Sunteți pe pagina 1din 319

NIIlOS HJ\ZANIZAIiIS

In rom anc:~tc: cit


ff,\RUL ,tOrRe\

Altxis ZOrbil
((dlua 0. douo)

rtlitufa

UNIVIDS
nm(UD[SII. 1961

©Eleni N. Kazantzald
EditurU
tJNlVERS

NIKOS KAZANTZAKIS ALEXIS ZORBA PIon. Paris. 1984

Toate drepturlIe asupra acestel vcrslunl stnt rczervate

Prietenului meu Jean Herbert

I
L-AM INTILNIT PENTRU PRIMA OARA LA PIREU. Coborisem in port sa iau vaporul pentru Creta. Mijeau zorile. Ploua, Batea un vint putemic ~i tmproscaturile valurilor ajungeau pina in dreptul mlcutet cafenele. Uslle de sticla erau inchise, in aer plutea 0 duhoare de corpuri omenesti si mirosea a ceal de salvie. Afara era frig ~i picla respiratiilor aburea geamurile. Vreo cinci-sase rnarinari, care facusera de garda toata noaptea, Incotosmanatl in bluzoanele lor cafenii din piele de capra, i~i beau cafeaua sau ceaiul de salvie ,i priveau marea prin geamurile intunecate. Pestil, arnetiti de izbiturlle maril dezlantuite, i~i gasisera adapost in apele linistite din adincuri ; asteptau ca, sus, Iinistea sa redevina stapinfi, Pcscarli, in... gramaditi in cafenele, asteptau ~i ei sflrsitul vijcliei, pentru ca pestii, po toliti , sa urce din nou la suprafata spre a rnusca din momeala. Porcii de mare, calcanii se intorccau din expeditiile lor nocturne. Se lumina de ziua, Usa de stlcla se deschise ; un docher bondoe, cu pielea tabacita, fara nimic pe cap, cu picioarele goale, plin de noroi, isi facu aparitia. - Hei, Kostandi ! striga un batrin lup de mare virit intr-o mantle Imblanita de culoare alb astra spiHacita. Ce faci, batrme ? Kostandi scuipa, - Ce vrei sa fac ? raspunse el ursuz. Buna ziua, crlsrna, buna seara, casa, Buna ziua, crisma, buna seara, casa I Asta mi-e viata, Munca ioe ! Citlva se pornira pe rts, altii clatinara din cap suduind, - Lumea asta-i tnchisoare pe viata, zise un mustacios care-si facuse studiile de filozofie Ia teatrul de papusi, da, inchisoare pe viata, lua-o-ar dracii.

o lumina bllnda albastra-verzuie inmuic gcarnurile soioase, intra in cafenea, aninindu-se de miini, de nasuri, de frunti, ~i, sarind pe vatra, aprinse sticlele. Becurile eleotriee i~i sUibira puterca, ~i cafcgiul, motaind dupa aceasta noapte alba, intinse mina ~i Ie stinse. o clipa de tacere, Toti ochii se rtdicara sl privira afara ziua mocirloasa, Se auzeau talazurile care sc spargeau mugind ~i, in eafenea, clipoeitul citorva narghilelc. Batrinul lup de marc ofta - Vorba-i, ee s-o fi intimplat cu capitanul Lemoni? Dumnezeu sa-l aiba-n paza ! ~i arunca 0 privire Inerlnccnata spre mare. - Oh ! blestemata faeatoare de vaduve ! urla el, muscindu-si mustata carunta. State am intr-un colt, mi-era frig, si-am mai cerut un

ceai de salvie. M-a~ fi culcat sa dorm. Ma luptam eu somnul, eu oboseala ~i cu tristetea apasatoare a oricarui Inceput de zi. Priveam prin geamurile aburite portul, care se trezea Ia urletul tuturor sirenelor de pe vapoare, la tipetele surugiilor si luntrasilor. Si tot uitindu-ma asa, 0 plasa tainica, plasmuita din mare, din ploaie :;;idin plecare, imi stringea inima intrc ochiurile ei strimte, Stateam eu oehii atintiu la prora neagra a unui mare vapor; toata carcasa era inca Inccata in bezna. Ploua ~i vedeam cum firele de ploaie leaga eerul cu glodul. Priveam vaporul negru, umbrele, ploaia si simteam cum rna cuprinde tristetea. Ma napadeau amintlrile. In aerul imbibat de apa, alcatuit din ploaie ~i regrete, chipul prletenului drag capata relief. Fuscse acum un an ? 1nt1"-0 alta viata ? Ieri? Cind oarc coborisem in acelasi port pentru a-mi lua dimas bun de la el ? Aceeasi ploaie :;;i In dimineata aceea, mi-aduc amintc, In fel de frig, :;;i tot in zori. Si-atunci irni simtcam inima Ia fel de grea. Sa te despar]i pe !ncetul de niste fiinte iubite, cita arnaraciune ! E preferabil sa tai in carne vie :;;isa regasesti singuratatea, climatul Iircsc al omului. ~i totusi, in dlminenta aceea ploioasa nu rna puteam desprinde de prletenul mcu, (1'vlaitirziu, mult prea tirziu, din pacate, am Inteles de ce.) Ma urcasem cu el pe vapor si sedeam in cabina lui, printre valizele imprastiate. Mli uitam la el lung, eu insistenta, cind atcntia ii era concentrata in alta parte, de 6

parca as fi vrut sa-ml notez in memorie triisaturile lui, una cite una - ochii aceia Iuminosi albastri-verzui, fata-l rotunda, de om tinar, acea expresie fiml ~i dispretuitoare ~i, mal presus de toate, miinile lui aristocratiee eu degete prelungi, subtiri. o clipa imi surprinse privirea, insetata ~i dom 0 ali. alunecind asupra lui. Se intoarse cu acel aer batjocoritor pe care si-l lua cind voia sa-~i ascunda emotia, Ma privi. Injelese. ~i pentru a risipi tristetea noastra, a amindurora : - Pin a cind ? rna tntreba el, zimbind, ironic. - Pina cind ... ce ? - Pina cind ai sa tot morfolesti hirtia si-al sa te min[estl eu cerneala ? Vino cu mine, scumpe maestre. Acolo, in Caucaz, mii de oameni din neamul nostru sint in primejdie. Sa mergem sa-l salvam, Incepu sa rtda, ca ~i cum si-ar fi luat in zeflernea nobilul proiect. - Poate ca n-o sa-i putem salva, adauga el. Dar nc vom salva pe noi inaine straduindu-ne sa-! salvam pe altii, Nu asta predici tu, invatatorule? "Singurul mod de-a te salva pe tine insuti e de-a lupta pentru salvarea cclorlalti, .." Asadar, inainte, maestre, tu, care stii sa predid atit de bine. Hal ! Nu i-am raspuns. Sfint pamint al Orientului, mama a zeilor, rnunti falnici in care a rasunat strigatul de protest al lui Prometeu ! 'fintuit ea si el de aceleasi stinci, neamul nostru i~i striga durerea. Se afla inca 0 data in primejdie si-s! chema fiii in ajutor. Iar eu il ascultam, pasiv, ca ~i cum durerea n-ar fi fost dedt un vis, iar viata 0 tragedie captivanta, in care dai dovada de grosolanie ~i de naivitate, daca te r epezi pe scena sa iei parte la actiune. Fara sa astepte vreun raspuns, prietenul meu se ridica in picioare. Vaporul suiera acum pentru a treia oara. Imi Intinse mina, ascunzindu-si din nou emotia sub masca ironiei. - La revedere, soarece de biblioteca ! imi zise. n tremura glasul, Stia ea e rusinos sa nu-ti poti stapini inima. Laerimi, cuvinte duioase, gesturi dezordonate, familiaritati populare, toate acestea i se pare au slabiciuni nedemne de un barbat, Niciodata, noi care ne iubeam atit de mult, nu schimbasem un singur cuvint cald. Ne hlrjo'I

neam ~i ne zgiriam ca nlste fiare. EI, omul fin, ironic, civilizat. Eu, barbarul. El, stapinindu-se, epulztndu-sl cu usurinta toate manifestarile sufletului printr-un zimbet. Eu, brusc, izbucnind Intr-un ris nelalocul lui ~i salbatic, Am incercat, la rlndul meu, sa-mi ascund tulburarea printr-un cuvint aspru, dar mi-a fost rusine. Nu, nu mi-a fost rusine, dar n-am reusit, I-am strtns mina, 1-0 tineam strins, nu-l mai dadeam drumul. S-a uitat la mine mirat. - Emotlonat ? a facut el schitind un zimbet. - Da, i-am raspuns calm. - De ce? Ce-am hotarlt amindoi? N-am cazut de acord de ani de zile? Ce spun [aponezii, care-ti plac atit de mult ? Fudo$in ! Indiferenta, calm ; chipu1 - 0 masca surlzatoare ~i nemiscata, Ce se petrece in dosul masti], treaba fiecaruia. - Da, i-am raspuns din nou, in stradania de-a nu rna compromite lansindu-ma intr-o fraza cit tcate zile1e. Nu eram sigur ca-mi pot impiedica glasul sa tremure. Gongul disuna 1a bord, izgonind, din cabina in cabina, pe vizitatori. Ploua Iinistit, Aerul se umplu de patetice cuvinte de adio, de [uraminte, de sarutart prelungi, de sfaturi rostite !n graba ~i gifiit. Mama se arunca in bratele fiului, sotia intr-ale sotului, prietenul intr-a1e prietenului. Ca ~i cum se desparteau pentru totdeauna. Ca ~i cum aceasta scurta despartire le-o amintea pe cealalta, cea Mare. $i sunetul atit de blind al gongului rasuna deodata, de la pupa la prora, in aerul umed, ca un clopot de ingropaciune, MA infiorai. Prietenul se apleca asupra mea. - Asculta, a zis el in ~oapta, ai Vl'CO presimtire funesta ? - Da, am raspuns iara~i. Crezi in astfel de bali verne ? - Nu, am raspuns cu toata convingerca. - Atunci? Nu era vorba de nicl un "atunci". Nu credeam, dar

mi-era teama,

Prietenul ~i puse incet mina stinga pe genunchiul meu, cum obisnula s-o faca in clipa cea mai cordial a a diseuttllor noastre, 11 indemnam sa ia cine ~tie ce hotarire, el opu8

nea rezistenta" refuza, pentru en pina la urma sa cedeze, ~i atunci imi atingea genunchiul, ca ~i cum mi-ar fi spus : "Am si.-p fac pe voie, din prietenie ..." Pleoapele i se batW'a de doua-trei ori. Mil Iixll din nou. Intelese ell sint indurerat ~i ezita sa foloseasca armele noastre prefer ate ; risul, zimbetul, ironia ... - Bine, zise el. Da-mi mina, Daca vreunul din nol 8-:'1' afla in primejdie de moarte ... Se opri, de parca i-ar Ii fost rusine. Noi care, de ani de zile, luam in deridere asemenea "incursiuni" metafizice ~i viram in acelasi sac : vegetarieni, amatori de spiritism, teozofi si ·ectoplasme... - Atunci ? am intrebat, caznindu-ma sa ghicesc. - S-o luam ca pe-un joe, vrei ? zise el in graba, spre a iesi din pcriculoasa fraza in care se lansase, Daca vreunul din noi s-ar gasi in prirnejdie de moarte, &\ se gin ... deasca la celalalt destul de intens pentru a-I preveni oriunde s-ar afla ... De acord ? Incerca sa rida, dar buzele lui, parca inghetate, rAmasera tepene. - De acord, am zis. Prietenul meu, temindu-se ca si-a manifest-at prea mult tulburarea, s-a grabit sa adauge : - Nu cred defcl, se-ntelege, in astfel de comunicari aeriene ale sufletelor ... - Nu face nimic, am soptit. Fie ... - Ei bine ! atunci, fie. Ne prindem. De acord ? - De acord, am raspuns din nou. Au fost ultimele noastre cuvinte. Ne-am sti-ins miinile fc1ra 0 vorba, degetele ni se impreunara, arzatoare, se despartira bruse, si-am plecat in pas grabit fal'a sa rna intorc, de parca as fi fost urmarit, Mi-a venit 0 data sa in tore capul si sa-mi vad prietenul pentru ultima oara, dar m-am stapinit, "Nu te intoarce ! mi-arn poruncit, mergi inainte !., Sufletul omului, inglodat in carne, e Inca in stare bruta, imperfecta. El e incapabil, cu Insusirlle lui insuficient dezvoltate, sa presimta in mod Iimpede *i sigur, Daca ar fi capabil, cit de diferita ar fi fost aceasta despllrtire. So lumina tot mai mult de ziua. Cele doua dimineti se contopeau. Vedeam mai limpede acum cbipul drag al prie9

tenulul meu, dimas in ploaie, nemiscat, mihnit, in mTJJianta portului. Usa cafenelei se deschise, marea vuia, un marinar intra tnauntru, rotofei, eu picioarele cracanatc, eu mustatile pleostite. Niste gTasuri rasunara voioase : - Salut, capltane Lemoni ! M-am ghcmuit intr-un colt, caznlndu-ma sa rna eoncentrcz din nou. Dar chipul prietenului meu se dizolvase in ploaie. Se lumina tot mai mult, capttanul Lemoni i~i scoase mataniile de chihlimbar ~i incepu sa Ie numere, morocanos sl taciturn. Ma luptam sa nu vad, sa nu aud, ca sa mai retin un pic vedenia care se pulveriza, Sa mai retraiesc furia ce m-a cuprins atunci, furie sl rusine totodata, cind prietenul meu m-a facut ,,!;;oarece de biblloteca". Mi-amintesc di de atunci in acest euvint s-a intrupat dczgustul meu pentru existenta pe care-o duceam, Eu, care iubeam atlt de mult vi at a, cum dp rna putusem lasa inglodat, de-atita amar de vreme, in tot acest talmes-balmes de terfeloage ~i foi innegrite ! In acea zi a despartiril, prlctenul mcu m-a ajutat sa vad limpede. M-am simtit usurat. Cunoscind de-act inainte numele slablciunil mole, voi fi in stare, poate, s-o inving mai usor, Nu mai era stingher i ~i imateriala ; intrase intr-un cuvint, se intrupase in el, ~,i mi-era usor sa dau lupta eu pa. Cuvintul tsl croise desigur drum in mine, pe nesimtlte, sl am cautat, de-atunci, un pretext pentru a da dracului toate hirtoagele ~i-a rna avtnta in actiune, Mi-era slla sa port pe blazonul meu acest jalnic roziitor, 9i iata di acum o luna am gasit prilejul mult dorit. Am Inchlrint pe-un tarm a1 Cretel, dinspre Marea Libiei, 0 veche mina de lignit parasita, ~i acum porneam intr-acolo sa traiesc laolalta eu oamenii simpli, muncitori, tarani, departe de orice soareci de biblioteca. M-am pregatit de pleeare, foarte emotionat, ca sl cum aceasta calatorie avca in ea un sens oarecum tainic. Eram hotarit sa-rni schimb viata, "Pina acum, suflete, imi spuneam, nu vedeai decit umbra ~i te desfatai cu ea ; acum am sa te due in miezul vietii. " Eram, in sfirsit, gata. In ajunul plecarfi, cotrobiiind prin hirtii, am dat de-un manuscris neterminat. L-am luat ~i l-am privit, sovaind, De doi ani, in strafundurile

10

fdpturii meIe fremata 0 mare dorinta, 0 saminta : Buddha, 11 simteam tot timpul in maruntaie cum rna mistuie, cum sc coace. Crestea, se zvircolea, Incepuse sa rna loveasca cu picioarcle in piept ca sA Iasa afadi. Acum nu mai avcam curajul s5-1 resping. Nu mal puteam s-o Iac, Era prca tirziu pentru un asemenea avort spiritual. Deodata, in timp ce tineam manuscrisul in mina, neho .. ti'a it, zimbetul prietenulul meu, plin de siroaie $i de tan .. drcte, se ivi in aero "II voi lua ! am spus Intepat. II voi lua, dcgeaba zimbestt !" L-am invelit cu grija, co. pe-un bebeIus in scutece, ~i l-am luat cu mine. Se auzl glasul capltanulul Lemoni, gray sl ragusit, Am ciulit urechile, Vorbea de spiriduslt care se catarasera in timpul furtunii pe catargele caicului sau, si le Iingeau, - Sint moi si lipiciosi, spunea el, fii cind Ii atingi, iii iau miinile foc. Mi-am rasucit mustatlle 0 data, si toata noaptea am sclipit co. un draco ~i, cum va spuneam, apa daduse navala pe vas. Incarcatura se inmuiase, devenise grea si vasul incepuse sa se aplece tntr-o parte, Eram pierdut, Dar Iui Dumnezeu, bunul, i s-a facut mila de mine ~i mi-a trimis un fulger zdravan care a aruncat in aer tambuchiurile si, odata cu eIe, tot carbunele. Marea era numai carbune de jur imprejur, dar vasul era mai usor ; sl-atunci s-a indreptat. Uite-asa se face c-am scapat ~i de data asta. Am scos din buzunar micul meu Dante, "tovard~ul de ciilatorie", Mi-am aprins pipa, m-am rezcmat de perete ~i mi-am luat 0 pozitie comoda, Dorinta mi-a stat 0 clipa in curnpana : de unde sa incep? De la smoala Incinsa a InIei nului, de la flacara racoritoare a Purgutoriului, sau sa mil avint de-a dreptul pe treapta eea mai innlta a Spei antei omenesti ? Eram tiber sa alcg, Tincam in mtna rnir-uscula editie Dante, iml savuram libcrtatca. Vorsurilo pe care urma sa Ie alcg, acum, cu noaptea-n cap, ave au sa imprime ritmul intregii zilo. M-am aplecat asupra densei viziuni sprc a Iua 0 hotfirire, dar n-am avut ragazul. Deodata, nclinistit, am ridicat cnpul, Nu stiu cum dar am avut sonzatia di doua gauri mi se casca in crestetul capului ; m-am intors brusc <i m-am uitat Inapol prin usa de sticla, Speranta dcmcnta de a-mi revcdca prlctcnul rn-a strafulgerat pcntru 0 clipa. 11

Eram gata sa accept cut. Un necunoscut, statura, uscativ, eu geam ~i se uita la


turtita,

minunea, Dar minunea nu s-a petrecam Ia vreo saizeci de ani, inalt de niste ochi holbati, i!1i lipise nasul de mine. Tinea subsuoara 0 bocceluta

Ce rn-a impresionat rnai mutt la el au fost ochii tristt, nelinistiti, batjocoritori ~i plini de ardoarc. Cel putin, asa mi s-au parut mie, De cum ni s-au incrucisat privirile - parca i s-ar fi confirmat ideea ca eu sint eel pe care-l cauta - necunoseutul a lntins hotarit mina ~i a deschis W1a.A treeut printre mese eu un pas vioi ~i elastic ~i S-3 oprit in fata mea. - La drum ? rn-a intrebat e1.1ncotro ? - In Creta. De ce ? -- Ma iei eu tine '? Mil uitai la el ell atentie, Dbraji scofflciti, fwei puternice, pometi proeminenti, un par carunt ~i buclat, niste ochi scaparatori, - De ce ? Ce sa fae ell tine ? face nirnic fara "de ce" ? Uite-asa, de placere, la-ma, hai sa zieem. ea bucatar, Stiu sa fae niste supe ! Ma pufni rlsul, Comportarea !iii vorba lui hotarita imi placcau, Supele asljderea. N-ar fi rau, ma gindeam, sa iau eu mine namila asta deselata pe Indepartatul 1arm singuratic, Supe, taifasuri. Avea aerul ea vinturase tan si mari, un Iel de Sindbad Marinarul. .. Mi-a placut, - La ce te glndesti ? flicu el balanganindu-!?i scaiIrlia. Sl tu esti dintr-aia eare se tot socotescr s-o fac, sa n-o fae ... Ei ? Cam asa ceva, nu ? Hai, hotarA!lIte-te, curaj 1 Statea aplecat asupra mea, un lungan cit toate zilele, ~i rna obosea sa tot ridie capul pentru a-i vorbi. Am inehis cartea. - Stai jos, i-am spus. lei un ceai ? S-a asezat, punindu-si ell mare atentie bocceaua pe scaunul de alaturi. - Un ceai ? facu el disprejuitor, Jupine, un rom ! t~ibau romul sorbind cite-un pic, pastrtndu-l indelung in gura pentru a-l savura, apoi laslndu-l incet sa-i alunece
Ridica din wneri. - De ce ! De ee ! facu el dispretultor. Dare nu se poate

12

miruntaielc. "Senzual, mi-am zis, cunoseator rafinat. ..k - Ce meserie ai ? l-am intrebat. - Toate meseriile : ale de se fac cu piciorul, eu mina, ru capul, toate, Atita ar mai lipsi, sa stea omul ~i sA ulcaga. - Unde-ai lucrat in ultima vreme ? - Intr-o minA. Sint un miner bun, sa stil, Ma prlcep In metale, fJtiu sa gAsesc filoane, sa deschid galerii, sa cobor in puturi, nu mi-e frica. Lueram bine, eram fJef de echipa, n-aveam de ce ma plinge. Da' vezi c! si-a vir it dracu eoada, Simbata trecutl, seara, eram put in cam chcrchelit sl, nici una, nici doua, m-am repezit b. patron, care venise tocmai in ziua aceea in Inspectie, fJi i-am tras o mama de bataie ... - 0 mama de bataie ? De ce ? Ce-ti facuse ? - Mie? nimic! Absolut nimic, pe onoarea mea! 11 vedeam pe om pentru prima oara la fata. Ba ne imparfise ~i niste ~igfui, amarttul, - $i at unci ? - Oh I pui P tu ni~e mtrebari ! Asa rni-a venit mie. Stii povestea cu morAri?l ? ee, curul morarltel ~tie em tc ? Curul moraritel, asta-i ratiunea orneneasca. Citisem multe definitli ale ratiunli omenesti. Asta mi s-a parut insa a fi eea mai uimltoare, ~i mi-a placut, l\l-am uitat la noul meu tovaras eu un deosebit interes. Fata Ii era plina de zbircituri, miicinata, roasa parca de vijelii si ploi. 0 alta fata, citiva ani mal tirziu, rni-a facut aceeasi impresie de 1emn muncit fJi chinuit: cea b. lui Panait Istrati. - $i ee ai acolo in boccea? Mincare? vesmlnte I scule ? 'I'ovarasu! meu ridica din umeri ~i rise. - Imi pari un om cu rnulta [udecata, fie-mi ingaduit s-o spun, zise el. Mingiie bocceaua cu degetele lui Iungi ~i aspre.

l,e' git ~i sa-i incaIzeasca

Nu, adauga e1. E un santurl


Instrument cu coarde,

1.

Un santuri ? Cinti 1a santuri ?

13

- Cind sint la ananghie, dau 0 raitA prin circluml clntind la santuri. N~te vechi cintece kleftice din Macedonia. $i dupa aia string cheta, uite, cu sapca asta, care sc umple de parale. - Cum te cheama ? - Alexis Zorba. Mi se mai spune ~i Lopata-de-hru": tarie, in bataie de [oc, fiindca-s lung ~i am un cap turtit ca 0 placinta. Dar oamenii-s liberi sa spuie tot ce poftesc ! l\tIi se mai spune !iii "Passa Tempo", pentru ca intr-o vreme vindeam semints de dovleac. Mi se mai spune ~i Mana Vltel : pe oriunde ma due, pare-se ca fac ravagii, Mai am ~i alte porecle, dar asta pentru alta data ... - $i cum ai Invatat sa cinti la santuri ? - Aveam douazeci de ani. La 0 serbare data-n satul meu, de-acolo, de la poalele Olimpului, am auzit pentru prima oara cintindu-se din santuri. Am slmtit ca mi se tale rasuflarea, Trei zile la rind n-am putut sa bag nimlc in gura, "Ce-i cu tine 1" rna Intreba taiea-meu intr-o seara. ,.Vreau sa cint ~i eu la santuri I"~ "Nu ti-e rusine ? Ce esti tu, tigan nomad 1 Sa ajungl Iautar 1" "Vreau sa cint si eu la santuri !" Aveam ceva bani deoparte, sa rna insor cind mi-o veni soroeul, Un pusti Inca, vezi bine, un smintit. Imi ardea singele in vine, voiam sa rna tnsor, vai de capul meu! Asadar, dau totul pina la ultimul ban si-mi cum par un santuri. Iaca, asta de colea. 0 intind cu el, ajung la Salonic ~i rna apuc sa-l caut pe-un turc, Retsep Efendi, un cunoscator, un maestru la santuri. MA arunc Ia picioarele 1ui. i"Ce doresti, tinere ghiaur?" rna intreba el. "Vreau sa-nvat a cinta la santuri." "Bun, sl de ce mi te-aruncl la picioare 1" "Pentru ca n-am bani sa-ti platesc !" ,,$i zi asa, ti-a intrat in cap sa cintl la santurr ?" "Da." "Bine, ramii atunci, baietas, n-am nevoie sa fiu platit !" Am ramas Ia el un an sa stuc'iez, trebuie sa fie mort la ora asta. Daca Dumnezeu lasa sa intre ciini in raiul lui, poate sa-i deschida usa sl lui Retsep Efendi. De cind am invatat Sa cint la santuri, sint alt om. Cind sint arnarft sau cind ma aflu la an.mghle, cint In santuri sl rna simt mai usor, In timp ce cint, poate sa mi se vorbeasca mult si bine, n-aud nimic, sl chiar daca aud, nu pot sa scot 0 yorba. Oricit as vrca, n-am cc-i face, nu pot sl pace!

14

- Si de ce, Zorba ? - Eh ! Pasiunea! Se deschise usa. Vuietul marii rabufni din nou in cafenea ; aveam picioarele ~i miinile tnghetate, M-am virit ~i mai tare in coltul meu ~i m-am invelit eu pardesiul ; tratam 0 voluptate deplina, "Unde sa mai plec ? rna gindeam. Stau bine aici, De-ar putea dura acest minut ani intregi." Ma uitai la straniul personaj din fata mea. Avca ochii atlntiti asupra-rni, niste oehi mici, rotunzi, negri ca taciunele, cu vinisoare rosii in partea alba. Simteam cum - Ei ? Iacul eu. ~i dupa aia ? Zorba i~i rididi din nou umerii ososi, - Lasa asta, zise el. Imi dai 0 tigadi ? L-am dat. A scos din vesta un amnar, un fitil ~i ~i-a aprins-o, Ochii i se inchisera pe [umatate, satisfacuti, - Ai fost insura t ? - Sint barbat, facu el, enervat. Sint barbat, adica orb. Si eu am cazut in capcana, ca tot omul, M-am tnsurat. Am calcat cu stingul, Am devenit cap de familie. Am eladit 0 casa, Am avut copii. Belele, Noroe de santuri, fie binecuvintat ! - Cintai acasa sa mai alungi necazurile ? Asa-i ? - 0, dragul meu! Se vede di nu cintt la nici un instrument I Ce vorbe-s astea? Acasa ai griji, nevasta, plozi. Ce maninci ? Ce pui pe tine? Ce te mai asteapta ? Iadul ! Nu, nu, pentru santuri trebuie sa ai chef, trcbuie sa fii pur. Daca nevasta-mea ma biriie la cap, cum vrei sa mai am chef sa cint Ia santuri ? Incearca sa cinti cind copiilor Ie e foame ~i chitaie, Ca sa cinti Ia santuri trebuie sa-ti fie capul la santuri, ~i nu in alta parte, Injelegi ? Intelegeam ca Zorba asta era omul pe care-l cautam de atita arnar de vreme lara sa-l gasesc, 0 inima vie, o imensa gura Iacoma, un suflet mare in stare bruta, Sensul cuvintelor arta, dragoste, frumusete, puritate, pasiune - acest muncitor mi-l lamurea prin cele mai simple cuvinte omenesti, Mii uitam la miinile lui care stiau sa se slujeasca de cazma si de santuri - pline de bataturi ~i crapate, de15

ma strapung si rna scorrnonesc cu nesat,

formate ~i nervoasc. Cu mare bagare de seama ~i gingasie, de parca ar Ii dezbracat 0 femeie, ele desfacui a bocceaua si scoasera dinauntru un veehi santuri lustruit de ani. cu 0 sumedenie de coarde, cu podoabe de arama l?i de fildes !jli eu un eiucure de rnatase rosie, Degetele butucanoase il mingilau de la un cap la altul, Incet, ell pasiune, de parca ar fi mingiiat 0 femeie. Apoi, il Invelira din nou, cum invelesti un trup iubit, sa nu raceasca, - lata santuri-ul meu ! sopti el in timp ee-l punea cu precaujie pe scaun, Marinarii cioeneau acum paharele, rizind cu gura pini la urechi. Batrinul il batu amical pe spate pe capitanul Lemoni. - Ai tras 0 spaima zdravana, ehe, capitane Lemoni, spune drept! Numai Dumnezeu stie cite Iuminari i-ai fagaduit Sfintului Nieolae ! Capitanul i~i mcrett sprincenele stufoase. - Jur pe apa marii, baietl, eind am vazut moartea cu ochii, nu m-am gindit niei la Sfinta Feeioara, nici la Sfintul Nicolae ! M-am tntors spre Salamina, m-am gindit 1a nevastii-mea ~i am strigat: "Ah! scumpa mea Katherina, dac-as putea sa flu in patultiiu I" o data mai mult, marinarii izbucnlra in hohote de ris, iar capltanul Lemont rise ~i e1. - Zau asa, ciudat animal mai e ~i omnl asta! facu el, 11are pe Arhanghelul Mortii cu palosul deasupra capului, dar cu mintea e aeolo, taman acolo, ~i nu in altA parte r PIui ! Lua-l-ar dracu de pore t Batu din palme, - Jupine, striga el, adu de bsut la toatii lumea ! Zorba aseulta, eu ureehiIe-i marl ciulite. Se tntoarse, se uiUi la marinari, apoi la mine. - Unde acolo? intreba el. Ce tot povesteste ala? Dar deodata pricepu ~i tresarl, - Bravo, amice 1 faeu el admirativ. Marinarii a~tia cunosc taina. Pentru ca. se lupta zi ~i noapte eu moartea, se vede treaba. I~i agita in aer laba uria~li. - Bun! zise el, asta-i alta poveste. Sa ne-ntoareem la a noastra : ramin sau plec ? Hotara~te.

