipi se simf deodati fericir, parcdarfi fost {in
ttou tinir, qi toati lumea ar fi fost a lui, gi Hildegard ar fi fost b,e
itsr:menea a lui.
2r
 - Hildegard! exclami el, adresAndu-se fetei' Nu m-am mar
gindit la ea de douizeci de ani. A fost marea mea dragoste' A
fost femeia vieqii mele!."
Dar, intorcdnd capul. iqi didu seama cd' fata plecase' Simqi
atunci in niri un parfum sfios 9i exotic, qi odati auzi bitand din
palme Ei odaia incepu si se lumineze intr-un chip misterios, ca qi
cum perdelele ar fi fost trase incet, foarte incet, una dupi alta,
lisdnd si pitmndi treptat lumina dupi-amiezii de vari' Dar
Gavrilescu avu timp si observe ci nici o perdea nu se miqcase,
inainte de a da cu ochii de trei fete tinere care se aflau la cdfva
metri in fap lui, bitind uqor din palme gi rizind'
- Aqa ne-ai ales, spuse una din ele. O fganci, o grecoaici, o
oweici...
- Dar si vedem dacd ai si ne ghiceEti, spuse a doua'
- Sivedem dacl'aisi gtii care-i figanca, adiugi a treia'
Gawilescu lisase si-i cadi piliria de paie qi le privea fix, im-
pietrit, ca Ei cum nu le-ar fi vdzut, ca Ei cum ar fi privit altceva,
dincolo de ele, dincolo de paravane.
- Mi-e sete! Eopti el deodati Eigi duse mina la git'
-Ti-a trimis baba cafea, spuse una din fete.
Dispiru dupi un par^varr Si se intoarse cu o tavi rotundi de
lemn, p" .ut" se #lau o cea;ci cu cafea 9i un ibric' Gavrilescu
apuci i.uq.u ;i o didu peste cap, apoi i-o intinse zimbind'
- Mi-e teribil de sete, EoPti.
- Asta o si fie fierbinte, ci e din ibric, spuse fata, umplindu-i
ceaqca. S-o bei incet...
Gawilescu incerci si soarbi, dar cafeaua eta ati;t de fierbinte,
incit i;i fripse buzele, qi atunci aEezi descurajat ceaqca pe tavi'
- Mi-e sete! repeti el. Daci aq putea si beau pufinl api'
Celelalte doul fete dispiruri dupi paravan qi se intoarseri
repede cu doui tivi pline.
- Ti-a trimis baba dulceaqi, spuse una din ele.
- Dulceali de trandafiri Ei qerbet, adiugi cealalti.
Dar Gawilescu ziri cana plini cu api Ei, deqi vizuse alituri pa-
harul gros de sticli verde, brumati, apuci, cu amindoui mdi-
nile, cana gi o duse la guri' Biu indelung, gilgdind, dlndu-gi
capul pe spate. Apoi ofti., a4ezil cana pe tavi Ei scoase din buzu'
nar una din batiste.
9g
f.
- Domnigoarelor, strigi el, incep6"nd si se gteargi pe frunte,
lare mi-a fost sete! Auzisem de unul, colonelul Lawrence...
Fetele se priviri intre ele cu ingeles, apoi izbucniri toate in
RAdeau de asti dati din toati inima gi din ce in ce mai rare.
'lis.
Lir inceput Gawilescu le privi mirat, apoi fap i se lumini de un
rnare z6.mbet gi, in cele din urmd, incepu qi el si rddi.. Se sterse
irrrlelung cu batista.
- Daci-mi dagi voie si pun qi eu o intrebare, vorbi el tdrziu: as
li curios si qtiu ce v-a apuca
- R6.deam ci ne-ai spus domnisoare, vorbi una din ele. Si arcr
suntem la giginci...
- Nu e adevirat! o intrerupse alta. Nu te lua dupi. ea, ci vrea
sii te picileascd. Rddeam ci te-ai incurcat gi-ai biut din cani, in
loc sd bei din pahar. Daci ai fi biut din pahar...
