Tudor Sucidava 1974

O.
TUDOR
SUCIDAVA
https://biblioteca-digitala.ro
Coperta: EUSTAŢIU GREGORIAN
O.TUDOR
sucidava
Editura Scrisul Românesc - Craiova

19 7 4
":, ~ ,. ... '·
CUVtNT lNAINTE
Prin amploarea şi importanţa descoperirilor arheologice, şantierul

Sucidava-Celei este astăzi binecunoscut in lumea ştiinţifică din ţară
fi de peste hotare. Pentru istoria primelor trei secole ce au urmat după
evacuarea Daciei de către romani, săpăturile din ul'imele patru decenii
au scos la lumină importante documente păstrate intre ruinele Suci-
davei. Graţie şi investigaţiilor sucidaveme, se ştie astăzi că Aurelian
nu a evacuat i ;treguJ teritoriu al fostei provincii romane şi că imperiul
a stăpinit. la nord de Dunăre, o importantă regiune, siţt:ată in zona de
cimpie a Olteniei şi a Munteniei. Restaurarea drumului roman, con-
strucţia podului de la Celei, ridicarea valului denumit „Brazda Joi
Novac", descoperirile ceramice, numismatice ş.a.m.d., dovedesc întări
rea romanităţii în sudul Dac;ei. Au apărut, de asemenea, ştiri noi re-
feritoare Ia pătrunderea creştinismului in nordul Dunării şi Ia ra-or-
turile popoarelor in migraţie cu imperiul roman tîrziu. La Sucidava
existA monumente de arhitectură de mare importanţă ştiinţif'.că, cum
sint basilica creştină şi „fîntîna secretă". Fără hdoială că viitoarele
campanii de săpături ne vor aduce şi alte descoperiri de seamă, le-
gate de formarea Jimbii şi poporului român.
Şantierul arheologic Sucidava funcţionează ca o importantă „şcoaUi
practici" pentru cadrele didactice, pentru cercetătorii ştiinţifici ai in-
stitutelor academice şi pentru studenţii universităţilor din Bucureşti şi
Craiova, Cultur le materiale ce s-au succedat, fără întrerupere, in acest
loc (din neolitic pină în zilele noastre), oferii cercetă~orilor pos:birta-
tea de a studia probleme variate, legate de viaţa omeneascA, probleme
e:dinse pe un rAstimp de aproape şase milenii. Ele s-au rehectal pini
acum in cele aproape doui sute de contribuţii publicate de autorul
acestei mo :iografii, de cca.c10„ratorii săi şi de alţi specialişti.
Pe şantierul de la Celei, ne-am bucurat de rodnica colaborare a
multor tineri arheologi, precum: Vasile Barbu, E. Bujor, M. Grama-
topol. R. Nubar, Carmen şi Constantin C. Petolescu, Gb. Poenaru-
Bordea, Gb. Popilian, dr. Oct. Toropu, Cristian VIAdescu ş.a. Dintre
ac~tia, patru •i-au pregltit tezele lor de doctorat, folosind o parte
din materialul arheolog:c descoperit la Sucidava.
Monoi:rafia de faţA, inchinatl investigaţiilor de la Sucidava, pre-
llinlA o valoare deoseb'.tA, deoarece s-au adus numeroase completlri
studiilor anterioare ca urmare a ultimelor descoperiri. Ea a fost scrisl,
aUt penlr\I oamenii de ~tiinţl, dt şi pentru un cerc larg de cititori.
Prof. univ. dr. doc. D. TUDOR

conducAtorul tUin\lfle
al fBntleruluJ arheologie de la Sucldava-Cdel.
PR~RTARI BIBLIOGRAFICE
AO - Arhivele Olteniei.
Ann~ - Ann~ Eplgraphlque.
BCMI - Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice.
CIL - Corpus Inscriptionum Latlnarum.
DA - Daremberg-Saglio, Dictlonnaire des Anrtlqultes grecques d
romaines.
DACIA - Dacia. Recherches et d~couvertes arch~ologiques en Roumanle.
ILS - H. Dessau, Inscriptiones Latlnae Selectae.
MCA - Materiale fli Cercetări Arheologice.
Marsigli, DESCRIPTION DU DANUBE - Descrlption du Danube etc.
La Haye 1744.
Odobescu, ANTICHITAŢI ROMANAŢI - A. 1. Odobescu, Antlchit4\IJ.e
jud. Romanaţi, tn Anal. Acad. Române, t. X, Bucureşti, 18711.
OR3 - D. Tudor, Oltenia romană, ed. III, Bucureşti, 1968.
Pârvan, DACIA-MALVENSIS - Vasile Pârvan, Ştiri nouă din Dacla-
Malvensis in Anal. Acad. Române, Memoriile Secţ. Istorice,
t. XXXVI, Bucureşti, 1913.
RE - Pauly-Wlssowa, Real-Encyclopădie der classischen Allel"tum.-
\'SWissenschatt.
RIR - Revista Istorică Română.
SCIV - Studii •i Cercetări de Istorie Veche.
SCN - Studii şi CercetAri de Nwnismatică.
TIR - Tabula Imperii Romani.
Tocilescu, MONUMENTELE MNA - Gr. G. Tocilescu, Monumentelt!
epigrafice şi sculpturale ale Muzeului Naţional de Antichităţi
din Bucureşti, voi. I-II, Bucureşti, 1902--1908.
Toropu, CONTRIBUŢII - Octavian Toropu, Noi contribuţii privitoare
la podul lui Constantin cel Mare de peste Dunăre, în Analele
Univ. Craiova, ser. Ist.-Geogr.-Filol., I, 1972.
Tudor, SUCIDA VA-BRUXELLES - D. Tudor, Sucldave. Unde cite d~
romaine et byzantine en Dacie, Bruxelles, 1965.
Tudor, SUCIDA VA-MERIDIANE - D. Tudor, Sucidava, ed. Meridiane.
Bucureşti, 1966.
Tudor, PODURILE - D. Tudor, Podurile romane de la Dunărea de

Jos. Bucureşti, 1971.
I. INTRODUCERE
1. AŞEZAREA GEOGRAFICA A SUCIDAVEI
Toate urmele arheologice din complexul acestei aşezări pre-

istorice, dacice, romane şi feudale sînt cuprinse azi în vatra
ocupată de fostul sat (comună) Celei. recent, devenit un cartier
al oraşului Corabia. Pînă acum cîţiva ani, Celeiul a constituit
o comună aparte, separată teritorial de Corabia Veche şi Nouă,
printr-un spaţiu neclădit, lat de un km. Construcţia f abricilor
de tăbăcărie şi zahăr, în lungul ~oselei dintre cele două loca-
lităţi, a realizat şi unirea lor administrativ-comunală.
Descoperirile arheologice dovedesc că la Celei viaţa ome-
nească se desfăşoară fără întreruperi timp de cinci milenii.
Faptul se explică prin avantajele geografice şi economice ale
locului. Aşezarea antică beneficia de drumul de pe malul stîng
al Dunării ; de cel de pe Olt şi de cel ce străbătea cimpia romă
năţeană, între Romula-Malva (Reşca, lingă Caracal) şi Suci-
dava. In faţa Sucidavei, p~ malul drept al fluviului, se găc;ea
oraşul Oescus (Ghighi, în Bulgaria), ridicat de Traian la rangul
de colonia, unde mult timp a fost sediul legiunii a V-a Mace-
donica. Intre Sucidava şi Oescus, funcţiona un însemnat punct
de trecere peste Dunăre. Acesta făcea legătura cu drumul ce
urma linia rîului lsker, pe a cărui vale se ajungea direct la
pastirile Balcanilor şi în inima Thraciei. Funcţiile comune, eco-
nomico-militare, au legat interesele Sucidavei de ale Oescus-
ului, timp de şase secole. Pentru Oescus, devenit cindva şi capi-
tală de provincie romană, Sucidava constituia o importantă
antenă de apărare, in secolele II-VI. Punctul vamal aducea
importante venituri celor două oraşe (fig. 1).
Oraşul roman Sucidava s-a dezvoltat pe o terasă {cota 36),
largă, înaltă şi delimitată spre sud de vechiul mal ripos al Du-
nării. Spre colţul de sud-est al acestei terase, s-a izolat, tot de
către un şanţ natural (format din eroziunea apelor). un platou
mai ridicat (cota 39,3). Diferenţa de nivel se explică prin dArl-
măturile şi resturile acumulate, ca urmare a loc1·irii intense a
pla•odui respectiv. Pe acesta s-au aşezat oamenii neoliticului,
apoi dacii şi mai tirziu s-a ridicat fortăreaţa romano-bizantini
(fig. 67).
Sub terasa ocupată de Celei şi cetăţuie, există un puternic
strat aluvionar, alcătuit din pietriş şi nisip fin (in care s-au
descoperit şi oase de animale diluviene). Prin această pături
aluvionară se scurg sub ripa terasei numeroase izvoare cu apl
curată ~i rece. Reţeaua de apă freatică apare mai puternică în
faţa platol'lui ocupat de cetate. Izvoarele dau naştere unei girle,
a cărei scurgere este diirijată, ac;tăzi, spre Orlea. Calitatea de
bun material de construcţie oferit de pietrişul şi nisipul extras
din carieră, aflată sub ripa Celeiului, a provocat multe pagube
aşe?.ărilor şi ruinelor antice.
Peste st.iratul aluvionar, se extinde o pătură de loess, groasl
de 6-1 O m, folosită de atelierele ceramice şi de cărămidărie,
producţii m~te!>u.năreşti în care a excPlat Sucidava.
La nord de Celei, se extinde cimpia plană, denumită roml-
năţear'ă, o regiune foarte fertilă şi excelentă pentru culturile
cerealiere. Ea posedă la suprafaţă o pătură de lut negru, rezul-
tată din putrezirea frunzelor şi lemnului pădurilor, ce existau,
cindva, în zona respec.tivă (cernoziom). Dacii, romanii, mai apoi
bizantinii, obţineau de pe acest cimp, boc:{ate recolte de griu.
ln cetate se descoperă însemnate grămezi de griu carbonizat
în urma unor ir:cendii1.
O altă bo~ăţie a Sucidavei o constituia lunca fluviului, pini
mai acum zece ani total inundabilă, pină la poala cetăţii. Zona
de gră<lini a aşezării se extindea pe valea Sneagului, situată la
apus de Celei. In urma asa'1ării fişiei de bălţi, pînă dincolo de
Orlea, întreaga luncă din faţa Celeiului se cultivă cu cereale
şi legume.
Săpăturile arheologice, din ultimele patru decenii, au d~
coperit în cetate şi pe aria vechiului oraş, zeci de gropi mena-
jere, care din punct de vedere cronologic, aparţin tuturor faze-
10
lor de locuire. Conţinutul lor se compune mai ales din ,,d"esturi
de bucătărie" ca : oase de animale domestice .şi sălbatice (cer-
videe, de urs, de mistreţ etc.), oase de peşte, cochilii de scoici
sau de melci, cruste de raci etc. Alături de cereale, pescuitul şi
vînătoarea completau din plin nev0ile de hrană ale populaţiilor.
ce s-au perindat în aceste locuri, timp de milenii. Marile întin-
deri forestiere, ce existau cîndva în lunca Dunării şi cele din
cimpia de la nord de Sucidava, au dispărut cu totul. Natural,·
odată cu aceasta a dispărut şi o parte din fauna de pădt1re (mis-
treţul, cervideele, melcul, porcul sălbatic). Păşunatul găsea
spaţii suficiente în lunca Dunăirii şi pe malurile ei.
Aluvionările şi schimbarea cursului braţelor fluviului, din
faţa Sucidavei, au produs însemnate transformări, în ceea ce
priveşte toi:ografia zonei inundabile. Avem siguranţa că cetă
ţuia romano-bizantină a dispus de un port amenajat sub poala
sa sudică.
·De notat de asemenea şi poziţia ei dominantă, deasupra vAH
Dunării. Platoul cetăţuii constituie un fel de promontoriu avansat
şi mai înalt. De acolo se obţine, uşor, un cîmp de vedere şi su-
praveghere, în dreapta şi în stînga, pe o lungime de cel puţin
15--20 km, pe cursul şi lunca fluviului.
2. NUMELE AŞEZARII ANTICE
Lui Aug. Treb. Laurian ii revine meritul locali7ării, pentru

prima dată, a Sucidavei la Celei 2 • El folosea ca argument numai
indicaţia lui P.rocopius (De aedif, IV, 6, 34) după carf', faţă în
faţă cu fortărPaţa Palatiolon {Oescus), se afla, pe malul opus,
Sycibida. Gr. Tocilescu n-a fost, însă, de părerea lui Laurian şi
a căutat să demonstreze că la Celei fusese locul oraşului Malva3•
Pentru localizarea Sucidavei la Celei, dispunem azi de două
surse literare şi de una epigrafică. Notitia Diqnitatum (Or„
XLII, 39) indică la finele secolului IV şi începutul celui urmă
tor, pe un praefectus legionis V Macedonicae. cu re'?e<linţa la
Sucidava. Garnizoana romană a acestui prefect este confirmată
de către ştampilele militare, aplirate pe cărămizi sau ţigle,
descoperite la Celei {v. mai jos, p. 74-75). Scriind despre opera
de resta"rare a frontierei dunărene, în prima jumătate a !"ecolu-
lui VI, Procopius (loc. cit.) menţionează şi Sycibida (:Eukl~[8«), o
transcriere toponimică considerată, dP către C. Diculescu4, ca
metateză ortografică a formei corecte l:oukC~i8«.
l1
Cel mai vechi şi sigur document pentru identitatea Suoi-
dava-Celei este de fapt o inscripţie descoperită la începutul
acestui secol (fig. 41). Conţinutul ei l-a determinat şi pe Toci-
lescu să renunţe la teoria lui cu Malva pe malul Dunăriis. Tex-
tul epigrafie respectiv ne spune că s-a reparat a solo, pe timpul
a doi coimpăraţi, templul zeiţei Nemesis, de către curial(es)
territ(orii) .I::.tc(idavensium). Numele cetăţii-capitală a terito-
riului s-a redat abreviat, avind ca iniţială un sigma grec, în loc
de Ş latin. Această anomalie epigrafică îl determina pe V. Pâr-
van8 să creadă că I: s-a folosit aici, ca şi în alte texte epigra-
lice din teritoriile thraco-getice, cu scopul de a indica sunetul
„ş„ inexistent în greacă şi latină, dar prezent în limbile indo-
germanice mai noi (indo-ariană, slavă, germanică etc.). Ipoteza
lui Pârvan se loveşte însă de faptul că în provincii curat latine,
tncepînd cu secolul IV e.n. (de cind credem că datează inscrip-
ţia de la Celei, cf. mai jos, p. 33), se constată o deosebită manie
epi ·rafică de ,,grecizare„ a unor litere din cuvintele latineştiT.
Sucidava, ca toponimie, nu este unică în lumea triburilor
thraco-getice de la Dunăre ~i Balcani. O denumire identică o
avea aşezare'\ de pe malul Dunării de la Pîrjoaia (jud. Cons-
tanta'. în Scythia Minors.
Numele localităţii Sucidava este compus din două elemente.
Primul (Suci) indică denumirea unei populaţii locale geto-da-
cice, iar cel de al doilea (dava) constituie obi'?nuita noţiune
echivalentă cu cea de sat sau „tir~„ din limba dacilor. Este deci
de presupus că în acest loc îşi fixase centrul său politic, eco-
nomic şi militar un trib geto-dacic, ale cărui resturi arheolo-
gice au fo!:."t surprinse de săpături, atit pe cetate cit şi în jurul
ei. Data venirii la Celei a acestei populaţii, deocamdată nu
poate fi stabilită cu precizie. Descoperirea a nl'meroase monede
mace:ionene origirale sau de imitaţie şi databile din a doua
jumătate a secolului IV i.e.n.9, face posibilă prezenţa sucilor
şi a centrului lor de la Celei, încă din acea vreme. Săpăturile
arheologice de pe cetate ne indică pină acum, pe acest platou
şi cele mai vechi şi bogate UII'me daco-getice. Atunci cind in-
vestigaţiile se vor extinde şi cobori pe suprafeţe mai mari, în
straturile lor de locuire, se va putea obţine o cronologie mai
precisă. Se pare însă că pe platoul cetăţii romano-bizantine de
mai tirziu, unde existase o fortificaţie getică, locuirea autoh-
tonilor încetează în cursul secoluki I e.n., dar ea continuă pe
aria actualului sat Celei. Este probabil ca cetatea Sucilor să
fi fost distrusă, odată cu instalarea garnizoanelor romane pe-
malul drept al Dunării, constatare valabilă şi pentru alte cetăţi
geto-dacice din Muntenia (Zimnicea, Tinosul, Piscul Crăsani
etc.).Populaţia autohtonă, din aşezarea civilă, nu a fost împrăş
tiată de romani şi ea a păstrat în continuare toponimicul Suci-
dava. In această zonă de locuire civilă se găsesc multe monede
romane de bronz, din secolul I e.n. şi unele obiecte de import
aduse de peste Dunăre. Atunci cînd stăpînirea romană s-a insta-
lat oficial la Sucidava, platoul cetăţii fusese de mult timp
pustiit, deoarece pe el apare imediat un cimitir roman cu mor-
minte de incineraţie şi inhumaţie.
3. CERCETARILE ARHEOLOGICE
tn literatura arheologică, ruinele de la Celei apar menţio

nate la sfîrşitul secolului al XVII-lea. Pentru prima dată, ele au
fost vizitate, descrise şi ilustrate, sumar, de către vestitul în-
văţat umanist italian L. Ferd. de Marsigli, care căuta în. aceste
locuri urmele podului lui Constantin cel Mare (vezi p. 101). In
1691, e1 trece Dunărea de la Ghighi la Celei şi zăboveşte în
acest loc numai pentru a schiţa, în grabă, fortificaţiile cetăţii
romano-bizantine şi pe ale oraşului roman. La Gieli [Celei],
Marsigli notează următoarele : „Avem aici o construcţie rec-
tangulară, situată pe malul Dunării, în faţa gurii Iskerului sau
mai precis a (localităţii) Gegende [Ghighi]. In incinta ei, se văd
unele conskucţii de zidării (a) a căror destinaţie nu poate {i
înţeleasă. De aici începe un drum pavat cu pietriş oare, la o
oarecare distanţă, se uneşte cu al împăratului Traian, care în
lungul Oltului se întinde pînă în Transilvania" 10• Desenul, ce
întovărăşeşte svccinta descriere a învăţatului italian, reprezintă
o cetate patrulateră, orientată, cu laturile lungi. în lungul cursu-
lui Dunării, apă care atingea, atunci, un colţ al fortificaţiei.
Patrulaterul zidului de apăTare, dotat cu un şanţ de jur împre-
jur, este perfect şi închide, în centru, o cetăţuie ruinată par-
ţial, acoperită cu vegetaţie (fig. 2, a). Marsi~li a trasat numai
conturul incintei oraşului Sucidava, al cărui zid de apărare a
căpătat la el o formă dreptunghiulară, în loc de traoezoidală,
cum au dovedit cercetările recente. Construcţia cu blocuri (a)
din mijlocul fortificaţiei patrulatere este, de fapt, cetăţuia ro-
mano-bizantină, a cărei amplasare trebuia depla•iată mai spre
areapta. Important de reţinut este faptul că, pe vremea lui,
se putea vedea intact zidul de apărare, de la sud, al oraşulUi
antic.
Ministrul de interne al principatului Valahiei, banul Mirala-
che Ghica, fratele domnitorului Alexandru Ghica (1828-1842),
ca mare amator de antichităţi, a răscolit, cu săpăturile sale
13
diletantice, şi ruinele de la Celei. Despre rezultatele obţinute
ne informează colonelul Vladimir de Blaremberg : „Nici o pă
rere temeinică nu se poate da despre felurimea vechiului aş~
zămint al Celeiului, ale cărui ruine se află mai ridicate de faţa
pămintului; înfăţişează un stilp de zid, parte dintr-un cerc.
Aşezări regulate şi sistematice de piatră tăiată, împestriţată de
cărămizi mari, de care se văd şi la temeliile zidurilor de îngrâ- ·
dire, dovedesc deosebita îngrijire cu care s-a fost clădit într'acea
vreme această cetăţuie„ 1 t. După cum se vede, el descrie, sumar„
numai cetăţuia romano-bizantină.
Inginerul hotarnic, Al. Popovici din Tr. Severin, in afara de
informaţiile privitoare la podul roman, spune despre cetăţuie:
,„ .. era in trei colţuri clădită, zidirea ei de un stin.ien şi două
palme de groasă (= 2,25 m), tot din piatră albă-galbenă, căcă
midă prea puţină, a mai rămas un picior către răsărit, din-
tr'această zidărie ; o parte din ea a căzut la cutremurul din
anPl 1802 şi stă in fundul şanţult•i celui adînc, dimprejurul
acestei cetăţui„ 1 2. Popovici a ridicat şi un plan al II"Uinelor de
le Celei, rămas însă necunoscut.
După ce identifică Celeiul cu Sycibide, Laurian adaugă :
„Tot planul Sycibidei se poate lua, căci fundamentele zidurilor
şi şanţului ce înconjura cetatea se cunosc prea bine. Totul for-
mea?ă un pătrat, lung de 500 pa-;i şi lat de 600 paşi. ln unghiul
cel de către sud-est se văd încă ruinele stătătoare ale citadelei
ce se află pe o mică înălţime. Cimentul. mărimea şi tăria cără
mizilor, toate măuturisesc lucru roman; biserica cea no··ă este
zidită, toată din atari cărămizi şi pietre romane. Multe poartă
inscripţiuni romane, de pe spunerea locuitorilor, dar toate sînl
a.şa de incrustate în zid, incit nu se poate citi nimic. Chiar şi
a~ternutul bisericii e de căcămizi romane, pe una văzui lite-
rele întoarse : DARP, iar celelalte erau fără inscripţii. Mul-
ţime de va<>e şi de statui, parte de bronz, parte de marmură,
s-au aflat aici, şi acum se mai află foarte multe monede vechi ;
noi înşine cumpărăm de la ţărani cam 200 bucăţi, cele mai
multe de aramă, foarte puţine de argint" 13.
Maiorul Dimitrie Papazoglu, arheolog diletant şi entuziast
colecţionar, s-a remarcat ca un asiduu explorator al ruinelor
de la Celei. Ca şef al „carantinelor" de pe frontiera Dunării, a
stat la Celei doi ani de zile şi a construit pe cetate o cac;ă
bc,rdei a cărei groapă se poate vedea şi azi. El afirma că a iden-
tificat acolo urmele a trei necropole romane, un templu, car-
tierul „nobilimii„, podul lui Constantin şi fortăreaţa „străjui
toare„14.
Primele săpături arheologice, sistematice, s-au intreprins la
Celei de către arheologii francezi G. Boissiere şi Ch. Baudry.
Ei făceau parte dintr-o misiune ştiinţifică, trimisă în 1865, de
către Napoleon al 111-lea, ca să facă cercetări pe cursul Dunării
inferioare. Din păcate cei doi n-au publicat rezultatele acestor
investigaţii, aşa cum au făcut-o despre Troesmis (Igliţa, jud.
Tulcea). .
1n mai mulţi ani, Cezar Bolliac a realizat cercetări şi săpă
turi la Celei. Concluziile lui nu sint ale omului de ştiinţă, ci ale
ziaristului îndrăgostit de arheologie. In trei rapoarte, publicate
în Monitorul Oficial, precum şi in unele notiţe apărute în ga-
zeta sa personală, Trompeta Carpaţilor, găsim cîteva indicaţii
despre descoperirile sale. Bolliac a ridicat şi un plan al rui-
nelor de la Celei, mult mai exact decît al lui Marsigli. Dintre
săpăturile sale ne sînt menţionate cele de la colţul de SE al
cetăţuii, săpături care au ţinut numai cinci zile. Aici află un
zid „lung de 28 m, înalt de 4 m, lucrat din piatră cioplită şi cu
un brîu admirabil. Am dat de o temelie subterană, în care am
găsit multe oase de om şi piroane în ţeastă"16. ·
Colecţionarul Bolliac a strîns de la Celei sute de monede
de bronz sau de argint (mai ales constantiniene), cărămizi ştam
pilate, o mască de plumb, vase, un hipocamp de plumb, sticlă
rie etc., care în cea mai mare parte au intrat în depozitele
Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti.
ln incinta oraşului antic, lingă poarta de nord, el a aflat un
mormînt într-un sarcofag de piatră. Cadavrul fusese depus mai
întîi într-un coşciug de lemn, apoi închis în cel „de piatră''.
Inventarul mortului se compunea „din două tălpi de plută
groa"e de 12 CTn, trei ulcioare, fr nze .şi ramură de dafin " „Putui
11
alcătui corpul întreg - scrie Bolliac - a fost o femee - o

femee înaltă şi jună. Amindouă cercanele gurii intacte, dinţi
foarte potriviţi, nid o măsea stricată, ciţiva dinţi căzuţi i-am
pus la loc. Ce dialect s-a rostit prin aceste frumoac;e cercane?
O ştiu numai aceia cari au a"cultat s••spinele inimei ei şi care
au auzit jalea la moartea ei. Vă pot spune numai atît, că a fost
o femee, o femee înaltă, o femee jună, cu dinţi admirabili, dar
al cărui nume n-a voit să-l spună postffităţii 1'.îelosul soţ, care
a încuiat şi a ferecat în piatră, fier şi plumb, obiect11l amorului
său"17. Aşa se scria arheologia la noi, acum un veac !
De notat că Bolliac a făcut unele sondaje şi la capătul nor-
dic al p'.ldului roman. Arolo a aflat resturile unui e".lificiu (pro-
babil un oficiu vamal) dintre ruinele căruia a scos : un fra~me11t
sc11lptat în marmoră ce reprezenta o mină ţinind un ciocan (?}.
De la alte statui a găsit o altă mină cu un parazonium, o a treia
.1~
cu un fragment de scut şi o a patra cu o pateT'a1s. Cea mai
importantă descoperire a sa, realizată în acest loc, este însă o
dedicaţie pentru Cammodus, care atestă la Sucidava prezenţa
.unui oficiu vamal19. .
In vaira anului 1901, Gr. Tocilescu a deschis o campanie
de săpături arheologice la Celei, conduse de către colaborato-
rul său, inginerul topograf Pamfil Polonic, care ne-a lăsat o
serie de· note în manuscris. Cercetările s-au limitat la sectoru]
poch.ilui roman (vezi mai jos, p. 101) şi la incinta citadelei :to:-
mano-bizantine. Cu acest prilej Polonic a ridicat mai mult~
·planuri ale obiectivelor respective, folosite de către Tocilescu
in descrierea ce o dă acestor săpături 20. Pentru prima dată s-a
·precizat forma şi principalele epoci de viaţă din cetate. Cu pri-
lejul acestor cercetări, arheologul român a crezut că poate
identifica oraşul Mal\'a, la Celei. Părerea .şi-a schimbat-o în
1906, cind a apărut acolo inscripţia cu menţiunea territoriUm
Sucid'l.vense (Anntp, 1914, lllil". 122 şi mai sus, p. 12).
ln 1911, Vasile Pârvan intenţiona să-şi înceapă activitatea
sa. ca arheolog de teren, la Celei. Numai unele dificultăţi de
transportare a materialului rulant (şine .şi vagoneţi), de la
Adamclisi la Celei, l-au silit ca, în locul Sucidavei, ,să aleagă
Ulmetum 21 . Un an mai tirziu, el publica însă citeva documente
epi~rafice, de mare importanţă pentru istoricul Sucidavei, pe
carţ a vizitat-o adesea22.
ln timpul primului război mondial, un ~up de ofiţeri ger.,.
mani, amatori de antichităţi, cu mină de lucru rechiziţio.,,ată
din comună şi fără nici o metodă ştiinţifică, a•1 făcut săpături
in cetăţuie. Ei au dezvelit şi distrus un important edificiu do,,.
ţat cu hypocaust, situat lingă latura nol'dic'ă a fortăreţ"i (fi~.
20, N'. Obiectele descoperite au fost duse în Germania. In anii
acelniasi război, s-au săpat trall.'?ee pe panta meridională a pla-
toului cetăţii, distrugindu-se unele ziduri. O pa~bă .şi mai mare
a av1·t-o cetatea in 1941. cind trupele d~ tancuri hitleric;te (;\U
demolat un turn şi o parte din zidării (fig. 70-74), cu scopul
de a întări, cu aceste ruine, şoseaua Orlea--Corabia.
Interesul autorul11i acestei cărţi, pentru ruinele de la Suci-
dava, datează din 193123. Din anul 1936, şi-a deschis la Suri-
dava activitatea de săpături arheolo~ice, care. cu unele între-
ruperi, ·se continuă şi azi. După 25 de campanii de lucru, după
publicarea a zeci de studii, despre acest important centru arheo-
lonic, Su<'idava este cunoscută azi în lumea ştiinţifică de pretu-
tindeni.· tn deicursul a patru decenii, s-a lucrat în mai multe
sectoare ale aşezării.
16
Principalele cercetări s-au desfăşurat in cetăţuia romano-
bizantină. S-a urmărit, în primul rind, precizarea cronologici
a sistemelor de apărare, ale acestei importante fortăreţe, din
timpul imperiului roman tirziu, precum şi culegerea unor va-
riate documente arheologice, care au şi apărut din abundenţă.
Faţă de ceea ce se cunoaşte de la Tocilescu, au apărut elemente
noi (curtine, turnuri etc.), a căror definitivă lămurire cronoiO-
gică o vor aduce proximele campanii de săpături. tn interiorul
cetăţii, s-au identificat cele două importante clădiri : bazilica
creştină şi fîntîna secretă.
ln sectorul podului roman, s-a dezvelit compiet portalul
acesteî construcţii, ce urmează a fi consolidat şi protejat de in•
filtraţiile prttvocate de izvoarele din jurul lui.
Perimetrul defensiv al vechiului oraş roman a fost, de ase-
menea, urmă.rit, stabilindu-se locul a două porţi principale şi
a ciforva turnuri de apărare. Fiind acoperit de actualul cartier
Celei, cercetările colectivului întîmpină serioase dificultăţi de
săpătură in acest sector.
_ In ultimii ani, s-a trecut la dezvelirea „cimitirului pian•
de la nord de oraş, unde s-au descoperit citeva stite de mor-
minte de inhumaţie şi incineraţie, databile din secolele ÎI-IV
e.n„ foarte interesante în privinţa ritului lor funerar şi a etni-
cităţii· morţilor.
Primeie· fOnduri acordate şantierului Sucidava (în anii
1936-1952) au fost extrem de modeste şi obţinute, cu greu-
tate, de la fosta prefectură de Romanaţi. de la primăria oraşu
lui Corabia şi de la fostul Muzeu Naţional de Antichităţi din
Bucureşti. Durata lucrărilor nu depăşea două săptămini şi, din
lipsă de paznic, ruinele se reacopereau imediat. De îndată ce
ac:est şantler a fost înscris, bugetar, de Comitetul de Cultură
şi artă al Judeţului Olt, colectiveie ştiinţifice au putut bene-
ficia de fonduri suficiente. Aceasta le-a permis deschiderea mai
multor sectoare de lucru, prelungirea duratei cercetărilor, în
fiecare vară (la cel puţin o lună de zile) şi asi~urarea p3zei ce-
tăţii. Concomitent s-a deschis opera de consolidare a ruinelor
şi restaurare, totală, a „fin tinei secrete". Astăzi, cea mai mare
parte din incinta cetăţii romano-bizantine este redesvelită şi
consolidată. S·1cidava poate fi considerată, prin amploarea rui-
nelor şi marele număr de vizitatori, un fel de „Histria" a Ol-
teniei.
2 - Sucldava u
1 Tocilescu. Monumentele M.N.A., I, p. 239, aminteşte câ o cameră
a unui turn (vezi fig. 20, turnul B) : . . . „a servit ca ma~ie de
pine, fiindcă am gAsit intr'insa un strat de griu ars, gros de aproape o
jumAtate de metru".
~ A. Treb. Laurian, Magazin istoric pt. Dacia, II, 1846, p. 88 (repro-
dus d„ Odobpsr 1 1, Anti„hitliti Romanaţi, p. 219). D. Papazoglu a fost
de acont cu această Identificare, după cum rezultă de pe etichetele
aplica e pe o..i1t.'<:le1e colt-e~1u11ate de Ja Celei, cu indicaţi.a ,,Sycibida„.
3 Tocilescu, Monumentele M.N.A., I, p. 232 şi urm. C1. lnsă şi II,
p. 636.
' C. Diculescu, Die Gepiden, Lelpzlg, 1922, p. 127, n. 69.
5 Ann. Ep., 1914, nr. 122 Cf. Tocilescu, Monumentele M.N.A. II,
p. 636; V. Parvan, Cetatea Tropaeum, Bucureşti, 1912, p. 31 şi urm;
acelaşi ln, Arch. Anzeiger, 1913, col. 386, nr. 27 ; acelaşi, Dacia Mal-
oen.ris, p. 63 şi OR3, p. 507, nr. 189.
• V. PArvan, Cetatea Tropaeum, loc. cit.: acelaşi,. Daci.a Malvensis,
loc. dt., şi acelasi Getica, Bucureşti, 1926, p. 276 şi urm.
7 Cf. CIL, III, p. 2567 şi Tudor, RIR, XI-XII, 1941-1942, p. 138, nr. 3.
8 T I R., L 35 : Bucarest, p. 69. Deepre un „paa al Suci-Zor"' din
Balcani şi altele, vezi bibliografia la l I. Rqssu, Die Sprache der
Thraco· Jaker, Bucureşti, 1969, p. 141.
• C. Preda, Monedele geto-dactlor, Bucureşti, 1973, p. 473 (indice).
tO M.arsigli, Description du Danube, II, p. 36, fig, XL.
u VI. Blaremberg, Muzeul Naţional, gazet4 literara şi tndustrialc1,
1836, faac. 24-36, nr. 9 (reprodus de Odobescu, Antichttclţt Romonaţt.
p. 207). .
12 Odobescu, op. cit., p. 217.
13 Laurlan, op. cit., p. 88 (reprodus de Odobescu, op. dt., p. 219).
14 D. Pa.pazoglu, Muzeul Pa.pazoglu, Bucureşti, IBM, p. 108 şi urm.
(reprodus de Nobescu, op. cit., p. 229).
• C. Bolliac, tn Monitorul 0/1.cfal, 1869, nr. 222-224 ,1 Trompeta
Carpa.rfilor, nr. 100 din 20 aua. (1 sept.), 1872 ; nr. I 095 din 1/13 aprilie
1873 (reproduse de Odobescu, op. dt., p. Z31-Z4B).
d Odobescu, op. cit., p. 240.
11 Ibidem, p. 242.
li Publicate cu o altA interpretare de D. Tudor, Dada, IX-X.
IMl-1944, p. 411-412, nrs. 6-10, fig. 6-7.
III CIL, III, 8042, cf. mal jos, p. 38-39.
s Tocilescu, Monumentele M.N.A., I, pp. 232-247. Mult material Ppi-
ll'afic descoperit lntimplător la Celei, în anll precedenţi, s-a publicat
de Tocilescu, Fouilles et recherches Gt'cheologiques en Roumanie, Bu-
cattSt, 1900, pp. 187-191.
21 V. Pârvan, Cetatea Ulmetum, I, Bucureşti, 1912, p. 2 (498) (An.
Acad. Rom., ser., 11, t. XXXIV, Mem. Secţ. Ist.).
· 22 V. Pârvan, Dacia Malvensis, pp. 22-26.
23 D. Tudor, BCMI, XXV, 1933, pp. 76 81 ; acelaşi, Progresul So-
cial, II, 1933, pp. 403-412; acelaşi AO, XIII, 1934, PP .. 71-124 şi XV,
1936 pp. 107-116; 373-389 şi Cronica numism. şi arheol., XII, 1936,
PI>. 205-215.
„ Rapoartele generale de săpMurl publlcart:e de D. Tudor şi coia.:
boratorii sâi: Sucidava, I, II, III, ln Dacia, V-VI, 1935-1936, p. 387-422;
VII-VII, 1937-1940; p.p. 359-400; XI-XII, 1945-i947, pp. 147-208; Suci-
dava, IV-VII, in MCA, I, 1954, pp. 693-742; VII, 1960, p. 473-493; VIII;
1962, pp. 555-563 şi IX, 1961, pp. 381-396; acelaşi, Sucidava-Bruxelles;
acelaşi, Sucidava-Meridiane ; Gh. Poenaru Bordea-V. Barbu, Dacia,
XIV, N. S., 1970, pp. 251-295 ; Oct. Toropu, Anal. Univ. Craiova, ser.
Ist. Geog Filol., I, 1972, pp. 20-33 ; V. Barbu, SCIV, 24, 1, 1973,
pp. 27-55 şi C. Petolescu-Oct. Onea, MCA, X, 1973, pp. 125-140. Alite
&tudii privitoare la rezultatele cercetărilor de la Celei, din ultimii 42
ani, vor fi citate la cap. respective ale acestei monografii.
II e EPOCA PREROMANĂ
Cele mai vechi urme de locuire omenească, la Celei, da-