16

- Zorba, am zis, si-abia m-am tinut sa nu-i sar In brate, Zorba, de aeord! Vii eu mine, Am lignit in Creta, Ii vei supraveghea pe muncitori. Seara 0 sa ne intindem amindol pe nisip - n-am pe lume nici nevasta, nici copii, nici macar un ciine -, 0 ~a mincam :;.1 0 sa bem Impreuna, Dupa aceea, tu ai sa clnti la santuri... - ...Daca 0 sa-mt vina eheful, pricepi, daca 0 sa-mi vina eheful. Sa muncesc pentru tine, asta da, ctt poftesti, Sint omul tau. Dar eu santurl-ul, asta-i aHa mincare de peste. E-un animal salbatic, .are ncvoie de libertate. Daca 0 sa-mi viDa eheful, 0 sa cint, eint ~i din gura, ~i~ sa joe zeimbekiko, hasapiko, pendozali - da' ti-o spun verde, numai daca-mi vine eheful. Socoteala dreapta e friitie curati. Daea rna silestt, s-a Ispravit, In treburi de feIuI asta, e bine s-o stii, sint barbat, - Barbat ? Ce vrei sa spui ? - Ei, cum ar veni, liber ! - Jupine, am strigat, inca un rom! - Doua romuri! striga Zorba, ~i pentru tine unul, sa putem cioeni. Ceaiul de salvie ~i romul nu fae cssa buna, Trebuie sa bei ~i tu un rom, ca sa peceUuim intelegerea dintre nol, Cioeniram paharelele, Se luminase 'acum bine de ziua. Vaporul ~uieri. Hamalul care-mi dusese geamantanele pe vapor imi facu semn. - Dumnezeu cu noi, am spus scultndu-ma, sa mergem! - ...~i N ecuratul ! completa calm Zorb'a. Se apleca, i~i lu8 santurl-ul subsuoara, deschlse usa ~i Iesl primul.

II

MARE, BLtNDETE DE TOAMNA, INSULE SCALDATE in lumina, pinza diafana a unei ploi fine acoperind ncmuritoarea goliciune a Greciei. Ferice de omul, gindeam, caruia ii e dat, inainte de moarte, sa pluteasca pe apele Marii Egee. Ncnumarate sint bucuriile acestei lumi - femeile, fructele, ideile. Dar sa strabati 0 mare ca asta, pe-o toamna blind a, soptind numele fiecarei insule, cred ca nu exista bucurie care sa cufunde mai mult sufletul omu1ui in paradis. Nicaieri altundeva nu treci atit de sen in, niei attt de usor, de la realitate la vis. Fruntariile se tngusteaza si din catargele celui mai ponosit vapor se avinta navalnic ramuri si ciorchini. S-'ar spune di aici, in Grecia, minunea e floarea de neinlaturat a necesitatii. Pe la amiaza, ploaia se oprise, soarele sfisie nodi :;;i se infati~a blind, duios, proaspat spalat, mingiind cu razele lui apele ~i meleagurile indragite. Stateam la prora si, plna in departatul zarilor, rna lasam imbatat de minune. Pe vapor - grecii, pehlivani fara pereehe, cu priviri lacarne, cu gindul la tot felul de ghescf turt, meschine discutii politlce ~i certuri, un pian dezacordat, muieri sclifosite, cinstite si veninoase. Domnea 0 atmosfera de mizerie provinciala. Iti venca sa apuei vaporul de cele doua capete, sa-l deserti in mare, sa-l scuturi bine-bine, ca sa tc-asiguri ca au cazut inauntru toate sclrnaviile care-I pingareau - oameni, sobolani, plosnite - ~i apoi sa-l asezi din nou pe apa, proaspat curatat si gol, Dar, din cind in cind, rna cuprindea mila. 0 mila budista, rece ca 0 conc1uzie de silogism metafizic. Mila nu numai de oameni, ci de lumea tntreaga, care lupta, strigd, plinge, spcra ~i nu vede ca totu1 nu e dcclt 0 Iantasrna18

gorie a Neantului. Mll[l de gr: sci ~i de vapor, si de mare, sl de mine, ~i de mina de lignit , ~l de manuscrisul Buddha, de toate aceste zadarnicii ale atuite din umbra ~i lumina. care se zbat pe neasteptate, i nfcstind aerul curat. Ma uitam la Zorba, descc nnpus, palid ca ceara, care sedea pe-un colac de fringhii la prora. Mirosea a lamiie, i~i lungea ditamai urechea ~i-·i asculta pe pasageri ciorovalndu-se unul pentru rege, alitul pentru Venizelos. Dadea din tartacuta $i scuipa. - Toane vechi ! bombani cel dispretultor. Ma mir ca nu Ie e rusine ! - Ce vrea sa insemne asta : toane vechi, Zorba ? - Pa! toate astea : regi, ds-mocratii, deputati. Cc bilci ! In constiinta lui Zorba eve nimentele contemporane nu mai era decit niste vechituri, intr-atit, in sinea lui, le depasisc, Fara tndoiala ca, in mintca lui, telegraf, vapor cu aburi, drum de fier, morala curenta, patrie, religie apareau, fireste, ca niste vechi ,pu~ti ruginite. Sufletul lui mainta mult mai iute decit lumea. Fringhiile scrisneau pe catarge, malurile dansau, Iemelle se Ingalbenisera mai tare ca lamifle. Depusesera armele - farduri, corsaje, ace de par, piepteni. Aveau buzele palide, unghiile vinete, Batrlnele palavragioaice naplrleau, penele de tmprumurt cadeau - panglici, gene false, 'alunite de frumusete, snrtien - ~i cind Ie vedeai gata sa verse, te incerca scirba si-o nespusa mila. Zorba, Ia rindul lui, se flicu galben, dupa aceea verde, ochii sclipitori i se tntunecara. Abia pe inserat privirea lui incepu sa prinda iar viata, Intinse mina si-mi arata doi delfini care sareau, Iuindu-se la intreccre cu vaporul. - Delfini ! flicu el, vesel. Bagai de seama atunci pentru prima oara ca aratatorul de la mina stinga ii este retezat aproape la jumatate. Am tresarit, oarecum tulburat, - Ce s-a intimplat cu degetul tau, Zorba ? am strigat, - Nimic ! a raspuns el, ~ifonat ca nu m-am bucurat Indeajuns Ia vederea delfinilor. l'i l-a taiat vreo mastna ? 'am staruit eu. - Ce masina ! L-am taiat cu mina mea. 11

Cuminata?Dece? Nu poti tu sa pricepi una ca asta, jupine! a zis el dind din umeri. 'fi-am rnai spus cii am facut toate meseriile, ~a ci 0 data am fost ~i olar. Imi iubeam meseria ca un zinatic. ~tii ee-l aia sa iei un bulgare de lut ~i sa faci din el tot ce-ti trece prln cap ? Frrr ! dai drumul la roata, $i lutul se fnvir~te ca un nebun, in timp ce tu stai deasupra lui ~i zici : am sa fae un ulcior, am sa fac 0 stra ... china, am sa fac 0 Iampa, ~i orlce poftesc, fir-ar sa fie ! Asta se cheama sa fii bArbat : Libertate ! Uitase cli e pe mare, nu mai musca din Iamiie, ochii i se limpezirli iar. - Ei ~i atunci ? am intrebat. Ce-i cu degetul ? - Da, iata : rna supira la invirtit. Se vira exact acolo un de nu trebuia, imi strica socotelile. Pina cind, intr-o buna zi, am pus mlna pe tGp~ca. .. - f?i nu te-a durut ? - Cum sa nu ma doarli ? ca nu-s butue, sint om, se-n .. lelege ca m-a durut. "Da' cum p-am spus, rna supara, oi-atunci I-am Uiiat. Soarele cobort spre asflntit, marea se lini~ti un pic, norii Be risipirii. Luceafirul scIi1>i. Priveam marea, priveam ceru), Incepui sa visez sa iubesti astfel, sa apuci toporlsea, si tai, ~i sa te doara Dar mi-am tinut emotia intr-ascuns. - Prost sistem, Zorba! am spus eu zimbind. Asta ml-amintesta povestea din Legenda Guritd. Intr-o zi, un ascet a vazut 0 femeie care I-a tulburat. Atunci, a Iuat securea ... - Idiotul ! rna intrerupse Zorba, ghicind ce aveam sl spun. Sa tai asa ceva! Timpitul! Dar treaba aia nu-i niciodata 0 piedica. - $i inca cum ! am insistat eu, e ehiar 0 piedica mare de tot. - Piedica Ia ce ? - La intrarea in imparatia cerurilor. Zorba se uitA la mine piezls, cu un aer batjocoritor, - Ba-i tocmai, zlse e1t idiotul draculul, cheia raiului I Inalta capul, rna privi eu atentie, ca ~i cum ar fi vrut sa-~i dea seama ce p8rere am eu despre lucrurlle astea : vlata viitoare, impiiripa ceturilor, femei ~ preotl, Dar
I

20

se pare ca n-a ghicit mare lucru ~i ~i balangan] prec .. u. L capullui mare, tncaruntit, - Schilozii nu intra in rai ! zise el, si nu mai scoase o verba,
Am plecat in cabina mea sa ma Iungesc, am luat 0 carte; Buddha continua sa-mi stapineasca gindurile, Am citit DiaZogul dintrc Buddha fi Cioban, care, in ultimii ani, imi umplea sufletul de Iinlste ~i siguranta.
CIOBANUL - Masa mi-e gata, am muls oue. La u$a eoItbe' mele f4vorul e tras, focuZ arde in vatr4. lar tu, tu pori trimite oricit4 ploaie, cerule 1 BUDDHA - Eu nu mai am ncvoie nici de hrant'f, nici de lapte. VinturiZe sint coliba mea, foeul mi s-a stins. tar tu, tu pol' trimite oTicftel ploaie, cerule ! CIOBANUL - Eu am boi, am vac!, am pii$unile strelbunilM met fi un taurcaTe-mi fecundeaz4 vacile. Iar ttl, tu poti trimite oricit pl04ie, cerule I BUDDHA - Eu n-am ntei bot, niei vaci. Eu n-am p4~uni. Eu n-am nimie. Nu m4 tem de nimic. lar tu, tu poti trimtte oriclt ploaie, cerule 1 CIOBANUL - Eu am 0 ciob4nit4 supus4 Ji credincioasa. De ant $i ani de ztle ea e mtderea me,,; sint fericit sii' mel jOc noaptea cu ea. lnr tu, tu pott trimUe oTicit4 ploaic, cerule I BUDDHA - Eu am un suflet supus $i liber. De ani $i ani de zile il excrsez JI-l inviit s4 se ;oace cu mine. tar tu, tu po,. trimite orlcit plmde, cerole I

Cele doua glasurt inca mai vorbeau cind rn-a furat sornnul. Vintul se pornise din nou ~i valurile se izbeau de hubloul gros de stiela. Pluteam ca un nor de fum intre sornn $i veghe, 0 furtunA violenta izbucni, pasunile se naruira, boii, vacile, taurul fura Inghititi, Vintul smulse acoperisul colibei, focul se stinse; muierea tipa si se prabusi rnoarta in noroi. $i ciobanul incepu sa se tinguie ; urla, nu intelegeam ce spune, dar urla, iar eu rna cufundarn tot mai adtnc in somn, lunecind ca un peste in mare. Cind m-arn trezit, in zorl, nobila insula se Intlndea 1&dreapta noastra, mlndra ~i salbatica. Muntii trandafirii S1!:'i.:!e8l1 Indaratul negurilor sub razele soarelui de toamna.

21

In jurul nostru, marea de culoarea indigoulul clocotea, tot nelinistita. Zorba, invelit intr-o patura cafenie, privea nesatios Creta. Privirea lui trecea in zbor de la munte la cimpie, apoi de-a lungul tarmului, explora, de pares toate aceste paminturi ~i ape i-ar fi fost familiare ~i s-ar fi bucurat sa le mai strabata 0 data in gind. M-am apropiat ~i i-am atins umarul. - Desigur ca nu vii pentru prima oara in Creta, Zorba ! am spus. Te ulti la ea ca la 0 veche prietena, Zorba casca 'intocmai ca unul ' care se 'plictiseste, L-am simtit, n-avea deloc chef de yorba. Am zimbit. - N-ai chef de yorba, Zorba ? - Nu-l Yorba de chef, [upine, raspunsc el, dar imi vine greu s-o fac. - hi vine greu ? De ce ? N-a raspuns imediat. ~i-a mai plimbat 0 data incet privirea de-a lungul tarmului. Dormise pe punte, !(i,idin parul lui carunt ~i cirliontat se prelingea roua. Toate outele adinci, barbia !iii gitul lui erau luminate pina in fund de soarele care se lnalta. In eele din urrna, buzele-i grease, rasfrinte, ca de tap, se miscara, - Dimineata mi-€ greu sa deschid gura. Tare greu, sa-mi fie cu Iertare. 'l'acu, atmtlndu-si din nou ochii mici sl rotunzi asupra Cretei. Clopotul suna pentru micul dejun. Fete rava~ite, galben-verzui, mcepura sa-~i Iaca aparitia din cabine. Femei cu cocul desfacut se tirau, tmplettcindu-se, de la omasa la alta. Miroseau a boritura si a apa de colonie si aveau 0 privire tulbure, Ingrozlta sl natinga. Zorba, asezat in fata mea, i~i sorbea cu voluptate cafeaua. l~i ungea piinea cu unt si miere sl minca. Treptat, Iata i se lumina, i se domoli, gura i se imblinzi. Ma ultam la el pe furis in timp ~ Iesca pe incetul din bratele lui Morfeu si ochii ii sclipeau tot mal mult. I~i aprinse 0 t_igara, trase fumul cu nesat, sl din narilc lui paroase \.i:;mira nori de fum albastru, ~i indoi 22

piciorul drept sub el, asezindu-se cornod dupa tipicul oriental. Acum putea sa vorbeasca, - Daca e prima oara cind yin in Creta? incepu el... (Inchise ochii pe [umatate 9i prdvi in departure, prin hublou, muntele Ida, care se estompa in spatele nostru.) Nu, nu e prima oara. tn 1896 eram un barbat in toata firea. Mustata si parul inca i~i mal aveau culoarea lor adevarata, erau negre ca pana corbului. Aveam in gura trelzcci sl doi de dinti $i cind ma tmbatam, tnfulecam rnai intli gustarile ~i, dupa ala, farfuria. Dar taman atunci a dat dracu sa izbucneasca 0 revolta in Creta. Pe vremea aia Iaceam pe ncgustorul ambulant in Macedonia. Mergeam din sat in sat, vindeam maruntlsuri, si, in loc de bani, coream brinza, lina, unt, Iepuri, malai ; mai apoi, Ie vindeam pe toate astea ~i cistlgam indoit. Noaptca, in orice sat ajungeam pe inserat, stiam la ce casu Sa poposesc. In fiecare sat e cite-o vaduva inimoasa, Il dadearn fie un mosorel, fie un pieptene sau 0 basma neagra, din pricina raposatului, ~i rna culcam ell ea. Nu era scump l NU-i scump, jupine, traiul bun. Numai ca, a!)a cum iii spunearn, ia ta di oamenii din Creta pun din nou mina pe arme, "Ei, dracia dracului ! mi-am zis eu. Creta asta n-o sa nc dea pace niciodata?" Am dat deoparte mosorelele si pieptenii, am pus mina pe-o flinta, m-am virit si eu printre rebeli si-am pornit-o spre Creta. Zorba tacu. Treceam acum pe linga un mic golf rotund, nisipos, Iinistit. Valurile il scaldau blind, fara sa se sparga, multumindu-se sa depuna 0 spuma usoara de-a lungul plajii, Norii se risipisera, soare1e stralucea ~i Creta cea apriga zirnbea, domolita, Zorba se intoarse si-mi arunca 0 privire ironioa. - Iti inchipui acu, jupine, c-o sa m-apuc sa-tl insir cite capete de turci am taiat si cite urechi de turd am pus in spirt - asta-i obiceiul in Creta ... N-o sa spun nimic ! Mi-e ciuda, mi-e rusine. Ce-i toata furia asta? imi spun acu, cind sint ceva mal putln smintit, ee-l toata furia asta ? Te repezi la un om care nu ~i-a Iacut nimic, il rnusti, li tal nasu', Ii smulgi urechile, ii spinteci burta sl toate astea chemindu-l pe Dumnezeu intr-ajutcr. Cu al te cuvin te, 11 poftesti ~i pe el sa taie nasuri ~i urechi ~i sa spintocc burtt, Numai ca pe vremea accca, vezi 23

tu, !mi clocotea singele-n vine. N-am stat sa despic firu-n

patru. Ca sa judeci drept ~i cinstit, trebuie sa fii potolit, si se-adune ann si sA n-ai dinti. Cind nu mai ai dinti, ttl vine usor sA zici: "E ruslne, fratilor, nu muscati !" Da' clnd mai al treizeci ~i doi de din ti in gura.; E-o £larA erfncena, omul, cind e timir ; da, jupine, 0 fiarA crincena care maninca oameni I Il?i clatina caput incoace $i lncolo. - Maninc! e1 ~i carne de miel, si pasari, si porci, da' pina nu man inca carne de om, nu, nu e satul. ~i adauga, strrvindu-si tigara in farfurioara cestil de cafea: - N u, nu e satul, Tu, intelf'peiunea pamintulul, ce zici de treaba asta ? Dar fani sa astepte raspuns : - Ce potl sa zici tu? faeu e1, cintarindu-ma din priviri... Dupa cum banui, maria-ta n-a stiut niciodata ce-i foamea, n-a ucis niciodata, n-a furat niciodata, nu s-a eulcat nieiodata cu muierea altuia, Ce poti sa stii tu, asader, ce e pe lumea asta? Creier de om nevinovat, carne care nu stlo ce-i soarele... soptl el cu un viidit dispre], lar mie, mie mi-a fost rusine de miinile-rni delicate, de fata-ml palida si de viata mea, neimproscata cu singe Ii noroi. - Fie! factl Zorba, Jrecindu-$i mina grea pe deasupra mesei, de parca a1· fi sters-o cu un burete. Fie I A!;I voi totusi sa te intreb ceva. Trebuie C-.3i rasfoit sumedenie de ciirti, poate ca stii, .. - Spune, Zorba, despre ee e vorba ? - E ciudat, jupine ... Tare ciudat, rna pune in tncurcatura. Toate mirsaviile astea, toate jafurile $i macelurile astea pe care le-arn faptuit noi, rebelii, l-au adus pe printul George in Creta. Libertatea ! MA privi cu niste ochi holbati, ulultl, - E-o taina, soptl el, 0 mare taina ! Cum ar veni, pcntru ca Iibertatea sa se tnstaptneasca in lumea asta, e nevoie de astfel de crime, de astfel de mirsavll ? Daca m-as apuca acu sa-ti tn~ir toate porcarlile $i toate omorurile care s-au faptuit, ti s-ar ridica parul macluca-n cap. $i totusl, urmarea tuturor astor a, care-a fost ? Liber24

tatca ! In loc sa ne pirjoleasca trasnlndu-ne din inaltul cerului, Dumnezeu ne da libertatea! N u mai pricep nimic! Se uiUi 1.a mine de parca ar fi cerut ajutor, Se simtea, era 0 problema care-l fl'anuntase mult de tot ~i nu-i putea da de rost, - Tu intelegi, jupine ? intreba el ingrozit. Ce sa inteleg? Ce sa-d spun? Sau oeea ce numim noi Dumnezeu nu exista ; sau ceea ce numim crime ~i nelegiuiri e neeesar luptei ~i eliberarii omeniril ... Ma straduiam sa gasesc pentru Zorba 0 alta expresie, mai simpla, - Cum se face ca 0 floare Incolteste ~i create din balegar ~i gunoaie? Presupune, Zorba, ca omul e balegarul ~i gunoaiele, iar floarea e libertatea. - Da' saminta j' facu Zorba izbind cu pumnul in masa. Ca 0 floare sa-ncolteasca trebuie 0 saminta. Cine-a pus 0 saminta ca asta in maruntaiele noastre puturoase ? Si de ce slminta asta nu da flori din bunatate ~i cinstc ? Si-i trebuie singe ~i gunoaie ? Dadui din cap. - Nu stiu, am zis. - Cine ~tie? - Nimeni. - Pai atunci, striga Zorba, deznadajduit, aruncind in jurul lui priviri salbattoe, ee-am nevoie de vapoare, de masini si de gulere tari ? Vreo doi-trei pasageri brutalizati de mare si care i~l beau cafeaua 1.a masa vecina se trezira La viata. Adulmecara 0 gftceava ~i eiulira urechile. Faptu.lll dezgusta pe Zorba. Cobori vocea : - Da-o mcolo, zise el. Cind rna gindesc La asta, iml vine sa sparg tot ce am 1.a in dernin a, un scaun, sau 0 lampa, sau capul meu de pereti, ~i dupa aia, ce-am cistigat? Lua-m-ar dracu ! Platesc oalele sparte sau rna due la spiter sa-mi puna bandaje la cap. ~i daca bunul DumI1€Zeu exista, ei J atunci e ~i mal rau : s-a zis cu mine! Trebuie ca m1i priveste cu coada ochiului din inaltul cerului ~i se perpeleste, A dat din mina brusc, oa. ~i cum ar fi izgonit 0 musca enervanta. 25

~ In sfirsit, Iacu el plictisit. Asta voiam s.i-ti spun! cum a sosit vaporul regal impodobit peste tot eu stea .. guri ~i au fueeput sa se traga salve de tun sl cum a pus p'Hntul piciorul pe pamintul Cretei... Ai vazut vreodata un popor intreg nebun de fericire ca-si afla Iibertatea ? Nu ? Ei atunci, sarmanul meu [upin, te-al nascut orb sl orb ai sa mori. Eu, chiar dac-ar fi sa traiesc 0 mie de ani, chiar daca n-ar mai ramine din mine dectt 0 halca de carne vie, ce-am vazut in ziua ceea n-am sa uit 0 viata, $i daca fiecare om ar putea sa-si aleaga raiul in cer, potrivit cu gusturile lui - $i-.asa ar trebui : asta numesc eu rui -, i-as spune bunului Dumnezeu "Doamne, raiul meu sa fie 0 Creta impodobita cu mirt ~i stcaguri si sa dainuie seeole in sir elipa in care printul George a pus piciorul pe pamintul Cretei. Mi-e de-ajuns." Zorba tacu din nou. lSi rasuci mustata, isi umplu ochi un pahar cu apa de La gheata si-l dadu pe glt dintr-o data. - Ce s-a petrecut in Creta, Zorba? Povesteste l - N-o sa rna apuc acu sa indrug verzi si uscate ! zise Zorba enervat. Dragul meu, un Iucru iti spun: ca Iumea asta e-o taina si ca omul nu e declt 0 mare bruta, 0 mare bruta si-un mare Dumnezcu, Un ticalos de rebel, venit din Macedonia, eu mine, pe nume Yorga, un tip uns cu toate alifiile, un pore infect, ce mai, ei bine, plingea. "De ce plingi, rna Yorga, blestematule? i-am zis, da' $i mie-mi curgeau Iacrimlle girla. De ce plingl, ba, porcule?" Si unde nu mi se-arunca de git si incepe sa rna pupe, miorlaind oa un copil. Dupa care, zgirciobul asta faM pereche, scoate punga de bani, i~i desarta in po~a monedc de aur sparlite de la turci si incepe sa le zvirle in aer eu amindoua miinile. Pricepi, jupine, asta-i Iibertatea ! M-am ridicat $i am urcat pe punte, spre a rna lasa biciuit de aspra adiere a marii. "Asta-i Iibertatca, gindeam eu. Sa ai 0 l?asiune,. sa aduni gramada monedele de aur $i, deodata, sa-ti invingl pasiunea ~i sa-ti azvirli comoara in cele patru vinturi. Sa te eliberezi de-o pasiune pentru a te supune alteia, mal nobila, Dar nu cumva e si asta tot 0 forma de sclavie ? Sa te sacrifici pentru 0 idee, pentru neamul tau, pentru Dumnezeu ? Sau, cu cit stapinul Be plaseaza mai Ia Inal-

26

time, cu-atit Iunia sclavului se Iungeste 1 Ar putea atunci sa se zbenguie st sa zburde pe-o arena mai incapatoare si sa moara fara a da de fume. Asta se numeste asadar libertate 1" La sfirsitul dupa-amiezii am acostat 1a tArmul nostru nisipos, Un nisip alb, extrem de fin, niste leandri inca in Iloare, niste smochini, niste roscovi si, mai departe, Ia dreapta, un delusor scund ~i cenusiu, fara un copac, ce semana cu ehipu1 unei femei lungite pe spate. Si pe sub barbia ei, pe gttul ei, treeeau filoanele eafenii ale Iignitului. Sufla un vint de toamna, nori scamosati treeeau domol ~i Indulceau pamintul acoperindu-I de umbra. Alti! se profilau amenintatort. Soarele se acoperea sl se descoperea, iar fata pamintului se intuneca ~i se lumina ca un chip viu si framintat. M-am oprit 0 clipa pe nisip ~i am privit. Sfinta singuratate se intindea in tata mea, trista, fascinata, ea pustiul. Poemul budist urea din pamint si mi se strecura pina in fundul sufletului : "Cind oare rna voi retrage, in sflrsit, in pustietate, singur, fara tovarasi, fara bucurie ~i fara tristete, eu uniea sfinta eertitudine ea totul nu e decit un vis? Cind, eu zdrentele mele - fara dorinti -. rna voi retrage voios in ereierul muntilor ? Cind, vazind cii trupul meu nu e decit boala ~i crima, batrinete si moarte - liber, fara team a, plin de bucurre -, rna. voi retrage in padure ? Cind ? Cind ? Cind ?" Zorba se apropie, eu santuri-ul subsuoara. - lata lignitul I am spus eu, sa-mi ascund emotia, Si-am tntins mina spre dealul eu chip de femeie. Dar Zorba ~i-a ineruntat sprtncenele fara sa se

tntoarca,
-

Mai tlrziu, nu e momentul, [upine, a zis el. Mai sa se opreasca pamintul, Inca se mai misca, fir-ar sa fie, se misca, parsivul, ca puntea unui vapor. Hal degraba in sat. Si-o porni inainte cu pasi marl, Doi baietasi cu picioarele goale, bronzati ca niste pui de felahi, venira in fuga mare si apucara geamantanele. Un vames bortos eu oehi albastri pufaia din narghilea in baraca ee indeplinea rolu1 de varna. Se uita Ia noi cu
fntH trebuic 27

eoada ochiului, arunca 0 privire nepasatoare asupra gea~ mantanelor si se rasuci 0 clip a pe scaun eu intentia de-a se ridica parca. Dar n-a avut curajul 5-0 faca, A ridicat Incet ciubucul narghilelei : - Bine ati venit ! zise el cu voce adormita. Unul din baieti se apropie de mine. Clipi din ochii lui negrl ca doua masline : - Nu e cretan! facu el pe-un ton de zeflemea, Un puturos, ee mai tura-vura ! - Cretanii nu sint puturosi ? - Sint... sint ~i ei..., raspunse mieutul cretan, dar aitfeL. - E departe satul ? - Ah, de unde r Ia 0 aruncatura de prastie ! Uite, in dosul gradinilor, in vagauna. Un sat frumos, boierule. o regiune unde curge lapte ~i miere: roscove, fasole, naut, untdelemn, vin. Si colo, in nisip, eresc castraveti, ~i iii mai timpurii pepeni galbeni din Creta. Vintul din Africa ii umfla, boierule. Daca te culci intr-o ~radina de zarzavat, ii auzi cum piriie, err ! crr I ~i cum se ingroa~a In timpul noptii. Zorba mergea inainte nitelus oblic. Mai era inc4

ametit.