- N-o asculta! o intrerupse a treia. Vrea si. te picileasci. Si_ti
sl)Lrn eu care e adevirrrl: r6"dem, cd. tj-a fost frici.
- Nu e adevi.rat! Nu e adevi.rat! izbucniri celelalte doui.. Vrea
si te incerce, si vad5. dacd,ti-a fost frici...
- I-a fost frici! I-a fost frici! reperi a treia.
Gavrilescu ficu un pas inainte gi inilfi solemn braful:
- Domniqoarelor! strigi el, jignit. Vid ci nu qriti cu cine aveli
<k-a face. Eu nu sunt un oarecine. Eu sunt Gar,rilescu, artist.
Si
irr^inte de a fi ajuns, pentru picatele mele, un biet profesor de
;riirn, eu am triit un vis de poet. Domniqoarelor, exclaml patetic,
rlrrpl o pauzd", la 20 de ani eu am cunoscut, m-am indrigostit
Ei
rrnr iubit pe Hildegard!
Una din fete ii apropie un fotoliu gi Gawilescu se aqezi sus-
pinAnd adinc.
- Ah! incepu el, dupi o lungi ricere. De ce mi-afi adus amin-
Ic cle tragedia vielii mele? Pentru cd, agi inqeles, Hildegard n-a
rkrvenit niciodati sogia mea. S-a intAmpat ceva, s-a int6.mplat ceva
tr,r'ibil...
Fata ii intinse ceasca cu cafea 9i Gawilescu incepu si soarbi.
gitnditor.
- S-a intdmplat ceva teribil, relui. el tdrziu. Dar ce? Ce s-a
prrtut intimpla? E curios ci nu-mi aduc aminte. E adevira( nu
rrr-am mai gdndit la Hildegard de foarte mul$ ani. Mi invdgaslm
crr ideea. Imi spuneam: ,,Gawilescule, ce-a fost, a fost!.,Aqa sunt
23
artiEtii, firi noroc. $i deodati, adineaori, intrind aici, la voi, mi-am
adus aminte cd am cunoscut qi eu o pasiune nobili, mi-am adus
aminte cdam iubit-o pe Hildegard!...
Fetele se priviri intre ele qi incepuri si bati din palme'
- Tot eu am aurt dreptate, spuse a treia fati' I-a fost frici'
- Da, incuviinlari celelalte. Ai ar,'ut dreptate: i-a fost frici"'
Gavrilescu ridici ochii gi le privi lung, melancolic'
- Nu in,teleg ce weti si sPuneqi...
- Ti-e frici, rosti provocator una din fete, ficdnd un pas spre
el. Ti-a fost frici de cum ai intrat...
- De aceea 1i-a fost atit de sete, vorbi a doua.
- $i de atunci, schimbi mereu vorba, adiugi cealalti' Tu
ne-ai ales, dar 1i-e frici si ne ghicegti'
- Tot nu inpleg, incerci Gawilescu si se apere'
- Tiebuia si ne ghicegti de la inceput, continui atteiafati' Si
ghicqti care-i 1.iganca, care-i grecoaica, care-i oweica"'
- it..urci acum, dacd' zici ci nu 1i-e frici, relui cea dint6i'
- Tiezindu-se, didu cu ochii de fata oacheEi Ei goali ingenun-
GhiceEte. Care-i qiganca?
- Care-i qiganca? Care-i giganca? auzi Gawilescu' ca un ecou'
vocile celorlalte.
Zdllrrbi qi le misuri din, nou cu privirile.
- Asta-mi place, incepu el, simqindu-se deodatl bine dispus'
Ya sd. zicd., daci aqi afTat c5. sunt artist, voi credegi ci triiesc in
nori, ci habar n-arn cum aratd o 9iganci...
- Nu schimba iarvorba, il intrerupse una din fete. Ghicegte-ne!