tează din perioada neolitică 1 •
Cite va sondaje efectuate în vechiul mal al Dunării, la capă
tul străzii ce coboară de la biserică în luncă, au scos la lumini
urmele unor locuinţe din chirpic, din gard împletit cu nuiele,
lipite cu lut şi pavate cu birne, pe care se aşternuse de ase-
menea loess. Acestea sint cele mai vechi urme preistorice şi
aparţin aşa zisei culturi Vădastra II, din mileniul IV-III
l.e.n. Integral, s-a săpat numai o locuinţă, lungă de 4,50 m şi
lar~ă de 4 m, ce fusese construită din chirpic şi birne de lemn.
Podeaua ei era formată din bucăţi de trunchiuri de copaci, peste
care se turnase un strat de lut gros de 0,30 m şi frumos netezit
la suprafaţă. După ce casa fusese incendiată, pereţii laterali,
tmpreună cu tntregul inventar casnic, s-au prăbuşit pe pardo-
seală. In complexul acestei locuinţe, nu s-au găsit arme şi unelte
de m11ncă, ci numai resturi de oase de animale, scoici, peşti etc.
ln schimb s-au cules circa 20 vase întregi sau intregibile, pre-
cum şi mai multe rîşniţe. In lungul peretelui de apuc;, !>e vedeau
.căzute, în şir, cîteva vase, cindva aşezate pe o poliţă. Sînt vase
de dimensiuni mijlocii, pentru uz casnic. In colţul de sud-est
al cam«:>rei, se depozitaseră vasele mari de pă>trat p:-oviziile,
iar pe lingă peretele de nord, trei rişniţe şi un vas arătau locul
.de pisat grăunţele. Vatra locuinţei se găc;ea în centrul încăoerii.
Urme ale culturii Vădastra, şi din neolitic, există răspîndite pe
lntrea~a suprafaţă ocupată, mai tîrziu, de către oraşul roman
şi cetăţ"ie. Dar cel mai caracte·ristic punct de trPcere, de la faza
neolitică la epoca bronzului, îl constituie resturile unui tell de
20
formA mamelonară (lung de 25 m şi lat de 6 m), situat în colţu1
de sud-vest al cetăţuii. El nu a fost distrus de către romani sau
de bizantini, deoarece în acele vremuri servea nu numai ca
agger, in spatele zidului sudic de apărare, dar şi drept cel mai
ridicat punct de supraveghere a luncii Dunării.
„Aici, locuirea îndelungată şi densă a dus la formarea unui
strat gtos de cultură. în care s-au deosebit intre 4-6 niveluri
arheologice. Cercetările au dat la iveală resturi de locuinţe in-
cendiate, construite la suprafaţa solului, avind podine de lut,
vetre de foc, pereţii din împletituri de nuiele, lutuiţi.· Inventa-
ru] arheologic descoperit constă din numeroase aşchii de silex,
topoare de piatră, o mare şi variată cantitate de ceramică
(fig. 42). Aceasta din urmă, prin caracterele sale (tehnica de lu..;
cru, formă, ornamentare), ilustrează un grup cultural distinct;
a cărei evoluţie în sud-estul Olteniei se plasează intre culturile
Sălcuţa şi Cernavoda III, pe de o parte şi Coţofeni, pe de alta.;
Grupul Celei este cunoscut din mai multe puncte, cil descope.:.
riri aflate, pină în prezent în lunca Dunării oltene, dintre Olt
şi Jiu. btinse!e analogii pe care ni le oferă cultura sa materială,
din Peninsula Balcanică pînă în Slovacia, ne demonstrează că
grupul Celei reprezintă o verifă din ofensiva culturală a sudului
egeo-anatolian care, trecind peste Bulgaria de astăzi, a contri-
buit la apariţia fenomenelor Coţofeni şi Baden, pe t ritoriul-
0
României şi pe teritoriile Iugoslaviei, Slovaciei, Ungariei, Aus...:

triei" (Petre Roman).
lntr-una din locuinţele acestei culturi, s-au descoperit inte-
resante urme de la o bucătărie, destinate a păstra apă şi provizii~
într-O serie de recipiente din lut· impermeabil, modelate în
formă de albioare (fig. 43). Ceramica conţine în pasta ei multe
fragmente de pietricele şi cochilii de scoici, iar în exterior, este
decorată cu alveole sau cu crestături (fig. 42). Resturile culese
din locuinţele acestei aşezări (databile din mileniul III i.e.n.),
sint alcătuite din griu carbonizat, cochilii de scoici, oase de
peşte, oase de animale domestice şi sălbatice etc. Toate acestea
indică adivităţile multiple ale unei populaţii de a1i'icultori,•
păstori, pescari, culegători, vînători etc„ care întreţineau relaţii
de schimb cu triburile de la sud de Dunăre. ·
Pririla epocă a fierului (Hallstatt) este atestată la Celei (pei
lingă fra'Tffientele ceramice răspindite peste tot) de inventarul
unui mormînt descoperit în curtea şcolii generale. Scheletul se
afla culcat pe partea dreaptă, cu genunchii îndoiţi, avind ·în
dreptul pieptului un vas din pastă poroasă, decorat cu ·un briu
alveolat şi cu apucători. In dreptul capului stătea o ceaşcă cu
toartă supraînălţată (fig. 45, 1).
ZI:
Ce-a de-a· doua epocă a fierului (La Time) se remârcă prin
cele mai bogate urme arheologice preromane, răspindite pe
platoul cetăţii şi pe întreaga suprafaţă a viitorului oraş roman.
Această cultură aparţine tribului daco-getic, denumit Suci. Ea
a dispărut de pe platoul cetăţii, în urma apariţiei romanilor pe
frontiera Dunării inferioare, dar s-a menţinut pe aria, ocupată
de viitorul oraş. In marea lor majoritate, sint vestigii ceramice
fragmentare, provenind de la vase ce se lucrau cµ mina sau
cu roata olarului (fig. 44). Dintre oalele lucrate cu mina ·rlmîn
caracteristice cele două tipuri : „ceaşca dacică"' de formă tron-
conică, cu toarta supraînălţată şi vasul-borcan, cilindric, dee<r,
rat cu unul. sau mai multe benzi, .răsucite in formă .de funiei
ln jurul pintecului. Numeroasele vase de culoare vînăta-cenu~
şie, ornamentate adesea cu rozete imprimate, intre gitul şi .ba...
zinul lor, .formează o altă categorie (fi.g. 44, 1-3). Se constată, în
gropile gospodăreşti dacice ale Suci-lor, multe fragmente de
amfore greceşti( dintre care una cu o inscripţie greacă pe toar-
tă), o dovadă a relaţiilor economice dintre acest trib şi lumea
elenistică (secolele 111-11 i.e.n.). Se importau din Arhipelagul
egeean (Rhodos, Cnidos etc.) amfore cu vin şi untdelemn de
calitate.
Au existat de asemenea şi relaţii de schimb intre Sucidava
geto-dacică şi romani, încă din secolul II i.e.n., relaţii documen-
tate prin monedele de arpint şi bronz, prin podoabe şi chiar
ceramică. Pe o vatră dacică din interiorul cetăţuii, s-a11 d~cp-:0
perit un opaii roman ( cu firma slab conservată) şi fragmente
de vase romane specifice secolului I e.n. Intr-o locuinţă incen-:
diată, situată .tot pe platoul cetăţuii, s-a aflat de asemenea un
ulcior de forma celor romane, dar lucrat în tehnica olăriei, geto:;
dacice. Olarul autohton a copiat un model roman din secolul
I e.n. .
Tribul Suci-lor î~i avea centrul său politico-administrativ
fi economic pe platoul cetăţuii unde s-a putut fortifica graţie.
şanţului natural din jurul lui. O atare fortificaţie nu mai putea
dăinui, d~ îndată ce la Oescus s-a fixat o garnizoană, romana
ln secolul I e.n. In cursul acestui veac, o incursiune romană a
dus la incendieri şi distrugerea ei. In diferite locuri de pe pla-
tou, s-au identificat case dacice incendiate. Atunci cind stăpi
nirea roma Hă s-a· instalat la Sucidava, platoul era pustiu, ceea
ee a permis· transformarea lui într-un cimitir roman de. io.cin~
raţie apoi de inhumaţie, în secolul II e.n.
Denarul republican roman apare în aşezarea civilA a Suci-
davei încă clin secolul II i.e.n., ceea ce dovedeşte relaţiile ei
economice cu lumea mediteraneeană. De notat că tot îţi. aceasta
12
aşezare geto-dacică, s-a aflat şi un vas de bronz turnat in anii
268-264 î.e.n., a cărui prezenţă reprezintă un fapt cu totul
unic şi neobişnuit (colecţia Gh. Georgescu). De îndată ce se
constituie provincia Moesia (15 e.n.), apar la Sucidnva, în număr
destul de însemnat, şi cele mai vechi monede romane din bronz,
emise sub Augustus, Tiberius, Claudius I etc., ceea ce repre-
zintă un fenomen economic explicabil, între romani .şi Sucii din
aşezarea civilă.
NOTE
1 Bibliografie generală : D. Tudor-E. BuJOr, MCA, VII, p. 474 "
VUI, p. 561 ; E. Bujor, Revista Muzeelor, IV, 1967, 3, p. 211-216;
S. Morintz şi Petre Rom~n, Dacia, N. S., XIL 1968, p. 98-106 şi E. Comşa.
SCIV, 19, 1967, Z, p. 207-221.
III •O:ItAŞUL ANTIC
Zona cea mai dificilă de cercetat, prin slplturl, o constituie

aria vechii a~ezări civile rurale, mai apoi urbane. Clădirile, gos-
podăriile şi frecventele grădini, cu pomi fructiferi, din cartie-
rul Celei, ne silesc a deschide excavaţii în puţinele locuri virane
şi pe rigolele uliţelor. De aceea, topografia antică a acestui
centru ne este cunoscută numai în linii mari. De notat că din
vechile zidării ale Sucidavei romane de odinioară, nu se mai
vede azi nimic la suprafaţa terenului. La 1845, cind trece pe
aici, Laurian notează cu satisfacţie că tot planul Sicibidei se
poate vedea la suprafaţă şi că ea avea o formă pătrată, de mă
rimea 600 X 500 paşi (v. mai sus p. 14'. Colectivele de arheologi
care au lucrat la Sucidava, în anii 1957-1966, s-au străduit a
lămuri mai intii problema centurii de apărare a oraşului şi a
determina anumite elemente topografice din interiorul lui.
Despre dezvoltarea urbanistică internă a Sucidavei, nu ştim
nimic precis, în ceea ce priveşte străzile, pieţele, edificiile reli-
gioase sau publice, casele private ş.a.t In comparaţie cu datele
'i planurile rămase de la Bolliac, mai apoi de la Tocilescu,
rezultatele noastre sint cu totul noi .şi precise.
I. :lNCEPUTURILE VIEŢII ROMANE
Descoperirile monetare din aşezarea civilă dovedesc că de-

narii republicani romani circulau aici cu cel p'.lţin două-trei
secole mai înainte de apariţia stăpînirii romane. Piesele ro-
mane de bronz apar şi ele la Sucidava pe timpul domniei lui
Augustus şi devin din ce în ce mai numeroase, în cursul seco-
lului I e.n. 2. Unele fragmente ceramice, opaiţe şi obiecte de
metal, de origine romană, ne permit de asemenea o datare a
lor din cursul secolului I e.n. Dar toate aceste resturi arheo-
logice trebuiesc considerate ca importuri ale sucilor din lumea
romană de la sud de Dunăre, unde imperiul este prezent la
Oescus, încă din timpul domniei lui Tiberius (14-37 e.n.),
Cele mai vechi urme, data~e încă din anii de lupte pentru
cucerirea Daciei, s-au identificat pe teritoriul a~ezării civile
romane, în grădina actualei şcoli elementare din Celei. Săpă
turile din anii 1957-1958 au descoperit, în acest loc, un şanţ de
apărare (cu agger-ul nivelat), lat de 5-6 m şi adînc de 3,50 m
(fig. 3, S. 1-111). El nu are nici o legătură cu zidul vecin de
la nord, deoarece nu se continuă la E de poarta de S a oraşului,
ci face un colţ rotunjit, îndreptindu-se spre sud (pe sub clădi
rea actvalei şcoli). Forma şi dimensiunile acestui cadrilater de
pămint n-au putut fi încă urmărite spre SV. Ceramica şi cele
30 monede, descoperite în acest şanţ, datează din secolele II-IV.
cele mai vechi fiind de la Trafa~. Se pare că aceac;tă întăritură
de pămînt (ale cărui dimensiuni erau de aproximativ 350-
250 m) a fcst la început o castra aestiva, iar mai apoi centură
de apărare a a~ezării civile a primilor colonişti romani stabiliţi
la Sucidava. Destinaţia ei militară ar fi dovedită de un frag-
ment de ţiglă aflat în şanţul de apă.rare şi marcat cu ştampila
co(h-:;rs) I Ling(on·•mJ3. Această cohortă de Lingones a partici-
pat la campaniile lui Domiţian şi la primul război al lui Traian
cu dacii, pentru ca în anul 103 să fie readusă la locul său de
garnizoană, din Britannia. Presupunem că ea a săpat acest cas-
tru de pămint necesar concentrării de trupe ce au operat pe
Olt împotriva lui Decebal4 (fig. 8. 3).
In şanţl'l castruh·i (secţionat în şase locuri) s-au aflat (chiar
pe fundul lui) ca ultime monede, cele aparţinînd lui Gordian III
(238-244). Aceasta dovedeşte că şanţul nu fusese acoperit pînă
în timpul domniei acestui împărat şi a putut servi de asemenea,
la vest de poartă, ca element protector al zidului de apărare,
ridicat în secolul III. Că şanţul nu fusese săpat ab ini+io pen-
tru apărarea acestui zid, ne-o dovedeşte şi distanţa dintre cele
două elemente defensive, care este de 25-30m; deci, o bermă
neobic:;nuit de lată. S-a mai ob<;ervat apoi lipsa de paralelism a
lor (fig. 3, cu secţ. 1-111, XVI şi XXVI).
Resturile de locuire, mai ales cele ceramice, atestă insta-
larea popl'laţiei civile în aceac;tă castra aestiva, după plecarea
trupelor şi dt•pă formarea provinciei Dacia. Deci, în acest punct,
s-a stabilit primul nucleu de colonL"?ti. Ce unitate militară şi
25·
în ce loc s-a fortificat la Sucidava, după cucerirea regatului
dacic, nu putem şti. In secolul II, din punct de vedere strategic,
Sucidava nu mai avea importanţă, incit protecţia ei se putea
realiza de o modestă garnizoană. Prezenţa unui p<>st militar
ne ec;te confirmată printr-un fra"lnent de inscripţie, din anii
211/212, cird Caracalla şi Geta ridică acolo o importantă con-
strucţie „prin grija soldaţilor lor" (OR 3 , p. 510, nr. 211).
Pe suprafaţa ocupată de grădina şcolii elementare din Celei,
au fost săpate mai multe secţiuni. In urma acestora s-au cules
numeroase monede de la Antonini, fr~omente ori.,ginale de vase
teTTa sigillata, ceramică r~ie romană de producţie locală
ş.a.m.d. specifice, ca datare. secolului II e.n. Din această zonă
s-a extins, apoi, aşezarea civilă romană ocupînd, de jur împre-
jur, o suprafaţă de peste 30 hectare.
Ca o descoperire importantă, se poate aminti lingă clădi
rea şcolii, un p11teus roman. din secolul II e.n. Această fintină
era construită din cărămizi. Buna ei stare de cons rvcu-e a per-
0
mis o re<;taurare perfectă, incit, apa din ea, după 17 secole,

se refoloseşte azi de către cele citeva sute de elevi ai şcolii.
Puţul este adinc de 15 m, iar la fund are o forma conică, cu
patru ferestruici laterale prin care pătrunde apa din pînza
freatică. Perfect circular, puţul are diametrul de 1,16 m, deschi-
derPa gurii de 0,84 m şi un zid inelar format din cărămizi tra-
pezoidale arcui'e, lUT"~i de 0,2~-0.26 rn, late d~ 0,14 m si groase
de 0.05 m. Cu atari 13 cărămizi bine arse se realiza, prin legă
tură cu mortarul, un inel complet, iar pe un metru înălţime
ap:lr l B ririduri (fig. 46). Ultima monedă ,<Tăsită în 1t..umplutura
puţului datează de la Marcus Aurelivs (161-180), dar consta-
tăm ('ă puţul a rămas in funcţie şi după această dată.
Sintem in mă<;ură să stabilim azi, că în ceea ce priveşte
evol · ·tia f nrtificării oraşului, ea a cuno.;:cut trei mari etape prin-
cipale pină pe la mijlocul secolului III e.n. Extinderea treptată
a oraşului, spre ro-d si sud, se vede şi d!n faptul că Pl a silit
retragerea sau desfiinţarea unor necropole romane mai vechi
ce exic:;tau in aceste direcţii. Se constată, de ac;f"Illenea, că ur-
mele de locuire nu a•1 depă5it (ca la Romula-Malva şi Dro-
beta) centura de apărare a ora~ului, creată în prima ei formă
lncă din secolul II e.n.
De notat că pe întreaga suprafaţă a oraşului antic. prob1ema
apei potabile nu s-a prezentat atit de acută, ca pe cetăţui&
romano-bizantină, de mai tirziu. Ca şi astăzi, se puteau săoa,
cu uşurinţă, puţuri de tipul celui descoperit în grădina şcolii
elementare (vezi mai sus). Către ripa sudică, oraşul dispu-
nea de numeroase izvoare. In legătură cu acestea, popuiaţia
t&
practica diferite rituri sau superstiţii. Astfel, prin anii 1925-
1930, lingă unul dintre aceste izvoare s-a aflat o oac:;etă de
cărămizi ce conţinea şapte ulcioraşe aşezate în cerc, dintre care
şase stăteau cu gura în jos iar al şaptelea cu gura în sus.
2. TOPOGRAFI A AŞEZARII ANTICE5 (fig. 3).
In a doua jumătate a secolului II e.n. aşezarea civilă luase

o mare dezvoltare în ceea ce priveşte întinderea. De la vechiul
ei aspect rural, trecuse la primele elemente de urbanizare. ln
acest moment, s-a simţit nevoia înconjurării „tîrgului" cu un
şanţ (fossa) şi un val de pămînt (agger). Aceste modeste ele-
mente defensive sînt vizibile azi, la suprafaţa terenului, numai
pe laturile de nord şi vest. Şanţul nu are, peste tot, orientarea
în linie dreaptă (din nevoia de a închide şi unele locuinţe mai
periferice) şi nici aceleaşi dimensiuni (datorită mo<lificărilor
ce i s-au adus în fazele următoare de refortificare). Pe latura
de răsărit, el are lărgimea de 8 m şi adincimea variabilă de la
3,50-8 m. Numai pe latura de nord şanţul avea lăţimea neo-
bişnuită de 19 m, ceea ce dovedeşte a fi fost aci o viroagă na-
turală, amenajată de romani (fig. 3, N. I şi N. II). La colţul
de NV, lăţimea lui era de 9 m, iar herma lată şi ea de 33 m
(fig. 3 N.V). Atit şanţul cit şi valul se opreau in ripa de la
sud. Că acest şanţ a funcţionat pînă în secolul IV ne-o d·'J-
vedesc resturile arheologice culese de pe fundul lui : ceramică
dacică, fragmente de amfore elenistice, ceramică şi monede ro-
mane din veacurile II-IV.
Credem că aceste împrejmuiri aveau caracter juridico-!I'eli-
gios, constituind !Oi un prim element defensiv, împotriva unor
cete prădalnice (latrones), ce s-ar fi putl't infiltra de peste Olt.
Odată cu săparea acestui şanţ, necropola plană, ce la nord de
aşezare, a fost împinsă mai în afară, iar cea de pe i:lato11l viit.na-.
rei cetăţi şi din jurul lui, a încetat a mai funcţiona (colţul de
sud-est).
Către finele secolului II şi începutul celui următor, prospe-
ritatea economică a oraşului i-a determinat pe edili să ia noi
măsuri de apărare. ln această (a doua) fază, ce s-ar data din
epoca Severilor (cca 200-230 e.n.), s-a înălţat la marginile
oraşului, un zid de piatră (murus) gros de 1 m, cu a79er în in-
terior şi păc;trind in faţa lui vechiul şanţ de aoărare şi d limi-
0
tare. Numai in colţul de SE, intre actuala uliţă ,.Sucidava" şi

şanţul NE al cetăţii (fig. 3, E.IV; E.XVII şi E.XVII) se cons-
tată că a fost părăsit traseul şanţului din prima fazâ, săpin-
du-se altul, mai spre est, paralel cu zidul (fig. 3, E.IV) şi mult
mai adinc (5,60 m). Din murus s-a scos un fra""lllent mai bine
păstrat (lvng de 5,80 m) aflat în secţiunea E.IX (fig. 3), unde
el are la temelii un soclu în interior, lat de 0,18 m şi un altul
exterior, lat de 0,40 m. Lăţimea neobişnuită a soclului exterior
dovedeşte că zidul de apărare (ca şi la porţi) poseda un para-
ment din blocuri (opus quadratum). ·
Noua centură de apărare a căpătat o formă trapezoidală, cu
baza mare sprijinită pe ripa Dunării. Economia de materiale
ln zidărie a determinat pe constructori să dea zidurilor o linie-
dreaptă. Astfel se explică de ce murus-ul nu este paralel cu
şanţul cel vechi, iar lăţimea hermei variază de la 17-38 m:
Latura de nord a acestui zid era lungă de aproximativ 500 m~
cea de ră<;ărit de 525 m şi cea de apus de 575 m. Cit priveşte
~ea sudică, aceasta se prezintă azi t·:>tal distru~ă, din cauza
exploatărilor carierelor de pietriş din malul Dunării. După afir-
maţiile lui Bolliac, ea era încă vizibilă în secolul trecut şi urma
de asemenea o linie dreaptă (deci închidea şi platoul pe care
se va construi, mai tirziu, cetăţuia romano-bizantină'. In ac.'3st
caz, lungimea ei poate fi calculată la aproximativ 725 m. Cu
aproximaţie, zidul acesta trapezoidal, de apărare, închidea o
suprafaţă de 30,6-31 ha (fig. 3).
La distanţe variabile, de la 90-100 m (intre curtine), zidul
de apărare p-:>seda turnuri-bastioane defensive. Săoăturile noas-
tre au precizat şi dezvelit numai două (fig. 3 N.II şi E.VII) ;
în rest, ele sint acoperite de clădiri moderne. Turnurile au forma
patrulateră regulată (3. 70 X 9,30) şi ies în afara frontului
curtinf>lor. Fiecare închide la parter o cameră de mărimea ~
1.65 X 5,60 m, umplută cu dărimături şi pămint, încă din a'1ti-
chitate. Spaţiul strimt al acestora, nu putea oferi un loc comod
pentru luptători. Pe fiecare latură existau 3-4 asemenea tur-
nuri defensive. ln camera de deasupra, se p•iteau instala arme,
maşini balistice, proiectile şi o mică gardă. Cit priveşte turnu-
rile de colţ ale fortificaţiei, săpăturile nu au p'..ltut determina
forma ~i dimensiunile lor din timpul acestei faze, deoarece au
fost total distruse de cele ridicate în a treia perioadă de cons-
trucţie.
Fără îndoială, că încă din faza de pămînt a incintei, pe fie-
care latură a cetăţii civile, există cite o poartă principală. In-
vestigaţiile noastre au p•itut identifica numai poarta de pe
latura nordică, care aparţine celei de a doua fa~e (fi~. 4). Ea
se gă~te în mijlocul uliţei, ce se desprinde din şoseaua naţio
nală şi duce spre şcoala elementară din Celei (fig. 3, N.IV). Din
temeliile parţii au rămas numai şanţurile de fundaţie a două
18
tu„ nuri, acum umplute cu gunoaie, fără nici o urmă de zidărie
cu. mortar. Zidurile turnurilcr aveau grosimea de 0,90-1 m.
Lipsa unor resturi de zidărie cu mortar de var ne determină
8ă afirmăm că poarta fusese realizată numai din blocuri de
piatră cioplită regulat, piese ce au fost scoase de către locuitori
în dectTsul timpului. Intrarea între turnuri avea lăţimea de
4,30 m, iar turnurile ce o flancau rr.ă~urau în exterior : 3,65 X
X 4,40 m (fig. 4). Camerele lor de la parter (de mărimea
1,70X1,85 m) fuseseră umplute cu loess bătut, ceea ce dove-
deşte că nu erau folosite. Cele două turnuri (ca şi cele ce sepa-
rau curtinele) au corpul în afara liniei exterioare a zidului.
Ele se leagă diferit de curtinele de la est şi vest, care aveau în
acest loc, lăţimea de 1,80-2 m, iar temeliile la aceea.şi adîn-
cime.
Pe această poartă, pornea drumul roman ce se îndrepta spre
Roml'la-Malva. Se constată, în structura şoselei romane de
aici (lată de 6 m), două faze de construcţie a drumului. Ne
sînt indicate de două straturi de pietriş, separate de un strat
de dărîmături, gros de 0,70 m. Resturile unui z!d interior (lat
de 1,10 m), alipit de curtina turnului de est, indică temelia
unei scări cu trepte, necesară urcării spre drumul d~ rond şi
la crenele. ln zidăria celor două curtine, de linri-ă poartă, se
observă material de adunătmă (fragmente de ţigle, de cără
midă, de olane etc.), fo1osite în faza a treia d~ refortificare a
oraşului (situaţie întilnită şi pe alte loturi). Datorită puternicelor
ei f 11 ndaţii, această poartă a rămas în serviciu, fără modificări
esenţiale şi în faza a trf'ia (vezi reeonc;tituirea ei, fi ...... 5).
. Pe la mijlocul secolului III e.n. (Filip Arabul-Gallienus), a
avut loc a treia etapă de întărire a fortificaţiilor ora~vlui Suci-
dava, ajuns acum la cea mai de seamă înflorire din istoria sa.
Sîntem în momentul cind limes-ul Transalutanus fusese străpuns
de goto-carpi şi cind invaziile barbare pustiau Dacia sudică.
Graniţa de i:e Olt era prea apropiată şi nu mai prezenta si~u
ranţă. Se consta~ă act•m, că toate oraşele romane şi aşezările
mai importante din sudul provinciei (Romula, Sucidava, Dro-
beta, Aruae etc.) se fortifică cu ziduri puternices.
La Sucicava, s au luat importante măsuri de protecţie. In
primul rînd, suprafaţa cea mai importantă de protejat, ace-Pa
a ora.şul"i. este închi~ă cu un nou zid defensiv, ridicat d la 0
est la ve"t, care împarte în d01•ă trapeze vechea incintă f.-.rti-

ficată. Datare3. ac stei construcţii rezultă din cera'Tlică, dintr-o
0
mon"'Clă de la împărătea"a Tranquillina n38-244), afhtă în-