- Cura], Zorba ! l-am strigat, Am iesit din tncurcatura, nici 0 grija ! Grabeam pasul. Pamlntul era plin de nisip ~i de scoici. Din loc in loc, cite-o tamarisca, cite-un smochin salbatie, cite-o tufa de trestie, de captalan-amar. Era zapu~ea1A. Norii se lasau din ce in ce mal jos, vintul se potoli. Treceam pe linga un smochin urias cu trunchiul ingemanat, rasucit in forma de spirala, care incepea sa se scoroieasca de ba trinete, Unul din baietasi se oprl, Iml indica, cu 0 miscare a barbiel, batrlnul arbore. - Smochinul Dom'soarei ! zise el, Am tresarit. Pe-acest pamtnt al Cretei, fieeare platra, fiecare capac i~i are tragica poveste. - Al Dom'soarei ? De ce-i ziee asa ? - Pe vremea lui bunicu-meu, fata unul grangur s-a indragostit de-un ciobanas, Da' talca-su s-a-mpotrlvit j dom'soara plingea, urla, se ruga, da' batrtnu! 0 tinea pe-a lui! Qi iaca intr-o seara iii doi tineri se facura nevazut], 28

intoarse :

I-au cautat 0 zi, doua, trei, 0 saptiimina, nimie! Dar au inceput sa puta, ~i-atunci s-au luat dupa miros si t-au giisit sub smochinul asta, putrerlti ~i Inlantuiti. Prieepi ? I-au gasit dupa miros, Copilul izbucni In ris. Se auzea freamatul satului. Nlste ciini se pornira sa Iatre, citeva femei se vaieareau, cocosli vesteau schimbarea vremii. In ae1' plutea miros de drojdie, 1 aspindit de cazanele in care se distila rachiul. - Uite satul! striga1'a eel doi eopii Iuindu-sl avint. Indata ce Ineonjuraram colina de nisip, eatunul ne aparu in fata ochilor, oocotat pe povirnisul viigaunii. Case scunde cu ceardaeurt, spoite cu var, lipite una de alta ; sl cum Ierestrele desehise forrnau pete negre, semanau ell niste cranii albicite infipte Intre stinci. M-am apropiat de Zorba. - Fii atent, Zorba, l-am sflltuit pe soptite, poarta-te cum trebuie, .acum cind intram In sat. sa n-aiba nimeni nici 0 banuiala, Zorba ! Sa aratam ca niste oameni de afaceri seriosi : eu, patronul, Iar tu, seful de echipa. C1'ctanii, afla de Ia mine, nu stiu de gluma, De cum au pus ochii pe tine, dibaeesc indata daeii sctrttle ceva, ~i poreela e gata. Nu mai scapi de ea orioe-ai face. Et;;ti ca un ciine cu tinicheaua de coadA. Zorba i~i prinse mustata in palma $i se scufunda intr-o adinca meditatie, - Asculta, jupine, zise el in cele din urma, daca sc afla vreo vaduva in comuna, n-are de oe sa-ti fie teama, daca nu ... In c1ipa aceea, la. intrarea 1n sat, 0 cersetoare numai zdrente din cap pina-n picioare veni in fuga mare cu mina Intinsa. Oaebesa, impu\i1:a foe, eu 0 mustacioara neagra ~i stufoasi. - Ei, cumetre! ii striga .sa lui Zorba, ei, cumetre! ai suflet ? Zorba se oprl, - Am, raspunse el series. - Atunci dA-mi cinci drahme ! Zorba. scoase din buzunar un portofel de plele ponosit, - Poftim , zise e1. ~i un zimbet fi tnflori pe buzele inca amare. Se 29

Ciinii din sat se napustira asupra noastra, femeile se aplecara pe marginea eerdacurilor, copiii se luara laic dupa noi zbierind. Unii Iatrau, altii claxonau cu masinile, alti! ne-o luau inainte privindu-ne cu ochi mari, extaziati. Aj unseram in plata satului: doi plopi albi uriasi, tnconjurati de niste butuci grosolan ciopliti, care slujeau drept banci ; in fata, cafeneaua, avind deasupra 0 imensa firma decolorata : "Cafenea-Mikelarie Pudoarea". - De ce rizi, jupine ? tntreba Zorba. Dar n-am apucat sa-i raspund. Din usa cafenelcimacelarie ti~nira vreo cinci-sase colosi in nadragi albastri ~i eu cingatoare rosie, - Bine-ati venit, prieteni ! strigara ei. Binevoiti $i intrati sa beti un rachiu, E inca fierbinte, acu' scos din cazan. Zorba plescai. - Ce zici, [uplne ? Se intoarse spre mine si-mi Iacu eu ochiul. - Bern unu? Bauram unul, care ne arse maruntaiele, Cafegiulmaeelar, un batrin voinic, bine corservat si sprinten, ne aduse niste scaune. Am intrebat unde am putea loeui. - Duceti-va la madam Hortense, striga careva. - 0 frantuzoaica ? facui mirat, - Vine din celalalt capat al lumii. Si-a trait viata, si-a Iacut de cap cam peste tot, si cind a Imbatririit, a tras la mal aici, unde a deschis un han. - Vinde ~i bomboane ! se repezi un copil. - Se da cu faina :;;icu vopsele ! strjga un altul. Are o panglica in jurul gitului. Are si-un papagal, - Vaduva ? intreba Zorba. E vaduva ? Nimeni nu-i raspunse. - Vaduva ? mal lntreba 0 data, lastndu-I gura apa, Cafegiul h;i apuca strins barba deasa si carunta, - Cite fire de par tin in mina, prietene? Cite ? Ei bine, dupa atiti barbati e vaduva, Te-al Iamurit ? M-am Iarnurit, raspunse Zorba, lingindu-se pe buze. 30

drahme sufletul,

Dupa cum vad, zise el, nu-l scump pe-aici : cine!

- Te poate lasa vaduv l?i pe tine. - Ia seama, prietene I striga un batrtn, jn hohotele de ris ale tuturor. Cafegiul il;;i facu din nou aparitla, aduclnd pe-o tava <11 doilea rind de tratatli : piine de orz, brtnza de capra, pere. - Hai, dati-Ie pace! striga el. Sa n-aud de nici 0 madam! La mine-o sa doarma. - 0 sa-i iau la mine, Kondomanolio! zise m05111. N-am cop ii, am casa mare, e loc berechet. - Ba sa-mi fie cu iertare, mos Anagnosti, striga cafegiul apleclndu-se 1a urechea mosului. Eu am zis aI dintii, - N-ai decit sa-l iei pe celalalt, zise mos Anagnosti, eu il tau pe batrtn, - Care batrin ? facu Zorba, adinc jignit. - Nu ne despartlm, zisei eu, sl-I facui semn lui Zorba s:t nu se enerveze. Nu ne despartim. 0 sa morgcm Ia madam Hortense ... Bine-ati venit ! Bine-ati venit! Iemeiusca scurta $i bondoaca, durdulie, eu un pur decolorat, ea inu1, i~i faeu aparltla sub plopi, Icgiinindu-se pe plcioarele-I strimbe, eu bratele intinse. 0 alunita zbtrlita de citeva fire ea parul de pore Ii impodobea barbia. Purta 0 panglica de eatifea rosie in jurul gitului si obrajii ofili]! ii erau tencuitl eu pudra mov. 0 ~uvita de par zglobie ii juca pe frunte, facind-o sa semene eu Sarah Bernhardt, batrina, in Vulturul. - Incintat de cunostinta, madam Hortense! am raspuns eu pregatindu-ma sa-l sarut min a, cuprins de-o spontana buna dlspozitie. Viata mi-aparu deodata ca un basm, ca 0 comedic de Shakespeare, sa zieem Eurtuna. Abia debarcasem, ud.i ti din cap pina-n plcioare dupa naufragiul imaginal'. Exploram toemai uluitoarele tarmuri si ii salutam solemn pe Iocuitorii din partca locului. Aceasta madam Hortense

31

imi aparca ca 0 regina a insulei, un fel de toea blonda ~ Iucitoare, care esuase, pe j\un~tate descompusa, parfumata :;;imustacioasa, pe aceasta plaja de nisip. In spatele ei, eu multiplele-i capete jegoase, ciufulite ~i pline de vole buna, Caliban, poporul, care-o prlvea cu mindrie ~i dispret. Zorba, pcintul travestit, 0 privea Ia rindul lui admirativ, cu ochi zgtitl, ca pe-o veche tovarasa, b5trina fregata ce s-a luptat pe mar! Indepartate, rind pe rind victorioasa $i invinsi, cu sabordurile naruite, cu catargele fa· rimate, cu pinzele sftsiate - ~i care aeum, brazdata de crapaturlle pe care ~i Ie cruaftituia cu crew ~i pudra, se retrasese pe aceasta coasta ~i astepta, n astepta, evident, pe Zorba, capitarrul eu mii de cicatrice pe obraz. ~i aveam placerea sa-I vad pe-acestl doi actori inti1nindu-se~ in sftrstt, in aeest decor cretan, montat ~i pictat eu tuse grease de penel, - Doua pa turi, madam Hortense! spusel eu incHnindu-ma in lata Mtrinei actrlte a dragostei. Doua paturi fara plosnlte ... - Fiidi plosnite, vai de mine, fadi plosnite l strigai ea, aruncindu-ml 0 lungi privire provocatoare, - Ba sint l Ba stnt I strigara rinjind gurlle lui Callban, - Ba nu sint I Ba nu sint I insista ea lovind pietrif?~ eu un ptciorus dolofan, Imbracat intr-un ciorap gros azuriu. Purta niste vechi pantofi de bal scllciaji, impod<*>iti c.ochet ell 0 mica lunda de matase, - Hu! Hu 1 Ina-te-ar draeu, prime donna! se mai auzi 0 data hohotul lul Caliban, Dar madam Hortense, plina de demnitate, 0 ~i luase din loe, deschizlndu-ne drumul. Mirosea a pudra sl a sap un de proasta cali tate. Zorba p~ea in urma ei, sorbind-o din priviri. - Ia, jupine, ia uite, mi se destiinui el. Cum se mai leagana, pacatoasa : plaf ! plaf !, ea oile alea care au coada numai grasime !

32

Cazura vreo doua-trei picaturi mari de ploale, cerul tntuneca. Fulgere albastre sagetara muntele. Petite, infofolite in micile lor glugi a!lbe din lina de capra, minau degraba din tslaz capra ~i oaia familiei. Femeile, ghemuite in Iata vetrei, aprlndeau focul de seara. Zorba i$i musca nervos rnustata, neputindu-se opri sa conternple bucile madamei, ce se leganau, - Hm ! sopti el deodata mtr-un of tat. Ticaloasa asta de vlata, nu e niciodata lips ita de surprize.
S1:!

3 - Alexis Zorba

III

Nl$TE VECHl CABlNE DE BAlE, LIPlTE UNA DE alta, alcatuiau micul hotel al doamnci Hortense. Prima cabina era pravalla, Gascal aiel bomboane, tigc1ri, alune americane, fitiluri de lampa, abecedare, luminarl ~i smima, Alte patru cabine, in sir, eonstituiau dorrnitoarele. In spate, in curte, se afla bucataria, spalutoria, poiata de pasari si cotetele cu icpuri de casa, Jur imprcjur, plantati in nisipul fin, niste bambusi stufosi si citiva eactusl, Toata aceasta alcatuire exalta un rniros de mare, de gainat ~i de urina, Dar in rastimpuri, cind trccca madam Hortense, aerul Isl schim ba mirosul ca sl cum ti s-ar fi desertat sub nas un lighcan de coafor. Dupa ce ne-a facut paturile, ne-arn culcat $i am tras un pui de somn pina dimineata. Nu mi-aduc aminte cc-am visat, dar, cind m-am trezit, cram usor ~i vcsel ca dupa o baie in mare, Era duminica, muncitorii urmau sa vina a doua zi din sate.e tnvecinate pentru a incepe lucrul la mina. Aveam dcci ragazul sa dau 0 raita in ziua aceea, spre a vedea pe ce meleaguri rna aruncase soarta, Abia se crapa de zilla cind am zbughit-o afara. Am Iasat in urma gradinile, am luat-o de-a lungul tarmului, am facut dcgraba curiostinta eu apa, cu pamintul, cu acrul din partea Iocului, am cules plante salbatice, si palmele mi s-au lmpregnat eu miros de cimbru, salvie $i izma. M-am urcat pe un delusor ~i am privit, Un peisa] auster de granit ~i de calcar foarte duro Roscovi in tonuri intunecate, maslinl argintii, smochini si vita de vie. In vilcele adapostite, gradinl de portocali, de lani.ii ~i de mosmoni ; in apropierea tarmului, gradinlle de zarzavat, La sud, marea incli zbuciumata, de necuprins, ce venea mugind dinspre coastele Africii, se avinta muscind din
34

pamtntul Cretei. Foarte aproape, un mic ostrov, msipos, de-un roz virginal sub lumina prime lor raze de soare. Acest peisaj cretan se asemana, imi facea impresia, cu 0 proza de buna calitate : bine lucrat, sobru, lipsit de inflorlturl inutile, viguros ~i retinut, Exprima esentialul eU mijloacele cele mai simple. Nu-i ardea de ~aga, refuzu sa utilizeze eel mai mic artificiu. Spunea ce avea de spus cu 0 virtla austeritate. Dar printre rindurile-i severe se deslusea 0 sensibilitate ~i 0 ginga~;ie neasteptate : in vilcelele adapostite, Iamii] ~i portocalii i~i raspindeau mireasma, iar mai departe, marea nesftrsita emana 0 incpuizabila poezie. - Creta, am rostit in soapta, Creta... si-am slmtit cum imi bate inima. Am coborit delusorul si-am apuoat-o pe malul apei. Niste fete tlnere carora Ie turuia gura i~i facura aparitia, cu basmale albe ea zapada, eu cizrnulite Inalte, galbene, eu poalele rochitelor suflecate ; se dueeau sa asculte slujba la manastirea care se zarea in departare, orbitor de alba, 1a marginea marii. M-am oprit locului. Cum dadura Cll oehii de mine, le incremeni risul pe buze. Din cap pina in pieioare, trupul It se puse in pozitle de aparare ~i degetele 1i se inchircira nervoase de corsajele strinse pe talie. Singe,e 10r se ana in stare de alarma, Pe toate aceste coaste ale Cretci, indreptate spre Africa, plratii au facut, seeole de-a rtndul, neasteptate incursiuni, rapind oile, femeile, copiii. Le legau fedeles eu centurile lor rosii, le azvirleau in calclc corabiilor ~i ridioau ancora pentru a Ie duce la Mger, la Alexandria sau la Beirut sa le vlnda, Secole de-a rindul, pe acest tarm brazdat de flamuri indoliate, marea a rasunat de bocete. Ma uitam cum se apropie curnplltele fete, lipite una de alta, formind parca 0 bariera de nctrecut. Mi~cari sigure, indispensabile secolelor trecute, ~.i care revin azl fara temei, urmind ritmul unei nccesitati dispArute. Dar cind fetele au ajuns in dreptul mcu, m-am dat la 0 farte calm ~i am zimbit. $i pe loc, ca ~i cum ar fi simti clintr-o data ea primejdia a trecut de veacuri, trezindu-se brusc in epocanoastra de securitatc, chipurile li se Iuminara, Iinia de batale in r.induri strinse se rarl, ~i 35

toate odata imi urara bun-sosit eu glasurl voioase sl cristaline. In clipa aceea, clopote1e indeparta tei miinastiri, fericite. zglobii, umpluri vazduhul cu sunetul lor triumfal. Soarele urease blnisor, cerul era senin. M-am Virit intre stinci, cuibarit ea un pescarue tntr-o ni~a, sl am privit marea. lmi simteam trupul plin de vigoare, proaspat, supus. Iar sufletul, urmA.rind valul, devenea val, SUpunindu-se !;li l, farA sA mai reziste, ritmului marii. e Putin cite putin, simteam inima umflindu-mi-se. Glasuri obscure urcau in mine, poruneitoare sl ruga toare. ~tiam cine cheama, De cum nimineam singur 0 clipa, urla in mine, stapinita de preslmtlri ingrozttoare, de temerl nebunesti, de emotii, asteptind de la mine eliberarea. Am deschis degraba volumul Dante, "tovara~ul meu de drum", ca sa nu-l mai aud $i sa anihilez astfel cumplitul demon. 11 rasfoiam, citeam un vers de-aiel, 0 tertina de-acolo, tmi reaminteam intregul cint, ~i din pagtnile inflacarate se iveau urgisltll urlind. Mai Incolo, citev.a suflete ranite se chinuiau sa urce un munte inalt, prapastios. ~i mai departe, pe pajist; de smarald, hiiIaduiau sufletele preafericltilor, aidoma unor licurici scIipitori. Mergeam incoace $i mcolo prln cumplitul €dificiu al destinului, eirculam in voie prin Infern, prln Purgatoriu, prin Paradis, en la mine acasa. Sufeream, nadajduiam sau JtUStam fericirea deplina, liisindu-ma purtat pe aripile minunatelor stihuri. La un moment dat, am !nchis cartea !;limi-am aruneat oehll spre largo Un pescarus, ell burta lip ita de-un val, se inMta ~i eobora odati cu el, savurind, fericit, marea voluptate de-a fi purtat in nestire. Un pust! bronzat se ivi pe rna1ul apel, cu picioarele goale ~i fredonind eintece de dragoste. Poate ci intelegea cita durere e in ele, caci glasul bH:epu sa-l riigu~ascli la fel ca unui COCO!5

tinar.

Ani !;lian! de zile, veacuri de-a rindul, versurUe lui Dante au fost cintate astfe1 in tara poetului. ~i as-a cum dntecul de dragoste ti pregat~te pe b3.ieti ~i pe fete pentru dragoste, 1nflicarate1e versuri florentine Ii pre$iteau pe efebii italieni pentru lupta de eliberare. ToU, din generatie in genera tie, i~ contopeau sufletul cu eel al poetului, preschtmblndu-sl robia tn libertate.

Am auzit un hohot de ris in spatele meu. M-am pravalit dintr-o data de pe culmile dantesti, m-am intors si am dat eu ochii de Zorba, care se afla in picioare in spatele meu ~i ride a cu gura pina 1a urechi. - Ce-s purtarile astea, [upine ? striga el. Te caut de ore intregi, dar unde sa te dibuiesc ? Vaztnd insa ca tac, nemiscat, adauga : - E trecut de amiaza, gaina e gata fripta ; 0 sa se Iaca serum, saracuta ! Pricepi ? - Pricep, dar nu mi-e foarne. - Nu ti-e foame r facu Zorba, Iovindu-si eoapsele, Da' n-ai bagat nimic in gura de azt-dimineata. Trebuie sa-I porti de griia ~i trupului, sa ai mila de el. Da-i de mincare, jupine, da-I de mincare, el e magiiru~ul nostru, pricepi ? Daca nu-l hranesti, 0 sa te lase balta in mijlocul drumului. De ani de zile dispretuiam placerile trupesti si, daca S-3r fi putut, .a~ fi rnincat pe furis, cu senzatla ca {uptulesc 0 treaba rusinoasa. Dar, ca sa nu-l mai aud pe Zorba bombanind, am zis : - Bine, vin. Am pomit-o spre sat. Orele petreeute printre stinci trecusera ca niste ore de dragoste, iute ca fulgerul, Simteam inca asupra mea r3suf1ar.ea Incinsa a poetului florentin. - Te gindeai la lignit 'l intreba Zorba cu oarecare ~oviiala. - La ce altceva ai vrea sa rna gindesc? raspunsei zimbind. Miine Incepem lucru1. Trebuia sa fae socoteli. Zorba rna privi eu coada ochiului ~ taeu, Imi dadearn din nou seama ca rna clntareste, ca nu stie inca ce sa creada sau sa nu creada despre mine. - ~i rezultatul acestor socoteli ? ma mai intreba el, inaintind precaut. - In trei luni trebuie sa extragem zece tone de Iignit pe zi ca sa acoperim cheltuielile. Zorba se mai uita 0 data Ia mine, de data aceasta, insa, ell ingrijorare. - $i de ce dracu a trebuit sa vii pe rnalu1 marti ca sa faci socoteIi? Sa-mi fie cu iertare, jupine, daca te intreb, dar nu-mi intra-n cap. Eu, cind rna lupt cu cifrele,

37

m-al? viri in gaudi de sarpe, sa nu vad nimie. Dacd ridlc ochii ~i vad marea, sau un porn, sau 0 muierc, chiar una batrina, pai s-a dus dracului I toate socotelile sl paeatoasele astea de eifre i~i iau zborul de-ai zice c-au prins aripi... - E vina ta, Zorba ! facui eu en sa-l sicti. N-ai feria si-ti eoneentrezi glndurlle. - Nu stiu, jupine. Depinde. Sint cazurl cind niei Solomon lnteleptul.; Iaca, intr-o zi, troceam printr-un sat. Un mosneag de nouazeci de ani se apucase sa sadeasca un migdal. "Ei, mosule, am zis eu, sadesti un rnigdal 1-' Da' el, asa povirnit cum statea, s-a intors si mi-a zis : ,.Eu, fiule, rna port de parca n-o sa mol' niclodata". Si i-am raspuns : "Eu rna port de parca n~ muri in Iiece elipa". Care din nol doi avea dreptate, jupino 1 Ma pr-ivi triumfator. - Aiei sa te vad, zise el. Am tacut. Doua poteci la fel de aridc si de cutezatoare due pe culme. A actiona ea si cum moartea n-ar exista, a actiona eu gindul in fiecare clipa la moarte, poate ca e acelasi lucru. Dar in momentul cind Zorba mi-a pus Intrebarea nu stiam asta. - Ei, facu Zorba in zeflemca. Nu-ti face singe rau, jupine, n-ai pe unde scoate camasa, Sa vorbim de altceva. Mie, in elipa asta, mi-e gindul la mincare, la gaina, la pilaful presarat cu scortlsoara, si run crcler irni ies aburi ea din pilaf. Sa mincam mal intii si-om vedea dupa aeeea. Fiecare lucru la vremea lui. Acu' in rata noastra e pilaful, asadar gtndul trebuie sa ne fie la pilaf. Milne o sa fie lignitul in Iata noastra, asadar gindul 0 sa ne fie la Iignit. Nici un lucru facut pe jumatate, priccpi ? Intrarn in sat. Femeile sedeau in prng si sporovaiau ; mosnegii, sprijlnitl in ciomege, taceau, Sub un rodiu doldora de fructe 0 babuta sfrijita isi curata nepotul de
paduchi,

In fata cafenelei statea un rnosneag drept ea bradul, cu 0 figura aspra si concentrata, cu nasul corolat, cu un aspect de mare boier : era Mavrandoni, batrrnul ..satului, care ne inchiriase mina de lignit, 'I'recusctn ajurrpe la m-adam Hortense ca sa nc duca la el acasa,

38

- Ne crapa obrazul de rusine, spusese el, di ati tras 1a han, de parca nu s-ar gasi nimeni in sat care sa va primeasca. Avea 0 mutra grava, rostea cuvintele masurat, Am refuzat. S-a simtit [ignit, dar n-a starult, - Eu unul mi-am facut datoria, a zis in timp ce pleca ; stntett liberi. Nu mult dupa aceea, ne-a trimis doua calupuri de brinza, un cos cu rodii, un u1cior cu stafide si smochine sl 0 damigeana de rachiu, - Plecaciune din partea capitanului Mavrandoni! zise servitorul in timp ce descarca proviziile de pe magar ; daru-l mic, facu el, da' inima-t mare. 11 salutaram pe mai-marele satului cu 0 avalansa de vorbe cordiale. - Sa traiti ani multi! zise el, punindu-si mina pe piept. $i nu mal scoase 0 Yorba. - Nu-i prea place sa vorbeasca, soptl Zorba: e-un om posac. - Mindl'li, zlsei eu, imi place. lata ca sosiram. Narile lui Zorba frematau bucuroase. Madam Hortense, de cum ne zan in prag, scoase un strigat ~i intra indarat in bucatarie, Zorba intinse masa in curte, sub bolta desfrunzita, Taie felii marl de piine, aduse Yin, puse farfuriile si tacimurile. Se intoarse spre mine, rna privi smechereste ~i facu un gest spre masa : pusese trei tacimuri t - Pricepi, jupine 1 Imi sopti el. - Prlcep, raspunsel, pricep, batrin desfrinat ce estl, - Gaina batrina face supa buna, zise el Iinglndu-si buzele. Mai stiu ~i eu cite ceva. A1erga, sprinten, din ochi ii scaparau scintei ~i fredona vechi cintece de dragoste. - Asta-i viata, jupine, viata buna. rata, in clipa asta rna port de parca ar fi sa mor pe loco Si rna grabesc sa nu dau ortul popii pina nu mantnc gaina. - La masa ! porunci madam Hortense. Ridica oala de pe foe ~i 0 puse in fata noastra, Dar ramase ell gura cascata : observase cele trel tactmurt,

39

Stacojie pina-n virful urechilor de pUicere, se uita la Zorba ~ clipi din ochisorti ei acidulati, albastrt ca cicoarea. - Are pe dracu-n ea, imi zise Zorba in soapta, Apol, cu 0 politete extrema, se intoarse spre doamna : - Frumoasli nimfli a valurllor, zise el, sintem niste naufragiati zvirliti de mare in regatul sau. Binevoteste sa iei masa cu DOi, sirena mea I Batrlna cintareata deschise Iarg bratele si Ie aduse inapoi, de parca ar Ii vrut sa ne cuprinda in ele pe amtndoi, sa legana granos, il atinse usor pe Zorba, apoi pe mine, ~i alerga gingurind in camera ei, Putin dupa aceea, ~i facu din nou aparitia, vioaie ~i in pas leganat, imbrlicata in toaleta ei numarul unu: a rochie veche de catifea verde, jerpeliti toata, garnisita cu sireturi galbene, roase. Corsajul ii ramasese cu generozitatc desfacut {ii-Si prinsese cu un ac, in decolteu, un trandafir de pinza cu petalele desfoiate. Tinea in mina colivia papagalului, pe care-o atirna de bolta, o asezaram 1a mijloc, Zorba Ia dreapta, eu la stinga ei, Ne-am repezit cu totii Ia mincare. S-a scurs 0 buna bucata de vreme fara ca vreunul sa sufle un cuvint. Se hranea animalul din noi, se adApa eu vin, alimentele se ttansformau repede In singe, lumea se Infrumuseta, femeia de Ungi nol intinerea cu fieeare clipa ~i ridurile i se stergeau, Papagalul atirnat in fata noastra, intr-un costumas verde cu vesta galbeni, se ap1eea sa ne pri .. veasca ~i ni se parea cind intruchiparea unui omule] vrajit, cind a suBetului bitrinei ctntarete in toaleta verde cu galben, Iar deasupra capetelor noastre bolta desfrunzitii se acoperi deodata cu ciorchini mad de struguri ncgri. Zorba 4i roti ochii ..n cap ~i-~i desfacu Iarg bratele, vrind parca sa imbdi.t~cze intrcag.a lume. - Ce se-ntimpla, jupine? striga el uluit. Bei un palliicel de yin ~i iatii ca lumea 0 Ia razna, La urma urmclor, ce e l?i viat;a asta, jupme ! Ziu ~ a~tia ce-atiml deasupra capului, struguri sa fie, ingeri si fie, nu-mi dau seama. Sau nu e absolut nimic, ~i nimic nu exista. nid gaina, nici sirena, nici Creta ? Vo~te, jupine, VQrbe§te, alttel simt cii-mi pierd min tile t

