Arheologia epocii dacice în județul Arad

- scurt istoric -

Dacii au constituit, și probabil încă mai este așa, unul dintre subiectele istorice preferate
ale românilor. Discursul istoric din perioada apariției idealurilor naționale, dar și de mai târziu,
relatările antice despre vitejia acestora, asemănările găsite între îmbrăcămintea dacilor
reprezentați pe Columna lui Traian și cele purtate de țăranii români, au făcut ca dacii să fie
”adoptați” ca strămoși ai poporului român.
Cele dintâi manifestări de interes asupra vestigiilor trecutului nu au fost unele științifice.
Descoperirea întâmplătoare, cu ocazia unor lucrări agricole ori de amenajare a terenului, mai ales
după mijlocul secolului al XIX-lea, a unor monede și podoabe din metale prețioase a creat o
adevărată ”goană după comori”. Acum sunt scoase la lumină piese izolate ori tezaure, inclusiv
din epoca dacică. Unele tezaure monetare au însumat sute de piese (Agrișu Mare, în anul 1880),
în cazul unui tezaur descoperit la Bârsa (1862) vorbindu-se chiar de peste o mie de monede din
argint. Din păcate, s-a pierdut urma majorității pieselor descoperite în acele vremuri. Ele au fost
împărțite între localnicii care le-au descoperit; unii le-au vândut câtorva colecționari, alții au ales
să le topească pentru a confecționa diverse obiecte. Puține aveau să fie recuperate de
reprezentanții autorităților vremii șă să ajungă la muzeele din Budapesta ori Viena.
Aceste descoperiri se concentrează în zona afluenților Crișului Alb, dar și ai Mureșului
(în special în jurul Săvârșinului). Cele mai multe par să fi fost îngropate pe parcursul secolului I
î.Hr.; dacă adoptăm premisa că acestea au fost îngropate pentru a fi ascunse, ele pot indica o
perioadă instabilă, cu schimbări de ordin politic.
Spre finele secolului al XIX-lea putem plasa începuturile cercetării științifice. Încă nu
putem vorbi de un interes asupra civilizației dacice, dar trebuie să menționăm că în 1870, Rómer
Flóris ajunge la movila de lângă Pecica, din locul numit Șanțul Mare, unde ulterior se vor efectua
măsurători și o schiță topografică. Tot aici, începând cu anul 1898, au loc primele campanii de
săpături cu caracter arheologic, prin munca lui Dömötör László. Materialele ceramice dacice
descoperite atunci au fost la momentul respectiv atribuite epocii romane, ulterior fiind
redescoperite în depozitul muzeului arădean.
Între timp, sunt publicate o monografie și un repertoriu arheologic privitoare la zona
noastră. Istoricul Márki Sándor publică o monografie în două volume, dedicată orașului și
județului Arad. Autorul dedică câteva pagini descrierii dacilor, scriind despre tezaurul de la
Agrișu Mare. Interesante sunt și mențiunile despre legendele culte ale vremii: Aradul ar fi fost
fondat de către Decebal, la fel cetatea Deznei (despre care se știe că este una medievală); în cele
cinci movile de la Vladimirescu ar fi fost îngropat de către Traian, același Decebal împreună cu
toți oștenii săi.
Istoricul Milleker Bódog întocmește un repertoriu al antichităților descoperite în zona
Banatului, de aici provenind informațiile despre tezaurele în legătură cu care am discutat:
Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből (1897-1906).
 Márki Sándor - Arad vármegye és Arad szabad királyi város története (1892-1895).

După momentul 1918 a urmat o perioadă de restructurări organizatorice și administrative.