tr-un cuptor de olar şi din alte materiale găsM:e în pămîntul
scos din săparea temeliilor, aruncat peste aceste obiecte. Aceas-
2Y
ta nu .însemnează că sectorul de sud a fost părăsit. El prezenta
un front prea larg de apărare spre Dunăre, pe unde se puteau
infiltra barbarii. De aici, necesitatea scurtării lui. Peste vechile
turnuri de la colţurile de nord-est şi nord-vest ale oraşului, s-au
ridicat altele, mai puternice, de formă circulară şi cu diame-
trul de 9 m. Curtinele laturilor de nord, est şi vest, ale trape-
zului nordic, au fost îngroşate, incit zidul lor avea lăţimea de
1,80 m. ln această situaţie, trapezul de nord al fortificaţiei
avea laturile lungi de : 638 m la sud, 315 m la vest, 500 m la
nord şi 290 m la est (= 17 ha). Sectorul trapezului sudic păc;tra
următcarele dimensiuni : 638 m la nord, 725 m la sud, 160 m
la vest şi 235 m la răsărit (=14 ha). S-au menţinut ca elemente
defensive turnurile dintre curtine, din faza a doua, precum şi
forma porţii de nord (fi~. 3).
Noul zid, ce împărţea oraşul în două mari cartiere, avea
grosimea, la temelii, de 2,25 m, iar deasupra soclului, de 1,80 m~
In spate, el nu poseda obişnuitul val de pămînt. La extremi-
tăţi, acolo unde se lega cu laturile de apus şi ră~ărit, a fost dotat
cu turnuri circulare de apărare. S-a putut sonda numai cel de
sud-est, stabilindu-se că avea o formă circulară, neregulată, cu
diametru de 12 m şi cu o cameră ovală interioară, largă de
7,50 rn (fig. 3 E.VIII). In interiorul lui, s-au identificat temeliile
demolate ale zidului din faza a doua (fig. 3). Curtinele zidului
cel nou, dintre cele două sectoare, erau Iun.pi de 90-95 m. Ele
fuseseră separate intre ele cu turnuri în formă de potcoavă,
scoase cu corpul ln afara frontului murus-ului. ln lungul în-
tregii laturi, existau patru asemenea turnuri, dintre care au
putut fi sondate numai două (fig. 3, S.XIV şi XXIII); în rest
e~e sînt acoperite de clădiri moderne. Cele cercetate au o lun-
gime de 10,75 m, o lăţime de 8,25 m şi adăposteau la parter
cite o cameră de dimensiunile : 5,25 X 6 m.
Reţinem faptul interesant că noul zid de apărare nu a f09t
lntărit şi cu obişnuitul şanţ din faţa sa. Doar la vest de poartă,
el s-a folosit de vechea fossa, de la castra aestiva. ce precedă
colonizarea romană (vezi mai sus, p. 25). Numai pe aripa
dreaptă a zidului (fig. 3 S.V„ S.XXI, S.IX), intilnim, la nord
de el, un şanţ de apărare lat de 6 m, adinc de 3,50 m şi cu o
hermă lată de 8 m. Dar această fossa datează de la finele veacu-
lui al IV-lea, cînd sectorul nordic al oraşului fusese părăsit
şi se folosea numai cel sudic, din jurul cetăţuii romano-bi-
zantine.
Cel mai interesant şi important element defensiv de pe
aceac;tă latură interioară, îl constitl'ie poarta de st'd a ora~ului
(fig. 3, S.XIII). Reconstituită grafic, ea ne oferă un aspect mo-·
30
numenttal (fig. 6). Deşi această poartă avea un turn, parţial
acoperit de clădirea şcolii elementare din Celei, iar al doilea
in mijlocul uliţei, s-au putut stabili, totuşi, forma şi dimensiu-
nile ei. Deschiderea porţii avea lărgimea de 7,50 m (deci porţi
duble) şi era apărată de două turnuri laterale în formă de pot-
coavă, fiecare lung de 11 m şi lat de 9,75 m. O cameră, de la
parterul unui turn, avea mărimea de 6 X 6,75 m. Temeliile tur-
nurilor erau groase de 2,30 m ; adîncite în sol pînă la 2,60 m
şi prevăzute, deasupra, cu paramerut, în opus quadratum. Un
singur bloc, ce s-a păstrat, din acest parament, este de mări
mea 0,40 X 0,60 X 0,88 m. Stratigrafia ne arată două nivele în
construcţia porţii : un pavaj (gros de 0,15 m), din secolul III
şi deasupra lui, un al doilea din secolul IV, gros de 0,25 m şi
cu urme de incendiu la suprafaţă. Aceeruşi stratigrafie apare şi
în camerele turnurilor. Ca şi în secţiunea S.XXI, se observă
şi aici că în veacul al IV-lea, poarta avea rol defensiv, invers.
adică spre nord. Aşa se explică urmele de locuire din secolul
al IV-lea, găsite alipite de faţa sudkă a curtinelor şi turnurilor
porţii.
Strada interioară, care pornea, de la această poartă, către
cea de nord, corespunde cu kardo maximtts, din urbanistica
romană. Secţionată în trei locuri, această arteră avea în seco-
lele II-III lăţimea de 6 m, poseda un pavaj gros de 0,30 m
(lucrat din acelaşi beton ca la poartă), p~ care se fixaseră
blocuri neregulate din piatră. Roţile vehiculelor antice au
şănţuit-o paralel, pe o lăţime de 1,50 m, care este, de fapt, lun-
gimea osiei lor (în Dacia). In secolul al IV-lea, peste aceste
blocuri de pavaj, s-a aşternut un strat de pietriş gros de
0,20-0,30 m. Pe latuTile străzii existau urme de case din seco-
lele II-III (monedele), printre care s-a aflat şi o vatră a unui
atelier cu deşeuri de bronz, oase înverzite, zgură, şi chiar unelt-
aplice frumos turnate. Nivelul constantinian (monede Constan-
tin cel Mare - Iulian Apostatul) se remarcă în acest sector
şi prin apariţia unor fragmente ceramice din secolul al IV-l"'a.
Sub nivelul acestei străzi, s-au descoperit urme ceramice da-
cice din epoca bronzului şi din cultura Coţofeni.
Surprinzător este faptul că şoseaua romană, ce ieşea în se-
colele II-III prin poarta de sud a oraşului, nu se îndreaptă
spre Dunăre, ci coteşte pe sub clădirea şcolii, apoi prin grădina
ei, spre apus, către vicus-ul roman de la Orlea (fig. 3.
S.XXV-XXVII). Numai odată cu zidirea podului constanti-
nian, o ramură modestă a drumului unea, în linie dreaptă.
poarta cu portah·l. Şoseaua are lăţimea de 6 m şi P formatt
din mai multe straturi de pietriş de diferite grosimi, care re-
31~
prezintă faze de refacere. ln cel mai de jos strat; s-au aflat
monede de la Traian şi Hadrian. Ea avea trotuare (margines)
din bolovani sau cărămidă şi fusese flancată de diferite locu-
inţe, cu un puteus fără îmbrăcăminte, de cărămidă. Din rui-
nele unei mari clădiri cu colcane, fac parte patru baze de i::iatră
aflate pe marginea drumului. In epoca tîrzie a imperiului (se-
colele IV-V), pe marginile acestt·i drum, se constată mor-
minte de inhumaţie şi zgură de redus fierul, ceea ce dovedeşte
că sectorul nu mai era locuit. Tot în acest s"'ctor, la cel mai
adinc nivel, a existat şi un cimitir dacic de incineraţie.
Monedele şi ceramica, descoperite pe intrear<a arie fortifi-
cată a oraşului Sucidava, ne ac;igură locuirea sa. intre ziduri,
pînă în a doua jumătate a veacului al !V-lea. După aceasta,
zona de locuire se restrînge la sud de zid•Jl ce îmoărţea oraşul
în cele două trapeze. La începutul veacului al V-lea consta-
tăm această situaţie spre e•t. numai în jurul cetăţii romano-
bizantine, pină la actuala uliţă ce unea poarta d~ st•d cu por-
talul r 1 ·inat al podului roman. Pentru perioada bizantină (se-
colul VI), nu avem nici o dova:lă arheologică di:>~ore reînfiri-
parea vieţii urbane la Sucidava, in afara ariei cetăţii romano-
bizantine. Se pare că oraşul a avut d suferit i11 perioada anar-
0
hiei militare. In interiorul l"i, sub dărimăturile unei cac;e in-

cendiate, s-a descoperit, acum cincizeci de ani, un te:>at•r cu
4 CO'l piese de argint emise sub Gordian al III-lea şi Filip
Arabul.
3. ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA
A ORAŞULUI
Sucidava intrao;e în componenţa teritorială a Daciei Inferior

(înfiinţată în anii 118/119 e.n.), iar mai tirziu, odată cu reorga-
nizarea administrativă a provinciei (167 /169), în a Daciei Mal-
vensis (Oltenia de azi). Analiza dezvoltării oraşului ne arată
o a'iezare de tip urban, foarte importantă din pPnct de vedere
economic. Din acest punct de vedere, ea stă alături .şi chiar
depăşeşte unele oraşe ale Daciei. Sucidava merita a fi răc;plă
tită cu titlul de municipium şi chiar de colonia. Din păcate,
pină acum, textele epigrafice nu ne spun nimi,.. în l""rTătură cu
o promovare municipală a oraşului de la Dunăre. S-ar p·1tea,
ca viitoarele descoperiri ~ă ad1 1 că unele surprize. în ac"'a~tă
privinţă ; ca în cazul marelui oraş Novae (lincră Şiştov, R. P.
Bulgaria) ; unde, numai în ulitimii ani, s-a putut stabili că
obţinuse calitatea de municipiu roman.
3Z
Ceea ce .ştim, pină acum, despre organizarea administrativă
a Sucidavei, se bazează pe o singură inscripţie, foarte „elastică'·.
ca datare. Documentul acesta o situează, din punct de vedere
juri<lic, într-un cadru administrativ rural, adică în situaţia de
pagus sau de vieus. Textul complet al inscripţiei este acesta :
Deae Nemesi. Pro salute Aug (ustoruni) (duorum) curiales terri-
(torii) ~ue(idavensium) templum a solo restituerunt (fig. 41) 7 •
Exista, deci, la Sucidava un templu de seamă al Nemesidei
(confirmat şi de o inscripţie recent descoperităB), care, în vre-
mea domniei concomitente a doi împăraţi, se restaurează, de
către „deputaţii" teritoriului Sucidavei. Cine au fost cei doi
Auguşti nu putem şti. In schimb, e:x;presia euriales ne arată
că datarea documentului trebuie făcută după 250 e.n. (de cind
apar aceşti delegaţi în lumea rurală). Am arătat, cu altă ocazie 9 ,
că aceşti curiales rurali sînt frecvent întîlniţi numai în texitele
epigrafice, din prima jumătate a veacului al IV-lea (după re-
formele lui Diocleţian). Cum Sucidava şi un larg teritoriu, di~
jurul ei, se .găseau, în această vreme, sub stăpînire romană,
s-ar putea ca inscripţia, în discuţie, să fie din acel timp. In
cazul unei atal'i datări, documentul nu mai poate reflecta, cu
certitudine, rangul municipal al Sucidavei din secolele II-III.
Dacă, totuşi, textul epigrafie conţine o situaţie anterioară anu-
lui 250 e.n., atunci trelbuie să stabiHm care era sistemul de con-
ducere al Sucidavei şi al teritoriului său rural-agricol.
1In acest caz, oraşul nostru constituia centrul politic auto-
nom al unui territorium, al cărui caracter era foarte apropiat
de al unui municipiu. Teritoriul conţinea viei şi pagi, din care
se trimiteau la Sucidava „deputaţi", denumiţi, în secolul II şi
în prima juanăotate a celui următor, deeuriones, mai apoi curia-
les. Fără îndoială, că aceştia erau aleşi dintre elementele cetă
ţeneişti bogate, de la ţară. Ei alcătuiau, la centru, un consiliu
denumit ordo. Mulţi dintre delegaţi erau înşişi „primarii" sa-
telor (magistri viei sau principes loci). Din sinul acestui con-
siliu se alegeau, pentru o perioadă de cinci ani, doi quinquen-
nales, care rezidau în Sucidava; convocau şi conduceau dez-
baterile consiliului. Şeful suprem al acestei conduceri se pare
că era, de fapt, comandantul garnizoanei din oraş. De notat că
pînă acum nu se mai cunosc din inscripţii, pe te'ritoriul Daciei,
asemenea sisteme administrative. ·In schimb, ele apar în Dobro-
gea (Capidava, Noviodunum etc.) şi în alte provincii romane.
Bogatul material epigrafie, găsit în acele locuri, ne ajută, prin
analogii, a reconstitui şi pe cel de la Sucidava.
3 - Sucidava 33
Unica explicaţie, probabilă, pentru menţinerea Sucidavei
într-un atare sistem administrativ comunal-rural, ar fi de na-
tură economică. ln secolele II-III, garnizoana locală era de
minimă importanţă militară, dar cu atribuţii de seamă, în ceea
ce priveşte controlul economic al teritoriului oraşului. li re-
Yenea comandantului militar sarcina de a asigura organizarea
unei bune exploatări a pămîntului de cultivat .şi de stringere a
unei însemnate cantităţi de cereale, necesare aproy,izionării gar-
nizoanelor de pe malurile Dunării. ln cazul promovării Suci-
daYei. pe treapta juridico-administrativă de municipium, în
teritoriul ei, se dezvoltă marea şi mijlocia proprietate a cetă
ţenilor romani, care nu mai puteau fi supuşi de comandant, la
aceleaşi obligaţii ca ale autohtonilor şi micilor proprietari, în
mare număr lipsiţi de unele drepturi civice. Numai aceste ul-
time categorii puteau fi obligate a preda anumite cote de cere-
ale, fixate cantitativ de către comandantul militar şi de către
quinquennales. Fiecare dintre curiales avea sarcina de a urmări
şi îndeplini aceste sarcini.
Avem informaţii epigrafice, după care se constată că şi
\"iticultura deţinea un rol important, pe terasele fluviului. Epi-
taful, fragmentar, al unui viticultor, ne spune următoarele 10 :
..... Doresc şi poruncesc (a se da) îngrijitorilor mormin•tului meu,
Yenitul celor două jugăre de vie .şi folosinţa clădirii, care este
legată de mormintul meu şi să se cedeze numai cu condiţia
mai sus scrisă : oricăruia dintre urmaşii mei se ya da moşte
nirea, să fie dintre rudele de sînge sau dintre cele sUJbstituite,
dacă acelea se vor stinge. Voiesc şi poruncesc ca moştenitorii
mei să înlocuiască pe îngrijitorul mormîntului. care ar muri
sau şi-ar părăsi însărcinarea sa, cu aceeaşi clauză prin care au
fost instituiţi îngrijitorii de mai înainte şi să-şi îndeplinească
la fel şi serviciul şi ... dacă cumva un îngrijitor pus ar neglij_a
ceva din aceac;tă învoială privind dorinţa mea să fie îndepărtat
şi înlocuit cu altul, care, după porunca mea, să îndeplinească
anual cele sfinte la mormintul meu, aşa cwn s-a scris mai sus.
Aceste vii şi casa să fie rezervate îngrijitorilor. fără drept
(asupra lor) pentru moştenitorii mei, neputindu-se da sau îns-
trăina. Dacă cineva va voi să le vîndă sau înstrăina, ceea ce
s-ar face împotriva voinţei testamentului meu, vinzarea şi în-
străinarea să fie nule şi (vinovatul) să .plătească o amendă de ...
mii denari. Aceşti bani să se adauge la cei rămaşi din mo.ştenire
... astfel ca după moartea mea, îngrijitorii să-mi facă anual
slujbele sfinte, din produsul viilor scrise mai sus".
3C
Produsele viticole romane din teritoroiul Sucidavei nu puteau
fi de o prea bună calitate şi cantitate (ca şi ale viilor de azi. de
la Celei). Se pare că podgorenii de atunci nu predau cote de
vin comandantului militar din Sucidava.
4. POPULAŢIA DIN ORAŞ
Materialul epigrafie constituie singura sursă de cunoaştere

a etnicităţii şi ocupaţiilor locuitorilor din Sucidava. In această
privinţă nu putem şti prea multe din cauza numărului mic de
texte epigrafice ieşite pînă acum la lumină. Ca .şi în territoriuni
Sucidavense se constată, în orel.'l, un însemnat contingent de
veterani colonizaţi.
Din epitaful unei lespezi de piatră, aşezate la mormîntul
său, aflăm că veteranul Gaius Crispinus Firmus, cetăţean roman,
din tribul Claudia, se născuse în oraşul Aspendus, din provin-
cia Paniphylia (Asia Mică). Deşi provine dintr-un ţinut elenizat,
numele ce-l poartă ne indică un roman curat, ieşit dintr-o
colonie de veterani, Cl.'lezaţi, de mult timp, în teritoriul oraşului
Aspendus. forolat în legiunea I Halica de la Novae (Steklen,
Sistov), după ce căpătase honesta m.issio, se stabilise la Sud-
dava, unde fusese înmormîntat prin grija soţiei sale Aurelia
Severa. Alături de el, doi nepoţi minori, Aurelius şi Primilla
fuseseră de asemenea îI11gropaţi1l. Ca şi în cazul veteranului
Eumenes de l,a Grojdilbod (vezi mai jos, p. 52), Fkmus nu se
mai întorsese pe locurile natale. Nu se fixase nici în teritoriul
pietros şi deluros de la Novae, ci preferase, ca l'0c de retragere,
bogata cîmpie din jurul Sucidavei. Acolo putuse ajunge pro-
prietar de pămînt şi membru în consiliul de conducere al teri-
toriului. Piatra de mormînt a acestui veteran datează din se-
colul II e.n.
O situaţie identică ne-o oferă .şi biografia lui Quintus Phi-
lippicus, gravată şi sculptată pe frumoasa lui piatră de mor-
mînt (fig. 47). Din textul epitafului, deducem că se născuse la
Ed.essa, ora.ş al Macedoniei, şi că fusese membru în tribul roman
Maecia, mai înainte de înrolarea sa în armată. Intrat sulb arme
la virsta de 18 ani, în legiunea V Macedonica, ce staţiona la
Oescus, a servit 20 de ani în această unitate, cu rangul de stegar
(signifer). Trecuse şi el Dunărea la Sucidava, unde a murit în
vîrstă de 40 ani. Nu-şi întemeiase încă o familie, de aceea, de
mormîntul său au avut grijă, ca m~tenitori, zidarul (architec-
tus) Antonius şi curelarul (coriarius) Titus12 • Ca beneficiari ai
averii, cei doi heredes se conformează testamentului lui Phi-
35
lippicus, în privinţa realizării pietrei de mormint. Portretul
defunctului este sculptat stind în picioare intre doi pilaştri. El
îmbracă costwnul civil (dovadă că era acum veteran) şi poartă
în mina dreaptă steagul legiunii sale. Stindardul era alcătuit
·dintr-o lance terminată sus cu palma deschisă a unei miini şi
decorată pe miner cu şase phalerae. Pe capătul pilastrului din
-Oreapta sa, apare stind pe un glob şi cu o coroniţă prinsă în
plisc. acvila, cunoscuta emblemă a legiunii a V-a Macedonica.
Veteranul duce mina stingă deasupra inimii. Monumentul fu-
nerar este încadrat, pe trei părţi, de un vrej de viţă de vie,
elegant sculptat. cu frunze şi flori bogate.
Specialiştii duc discuţii aprinse în privinţa datării acestei
pi-etre de mormînt. oscilind în părerile lor, intre secolul I şi
-sec-olul II e.n. 13. Dacă acceptăm, ca datare, primul veac, în acest
-caz, piatra a fost ·transportată, mai tirziu. de la Oescus la Su-
-cidava. Elementele epigrafice şi stilistice ale monumentului sint
în favoarea unei datări de la începutul secolului II e.n. In acel
moment legiunea a V-a Macedonica mai staţiona, încă, la Oes-
cus, iar teritoriul estic al actualei Oltenii (împreună cu Suci-
·dava) făceau parte din componenţa provinciei Moesia inferior.
Veteranul din Edessa făcuse parte din cadrul primului nucleu
de colonişti stabiliţi în grădina actualei şcoli elementare din
Celei (v. mai sus, p. 25).
După nume, Philippicus putuse fi un autohton, elenizat, din
ţinutul muntos al provinciei Macedonia. regiune ce a furnizat
numeroşi recruţi legiunilor din Dacia şi Moesia inferioară. Ca
·veteranus, nu-l mai putea atrage Edessa, locul său de naştere,
·ci bogăţia teritoriului sucidavens. Nu avusese, însă, timp să-şi
.aranjeze o bună situaţie familială şi materială, deoarece moar-
tea il răpise la doi ani după ce părăsise armata. Averea sa a
trecut atunci pe seama a doi străini. pare-se doi foşti sclavi ai
:săi. Pe teritoriul Daciei, inscripţiile funerare ne arată nwne-
roar;e cazuri de veterani celibatari, care-şi lasă averea, prin
testament, unor sclavi credincioşi, eliberaţi cu această ocazie.14
Un altăraş descoperit la sfirşitul secolului trecut. între rui-
nele Sucidavei, conţine o închinare pentru Juppiter Optimus
Maximus Dcl.ichenus, făcută de către centurionul unei legiuni,
Probus, în asociaţie cu soţia sa. Apollonia. Numele legiunii, în
care servise Probus, nu este indicat, dar presupunem a fi fost
tot legio I Italica, de la Novae. Cultul zeului din Doliche se
răspindeşte în Dacia sub Severi. de cind datează şi monumen-
tul nostru. Probus, după nume un roman, venise şi el la Suci-
<lava, din alte părţi. Soţia poartă însă un nume elenic. In mei
un caz, adorarea acestei divinităţi orientale, de către cei doi,
nu ne poate indica locul lor de naştere 15 .
Ceselinus, tot un centurion menţionat într-o inscripţie mu-
tilată16, venise şi el la Sucidava, pe la începutul secolului al
III-lea e.n.
Pe alte fragmente epigrafice, descoperite ca material d-e-
construcţie, în zidăria cetăţuii romano-bizantine, se mai întîlnesc
cîteva nume latine : Marciana şi Quintilianus17; Aurelius Anto:-
nius1B ;L. Aurelius19 ; C. Ul[pius]20; Domitius (iiledită) şi Awre-
lius (inedită). Ca nume grecesc se poate înregistra cognomenul
lui T. Julius Evanthus21. Mai notăm, ca nume, probabil orien-
tale, pe ale fraţilor (?), Marinus şi Julianus, adoratori ai lui So[
invictus 22 .
Cu totul curioasă şi unică în felul ei, ne apare o inscripţie
latinească, gravată repetat pe cele două feţe ale unui .topor.
tăiat în rocă de serpentin, în epoca bronzului (fig. 8, 1). Găsit
de un localnic din secolele II-III e.n., acesta a ,gravat pe el :
Drius ort(us) (vico?) Mahen, adică : „Drius, născut în satul (?)·
Mahen" (OR3 , p. 508, nr. 198 şi Tudor, Rev. Muzeelor, VI, 5 •.
1969, p. 444). Numele individului, Drius, Drios, este grec, pe·
cînd locul de naştere are rezonanţă orientalo-asiatică. S-ar pu-
tea ca textul păstrat, parţial, pe acest topor cu două tăişuri
(bipennis), să fi fost o închinare, pe un obiect, la origine preisto-
ric, adresată unei divinităţi răsăritene (Sabazius, Jupiter Doli-
chenus etc.), în al cărei mit, dubla secure deţinea un rol im-
portant. De notat că asemenea inscripţii latineşti, pe topoare·
preistorice din piatră, nu se mai cunosc în alte provincii ale·
imperiului roman.
5. SCLAVAJUL
Fără îndoială că la Sucidava, o bogată aşezare urbană, dotată

cu un fertil teritoriu agricol, cu ateliere de producţie, de tip
urban, sclavia luase o însemnată dezvoltare, în viaţa economică
locală. La ţară, sclavajul rural (familia rustica) era indispen-
sabil pentru unele lucrări agricole ale proprietarilor mijlocii.
Activitatea economică, fiscală şi vamală solicita. de asemenea.
prezenţa unor robi specializaţi în aceste domenii. Documentele
epigrafice privitoare la sclavaj sînt puţine faţă de cele aflate în.
alte oraşe ale Daciei23.
!n epitaful lui Philippicus putem identifica doi sclavi, meş:.....
teri în construcţii de zidărie şi în lucrări de pielărie (v. mai
sus, p. 35). Stăpînul lo.r îi putea închiria altor piroprietari lo-
cali, ca să-i aducă ctştiguri prin mina lor de lucru. ··
Din ruinele unei clădiri, situată în colţul de nord-vest al
aşezării civile, provine un grup sculptural din marmoră, din ale
cărui reprezentări se mai păstrează bam unei coloane ,şi picio-
rul drept al unei divinităţi. Pe soclul fragmentului (încă inedit),
întilnim o închinare, adresată zeilor Jupiter, /uno, Hercules şi
Diana regina, de către un [Va]lens Domiti (servus). Se constată
că sclavul Valens, care aparţinea unui proprietar cu numele
Domitius, acordă mai multă atenţie zeiţei Diana, singura divi-
nitate ce primeşte, aici. epitetul de regina. Această favoare
nu-i o simplă intîmplare. Diana regina se considera o zeiţă
protectoare a robilor, de aceea sărbătoarea ce-i fusese rezer-
,·ată în calendarul roman (la 13 august) se mai numea şi „săr
bătoarea scla\·ilor ... 24• Domitius, stăpînul lui Valens, fusese un
proprietar de ateliere sau de pămint. ln acest caz, robul deţi
nea situaţia de actor sau de villicus, destinat fiind administra-
ţiei bunurilor stăpînului.
O importanţă deosebită prezintă o bază de statuie cioplită
in calcar şi descoperită de către Bolliac, in ruinele unei clădiri
romane, situată in vecinătatea malului cel vechi al Dunării,
într-un loc unde existase. probabil, un chei al portului Suci-
da,·a (fig. 82). Din textul gravat pe una din feţele blocului, re-
zultă că inscripţia se închinase împăratului Commodus, prin
anii 180-183. Monumentul se înălţase prin grija a doi servi
publici, Zoticu.s şi Salvianus, care aveau calitatea de servi vil-
lici, subordonaţi la Sucidava procuratorului imperial Claudius
Xenophon, după nume. un grec25 . Cit priveşte onomastica celor
doi sclavi de stat, avem de-a face într-un caz, cu un nume ele-
nic i;;i in altul cu unul latin. Dar această situaţie nu ne poate
dezvălui originea etnică a celor doi, fiindcă este ştiut faptul că
stăpinii schimbau, ad libitum. numele robilor lor. Avem, însă,
in faţă doi sclavi culţi. ştiutori de carte şi buni cunoscători ai
trebur-ilor f inanciare. Erau robi numai de iure. Faţă de popu-
1
laţie. ei dispuneau de o importantă putere economică, prin

sarcinile ce le acordase procuratorul. ca reprezentant al împă
ratului. Cetăţenii şi oamenii liberi obişnuiţi căutau adesea să-i
aduleze. Pe Sal\'ianus, omul de încredere al procuratorului, îl
mai intilnim la Ephes, în aceeaşi slujbă, ataşat lui Claudius
Xenophon, cînd acesta a fost promovat în fruntea altor sarcini
fiscal-\·amale. in Asia Mică.26
ln calitatea lor, de servi villici, Zoticus şi Sal\'ianus îndepli-
neau funcţia de vameşi in portul Sucidavei. Inscripţia lor ră
mîne singurul document doveditor în legătură cu existenţa unui
atare oficiu economic de tranzit, intre două privincii (Dacia şi
Moesia) şi între capetele a două mari artere rutiere27. La o atare
m1smne face aluzie dedicaţia consacrată împăratului Commo-
dus, de către Claudius Xenophon, în calitatea sa de procurator
Augusti. Natura funcţiilor, îndeplinite de acest procurator im-
perial, s-a explicat în variate feluri. Unii cercetători l-au iden-
tificat, în chip greşit, cu un procurator-<guvernator al provin-
ciei Dacia Malvensis. Alţii i-au atribuit, în mod just, sarcini
de natură fiscală şi Yamală, în cadrul aceleiaşi provincii. Acest
lucru rezultă din faptul că doi servi villici, în acelaşi post, nu
lucrau niciodată direct slUb ordinele unui procurator provin-
ciae. Ei apar, în mod constant, ataşaţi unui funcţionar superior,
din cadrul unui portorium, adică pe lingă un oficiu fiscal-va-
ma12s. O situaţie similară se constată epLgrafic şi la Drobeta-
T. Severin 29, precum şi în alte porturi dunărene. Cuplul Zoti-
cus-Salvianus respectă principiul dreptului administrativ ro-
man, ca şi în cele mai modeste funcţii, să fie numite două sau
mai multe persoane. ln cazul Sucidavei ·şi al altor centre vamale
dunărene, se poate admite şi ipoteza că unul dintre ei se ocupa
de taxele \'amale 1şi de accizele ce se încasau în port, în timp ce
colegul său a\·ea în 1grijă pe cele strîrnse de pe drumurile te-
restre. Ei percepeau taxe vamale pentru mărfurile şi călătorii
ce treceau într-o parte şi alta a Dunării, prin porturile de la
Sucidava şi Oescus. Pentru centralizarea veniturilor şi păstra
rea arhivei, servi villici dispuneau, în locul de percepere, de o
clădire specială, denumită tabularium. Veniturile de vamă por-
tuară erau destul de însemnate, dacă ne gindim cite mărfuri
(sare. lină, metale etc.) coborau din Transilvania pe drumul
Oltului, pînă la locul de încărcare de pe malul stînig al Dunării.
Aici existau un portorium maritimum şi un portorium terrestre.
Din inscripţia de la Ephes (vezi n. 26) aflăm că în anii
180-183, Xenophon fusese procurator vectigalis Jllyrici per
Moesiam infe(riorem) et Dacias tres, promovat din postul mai
mic ce-l deţinuse în Dacia Apulensis. Aceasta însemnează că,
pe timpul cind conducea treburile financiare, din cele trei Dacii
şi din Moesia inferioară, el funcţiona ca centenarius (plătit
anual cu o sută de mii sesterţi) 30 . Dacă în inscripţia de la Suci-
dava. Xenophon nu poartă tria nomina (deci era peregrin), în
schimb, dedicaţia de la Ephes îl numeşte T. Cl. Xenophon, ceea
ce arată că acum (sub Septimius Severus), devenise cetăţean
roman. O însemnată avansare (nu însă şi civică-socială) obţi
nuse şi Salvianus, ajuns dispensator rationis extraord. provin-
ci(ae) Asiae. Aceasta înseamnă un fel de control financiar asu-
pra tuturor veniturilor şi cheltuielilor de pe proprietăţile împă
ratului, aflate în acel ţinut - bineînţeles, ca fidel colaborator
al lui Xenophon. Toate textele ep~grafice ne dovedesc că aceşti
39
servi villici şi dispensatores găseau posibilitatea ca, în cirdăşie
cu superiorii lor, să se îmbogăţească, pe seama contribuabililor,
incit ei rămîneau sclavi numai cu numele31 .
6. CULTELE
fn legătură cu panteo'.1ul Sucidavei din secolele II-III e.n.,