Lui ZOL'ba incepcn sa i sc dezlege Iimba, Terminase cu gaina l?i 0 privea pe madam Hortense eu lacomie, Oehii i se Iipisera de ea, urcau, coborau, S0 Iurisau in pieptul umflat, pc care-l pipaiau ca niste miini. Ochisorti bunei noastre doamne straluceau l?i ei: ii' placea vinul ~i daduse ceva pahare pe git, Iar neastimparatul demon al vinului 0 readusese in epoca frumoaselor zile de odinioara. Redevenind duioasa, hazlie, expansiva, se ridica, zavort usa ee da in afara, ea sa n-o vada satenii - "barbarii", cum ii numea ea - i~i aprinse 0 tigara, :ri din nasucul ei ridicat in vint "fl 1a Irancaise" Incepura sa Iasa rotocoale de fum. In asemcnea memento, toate portile femeii se deschid, santinolele atipesc, si-un cuvint potrivit e Ia Iel de puternic ca aurul sau ca dragostea, Mi-am apr ins asadar pipa ~i am rostit cuvintul potrivit. - Madam Hortense, mi-o amlntestl pe Sarah Bernhardt... cind era tiniira. Nu rna asteptam sa gasesc in aeest loe salbatic atita eleganta, atita gratie, atita Irumusete ~i poli tete. Care Shakespeare te-a trimis asadar aici, printre barbari ? - Shakespeare? fiicu ea zgiindu-si ochisorll spruiieiU. Care Shakespeare ? Gindul ei i~i Iua zborul, rapid, spre teatrele pe care le vazuse, diidu tntr-o clipa 0 raita prin barur.ile de Ia Paris sl pina 1a Beirut, de acolo pe toata Intinderea eoasfci Anatoltel, sl, bruse, ~i aminti : era la Alexandria, 0 sala mare cu lustre, Iotolii de catifea, barbati ~i femei, spinari goale, parfumuri, flori. Deodata, eortina se ridica :;oiun negro tcribil i~i fAeu aparitla ... - Care Shakespeare? fiieu ea din nou, mindra cl pilla la urma sl-a amintit; eel care se mai chcama ~i Othello? - EI, el. Care Shakespeare, nobila doamna, 'te-a aruncat pe aceste stinei saJ.batice ? Se uita in jurul ei. Usile erau inehise, papagalul dormea, iepurii de casa fiiceau dragoste, eram singuri. ~otionata, incepu sa-~i desehida inima, cum deschizi un vechi sipet plin de mirodenii, de scrisorelc de dragoste ingilbenitel de toalete stravechl ..•

Vorbea greceste ca vai de lume, stilcea cuvintele, incurca silabcle, Cu toate acestea, 0 intelegearn perfect, si uneori abia izbutearn sa ne tinem risul, alteori - trasesern ~i noi blnisor la masea - ni se umpleau ochii de Iacrimi. - Ei bine (cam asta e ceca ce ne-a povestit batrina sirena in curtea-i parfumata), ei bine, eu, cea care va vorbesc, n-am fost cintareata de cabaret, nu ! Am fost 0 artista renumita, Purtarn combinezoane de matase cu dantela veritabila. Numai ca dragostea ... Ofta din r.irunchi, i~i mai aprinse 0 tlgara de la tigara lui Zorba. - Eram Indragostitj; de-un amiral. Creta se afla in plina revolulie ~i flotele marilor puteri i~i aruncasera ancora in portul Suda. Citeva zile mai ttrziu, mi-am aruncat ~i cu ancora acoio. Ah ! ce maretie ! Sa-i fi vazut pe cei patru amirali: englez, francez, italian l?i rus, eu fireturi de aur de sus pina [os, cu pantofi de lac si cu pene la ehiplu. Ca niste cocosi. Cocosi grasi, tntre optzeei si 0 suta de kile ficcare. :;;i ce barbi ! buclate, matasoase, brune, blonde. carunte, castanii, si ce frumos miroseau ! Fiecare i~i avea parfumul lui, numai asa ii puteam deosebi noaptea. Anglia mirosea a apa de colonie, Franta a violetc, Rusla a mosc ~i Italia, ah! Italia se innebunca dupa ambra, Ce barbi, Dumnezeule, ee barbi ! Adeseori, ne adunam pe vasul-amiral ~i vorbearn de revolutie, Toate uniformeic erau deseheiate la nasturi, eu n-aveam pe mine decit 0 cama~uta de matase care se lipea de corp pentru ca mi-o udau eu sampanie. Era vara, tntelegl ? Vorbeam deci de revolutie, discutii serioase, iar eu ii apucam de barbi si ii imploram sa nu-i bombardeze pe bietil eretanl, n vedeam eu binoclul, pe-o sttnca, linga Canea. Mici, mici de tot, ca niste furniei, in nadragi albastri ~i eu cizme gal bene. Urlau, urlau, ~i aveau un steag .. Trestiile care formau Ingraditura curtii se miscara, Bltrina combatants se opri, Ingrozita. Intre frunze sclipirl nlste oehi rautaciosi, Copiii din sat adulmecasera zaiafetul nostru l?ine spionau. Cintareata Incerca sa se ridiee, dar nu izbuti : prea mult mincasc ~i bause, sc a~eza din nou. lac de sudoare, Zorba ridlca de jos 0 piatra : eopiii se impra.,tiara chlrdind,

- Continua, frumoasa mea, continua, comoara mea! facu Zorba, apropilndu-si ceva mai mult scaunul. - Ii spuneam asadar amiralului italian, cu care 'imi pormitcarn mai multo llbcrtatl, ii spuneam, tragtndu-I de barba : "Dragul meu Canavaro - asa i1 ehema -, micutul meu Canavaro, sa nu faci bum 1 bum 1, sa nu faei bum 1 bum 1" Dc cite ori eu, cea care va vorbesc, nu l-am salvat pe cretani de la moarte 1 De cite ori tunurile nu erau gata sa traga, iar eu n apueam de barba pe amiral ~i-l opream sa fnca bum! bum! Dar ti-ai gasit recunosUnlil ! In lac de decoratle ... Era mihnita, madam Hortense, de ingratitudinea oamcnilor. Lovi in masa cu pumnulctul ei moale $i zbirci t. Iar Zoi ba, intinztndu-si mina experta spre genunchii dt'piirt ati, ii atinse, euprins de-un simulaeru de emetic ~;i strig5 : - Bubulina 1 mea, te rog, sa nu faci bum! bum 1 - Jos labclc ! faeu prcabuna noastra doamna cotcodacind, Drcpt cine rna iei, amicc ? Si-I arunca 0 prlvire languroasa, - Exista un Dumnczeu, zicea batrinul pehlivan, nu te arna: I, Bubulina mea. Aici sintem, draga mea, nu-ti fie toarna ! Batrina sircnd rldica spre cor ochlsorii ol albastri acidulati ; i~i vazu papagalul eel verde dormind in colivie. - Canavaro, micutul mou Canavaro! glnguri ea dragastoasa, Papagalul, recunoscindu-i vocea, deschise ochii, se prinse en ghearele de gratiilc coliviei ~i se apuca sa strige cu un glas ragusit, de om care se lneaca : - Canavaro ! Canavaro ! - Prezent ! striga Zorba punind din nOU mina pe genunchii care slujisera atit de mult, de parca ar fi vrut sa-i ia in stapinirc. Batrina cintareata se framint5 pe scaun lili-:;;i deschise din nou gurita incretita. - Am Iuptat sl eu, piept Ia picpt, vitejcste ... Dar au venit zilelc negre, Creta a fost eliberata, flotele au prlrnit
i Eroina (1821-1828).

din

timpul razbolulut

de Independenta al Greciel

ordin sa plece. ,,$i eu, ee rna fae? am strigat apucind ecle patru barbi, Unde rna lasati ? M-am obisnuit eu rnaretia, m-am obisnuit cu sampania ~i cu puii fript], m-am obisnuit cu dragutii de marinari care rna salutau eu mina la bereta. Ce rna fae, de patru ori vaduva, domnilor amirali ?" Ei faceau haz. Ah ! barbatii ! M-au umplut de lire englezesti, de lire italiene, de ruble ~i de napoleoni. T-arn vir it prin ciorapi, prin eorsaj, prin pantofi. In ultima seara, cum plingeam ~i urlam, amiralilor Ii s-a faeut mila de mine. Au umplut eada de bale eu sampanie, m-au aruncat inauntru - eram foarte familiari, va dati seama - !iii dupa aia au baut toata sampania in cinstea mea, si s-au imbatat. Apoi, au stins luminile ... Dimlneata am simtit toate mirosurile suprapuse : violete, apa de colonie, mose ~i arnbra, Cele patru mari puteri - Anglia, Franta, Rusia ~i Italia - Ie tineam aici, in poala, si Ie jucam asa, uite-asa ! Madam Hortense, desfacind micutele-i brate durduIii, le misca de jos in sus, ea ~i cum ar fi saltat un bebelus in poala, - Asa, uite-asa ! uite-asa ! Cind s-a luminat de ziua, au pus sa se traga salve de tun, nu va mint, zau, pe cinstea mea. ~i 0 barca alba eu douasprezece rame rn-a luat sa rna duca pe uscat. Si-a seos batista l?i a inceput sa plinga, nemingiiata. - Bubulina mea, striga Zorba infHiearat, inchide ochii... Inchide oehii, comoara IDea. Eu sint Canavaro I - Jos 1abele, iti spun! ~heuna din nou preabuna noastra doamna, fandosindu-se. Ia te uita la el ! Unde sint epoletii de aur, tricornul, barba parfumata ? Ah! Ah! Strinse usurel mina lui Zorba ~i se porni iar pe plins, Se racorlse, Am tacut eu totil 0 clipa, Marea, in dosul trestiilor, ofta, in sfirsit, Iinistita ~i duioasa. Vintul se potoli, soarele asfinti. Doi eorbi de seara trecura pe deasupra noastra ~i aripile lor filfiira ea ~i cum ar fi sfi~iat 0 tesatura de matase, sa zieem camasa de matase a unei

clntarete,

Asflntitul se lasa ca 0 pulbere de au 1', presarind intreaga eurte. Bucla nebunatica a doamnei Hortense se aprinse :;;i flIfii in adierca de seara de parca ar fi vrut ·44

sa-si ia zborul spre a da foc capctolor Inveclnato. Pieptul ei pe jumatate dezvelit, genunchil departati, umflati de virsta, zbirciturile gitului, pantofii scilciati se acoperira eu aur, Pe batrIna noastra sirena 0 treeu un fior. Inchizind pe [urnatate ochiscrii inro~iti de Iacrimi ~i de yin, se uita eind 1a mine, cind :La Zorba, care, cu buzele uscate, statea eu ochii pironiti pe pieptul ei. Se intunecase binisor, Ne privea pe amindoi cu un acr intcrogativ, caznlndu-sc sa-~ dea seama care din noi e Canavaro. - Bubulina mea, 0 alinta patimas Zorba, proptindu-st gcnunchiul de genunchiul ei, nu exista Dumnezeu, nu exist a Diavol, n-avea teama, Ridica-ti capsorul, sprijina-ti obrazul de minuta ~i zi-ne un cintec, Traiasdi viata, duca-se pe pustii moartea !... Zorba se aprinsese. In timp ce eu mina sttnga i!?i rasucea mustata, mina dreapta i se plimba pe cintareata ametita. Vorbea cu rasuflarea Intretaiata ~i oehii i se inmuiasera. Fara indoialii, nu mai ave a in fata lui 0 ba .. trtna stafidita ~i sulemenita foe, ei intreaga "ginta muicreasca", eum obisnuia sa numeasca femeia. Individualitatea disparea, ehipul se estompa. Tinara sau decrepit a, frumoasa sau urita, nu mai erau acum dccit variante lip .. site de importanta. Indaratul flecaret femcl se ina1ta se.. ver, sacru, plin de mister, ehipul Afroditci. Acosta era chipul pe caro-l vedea Zorba, lui ii vorbea, pe cl il dorea ; madam Hortense nu era decit 0 masca vremclnica si transparenta, pe care Zorba 0 sfisla pentru a saru ta buzele eterne. - Rldlca-tl gitul alb de nca, comoara mea, i~i relua el glasul implorator fi>i ifiit, ridica-ti gttul alb de nea ~i g cinta-nc ceva ! Batrina clntarcata i:;;i propti obrazul do mina-i dolofana, crapata de Icsie, privirea ii devcni languroasa. Scoase un tipat jalnic ~i salbatic ~i incepu cintecul ei prefer at, de mil de ori cintat, privindu-l pe Zorba - de fapt n ~i alcscse - eu nistc ochi lesinati, pe [umatate stinsi :
Pe al vietH mele fir De ce tc~am intilnit...

4S

Zorba sari in picioarc, se duse sa-~i ia santuri-ul, se aseza turceste, scoase instrumentul din husa, it sprijini de genunchi si-s! intinse labele groase. - Ohe! Ohe! zbiera el, ia un cutit !?i ornoara-ma, Bubulina mea ! Cind Incepu sa se lase Intunericul, sa sclipeasca pe bolt a luceafarul, sa se tnalte, seducator ~i complice, glasul santurl-ului, madam Hortense, ghiftuita de grtina :;;i orez, de alune praj ite si de vin, se pravali grcoaie pe umarul lui Zorba si ofta. Se freca usor de soldurile-i cioliinoase, casca si mai efta 0 data. Zorba imi facu un sernn, soptindu-rni - Are pe dracu-n ea, jupine, du-te !

IV

SE IVIRA ZORILE, DESCHISEI OCHII $I-L VAZUI III fata mea pe Zorba, stind ell picioarele indoi te la extrcmitatea patului sau ; fuma, cufundat intr-o adinca meditatio. Ochii lui mici sl rotunzi priveau Vnta gcmuIetul, carula primele Ilcarlri Ii dadeau 0 nuanta alburiulaptoasa, Avea ochii buhaiti, gitul lui gol :;;i descarnat, anormal de lung, statea tntins ea gitul unei pasarl de prada. In ajun rna retrasescm dcvreme :;;i-l lasasem singur eu batrina sircna, - Ma duc, spusesem, distractie placuta, Zorba, ~i cu-' raj, voinicule ! - La revedere, [upine, raspunsese Zorba. Lasa-ne sa punem treburile la punct, buna seara, jupine, somn usor ! Aparent, Ie pusesera bine Ia punet, caci, in sornn, mi s-a parut di aud uguituri lnabustte :;;i, la un moment dat, niste zguduituri in camera alaturata. Apoi am adormit la loco Mult dupa miezul noptii, Zorba a intrat descul] ~i s-a lungit pe patullui, tncetisor, sa nu rna trezeasca, Acum, cind se crapa de ziua, statea aeolo, cu oehii pierduti in departare, spre lumina, eu 0 privire inca stinsa, 11 simteai cufundat intr-o usoara toropeala ; timplele nu i se eliberasera inca de somn, Calm, pasiv, se lasa prada unui curent de penumbra densa ca mierea. Universul se scurgea, paminturi, ape, gtndurl, fiinte, spre 0 mare indepartata, si Zorba se scurgea odata eu ele, f<ira vreo impotrlvire, fara sa intrebc, ferieit. Satul incepea sa se trezeasca - rumoare confuza de cocosi, de porci, de magari, de oameni. Am vrut sa sar din pat, sa strig : "Er, Zorba, azl avem de lucru !", dar lncercam eu insumi 0 mare multumire de-a rna lasa prada astfel, fara cuvinte, fildi gesturi, indoiehlor, rumenclor in47

sinuari ale zorllor, In aceste minute magice, viata intreagA pare usoara ca un fulg. Ca un nor, nestatornic l1i flasc, pamintul se plamadeste l1i se replamadeste la adierea vintului. L-am vazut pe Zorba fumind, mi-a venit ~i mie pofta sa fumez, am intins mlna ~i mi-am luat pipa. 0 priveam cu emotie, Era 0 groasa si pretioasa pipa englezeasca, un dar pe care mi-l facuse prietenul meu - eel cu ochi verzi-cenusli si eu degete prelungi - cu multi ani. in urma, in strainatate, tntr-o amiaza, I~i terminase studiile ~i pleca chiar in seara aceea in Grecia. "Da-o in colo de pgarii, imi spusese el ; 0 aprinzi, 0 fumezi pina la [umatate ~i 0 lepezi ca pe-o !ida. E-o rusine, Insoara-te cu pipa, asta e-o sotie credincloasa, Cind 0 sa te intorci acasa, o s-o gasestl intotdeauna acolo, asteptindu-te neclintita. 0 s-o aprinzi, 0 sa privesti fumul inaltindu-se in aer, si-o sa-ti aduci aminte de mine !" Era intr-o amiaza, ieseam dintr-un muzeu din Berlin unde se dusese sa-st ia ramas bun de la scumpul lui Riizboinic de Rembrandt, cu casca de broz, eu fata supta, cu o privire tndurerata l1i voluntara, "Daca 0 sa savirsesc vreodata in viata 0 fapta demna de-un barbat, sopti el eu ochii la razboinicul neindurator ~i desnadajdult, lui 0 sa i-o datorez." Ne aflam in curtea muzeului, rezemati de-a coloana, In fata no astra, 0 statuie de bronz - 0 amazoana goala calarlnd cu 0 gratto de nespus pe-un cal salbatic. 0 pasA.rica cenusle, 0 codobatura, se aseza 0 clipa pe capul amazoanei, se intoarse spre noi, ~i seutura coada prin sdurte miscar! vioaie, fluiera de doua-trei ori eu un aer batjocoritor ~i-~i lua zborul. M-au trecut fiorii ~i m-am uitat la prietenul meu. - Ai auzlt pasarea ? l-am intrebat. Facea impresia ea ne spune ceva. Prietenul meu zimbi. - "E-o pasare, las-o sa clnte, e-o pasare, las-o sa spuna", raspunse el citind un vers din baladele noastre populare. Cum se face ca in clipa asta, la revarsatul zorilor, pe aceasta coasta a Cretei, aceasta amintire mi-a revenit in 48

memorie cu acest vers Iunebru, umplindu-mi sufletul de amaraciune ? Mi-am umplut incet pipa ~i am aprins-o. Totul arc un sens ascuns in lumea asta, gindeam. Oameni, animale, pomi, stele, toate nu sint decit niste ieroglife ; ferice de cel care incepe sa le descifreze ~i ~a ghiceasca ce spun, dar vai de el. Clnd le vede, nu Ie tntelege, Crede ca sint oameni, animale, poml, stele. Abia dupa ani ~;i ani de zlle, prea tirziu, Ie descopera adevarata semnificatie. Razboinicul cu casca de bronz, prietenul meu rezcmat de coloana, lumina opaca a acelei amiezi, eodobatura f;li cele ce ne-a spus piuind, versul cintecului funebru, toate acestea, gindeam eu acum, s-ar putea sa alba un sens ascuns, dar care? Urmaream din priviri fumul care se rasucea 9i se desrasucea in lumina elar-obscura, lmprastiindu-se domol. Sufletul mi se impletea cu acest fum sl se pierdea incet in rotocoale albastrii. A trecut asa 0 buna bueata de timp ~i am slmtit, fara interventia logicii, eu 0 negraita certitudine, zamislirea, inflotirea si disparitia lumii. Ca ~i cum m-al? fi cufundat din nou, de data aceasta insa fara cuvintele inselatoare l?i [ocurile acrobatice si insolente ale spiritului, in Buddha. Fumul acesta constituie esenta invataturii lui, spiralele acestea pieritoare e viata care nazuleste, calma, senina si fericita, spre nirvana azurie, Nu meditam, nu diu tam nimic, n-aveam nici 0 Indoiala, Traiam 0 certitudine. Am oftat usor, Readus parca din acest oftat in c1ipa prezenta, am privit in jurul meu ~i am zirit jalnica baraca de scinduri si, agatata de perete, 0 oglinjoara pe care toemai atunci se anina, Improscind scintei, prima raza de soare. In fata mea, pe celalalt pat, Zorba statea cu spatele la mine ~i fuma. Dintr-o data mi-a aparut in minte, cu toate micile-i patanii tragi-cornice, ziua din ajun. Mlros de violete rasuflate - de violate, de colonie, de mose ~i de ambra ; un papa gal, 0 faptura aproape ornencasca preschimbata in papagal, care batea din aripi in colivia lui de sirma chemind un vechi amant; sl 0 batrina fregata, unica supravietuitoare a unei intregi flote, care lstorisea stravechi lupte navale ... 49

Zorba imi auzi oftatul, dadu din cap ~i se tntoarse spre mine. - Nu ne-am purtat cum se cuvine, sopti cl, nu ne-am purtat cum se cuvine, jupine. Ai facut haz pe socotcala ci, eu la fel, ~i sl-a dat seama, sarmana ! ~i ai plecat rara sa-i faci macar avansuri, de parca ar fi 0 baba de-o mie de ani, ce rusine ! Nu e politicos, [upine, nu asa se poarta un barbat, da-mi voie sa-ti spun! E-o muiere, la urma urmelor, nu ? 0 faptura slaba, plingareata. Noroc ca am ramas eu s-o mingii. - Ce tot indrugi, Zorba, am spus eu rizind, crezi serios ca toate femeile n-au gindul decit 1a asta ? - Da, n-au gindul decit la asta. Credo-rna, [upine, Eu unul, care am vazut si-am facut citc-n luna si-n stele, am, cum s-ar zice, oarescare experienta, Muierii nu-i sta gindul1a altceva, e-o faptura bolnava, cum iti spun, smiorcaita. Daca nu-i spui c-o iubestl !?i c-o doresti, incepe sa pltnga, Poate sa zidi nu, se poate sa nu-l placi, sa-i faci great a, asta-i alta chostie. Da' cei carc-o vad trcbuie s-o doreasca. Asta vrca, sarmana, asa ca poti sa-i fad placorea, A veam 0 bunica, trebuie sa fi numarat optzcci de ani. Un adevarat roman povestca accstci batrlne ... Da' rna rog, asta-i alta caciula.; Trebuie asadar sa fi numarat vrco optzeci de ani, :;;i in fata casei noastre locuia 0 fata rumena ca 0 floare. Krystalo Ii zicea, In fiece slmbata sear a, noi, bobocii satului, mergeam sa gem un paharcl, lid vinul no dispunea. Ne puneam cite-un fir de busuioc dupa ureche, un var de-al meu i~i lua chitara si-o porncam sa-l facem 0 serenada, Ce Inflacarare ! Ce pasiunc ! Mug~am ca nlste bivoli. Toti 0 voiam, sl in fiece simbata scara 0 porneam in cird pcntru ca ea sa aleaga pe unul dintre noi. Ei bine ! Ma crezl, [upinc ? E-aici 0 taina naucitoare, are muierea in ea 0 rana care nu se-nchide niciodata, Toate ranile se-nchid, asta, nu te uita la ce sta scris in terfeloagelc tale, nu se-nchide niciodata. Ce daca muierca are optzeci de ani ? Rana tot deschisa ramino. A~a ca,.in Iicce simbata, batrina i!?i tragea patul in fata fcrcstrci, i.:;;ilua pe furis oglinjo ara, si pune-te de-ji piaptana cole citeva fire de par ramase, si fa-ti cararea.; Se uita In jurul ci intr-ascuns, de teama sa nu fie vuzuta ; daca se apropia careva, sc ghemuia usurel ca 0 mironosita si se facea ci 50

doarme. Da' cum sa doarma ? Ea astepta serenada. La opt .. zed de ani 1 Vezi, jupine, azi, cind rna gindesc, imi dau Iacrimile. Da' pe vremea aia nu eram deeit un zabauc, nu pricepeam ~i faceam haz. Intr-o buna zi m-am infuriat pe ea. Ma ocara ca alerg dupa fete, si-atunci i-am zis-o pe sleau : "De ce-ti freci buzele cu frunza de nue in fieee slmbata ~i-ti faei carare ? Gindostl poate ea pentru tine faeem serenada? Nu, pe Krystalo 0 vrem. Tu, tu mirosi a mort!" Sa rna crezi, jupine! In ziua aceea, cind am vazut doua laerimi mari pe obrajii bunica-mi, am inteles pentru prima oara ee e aia 0 muierc. S-a ghemuit in colt~orul ei ea un ciine e.i-i tremura barbia, "Krystalo 1 am urlat eu apropiindu-ma de ea ea sa auda mai bine. Krystalo 1" Tineretea c-o fiara salbatica, inumana ~i care nu Intelege. Bunica-mea si-a ridicat bratelc descarnate la eer ~i mi-a strigat : "Te blestem din tot sufletul". Din ziua aeeea, a luat-o pe povirnis in [os, s-a ofilit ~i peste doua luni era pe moarte. Pe cind era in agonie, rn-a zarit, Gifiia ca 0 broasca testoasa ~i a intins mina uscata sa ma inhate : "Tu m-ai ornorit, Alexis, tu m-ai omorit, blestematule. Blestemul sa cada asupra ta, sa induri ~i tu co-am indurat eu 1" Zorba zimbi. - Ah ! Nu s-ar putea spune ea nu m-a ajuns blestemul batrtnet, zise el minglindu-si mustata, Am saizcci ~i einci de ani, cred, da' e.i dac-as trat 0 suta, tot n-o Sd. fiu mai Intelept. Si-atunci 0 sa port 0 oglinjoara in buzunar si-o sa alerg dupa ginta mulereasca, Zirnbi din nou, arunca tigara pe Ierestruica ~i se lungi. - Am 0 gramada de cusururi, zise cl, da' din asta 0 sa mi se traga moartea ! Siri din pat. - Ajunge, destul eu vorbaria, Azi avem treaba ! Se imbdica intr-o secunda, i~i puse pantofii ~i iesi, Cu capul in piept, rumcgam vorbele lui Zorba ~i deodata imi veni in minte un oras indepartat troienit de zapada, Ma oprlsem sa privesc, tntr-o expozitie eu operele lui Rodin, 0 uriasti mtna de bronz, 1vlina lui Dumnezeu. Palma era pe [urruitate inchisa si in aceasta palma, extatiei, inHintuiti, luptau ~i sc contopoau un barbat ~i 0 femeie. 51

o faUi se apropie ~i se opri alaturl de mine. Tulburata ~i ea, privea nelinistitoarea ~i eterna mlantuire a barbatului ~i a femeii. Era zvelti, bine bnbrAcata, cu un par bogat, auriu, barbie vo1untara, buze tuguiate. Avea ceva hotarit ~i viril. Si eu, care detest sA angajez discutii frtvole, nu stlu ce m-a imboldit. M-am Inters spro ca. - La ce vi ginditi ? 0 !ntrebai. - Daca am putea scapa f sopti ea inciudatu. - Pentru a te duce unde ? Mina lui Dumnezeu e pretutindeni. Nici 0 scapare. Va pare rau ? - S-ar putea ca dragostea sa fie bucuria cea mai puternica pe-acest pamlnt, E posibil. Dar acum, cind vad aceasta mina de bronz, q vrea sa scap. - Preferatl libertatea ? - Da. - Dar daca numai supunindu-te miinii de bronz esti libel' ? Dar daca cuvintul "Dumnezeu" n-are intelesul comod pe care i-I da multimea ? Ma privi, tulburata, Avea niste ochi ccnusii mctalici, nlste buze uscate ~i amare. - Nu Inteleg, zise ea, ~i sc indephrta, parca infrico~aUl. Se facu nevazuta. De atunci mi -a Iesit compIet din minte. Cu toate acestea, trala desigur in mine, sub Iespedea pieptuIui meu - ~i azi, pe-acest tarim pustiu, iat-o iesind din striifundul fapturii mele, palida ~i Unguitoare. Da, nu m-am purtat cum se cuvine, Zorba avea dreptate. Putea fi un bun pretext aeea mina de bronz, prima luare de contact era izbutita, prime Ie dulci cuvinte pornlte de pe buze, si-am fi putut, tncet-incet, fara a ne da sea~ nici unul niei eelalalt, sa ne tnlantuim ~i sa ne uni cu toata seninatatea In palma lui Dumnezeu. Numai cii e rna avintasem brusc de la pamint spre cer, ~i Iemeia, infrlcosata, 0 luase 1a fuga. Biitrinul COCO$ cinta in curtea doamnei Hortense. Ziua intra acum, luminoasa, pc ferestruica. l-1-am ridicat dintr-un salt, MuncitOlii tncepeau sa soseasea cu eazmalele, rangile ~ ttrnacoapele lor. 11 auzeam pe Zorba dind porunci. Se darulse Imediat muncii; simteai in el omul care stie ,sa porunccasca ~i Indrageste munca de l'uspundere.
52

Am seos capul pe Ierestrulea ~i l-am vazut in picloare, un lungan cit toate zilele in mijlocul a vreo treizeci de oameni slabi, duri, arsi de soare, subtirl in taUe. Mina i se intindea autoritara, vorbele erau scurte ~i precise. La un moment dat, l-a apucat de guler pe-un tinerel care morrnaia ~i inainta sovaind, - Ai eeva de spus ? li striga el. Spune-o tare! Nu-rni plae mormaielile. Ca sa muncesti trebuie sa fii voios. Daca nu esti asa, cara-te la circiuma. In clipa aceea i~i facu aparitia madam Hortense, despletita, cu obrajii buhalt], nefardata, eu 0 imensa eama~a soioasa pe ea ~i tirind un fel de lungi papuci scilciati, Tu~i 0 data, 0 tuse ragu~ita de batrina eintareata, ca un racnet, se opri si-l privi pe Zorba eu mindrie. Ochii i se Impaienjenira, Mai tusi 0 data 5-0 auda Zorba si se apropie de el Ieganindu-se ~i dind din poponeata, De-un fir de par a tinut sa nu-l atlnga eu mineea ei larga, Dar el nu s-a invrednicit sa-i arunee nici macar 0 privlre. A luat de la un muncitor 0 bucata de pline de orz ~i un pumn de masline. - Sa mergem, baieti, striga el, inchinati-va ! ~i pornind eu pasi mari, duse ell el echipa in linie dreapta spre munte.