Cu toate acestea, Roska Márton reia în 1923-1924 săpăturile la Pecica, dar ca descoperiri
menționează doar piese de epoca bronzului. Locuirea de epocă dacică de la Pecica - Șanțul Mare
va fi semnalată abia în 1943, după cercetările efectuate de către Dorin Popescu, de la Muzeul de
Antichități din București.
O turnură în ceea ce privește cercetarea civilizației dacilor are loc începând cu anii '60.
Acum încep să fie investigate arheologic numeroase situri. Aici trebuie să vorbim însă și de
imixtiunea politicului, de încercările de impunere a unei viziuni naționaliste; au existat
recomandări de a se cerceta doar vestigiile ”strămoșilor” daci. Acestea au afectat uneori
interpretarea rezultatelor cercetărilor arheologice; deasemenea, discursul istoric astfel născut are
până astăzi efecte nocive în ceea ce privește percepția generală despre daci și epoca lor.
Revenind însă la istoricul cercetărilor, vorbim tot despre Pecica, unde arheologul clujean
Ion Horațiu Crișan reia săpăturile (1960-1962, 1964) cu scopul declarat de a evidenția locuirea
dacică. Tot el va săpa la Cicir – La Gropi, sit în care a fost studiată chestiunea prezenței celților
și a relațiilor acestora cu dacii.
Până în anii '70, de la bazinul Crișului Alb în sus, zona intra în competența arheologilor
orădeni. În acea perioadă, sub conducerea lui Sever Dumitrașcu și Nicolae Chidioșan, au loc
cercetări în puncte care stârniseră interesul datorită prezenței la suprafață a fragmentelor de vase
ori datorită toponimiei, care sugera existența unor vechi locuiri. Au avut loc săpături pe rama
sudică a munților Codru-Moma, la Berindia – Dealul Șindrioara/Cetății, Clit – Gurețul Negrilor,
Groșeni – Jidovină, în câmpie, la Zerindu Mic – Dâmbul Cetății, și cercetări de suprafață la
Botfei – Cetățeaua Înaltă. Aceste acțiuni au reușit identificarea unor fortificații și așezări
databile între secolele II î.Hr. – I d.Hr.
 Indicii precum cele menționate anterior vor duce la demararea de săpături arheologice în
mai multe puncte de pe valea Mureșului. Astfel, arheologii arădeni Mircea Barbu și Mircea
Zdroba au săpat de-a lungul mai multor campanii la Vărădia de Mureș - La Cetate (1971-1974),
la Săvârșin – Cetățuia începând din 1979.
În aceeași perioadă, Vasile Boroneanț, căruia i s-a alăturat ulterior George Pascu
Hurezan, a început săpăturile la Cladova – Dealul Carierei, descoperind de-a lungul mai multor
campanii urme din mai multe epoci, inclusiv din a doua epocă a fierului. Tot el a săpat și la
Conop – Pătul, Zăbrani – La Pârneavă, identificând aici urme ale unor așezări dacice.
Cercetări de mică amploare au relevat urme dacice (fragmente de vase) și sub ruinele
cunoscutelor cetăți medievale de la Șiria și de la Șoimoș. Este foarte plauzibil ca în aceste locații
care oferă o excelentă vizibilitate asupra unei întinse zone să fi existat în epoca dacică fortificații
ori cel puțin puncte de observație. Deasemenea, un mic sondaj a confirmat existența unei
fortificări la Păuliș - Dealu Bătrân, un alt punct care oferă o bună vizibilitate asupra zonei.
Continuă și în această perioadă să iasă la iveală tezaure, în zona afluenților Crișului Alb,
dar și ai Mureșului. În 1967 avea să fie descoperit, la Șilindia, un tezaur compus din 729 de
monede din argint, datând din secolul al II-lea î.Hr. Cercetările arheologice aveau să confirme
existența, în apropierea tezaurelor descoperite de-a lungul timpului, a unor așezări dacice,
deschise ori fortificate.
Perioada este marcată și de perieghezele (cercetări de suprafață) efectuate de pasionați ai
arheologiei, fiind identificate noi puncte de interes pe harta județului; au fost organizate cercuri
ale elevilor, având printre activități cercetări de teren care au
dus la identificarea, printre altele, și a unor urme ale
civilizației dacice. În cadrul unor școli sunt amenajate mici
muzee școlare, unde sunt expuse piese descoperite întâmplător.
Anii '90 și primul deceniu al secolului XXI aveau să
însemne continuarea săpăturilor la Cladova și la Săvârșin. La
Săvârșin a fost identificată o întinsă așezare, ateliere de
metalurgie și o necropolă de incinerație datată în secolele IV-
III î.Hr. În imaginea alăturată se află o urnă funerară acoperită
cu o strachină, descoperită astfel în cadrul unuia dintre
morminte.
După o oarecare perioadă, cercetarea arheologică
pentru perioada dacică în județul Arad este din nou de actualitate. În anul 2019, determinate de
lucrări de infrastructură, au avut loc săpături la Vărădia de Mureș. Acestea s-au desfășurat pe o
suprafață vastă, cuprinzând întregul platou al dealului Cetate dar și o zonă întinsă de la poalele
acestuia. Deși nivelurile locuirii de epocă dacică au fost în parte distruse de amenajările mai
târzii, au putut fi surprinse situații arheologice interesante. Materialul recuperat și contextele
arheologice surprinse sunt în prezent studiate. La finalul acestui proces, vom putea prezenta
concluziile în ceea ce privește cronologia așezării dacice de la Vărădia de Mureș, modul de
fortificare a acesteia și, desigur, aspecte ce țin de cultura materială a comunității de aici.
 Vedere aeriană a sitului Vărădia de Mureș - La Cetate, înainte de începerea săpăturilor din 2019.
(Fotograf: Norbert Kapcos).

O extrem de interesantă descoperire, care i se datorează unui deținător de detector de

metale, a avut loc în anul 2020 în zona dealurilor Milovei. În punctul precizat am efectuat, la
scurt timp, un sondaj arheologic. Cele descoperite indică existența unei necropole de incinerație
din perioada dacică. Scopul nostru este continuarea pe termen lung a cercetărilor la Milova,
pentru a obține cât mai multe informații despre comportamentul funerar al dacilor, o parte a
culturii acestora prea puțin cunoscută până în prezent. Primele rezultate

Ioan Cristian Cireap,

arheolog, Complexul Muzeal Arad