dispunem azi de un însemnat număr de inscripţii şi sculpturi,
după care deducem diversitatea divinităţilor ce se adorau aici 32 •
Textele epigrafice ne fac cunoscut, pină acum, numai un singur
templu, ridicat zeiţei Nemesis, divinitate a răzbunării nedreptă
ţilor, mult adorată în panteonul militar al provincilor dună
rene. Din secolul al Ii-lea, ea se asimilează cu Diana, Luna,
Hekate etc. ; devine patroana credinţelor ctonico-rnagice şi pă
trunde in religiile dotate cu credinţe misteriozofice. Templul
ei din Sucidava s-a restaurat, după anul 250 e.n. (v. mai sus,
p. 33), ceea ce dovedeşte că fusese construit de mult timp. Fap-
tul este confirmat şi de o altă inscripţie (inedită), ce datează,
cel mai tirziu, din prima jumătate a secolului III e.n., în care
se amintesc, de asemenea, numele zeiţei şi cuvintul templum.
La reconstrucţia templului partidpă organele de conducere ale
intre-gului teritoriu (curiales territorii Suciclavensium), deci
sanctuarul reprezenta un loc comun de închinare pentru oră
şeni şi oamenii de la ţară. Este, deci, de presupus că Nemesis
ajunsese divinitate poliadă a oraşului şi a teritoriului său.
Atunci cind se întruneau acei curiales, de2lbaterile lor de carac-
ter administrativ-gospodăresc erau precedate de unele cere-
monii religioase îndeplinite de preoţi, în templul Nemesideio
(fig. 41 ).
Sucidava mai posedă şi alte temple a căror existenţă se bă
nuieşte din unele fragmente de statui din marmoră sau bronz,
lucrate în mari dimensiuni. Attis, zeu frigian, reprezentat în
marmură, în mărime naturală, presupune un sanctuar închinat
zeiţei Cybele, divinitate de aceeaşi origine asiatică.
In ordine alfabetică, putem alcătui următorul repertoriu
religios al celor mai reprezentative monumente pentru Suci-
dava:
Anw_r-Ero~ apare ~ două pietre gravate. Odată aleargă
după mmge, iar m altă ipostază, stă faţă în faţă cu un Faunus.
,.,._
Ambii sint însoţiţi de emblemele lor : aripioara şi bastonul pe-
40
După cum dovedesc cîteva fragmente de tipar din terace1tă.
icoanele lui Bacchus-Dionysos se turnau în serie. Din corte-
giul zeului vinului, făcea parte şi Pan, adorat de către crescă
torii de vite. La Sucidava, îl întîlnim pe zeul turmelor gravat
pe o gemă, purtînd cornucopia şi palma, atribute ale bogăţiei
vegetale şi animale.
Pe un fragment rupt din peretele unui vas de pămînt tur-
nat, Pan apare cu pedum pe umăr şi foarte agitat. Lingă el
!btă, calm, Bacchus, semi nud, ce ridică o cupă de vin în mina
dreaptă şi poartă tirsul în mina stingă (fig. !3, 1).
Cavalerul trac, divinitate ecvestră, de caracter pastoral-
agricol, e reprezentat, singur, pe patru plăci de marmură ~i o
da:tă asociat cu Dioscurii. Iconografia Cavalerului trac indică,
pentru Sucidava, un puternic lot de colonişti veniţi de la sud
de Dunăre33. Pe unul dintre reliefuri, zeul, costumat cu o tu-
nică, aleargă in goana calului, ţinînd un iepure vînat; e înto-
vă~it de un cîine şi de un acolit, agăţat de coada calului. Trei
r:eiţe surori (Matres) îl întîmpină pe vînător. Piatra s-a închinat,
de L. Aurelius, zeului Eronu, o formă latinizată a denumirii
greceşti heros (fig. 48, 2).
Cavalerii danubieni, divinităţi ecvestre de origine dacică,
cu nume rămas încă necunoscut, se întîlnesc de trei ori la Suci-
dava : pe un fragment dintr-un tipar de teracotă, pe un relief
de lut şi pe o placă de plumb. Toate piesele arată, prin natura
lor, că monumentele se turnau în serie, în lut sau metal, pentru
un număr însemnat de adoratori, număr constituit mai ales
din elemente locale geto-dacice. Repertoriul sincretist al aces-
tor reliefuri este foarte variat, complicat şi enigmatic, înţeles
numai de cei ce se iniţiau în misterele acestui cult extrem de
secret34 •
Ceres, prin excelenţă protectoarea culturilor agricole, nu
putea lipsi din panteonul Sucidavei. I se închină şi un altar d~
piatră.
Diana-regina se adoră de sclavul Valens Domiti (v. mai sus
p. 38). Cultul zeiţei mai este atestat şi de un relief din marmură,
cu dedicaţia : DW.nae, precum şi de către unele figurine turnate
în bronz.
Dioscurii, divinii fraţi-gemeni, protectori ai navigatorilor,
se întîlnesc, asociaţi, pe frontonul unui basorelief dedicat Cava-
lerului trac (fig. 48, 1).
Fortuna, divinitatea poliadă a Romulei, ne întîmpină la Su-
cidava numai pe o gemă. Zeiţa belşugului tronează, purtînd în
braţe şi în poală, flori, ramuri şi spice de griu.
41
Hekate avea şi ea destui adoratori la Sucidava, deoarece
icoanele ei se turnau în serie (din lut), după cum ne dovedeşte
descoperirea unui fragment de tipar din ter!1cotă. Se_ considera
divinitate a nopţii şi farmecelor, cu puteri oculte. m ce!·· pe
pămint şi în lumea infernului. De_ a;eea, ~eşterul d_m Sucidava
0 reproducea cu trei capete şi trei 1~mdun de bra_ţe !n.armate cu
pumnale, biciuri şi facle. Tot la Sucidava, s-a mai ga~it un fr~g
rnent dintr-un basorelief, cu cele trei capete, ale ei, acoperite-
cu cite un polos.
Mult discutată rămîne identificarea divinităţii, denumită, pe
un altar din Sucidava, Dea placida, adică „Zeiţa cea bună-dulce
senină~ etc. (AnnEp., 1959. nr. 321). Epitetul placida ne-a de-
terminat să o identificăm cu Venus 35• Gabriella Bordenache36
vede aici pe Hekate, iar N. Gostar 37 , o zeiţă de caracter strict
provincial dacic. adorată sub o interpretatio romana. Indentifi-
carea rămine încă o vexata quaesitio !
Bercule, cel puternic şi bun, apare adorat, împreună cu alţi
zei, de către sclavul Valens Domiti (v. mai sus p. 41). Un aclmi-
rabil cap -al zeului, sculptat în marmură şi importat la Sucidava
este din păcate mutilat (fig. 49, 2). Se pare că tot din această
locali1ate provine şi o statuetă din marmură a aceh.lliaşi zeu (de
asemenea deteriorată). Aici Hercule poartă, în mina stingă,
merele aduse din grădina Hesperidelor, iar în dreapta o mă
ciucă (ruptă). Este o lucrare realizată artistic. în ceea ce pri-
veşte armonia anatomiei zeului forţei fizice. statueta frumos
lustruită in exterior. Ne aflăm tot în faţa unui obiect de import
(fig. 49, 1).
Jupiter Optimus Maxim.us, în cadrul triadei capitoline, pare
a fi fost \·enerat într-un templu din vecinătatea portalului po-
dului c-onstantinian. Acolo s-au descoperit fragmente, dintr-o
statuie a sa, din marmură sculptată în mărime naturală. Este
posiibil, ca. de acelaşi loc. să provină un picior, o mină şi un
mănunchi de fulgere de mari dimensiuni şi turnat în bronz
(fig. 50. 1-3). Acesta este atributul tatălui zeilor. Presupunem
că o statuie a sa, din bronz, în mărime naturală, fusese de ase-
~enea ~dusă de departe, pentru un templu sau o piaţă publică
dm Suc1dava. lmpreună cu luno. Hercule şi Diana regina, Jupi-
ter, se intîlneşte pe monumentul votiv al sclavului Valens Do-
miti (\'. mai sus p. 41).
Tot la Sucidava, centurionul Prohus şi soţia sa Apollonia îi
dau epitetul de Dolichenus, adică îl sincretizează cu Baal din
J:?o~iche (Commagena). Pe o piatră gravată, Jupiter tronează,
tmmd sceptrul şi fulgerul în mîini, avind acvila la picio;:ire.
42
Nu lipseau, de pe altarele domestice ale populaţiei din Suci-
dava, nici chipurile zeilor Lari. O splendidă statuetă. turnată în
bronz, înfăţişează un Lar dansînd. Este îmbrăcat cu o scurtă
tunică. poartă cizmuliţe cu carîmb. Are o cunănă pe cap, iar
in mîini patera ,şi rhyton-ul. Un exemplar ·31bsolut identic cu
.acesta s-a descoperit şi în Gallia3 8 (Muzeul Saint Germain en
Laye), ceea ce dovedeşte provenien~a lor comună. dintr-un ate-
lier de seamă din imperiu (fig. 51, 1).
Mars, zeul nedorit al răziboiului, ne-a lăsat la Sucidava cî-
teva figurine din bronz şi lut, fără importanţă artistică. Interes
artistic, pentru iconografia zeului, ne oferă o gemă, ce-l înfă
ţişează stînd pe un bloc circular, de care şi-a rezemat scutul.
Poartă lancea în mina stingă. o Victor·ia în cea dreaptă şi are
pe cap o cască cu lungă crinieră (fig. 65, 6).
M ercurius, divinitate a drumului, comerţului şi însoţitor al
sufletelor pe calea ce ducea spre infern, rămîne cunoscut tot
prin figurine de bronz. Ele îl reprezintă în atitudinea sa cla-
sică : nud, cu petasos pe cap, cu aripi la picioare, cu punga şi
caduceul în mîini.
Minerva se cunoaşte după aceleaşi modeste reprezentări din
bronz şi lut.
In repertoriul monumentelor religioase, zeul persan Mithras
se înscrie, şi el, cu trei relief uri din marmoră. Frumuseţea
cultului său public, promisiunile sotereologice ale religiei sale,
dar mai ales desfăşurarea în mare secret a misterelor mitriace,
organizate pe ,şapte grade de iniţiere, au fă.cut din Mithras cea
mai populară şi răspîndită divinitate orientală. Sub denumirea
de Sol invictus fusese adorat de doi orientali (v. mai sus p. 37).
Faţa unui relief al său, din marmură (calcinată de foc) îi înfăţi
şează pe zeul persan sacrificînd taurul, în prezenţa unor divi-
nităţi secundare, înconjurat de numeroase scene mitice, em-
bleme religioase, obiecte de cult ş.a.m.d. (fig. 52). Un alt relief
al său îl reprezenta în aceeaşi ipostază (inedit).
Neniesis şi sanctuarul ei deţineau locul central în panteo-
nul Sucidavei (v. mai sus p. 40).
Priapus, protectorul fertilităţii grădinilor şi ogoarelor, e
prezent la Sucidava printr-o figurină de bronz. Este înfăţişat
cu poala plină de fructe şi zarzavat. susţinută de phallus-ul
său enorm.
Un frumos cap de la o figurină de irnarmură a zeului Serapis
dovedeşte prezenţa unor elemente de colonizare egiptene, la
Sucidava ,(fiig. 49, 4).
Ca în toate aşezările romane, Venus cea nudă, divinitate a
frumuseţii şi iubirii, apare şi la Sucidava. O întilnim pe o figu-
43
rină de marmură, ca Venus pudica, apoi în plastica de lut şi
pe o piatră gravată. preocupată a-şi aranja părul cu pieptenele.
in faţa unei oglinzi. . .
Chipul Victoriei deţinea un rol mai mult ornamental şi sim-
bolic, <lecit religios. In asemenea situaţie, o vedem pe colţul unui
fragment din marmură. aşezată în centrul unei mari coroane de
foi, ridicind triumfătoare, în mina dreaptă, o coroniţă împle-
tită (fig. 48, 3).
Repertoriul reprezentărilor religioase, descoperite la Suci-
da\·a, reflectă temeliile ei economice şi demogl"afice. Locul prin-
cipal îl deţin zeităţile de caracter agrar (Baochus, Ceres, Cava-
lerul trac, Diana, Fortuna, Priapus). Diferitele nationes„
colonizate aici, au adus cultul unor zei neromani (ca Attis„
Ca\·alerul trac. Jupiter Dolichenus, Mithrras, Serapis). In gene-
ral, reper.toriul acestor zei este reprezentat prin figurine de-
bronz, din geme, sau reliefuri din marmură. ·În aceste cazuri,
ele sint monumente religioase importate de departe. De pro-
ducţie locală sint numai acelea ce se turnau în lut sau plumb„
cu tipare. Tot din import sint statuile, statuetele sculptate în
marmură sau turnate în bronz. Printre acestea pot fi conside-
rate ca opere de artă cele închinate lui Attis, Hercule şi Jupi-
ter (fulgerul). Prezenţa unor asemenea sculpturi (în mărime
naturală) in piatră sau metal, dovedeşte, de asemenea, starea
economică înfloritoare a oraşului in secolele II-III e.n.
7. NECROPOLELE SUCIDA VEI
Pînă în momentul de fa\ă. prin săpături .şi descoperir·i intim-

plătoare, s-au putut identifica trei zone de necropole ale ora-
şului. Cea mai îndepărtată este alcătuită dintr-un grup de mo-
\"ile, situat la aproximativ doi km la nord de Celei, pe marginea
\'estică a drumului roman, in locul denumit „Măgura Mare"".
Există o grupare de mo\·ile, de diferite mărimi, in mijlocul că
rora se distinge aşa zisa .,Măgµra Mare", singura păstrată, incă.
proeminentă. Această necropolă, izolată de oraş, aparţine ele-
mentelor bogate. care se incinerau în cutii de cărămidă sau se
in~um'ilu în sarcofagii de piatră. Secţiunile trasate in 1936, prin
doi tumuli de dimensiuni modeste, arătau că totul fusese răvă
şit şi ~d~strus de săpătu:ile .din secolul trecut. Mai bine păstrat
s-a ga~1t .u~ sarcofag dm zid de cărămidă, care fusese acoperit
cu căram1z1 de mărimea 0,65 X 0,06 m.
Fragmentele ceramice, aflate în săpături, datează această
necropolă în secolele II-III e.n.39.
" https://biblioteca-digitala.ro
O altă necropolă, de incineraţie şi inhumaţie, se găseşte pe
'.Platoul cetăţuii şi în jurul ei, de-a lungul rîpei Dunării. tntre
colţul de sud-vest al cetăţuii .şi portalul podului lui Constantin,
s-a aflat un mormînt de incineraţie (1936), al cărui singur in-
ventar îl constituie un opaiţ cu firma VETII 40 . Din complexul
.ace.o;;tei necropole, fac parte şi cîteva morminte de inhumaţie.
·descoperite pe rigola uliţei „Sucidava". la nord de cetăţuie
(fig. 3 S.VIII). Dintr-un mormînt-cavou intact, al unei fetiţe,
1
zidit din cărămizi legate cu mortar, avînd acoperiş de ţigle puse

în pantă şi legate cu o coamă de olane, s-au recuperat : doi
cercei de aur, un inel de aur, mărgele din pastă sticloasă, trei
uldoare, o ulcică şi o monedă de bronz mult oxidată (Com-
.modus ?)41.
Odată cu instalarea primilor coloniişti la Sucidava, pe cetate
·s-a extins cea mai puternică necropolă din partea de sud a ora-
şului. avind morminte de inhumaţie şi incineraţie, mult răvăşite
de ronstrucţiile romane. In sectorul vestic al fortăreţei, s-au
descoperit (1963) patru schelete (mai puţin deranjate) cu un
'inventar ceramic databil în secolele II-III (fig. 3, S. XVIII) 42 .
Alte patru morminte (trei de incineraţie şi unul de inhumaţie),
din aceeaşi epocă, au apărut la colţul de sud-est al cetăţuii,
cu un bogat inventar rămas încă inedit43.
Fără înldoi1 ală că necropola romană, de pe platoul cetăţuii
şi de pe malul Dunării, a încetat de îndată ce această zonă a
fost inclusă intre zidurile de apărare ale oraşului. !n prima
jumătate a secolului III, peste acest vechi cimitir, s-a extins
aşezarea urbană, fapt confirmat prin descoperirea de monede,
ceramică şi alte elemente arheologice.
Săpăturile, din anii 1966-1973, au precizat, la nord de Ce-
lei, lingă drumul roman, o mare ,,necropolă plană"44_ Campa-
niile de săpături din acest cimitir au identificat, pină acum,
peste 400 morminte, dintre care 850/o sînt de inhumaţie şi 150/o
de incineraţie.
Mormintele de incineraţie pot fi împărţite în trei tipuri :
mormintele rug (busta), morminte cu resturile cremaţiei, de-
puse într-o groapă arsă ritual (sau simplă) şi morminte cu ce-
nuşa aşezată într-o urnă 45 . Inventarul lor este similar cu al
celor de inhumaţie. Ultimul mormint de incineraţie datează din
timpul lui Severus Alexander (222-235). Din secolul al IV-lea
nu avem niciunul.
Mormintele de inhunwţie, în majoritatea cazurilor, au ca-
davrul depus direct pe pămint, în sarcofagii de lemn, de la care
s-au păstrat cuiele de fier. Cu excepţia a trei schelete chircite,
morţii se îngropau întinşi pe spate, .cu mîinile pe lîngă corp, pe
45
piept sau pe abdomen. La unele schelete, picioarele_ er~u in.eru-
cişate, indicind că au fost legate (Popilian). ln maJor1tatea ca-
zurilor, morţii sînt depuşi cu craniile spre vest, ritual ce ar
indica o legătură cu mişcarea cotidiană a soarelui pe cer46 • Sar-
cofagiile de căr'ămidă se întilnesc în toate cele trei secole. Cele
din veacurile II-III prezintă o formă dreptunghiulară, cu latu-
rile zidite din cărămizi aşezate pe lăţimea lor. Ele aveau un
acoperiş realizat din ţigle sau din cărămizi de mari dimensiuni„
dispuse în două pante şi fixate pe o coamă cu olane. ln secolul
al IV-lea, aceste sarcofagii au de regulă pereţii construiţi din
cărămizi puse pe cant, acoperite în acelaşi fel, ca în secolele
precedente.
Inventarul mormintelor din secolele II-III conţine, aproape
constant, trei ulcioraşe depuse la picioarele mortului şi o mo-
nedă în gura scheletului. De la vestmintele lor, s-au păstrat
C"atarămi. fibule şi alte obiecte din bronz. Ca lucruri de preţ,
s-au găsit cercei de aur {în două cazuri). o diademă şi un coliei--
din bronz aurit. Morţii din veacul al IV-iea posedă un inven-
tar foarte sărac: fibule cu capetele în formă de „ceapă", cata-
rămi. brăţări etc., toate din bronz ; mai rar cite un vas. In
schimb. au mulţi .,oboli ai lui Charon", în unele cazuri pină la
20 piese (fig. 54).
Ca datare. după indica\iile monedelor, necropola se extinde
de la Traian pină la Constantius li. Etnicitatea populaţiei, după
ritual, indică autohtoni romanizaţi (ca şi la Romula). Mormin-
tele cu schelete chircite (fig. 45, 2), cit .şi unele practici funerare-
neromane, fac dovada prezenţei unor elemente etnice baPbare.
Continuitatea inmormîntărilor. de la cucerirea Daciei pînă la
mijlocul secolului al IV-lea. se sincronizează cu cea a stăpinirii
romane. Cimitirele, din secolele IV-VI, urmează a fi identi-
ficate de viitoarele cercetări.
NOTE
1
Bibliografie generală : Tudor, Suci.da-va-Bruxelles, p. 25-55 ; acelaşii
ORJ, 202-214 şi MCA, IX, 1970, p. 284-295.
ip.
2
D. Tudor, AO, XX, 1941, nr. 113-118 şi XXI, 1942, nr. 119-122:
(extras).
3
AnnEp., 1964, nr. 202. Cf. D. Tudor, Hommages d Albert Grenier„
Bruxelles, 1962, p. 1523-1530 .
.~ Asemenea rnar:i castre ~e părnînt, construiite pentru concentrări
de importante efecti.ve, ln aJunul ultimului război al lui Traian cu
~ece
Şl 3 uu.
n~al, se mai cunosc la Izlaz, Bistreţ şi Drobeta; cf. OR3, pp. 291
46
5 MCA, VIII, 1962, .p. 555-562 şi IX, 1970, p. 282-296. Cf. şi 0R3•
P. 205--208.
6 D. Tudor, Historia, Bd„ XIV, 1965, Hit., 3, p. 368-380.
7 Ann.Ep., 1914, nr. 2 ; Pârvan, Dacia Malvensis, ip. 63 şi OR 3, p. 17~.
~ D. Tudor, SCIV A (sUJb tipar).
9 D. Tudor, RIR, Xil-XJIJ, 1941~1942, p. 138, n. 3.
to CIL, III, 14 493.
u CIL, III, 14 491. ;
12 CIL, HI, 14 492.
13 Vezi G. 'Forni în De RU®giero, Dizionario epigrafico, IV, 1962.
:fasc. 40, p. 1271 şi W. Wagner, Germania, 41, 1963, fasc. 2, p. 322.
0
"' D. Tudor, Istoria sclavajului in Dacia romană, Bucureşti, 1957.

p. 88 şi urnn.
15 CIL, III, 14 490.
16 AnnEp., ·1959, nr. 322.
11 Ibidem, nr. 321.
18 OR3, p. 5,10, nr. 210.
19 AnnEp., 1939, nr. 147.
20 SCIV A, ,1974 (sulb tipar)
21 CIL, III, 14 494.
22 AnnEp„ lfl66, nr. 322.
23 D. Tudor, Ist. sclavajului, passim.
21 Ibidem, p. 234.
25 CIL, III, 8042.
26 CIL, ni, 7.J72=ILS, 1421.
27 A. v. Domaszewski, Arch.-epigr. Mitteilungen, XIII, 11890, p.
136 ; S. J. de Laet, Portorium, Bruges, 1949, p. 405 ; N. Gostar, SCIV.
II. 2, 1951, p. ,174 şi Tudor, op. cit., p. 121.
28 Gostar, op. cit., p. 175.
29 AnnEp., 1944, nr. 100 şi 1959, nr. 310.

30 H. G. Pflaum, Les carrieres procuratoriennes equestres sous le·
Haut-Empire romadne, Paris, 1960~1961, II, rur. 250.
:H Tudor, Ist. sclavajului, p. 127.
32.Lista monumentelor religioase .din SuciJdava, în OR3, p. 373-402'
şi Tudor, Sucidava-Bruxelles, p. 50-55.
33 D. Tudor, Germania, 22, 1938, p. 245-247.
:v. D. Tudor, Corpus monumentorum religionis Equitum Danuvio-
rum, Leyden, 1969, ;val. I, p. 23-25.
35 D. Tudor, BCMJ, 1933, P. 78 şi AO, 1936, p. 107.
36 G. B<mdenaiche, Studii clasice, VII, 1965, p. 315.
37 N. Gostiar, Anuar Inst. Ist. şi Arh., Iaşi, II, 1965, p. 239.
38 'F. Guiraud, Mithologie generale, Paris, 1935, .p. 218 şi Tudor.
Dacia, XI-~n. 1945-1947, p. 19-2, fig. 37.
39 D. Tudor, AO, XVI, nr. 89-91, 1937, ipp. 84-87.
40 Ibidem, p. 83--84.
1,1 D. Tudor, MCA, IX, 1970, p. 284.
47
. "' Ibidem, p. 287.
43 D. Tudor, MCA, IX, 1970, p. 292 şi V. Barbu, SCIV, '.!4, 1, 1973,
P. 33.
4-1 D. Tudor, MCA, IX, 1970, p. 293 ; H. Nubar, Bul. Mori. Istorice
XL, J, 1971. p. 48----50; C. Petolescu - Oct. Onea, MCA., X. 1973, p.
125-140 şi Gh. Poenaru-Bordea. MCA, X, 1973, p. 141-145. 6h.
Popiliian, conducătorul ştiinţific al investigaţiilor, împreună cu H.
Nubar, va publica o monografie specială a acestei necropole.
~ 5 Situaţie constatată şi ln necropola plană de la Romul.a, ef.
V. Babeş, Dacia, N.S., XIV, 1970, p. 173 şi urm.
'" M. Babeş, op. cit., p. 176, constată o situaţie similară şi la
Romu la.
IV. TERRITORIVM SUCIDAVENSE' (fig. 1)
Existenţa unui întins teritoriu rural, legat administrativ de