N-am sa descriu aiei luerul la mina. Pentru asta o nevoie de rabdare, ~i eu n-am asa ceva. Construisem din stuf, din raehita ~i din bidoane de benzina 0 baraca Ia margine a marii. Cind se crapa de ziua, Zorba se trezea, in~aca hlrletul, se dueea la mini inaintea muncitorilor, sapa 0 galerie, 0 parasea, gasea un filon de lignit stralueitor ea pacura ~i dansa de bueurie. Dar, citeva zile mai tirziu, filonul se pierdea, Zorba se arunca la pamint ~i; zvicnind din miini ~i din picioare, dadea eerului eu tifla. I~i luase munca in serios. Nici nu-mi mai cerea sfatuI. Din primele zile, toata grija ~i toata raspunderea trecusera din miinile mole intr-ale sale. Lui ii revenea sarcina sa hotarasca ~i sa infaptuiasca. Mie, sa. platesc oale1e sparte - ceea ce, de aItfel, nu-mi displacea defel - cacl, imi dadeam bine seam a, aeeste luni aveau sa fie, in viata mea, printre cele mai Icricite, Iml facusem bine socoteala : 53

avcam constilnta ca-ml cumpar fericirea cu destul de putina cheltulala, Bunicul meu din partea mamei, care loeuia intr-un tirgusor din Creta, i~i lua In fiecare seara Icllnarul ~i dadca 0 rnita prin localitate, sa vada daca n-a sosit din intimplare vreun strain. 11 lua Ia el, ii dadea din belsug sa bea ~i sa manince, apoi se aseza pe divan, l~i aprindea ciubucul, se intorcea spre oaspete - pentru care sosise cllpa sa se aehite - ~i i se adresa poruncitor : - Povesteste ! - Ce sa povestesc, nea Mustoyori ? - Ce esti, cine esti, de unde vii, cc orase si ee sate au vazut ochii tai, tot, tot, povesteste tot. Hai, vorbestc ! Si oaspetele incepea sa povestcasca, alandala, lucruri adevarate ~i mineiuni, in vreme ce bunicul mcu l:;;iIuma ciubucul, il asculta $i calatorea cu cl, stind tacticos pe divan. Iar daca oaspetcle Ii era pe plac, ii spunea : - Ai sa ramii si miine, nu pleci. Mai ai inca lucruri de povcstit. Bunicul meu n-a Iesit niciodata din tirgusorul lui. Nu s-a dus nici macar pina la Candia sau pina 101 Canea .. ,sa rna due acolo ea sa fac cc ? zicea el. Sint cancloti ~i candioti care tree pc-aici, Candia ?i Canea yin de la mine. N-am nevoie sa rna due acolo !" Eu perpctuez acum po-acest tarm cretan apuciiturile bunicului meu, $i eu am gas it un oaspet e, ca ~i cum l-as fi cautat eu luminarea. Nu-I las sa plcce. Ma costa mult mai mult decit 0 masa, dar merita. In fiecare scara, i1v~tept dupa lucru, n pun sa se aseze in Iata mea, minc~, vine elipa cind trebuie sa plateasca :;;iii spun : "Poveste~te !" Imi fumez pipa si-I ascult. A explorat in lung si-n Iat pamtntul, acest oaspete, a explorat mult ~i bine sufletul omenese, nu rna mai satur ascultindu-l. - Povesteste, Zorba, povesteste ! Dc cum deschide gura, intreaga Maccdonic mi se dezvaluie, sc desfasoara in spatiul ingust diritrc Zorba ~i mine, eu muntii ei, cu padurile $i puhoaicle ei, cueomltagli! ei, cu femelle ei aprige in Mundi ~i cu barbafii ei zdraveni $i duri. $i muntele Athos eu cele douazeci ~i:una de manasttri, arsenalele ~i trintorii ei cu fundul mare,

54

Zorba i~i scutura gulerul dupa ce-~i tel mind pcvcstile eu calugar! ~i spune in hohote de ris : "Sa te fer eastra Dumnezeu, jupine, de partea dinapoi a catirilor ~i de partca dinainte a calugarilor 1" In fiecare sear a, Zorba rna plimba de-a lungul :;'1de-a latul Greciei, Bulgariei ~i Constantinopolului, inchid oehii ~i vad, A strabatut Ba1canii, intortocheati :;;i accidcntati, a observat totul eu ochisorii lui de soirn, pc care-i holbeaza in fieeare clipa, uluit. Luerurile eu care noi ceilalti no-am oblsnuit ~i pe Hnga care trcccm nepasatori capatu in oehii lui Zorba proportiile unor redutabile enigme, Vcde trecind o fcmeie ~i se opreste naucit, - Ce taina e asta ? intreaba el. Ce e 0 muiere, si de ee ne suceste astfel eapul? Ce-o mai fi ~i asta, zi-mi un pic? Se intreaba eu aceeasi uimire in Iata unui barbat, a unui porn inflorit, a unui pahar cu apa Ieee. Zorba vede in fiecare zi toate lucrurile pentru prima oara, leri sedeam arnindoi in fata baracii. Bind un pahar de vin, s-a Intors spre mine alarmat : - Ce-o mai fi ~i apa asta rosie, jupine ? Ia zi ! ! ! Unui butuc Ii crese ramuri, incep sa-l atirne un soi de ciucuri acri, si timpul trece, soarele-i coaee, devin dulci ca mierea ~l atunci le zicem struguri ; ii stoarcem, scoatern 0 zeama pe care-o punern in butoaie, fcrmcnteaza de una singura, 0 scoatem de Sfintul Gheorghe-Bautorul, ~i s-a iacut vin l Ce minune 0 mai fi si asta? Dai pe git zeama ceca rosie ~i vezi eum iti creste sufletul, cum nu mai ineape in vechiul trup si-i gata sa se ia la trinta eu Dumnezeu, Ce-o mai fi ~i asta, [upine ? Ia zi 1 Nu spuneam nimie. Asculttndu-l pe Zorba, simteam reinnoindu-se virginitatea lumii. Toate luerurile cotidiene ~i decolorate recapatau stralucirea pe care-o avusesera in prima zi, cind iesisera din mina lui Dumnezeu. Apa, femeia, steaua, piinea reveneau la tainieul izvor primitiv, ~i virtejul divin se declansa din nou in vazduh. lata de ee in fieeare seara, intins pe plaj ii, n asteptam pe Zorba eu nerabdare. PUn de norol, minjit de carbune, Iesea din maruntaiele pamintulul ea un sobolan urias, cu mersul lui taraganat ~i deselat, De departe ghieeam cum a mers treaba in ziua aceea : dupa pozitia cor.. 55

pului, dupa cum ~i tinea capul, in piept sau ridicat, dupi cum t'}i baIanganea bratele lungi. La inceput, ma duceam cu el ; ii studiam pe muncitori. M;1 straduiam sa merg pe-un drum nou, sa rna intereses de treburi practice, sa cunosc, sa indragesc materialul uman care-mi picase in mtna, sa incerc bucuria de-attta vreme jinduita de-a nu mai avea de-a face cu cuvintc, ci cu oameni in carne f$ioase. Si-mi faceam planuri romantice - daca extractia de lignit va merge bine - sa 01"ganizez un fel de comuna in care vom minca tmpreuna aceeasi mincare f$ivom purta aceleasi vesminte, ca niste fratl, Fauream in mintea mea un nou ordin rcligios, germenii unei vieti noi. .. Dar nu eram inca hotartt sa-i impartasesc lui Zorba aceste planuri. Encrvat, rna vedea foindu-ma printre lucratori, intrebind, intervenind ~i luind regulat partea muncitorului. Zorba i:;;iincretea buzele. - Jupine, imi zicea el, ce-ar fi sa mal dai 0 rai1A pe-afara ? E-Ull soare, 0 minune ! Dar eu, in primeIe zile, staruiarn, nu plecarn. Puneam intrebAri, stateam 1a taifas, cunosteam viata fiecarul muncitor : citi copii are de hranit, cite surori de maritat, citi parinti batrini f$ineputinciosi ; grijile, metehnele, framin tarile lor. - Nu scormoni asa in vlata fiecaruia, jupine, imi spunea Zorba incruntat. C-o sa ti se Inmoaie inima, 0 sa-l iubesti mai mult decit trebuie f$idecit e in folosul muncii noastre, 0 sa Ie treci cu vederea mice ... Si atunci, vai de capul lor de asemenea, sa ~tii de la mine. Cind patronpl e sever, muncitorii se tem de el, il respecta f$i-f$i a~ de v treaba, Cind patronul e slab, il iau in bascalie ~i se culcA pe-o ureche, Pricepi 1 Intr-alta seara, dupa terminarea Iucrului, si-a azvirlit cazmaua in fata baracii ~i mi-a strigat seos din fire: - :;;tii ce te rog, jupine, nu te mai amesteca deloc, Ce construiesc eu, vii tu f$idilrimi. Ce mai sint si balivernele astea pe care Ie indrugai azi ? Socialism ~i alte bazaconii I Ce esti tu : duhovnic sau capitalist? Ai de ales. Dar cum sa aleg ? Eram mistuit de dorinta naivQ de-a uni cole doua lucruri, de-a gasi sinteza prin care ire56

ductibilele opozitii ar putea fraterniza, sprc a dobindi in acelasi timp viata terestra ~i impro:atia cerurilor. E 0 poveste care dura de ani de zile, de 1a cea mai frageda vtrsta, Inca de pe bancile scolii, tmprouna cu prietenii mel cei mai apropiati, pusesem bazele unci "Fraternitati Amicale", acesta e numele pe care i-o dadusem, 9i facusem. juramintul, inc~i cu cheia in camera mea, ca ne vom Inchina intreaga viala luptei impotriva nedreptatii, Lacrimi imense ne curgeau din ochi in clipa ctnd, cu mina pe Inima, rosteam juramintul, Idealuri puerile ! Totusi, vai tie eel care ride la auzul lor! Cind v8:d ce-au ajuns membrii "Fraternitatii Amicale" - medici sarlatanl, avocatci, bacani, politicieni pcrfizi, ziaristi de mina a doua - mi se rupe inima. E aspru !?i dur, pare-se, climatul pe acest pamint, semintele cele mai pretioase nu Incoltesc sau sint napadite de maracini ~i urzici. Eu, imi dau bine seama azi, tot necumpatat am dimas. Bogdaproste! sint oricind gata sa ma avint in expeditii donquijotesti, Duminica ne gateam amindoi ca niste fHidii de insurat : ne b8.rbieream, ne puneam cite-o camasa alba curata si-o porneam, spre sfirsitul dupa-amiezii, la madam Hortense. In fiecare duminica Mia pentru noi cite-o gaina ~i ne puneam din nou toti trei pe m1ncare si pe bautura ; dupa care Zorba i~i intindea Iabele lungi pe sinul ospitalier al preabunei doamnc, luindu-l in stapinire, Cind ne intorceam, noaptea tirziu, pc malul nostru, viata ni se parea simplii ~i pltna de bune Intenjii, biitrina, dar foarte p1aeuta ~i primitoare, Ia fel ca madam Hortense, Intr-una din aceste duminici, tntorst de la imbe~ugatele noastre chiolhanuri, m-am hotarit sa-i vorbese td sli-i imparta~ese lui Zorba planurile mele. M-a ascultat cu gura cascata, cliznindu-se si-~i pastreze -rabdarea, Doar din cind In cind didea din groasa-I sca.irrlie eu enervare. De Ia primele cuvinte S~ trezit dill bautura, mintea i s-a Iimpezit. Cind am ispravit, §i-a smuls nerves

vreo doua-trei fire de mustata,


Si-roi fie ingaduit,

jupinc, zise el, pare-mi-se di n-ai un creier prea virtos, curata piftie. Citi ani ai? - Treizeci 9l cincL - Ei f atunei nu se mai Indeasa niciodatlt Dupa care a izbucnit in rls, M-am slmtit jignit.
"

57

- Tu nu crczi in om ? i-am strigat. - Nu te supara, [upine, Nu, nu ered in mmic, Dac-as erede in om, ar insemna sa ered si-n Durnnezeu, sa ered si-n Diavol. ""$i-ar fi mare dandana. Luerurile s-ar tncurca atunci, [upine, si mi-ar casuna 0 groaza de belele. Taeu, i~i scoase basca, se scarpina in cap cu frenezie, se trase din nou de mustata de parca s-ar fi hotartt s-o smulga. Vola sa spuna ceva, dar se abtinea, Ma privi eu eoada ochiului, rna mai privi 0 data, si se hotarl. - Omul e-o bruta ! striga el lovind furios pietrieelele eu ciomagul. 0 mare bruta, Maria-ta nu stie, dupa cit se pare totul a fost user pentru tine, dar intreaba-ma pe mine. 0 bruta, m-auzi ? Esti rau cu el : te respecta ~i-ti stle de frica. Esti bun cu el : iti scoate ochii. Pastreaza distanta, [upine, nu le da oamenilot pre a mult nas, nu te-apuca sa Ie spui ea sint toti egali, ea avem toti aceleasl drepturi, De indata iti vor calca in picioare drepturile tale, iti vor fura piinea ~i te vor Iasa sa crapi de foame. Pastreaza distanta, [upine, in interesul tau 0 spun! - Tu nu erezi asadar in nimic? am strigat exasperat. - Nu, nu ered in nirnic, de cite ori sa-ti mai spun? Nu ered in nimic sl in nimeni ; numai in Zorba. Nu pentru di Zorba ar fi mai bun ea altii, nici verba de-asa eeva ! a bruta ~i el. Dar ered in Zorba pentru ea e Sillgurul pe care-l am sub stapinirea mea, singurul pe eare-l eunose; toti ceilalti, nlste naluci, Cu ochii lui vad eu ureehile lui aud, eu matale lui mistui. Toti ceilalti, iti spun, niste naluci. Cind 0 sa mol' eu, totul 0 sa rnoara, Intreaga lume zorbeasca se va narui I - Vorbesti eu un egoism! am zis eu sarcastic. - N-am ce-i face, jupine ! Asta e : ee e in gu~a :;;i-n dipu~a ; sint Zorba, vorbese ea"Zorba, N-am mai scos 0 verba, Simteam euvintele lui ZOM ea pe niste lovituri de bid. '11 .admtram ea e eapabil de aUta tarie, ea-I poate disprefiii' in ascmenea hal pe oameni ~i in acelasi timp ca are 0 ascmenea pofta sa traIasca §i sa lucreze eu ei. EV: sau as fi devenit un ascet,

58

sau i-as fi impodobit pe oameni eu pene false spre a-i putea suporta. Zorba se intoarse ~i se uita la mine. La lumina stelelor l-am deslusit gura latita de-un zimbet pina la urechi. - Te-am jignit, [upine ? zise el oprindu-se brusc, Ajunsesem la baraca. Zorba rna privi cu duiosle si N-am raspuns. Simteam ea mintea mea era de acord cu Zorba, dar inima mea rezista, vola sa se inalte, sa evadeze din bruta, sa-~i croiasca un drum. - Nu mi-e somn asta-seara, Zorba, am zls, Du-te ~i te culca, Stelele scaparau, marea ofta ~i lingca prundisul de scoici, un licurici i~i aprinse micul felinar erotic de sub burta. Din parul noptii roua curgoa siroaie. M-am intors eu fata-n jos, m-am eufundat In tacere, folra sa rna gindesc la nimic. M-am eontopit pc deplin eu noaptca l?i cu marea, imi simjeam sufletul ea un lieurici care, eu mieul sau felinar de aur verde aprins, s-a asezat pe pamintul jilav ~i negru ~i asteapta. Stclele calatoreau, orele trcceau - ~i, cind m-am ridicat, gravasem in mine dcfinitiv, fara sa inteleg cum, dubla sarcina pe care-o aveam de indeplinit pe accst F'\rm: Sd. scap de Buddha, sa rna dcscotoroscsc prin euvinte de toate prcocuparilc mclc de ordin metafizic, elibcrindu-mi suflctul de-c spairna zadarnica ; Sa stabilesc, din elipa aceea, un contact profund fii di rect eu oamenii. ,)Poatc, imi ziceam, inca nu e timpul pierdut."

teama,

"MO$ ANAGNOSTI, BATRINUL SATULUI, VA saluta ~i va tntreaba daca atl binevoi sa va dati osteneala de-a veni pina la el acasa sa luati 0 gus tare. Juganarul va trece azi prin sat sa castrcze porcii; kyra Marulia, eonsoarta mosului, va frige pentru dommile-voastre niste «fudulii». Ii veti ura ~i nepotelulul lor Minas 1a multi ani, pentru ea e ziua lui." E 0 mare bucurie sa in tri in easa unor tarani din Creta. Tot ee te inconjoara e patriarhal : vatra, lampa de petrol, plostile Insiruite de-a Iungul peretelul, 0 masa, citcva scaune si, cum intri, pe stinga, intr-o firida, ulciorul eu apa proaspata. De grinda stau spinzurate siruri de gutui, de rodii sl de plante arornatice : salvie, izma, rozmarin, cimbru. In fund, trei-patru trepte de lemn due pc-un fel de estrada, unde se afla patul eu picioare inalte si, deasupra, sfintele icoane eu candela neintrerupt aprinsa, Cas a iti pare goala ~i eu toate aeestea posed! tot ee e strict neeesar, atit de putine lueruri ii sint de trebuinta omului adevarat, Zi ua era magnlfica, soarele de toamna extrem de blind. Ne-am asezat in fata easei, in gradinita, sub un maslin incarcat de fructe. Printre frunzele argintate marea selipea in departare, lini~tita, hieratica, Nori diafani treceau pe deasupra noastra. Ei aeopereau soarele, il lasau deseoperit: sa fi jurat ea pamintul, cind vesel, eind trist, respira, In fundul gradinitei, intr-un tare ingust, porcul juganit chiraia de durere, asurzindu-ne. Dinspre vatra ne venea fumul "fuduliilor" care se frigeau pe jeratic,

60

Vorbeam despre lucruri vesnice : eereale, vita de vie, iloaie, Eram sillti sa urlam : batrlnul notabil nu auzea rine, Era, spunea el, foarte fudul de-a ureche, VJa~ rcestui bAtrin cretan fusese lineara ~i lini~tita ca cea a inui eopac dintr-o vAgauna feritii de vinturi. Se naseuse, -rescuse, se insurase. Avusese copU ~ nepoti, Cipva nurisera, altii traiau : posteritatea era asigurata, Batrlnul cretan ~i aminti de vrcmurile apuse, cind urcil taiau ~i splnzurau, de vorbele lui taica-sau, de miiunile care se petreeeau pe vremea aceea pentru ca oanenii traiau eu friea lui Dumnezeu ~i aveau 0 credinta. - laca, eu care va vorbesc, ell, mos Anagnosti, n-am nascut dintr-o minune. D~ dintr-o minune. $i ind 0 sa va povestesc cum, 0 sa va eruciji si-o sa spulep. : "Doamne miluieste !" ~i-o sa va duceji Ia manastiea Preacuratei sa aprindejl 0 Iuminare, ~i facu semnul crucii ~i ineepu sfatos, eu glasul ui blind: - Pe vremea ceea, asadar, traia in satul nostru 0 urcoaica bogata - blestemul pe capul ei ! Intr-o buna zi, acat-o cu burta Ia gurA, afurisita. Cind ii veni sorocul, 0 l~ezarii intr-un jilt, unde se porni sa mugeasca ea 0 vaca -reme de trei me ,i trei noptl, Da' copilasul nu iesea ieam. 0 prietena de-a ei - blestemul ~i pe capul ei ! I sfatui asa : "Tzafer Ranum, ar trcbul s-o chem.i pe d:a.ica Meire intr-ajutor I" Maiea Meire, asa 0 numesc urcii pe Maica PrecistA. "S-o chern pe-aia? zblera dicaua de Tzafer, pe-aia? Mai bine crap I': Da' durerile .rau tare paciitoase. Mai treeu a~a 0 zt si-o noapte. ~fugea tntruna, da' nu nastea nieicum. Ce sa faca ? Nu uai putea ribda durerile. Se-apuca sa strlge: "Maicii deire r MaicA Meire!" A strigat ea frumusel asa cit au inut-o puterile, numai eli. durerile n-o lasau delel ~i co)ilul tot nu Iesea. "Nu te-ntelege, ii zise atunci prietcna -i, se vede ca nu ~tie tureeste, Cheam-o pe numele erosinesc.· "Fecfoara a ghiaurilor t strigA atunci eateaua, "ecloara a ghiaurilor!" De pomana, durerile sporeau. N-o strigi cum trebuie, Tzafcr Hanum, 11 zise' ar prietena, n-o strigi cum trebuie ~i de-ala .u vine." Atunci, ditcaua asta p5ginii, vazind primejdia, 61

0 1inura puterlle : "Maiea Precista l" $i, ea la un semn, iata copilul ~i~nindu-i din madulare ca un ~ipar. Asta se petrccea intr-o dumimca, ~i duminica ce-a urmat maica-mea era tot la fel, in durerile facerii. Ii era rau .!? ei, saracuta, 0 durea, mugea, biata rnaica-mea, Striga: ,.Maid! Precista ! Maica Precista I" dar usurarea n-o vedea venindu-i defel. 'I'aica-meu sedea pe [os in mijlocul bataturii, si-era atit de catranit, ca nu-l venea nici sa bea, nici sa manince. Era inciudat pe Maica Precista, "Data trecuta, vezi dumncata, cateaua aia de Tzafer a chemat-o si a dat iute fuga s-o usureze. Iar acu ..." A patra zi, taicameu a simtit Cd nu mai poate. Nici una, nici doua, i~i ia ciomagul ~i iata-l pornit spre manastirea Sfintei Fecioare Sugrumatc. Sa ne vina intr-ajutor I Ajunge acolo, intra in biserlca filra macar sa-~i faca semnul erueii, atit de mtnlat era, inchidc usa dupa el cu zavorul ~i se opreste in fata icoanei : "la zi, Maica Precista, s-apuca el sa strige, e yorba de nevasta-mea, Krinio, 0 ~tii, ca-tl aduce untdelemn in fiecare stmbata seara si-ti aprinde candelele, nevasta-mea Krinio e in durerile facerii de trei zile ~i trei nopti si te cheama ; n-ai urechi s-o auzi ? Se vede treaba c-al surzit de n-o auzi. Bun Inteles, daca era vorba de-o catea ca Tzafer, 0 lepadatura turceasca, dadeal iute fuga s-o scapi. Da' pentru nevasta-mea, 0 crestlna, ai surzit, n-o auzi I Ei bine, daca n-ai fi Maica Precista, ~i-a~ arata eu, uite, eu bita asta I" Dupa care, fara nici 0 inchlnaciune, i-a intors spatele sa Iasa, Da' in aceeasl clipa icoana a inceput sa scirtiie cu putere, de ziceai ca se rupe-n bucatele, A~a sclr tiie icoanele ctnd fae minuni, afla daca n-o ~tiai. Taica-meu a priceput indata, asa ca s-a intors, a tngcnuncheat ~i s-a inchinat: "Am pacatuit, Maiea Precista, ~ strigat el, tot ce-am zis mai inainte duca-se pe pustii.!' Nici n-a ajuns bine in sat c-a ~i aflat vestea cea buna : "Sa fie intr-un ceas bun, Kostandi, a nascut novasta-ta, e baiat". Eu cram ala, mos Anagnosti. Da' m-am nascut putin fudul de-o ureehe. Taica-meu, vezi dumneata, savirsise pacatul de-a fi facut-o pe Maiea Preclsta surda. "Aha, asa care va l:Iazica ? trebuie c-a zis Maiea Precista. Ei bine ! stai tu nitelus, 0 sa ti-l fae pc flu-tau surd, sa te saturi sa mai blestemi !.e ~i mos Anagnosti se tnchind,

striga cit

- Da' tot e bine, zise eI, di putea sa rna fadi orb, sau timpit, sau cocosat, sau si mai rau - Iereasca Dumnezeu ! -. putca sa rna facd Iata. Tot e bine, fie-i numele laudat ! Umplu paharele : - Sa ne-ajutc Domnul ! zise el ridieindu-I pe-a! sau. - In sanatatea dumitalc, mosule, sa traiesti 0 suta de ani, s-apuci sa-tl vezi stranepotii ! Batrinul il dadu pc git dintr-o data, storgindu-si mus- Nu, Iiule, zise el, e de-ajuns. Mi-am vazut nepotii, mi-ajunge f Sa nu cerem prea multo Mi-a sunat ccasul. Iata-ma batrln, prieteni, cu salele desertate, nu mai pot, nu ca n-as avea chef, da' nu mai pot sa Iac copii ; ~i-atunci la ce bun sa traiesti ? Umplu din nou paharele, scoase de 10.briu nisto nuci ~i smochine uscatc lnvclite in frunze de laur ~i ni le imparti. - Tot ce-am avut am dat copiilor, zise el. Am dimas saraci, da, saraci, dar putin imi pasa, Mare e Dumnezcu ! - Mare e Dumnezeu, mos Anagnosti, zise Zorba 13 ureehea batrinulul, mare e Dumnezeu ... da' noi, noi sintern mititci ! Batrinul notabil i~i lncrunta sprincenele, - S-avem iertare, nu-l ocart asa, prietene, zise cl cu asprime. Nu-l ocart l $i cl se bizuie pc noi, sarmanul ! In clipa aeeea, tacuta, supusa, maiea Anagnosti aduse pe-o strachina de lut "fuduliile" porculul sl 0 stacand groasa de arama pllna eu vin. Puse totul pe masa, ramase in picioare, incrucisa miinile la piept ~i lasa ochii in jos, Mi-era sila sa pun gura pe asemenea gustari, dar, pe de alta parte, rni-era rusine sa refuz. Zorba rna privi cu coada oehiuIui, zimbind ironic. - E carnea a mai gustoasa, [upine, rna asigura el. Xu face nazuri. Mo~ Anagnosti schlta un zimbet. - Adevarat, adevarat, lncearca si-al sa vezi. Zici ca-r creier ! Cind printul George a trecut pe la manastire, colo sus, in. munti, calugaril au pregatit 0 masa rcgeasca ell carne pentru toata lumea. Pentru print nu era decit 0 farfurie eu ciorba. Printul a pus mina pe lingura ~i a inccput s-o invirte prin ciorba : "Fasole ? Intreba el mirat,

tatile.

G3.

