In p rim ul moment mi-am dat ’ încă nu se inserase cind am intrat in pădure.

seama că am de-a face cu un Cărarea era umedă, transpirată, aerul amărui,

concurent exceptional. Băia­
tu l era lung, mlădios, poate
prea mlădios pentru sportul
nostru, dar cind s-a întors
spre mine i-am surprins ma­
xilarele pătrate şi privirea verde,
încolţită. Avea in p riviri ceva
feroce, de nesuportat.
— Florescu, mi-a spus intin zind u-m i palma
subţire, ascuţită ca o aşchie şi privindu-mă
oarecum dezinteresat, dar îngăduitor.
— Cite ore pe zi înoţi? l-am întrebat politicos.
— înot tot tim pul, mi-a răspuns înnodîndu-şi
cordonul halatului de baie.
Apoi ne-am uitat amindoi in apa bazinului.
Intre tim p se adunase toată şcoala. Venise pină
şi mama pentru că ea e nelipsită de la toate între­
cerile mele. l i place mai ales cind inving şi toti
băieţii mă iau pe sus.
— E sora ta ? mă întrebă Florescu, arătind-o pe
Petruta. Ea se oprise in spatele meu şi se uita
la el cu gura căscată, răsucindu-şi fără n ici un
rost coada grea de catifea.
— Nu e sora mea, i-am răspuns lu i Florescu,
e altcineva.
— A r trebui să ieşi prim ul, m-a sfătuit el atunci
cu glas protector, zimbind undeva peste umărul
meu.
— Eşti sigur că sint mai slab decît tine ?
-D a .
— A tunci discutăm degeaba fiindcă n-am cum
să ies prim ul.
— Dacă vrei, te ajut.
păsările ţipau, dar nu le vedeam pentru că se
ascundeau de mine. Un p u i de vulpe şireată
stătea la capătul cărării, cu blana sclipind şi
aştepta să mă apropii. Eu însă m-am făcut că
n u -l văd, fiindcă nu prea ştiu cum să mă port cu
p u ii fiarelor. Pină la urmă am ajuns lingă o cabană
mică şi pu(in strîmbă, făcută din şipci galbene,
cojite, in fata cabanei, un foc abia mai răsufla
sub cenuşă. Am rupt repede citeva crenguţe,
le-am pus pe cărbuni ş i imediat a izbucnit o
flacără roşie cu dungi galbene. Balonaşe sticloase
de fum se spărgeau in aer, crenguţele bizîiau, un
pui de pom creştea intr-una de-a lungul cerului,
im i plăcea. Un somn călduţ mă cuprinse, cind
m i se păru că disting in spate o răsuflare. M-am
întors, in uşa cabanei stătea un pifigoi. M-am
gîndit atunci că poate cabana e locuită şi-am
intrat. P ifig oiu l s-a aşezat pe un chib rit şi-a
început să fluiere. Am observat imediat că pe
dinăuntru cabana era m ult mai mare decit pe
dinafară. In perete se afla prinsă o pendulă in ­
crustată cu mărgele. Un simbure de cireaşă
ticăia d intr-o parte in alta. Tocmai mă pregăteam
să văd cit e ceasul cind o mărgică se desprinse
deasupra sim burelui de cireaşă ş i capul unui
cuc apăru şi numără pină la unu (pendula era
prea mică pentru restul cifrelor) apoi mărgică se
trase la loc. M i-a plăcut pendula, foarte intere­
santă, dar n-am îndrăznit s-o ating şi in tim p ce
mă uitam pe celălalt perete, mi-am dat seama
cum cucul din pendulă sucea din cind in cind
mărgică şi mă spiona. Cred că se defectase.
— Fiindcă nu te cunoaşte, de asta se uită la

Povestire de A L E X A N D R A T Â R Z IU

— Tu? Imposibil, intr-o zi tot o să apară cineva
mai puternic.
— Ei şi, pină atunci mai poţi ciştiga o dată.
— Ştiu. Nu sint insă atit de slab cum par.
Venise instructorul. Era o gălăgie de nemaipo­
menit, u nii tot mai sperau să inving, dar majori­
tatea il privea pe Florescu cu o curiozitate lu­
cioasă. Petru(a nu se aşezase nicăieri, п и -şi găsea
locul. Instructorul fluieră de trei ori scurt, piţigăiat
şi se făcu linişte. Brusc, ne-am aruncat in apă,
fiecare in dunga lui. Florescu era in stingă mea,
rămăsese in urmă, il auzeam cum fişiie cu o
nepăsare lentă, prelungă. Şi eu zvicneam inainte
spionindu-l, luptind. El insă m-a învins fără nici
un efort. Era un concurent exceptional. A ieşit
din bazin lipăind pe rom burile de piatră. N-a
permis nim ănui să-l ia in brafe cum e obiceiul.
S-a oprit in fata instructoru lu i ş i i-a intins mina
cu siguranţa lu i feroce. Cind ieşi p rim ul iţi convine
să fii aşa.
tine. Şi la mine tot la fel s-a uitat, am auzit atunci
vocea Petru (ei. Am tresărit incercind să rămin
cit mai calm. Petruta se afla intr-un fotoliu de
paie Ungă cămin. Totuşi la început acolo fusese
întuneric, s-a lum inat num ai in clipa in care m-a
privit.
— Vrei să ne facem lecţiile? m-a întrebat.
Trebuie să recunosc, nu aveam n ic i un chef de
lecţii. Iar Petruta avea o rochie lungă, pe care
nu ştiu de ce.n-o pot descrie fiindcă nu mă pricep
la rochii. In ju r u l g itu lu i işi pusese un guler din
păpădii, iar genele foarte lun gi adiau in sus şi-n
jos. Era foarte schimbată.
— Те-am aşteptat, mi-a spus.
— Bine, dar n-am ştiu t nim ic, nu mi-am dat
seama că vei f i aici.
— De ce, unde credeai că am să fiu ?
— Nu ştiu. Hi mai aminteşti concursul? La
sfirşit eu rămăsesem singur in tot bazinul. Nu
ştiu de ce. Plecaseră toti.
- E i şi?
— Nu m-a aşteptat nimeni.
— Ba eu te-am aşteptat, dar n-ai observat tu.
Am scris şi în caietul de română despre tine,
dacă vrei să ştii, o compunere.
O ascultam şi de bucurie îm i venea să zbor,
dar n-aveam cum. B utucul din cămin tiuia şi
pufăia şi p ifigoiul fluiera mai departe.
— N-am vrut să te supăr, i-am spus, m i se
păruse că plecaseşi, te rog să mă ierfi, Petruta.
— Te iert. Vrei ceai?
Dar n-am mai apucat să-mi beau ceaiul pentru
că in pădure începuse să plouă şi am fost nevoit
să mă trezesc. Desigur, intimplarea din cabană
fusese un vis. Un vis prea frumos, nu era de mine.
Bunicul m-a sfătuit întotdeauna să nu visez mai
m ult decit trebuie. Dar uit. De fapt e grozav să
visezi (bunicul e un fricos).
 X

PETRE LUSCALOV • OSTROVUL LUPILOR • 8!

şi anevoioasă. Plouase undeva în ţară, Dunărea creştea, rosto-

OSTROVUL golindu-se puternic, în m ari v îrteju ri de m ii, vuia şi gemea

mînioasă în tre m aluri. In sfîrşit, după cîteva ore de vîsiit,
la un cot al Dunării, cei doi băieţi zăriră ^oraşul. Casele stră­
luceau alb, o rbitor, în lumina soarelui. învăluite în fum al­

LUPILOR bastru, macarale gigantice pipăiau cerul cu braţele lo r sche­

R O M A N F O » L E T O N
Ajungînd la portul p lu tito r din Pradina, Scatiul scoase
vîslele şi le azvirli pe platform a de scînduri, urm ărind cu
privirea vasul de pasageri ce se îndepărta pe Dunăre lăsînd
în urm a lui fîşii negre şi zdrenţuite de fum . U ltim ii pasageri
sosiţi cu «Şoimul» se risipiseră.
Legînd barca de balustrada de fier ce înconjura «portul».
Scatiul sări pe platform ă şi cu lopeţile pe um ăr o porni spre
pasarela îngustă, de lemn, ce despărţea «portul» de mal.
Dunărea clipocea, rotindu-se în ochiuri tulburi sub el.
— Scatiule... H ei, Scatiule... se auzi el strigat şi în clipa
urm ătoare ridicînd privirea îl văzu pe M atei Vătăşelul, gras
şi asudat, alergînd greoi spre el, fluturînd o h îrtie deasupra
capului.
— Ce-i, nene Matei? Ce s-a întîm piat? îl în treb ă Scatiul,
cînd acesta din urm ă se opri lîngă el, trăgîndu-şi răsuflarea.
— O telegram ă... O telegram ă telefonată! spuse acesta.
E pentru tin e... Citeşte-o...
Scatiul luă h îrtia şi aruncîndu-şi privirea pe ea recunoscu
îndată scrisul ascuţit şi nervos al telefonistei de la sfat. Şi
deodată îngălbeni. Literele îi jucau în faţa ochilor.
«Starea pacientei M aria Vlăduţ foarte gravă... silabisi
Scatiul cu o voce trem u rătoare. Roagă să i se trim ită urgent
băiatul. D r. Cornel Simionescu».
— îm i pare rău, Scatiule, îi spuse grăsunul, ştergîndu-şi
letice, se roteau, se opreau, şi-apoi cădeau spre şlepurile
m ari şi greoaie, ancorate în port. Vapoare cu zbaturi, tix ite
de excursionişti, părăseau sau intrau în port, în vuietul sire­
nelor, şi huruitul turbinelor, în tim p ce şalupe şi remorchere
brăzdau Dunărea in toate d irecţiile. Scatiul şi Babuşcă în­
dreptară barca spre un debarcader singuratic, de la marginea
portului, unde se vedeau legate cîteva bărci pescăreşti. în
clipa cînd Scatiul şi Babuşcă se pregăteau să părăsească de­
barcaderul, o dubă sanitară îşi făcu apariţia pe cheiul pustiu
şi frînă brusc, cu un scrîşnet prelung de frîne lingă debar­
cader. Un sanitar îm brăcat în halat şi bonetă albă, sări din
dubă şi se apropie în pas alergător de cei doi băieţi:
— Tu eşti Scatiul? întrebă acesta, pradă unei m ari agi­
ta ţii... băiatul lui M aria Vlăduţ?
— Da, răspunse Scatiul, cu o voce care trem u ra uşor.
Dar ce s-a întîm plat?
— O nenorocire, băiete, urmează-m ă, răspunse acesta
făcîndu-le semn celor doi băieţi să pornească spre maşină.
Să dea Dumnezeu să mai ajungi la tim p, adăugă el, deschi-
zînd portierele din spate ale dubei... H ai, băieţi, urcaţi
repede... repede.
Scatiul şi Babuşca săriră în dubă. Portierele dubei se trîn -
tiră în urm a lor.
— Cine e ? strigă speriat Scatiul, desluşind în semiobscuri­
tatea dubei un bărbat care stătea în fund, pe o bancă de lemn,
cu un pistol a ţin tit asupra lor.
— Lasă gura... m orm ăi acesta... şi nici o mişcare... A ltfel
vă curăţ. S-a înţeles?
Duba pornise şi-acum gonea cu o viteză fantastică într-o
direcţie necunoscută.__________________________ (VA URM A)

• OSTROVUL LUPILOR • 84 • OSTROVUL LUPILOR •

fruntea asudată şi plină de praf. D ar poate că totuşi se face
bine m aică-ta... Curaj, băiete...
Şi plecă.
Scatiul rămase cîteva clipe nemişcat, cu telegram a în mină,
şi-apoi, azvîrlind lopeţile într-un şanţ, o luă la fugă spre casa
lui Babuşcă.
După peripeţiile de la «Ostrovul lupilor», Babuşcă p ri­
mise o chelfăneală straşnică de la tatăl lui, brigadierul T i-
mofte, şi fusese «consemnat» sub am eninţarea unor pedepse
teribile la domiciliu.
Cînd Scatiiil intră îl găsi cocoţat pe o bucată din gardul de
trestii ce se prăvălise în Dunăre, reparînd de zo r un juvelnic.
Scatiul se opri posomorit şi tăcut lîngă el.
— Ce faci, Babuşcă?
Babuşcă oftă din adîncul sufletului.
— Repar juvelnicul, nu vezi? răspunse el, l-am lăsat în
apă cu nişte somotei şi mi l-au ros şobolanii. D ar tu? N u
te-am văzut de-o săptămînă.
Scatiul îi întinse telegram a. Babuşcă îşi plimbă privirea
lui somnoroasă pe hîrtie, şi-apoi muşcîndu-şi uşor buzele
îl privi pe celălalt drept în ochi:
— Cînd pleci ?
Scatiul lăsă privirea în păm înt.
— Peste o o ră... D ar nu am cîrmaci la barcă. Şi doar cu
cîteva zile în urm ă mi s-a spus că mama e mai bine.
Babuşcă se foi în loc, ca o cloşcă care se aşază, mai bine
pe ouă.
— Şi zici că nu ai cîrmaci?...
— N -a m ... răspunse Scatiul, continuînd să ţină privirea
în păm înt, şi am şase ore de vîsiit pînă la oraş.
Babuşcă suspină şi clătină capul cu un aer filozofic.
— Păi mai e vorbă... adăugă el, scărpinîndu-se după ceafă.
Se zice că bătaia e ruptă din rai, şi de la o vrem e raiul ăsta
se cam ţine după m ine... Aşteaptă-mă, în port, peste o oră.
r Intr-adevăr, peste o oră, Scatiul şi Babuşcă părăseau
«portul» ieşind cu barca în largul D unării. C ălătoria fu lungă
:U T E Z Ă T O R I D E -A L U N G U L V E A C U R IL O R -C IJ T E Z A T O R I DE-A LU N G U L VEACU RILO R -C U T E Z Ă T O R • c f s i n i f / nu p a r e
CĂ TE-A' FĂCUГ B in e 1
DAR иное S/NT
TOATE LUCRURILE.
IE S - A IN TIM I P LA T ?
/АЛ V ie r OU P
' - c r e d e a m c a TOATE BUNĂ ­
TĂŢILE OfW CĂMARA LE ATi
CUMPĂRAT /.' ) 01
Scenariul de dr. L E O N ID PETRESCU AlM AP

V ic to r Babeş s-a născut ia 28 iu lie 1854. A s tu d ia t

m e d ic in a la V ie n a , a p o i a c o la b o ra t cu m a ri s a v a n ţi
ai v r e m ii, p r in t r e c a re V irc h o w , R o b e rt K o ch ,
L o u is P a s te u r.
V . Babeş a scris p r im u l t r a t a t d e b a c té rio lo g ie d in
lu m e , (îm p r e u n ă cu C o rn ii — F r a n ţa ) a d e s c o p e rit
un g ru p nou d e b o li, a d e s c o p e rit şi in iţia t s e ro -
t e r a p ia m o d e rn ă e tc . V ic to r Babeş a în fiin ţa t in s ti­
t u t u l ca re -i p o a r tă n u m e le , p u b lic în d în re v is te d e
s p e c ia lita te d in în tr e a g a lu m e p e s te 121 de lu c r ă r i
d e m a r e v a lo a re ş tiin ţific ă .
/ C IT A I FOST BOLNAV. AU V F N /T
V ic t o r Babeş a fo s t un m a re s a v a n t, un m a re p a­ A IC I MULr/'DOCTORI SI ТАГА A
- / A R , , V A Ve n /TACASA
ÎNCĂ. C IN E S T lE R E UNÙL
t r i o t c a re şi-a m a n ife s ta t c o n s ta n t d ra g o s te a şi V! А/D U f AAU LTÊ LU C R U R I o q s a O Fi um Bl / r o !
g r ija p e n tru o m . \PO ATA S Â -I PL ĂTEASCA'J

'îiA‘w W

I Ü ,uL-

* Ï" * * * - S - L
:} Q e
/U . 3 ! /Л / A F A R a DE ACEA­
STA, A M M A i DESCOPFRiT СЕРА : CA . .
yu. VICTOR AL /VOSTRU COMPUNE s i РоЕЛп'Л
Oe s t u l . o E R e u ş i t e i '
E B i/V F CA" SU M c e CARACTER
A R E BĂ/ATOL /VOSTRU t

^ -S -A TEMUT DE EU EN TU -' - R R / / V i N T R E B u i N T p REA

ALE ACCIDENTE, OARE P C U S A ! L O R , ALĂTUR i D E LA IN S T IT U T U L
7/v_o r / c e c a t , t p e s u i f i E P u A i ,P R iN Î N c a l г iR C A CREAT o f B A B E S
N / Â D U V c i Г/V LOC O E A o LA в /JC U D E S T i SOSEAU
Sa r e f a c e x p e p / e n t e l e N U M E R O A S E PER SoA-
s a l e ŞL Să O B Ţ/N v a c ­ U S C A , A M O R T ,/V U Г о
ue m u s c a t e oe
c i n u l s i N GUP, ODA TACE s c u r t a r e a t im p u l u i
LU P/ T U R B A Ţ i.
- IV-A VRUT S Ă M / - L DEA ! PIEC ES A P VAC C/NU LUi %,
o AMELioRARE л ACESTUiл \
~9

Mul/ T /Ä Z /U , A DU Л/S LA в и с а - „ - V&Zi. c://MO 4?>f/V/i~eS\

Re s t /) B a b e s a v e a s a o p o a p u - / /V 7 v e A,/ OAC-4
Z B 2 .e A i c i й л / S F F V / C i a A N T lR A - i/Y^ t/i/JL /**к/ LZ/V^Æ
M i$
S ic .
Jj Ou/°p\ У7fŞ аАТ^М/АГ, K-VсC!AUUc.
* A ŢAAU)GAJ Г /&/?&** T'&JZlU
с
jS~ /

- B F Г PA ORO / M A LRAT/ P E U S ir f A N / M A LB LB
i/VJSCTATB c u S'/U g E pro 'v e 'n /'t De la ил/
ra r -C A T A S T R O F A f i
OAOUPA • Z E c . I D E O A -
P SA -
A l t a i /T m a l . vacc /n A t R e г/ s / a ' r u R B A R ii
ME/Vi PvtuscAr/'ûeg
V P O A /C À TURBATA /
r- f u , NU, TReßu
/Е S Ä RAM Tn .
POATE MAI

ceva /
facem P K ß I

- C t f f c f ^ T O O ^ s>4 o e
ЦА C C / N A A JE / V f л
f > u TU>Г Г = / / ' А Л И Г Е / О -
7 ? А т -а Г .
- I/V T £ L F O i , L e PP.
T R E O u ie ЛЛ уВОЕм
D A c p '^ iR C E L E UNl/i
A N iM A L VACCINAT
NU P E PREZINTĂ _
c u m v a o a Pm a
f j M P O T R , VA
; -C t u r b ă P ii I
Я Ж * ---------------
SA LB A P L IC A U -PAC APEL LA ТОТ/ C E I PPE Z E N T I , UV MOß
Vo l u n t a r ,s â -s T p a c a v a c c i n ü l ş / s Ă - MAL T /R Z /U , S iN -
У м и rv i z A R e a c l>
L /F L iE A ) F O S T
ЪТЫСЕ ? \ S i O F F R E АРО/ STn o ELE PE/VrROPÂN / Т Г /
În l o c u it oe
3A B E Ş
A P u s AS-TFh. V asta o p e r ă a lui V ic to r
8AZELB Babeş, în t e m e ie t o r u l m e­
S E P C r e R A f i- d ic in a ş t iin ţ if ic e din ţa r a
LE-AM ADAf/NÊTRAT slR OELE IMUNIZAT E t M tO Ù E P A lâ.
D U PĂCUN) V E D E TÎS oA L A NU S-A D E ­ noastră, v a r ă m în e la loc
CLARAT. A C U M , VACC! N U L L U / pASTFUii, de cinste în a n a le le ş tiin ­
C A p E A R E ACŢIUNE M A i LENTA A R c То т
Tl NU UL S A IN TR E i-N i-O N C Ţ lU N E - i
ţe lo r şi în a m in t i r e a o am e­
n ilo r.

- D A , DAR D E CUNOE Ilu s tra ţii: V . B A C IU

OS Tl NE/Vt s i N O E
2
//Vf U N / A S T P

N. ■f r l p s l ’r

Născut la 26 februarie 1838 — se vor împlini
curînd 130 de ani de la această dată — B.P. Has-
deu a nutrit încă din adolescenţă o pasiune
mistuitoare pentru istoria românilor, pentru
zestrea de eroism şi abnegaţie a înaintaşilor
noştri care dă istoriei farmecul ei neistovit.
Hasdeu a crezut în capacitatea poporului
român şi a culturii noastre de a da culturii
universale figuri de primă mărime. El a vrut să
educe sistematic pe contemporanii săi în acest
sentiment de încredere. De aceea, a răscolit
arhivele, vechile cronici ale altor popoare în
care se vorbea despre trecutul poporului nostru,
pentru a descoperi noi dovezi că oamenii
politici români, precum şi cărturarii din trecut
ăi acestui pămînt au fost egali ca valoare eroilor
şi cărturarilor altor popoare. Că am avut o
foarte veche cultură şi scriitori de seamă, şi.
deci, că am dovedit încă din trecutul îndepărtat
talent şi forţă intelectuală. Toată opera lui
uriaşă, de circa 12 000 de pagini, pentru a cărei
reeditare este nevoie de 20 de volume mari,
constituie o sforţare de zi cu zi în această
direcţie. Şi o remarcabilă reuşită. De altfel, la
vremea sa, Hasdeu fusese cunoscut de zeci
de somităţi ale ştiinţei europene cu care între­
ţinea corespondenţă. Era la curent cu tot ce
se scrisese în ştiinţa mondială privitor la oricare
dintre problemele de care se ocupa. Citea în
vreo 20 de limbi străine: clasică, romanice,
germanice, slave. Şi-a spus cuvîntul în nume­
roase chestiuni controversate. Cu o forţă a
logicii de-a dreptul fenomenală, mintea lui era
în stare să pătrundă cele mai complicate pro­
bleme, întocmai ca o rază de laser în stare
să străpungă oţelul. La fiecare pas ne oprim
uimiţi de modul în care a ştiut să valorifice
imensa lui erudiţie.
Intuiţiile lui în domeniul istoriei patriei sînt
capitale. Hasdeu pune accentul pe însemnă­
tatea celor mai vechi strămoşi ai noştri, dacii,
deschizînd astfel drum unui alt mare istoric:
Vasile Pîrvan. într-o vreme cînd documentele
pe baza cărora se scria în mod obişnuit istoria
românilor erau foarte puţine, Hasdeu revolu­
ţionează pur şi simplu informaţia epocii sale,
prin celebra Arhivă istorică a României, cuprin-
II
воеьяы
PGTRICeiCÜ
H A Soeu
ф Un savant de ta lie m ondială
ф O operă de 12 000 de pagini
0 Celebra „T eo rie a circulaţiei cuvintelor“
zînd documente de cancelarie, cronici româ­
neşti, fragmente de cronici străine vorbind
despre români etc. Această lucrare, apărută
în trei mari volume, a fost publicată începînd
din 1864, cînd Hasdeu nu avea decît 26 de ani.
Pe vremea lui Hasdeu, limba română din
secolul al XVI-lea era studiată din vechile
manuscrise şi tipărituri traduse din slavonă,
cu o frază greoaie, influenţată de originalul
după care fuseseră traduse. Hasdeu dă la o
parte aceste traduceri şi tipăreşte, în primul
volum din monumentala sa lucrare filologică
Cuvinte din bătrîni (1878), o mulţime de docu­
mente scrise direct în româneşte — acte de
judecată, tranzacţii comerciale, scrisori care
păstrează graiul de toate zilele al românilor
din veacul al XVI-lea. Iar acest grai este lim­
pede, vioi, cu o sevă populară şi un vocabular
perfect asemănător limbii vorbite de noi astăzi.
Haşdeu demonstrează astfel că limba română
ajunsese la faza de evoluţie în care se aflau
surorile ei latine din apus.
în 1879, filologul Cihac publică la Frankfurt
volumul 2 din lucrarea D icţionar etimologic
daco-român , în care, înfăţişînd cuvintele din
limba română ce nu au o origină latină, ajunge
la concluzia că ele sînt destul de numeroase.
Limba românească n-ar fi deci întru totul o limbă
latină,cum crezuseră atîtea generaţii de cărtu­
rari. Lumea era cam descumpănită în faţa acestei
concluzii. Geniul şi informaţia lui Hasdeu reduc
însă la nimic concluziile trase din numărătoarea
lui Cihac. Nu cîte cuvinte de un fel sau de altul
are o limbă este însemnat, arată Hasdeu, ci
cît de mult se foloseşte în vorbirea unui popor
un cuvînt sau altul. Un cuvînt slav folosit o dată
pe an sau niciodată în viaţă nu poate fi socotit
la aceeaşi valoare cu un cuvînt latin întrebuinţat
de o sută de ori pe zi. Şi, pentru a fi convingă­
tor, Haşdeu citează rezultatele asemănătoare
făcute în privinţa limbii engleze. Aici, cum
arătase un filolog al epocii, 28 854 de cuvinte
sînt romanice şi numai 13 330 germanice. Şi,
cu toate acestea, nimeni nu se gîndeşte să
socotească limba engleză o limbă romanică!
Aceasta este celebra «teorie a circulaţiei cu­
vintelor», care a făcut definitiv si pentru tot­
deauna dovada latinităţii limbii române, nu
numai în structura gramaticală, dar şi în voca­
bularul ei. Teoria a fost expusă în voi. III din
Cuvinte din bătrîni, apărut în 1881.
Lui Hasdeu i se datoreşte şi întîiul proiect
grandios al unui dicţionar al limbii române
conceput ca o enciclopedie a vieţii naţionale.
L-a intitulat Etymologicum Magnum Romaniae.
Nu l-a dus decît pînă la litera B, dar a rămas
să ilustreze, mai mult ca oricare altă operă a
sa, aplecarea spre monumental, convingerea
că aceste dimensiuni universale sînt adevă­
ratele dimensiuni cărora le este sortită cultura
română şi la ele trebuie să tindem.
Şi iată, în numai cîteva decenii de la începu­
turile lui Hasdeu, asistăm la o adevărată explo­
zie a geniului naţional. Aveam acum pe Emi-
nescu, Creangă, Caragiale în literatură; pe
Al. Xenopol, pe Nicolae lorga în istorie, pe loan
Bogdan în filologie, toţi trei ajunşi la o faimă
europeană. în loc să prelucrăm naiv manuale
de istorie franceze, acum, străinii publicau,
peste hotare, în limbi de circulaţie universală,
opere fundamentale scrise de românul N. lorga.
Xenopol era membru al celei mai mari insti­
tuţii de cultură franceză: «Institutul Franţei».
Tînăr încă, pornit ca un proaspăt absolvent de
pe băncile Universităţii din Bucureşti, Vasile
Pârvan era tratat, după cîteva luni, la Berlin,
de către profesori de celebritate mondială, nu
ca un student în specializare, ci ca un coleg
mai tînăr. Ovid Densuşianu, care abia împli­
nise 28 de ani, era, din 1901, autorul consacrat
al unei Isto rii a lim b ii române tipărite la Paris,
fiind considerat un filolog romanist de talie
europeană. Arghezi avea 27 de ani. Enescu era
la primele compoziţii. Pictura dăduse pe Grigo-
rescu şi Andreescu. Luchian era în plină crea­
ţie. în acest climat creşteau, copii încă, Lucian
Blaga, George Călinescu.
Geniul lui Hasdeu, care imprimase măsura
lui unei epoci întregi, se putea stinge acum la
capătul unei existenţe excepţionale, în mijlocul
luminii pe care o făcuse să izvorască.
D A N Z A M F IR E S C U ,is to ric lite ra r
 r iM .m n im /iv iu u A U - L г r \ u i^ m I IV I Г г\ I r> IN
I : UN MAGNETOFON i : O EXCURSIE PRIN ŢARA
MARELE PREMIU Д : APARAT DE RADIO
и DE LA MUNTE LA M A R E " JURIUL VA OMOLOGA
OFICIAL LUCRĂRILE
INDIVIDUAL I UTILAJ COMPLET PENTRU UN
c u t r a n z is t o r Lm a m a i a ; CE VOR FI
ATELIER ELECTROTEHNIC.
SAU COLECTIV: Ж - UN APARAT FOTO. Ж O BIBLIOTECA TEHNICA ALCA~ c o n s id e r a t e
5 PREMII SPECIALE TUITA DINCCA.30 DE VOLUME INVENTM
SAU
UN TELEVIZOR SURPRIZA
UN PREMIU SPECIAL PENTRU
ALESE DE JURIUL DE SPECIALITATE.
5 PREMII SPECIALE S U R PR IZA .
UN PREMIU SPECIAL PENTRU CEA INOVAŢII '
CEA MAI ORIGINALA LUCRARE MAI O R IG IN A L A LUCRARE

La cererea unui mare număr de cititori care n-au putut să-şi procure BREVETUL de participare la
concursul «MINI-TEHNICUS», îi publicăm acum din nou, împreună cu regulamentul concursului. Tot­
odată, prelungim termenul de trimitere al brevetului ia redacţie pînă ia 1 martie a.c. (data poştei).

P R IM II 1 0 0 D E C O N C U R E N Ţ I C L A S A Ţ I I N O R D I N E A N O T E L O R A C O R D A T E D E J U R I U V O R D E V E N I A U T O M A T M E M B R I
A l C L U B U L U I M IN I-T E H N IC U S . V O R P R IM I, C A A T A R E , C A R N E T E D E M E M B R U Şl I N S I G N E , Ş l V O R M E R G E Î N T R - O T A B Ă R Ă P I O N I E ­
R E A S C Ă U N D E V O R A V E A P O S IB IL IT A T E A S Ă -Ş I C O N T I N U E A C T I V I T A T E A L O R D E T IN E R 1 vC O N S T R U C T O R I S U B Î N D R U M A ­
R E A S P E C IA L IŞ T IL O R .
1. Concursul se desfăşoară
între datele de 15 ianuarie—
JO aprilie 1968.
2. La concurs poate parti­
cipa orice pionier şi şcolar
din clasele V— V III. indi­
vidual (construind singur lu­
crarea) sau în grup (în cadrul
cercului cu caracter tehnic
din şcoală sau de la casa pio­
nierilor).
3. Concursul M IN I-T E H N I-
CUS constă în executarea
unor dispozitive, mecanisme,
instalaţii, micromodele din
domeniul mecanicii, electro­
tehnicii, radiotehnicii, auto­
maticii şi altele.
4. Pentru a putea participa
la concurs, pionierii şi şcolarii
vor completa brevetul tipă­
rit mai jos, cu datele indi­
cate, îl vor decupa şi îl vor cipare individuală sau în grup îndeplineşte această condiţie
trim ite redacţiei pînă la data în cadrul cercului tehnic din se socoteşte scos din concurs.
de 1 martie 1968, data poştei
(în urma prelungirii). ÎN C A ­
REGULA­ şcoală) sau de profesorul de
specialitate cu atestarea de
Pentru clasificare, juriul va
ţine seama de următoarele
Z U L ÎN CARE LUCRAREA
A IN T R A T ÎN C O N C U R S .
M E N TU L către direcţiune, de către co­
mandantul unităţii de pio­
crite rii:
IN G E N IO Z IT A T E
nieri sau de conducerea casei
C H IA R D A C Ă N U A P R I­
M I T N I C I U N P R E M IU ,
concursului pionierilor (pentru partici­
ÎN D E M ÎN A R E
DIFIC U LTA TEA
BREVETUL V A FI TRIMIS pare în grup la cercul tehnic ÎN EXECUŢIE
C O N C U R E N T U L U I ŞTAM­ de către concurent, fie trim i­ de la casa pionierilor). în a- FINISAJUL
PILAT Şl O F IC IA L IZ A T . înse prin delegat sau prin colet ceste adeverinţe se va con­ U n d e o s e b it a c ce n t se
acest caz, concurentul se va poştal (bine asigurat îm p otri­ firma că lucrarea a fost exe­ va p un e pe c o n s tru c ţiile
cutată de concurenţi.
considera «deţinător al bre­ va zdruncinăturilor sau a lo­ u tile .
vetului M IN I-TE H N IC U S ».
v itu rilo r) pînă la data de 30 6. în tre 30 aprilie şi 15 în jurul datei de 20 mai a.c.
Pentru grupuri, fiecare mem­ aprilie a.c. (prin poştă, data mai a c. un juriu de specia­ se va alcătui o expoziţie, în
bru al grupului va completa poştei). Fiecare lucrare va lişti va selecţiona şi va clasi­ centrul Capitalei, cu cele mai
cîte un brevet. Toate breve- purta o fişă în care vor fi fica lucrările. C O N D IŢ IA DE frumoase lucrări ale concursu­
tele aparţinînd unui grup vor prezentate: principiul, carac­ B A ZĂ CA LUCRAREA SĂ lui.
fi trimise ÎM P R E U N A , în ace­
teristicile, modul de funcţio­ INTRE ÎN C O N C U R S ESTE Premierea concurenţilor se
laşi plic. nare precum şi o adeverinţă CA O BIECTUL T E H N IC va face în jurul datei de
5. Lucrările vor fi aduse semnată şi ştampilată de di­ C O N S T R U IT SĂ F U N C Ţ I ­ 9 iunie, care va marca «Ziua
redacţiei noastre fie personal rectorul şcolii (pentru parti­ O N E Z E . Obiectul care nu pionierului», din acest an.