centrul urban de la Sucidava, ne este confirmată de faimoasa
inscripţie privitoare la restaurarea templului zeiţei Nemesis
(vezi mai sus, p. 33).
iJste astăzi destul de greu a fixa, cu precizie, hotarele aces-
tui territoriuni Sucidavense, sursa de bogăţie a centrului său
de conducere. Se pare că el beneficia la sud, răsărit şi apus, de
hotare naturale, formate de cursul unor ape importante : Du-
nărea, Oltul şi Jiul. Fără înldoială că unele mici zone de pe
malul drept al Oltului, unde existau importante garnizoane pe
limes (cel de l•a Islaz), depindeau de castrele locale, ca ter-
ritoria militaria. Spre nord, teritoriul Sucidavei se mărginea
cu un territorium de tip municipium, mai apoi colonia, al ora-
şului Romula-Malva. Presupunem că linia de demarcaţie, între
aceste două teritorii, fusese trasată, în linie dreaptă, de la
&ă-riwara pe Olt, prin Amără:.ştii de Sus şi de Jos, pînă pe cursul
Jiului (fig. 1).
ln funcţie de urmele arheologice lăsate pe teren, putem pre-
supune că unele dintre aşezările rurale, din cuprinsul terito-
riului Sucidavens, aveau calitatea de viei, adică sate, altele pe
aceea de pagi, comune mai dezvoltate, ce aspirau a deveni Hr-
guri. Fără îndoială că numai cele mai răsărite dintre ele aveau
dreptul de a trimite curiales, la sesiunile consiliului adminis-
tratiY, ce se întrunea periodic la Sucidava. Natural, asemenea
curiales se numeau dintre proprietarii bogaţi de la ţară, vete-
rani sau civili, cunoscuţi în mediul rural numai prin pietrele
lor de mormînt.
4 - Sucldava
49
Cu excepţia aşeză:rii de la Orlea, unde ~-au_ făcut ci~eva son-
daje, nici o aglomeraţie rurală din tem~rrnm ~ucidaven_s~,
nu s-au bucurat de săpături arheologice sistematice. Identifi-
carea lor rămine rezultatul unor descoperir-i intimplătoare (ce-
ramică, monede, zidării etc.), stabilite prin unele anchete sau
simple vizite ale arheologilor la faţa locului.
Vestigiile de viaţă rurală romană, cele mai importante, se
intilnesc pe malul Dunării, intre Bechet şi Islaz, adică de la
gura Jiului pină la vărsarea Oltului. Se remarcă i_n această
zonă, înflorirea unor sate romane numeroase, apropiate unele
de altele, bogate in urme ceramice, monetare, sepulcrale şi,
după cum ne indică monedele, avind o viaţă continuă, din seco-
lul II pină in secolul al VI-lea e.n. Prosperitatea lor perenă se
explică prin numeroasele avantaje economice ale ţinutului, ca
fertilitatea cimpiei .şi bogăţiile bălţilor vecine (p~te, păşunat,
grădinărit, trestie, lemn etc.). De la gura Jiului, spre est, s-au
semnalat drept centre rurale mai importante :
Bechet (jud. Dolj), ca aşezare romană, se menţionează încă
de la mijlocul secolului trecut, în urma cercetărilor lui August
Treboniu Laurian. Cu prilejul amenajării portului modern, in-
tre cele două războaie mondiale, s-au descoperit multe monede
romane, ceramică şi fragmente de piatră cu sculpturi etc. Din-
tre acestea, numai un relief al Cavalerului trac a putut fi stu-
diat de specialişti, restul desroperirilor s-au împrăştiat. In acest
loc, funcţiona un punct imp0rtant de trecere peste fluviu, la
oraşul Augusta (Hahova), în Bulgaria.
In vecinătatea Bechetului, la Sărata şi Călăraşi, s-au pre-
cizat urme de sate romane mai modeste. Pe versantul occiden-
tal al grindului .,Armaşu„ (cota 30,5), ce depinde de satul
Călărac;;i, s-au cules fragmente ceramice romane, databile din
secolele II-III c.n. Pe o movilă de la „Vadul Bercii„ (cota 34,9),
din hotarul satului Sărata, s-au găsit (1963) fragmente de am-
fore romane din aceeaşi epocă. Urme însemnate de aşezări ro-
mane mai sint de semnalat în comuna vecină, Ştefan cel MOJTe.
ln grindurile bălţilor de aici, denumite : ale lui „Neagu", se no-
tează vestigiile a două aşezări romane, la „Măgura Petrei'"
(cota 31,4) şi „Pucioasa" (numai resturi de amfore romane).
La Dăbuleni (jud. Dolj) s-au semnalat, în mai multe rînduri,
descoperiri de cărămizi, ceramică şi fragmente de marmură.
In pădurea satului, s-a aflat acum 40 de ani, o amforă romană
~ntactă, databilă din secolul III e.n. ~te un obiect de import.
m care s-a transportat vin sau unt.delemn, adus cu corăbiile de
comerţ pe Dunăre.
ii
Numeroasele grinduri .cşi insuliţe din lacul Patel (al cărui
complex se ex·tindea cîndva de la Sărata pînă la Orlea) conţin
urme arheologice care, din punct de vedere cronologic, sînt fără
întrerupere, din neolitic pînă în secolele XII-XIII e.n. Ianca
(jud. Olt) posedă o vatră de sat roman. Mai important în vesti-
gii romano-<bizantine este grindul „Grădişte" din faţa acestui
sat.
Potelu (jud. Olt) a aYut şi el o aşezare romană, dar demne
de semnalat rămîn urmele şi mormintele descoperite în grin-
durile lacului cu acelaşi nume. ln marea lor majoritate, aparţin
perioadei romane şi feudale, ceea ce dovedeşte, că pe ridică
turile din mijlocul acestei salbe de bălţi, în vremuri de restri~te,
populaţia găsea loc bun de adăpost şi trai. Pe un grind, din faţa
comunei Patel, s-a descoperit un alt relief al Cavalerului trac
(fig. 56), sculptat, primitiv, de un meşter pietrar local ~Muzeul
din Corabia).
Un colectiv de arheologi a cercetat, în 1963, majoritatea
grindurile din lacul Patel. In afară de urme aparţinînd comunei
primitive şi perioadei feudale, s-a reuşit, cu ajutorul ceramidi
şi monedelor, să se determine multe puncte de locuire romană
şi bizantină. Asemenea vestigii s-au identificat în faţa satului
Ianca („Casa pădurarului" şi „Grindul lui Dinu"). ln faţa co-
munei Dăbuleni notăm urme pe grindurile : al „Creţei" (cota 29),
cu ceramică din veacurile II-VI ; al „Băcilei", cu amfore ro-
mane şi ceramică de producţie locală, al lui „Tînjală" (cota 24)
oferă o ceramică romană tîrzie în trei puncte ; al lui „Tănase"
(cota 29,7), cu fragmente ceramice romane şi „Cuşniţa", tot cu
urme ceramice romane. Resturi ceramice, din epoca tîrzie ro-
mană, s-au cules şi de pe grindul „Puru", din faţa satului Gura
Padinei. Pentru a încheia repertoriul acestor descoperiri din
lacul Patel, menţionăm şi pe cele din balta Orlea, o anexă a
acestuia. Acolo le întîlnim pe grindurile lui „Iancu MW?at"
„Răcarul Mic" şi „Răcarul Mare" (ceramică şi monede din se-
colele II-IV).
La Hotaru (jud. Olt), graţie unor recente cercetări, s-a putut
preciza UTma unui vicus roman (ceramică, morminte), situat
chiar pe malul lacului Potel.
Grojdibodul de azi (jud. Olt) a fost, în perioada romană, o
prosperă şi extinsă aşezare romană. Acolo s-au săpat (prin anii
1867), de către maiorul D. Papazoglu, numeroase măguri şi mor-
minte romane. Obiectele descoperite au trecut, odată cu în-
treaga sa colecţie, în patrimoniul Muzeului Naţional de Anti-
chităţi (încă inedite). MuJte alte vase romane, culese de aici.
în perioada dintre cele două războaie mondiale, au intrat în
51
colecţiile muzeului din Corabia. Vechea aşezari: romană se _iden-
tifică, în mai multe puncte. pe malul lacului Potel, mai ales
sub actualul sat, prin masa de cioburi, cărămizi, ţigle etc., ce
se datează din secolele II-VI e.n. Dintre aceste puncte arheo-
logice. mai importante sint cele de pe liziera sudică a comunei
(ceramică din secolele II-III) ; la 300 m E de comună (ceramică
din secolele III-VI); la 400 m E de comună (ceramică din se-
colul VI) .şi la SE de comună (ceramică romană tirzie).
Dar cea mai importantă descoperire arheologică, reali~tă la
Grojdibod, este o diplomă militară romană 2 , găsită, în anul 1842
fntr-un mormint ce se afla în grădina lui Popa St·an. Cuza Vodă
a dăruit-o lui Napoleon III, mare amator de antichităţi, pe al
cărui concurs diplomatic se punea mare bază. în ceea ce pri-
,·eşte politica externă a domnitorului. Acum. ea se păstrea7ă
la Muzeul ,,Saint Germain" de lingă Paris (fig. 7).
Diploma militară. aflată la Grojdibod, datează din 22 martie,
anul 129 şi este unul dintre cele mai interesante documente în
legătură cu procesul colonizării şi romanizării din teritoriu]
sucida\'ens. Actul s-a emis, de către împăratul Hadrianus, sol-
datului călăraş Eupator, fiul lui Eumenes. născut la Sebastopo-
lis. in pr<wincia Pontus din Asia Mică. După ce şi-a încheiat
honesta missio, în unitatea de cavalerie denumită vexillatio
n11iitu1:1 lllyricorum, din Dacia inferioară, Eupator a primit
cetăţenia romană şi calitatea de \'eteran. beneficii confirmate
prin amintita diplomă. Era tatăl a cinci copii, care poartă cu
to\ii nume gr{3ceşti (Eupator, Eupater, Eumenes, Thrason .şi
Philopatra). Cu întreaga sa familie, veteranul s-a stabilit ca
proJM"ietar rural în vicus-ul roman de la Grojdibod. Acest docu-
mC'n t ne doved~te predilecţia elementelor militare, de origine
per~grină, de a-şi alege, ca nouă .. patrie", provincia. in care-şi
exercitaseră calitatea de ostaş. Odată cu el primiseră cetăţenia
romană şi cei cinci copii ai săi. Deşi poartă nume elenice, ei se
născuseră în Dacia şi erau romanizaţi. La moarte, Eupator şi-a
luat cu el în mormînt diploma de \'eteran-cetăţean, actul cel
mai preţios al \'ieţii sale.
La nord de Grojdibod, se văd şi azi numeroşi tumuli fune-
rari. ră!-.coliţi în anul 1867 de către maiorul Papazoglu. Cercetă
rile lui au scos Ia lumină un bogat in\'entar funerar, ca : vase,
fibule şi diverse obiecte de metal, păstrate inedite la Muzeul
Naţional de Antichităţi din Bucureşti. Muzeul din Corabia a
achiziţionat, de asemenea, mai multe ulcioare, fibule de bronz
şi monede descoperite printre ruinele unor zidării romane, si-
tuate în interiorul comunei de azi.
52
La Gura Padinei (jud. Olt), un tezaur de 248 dinari republi-
cani romani şi de la împăratul Au:gustus, arată existenţa unei
aşezări preromane în acest loc. Muzeele tlin Corabia şi Bucu-
reşti posedă. în colecţiile lor, numeroase vase de tip funerar,
monede şi alte obiecte de factură romană, strînse de la Gura
Padinei, ca descoperiri întîmplătoare. Cercetări recente au pu-
tut stabili că vatra satului roman se află la o jumă·tate km spre
apus, faţă de actuala comună şi că se extindea pe o lungime de
1 500 m (cărămizi, cioburi, monede din secolele II-IV e.n. etc.).
Ca şi în alte locuri de pe malul Dunării, se confirmă şi aici
persistenţa stăpînirii romane după evacuarea aureliană. O a
doua aşezare de tip rural s-a identificat la un km spre răsărit
de Gura Padinei, dovedită azi, prin fragmente de amfore. că
rămizi şi ţigle. La Gura Padinei au fost, deci, doi viei romani.
unul mai înfloritor la apus, altul mai modest la răsărit.
După Sucidava, cea mai înfloritoare aşezare romană rămîne
aceea de la Orlea (la 6 km spre apus de Celei). Atît de nume-
roase şi variate sint resturile de cultură materială pe teritoriul
acestei comune (din neolitic pînă în perioada bizantină tirzie),
încît s-a putut org·aniza acolo unul dintre cele mai interesante
şi bogate muzee rurale din ţară. Urmele romane obişnuite (că
rămizi, ceramică, monede, morminte, zidării, bronzuri etc.) se
descoperă mai ales pe versantul terasei dinspre Dunăre. In
grindul ,.Grădiştea" au apărut de asemenea aceleaşi resturi
arheologice. Cele mai numeroase se văd lînigă fîntîna „Mioriţa" ..
de unde se prelungesc de-a lungul malului pînă în apropiere de
Gura Padinei. Înspre Celei, pe marginea estică a terasei pe care
se dezvoltase vicus-ul de la Orlea, se remarcă urnnele unei villa
rustica. In vecinătatea Orlei, se mai pot înregistra, ca puncte
arheologice mai importante : la 500 m est de comună (ţigle, ce-
·ramică, vase întregi din secolele II-III) .şi la „Puerniţa" (fos-
tele vii Cumpănaşu), unde, unele sondaje au dat la lumină multă
ceramică romană, urme de cuptoare pentru olari, obiecte de·
bronz şi de os. Din acest loc provine şi o elegantă figurină a
zeului Mars (fig. 51, 2).
Descoperirile cele mai interesante (inscripţii pe piatră, sculp-
turi, figurine de lut, geme, fibule, cuptoare de olari etc.) provin
din zona cuprinsă intre clădirea actualei şcoli elementare şi
poala terasei dinspre balta Orlea. Se pare că în acest loc se
află centrul principalei aşezări romane. In această arie s-au
găsit de asemenea amfore şi figurine de bronz din epoca ele-
nistică, precum şi multe resturi ceramice geto-dacice din a doua
epocă a fierului. Ceramica romană, ce ne interesează, datează
la Orlea din secolele II-VI e.n. Monedele culese din diferite
53
locuri au un curs continuu. din \Temea Republicii pînă cătr~
finele imperiului bizantin (secolele XII---:XIII). Dar: cele mai
frecvent întîlnite (ca şi la Sucidava) aparţm veacuh.~1 al I,V-lea
e.n. La venirea romanilor exista deja la Orlea o mfloritoare
aşezare geto-dacică care întreţinuse legături de schimb cu lu.-
mea elenistică, după cum ne indică amforele de comerţ greceşti,
obiectele de podoabă de factură sudică, dar mai ales monedele
de argint macedonene, thasiene etc.
ln epoca romană trăiau la Orlea proprietari bogaţi, ca Pu-
blius Iulius Vitalianus (fig. 10, 2) ce închină un altar lui Iupiter
Optimus Maximus (Ann.Ep., 1959, 335). Se cunoaşte şi nurnele
unui olar local, Marcus Martinus. Pe un văscior, el îşi indică
meseria de bascularius (sic!). Officina lui şi ale altora produ-
C'eau alături de elegante vase de culoare roşie şi multe opaiţe,
copiate după originalele unor fabricanţi de seamă (Armenius,
Annius. Januarius, Lucius, etc.). ln cuptoarele aceloraşi olari,
se ardeau şi figurine de lut, copiate după modele de bronz. Din
seria acestora. demnă de menţionat, este aC'eea ce reprezintă
un Silenus (înaltă de 0,225 m). Maniera în care s-a turnat
această caracteristică figurină (părul, nasul, gura) o face asemă
nătoare cu portretul unui maur. Poartă pe cap o coroană de
lauri şi la gît un colier de care atirnă un corn de lună (fig. 57).
Obiectul datează de la începutul secolului III e.n. El nu poate
fi C"onsiderat un document etnografic local, legat de prezenţa
un(Jr mauri coloni7.aţi la Orlea (cum gre~it a afirmat Gabriella
Bordenache 3), fiindcă avem de-a face cu o copie în teracotă,
realizată după un model de metal adus din afara hotarelor
Dadei.
S-au descoperit la Orlea şi mai multe pietre gravate. Una,
semnată Anicetus, ne indică numele proprietarului ce o folosea
ca sigiliu. De o importanţă deosebită, pentru răspîndirea creş
tinismului la nord de Dunăre, poate fi considerat un jaspis,
păstrat în colecţiile muzeului local. Gema este un abraxas, inci-
zat pe o faţă cu o stea cu şapte raze (număr simbolic), iar pe
alta. cu inscripţia repetată (cu litere greceşti) ABPAC -
ABP ACAZ (fig. 8,2). Acest mic document atestă prezenţa la
Orlea, in secolele III-IV, a unei secte creştine gnostice, care
depindea de cele de la Oescus şi Sucidavat.
Tn privinţa cultelor (în afară de figurinele lui Mars şi Sile-
nus. amintite mai sus) se semnalează, de asemenea, o elegantă
reprezentare a unui zeu Lar dansînd (fig. 58), precum şi o tă
bliţă de plumb, ce reprezenta scene din cultul Cavalerilor danu-
bieni, identică, în repertoriu, cu cel întilnit pe o piesă aflată
la Sucidava.
54
Descoperirile arheologice realizate la Orlea atestă o intensă
activitate şi prosperitate economică, favorizată de navigaţia pe
Dună·re şi de legăturile cu aşeză.rile de pe malul drept al flu-
viului (Oescus, Valeriana. Varinia etc.). Că şi aici se găsea un
loc favorabil de trecere a fluviului, ne-o dovedesc vestigiile
unui pod roman ce lega Orlea de Vadin (Valeriana). Ele s-au
semnalat pentru prima dată de către Marsigli şi s-au precizat
prin studii recente 5. Pe cele două maluri ale fluviului, în dreptul
satelor amintite, se văJd şi azi ruinele de zidărie romană (por-
talurile) acestui pod. 1n albia Dunării, între aceste capete zi-
dite există resturile unor puternici piloni de lemn, de care s-au
putut lega corăbii, pentru ca deasupra lor să se poată bate. o
podea continuă de bîrne. Am atribuit acest pod lui Cornelius
Fuscus, nefericitul general al lui Domitian, înfrînt şi ucis, în
defilul Oltului. de către armatele lui Decebal (86 /87 e.n.). Ior-
danes (istoric din secolul VI e.n.) ne informează că imprudentul
comandant roman a trecut Dunărea pe un pod de vase legate
între ele (consertis navibus), dar nu ne indică locul acestei tre-
ceri. Majoritatea istoricilor de azi sînt de părere că această
trecere a armatelor lui Fuscus a avut loc în regiunea Oescus-
Sucidava, unde se găsesc azi urmele podului de la Orlea-Vadin
(fig. 9).
Lingă Corabia, au fost de asemenea descoperite resturi ar-
heologice romane, în carierele de pietriş de la punctul „Valea
Seacă", situat la nord de oraş. Au apărut, în acest loc, gropi eu
ţigle şi cărămizi romane .şi numeroase fragmente ceramice. Din-
tre acestea, un gît de amforă poartă o inscripţie pictată, ce arată
numele aJbreviat al producătorului şi indicaţia capacităţii va-
sului (AnnEp., nr. 321). Mulţimea UI'IITielor romane, din acest
loc, ne asigură vatra unui vicus.
Pe şoseaua ce leagă Coraibia cu satul Cilieni de pe Olt, în
mijlocul cîmpului, s-au identificat (1963), în urma arăturilor
cu tractoarele, zidăriile răscolite ale unei villa rustica. La su-
prafaţa solului se văd multe resturi de cărămizi şi ţigle romane,
precum şi urmele unui cuptor de olar. Din grămezile de deşeuri
ale acestui atelier ceramic, s-au cules numeroase lucernae ;
unele fragmentare, altele întregi, semnate de cunoscuţii pro-
ducători lanuarius şi Flavius (Muzeul din Ooralbia).
Un alt vicus se identifică la carierele de pietriş dintre Cora-
bia şi Siliştioara. Acolo, în afară de bogate fragmente ceramice,
s-a cules şi un ulcioraş caracteristic. ca formă şi tehnică, seco-
lului II e.n.
Numeroasele resturi de cărămizi şi vase romane întîlnite pe
terasa dintre şosea şi ripa Dunării, la egală distanţă între satele
55
Siliştioara şi Gîrcov, ne îndreptăţesc a fixa şi acolo o a.-,ezare
rurală romană. ·
La Gîrcov (jud. Olt), Tocilescu şi Polonic credeau că s-ar
putea identifica urmele unui castru roman, presupunere ce nu
se confirmă în urma anchetelor arheologice recente (1963). Res-
turile ceramice şi de cărămizi ne dovedesc, însă, existenţa, în
împrejurimile acestei comune, a doi viei romani : unul situat
la 2 km spre SE de Gîrcov, pe o terasă a Dunării, în locul de-
numit „Rudari" ; altul in marginea vestică a comunei. De la
Gircov şi pînă la Islaz, pe o distanţă de 10 km, nu mai intilnim
nici o urmă romană.
Islaz (jud. Teleorman) constituia ultima aşezare de pe malul
Dunării, in cadrul teritoriului sucidavens. Aşezarea civilă şi
:11ilitară. de aici. se găsea în unghiul de confluenţă a flu\"iului
cu Oltul, la capătul sudic al H111es-ului alutan şi la punctul de
intilnire a două drwnuri, care urmau malurile celor două cursuri
de apă.
Prima importantă descoperire de la Islaz (in 1872) o con-
stituie un tezaur monetar alcătuit din 152 denari republicani de
arqint (secolul II - anul 38 i.e.n.) ; din piese de al'lgint aparţi
nind secolului II e.n. şi din patru monede de aramă, databile
din secolul IV e.n. (in total 160 piese) 6 • Compoziţia acestui de-
pozit monetar apare destul de nefirească şi este probabil ca
piesele din secolele II şi IV e.n. să fi fost adăli\gate de către
Aug. Treb. Laurian, piese aflate cu ocazia altor descoperiri in-
timplătoare făcute la Islaz. Tezaurul îngropat presupune exis-
tenţa unei aşezări geto-dacice preromane, neidentificată de
ancheta arheologică recentă (1963), dar confirmată prin vasele
ceramice şi de bronz, colecţionate de la Islaz, de către Cezar
Bolii ac.
Se pare că fortificaţiile romane de la Islaz îi erau cunoscute
şi lui Marsigli, care notează : „In afară de drumul ce pleacă
de la Celei spre Antina [Romula-Malva) mai vine în ultima
[Antina] un alt drum, ce porneşte de lingă un turn situat pe
[malul] Dunării" 7 • De fapt, cercetările arheologice, întreprinse de
Tocilescu şi Polonic, au stabilit la Islaz urmele a două castre
romane. Dar ln afară de acestea, din însemnările lăsate de Lau-
rian şi Bolliac, mai exista, pe la mijlocul secolului trecut, şi
un al treilea. Ei îl situează pe malul Dunării la vest de Islaz,
ne arată că era zidit din cărămidă şi că avea dimensiunile de
95X 122 m. Astăzi el este total distrus de eroziunile puternicE"
ale fluviului. Cele păstrate sint :
. Cet~tea. „Racoviţa", situată la NE de comună, pe un loc şes,
hngă b1ser1ca veche. El a fost aproape total distrus de re\'ă.rsă-
rile Oltului. Se păstrează doar colţul de NV al castrului, lung
de 105 m şi lat de 75 m, dotat cu două-trei valuri şi şanţuri
de apărare (castra aestiva). Pe el se găseqte vechiul cimitir al
comunei Islaz, incit a fost mult răscolit de gropile mormintelor.
Prin acestea. s-au scos, la suprafaţa solului, multe fragmen-te-
de vase şi cărămizi romane.
Cetatea „Verdea". situată în ostrovul cu acelaşi nume, la SV
de Islaz, a fost în cea mai mare parte împotmolită de revărsă
rile Dunării. Sînt mai bine păstrate azi : latura nordică (lungă
de 340 m), părţi din cea vestică şi din cea estică (lungă fiecare
de 120 m). Avea în jurul ei trei valuri şi trei şanţuri de apă
rare. fiind o castra aestiva. S-a construit probabil în timpul ope-
raţiilor de cucerire a Daciei, pentru concentrări de trupe. In
interiorul ei, s-a descoperit numai un sestertius al lui Traian.
Vizitele făcute în zona arheologică de la Islaz, de către Lau-
rian, în 1845, şi de Bolliac în 1869, au realizat o serie de desco-
periri întîmplătoare. !n malul Dunării s-au aflat sarcofagii de·
piatră cu bogate inventare (o încuietoare din fier, resturi de la
un sicriu de lemn, oase, ulcioare, monede de la Faustina I si
Septimius Se\·erus etc.), îngropate cindva în tumuli, ce existatl
în interiorul actualei comune şi la vest de ea. Aşezarea romană
se situa mai spre vest de Islaz. Ancheta unui colectiv de arheo-
logi, realizată în 1963, a identificat, în zona Islazului, trei
puncte importante de locuire rurală romană : la „Viile Verdea",.
intre cotele 44-41 (amfore şi vase mari de secolele III-IV) ;
pe liziera vestică a comunei, apoi la circa 800 m spre apus de-
ea. la cota 41 (în ambele puncte, multă ceramică romană). Re-
zultă că la Islaz existau cel puţin doi viei romani şi două-trei
castre.
De b Islaz în sus, pe malul drept al Oltului, se dezvolta-
seră multe aşezări rurale şi puncte militare, extinse pînă cătr~
Scărişoara şi protejate prin limes Alutanus. Din păcate, multe·
dintre acestea sînt azi dispărute, din pricina puternicelor ero-
ziuni produse, anual, de către Olt. Rîul a distrus aproape totat
şi drumul roman. Valea Oltului din acest sector este, de ase-
menea, dintre cele mai fertile, din punct de vedere agricol şi
horticol.
La Doanca (jud. Olt) s-a aflat un singur ulcioraş roman cu
două toarte (aniphoridion) ce fusese depus, prob~bil, într-un
mormînt.
Din Tia Mare (jud. Olt) se semnalează descoperiri de cără
mizi romane. Cetatea romană, ce ar fi existat, aici, nu maf
lasă azi nici o urmă.
51
~n vecinătatea comunei Cilieni (jud. Olt) se înregistrează, pe
locul denumit „Drumul Buţilor'', multe cărămizi, ceramică şi
monede romane, documente arheologice suficiente pentru loca-
lizarea unui vicus. ln plină cimpie, la şase km spre apus de
Cilieni (către Vişina Veche). s-au descoperit zidării romane,
ce ar putea indica ruinele unei villa rustica.
O mare aşezare rurală romană s-a dezvoltat între actualele
sate Rusăneştii de Jos şi Jieni (jud. Olt), în locul .,Voineasa",
denumit şi .,Cetate", aşezare cunoscută, încă, de acum o sută
de ani. ln afară de obişnuitele resturi romane (ceramică, cără
mizi etc.), mai importantă este necropola tumulară de aici.
situată in lungul drumului antic 8 . Proprietari locali '1U răscolit
(prin anii 1865-1872) aceste mo\·ile funerare din care au strîns
un numeros material, azi împrăştiat.
Pe „Măgura Jieni" s-a descoperit piatra de mormînt a lui
Titus Patulcius Severus9, fost mare proprietar local în prima
jumătate a secolului III e.n. (fig. 10, 1). Frontonul triunghiular
al stelei sale funerare se decorase. în centru, cu o mare rozetă;
avea un con de pin deasupra şi doi lei dispuşi lateral, ca păzi
tori ai mormintului. Obişnuitul vrej de viţă de vie încadra tex-
tul epitafului său. păstrat parţial. După nume, el este roman
şi cetăţean. Din virful unei alte movile, denumită .,Măgura lui
fon Ciobanul", înaltă pe atunci de opt stinjeni, în urma unor
săpături clandestine, s-a scos la lumină cea mai mare stelă
funerară tunoscută în Dacia, înaltă de 4 mto. Frontonul ei oferă
acelea.<;;i elemente simbolice funerare şi decorative, ca şi la
piatra precedentă. Epitaful, gravat îngrijit, ne spune că defunc-
tul se numise Aelius Vale(n)s Esbenus, că fusese înmormîntat
prin grija soţiei sale Syra şi a libertului Fortunatus, după ce
trăi~c· RO ani. Defunctul fusese şi el un bogat proprietar de pă
mint "ii sda\"i care, ca şi Patulcius, i'?i adusese piatră de mor-
mint din carierele de pe malul moesic al Dunării. Cognomenul
Esbenus, purtat de el, identifică un traco-get romanizat. Cei
ce se ingrijc>sc de mormint sint de fapt foştii sclavi ai lui,
ajun1-:-i liberţi. Syra poartă un nume oriental şi, in urma căsăto
riei C'U bătrinul, scăpase de scla\'ie. Numele lui Fortunatus este.
de asenwnea. specific sclavilor. Nu este exclus ca Fortunatus să
fi fost frate cu Syra. Astfel. am putea explica grija celor doi
liberţi, pentru fostul lor dominus, pe care l-au şi moştenit în
lipsa unor descendenţi direcţitl.
Descoperirile realizate la Scărişoara (jud. Olt), considerată
de noi ca ultima aşezare din colţul de NE al teritoriului suci-
davens. se limitează la cioburi şi cărămizi, destul de numeroase,
pentru a ne confirma, şi aici. o vatră de vicus:
-58
AsezărJle ruiiale din inteI"iorul teritoriului cetătii Sucida\·a,
rdin lipsă de cercetări amănunţite, ne rămîn mai puţi~ cunoscute.
Se constată că cele mai de seamă s-au dezvoltat în vecinătatea
drumului roman dintre Sucidava ,şi Romula-Malva.
Dobroteştii (jud. Dolj) se înscl'iu, ca ,aşezare romană, :u o
·serie de vase, pare-se, aflate în morminte şi cu un denarius
.argenteus de l,a Elagaibal, descoperit în locul denumit .,Piro-
ianu".
·fn vecinătăţile comunei Amărăştii de Jos (jud. Dalj) s-au
identificat trei ,,silişti", apropiate între ele, denumite Obkşia,
~ucin~ şi Pisc. Din ele s-au scos cărămizi, ceramică, morminte
şi monede romane (Hadrianus). La un loc, aceste silişti consti-
tuiau un vicus roman.
Mult mai puternic a fost vicus-ul (poate şi pagus) din veci-
nătatea comunei Amărăştii de Sus (jud. Dolj). Se cunosc şi aici
,cîteva „silişti" romane. La „Siliştea Bascilor", resturile romane
nu sînt prea numeroase. In schimb, la „Siliştea Vechea", urmele
unui vicus înfloritor, marcat prin cărămizi, cioburi de oale şi
monezi sînt răspîndite pe o suprafaţă de 20 de hectare. Bise-
riica veche din sat s-a construit din cărămizi romane luate
din această „silişte". Alte vestigii romane s-au descoperit, încă
din 1871, la punctul „Polovnic" (virfuri de suliţă, cărămizi,
monede). In hotarul comunei, către Zvorsca, se găseşte de ase-
menea, cărămidă romană. In colecţiile Muzelului din Caracal au
intrat, recent, mai multe monede de la Amărăştii de Sus. Cea
mai importantă descoperire, de aici, este o statuetă fragmen-
tară, din marmoră, ce-l reprezintă pe zeul oriental şi militar
.Jupiter Dolichenus (fig. 59). Divinitatea purta un costum mili-
-tar cu pileus pe cap ; era înarmată cu gladius, atîrnat de bal-
teus şi ridica securea (ruptă). Este o figurină expresivă, impor-
tantă în acest vicus.
Din Cruşov (corn. Brastavăţ, jud. Olt) se cunoaşte numai
ceramică romană.
Brastavăţul, ca aşezare romană, s-a identificat de către Va-
-sile Pârvan (resturi de zidării şi cărămizi la balta Cruşo\·).
Acum circa 70 de ani, nişte cărămidari bulgari săpînd o groapă
pentru extras lut, au descoperit, în apropierea drumului roman,
doi lei, sculptaţi în calcar, în mărime naturală şi o placă
(0,30 X 0,30 cm) pe care este reprezentat un cap de taur. Toate
aceste sculpturi, ce aparţin decoraţiei unui mormînt roman, se
păstrează şi azi, zidite sub streaşina unei case din Brastavăţ.
ln locul numit ,.la Cetăţi", s-au cules monede romane izolate,
iar prin comună se găsesc cărămizi romane (inf. prof. I. Sîr1bu
- B:rastavăţ).
59
La l"ădastra (jud. Olt), alături de multe resturi din comuna
primith;ă şi din perioada feudală, apar şi felurite antichităţi
romane. La circa un km V de locul numit „Cetate", în punctul
„Malul Roşu·· de pe ţărmul sudic al bălţii Obirşia, se văd, pe
o terasă, numeroase fragmente ceramice romane. In 1940, un
şarcofag de piatră roman a fost distrus de localnici. Un opaiţ
de lut. descoperit aici. s-a adus în colecţiile M.N.A. La aproxi-
matiy 300 m E de .,Cetate", s-au descoperit (în 1948) cărămizi
romane. urme de zidărie şi o monedă de bronz a lui Filip Ara-
bul. Alte urme de zidării, ceramică, cărămizi, tuburi de aiigilă
~i monede (Filip Arabul şi Constantius li) s-au cules de pe vatra
actualului sat. Vădăstriţa (jud. Olt), ca vatră de vicus roman,
~e fr~~crie cu ţigle, cuie de fier. o săgeată şi o necropolă tumu-
1ara. din care s-au scos două sarcofagii de piatră ş.a.
Lingă Vişina Veche (jud. Olt) se înregistrează numeroşi
~i..1muli funerari situaţi pe lingă drumul roman. Din „Măgura
li.ii Ghiţă". săpături clandestine au scos din inventarul unui
nwr:nint (din secolul 111 e.n.): două ulcioare şi o fibulă de bronz.
Se mai citează ca desc·operire şi o monedă de la Filip Arabul. In
lipsa unei anchete amănunţite. nu s-a putut stabili încă locul
a~ezarii rurale.
în Urzica (jud. Olt). din locul denumit „Boca", s-au recoltat
fragmente de \"ase romane şi monede (Vespasian, Traian, Ha-
dr:an). îngropate la o adîndme de patru metri.
O !-ingură fibulă romană (secolele II-III e.n.) aflată la
1"irrop (jud. Olt) nu ne poate asigura, deocamdată, existenţa
1.r.ei \"etre de sat roman.
h funqie de puterea militară a imperiului şi a cetăţii Suci-
dc.\·n. s-au lărgit ori s-au micşorat graniţele acestui teritoriu. In
i-;ec·olele II-III şi în perioada constantiniană, el a avut cea mai
mare extindere. In nemea bună a stăpînirii romane, pe cuprin-
i-ul lui. predominau proprietatea ciYilă, mică sau mijlocie, ală--
1uri de unele t'illae rusticae, înconjurate cu pămint mai extins.
După părăsirea Daciei, mai ales în veacurile IV-V, acest teri-
1oriu fusese legat direct, ca administraţie, de comandantul
militar al Sucidavei, deoarece oraşul ci\'il nu mai avea impor-
tanţa administratiYă de odinioară. După reformele militare ale
lui Diocletian şi Constantin cel Mare, territorium Sucidavense
a fost locul cel mai potrivit pentru soldaţii-plugari denumiţi
limitanei. Ei locuiau în sate, unde-şi lucrau pămintul din tată.
in fiu, atît timp cit îşi îndeplineau sarcina de apărători ai ce-
tăţii, la chemarea comandantului. Aceasta nu exclude, însă„
prezenţa populaţiei băştinaşe daco-romane în satele respective_
NOTE
1 Bibliografie ,generală : Odobescu, Antichităţile Rommiaţi, passim;

Tudor, BCMI, XXXVI, 1933, p. 76 şi urm; acelaşi, Sucidava-Latomu.>,
p. 57-70; acelaşi, Anal. Univ. Bucureşti-Istorie, XIV, 1965, p. 2~1 ;
OR3, p. 228-231 şi 233-238 şi TIR, L. 34, Budaipest, passim şi L. 35
Bucarest, passim (D. Tudor).
2 CIL., XVI. 75. Perfecta ei stare de cons~rv-:1re l-a determinat pe
R. Cagnat, Cours d'epigraphie latine, 1ve ed., Paris, 1914, p. 307 să
o reproducă, ca cel mai caracteristic exemplar pentiru dimplomata mi-
litaria..
3 G. Boroenache, Dacia, N.S., II, 1958, p. '274 şi urm.
" D. Tudor, SCN 11'1, 1960, p. 375 şi urm.
· 5 Tudor, Podurile, p. 17-32 ; cf. şi Latomus. XX, 1961. p. 501 şi urm.
6 B. Mit-rea, SCN., V, 1971, p. 305-326.
7 Marsigli, Description du Danube, p. 69.
~ Tocilescu, Monumentele, p. 299 şi urm.
9 C./.L. III, 8039.
=
to C./.L. Ul. 8040 6281.
11 D. Tudor, Istoria sclai:ajului în Dac:i.1 romană, Bucureşti, 1958,
p 214 şi urra.
V. MEŞTEŞUGURILE ŞI COMERŢUL
Dezvoltarea meşteşugurilor la Sucidava s-a făcut în funcţie