Fa.501e alba 1" "Mrullndi, maria-ta, ii zise batrinul egu .. men, maninca si-om vorbi dupa aceea." Printul a gustat 0 Iingura, doua, trei, a go1it farfuria ~i s-a lins pe buze, "Ce e minunca asta ? a intrebat. Grozava fasale ! parc-ar fi creier l" "Nu-i fasole, maria-ta, facu egumenul, nu-l fasale. Am claponit toti cocosii din imprejurimi !" Rizind, batrinul viri furculita Intr-una din "fuduliile" porcului. - Mincare de print! zise el. Deschide gura. o deschisei ~i el imi viri bucata in gura, Umplu din nou paharele ~i bauram in sanatatea nepotului sau. Bunicului ii straluceau ochii. - Ce-ai vrea sa ajunga nepotul dumitale, mos Anag .. ncsti ? l-am intrebat eu. Spune, se cade sa-i facem urAri - Co-as putea sa vreau, fiule? Ei, s-o apuce pe calea cea buna, sa fie am ase cum trebuie, un bun cap de familie, sa aiba ~i el copii sl nepoti, ~i unul din copii sa-mi semene. Pentru ca bAtrinii, uitindu-se Ia eI, sa zica : "Ia uite ce bine seamAn a cu mos Anagnosti! Fie-i tarina usoara, e-a lost om de treaba." Marulia, faeu el fara sa se uite la nevasta-sa, Marulia, mai adu 0 staeana de vin ! In clipa aceea, fmpinsa eu putere, portita tarculul se desehise ~i poreul dadu buzna in gradini ~A,grohaind. - II doare, bietul animaL. facu Zorba miles, - Se-ntelege ca-l doare! striga ootrinul cretan rizind, Daca ti s..ar face Ii tie la feI, nu te-ar durea? Zorba batu in lemn. - Inghite-t! Ilmba, surd biitrin! sopti el, tnspalmintat. Parcul se vintura ineolo ~i inca ace prin fata noastrA ~i ne privea furlos. - Pe clnstea mea, parc-ar Intelege eli i Ie mlncam ! zise iar mos Anagnosti, in verva dupa stropul de vin pe care-I bause, In vreme ee noi, caImi, satisfaeutl, mincam ca niste canibali, bind vin rosu, ,i priveam, printre ramurile argintate ale maslinului, marea colorata toata acum, Ia asfinpt_ in nuante trandafirii

Cind, dupa lasarea intunericului, am pirasit casa veteranului din sat, Zorba, ~ el in verva, avea chef de verba. - Ce vorbeam alaltaieriJ jupine? faeu el, Voiai sa luminezi poporul, cum zieeai, sa-i deschizi ochii! Ei, iaea I Incearca sa-i deschizi pe-ai lui ~ Anagnosti I Ai vazut cum stAtea nevasta-sa in tata lui. tii astepta poruncile, ca un dine care face sluj? Apuca-te acum ~i invata-l ca e-o cruzime sa stai colo ~i sa manincl 0 bucata din camea porcului in vreme ee porcul e viu ~i geme in fata ta, sau ca muierea are aceleasi drepturi cu barbatul, Ce-o sa cistige un amarit ca mos Anagnosti din toate palavrele tale Iamuritoare? Ai sa-i prtcinuiestl numai belele. ~i maica Anagnosti ce-o sa cistige din asta? 0 sa se iste gilceava, gaina 0 sa vrea sa. devina cocos, ~i toata ziulica n-o sa faca alteeva decit sa se ia la harta, .. wi oamenii in pace, jupine, nu Ie deschide ochii. Dac-o sa le deschizi oehii, ce-o sa vada ? Mizeria in care traiesc f Lasa-i ineolo sa viseze mai departe r Tacu pentru 0 clip!, se scarpini In cap. Reneeta: - Afara numai daca, fleu el in cele din urma, afara. numai daea ... - Ce ? Hai sa vedem. - Afara numai daca, cind ar deschide oehii, le-ai putea arata 0 lume mai bWli declt lumea de bezne in care traiesc aeum. Ai • ceva ? Nu sttam, $tiam bine ce s-ar narul, nu stiarn insa ce Be va eonstrui pe aeeste ruine. Asta nimeni n-o poate ~ti cu certitudine, gindeam eu. Lumea veche e palpabila, solida, 0 traim si ne luptam cu ea in fiecare clipa, ea exista. Lumea viitorului nu s-a nascut inca, ea e insesizabila, fluida, facutA din lumina din care sint tesute visele, e-un nor batut de vinturi naprasnica - dragostea, ura, imaglnatla, intimplarea, Dumnezeu ... Nici eel mai mare profet nu poate oferi oamenilor dedt 0 lozlnca, sl, eu cit aceasta lozinca va fi mai impreelsa, cu atit profetul va fi mai mare. Zorba rna privea eu un suris batjocoritor. M-am Infuriat. - Am. l-am raspuns 1i£nos. - Ai ? Spune, sa vedem ! :- Nu pot sa-p spun, n-ai intelege.
5 - Alexis Zorba

65

- Eh! pentru di n-ai ! facu Zorba dind din cap. Crezi di-s unul din aia pe care-i dud de nas, jupine? Cine ti-a spus-o te-a pacalit, Sint 1a fel de neinvatat ca m09 Anagnosti, dar nu-s la fel de prost, ah ! nu 1 $i-apoi, daca n-as pricepe ell, cum ai vrea sa. priceapa ei, mosneagul asta mititel !iiidesteapta de nevasta-sa ? Si toti Anagnostii din Iume? Sa vada, cu alte cuvinte, noi bezne? Atunci lasa-le pe alea vechi; cu astea-s deprinsi, Au scos-o 1a capat cu ele pina acu, nu gasesti ? Traiesc, !iii traiesc bine, fac copii !iii chiar nepoti, Dumnezeu ii face surzi, orbi ~i ei striga : "Laudat fie Domnul!" Se simt bine in mizerie. A9a ca lasa-i si tad din gura. Am tacut. Treceam prin Iata gradinii vaduvei. Zorba se opri 0 clipa, ofta, dar nu spuse nimic. Trebuie sa fi plouat pe undeva. Un miros de pamint, plin de prospetime, inmiresma aerul. Se ivira primele stele. Luna noua stralucea, ginga9a, galben-verzute, cerul i9i revarsa dulceata, "Omul asta, gindeam eu, n-a fost la scoala sl creierul lui nu s-a deformat. A fost supus la toate Incercarile, i s-a deschis mintea, i s-a Iargit inima, fara a-si pierde cutezanta primitiva. Toate problemele complicate, de nesolutionat pentru noi, el Ie rezolva printr-o lovitura de sabie, ca Alexandru eel Mare, compatriotul sau. E foarte greu ca el Sa alunece, pentru ca se sprijina in Intregime, din cap pina in picioare, de pamint, Salbatlcli din Africa adora sarpele pentru ca sta cu tot corpul lipit de pamlnt !iiiafla in felul acesta toate tainele lumii. Le afla cu burta, cu coada, cu capul. atinge, se amesteca, se contopeste cu mama. La fel !iii Zorba. Noi, oamenii instruiti, nu sin tern decit niste pasari smintite ale vazduhului." . Stelele se inmulteau. Crincene, dispretuitoare, aspre, fara pic de mila pentru oameni. Nu mai vorbeam. Priveam amindol cerul cu groaza, vedeam in fiecare clipa alte stele aprinzindu-se la rasarit 9i intinzindu-se pirjolul. Ajunseram 1a baraca. N-aveam nici un chef de mincare !iii rna asezai pe-o stinca la marginea marii. Zorba aprinse focul, minca, fu cit pe-aci sa vina linga mine, dar se razgindl, se culca in pa tul lui ~i adormi.

66

Marea era impietrita. Nemiscata sub tirul stelelor; pamintul tacea ~i el. Nici un dine nu latra, nici 0 pasare de noapte nu se jelea. 0 liniste totals, pernda, primejdioasa, tncroplta din mii de urlete, atit de tndepartate sau atit de profunde in noi ca nu se auzeau. Percepeam numai freamatul smgelui meu zvlcnindu-mi in timple ~i in venele de la git. "Melodia tigrului!" mi-a trecut prin minte sl m-am infiorat. In Indii, cind se lasa intunericul, se Intoneaza incet o melodie dureroasa ~i monotona, un cintec salbatic ~i taraganat, ca un mdepartat cascat de fiara - melodia tigrului. Sufletul omului se revarsa de atita Irematatoare asteptare, Si in timp ce gindul rna purta la teribila melodie, golul din piept a inceput treptat sa mi se umple. Urechile mi se trezeau, tacerea devenea strigat, Ai fi zis ca sufletul, plamadit ~i el din aceeasi melodie, evada din trup pentru a asculta. M-am aplecat, mi-am umplut palma cu apa de mare !;ii mi-am muiat fruntea ~i timplele. M-am simtit racorit, In strafundul fapturii mele rasunau strigate amenintatoare, confuze, nelinistlte - tigrul se ana in mine ~i ragea, Si, deodata, am auzit Iimpede glasul. - Buddha! Buddha I strlgai, ridicindu-ma dintr-un salt. Am pornit-o cu pas grabit, pe malul apei, de parcii voiam sa rna vad scapat. De-un timp incoace, cind sint singur in noapte ~i domneste linistea, Ii aud glasul trist la inceput, tinguitor ca un bocet; incet-incet, se enerveaza, miriie, porunceste. 11 sim t in piept dind din picioare ca un fat caruia i-a venit sorocul, Trebuie sa fi fost mlezul noptil, Nori negri se ingramadisera pe cer, picaturi mari imi cadeau pe miini, Dar nu le dadeam nici 0 atentie. Eram cufundat intr-o atmosfera dogoritoare, simteam la dreapta ~i la stinga, la tim ... ple, doua inele de foc. A sosit clipa, gindeam tremurind, roata budista rna trage dupa ea, a sosit clipa sa rna eliberez de minunata povara, 67

M-am intors repede in baraca ~i am aprins Iampita. Zorba, izbit de lumina, clipi de citeva ori, deschise ochii, se ui ta la mine cum m.a aplec asupra hirtiei ~i scriu. Mor.. mal ceva ce n-am inteles, se intoarse bruse cu fata la perete ~i dormi mai departe, Scriam foarte repede, eram grablt, Buddha in Intreglme era in mine, n simteam desfasurindu-se din cugetul meu ea 0 pangllca albastri aeoperita de semne. Se desfasura repede ~i rna grabeam sa-l ajung din urma, Scriam, totul devenise usor, extrem de simplu. Nu scriam, copiam. o intreaga lume imi aparea dinainte, alcatuita din mila, din renuntare, din vint - palatele lui Buddha, femelle din harem, caleasca de aur, cele trei intilniri fatale cu batrtnul, cu bolnavul, cu mortul ; fuga, asceza, eliberarea mintuirii. Pamintul se acoperea eu noli galbene, cersetorii si regii Imbracau vesminte galbene, pietrele, lemnul, trupurile i~i pierdeau greutatea. Sufletele deveneau duh, deveneau spirit, spiritul se spulbera. Degetele obosira, dar nu voiam, nu puteam sa rna opresc, Viziunea trecea repede, alerga ; trebuia s-o ajung din urma, Dimineata, Zorba m-a gasit donnind eu capul pe rnanuscris,

VI

SOARELE SE RIDICASE DE DOUA SULITE CIND m-am trezit. Mina dreapta mi-era anchllozata de cit scri .. sesern ~i nu puteam sa-mi lipesc degetele. Furtuna bu.. distil se abatuse asupra mea, laslndu-ma sleit ~i golit. l\1-am aplecat sa adun paginile tmprastiate pe jos. N-aveam nici pofta, nici forta sa Ie privesc. Ca ~i cum toata aeeasta apriga inspiratie n-ar fi fost decit un vis pe care nu voiam sa-l vad prizonierul cuvintelor, degradat de ele. Ploua in ziua aceea, Iinistit, alene. Zorba aprinsese focul inainte de plecare, si-am stat toata ziua cu picloarele ghemuite, cu miinile intinse deasupra focului, fara sa bag nimic in gura, nemiscat, ascultind siroitul blind al celei dintii ploi. Nu rna gindeam la nimic. Creierul meu, ficut ghem ca o cirtita lntr-un sol desfundat, se relaxa. Auzeam miscarile usoare, freamatul, scrisnetele pamintului, ~i ploaia care siroia, ~i semintele care se umflau. Simteam cerul si pamintul imperechindu-se ca in epocile primitive, cind se uneau ca un barbat si 0 femeie ~i Iaceau copiL In Iata mea, de-a Iungul 1armului, auzeam marea mugind ~i Iipaind ca 0 fiara care scoate limba ~i se adapa, • Eram fericit, stiam. Cita vreme traim 0 fericire, 0 simtim cu greutate, Abia dupa ce a trecut ~i cind privim in urma, simtim deodata - uneori cu mirare - cit de fericiti am fost. Numai ca eu, pe aceasta coasta a Cretei, tralam fericirea ~i eram constient ca sint fericit. o mare albastra ca cerneala, vasta, intinzindu-se pinA la tarmul african. Adeseori sufla un vint foarte fierbinte, dins pre sud, livas, venit din indepartatele nisipuri incinse. Dimineata, marea i§i raspindea mireasma ca W1 harbuz; 69

la arniaza fumega, incremenita, eu usoare valurele ea niste sini abia schitati, Seara, ofta, de euloarea trandafirului, a vinului, a patlagelei vinete, albastru-inehis. Ma amuzam, dupa-amiaza, umpltndu-ml palma eu nisip fin auriu, pe care-l sirnteam alunecindu-mi !iiiscurgindu-rni-se, cald !iiimoale, printre degete, Mina, 0 c1epsidra de un de viata se scurge ~i se pierde. Se pierde, !iiieu prlvesc marea, il aud pe Zorba si-ml simt timplele plesnind de fericire. Mi-amintesc c~ intr-o zl, nepotica mea Alka, 0 fetitA de patru ani, in clipa cind ne uitam, in ajunul Anului Nou, la 0 vitrina cu [ucaril, s-a intors spre mine !iiimi-a spus aceasta fraza uimitoare: "Nene Capcaunule, a~a-s de multumlta, di mi-au crescut coarne !" Am ramas trasnit, Ce miracol extraordinar e viata !iii cum toate fapturilet cind i~;i infig adinc radacinile, se contopesc :;;i se confunda I Caci mi-am amintit deodata capul lui Buddha in lemn de abanos pe care-l vazusem tntr-un muzeu tndepartat. Buddha se eliberase !iiiera invadat de-o bucurie suprema, dupa 0 agonie de sapte ani. Venele fruntii, la dreapta :;;i la stinga, erau atit de umflate, ca ti~misera din piele afara :;;i devenisera doua coarne viguroase rasucite ca doua arcuri de otel, Spre sfirsitul dupa-amiezii ploaia incetase, cerul redevenise pur. Mi-era foame, ma bucuram ca mi-e foame, caci trebuia sa pice Zorba care sa aprinda focuI :;;i sa tnceapa ceremonia zilnica a gatitului, - Inca 0 poveste fara sfir:;;it, !iiiasta I spunea adeseori Zorba, punind tigaia pe foc. Nu numai muierea - arza-oar focu' - e-o poveste fara sfir:;;it, mai e :;;i crapelnita, Pe acest tarm am simtit pentru prima oara savoarea mincarii. Seara, Zorba aprindea focul intre doua pietre ~i pregatea masa ; ne puneam pe mincare ~i pe bautura, discutia se msurletea ; am mteles, in sfirsit, di rnincatul este sl 0 functie spirituala :;;ica ptinea, carnea, vinul sint rnateriile prime ale spiri tului. Inainte de-a apuca sa manince sl sa bea, seara, dupa oboseala Iucrului, Zorba era lipsit complet de viotciune ; vorbele-i erau de om ursuz, trebuia sa i Ie smulgi cu clestele, Avea gesturi dizgratioase, de om obosit. De cum indopa Insa, cum spunea el, masina cu carbune., intreaga 70

uzina toroplta ~i istovita a trupului sau prindea iadi;d viata, i~i lua avint si incepea sa lucreze. Ochii ii scaparau in cap, memoria se revarsa navalnica, prindea aripi la picioare, dansa. - Spune-mi ce iese din ce maninci, ca sa-tl spun cine esti. La unii se transforma in osinza si in scirna, 1a alti! in munca ~i voie buna, iar la altii, cum am auzit spunindu-se, in Dumnezeu. Asa ca-s trei soiuri de oameni. Eu unul nu-s nici din ai mai rai, nici din ai mai buni. lntre astea doua. Ce maninc eu se transforms in munca :;;ivoie buna. Nu-i chiar asa rau r Ma privi ironic ~i incepu sa rida. - Tu, jupine, zise el, ce maninci cred ca te cazne~ti fa transformi in Dumnezeu. Dar nu Izbutesti, ~i-asta te chinuie. Ti se intimpla cum i s-a intimplat corbului. - Ce i s-a intimplat corbului, Zorba ? - EI, vezi tu, inainte vreme mergea cinstit, cum se cuvine, ca un corb, ce mai, Da' intr-o zi si-a bagat in cap sa umble umflindu-se in pene, ca 0 potirniche. De-atunci, sarmanul, si-a uitat mersul de-a binelea, nu mai ~tie ee-l cu el, ~i schloapata, Am ridicat capul. Am auzit pasul lui Zorba care se intorcea din galerie. Scurt timp dupa accea l-am zarit apropiindu-se, cu 0 mutra plouata, incruntat, balanganindu-si bratele lungi, dezarticulate. - 'seara, jupine ! zise el din virIul buzelor. - Salutare, batrine. Cum a mers treaba azi ? Nici un raspuns. - Sa aprind focul, zise el, sa fac ceva de mincare. A luat un brat de uscaturi dintr-un ungher, a iesit afara, a asezat artistic cracile manunchi intre doua pietre §i le-a dat foc. A pus deasupra oala de pamint, a turn at apa in ea, a aruncat inauntru ceapa, rosii, orez, ~i-a inceput bucatareala. Eu, in vremea asta, am intins un stergar pe masa rotunda si joasa, am taiat felii groase de piine ~i am umplut cu yin, din damigeana, tigva lmpodoblta cu desene pe care mos Anagnosti ne-o daruise in primele zile. Zorba se asezase genunchi in Iata oalei, se uita la foe, cu ochii holbatl, ~i nu scotea 0 verba.

in

71

- Ai copii, Zorba ? I-am intrebat bruse. S-a tntors spre mine. - De ee rna intrebi ? Am 0 faUi. - Maritata ? Zorba a pufnit in ris. - De ee rtzi, Zorba ? - Ce intrebare mai e ~i asta ? zise el. Se-ntelege, milritata. Nu e tlmpita, Lueram intr-o mina de cupru, la Pravitsa, in Calchidia. Intr-o buna zi, primese 0 scrisoare de la frate-meu lannis. Adevarat, am uitat sa-ti spun ea am un frate, gospodar, om eu [udecata, bisericos, camatar, prefacut, asa cum serie la carte, stilpul societatii. E baean la Salonic. "Frate Alexis, imi scria el, fie-ta Frosso a luat-o pe-o cale gresita, tl-a faeut numele de ris. Are un gagic, a facut un eopil cu el, s-a zis eu faima noastra, 0 sa rna due in sat s-o string de git." - ~i tu ce-ai facut, Zorba ? Zorba a ridieat din umeri. - Pff! muierile! am zis, si-am rupt serisoarea. A amesteeat orezul, a pus safe ~i a rinji t. - Da' stai numai, sa vezi nostimada. Dupa doua Iuni, primese de la nepricopsitul de frate-meu 0 a doua sensoare : "Sanatate ~i voie buna, draga frate Alexis! serla idiotul. Sintem iar la mare cinste, aeu pott sta eu fruntea sus, barbatul in chestiune s-a insurat eu Frosso !" Zorba s-a intors ~i m-a privit. La lumina tigarii, ii vedeam oehii lucind. A mai ridicat 0 data din umeri, - Pff ! barbatil ! faeu el eu vadit dlspre]. $i Indata dupa aceea : - Ce poti sa te-astepti de la niste muieri ? zise el. Sa toarne copii cu primul venit. Ce poti sa te-astepti de la niste barbati ? Sa cada-n cursa, la aminte, [upine ! Lua oala de pe foe ~i ne apucaram sa rnincam. Il chinuia un gind. Ma privea, desehidea gura, 0 inchidea la loc. La lumina lampii de gaz ii vedeam limpede oehii con.. trariati si Ingrtjorati, N-am mai putut. - Zorba, i-am zis, tu ai ceva sa-ml spui, spune. Ai ceva pe suflet, marturiseste ! . Zorba tacea, Lua 0 pietrlclca de pe [os sl-o azvirli cu putcre afara, pe usa deschisa. 72

Lasl pietrele,. vorbeste ! Zorba i~ lungi gitul brazdat de riduri. - Ai incredere in mine, jupine 1 intreba el nelini~tit, uitindu-se in ochii mes, - Da, Zo~ am raspuns, Orice-ai face, tu nu te pop i~ela .. Chiar daci ai vrea, tot n-ai putea, i4ti ca un leu, sa spunem,. san ca un lup. Animalele astea nu se poarti niciodatl ea aile sau ca migari~ nu se abat niciodati de pe f~l firii lor. La fel ~i tu : ~ Zorba pini-n virful
Zorba didu din cap. - Da' nu mai :;;tiu unde naiba 0 sA duca t zise €to - ~tiu eu, nu-p fie teama.. Di-i inainte ! - Mai spune 0 dati, jupine, sa prind cura] t striga el, - Da.-i inainte ! Ochii lui Zorba sdiparara.. - Acu pot sa-ti vorbesc, me el, De citeva zile rni se-nvirte un plan grozav in cap, 0 idee nastru.,nicii. 5-0 infiptuim ? - Mai intrebi ? De aeeea am ~l venit aid ~ sa infaptuim idei. Zorba ~i intinse gitu}, pdYindu-ma ell bucurie ~i teami.

unghiilor.

sl nu De primeascli eu oua clocite. Prieepi, Zorba 1 Zorba ramase eu gura ca~ta. Se stridula sa inteleagi,. nu-i venea sa creadi intr-o atare fericire. Deodata, fricepu. Se repezi la mine ~ ma apuca de umeri. - Dansezi 1 mil intreba el m pasiune. Dansezi ? - Nu. - Nu? Lasa brale-Ie sa i se bAlangane, uimit. - BiDe, zise el dupa 0 clipa. 0 sa dansez eu atund, jupine. A~-te mai inoolo, sa nu te izbesc. Ohe t Ohe ~ Sari dintr-un salt afar! din baracll, zvirli pantcfii, harna, vesta, fp sumese pantalonii pina la genuncbi ~i incepu sa darureze. Fata lui, inca minjita de carbune, era neagra ea tueful. Ocbii, nlbi, ii Iueeau in cap. 73

- Vorbe§te llmpede, jupine 1 strigll el Nu pentru carbune am venit? - Ciirbunele e un pretext, pentru ca oamenli sa nu fie Intrigati. Ca sa ne ia drept ~e intelepp antreprenoel

Se avlnta in virtejul dansului, batlnd din palme, sarlnd, facind piruete in aer, pravalindu-sc la pamint cu genunchii Indoi ti, tisnind din nou in sus cu picioarele strinse, ca ~i eum ar fi fost din gumilastic. La un moment dat, sari atit de sus, de parca ar fi voit sa infringa legile de fier ale naturii ~i sa-s! ia zborul. Simteai in trupul acela macinat de vreme un suflet care lupta sa tirasca dupa el earnea ~i sa se avinte cu ea in bezna, ca un meteor. I~i azvirea trupul care recadea la pamint, neputincios sa se mentina prea multa vreme in aer, it azvirlea din nou, fara mila, ceva mai sus de data aceasta, dar recadea iar~i, bietul de el, gifiind, Zorba incrunta sprincenele, pe fat a lui se citea 0 gravitate ingrtjoratoare. Nu mai seotea nici un chiuit. Cu falcile strinse, se caznea sa atinga imposibilul. - Zorba ! Zorba ! i-am strigat. Ajunge ! Mi-era teama ca, deodata, trupu-i batr!n nu va rezista la atita ardoare, se va rupe in bucatele si se va imprastia. Puteam sa strig mult si bine. Cum ati fi vrut ca Zorba sa auda niste strigate de pe pamint ? Nu mai era om, era pasare. Urmaream cu usoara ingrijorare dansul salbatic ~i deznadajduit, Cind eram copil, imaglnatia mea nu cunostea granite si le povesteam prietenilor mei adevarate grozavii in care credeam si eu, la rindul meu. - Cum a murit bunicul tau? rna Intrebara intr-o zi micii mei colegi de la scoala comunala, M-am apueat. pe loc, sa fauresc un mit ; ~i pe masura ee-l fauream, crcdcam in el : - Bunicul meu purta ghete de cauciuc, Intr-o buna zi, cind barba i-a albit de tot, a sarit de pe acopcrisul casei. Dar cind a atins pamintul, a tisnit ca un balon ~i s-a inaltat mai sus decit casa, mai sus, tot mai sus, si-a pierit in nori. Asa a murit bunicul meu. Din ziua in care am nascocit acest mit, ori de cite ori rna duceam la bisericuta Sfintul Minas ~i vedeam, in partea de jos a iconostasului, Inaltarea lui Hristos, tntindearp mina si le spuneam camarazilor mei : - Uite, uite-l pe bunicul mcu cu ghete de caucluc, In seara aceea, dupa ani si ani, vazindu-l pe Zorba cum sare in aer, am retrait visul acela de copil eu spaima,
74

de parca m-as fi temut sa nu-l vad pe Zorba pierind in nori. - Zorba, Zorba ! i-am strigat. Ajunge I Zorba se ghemuise acum la pamint, co resplratia taIata. Chipul ii stralucea, fericit. Parul carunt i se lipise de frunte ~i sudoarea ii curgea pe obraji ~i pe barbie, amestecata cu praf. 1M-am aplecat spre el, ingrijorat: ,- M-a usurat, zise el dupa un scurt ragaz, parca mi s-ar fi luat singe. Acu pot sA vorbesc. A intrat Inapoi in baraca, s-a asezat In fata sobei ~i m-a privit, cu fata Iumlnoasa, - Ce te-a apucat sA dansezi ? - Ce voiai sa fae, jupine ? Simteam ca rna inabu~ll bucuria, trebuia sa rna descarc. Dar cum? In vorbe ? PIf ! - Ce bucurie ? I se tntuneca fata. Buza incepu sA-i tremure: - Cum ce bucurie 1 Asadar, tot ce-ai spus adinea url al spus asa, in vint fArA sA pricepi niei tu ? N-am venit aiei pentru carbune, spuneai. A~a ai spus, nu ? Am venit sa treaca vremea. Zvirlim praf in oehii oamenilor, sa nu 'ne ia de ticniti ~i sA arunce cu oua clocite in )loi ! Dar pe noi, ctnd om, fi singuri ~i nu nc-o vcdca nimeni, 0 sa ne umfle risul I Pe cinstea mea, asta voiam sl eu, dar nu pricepeam prea bine. De nu stiu cite ori m-am tot gindit la carbune, Ia tusa Bubulina, la tine ... un talmes-balmes. Cind strapungeam 0 galerie, ziceam : "Carbune, asta vreau !" ~i, din cap plna-n picioare, eram numai carbune. Da' dupa aia, odata treaba terminata, cind rna zbenguiam cu scroafa aia batrina, tot lignitul sl toti patronii din lume puteau sa se spinzure cu panglicuta de la gttul ei; ~i Zorba cu el, Imi pierdusem capul. Cind, la urma, ramineam de unul singur ~i n-aveam nimic de facut, rna gindeam la tine, [uptne, ~i simteam ca mi se rupe inima. Ma apasa 0 greutate pe suflet: "E rusine, Zorba, zbieram eu, e rusine sa-ti bati joc de bietul om si sa-I toci paralele. Cita vreme 0 sa mai fii un ticalos ? Sint si-asa destui pe Iumea asta !". Iti spun drept, [upine, Imi pierdusem capul. Diavolul rna tragea intr-o parte, bunul Dumnezeu in cealalta ; ~i intre ei dol, 10 mijloc,

75

rna simteam sfisiat, Ac~ jupine, ai vorbit cum trebuie ~ vad limpede. Am priceput! Ne-am inteles, Acu ii dim drumul! Cite parale m.ai al ? Di tot, papam capitalul! Zorba ifi steese sudoarea $i. ciuti in jurul luL Besturile mincarU mai erau Inci rispindite pe mescioariL Intinse mina lui ur~ - Cu ingaduinta ta, jupine, zise eL Nu m-am siturat. Lui un codru de piine, 0 ceapa ,i un pumn de masline. Minca Iacom ; ~ turna direct in guri., Uri sa ating4 tigva eu buzele, vinul ce gUgiia. Zorba plescai satisfacut. Mi-a venit inima l.a loc, zise eL Si-mi facu cu ochiul. - De ee DU rizi. jupine? intrebi el Ce te uiti asa 1a mine? Asta-s eu. E in mine un diavol care strigi, .,i eu feu:ce zice eI. De cite ori sint gata sa mI. inab~ striga : "Danseaza !", ~ eu dansez. ~i asta rna usureaza l Odata, ctnd mi-a murit Dimitraki., rnicutul, in Calchidia, tot asa m-am -ridi.cat si-am dansat. Rudell; prietenii, cind m-au vizut dansind in lata cadavrului, s-au repezit sa mi opreasci.. uA innebunit Zorba! strigau el, A innebunit Zorba!- Da' eu, dacl nu dansam in clipa aia, Innebuneam de durere. Pentru di era primul meu feci or. avea trei ani, ~ nu puteam sa indur moartea luL Pricepi ce-ti spun, jupine, sau vorbesc la pereji ? - Prioep, Zorba, prlcep, nu vcrbesu la pereti, - Alta data, tot a~a... Eram in RUBia., ling! Novorosisk, pentru ci. am lost fi-acolo, tot pentru niste mine. De arama, de data asa, Invatasem ~i eu aeolo cinci-sase cuvinte rusesti, atlt cit inti trebuia sa-mi pot face treaba :
Legasem prietenie cu un rus, bolsevic in£ocat. Ne dueeam in fieee searA intr-o taverna din port, goleam clteva bune clondirase de vodca ~ prindeam chef. De cum incepeam sa ne inveselim, simteem cii ni se d.eschid inimile. El tinea si-mi poves.teasci cu de-aminuntul tot ce i se intimplase in limpul revolutiei, eu, pe de alta parte, tineam sa-l pun la curent CU ispBvile me1e. Me imnatam laolalti, vezi tu, eeam cum. 54l' nee £ratL Cu gesturile, de bine de rau, ne-am pus de acord. El vorbea eel dintii.