După ce te-ai gîndit bine (singur sau in grup cu a lţi colegi), ce lucrare vei executa, completează cu cerneală,cit mai
citeţ şi chiar caligrafic, brevetul de m ai jo s, fără ca să p u i numărul, data şi, bineînţeles, semnătura, indicind însă, neapărat
lucrarea pe care o vei (sau veţi) face. (Dacă sînteţi m ai m u lţi colegi care executaţi aceeaşi lucrare, fiecare dintre voi va com­
D R A G A pleta cite un brevet). După completare vei (sau veţi) decupa brevetul trim iţin d u -l pe adresa redacţiei noastre, pină ia data de
1 martie a.c., data poştei (in urma prelungirii). In cazul că s in i m ai m ulte brevete aparţinind aceluiaşi grup, ele vor fi trim ise
P R I E T E N in acelaşi plic.
Dacă lucrarea ta (sau a voastră) va intra in concurs, vei p rim i înapoi brevetul pu rtin d num ărul, data, semnătura şi ştampila.
In felul acesta vei deveni deţinător al brevetului oficial de «participant la concursul MINI-TEHNICUS».
5K
V .
NU REVISTA
UITA!
» Aurel V laicu , strălucit constructor şi pilot, care a
realizat primul avion construit în Rom ânia (1910), era
C U T E Z Ă T O R II
preocupat încă din copilărie de problem e şi experienţe
tehnice. Pe cînd era în clasa a V l-a a m eşterit un mic
model de motor magnetic.
• Pascal, ilustrul m atem atician şi fizician francez,
BREVET
publică la virsta de 15 ani o lucrare despre secţiunile
conice şi demonstrează peste 100 de teorem e noi. La
DE
PARTICIPANT
NR.
19 ani (1642) inventează maşina de calculat. LA
• T h . A. Edison, unul dintre cei mai fecunzi inven­ CONCURSUL
tatori ai lum ii, îşi aranjează un laborator de chim ie în
pivniţa casei părinteşti la vîrsta de 10 ani. La 15 ani devine M IN I
un iscusit telegrafist.
• Henri Coandă, vestit inginer român, specialist în T E H N IC U S
aeronautică, a realizat la vîrsta de 24 de ani primul zbor 1968
aeroreactiv în lum e, cu un avion construit de el şi pro­ BUCUREŞTI
pulsat cu un motoreactor.
laÎntrebarea:Clasa,
Vă ajută să răspundeţi redactorul nostru C O N S T A N T IN D IA C O N U realizînd:
Cînd un vapor se desprinde
de ţărm , pornind să străbată
m ările ţi oceanele, fiecare m em ­
bru al echipajului are sarcini pre­
cise, iar to ţi laolaltă au de în­
fruntat distanţele, valurile, fur­
tunile, de sfărîm at monotonia
zilelor ţi nopţilor în care nu se
vede decît cerul ţi apa... Fiecare
dintre ei ţi to ţi laolaltă au obli­
gaţia să ducă la destinaţie, în
bune condiţii, nava. Fiecare ţi
to ţi laolaltă trăiesc zile, săptă-
mîni ţi chiar luni o viaţă a lor,
pe mica insulă de «uscat» care-i
vasul. Echipajul e — trebuie să
fie — prin excelenţă, ceea ce se
num eţte un colectiv. Mai evident
decît în alte situaţii, aici to ţi
sînt pentru unul ţi unul pentru
to ţi, ţi la bine, ţi la greu.
Dacă ai fi căpitanul unui vapor
care ar pleca într-o cursă lungă ţi
ar trebui să-ţi alegi singur echipa­
jul. pe care dintre colegii tăi de
clasă i-ai lua. pe care nu şi de ce?
A m pus această întrebare, cu
cîteva zile în urm ă, m ultora
dintre cei 32 de elevi ai clasei a
detaşamentul vostru
formează mi C O L E C T IV ?
V ll-a B de la Liceul din Costeşti. iărito are la nevoie, are m ultă ANCHETA NOASTRĂ
răbdare ţi tact. C it de m u lt l-a
ajutat ea pe Biţu M arian la
Mazilu Mariana: Mi-aş lua to ţi învăţătură, fără să-i ceară ci­
colegii de clasă. După părerea
mea fiecare e p o trivit în felul
lui ţi-a r fi de folos celorlalţi. A ţ
neva! A poi... i-aş lua pe to ţi.
Adică nu! Sub nici o form ă nu
l-aţ p rim i în echipaj pe Dan
DACA
exclude însă tutunul de pe vas.
N u de alta, dar nu cumva Cirs-
tea Ion ţi M arin Costel să se
M arian. Dacă ar fi să ne atace
nişte... piraţi ţi ar vedea că-s
mai tari decît noi, mă tem că
. AS Fl
lase. cumva, ispitiţi de el. Şi, ar fi în stare să treacă de partea
lor. Că de cîte ori jucăm fotbal,
volei sau handbal cu alte clase,
dacă vede că sîntem bătuţi, dum­
nealui trece în echipa adversă...
CAPITON n p
Cîrstea Dumitru: D in tre toţi
nu l-aţ lua pe bord pe Cîrstea
Ion. Sînt convins că ar da tu ­
tu ro r m ultă bătaie de cap. Dacă
e el în stare să ne ceară caietele
să copieze tem ele punîndu-ne
VAPOR
activităţile culturale care adu­
condiţii: «Mi-I dai, joc cu voi nă pe to ţi în jurul lor.
în meciul de fotbal cu a V ll-a A . Cîrstea Ion: N-aş lua pe bordul
N u m i-l dai, nu joc!» Cine ştie vasului decît trei colegi: pe M a­
ce condiţii ar fi în stare să ne rin Costel, M atei Iulian şi M a­
pună în tim pul călătoriei cînd rin llie. Eu repet clasa a V ll-a
ar trebui să facă ţi el ceva!... şi cu toate că a trecut un t r i­
Şi cred că aţ sta m u lt în cumpă­ mestru, n-am reuşit să mă apro­
nă ţi cînd ar fi vorba de Răţoi pii decît de aceşti colegi. Cei­
M arian care, după cum spune lalţi sînt răi cu mine, unii refuză
proverbul, «La plăcinte, înainte, să mă ajute să rezolv cîte o pro­
la război, înapoi». Cînd am ame­ blemă mai grea, spun despre
najat un teren de volei n-a miş­ mine lucruri pe care nu le-am
totodată, ca unii dintre colegi cat nici o pietricică de la locul făcut ţi sînt convinşi că eu nu
să nu mai aibă posibilitatea să ei, dar cînd am început să jucăm, pot fi bun cu nici un chip ţi la
spună că «i-au văzut fumind» noi, cei cărora ne ieşiseră bătă­ nim ic...
cînd, de fapt, ei îţi respectă tu ri în palme, n-aveam loc de el. *
angajarfientul luat faţă de to ţi. Pitrău Lucica: Şi eu, ca ţi cole­ lată răspunsurile cîtorva din­
Măsura asta fiind luată, sînt ga mea Mazilu Mariana, i-aţ tre elevii acestei clase. O r fi
convinsă că aţ avea un echipaj lua în echipaj pe to ţi. Şi cred că form înd ei sau nu ceea ce se nu­
liniştit, harnic ţi de_ nădejde. ar fi un echipaj tare vesel care, meşte un colectiv? Ce părere
Tudose Gheorghe: în prim ul oricît de lungă ar fi călătoria, ai, cititorule? Şi ne-ar mal in­
rînd l-aţ alege pe Stancu Radu. nu s-ar plictisi nici o clipă. Bă­ teresa să ştim cum sună răs­
Cînd spune el un cuvînt, e lege. ieţii cu orchestra de muzicuţe, punsul tău la această întrebare.
Pe trim estru l I s-a cam luat cu noi, fetele, cu cîntecele, apoi am Pe care dintre colegii tăi i-ai
joaca ţi s-a tre z it cam slab la juca ţi cele trei piese pregătite lua pe bord, pe care i-ai lăsa pe
învăţătură. D ar a promis că se pînă acum... Pe Tudose Gheor­ ţărm ţi de ce? Dar pe tine, cîţi
va îndrepta ţi pînă acum, pe ghe l-aţ numi secund. E unul dintre ei crezi că te-ar lua într-o
trim estrul II, a luat 8, 9 ţi chiar d intre cei mai buni colegi, li­ asemenea călătorie? Sînt în tre ­
ţi un 10. Pe urm ă aţ invita-o niştit, vesel, atent cu fetele, dar bări ia care ar fi bine să-ti răs­
pe bord pe M azilu M ariana. E mai ales mereu preocupat de punzi ţie însuţi, sincer.
REVISTA CUTEZĂTORII
M IN I - T E H N IC U S
BR EV ET
E L E V U L ..................................................D IN (L O C A L IT A T E A )
JUD EŢU L .............................A P A R T IC IP A T LA C O N C U R S U L M IN I- T E H N IC U S C U L U C R A R E A I
I SE A C O R D A B R E V E T U L DE P A R T IC IP A N T LA C O N C U R S U L M IN I- T E H N IC U S
 iC E N A R ÎU ■ U вОйОА Y
QASFA/Ш : V ô A Cils .
Dim Dunăreanu, un tin ă r ţi cunoscut
fizician, doreşte să devină m em bru al
Clubului C u tezătorii. Prim a misi#»e
in vederea p rim irii sale in club o p ri­
meşte in momentul in care tocmai se
pregătea să plece în M unţii V ra n c ţi,
la o prietenă, fiica cunoscutului geolog
Petre Bogdan. Dim renunţă la plecare
dar împreună cu prietena sa este atras
Intr-o cursă. Ei vor pleca la mare. In
tim p ce profesorul Bogdan, rămas sin­
gur, va putea fi mai uşor silit să vor­
bească sub am eninţarea revolverului..
■An c a / c e - M i vad
осыЦ р tu, A / d p

Tfvm it-o e<J.

- CUAci A M P R I M I T TE - 1 JARTÀ MA ..ßAR £ [J N U P :A M

TEL EC RAF!A T SA УUAICI. TEL
L E O PA M A CA, A M ...7BU PATI
^ O P A M A PfilNUTÂDEIA TÎ/VE.
LO C U L Î N T ' l N ÎR I e NOUL F A Q ,IA
M lC C U L N O P T li ! A V J k d ОЫСУА M /A FACUTOFARsi

- M a i GUR iN D C N ED с'А с / N EVA A AV U Г

INTERESUL ÇA NOI S Ă NU N E AFLĂM AC U M
< ^ ÎN MА)UI t N
IA > Л
p,
a / Ti C

-NC VO M CON
V /N C e ÎNOATĂ

7 - POATE P E N T R U C A TATĂL
t ă u s a r ă m Î n ă S IN C U R . PROS-
P E cJ/ÎL E C C O L O C iC e A L E
PROFESORULUI PETRU eOYOAHiÎNt.

y 'ÎN T O C M A I ( U M M A л
’a ş t e p t a m , d o m n u l e
, ?N M U N T Î. CU MAXI MUIA
SУь е v / r é z A и * т е ш j
Л FIM biNOlACtli O l /

’ - A M AVUT PREVEDEREA S A W J M i r J l
O Yfi'c А/УТЕЛА.PCFAPTUNMicRoETAj-
mm

TÀ TS R , S U S F O R M A U N U ! A C ,P E C A R E l AM
'ÎN F ÎP T Î N P Ă T A R ÎA U N U* D O M N C C A U
S A PĂRUT C A M SUSPECT. VOM Ş O 'N O M Ă ! 'OS SE ACLA Асеът п о м * .
IT A L IA
•• . LA BUCUREŞTI I N

DESENELE COPIILOR
Copiii pictori se exprim ă de frescelor. C om poziţia ordonată,
obicei în tablouri cu naturale­ echilibrată prin silueta din cen­
ţea ţi savoarea cu care omul îşi tru , care dirijează cu braţele
vorbeşte lim ba m aternă. Ca şi ridicate nu numai cîntecul, ci
lim ba vorbită, tablourile im ­
Gris A driana 12 ani: N u n ta surorii m ele mai m ari.
plică istorie şi cultură. Desenele
elevilor din Italia aduc astfel
Italia în expoziţia deschisă la
Bucureşti,în localuILiceului «N i-
colae Bălcescu».
Expresivitatea m axim ă a vor­
birii şi a gesticulaţiei, comunica­
tivitatea, gustul pentru ceremo­
nial şi în acelaşi tim p pentru
bufonerie — iată cîteva trăsă­
tu ri esenţiale ale poporului ita­
lian, care au dat naştere tea tru ­
lui tradiţional italian şi, mai
recent, film elor neorealiste. Din
aceste trăsături se iveşte şi o
imagine cum e « N u n ta s u ro rii
mele mai m ari», de Gris Adriana
(12 ani). Aici, modelele, oameni
fam iliari devin personaje. A d ri­
ana se confundă cu fotograful, şi re p artiţia ritm ică a culorilor
participă la scenă din afara ei, după planul unor diagonale în­
joacă rolul fotografului cu umor, crucişate (băieţii au bluze al­
dar şi cu gravitate, ştiind că ea bastre şi pantaloni negri, fetele
«imortalizează» în poză un mo­ au ciorapi albaştri şi bluze ne­
ment solemn din viaţa fam iliei. gre), sobrietatea culorilor, chiar
Se simte zîm betul Adrianei fiu- şi fondul gri răzuit ca un perete
turînd în tre adm iraţia pentru vechi, toate acestea indică fam i­
găteala festivă şi umorul cu liarizarea cu arta.
care observă cum cei m ari se Pictura modernă italiană tră ­
supun unor convenţii asemănă­ ieşte însă şi o dramă, aceea de
toare jocului (nunta). a se sim ţi mereu depăşită de
Copiii care expun trăiesc cu propria m ăreţie trecută, atinsă
to ţii în miezul artei, căci în­ înaintea şi în tim pul renaşterii.
treaga Italie este un muzeu, Acest sentiment a creat în pic­
într-un desen cum e «C or» de tură unele curente de negaţie
Ana Sartori (11 ani) dăinuie a artei tradiţionale. U n desen
gustul pentru pictura veche a ca al lui N . Ackerman (15 ani), Sartori Ana, 11 ani: Cor
«U n bărbat», e lucrat sub in­
fluenţa ideii că desenul poate
reprezenta însăşi mişcarea, şi
poate arăta ca o schemă a de­
plasării corpului în mers.
*
Italienii sînt oameni activi. Ei
produc maşini de precizie, auto­
mobile cu mărci celebre. Fante­
zia lui V id on is R o b e rto (12 ani)
compune un sistem autom at
pentru prinderea curcubeului.
Tehnica şi poezia, experim entul
şi visul, sim bolurile erei noi şi
sim bolurile eternei um anităţi
se îmbină.

Geta BRĂTESCU
a rtis t plastic

Parrini Silvano 14 ani:

Ackerman N . 15 ani: U n bărbat Piaţa la M arradi
 ■

■ FAGURE FLORIN şi CREMAR ADRIAN — Bucureşti: Maşină de curse

«Lotus Renault A.F.-1» (motomodel).
HORGAŞ TIBERIU — Dej: Vehicul amfibie în miniatură (capabil să
funcţioneze pe uscat, pe apă şi sub apă).
IGRIŞAN SORIN — Pecica — Arad: Navomodel cu motor.
KLOYBER SIEGFRIED — Cugir: Aparat telegrafic transmiţător In litere.
M OLDOVAN IO A N — Tg. Mureş: Maşină de calculat (înmulţiri şi îm­
părţiri).
MARTINESCU FLORIN — Bucureşti: Aparat de zbor tele-comandat.

O R IZ O N T A L : 1) Rivaliztnd cu Atena a
dat naştere războiului peloponesiac —
Corabia legendarilor argonauţi cu care ISTO R IE A N T IC Ă
au plecat în Colhida şi au răpit «lina
de aur». 2) Consul roman supranumit — M arele «Hapi» ce constituia însăşi
«Cenzorul» — Unul dintre cele mai în­ viaţa Egiptului. 10) Rege persan
florito are oraşe-state ale G rëciei. 3) Z ile (al ll-lea) care a susţinut pe spartani
deosebite în calendarul roman — Luptă­ îm potriva atenienilor — Popor antic
to ri in jocurile şi serbările Greciei şi care a pătruns şi pe te rito riu l locuit
Romei. 4) A împăcat Atena cu Sparta degeto-daci, influenţînd cultura acesto-
încheind o pace de 50 de ani — 600 la tora. VERTICAL: 1) învingătorul lui
rom ani. 5) N um ele actual al im periului Hanibal la Zam a — Locuitori de pe
lui Darius cucerit de Alexandru Ma- terito riu l ţă rii noastre num iţi de ro­
cedon — Unul din oraşele-state-ale mani traci şi de greci geţi (sing.). 2) Flu­
Mesopotamiei (Valea celor două rîu ri) viu tn valea căruia s-au aşezat prin sec.
în fruntea căruia era un «patesi». 6) V I venind de peste Alpi, galii — Unul
Rocada mică — îm p ăra t roman care în dintre cele mai puternice popoare ale
anul 88 s-a luptat cu Decebal la Tapae. lum ii antice. 3) Sub conducerea lui
7) Zeul războiului la romani (în limba M iltiad e a învins la M araton arm ata
latină) — ...Livius unul din cei mai în­ persană a lui Darius — Ins dintr-un
semnaţi istorici antici. 8) Cuvînt dac popor înrudit cu hunii; 4) Literă ^gre­
care înseamnă «localitate» — Familie cească — Cel mai m are d in tre zei, tn
ai cărei m em brii au ocupat diferite mitologia indiană din epoca Vedelor.
гV / slujbe pe lingă dom nitorii moldoveni 5) Cel magnetic a fost descoperit de chi­
sau fam ilie boierească din Moldova. nezii antici — Ciolan — Monedă rom a­
9) Lac vulcanic lîngă Tuşnad — Găsin- nă. 6) Locul victoriei navale a flotei iui
du-se din plin în Dacia, a cauzat expe­ Octavian August îm potriva flotei lui
diţia lui Traian îm potriva lui Decebal Antonius şi Cleopatrei — «Veto» în
senatul roman, mai pe... româneşte.
7) Unul din principalele meşteşuguri ale
egiptenilor — Curse. 8) Zeul războiu­
lui la greci — Cel mai puternic oraş-stat
C O N C U R S U L fenician. 9) Cult la cei vechi — Uriaşi
din m itologia greacă, copiii lui Uranus
şi ai Geei. 10) Colonie spartană închi­
SĂ PT Ă M î N I I nată zeiţei Venus — Ascultat. 11) G i­
gant, fiul zeului m ării, Poseidon — A le­
- M a te m a tic a II- şii pe doi ani de către adunarea poporu­
De ta Constanta spre Sulina pleacă din oră in ora curse regulate de lu i la conducerea Romei In locul regilor.
vapoare. Un vapor care pleacă din Constanta la ora 7 ş i merge cu 15 km Dicţionar la Indemtnă: G N ID , ОТ.
pe oră ajunge la Sulina după 7 ore. La plecare, căpitanul vaporului se
întreabă: cite vapoare va in tiln i in d rum ul său, fin in d seama că vapoa­
rele se in torc de la Sulina tot din oră în oră?
Găsiţi voi răspunsurile (căci sint două).
După dezlegare, completaţi răspunsurile G io n i pleacă la P lo ieş ti!
(numai în cifre, fără demonstraţie şi fărê
argumentare), decupaţi cuponul şi trimi- A ce st ju n e prim al sp e cie i, friz a t şi
teţi-l pe adresa redacţiei în cel mult 5 zile pom ădat, n-a fo s t d e lo c su rp rin s de
de la apariţia revistei, cu menţiunea: «Pentru prezenta re p o rte rilo r; G io n i e în v ă ţa t
FILATELIE concursul săptămînii — M ATEM ATICA II», cu p u b lic u l şi d e p rin s cu g lo ria , fiin d
un o b iş n u it al arenei! El a c o n s titu it
în cursul anului m iza cea m ai rîv n ită a c o n c u rs u lu i o r­
1967, oraşul M on t­ C X JP O N g a n iza t de Circul de Stat îm p re u n ă cu
real din Canada a Humele......................................... I re v is ta «Cutezătorii», pe tem e p riv in d
arta c irc u lu i, in urm a tra g e rii la so rţi
găzduit o expoziţie i A dre sa exactă..........................................alese.........]
a ră s p u n su rilo r core cte , p re m iu l I —
mondială («Expo67») Răspunsurile: 1................................................ I
ad ică un căţe l dresat, re s p e c tiv G ioni,
Cu această ocazie, 3 an i, alb, ca p a b il să m eargă în două
L___________
Ministerul Poştelor labe, să fa că tu m b e , să aducă un o b ie c t
şi Telecomunicaţii­ Cîştigător prin tragere ia sau să num ere — a re v e n it c itito ru ­
lor, a realizat o e- sorţi la C O N C UR SU L lu i no stru d in P lo ie ş ti, Dumitrescu Şte­
misiune form ată din S Ă P T Ă M ÎN II—IS TO R IE: fan, elev în clasa a V lll- a a Ş c o lii gene­
4 valori şi 2 plicuri rale nr. 8 d in lo c a lita te .
C O STE A F L O R IC A - Ş c .
De o b ic e i, c ă ţe ii sîn t în v ă ţa ţi tre p ta t
prim a zi. generală Dragodana, Gă­ de către d re sori d ife rite fig u ri. De astă
Mărcile care au ieşti, Argeş, cl. a V-a. dată, va tre b u i să de scop ere D u m itre s ­
form atul 39 x 39 mm cu Ş tefan ce ştie G io n i!
sfnt tip ărite la tief-
druk tn 4 culori. SANDU ALEXANDRU
 A rm atele macedone­ RÄ Z ß o i N C t i Î N T Â t â T A K Â F I A R Ă M U N T /L Ô R D E A C Ă R E I P U T E P F
ne sînt to t mai istovite N A P R A Z N / C À S £ T E F J E A U F U Т О Т П . P U R J J A 'D U - / P E S U R N A R i
Scenariu de S u c Ă T i DE C A R M E L N S ÎN 6 E R A t 'a . ___
de lupta pe care o duc
V A S IL E
îm potriva geţilor. Aga-
M ĂNUCEANU
tocle, fiul Tui Lisimah,
Ilu s tra ţii de
îm preună cu alte că­
GHEORGHE petenii, este luat p ri­
M A R IN E S C U zonier ţi închis Intr-o
tem niţă, iar arm atele
sale silite să se predea.
După un vechi obicei al
geţilor, căpeteniile ma­
cedonene trebuie să
asiste la lupta unui vi­
I E n Cip u teaz din tabăra învin-
g ătşrilo r cu ofiară uria­
şă. în lupta care se dă
Д -O M O A R A în tre Varex ţi un urs,
fiara este doborîtă, spre
W4 DR 0 MIGH ETE uim irea macedoneni­
lor ţi bucuria g eţilor.

I A locul lu p te i , vA p e x , Î ncordat CURÂND, V A R E X Şl D u p ă c I t c vA C L I P E , S / J 3 P R U / r R / L E ÎN G - R o z /r E

D AR N E T E M Ă TC'R, AŞTEPTĂ E/A P A : и м N E ? M B L ÎN Z IT Ü L . ' A l E M U L Ţ IM II , E / A K A M U N T /L O R
Ad v e r s a r cu a d e ­ r e & f Al m u n t u o r F R ÎN S E T R U P U L D E B R O N Z
v ă r a t P E MĂSURA Æ S fü h 5E Î n c l e ş t a Ea j A i L U I VAREX.
PE V IA T Ă 5/ -k.

cu o sfo rţare supraomeneasca, URSUL RÂM ASE ÎN ­

V A R E X /Z B u T i SA R Ă S TO A R N E
P R l N Z Î N O U - l C Ă IT U L C A iN T R U N
C LEŞTE N E N hLO S
T IN S , F Ă R Ă S U F L A R E
URSUL
M Ă R E Ţ S i ÎN F R ic o -
S E T O R ', v A R B X p r i v i ,

M U L Ţ I M E A < S E T /L O R IZ B U C N I IN STFKSATE
D E & U C U R /E . '

M A C E D O N E N II P U S E S E R Ă S ! Е / A P U S i S Ă
L E O E A S T R Ă B U N Ă S £ IM P L I
R R /V E A S C Ă L U P T A . P E -A M F ' AVu F A S E -
N I S E . D R o M / C N E 7 ţ,P L / N P E m e n e a r ă z b o i n i c /, n - a m f / a c u m p r i z o n i e r i
Д M U L Ţ U M IR E , F Ă C U S E M N U L s —~ R o S T ! CU A M Ă -
Ы /E f tT Ä R ii. Ă . R Ă C IU N E LUS!M A R

,Ş i A M Р / W
stA p / n i t УШ
A Z I COMOARA \
LU / PRCMKAETl
ADÀOSÂ A6A7C
C L E P R A D Ă PA
7 /M E / S A LE . y

( VA L/ü m a )
SARBATOAREA
POPORULUI
CEHOSLOVAC
Săptăm îna trecută poporul cehoslovac a sărbătorit
cea de a X X -a aniversare a victoriei oamenilor muncii din
Cehoslovacia, din februarie 1948— victorie care a marcat
cucerirea întregii puteri de stat de către clasa muncitoare,
şi care a avut o însemnătate capitală pentru desăvîrşirea
ţelurilor revoluţiei naţionale şi democratice şi trecerea
Cehoslovaciei la noua etapă a dezvoltării sale, etapa
construcţiei socialiste. La festivităţile care au avut loc cu
acest prilej la Praga a participat, împreună cu alte delegaţii
de peste hotare, la invitaţia Comitetului Central al Parti­
dului Comunist din Cehoslovacia, delegaţia Partidului Co­
munist Român, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu,
secretar general al C.C. al P.C.R. Prim it cu vii aplauze, la Pe cheiul Vltavei. Vedere din Praga, capitala R.S. Cehoslovace.
şedinţa solemnă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a luat
cuvîntul, aducînd salutul Partidului Comunist Român.

Municipiul
PIATRA NEAMŢ
Aşezată pe valea Bistriţei,
Piatra Neamţ este nu numai
o localitate modernă, cu o
economie puternică, cu nu­
meroase construcţii noi, dar
şi un important centru de
atracţie turistică.
Aici se află, de asemenea,
multe aşezăminte social- cul­
turale, printre care şi casa
memorială Calistrat Hogaş.
Devenit municipiu (in foto­
grafie un aspect din n oul pei­
saj arhitectonic), Piatra
V И П N A IV II L Neamţ are deschise noi pers­
pective de înflorire, aseme­
nea tuturor localităţilor, tutu­
ror judeţelor din patria noas­
tră.

La ora cind revista noastră pleacă în tipar agenţiile

de presă continuă să anunţe pierderi grele in oameni
şi materiale de război din partea trupelor americano-
saigoneze, sub loviturile puternice ale forţelor patrio­
tice. De altfel, schiţa de mai jo s a poziţiilor unităţilor
Frontului National de Eliberare şi a celor americane
de la baza KHE SANH arată clar situaţia grea in care
sint puse trupele agresoare.
in acest tim p in Întreaga lume au loc mari
demonstraţii şi m itin g u ri de solidaritate cu cauza
dreaptă a poporului vietnamez in lupta sa eroică pen­
tru libertatea şi independenta patriei.
NEW
DELHI
New Delhi, India. Oraşul celei de a doua
INDIA
a avut întîlniri cu diverse delegaţii din
Conferinţe a Naţiunilor Unite pentru co­ alte ţări şi a m ilitat pentru găsirea unor
merţ şi dezvoltare, cu o participare de soluţii realiste de cooperare internaţio­
circa 1 400 de delegaţi din 132 de ţări, una nală, care să se bazeze pe respectarea
dintre cele mai mari reuniuni internaţio­ principiilor independenţei şi suverani­
nale de acest fel care a avut loc vreodată. tăţii naţionale, egalităţii în drepturi, nea­
La Conferinţă delegaţia ţării noastre, mestecului în treburile interne şi avan­
condusă de tovarăşul Gheorghe Rădules- tajului reciproc, soluţii acceptabile pen­
cu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, tru toate ţările.
 C O R E S P O N D E N T Ă SPECIALĂ
D IN R IO DE JA N E IR O
de la Vasile Oros

CD)P ăm înt fă r ă
Poate mai mult ca oricare regiu­
ne a globului, Amazonia fascinea­
ză prin fizionomia ei inedită, prin
mulţimea semnelor de întrebare
ridicate în faţa celui ce încearcă
să o străbată. Ajuns în Amazonia
eşti nevoit să străbaţi un colosal
labirint de ape, de poduri, de liane,
să descoperi o floră şi o faună
cărări
derutante prin bogăţie şi diversita­
te. Omul Amazoniei trăieşte în­
conjurat de un fel de lume de grotă.
Din luminişul unde îşi durează
coliba (în genere aproape de cursu­
rile de apă) poate contempla un
petic de cer, poate cultiva în jurul
locuinţei strictul necesar pentru
a-şi menţine existenţa, iar în orele
de răgaz ф -şi înece singurătatea
în acordurile melancolice ale chita­
rei.
Parcurgînd pe jos distanţa între
două locuinţe, îmi dau seama ce
înseamnă în Amazonia cuvîntul
«alături». Gazda mea, Virgulino
Soares, un metis între două vîrste,
se oferă să mă însoţească pînă la
«vecinul» său cel mai apropiat.
Locuinţa lui Virgulino e situată la ^
marginea rîului Careiro, (afluent §
al Amazonului) o căsuţă montată g
pe piloni de lemn de înălţimea unui ™
stat de om, pentru a o feri de rava- ^
giile inundaţiei în anotimpul ploios. «Ş
A trecut de amiază. Soarele do- ^
goreşte cumplit şi pe deasupra o

PAGINA o OCOLUL LUM II INTR-O PAGINA o OCOLUL LUMII ÎNTR-O PAGINĂ o OCOLUL
O

HIKAGAI
cc
h
Z J U C Ă R IIL E S I R Ă Z B O IU L
Jucăriile cu caracter militar nu se mai vînd cu acelaşi succes ca în
Г 1
SAU z
Z trecut. Foarte multejnagazine şi-au golit rafturile de o asemenea mar­ ZGÎRIE-NORI H
fă. «Nu cred că actuala situaţie din viaţa internaţională ar putea spori
D cererea sau oferta de jucării care ar aminti într-un fel sau altul de război
■ SUBTERANI TJ
După ce centrele oraşelor mari au fost suprapopulate,
— este de părere ED/VARD KUPITANO FF, preşedintele unei compa­ 'g l au început să se construiască zgîrie-norii. Dar şi această
nii pentru comerţul cu ridicata de jucării, care deserveşte 11 state din
“ măsură pentru ciştigarea de spaţiu e insuficientă.
S.U. A. în vremuri grele, oamenii nu tind să ofere copiilor lor jucării care
In Japonia s-a acordat pentru prim a dată atenţie terenurilor subterane,
să le amintească de atrocităţile războiului. Doar mai tîrziu cînd se
in 25 de oraşe m ari ale acestei ţă ri s-au construit in subteran clă d iri uriaşe,
0 încheie pacea, jucăriile militare încep din nou să fie căutate».
denumite «shikagai». Ele reprezintă m ari centre comerciale: restaurante,
U «Jucăriile militare — confirmă şi ROBERT STEINER, vicepreşedinte
cinematografe. Ascensoare rapide transportă călătorii in aceste «shikagai».
al unei alte companii de acelaşi fel, au pierdut mult din preţ. Anul acesta
O s-au cerut foarte multe jucării, cu specificarea însă să nu aibă nimic
Aerul este aici cu m ult mai proaspăt decit in oraşe, datorită in sta la ţiilo r
o comun cu războiul».
speciale pentru condiţionarea aerului. Spaţiile sint impodobite cu flori.
O mare m ulţim e de oameni işi petrec ziln ic tim pul in aceste complexe
MELL HELITZER, directorul unei companii specializate în comer­
>< subterane. Oraşul Kobe se mindreşte cu «shiakagai»-ul său, care este cel
ţul cu articole pentru copii, este de părere că aceasta se datoreşte răz­
Z boiului din Vietnam şi unei temporare scăderi a interesului pentru jucă­
mai pitoresc dintre toate construite pinâ acum. «Sbikagah>-ul din Osaka

5 riile militare în general. In plus, el consideră că atît cumpărătorii cît şi

fabricanţii de jucării înclină spre pace, în urma demonstraţiilor antimi­
este impresionant prin magazinele din centrul său comercial.