de materiile prime din apropiere şi de nevoile pieţii locale.
Viaţa economică a oraşului şi a teritoriului său a fost în con-
tinuu dominată de producţia agricolă. Excedentul de cereale
se exporta prin portul local sau prin tranzit, peste fluviu, în
schelele de la Oescus.
Măcinarea cerealelor se realiza cu ajutorul pietrelor de
moară manuale (mola manuaria) sau prin cele invirtite cu aju-
torul unui măgăruş (nwla asinaria). Lipsa unui curs de apă, cu
torent puternic şi înclinat. nu a favorizat dezvoltarea morilor
de apă (mola aquaria), care funcţionau in acea vreme numai
în ţinuturile de deal şi de munte. Săpăturile arheologice au
scos la iveală, în oraş şi în cetate. numeroase pietre de moară
lucrate in rocă dură, deci importate de la sud de Dunăre. Cele
mai numeroase sint rişniţele, ce se învirteau cu nişte minere
de fier, fixate în piatra de deasupra (catillus), cu ajutorul plum-
bului. In acest timp, piatra de dedesubt, de formă conicii (meta),
rămînea fixă.
Se pare că în afară de unele obiecte de plumb, care se dffi-
coperă în mare număr la Sucidava, meşteşugarii locali nu pro-
duceau alte mărfuri pentru export. Nu exist.a deci în nici o
ramură un excedent de producţie meşteşugărească, ci tot ceea
ce se producea servea pentru piaţa locală a oraşului sau pentru
ale satelor sale. Sucidava şi teritoriul său nu dispuneau de nici
o carieră de piatră şi nici de mine pentru extracţia fierului sau
a altor metale. Plumbul se aducea din minele existente pe am-
bele maluri ale Dunării, dinspre regiunea Cazanelor.
82
~n grădina şcolii elementare din Celei (la circa 20 m spre
vest de puţul roman restaurat) s-au descoperit mulţi bulgări
de zgură, rămaşi de la un cuptor (neindentificat) pentru redus
minereul de fier (sec. II-III e.n.). Dar această rocă a fost adusă
de dincolo de Dunăre, în cantităţi destul de modeste. Tot cu
metal de import, funcţiona şi „bronzeri,a" identificată în veci-
năt.atea porţii sudi•ce a oraşului '(v. mai sus, p. 31).
Sculpturile din marmoră, statui, statuete şi reliefuri, au
venit, în cea mai mare parte, pe calea apei (fig. 53). Putem
presupune existenţa unor modeşti pietrari (lapidarii) locali, apţi
a sculpta şi ei, la cererea clientului, pe plăci din marmoră
brută, unele scene de cult. Dar cînd era vorba de divinităţi
mult solicitate (Mithras. Cavalerul trac etc.), acestea se aduceau
gata sculptate. Pietrarul din Sucidava avea numai sarcina de a
grava pe profilul inferior al plăcii, textul inscripţiei ce i se
punea la îndemînă de către client.
Despre meşteşugari la Sucidava, un zidar (architer:tus) şi
un rn1relar (coriarius), ne vorbeşte un singur document epi('>'ra-
fic {v. mai sus, p. 35).
Deoarece teritoriul sucidavens nu dispunea de cariere de
piatră, toate monumentele de seamă ca : sarcofagii, stele fune-
rare, altare votive, coloane, capitele, statui modeste ş.a., se
comandau şi se aduceau din atelierele ce funcţionau vis-a-vis,
pe malul drept al Dunării. Acesta este aşa zisul „calcar de
Vraţa" extras şi de pe malurile rîului Isker. Este o rocă cu
aspect „văros", foarte uşor de lucrat şi de transportat, dar pu-
ţin rezistentă faţă de acţiunea agenţilor atmosferici. Se calci-
nează foarte repede1.
Graţie lutului gă1bui, plastic şi adecvat procesului de ardere,
Sucidava şi teritoriul ei au excelat în producţia obiectelor din
pămînt (ceramică, cărămidă, ţiglă, opaiţe, figurine ş.a.). In mai
multe locuri din zona oraşului s-au identificat ateliere cera-
mice, precum şi mari cantităţi de deşeuri rămase de la cuptoa-
rele olarilor şi cărămidarilor.
Cerami<;:a din Sucidava cunoaşte importuri de vase de lux,
denumite terra sigillata şi de amfore aduse cu vin sau cu ulei
de calitate. Producţiile sigillata veneau pe calea apei din Gallia,
Pannonia şi valea Rinului. OrLginalele acestor mărfuri au so-
sit la Sucidava în mică cantitate şi numai în cursul secolului
II e.n. Vasele sigillata se turnau cu ajutorul a unuia sau a două
tipare. Se recunosc prin culoarea exterioară, roşie şi străluci
toare, prin pasta lor fină şi prin decorurile scoase mult în relief.
Săpăturile au dat la lumină în Sucidava numai fragmente de
terra rigillata, al căror loc de producţie urmează a se stabili
63
1n funcţie de repertoriul lor ornamental2• Pină acum, pe bază
de ştampile aplicate pe fundul vasului, s-au identificat ca fu~
nizori de terra sigillata la Sucidava : Cintugenus şi Primus3 .
Cintugenus îşi avea cuptoarele ceramice în Gallia centrală.
1a Lubie. şi de acolo exporta produse sigillata pe yalea Dunării,
intre anii 140-195 e.n. 4 • Primus activa ca olar de sigillata, în
aceeaşi vreme, în Gallia sudică 5 •
Şi la Sucidava, ca şi în alte părţi ale Daciei 6 sau din lwnea
romană, olarii locali din a doua jumătate a secolului II e.n .. au
reuşit a imita, grosso modo, produsele originale de import ale
\"aselor terra sigillata. Aceste imitaţii au dus la stagnarea im-
portului de vase sigillata din Occident şi Pannonia. Dar copiile
loc:·ale se recunosc imediat prin aspectul lor grosolan, manifes-
tat în tehnică, forme şi decor. Pasta oalelor prezintă impuri-
tăţi, lacul ce le îmbrăca este pal şi se desprinde uşor de pereţii
vasului. In domeniul repertoriului ornamental. olarii sucida-
vensi ne oferă numai elemente animaliere şi vegetale, deoa-
rec·e ei nu sînt capabili să copieze scene mai complicate.
Tot ca importate, sint de luat in seamă. din aşezarea civilă
a Sucidavei, şi unele amfore ştampil~te, cu litere greceşti, pe
'orţi sau semnate, pe git, cu variate inscripţii ( tituli picti)
~erise cu vopsea maro sau roşie 7 • Din lipsa unor informaţii
mai pred!-.e, nu putem şti locul de provenien\ă al acestor am-
fore încărcate cu vinuri şi uleiuri superioare. Pe baza descope-
ririll1r de pină acum, se constată că în prima jumătate a seco-
lului III e.n. Sucidava importa amfore marcate pe tor\i, cu
numele producătorilor eleni : Chanteos, Ephebos, Koms, So:zon
şi Sr ratoneikos, în parte cunoscuţi ca exportatori şi la Romulas.
Cit priveşte pe cei ce marcau vasele cu vopsea, nu s-a putut
întregi nici un nume, din cauza proastei stări de conservare.
De observat că şi în perioada bizantină se înregistrează şi alţi
negustori de \'inui·i şi uleiuri la Sucida\'a (v. mai jos, p. 132).
AproYizionarea cu asemenea mărfuri scumpe face dovada exis-
tenţei unur elemente înstărite, care nu se mulţumeau cu vinu-
rile şi uleiurile de producţie locală. Oraşul avea legături econo-
mice cu coastele Mării Negre, cu insulele şi coastele egeene,
cu Dalma\ia şi Italia. Ele ne sint atestate şi prin descoperirea
monedelor ,.autonome"" de bronz venite în secolele II-III din
acele oraşe elenice ce a\'eau încă dreptul de a le bate, or~e ca :
Philippopolis, Marcianopolis, Anchialos, Odessos, Pautalia, Ni-
caea, Nicomedia etc., aflate în mare număr la Sucidava9.
In categoria ceramicu de import, se înscriu multe descope-
riri din categoria a.,a ziselor mortaria. Eie au formă de albioară,
cu pereţii şi fundul gros, iar pe buza lor se aplică constant o
ştampilă patrulateră, cu numele producătorului însoţit de o ra-
mură sau de un spic de griu. Din păcate, ştampilele imprimate
pe aceste mortaria sînt atît de şterse, incit, numai pe două din-
tre ele se poate descifra numele Theotimus 10 • Asemenea albi-
oare de lut (mult folosite şi în castre) posedă în interior, pe
fund, mici aşchii de silex, înfipte în peretele v,asului. Ele aju-
tau la zdrobirea şi transformarea în pastă a legumelor şi cerea-
lelor fierte.
O mare cantitate de vase ceramice de producţie locală, in-
tacte sau fragmentare, s-a descoperit în oraşul ciVlil şi în necro-
polele lui. Evoluţia tipologică a acestor produse s-a putut stabili
amănunţit, graţie obolului lui Charon, din morminte. Se cons-
tată, în ceea ce priveşte caracteristicile lor, identitatea cu cele
aflate la Romula şi în teritoriul sucidavens. In secolul II e.n.,
aceste produse au o culoare roşie, mai rar gă1buie, toate fiind
executate la roată, cu multă îndemînare. Pasta lor este, de ase-
menea, fără impurităţi, iar, în exterior, posedă o spoială roşia
tică sau albicioasă. Sînt, în general, vase de mici dimensiuni,
cu excepţia unor amfore ce au o capadtate de 5-10 litri
(fig. 60, 6-9). ln secolul III, olăria capătă în masă o culoare
vînătă-negricioasă şi în pasta ei întîlnim pietricele.
Vasul cel mai răspîndit la Sucidava, produs pentru nevoile
casnice şi ca mobilier funerar, este ulcioraşul cu una sau două
torţi, a cărui capacitate nu depăşeşte un Htru. Se constată că
în prima jumătate a secolului II e.n., cel cu două torţi se dep-une
frecvent în morminte, are bazinul aproape sferic, gîtul scurt şi
gura cilindrică, adaptată astupării ei cu un dop de lemn (fig. 60,
12-13). După 150 e.n., predomină ulcioraşul cu o singură toartă,
la care gura posedă de jur împrejur o buză îngroşată şi lăţită.
În secolul al III-lea, el capătă treptat o siluetă înaltă şi este
lucrat ·cu mai puţină grijă (Hg. 60, 22). De remarcat că, în seco-
lele IV-VI, se revine la tipul de ukioraş cu două tarţi, dar de
astă dată se acoperă în exterior cu o glazură de culoare verzuie
(fig. 60, 6).
Ulcele de diferite mă·ri:mi deţin de asemenea un loc însem-
nat în inventarul mormintelor. Cele de mici dimensiuni sînt
sferice şi cu o singură tortiţă. In secolul II, întîlnim unele de
culoare roşie, altele .gă~bui. Cele care au capacitatea pînă la
un litru posedă, cîteodată. gHul înalt (în formă de guler). De
remarcat că la cele gălibui-a1bicioase, bazinul lor este prevă
z;.~t în exterior cu un fel de caneluri orizontale.
· • Nu este locul în această carte a descrie toate formele de
1
vase, şi diferitele caracteristici ale lor, întîlnite la Sucidavall.

5 - Sucidava
6~
Constatăm că olarii de pe malul Dunării creau .şi vase „fante-
ziste", cum este o oală „cu trei etaje", ce datează din secolul
III e.n. ln mormintul unui copil, s-a aflat şi un ulcio-
ra.ş din pastă allbicioasă, cu gura treflată, pictat în exterior şi
conţinînd, în interior, o mică sferă din lut ars (f.ig. 60, 20). Cind
se agită vasul, se produce un frumos sunet metalic. Este o jucă
rie de copil. dar în acelaşi timp şi un obiect profilactic. Romanii
credeau că suneitele cu rezonanţă metalică îndepărtau duhurile
rele.
S-au identificat şi cite'\·a cuptoare de olari, dintre care, cel
mai interesant s-a descoperit (1963) în aşezarea civlilă, sub
agger-ul zidului ce despărţise oraşul în două (fig. 3, S.XXI).
Avem de-a face cu un cuptor săpat subteran, în stratul de lut
sănătos. unde fusese pre\"ăzut cu o galerie de acces .şi cu o groapă
destinată olarului în timpul arderii vaselor. Intreaga construcţie
era protejată de un şopron deschis, susţinut cu birne .şi acoperit
cu ţi.gle de mari dimensiuni. Cuptorul se compunea din obiş
nuitele două încăperi circulare suprapuse (diametrul 1. 70 m). In
cea de jos (înaltă de 0,45 m) se aprindea focul ; în cea de sus
se ~ezau \"ac;ele crude. Ultima avea formă de cupolă, cu două
orificii (pc;>ntru curentul de aer). Cele două camere se separau
C'U o podea de lut bine bătută, susţinută de un pilon central şi
perforată. pentru a da posibilitatea căldurii să pătrundă printre
,-a~e. In jurul cuptorului. s-au aflat numeroase deşeuri de olă
rie. printre care .şi o monedă de bronz a împărătesei Tranquil-
lina (238-244), care ne ajută la datarea acestui atelier (fig. 12).
ln manuscrisele sale. Pamlil Polonic menţionează un cuptor
~imilar aflat la apus de ora.ş .şi un altul zictit din cărămidă cu
piloni şi arcade intre ei, cuptor situat în•tre piciorul podului
roman şi cetăţuia romano--bizantină.
Un alt cuptor de olar. deosebit ca sistem de construcţie
(fig. 11) s-a aflat (1965) intr-o secţiune efectuată în grădina
şrolii din Celei (fig. 3, S.XXVI) ; datat din secolul II e.n., ca-
mera lui de foc era săpată în lut galben, iar cea de coacere, a
\"aselor în lut castaniu (de locuire romană). Pereţii săi posedau
o grosime de 0,18 m. In locul pilonului central destinat susţi
nerii tavanului de separare a celor două camere, cuptorul avu-
sese trei pilaştri alipiţi de pereţi, fiecare realizat din şase cără
mizi de chirpic. Aceste picioare laterale susţineau tavanul des-
părţi1or, peste care se ridica o cupolă mult înălţată. Podeaua
despărţitoare se lucrase .şi ea tot din plăci de chirpic şi poseda
găuri pentru circulaţia călduri-i, numai in vecinătatea pilaştri
lor. Gura cuptorului, largă de 0,46 m, se deschidea spre sud-
vest. Camera de foc poseda un metru în diametru; cea de ardere
fuse.se largă de 1,25 m şi se păstra pe o înălţime de 0,60 m~
Ceramica culeasă din ruinele cuptorului (o farfurie terra sigil-·
la'"a de imitaţie, o strachină cu diametru de 0,14 m, o oală în-·
tregi1bilă etc.) este toată de culoare roşie şi specifică, din pund
de vedere tehnic, secolului II e.n .
.Jn afară de vase, olarii locali turnau, cu ajutorul a două
tipare, şi numeroase lucernae, adică opaiţe, lămpi ce se află cu
sutele în întreaga a.'?ezare (fig. 61). Cele mai bine conservate, şf
datate prin monede, provin din necropola plană de la nord de-
oraş. Săpăturile au scos la lumină şi tiparele cu care se realizau·
asem~nea mijloace de luminat. Oonstatăm, şi aici, cele două·
grupe de lucernae. Unele sînt de producţie locală, cu modeste-
decoruri pe capac, iar altele, mai elegante, apar copiate după
modelele marilor producători din imperiul roman. Acestea din
urmă au pe fund, în exterior, fauna olarilor (scrisă la genitiv),
care în prima jumătate a secolului II e.n. îşi exportaseră ase-
menea mărfuri pe piaţa Sucidavei12 . Opaiţele de factură nord-
italică conţin semnăturile olarilor : Agilis, Cassius, C. Dessius.
Fortis, Lucius, Octavius Sextus şi Vettus. Ca producătO'rf locali~
fie din Dacia, fie din Sucidava, menţionăm pe : Armenius,
CENMM ; CILVIN şi CVIVI. Ultimii trei (cu semnături" fndes-·
cifrabile) au căutat a copia firmele unor mari producători din
afara Daciei. S-au descoperit de asemenea şi opaiţe de marf
dimensiuni, cu 2-5 ciocuri (rostra) pentru fixat fitile.
Cele de bronz se găsesc extrem de rar, toate fiind elegante .şi de·
import. Cel mai frumos s-a cules din cetate şi posedă trei inele
laterale modelate în forma capului de raţă. Cu ajutorul unor-
lanţuri lampa se atîrna de un cank:le1abru (fig. 18, 6).
Pe seama olarilor cădea şi sarcina realizării atît a reliefu-
rilor cit şi a figurinelor de lut, cu chipuri de zei (v. mai susr
p. 41-44) sau cu reprezentări profane. Pentru producerea aces-
tora, ei se foloseau de originalele turnate în bronz, pe care
le copiau cu ajutorul a două tipare. Cele mai interesante şi
bine conservate exempl·are s-au descoperit ca mobilier în mor-
mintele copiilor, din necropola plană. Acestea sînt adevărate
păpuşi cu care decedaţii se jucaseră în viaţă (fig. 55, 1-2).
Mai putem adăuga, ca obiecte mărunte de argilă, lucrate d~
olari : diferitele greutăţi de lut, fusaiolele, colonetele, plăcuţele
de terarotă pentru pavajul camerelor, tuburi sau conducte marf,
pentru transportul căldurii sau al apei ş.a .
.Aibsenţa unor cariere de piatră locale, dar mai ales exis-
tenţa unui lut plastic, uşor de ars, a stimulat dezvoltarea
atelierelor de cărămidărie, care produceau cărămizi trainice,
ţigle de mari dimensiuni şi olane identice cu cele de azi. Pină
ar
acum, săpăturile arheologice n-au reuşit a i<l:entific~ ur~ele
atelierelor de cărămidărie, al căror loc, ca şi az1, trebme cautat
în valea de vest de oraş, unde, în afară de argila luată din mal,
se găsea şi apă. Cărămizile sînt patrulatere, circulare, mai rar
triunghiulare sau în formă de L. Au dimensiuni foarte dife-
ri te. Cele mai mari exemplare, datînd din secolele II-III, s-au
cules din cavourile mormintelor din necropola plană şi au mă
rimea : 0,65 X 0.65 X 0,05 m. Ţiglele sînt, însă, uniforme şi de
dimensiunile 0,52 X 0,42 X 0,06 m, cu ridicături pe laturile lungi,
pe care se aşezau imbrices. adică olanele (0,45 m lungime). Cele
mai numeroase ştampile aplicate pe că·rămizi sau ţigle datează din
perioada de după Aurelian (vezi mai jos p. 74-75). Din secolele
II-III găsim ştampile militare ale trupelor : legiunea V Mace-
donica, legiunea X Gemina, -legiunea I Italica, legiunea IV Fla-
vfo şi cohors I Lingonuni (fig. 8. 3). Ele au fost lăsate de către
detaşamentele acestor unităţi ce au a\'ut o actiYitate militară
trecătoare la Sucida\'a.
Din officinae particulare, se consideră ştampilele GREC;
T.Q.P. : G.T.Z. : T.R.P. şi w ISCVS. care, 1în majoritate, conţin
tria nomina abre\'iate ale cărămidarilor 13 . De notat că unul din-
tre a{'~ti cărămidari, T.Q.P. poseda o sucursală şi la Romula-
Malva (OR 3 • p. 500, nr. 122).
Unele dintre ştampilele militare din Sucidava s-au desco-
perit şi la Oescus. Aceasta i-a determinat pe unii arheologi să
creadă că toate acestea se produceau dincolo de Dunăre şi că
numai după aceea erau aduse la Sucida\·a. Este o părere cu totul
greşită, deoarece la Oescus nu întîlnim un repertoriu bogat al
lor, iar pămintul este mai puţin propice acestui meşteşug.
După C'Um Romula s-a remarcat prin atelierele de produs
pietre gran1te, tot aşa Sucidava deţinea primul loc în privinţa
turnării obiectelor de plumb. Săpăturile au scos la lumină, atit
în cetate cit şi în oraş, multe obiecte turnate în plumb, foi
brute din acelaşi metal. bare (lingouri), greutăţi plate şi perfo-
rate la un cap (fig. 13, 2). toate constiituind materie primă de
turnat. La Sucidava şi în vecinătăţile ei, nu se cunosc locuri de
extracţie a plumbului, incit acest metal se aducea de undeva
de departe. Regiunea cea mai apropiată şi mai bogată în mine
de plumb se găsea în Banat şi în nordul Serbiei, de unde, pro-
babil, se aprovizionau atelierele su<:idavense.
Meşterii plumbari din Sucidava exportau o parte din pro-
dusele lor chiar peste Dunăre. Dovada acestui comerţ este
atestată de tăbliţele de plumb consacrate cultului Cavalerilor
danubieni. La Sucidava, Drobeta, Romula-Malva, Oescus Or-
lea, Dimum (Deleni) şi Gabare (ultimele două localităţi sîr{t din
68
R. P. Bulgaria) s-au descoperit reliefuri de plumb ale acestor
zei identice ca formă, dimensiuni şi repertoriu sculptural, ceea
ce indică acelru?i centru de producţie, care nu poate fi decît
0
Celeiul1 4 •
Dar cea mai bogată realizare a meşterilor plurnbari din Suci-
dava sînt ramele de plUmib pentru oglinzile de stiiclă 15 . 1n tot
imperiul roman s-au descoperit aproximativ 200 asemenea
piese, dintre care aproape jumătate provin din Sucidava. Mu-
zeul din Oescus posedă şi el 15 rame de plumb (inedi<te), iden-
tice ca formă şi decor cu cele din Sucidava, ceea ce dovedeşte
importul lor de aici. In cetăţuia romano~bizantină, ele se întîl-
nesc în toate straturile de locuire romană sau bizantină, desigur
împrăştiate în decursul timpului (fig. 63).
Lotul cel mai bogat (circa 85 bucăţi) s-a aflat în colţul de
sud-vest al cetăţuii, lingă ruinele unei clădiri, care pînă în mo-
mentul de faţă nu a putut fi dezvelită în întregime. Se pare că
în acest loc existase un templu închinat lui Bacchus şi Nym-
phelor, prin secolele II-III e.n., unde aceste oglinzi fuseseră
aduse ca ofrande.
Exemplarele păstrate intacte au înălţimea variabilă între
0.06-0,12 m ; se compun dintr-un disc circular şi un miner
plin. Pe bază de decor, ele se împart în 22 tipuri (fig. 14 şi 63).
Citeva exemplare conţin pe spatele lor inscripţii ce ne dezvă
luie, numele unor meşteri ca Brutus şi Lollianus, care declară
că au realizat modelul piesei (formam fecit). Pe una dintre
rame, întîlnim expresia bachică da vinum („dă-mi vin"), scrisă
cu litere gravate printre cupe, butoaie, o presă de struguri şi
altele (fig. 63, 6). Toate sînt elemente dionisiace, pe baza cărora
deducem o parte din caracterul oglinzilor 16 . Dar este ştiut că
asemenea oglinzi cu ramă de plumb se foloseau şi pentru dife-
rite practici cu caracter magic sau în cuHul unor divinităţi
legate de lumea infernului. Un mic număr dintre ele puteau
servi şi ca „oglinzi de buzunar" ce se ofereau mai ales femei-
lor. Intre acestea din urmă, se încadrează o elegantă piesă, des-
coperită mai de mult, a cărei inscripţie galantă este gravată pe
spatele discului (fig. 14, 1). Textul ei, încadrat între doi porum-
bei ce se adapă dintr-o cupă şi o ramură cu foi, se adresează
frumuseţii unei stăpîne" ( kupioc xoc"A~ ).
Ornamentaţia ramelor de plumb sucidavense este alcătuită
din ramuri înverzite (cu struguri sau boboci), spirale, inele,
zi.g-zaguri, perle etc., dispuse .pe faţa lor şi pe miner. Partea din
spate se decora numai pe discul ce închidea lentila circulară a
oglinzii. Decorul se compune din elemente geometrice, din mo-
tive vegetale, din palmete şi din trupurile a trei nimfe. Mul-
69
ţimea motivelor ornamentale şi ingeniozitatea combinaţiei lor
oovedesc fantezia creatoare a meşterilor din Sucidava. Tot ei
sÎnt aceia care turnau plumb în concavitatea lentilei şi-l aco-
perau cu un căpăcel lipit de corpul ramei. Se obţinea astfel o
imagine destul de modestă, dar clară.
La Sucidava, se foloseau însă şi oglinzi de mari dimensiuni,
toate de import. Ele erau alcătuite dintr-un disc de bronz cu
marginile dantelate şi închise în cercuri incizate. Faţa, care
trebuia să reflecte imaginea, se lustruia puternic sau se a~o
perea cu o subţire foiţă din argint sau din staniu (fig. 15, 1).
De reţinut faptul că în această aşezare se prelucra, de ase-
menea, pe o scară largă, osul şi cornul. In afară de deşeurile
rămase de la acestea, s-au descoperit, în săpături, sute de ace
de os de diferite mărimi, sute de piepteni din os sau corn, plă
sele de corn sau os, aplicate pe minerul unor cuţite de metal,
fusaiole din ambele materii şi diverse ornamente sculpturale.
Un loc de seamă îl deţin styli, adică condeiele de scris, ale că
ror capete superioare ne ofNă adesea variate sculpturi antropo-
morfe. n~etale, geometrice etc. (fi.g. 16).
Ateliere de sticlărie locală nu existau şi toate vasele din
această categorie sint de import (fig. 17). Puţinele geme aiflate
la Sucidava ne indică aceeaşi situaţie, ele fiind aduse din
Romula-Malva.
Putem, deci, conchide că in privinţa meşteşugurilor, Suci-
da\'a nu excela, ca alte centre urbane. Sin.gurele ei produse
-sint reliefurile şi oglinzile de plumb, care se şi exportau prin
·comerţ, în Dada şi pe valea Dunării.
NOTE
.' D. Tudor, Progresul. Social, li, 1933, p. 405 şi OR3, p. 78. Denwni-
re<i1 s-a da'l după cele mai de seamă cariere, existente azi în vecinătăţile
ur~ului bulgar Vraţa.
' Aceasta se :V~ face de colaboratorul nostru, Gh. Popilian, în teza
sa de doctorat pr1v1toare Ia ceramica romană din Oltenia (În pregătire).
. ·' Am:1Ep„ 1939, nr. 96: OU3 , p. 519, nr. 298 şi 301 ; recent, Gh. Popi-
J1an, Dacia, N. S. XVII, 1973, p. 179-216.
~ Popili.an, op. cit„ p. 183, 185 şi 196.
L JbUJ.,em, p. 189.
e Pupilian, Dacia, N.S„ XVI, 1972, p. 145-161.

7
D. Tudor, Apulum, VII/l, 1968, p. 393-394.
~ Ibidem.
Tudor, AO, XV, 1936, P. 107 ş1· u_..,
9
•.„„; XX , nr. 113- 118 , 1941 ·
ş1
XXI, nr. 119-122, 1942, passim.
10
.i OR3, p. 517, nr. 279.
11 Detalii in teza de docttorat a lui Gh. Popilian.
12 N. Gos<tar, Arheologia Moldovei, I, 1961, pp. 14!)...-209 şi OR3,
p. 83--9.5.
13 ORa, p. 98-104.
l4 D. Tudor, Corpus monumentorum religionis Equitum Danuvino-
rum, I. Leyden, 1969, nrs. 34--37 ; 42 ; 43 şi 72-75.
15 D. Tudor, Dacia, X!I-XII, 1945-1947, p, 243-255 şi Dacia, N.S„
III, 1959, p. 415---432.

l.ll .Anntp. 1961, nr. 87.
VI e SUCIDAVA DUPA PARASIREA DACIEI
(secolele III-V)
Odată cu înteţirea atacurilor carpo-gotice şi cu străpun0e

rea limes-ului Transalu1anus. se constată că toate oraşele din
Dacia sudică (Drobeta, Rornula. Sucida\'a, Aquae-Cioroiul Nou)
se închid cu ziduri de apărare. fenomen ce nu se înregistrează
în C'entrele urbane din Transil\'ania. ln aceea.şi perioadă (Gor-
dian III-Gallienus), pe teritoriul Olteniei, se ascund, de teama
barbarilor. peste 38 tezaure monetare, pe cind la nord de Car-
paţi, regiune mult mai bogată, numărul lor se reduce la jumă
tate. Pe baza acestor constatări, putem deduce că intre anii 245-
275. atacurile neamurilor în migraţie se revărsau de pe teritoriul
Munteniei mai mult asupra sudului provinciei, Dacia intracar-
patică fiind mai puţin ameninţată. Distrugerea castrului de la
Slă\'eni pe Olt - principalul punct de apărare al cimpiei ol-
tene - absen\a textelor epigrafice, cit şi distrugerea oraşului
Romula do\•edesc că, intre anii 245-275, se crease în această
zonă o stare de nesiguranţă, care a pregătit evacuarea Daciei,
e\'acuare ce va începe din colţul de sud-est al Oltenieit. Emisi-
unile monetare şi alte urme arheologice ne asigură însă că
oraşul Sucidava, reîntărit cu puternice ziduri, n-a fost distrus
de invaziile carpo....gotice. Importanţa lui, ioa obstacol în faţa
punctului de trecere a Dunării spre valea riului Isker, ne apare>
din ce în ce mai clară.
72
1. MENTINEREA STAPlNIRII ROMANE LA SUCIDAVA
DUPA EVACUAREA AURELIANA.
Descoperirile arheologice din ultimii patruzeci de ani, rea-

lizate pe malul drept al Dunării, au scos la lumină (Pojejena,
Moldova Veche, Şviniţia, Dierna, Dr{)beta, Desa, Sucildava etc.),
o bogată recoltă de monede, inscripţii, cărămizi ştampilate,
construcţii militare etc. ce se datează din veacurile III-V e.n. 2 _
Ele a~·ată că Aurelian şi alţi împăraţi de mai tîrziu au păstrat
la nord de Dunăre importante capete de pod (fig. 19).
Pe de altă parte, prezenţa militară romană în sudul Daciei
este confirmată şi de istoricul Procopius, care notează : .,Cău
tînd să oprească trecerea Dunării de către barbarii care locu-
iau pe cealaltă parte, împăraţii romani de odinioară au acope-
rit tot ţărmul acestui fluviu cu fortificaţii, nu numai în dreapta
fluviului, ci au zidit pe alocuri şi în partea opusă oraşe întăritP
şi cetăţi. Dar aceste întărituri nu fuseseră făcute în aşa fel în-
cît să poată rezista vreunui atac, ci numai ca să nu rămînă
ţărmul fluviului fără apărători, pentru că barbarii de prin acele
părţi nu ştiau să ia cu asalt zidurile. E adevărat că cele mai
multe întărituri, constau dintr-un singur turn şi de aceea se
numeau monopyrgia. In ele se afla un număr de oameni cu
totul redus. Şi atît era de ajuns pe atunci, pentru a speria tri-
burile barbare, care se fereau să atace pe romani. Mai tîrziu.
însă, cînd Attila năvăli cu oaste multă, el dărîmă aceste întă
rituri pînă la pămînt, fără nici o greutate şi pustii cea mai
mare parte a teritoriului roman, fără să întîmpine vreo împo-
tri\·ire"3.
Documentele cele mai numeroase şi mai importante, în ceea
ce priveşte momentul construcţiei cetăţii şi fazele dezvoltării
Yieţii din interiorul ei, sînt monedele de bronz. Ele au apărut
în timpul ultimelor campanii de săpături, într-o serie continuă
şi bogată, începînd cu Gallienus (253-268) şi ajungind pînă la
Theodosius II (408-450). Sucidava nu putea fi lăsată pe sc:i n.:-1
barbarLlor, fiindcă deţinea rolul de poartă principală, econo-
mică şi militară între Dacia şi Peninsula Balcanică. Stăpînirea
ei asigura romanilor în continuare, controlul navigaţiei pe Du-
năre, bogăţiile pescăriilor luncii din stînga fluviului. In jurul
oraşului s-a menţinut exploatarea agricolă a fertilului terito-
riu sucidavens, hambarul de aprovizionare cu griu al multor
garnizoane de pe malul drept al Dunării. Numeroasele monede
romane din secolele III-VI, descoperite pe valea Oltului, au
pătruns prin intermediul tirgurilor periodice, ce aveau loc la
Sucidava, locul de întllnire al negustorilor romani cu cei din
73
'barbaricum. De Ia aceşti negustori veniţi din Dacia, au putut
cfotra pe piaţa Suddavei unele monede de bronz care copiază
·pe cele romane 4 .
Dată fiind importanţa strategică a punctului de trecere din-
·tr-e Sucidava şi Oescus este de presupus că încă din momentul
. crizei, provocată de anarhia militară din secolul III, romanii au
fixat, pe cele două maluri, puternice garnizoane şi au construit
noi întărituri. Părăsind provincia de la nord de Dunăre, Aure-
lian creează la sudul fluviului al1:e două provincii, Dacia Medi-
:-terranea, mai în interior (cu capitala la Serdica-Sofia) şi Dacia
Ripensis. în lungul malului Dunării. intre riurile Vtus (Vidul)
·şi Porelka (fig. 19). Administrativ şi militar. Sucidava va intra
1n componenţa celei din urmă.
:2. GARNIWANELE SUCI DA VEI