JJu, da, piine, apa, te iubesc, vino inooa', cite paTal.e .,-

16

Cind nu mai tntclcgeam, Ii strigam: Stop! Atunci se ridica sa danseze. Pricepi, jupine? Sa danseze ce voia sa-mi spuna. ~i eu, acelasi lucru. Tot ce nu puteam spune eu gura, spuneam cu picioarele, cu miinile, cu burta sau prin strigate salbatice : Hai! Hai I Hop-la ! Ohe ! Rusul a inceput : cum au pus mina pe anne, cum s-a intetit razboiul, cum au sosit la Novorosisk. Cind nu rnai intelegeam ce-mi spune, ridicam mina ~i strigam : Stop ! Indata rusul ti~nea, ~i tine-te ! pune-te pe dansat ! Dansa ca un apucat. Iar eu rna uitam la miinile, la picioarele, la pieptul, la oehii lui, :;;i Intelegeam tot: cum au intrat in Novorosisk ~i i-au casapit pe boieri, cum au jefuit dughenele, cum au intrat prin case si-au rapit muierile. La Inceput se vaicareau, putorile, se zgiriau pe ele, ii zgiriau pe ceilalti, da', Incet-incet, se imblinzeau, inchideau ochii ~i seheunau de placere, Muieri, deb ... Ei, ~i dupa aia venea rlndul meu. De la primele euvinte, se vede treaba ca era nitelus astupat la cap ~i ca nu-i functiona creierul prea grozav, rusul striga : Stop! Eu, atita asteptam. 'fi~ti in picioare, dadeam deoparte scaunele ~i rnesele ~i rna puneam pe dansat. Ah ! dragul meu ! Au decazut rau oamenii, puah ! Si-au lasat trupurile sa amuteasca ,?i nu mai vorbese decit eu gura. Da' ce-ai vrea tu sa ziea gura ? Ce poate ea sa zica ? Dac-ai fi fost acolo sa vezi cum rna asculta, din cap plna-n picloare, rusul, ~i cum intclcgea totul ! Ii descriarn, dansind, necazurile pe care le-arn avut, drumurile pe care le-am fa cut, de cite ori m-am insurat, meseriile pe care le-arn invatat : muncitor la cariera de piatra, miner, negustor ambulant, olar, comitagiu, cintare] la santuri, vinzator de passatempo, potcovar ~i contrabandist ; cum m-au virit in inchisoare, cum am evadat, cum am ajuns in Rusia. Tot Intelegea, tot. asa astupat la cap cum era. Vorbeam cu picioarele, cu miinile, ~i eu parul, ~i cu hainele. ~i brlceagul care-mi atirna Ia cingatoare, f;i cl vorbea, Cind am ispravlt, prostanacul m-a strins in braje, m-a pup at, am umplut iar3~i paharele cu vodca, am plins !?i am ris, unul in bratele celuilalt. Cind se crapa de ziua, ne desparteam ~i plccam la culcare balangcinindu-nc. ~i seara ne intilneam din nou. Iti vine a ride? Nu rna crezi, jupine? '1'1

Ce tl-ol fi zicind : ce aiureli mai in~idi sl Sindbad Marlnarul asta ? Sa vorbesti dansind, e oare eu putinta ? ~i cu toate astea, as putea sa bag mina-n foc ca asa tre ... buie sa-s! vorbeasca zeii si diavolii. Dar vad ca ti-e somn. Estl foarte deli cat, nu rezistl, Hai, du-te sa faci nani si-om mal vorbi miin e. Am un plan, un plan maret ; 0 sa-ti vorbesc miine despre el. Eu mai fumez 0 tigara, poate chiar sa-mi vir capul in mare. M-am aprins, tre ... buie sa rna sting. Noapte buna !

Nu putearn sa adorm. Mi-am ratat vlata, gindeam. Daca a~ putea sa iau un burete ~i sa sterg tot ce-am lnvatat, tot ce-am vazut ~i am auzit, l1iapoi sa intru in scoala lui Zorba ~i sa incep cu marele, eu adevaratul alfabet! Cit de dlterita ar fi calea pe care as apuca-o ! Mi-as exersa perfect eele cinci simturi, pielea tntreaga, pentru a se desfata ~i a intelege. A~ invata sa alerg, sa lupt, sa inot, sa calaresc, sa canotez, sa sofez, sa trag cu arma. Mi-as umple sufletul cu carne. Mi-as umple carnea cu suflet. L-as impaca in mine, in sfirsit, pe acesti doi dusmani de veacuri... Lungit in pat, rna glndeam Ia viata care mi se iroseste zadarnic. Prin usa deschisa, n zaream nedeslusit, Ia lumina stelelor, pe Zorba ghemuit, ca 0 pasare de noapte, pe-o stinca, 1I invidiam, El e eel care a gasit adevarul, gindearn, asta e calea cea buna ! In alte epoci primitive si creatoare, Zorba ar fi fost ~ef de trib, ar fi mers in frunte, deschizind drum cu toporisca. Sau ar fi fost un trubadur vestit, vizitind castelele, ~i toata lumea i-ar fi sorbit cuvintele cu sufletul la gura, seniori, slujitori ~i nobile doamne... In epoca noastra ingrata da tircoale, flamind, in jurul tarcului, ca un lup, sau decade intr-atit Incit devine bufonul unui soarece de biblioteca oarecare, Deodata, vazui ca Zorba se ridica in picioare. Se dezbraca, i~i azvirli toalale pe plaja ~i se arunca in mare. Il zaream ctnd ~i cind, la lumina slaba a lunii abia ivite, sc5.flrlia enorma ivindu-se la suprafata ~i disparind din nou. Din cind in cind, tragea cite-uri chiot, latra, necheza, irnita cintecul cocosului - sufletul lui, in aceasta noapte pustie, il1iIntorcea Iata spre animale.

78

Incet, pe nesimtite, rn-a furat somnul, A doua zi, in zorl, Zorba, zimbitor, odihnit, veni sa rna trag a de picioare. - Scoala-te, [upine, zise el, sa-~i imparta~esc planul. Asculti ? - Ascult. S-a asezat pe jos turceste ~i a inceput sa-mi explice cum ar instala el un teleferic din virful muntelui pina la tarm; am cobori in ~elul acesta lemnul de care avem nevoie pentru galerii ~i am putea vinde restul ca lemn de constructie. Ne hotarisem sa arendam 0 padure de pini apartinind manastlrtl, dar transportul era costisitor ~i nu se gaseau catiri. Zorba imaginase asadar deschiderea unui santler pentru construirea unui teleferic cu cabluri groase, piloni ~i scripetl. - De acord? rn-a intrebat el cind a terminat ce-a avut de spus. Iscalesti ? - Iscalesc, Zorba, de acord ! Mi-a aprins focul in soba, a pus ibricul pe foc, mi-a facut cafeaua, mi-a aruncat 0 patura pe picioare sa nu racesc ~i a plecat satisfacut. - Azi, zise el, ~apam 0 noua galerie. Am dat de-un filon ! Curat diamant negru ! Am deschis manuscrisul Buddha ~i m-am infundat in propriile mele galerii. Am lucrat cit a fost ziua de lunga ~i, pe masura ce inaintam, rna simteam eliberat, incercam o emotie complexa - usurare, trufie ~i sila, Dar rna Iasam furat de munca, pentru ca stiam ; din clipa cind voi ispravt, sigila ~i lega manuscrisul, voi fi un om liber. Mi-era foame. Am mincat citeva stafide, citeva migdale ~i 0 felie de piine. 11 asteptam pe Zorba sa se intoarca, purtator al tuturor bunurilor care fac bucurie omului un ris sanatos, 0 vorba buna, 0 mincare gustoasa, Pe seara ~i-a facut aparitia. A pregatit masa, am mincat, dar gindul lui ratacea aiurea. S-a asezat in genunchi, a infipt niste betisoare in pamint, a: tntins 0 sfoara, a agatat de-un scripete minuscul un chibrit, caznindu-se sa gaseasca Incllnatia pe care s-o dea firului pentru ca nu cumva sa se prabuseasca totul. - Daca inclinajia e mai mare decit trebuie, imi explica el, ne-am dus pe copca, Daca e mai mica decit trebuie, 79

8~ijderea. Trebuie gasita incllnatia la fix. ~i pentru asta, [upine, trebuie vin si schepsis. - Vin avem bereehet, dar schepsis ... Zorba pufni in ris. - Nu esti baiat prost, [upine, zise el privindu-ma cu duiosle, S-a asezat sa se odihneasca ~i a aprins 0 tigara. Era iar~i bine dispus ~i i se dezlega limba. - Daca ar izbuti ehestia asta eu telefericul, zise el, am aduce la vale toata padurea, am deschide 0 uzina, am face scinduri, stilpi, btme, am stringe bani eu toptanul, dupa aia am pune in lucru un vaporas, ne-am lua catrafusele, sl-am colinda lumea in lung si-n lat! Lui Zorba if luclra ochii in cap, potopitl de femei indepar-tate, de erase, de reclame luminoase, de cladtrt urlase, de masinl, de vapoare. - Mi-a albit paru-n cap, [upine, ~i.dintii au inceput sa mi se clatine, nu mai am timp de pierdut. Tu, tu esti tinar, mai poti astepta, Eu nu pot. Pe cinstea mea, cu cit Irnbhtrfnesc mal mult, cu attt devin mai salbatic ! Sa nu vina careva sa-mi spuna mie di batrtnetea n inmoaie pe om sl ca-l potoleste fierbinteala, Niei ca, vazind moartea, acesta intinde gitul si-d zice: "Taie-mi eapul, daca ai pofta, sa urc la cer!" Eu unul, cu cit trece vrernea, cu alit sint mai razvratit, Nu rna dau batut, vreau sa cueeresc lumea! Se ridica, lua santuri-ul agatat in perete. - Vino nitelus tncoa', diavole, zise el. Ce tot faci acolo, pe perete, fara sa scoti 0 verba ? Ia etnta un pic ! Nu rna saturam vaztnd cu cita bagare de seama, eu cita duiosie seotea Zorba santuri-ul din cirpele eu care-l invelise. Pardi ar fi curatat 0 smochina, ar fi dezbracat o femeie. Puse santuri-ul pe genunchi, se apleca asupra-i, n mtngiie usor corzile - sa fi jurat ca-l consulta asupra melodiei pe care avea s-o cinte, ca-l roaga sa se trezeasca, ca-l ia cu duhul blindetli spre a veni sa tina tovara~ie sufletului sau chinuit, obosit de singuratate. Incepu un cintec : nu mergea, U abandona, incepu un altul; corzile sctrtilau de parca le-ar fi durut, de parca n-ar fi vrut, Zorba se

80

rezema de perete, stcrglndu-sl sudoarea, care incepuse deodata sa i se prelinga pe frunte. - Nu vrea ... soptl el, uitindu-se cu staruinta la santuri nu vrea. h inveli din nou cu mare atentle, ca pe-o fiara de care se temea sa nu fie muscat, se rldica ineet si-l agata in perete. - Nu vrea ... mai sopt! el 0 data, nu vrea ... Nu trebuie fortat. Se a~eza din nou pe jos, viri clteva eastane in jar, umplu paharele eu vin. Trase 0 dusca, mai trase una, coji o castana ~i rni-o intinse. - Tu tntelegi ceva din treaba asta, jupine? rna intreba el. Eu, nu. Toate lucrurile au un suflet, lemnul, pietreIe, vinul pe care-l bern, pamlntul pe care pa~im ... toate, toate, jupine. Bidlca paharul : - In sanatatea ta I 11 goll si-l umplu din nou. - Parsiva e viata asta I soptl el. Par~iva I E ~i ea la fel ea tusa Bubulina. Ma pufni risuL - Ascultl ce-ti spun, lupine, n-o Iua in gluma, Viata e ca tusa Bubullna. E batrina, hal ? Ei bine, eu toate astea, nu-i lipsita de atractie, Cunoaste ea anumite trueuri care te fac s-o iei razna, Daca inehizi ochii, zici ea ai in brate o fat a de douazeci de ani. Douazeci de ani, nu mai mult, tl-o jur, prietene, daca esti in forma ~i ai stins lumina. Ai sa-mi spui ea e pe jumatale ne~eaita, ea a dus 0 viata desfrtnata, ca a chefuit eu amirali, eu marinarl, eu soldati, eu tarani, cu actori de bilci, eu popi, eu pescari, cu jandarmi, cu invatatori, cu duhovniei, cu [udecatori de pace. Ei ~i ee ? Ce-i eu asta 1 Uita repede, tiritura ; nu-si mal aminteste de nici unul din iubitii ei, ~i redevine, nu-i gluma ce-tl spun, 0 porumblta nevinovata, 0 giseuHta naiva, un porumbeI, ~i roseste, te rog sa rna. crezi, roseste ~i tremura ca ~i cum ar faee-o prima oara. E-a taina muierea, jupine I Poate sa pice de-o mie de ori, de-a mie de . ori se va ridica de jos fecioara. :;a de ee, 0 sa. rna Intrebi ? Ei bine, pentru ea nu-si aminteste,

81

- Isi aminteste papagalul, Zorba, spusei eu ca sa-l tachinez. Striga intruna un nume care nu-i al tau. Nu-ti vine sa turbezi auzindu-l pe papagal cum striga : "CanOlvaro , Canavaro ,., in clipa cind esti cu ea in al noualea cer ? N-ai avea chef sa-l apuci de git ~i sa-l sugrumi ? In definitiv, ar fi timpul sa-l inveti sa strige: "Zorba! Zorba !" - Vai, vai, vai! ca demodat mai esti ! striga Zorba astupindu-si urechile cu labele lui grease. De ce sa-l sugrurn ? Imi place la nebunie sa-l aud strigind numele pe care-l spusesi, Noaptea, n atirna deasupra patului, putoarea, si nici n-apuca bine sa ne vada intrind in tratative, pentru ca are niste ochi, pungasul, care strapung Intunericul, ca-l si auzi strigind: "Canavaro! Canavaro 1" In clipa aia, ti-o jur, jupine, da' cum sa pricepi tu, care esti stricat de aceste preasfinte terfeloage, una ca asta 1 ti-o [ur, simt ca am pantofi de lac in picioare, pene la palarie si-o barba moale ca matasea care miroase a ambra, Buon giorno! Buona sera! Mangiate macaroni? Devin cu-adevarat Canavaro. Urc pe pun tea vasului-amiral ciuruit de mii de gauri, I?i da-i drumu... foe la cazane ! Incepe canonada! Zorba izbucni in hohote de ris. Clipi cu ochiul sting ~i lOa privi. - Sa-mi fie cu iertare, jupine, zise el, da' eu seman cu bunicu-meu, capitanul Alexis, Domnu1 sa-l aiba-n paza ! La virsta de 0 suta de ani, se aseza seara in fata portil sa traga cu coada ochiului la fetiscanele care se duceau 1a fin tina. Vederea Ii slabiso, abia mal deslusea lucrurUe. Asa ca Ie striga pe fete: Ia spune, care esti tu ? - Lenio, Iiica lui Mastrandoni ! - Vino un pic aci sa pun mina pe tine! Vino, hai, nu-tl fie teama 1" Fata abia i~i tinea risul ~i se apropia. Bunicu-meu ridica atunci mina plna-n dreptul obrazului fetei ~i-l atingea domol, duios, lacom. $i-i curgeau lacrimile. nDe ce pltngi, bunicule T" l-am intrebat o data. "Ei, gindesti eli n-am de ce sa pIing, fiule, cind eu sint gata sa mor sl las in urma mea atitea fete frumoase ?" Zorba oHa.

82

- Ah ! sarmane bunic, zise el, ce bine te-nteleg ! Mi se Intrrnpla deseori sa-mi spun: "Ah! porcarie ! Daca macar toate fetele frumoase ar putea muri odata cu mine !" Dar putorile astea 0 sa traiasca, 0 sa traiasca bine, barbatil 0 sa le ia in brate, 0 sa Ie pupe, ~i Zorba n-o sa fie decit praf, ca sa aiba ele pe ce sa calce ! ! Scoase citeva castane din jar ~i le coji. Ciocniram paharele. Staturam acolo lndelung, bind ~i mestecind tacticos, ca doi iepuri mari, ~i auzcam afura rnarea vuind,

fll

AM RAMAS AMINDOI TACUTI LINGA SOBA DE tuci pina noaptea tirziu. Simteam din nou ce lucru simplu ~i cumpatat e fericirea : un paharel de vin, 0 castana, 0 amarrta de soba, freamatul marii. Atit ~i nimic mai multo ~i, pentru a simti ca in asta consta fericirea, nu trebuie decit 0 inima simpla si cumpatata, - De cite ori ai Iost tnsurat, Zorba? am intrebat. Eram amindoi usor ametiti, nu ca am fi baut prea mult, cit din pricina acelei mari fericiri eu neputinta de exprimat care dainuia in noi. Nu eram decit doua mici insecte efernere, bine cramponate de scoarta pamintului, si-o sirnteam ptna in adincul sufletului, fiecare in felul lui. Gasisem un coltisor placut, la margine a marii, indaratul stufului, scindurilor sl bidoanelor goale, ghemuindu-ne unul Iinga celalalt, in Iata noastra se aflau lucruri placute ei de-ale mincarii, iar in noi seninatatea, afectiunea ~i siguranta, Zorba nu rna auzi. Cine stie pe ce oceane, un de glasul meu nu-l putea ajunge, n purta gindul ! Intinzind bratul, l-am atins cu virful degetelor : - De cite ori ai fost insurat, Zorba? l-am intrebat din nou. 'I'resari, De data asta auzise sl, facind 0 miscare cu laba lui groasa : - Oh! raspunse el, ce ti-a venit acum? La urma urmei, sint barbat. Am faeut si eu Marea Prostie. A~a numesc eu insuratoarca. Sa rna ierte totl oamenii casatoritl, Am facut asadar Marea Prostie, m-am insurat. - Bun, dar de cite ori ? Zorba se scarpina nerves pe git. Reflecta 0 clipa. De cite ori? facu el in cele din urma, Cinstit, 0

84

datI, 0 data pentru totdeauna. Pe jum~tat~ einstit, de doml ort, Nelegiui t, de o mie, de doua mri, de trei mii de ori Cum ai vrea sa tiu .socoteaia 7 - Pevesteste un pic,Zorba! Miine e dumin~ ne barbJerim, ne punem hainele de sirbiitoare ,i mergem Ia tusa Bubulina. N-avem nid 0 treabi, ci ne putem culca mai tirziu in seara asta, Povesteste ! - Ce sa povestesc ? Astea DU-S lucruri de povestit, jupine! Casatoriile oonsfintite prin lege n-au wei un gust. mincare fara sara, Ce sa povestesc ? Ca imbrat~area n-are niei un haz clnd te privese sfintii de pe iooane ~i-ti dau binecuvin1area? La noi in sat e-o vorba : "Numai carnea furata are gust". Nevasta, asta nu-i came furata, Acu, casitoriile nelegiuite, cum sa le mai tii minte ? Cocosii parea tin socoteala ? Spune ~i tu ! Cu toate astea, cind eram tinar, aveam trasnaia sa iau elte-o ~llvit.i de par de la fiecare muiere cu care rna culcam, Pe-atunci purtam totdeauna foarfecele Ia mine. ~i cind rna dueeam Ia biseridi aveam foarfecele in buzunar 1 Barbati sintem, nu se ~tie niciodatA ce se poate lntlmpla, asa-I ? A veam dar 0 adevaxata colectie de iuvi~ ; negre, blonde, castanii, uneori ~i cu fire albe. Atitea am strins ca am umplut ell ele 0 perna, Da, 0 perna, si-o puneam sub cap sa dorm; da' numal lama, vara ma 1ncingea. Apoi, dup8 cltava vrerne, mi s-a facut greata : a inceput sa putA, asa ca l-am dat foe. Fe Zorba il pufni risul : - Era, cum s-ar zice, registrul meu de soeoteli, jupine, spuse el, ~i-a pierlt in flicari Eram satul pina-n git. Credeam ca n-o sa rnai tina, dar cind am vizut cit nu se ispl'av~te. am aruncat foarfecele.

- Ei 1 As tea, ce sa zie, nu-s lipsite de farmec, raspunse el rinjind. Ah 1 muieri1e slave! Ce llbertate ! Nid un fel de "Unde-ai fost? De ce-al intirziat? Unde-al dormit?B Nu te intreabii nimic ~i nu Ie Intrebi nimic, Liberiate, ce mai incolo-incoace 1 lntinse mina, apucl paharul, il goli, coji 0 castana, Mesteca in timp ce vorbea, - Era una care se numea Sofinka, alta Nusa, Pe Sofi.nka am cunoscut-o intx-un tirg mir~or de linga No-

- $i casatoriile

pe [urnatate cinstite, Zorba '1

vorosisk. Era iarna, zapada multa, rna duceam sa caut de lucru intr-o mina si, trecind prin satul acela, m-am oprit. Era zi de tirg sl, din toate satele invecinate, muieri ~i barbati pornisera la drum sa cumpere si sa vlnda. a foamete cumplita, un frig de crapau pietrele, oamenii vindeau tot ce aveau, pina si icoanele de pe pereti, sa poata cumpara piine. Ma invirteam ~i eu prin tirg, cind zArii 0 tarancuta sarind dintr-o sareta, un drac de fata, InalHi de dol metri, cu niste ochi albastri ca marea ~i cu niste solduri ... 0 mlnzoaica !... Am ramas eu gura cascatA. "Ei, sarmane Zorba, mi-am zls, esti pierdut 1" M-am luat pe urmele pasilor ei. ~i 0 sorbeam din ochi... nu era chip sa rna potolesc ! Trebuia sa-l vezi bucile, care se leganau ca niste clopote de Pa~fi. "Unde-ai pornit sa cautl mine, prapaditule 1 imi ziceam. Ai gresit drumu', om nehotarit ce esti ! lata adevarata mina : vira-te in ea sl strapunge galerii !" Fata se opreste, se tocmeste, cumpara 0 grama[oara de lemne, 0 ridica - ce brate, Dumnezeule Doamne ! - si-o zvirle in sareta, Cum para putina piine sl vreo cinci-sase pesti afumati. "Cite parale? intreaba ea AUt..." lsi desface cercelul de aur sa plateasca. Cum n-avea bani, trebuia sa-i dea cercelul. Atunci, am simtit ca rna loveste damblaua. Sa lasi 0 muiere sa-~i dea cerceii, podoabele, sapunul de toaleta, sticluta de parfum ... Daca-sl da toate ast ea, lumea e pierduta ! E ca si cum ai smulge penele unui paun, Ai avea Inima sa smulgi penele unui paun ? In ruptul capului ! Nu, nu, cita vreme Zorba e-n viata, mi-am zis, asa ceva n-o sa se intimple. Mi-am desfacut punga si am platit, Era pe vremea ctnd rublele ajunsesera niste petice de hirtie. Cu 0 suta de drahme cumparai un catir, ~i eu zeee, 0 muiere. Platesc dar. Codana se intoaree si rna mascara eu coada oehiului. Imi ia mina sa mi-o sarute. Da' eu mi-o trag inapoi. Cum adica, rna lua drept un mosneag ? "Spasiva! Spasiva!" mi-a strigat; asta inseamna : Multumesc ! Multumesc ! Si lacat-,» dintr-un salt in sareta ; apuca haturlle ~i ridica biciul. "Zorba, mi-am zis atunci, ia seama, baietas, ca-ti scapa de sub nas!" Dintr-o saritura 'am fost tn sareta ltnga ea. Fata n-a zis nimie. Nici nu s-a intors sa se uite la mine. Un bici calului, ~i iata-ne plecati, Pe drum a prieeput cii vreau sa-mi fie muiere, Balmajeam ~i eu trei cuvinte pe

86

ruseste, dar pentru treburi de-acest Iel nu-i nevoie de yorba multa, Ne vorbeam cu ochii, cu miinile, cu genunchii. Pe scurt, aj ungern in sat ~i ne oprim in tata unei izbe. Coborim. Cu 0 lovitura de umar, fata des-chide poarta !iliintram. Descarcarn lemnele in curte, Iuam pestii si piinea !iliintram in camera. Se afla acolo 0 batrinlca asezata Hnga vatra stinsa. Dirdlia. Era infofolita in niste saci, clrpe, piei de oaie, dar dirdiia, Era un frig din ala de crapau pietrele, pe cinstca mea! M-am aplecat, am virit un brat zdravan de lemne in vatra si-am aprins focul. Batrinica se uita la mine zimbind. Ii spusese fiica-sa ceva, dar n-am priceput 0 boaba. Am aprins focul, batrina s-a incalzit si a inceput sa prinda un pic de viata. lntre timp, fata punea masa. Aduce un strop de vodca, si-l bern. Aprinde samovarul, face ceaiul, mincam, dindu-i si batrtnei partea ei. Dupa asta, face iute patul, pune alblturl curate, aprinde candela din Iata icoanei Sfmtei Fecioare si-si face de trei ori semnul crucii. Apoi rna cheama printr-un gest; ingenunchem in Iata babutei !ili ii pupam mina. Ea i!ili pune miinile scheletice deasupra capetelor noastre, murmurind ceva. Se vede treaba ca ne dadea binecuvintarea. "Spasiva 1 Spasiva 1" am racnit eu, !ii, dintr-un salt, lata-ma-n pat eu fetiscana, Zorba se opri. lnalta capul !ii privi in departure, in directia marii. - 0 chema Sofinka ... zise el nu mult dupa accea ~i se cufunda din nou in tacere, - Atunci ? am intrebat eu nerabdator, atunci ? - Nici un fel de "atunci" ! Ce obicei ai, jupine, eu ;,atunci"-urile si cu "de ce"-urile astea ! Sint lucruri care nu se povestese, vezi bine ! Muierea e-un izvor proaspat ; te apleci, Ii vezi chipul !ilibei, ~i bei, ptna-ti piriie oasele. Dupa aia vine un altul, care moare si el de sete; se apleaca, ii vede ehipul ~i bea. ~i dupa aia altul... Muicrea e-un izvor, te-asigur, - :;;i dupa aeeea ai plecat ? - Ce-ai fi vrut sa fac ? E-un izvor, nu spusei ? !ilieu sint un trecator : mi-am vazut de drum. Am ramas cu ea trei Iuni. Dar la capatul eelor trei luni mi-am adus aminte ca plecasem in cautarea unei mine. "Sofinka, i-am zis in87

tr-o dimineata, eu am 0' treaba, trebuie sa plec, - Bine, zise Sofinka, du-te. Te-astept 0 luna ~, dadl nu te-ntorei dupa 0 luna, sint Iibera. ~i tu la fel, Dumnezeu sa te-ajute t- ~i-am plecat. - ~i dupa 0 Juna te-ai tntors ..: _ - ca prost mai ~i, jupine, sa-mi fie cu iertare ! strigii ZOI'ba. Cum sa ma-ntore ? Da' ee, te lasa putori1e-n pace ? Zece zile dupa mas in Kuban, am intilnit-o pe N~a. - Povesteste f Pevesteste ! - A1ta data, jupine. Nu ~ade rune sa Ie amestecam, sarmanele ! In sanitatea Sofinkiii ! Didu vinul pe gil dintr-o mi~care. Apoi rezemindu-se de perete : - Bun, zise el, sa-ti spun atuncl $i de Nusa. In seara ana mi-e eapul doldora de Rusia. Hai sa-I desertam l re-te-ncoaee ! J~i sterse rnustata ~i atita jarul. - Pe NU~J assdar, cum itt spuneam, am cunoscut-o intr-un sat din Kuban. Era variL Mun~i de pepeni, verz] §i galbeni; rna aplecam, 1uam unul ~i nimeni nu zicea nimic. 11 Warn in doua ~-mi viram hoWl inauntru. TotuI din belsug aeolo, in Rusia, jupine, toM eu gramada » aleg.i §i iei! ~i nu numai pepeni galbeni ii pepenl verzt, dar ~i pe~ti, ~ unt, ~ muieri. Trecfnd, vezi un pepene verde,. i1 iei. Vezi 0 muiere, 0 iei ~i pe ea. Nu ca aicf, in Grecia, unde, cum ai Jterpelit eea mai mica coaji de pepene, te tiraste pe 1a tribunale, ~i cum te-ai atins de-o muiere, frate-su scoate cutitul IJi te cio~. Puah ! oameni meschini, niste :zgirie-brinza ... Slt-p pm lajul de £it IIi mai m.ulte nu ! ~leabti de piduchio~ ! Du-te, rna rag, pupntel in Rusia sa vezi ce-nseamnA aia noblete ! Treceam ~ dar prin Kuban ~ vad 0 muiere intr-o gradini de zarzavat: Mi-a. placut. Trehuie sA Iltii. jupine, ca. muierea &lava DU e ca greeoaicele astea briiparete care-fi vind dragostea eo Iingurita ~i fac tatul ca sa te ducli de nas ~ sa te-~1e la cintar. Muierea slava, [upine, iti mai da. ¥i pe deasupra. Ca-t vorba de somn, de dragoste sau de rnincare, e aproape ea animalele- ~i ca pamintul : e darnlca, iti eli cu amtndauA miinile, nu e ea grecoaice1e astea circotase t 0 fntreb: ,.Cum te cheama 106 Cu muierfle, vezi tu, incepusem s-o rup bini~ar pe ruseste, "Nu~, ~ pe tine ? :- Alexis. tmi

sa

placi, Nusa I" Ma priveste cu atentle, cum te uiti la un cal pe care vrei sa-l cumperi. "Nu-mi pari un tercheabcrchea nici tu, ce sa zic ? Ai dlntt zdraveni, mustati stufoase, estl lat in spate, ai brate tari. Imi placi." Mai multe nu ne-am spus, ~i nici nu era nevoie. Cit ai bate din palme, am cAzut la invoiaUi. Chiar in seara aia aveam sa rna due la en In haine de sirbAtoare. "Ai si-o ~uba. imblAnita ? rna Intrcbd Nusa, - Am, da' pe caldura asta ... - N-are a face. Ad-o cu tine, e arAtoasA." Seara mA tntolese asadar ca un ginericA, pun suba pe brat, iau cu mine ~i bastonul cu maciulie de argint pe eare-l aveam, Oi iatA-ma plecat. Era 0 casa mare taraneascd, cu mai multe curti, vaci, teascuri, focuri aprinse in curte, cu ceaunuri puse pe foc. "Ce fierbe aici? intreb eu. - Must de pepene verde. ~i aiei ? - Must de pepene galben." "Ce tara, irni zic eu in gindul meu, auzi dumneata! must de pepene verde ~i de pepene galben ; asta-i Tara Faga.duintei ! Halal de tine, Zorba, ai picat cum trebuie, ca un soarece intr-un calup de brinza." Urc scara, 0 seara uria~a de lemn, care scirtiia. In capul sea rii , tatal ~i mama Nusel. Purtau un fel de nadragi verzi ~i 0 cingatoare cu ciucuri : oameni de vaza, ce mai. Desfac amindoi bratele ~i trage-i 0 pupatura pe-un obraz, ~i inca 0 pupatura pe celalalt obraz. Eram numai un seuipat pe toata fa1a. Imi vorbeau foarte iute ~i nu intelegeam prea bine, da' dupa mutra imi dadeam seama ca-ml vor binele. Intru in sala ~i ce-mi vad ochii ? Mese puse, lncarcate ca niste corabi! cu pinze. Toata lumea era in picioare : rubedenii, muieri ~i barbat], Oiin fata, NU$a, boita, dichisita, ~i cu pieptul scos in afara ca un virf de prora. Sc.lipitoare de-atita frumusete §i tinerete. Purta un tulpan rosu in jurul capului si-si brodase in dreptul inimii 0 secera si-un ciocan. "Cum, Zorba, baftosule, am zis in sinea mea, pentru tine e carnea asta? Trupul asta 0 sa-l tii tu asta-seara in brate ?" Ne-am pus cu totii pe mincare 9i pe bautura, muierile ca ~i barbatil, Mincam ca ni~te porci, lnghtteam vi nul Cel niste buloaie fara fund. n$i popa? l-am intrebat eu pe tatal Nusei, care sedea ling! mine ~i care nu mai avea mult pina sa plesneasca, atita bagase in el. Unde e popa care sa ne dea binecuvintarea? -Nu-i nici un po-pa, Imt raspunse el improscindu-roA eu saliva, nu-l niei un popa, Religia e oplu 89

pentru popor." Apoi se ridica in picioare umflindu-sl pieptul, i~i dadu drumul la cingatoarea cea rosie ~i rtdica mina sa se fadi tacere. Tinea in sus paharul, plin-ochi, ~i rna privea tinta. Dupa aia inccpu sa vorbeasca, sa vorbeasca ; mi-a tinut un discurs, yorba aia, pe cinste ! Ce spunea? Durnnezeu stie ! Ma saturasem de-atita stat in picioare, si-apoi incepusem sa rna ciupesc ~i eu un pic. Ma ased la loc pe scaun si-mi lipesc genunchiul de eel al Nusei, care era in dreapta mea. Nu rnai ispravea de vorhit batrinul si era lac de sudoare. Atunci se repezira cu totil la el ~i-l strinsera in brate doar-doar l-or face sa taca, Nusa imi facu semn : "Hai, zii ~i tu ceva !" Ma ridic asadar la rindul meu ~i tin un discurs, jumate ruseste, jumate greceste, Ce spuneam ? Sa rna trasneasca Dumnezeu daca stiu. Mi-aduc aminte doar ca, la sflrsit, m-am avintat in nlste cintece kleftice. Am inceput fara nici 0 noima sl racnesc :

Klejtii s-au urcat pe munte Ca sa jure ni~te cai! Cai, vezi bine, n-au giisit $i-au rapit-o atunci pe Nu~a!
Se-ntelege, jupine, 0 mai aduceam nitelus din condel, sA se potriveasca cu imprejurarea.