< litariste, a demonstraţiilor organizate de femei în faţa magazinelor de

o. Flota comercială poloneză a primit în acest început de an un nou
jucării. colos — moderna navă «Ştefan Czarniecki». lat-o în fotografie în
pragul marelui eveniment: prima sa cursă!

TELESCOP GIGANTIC
Oglinda principală: 42 000 kg!
T LA L EN IN G R A D SE C O N S T R U IE Ş T E ÎN PREZENT UNUL
X D IN T R E CELE M AI M AR I TELESCOAPE DIN LUME. ÎN A L T
DE 40 M Şl CU O GR EU TA TE D E 8 5 0 TO N E, A P A R A T U L V A FI
C O M P U S D IN 2 5 000 DE ELEMENTE, D IN CARE UNUL, RES-
-I P E C T IV O G LIN D A P R IN C IP A L Ă , V A C ÎN T Ă R I 4 2 TONE.
D A S T R O N O M II S O V IE T IC I AU A F IR M A T CĂ « A P A R A T U L V A
-I P E R M IT E S Ă S E O B S E R V E L U M IN A U N E I L U M I N Ă R I C A R E A R F I
O P L A S A T Ă L A O D I S T A N T Ă D E 24 000 K M D E S U P R A F A Ţ A P Ă M jN -
(J T U L U I» .

0 o OCOLUL LUM II ÎNTR-O PAGINĂ o OCO

•»

si Dacă în locul aparatului de
тот
fotografiat am fi avut unul de
filmat, am fi făcut un film. Un
film care s-ar fi numit probabil
«O zi, o mie de copii şi tot
atîţia prieteni». Nefăcînd însă
ATlŢIA
film, reţinem pentru fotorepor­
tajul nostru doar titlul.
Aşadar, locul acţiunii —
unul din noile cartiere ale ora­
PRI­ şului Piteşti. Mai precis, Şcoa­
la generală nr. 1. Personajele...
1 000 de copii, pionieri şi şco­
lari de aici. Intenţia noastră —
ETENI să facem şi să vă facem cuno-
ştinţătau ei, cu ceea ce îi preo­
cupă, cu ce se îndeletnicesc.
Cu ce să începem? Desigur
Fotoreportaj:
cu momentul cel mai emoţio­
ELENA SKIBINSKI nant care luminează copilăria:
GRIGORE PREPELIŢĂ primirea cravatei roşii.
DE COPII
într-o zi foarte importantă
şcoala se umple de copii în
costume pioniereşti, de copii
cu cămăşi albe, de fraţi şi
mămici, prieteni şi bunici şi
pretutindeni domneşte un aer
aparte, greu de explicat în cu­
vinte, perceptibil doar cu bătă­
ile iuţi şi scurte ale inimii.
Copiii cei mici rostesc legă-
mîntul, comandanta unităţii le
pune cravata roşie, prietenii,
părinţii îi felicită. Şi de azi în­
ainte familia pionierească s-a
mai mărit cu încă 5, 10, 12
băieţi şi fete inteligenţi, plini
de iniţiativă, cu multă voinţă
şi multă imaginaţie creatoare.
Apoi lucrurile intră pe făga­
şul lor de fiecare zi. Asta în­
seamnă că toţi se străduiesc
să înveţe bine; că fiecare îşi
cultivă talentul; îşi îmbogăţeşte
cunoştinţele în cercuri. Spuse
aşa, pur şi simplu, cuvintele
sînt uneori sărace.
Apropo de voinţă şi imagina­
ţie creatoare. Bădescu Grigore
din clasa a VIF-a E deţine re­
cordul în acest sens. La campi­
onatul republican de aeromo-
delism — A , — juniori s-a cla-
satpelocul IIpetară.învingînd
concurenţi redutabili, de pre­
stigiu şi de temut.
Ce nu ştiţi — sînt sigură de
asta! — este că în şcoală fun­
cţionează un cerc de ştiinţe
naturale mai puţin obişnuit.
Aici, datorită pasiunii şi sta­
torniciei membrilor cercului
sînt copii despre care se poate
spune... că sînt veterani în cerc
(vezi Petrjneanu Gheorghe,
Manea Olimpia, Mitroj Lumini­
ţa, Mitrici Nicolae). în aqua-
terrarium găsiţi melci, tritoni,
plante etc., totul orînduit ca în
natură. Ca să ajungi să sugere­
zi aceasta, e nevoie,într-adevăr,
de multă pasiune pentru ştiinţă
şi de multă imaginaţie.
Ceea ce aş vrea să vă spun
în mod special sînt cîteva cu­
vinte despre «vedeta» cercului:
0 broască ţestoasă de 31 de ani
în greutate de 3 kg, proprietatea
«particulară» a lui Petrineanu
dintr-a Vl-a C şi prezentată de
fiecare dată cu lux de amănun­
te de prietenul lui, Mitrici Nicu-
laie (asta pentru că Petrineanu
nu-i vorbăreţ, iar Mitrici poate
vorbi pentru amîndoi).
Şi în sfîrşit o ultimă însem­
nare: s-ar putea să credeţi că
fetele pe care le vedeţi aici
ne-au pozat în chip de dansa­
toare. Ei bine, dacă o clipă aţi
fost tentaţi să credeţi asta,
v-aţi înşelat. în şcoală există
un original şi foarte harnic
cerc de cusături naţionale.
Membrele acestui cerc au cu­
sut nici mai mult nici mai puţin
decît costumele pentru 22 de
perechi de dansatori din şcoa­
lă. (Bravo! mai ales pentru
Ciucă Mariana, Porceanu
Luminiţa, Meianu Ionela, Con-
stantinoaia Mirela, Bădescu
Antonela şi Negoiescu Mirela,
adevărate maestre ale dansu­
lui... cu acul!).
Dar pe ei de ce i-aţi fotogra­
fiat, veţi spune poate, vâzîndu-i
pe Gheorghe Sorinela şi pe
colegul ei Şuşchină Cristinel,
cel cu acordeonul. Sînt prea
mici, mai au timp. Spuneţi-mi
însă, văzîndu-i cu cîtă pasiune
cîntă pe scenă, în ropotele de
aplauze ale spectatorilor, poţi,
să-i treci cu vederea? Mai ales
gîndindu-te că, dacă vor con­
tinua învăţătura şi activitatea
artistică la fel de bine şi în vi­
itor, atunci cînd vor primi cra­
vata roşie organizaţia pioni­
erilor din şcoală se va putea
mîndri cu ei.
Desigur, noi am putea con­
tinua însemnările din unitatea
de pionieri de ia Şcoala gene­
rală nr. 1 din Piteşti. Doar am
spus-o de la început: ne-am în-
tîlnit aici cu 1 000 de copii,
1 000 de prieteni. Dar spaţiul
tipografic ce ni s-a acordat s-a
consumat, iar activitatea prie­
tenilor noştri e atît de bogată.
Dacă am fi avut măcar 2 000 de
metri de peliculă...
De-acum tu... cît va cuprinde
Mantaua, deasupra-mi o-ntinde.
Si-apoi cu picioarele-m i sapa^jr
M orm întul pe m argini de ^pa, ^
Şi-n urm ă cu din ţii mă prinde v /
Şi-aruncă-mă-n groapă. Л1)
(GEORGE COŞBUC: «Moartea lui Gelu») Desen de IO N D E A C

chipul plin de lumină. Iar Blah, insă cu noi nu va fi aşa. Vom lupta rea luată. Aşa cum îşi alcătuise

INIMA
sfetnicul său cel mai apropiat, îi
arătă, cu vîrful săbiei, spre poalele
pădurii, pe Tuhutum, una din cele
mai de temut căpetenii de oaste ale
p rin ţu lu i Arpad. Era scurt, îndesat,
şi ne vom p rim i soarta, aşa
cum va veni ea.
— Acesta îţi este u ltim u l răspuns ?
Gelu p riv i către cei din ju ru l său,
în fruntea cărora se afla Blah, şi
planul, dădu un chiot şi porni călare
către rîul Căpuşul. Oştenii lu i Tuhu­
tum , fiecare nădăjduind să prindă
vînatul cel scump, se luară cu to ţii
după el.

LUI
cărunt şi purta o mantie neagră
peste haina de zale.
— Hei, voievodule Gelu, îi strigă
el, cu glas gros şi batjocoritor, fă-
cîndu-şi palmele pilnie la gură, am
citi de pe fetele lor răspunsul ce se
cuvenea să fie dat lui Tuhutum.
— Acesta!
— Atunci, să grăiască armele!...
— Să grăiască!...
Gelu, luptînd necontenit, îi atrase
tot mai în adîncul pădurilor, doborînd
încă pe foarte m ulţi, pînă cînd socoti
că Blah şi ai săi au scăpat de prim ej­
die. Şi, deodată, îşi îmboldi calul:

GELU
P O V E S T IR E DE
A L E X A N D R U M ITRU
în urmă cu doi ani, mergînd cu
un grup de şcolari în excursie, ne­
am hotărît să căutăm, de-a lungul
rîului Căpuşul, vreun indiciu, pe
unde s-ar putea găsi mormîntul
lui Gelu, cel dintîi voievod român,
stăpînitor al podişului Transilva­
niei, cunoscut de istorie. Cu pri­
lejul acesta l-am rugat pe un local­
nic, învăţător, să ne repovestească,
aşa cum o cunoştea el, legenda
despre aproape miticul voievod.
Povestirea o transcriu întocmai,
precum ne-a fost relatată.
Lupta începuse din zori.
Oştile lu i Tuhutum, atacînd, pe
aflat cu plăcere de dărnicia pămîntu-
Uii pe care-l stăpineşti. Am venit să
ţi- l cer. Supune-te sau vă ucidem
pînă la unul. Sîntem de zeci de ori
mai m ulţi, mai înarmaţi, cu cai mai
iu ţi şi sîntem mai deprinşi în războaie
decît voi.
Inima fierbinte, de viteaz, a tînă-
ru lu i voievod (n-avea, pe cît se spune,
n ici douăzeci ş i cinci de ani) tresări,
la auzul acestor cuvinte de hulă şi
trufie. Şi pum nul i se strînse, aproa­
pe fără voie, pe m inerul înalt al săbiei,
în formă de cruce, bătut în aur şi
mărgăritare, pe care o purta la brîu.
Totuşi se stăpîni ş i ii răspunse cu
linişte şi demnitate:
— Nobilă căpetenie, fiind tu şi toa­
te oştile tale străini de aceste locuri,
şi dac-am ş ti că sînteţi flămînzi,
ne-am învoi să vă dăm hrană şi
adăpost, după datina veche. Sîntem
dornici de megieşi, ca şi de prieteni
buni. Num ai de stăpîni, v-o spunem
deschis, n-avem nevoie, fiindcă stă­
pîni ne place să fim sin g u ri; şi
vrem să rămînem liberi, oricîte fu r­
Şi lupta, la semnul lu i Tuhutum,
începu. Dură toată ziua. Şi abia cînd
se arătă cea d in tîi stea, ca un strop,
de argint, pe cer, iar în mina dreaptă
a lu i Gelu nu mai rămăsese decît
m inerul săbiei sale, cu oţelul în
întregime tocit de-atîta luptă, voie­
vodul, care fusese toată vremea n u ­
mai în m ijlocul vrăjmaşilor, făcînd
prăpăd între ei, văzu că dintre români
prea p u ţin i rămăseseră în viaţă. El
însuşi era greu rănit şi îşi da seama
că avea să se sfîrşească foarte curind.
Se gindi atunci să-i salveze măcar
pe cei cîţiva oşteni care mai rămăse­
seră cu zile, între care se afla şi
sfetnicul său de credinţă, Blah. In
vălmăşagul bătăliei se apropie de el
ş i-i glăsui:
— Bagă bine de seamă la cele ce-ţi
spun. Voi da acum u ltim u l chiot de
luptă şi voi porni, cu calul, către rîul
Căpuşul. Oştenii lu i Tuhutum, că­
rora el le-a poruncit să mă ia prins
viu, cu orice preţ şi să mă lege în
lanţuri, vor porni după mine. Folo­
seşte acest prilej şi ascundeţi-vă
— Hai, murgulel... Acum a sosit
clipa. Du-mă ca vîntul şi ca gîndull...
Calul, din spiţa cea mai depărtată
a cailor acestui pămînt, era neîntre­
cut în a-şi slu ji stăpinul al cărui
grai se pare că-l şi înţelegea. Gelu
il mină peste pîraie, prin păduri şi
pe poteci cunoscute num ai de el.
Cu greu îşi mai putea ţine cumpăna
in şa. Lovit de lănci, de săbii, de să­
geţi, viaţa i se scurgea încet. Totuşi
iş i gonea calul, care zbura ca o
săgeată. C ornul de luptă al urm ărito­
rilor şi nechezatul cailor, sălbatici,
de stepă, abia se mai auzea.
M u rg u l mai zbură, ca un cal din
poveste, pînă ce ajunse pe malul
rîulu i Căpuşul. Aci tînărul, viteazul,
dar atît de nefericitul voievod căzu.
In legendă se mai povesteşte că,
aşa cum îi poruncise Gelu m urgului,
acesta — după ce voievodul s-a
prăbuşit — i-a săpat cu copita o
groapă pe m alul apei, l-a tras cu
d in ţii şi Ta aruncat înăuntru, aco-
perindu-l apoi cu pămînt.
*

neaşteptate, izbutiseră să treacă de
porţile Meseşului, cînd Gelu, înştiin ­
ţat printr-un călăreţ, porni să le
intîmpine.
N u -I urma decît o ceată de arcaşi,
pe care o adunase în pripă.
Caii sm uciţi de frîie, se opriră,
cînd cele două oşti se întîlniră, fa-
ţă-n faţă, pe m alul Almaşului. Gelu
îşi ridică viziera, lăsînd să i se vadă
tu n i s-ar mai abate peste păm întul
pe care s-au născut străm oşii ş i pe
care vrem să-l lăsăm moştenire u r­
maşilor noştri.
— De-i astfel, veţi pieri, mai strigă
Tuhutum şi se întoarse spre oştenii
săi.
— Am pieri, cum spui, dacă ne-am
supune vouă sau o ricui altuia, fără
împotrivire, a mai dat răspuns Gelu.
prin păduri. Tu, care eşti cel mai
vîrstnic şi cel mai înţelept, vei ş ti în
zilele grele care vor urma să-i înveţi
pe cei tineri ce trebuie să facă şi cum
să se poarte, aşa ca to tu l să se sfîr­
şească pentru ai n oştri cu bine...
Degeaba stărui bătrînul şi cre­
dinciosul Blah să rămînă lingă voie­
vodul său şi să-i împărtăşească soar­
ta, Gelu rămase neclintit în hotări-
— Mormîntul însă zadarnic îl veţi
căuta, a încheiat povestitorul. T ru­
pul lui Gelu nu putea rămîne pradă
unui mormînt. S-a contopit de mult
cu apele şi cu ţărîna Transilvaniei.
Numai inima lui mai trăieşte. Ea
bate în piepturile fiecăruia dintre
noi cei care credem că nu este
nimic mai sfînt ca libertatea,
pe-acest pămînt.
 PETRE LUSCALOV • O S T R O V U L L U P IL O R • 88

suflînd în unghii începu să le lustruiască, şi eu am sosit azi în oraş de

la «băi»... Am avut un concediu de vreo cincisprezece ani... dar m-am
plictisit frăţioare, şi-am şters-o. Nu-mi pria aerul. Era cam sărat...

OSTROVUL
pricepi?
Acum duba pesemne că părăsise oraşul pentru că zbura, sărind
prin hîrtoapele drumului ca o broască. Prin crăpăturile podelei, praful
răbufnea înlăuntru, împrăştiindu-se pe pereţi şi pe tavan.

LUPILOR — Ce înseamnă asta? striga disperat individul, alungind cu ba­

R O M A N F O I L E T O N
— Apropiaţi-vă! le porunci celor doi băieţi cu glas răguşit individul
din dubă făcîndu-le semn să se apropie.
Cel care îi strigase, era un bărbat de vreo patruzeci de ani, cu o
faţă albă, trăsături delicate şi părul uşor încărunţit, la tîmple. Proaspăt
bărbierit şi pudrat, el purta o cămaşă excentrică, cu guler mare, cu
flori portocalii, presărate pe un fond albastru. După ce îi măsură pe cei
doi băieţi, cu un aer uşor nedumerit, acesta îi întrebă:
— Cum vă cheamă?
— Eu sînt Scatiul şi el e Babuşcă, răspunse Scatiul, arătînd cu
mîna spre Babuşcă care stătea cu capul vîrît între umeri ca un cocos-
tîrc, sîntem din Pradina...
— Şi ce dracu căutaţi aici? continuă pe acelaşi ton individul,
vîrîndu-şi cu un gest plictisit revolverul în buzunar.
— Păi, ştiu eu? făcu Scatiul. Am primit o telegramă că mama e
bolnavă şi...
— înţeleg, îl întrerupse celălalt, scoţînd o batistă din buzunar şi
tista praful, ce-l asalta din toate părţile. Opriţi! Opriţi! adăugă el, înce-
pînd să bată cu pumnul în peretele de tablă al dubei care îl despărţea
de cabina şoferului. Duba se opri. Peste cîteva clipe, portiera se deschi­
se şi în cadrul ei apăru şoferul pe care băieţii îl cunoscuseră ca «agent
sanitar».
— Ce s-a întîmplat Prinţule? întrebă el cu o voce aspră şi cavernoa­
să... De ce ai oprit maşina?
Prinţul se apropie de el cu mîinile desfăcute şi negre de praf şi
spuse cu o adîncă deznădejde în glas:
— Scuză-mă, domnule, dar aşa ceva nu-i pentru mine. Aici e o
veritabilă cocină de porci, adăugă el, scuturîndu-şi cu un gest tacticos
cămaşa. Ce-i cu praful ăsta din maşină?
«Agentul sanitar» îl fulgeră cu privirea:
— Ascultă, Prinţule... dacă ai şters-o de la închisoare şi-ai venit
aici la noi, să ştii că în deltă n-avem‘nici o tipografie. Aşa că n-ai să-ţi
poţi face meseria. Gata cu fabricarea de bani falşi! Ai priceput? Bagă-ţi
minţile în cap, că te trimit din nou la răcoare! adăugă «sanitarul» şi îi
trînti portiera în nas.
Scuturîndu-şi cămaşa cu batista, Prinţul se întoarse spre cei doi
băieţi şi le spuse cu o voce plină de amărăciune:
— Nu mai există hoţi, domnilor... toţi sînt nişte brute, nişte agra­
maţi. Habar n-au de meserie. «Nişte rătăciţi»...
Duba sărea din nou prin hîrtoape. După vreun sfert de ceas, se
opri cu-n scrîşnet prelung de frîne. Portiera se deschise din nou şi
«agentul sanitar», alungind cu revolverul ce îl ţinea în mînă, praful ce
îi răbufnea în obraz, strigă:

• O S T R O V U L L U P IL O R • ____________________ 89
— Hei, voi, guşterii ăia doi... coborîţi din dubă! Şi tu, Prinţule.
Cu batista la gură, Prinţul sări primul din maşină, urmat de Scatiu
şi de Babuşcă. Se aflau pe un mal al Dunării, înalt şi pustiu.
— Luaţi-o spre remorcher! le porunci «sanitarul» arătînd cu braţul
un mic remorcher, vechi şi putred ce se afla sub malul înalt şi abrupt.
Şi fără mofturi. Altfel trag! adăugă «sanitarul»îmboldindu-i pe cei doi
băieţi cu ţeava revolverului în spate. Marş înainte!
Scatiul şi Babuşcă se priviră cîteva clipe în tăcere, şi-apoi urmaţi de
«sanitar» şi de Prinţ începură să coboare malul spre remorcher. în
jurul lor, din pereţii înalţi de lut roşu, ciuruiţi peste tot ca de nişte rafale
de mitralieră, mii şi mii de rusalii, albe si catifelate îşi luau zborul dea­
supra apelor zbenguindu-se în văzduh, ciupind în atingeri delicate apele
de sticlă ale fluviului, sau ridicîndu-se, în mari vîrtejuri de catifea dea­
supra sălciilor.
— Hei, care eşti în rabla asta? strigă sanitarul, oprindu-se lîngă o
scîndură îngustă şi subţire care lega remorcherul de mal. Fă-te-ncoa
să-ţi iei marfa în primire!
Din cabina remorcherului, putredă şi cu geamurile sparte şi afu­
mate, îşi făcu apariţia un marinar greoi şi bătrîn, îmbrăcat într-o bluză
vărgată, pătată cu unsoare. Dînd cu ochii de cei doi băieţi, începu să
rîdă zgomotos, scoţînd două căpeţele de sfoară din buzunar:
— Ha, ha, ha. Au sosit berbecuţii. Să poftească. Să poftească.
Împinşi de «sanitar», Scatiul şl Babuşcă se urcară pe remorcher.
— Acum să-i lege tăticu pe ei, continuă să rîdă bătrînul, arâtîndu-şi
gura ştirbă, să ducă băieţii acum, mînuşiţele la spate, aşa, că am auzit
că sînt tare poznaşi, aşa...
După ce ie legă bine mîinile la spate, marinarul îl înşfăcă pe Scatiu
şi aruncîndu-l pe umăr ca pe un sac, făcu cîţiva paşi şi deschizînd o
uşiţă de scînduri, stropită cu păcură, îl aruncă într-o magazie. Scatiul
zbură cu capul înainte, şi căzu pe o grămadă de cărbuni. Peste cîteva
clipe, îi urmă şi Babuşcă.
Uşa de deasupra lor se închise şi cei doi băieţi se treziră într-o
beznă îngrozitoare.

(va urma)

0
 1 JUNGLĂ Ш Ш И
'S umiditate apăsătoare îţi taie pute-
rJl rea din genunchi.O dată traversînd
ÿ semănătura de mandioca, începe
^ desişul arborilor. Nici un sunet,
^ nici un trem ur de frunză, nici un
Ï zbor de pasăre. Masa verde, com-
E pactă, pare abandonată într-o li-
5 nişte de catedrală. Poţi desluşi
numai zumzetul rolurilor de insecte
de toate neamurile, monoton, in­
terminabil, ca sunetul pierdut al
unei coarde de orgă cu o clapă
defectă. Lianele încercuiesc arbo­
rii în spirale, iar aceştia se leagă, se
amestecă, se întrepătrund parcă.
In baia de penumbră verzuie, trun­
chiurile capătă contururi stranii.
Sau o fi vreun efect optic rezervat
numai pentru cei neobişnuiţi cu
ambianţa asta? După vacarmul au­
zit astă noapte (concert straniu de
răgete lugubre şi triluri măiestre)
nu mă aşteptam ca jungla să mă
primească cu atîta indiferenţă. Nu­
mai ţînţarii mă iau în prim ire, la
intrare, cu un elan ce ameninţă
să mă desfigureze. Prin desiş aud
foşnituri ca şi cum ceva ascuns
dedesubt se depărtează. Cînd înlă­
tur cu mîna o ramură spinoasă,
tremură puternic tot arbustul. Dea­
supra aud zbor de păsări speriate.
Privesc îndărăt: totul iarăşi imobil.
Pe unde treci, pădurea se «închide»
imediat şi nu mai recunoşti urma.
Singur, m-aş pierde probabil chiar
aici, la margine.
— Nu e nici-o cărare? îmi întreb
însoţitorul.
— Cărarea trebuie bătucită şi nu-i
cine. Pe la noi, cărarea ţine cît
treci o dată, apoi îţi faci alta.
Avansăm de vreun ceas şi cred
că am parcurs foarte puţin din
drum. Sim t că încetineala mea în­
cepe să-l irite pe însoţitor. Transpir
prin toţi porii pielei, hainele mi-s
leoarcă, în buzunar, carneţelul cu
însemnări e aproape inutilizabil.
Fumez ţigară după ţigară, ca să
împrăştii ţînţarii, dar fără prea mari
rezultate. Din trilogia apă-junglă-
faună, capitolul insecte pare cel
ma^ de suportat. în jtfeE&ge aninată de o grindă, aşteaptă sosi­ putrezească copacul. Nu-i este tea­
rea vreunui «merceeiro» (comer­ mă decît de «taperi-bazeira», un
de tapi \ ciant) ca să fie schimbată pe unelte arbore tentacular. Acesta înainte
hrăneşte cu ierburi şi fructe, nu de fier, chibrituri, sare etc. O cara­ de a-i putrezi trunchiul, împrăştie o
prea trăiesc pe aici animale de bină străveche, prinsă în cui pe un reţea de rădăcini care ţin broasca
talie mare. în schimb, insectele sint perete, asigură, din cînd în cînd, într-o captivitate mai lungă decît
agresive, feroce şi se numără cu vînat proaspăt sau piei pentru vîrsta ei matusalemică.
miliardele. E imperiul lor. Nicăieri, schimb. Femeia rîşneşte boabe de (Va urma).
pe planetă, nu se concentrează porumb pentru făină. Alături de ea,
mai multe, ca număr şi diversitate. 0 «jaboti» alege de pe jos bucăţele
Cînd te muşcă o «ihenni» din va­ dintr-o nucă de caju._Jaboti este o 1) U nicul mijloc de locomoţie a nele pe care om ul cu «faţa albă» le
rietatea neagră, ai impresia că cine­ broască ţestoasă de uscat, cu cara­ originalelor trib u ri din pă du rile vir­ scrie pe tablă i se par tare curioase.
va te arde cu o ţigară. Şi, pe deasu­ pacea galbenă şi capul din «petece» gine este piroga. Rama este atît de
pra, îţi taie somnul pentru cîteva portocalii. Se obişnuieşte lesne pe frumos impodobită in cit pare un ade­
5 ) M icul Jum a din trib u l Daà e
zile. lîngă casele oamenilor şi e tolerată vărat obiect de artă.
tare mindru de podoabele sale din
A u fost cazuri de exploratori nu numai ca vieţuitoare complet pene ţi... d in ţi de tapir şi leopard.
care au murit torturaţi de lipsa som­ inofensivă (se hrăneşte cu iarbă şi 2 ) Locuinţă... plutitoare.
nului. O plasă protectoare trebuie fructe), dar se bucură de afecţiune. b) in acest punct RIO NEGRO face
să fie foarte deasă ca să împiedice 1 se dă şi nume nostime. Gazda îmi 3) Pe Amazon această vedere este joncţiunea cu apele gălbui ale Ama­
pătrunderea insectei «pium», care spune că acest animal poate trăi des in tiln ită . zonului (Solimôes).Se pot observa cu
lasă pe corpul victimei o pată mare luni în şir fără să mănînce şi, dacă uşurinţă apele incă neamestecate ale
de sînge negru. Cîteva muşcături din întîmplare un copac cade peste 4 ) Şcolăriţă din trib u l Campa. Sem­ celor două «bulevarde» lichide.
transformă o piele de frăgezimea el, jaboti aşteaptă cu răbdare să
piersicii într-una de box. «Tebani-
da» de culoare castanie îşi împlîntă
trompa de un centimetru în carne
şi atunci trebuie să ai voinţă de
fachir să nu ţipi de durere. Nu se
moare însă din aceste muşcături
decît în cazuri cu totul excepţiona­
le, cînd sînt prea multe simultan.
Gravitatea constă însă în aceea
că insectele-servesc de vehicule
pentru transportul viruşilor multor
boli.
Cînd mă pregăteam să propun
întoarcerea, deasupra un petic de
cer sfîrtecă umbra verde şi ostilă.
Un lum iniş plantat cu mandioca,
caju, abacaxi (o specie de ananas).
Am ajuns, după două ore de «drum».
La început mă mir că acest «cabo-
clo» (denumirea ţăranului metis în
Amazonia) s-a instalat tocm ai aici,
relativ departe de fluviu, fiindcă în
toată Amazonia locuinţele se înşi­
ră invariabil la marginea apei. Apro-
piindu-mă, observ însă că nu e o
excepţie: dincolo de coliba pitulată
între cîţiva bananieri, curge un rîu
care, mai jos, se varsă în Amazon.
Acelaşi decor de colibă solitară
a unei familii angajate în lupta cu
natura suverană. Gazda, un metis
de vreo 50 de ani, e ceva mai
înstărit decît cel ce mă însoţea.
Pînă acum a ţinut o pereche de cai
ce-l ajutau să cultive o suprafaţă
mai mare. Unul i-a pierit însă. Pielea
 G R E Ş E L IL E L U I
1828-1905
«In sfîrşit, după două ore de mers, am atins o
adîncime de aproape trei sute de metri, adică
lim ita de unde începe să se formeze mărgeanul...
Ce privelişte de nedescris! Vai, de ce nu ne
puteam împărtăşi ceea ce simţeam! De ce eram
închişi sub casca aceea de metal şi sticlă!»
— O clipă, o clipă, profesore Aronnax! Ce
fel de aparat de scufundare utilizaţi pentru a vă
plimba nestingheriţi la o adîncime de aproape
trei sute de metri? Sau poate că e mai bine să-i
punem această întrebare căpitanului Nemo.
— «Aparatul Rouquayrol — Denayrouze, pe
care l-am perfecţionat... Eu, care în frun t în adincul
m ărilor presiuni din cele mai mari, a trebuit să-mi
bag capul, ca şi scafandrierii, într-o cască de aramă.»
— îmi pare rău, ilustre căpitan, dar «perfec­
ţionarea» dumneavoastră se întemeiază pe ne­
socotirea unor legi ale fizicii. Din relatarea
profesorului Aronnax, ştim că restul costumu­
lui e de cauciuc. Or, apa comprimă cauciucul,
dar nu şi arama. Drept rezultat, s-ar produce o
aspirare violentă a sîngelui spre cap, aşa-numi-
tul «efect de ventuză». La o adîncime de trei
sute de metri, unde presiunea apei e de treizeci
de atmosfere, adică treizeci de kilograme pe fie­
care centimetru pătrat, «ventuza» ar provoca o
hemoragie fatală...
Dar nu numai o croazieră de douăzeci de m ii
de leghe sub m ări, ci şi o că lă to rie spre
ce ntrul P ă m în tu lu i poate fi compromisă, de
astă dată total, dacă supunem fantezia unei
confruntări severe cu adevărul ştiinţific. Spe­
cialiştii ne spun că, după erupţii, craterele
vulcanilor sînt închise ermetic printr-un dop de
lavă răcită. Cum ar fi putut coborî deci profeso­
rul Lidenbrok şi însoţitorii săi pînă la de altfel
imposibila mare interioară? Şi cum ar fi rezistat
ei la creşterea constantă a temperaturii subte­
rane?...
Cele mai multe erori le cuprinde, însă, cea mai
extraordinară dintre călătoriile pe care ni le
propune marele nostru prieten: de la Pămînt la
Lună. în primul rînd, caracteristicile uriaşului
Columbiad sînt încă departe de necesităţile
teoretice ale închipuitei balistici interplanetare.
Obuzul său nu numai că n-ar fi ajuns în vecină­
tatea palidului nostru satelit, dar n-ar fi depăşit
nici limitele atmosferei terestre. A r trebui pro­
iectat, deci, (pentru că fabricarea lui nu e prac­
tic realizabilă) un tun cu caracteristici mult
superioare. A r trebui descoperită şi o pulbere
capabilă să imprime obuzului viteza cosmică
necesară. Şi ar mai trebui găsiţi oamenii dis­
puşi să rămînă pentru totdeauna pe Lună, unde
nu există un al doilea Columbiad.
Calculele savanţilor membri ai Gun-Club-ului
conţin şi o altă eroare de mari proporţii. Viteza
obuzului ar creşte de la 0 la 16 kilometri pe
secundă în perioada extrem de scurtă a mişcării
în interiorul ţevii. în asemenea condiţii, sub
efectul acceleraţiei, obiectele din obuz ar cîn-
tări de 64 000 de ori mai mult. Pălăria lui Barbica-
ne, de pildă, şi-ar zdrobi stăpînul sub apăsarea
cîtorva zeci de tone. Cît despre pasagerii înşişi,
se poate spune că, din punct de vedere al urmă­
rilor experienţei, ar fi tot una dacă ei s-ar afla
in interiorul obuzului sau în faţa lui.
(Adm irator mărturisit al lui Jules Verne,
marele savant Ţiolkovski considera că, pentru
reuşita planului Gun-Club-ului, ar fi fost necesar
ca: 1) lungimea ţevii să fie de cîteva sute de
kilometri, 2) ţeava să fie aşezată orizontal,
3) pasagerii să fie cufundaţi în apă sărată,
pentru a putea suporta şocul iniţial. Alexandre
Ananoff, un alt pionier al astronauticii, propune
o ţeavă de 6 000 de kilometri, în care viteza să
crească gradat, pasagerii urmînd să cîntărească
doar de două ori greutatea normală.)
Şi lanţul erorilor continuă. La viteza de 16 kilo­
metri pe secundă, rezistenţa păturilor dense ale
atmosferei ar fi, probabil, de neînfrînt — sau,
oricum, frecarea extrem de intensă ar duce la
transformarea obuzului într-o ciudată «stea
suitoare», mistuită în cîteva secunde în flăcări,
din cauza frecării cu aerul (observaţia este
valabilă şi pentru întoarcerea pe Pămînt a
temerarilor exploratori). Cît despre căderea pe
Lună, ea nu ar putea avea decît urmări catastro­
fale.
lată dar că pînă şi rigurosul Jules Verne, aflat
în relaţii directe sau epistolare cu unii dintre cei
mai renumiţi savanţi ai vremii şi posesor al unui
imens fişier cu 25 000 de fişe tehnico-ştiinţifice,
se înşela uneori în amănuntele anticipaţiilor
sale. In amănunte — pentru că ideile generale
ale marelui scriitor francez şi-au dovedit, rînd
pe rînd, valabilitatea. Aparatul «perfecţionat» de
căpitanul Nemo nu este cel mai potrivit mijloc
de a cuceri adîncul mărilor, dar încă de pe acum
sîntem capabili de uluitoare performanţe subma­
rine şi putem visa la ziua în care Continentul
Albastru ne va fi dezvăluit ultimele taine. Son­
dele de foraj la mari adîncimi ne apropie de
centrul Pămîntului într-un ritm mai lent,
dar cu mai multă veridicitate decît coborîrea
prin labirintul de tuneluri ale vulcanilor stinşi. Iar
zborul de la Pămînt la Lună şi în jurul Lunei
a fost înfăptuit, deocamdată de emisarii inteli-
genţei şi iscusinţei noastre, nu cu obuzul lui
Barbicane şi Ardan, ci cu rachetele concepute
de Ţiolkovski, Oberth, Goddard, Esnault-Pel-
terie...
Erorile şi nepotrivirile nu trebuie şi nu pot să
umbrească insă imaginea lui Jules Verne. Căci
menirea autorului de cărţi ştiinţifico-fantastice
nu este aceea de a oferi specialiştilor ecuaţii şi
scheme, ci de a desprinde din vălmăşagul de
idei al epocii sale pe acelea care vor rodi mai
tîrziu. Marele scriitor era conştient el însuşi de
acest lucru, atunci cînd spunea, cu neprefăcută
modestie: « T O T CEEA CE IN V E N TE Z, T O T VEN I O ZI IN CARE C R EA ŢIILE ş t iin ţ e i
CEEA CE N Ă SC O C ESC V A R Ă M lN E M AI le v o r Î n t r e c e p e c e le a l e im a g i­
PREJOS DE A D E V Ă R , PE N TR U CA V A n a ţ i e i ».
IO N HOBANA
1) înaintea călătoriei spre Lună, obuzul cosm ic îşi demonstrează virtuţile pe Pămînt. 2) De-a lungul celor
douăzeci de mii de leghe sub mări, Jules Verne îi face pe în so ţito rii căpitanului Nemo să intîlnească în A tla n tic
homari gigantici şi crabi uriaşi... 3)... iar în apele A n tile lo r le oferă prilejul de a lupta cu un calmar agresiv... 4)...
înainte de-a le înfăţişa pe căpitan reprim ind încercarea de revoltă a lui Ned Land.
Gravurile sint reproduse din: «Voyages extraordinaires» de Jules Verne,
Collection J. Hetzel-Paris