1N SECOLELE III-V
In nici o cetate romană. de pe malul sting al Dunării infe-

rioare, nu s-au descoperit aşa de multe şi vari·ate ştampile mili-
-tare, aplicate pe cărămizi sau ţigle, datind din epoca tirzie a
imperiului, ca la Sucidava6 . Marele lor număr atestă încă odată
importan\a defensivă a locului. Săpăturile au scos, pină acum,
la lumină 25 tipuri diferite de ştampile militare, lăsate de gar-
nizoana locală sau de trupele ce au staţionat temporar la Suci-
·dava, fie pentru a lupta, fie pentru lucrări de apărare&. S-a
reuşit, de asemenea. a se realiza serierea cronologică a acestor
ştampile (fig. 25).
Din perioada ce urmează după părăsirea Daciei şi pină la
reformele militare ale lui Diocletianus şi Constantin cel Mare,
se pot data următoarele ştampile : 1) l(egio) V M(acedonica); 2)
l(egionis) V M(acedonicae) co(ho)rs li I: 3) l(egionis) V M(acedo-
nicae) c(ohors) III/; 4) co(ho)rs III şi 5) leg(ionis) V M(acedo-
nicae) p(rae)p(ositus c(ohortis) I li (fig. 25, 1-5). Documentele
epigrafice de faţă aparţin primei faze de construcţie a cetăţuii.
Din conţinutul lor, deducem că în această vreme (a d·'.:)Ua
jumătate a secolului III). citadela Sucidavei fusese apărată de
cohortele a III-a şi a IV-a din legiunea V Macedonica. Ele fuse-
seră detaşate de la Oescus - noul sediu al legiunii a V-a Ma-
cedonica - după părăsi.rea Daciei. Efectivul reunit al celor două
cohorte (1 200 de oameni) putea face faţă cu uşurinţă unui atac
barbar.
·_74
Majoritatea ştampilelor militare sucidavense aparţin însă
perioadei tetrarhiei şi celei constantiniene (cirea 295-360 e.n.).
Ele ne arată felurite detaşamente de legiuni şi formaţii auxi-
Hare din Dacia Ripein.sis şi Moesia prima, care M;;i indică adesea
.şi locul lor de garnizoană de pe limesul dunărean. Cînd venirea
unui detaşament era legată numai de lucrări militare, prin ex-
presia sub cura se indică numele comandantului (fig. 25, 9, 10).
Atunci cînd detaşamentele proveneau dim mai multe cetăţi ale
Limes-ului, conglomeratul de trupe L<?i indica prezenţa la Suci-
da'Va prin numele provinciei Dacia Ripensis (fig. 25, 21, a----1b).
Tot astfel, unele vexilaţii dintr-un centru militar de seamă
semnează numai cu numele localităţli.i respective, în ablativus
loci (Varinia, Uto) (fig. 25, 19, a~b).
Următoarele ştampile se pot data din epoca fracţionării le-
~iunilor în prefecturi şi a creării unor noi tipuri de trupe auxi-
liare. Aceste reforme au fost aduse de Diocletian .şi de Constan-
tin cel Mare : 6) l(egio) V M(acedonica) Oesco; 7) l(egio) V
M(acedonica) Var(inia); 8) le(gio) XIII G(emina) P(ontibus);
9) l(egio) VII Cl(audia) s(ub) c(ura) .... ; 10 leg(io) V M(acedo-
nica) s(ub) c(ura) R[omuli?] şi 11) eq(uites) n(umeri) C(onstan-
tinianorum) (fig. 25, ~11).
Din prima jumătate a secolului IV (poate şi din a doua) fac
parte o serie de .ştampile cu nume de trupe destul de variate :
12) Varinia sau Varinia(na?); 13) Vari(niae) Dal(mati) şi
Dal(mati) Vari(niae); 14) P(rae) p(ositus) rip(ae) Var(iniae); 15)
Nu(merianus?) p(rae)p(ositus) r(ipae); 16) c[o(ho)]rs (tertia)
A(l)p(inorum) D (ardanorum?); 17) C(uneus) a(equitum) D(alma-
tarum); 18) Alm(o); 19) Uto; 20) Oiscus şi 21) Da(cia) R(i)p(en-
sis) (fig. 25, 12~21).
fo sfîrşit, Notitia dignitatum (Or. XLII, 39) - un „registru"'
militar datalbil, în ultima sa formă de redactare, la începutul se-
colului V - menţionează şi pe un praefectus legionis quintae
Macedonicae Sucidava. Epigrafie, el n-a fost dovedit pînă acum,
dar în ceea ce priveşte instituirea lui, aceasta s-a putut face
în epoca tetrarhiei sau în cea constan tiniană.
Acest lung catalog de ştampile ne dovedeşte că apărarea
Sucidavei cădea în sarcina celor mai importante baze miliiare
din Dacia Ripensis, cum au fost : Oescus (nr. 1-6) ; Vari-
nia (nr. 7, 12-14, 17); Pontes-Transdrobeta (nr. 8); Almus
(nr. 18) ~i Utus (nr. 19 şi 20). În momente grave veneau la
Sucidava trupe din întreaga Dacia Ripensis (nr. 21, a-b). Pro-
vincia Moesia prima participă .şi ea, desigur, tot în clipe de
mare primejdie, pentru apărarea Suciiclavei (nr. 9 şi 16). Un rol
de seamă în ceea ce prive.şte continua întărire şi supraveghere
a fortificaţiilor Sucidavei au avut acei praepositi ripae (nr. 10,
14, 15), comandanţi de sectoare pe limes. Sucidava cădea în
zona celui de la Varinia, o importantă cetate situată lingă satul
Leşcoveţ (districtul Orjaho - Bulgaria).
Cu excepţia citorva trupe auxiliare (nr. 11, 13, 16, 17), deta-
şamentele militare intilnite la Sucidava făceau parte din grupul
de armate denumite legiones com.itatenses, create prin refor-
mele lui Diocletian şi Constantin cel Mare 7 • Descoperirile din
locuinţele soldaţilor îngrămădite pe lingă zidul de apărare al
cetăţii romano-bizantine, ne arată felul lor de trai asemănător
cu al trupelor de limitanei, denumiţi .şi m.ilites riparienses.
Felul de viaţă al acestor soldaţi grăniceri se poate reconsti-
tui după inventarul arheologic al barăcilor de pe lingă zitlul
de apărare. Cit timp făceau sen;ciul în cetate şi nu stăteau cu
familiile în satele din \·ecinătate, ei locuiau în acele barăci de
birne sprijinite pe stilpi de piatră, zidiţi paralel cu zidul de-
fensiv (vezi mai jos, p. 85). Existau încăperi mai bine amena-
jate, construite din zidărie de piatră şi cărămidă, numai lingă
patru turnuri (fig. 20, A. D-F) în care o gardă, ce se schimba
mereu, sta zi şi noapte de pază. Cea mai imJX>rtantă suprave-
ghere se găsea la colţul de sud-est al fortăreţei. adică lingă
poarta principală de intrare în cetate. Majoritatea barăcilor fu-
seseră construite din pereţi de birne spoite cu lut şi acoperite
cu ţigle de mari dimensiuni. ln centrul camerei apare o vatră
patrulateră realizată dintr-un strat de cărămizi puse direct pe
o.;1il. mai rar pe un postament de zidărie. Pe marginile vetrei se
<L<;;ezau. pe cant. jumătăţi de cărămizi, pentru ca focul şi cenuşa
să nu cadă în afară (fig. 81). Că~buni arşi, cenuşă, resturile culi-
nare, vasele sparte şi alte deşeuri nu se aruncau direct în afara
C"etăţuii, ci într-o groapă de gunoi aflată în vecinătate, din care
se evacuau periodic peste zidul de apărare sudic. In afară de
faptul că in<"ălzeau baraca, la aceste vetre se pregătea hrana
aşa cum dovedesc oalele de fiertură, oasele de animale, sche-
letele de peşte, scoicile, melcii, rî.şniţele, griul carbonizat ş.a.
Jn jurul vetrelor sau într-un colţ al camerei se strîngea şi mo-
destul avut al acestor soldaţi-ţărani, constînd din depozite mo-
netare din bronz. din fragmente de acelaşi metal, din diverse
obiecte metali<:e culese din ruinele cetăţii civile sau din jaful
mormintelor, unelte agricole, mici podoabe, ca fibule de bronz
de tipul „capete de ceapă„ (fig. 36, 4-7) etc. ln general, se aduna
metalul, rar şi scump, în secolele IV-V. Toată ceramica de pe
lingă vetre şi din barăci este de producţie locală. Numeroase
amfore de import se întilnesc în interiorul cetăţuii, zonă rezer-
vată ofiţerilor şi elementelor bogate.
76
ln timp de linişte, aceşti limitanei, locuiau în satele din jur,
in calitate de agricultori, crescători de vite, pescari etc. Ei se
-concentrau în cetate şi în oraş, atunci cînd se anunţ.a primejdia
invaziilor barbare. Loturile de pămînt ce li se puneau la dispo-
ziţie se transmiteau din tată în fiu, numai cu obligaţia pres-
tării serviciului de pază a frontierei. Muncile de pe ogoare sînt
atestate de uneltele agricole găsite în barăci (fi,g. 84).Cantităţi
importante de griu se depozitau ca rezerve în turnurile cetăţuii
şi în unele gropi de bucate cu pereţii lucraţi din zidărie sau din
spoială de lut ars. Resturile de gunoaie, lanţurile şi clopotele
de vite ne arată că în momentul primejdiei hunke unele barăci
se transformaseră în grajduri de vite. Cele 15 clopote de bronz
·cu limbă de fier, aflate în barăci dovedesc clar marele număr
de animale ce se adăposteau în fortăreaţă, în secolul V e.n.
(fig. 83, c).
Cea mai caracteristică baracă, lucrată din chiI"pic, adosată
curtinei dintre turnurile A şi B (fig. 20), descoperită în 1972,
era de mărimea 6m50 X 9 m şi fusese acoperită cu ţ1gle mari.
Acest acoperiş era susţinut de bîrne groase care, incendiate la
începutul secolului V (monedele), au lăsat un strat de arsură
gros de 0,30-0,40 m. Din ruinele locuinţei s-au cules şase vase
ceramice (ulcioare, oale, borcane), patru opaiţe de o formă ca-
racteristică aceluiaşi veac, fragmente din trei vase de sticlă,
greutăţi de ţesut, două rîşniţe din piatră. diverse unelte de
fier, patru monede de bronz (337-383) ş.a. Piesa cea mai va-
loroasă este o diademă din aur alcătuită dintr-un lanţ de sîrmă
impletirtă (lung de 0,38 m), la ale cărui capete atîrnă doi cercei
de aur (înalţi de 0,068 m), fiecare cu cite un rUJbin (greutatea
totală a piesei : 25,6 gr). Este prima bijuterie de aur aflată în
·cetate şi valoarea ei contrastează cu sărăcia barăcii. Poate fi
considerată ca un obiect de pradă sau ca o podoabă proveni·tă
din jaful unui mormînt. Aspectul general al barăcii dovedeşte
că a fost părăsită în grnbă, într-un moment de mare primejdie,
probabil în urma dezastrului din 408-423 (v. mai jos, p. 9-±).8
Viaţa acestor soldaţi de la marginea imperiului se caracte-
rizează prin sărăcie şi prin incultură. In afară de ştampilele
aplicate pe cărămizi şi ţigle de către comandanţi, nu ne-a răma5
de la ei, timp de două secole, nici un monument epigrafie sau
sculptural.
Inventarul barăcilor şi al unor morminte din necropola
plană indică prezenţa, printre limitanei, şi a unor elemente
barbare, venite din afară (sarmaţi, goţi, huni etc.), în calitate de
mercenari. Prin aceasta, cetatea Sucidava constituia si un fel
·de filtru între barbaricum şi iniperium. Se înţelege ·că forţa
77
combativă a unei garnizoane, alcătuită din asemenea elemente
sociale şi etnice, era destul de slabă. Tăria militară a locului
se baza numai pe fortificaţii, greu de cucerit pentru goţii şi
sarmaţii din jur, care, aşa cum arată Procopius (IV, 6, 34), nu
se pricepeau să cucerească zidurile. Numai maşinile de asedi1:1
ale lui Attila au putut distruge, la un moment dat, forti.fica-
ţiile Sucida\·ei.
NOTE
1 Vezi întreaga documentaţie la D. Tudor, în Historia, Bd. XlV,

Hefrt., 3, 1965, p. 368-----380 şi D. Tudor. „Distrugerea castrului roman de
la Slăv<'ni. pe Olt" în Historica-Craiorn, I, 1970, p. 67-83.
! Bibliografie generald: D. Tudor. RIR, X, 1940, p. 21&-223 şi
XI-XII. 1941-1942, p. 136-149; OR3 , p. 423-461 : D. Tu.dor, SCIV,
IX. '.!, 1958, p. 373-379 ; N. Gudea, Acta Mus. Napocensis, VII, 1!J70,
p. 555---.'i59 şi D. Tudor, Dacoromania, t. 1973, p. 149-161.
:i Proeupius, De aedificiis, IV. 5. 2-6: cf. lzroarele lstoril.'i Roma-
niei, Bucureşti, 1970, vol. II, p. 461-462.
~ D. Tudor, HI H, XV, 3. 1946, p. 343-330.
~. Catalogul lor in OR 3 , p. 511-5·18 : Tudor, Sucidava-Bruxelles.
n. 95-101 ~i Tudor. Dacoromania, I, 1973, p. 156-159 {unde sint pre-
zentat<' cronologic).
G D. Tudor, SCIV, XI. 2, 1960, j). 33ti-342; aeelaşi, Sucidava-Bru-
xellC'S. p. 91-98 şi acela~i Dacoromania, I, 1973. p. 157-159. Apariţia
unui pra<'.Jositus în loc de centurio, pe una dintre ştampile (fig. 25,
11r. :1) sp confirmă in Vegetius (II, 12).
; \'rzi pentru a<"estea : R. Grosse, Romische Militargeschichte
1·011 Gallienus bis zum Beginn der byzant. Themenverfassung, Berlin,
H•20. passim şi D. van Berchem, L'armee de Diocletien et la reform.11
r·M1sra 111111ie1111e. Paris, 1952, passim.
. " \'. Barbu, O locuinţă romană tîrzie descoperită la Sucidava (sub
tipar)
VII . CETAŢUIA ROMANO-BIZANTINA.
1. DESORIEREA FORTIFICAŢIILOR (fig. 20)
După evacuarea aureliană, cea mai puternică cetate stăpi

nită de romani, apoi de bizantini, la nord de Dunăre, se găsea
la Sucidava, construită în colţul de sud-est al oraşului 1. Ale-
gerea pentru amplasamentul fortăreţei s-a făcut în funcţie de·
existenţa unui platou, izolat printr-o mare viroagă naturală.
Cota maximă a platoului este astăzi de 39,30 (faţă de cotele : ·
36 a satului Celei şi 22 a luncii Dunării). Din acest loc se des-
chi<le un vast cimp de observaţie şi de apărare cu ajutam]·
maşinilor balistice (fig. 67-68).
Şanţul de protecţie (fossa) al fortăreţei s-a amenajat pe·
talvegul unei viroage rezultată din unirea unor ripe arcuite şi
săpate de doi torenţi, în decursuJ veacurilor (pină ce capetele·
lor s-au unit). Se constată că sectorul de vest al acestei văi
era mult mai lang şi adînc, decît cele de la nord şi est. Faptul
rezultă şi din grija de a se fortifica cu mai multă atenţie ulti-·
mele două sectoare. Dimensiunile şanţului sint variabile, in
funcţie de adincimea viroagei pe care s-a amenajat. ln general,.
el este lat de 19-3-0 m şi adînc de 5-10 m. A fost secţionat
prin săpături pe latura nordică a cetăţuii, în faţa turnurilor E
şi F (fig. 20). Cea mai bună secţionare s-a obţinut în dreptul'
turnului E, deci la colţul de nord-ve5t al cetăţuii (fig. 21). Se·
constată că intre el şi zidul turnului se lăsase o hermă lată
de 3,30 m. Lărgimea iniţială a şanţului era aici de 25 m iar adîn-
cimea de 7,50 m. Tot in acest loc s-au idenrti:ficat capetele a
două ziduri construite faţă în faţă, pe marginile şanţului de
apărare. Fragmentul de pe bennă, din faţia turnului E, este
lung de 9,50 m şi lat de 1,40 m ~i înalt de 3 1.:1· Zidăria. fus~e
.aranjată în formă de trepte, fund executata alternativ, dm
blocuri de piatră şi din straturi de cărămidă (2-5 rinduri).
Zidul se întrerupe brusc. fără să fi fost rupt, iar pe fundul
~anţului din faţă nu s-au găsit dărîmături din construcţia lui.
Aceasta dovedeşte că deasupra şanţului nu existase o boltă de
zid. Acest zid (specific ca tehnică secolului IV) reapare dincolo
de şanţ, unde i s-au păstrat numai temeliile. De aici el conti-
nuă (pe sub casa locuitorului Gh. Cincă). pînă ce se uneşte cu
:zidL1l de apărare ce împărţise aşezarea ci\·ilă în două sectoare
(fig. 3. S. VII).
Se presupune că rostul acestor ziduri era de a realiza peste
~anţ o legătură directă intre cetăţuie şi aşezarea civilă. ln acest
~az. intre ele se construise, din birne, un pod continuu (ca un
fel de „pasarelă" cu balustrade). destinat pentru circulaţia
pietonilor 2 . ln caz de primejdie se putea distruge uşor partea
lemnoa5ă a „pasarelei" de deasupra şanţului. O atare legărtură
directă apare f irea5că deoarece pe laturile de nord şi vest ale
fortăreţei, nu există urme de porţi de legătură peste şanţ, intre
cetate şi ora<iul roman. Principala intrare în cetăţuie s-a cons-
truit de-a lungul pantei sudice a fortăreţei. Prin două secţiuni
'Săpate în ripa meridională a platoului, s-au putut surprinde în
două Jocuri, urmele unui drum, lat de patru metri, care urca
in pantă. de la colţul de sud-est al cetăţuii, pină deasupra „fin-
tinii secr-ete"' {fig. 20. R). La Drobeta, în epoca tirzie a castru-
lui, s-a constatat un drum similar de acces.
Ie.~irea din C'etate pe hermă (lată de 3-3,50 m} se făcea prin
mi<'i porţi lăsate în zidul unor turnuri. O atare ieşire a fost
inre~istrată de Tocilescu şi Polonic la turnul F, iar o a doua.
similară, a existat şi la turnul H (fig. 20). Berma fusese pavată
-cu un strat de piatră ~i mortar, a\'ind marginea întărită cu blo-
curi de.> piatră cioplite. Legătura din cetate cu berma era nece-
sară pentru eventualele reparaţii exterioare ale zidului de
apărare.
ln istoria dezvoltării sistemelor de apărare, organizate pe
acest platou, s-au determinat .şase epoci principale : una neoli-
tică. una dacică, două romane, una bizan·tină şi una româ-
nească (fig. 20). Cea neolitică se găsea în jurul telului c!e la
colţul _de ~d-vest al cetăţii de mai tirziu, care era izolat prin-
tr-o viroaga naturală adîncă de 5-11 m (v. mai sus, p. 21)3.
Despre fortificaţiile cetăţii Sucitor. de pe acest platou, pînă
acum nu s-au putut culege date din săpături. Ele au fost supra-
so
puse- şi distruse de către zidul de apărare romano-bizantin·.
Presupunem că fuseseră lucrate din chirpic şi palisade. Reduta
românească aparţine epocii luptei antiotomane din veacul al
XVI-lea şi se amenajase peste vechile ruine bizantine, la colţul
de sud-est al fortăreţiei {v. mai jos p. 150)4•
C~le crnai putermice, dar şi cele mai compli'cate în ceea ce
priveşte cronologia lor, sînt, desigur, fortificaţiile romane şi
bizantine, ridicate pe manginile platoului. Ele reprezintă ma~
multe etape importante, precum şi unele refuceri sau restaurări
de turnuri sau de curtine (pe înitinderi mai mici). Dintre l•aturile
de apărare, cea mai distrusă este cea de sud. Urmele zidului ei,
demolat pînă la baza temeliei, au fost totuşi surprinse deasupra
,.fîntînii secrete" şi la răsărit de aceasta (fiig. 20).
Forma cetăţuii romano-<bimntine a rămas triunghiulară ne-
regulată, ca şi a platoului de sub ea (fig. 20) (Pînă în momentul
de faţă nu am reuşit a ridica un plan sistematic şi amănunţit
al a~estor fortificaţii, a:şa incit, unele cike referitoare la dimen-
siunile lor trebuie acceptate cu mici aproximaţii).
Latura de nol'd-est avea lungimea de 159,60 m şi pînă în
vecinătatea turnului H urma o linie de apărare dreaptă. Latura
<le vest se prezinită mai arcuită .şi atingea lungimea de 149,60 m.
Cit priveşte latura 5Udică. presupunem că urma o linie dreaptă
deasupra rîpei. In acest caz, cetatea avea lungimea de 184,70 m.
în epoca de maximă dezvoltare (cea bizantină).
Lăţimea cea mai mare a cetăţii, măsurată de la colţul de
nord-est al turnului E, pînă la zidul sudic de lingă „fîntîna
secretă", nu depăşea 114 m.
Epocii de viaţă romană îi aparţin : un dufblu zid de apărare
(murus}, akătuit din opt curtine, opt turnuri exterioare (A-H)
şi şapte interioare (B-H) 5 . Bineînţeles, în cadrul acestei epoci
se disting o serie de mici refaceri, care vor intra în discuţia
noastră, numai în unele cazuri. Majoritatea vochHor fortificaţii
romane au fost refolosite de către bi2lantini. Ca lucrări impor-
tante, ei au î•ngifoşat curtinele dintre turnurile H-J, au zidit
apoi două turnuri exterioare (I şi J) şi unul interior (K).
Zidul de apărare (exterior şi principal) al cetăţii are o teme-
lie groasă de 1,80---.2 m, pe care s-<a ridicat un murus lat de
1.60-1,65 m. Pe toată lungimea sa, în interior şi exterior, el
este dotat cu cite un soclu lat de 0,30-0,40 m, pe care nu se
putea aşeze un parament de blocuri mari (în opus quadratum).
Fundaţiile sînt zidite din piatră spartă, legată cu un puternic
mort·ar din v.ar _(opus incertum). Zidul de deasupra lor are un
'Diez· realizat în aceeaşi tehnică şi fusese dotat în exterior (nu-
6 - Suc!dava 81
mai la curtine) cu un parament din blocheţi ciopliţi oarecum
patrulater. . • V • V
Feţele exterioare ale turn~1lor de apăr~~ se mtarise~a