$i s-au dus, ~i s-au tot dU8 .•; (aZoeu,maica, cum s-cu dus 1)
Ah! NU$a mea, Ah ! NU$a mea,

Val~u I

Si zbierind "Valeu !", rna reped la Nusa si-o sarut, Era taman ce trebuia. Ca si cum as fi dat semnalul pe care-l asteptau, ~i atita asteptau, citiva vlajganl voinici cu barba rosie se repezira I?i stinsera lumina. Putorile de muieri se pornira sa schelalaie, chipurile ca le-ar fi teama, Apoi, deodata, pe intuneric, incepura sa se auda chiraituri scurte, Se gidilau, se hirjoneau. Ce s-a petrecut, jupine, numal Dumnezeu a stiut; Da' cred ca nici el n-a stiut, altfel ne-ar
90

Ii trasnit pe totl, Barbati $i muleri, claie peste gramada, se tavaleau pe jos. Eu unul m-am apucat s-o caut pe NU$a, da' a fost cu neputinta s-o gasesc l Am gastt pe alta si mi-am facut treaba cu ea. In zori rna scol sa plec cu nevasta-mea. Era inca intuneric sl nu vedeam bine. Pun mina pe-un picior, trag de el : nu era al Nusei. Pun mina pe alt picior: nici aIa nu era! Trag de-un altul: nici ala nu era 1 Trag de-un altul, ~i inca de-unul si, pina la urma, dupa mult chin, dau de piciorul Nusei, trag de el, o eliberez de sub vreo doua-trei dlhani! care-o strivisera, sarmana, si-o trezesc : "Nu~a, ii zic, sa mergem I - Nu-ti uita suba I irni raspunde ea. Sa mergern [" ~i-am pIecat. - Atunci ? am intrebat din nou, vazlnd ca Zorba nu mai spune nimic. - Iar cu "atunci"-urile tale ? facu Zorba enervate Ofta, - Sase Iuni am trait cu ea. De-atunci, ti-o jur, nu rna mai tern de nimic. na' de nimic, daca-ti spun! De nimic afara de un singur Iucru : ca Diavolul sau Dumnezeu sa nu-mi $tearga cele sase Iuni din amintire. Pricepi ? Zorba inchise ochii. Parea foarte miscat, Era pentru prima oara ca-l vedeam atit de tulburat din pricina unei amintiri indepartate. - Ai Iubit-o, asadar, attt de mult pe-aceasta Nusa ? am intrebat dupa ctteva clipe. Zorba deschise ochii. - Tu esti tinar, jupine, zise el, estl tillar, nu potl sa pricepi. Cind 0 sl ai ~i tu parul alb, 0 sa mai vorbim deaceasta vesnica poveste. - Care ve~aica poveste ? - Muierea, Doamne Iarta-ma l Da' de cite ori trcbuie sa p-o mai spun ? Muierea e-o povcste fara sfirsi t. Deocamdata tu e~ti ca unul din eocosli aia tineri care calca gainile In doi timpi ~i trei miscar! si-apol se umflii-n pene, se urea pe gramada de gunoi $i Incep sa chiraie ~i sa se Iuduleasca, Nu la gaina se uita, ci Ia creasta lor. Asa ea ce pot ei sft. inteleaga din dragoste? Absolut nimic. Scuipa pe jos dlspretuitor, Apoi, intoarse capul ; nu mai voia sa rna vada, - Atunci, Zorba ? am intrebat iara~i. ~i Nusa ? Zorba, cu privirea pierduta in departarl, catre mare ~
91

- Intr-o seara, raspunse el, Intorclndu-ma acasl, n-am mai gasit-o. 0 stersese cu un militar chipes care sosise in sat de citeva zile. S-a ispravit ! Am simtit ea m.i se rupe inima-n doua, Dar s-a lipit foarte iute la Ioc, ticaloasa, Ai vazut desigur pinze din acelea peticlte cu bucatl rosii, galbene, negre, cusute cu sfoara groasa sl pe care nu le mai rup nici ale mai grozave furtuni ? Asa e si inima mea. Mii si mii de gaud, mii ~i mii de bucatele : nu se mai tem.e de nimic! . - Si nu ti-a fost ciuda pe Nusa, Zorba ? - De ce sa-m fie ciuda ? Poti sa zici ce-oi vrea, muierea e altceva, nu-i faptura omeneasca. De ce sa-mi fie ciuda pe ea ? Muierea e ceva de neinteles, ~i toate legile statului sl ale religiei gresese. N-ar trebui sa trateze muierea asa cum 0 trateaza, nu! Sint prea aspre, [upine, prea nedrepte ! Dac-ar fi sa fac eu Iegile, nu le-as face la fel pentru barbati ~i pentru muieri. Zece, 0 suta, 0 mie de porunci pentru barbat. Barbatu-l barbat, vorba aia, poate sa Ie indure. Dar nici una pentru muiere. Pentru di, de cite ori sa ti-o repet, jupine ? muierea e-o faptura slaba, In sanatatea Nusei, jupine ! In sanatatea muierii ! $i ca Dumnezeu sa ne dea tntelepciune, noua, barbatilor I Dadu paharul pe git, ridica bratul l?i-l lasa brusc sa cada, de parca ar fi tinut 0 secure. - Sa ne dea intelepdune, repeta el, sau sa ne faca 0 operatie. Altfel, te rag sa rna crezi : s-a zis cu noi !

fIll

AZI PLOUA I NCET, CERUL SE UNESTE cu pAmintul neinehipuit de gingas. Mi-aduc arninte de-un basorelief indian, in piatra cenusiu-Inchisa : barbatul i~i are bratele aruncate in jurul femcii ~i se unoste eu ea atit de blind ~i eu atita resemnare incit ai impresia, trupurile fiind linse ~i aproape roase de vrerne, di vezi doua inseete strins inlantuite, peste care a ineeput sa cada 0 ploaie fina, absorbitlL eu voluptate ~i in tihna de pamint, Stau in cabana. Privese cerul intunecindu-se si marea cApatind un luciu de eenusa verde. De 1a un capat la altul al plajii nici un om, nici 0 pinza, nici 0 pasare, Doar mirosul p8mintului Intrind pe fereastra deschisa, M-am ridieat ~i am intins mina in ploaie ca un cersetor. Mi-a venit deodati si pUngo 0 trlstete, nu pentru mine, nu din mine, mai adineA, mal obscura, urea din pamintul inmuiat. 0 panicl de care trebuie sa fie cuprlns animalul care paste Iinistit ~i care deodata, fara sa vada nimic, adulmeca in jurul lui, in aer, di e blocat ~i nu poate scapa, Era cit pe-aci sa trag un tipat, stiind ca asta m-ar fi usurat, dar mi-a fast rusine. Cerul se lasa tot mal jos. Priveam pe fereastra ; inima [mi tremura tncet, Cit de voluptuoase ~i Incarcate de tristete sint aceste ore de ploaie fina ! In minte ti se rcdesteapta toate amintirile amare, ingropate in suflet - despartiri de prieteni, zimbete de femei care s-au stins, sperante cc si-au pierdut aripile ca ni~te fluturi din care n-a ramas decit viermele, Si acest vierme s-a asezat pe frunzele sufletului meu ~i Ie roade.
93

Putin cite putin, din ploaia ~i pamintul jilav prinse iara~i contur amintirea prietenului meu, exilat acolo, in Caucaz, Am pus mina pe toe, m-am aplecat asupra hirtiel si m-am apucat sa stau de yorba cu el, pentru 'a sfi~ia plasa stropilor de ploaie ~i a putea respira, "Scumpul meu, iti scriu de pe un tarm singuratic al Cretei, unde am convenit, Soarta si cu mine, sa ramin clteva luni pentru a rna juca : a rna juca de-a capitalistul, de-a proprietarul unei mine de lignit, de-a omul de afaceri. Daca jocul iml reuseste, voi spune ca n-a fost un joc, ci am luat 0 mare hotarire, aceea de a-mi schimba viata, Ti-aminte~ti, la plecare m-ai facut -soarece de biblioteca», Atunci, de ciuda, am luat hotarirea s~ las in colo hirtoagele pentru un timp - sau pentru totdeauna? ~i sa m~ avint in actiune. Am inchirlat un delusor care contine llgnit, am angajat muncitori, am cumparat hlrlete, lopeti, lampi cu acetilena, cosuri, roabe, am strapuns galerii ~i rna vir in ele. Asa, ca sa te fac sa turbezi, Si din soarece de biblioteca, tot sapind ~i facind galerii in pamint, am devenit cirtit~. Sper c~ vei aproba metamorfoza. Bucuriile mele aci sint marl, pentru ca sint foarte simple, alcatuite din elemente vesnice : aer curat, soare, mare, piine din faina de griu. Seara, asezat turceste in fata mea, un extraordinar Sindbad Marinarul vorbeste ; vorbeste ~i lumea devine mai suprinzatoare. Uneori, cind yorba nu-i mal e de ajuns, se ridica dintr-un salt sl danseaza, Si cind nici dansul nu-l e de ajuns, i~i pune santuri-ul pe genunchi ~i incepe sa cinte. Citeodata e-un cintec salbatle, ~i simti ca te lnabusi, pentru ca-ti dai deodata seama ca viata e searbada si mizera, nedemna de om. Citeodata e-un cintec dureros, sl simti ca viata trece si se scurge ca nisipul printre degete, ~i ca nu exista scapare. Inima mi se zbate de la un capat la altul al pieptului, ca 0 suveica. Ea tese aceste elteva luni pe care le voi petrece in Creta, 9i - sa rna ierte Dumnezeu ! - cred ca slnt fericit. Confucius are 0 verba : «Multi cauta fericirea mai presus de om; altil, mai prejos. Dar fericirea e pe potriva

94

omului.» Adevarat, Exista asadar tot atitea fericiri cite solurl de oameni sint, Astfel se infati~eaza, scumpul meu dlscipol ~i maestru, fericirea mea de azi : 0 maser 0 data, ~i inca 0 data, nelinistit, spre a ~ti la ce dimensiuni ma nf'lu. Pentru ca, dupa cum bine stll, dimensiunile omului nu sint intotdeauna aceleasi, Oamenii vazuti din singuratatea mea, de aici, nu-rni npar ca niste furnlci, ci dlmpotriva, ca niste monstri uriasi, ca niste dinozauri ~i pterodactili traind intr-o atmosfera saturata de acid carbonic ~i de dens putregai cosmogonic. o [ungla de neinteles, absurda [alnica, Notiunile de «patrie» ~i de ... asa» pe care Ie tndrage~ti, notiunile de r «superpatrie» ~i de ...umanitate» care m-au sedus, dobindesc aceeasi valoare in vijelia atotputernica a distrugerii. Simtim ca ne-am ridicat spre a rosti citeva silabe ~i citeodata nici macar silabe, sunete dezarticulate, un «a>)o un ! «u» ! - dupa care ne sfarimam. Si ideile cele mai tnalte, chiar daca le despicam burta, vedem ca sint, in ele, niste papu~i umplute cu tarite, l?i, pitit in tarite, gasim un arc de tinichea. Stii bine ca aceste crude reflectli, departe de-a rna face sa dau inapoi, sint, dimpotrlva, niste surcele indispensabile flacarii mele interioare. Pentru ca, asa cum spune maestrul meu Buddha, «am vazut», Sl pentru ca am vazut ~i m-am Inteles dintr-o ochire cu nevazutul director de scena, plin de buna dispozitte ~i de fantezie, pot de-aci inainte sa-mi joe pina la cap at, cu coerenta ~i fara descurajare adica, rolul ce-mi revine pe pamint. Caci, vaztnd, tnseamna ca am colaborat ~i eu 1a opera pe carc-o joc pe scena lui Dumnezeu. Asa se face ca, plimbindu-mi privirea pe scena universala, te vad acolo, in birlogurlle legend are ale Caucazui ui, jucind, la rtndul tau, rolul ce-ti rcvine ; te straduiesti sa salvezi citeva mil de suflete din neamul nostru aflate in primejdie de moarte. Un pseudo-Prometeu, dar care trebuie sa indure un adevarat martiriu dind lupta contra tortelor intunecate : foamca, frigul, boala, moartea, Numai ca tu, uneorl, orgolios cum esti, te bucuri probabil de faptul ca fortele intunecate sint atit de numeroase fi de invincibile ; caci, in felul acesta, proiectul tau, fiind

,I

93

aproape lipsit de speranta, devine mai erolc, ~i sufletul tau dobindeste a maretie mai tragica. Consideri, desigur, aceasta viata pe care-o duci drept o fericire. ~i pentru ca asa 0 consideri, asa este. ',fi-ai croit, tioi u, fericirea dupi dimensiunile tale ; ~i dimensiut nile tale acum - slava Domnului! - Ie depasesc pe-ale mele. Un bun invatator nu doreste a rasplata mai stralucita ca aceasta : sa formeze un elev care sa-l depA~easca. In ce ma prlveste, uit adeseori, ponegresc, mA ratacesc, credinta mea e-un mozaic de necredlnte ; lmi vine uneorl pofta sa fae un sehimb: sA primesc 0 elipita ~i sa-mt dau toutl viata, In vreme ce tu, tu tii ferm cirma ~l nu uitt. chiar In cele mai dulci clipe muritoare, incotro ti-ai indreptat nava. Ti-aduci aminte de ziua aeeea eind treceam amindoi prin Italia, pcntru a ajunge in Grecia? Hotarisem si ne ducem in regiunea Pontulul, pe-atuncl in primejdie, ti-aduei amlnte? Intr-un orl$el am coborit din tren in mare grabA - n-aveam decit 0 ora pina la sosirea trenului urmator, Am Intrat fntr-o gradinA mare stufoasi din apropierea garii : copaei cu frunze late, banani, trestii in mohorite eulori metallee, albine agatate de-a craca Inflorita care tremura, fericita ea le vede sugind. Pa~eam muti, In extaz, ca intr-un vis. Deodata, la 0 cotiturl a aleii inflorite, !fouA fete care mergeau citind ~-au facut aparitia. Nu mai mi-aduc aminte daca erau frumoase sau urite. Mi-aduc aminte doar ca una era blonda, alta bruna, ~i ca purtau amtndoua rochii primlvaratice, ~i eu indrazneala pe car-e-o ai in vis, ne-am apropiat de ele ~i le-al spus rizind: «Oricare ar fi cartea pe care-o eititf, hal sA discutim despre ea»·. Citeau Gorki. Atunci, la mare repezeala, cacl eram grabiti, ne-am apucat sa vorbim despre viata, despre mizerie, despre revolta sufletului, despre dragoste ... N-am sa uit niciodata bueuria si necazul nostru. Eram deja, noi ~i eele dou! tinere necunoscute, vechi prieteni, vechi tndragostiti, responsabili fata de sufletele ~i fata de trupul lor, ne grabeam : peste citeva minute aveam sa le plrlsim. pentru totdeauna. In aerul ce fremata simteai rapirea prin seductie ~i moartea.

Trenul a sosit, a fiuierat. Am tresarit ea trezltl din somn, Ne-am dat mina. Cum sa uiti intimitatea ~i disperarea ell care ne-am strins miinile, cele zece degete care nu voiau sa se desparti ? Una din fete era foarte palida, cealalta ridea ~ ttemura. Mi-aduc aminte ci ti-am spus atunci : 4I:Iataadevkul. Grecia, patrie, datorie, iata cuvinte care nu spun nimie,» Iar tu mi-ai raspuns : «Grecia, patrie, datorie, tntr-adevar, nu spun nimic, dar pentru acest nimic am pornit de bunavoie sa ne dam viata .... Dar pentru ce iti scrlu toate acestea ? Ca sa-ti spun ci n-am uitat nimic din tot ce-am trait Impreuna, $i pentru a avea prilejul sa ex:prim ceea ce niciDdati, din pricina bunului sau prostuIui obicei pe care l-am deprins sa ne biapinim, nu pot dezvaIui cind sintem impreuna. Acum, cind nu te afli in fata mea, cind nu-mi vezi chipul fiji nu rise sa.-ti par caraghios, iii declar ca te iubese mult." vorbi eu prictenul meu fiji ma simteam usurat, L-am strigat pe Zorba. Ghemuit sub 0 sttnca si nu-l ude ploaia, ~ incorea telcfericul. - Vtno, Zorba, i-am strigat. Ridicli-te ~i h.Ji sd lucero o plimbaro prin sat. - E,;>U bine dispus, jupine. Ploua, N-ai vrca sa te duci singur ? - Exact, si nu vreau sa-mi pierd buna dispozttie, Daca sintem impreuna, nu rise nimic. Vino. RIse. - Sint Iericlt, zise el, ca ai nevoie de mine. S4 mergem! !~i imbdica scurta de lina cu gluga tuguiata, specific cretana, pe care i-a daruisem, ~i-o porniram pe drum, bilaclndu-ne prin noroaie. Ploua. Piscurile muntllor erau ascunse ; nici 0 adiere ; pietrele luceau. Micul munte C\1. lignit era acoperit de eeata. sa fi jurat cl 0 amaraciune omeneasea invaIuie chipul de femeie a1 coltnel, ea ~i cum. acesta ar fi disparut sub ploaie.
Am terminat
0 , - Alexis Zorba

scrisoarea. Mai schimbasem

- Inima omului sufcdi clnd ploua, zise Zorba, nu trebuie sa-i purtam pica 1 Se apleca la picioarele unui gard de maracini ~i culcse primele narcise salbatlce. Le privi 0 buna bucata de timp, nu se mai satura privindu-Ie, de parca vedea narcise pentru prima oara ; Ie mirosi inchizind ochii, ofta ~i mi Ie darui. - Dac-am ~ti, jupine, zise eI, ce spun pictrele, florile, ploaia I Poate ca ele cheama, poate cii ne cheama, !5i noi n-auzim. Cind se vor destupa urcchile oamcnilor ? Cind vom avea ochii deschisl sa vedem ? Cind vom deschide bratele sa imbrati~am totuI, pietrcle, florile, ploaia, oamenii? Ce zici de asta, jupine? Si terfeloagcle talc, ele ce zic ? - Sa. le ia dracu, am zls, slujindu-ma de cxprcsia preferata a lui Zorba, sa Ie ia dracu , Zorba rna Iua de brat. - Sa-ti spun acu 0 idee care mi-a venit, jupine, cia' sa nu fie cu suparare t aduna-ti grarnada toatc tcrfcloagele ~i da-le foe. Dupa asta, cine stle, nu estl prost de felul tau, e~ti om de treaba, poate mai lese ccva din tine! "Are dreptate, are dreptate I striga eu glas in mine, are dreptate, dar nu pot I" Zorba ~ovai, reflecta, Apoi, dupa 0 clipa : - Eu ... pricep eu ceva sl.; zise ell - Ce anume ? Spune ! - Nu fitiu exact. Mi se pare, asa, c5 prlccp ceva. De cind incerc sa rostesc aeel ceva, se ducc totul de 1ipa. Intr-o zl, cind oi fi in forma, 0 sa ti-l danscz. Ploaia se inteti. Soslram in sat. Fetitcle aduccau oile de Ia pascut, plugarii deshamasera boii, pdrlisind ogorul pe jumatate lucrat, femelle alergau dupa plozi pe ulitc. o panica sprintcna pusese stapinlre pe sat Ia cadcrea ploii torentiale, Femeile scoteau strigate ascutite f,ii le rtdcau ochii tn cap; din barbile stufoase, din mustatile rasucite ale barbatilor pieurau stropi mari de ploale, 0 mireasma aspra urca din pamint, din pietre ~i din iarbii, Murati pina la oase, am dat amindoi navala in cafeneaua-macelarie "Pudoarea". Era plina de oameni, unii [ucau. carti, altii discutau eu glas tare, de parca i~i vorbeau de pe un munte pe .altul, La 0 milsutu din fund, pe-o

08

banca de lcmn, tronau mai marll satului : mos An~g:i~)sti, in camasa lui alba cu mineci largi; Mavr::mdoni, tiicut. sever, fumtndu-si narghileaua, cu ochii tintiti in pamint ; tnvatatorul, intre doua virste, uscativ, impunator, sprijlnlt in toiagullui gros ~i ascultind cu un zimbet binevoitor un colos eu plete care tocmai sosise din Candia ~i istorisea minunatlile marelui oras. Cafegiul, in pieioare dupa tejghea, aseulta ~i ridea, supraveghindu-si ibrieele eu cafea alinia te pe foe. De cum dadu eu oehii de nol, mos Anagnosti se rldica In picioare : - Aveti bunatatea s~ venitl acl, dragi compatrioti, zise el. Sfakianonikoli e pe eale de-a ne istorisi tot ce-a vazut sl-a auzit la Candia; e tare hazliu, venttl aei. Se intoarse spre cafcgiu. - Doua raehiuri, Manolaki ! zise el. Ne asezaram. Ciobanul salbatic, vazlnd nlete straini, se ehirci si nu rnai seoase 0 vorba, - $i atunei, ai fost ~i la teatru, capitan Nikoli ? it lntreba Invatatorul ca sa-l faca sa vorbeasca, Cum s-a parut 1 . Sfakianonikoli tntlnse mlna-I groasA, apueA paharul cu vin, tl dadu pe git dintr-o mlscare ~i prinse curaj : - $i de ce sA nu fi fost, strlgA el. Am fost, vezi bine. Auzcam tntruna : "KotopuU 1 in sus, Kotopuli in jos". Ar:;nca, intr-o scara, rnl-am faeut semnul erueli si-am zis : rna due acolo, pe cinstea mea, rna due ~i eu s-o vad, - Si cc-ai v.izut, voinieule? lntreba mos Anagnosti. Spune, hai I - Nimie. N-am vazut nimie, asta mi-e crueea. Auzi pe unu ~i pe altu vorbind de teatru ~i-ti inchipui ca-i cine stie ce grozavie, Ba nieidecum. Pacat de banii pe care i-am dat. E-un soi de cafenea mare-mare, ~i rotunda, ca 0 stina, plina de zici ea crapa de oameni, de scaune ~i de sfesnice, Nu rna simteam in apele mele, nici de vazut nu vedeam bine, cA mi se impaienjenisera ochii. "AoHcA, Doamne I mi-am zis, aici sigur rna deoaehe careva, Ia s-o Intind eu." In clipa aia, 0 demoazela sprtntena ea o codobatura se apropie de mine ~i ma ia de mtna, "Ia zi,

ActrltA celebra in Grecia.

tu, i-am strigat, unde rna duci, muiere ?{' Da' ea niel n-auzea ce-i zieeam, rn-a tras ea ce rn-a tras, ~i dupa aia s-a intors spre mine ,i-a zis : "Stai jos !" Am stat. Erau oameni peste tot : in fati, in spate, la dreapta, 1a stinga, in tavan. Aici ma iniib~, pe cimtea mea, gindeam, crap draeului, nu-i pic de aer I Mil intorc spre eel de linga mine: ..Pe unde ies, prietene, permandonele 1? - Iaca, pe-acolo", face el, ~i-mi arata 0 perdea. ~i chiar asa a fost! l\rlai intii s-a auzit un elopot, s-a ridicat pcrdeaua l?i iat-o pe Kotopuli. Da' 'in loc de Kotopuli era 0 muiere, () muiere ea toate muierile, ce mai l Si care a inccput sa umble ~i sa se fandoseasca Incolo sl-ncoace, Ba se ducea, ba venes, pina s-au siturat oamenii, au inceput sa batii din palme, ~i muierea si-a luat tiilpa~ita. Tar2nii se prapadeau de rts, Sfakianoniiroli se simji jignit si se incrunta. Se lntoarse spre u~. - Ploua ! zise el ca sa schimbe vorba. Toate privirile se intoarsera odata cu a lui Chlar In elipa aecea, eu fusta neagra sufleeata pina la genunchi, cu parul rasfirat pe umerl, 0 femeie trecca alergind. Voinica, unduioasa, eu roehia lipita de corp, vadind un trup provocator l?i robust. Am tresarit, Ce fiarA saIbatica mai e ~ asta ? gtndeam eu. Imi pirea sapla, l'rimejdioasa, 0 mtncatoare de barbati, Femeia intoarse 0 clipa caput sl arunca pe fur~ 0 privire scaparatoare in interiorul cafenelei. - "Iaica Preelsta-l ~pti un tinere1 eu citeva fire de barba, care statea linga. fereastri. - Blesternul pe capul tau, fi~neato ! zlse Manolakas, plndarul, roslnd. Focul pe caro-l aprinzi nu §t.ii sa-l stingi. Tinerelul aflat linga fereastra se porni sa fredoneze, domolla inceput, ~oviitor ; incet-incet, glasul i se inaspri:

Perna vaduvei miros de gu.tui are. . Mi-a ajuns Ii mie in 1u!ri ii nl£ mai pot dormi.
~ Gura ! strigl1 Mavrandoni fluturmd in aer teava narghilclci. Tin~l'elul tacu chiUe. Un mosneag se aplcca asupra lui Manolakns, pindarul.
1

Scrlci; e a cuvintului

primadoM.

100