Peggy Fleming şi Beatrice Huştiu: a stea în plină
strălucire şi alta care acum se iveşte la orizont.
BRAVO!
BEATRICE
H U Ş T IU B E A T R IC E — cea m a i tinără concurentă
de pe gheata O lim p iad ei albe. D a r nu n u m a i aceşti 11
a n i ş i ju m ă ta te a i e i au c o n s titu it «atu-ut» care a sm uls
ropotele de aplauze celor 11000 de spectatori. Evoluţia
e i la libere a lăsat In urm ă patinatoare consacrate,
a plăcu t ş i a Inctntat.
H U Ş T IU BEATRICE. U n nu m e n o u p e n tru spec­
ta to rii ş i a rb itrii de la G renoble, dar n u ş i p e n tru noi.
D e clfiva a n i ea este revelaţia, de fapt clştigătca i a
c o n c u rs u rilo r republicane ale speranţelor la
p a tin a j a rtis tic organizate de către presa p e n tru
copii. Aceste c o n c u rs u ri au însem nat p e n tru
ea o adevărată şcoa ff. In cu rîn d , ahia
întoarsă de /$ G renoble, B e a irice ya apare d in n o u pe
gheată iq Cadru! celei de-a treia e d iţii a C o n c u rs u lu i
republican a l speranţelor la p a tin a j a rtis tic d o ta t cu
cupa «C u te ză to rii ». O ß fte p tä m , c o n v in ş i c i succesul
de la O lim piada aibă i-a dat ş i m a i m u IrW rip r» , că
e l a însem nat p e n tru Beatrice un im b o ld real pentru
pregătirea In veSêrea viito are lor c o n fru n tă ri in te rn a ­
tionale. A d re s in d u -i un B R A V O ! d in toată inim a,
d o rim ca la viitoarea O lim piadă albă, c ln d va f i m a i
m are cu p a tru ani, să -i putem pu blica o fotografie
pe... p o d iu m u l în vin g ă to rilo r. q q
Echipajele de bob 2 persoane, victorioase: Monti — De
Paolis (Italia) locul 1, Floth — Bodeг (R.F. a Germaniei) locul II
şi Panţuru — Neagoe (România) locul III.
«wor?**
О Ю А Р Т Е
D E N E U I T A T
Au trecut zilele Olimpiadei albe...
A fost foarte frumos. Nu-i aşa? Am văzut
munţi în ceaţă, ca în legende... Am văzut fetele
zburînd pe schiuri mai aprig ca băieţii... Am
văzut-o pe micuţa Beatrice întrerupînd fuga lui
Richard Kimble... Am tremurat de emoţie la
meciul acela teribil de hochei între Firsov şi La Grenoble, tn timpul Olimpiadei albe, nu s-a vorbit
numai despre românii Panţuru, Neagoe şi Huştiu Beatrice,
Nedomanski, adevărat film de aventuri la ci şi despre ciţiva fotografi amatori ale căror fotografii pe
miezul nopţii... teme sportive prezentate In. cadrul expoziţiei organizate
Au fost două săptămîni minunate, şi totul aici le-au adus »Marele premiu al oraşului Grenoble».
datorită ŞTIINŢEI, care a reuşit să reproducă o Unul dintre ei. Ion Ш Л М , a primit încă o distincţie,
imagine — una singură — in 600 000 000 exem­ «Premiul prefectului de l'Isère» pentru fotografia de sus,
plare, şi asta cu viteza gîndului...
Acum, cînd zilele Olimpiadei albe au rămas
în urmă, iar afişul cu «Jeux Olympiques» ne
apare doar în vis, hai să-ncercăm împreună un
joc. Un ioc prin câre să-l alegem pe cel mai sim­
intitulată: «Cu'alndul la Olimpiadă».
Am cinsti astfel prima medalie olimpică româ­
nească la Jocurile de iarnă.
De fapt, Panţuru şi N aago* au şi cucerit
patic erou al Olimpiadei, oterindu-i o cupă. Să
zicem Cupa «Gösta Berling», sau, şi mai bine,
Cupa «Gerilă», în amintirea frigurosului perso­
naj din povestea lui Harap Alb.
Pe cine propuneţi? îl propuneţi, ştim bine, în
această Cupă, cu sau fără aprobarea noastră.
Peste ani şi ani, numele lor va fi cunoscut de
toţi. Ei au deschis pfrtia... Aşa cum toţi ştim că
losH Strbu a cucerit prima medalie olimpică de
aur, iar căpitanul Rang, călăreţul, a fost PRIMUL
primul rînd pe K illy . Pentru că ştie să se unduie nostru olimpic pe podium, chiar dacă a fost
pe zăpadă ca pescuitorii de perle sub apă, şi mai numai... de argint, la Berlin, în anul 1936.
ştie să calculeze unghiuri şi tangente mai bine De-acord cu Panţuru şi Neagoe? Dacă da,
decît^îştigătorul Olimpiadei matematicilor. Ce- atunci, dragă cititorule, notează-ţi undeva că în
ar fi totuşi să ne gîndim un pic la italianul Franco revista «Cutezătorii» nr. 9 figurează primii cîşti-
Nones? Vă daţi seama ce-a făcut Franco?
gători ai unei medalii olimpice româneşti fa
l-a învins pe nordici. Deşi soarele topeşte zăpa­ Jocurile de iarnă. Iar peste 20 sau 30 de ani, cînd
da la el acasă, in Italia... Dar се-or să spună cei vei fi, poate, secretarul de redacţie al revistei
care au aplaudat-o pe Peggy Fleming, fata din pe care o ai în mînă, vei putea scrie o minunată
Colorado, care părea să plutească înfăşurată evocare a unei nopţi de neuitat...
în o mie de văluri. Ca să nu mai vorbim
de Olog şi Ludmila, care au mutat, prin IO A N C H IR IL À
arta lor, «Lacul lebedelor» şi «Teatrul Mare»
^4a Grenoble...
Jeon-Claude Killy, acest «rege al munţilor», triplu campion
Parcă vă aud protestînd. Il vreţi pe norvegia­ olimpic în probele de schi coborîre, slalom uriaş şi slalom
nul Mayer, recordmen mondial şi olimpic, cîşti- special.
gător al medaliei de aur la patinaj viteză. O
propuneţi, mai ales voi, fetele, pe frumoasa
Nancy Greene, care a adus pe Chamrousse
mirosul de brad al pădurii canadiene. Sau pe
suedeza T o in i Gustavsson, care ştie să zîm-
bească precum simpaticul «lacob, sărăcie-n-tr-
un picior», prietenul lui Johann Boyer. Sau pe
marele învins Mäntyranta, dar care s-a bătut
ca leul, în ştafetă, pînă la ultimul centimetru,
amintindu-ne că e, de fapt, al treileaalergător
pe schiuri din istorie, cu cele zece medalii ale
lui, după Sixtsn Jernberg, care a adunat 15,
şi după V eikko Hakulinen, care s-a oprit la
...14.
Cum aţi spus? Da... Aveţi dreptate... i-am
uitat pe hocheişti... Am uitat driblingurile lui
Hanek, am uitat motoraşele din picioarele lui
Nedomanski, am uitat «bombele» lui Firsov...
Şi-atunci ce facem? Cum rămîne?
Şi pentru că există atîtea argumente pro şi
contra, am o propunere care, sînt sigur, va
întruni unanimitatea. Се-ar fi să-i propunem pe
Neagoe şi pe Panţuru pentru Cupa «Gösta
Berling» sau «Gerilă»? De acord? A rp cinsti
astfel amintirea acelei nopţi de gheaţă, petre­
cută pe marginea jgheaburilor de la Alpe d’ Huez.
 -Ce OORtMDE IA D V.S O/V, Sf/NTA NA-
J & c J M iîe Z s v s iv ffîn s r J / ir iş & Z IVITATE- . N1/ OORiM NIMIC AlTCeVA 06-
c ît /v /s re a m ă n u n t e oeвесе .v /v ^ x Y -/
SceA/д р /с / A te r* v a P c e a a n oesene : v. ju d e / iu pec a r e J - at/ eescorevir. se
SPUNE CA Aß'A V£A N'ŞTEPRO -
PR/E TÀT) АЛА АЛЕ TiC6
DIM DUNĂREANU, UN TÎ- yU /N I/T O A R E ...
NĂR Şl CUNOSCUT FIZICIAN.
DOREŞTE SĂ DEVINĂ MEM­
BRU AL CLUBULUI CUTEZĂ­
TORII. PRIMA MISIUNE ÎN VE­
DEREA PRIMIRII SALE ÎN CLUB
O PRIMEŞTE ÎN MOMENTUL
ÎN CARE TOCMAI SE PREGĂ­
TEA SĂ PLECE ÎN MUNŢII
VRANCEI, LA O PRIETENA.
FIICA CUNOSCUTULUI GEO­
LOG PETRE BOGDAN. CEI DOI
TINERI SÎNT ATRAŞI ÎNTR-O
CURSĂ, ÎN TIMP CE PROFESO­
RUL BOGDAN RĂMÎNE SIN­
GUR.

- C IN EA RE /NTE/TES UL SÀ f " . y
aşa c f v '/j p

- ' 4 OR/С Е C A Z E UORSA OBSARE CINEVA... -NOUA VO/ SP U N E л/TC/ M A C A ß

c? T E C E A S U L '
S'A ^ ÎC E M , O E/RMA . . . CARE ST/E SA
RÂS P/ А TEA S CA U/V s e R v ic ii/'. . .
 B t-O U B I-
D U B I- D U !

'm a m a w a , n u v e z i 1
I ' S ÎN T OCUPAT I !

-0 u i TONS A DESCO­
PERIT CĂ ARE
TALENT m u z i ­
Ж а л б & с а c a l , SE PREGÀ- _
TEŞTF SĂ DEV/VA
Povestite de
O V ID IU ZO TTA o MAßE VEDETĂ.
Desenate de DE TELEVIZIUNE
BURSCHI

S T O P ! N oi surprize pentru fraţii voştri mai mici în revista

«L U M IN IŢ A » din luna februarie.
începe colecţia «Cartea mea frumoasă» care
poate fi detaşată^ din revistă. în acest număr:
pagini poloneze. în numerele următoare, poves­
tiri de Pierre Gamarra, Giani Rodari şi alţii.
P A G IN A DE C O N S T R U C Ţ II C U P R IN D E
M A C H E T A A V IO N U L U I, I.A .R . 813.
F IX $1 V IX , O M U L E Ţ U L L U I G O P O , M A IM U Ţ A
K IO VĂ VO R A M U Z A C U N O I IN T lM P L Ă R I.
A ltă noutate. Cu o lucrare literară, tehnică sau
artistică deosebită, puteţi participa la marele
Concurs al revistei «Luminiţa», «Bilet de vacanţă»,
care vă oferă numeroase premii, vacanţe gra­
tuite la mare, la munte, aparate de fotografiat,
aparate de radio cu#*■ tranzistori.

Cuvinte________________
încrucişate
„M Ă R Ţ IŞ O A R E “
O R IZO NTAL. 1) Vestit interpret
de muzică populară care a compus
«Hora mărţişorului»; 7) Agăţat; 8) A
spune versuri; 9) Rangă; 10) Scule!;
12) «...cu căpşuni», tablou de Theo­
dor Aman; 15) între martie şi aprilie;
19) Pasăre; 22) Mărţişor pentru în-
tîrziaţi; 23) Cînd intri la... Romarta!
24) Cea mai simplă unitate anatomi­
că; 26) Notă muzicală; 27) Li se
potrivesc... potcoavele; 29) înflo­
resc în luna mai; 30) Pereche; 31)
Listă de greşeli; 32) Cade! 33)
Poezie din cjclul «Mărţişoare» de
Tudor Arghezi (2 cuv.); 34) Neas-
tîmpăratul primăverii; 35) Scîrţîie
din roţi alene; 36) Perioadă istorică;
CONCURSUL
38) Luna florilor; 40) Vino dată cu
mărţişoarele, vestind sosirea pri­
măverii; 42) Poezie de Alecsandri
în care crengile de lozie împodobi­
te cu muguri argintii sînt numite de
SĂPTĂMÎNII
autor «mărţişori»;
VERTICAL. 1) Mărţişorul oferit;
2) Un mărţişor... circular! 3) A lt
model de mărţişoare (pl.); 4) Mărţi­
GEOGRAFIE
şor care dă palpitaţii; 5) Etaj; 6) înce­ IA TĂ PATRU TEMERARI NAVIGATORI! PRIMUL ESTE CONSIDE­
pe returul în primăvara aceasta de RAT DESCOPERITORUL AM ERICII, AL DOILEA A ÎNTREPRINS PRIMA
pe locul...???; 10) Mărţişor pentru CĂLĂTORIE IN JURUL GLOBULUI, AL TREILEA A DESCOPERIT ŢĂRMUL
cei се-şi scriu regulat temele; 11) ESTIC AL AUSTRALIEI, IAR AL PATRULEA ESTE UNUL D IN DESCO­
Mărţişoare pentru guralivi sau măr- PERITORII ANTARCTIDE/.
ţişoare cu cheiţe; 12) Mărţişoare AFLAŢI NUMELE CELOR PATRU NAVIGATORI Şl PUNEŢI ÎN DREP­
pentru urechi; 13) Rimează cu trac­ TUL FIECĂRUIA NUMELE CORĂBIEI PE CARE A COM ANDAT-O. TRE-
toare çu care de altfel se întîlnesc CETI-LE APOI PE CUPON.
primăvara; 14) Sere 16) Un şirag de
mărţişoare (pl.); 17) A ieşi cu trac­
toarele pe cîmp; 18) Doine! 20) Unu
la table! 21) Mărţişoarele de faţă.
25) Brînză de primăvară; 28) Leagă­
nul dracilor din basme; 30) Peneş!
35) Înfrunzesc o dată cu primăvara
(sing.). 37) Vine după cele nouă
babe; 39) Numele din medalion.
41) Are mulţi căţei (mold.).
M IH A I P Ă T R A Ş C U
D icţionar ia indemină: LOM, ЕС, A /

A U FOST ÎN M ÎN A T E PREM IILE

LA C O N C U R S U L
„C O M O R IL E P A T R IE I“
la t- o pe B O IE R M A R IA N A
d in B o n ţ-G h e rla c u p r e m iu l o b ţi­
n u t la c o n c u rs .
C îte va c u v in te d e s p re M a ­
ria n a . E ste p re ş e d in tă de d e ta ­
ş a m e n t ş i cea m a i b u n ă la în v ă ­
ţă tu ră d in clasă. în u rm a o b ţi­
n e r ii p r e m iu lu i I I la c o n c u rs u l
n o s tru , a p r im it z e c i de s c ris o ri
d in ţa ră în care c o p iii o fe lic ită ,
îi c e r fo to g ra fia ş i v o r să c o ­
re s p o n d e z e c u ea.
C U P O N - GEOGRAFIE
LA G A L A Ţ I b ic ic le ta a fo s t în m în a tă lu i A V Ă D A N E I C R IS T IA N
de la Ş coala g e n e ra lă n r. 13, în c a d ru l u n e i a d u n ă ri p e oraş. Numele şi prenumele.........................................................................................................
T O A T E C ELE LA LTE P R E M II A U F O S T T R IM IS E LA D E S T I­
Adresa e x a c tă .....................................................................................................................
N A Ţ IE P R IN P O Ş T Ă .
........................................................................................................................ Clasa . . . .
Răspunsurile:
1 ......................................................................................................

ANUNŢ »
ÎNTRUCÎT O MARE PARTE DINTRE CITITORII NOŞTRI CONCU­
2.

3.
REAZĂ ATlT LA «COMORILE PATRIEI. CÎT ŞI LA MINT-TEHNICUS
REDACŢIA, ÎN DORINŢA DE A DA TIMP DE GÎNDIRE ŞI LUCRU 4...............................................................................................................
CELOR CE CONCUREAZĂ LA CONCURSUL MINI-TEHNICUS, A
HOTÀRÏT SĂ AMÎNE ÎNCEPEREA CONCURSULUI «COMORILE PA­ -------------------------------------------------------------------------------------
TRIEI», SERIA А П-А, PENTRU O DATĂ CE VA FI ANUNŢATĂ ULTE­
RIOR. După ce aţi trecut răspunsurile pe cupon, decupaţi-l şi trim ite ti-l pe
adresa redacţiei noastre la cel m u lt 5 zile după apariţia num ărului cu
C î s t i g ă t o a r e p r in tracjere la s o r t i la « C o n c u r s u l s ă p t ă - menţiunea: «PENTRU CONCURSUL SĂPTĂMÎNII-GEOGRAFIE».
m î n ii » — M A T E M A T I C A — R A D U M A D L E N A — L I C E U L
N R . 1 — T E C U C I . R ă s p u n s u l c o r e c t : 10,67 m.
 DUPA CUM P L / TA M /S /PA A OCTU-CP
MACEDONENE, N U M A I f iNAPUI ÛENEPAL
Scenariu de
Rezumatul M BUSANDPU 1şi PASTPASE CUM PĂTUL.
V A S IL E capitolelor precedente PL ÎN C E P U 5Â ADUNE CETELE D E
M ĂNUCEANU F U S - A P i.
Ilu s tr a ţii de ARMATELE MACEDONE­
GHEORGHE NE SÎNT T O T MAI ISTOVITE
M A R IN E S C U ÎN LUPTA PE CARE O D U C
ÎMPOTRIVA GEŢILOR. AGA- чк
TOCLE, FIUL LUI LISIMAH,
CARE-I AŢÎŢASE PE M A C ED O ­
(Ж
af
N E N I ÎN LUPTĂ, ÎMPREUNĂ
CU ALTE CĂPETENII, ESTE : W
LUAT PRIZONIER. N U M A I TÎ-
N Ă R U L GENERAL MELISAN-
DRU ÎN CEARCĂ SĂ REZISTE.
EL STRÎNGE CETELE DE FU­
GARI ŞH A TACĂ D IN N O U

Д - OM O A R A PE GEŢI.
V
^D R O M IC H ETE ТУЧУ r

/ Е в UT/NO LÀ /N C H E G rE C O ASTE, N U £4
PPEA M APS D A P NCj TAPJTA, M L U S A N D P U «
PoBNl SPPE CETATEA LUT D P o m /C P £ T £ l '
ЬРРЕ А -s / SALVA PEEELE CAPT/V

Q
/1

Cu U N CU P A J D/SPe \
PAT, в /Zo/MDU-SE PE
/U T E A L A S/ S U P P P /N D E - ,
P E m a c e Do n e n u A t a c a p a '-
w CETATEA LUT DKOMLCNETB

\\ A N
Л

MEL/SANDPU FU PP./NS. APUS /N tem N/ŢA

EC O U L / N V E P S u N A T E / SAT AL/T
MACEDONENH P/EPDUPA OP/CE
A J U N S E PÎN A Î N T E M N /T A UN O E SE,
SPEPANTA.
F ÎF L A u L /S / М А ц S/ А / C U / DESTEPT/N -
D U -L E n A D S JO / N E V / S A T E . '

ÎiV v < МГ
Rnvs 4 '
/ a . r- fe rŞ s A
U i
0 .4 FS " V m ,

T
ÿ ¥4 К --:

des / /n d p â z n e ţ a t a c u l

/V -
w f
FU' PESP/NS. CnET// N/M/-
H CUPA PE ULT'MJ LUPTA -
Top/ AL lu t L/SLMAP, LTV
AFAPA CETA7/L

■ ■
Г*
DPcm /chetE IL 7m SPAT/SA P E
D u PA LU PTA l n P ATA Du Pâ SFAT m a c e Pc n£ n // f u P À ,CUTEZANTA ta /Ü B T E M E //S A N D P U , N E VA P/EPDE
VAPEX ,cA P E CON- p-FEc. OUSE'sF APA s c -p ş ,/ OLM Г Е М М / rA . N U SE MAL /NO o/ А и I SE TOŢI, U L A s u / l /S /M A /J . D P o M/C h F TEEM /M /PS.
PAPE A C-ErÂr/i. . ' A c u m c a L E A S o S /T
up m a А Р о / Un ZJJ^iCEASc/L 0//V
SEAT O E TALMA. - М ' I UPMA

I etc
h y
/Л

% й

.
: : ;■■
\ -V. \ (M чамя)

( C U T E Z Ă T O R I I » k e v is t A s A p t Am în a l â
P R E ŢI
tedar.ţia şi a d m in is tra ţia : B u c u re ş ti, P ia ţa S c ïn te ii t, T e le fo n lr.6 0 .1 0 TIPARUL EXECUTAT LA CO M BINATUI PUI IGRAFIC «C A S A SCÎNTEII» 1 LEI
Prezentarea a rtis tic i P O M P IL IU D U i iSTRESCU. Prezentarea c ra fic i L U C IA S IC O M A Ş
 Agenţia de presă
„CUTEZĂTORII“
C oncurs
transmite din Braşov
• A l 200 0 0 0 -le a tr a c t o r
Ex-TERRA’68
'F I
ro m â n e sc a părăsit zilele tre­

I
cute porţile cunoscutei uzine
braşovene. De reţinut că trac­
toarele făurite aici pot fi întâl­
nite nu numai la noi, ci şi în
peste alte 55 de ţări de pe cele
cinci continente.
• C e i m a i t in e r i s p o rtiv i
d in Braşov s-au in tîln it recent
cu trei maeştri emeriţi ai sportu­
lui (scrimerii Ionel Drîmbă, Tă-
nase Mureşanu şi voleibalistul
Nicolae Bărbuţă). A avut loc un 4 *
foarte instructiv şi educativ
schimb de păreri despre modul
cum se obţine succesul în spor­
tul de performanţă.
o în timp ce transmitem, vînă-
toarea muzicală a «Cerbului de
aur» abia s-a încheiat. Cîştigă-
to rii trofeelor: Jacques H u s tin T E L E V I Z I U N E A R O M Â N Ă INIŢIAZĂ PENTRU VOI UN
Belgia, Josef Laufer-Cehoslova- CICLU DE EMISIUNI-CONCURS « E X -T E R R A ’68». ÎNDEMÎNA-
cia, Kalinka-Belgia. REA Şl FANTEZIA VOASTRĂ VOR FI SOLICITATE DIN PLIN LA
în numărul v iito r: portretele CONSTRUIREA UNOR VARIATE TIPURI DE AERO Şl RACHETO-
laureaţilor şi multe amănunte MODELE. EMISIUNEA DE DESCHIDERE A CONCURSULUI ARE
în legătură cu această atractivă LOC LA 17 M A R T IE , O R E L E 9,15. LĂMURIRI SUPLIMENTARE
manifestare artistică. LA TELEFONUL 13 02 81

SPRIJIN D E P LIN ________

«Acceleratul numărul... pleacă peste cinci minute! Vă dorim călătorie plăcută/» a n u n ţă
E R O IC U L U I ~ c ra in ic u l g ă r ii. P o rn im . D a r ce se In ttm p lă ? U n d e este tr a d iţio n a lu l p u fă it al
lo c o m o tiv e i, unde s în t tr îm b e le groase de fu m ? A ţ i g h ic it, c ă lă to rim pe lin ia
, B u cu re şti — B raşov cu un tr e n e le c tric . F o a rte c u rîn d , e le c trific a r e a acestei lin ii
POPOR V IE T N A M E Z va fi te r m in a t ă c o m p le t.

Unul din evenimentele de seamă ale vieţii

internaţionale din ultima săptămînă a fost des­ i
făşurarea la Sofia, în zilele de 6-7 martie, a
Consfătuirii Comitetului Politic Consultativ al
statelor participante la Tratatul de la Varşovia,
consfătuire la care au luat parte delegaţii la
cel mai înalt nivel.
Consfătuirea a adoptat o Declaraţie cu pri­
vire la ameninţarea la adresa păcii ca urmare a
extinderii agresiunii americane în Vietnam, do­
cument în care statele socialiste participante
la Tratatul de la Varşovia îşi afirmă încă o dată,
cu toată tăria, profunda lor solidaritate cu lupta
eroicului popor vietnamez, grija plină de răspun­
dere pentru soarta păcii în lume. întreaga acti­
vitate a delegaţiei noastre la Consfătuire, con­
dusă de tovarăşul N icolae Ceauşescu, se­
cretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele
Consiliului de Stat al R.S.R., se înscrie pe linia
politicii externe a partidului şi guvernului nostru,
este închinată ţelului nobil de slujire a intere­
selor poporului român, militării active pentru
zădărnicirea planurilor agresive ale cercurilor
imperialiste, cauzei socialismului şi păcii în
lume. O G L IN D A
S Ă P T Ă M ÎN II
CURAJ
Fumul gros inundă camera. în cîteva
locuri chiar se ridică flăcări. Trei copii
plîng, ţipă. Primejdia de incendiu e
din ce în ce mai mare. Dar... în acest
în tim p ce luptătorii Frontului Naţional de moment soseşte o şcolăriţă. Sparge
Eliberare din Vietnamul de Sud duc lupte grele geamul şi intră. Scoate copiii afară şi
împotriva agresorilor pentru eliberarea patriei, cu pături, cu apa ce-o are la îndemînă
în lumea întreagă au loc ample manifestări de stinge focul. Unde s-au petrecut toate
solidarizare cu lupta dreaptă a poporului viet­ acestea? în comuna Sînmartin, judeţul
namez. In fotografia noastră o imagine a de­ Bihor. Cine este curajoasa? Pioniera
monstraţiei femeilor japoneze pentru înceta­ Bizubac Violeta, elevă a şcolii generale
rea războiului în Vietnam, pentru pace. din comună.
 L o ca ta ru l ace stei case ve c h i de lin g ă
P orta S op ran a (G enova) n-a fo s t a ltu l
5; d e cît... C ris to fo r C o lu m b .

JUNGLA AMAZONIE!
8 -9 )
(pag.
V ă pre zen tă m tr e i n o i insigne ale o rg a n iz a ţie i n o a s tre : in s ig n a de
c o m a n d a n t d e u n it a t e (cu lite ra C ro ş ie ), in s ig n a d e c o m a n d a n t d e
d e ta ş a m e n t (cu lite ra C a lb a s tră ) şi in s ig n a d e ta b ă r ă .