- Va si zicd, relud Gawilescu cu incipilinare, voi crede,ti ci
n-am nici atita imaginagie, incdt si ghicesc cum arati o qiganci,
mai ales cind e tilnilri5, frumoasi s,i goali...
Cici, firegte, le ghicise de cum diduse cu ochii de ele' Cea
care fbcuse un pas spre el, pe de-a-ntregul goali, foarte neagti',
cu pirul qi ochii negri, era, fitd' indoiali, liganca. A doua, qi ea,
gou1i, dar acoperiti cu un voal verde-pal, avea un trup nefiresc
de alb qi strilucitor ca sideful, iar in picioare purta papuci aurii'
Asta nu putea fi decit grecoaica. A treia era, frri' indoiali, era
onreica: avea o fusti lungi de catifea viqinie, care-i stringea
trupul pini la miiloc, lisindu-i pieptul qi umerii goi, iar pirul
boga!, roqu aprins, era adunat qi impletit savant in creEtetul capului,
--
GhiceEti-ne! Care-i liganca? Care-i giganca? strigari toate trei'
24
Gawilescu se ridici brusc din fotoliu Ei, intinzAnd brapl spr.
I'ata goali;i tuciurie din fap lui, rosti solemn:
- Pentru ci sunt artist, primesc si fiu pus la incercare, chiar
la aceasti incercare copildreasci, Ei rlspund: Tu egti qiganca!
in clipa urmitoare se simli prins de miini, si feteie"incepuri
sil invirteasci in cerc, strigand gi quierind, ;i parci vocile ve_
rreau de foarte departe.
- N-ai ghicit! N-ai ghicit! auzi el ca prin vis.
Incerci
si" se opreasci, sd se smulgi din mlinile acelea care-l
ittvdrteau in iureg, ca intr-o hori de iele, dar ii fu peste putinfi
sii se desprindi. Simlea in niri dogoarea trupurilor tinere
;i par-
lirmul acela exotic, depirtat, Ei auzea in el, dar qi in afara lul pe
('ovor, picioarele fetelor dinquind. Simgea de asemenea ci hora
il poarti uqor, printre fotolii Ei paravane, citre fundul inci.perii,
rlar dupi ciwa timp renunti s5. se mai impotriveascd si nu-si mai
rlidu seama de nimic.
cheati pe covor, in fafa divanului, qi se ridici in capul oaselor.
- Am dormit mult? o intrebi.
- Nici n-ai apucat si dormi, il liniqti fata. Doar ce-ai a.tipit.
- Dar ce Dumnezeu mi-a1r ficut? intrebl el, ducdndu-gi m6.na
lit frunte. Mi simt cam amelit.
Privi cu mirare injurul lui. Parci nu mai era aceeaqi incipere,
iri totuEi recuno$tea, aEezate asimetric printre fotolii, divani sau
oglinzi, paravanele care-l impresionaserl de cum intrase. Nu-qi
prrtea da socoteala cum erau alcituite. Unele foarte inalte,
ill)roape atingdnd tavanul, s-ar fi confundat cu peregii dacl, pe
lrlocuri, nu s-ar fi intins, prin unghiuri ascutite, pdni in mijlocul
orliii. Altele, misterios luminate, pireau a fi fe'estre, pejumitate
lrt'operite cu perdele, deschizdndu-se spre coridoare interioare.
AIte paravane, multicolor qi curios pictate sau.acoperite cu
Ealuri \
1i llroderii care cideau in falduri pe covoare, confunddndu-se cu
.lc:, alcituiau, s-ar fi spus, prin felul cum erau asezate, alconrri
rlc diferite forme qi mirimi. Dar i-a fost de ajuns sd-gi opreasci
rl,ar citeva clipe privirile asupra unui asemenea alcov, ca si inge-
It'itgi ci era o iluzie, ci., de fapt, ceea ce vedea el erau doui. sau
lrr:i paravane separate care-qi impreunau imaginile intr-o mare
25