UN TUNEL ÎN FLĂCĂRI? MĂRUNTAIELE PĂMÎNTULUI ÎN AR ŞIŢA VUL­

CANILOR? NU. IMAGINEA DIN DREAPTA REPREZINTĂ ARTERA AORTĂ.
V Ă Z U T Ă DIN APROPIEREA INIMII. EXPLORATOR: MARELE FOTOGRAF
SUEDEZ L E N N A R T N IL S S O N . .
Anchetă realizată de GRAŢIELA VÎNTU
V -aţi simţit, In cine ştie ce îm ­
ТЕ-A I prejurare, singuri, izolaţi, prin
gîndurile ori prin acţiunile voas­
tre, de toţi cei care vă încon­
joară, asemenea lui Robinson
naufragiat pe o insulă pustie?
Urmăresc cu atenţie reacţiile
celor patru tineri cărora le pun
această întrebare: două fete şi
doi băieţi, elevi în clasa a IX -a C
a Liceului nr. 32. După o clipă de
surpriză, de parcă aş fi descope­
rit un secret pe care-l credeau
bine tăinuit, convorbirea por­
neşte năvalnică. Ai zice că fie­
care atîta aştepta: să se destăi-
nuie.
— O, da — izbucneşte Ţuţi, pe
numele ei din catalog: Popescu
Natalia — de cîte ori! Singură
printre prietene — vă puteţi ima­
gina ceva mai rău decît asta?
Uneori am pur şi simplu impre­
sia că îndată ce-mi spun o pă­
rere, se formează o adevărată
coaliţie: coaliţia «anti-Ţuţi»!
— Şi eu m-am simţit izolat
de cei pe care-i credeam priete­
nii mei cei mai buni — mărturi­
seşte Dan Popescu. Oare ce
aţi fi simţit în locul meu : ziceam
că am nişte prieteni buni, acasă,
în cartier, li cunoşteam doar
din copilărie! Şi într-o bună zi
se mută, cu părinţii, în altă parte
PETRE LUSCALOV
OSTROVUL
LUPILOR
R O M A N F O I L E T O N
Omul era ras în cap, ca o bilă, şi avea toată faţa ciuruită de
vărsat.
— «Chioru» o să se bucure c-ai venit să lucrezi la noi... spuse
cu un rînjet înspăimîntător cel poreclit «Ciupitu». îi plac băieţii
subţiri... Cu carte... A fost greu la pîrnaie, «Prinţule»?
— Greu, recunoscu «Prinţul», sărind peste bordul remorche­
rului şi aşezîndu-se cu grijă în barcă... dar cg băieţii ăştia ce treabă
aveţi ?
«Ciupitu» le aruncă celor doi băieţi o privire care făcu să le
îngheţe -sîngele în vine,
— Cu guşterii ă ştia d o i? rînji omul cu faţa ciupită de vărsat...
L-au dat pe Fredy pe mîna «vînătorului»... şi-acum Fredy e mort.
#
şi nici măcar «la revedere!» nu
S IM T IT vin să-mi zică...
— Eh, dacă mă gîndesc la pri­
eteni, «filozofează» un al treilea
interlocutor — Tudor Aderca —
vorba epigramei: «De prieteni,
ce să spun, / Sînt ca pepenii/
Şi deci/ Trebuie să-ncerci
cincizeci/ Ca să dai de unul
bun»...
Aşadar, prietenii, lată princi­
palul tărîm pe care calcă, sin­
guratici, paşii interlocutorilor
mei şi e cît ре-aci să încerc să
aprofundez subiectul, intrînd în
analiza nepotrivirii caracterelor,
lipsei de preocupări comune şi
a altor capitole care fac parte
din amplul manual al adevăratei
prietenii, dacă cea de-a patra
participantă la discuţie (Anişoa-
ra Racoveanu) n-ar lua ea ini­
ţiativa, adresîndu-se celorlalţi:
— Ei, de ce vorbiţi aşa? Ştiţi
la fel de bine ca şi mine că un
prieten adevărat se verifică,
doar aţi făcut-o şi voi. Aşa cum,
treptat, m-am apropiat eu de Mu­
ţi şi Reta, că am devenit un
«trio» proverbial, voi n-aveţi pri­
etenii voştri adevăraţi?
Şi-aşa aflu, treptat, că, dacă,
intr-adevăr, coaliţia «anti-Ţuţi»
se înfiripă, foarte războinic, cî-
teodată, ea are loc de exemplu
• OSTROVUL LUPILOR • 96
Faţa «Prinţului» se întunecă.
— Fredy? Păcat!... murmură el. Lucra frumos... Am spart cu
el un magazin la Brăila... Ce vremuri de aur, «Ciupitule»... Ce vre­
muri! ,
— Mi-amintesc... spuse sec «Ciupitu», făcîndu-i semn Sca­
tiului şi Iui Babuşcă să coboare în barcă... mai repede, mai repede,
guşterilor, strigă el apoi, aşezîndu-se şi apucînd lopeţile... şi tăceţi
mîlc... Altfel vă curăţ...
Şi «Ciupitu» afundă vîslele în apă. Barca porni şi se îndepărtă
încet, încet de remorcher. Scatiul şi Babuşcă, cu mîinile legate
la spate, se priviră din nou în tăcere.
înţeleseseră că omul acesta cu faţa groaznică îi ducea
la «Chioru».
în curînd, remorcherul se pierdu după o salcie, zvîrlind în
văzduh o ultimă şuviţă de fum negru ce se înşurubă leneş şi dis­
păru în văzduhul încremenit. «Ciupitu» vîslea din ce în ce mai
repede în timp ce canalul se îngusta, şerpuind mereu printre tresti-
şuri şi ochiuri de apă acoperite de lintiţă şi de nuferi sălbatici.
Departe, în stufărişurile învăluite în aburi trandafirii, răsunau
din cînd în cînd strigătele ciudate şi clămpănitul uscat al pelica­
nilor. Stoluri compacte de raţe sălbatice zburau la răstimpuri
scurte deasupra stufului — şi-apoi zărind barca săgetau ame­
ţitor văzduhul, fîlfîind prelung şi ascuţit ca nişte proiectile.
Deodată, după un cot al canalului, în faţa băieţilor apăru un
mal înalt, acoperit de sălcii bătrîne şi pline de scorburi. «Ciupitu»
împinse barca într-acolo şi în curînd ea se opri cu un scrîşnet
uşor în malul nisipos.
— Am ajuns, «Prinţule»! spuse cu un zîmbet bizar «Ciupitu»,
dînd drumul lopeţilor. Scoţînd de sub fînul din barcă o puşcă
militară, sări pe mal... Hai, în flanc cîte unul. Coborîrea!
«Prinţul» privi deznădăjduit la bocancii «Ciupitului» care se
înfundaseră pe jumătate în mîl...

cînd Ţuţi ţjne cu tot dinadinsul
să-şi impună nu ştiu ce punct
de vedere în legătură cu... Mar­
gareta Pîslaru, că, dacă e adevă­
rat că Dan a fost părăsit în chip
destul de jenant pentru amicii
lui din copilărie, îl are în schimb
pe Radu şi toată şcoala ştie
că stau alături în bancă, învaţă
împreună, că se distrează
la fel, că, în general, sînt
un fel de cuplu şcolar, la fel de
celebru... ca oricare dintre cu­
plurile celebre. Iar despre Tudor
aflu ceva identic — Bogdan se
numeşte «alter-ego»-ul lui. Şi
tot el îmi spune că, după păre­
rea sa, cel de-al doilea motiv
major al singurătăţii la 15 ani
ar fi faptul că, uneori ei, adoles­
cenţii, nu găsesc înţelegerea a-
dulţilor faţă de planurile legate
de alegerea profesiunilor viitoa­
re. «Ai mei vor să mă îndrept
către o meserie tehnică — zice
— şi eu sînt efectiv pasionat
de istorie, mai cu seamă de
arheologie». «Şi părinţii mei, tot
aşa — oftează Ţ u ţi, iar eu vreau
să urmez la limbi străine — aţi
auzit de fata aceea care ştie
12 limbi ? Ce n-aş da să fiu ca ea!»
Şi iarăşi sînt gata să mă în­
grijorez, să mă întreb dacă nu e
cazul cumva ca dirigintele să...
• O S T R O V U L L U P IL O R • 97
— Ascultă, «Ciupitule», un debarcader mai ca lumea n-aveţi?
Celălalt avu un rîs sinistru.
— Lasă fasoanele, «Prinţule». Sîntem în Deltă. Să vezi la noapte
cînd ţi-or tăbăci ţînţarii pielea. Sări o dată din barcă, lua-te-ar naiba
să te ia! strigă omul cu faţa vînătă, îndreptînd puşca spre pieptul
«Prinţului».
Acesta sări din barcă, se împiedică şi căzu ca o pleaşcă în mîl.
Apoi se ridică de jos, privindu-şi îngrozit cămaşa înflorată şi mîinile
pline de mîl negru şi unsuros:
— Imbecilul de mine, scînci el. Се-am lăsat... Се-am lăsat...
Păi, la puşcărie eram un domn. Mă stima toată lumea şi...
— •Gura! i-o reteză «Ciupitu», sprijinindu-i pe Scatiu şi pe Ba-
buşcă să coboare din lotcă, şi voi doi luaţi-o înainte!
Cu mîinile legate la spate, Scatiul şi Babuşcă pătrunseră în
umbra întunecoasă a pădurii de sălcii. «Ciupitu»,cu puşca în mînă,
mergea în faţa lor, schimbînd mereu direcţia, mergînd în zig-zag
printre scorburile sălciilor, vîrîndu-i prin lăstărişuri înalte şi dese
ca peria. în urma lor venea «Prinţul» bodogănind tot timpul, şchio-
pătînd de un picior şi dînd la o parte, cu delicateţe, din vîrful dege­
telor, crengile care îi aţineau calea. Trecînd printr-un păienjeniş
de rădăcini de salcie uscate şi încolăcite, Scatiul şi Babuşcă se
pomeniră deodată.în faţa unei colibe de pămînt acoperite cu stuf.
în loc de ferestre, se căscau nişte găuri umplute cu şomoioage
de papură, dînd întregii colibe înfăţişarea unei căpăţîni cu doi
ochi mari, bulbucaţi, ieşiţi în afară. în «uşa» pe jumătate dărîmată
nu se vedea nimeni. «Ciupitu» îi împinse pe cei doi băieţi spre
colibă şi punînd două degete la gură scoase un fluierat ascuţit
şi tremurător ca de huhurez. Peste cîteva clipe în,uşă apăru un
bărbat înalt şi bine făcut. Oacheş, cu părul cîrlionţat, cu ochi negri
şi strălucitori, bărbatul scrută un timp pe «Prinţ» şi pe cei doi
băieţi, şi-apoi rîse cu poftă. «Prinţul» şi băieţii îl priveau uluiţi.
— Ha, ha, ha, spuse el, continuînd să rîdă cu veselie şi arătîn-
P ortrete de IO N D A N U
SINGUR? sau poate că părinţii ar trebui
ca... (e vorba, nu-i aşa, de o
chestiune foarte gravă: viitorul
unor oameni), cînd Tudor îmi
sare în ajutor:
— ...Şi cînd am văzut aşa, ce
mi-am spus: dacă mama şi buni­
cul vor să fac matematică, iar
eu — istorie, ce să m-apuc să
mă văicăresc pe la colţuri? Un
om trebuie să ştie cît mai multe,
de aceea m-am apucat serios şi
de matematică şi timpul o să
hotărască cine a re dreptate.
(Poate cuvintele lui Tudor ar
merita o discuţie mai amănun­
ţită. Nu vi se pare?).
...îi ascult pe cei patru, pe
chipurile cărora cu o clipă îna­
inte se aşternuseră umbrele,ple-
dînd acum, cu înflăcărare, unul
contra celuilalt cum că: împo­
triva singurătăţii «remediul cel
mai bun este un prieten auten­
tic, ştii »... şi: «Ba nu, cel mai
bine e să fii stăpîn pe tine şi să
ai o voinţă fermă ca să poţi
duce la capăt tot ce îţi propui»...
şi-mi vine să-l parafrazez pe
Topîrceanu: în lumea asta ex­
plozivă, tînără, pasionată, în­
frumuseţată de simţămîntul ge­
neros al solidarităţii, singură­
tăţile nu pot fi a ltfe l decît ca
ploile cu soare...
• O S T R O V U L L U P IL O R • _______________________ 98
du-şi dinţii albi, strălucitori. V-aşteptaţi ca «Chioru» să fie vreo
pocitanie ca «Ciupitu»... un fel de drac şchiop şi chior, aşa? adăugă
el,făcîndu-lesemn celor trei să se apropie. Ei bine, eu sînt «Chioru»!
Poftiţi încoace, domnilor.
împinşi de la spate de «Ciupitu», cei doi băieţi se apropiară
de «Chioru». Acesta îi cîntări cîteva clipe din privire şi-apoi se
întoarse zîmbitor spre «Prinţ», întinzîndu-i mîna.
— Bine ai venit la noi, «Prinţule».
Jenat încă, «Prinţul» îşi şterse mîna murdară de noroi de poalele
cămăşii, şi-apoi i-o întinse.
— Te salut, «Chiorule»... De mult aşteptam clipa să te cunosc.
Atunci se întîmplă un lucru neaşteptat. Cu o mişcare fulgeră­
toare «Chioru» înşfăcă mîna «Prinţului», îl trase în jos şi-apoi,
cu palma desfăcută, întinsă, îi aplică o lovitură scurtă în ceafă.
«Prinţul» căzu fără suflare, ca un sac de cartofi la pămînt. «Chioru»
se aplecă şi, scoţîndu-i revolverul din buzunar, se adresă «Ciu­
pitului», cu acelaşi zîmbet pe buze:
— la-i aparatul de radio şi leagă-l! Acum şase luni, «Prinţul»
a murit în infirmeria spitalului, la puşcărie. Cînd s-o trezi o să ne
explice el cum de-a reuşit să învie, mă interesează şi pe mine re­
ţeta asta.
Aplecîndu-se, «Ciupitu» suflecă pantalonii celui care zăcea
neînsufleţit la pămînt şi scoase, dintr-o teacă de piele fixată pe
picior, un mic aparat portativ de radio.
— Am găsit jucăria, spuse acesta ridicîndu-se şi întinzînd
aparatul. S-au modernizat, la te uită cu ce umblă! De altfel, zău
c-aş fi jurat că e «Prinţul». Mare artist, ăsta!
Scatiul şi Babuşcă priveau încremeniţi spre omul care zăcea
neînsufleţit la pămînt, cu faţa în jos şi braţele larg desfăcute.
«Ciupitu» scoase o sfoară din buzunar şi începu să-l lege.
(VA URMA)
 Ghiţescu Ruxar>dra,ciasaa V!-a

La Bucureşti

17
martie

Schneider Dan, clasa a Vl-a, Bucureşti

 o. ..Războiul farfu riilo r" о 20 de ani de ostilităţi о К) 147 obiecte zburătoare neidentifi­
cate e Iluzii optice şi romantism e

’ L u p te le au p o rn it încă din 1947. O b ie ctu l
d is p u te i: m iste rio a s e le « fa rfu rii z b u ră -
toare» care în ce p u se ră să tu lb u re ce ru l
p la netei. De o parte şi de alta a b arica d ei:
s u s ţin ă to rii e xiste n ţe i lo r fiz ic e şi adver-
s ă rii a ceste i o p in ii. D upă u n ii P ăm întul
fo rm a o b ie c tu l unei re c u n o a ş te ri extra- Să a scu tă o p o z iţia d in tre cele două gru-
te re stre . D upă a lţii, o m u lţim e de oam en
sufereau de ilu zii o p tice .
A c e ia care c o n s id e ra u că v iito ru l а р го -
p iat va a duce e lu cid a re a p ro b le m e i s-au
înşelat, cel p uţin in p rivin ţa te rm e n u lu i,
T im p u l n-a fă c u t d ecît să dea tem ei nedu-
m e ririlo r, s p o rin d u n o ra (şi în m od co n -
s id e ra b il!) a rg u m e n te le în favoarea ip o te -
zei celei mai ro m a n tic e şi d in d taberei
adverse răgazul de a-şi e la bo ra c o n tra a r-
g um en te . în faţa c ritic ii a ce sto ra d in urm ă
n ici fo to g ra fiile cele mai re u şite nu rezistă.
P entru a p ro b a c a ra cte ru l te re s tru al fe no - p e rs o n a lită ţi m arcan te au lu a t a titu d in e
m e n u lu i au fo s t d e m o n s tra te n um eroa se
p o s ib ilită ţi de a o b ţin e im a g in i p e rfe ct
asem ăn ătoa re « fa rfu riilo r» fie p rin m ă slu i-
rea c liş e e lo r, fie p rin d e scă rcă ri de gaze ş
alte fe n o m e n e fiz ic e a b s o lu t păm întene
Fantele sîn t însă m ereu mai n um eroa se
şi balan ţe i d re p tă ţii i-e to t mai greu să -şi
păstreze o b ie ctivita te a . Să adăugăm vi-
z io n ă rilo r libe re , film ă rilo r şi fo to g ra fiilo r
descoperirea urmelor fizice ale unor ateri-
zări şi m ai ales g ăsire a de fra g m e n te me-
ta lic e cu o s tru c tu ră n e id e n tific a b ilă în
N orvegia, aproape de S p itz b e rg , ling ă
W a s h in g to n şi în s ta tu l a m e rica n V irg in ia ,
la C a m p in a s (B ra z ilia ) şi în Canada,
A rg u m e n te le m ate ria le n-au fă c u t d e cit
pari. N e în c re z ă to rilo r ca p ro f. W illia m
M arkow itz d e là U n iv e rs ita te a «M arquette»
W is c o n s in , S .U. A . (« E x is te n ta fa r fu r iilo r
z b u ră to a re este c o n tra ră c e lo r m a i e /em en-
tare le g i ale fiz ic ii.» ) le-au dat re p lic a e ntu -
z aşti fă ră a c o p e rire , de fe lu l r e v e re n d u l
de asem eni am e rica n, dr. Frank S tra n g e s
(« A m in t llm t u n om care s p u n e a ca e
d m tr-o altă lu m e . E l m i-a p o v e s tit despre
л at a de pe V enus, d a r n u p u te a m să v e rific
spusele tu i..» ) ,
D in c o lo de aceste extrem e, num eroa se
faţă de c o n tro v e rs a ta prezenţă, re c u n o s -
cîn d -o cel p uţin ca problem ă'. Şi dacă
o p in iile a lă tu ra te au fo s t fo rm u la te de-a
lu n g u l a dou ăze ci de ani, ne p lace să
n ă d ă jd u im , odată cu to ţi v is ă to rii, că ziua
de m îine va aduce nu n um ai lu m in ă , ci şi
îm p lin ire a setei de c o m u n ic a re c o s m ic ă a
u m a n ită ţii,
ION CORNELIU
PRO Şl C O NTRA
F a rfu riile zb u ră to a re există şi ce
care le posedă s în t n iş te u m a n i p le ­
ca ţi de pe P ă m în t a cu m it 0 000 de an
A lb e r t E I N S T E I N
N u - i de loc g re ş it a s o c o ti fa rfu r iile
z b u ră to a re d re p t fe n o m e n e n a tu ra le
încă neexphcate.
A lla n H V N E K
Fizician american
F a rfu riile z b u ră to a re există n u m a i
în fa n te z ia c e lo r care vo r să le vadă.
D w ig h t E I S E N H O W E R
-ost preşedinte al Statelor Unite
C re d că este c a z u l să se ia fo arte
se rio s în c o n s id e ra re ipoteza că a-
ceste o biecte in s o lite c o n s titu ie o
a n u m ită fo rm ă de sondă e xtra te re stră.
P r o f. J a m e s E. M c D O N A L D
Caire U THANT, secretar general al O.N.U.
Im presionanta fo to g ra fie din această pa­
gină a fost realizată de James Lacci (Penn­
sylvania, S U .A.) în noaptea de 25 octo m ­
brie 1965 Prelungirea luminoasă a discu­
lui z b u ră to r a p u tu t fi făcută vizibilă
numai cu a ju to ru l razelor u ltra v io le te şi
in fra roşii.
 ^ o ls p o n d e n ^
s p e c i a l» /^

din
v
щши ш ш
V j ï

C ălăto rin d în jo s pe A m a z o n în tr-o a m ­
b arca ţiu n e n u m ită ironic prin p a rte a locului
«g aio la» (c o liv ie ), am putut o b s e rv a cum p a ­
sag erii în a in te d e a se a şe za la m a să aru n c ă
în fluviu b u c ă ţe le de m în c a re «pentru s p i­
ritele apei». N u n u m ai m în c a re , ci şi... bani!
«C o livia» în c a re mă a fla m a v e a im prim at
pe am b ele la tu ri, cu vopsea, un num e p re ­
ten ţio s: « C O U R A Ç A D O » (c u is a ra t). A lte le ,
cu care ne în c ru c iş a m , la fel d e bolnave şi
p o n osite, a fiş a u n um e ca « A lm ira n te N e l­
son », « A lm ira n te T a m a n d a ré » , (fa im o s «cau-
dilh o » naval în B razilia ), « F lo a re a A m a z o -
n iei» şi a lte le d e a c e s t fel.
«Colivia» a re d o u ă clase: jo s s e în g h es u ie
pe bancă « c a b o c lo s » (ţă ran i d in A m a z o n ia )
în trăs ătu rile c ă ro ra se a m e s te c ă albul cu
in d ian u l, iar s u s , s u s p e n d a ţi în ham acuri
d e iută, m ici n e g u s to ri, fe rm ie ri etc. P a rti­
cu larita te a o rig in a lă a a c e s tu i tip de a m b a r­
caţiu n i este lip s a d es ăv îrş ită d e orariu. N u
ştii nici cîn d p le c i, nici cîn d a ju n g i! A ş te p ţi
o o cazie p u r şi sim p lu . O p rir ile sînt fără
n u m ăr. C în d u n d ev a pe mal s e a u d e un fo c
d e arm ă, m a ş in is tu l în c e tin e ş te viteza a u to ­
m at şi a c o s te a z ă : e sem n că a p a re un nou
p as ag e r c a re tre b u ie a ş te p ta t s ă ajungă cu
p iro g a sa d e p e vreun c a n a l ta in ic al apei
asc u n s d e ju n g lă . A c e s ta îş i leag ă p iroga
la ţărm p en tru a o avea la în a p o ie re şi urcă
în barca cu m o to r, căci a ltfe l p o ate să în -
tîrz ie zile în tre g i p în ă să a ju n g ă la cel mai
a p ro p ia t c e n tru , u n d e îşi c o m e rc ia liz e a z ă
p ro d u sele m u n cii: b an an e, p ie i de anim ale
sălb atice, p ă s ă ri p en tru îm p ă ia t etc. In a p ro ­
p iere de S a n ta re m în tîln e s c u n a din seria
de firm e p ro s p e re care e x p o rtă în S ta te le
U n ite şi în a lte ţă ri a n im a le s ă lb a tic e şi peşti
fS
R IO D Ü fjA N E IR O
de la
Vasile O r о s
s\
In
p e A m a z o n
(III)
tro p ic a li. P e s c a rii sîn t e c h ip a ţi d e p ro p rie ­
ta ri cu bărci şi p la se , m arfa tre b u in d c a p tu ­
ra tă vie. C e a m ai m are d ific u lta te e ste p ă s ­
tra re a p e ş tilo r vii în rezerv o are cu a p ă , u n d e
s în t a lim e n ta ţi cu lipitori şi c ru s ta c e e m ici
c u ltiv a te s p e c ia l în ace st s c o p . N u m ă ra re a
şi s e p a ra re a p e ş tilo r d u p ă s p e c ie c ad e în
s e a m a unui p e s c a r e x p e rim e n ta t c e a ju n g e
la o p ro d u c tiv ita te de peste 30 000 de b u căţi
p e o ră .O d ată s o rta ţi, peştii s în t in tro d u ş i
în sac i de p la s tic u m pluţi cu a p ă şi în v eliţi
în c u tii de c a rto n pentru a fi trim iş i cu a v io ­
n u l în s tră in ă ta te . U nor s p e c ii fe ro c e , c u m
e s te « p iran h a », tre b u ie să li s e a d m in is tre z e
c a lm a n te , a ltfe l s fîrtecă a m b a la ju l. în a fa ră
d e « p iran h a » d e lungim ea u n u i la t de m în ă ,
d a r în a rm a t cu d an tu ră de fia ră şi te m p e ra ­
m e n t c o le ric , (u n banc de p ira n h a d e v o ­
re a z ă în c îte v a m in u te un a n im a l, o ric ît de
m a re ar fi), A m a z o n u l e p o p u la t de d o u ă
s p e c ii g ig a n tic e : « piraru cu » şi « p e ş te le -
vită». Un p ira ru c u cîn tă reş te în m e d ie 60—70
d e k ilo g ra m e , în tîln in d u -s e e x e m p la re c e
tre c de 120 k ilo g ram e. S e p rin d e de o b ic e i
c u h a rp o n u l în s ezo n u l u s c a t, o p e ra ţia p re -
z e n tîn d ris c u ri p entru p e s c a r, m a i ales cîn d
e v orba de fe m e le се-şi p ro te je a z ă puii.
L a p rim e jd ie p u ii se re fu g ia ză în g u ra e n o rm ă
a m a m ei şi a c e a s ta , în fu ria e i, e în s ta re
să ră s to a rn e b a rc a p e s c a ru lu i c h ia r d u p ă
ce i se îm p lîn tă h arponul în s p in a re . C ă z u t
în a p ă , p e s c a ru l a re p u ţine ş a n s e să s c a p e
d e verita b ila c av e rn ă d in ţată a a d v e rs a ru lu i.
P ira ru c ü e c o n s id e ra t cel m a i m are p e ş te
d e a p ă d u lc e d in lum e. P e ş te le -v ită e d e
d im e n s iu n i m ai m ici şi n u m e le îi vine d e la
fa p tu l că a re tre i stratu ri de c a rn e d e c u lo a re
şi g u s t d ife rite ; unul s e a m ă n ă cu c a rn e a de
r- viţg, altul cu c e a d e porc şi a b ia in al treilea
^ re c u h o ş ti p e ş te le .
în c iu d a ţa lu m e a m a zo n g j £ S * t de bogată
$k,n c r e a ^ ^ ^ ^ t u r i î p J l N ^ ÿ i l i K j î i a r e absent:
,
o m u l. Pe a în t m a e r e e c h iv ale n tă cu jum ătate
din S ta te le U n ite , sau cu ş a p te ţă ri de m ări­
m ea Franţei tră ie ş te o p o p u la ţie cu ceva
m ai m ult de ju m ă ta te din c e a a oraşului
R io de J a n e iro . Evident, e x is tă p o rţiu ni mai
p o p ulate, ca c e a cup rin să în tr e Belém şi
O c e a n u l A tla n tic , sau în p a rte a inferioară
a iui Rio N e g ro (ad ic ă zona M a n a u s ). S înt
d e fap t a g lo m e ra ţii d e m o g ra fic e m odeste
„“ în cadrul u n u i v a s t «pustiu» u m a n .
D ac ă o c ă lă to rie în «g a io la » pe A m azon
e un calvar ca d u ra tă şi m o n o to n ie , avionul
m ic (există şi a v io a n e m ari, fo a r te com ode)
e s te o a ve n tu ră . M ă conving d e a s ta zburînd
în tr-u n « M o s q u ito » (ţîn ţa ru l) s p re Belém.
La în cep u t, to tu l m ergea b in e , pînă cînd
un « F U R A C A O » (u rag a n ) a în c ep u t să
zg îlţîie a v io n u l în to a te p ărţile c a pe o ju c ă ­
rie. O rep riză d e fu lg ere s fîrte c ă în tunericul
c ă z u t în p lin ă zi. A vio n u l o s c ile a z ă , m otoa­
re le am uţesc c îte v a clipe lă s în d u -n e suspen­
d a ţi, apoi în c e p să m u g ească fu rio s . Uşa de
la cabina p ilo tu lu i, desch isă d in tr-o dată de
şo c u rile v io le n te , bate, fre n e tic , în perete.
P a sa g erii s în t p alizi, tra n s p ira ţi. îm i am in-
Чь» Г ц
tes c de a n u n ţu l afişat în s a la de a ş te p ta re
a a e ro p o rtu lu i din Sao L u iz , prin care M i­
nisterul a e ro n a u tic ii o b lig a to a te c o m p a n iile
ce d eservesc spaţiul a m a z o n ic să e c h ip e ze
avio an ele c u «m ijlo ace n e c e s a re pentru s u ­
p ravieţu irea în junglă». C u cîteva s ăp tăm în i
mai în a in te un bim otor ca a l nostru a c ă z u t
în zona rîu lu i T ap a jo s. S o s ită după c in c i
zile, e c h ip a de salvare nu a găsit d e c ît
schelete.
Belém e c el mai m a re c en tru urban al
A m a z o n ie i, s itu a t alătu ri d e c o n flu en ţa rîu -
rilor G u a m a şi Para, la 120 kilo m etri d is ta n ţă
de O c e a n u l A tla n tic . C a şi M an aus, a c u ­
no scu t o e p o c ă de fo rm id a b ilă d ezv o ltare
a tîta tim p c ît a durat m o n o p o lu l b razilian al
c au c iu c u lu i. A urm at a p o i d ecad en ţa to t
aşa de ra p id ă şi num ai în u ltim u l d e c en iu
a în cep u t s ă -ş i revină.
O raşu l te în tîm p in ă cu un a sp e c t civilizat:
străzi p avate, clădiri m o d e rn e (inclusiv u n e le
tentative d e zg îrie -n o ri m a i m o d eş ti), p a rc u ri
şi pieţe în g rijite etc. d e n ic i nu-ţi vin e să
crezi că te a fli to t în A m a z o n ia . C a m are p o rt
şi centru co m erc ia l, s itu a t în a p ro p ie re a
unui la b irin t de insule şi can ale — B elém
răm îne în c ă un p arad is a l c o n tra b a n d ei.
S e face c o n tra b a n d ă cu c e le mai d ife rite
produse. D e la e le g a n te le lim uzin e a m e ri­
cane p în ă la cărţi d e jo c sau s an d ale.
M i-a fo s t d a t la B elém să în reg istrez în c ă
o d ec ep ţie tre c ă to a re cu b arcag iii de o c a z ie .
M ă în ţele g cu unul să m ă d u c ă în tr-o d u p ă-
1. Această fem eie din tr ib u l S u ia n u -ş i
ascunde Jncîntarea p en tru reu şitu l m a ­
chiaj pe care şi l-a fă c u t cu aju to ru l
substanţei n u m ite « ru c o u », un suc de
plante a n u m e preparat.
2. « C o s tu m u l » de sărbătoare a l dansato­
ru lu i in d ia n din fotografia noastră, d eşi
alcătuit m a i ales din tatu aje, pretinde din
partea c re a to ru lu i o m ă ies trie deloc n e ­
glijabilă.
3. A rm ele d iferitelo r trib u ri n u pot fi co n ­
fundate în tre ele. P a rc u rg în d imaginea
noastră de sus în jos, p u te ti recunoaşte
săgeata p e n tru pescuit ş i vîn at a trib u lu i
am iază s ă v izitez o in s u lă -p a ra d is al c r o c o ­
dililor, ş e rp ilo r şi p ă s ă rilo r — loc p o p u la t T u p u ka de pe Rio W a u p é s , săgeata pe
care b ărb aţii trib u lu i Ito jip u n a de pe
cîndva de o in tere sa n tă civilizaţie in d ia n ă ,
rîu l M a d e ie ra o arborează cu p rileju ri
ale cărei u rm e se mai văd în o b iectele d e
festive ş i p e cele destinate pescuitului,
c eram ică. O m u l m eu, un b ă rb a t vîn jo s, pe
num e J o a q u im C a ld e ira , ta tă a 11 c o p ii,
vînatului ş i respectiv zile lo r de sărbătoa­
re de către in d ien ii din tr ib u l C ac h in an a
accep tă b u c u ro s , în c a s e a z ă avansul (a s ta de pe R io N e g ro .
aveam să o reg ret) şi a p o i în tîrzie d o u ă o re
în tr-o b o d e g ă din a p ro p ie re a cheiu lu i. La 2
p lecare e ra ch erch en t b in e . îm i sp u n e că
m ă p o ate d u c e şi la c a p ă tu l p ă m în tu lu i,
dacă d o re s c . D u p ă o b u c a tă de d ru m s -a
lăsat în tu n e ric u l, b a rc a g iu l a devenit in u tili­
zabil şi a tre b u it să-l a ş te p t să trag ă un s o m n
în barcă p e n tru ca să p o a tă să mă re a d u c ă
la chei, d u p ă m iezul n o p ţii. O m c u m s e c a d e ,
a ţin u t s ă -m i c o m p e n s e ze în tr-u n fel p re ju ­
diciul şi în ziu a u rm ă to a re , pe lîngă că nu a
pretins n ic i un s u p lim e n t, m i-a mai fă c u t
şi o re d u c e re la preţ.
— A c o n te c e , Senhor (se în tîm p lă ,
d o m n u le ), îm i spune el je n a t, tră g în d u -ş i pe
ceafă p ă lă ria de paie cu b o ru ri largi, t e r m i­
nate cu o d u n g ă de p aie d es p le tite , v a ria n ta
a m azo n ic ă a unui « S o m b re ro » .
3
 O a lt a p r i m ă v a r a
inch id ochii şi mă văd in tr-o Sită primăvară,
cind mama im i spunea mereu că sînt o fiinţă
tare dificilă şi eu n-o înţelegeam, pentru că eram
abia in clasa a şaptea şi voiam tare m u lt să mă
fac actriţă, im i adunasem o adevărată trupă şi
ne jucam de-a teatrul. Şi ne plăcea jo c u l acela.
M ai ales mie. M ă amăgeam, inchipuindu-m i cum
intr-o bună zi am să apar pe scenă şi-o să spun
m onologul Ladyei M ilfo rd ş i toată lumea o să
plingă şi-o să aplaude pină la extenuare, între-
bindu-se:
— Cine, cine e această formidabilă actriţă ?
Şi aşa aşteptam de la o z i la alta minunea, plecind
de la şcoală pe m alul B istriţei ş i privind apa şi
plopii cu frunzele lor lucitoare, stăteam aşa şi
mă imaginam intr-o lume de basm.
Cam în acelaşi tim p aflu că s-a înfiinţat un
cerc dramatic, condus de un actor adevărat, şi
m-am dus la el. L-am rugat atît de tulburător să
mă lase să spun ş i eu o poezie, încît şi-a luat
ochelarii de pe nas, m-a p rivit şi n-a rîs.
— Să te aud cum reciţi,
mi-a spus ş i a continuat
să fie foarte serios.
Eram într-o încăpere m i­
că, sufocată de birouri şi
scaune inutile. Şedeam
dreaptă în fata lui, îmbră­
cată într-o rochiţă roz mai
scurtă de genunchi ş i în
picioare aveam nişte san­
dale enorme. M ă uitam
la m îinidisperată, că nu-m i
aminteam nim ic şi dintr-o
dată observ că m i se desfă­
cuse o curea la una din
sandale şi uitînd unde mă
aflu m-am aplecat şi-am
încheiat-o. Şi atunci aud
în spatele meu un rîs nestă-
p înit şi m-am întors. Mă
văzuse un băiat şi continua
să rida acoperindu-mă cu
hohotele lui. Am fu git ime­
diat şi de ruşine începusem
să plîng pe stradă. Şi intr-
un urlet de copil bătut, de
ti se rupea inima de jalea
mea, am (inut-opînă acasă.
Şi la toate întrebările care
m i se puneau răspundeam
cu aceleaşi cuvinte:
— Sînt cea mai nenorocită fiinfâ din
M-am încuiat în camera mea şi-am aruncat
rochiţa de pe mine. Rochiţa mea roz şi sandalele.
Le-am aruncat într-un sertar, unde mai aveam
o m ulţim e de alte lu cru ri rămase de la diferite
vîrste. Dar cel mai rău îm i părea după rochiţa
roz. Seara, cind a venit trupa să ne jucăm de-a
actorii, am spus cu o fată suferindă:
— De azi nu ne mai jucăm de-a nimic, nu mai
vreau.
Şi Felicia, o fetită durdulie pe care maică-sa o
chinuia cum plit să cînte la pian, m-a aprobat
imediat, completînd:
— Sintern prea m ari ca să ne mai prostim ca
nişte tînci.
De atunci mă simţeam un om mare şi mă p lim ­
bam singură prin parcul de lingă gară, pentru
că-mi plăceau trenurile care veneau şi plecau,
ducînd cu ele oameni c-o altă lume, şi mai ales
cu bilete de călători în buzunare. Tare mai voiam
sa plec şi eu, undeva aiurea, dar mama nu m i
lăsa, pentru că tot mă m ai considera o fetiţă cu
sandale ş i fără minte. Şi eu ştiam că n-are drep­
tate, dar n-o contraziceam pentru că oricum era
mai mare decît mine ş i o iubeam pentru că era
mama. In tr-o după-amiază, stăteam pe-o bancă
ş i căscam gura la m îinile fluturînde din geamurile
trenului, cînd aud un rîs grozav Ungă mine. Am
tresărit şi mi-am ascuns obrajii roşii în palme.
— Ei, ne mai facem actriţă ? a spus şi eu voiam
să fug, dar simţeam că sînt prinsă în cuie.
— Vrei să fim prieteni? a întrebat şi nu mai
rîdea, dar eu nu înţelegeam prea bine ce înseamnă
asta şi bănuiam num ai că e sincer: Şi că nu se
putea să nu fie sincer cineva care spunea ase­
menea cuvinte.
— Nu zici nim ic? întreba şi aştepta ş i eu tot
nu ştiam dacă trebuie să stau sau să fug, şi-atunci
tot el spuse:
— Pe m ine mă cheamă M ihai, şi-aş vrea să
fac pantofi şi sandale pentru toată lumea. Inclusiv
pentru tine. Şi în tim pul liber să fiu actor, im i
place grozav. Şi chiar vreau să mă fac un actor
adevărat.
Pe urmă m i s-a dezgheţat şi mie limba ş i ne-am
spus o groază de nim icuri, printre altele, că din
cauza lu i mi-am aruncat sandalele. De rochiţă
n-am am intit nimic, că şi aşa o finea el minte.
Cînd am ajuns la poartă era destul de tîrziu.
De la uşă se auzea vocea dirigintei noastre care
se plîngea că nu mai învăţ, că lipsesc şi răspund
obraznic ş i n ic i un profesor nu se m ai înţelege
cu mine. Şi inim a-m i bătea ca un şoarece mic,
mic de tot, mai ales cînd o întrebă pe mama cu
glasul ei de bas:
— Cum e posibil ca la vîrsta ei să fie aşa de
neascultătoare? Să nu vă pară rău dacă rămîne
repetentă.
— Ştiţi, o aud pe mama, e un copil m ai dificil,
întotdeauna a fost aşa, n ici eu n-am ce-i face.
Niciodată n-am iubit-o atît de m ult pe mama,
ca atunci. M -am strecurat în camera mea ca un
hot, Şi mă gîndeam, mă tot gîndeam cum să-i
arăt mamei că ş i eu sînt bună şi-m i chinuiam
mintea în fel ş i chip, încît n-am auzit cînd a plecat
tovarăşa dirigintă. Dar am sim ti t-o parcă pe mama
deschizînd uşa şi uitîndu-se înăuntru şi n ici
măcar nu respiram. Pe urmă am ştiu t precis că
plînge ş i m-am dus repede la ea.
O strîngeam în braţe m iorlăind:
— Mamă, te rog, iartă-mă. lartă-m ă! Zău! N-o
să te mai supăr niciodată.
Şi-ntr-un elan de supuşenie, i-am sărutat mina
ş i ea a început să rîdă ş i să mă mîngiie pe păr.
Şi eu mă bucuram de plăcerea ei şi ne-am dus
în bucătărie să mîncăm pesmeţi cu ceai ş i unt.
Cînd a venit tata, ne-a găsit uitîndu-ne una la
alta şi-am crezut c-o să-i spună şi lu i despre tot
ce-a fost. Dar nu. L-a întrebat p u r şi sim plu:
— Vrei să m ănînci şi tu?
Am priceput că rămînea o taină a noastră. De
asta am devenit peste noapte un şcolar serios
ş i nu i-am mai ascuns nim ic. Şi cu toată părerea
mea de rău ş i ruşine i-am povestit de M ihai,
aşteptînd chiar să mă pedepsească. Dar spre
marea mea uim ire ea a spus:
— Vreau să-l cunosc şi eu ş i dacă e un băiat
cuminte n-am nim ic împotrivă. Şi cu asta m-a
dat gata. Mă lăudam prin toate părţile că nim eni
n-are o mamă ca a mea.
Şi aşa, într-o după-amiază, stăteam top trei la
o măsuţă joasă în grădină şi tăceam. Tăceam
pentru că m ai înainte vorbisem m ult, ca ş i cum
ar f i trebuit să impärpm to tu l între noi. Orele
se depănau încet, soarele nu se mai vedea. Şi
deodată M ih a i se ridică în picioare, vru să spună
ceva, şi-şi duse mina la gît de emofie, şi nu ştiu
de ce dar, n-a m ai spus nim ic. Mama nu era n ici
veselă, n ic i tristă, a oftat un pic şi-a zis:
— Copii, s-a făcut tîrziu.
M-am uitat în tîi la M ih a i lung şi pe urmă am
fugit. Am fu git ca să n u -l m ai văd. Şi dintr-o dată
mi-am adus aminte de rochiţa mea roz şi mi-a
părut ş i mai rău c-am aruncat-o. Poate trebuia
s-o mai port. Măcar aşa, că-mi era dragă. M-am
încuiat în camera mea şi-am început s-o caut,
deşi acum ştiam. Ştiam că era tîrziu pentru că
rochiţa dispăruse.
ELENA G H IR VU
Desen: AD IN A ŢUCULESCU
 Înconjurat de colegi, asaltat de gazetari,idolatrizat de public şi văzut de şase sute de milioane
de telespectatori (că ne ajunsese Grenoble-ul şi Chamrousse-ul mai aproape ca Snagovul şi Chitila!)
băiatul acesta era, totuşi, îngrozitor de singur. Revistele îi spuneau «Monsieur Ski» şi «King Killy»,
- I dar în camera sa dom nul şi regele, scăpat de obiectivele fotografice, se trîntea plebeu pe pat cu braţele
sub cap. Era singur pentru că avea cel mai teribil adversar: propria-i faimă. Campion al lumii şi medaliat
cu aur în urma fantasticei coborîri pe calea lactee a pîrtiei Casserousse, trebuia să se depăşească
pe sine însuşi în probele de slalom uriaş şi de slalom special. Francezii voiau de la el totul, adică trei
medalii de aur. Succesele de pînă acum fuseseră strălucite, dar o dată cu ele veniseră orgoliul şi obo­
seala. Ceilalţi concurenţi ştiau asta, şi-şi ceruiau cu nădejde schiurile. în tribună zîmbea
Toni Seiler, unicul om care cîştigase vreodată toate cele trei medalii de aur ale probelor alpine. In
singurătatea sa, Jean-Claude contempla cu îndîrjire altă imagine decît a «Regelui munţilor»: aceea
a unui simplu băiat de 24 de ani. O vară întreagă, el colindă munţii căutînd un peţic de zăpadă pe care
să se antreneze; orbit de sudoare, urcă pe bicicletă pante abrupte; ocolind staţiunile gălăgioase, îşi
alege, pentru odihnă, o cabană modestă dintr-un pustiu alpin. Şi poate gîndea: «Acesta sînt eu!» A
venit slalomul uriaş. L-a cîştigat, pasărea gloriei a poposit din nou pe umerii lui, dar Jean-Claude n-a
vrut s-o vadă. Şi iată ultima probă: slalomul special. O zi topită în ceţuri groase. Dar pentru Killy şi
pentru patria lui a ieşit soarele celei de a treia medalii de aur în probele alpine.
Nu trec nici trei săptămîni şi titlurile îi sînt contestate pentru încălcarea regulilor amatorismului
în sport. Susţinătorii îl apără şi mai feţ^pnt. Adversarii îl acuză. Pentru noi însă Jean-Claude Killy
rămîne omul care şi-a învins propriile sale limite.
Ovidiu Z O T T A

_
___
_^ I
 Y în ă to rii d , La 24 iulie 1790, orele 9 seara, locuitorii unui
sat din regiunea gasconă a Franţei au asistat
.la căderea unui meteorit. Trimiţînd Academiei
щ Franceze relatarea întîmplării, în loc să pri-
niească mulţumirile cuvenite pentru că au con­
tribuit Ц progresul ştiinţei, li s-a răspuns că
m fără îndoială s-au înşelat, deoarece «pietrele
nu pot să cadă din cer». Pe viitor, cînd vor
• Orice iubitpt ai stelelor visează observa un fenomen al naturii, să fie mai atenţi!
Desigur, această întîmplare aparţine unei
să contemple cerul cu ajutôrtil unui perioade depăşite atît ca mentalitate, cît şi ca
nivel de cunoştinţe cosmogonice. Astăzi, foarte
telescop ultraăiodern. r\umeroşi astronomi amatori desfăşoară o acti­
•Pînă Ia ivirea ocaziei corespunzătoare, vitate rodnică, ajutînd marile observatoare astro­
nomice în «urmărirea cerului». Mulţi dintre ei
cercetaţi constelaţiile ✓ '' au descoperit comete, asteroizi sau chiar stele,
au urmărit căderea meteoriţilor şi a bolizilor,
cu lüneta a (0ărei construcţie o publicăm evoluţia cometelor etc. O parte din cele 18 co­
mete descoperite în perioada 1946—1959 de
în aceste pagini. ' ' / o 1 .«vîpătorii de comete» cehoslovaci s-a datorat

Se spune C a p rin ii care au privit printr-o tin e tă 4

au fost OfSndezii. Dar nu neînfricaţii naVigaton
de pe ţărm ul lalelelor au fost in tiii ei beneficiari,
fivjsnim entul a avut loc... pe uscat ’ Inspiraţii
* «inventatori» au fost cei doi copii ai m eşterului'
I rjţepchelari Jansen, care, intr-o z i\â anului 1390,
s-au furişat in atelierul tatălui lor sprefi}
se'juca. Găsind printre instrumentele
meşterului un m ic tub de a ram ăfce\dof
poznaşi se amuzară p u n lp d u -i cite o
Idhtilă la fiecare capăt şi privipcJu-şi imagmilß m ult
apropiate. Se pare că Jansdn ş f-» dat seamă de
' importanţa descoperjrii, dar veşti sigure 'p fsp re
soarta ei nu ne m ai'p arvin debit ş rin Galileo
GafUei, caret im 160б,‘ а p rivit p en tw prima oară
printr-o lijnetă ’(de cbnstrugţie prd rrje) cer#/,**J
Intiia lunetă a lu i G alilef ePa coifecţionata d iif
două lentile unite p rfn ţr-u n tutdde-orgă, f t poate
de aceea priveliştea cerw ui văzutele 9,f f r t măi
aproape i-a apărut in v ă ţa tu lu ijfa liin ^ o a d 0 ă ^
rată muzică a sfereion f ' •» 1
. -C u această lunetă şi cu, cea de a doua 'pe carp lungi. Unele au depăşit 70 m lungime, ceea ce nu
, Şi-a cônstrgit-o şJcare aprdipta astrele de 30 de a fost lesne de înfăptuit. Cu o asemenea insta­
r o n j Galilei a observat stele pină atupci necunos­ laţie greoaie francezul J.D. Cassini a descoperit
cute pămintenilor, a descoperit peteje splare,. in 1671—1672 doi dintre sateliţii iu i Saturn.
«mările » ş ig a iiq ţh de pe Lună, a căror înălţime a Timpul i-a învăţat insă pe constructorii de
ş t găltuiat-o. foh'sindu-se (je lungimea umbrelor , instrumente optice să îmbunătăţească luneta folo­
sind obiective formate
din mai m ulte lentile,
aşa cum i-a obligat să
afle mijloacele pentru a
ct- Şi, Lot el awăzut prjm ul patru, dintre sateliţii elimina irizarea imaginilor. N oi forme de lentile,
' p lin e te i. Jupiter, f » , - » ' materiale superioare, o şlefuire m ult mai atentă
У Daca Galilei a folosit p entru lunetele sale o au perfecţionat mereu instrum entul destinat ex­
, len tilă biconvexă şi una tjicopcavă,. contempora­ plorării cosmosului fără părăsirea Pămintului.
n u l său, austriacul Johannes Kepler, a constatat Tehnica modernă a permis construirea unor
/c ă p u te re i'jin stru m e n tu lu i creşte dacă lentilele obiective cu diametrul de 1 m. Aceşti gigantici
sfßtram jridduä biconvexe. Descoperire de care ochi ai Pămintului, alături de celelalte mijloace
y urm aşii au beneficiat. contemporane, «spionează» in fiecare noapte ne-
:Dorinfa astronomilor de a pătrunde cit mai sfirşitu l cerului.
départe in Univers s-a materializat secole in şir
prin construirea de lunete cu tu b u ri mereu mai PETRE B A R B U

C O N S T R U I T !-V Ä O L U N E T Ă
O lu n e tă a s tro n o m ic ă es te fo r ­
m ată d in tr -o le n tilă în d r e p ta tă c ă tre
o b ie c tu l de o b s e rv a t, n u m ită obiec­
tiv, şi un sistem d e le n tile , sau c h ia r o
s in g u ră le n tilă m ai m ică p rin care
p riv e ş te o c h iu l, n u m ită ocular.
P e n tru o b u n ă s ta b ilita te este
b in e ca lu n e ta să fie fix a tă pe un
tr e p ie d c a re să-i p e rm ită d e p la sarea
în o ric e d ir e c ţie .
Aşa cum se o b s e rv ă în fig u r a I.
lu n e ta n o a s tră se c o m p u n e d in tr -u n
tu b 1, d o u ă in e le 2 cu care se fix ează
o b ie c tiv u l, a lte d o u ă in e le 3 care
susţin tu b u l p ö rto c u la r u lu i 4. P rin
el se p o a te deplasa tu b u l o c u la ru lu i
• C O N S T R U I T I-V Ă O L U N E T 7
5 ce c o n ţin e in e le le 6 şi 7 d e fix a r e a
le n tile i o c u la ru lu i, p re c u m şi d ia­
frag m a 8.
C a o b ie c tiv v e ţi u tiliz a o le n tilă
de o c h e la ri b ic o n v e x ă sau plan-
c o n v e x ă de 1 d io p t r ie . Ea a re dis­
ta n ţa focală de 1 0 0 cm. ia r le n tila
o c u la ru lu i va avea d is ta n ţa focală
d e 4— 5 cm . C a lc u lu l p u te r ii d e
a p r o p ie r e se face îm p ă r ţin d d is ta n ţa
focală a o b ie c tiv u lu i la d is ta n ţa fo ­
cală a o c u la ru lu i. L e n tile le v o r fi
c irc u la re , nu d e fo rm a ram e i oche-
la ru lu i. şi vi le v e ţi c u m p ă ra d e la
m a g a z in e le « C e n tr o fa rm » .
D im e n s iu n ile t u b u r ilo r 1 .4 si 5 le

a v e ţi in fig u ra II. D acă nu le p u te ţi h îr tia în tr - o s o lu ţie d e clei cu apă sau

p ro c u ra , le v e ţi e x e c u ta din h îr tie făină fia r tă în apă şi cu p u ţin clei.
p o ro asă d e am balaj sau c h ia r z ia r. T u b u r ile p o t avea şi a lte d ia m e tr e .
p r in în fă ş u ra re pe c ite un sul din fiin d în fu n c ţie d e m ă rim e a le n ti­
lem n ce a fo st m ai în tîi uns cu le lo r u tiliz a te . In e le le 2, 3, 6 şi 7 le
u le i. în a in te d e în fă ş u ra re , m u ia ţi v e ţi c o n fe c ţio n a d in placaj p r in tă ie-
" " I1............................ .1—1.41.«! III
 comete
istronomilor amatori. Tot amator, astronomul
oman Victor Daimaca este cunoscut pentru
descoperirea a două comete care îi poartă
lumele şi care au putut fi omologate de orga-
lele internaţionale ca urmare a calculării orbi­
i l o r lor în tara noastră, la Observatorul astro­
nomic al Academiei.
înregistrarea căderii pe Pămînt a bolizilor
(meteoriţi de mari dimensiuni) sau a frag­
mentelor de asteroizi (mici planete care în
majoritate evoluează pe orbite între Marte şi
Jupiter) constituie o activitate în care astro­
nomii amatori şi-au cîştigat merite incontesta­
bile. Este considerată o întîmplare fericită fap­
tul că în ziua de 12 februarie 1947 pictorul astro­
nom amator Medvedev se găsea în oraşul
sovietic Sihote-Alinsk din Extremul Orient. El
a înregistrat fidel, într-o pictură devenită apoi
document ştiinţific, căderea la ora 10 şi 36 de
minute a unui bolid avînd o coadă multicoloră
şi care a străbătut cerul luminînd orbitor.
Astronomii amatori şi-au adus contribuţia
şi în ceea ce priveşte descoperirea altor corpuri
cereşti; în anul 1803, medicul astronom amator
Olbers a descoperit asteroidul Pallas, iar în
februarie 1901, astronomul amator A. A. Bori-
seak, elev de liceu din Kiev, a observat pentru
prima dată, în Constelaţia lui Perseu, o nouă
stea.
Foarte importante au fost observaţiile efec­
tuate de astronomii amatori asupra străluci­
toarei stele nove apărute în 1960 în Constelaţia
lui Hercule, precum şi a numeroaselor eclipse
de Soare sau Lună.
în ţara noastră, tinerii care sînt pasionaţi de
problemele astronomice, astronautice sau cos­
mogonice pot deveni membri ai Asociaţiei
«Prietenii cosmosului», al cărei scop este
tocmai ridicarea nivelului cunoştinţelor de spe­
cialitate, precum şi pregătirea în vederea prac­
ticării nobilei şi interesantei preocupări de
«scrutător al cerului»
FLO RIN ZĂG Ă N ESC U
O N S T R U IT I-V Ä O L U N E T Ă
r e ’ cu tr a fo ra ju l. Ele vor în c a d ra
le n tile le , d u p ă care se v o r lip i cu
cle i. D u p ă uscare se v o r m o n ta p rin
lip ire în tu b u r i, d a r nu în a in te de a
în n e g ri in te r io r u l t u b u r ilo r cu vo p ­
sea sau n e g ru d e fu m . D ia fra g m a 8
se c o n fe c ţio n e a z ă din ta b lă d e c u tie
de c o n s e rv e . O r ific iu l d e 3 m m va fi
c it m ai b in e c e n tr a t. Se vo p se şte de
asem enea în n e g ru . A t î t le n tile le
c it şi d ia fra g m a v o r fi am plasate c ît
m ai e x a c t pe axa o p tic ă (v e z i fig. 1 ).
T u b u r ile 4 şi 5 se v o r p u te a deplasa
lo n g itu d in a l, d a r nu p re a u ş o r. P rin
d e p la sare se re g le a z ă lu n e ta .
N e -a rămas de e x e c u ta t tr e p ie d u l.
L u n e ta se fix e a z ă de el p rin in te r m e ­
d iu l c o lie r u lu i 9 c o n fe c ţio n a t din
ta b lă groasă de 1 m m (fig. III). în t r e
b r a ţe le c o lie r u lu i se in tro d u c e o
bu căţică d e lem n 10. fix în d u -s e cu
cu işo are . L u n e ta nu tr e b u ie să se
m iş te în acest c o lie r.
B ra ţu l r o t it o r 11 se face d in lem n
m ai gros. în t r e c a p e te le de ta b lă 12
se in tro d u c b r a ţe le c o lie r u lu i, s trîn -
g în d u -se cu ş u ru b u l 13 şi p iu liţa -flu -
t u r e M . l ’ iesa c irc u la ră 15 se lip e ş te
N u-i o noutate pentru vot
faptul că eclipsele pot f i calcu­
late pe sute de ani înainte.
Nu toată lumea ştie însă că
durata lor se încadrează în
lim ite bine cunoscute astro­
nomilor.
De pildă , avînd.în vedere că
lăţimea conului de umbră al
Pămîntului este aproximativ
de 3 o ri mai mare decît dia­
m etrul Lunii, o eclipsă de Lună
poate dura pînă la 3 ore şi
jumătate, iar faza ei de totali­
tate pînă la o oră şi 40 de m in u ­
te, în vreme ce faza de totali­
tate a unei eclipse de Soare nu
poate depăşi 7,6 minute.
Orice eclipsă de Lună poate
fi văzută din toate locurile de
pe Pămînt pentru care Luna
se află deasupra orizontului în
tim pul eclipsei, in schimb,
eclipsele de Soare nu pot fi
văzute decît într-o zonă lim i­
tată de pe suprafaţa Pămîntu­
lui, faza totală fiind vizibilă
num ai pe o fîşie avînd lăţimea
de cel m ult 300 km. C onul de
umbră al Lunii trece deasupra
Păm întului cu o viteză de
35 km pe m inut.
• C O N S T R U I T I -V Ă O L U N E T Ă
cu cle i d e b r a ţu l 11. C a p ă tu l c ilin d r ic
va tr e c e şi p rin s u p o rtu l 16. D iscul
17 m o n ta t cu ş u ru b în capătul
b r a ţu lu i 11 nu va p e rm ite ie ş ire a lui
Cu toate că, socotind pen­
PATINELE
nu vor lua vacanţă
tru un anumit loc de pe Pă­
mînt, se produc mai multe P rim ă v a ra e de-acum un
eclipse de Lună decît de Soare, fa p t in c o n te s ta b il. Ea însă nu
pentru toată suprafaţa Pămîn­ va sosi p e n tr u n o i n u m a i cu
tu lu i eclipsele de Soare au loc « flo r ic e le pe c îm p ii» , ci şi
de aproximativ 1,5 ori mai des c u ... g h e a ţa a rtific ia lă n ece­
decît cele de Lună. în secolul sară p a tin e lo r . P e n tru că în
nostru se vor produce în to­ vacan ţa d e p rim ă v a ră p a tin e ­
tal 228 de eclipse de Soare şi le nu vor av ea... vacan ţă.
num ai 148 de eclipse de Lună. în t r e 21— 2 4 m a r tie , p e pa­
tin o a r u l a rtific ia l «2 3 A u g u s t»
d in C a p ita lă îşi v o r d is p u ta
in tiie ta te a in c a d ru l c e lei de-a
tr e ia e d iţii a Concursului repu­
C a le n d a r blican al speranţelor la patinai
a rtistic cei m ai b u n i p a tin a ­
’68
La 13 aprilie se va produce o
t o r i d e la c lu b u rile s p o r tiv e
d in B u c u re ş ti, B raşov. C lu j
şi M ie rc u r e a -C iu c . O r g a n iz a t
d e c ă tre C o n s iliu l N a ţio n a l al
eclipsă totaiă de Lună. Ea
O r g a n iz a ţie i P io n ie r ilo r in co ­
va avea următoarele faze: in ­
la b o ra re cu F e d e ra ţia ro m ân ă
trarea în penumbră la ora 4,11
d e h o c h e i-p a tin a j, co n cu rs u l
m inute şi 8 secunde, începu­
va o fe r i c îş tig ă to r ilo r n u m e­
tu l eclipsei partiale fa 5,10 m i­
nute şi 6 secunde, începutul roase p re m ii şi cupa revistei
«Cutezătorii».
eclipsei totale ta ora 6,23 de şi 38 de minute.
La 22 septembrie se va pro­
minute ş i 1 secundă, faza maxi­
duce o eclipsă totală de Soa­
mă la ora 6,48 de m inute şi
re. Din (ara noastră poate fi
0 secunde, sfîrşitu l eclipsei
văzută doar eclipsa parţială,
totale la ora 7,12 m inute şi
care, pentru Bucureşti, are
9 secunde, sfîrşitu l eclipsei
următoarele faze: începutul
partiale la ora 8,25 de minute
eclipsei partiale fa, ora 11,54 de
şi 4 secunde, iar ieşirea din
minute şi 6 secunde, faza
penumbră la ora 9,24 de m in u ­
maximă la ora 13,04 minute şi
te ş i 2 secunde. Din (зга
8 secunde şi sfîrşitul eclipsei
noastră nu pot fi observate
partiale la ora 14,13 minute
decît primele faze ale eclipsei,
şi 0 secunde.
deoarece Luna apune la ora 5
d in b u cata de lem n d e 5— 6 cm g r o ­
sim e.
P e n tru fix a r e a p ic io a re lo r t r e ­
p ie d u lu i 18 de s u p o rtu l 1 6 v e ţi
p ro c u ra d e la m a g a zin e le d e a r ti­
c o le de m enaj t r e i s c rip e ţi d u b li
u t iliz a ţ i la p e rd e le . S co ţîn d s c rip e ţii,
v e ţi ră m în e cu s u p o rţii 1 9 pe care-i
în ş u ru b a ţi în s u p o rtu l d e lem n 16
(v e zi fig. IV ).
C a p e te le s u p e rio a re ale picioa­
r e lo r 1 8 se în velesc cu ta b lă s u b ţire
20 şi se b a t în cu işo are . C a p e te le de
jos se în făşo ară t o t cu ta b lă 21 şi se
b a te c ite un cui m a re 2 2 pe care-l
v e ţi ascuţi, ca să se p o ată în fig e în
p ă m în t. L u n g im e a i p ic io a re lo r va fi
p înă la în ă lţim e a u m ă ru lu i v o s tru .
B locaju l îm p o tr iv a r o t ir ii b r a ţu ­
lui 11 cu a ju to ru l discu lui 15 se
re a lize a ză ca în fig u ra IV cu o plă­
c u ţă d in placaj 23 . un reazem 24 li­
p it cu clei şi un ş u ru b cu p iu liţă
f lu t u r e 25. C în d slăbim p iu liţa , lu­
n e ta se p o a te r o ti. D im e n s iu n ile
(in d ic a te în fig u ri în m ilim e tr i) s în t
o r ie n ta t iv e .
Ş T E F A N N IC U L E S C U
 Tone aruncă o provocare decisivă rom anticilor din secolul XIX şi cîntăreţilor
de muzică uşoară din secolul XX! Redingota pe care o poartă a fost a străbunicu­
lui, un inocent care nici măcar nu prevedea apariţia televiziunii şi a gumei de
mestecat. Bumbii de alamă au slujit la mundirul unui ofiţer chipeş de acum un
Şi iată-i pe platoul studioului de televiziune. Totul era pregătit. Reflectoarele
se hărniceau să nu lase neluminată nici o părticică din frum osul Tone, iar m icro­
foanele se repeziră să-i culeagă nestematele vocale.
Am abil, şeful orchestrei îl întrebă în ce tonalitate va cînta.
— în care vreţi dumneavoastră, maestre, răspunse Tone, galant. Mie mi-e
Succesul fu considerabil: un operator leşină, căzînd sub aparat, regizorul se
azvîrli în oceanul pregătit pentru emisiunea «Val-Virtej», iar şeful orchestrei îşi
străpunse timpanele cu bagheta dirijorală. Tone avu imediat o vagă senzaţie de
nelinişte şi atunci trecu la duiosul cintec «Raţa», cules din folclorul ornitorincilor.
Puţinii supravieţuitori de pe platou hotărîră să-şi vîndă scump pielea
veac şi pînă deunăzi o duceau onorabil ca fundaşi într-o echipă de fotbal cu nas­
turi. Cel mai greu a fo st cu favoriţii, dar o ceată de frizeri entuziaşti şi sim ţitori la
nevoile artistice lucrară cu devotament o după-arpiază întreagă adăugind, la
barba puţină a protagonistului, şi perciunii...
perfect egal.
Şeful orchestrei înghiţi la repezeală un calmant şi-i făcu semn să înceapă.
Tone atacă deîndată vestita arie «Ubi-dubi-duoi-da» din cunoscuta operă
«Şabada-şalala» inspirată dintr-o culegere de exerciţii pentru persoanele cu
defecte de vorbire.
— Non andare, non andare! urlă Tone, disperat.
— Ascultă, oftă Manolică, de ce te-ai vîrît în toată povestea asta?!
— Cum, de ce? Există milioane de băieţi ca mine, şi am vrut şi eu să mă vadă
lumea şi să zică: da, sînt milioane de băieţi ca el, dar numai acesta e Tone.
— Bine, păcătosule, oftă Manolică, înduioşat. Poate că am să te salvez.

CE SA FIU?
O R IZ O N T A L : 1) De ele
se ocupă contabilitatea
(sing.); 4) Lucrează cu
acul, dar nu-i croitor;
5) Viitorii strungari, in­
gineri, medici, actori
etc; 8) înnoit în felul
de a munci; 11) Şofer
la... înălţim e! 13) Me­
seriaş în mobile şi alte
obiecte de lemn; 15)
Una din realizările con­
structorilor; 16) Cută!
17) Stofă groasă ţără­
nească; 19) «Cărămizi­
le» materiei; 21) Şofer
nare; 38) E plin de bani
deşi nu sînt ai lui.
ALFABET SECRET
VE R TIC A L : 1) Scule Vreţi să învăţaţi un alfabet secret? lată un model, folosit în
preţioase în mîinile cro­ anul 1687, de către domnitorul Ţării Româneşti, Şerban Cantacu-
itorilor; 2) A mări duri­ zino (1678—1688), în corespondenţa sa diplomatică, purtată cu
tatea şi rezistenţa unui Leopold I, împărat al Imperiului romano-geffnan (1658—1705):
metal; 3) Sub condu­
cerea mecanicului; 6)
A colora un material;
7) Apărut; 9) A investi
o sumă pentru un anu­
mit scop; 10) Foaie sub­
L U I JEnmn_n
A B C D E F G H I K
ţire de tablă; 12) Pro­
dusul finit al textilişti-
lor (pl.); 14) Soră cu
strungul; 16) Unealtă de
birou; 18) Persoană ca­
Г L C□ E □ ПT U E
L M N O P R S T U Z
re se ocupă cu o me­
serie, cu o artă etc, fă­ Semnătura domnitorului:
ră a avea o pregătire
profesională; 19) Maşi­
n ă ... de gătit: 20) Pictor flEDULCLin XCTLHJE0C0
român, autorul tablouri­
lor «Bărbierul satului», S e r b a n u e C e n t a c u z e n e
«Cabina de artişti»; 22)
Reprezentant al oame­
nilor muncii în instan­
Una din scrisorile domnitorului român, întocmite cu acest
alfabet, datată în Bucureşti, la 16 aprilie 1687, se află în arhivele
la... doi cai-putere! 23) ţele judecătoreşti; 24) ministeriale de la Viena, unde a fost identificată de cercetătorii
Trăsurică cu două roţi Mediu sătesc; 27) Poe­
trasă de un singur cal zie de Tudor Arghezi; n0Ştn IO N M U N T E A N U
(pl.); 24) Se pricepe să 28) Meserie la un înalt
monteze orice piesă! 25) nivel; 30) Piese de le­
Creaţie a tîmplarului, gătură; 31) Forţă motri­
dulgherului etc.; 26) ce înlocuită treptat de
Măsură agrară; 27) Pro­ energia electrică; 32)
dus scriitoricesc; 29) Di­ Zamfir Tomescu; 34)
minutiv feminin; 32) Material pentru desena­
Cîmpul de activitate al tori; 37) SPC! 38) Cap
gazetarilor; 33) Carte! de diodă!
35) Tub spart la un ca­
Noua em isiu ne de m ărci poştale «uzuale» pusă de curînd în c ir­
păt! 36) Larg cîmp de M IH A I P Ă T R A Ş C U
cu la ţie este form ată din 22 de valori cu un nom inal to ta l de 35,55 lei.
activitate al medicilor; Dicţionar la îndemînă: Vă prezentăm 4 valori din cele mai reprezentative, ale că ro r s u ­
37) Duce la perfecţio­ TO LÄ biecte redau aspecte din tra n s p o rtu rile Rom âniei.

Dicţionar enigmistic BIVERBUL Dicţionar enigmistic BIVERBUL

Biverbul este o proble­
mă de enigmistică a că­
rei soluţie este formată
din două cuvinte (de un-
de-i vine şi denumirea
(două vorbe). Biverbul se
exprimă prin litere, semne
sau imagini care, citite
împreună cu alte cuvinte
ajutătoare ce rezultă din
poziţia sau forma litere­
lor sau imaginilor pre­
zentate, să ne dea solu­
ţia. în ajutorul dezlegă­
rii se dă o cheie care in­
dică numărul de litere al
fiecărui cuvînt. Pentru-a
veni şi mai mult în aju­
torul dezlegătorului, se
poate da problemei şi un
titlu (bideterminare). Să
luăm cîteva exemple:
ÎN EXCURSIE
(Biverb: 2, 5)
(este) UN-T (E), formată sus ca: PE (PESTE), UN fel PESTE MARE reali­
din două cuvinte,unul de (DOI, TREI etc), ARE. zat sub forma
două şi altui de cinci li­ SUB (SUPRA), ANTE
tere după,cum arată che­ (POST), MIC (MARE,
ia. GROS etc), E (STE), LA
Pentru ca biverbul să (putere), ALB, NEGRU,
fie corect, trebuie ca des­ CA (comparativ) DIN
pre fiecare literă să se (scădere) ORI (înmulţire) adică PE-S-(TE-M-ARE)
spună ceva cu ajutorul etc. iar fiecare cuvînt să nu-i corect deoarece M A ­ biverbul devine corect de­
altor cuvinte, aşa cum am fie ligamentat (despărţit RE nu-i ligament. Sub for­ oarece cuvîntul MARE
arătat în exemplele de mai în părţi componente). A s t­ ma s-a ligamentat.
Cele 3 liste de mai jos cuprind: numele a 5 elemente chimice, Numele
numele a 5 savanţi care le-au descoperit, şi 5 date la care au
fost făcute respectivele descoperiri Numai că, în fiecare listă, Adresa exactă
datele sînt scrise la întîmplare, astfel încît, la prima vedere,
ele nu reprezintă decît 15 semne de întrebare. Răspuns 1
1. Aluminiu — A) Davy — I 1808
2. Bariu — В) Wohler — II 1797
3. Crom — C) Vauquelin — Ill 1827
4. Mangan — D) Klaproth — IV 1774
5. Uraniu — E) Gahn — V 1789

I Vi se cere deci să faceţi o singură listă în care pe acelaşi

rînd să fie scrise corect cele trei date cu legătură între ele.
adică: elementul, numele descoperitorului şi anul cînd a fost
descoperit.
După ce aţi aflat răspunsul, treceţi-l pe cupon. Decupat
M apoi cuponul şi trimiteţi-l pe adresa redacţiei noastre, în cel
Soluţia este PE MUNTE mult 5 zile de la apariţia numărului, cu menţiunea scrisă mare:
— adică PE (litera) M «Pentru concursul săptămînii — CHIMIE II.»
Cîştigător prin tragere la sorţi la con­
cursul săptămînii Fizică II: S TO IC E S C U
C IP R IA N — Bucureşti —. Str. Mătăsari
nr. 51, Sectorul III.
Răspunsul exact: 54,3 ohmi.
 Ibvestire în versuri de
ALEXANDRU MITRU si
AUREL TITA
Desene: ION DEAC - C
— Iţi iau ca bir се-ai adunat:,
Dar starostele, plin de s îfg , doar cîn ţi în tîrg, nu cîn ţi pe
n estăpînindu-şi lăcom ia, — ia to t!... A m flu ie r fe rm e c a !
to t strînge b iruri noi prin tîrg şi-m i scoate g albeni la poruri
stîrnind in suflete mînia.

La ЬТтШ Щ ИКЙт lum e m ull

şi Miu, plin de veselie,
vrăjeşte lum ea ce-l ascultă
B ăncuţe-i cad în pălărie.

Şi starostele, g ăliganul, — îţi cum păr flu ie ru l pe-o pungă! — Hai, ia-ţi şi p un gile şi calul,
ne-ncrezător, la el priveşte, — Pe-o pungă, staroste, nu pot... că-m i scot, eu, p aguba-nsutit;
cînd,* în ţărînă, pică banul — Pe tre i!... Pe c in c i? ... Pe opt... dar dă-m i m ai repede c a va lu l!
un galben care străluceşte — A ju ng ă! — Să cîn ţi cu grijă, că-i v ră jit..
Pe o pt şi-un cal, cu şa cu to t!

Cu flu ie ru -n d re p ta t în aer,
hapsînul suflă-n el cît poate,
în loc de cînt stîrnind un vater:
dar n ici un gălbenuş nu scoate
in schim b, cad g albe nii pe jos. I Iar sta ro ste le -nfu ria t
z v îrliti pe rînd din pungi de M iul. răcneşte lu n g : «Şi-a rîs de m ine
— Vezi, dacă tu nu cîn ţi frum os? că flu ie ru l nu-i ferm ecat...»
Şi piere-n zări cu b id iv iu l... Şi rîd sătenji, să leşine...
(VA U R M A )

R e d a c ţia şi a d m in is tra ţia : B u cu re ş ti, P ia ţa S c in te ii 1, T e le fo n 17.60.10. T IP A R U L E X E C U T A T L A C O M B I N A T U L P O L IG R A F IC « C A S A SCÎNTEIh

 Azi, în prag de vacanţă — anotimp al drumeţiilor — revista vă invită şi ea în cîteva călătorii!
Vom poposi în pag. a 3-a printre pieile roşii, apoi în pag. 6—7 la Braşov într-o retrospectivă a «Cerbu­
lui de aur». Pe urmă în pag. 8—9 vom naviga cu un căpitan de cursă lungă, şi după cîteva trasee turis­
tice prin ţară (pag. 10-—11) ne vom odihni dezlegînd jocurile «Sfinxului».
 G aranţii sigure
pentru
apărarea păcii
R ecent, la G e n e v a , în c a d ru l C o m ite tu lu i c e lo r
18 s ta te p e n tru d e z a r m a re , ţ a r a n o a s tră a fă c u t
p ro p u n e ri de îm b u n ă tă ţ ir e a p ro ie c tu lu i de t r a t a t
p riv in d n e p ro life r a r e a a r m e lo r n u c le a re . S în t p ro ­
p u n e ri re a lis te , iz v o r îte d in d o r in ţa n e s tr ă m u ta tă
a p o p o ru lu i şi a g u v e rn u lu i ro m â n de a c o n trib u i în
m o d a c tiv la în t ă r ir e a păcii şi la re z o lv a re a p ro b le ­
m e i d e z a r m ă r ii. A s tfe l, p e n tru ca un t r a t a t de ne-
p r o life r a r e a a r m e lo r a to m ic e să fie e c h ita b il a t î t
p e n tru s ta te le c a re posedă a r m a n u c le a ră , c ît şi
p e n tru cele ce nu au aceste a r m e , este necesar ca
s ta te le n u c le a re să-şi as u m e o b lig a ţii sig ure c a re să
ducă în cel m a i s c u rt t im p la în fă p tu ire a d e z a r m ă r ii,
ia r p în ă ia re a liz a r e a a c e s te ia să p re z in te g a ra n ţii
s ta te lo r n e n u c le a re că e le nu v o r c o n s titu i o b ie c tu l
unui a ta c cu a r m a n u c le a ră , şi nici a l v re u n e i a m e ­
n in ţă r i cu un a s em en ea a ta c .
S p ir itu l c o n s tru c tiv în c a re s în t fă c u te p ro p u ­
n e rile ro m â n e re fle c tă m o d u l lu c id şi p rin c ip ia l al
p o litic ii e x te r n e a s ta tu lu i n o s tru a v în d d r e p t scop
r e z o lv a re a c e lo r m a i im p o r ta n te şi m a i a c u te im p e ­
ra tiv e a le z ile lo r n o a s tre : pace, s e c u rita te ,p ro g re s .

D in m ijlo c u l m u n ­
Ş T IA Ţ I C A :
ţ i lo r — un suris p r i­ sumele c h e ltu ite p e ntru
un bombardier greu
m ă v e rii şi v a c a n ţe i!
un submarin atomic
o rachetă Polaris
F o to . G h . V I N T I L Ă
înarmare. în lumea întreagă,
tim p de 15 zile
echivalează costul
a 50 000 de tractoare
a 50 de spitale moderne
am enajării a 4 universităţi
a 600 000 de locuinţe pentru
3 000 000 de persoane

(După revista «Perspectives»)

F fff T

Ce e nou la Groote Shuur?

Interiorul sălii turbinelor de la
hidrocentrala de pe Argeş. Om ul
pare neînsemnat, aici to tu l îl de­
păşeşte ca mărime şi ca putere ,
dar num ai în aparentă. De fapt.
e înconjurat de propria-i in teli­
gentă, materializată în aceşti uriaşi
blînzi ş i harnici — maşinile.
Farfurii zburătoare ?!Nu. Aceas­
tă stelară imagine poate f i întîl-
nită zilnic pe pămînt, la lam inorul
de 650 mm al Com binatului Si­
derurgic Hunedoara; slnt ferăs-
traiele de tăiat la cald!
Aflăm că pacientul cel
mai v e s tit din is to ria me­
d ic in ii, d r. P hilip Blaiberg
om ul cu inim a grefată se
află în m ijlo cu l fam iliei,
unde i s-a p re g ă tit mînca-
rea preferată — pui cu
soia. Iată- Г — în fo to g ra ­
fie — în tr-o ipostază ma­
tinală. îna inte de operaţie,
nu putea nici să mănînce
sau să se radă. Acum , pre­
zin tă imaginea unui bărbat
bine dispus şi în cre ză to r
în v iito r . Recent, celebrul
c h iru rg , d r. C h ristia n Bar­
nard, cel care l-a op era t
pe Blaiberg, a declarat în
presă, p rin tre altele, că
el păstrează vechea inimă
a acestuia. Mai m u lt, i-a
şi arătat-o. lată cum de­
scrie celeb rul c h iru rg sce­
na: «Bolnavul a rămas ne­
mişcat citeva secunde, apoi
a intins mina să ia vasul.
N ic i el, nici eu nu puteam
să pronunţăm vreun cu-
vint (...) Imi dădeam seama
c it de straniu este acest
moment, pentru prim a oară
un om putea să-şi privească
inim a (...) ,,Asta este —
zise doctorul Blaiberg, te-
rib ila inimă care mi-a făcut
atîtea necazuri ».
A lte două s p ic u iri din
a rtic o lu l d o c to ru lu i Bar­
nard :
«Cineva m-a întrebat
intr-o z i: ,,N -ar fi fo st mai
bine să fi rămas celibatar,
sa nu fi fost legat de
cineva, p e n tru a fi lib e r
să faci ce vrei, în special
în tr-o profesie ca a dum i-
tale?»
Nu. i-am răspuns. Familia
este un sprijin, este prelun­
girea eu-lui meu. Iar copiii
sint cel mai frumos cadou
pe care viaţa poate să-l
dea omului.» (D r. Barnard
are un băiat care se pre­
găteşte să aleagă meseria
de medic v e te rin a r p e ntru
că adoră animalele — n.r.).
«în tim p ce scriu aceste
rinduri, am deja o mulţime
de in v ita ţii de la asociaţii
medicale din lumea întreagă-
Evident, voi f i obligat să
le refuz. Nu pot să călă­
toresc tot tim pul şi nici să
părăsesc Groote Shuur. Tre­
buie să-mi continui lucră­
rile. Aştept la Groote Shuur
doi bolnavi pentru o trans­
plantare de rinichi. Mai
este şi un portughez pe
nume Horacio Mesquita, ve­
nit de la Lourenco Marques,
care nu este însă în pericol
imediat, aşa in cit il voi
opera la întoarcerea mea
din S.U.A. Va trebui sâ-i
schimb trei valvule ale ini­
m ii.»
Şi acum, cînd minunea
chirurgicală de ia G ro o te
S h u u r s-a desăvîrşit, să
aşteptăm în cre ză to ri ziua
cînd in im ile tuturo r celor
suferinzi v o r putea fi
schim bate cu alte le noi şi
d o rn ice de lu cru, o b ţin u te
insă pe cale sintetică.
C h im iş tii, b io lo g ii, in gi­
n e rii au cu vîn tu l a lă tu ri
de c h iru rg i!
Sandu A L E X A N D R U
 Mai m ulţi citito ri, printre care Cordu- P e n tru o b ie c tiv e le f o to g r a fic e ale t u ­
neanu Petru din laţi, Horvath Francise din r i ş t i l o r . ceva d in ve ch e a s t r ă lu c ir e a
Tg. M u reţ ţi Duţescu Ion din G alaţi ne cer p ie ilo r r o ş ii re în v ie ...
amănunte din istoria pieilor ro ţii ţi despre
starea lor actuală. Răspunde colaboratorul nostru
F R A N C IS C P A C U R A R IU .____________

In anul 1606 o corabie încărcată cu englezi

ancora pe ţărm ul America, în golful Chesapeake
din V irg in ia . Erau p rim ii coloni englezi sosiţi cu
gîndul de a se statornici pe aceste meleaguri. Ei
găsesc păm înturi extrem de fertile , cu rîu ri bogate
in peşti şi păduri dese. în care abundă pomii fru c ti­
feri. Fiind prea puţini pentru a-i înfrunta pe local­
nici — pieile roşii, cum îi numesc noii veniţi —
englezii se arată la început paşnici şi prietenoşi,
înşelate de această atitudine binevoitoare, pieile
roşii îi primesc cu ospitalitate, le dau în stâpînire
păm înturi întinse. îi ajută să-şi construiască aşezări.
Frumoasa Pocahontas, fiic a unui şef de trib se
căsătoreşte chiar cu una din căpeteniile englezilor,
John Rolfe. Intre tim p insă. noi şi noi corăbii engle­
zeşti sosesc la ţărm ul America. N ici cincisprezece
ani n-au trecut de la sosirea p rim ilo r coloni. şi
englezii acum numeroşi, pornesc îm potriva indige­
n ilo r o luptă de exterminare, ho tărîţi să le răpească
păm înturile strămoşeşti. Timp de aproape trei
secole, războiul de înrobire a băştinaşilor va con­
tinua cu violenţă. întrerupt doar de scurte pauze.
Pieile roşii — Vulturul Alb. Şoimul Ager, Lupul
îndrăzneţ şi a lţii cu nume la fel de pitoreşti au
dus o luptă neînfricată pentru apărarea pămintu-
rilo r natale, deşi nu puteau opune arm elor de foc
ale europenilor deck baltagul de pia tră — faimosul
tom ahaw k — şi arcul cu săgeţi. T riburile indiene
erau rind pe rînd infrînte, decimate, silite să se fost decimate printr-o asuprire nemiloasă. Abia in zilele de sărbătoare, călătorul care a poposit
supună, să accepte stabilirea lo r în regiuni inospi­ în tim pul preşedinţiei lui Franklin Delano Roosevelt intr-un sat indian are p rile ju l să constate cit de vii
taliere. în aşa-numitele «reze rvaţii». acest proces de nim icire a fost îngrădit prin unele au rămas obiceiurile străvechi ale pieilor roşii.
legi aduse în favoarea lor. De atunci numărul lor Printre cele mai impresionante este Dansul Soarelui
a crescut cu încetul, ajungînd de la 70 000— 80 000 afla t la mare cinste mai ales p rintre indienii şeieni,
la 400 000. siuşi şi navahoşi din rezervaţiile din Dakota de
Pieile roşii, băştinaşii din S.U.A.. continuă să sud, Oklahoma şi Arizona. La indienii pueblo de la
ducă şi astăzi o viaţă grea, în cele 181 de rezervaţii frontiera cu M exicul (Statele New Mexico, Arizona.
in care au fost înghesuiţi, reuşind să obţină doar Texas) este impresionantă demonstraţie a zburăto­
puţine roade de pe păm înturile aride pe care rilor, dans acrobatic de mare măiestrie, ia r indienii
trăiesc, apăsaţi de legi care-i vitregesc. Casele lor dakota. ca şi iro ch e zii învecinaţi cu ei (rezervaţiile
sint alcătuite din crengi îm pletite şi lip ite cu lut din Montana şi Minnesota) practică mai ales dansu­
sau cabane p rim itive de lemn în formă de emisferă, rile im itative, m im ind vinâtoarea. mai ales cea de
al căror m obilier se reduce la s trictu l necesar. bizoni, de m ult dispărută. Plasticitatea dansurilor
Şcolile se află la m ari depărtări de aceste m ici este subliniată de costumele cusute cu mărgele
aşezări şi cea mai mare parte a copiilor rămîn multicolore, dispuse în ornam entaţii geometrice
M a m a ţi fiica se pregătesc să p artic ip e la una fără ştiin ţă de carte. şi de filfîire a mîndră a m arilor coifu ri de pene.
din s ă rb ă to rile tra d iţio n a le ale p ie ilo r-ro ş ii. Cu toate acestea. în m ijlocul suferinţelor şi sără­ La şefii tribu lu i, aceste podoabe se prelungesc pină
ciei. pieile roşii dau dovadă de un nestrămutat pe spate.
ataşament faţă de tra d iţiile lor, de lim ba strămo­ ...Urmaşii lui Sitting Bul, José, ai Vulturului Alb
în 1876. indienii siuşi se răscoală sub conducerea
şească şi de obiceiuri. Din rhîinile dibace ale femeilor, şi al Lupului îndrăzneţ, personaje luminoase in
viteazului Sitting bull. Cavaleria americană trim isă
ies covoare de o uim itoare frumuseţe, ţesute pe dram atica istorie a pieilor roşii continuă să fie
îm potriva lor este atacată la L ittle Big Horn şi
războaie prim itive, ia r bărbaţii sînt meşteri ne­ încrezători în forţa lor creatoare, în dreptatea
complet nim icită. Un an mai tirz iu . indienii Nez
întrecuţi în o lă rit şi în dăltuirea lem nului şi osului. cauzei lor.
Percé, conduşi de José, şeful lor. au pornit din
rezervaţie spre nord. Tribul nu mai număra decît
Food (h ra n ă ) — cu v în t înscris pe zăpadă de in d ienii d in tr-o « re ze rva ţie » iz o la tă — e x p r i­
100 de războinici şi 350 de femei şi copii. Luptătorii
m ă o chem are d is p e ra tă de a ju to r.
care aveau de ocrotit copiii şi femeile, au înfruntat
trei armate americane, în zeci de*-lupte! Bătălia
nu s-a term inat decît atunci cînd din grupul război­
n icilo r n-au rămas decît 10 indieni!
N ici pieile roşii care au acceptat viaţa grea din
rezervaţii n-au avut o soartă mai bună. Ele au
 m
A N C H E T A N O A S T R Ă A N C H

4
IN CLASA A V ll-a E U N „ C A Z “!
T O Ţ I PEN TR U U N U L ... DAR ACESTA UNDE-I?
C IT IT O R II A U C U V ÎN T U L !

La întrebarea colaboratorului
nostru V IN T IL Ă O R N A R U răs­
pund pionieri din clasa a V ll-a,
Şcoala generală nr. 16, T im i­
soara:
M IL E A C R IS T IN A : Sintern
30. Cred că nu spun un neadevăr
dacă susţin că în detaşamentul
nostru zicala «Toţi pentru unul,
unul pentru toţi» se simte ca
la ea acasă. Şi ca să ne convingă
de spusele sale, Cristina s-a lansat
repede pe pista ispititoare a unor
istorioare cotidiene, pline de far­
mec, capabile să ne facă să înţelegem
că zicala ei are ochi, urechi, mîini
şi picioare, adică-i o fiinţă vie care
trăieşte din plin în mijlocul deta­
şamentului. Şi la istorioarele ei
s-au mai adăugat şi altele, dar toate
— şi asta mi se pare interesant de
reţinut — vorbind de bucuriile pe
care le încerci în lupta pentru cuce­
rirea unei redute, fie că această
redută se cheamă dobîndirea de noi
cunoştinţe intr-ale literaturii, ma­
tematicii, istoriei, fie referindu-se
la construcţia unui aeromodel, la
un spectacol de teatru, ori la simpla
dezlegare a unui rebus. Fiecare îşi
are preocupările lui, pasiunile lui,
talentele lui, dar, aici e esenţialul,
toate aceste preocupări şi pasiuni
sînt înţelese, mărturisite şi respec­
tate.
Curb bucuriile însă se cunosc, o
să vorbim mai pe larg de o... tristeţe
colectivă a detaşamentului. Numele
acestei tris te ţi: Secoşan M arian .
Farcaş losif, Andrean Luminiţa,
Szerenczi Dezideriu, Duică Liviu,
Nicolicioiu Sanda etc. etc. (c itiţi:
întregul detaşament) mi-au prezen­
tat portretul acestei... tristeţi co-
lective. Spicuiesc la întîmplare: «Se-
coşan M arian a dezertat dintre
noi!» «în Secoşan s-a cuibărit
lenea, încăpăţînarea!» «Marian
chiuleşte, fumează». «Secoşan
a alunecat pe o pantă greşită»..4
«S-a înhăitat cu răii!»
în toate aceste caracterizări nu
se vădea reavoinţa sau, ca să zicem
aşa, «plăcerea» pe care o au unii
ae а-şi pîrî colegii «la tovarăşul di­
riginte», ci cu totul şi cu totul
altceva: «Ce mai putem face pen­
tru Secoşan Marian, ce mai
putem face ca pe această tristă
«redută» să fîlfîie steagul unei
victorii, fie la început cît de
modestă?!»
T E N D E R D E Z ID E R IU : îm i
pare rău, dar cred că nu se mai
poate face nimic cu M arian.
FARCAŞ IO S IF : Nu sînt de
acord. A m stat în nenumărate
rînduri de vorbă cu Marian,
l-am v izitat şi acasă. A m fost
respins cu vorbe u rîte. A m fost
jignit. Totuşi nu-mi vine să mă
dau bătut. Voi mai încerca să
fac ceva pentru el.
Au fost suficiente aceste două
opinii contrare ca discuţiile să se
anime.
D U IC Ă L IV IU : Mai trebuie
aju tat. Mai avem şanse. A zi
m-am în tîln it cu M arian în faţa
şcolii. Am vrut să-l car pe sus,
aici, în clasă... D ar e mai voinic
decît mine. înduioşat de faptul
că încă îi mai dă tîrcoale şcolii,
i-am vorbit totuşi... l-am tras
şi eu cu: «Măi, băiete, се-ai să
te faci? N u te gîndeşti la v iito ­
rul tău?!» Şi cu: «N-ai inimă?
Nu te interesează că pe noi,
colegii tăi, ne doare cînd auzim
că tu...» A fugit ruşinat. Şi în

PETRE LUSCALO V • OSTROVUL LUPILOR •

OSTROVUL
LUPILOR
ROMAN FOILETON
După ce îl legă bine de m îini ş i de picioare pe cel care zăcea la pămînt
fără suflare, C iu p itu l îl aruncă ca un sac pe umăr ş i o p orni spre un mic
bordei îngropat in pămînt şi acoperit de stuf. Un lacăt greu ş i ruginit
atirna la uşa de scînduri. Ţinindu-I cînd cu o mină, cînd cu cealaltă, pe
om ul care atîrna în spatele lui, C iu p itu l se scotoci prin buzunare,
Jnjurind îngrozitor, ş i in sfîrşit găsi cheia. Descuie lacătul şi-apoi
aplecîndu-se brusc îl aruncă pu r ş i simplu pe aşa-zisul P rin ţ în uşa de
scînduri, care se deschise ş i se izbi de perete cu un zgomot asurzitor.
Băieţii îl văzură pe v.Prinţs> zburînd şi dispărînd în bezna din bordei.
După ce puse lacătul la loc, om ul cu faţa ciupită ridică puşca de jo s şi
se răsti la cei doi băieţi.
— $i-acum e rîndul vostru... Hai, marş înainte!
Abia acum Scatiul şi Babuşcă observară că C hiorul nu mai era lingă
ei. Dispăruse in colibă. O m ul cu faţa ciupită ii îm brinci într-acolo.
Pătrunzînd în colibă, Scatiul şi Babuşcă se treziră mai in tîi într-o tindă.
In afară de o pirostrie ş i de un ceaun afumat, care zăceau în cenuşă,
Jntr-o coastă, ce o corabie eşuată la mal, nu se mai afla nim ic. In încăpe­
rea alăturată, C hio ru l urcat pe o masă de scînduri grosolane, aşezată
pe patru pari groşi bătuţi în pămînt, ascuţea o nuieluşă de salcie. Im -
brînciţi din urmă, Scatiul ş i Babuşcă se treziră în faţa lui.
— Să spuneţi, mormăi C hiorul, cum l-aţi aranjat pe Fredy ş i ce-aţi
cîştigat la afacerea asta?
ruşinarea asta eu văd un semn
bun.
30 de glasuri (chiar şi al lui
T e n d e r D e z id e riu ): «Sfintul» are
dreptate... (D uică Liviu s-a distins
de mai m u lte o ri în descoperirea
ad rese lor u n o r spă rgă to ri de... gea­
m u ri şi de atunci i se spune S fintul).
A N D R E A N L U M IN IŢ A (una
din poetele clasei): Propun să-i
scriem lui M arian o scrisoare.
Şi părinţilor, şi bunicilor lui, de
asemenea, pentru că ei, în p ri­
mul rînd, trebuie să ne ajute.
Trebuie să-i convingem de ne­
cesitatea întoarcerii lui Marian
în şcoală. Dacă n-am încerca să
o facem, regretul o să ne urm ă­
rească multă vrem e. Trebuie
să-l facem să înţeleagă pe M arian
că pe noi ne doare din pricina
lui şi că el nu are nici un drept
să ne provoace o asemenea du­
rere.
Mariane, tu auzi?!

P.S. Ce părere aveţi, dragi

cititori? E detaşamentul cla­
G lu m im , rîd e m , ne facem m ici
sei a V ll-a C a Şcolii generale farse p rie te n e ş ti. Se în tîm p lă însă
nr. 16 din Tim isoara un ade­ ca unul să ră m în ă sin gu r, a b ă tu t,
vărat C O L E C T IV ? D ar lui fă ră chef de jo acă. C in e va ro s ti
Secoşan, ce aveţi să-i trans­
m iteţi? Aşteptăm scrisorile
« P rie te n e , la ce te g în d eşti ?»
voastre !

• O S T R O V U L LU P ILO R • ___________________ 101 • O S T R O V U L L U P IL O R o______________________ 1 0 2

Scatiul simţi că i se urcă singele in cap.
— Ascultă, nene... spuse el, cu un glas care tremura uşor, de minie...
N u ştiu ce ne tot da(i zor cu «profesorul» ăsta... Eu sint barcagiu in port,
la Pradina... M ă cunoaşte toată Dunărea... Pe mine şi pe Babuşcă...
N u -i aşa, Babuşcă?
Babuşcă scoase brusc capul dintre umeri şi spuse parcă trezit pe
neaşteptate din somn.
— M a i e vorbă.s.
— ((Profesorul m-a tocmit să-l duc la ((OstrovulLupilor»... şi l-am
dus... Asta-i tot... continuă Scatiul... Ba nu, mai era s-o şi păţim, un
vînător şi un bărbos ne-au alergat toată balta...
— M in ţi, urlă Chiorul, ascuţind nuieluşa de salcie şi infigînd cuţitul
în masă, F redy şi-a dat sfirşitul in braţele mele... Ştii care au fost singu­
rele lui cuvinte ?
Scatiul şi Babuşcă ridică din umeri.
— Băieţii... Pradina... ştiu tot... răzbună-mă... continuă Chiorul,
fulgerindu-i cu privirea... M a i cîntă şi-acum, Scatiule, dacă poţi!
— Ce atîtea vorbe, şefule, strigă Ciupitul, ridicînd puşca şi mane-
vrind închizătorul. Le tragem cite un glonţ Şi gata... Am pierdut şi-aşa
destulă vreme cu ei...
— la-i! tună Chiorul sărind de pe masă. D u -i în pădurice şi termină
cu ei!
Scatiul şi Babuşcă înţeleseră că viata lor atîrnă acum de un fir de păr.
— Ţi-am spus, măi, Babuşcă? strigă deodată Scatiul intorcindu-se
spre Babuşcă,privindu-l drept în ochi... Ţi-am spus să luăm ceasurile
şi s-o ştergem ? Ţi-am spus, măi?
Babuşcă /7 privi o clipă mirat, şi-apoi, ochii lui verzi scinteiară.
înţelesese.
— Eu n-am vrut? se apără el cu îndîrjire... Tu, cu barca şi cu spita­
lul tău, ai încurcat treaba...
Cei doi răufăcători încremeniră, ascultind cu urechile ciulite.
— la sta(i... spuse intr-un tîrziu Chiorul. Ce tot vă certaţi acolo?
Despre ce ceasuri e vorba ?
Scatiul ii făcu un semn lui Babuşcă cu cotul să tacă.
— Ba am să spun! strigă acesta cu o voce piţigăiată, apropiindu-se
de Chioru... Dacă îfi dăm ceasurile, ne dai drumul, nene?
— Ceasurile de aur? bîigui Chiorul, in timp ce o sudoare rece ii
imbrobonea fruntea... Ştiţi unde sint ceasurile?
— Da, m infi Babuşcă.
— Ş i unde sint? intrebă aproape in şoaptă Chiorul. La «Ostrovul
Lupilor»?
— Da... continuă Babuşcă... Vinătorul şi Bărbosul le-au îngropat
acolo... erau intr-o valiză galbenă...
— Ti-am spus eu? strigă triumfător Chiorul, intorcindu-se spre
omul cu fafa ciupită, in timp ce sudoarea i se scurgea pe obraji. Ţi-am
spus eu că le-au ingropat acolo?
Ciupitul clătină neincrezător din cap.
— Şi dacă guşterii ăştia ne mint?
Chiorul smulse cuţitul infipt in masă şi il viră intr-o teacă de piele,
atirnată de curea, pradă unei nemaipomenite agitaţii.
— O sută de ceasuri de aur... O sută... Fugi! Fugi şi caută hirleţul...
la şi vislele... plecăm. Plecăm la «Ostrovul Lupilor!» С е-ai rămas aşa?
Aleargă! Ce stai?!!
Ciupitul rezimă puşca de perete şi dispăru repede din incăpere ca o
umbră. Deodată Chiorul se opri şi privi lung spre cei doi băieţi. Acum
Scatiul şi Babuşcă înţeleseră de ce bărbatul din fata lor era poreclit
«Chiorul ». D in cind în cînd, un ochi ii aluneca intr-o parte şi cîteva
clipe se uita cruciş.
— Ar fi bine... spuse liniştit acesta, ştergîndu-şi fruntea cu dosul
palmei, ca ceasurile să fie intr-adevăr la «Ostrovul Lupilor». Altfel am
să vă jupoi de vii... S-a înţeles ?
Scatiul şi Babuşcă ii înfruntară privirea in tăcere.
In clipa aceea, Ciupitul apăru în pragul uşii, cu două visle grele pe
umăr şi o cazma in mină.
— Sint gata, şefule... spuse el, ia puşca şi să mergem!
(VA URMA)
 Ceea ce
n-ati văzut
Cutezătotu
r
____________ I________________________

ia televizo r
Intr-o dim ineaţă, SO FIA M A F A L D A a ieşit
foarte grăbită din hotelul «Carpaţi». îm pru­
mutase de undeva un echipament turistic com­
p le t (de la bocanci pînă la căciulă) şi a refuzat
orice interviu care ar fi im obilizat-o In holul
hotelului.
— Nu vedeţi că a nins? Vreau să ating ză­
pada cu m ina! O a re e adevărată?
Portugheza vedea, pentru p rim a dată în
viaţa ei, zăpada.
*
Cind şi-a făcut valiza, înainte de plecarea
din Braşov, H U G U E S A U FR A Y *a împachetat
cu mare g rijă ... un nai.
— Dacă aţi ş ti... L-am ascultat în copilărie
pe Fănică Luca la expoziţia mondială de la
Paris. Fermecase lumea cu naiul său. Am
căutat de atunci să pun mîna pe un astfel de
instrument şi acum că l-am găsit, să-l pierd?
Imposibil! M ai ales că s-ar putea să şi cînt
cu el într-un recital...

JACQUES H U S T IN putea fi în tîlnit zilnic

în redacţia gazetei Festivalului — «Cerbul de
aur». U neori dădea recitaluri improvizate,
dar cel mai adesea se oferea ca binevoitor
colaborator.
#
în timpul şederii sale la Braşov, compozito­
rul sovietic L E O N ID A F A N A S IE V n-a aban­
donat creaţia. Deşi a fost m em bru în juriu,
s-a plimbat prin îm p re ju rim ile pitoreşti ale
oraşului, a găsit tim p să scrie şi o piesă muzi­
cală. Un adevărat P re m iu al s im p a tie i a primit aplaudatul cîntăreţ scoţian
— De muzică uşoară, fireşte. M-au inspirat Roddy McNeill. Copiii au adăugat menţiunii de popularitate care i-a fost
Braşovul şi atmosfera lui plină de muzică. acordată o ploaie de scrisori şi desene.
 « P e n tru p r im a d a tă B ra ş o v u l le a g ă n ă în a r b o r i i
săi c în te c u l E u r o p e i! » A şa în c e p e u n p o e m d e d ic a t
s ă r b ă t o r ii de şase z ile a m u z ic ii u ş o a re , d e s fă ş u ra t
în o ra ş u l de la p o a le le T îm p e i.
T im p de o s ă p tă m în ă , s e r ile în sala t e a t r u lu i
D r a m a t ic d in B ra ş o v au fo s t ilu m in a t e nu n u m a i
de in c a n d e s c e n ţa r e f le c to a r e lo r , c i şi de s t r ă lu c ir e a
a r t i ş t i l o r ce s-au p e r in d a t pe s c e n ă . T in e r i c a n d id a ţi
la g io r ie , ca şi v e d e te cu c e le b r it a t e a re c u n o s c u tă ,
şi-a u d a t m în a c a să fa că d in F e s tiv a l o p a ra d ă a
c î n te c u lu i. Şi a u r e u ş it . î n t r - o c o n f r u n t a r e a r t is t ic ă
d e î n a lt n iv e l, t a le n t u l şi m ă ie s t r ia au d e m o n s tr a t
v it a l it a t e a şi v a r ie t a t e a c în t e c u lu i, p u n în d c e lo r
c h e m a ţi să d e c id ă c a re s în t cei m a i b u n i d in t r e c e i
b u n i, p r o b le m e d if ic ile . D u p ă u l t i m u l c o n c u r e n t
c a re a p ă ră s it s c e n a în a p la u z e le p u b lic u lu i, j u r i u l
a d e lib e r a t şi a d e c is : Jacques H u s t in (B e lg ia ) p r e ­
m iu l « C e rb u l d e a u r» , Josef L ä u f e r (C e h o s lo v a c ia )
« C e rb u l de a r g in t » , K a lin k a ( B e lg ia ) — « C e rb u l d e
b r o n z » ; U r s u la S z ip in s k a ( P o lo n ia ) , M a rio n R u n g
(F in la n d a ) , M a r g a r e ta P îs la ru (R o m â n ia ) — m e n ­
ţ iu n e . M u n ic ip iu l o r a ş u lu i B ra ş o v a a c o rd a t o m e n ­
ţ iu n e s p e c ia lă in t e r p r e t e i lo r d a n k a H r is to v a ( B u l­
H ugues A u fray (F r a n ţa ) M ario n R ung (Finlanda) G ic ă Petrescu
g a r ia ) ; C o m it e t u l d e o r g a n iz a r e a i F e s tiv a lu lu i a
a c o r d a t o m e n ţiu n e de p o p u la r it a t e lu i R o d d y M c
N e i l l (S c o ţia ). D u p ă d e c la r a ţ iile u n a n im e a le m e m ­ «CUTEZĂTORII» ÎNTREABĂ, VEDETELE RĂSPUND!
b r i l o r ju r iu l u i in t e r n a ţ io n a l, a le c o n c u r e n ţ ilo r d in Pentru dumneavoastră, stim aţi c itito ri, la Braşov s-a deplasat trim isu l nostru special A . S A N D U . In numele dumneavoastră,
20 d e ţ ă r i, d u p ă p ă re re a p e r s o n a lit ă ţ ilo r c a re au a stat de vorbă cu artişti consacraţi şi cu tin e ri interpreţi, încercind să afle de la ei răspunsuri la în tre b ă ri care vă preocupă.
a p ă r u t în p r o g r a m e le g a le lo r, p r i m u l F e s tiv a l i n t e r ­ — J E A N - C L A U D E P A S C A L , l-am în tre b a t pe cu n o scu tu l şansonetist francez.ce e de fă c u t cînd ai 15— 16 ani ş i-ţi place
n a ţio n a l de m u z ic ă u ş o a ră « B ra ş o v — R o m â n ia » a muzica uşoară?
i n t r a t «cu b r io » în a re n a m a n if e s t ă r ilo r a r t is t ic e — 0 , toată lumea trece o dată în viaţă pe la punctul... tu ris tic «15 ani»! Atunci, muzica ţi se pare o îneîntare, ţîşneşte spontan
d e p r e s tig iu d in E u ro p a . S p e ră m ca ia a d o u a e d iţ ie din tine, fă ră ca să o p o ţi opri. Muzica vine, ca un fel de tovarăş de drum, şi cînd eşti vesel şi cînd eşti trist, te însoţeşte în toate
a F e s tiv a lu lu i, t i n e r i i n o ş tr i c î n t ă r e t i de m u z ic ă îm prejurările, ca şi poezia. Uneori se poate întîm pla să ai şi tale nt pentru muzică. Dar nu e destul... Trebuie să te îmbogăţeşti cu valo­
u ş o a ră să-şi î n f r î n g ă m a i b in e e m o ţ iile , d e v e n in d rile c u ltu rii, cu tot ceea ce dă lite ra tu ra şi celelalte arte. Un in te rpre t al cîntecului, care rămîne nepăsător la accentele poeziei, teatrului,
m a i s tă p în i pe t a le r it u l lo r , Î m b in î n d m a i b in e c u l­ p ictu rii — m i se pare un non sens! Căci în fiecare cîntec pe care îl dăruieşti altora, trebuie să spui ceva foarte personal, fo a rte profund.
t u r a cu s e n s ib ilita te a . Observaţi că laureaţii fe stiva lu lu i au fost din tre acei care au in te rpre ta t frumos, care au exprimat idei în cîntecele lor.
P în ă a tu n c i, ca e p ilo g la a c e s t m a r t ie m u z ic a l la — D a r dumneavoastră. H U G U E S A U F R A Y , ce c re d e ţi, unele m elod ii nu pier o dată cu moda?
B ra ş o v , în c h e ie m cu c u v in te le lu i Jean C h o q u e t — Cîntecul are o m are şansă, care îl apără să fie efemer: moda nu-l atinge decît superficial. M oda determină num ai preferinţa
r e a liz a t o r de e m is iu n i la R a d io te le v iz iu n e a fr a n c e z ă : pentru ritm u ri. A fost o dată voga «rock»-ului, pe urmă a « tw ist» -u lu i; a urm at strălucirea «cha-cha»-ului, a «yé-yéiyului şi aşa mai
« M u lţu m e s c R O M Â N I A , F ru m o a s ă , s e rio a s ă , departe. Au fost, au apărut ca unice şi apoi a u ... dispărut! E norm al să fie aşa. fiin dcă ritm ul e doar o p a rte a m uzicii, . M elodia insă
lu m in a t ă de s u r î s ; rămîne, fiin d că ea comunică un gînd şi un sentiment care găsesc ecou în rîndurile publicului. îmi place să cînt pentru tin e ri, ei sînt
V ia ţ ă în d e lu n g a tă c în te c u lu i p o r n i t publicul meu preferat.
d in in im a B ra ş o v u lu i!» — Dumneavoastră, R I T A P A V O N E , cîn ta ţi cu o fre n e z ie p u ţin o b iş n u ită ! De ce oare?
A L B U M DE IM PR ESII — Poate pentru că m-am născut cu bucuria de a trăi. Şi cînd sim t că transm it publicului însufleţirea mea, sint ca în «a l nouălea
cer». Am senzaţia că trăiesc^ în vîrtejul unui carnaval plin de cu lo ri şi că a lături de mine sînt oameni fe ric iţi, prietenii m ei.
— M A R G A R E T A P ÎS L A R U , aveţi p re fe rin ţe speciale p e n tru cîntec?
«Zînele... s-au născut — Pentru mine, dacă viaţa ar f i fără cîntec şi-ar pierde farm ecul. Cum ai putea să f ii vesel fă ră ca măcar să fredonezi o melo­
die? Dacă între scenă si sală cîntecul meau aruncă o punte de legătură, mă declar m ulţum ită.
în inima Carpaţilor» — I O R D A N K A H R I S T O V A , cui vă dedicaţi cîntecul?
— Tuturor celor care nu se pot lipsi de el. Cînt pentru că atunci cînd dăruiesc cîntecul meu, prim esc de la ce ila lţi in im ile lor!
URSULA SZIPINSKA (Polonia): «Braşovul are farm ecul

o p r ie t e n ie p lin ă d e « cîn te c e »
BBY SOLO,______________________________
vacantelor poetice pe care nu le p o fi uita multă vreme ».
M A R IO N RUNG (Finlanda): «£ m in un a t să fii tlnăr, să
cin fi, să legi atîtea prieten ii in limba universală a cîntecului».
JOSEF LÄUFER (Cehoslovacia): «Braşovul are lo cu ito rii
pe care şi-i m erită: entuziaşti, inteligenţi, simpatici. Vă
mulţumesc, dragi prieteni ».
M a r g a r e ta şi R ita -

GABY NOVAC: (Iugoslavia): «Poate că şi mai important,

In tr-u n Festival de asemenea ţinută, este nu trofeul in sine,
c i experienţa pe care o doblndeşti urm ărind atiţia artiştii).
GUY MARDEL (Franţa): «Festivalul a r merita o şansonetă
in care poezia să se contopească cu entuziasmul. Cine
ştie dacă n-am să o scriu intr-o zi?n
JACQUES H U STIN (Belgia): «R om ânii sint form idabili.
Sper că am să mă reîntorc printre ei, c it de curind posibil.
Bravo, Braşov/»
PATRICIA CAHILL (Irlanda): «Dacă este adevărat că
poveştile cu zine fermecate nu sint amăgiri, atunci cu sigu-
, ~ - I Г . . . . . . r -4
 — Drumurile dumneavoastră
pe cărările neliniştite ale mărilor
şi oceanelor au început, fireşte,
aici, la Constanţa, pe malul mă­
rii...
— Ba de loc! Lingă un canton de
cale ferată din apropierea Ploieş-
tiului. La Şcoala generală nr. 3 am
învăţat primele clase. Apoi la Liceul
de arte şi meserii...
— Şi m area?
— Marea? E frumoasă, o iubesc,
Ii cunosc cărările atft de bine...
Cit despre dorul de călătorii, de
locuri necunoscute, l-am purtat cu
mine de mult, de cînd eram copil şi
silabiseam pe cutia de cafea a
mamei cuvîntul «Mocca». La 24 de
ani, am venit la Constanţa să mă fac
marinar. Şi de 22 de ani călătoresc.
— Pină aici, o succintă biogra­
fie. Dar m arinarii sînt pentru noi,
cei care nu străbatem mări şi
oceane, oam enii care poartă cu
ei misterul, visul, aventura şi
curajul. A u , mai întotdeauna,
ochi albaştri şi sînt neapărat
visători, scrutînd mereu cerul şi
marea, povestind, da, mai ales
povestind despre oam eni şi
locuri unde uneori nici im agina­
ţia noastră nu pătrunde...
— Şi care poartă întotdeauna în
inima lor un crîmpei din cerul albas­
tru al ţării. Şi în cabină, o fotografie
a celor de-acasă...
— Unde vă simţiţi m ai bine,
pe mare sau acasă?
— Cînd sînt pe mare mă gîndesc
şi mi-e tare dor de cei de-acasă.
Cînd sînt acasă, inima mă cheamă
spre mare, spre drumuri...
— Cristiana, fetiţa dumnea­
voastră, îm i povestea că odată
aţi plecat în larg cînd ea avea
un an şi v -aţi întors cînd avea
doi ani şi patru luni.
— Se-ntîmplă şi aşa...
— Iertaţi-m ă, vreau să vă pun o
P o v e s te ş te c ă p ita n u l d e cursă lu n g ă ...
A D R IA N R IR VU LESC U
întrebare ceva mai d ificilă. Va
veni o vrem e, totuşi, cînd nu
veţi mai putea călători. Cînd alţi
marinari tineri, poate chiar din­
tre cititorii noştri, vor lua drumul
mărilor şi al oceanelor. Ce veţi
face atunci?
— V o i călătorii... Da, da! Voi
călători şi-atunci cu ajutorul albu­
mului meu de fotografii. Cine a as­
cultat măcar o singură dată cînte-
cul m ărilor şi al oceanelor, nu se
mai poate opri.
Omul din faţa mea se ridică, aduce
o cutie enormă înţesată cu ilus­
trate.
— lată! Am intirile mele. Le păs
trez pentru mai tîrziu. Mă pot purta
oricînd în cea mai spectaculoasă
călătorie. De pildă pentru marinarii
de cursă lungă imaginea aceasta
e cea mai familiară. Acropole din
Atena. Eu am expediat-o însă din
Pireu. Mă gîndesc la ea întotdea­
una ca la poarta unui vecin, ca la o
veche cunoştinţă (1).
— Se pare că şi asta este pen­
tru marinari tot o poartă extrem
de cunoscută.
— Chiar aşa. E Gibraltarul! (2).
— Waterloo! (3).U n loc cu re­
zonanţă de istorie...
— Locul unei rpari bătălii a lui
Napoleon. în fiecare călătorie intră
şi puţină istorie şi nu neapărat
navală! Băieţii mei de pe vas, indi­
ferent de vîrsta pe care-o au, se
comportă însă uneori ca şi copiii.
Deîndată ce au ajuns în faţa
statuii Leului (care este înalt
de 4,45 m, şi are greutatea de
28 000 kg) s-au fotografiat. Nu peste
m ult tim p, cînd ne aflam din nou în
larg, nu mică mi-a fo st mirarea cînd
în mai toate cabinele trona aceeaşi
fotografie: Leul de la Waterloo.
— N u -i nevoie să-ntorc ilustra­
ta: e Olanda, o recunosc după
lalele.
— Exact. Un mic colţ de basm:
linişte, flori... (4). Iar aici (5) este
casa muzeu a lui Rubens, din
Mnvers. Monumentală ca şi pic­
tura marelui flamand.
— O pădure? Este aproape un
paradox,o ilustrată cu o pădure
expediată de un marinar...
— în California însă (6) după
atîta apă şi după atîta cer, pădurile
sînt lucrurile rare pe care noi, ma­
rinarii, le căutăm...
— Un instantaneu?
— în Ceylon, la Trincomallee(7).
Г . aici pînă la Strîmtoarea Malacca
sînt 2 900 km.
— La Singapore (8) era toam­
nă, după cum arată frunzele
căzute...
— Eu am expediat-o de aici, 2°
latitudine nordică de Ecuator, în...
aprilie! Pentru că aici, din şase în
şase luni se schimbă cele două
anotimpuri: vara şi toamna.
— Fotografia asta aţi făcut-o
dv.?
— Da. Nu-s un fotograf grozav,
nu-i aşa? Am făcut-o însă pentru
că acesta este locul unde se ter­
mină Africa. (9). A ici, într-o zi, pe
care n-am s-o uit niciodată, o veste
a străbătut prin eter înconjurînd
globul: un bărbat, doctorul Barnard
a făcut un transplant de inimă
omenească...
Pe străzi, în faţa spitalului, în
faţa microfoanelor special insta­
late în diferite colţuri ale oraşului,
oamenii ascultau buletine scurte
medicale despre operaţia şi starea
pacientului.
— Vreţi să spuneţi că aşa arată
Capetown-ul?
— Da. Acesta este Capul Bunei
Speranţe...
— Aveţi dreptate, călătoriile
dumneavoastră nu se vor între­
rupe niciodată. înainte de a în ­
cheia convorbirea noastră aş
vrea să vă mai întreb ceva.
A v e ţi şi amintiri dramatice, care
vă leagă de m eseria dumnea­
voastră, care să ne vorbească
de fapt şi de riscurile vieţii mari­
narului?
— A ş putea să vă povestesc
despre cele cinci vase străine pe
care echipajul nostru le-a salvat
de la înec. Dar n-am să vorbesc
despre asta: spiritul de într-ajuto-
rare este un lucru cunoscut în firea
marinarilor... Am să povestesc însă
alt moment care-mi stăruie viu în
minte. Eram căpitan pe «Sulina».
Ne întorceam din tr-o lungă călă­
torie. Mai aveam 10 minute pînă să
intrăm în portul Constanţa. Era
iarnă şi o perdea uriaşă de viscol
s-a abătut ca din senin. Două
дПе *şi două nopţi am tot bătut la
porţile Constanţei, fără să putem
intra. întregul echipaj era frînt de
oboseală şi nervozitate. Nu ştiam
cît ne mai poate ţin e viscolul de­
parte de cei care, cu două zile în
urmă, eram atît de aproape... M o­
ralul echipajului trebuia întreţinut.
M-am dus şi m-am bărbierit, m-am
pieptănat şi mi-am împrospătat faţa
cu apă de lavandă. Apoi am apărut
pe punte.
— Cine s-a parfumat? a tunat o
voce.
— Eu! am răspuns liniştit. Peste
o oră cade vîntul şi intrăm în C on­
stanţa...
Eram convins că n-o să fie aşa.
în schimb, rezultatul a fost cel
scontat. Echipajul tot a început să
se pregătească pentru întîlnirea cu
cei de-acasă. Peste trei ore, un
vas ca o fantomă, îngheţat bocnă,
intra în port...
— O lume d e poveste cu locuri
şi lucruri fantastice... Spuneţ i-m i
ceva care să nu fie al m arina­
rului, ceva care...
— Munţii Bucegi. Acolo mă pre­
gătesc să plec cu soţia mea.
în liniştea m unţilor am să res­
pir un alt aer, decît cel marin,
am să văd un alt cer, un cer pe
care-l cunosc şi-l iubesc. C erul'
nostru, aerul nostru, pădurile noas­
tre, pămîntul nostru. Ţara, care
pentru marinar, poate mai m ult
decît pentru oricare altul, se supra­
pune pină la contopire cu cel mai
scump cavînt de pe pămînt: mama.
E. S K IB IN S K I
 G ÎN D IT ÎN R O M Â N IA

e n tru ca fiecare să-şi scalde p riv ire a
în albastrul m arin, p e n tru ca în p ri-
m ăverile m u ltic o lo re o ric in e să
poată tre c e pe sub arcul de triu m f
al curcu be elo r, în săli albe şi severe
oameni sob ri se apleacă peste och ii
ce lo r rămaşi fără p u tin ţa de a contem pla lumea.
Un ochi sigur, o mînă ce nu tre m u ră şi o mare
dragoste p e n tru t o t ce e omenesc — iată ca lită ţi
de care nu se poate lipsi cel ce re d ă v e d e re a :
c h iru rg u l oftalm o lo g.
D o rn ic i să aruncăm o p riv ire în unive rsul
acestei no bile profesii, ne-am adresat P R O F .
D R . D O C E N T P E T R E V A N C E A , m em bru
core spo nde nt al Academ iei R.S. România.
ÎN T R E B A R E : Clinica oftalmologieă a Spi­
talului Colţea, pe care o conduceţi, a fost labora­
torul multor experienţe pline de îndrăzneală in
apărarea vederii. Sintern convinşi că si in momentul
ETI
H
lHM!
de faţă geneza noului continuă şi vă rugăm să
împărtăşiţi «CUTEZĂTORILOR» citeva din aspec­
tele ei. .
R Ă S P U N S : Mai în tîi voi am inti de transplan­
tarea corneei la om. înce rcă rile din u ltim a vrem e
de a folo si cornee p ro ve n ită de la animale re­
p re zin tă o in ova ţie pe cît de dificilă, pe a tît de
p ro m iţă to a re . T o t pe lin ie chirurgicală, dar în
vederea c o re c tă rii m io p ie i, se practică la noi
rezecţia sclerală lamelară după tehnica amelio­
rată a lu i L idn er.
N u ne m u lţu m im însă cu a tît. în u ltim a vreme,
lucrez e xp e rim e n ta l în vederea p u n e rii la punct
a unei o p e ra ţii im aginate de P R O F . JO S E
B A R R A Q U E R din Bogota (C olum bia) num ită
c h e ra to m ile u s is , destinată tra ta m e n tu lu i m io­
piei pe cale chirurgicală. Prin această op e ra ţie
se poate schimba c u rb u ra fe ţe i a n te rio a re a
corneei fără a-i a lte ra transparenţa. Instrum en-

Vă D estul cu s p o rtu l desfăşurat

aşteaptă p u te ţi să vă avîn ta ţi, fără prea m u lte
drumuril
de tu r is m de la re v is ta « S p o rt c e r c u r ilo r de is to rie şi de tu ris m
în tr-u n restrîns «spaţiu strategic», g riji, m u lt mai departe. De-acum şi te h n ic ă » , vă recomandă itin e ra ­ de la L ic eu l « A u r e l V la ic u » din
pe cel mai a p ro p ia t derdeluş o ri p u te ţi călători. întreaga ţară vă ru l din schiţa alăturată. Cerce- O r ă ş tie care se oferă să vă fie
«ochi» de gheaţă, avînd la doi paşi aşteaptă să-i cunoaşteţi bo gă ţiile şi ta ţi-l cu de-am ănuntul. g h iz i:
în spate, casa cu focul du d u in d în fru m u se ţile . Poate vă va interesa şi itin e ra ru l « V o m p leca d in O r ă ş tie . P r i­
sobă. A v e n it prim ăvara! De-acum S e v e r N o r a n , şeful ru b ric ii pe care vi-l propun m e m b rii m u l popas va fi C ă la n u l, unde
^ i/înryy) v o m p riv i îm p re u n ă flă c ă rile
IULIAY#' n estin se a le cocseriei şi b aia
ro m a n ă d in a p ro p ie re . A p o i
I51 MERIA fAgAr a ş . ' 6 v o m m e rg e pe V a le a L u n c a n ilo r,
p în ă la B oşorod şi de aici la
CETĂŢILE
DACE p e ş te ra C io c lo v in a . Pe u rm ă ,
( 1ZIJ S IB IU
tra v e rs ln d p ă d u ri şi p o ien e de-o
'an i2 POIANA ra r ă fru m u s e ţe , spre V a le a G ră -
HlIŞEDOARA CIRCUITUL BRAŞOV
MUNŢILOR d iş te i, v o m a d m ir a în z a r e s tr ă ­
făgăraş lu c ire a p is c u rijo r în z ă p e z ite ale
HAŢEG
R e te z a tu lu i. în c ă c e ta p ă de
” I3 \ I BUŞTENI
SARMIZEI C IR C U IT U L * 2 Z IL E urcuş şi la a ltitu d in e a d e 1 200 m
BUCE OILOR л \î S IN A IA
v o m poposi la S a rm iz e g e tu s a ,
Jo) PETROŞENI după c a re v o m face ca lea în ­
HIDROCENTRALA
to a rs ă , pe a lt d r u m , de pe ca re
v o m p u te a a d m ir a p e rs p e c tiv a
DEFILEUL V ă ii M u re ş u lu i şi a M u n ţ ilo r
J IU L U I
CIMP1N, A p u s e n i. A ju n ş i în O r ă ş tie v o m
CURTEA DE ARGEŞ v iz ita re n u m itu l m u z e u e tn o ­
POLOVRACJ
HOREZU
И9 g ra fic şi is to ric şi v o m în c h e ia
R Î M N iC U V ÎL C E A
fru m o a s a n o a s tră e x c u rs ie de
c îte v a z ile in v itîn d u -v ă să fiţi
T IR G U JIU \ o a s p e ţii lic e u lu i n o s tru în care
I-rafinArIa brazi i^ E G E N D A >iXPITEŞTl au în v ă ţa t o a m e n i de seam ă,
-MUZEUL PETROLULUI Şl CASA M E M O R IA L * i L. CARAGI ALE . 2-3-CASELE • p r in tr e c a re A U R E L V L A I C U
MEMORIALE N GRIGORESCU Şl В P HASDEU- 4 - MUZEUL PELEŞ GOLEŞTI
3-BISERICA NEAGRA. CETATEA, M U ZEU L SPO RTURILOR. U7INELE 20 I -----«.GĂEŞTI
şi d r . P E T R U G R O Z A .»
STEAGUL ROŞU 6 - CETATEA FAGARAŞ 7 -MUZEUL BRUCFENTHAL CETATEA Dacă aţi v iz ita t aceste lo c u ri, nu-i
I-CETATEA, MUZEUL BATHYANEUM Şl MONUMENTUL LUI HORI A. CLOŞCA Şl CRIŞAN Q- PUNCT DE "~~
LECARE PENTRU VIZITAREA CETĂŢILOR DACICE I0-PARCUL DENDROLOGIC. 11-CETATEAŞI CASA nim ic. D o in a C îr lo a n ţă , e le v ă în
IEMORIALA DR PETRU GROZA 12-CASTELUL DIN HUNEDOARA Şl COMBINATUL SiDERURGIC 13-RUINELE clasa a V I l-a D la Şcoala g en e­
■ARMIZEGETUSEI ROMANE Şi REZERVAŢIA DE ZIMBRI. 14 - INSTITUTUL DEMINE 1Ş-COLOANA INFiNITULUI
Şl MASA TĂCERII - SCULPTURILE LUi 6DÀNCUSI-16-PEŞTERA MUIERii Şi PEŞTERA POLOVRAGI ■
ra lă n r . 85 d in B u cu re şti abia
O convorbire cu prof. dr. docent Petre Vancea
ta ru l preconizat de a u to r este fo a rte ingenios
şi cu p rin d e un e le c tro m ic ro ro b o t capabil să de­
taşeze o p o rţiu n e d in a in te calculată a corneei.
Procedeul p e rm ite c o re c ţii de a p ro xim a tiv 14 d i­
o p trii, ceea ce p e n tru m io p iile fo rte însemnează
un lu cru fo a rte mare.
ÎN T R E B A R E : Ştim cd, deşi faceţi aceste
eforturi pentru modernizarea chirurgiei oculare,
sînteţi un convins adept al tratamentului precoce
al miopiei cu E.T.O., preparat românesc la reali­
zarea căruia aţi avut o contribuţie de cea mai
mare importanţă.
R Ă S P U N S : Pentru c it it o r ii dum neavoastră
este bine să ştie că E X T R A C T U L T O T A L
D E O C H I acţionează favo ra bil în m iopia fo rte
şi în le ziun ile degenerative ale n e rvu lu i o p tic şi
ale m em b ran elo r in te rn e ale o ch iu lu i. La Sim­
po zio nul in te rn a ţio n a l de la W ro cla w , la care
au p a rtic ip a t oameni de ş tiin ţă din S.U.A..
U.R.S.S., Franţa. R.F.G.. Belgia, Cehoslovacia,
Bulgaria. Elveţia, com unicarea noastră despre
« E x tra c tu l to ta l de ochi, s tim u la to r biogenic de
o m are valoare terap eu tică» s-a bu cu ra t de o
apreciere deosebită din partea p ro fe s o rilo r K a­
puscinski (R.P. Polonă), F ra n c e s c h e tti (Elveţia)
şi Z iv k o v (Bulgaria), care au com unicat rezul­
ta te le în c e rc ă rilo r lo r cu acest produs românesc.
Aceste re zu lta te concordă cu cele publicate de
noi în u ltim ii 15 ani.
încă dip septem brie 1967 revista « A rc h iv o s
de la S ociedad A m e ric a n a de O fta lm o lo g ia
y O p to m e tr ia » ed itată de In s titu tu l B a rra -
q u e r mi-a s o lic ita t un a rtic o l despre E.T.O. Am
răspuns la această s o lic ita re com unicînd cerce­
tă rile noastre e xp erim e ntale cu E.T.O. a m e lio rat
în vederea tra tă rii b o lilo r m em b ran elo r oculare
e xte rn e .
După cum vedeţi, p re ocu pările noastre, deşi
aparent dispersate, urmăresc un ţe l bine d e fin it:
acela de a ajuta b o ln a v ilo r să-şi păstreze bunul O c h iu l... fe re a s tra s u fle tu lu i.
a tît de p re ţio s care este vederea.
LEONARDO D A V IN C I
H A R A LA M B IE LEREA
T o tu l este să vezi.
1. P rofesor d r. docent P. Vancea în p re z id iu l
C ongresului in te rn a ţio n a l de n e u ro -o fta lm o lo g ie RODIN
şi neuro-genetică de la A lb i, Franţa (al do ile a
de la sting ă). A vedea în s ea m n ă a uni lu m e a cu
2. C lip a h o tă rîto a re a o p e ra ţie i face să bată o m u l şi pe o m cu c e ila lţi o am en i
to a te in im ile ...
3. Lum ea se interesează de E .T .O . PA U L ELUARD

X -у» î -î Itinerarii
t CA) I 1 JL de vacantă.
«D escrierea M oldovei» în care Dl-
MITRIE C A N T E M IR spune că dacă
C e a h lă u l a r fi fo st cunoscut de
către popoarele din în d e p ă rta tu l
tre c u t is to ric el n-ar fi fost mai
p u ţin ad m irat d e cit O lim p u l, D oina
s-a h o tă rît să-l cunoască: « M i-a m
d a t seam a că u riaşu l m u n te
este, to tu ş i, p rie te n o s . A scen ­
siu nea nu e g re a , se p o t în c u ­
m e ta c h ia r şi cei m a i m ic i. Ia r
p riv e liş tile c a re se deschid în
fa ţa o c h ilo r de pe în ă lţim ile
C e a h lă u lu i în tr e c im a g in a ţia
p rin fru m u s e ţe a şi m ă r e ţia lo r .
M e r it ă să fa c e ţi în c e rc a re a
asta !»
T re i p ro p u n e ri de itin e ra rii. Poate
că o să v-alegeţi unul d in tre ele.
poate că voi aveţi altele şi mai
interesante. Esenţialul e, însă, să
p o rn iţi.
m u n ţ ilo r îşi au şi e le ro m a n -
M ă r i le a r tific ia le din in im a

▼ tis m u l lo r.