însa cu o haină de blocuri mari, patrulatere ş1 megale ca ma-
rime. Blocurile au provenienţe diferite, unele sint la origine
piese arhitectonice. sculpturale sau epigrafice. A.oalo unde clirti-
nele sînt păstrate pe înălţimi mai mari (între turnurile D-E).
întîlnim, în partea superioară a niurus...JUlui. 4-5 rindurl d~
cărămizi dispuse în straturi ce alternau cu cele de blocheţ1.
In ceea ce priveşte turnurile de apărare, ele au forma patru-
lateră sau trapezoidală (la colţurile proeminente). Fundaţiile
turnurilor sînt săpate mai adinc decit ale curtinelor. In punc-
tele unde panta platoului nu prezenta stabilitate, turnurile
s-au ridicat pe masive platforme de zidărie în opus incertum.
(C. F). Pe latura vestică a fortăreţei centura de apărare este
mai slab conservată, faţă de cea nord-estică.
In urma unei examinări mai atente a zidăriilor incintei,
am constatat că epocii romane de locuire a cetăţuii, ii aparţin
patru grupe importante de lucrări defensive.
Din prima etapă face parte murus-ul exterior (v. mai sus,
p. 81) şi cinci turnuri exiterioare (A, C, E, G şi J). Dintre tur-
nuri. două (A şi J) ne rămîn necunoscute, deoarece au fost dis-
truse sau acoperite ulterior cu altele. Aceste cinci turnuri s-au
ridicat numai la colţurile proeminente ale platoului şi ele fac
corp comun cu zidăria curtinelor murus-ului principal. Astfel,
în acea~tă primă fază de construcţie, turnurile erau destul de
îndepărtate unul faţă de altul (50-70 m) şi nu ştim dacă toate
posedau paramente de blocuri (în exterior).
ln a doua etapă de reîntărke, se constată o dlllblare (la
curtine) a grosimii murus-ului, prin zidirea în interior a unui
al doilea murus, lat la temelii de 1,80-1,90 m. Cel de-al doilea
zid s-a construit tot în opus incertum, dar din materiale mai
fragmentare, legate cu mai puţin mortar (ceea ce explică demo-
larea lui în cea mai mare parte). GTOSimea lui era egală cu a
primului. Se constată că el se interpune, izolează şi nu are le-
gătw·ă cu zidăriile turnurilor exterioare şi interioare.
A treia etapă din istoria fortificaţiilor cetăţuii se remarcă
prin adăugarea în ex~rior a Wlor noi turnuri de apărare. Teme-
liile lor au tăiat vechiul murus şi s-au oprit lingă ale celui din
faza a doua (A, B, D, F, H, J). Două dintre ele s-au ridicat peste
turnuri zidite în prima etapă (A, E), iar unul este az1 total
dispărut (J).
In a patra etapă, de reîntărire a cetăţuii, înregistrăm con-
strucţia Ulllor alte turnuri interioare (B-H), ale căror fundaţii
82
sin.t alipite de zidul din faza a doua. Forma lor copiază pe a celor
exterioare. Ca lucrări defensive secundare notăm „plombele••
de la colţurile interioare ale unor ·turnuri şi stilpii de susţinere
ai barăcilor alipite de murus. Stîlpii tbarăcilor datează din prima
fază de construcţie, pe cînd plombele sînt mai tîrzii.
Perioadei bizantine ii aparţin lucrările de la colţul de sud-
est al cetăţuii, unde peste curtina şi turnurile romane, în două
etape, s-au ridicat altele în secolul VI.
Pornind de la colţul de sud-vest al fortăreţei, constatăm
următoarele construcţii defensive, scoase la lumină în urma
campaniilor de săpături din anii 1936-1973.
La colţul de sud-vest, acolo unde Tocilescu şi Polonic au
notat două ziduri de baraj (unul spre Dunăre şi altul spre podul
roman), ultimele cercetări au identificat, de fapt, urmele celuf
mai mare tuTn de apărare (A), din centura cetăţuii {fig. 20, A) 6 ..
El are forma unui segment de cerc, fiind lung de 21,40 m şi larg
de 17~60 m. Zidul de ctwbură, ce unea cele două laturi, este lung:
de 26 m. La centrul turnului întilnim baza unui pilon pătrat
(l,80X1,80 m) lucrat din zidărie obişnuită. Pe el se sprijineau
grinzile de la etajul şi acoperişul turnului. Cu excepţia zidului
de nord-vest, cea mai mare parte a acestei construcţii este dis-
trusă. Pe latura nordică (lungă de 14,10 m), temelia turnului
avea lăţimea de 2,40 m, corpul zidului era gros de 1,90 m şi
fusese îmbrăcat cu un parament de blocuri, care se mai păs
trează pe o lungime de 16,55 m (fig. 69, 1). Zidul de răsărit al
turnului are lungimea de 19 m, grosimea de 2,40 m şi nu poseda"
parament din blocuri. In corpul zidăriei lui apar patru canale
circulare, ce foloseau pentru uscarea construcţiei (tiranţi). La-
tura curbă a turnului are o temelie groasă de 3,20-3,50 m,.
posedă în interior doi pinteni patrulateri şi fusese de asemenea
prevăzută în exterior cu o haină de blocuri puternice. Deasupra
paramentului de blocuri de pe latura nordică se mai conservă
un strat din cinci rînduri de cărămizi, de tip bizantin (40 X 30 X
5 cm}, legate cu mortar amestecat cu puţină cărămidă sfări
mată. ln interior, turnul A, avea o podea din zidărie obişnuită.
groasă de 40 cm şi aşezată în terase. La colţul de sud-est şf
alipit de el, turnul mai are în exterior un zid gros de 1,10 m„
care cobora în trepte spre ripă.
Turnul acesta datează din a treia etapă de construcţie a
cetăţii şi a fost restaurat în perioada bizantină. De notat faptul
că cele două ziduri ale curtinei construită către turnul vecin B„
nu se leagă de zidăria turnului A ; ele erau doar alipite de pa-
ramentul de blocuri. Urmele turnului din prima fază de la acest
colţ al cetăţii, nu au putut fi identificate.
. Curtina dublă dintre turnurile A şi B este lungă de 27 m.
La:·temelia primului murus s-au folosit şi blocuri de mari di-
mensiuni. Zidul din faza a doua este distrus în cea. mai mare
parte ·şi posedă la bază o lăţime de 1,95 m. Alipită de această
c;.:rtină s-a găsit o locuinţă incendiată la începutul secolului V,
i:1 al cărei inventaT figurează şi o diademă de aur (v. p. 77).
Turnul exterior B (patrulater), construit în a treia etaPă de
:·cfortificare a cetăţii, măsoară în exterior : 11,15 X 4,20 m şi
i··!ehidea o cameră de mărimea: 6.90X2,10 m. Acum este de-
molat pină la temelii.
Turnul interior B (patrulater) este de mărimea: 7,30 X5,55 m
!fig. 69, 2). Zidăria lui se păstrează azi pe o înălţime de 2,75 m
~.i prezintă puternice unne de incendiu, în partea ei superioară.
7:idurîle lui încălecau curtina zidită în etapa a doua (acum de-
:n .-.lntăi. Pe latura estică funcţiona o uşă largă de 1,12 m. Par-
: ea superioară a zidăriilor prezintă refaceri din perioada bi-
zantină, cu cite patru straturi de cărămizi. Temeliile turnului
a 1 grosimea de 1,55, iar zidurile, de deasupra lor, de 1 m. ln
l a.mera acestui turn (de mărimea: 4.35 X 5,25 m). s-au găsit de
câtre Tocilescu, ianportanrte depozite de grine incendiate (v. p. 11).
Turnul interior B datează din a patra etapă de refacere a
cetăţii şi a fost atent restaurat în secolul VI (Cf. Dacia, XI-XII,
1!145-1947. p. 147şi 155).
Dubla curtină dintre turnurile B-C, lungă de 23,10 m, se
~ ienţine (la temelii) numai pe o lungime de 12 m ; în rest a fost
ci ic.;trusă.
Dublul turn (trapezoidal) C este de asemenea dărimat pînă
J;" platformele de zidărie. pe care se construise. Cel exteriOT se
:·idicase in prima etapă, odată cu murus-ul principal. Ln acest
I ·c. panta platoului fiind prea înclinată, s-a simţit nevoia unei
fundaţii masive, fapt care a dus la realizarea unui bloc de zi-
dărie de formă trapezoidală (în opus incertum). La fel s-a pro-
('edat şi pentru turnul interior C, la care fundaţiile apar mai
P:od~te, turnate separat, la un nivel mai ridicat. Este o situa-
ţie tehnică similară cu a turnurilor F (v. mai jos, p. 86). Forma
trnpewidală a acestor platforme ne indică şi pe a turnurilor
(situaţie similară cu a turnului E). Date sigure despre dimensiu-
nile turnurilor C, nu posedăm, temeliile lor fiind total distruse.
Curtina dintre turnurile C şi D se păstrează pe o lungimP
de 21 m şi pe o înălţime de 1 m.
· Turnurile patrulatere (interior şi exterior) D, au fost dez-
gropate complet, înainte de război. Impreună cu curtina dintre
turnurile D-E, ele nu au mai fost reacoperite cu pămint, deoa-
rece se prezentau într-o bună stare de consen·are (fig. 70).
Din nenorocire, acestea au fost distruse în 1941, de către tru-
pele hitleriste. Cu dărîmături romane, soldaţii germani au con-
liielidat şoseaua Bechet-Corabia ca să poată circula cu tancurile
de ră1Jboi7.
Turnul exterior D, măsoară 8 X 3,70 rn şi închidea o carp.eră
de mărimea 2,20 X 3,40 m. Zidul său din faţă avea grosimea de
3,20 m, iar cele laterale, cite 2,4-0 m. De la soclu în jos (într-o
fază ulterioară), camera sa fusese umplută cu pămînt bine bătut,
pe care se aşternuse o podea de birne. Sub această podea s-a
descoperit o monedă a lui Aurelianus. Din camera turnului se
ridicau peste zidul interior al curtinelor, două scări ce duceau
spre drumul de rond şi crenele. Pe peretele din faţă (şi în inte-
rior) al turnului, se mai păstra ('pe o înălţime de 0.65 m), partea
inferioară a UI~ei n~ largă de 2,30 m şi adincă de 1,40 m (dis-
trusă în 1941). Rostul ei nu poate fi precizat {fig. 71).
Turnul interior D, dezvelit total în 1937, a dispărut şi el în
1941, sub loviturile tîrnăcoapelor armatei hitleriste{ fig. 70, 72).
Ruinele sale aveau o înălţime de 1-2 m. Fusese zidit din blo-
cheţi ciopliţi patrulater (mărimi diferite), care alternau în con-
i:;trucţie cu straturi compuse din trei rînduri de cărămizi. ln
zidăria lui s-au aflat multe fragmente arhitectonice ~i epiigrafice
(OR 3, p. 510, nr. 211, din anii 2H-212). Mă.sura în exterior
7 X3,90 m şi închidea o cameră de mărimea 4,50 X 2,40 m. Gro-
simea zidurilor sale era de 1,35 m. Avea către est o intrare largă
de 1,20 m. La unul din colţurile intrării se amenajase un ori-
ficiu ci(I"Cular (săpat în stratul de că.rărrnidă), care servise la
fixarea uşii (fig. 72). Incăperea din acest turn s-a folosit pînă
în epoca bizantină (vetre de foc, ceramică etc.) şi s-a încheiat
cu un puternic incendiu.
Curtina (din faţă) dintre turnurile D-E (mutilată şi ea în
1941), lungă ·de 21,35 m este cea mai ·bine conservată din com-
plexul centurii de apărare a cetăţii (fig. 73). Se zidise din blo-
cheţi neregulaţi ce alternau, în partea superioară. cu straturi
de cărămizi aşezate pe patru rinduri. Intr-unul dintre aceste
straturi sînt lăsate ferestruici pătrate {13X10 cm). distanţate
între ele pînă la 3 m şi adînci de 1,40 m. Aceste orificii folo-
siseră pentru fixarea schelăriei şi apoi ca tiranţi. Lingă turnul
E s-a constatat, la capătul acestei curtine, o scară largă de
0,90 m (distrusă tot în 1941), care de pe drumul de rond ducea
la crenele (fig. 74).
· ·Turnul (trapezoidal) exterior E, situat în colţul de nord-vest
al cetăţuii (săpat de Tocilescu-Polonic) are o formă neregulată
(fig. 7Ş,· 1). Redesve:lit în 1940, s-a constatat că. fusese zidit p~ste
un. tu:rn mai vechi, de. o fot.roă ·neprecizată .. El nu se leagă
85
organic cu zidăria celor două curtine care-l flanchează, E:eea
c~ dovedeşte că datează din etapa a treia de refortificare a ce-
tăţii. In ex)e.rior, laturile lui au lungimile de : 4,70 m (V) ;
10,40 m (N) şi 6,30 m (N, E). Poseda o încăpere de mărimea :
3,20 X 4,30 X 4,55 X 3,35 m. In interiorul lui s-a aflat o monedă a
lui Diocletianus (fig. 23 : reconstituire).
Turnul (trapezoidal) interior E fusese de asemenea demolat
pînă aproape de temelii. El măsura : 2,50 m pe laturile în.guste
(N şi E) şi 5,40 m pe cea de intrare (S). Zidăria sa era groasă de
1,30 m, iar intrarea avusese o uşă lată de 1,15 m. In interiorul
·camerei sale (mult răvăşită) s-a aflat numai o monedă de la
Arradius.
Pe latura nordică a fortăreţei, întîlnim păstrate din epoca
romană trei curtine masive şi şase turnuri patrulatere interi-
oare şi exterioare, mult mai bine conservate, faţă de cele de
pe latura vestică. Această situaţie ne-a permis consolidarea şi
restaurarea unora pînă la o înălţime de doi-trei metri (fig. 75.
2-3) 8 .
Curtina dintre turnurile E-F este lungă de 27,40 m şi se
păstreID'..ă pe o înălţime de 1.80 m. Murus-ul exterior s-a lucrat
din blocheţi neregulaţi.
Turnul (patrulater) exterior F s-a săpat în întregime de
către Tocilescu-Polonic, de la care posedăm un plan (fig. 22) 9 •
Lăsate neacoperite. ruinele lui erau mult avariate, pînă ce au
fost restaurate ln 1973 (fig. 76, 1). El măsoară în exterior :
6.95 X 5,90 m şi taie murus-ul ridicat în prima fază. Fusese
îmbrăcat cu un puternic parament de blocuri ale căror urme
-se mai păstrau în miezul zidăriei turnată în opus incertum.
Pe latura estică poseda o portiţă (largă de 1,03 m) care lega
herma cu interiorul cetăţii (fig. 22). Camera turnului era iniţial
de anilrimea : 3,95 X 4,20 m. Acest turn nu se prinde organic cu
murus-ul şi fusese zidit pe o platformă masivă de zidărie, adincă
de cel puţin trei metri. Aceasta dovedeşte că în locul Fe5pectiv,
terenul nu oferea stabilitate. In trei din colţurile camerei sale.
se văd .,plombe ... patrulatere (0,85X1,15 şi 1,20X1,20 m), lucrate
din zid obişnuit. Rostul acestora era de a întări colţurile turnu-
lui împotriva loviturilor date cu maşinile de asediu de către
inamic.
Turnul (patrulater) interior F (în cea mai mare parte distrus)
era de mă·rimea 3,50 X 7,35 m, avea o cameră de dimensiunile :
1.80 X 4,45 m şi zidurile groase de 1,55 m. Pe o temelie din opus
incertum, pereţii lui se ridicaseră în opus quadratum. El nu se
leagă cu zidul interior al curtinei (gros de 1,47 m). Şi Mest
turn a avut plombe interioare (1,35 X 1,90 m), la trei dintTe croi-
ţurile sale. Adăugarea acestora au transformat camera sa într-un
coridor de trecere bine apărat prin îngustimea sa. ·
Curtina dintre turnurile F-G are o lungime de 30,40 m şi
se aseamănă ca tehnică de zidărie cu cea precedentă (parament
de blocheţi). S-a consolidat pe o înălţime de 1,80 m.
Turnul (pătrat) exterior G face corp comun cu murus-ul
principal şi măsoară în exterior 10,50 X 4,35 X 4,15 m (deci s-a
construit în prima etapă). A fost restaurat pe o înălţime de
2,20 m (fig. 76, 2). Cele două curtine care-l flanchează (compuse
din cele două ziduri) au grosimea de 3,10 m. Iniţial, acest turn
avea o cameră de mărimea 3,60 X 6,80 m. Ea a fost însă astu-
pată ulterior de către temeliile unui turnuleţ patrulater, lung
de 6,70 m, lat de 2,20 m şi cu zidul gros de 1 m. Acesta s-a
construit şi deasupra zidului curtinei interioare, realizînd cu el
o cămăruţă de mărimea 0,95 X 5 m.
Turnul interior G nu a fost încă săpat.
Curtina dintre turnurile G-H are lungimea de 33,95 m şi se
curbează foarte uşor spre sud. Este şi ea îmbrăcată în exterior
cu blocheţi. ·
Turnul (patrulater) exterior H, de mărimea 7,85 X 6,25 m,
este ultimul din seria celor vizibile azi pe latura de nord-est
a cetăţuii. El nu a fost încă restaurat, deoarece este dărîmat
pînă aproape de temelii. Turnul nu face corp comun cu curti-
nele vecine, ceea ce arată că s-a zidit în a treia fază. Zidurile
sale (groase de 1,40 m) închideau iniţial o cameră de mărimea :
4X4,65 m aprox. Pe latura estică, turnal avea o l!Jortirţă langăde
0,90 m care făcea legătura cu herma. Ca şi în cazul turnului F,
existenţa acestei ieşiri i-a determinat pe ocupanţii de mai tîr-
ziu ai fortăreţei, să-l întărească în interior, la colţuri, cu două
ptombe. Camera s-a transformat astfel într-un coridor {lat de
1,80 m) care conducea spre interiorul cetăţii, printre cele două
turnuri H.
Turnul interior (patrulater.) H nu mai este un simplu „ba-
raj'', cum a fost considerat pînă la dezvelirea totală a zidăriilor
(Tudor, Dacia, XI-XII, p. 152 :şi urm.). Iniţial, avem de-a face
şi aici cu un turn interior construit izolat. EFa de mărimea :
8.30 X 3,40 m, adăpostea o cameră interioară, lungă de 4,05 m
şi lată de 1,20 m. Camera a fost desfiinţată ulterior prin con-
strucţia a două plombe ('l,25X1,25 m) care au lăsat între ele un
gol patrulater, de mărimea 1,25X1,55 m. Odată cu aceasta, s-a
demolat între turnuri murus-ul interior al curtinei, realizin-
du-ge, astfel, un coridor de acces în cetate (spre vest), lat de
1 17-41 m.
17
De la turnul H, pină la marginea ripei platoului, fortif~-'
caţiile romane au fost încălecate sau distruse, prin constTueţ1a
celor bizantine din veacul al VI-lea. Presupunem că şi la colţul
de sud-est al cetăţuii existaseră două turnuri (interior şi exte-
rior) de formă trapezoidală•o.
Construiţi concomitent şi paralel cu zidul incintei romane
din prima fază. întilnim nişte stilpi din zidărie, de formă patru-
lateră şi păstraţi pe o înălţime ce nu dep~eşte un metru 11 . Pe
latura estică s-au identificat 24, pe cea nordică 19, iar la colţul
de sud-est încă şase. Mulţi au fost distruşi complet (sau rămaşi
nesăpaţi). incit numărul lor va fi fost mai mare. Faţă de zidul
exterior, ei se găseau la o distanţă de 6-6,50 m. Se constată
de asemenea, că dimensiunile lor (la temelii) variază foarte
n1l'1t. de la: 1,lOX 1,10 pină la 1.50X5 m. In unele cazuri, cei
mai lu1'gi au în corpul lor o portiţă largă de 0,50-1 m. In acest
caz. scn·eau ca „stilpi"' ce marcau intrarea în barăci. Variază
de asemenea şi distanţRle dintre ace.şti stilpi, de la 2.50-4,10 m.
Toţi posedă un soclu lat de 0,10 m. Sînt construiţi din zidărie
de piatră spartă. legată cu mortar, cu blocheţi în exterior, ce
alternează, în unele cazuri, cu patru straturi de cărămidă
(fi.g. 80. 2). ln \•ednătatea unor turoori (A. D, F, G, H), s-a putut
f'Ol1Stata că aceşti stilpi fuseseră uniţi ulterior, CU zidării de
piatră sau de chirpic, ca să formeze pereţii unor barăci mai
trainice. O atare baracă „confortaJbilă" (de mărimea 5,80 X 7 m)
s-a săpat la est de turnul F interior. Ea rezultase din legarea
!urnului eu doi piloni şi cu zidul de apărare din faza a doua.
Zidul barăcii (gros de 0,60 m) se realiza<;e din piatră spartă.
legată cu pămint cleios. ln interiorul ei, s-au determinat ur-
mele a două scări (la colţul de nord-vest) ce duceau la drumul
de rond. o \'atră. amfore intre~i şi monede ne la Theodosiu~ IJ
(d. Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 154).
Pe stilpi, se pot vedea, în exterior, puternice urme de in-
cendiu. Arsura se \'ede mai bine la cei construiţi în partea
~uperioară. din blocheţi alternînd cu straturi de cărămidă. In
cîteva locuri, se constată unii stilpi intermediari şi de dimen-
siuni mai mid, ridicaţi intre zidul de apărare şi rîndul celor
amintiţi mai sus. Ei ... int construiţi mai tîrziu. Rolul acestor
stîlpi era acela de a sprijini grinzile de la acoperişul unor barăci
C'U pereţii din lemnărie. Aceste barăci se înşiruiau continuu, în
1:.m~ul curtinelor, constituind încăperi destinate locuirii trupei.
graiduri. ma~azii etc. (fig. 24). . . ,
In toate aceste locuinţe incendiate în prima jumătate a se-
colului V, s-au aflat vetre .de foc şi un bo~at inventar de-cbi-
ec-te, părăsit în grabă. Astfel, numai in barăcile din faţa currtmei
ii
ce unea turnurile B-C, s-au descoperit printre obiectele adu-
nate de soldaţi : statueta unui zeu Lar12 (!fig. 51, 1), patru re-
liefuri votive (Cavalerul trac, Mithr-as, Dioscurii), fragmente
de cazane hiunice (fig. 8.3-84)13, diverse monede sau bucăţi de
metal mai vechi .ş.a.
Descoperirea cea mai interesantă din acest sector este gar-
nitura unui centiron de piele, akătuită din cinci piese de bronz14 •
Ele sînt frumos decorate în relief, cu motive geometrice .şi ·ve-
getale (fig. 35)15. Cu ajutorul monedelor, piesele se datează din
timpul primului incendiu „hunic'".
Pentru stratigrafie .şi lămurirea unor evenimente militare,_
rămîn foarte preţioase cele cinci tezaure cu variate monede de
bronz (de la Corurtantin cel Mare la Theooosius II), descoperite·
în stratul de incendiu al a•2eki.raşi ba:răd. Pirimul s-a aflat
Ungă o vatră situată la intrarea turnului interior D ; al doilea,.
într-o baracă diin faţa curtinei dintre turnurile B~C ; al treilea,
în faţa curtinei dintre tuirnurile A-B şi ultimele două, la c::il-
ţL1l de SE al cetăţiuii (vezi mai jos, p. 94)16.
Fazele de construcţie din istoria fortificării cetăţuii consti-
tuie o completare a celei vechi, prin crearea unor noi elemente·
de apărare sau de locuire pentru garniz0ană. Se observă în
aceste faze su.2cesive o mare atenţie dată centurii de apărare,_
prin dublarea curtinei şi adăugarea unor noi turnuri defensive •.
e:X:terioare şi interioare ; apoi, prin ·r€1Clăidirea unor turnuri şi
dotarea lor în interior cu „plombe'" de rezistenţă. Cea mai mare·
atenţie s-a dat turnurilor F şi H care dispuneau de portiţe ce·
se c:!es-chideau pe bel'IDă. Plombele ridicate la colţurile camere-
lor lor, au transformat aceste încăperi în simple coridoare de·
acces spre cetate. La turnuri, spaţiul de locuire de la parter
a fost, în ge~eral, micşorat. Că aceste construcţii (turnuri şf
curtine interioare) sînt posterioare primei faze, se deduce din
faptul că ele se interpun între zidul cel mare şi stîlpii de zidări~·
ai barăcilor. Cit pri'veşte turnurile trapezoidale exterioare (C, E),_
originea lor tîrzie se determina pe baza lipsei de legătură directă
a lor cu curtinele ce le flancau . .In unele locuri (turnurile B şi
H), aceşti stîlpi de barăci au rămas alipiţi de zidăria noilor
turnuri. Dacă se găseau în faţa intrării acestora, ei au fost
demolaţi total (turnurile D-F). Un alt element care arată ni-
portul cronologic dintre cele două centuri de apărare îl con-
~:tituie şi fapt'.11 că noile turnuri interioare nu posedau· un zid'
c~e apărare în faţa camerelor lor şi au fost alipite de zidul inte.!.
rior al curtinelor. Prin construcţia acestora, s-a mărit spaţiur
c!e locuire pentru grupele de soldaţi însărcinaţi cu· paza şi· .a'pă..:.
rarra zidului. ·
Tehnica zidăriei curtinelor şi turnurilor interioare din cea
de-a doua mare fază, este cu totul modestă, faţă de c:a ante-
rioară, situaţie ce a dat pos~bilitatea demolării lor de catre ex-
tractorii de material constructiv.
Curtinele interio::ire din \Temea acestei reîntăriri a centurii
de apărare. au grosimea de 1,60-1,65 m şi o lungime eg~lă cu
a celor vechi de care sint alipite. Această dublare a curtmelor
a creat un zid defensiv, gros de cel puţin 3,20 m. Cel din faţă
rnnstituia elementul de bază în ceea ce priveşte rezistenţa, pe
·dnd cel din spate, înalt pină la baza crenelelor, servea„ în pri-
mul rind. ca drum de rond, de astădată mult mai lat şi mai
comod. Se constată de asemenea că, temeliile lor nu au adîn-
cimea zidului din prima epocă. Accesul pe drumul de rond s-a
realizat cu ajutorul unor scări ce porneau din interiorul came-
:·elor a două turnuri. Treptele scărilor fuseseră construite pe
Lapetele curtinelor interioare.
Faza bizantină de restaurări, îmbunătăţiri şi de noi construc-
ţii in sistemul de apărare al cetăţuii, se poate determina cu mai
multă precizie din punct de vedere tehnic şi cronologic. In
primul rind, mortarul folosit în zidărie conţine multă cărămidă
~fărimată. Zidurile realizate din piatră spartă, legată cu mortar,
posedă în structura lor straturi de cărămidă mult mai nume-
roase şi groa<>e.
După un secol de la distrugerile hunice, fortificaţiile pără
site au suferit, în partea lor superioară, numeroase avarii, din
pricina agenţilor atmosferici. Acestea au fost restaurate, în pri-
mul rînd de către Justinian. Dar despre ele nu putem şti nimi<'
;1zi, deoarece s-au prăbuşit de-a lungul veacurilor ce au urmat
di..,trugerii avarice. Forma cetăţii s-a păstrat aidoma. dar s-au
refăcut, ori s-au construit noi turnuri defensive. Vechile dărî
mături, rămase de pe urma distrugerilor din prima jumătate
a veacului al V-lea, nu au mai fost evacuate din sectorul bară
cilor incendiate. Ele au constituit un fel de agger. S-au repus
in fun('ţiune toate turnurile exterioare. Cit priveşte cele inte-
rioare. a\·em dovada sigură că s-au refolosit numai citeva
(B. D, F). Despre barăcile din spatele zidului de apărare, ştim
că s-au construit altele noi, mai modeste, deasupra dărîrnături
l<)lf rămase din imcendiul hunic. Mai aspectuoase au purtut fi cele
din faţa curtinei dintre turnurile A-B, unde se constată un
:şir de cinci stilpi de susţinere, lucraţi numai din cărămidă şi
f ixoaţi cu temeiia în stratul de incendiu hunic. Stîlpii acestor
barăci au dimensiuni inegale (de la 0,60X1,10 m pînă la
0.60X 2 m). Mortarul folosit în construcţi·a lor este caracteristi<'
-celui bizantin.
-Cea mai mare atenţie au acordat-o bizantinii colţului de
sud-est al cetăţii, situat în vecinătatea porţii de acces spre dru-
mul ce urca pe cetate (fig. 77.-78). Sectorul a fost dezvelit
aproape total în cursul a patru campanii de săpături, din anii
1%~1968 şi 197017. Intîlnim la acest capăt al cetăţii, un zid
puternic, lung de 35 m, lat de 3-3,40 m şi construit în epoca
lui Justinian. I s-au adălligat ulterior, în exterior, două turnuri
de apă.rare, unul la mijlocul curtinei (I) şi altul la capătul ei (.J),
amibele restaurate în ultimii ani (fig. 76, 3 şi 7'9). In interior,
apare un al treilea turn patrulater (K) ce se deschide spre sud
cu un coridor ocolit. Atît mortarul de var amestecat cu frag-
mente de cărămidă, cît şi tipul de cărămidă ne arată clar, că
toate aceste construcţii aparţin epocii bizantine. Ele se supra-
pun peste fortificaţii romane mai vechi. Dar aceste refaceri şi
adăugiri bizantine nu sint reali:zate concomitent, ci în etape,
descrise astfel de cel ce le-a studiat amănunţit :
„ ...se pot desprinde următoarele etape de refacere şi cons-
trucţie : a) zidul este format dintr-un parament suibţire din
blocuri de calcar, semifasonate, de dimensiuni diferite, uneori
mai mari spre bază, unele refolosite în construcţii mai vechi :
emplectonul este făcut din bolovani de piatră legaţi cu mortar
bun, cu puţin adaos de praf şi bucăţi de cărămidă. b) Este etapa
în care se produce îngroşarea zidului prin adosare din interior.
plasată cronologic curînd după prima poate, tot în timpul lui
.Justinian, pentru că maniera de lucru - brîuri de cărămidă
.alternate cu rînduri de blocheţi - este comună în restul incin-
tei, mai ales in partea de vest, unde zidul s-a păstrat pe o înăl
ţime mai mare. Această alternanţă, destul de neregulată şi neu-
niformă, se observă numai la această curtină şi se întîlneşte
numai pe faţa interioară, unde reparaţiile şi modificările ulte-
rioare sînt mai mici decît pe latura exterioară. In această etapă
-se produc ultimele reparaţii, mai mari, cu modificări mai ales
în zidăria feţei exterioare, cînd se introduc rînduri de cărămizi
mai mari decit cele din restul zidurilor {0,46 X 0,46 X 0,08) ; că
rămizi de acelaşi modul se găsesc şi în construcţia celor două
turnuri exterioare, cel din mijlocul curtinei şi cel din colţul
de surl-est, care sîlllt contemporane cu această etapă 1 8."
Turnul exterior I, de formă rombică, are baza (lungă de
4,40 m) alipită de cua-tina bizantină şi, mult timp, s-a considerat
a fi un contrafort sau zid de baraj. El prezintă în exterior patru
feţe care au lăţimea de : 1,55 m (V) ; 2, 75 m (N) ; 2,26 m (S-V)
şi 1,10 m (E). S-a restaurat din blocheţi şi un strat cu cinci
rînduri de cărămizi (fig. 76, J). In afară de faptul că folosea
91
la amplasarea unor maşini balistice, el contribuia şi la susţi-
nerea curtinei. .
Turnul exterior J este în realitate un colţ masiv la capjitul
curtinei. Are o temelie din blocuri de calcar cioplite reguJat.
Pe această temelie se ridică un zid de cărămidă alcătuit. din
11 straturi legate cu mortar de tip bizantin (gros de 5-7 cm}.
Deasupra trunchiului de cărămizi se aşezaseră două rinduri din
blocuri de piatră legate cu acelaşi mortar ce conţinea multi
cărămidă sfărimată. S-a păstrat ruinat pe o înălţime de 1,70 m
~i a fost restaurat recent (fig. 79). Turnul este alipit de un zid
bizantin lucrat în opus incertum şi gros de 3,20 m. In exterior
cele patru feţe ale lui au lăţimil~ de : 3,35 m (NV), 5 m (E• ;
5.80 m (SE) şi 3,20 m (S), iar grosimea lui maximă atinge 3,20 m.
Misiunea turnului J fusese de a "usţir:.e pe platforma lui supe-
rioară arme balistice puternice. El constituia principalul ele-
ment def ensi\" pentru poarta ce se afla pe panta platoului din
faţa sa.
Turnul (patrulater) interior K se caracterizează prin mai
multe etape de construcţie şi refaceri ; are ziduri inegale ca
grosime. lucrate cu multe materiale arhitectonice sparte
(fig. 80, 1). El măsoară în exterior : 6,40 m (NE) X 7,90 m (SE) X
5 m (S). Camera lui interioară este de mărimea 4,45X3,30 m şi
are la colţul de NV un pilon de zidărie (l ,20X1,20 m), pentru
-,usţinere. lncăperea sa fusese rezervată corpului de gardă al
porţii. Din ea pornea un coridor „în formă de melc", lung de
8,80 m şi lat de 2 m, la al cărui capăt sudic era locul sentinelei
porţii. Acest coridor constituie un adaos tirziu şi s-a realizat din
souă ziduri groa'ie de 0,35-1,10 m.
ln zidăria curtinei bizantine se observă. de asemenea, r.îndu ri
0
de tiranţi suprapuşi şi circulari (diam. 0,20-0,24 m), în ale. că

ror goluri s-au găsit urme de lemn 19 • Rostul lor era ca şi al
celor de la colţul de SV al cetăţuii (v. p. 83).
Se constată, de asemenea, că în unele locuri, în epoca bizan-
tină, s-au restaurat vechii stilpi ai barăcilor, ale căror cai)ete
se mai păstrau încă dea<;upra grămezilor de ruine lăsate de
incendiul hunic. Cei construiţi în veacul al VI-lea au temeliile
înfipte in dărîmăturile yechilor barăci.
Epocii bizantine îi aparţine şi un hypocaustum situ~it in
mijlocul cetăţuii, sistem de încălzire ce deservea o mare clădire.
azi dispărută (fig. 88). Camera acestui „calorifer" era de mări
mea: 3,90X9,70 m, poseda o gură de foc (praefurnium), lUrigâ
dC' 2,20 m, la~·gă de 0,90 m şi mărginită de două ziduri de cără
midă. groase de 0.62 m. Pe pavajul camerei .hypocaustum-uli:1i
(format din bet·m gros de O,l4 m) s-au stabilit ·urmele a 21•. de-
92
stîlpi · {pîlae), înalţi de 0,62 m, care susţineau pardoseala încă
perii de deasupra, ce urma să fie încălzită. Tuburile care trans-
portau aerul cald erau lunigi de 0,60 m şi cu diametrul g1..1rii de
0,185 m.
2. PROBLEME CRONOLOGICE
IN LEGATURA CU FAZELE
DE CONSTRUCŢII ŞI DE DISTRUGERI
ALE CETAŢUII
Ştirile de natură istorică şi documentele epigrafice nu ne-au

dat ajutor pină acum în ceea ce priveşte lămurirea completă
a acestor spinoase probleme. Determinările cronologice în pri-
vinţa datării fortificaţiilor şi a evoluţiei vieţii din cetate, se
bazează numai pe datele ce ni le oferă tehnica zidăriilor, stra-
tigrafia şi descoperirile monetare. Acestea sint mult mai clare
pentru faza finală de viaţă a cetăţii, adică pentru cea bizantină.
Se constată că primele culturi. ale epocei primitive (Vă
dastra II, Sălcuţa şi Coţofeni) au ocupat anumite zone de pe
J.>latou, fiind însă mai puternice în colţul de sud-vest al aces-
tuia. Numai locuirea dacică (al cărei început se poate data din
secolele III-II î.e.n.) a ocupat întregul platou. Pe cînd fortifi-
caţiile dacice au dispărut de pe marginile platoului, în interior
s~au determinat numeroase urme de locuinţe geto-<lacice lucrate
din chirpic şi lemn. SlJib temeliile turnului interior K, s-a iden-
tificat o „vatră rituală", lingă care s-a aflat un mare va<; de
tipul „fructierelor" (cupă cu picior înalt). în jurul căruia erau
împrăştiate c~ti de mici dimensiuni (fig. 44, 1). Se pare că în
acest loc funcţionase un sanctuar geto-dacic20 . Intr-o locuinţă
geto-<ladcă, situată în interior, liilJgă curtina bizantină. s-au
descoperit două mari vase dacice lucrate cu mina (fig. 44, 2-3).
In alte secţiuni de pe cetate, vasele dacice, fie lucr.ate cu mina,
fie cu roata olarului, au apărut în mare număr (bitronconice
cu apucători, ceşti, străchini, fructiere, căni etc.). Un incendiu
\iolent oa distrus toate locuinţele dacice în cursul secolului
I e.n. 21 Cit prive.şte ceramica elenistică de import, ea apare în
gropile menajere, din jurul caselor dacice (fragmente de am-
fore). Pînă acum nu s-au întîlnit pe acest platou monede dacice,
elenistice şi republicane romane22.
In cadrul stratului dacic de locuire, se înglobează şi necro-
pola. romană alcătuită din morminte de incineraţie şi inhuma-
ţie'. Ele s-au descoperit pe întreaga arie a platoului, unele in-
tacte, altele răscolite. Cimitirul roman s-a extins în acest loc
odată cu venirea romanilor, dar pînă acum nu ştim precis cind
încetează23. F.ste sigur doar faptul că cimitirul s-a desfiinţat,
de îndată ce s-au construit primele fortificaţii ale orWiului.
Fortificaţiile civile romane s-au extins atunci pînă la malul
Dunării şi au înglobat platoul pe care se afla necropola. După
e:um s-a arătat (Y. p. 28), aceste întărituri civile s-au ridicat
(cel mai tirziu ! ), în perioada domniei împăraţilor Severi.
Suprimarea necropolei a permis extinderea zonei de locuire
ci\'ilă a oraşului şi pe platoul viitoarei cetăţi. Prin aceasta se
explică prezenţa unor monede din prima jumătate a secolului
III e.n., anterioare construcţiei fortificaţiilor cetăţuii 24 • Stratul
de locuire ci\'ilă romană a fost mult deranjat în epocile de mai
tirziu. In afară de monede (din secolele II-III), el conţine şi
puţină ceramică din veacul al Iii-lea. Stratigrafia ne doved~te
prezenţa a trei pături puternice de incendii abătute asupra for-
tăreţei, în secolele IV-VI. Dintre acestea. cel mai sigur, datat
prin monede şi prin alte elemente arheologice, este ultimul, din
timpul domniei lui Mauriciu Tiooriu (v. mai jos p. 133). Pe
baza descoperirilor monetare, celelate două incendii se pot data
in prima jumătate a secolului V e.n.
Recent. studiindu-se cinci tezaure monetare, aflate în cel
mai de jos strat de incendiu roman, s-a tras concluzia că da-
tarea acestui dezastru, care a cuprins întreaga cetate, a avut
loc în jurul anului 410 e.n. şi, după această dată, cetăţuia n-a
mai putut fi refăcută în întregime. ca să reziste cu succes
atacurilor lui Attila25 • Un alt nivel de incendiu, intre primul
'>trat roman şi cel din veacul al VI-lea, se obse'rvă însă clar
în stratigrafia de la colţul de sud-est al cetăţii. Acesta, la ri-
goare, poate fi atribuit distrugerilor lui AttiJa26. După cele două
incendii din prima jumătate a secolului V. urmează un hiatus
documentat de absenţa monedelor, a ceramicii şi a altor ele-
:nente arheologico-stratigrafice. El se extinde pînă la domnia
lui .Justin I, cînd cetăţuia a fost restaurată de bizantini (v. mai
jos. p. 128).
Prima problemă ce se cere rezolvată este precizarea crono-
logică a fazei de început a construcţiei fortăreţei de pe platoul
Sucida\·ei. Conform vechilor păreri (Tocilescu, Pârvan, Tu-
dor etc.), cetăţuia s-ar fi ridicat din temelii de către Constantin
cel Mare, odată cu podul şi cu restaurarea drumului roman27.
Ipoteza a rămas valabilă pină în momentul cînd recentele să
pături din fortăireaţă au stalbilit existenţa unui nivel de locuire
romană din secolul III, precwn şi apariţia multor monede din
perioada Gallienus-Aurelian28.
Bazaţi pe numeroase descoperiri monetare, datate din timput
lui Valerian şi mergînd pînă la Aurelian (aflate în primul niveI
roman şi deocamdată numai la colţul de sud-est al cetăţii), V.
Barou şi Gh. Poenaru~Bordea opinează că prima cetăţuie s-a;i-
fi zidit pe timpul domniei lui Gallienus. La argwnentele stra-
tigrafice şi numismatice, ei adaugă şi prezenţa cohortelor a
III-a şi a IV-a din legiunea a V-a Macedonica (vezi mai sus
p. 74), care ar fi fost detaşate special, de la Potaissa la Suci-
dava, pentru a construi şi păzi cetăţuia pe timpul domniei lui
Gallienus 29 .
După cum am arătat şi cu alte ocazii, atacurile carpo-gotice·
din periioada 245-271 spre sudul actualei Oltenii şi venite din
Muntenia, au silit pe romani să ia serioase măsuri de fortiii-
care a malului stîng al Dunării 30 . Ştirile literare pe care le avem
în legătură cu efortul depus de Gallienus pentru a întări ora--
şele şi limes-ul danUJbian 31 , nu se referă la Dacia, ci la regiunea
de la suld de Dunăre. Fără îndoială că şi la Sucidava s-au luat
asemenea măsuri defensive, de îndată ce limes Alutanus nu mai
prezenta un obstacol serios pentru invadatori. Dovadă sînt cele
două compartimente de fortificaţii ale oraşului civil Sucidava,
dintre care unul putea fi ocupat şi de o garnizoană, instalată
acolo mai înainte de Gallienus.
Cit priveşte afirmaţia despre instalarea celor două cohorte-
h cetăţuia Sucidavei, pe vremea aceluiaşi împărat, ea întîm-
pină dificultăţi. Zona de apărare a Daciei sudice cădea în sar-
cina legiunii a XIII Gemina de la Apulwn, pe cînd legiunea a
V-a Macedonica trebuia să facă faţă presiunii baribare din nor-
dul Daciei. Stabilirea a două cohorte la Sucidava, sub Gallie-
n us, ar însemna părăsirea provinciei Dacia pe timpul acestul
împărat, ceea ce nu se confirmă de către izvoarele literare şf
epigrafke 32 .
Un efectiv militar atit de mare a putut fi detaşat la Suci-
dava pentru lucrări de fortificaţii şi pază, numai În momentul
cind legiunea din care făceau parte fusese mutată de la Po-
taissa la Oescus, adică odată cu evacuarea aureliană. Deci
aceste cohorte n-au putut activa pe malul stîng al Dunării în
timnul lui Gallienus.
fn ceea ce priveşte nwnărul mare de monede descoperite-
(deocamndată numai în sectorul estic al cetăţuii), acestea pot
aparţine foarte normal stratului de locuire civilă romană, ex-
tinsă în această zonă odată cu suprimarea necropolei, cu forti-
ficaTea şi extinderea oraşului civil pînă la ripa Dunării. Aces'te
schimbări se întîmplau însă cu o jumătate de seool mai înainte
de Gallienus (v. mai sus p. 28).
: , Desigur, ultimele să-pături arheologice, executate pe aria
.cetăţuii, în zone mai ooînci şi mai extinse ca suprafaţă, precum
şi ştampilele de pe cărămizi, ne indică de astădată, în mod cl~r,
că fortăreaţa Sucidavei, din prima ei fază de construcţie,
•e6te anterioară lui Constantin cel Mare. Autorul prin-
·cipalei construcţii a cetăţuii de la Sucidava. alcătuită din
murus-ul exterior şi turnurile exterioare A, C, E, G, J, nu poate
fi decit Aurelian (faza primă). Aceste lucrări le-a executat cu
un detaşament alcătuit din cele două cohorte trimise de la Oes-
·cus la Sucda\"a. după anul 271 e.n. Nu poate fi exclusă însă
·şi intervenţia lui Co:-!stantin cel Mare pentru mărirea puterii
de apărarC' a cetăţuii Sucidavei. ln anul 328, garnizoanei de aici
i se atribuie noi misiuni : paza podului şi lărgirea controlului
în teritorit:l riman de la nord de fluviu. Deocamdată şi ipote-
tic. ii putem atribui primului împărat cr~tin : dubhrea curti-
nelor ra grosime (faza a doua) şi construcţia unor noi turnuri
de apărare. exterioare (B. D, F, H). Dm aceeaşi epocă pot fi
-datate şi turnurile noi. trapezoidale, de la colţu.rile proeminente
.ale fortăre\ei (A, C, E). care prin forma lor sint caracteristicP
p~riliadei tetrarhiei şi constantiniene.
l11 ceea C'e priveşte turnurile interioare şi „plombele", ele>
. . e pot data şi 1mii t.irziu.
A doua problemă mai importantă este legată de cronologia
•celor două straturi romane de incendiu (situate intre cel dacic
~i cel bizantin). care indică m:Jmentele de distrugere a cetăţudi.
ln această p:-i\·inţă. cu\·intul hotăritor îl deţin monedele desc0-
perite în păturile de arsură, in tezaure sau izolate. lncă din
primele campanii de săpături (1937-1942), s-a putut observa
că monedele din cel mai de jos strat roman de arsură se in-
·cheie cu domnia lui Theodosius II (408-450). Cele trei tezaure
.aflate în anii 1937-1942 aveau în inventarul lor monede ce
sfîrşeau cu domnia aceluiaşi impărat 33 • Tratatele numismatice
ele bază (H. Cohen, J. Sabatier) pe1tru studiul monedelor im-
periului roman tîrziu, existente la data publicării de către noi
a primelor trei tezaure, nu ne ajut~u pe atund la o determinare
,c-ronolugică riguroasă a emisiunilor monetare din timpul dom-
niei lui Theodosius 11. Folosind informaţiile lui Procopius, în
·ceea ce priveşte distrugerile lui Attila, am datat respectivele
·părăski de tezaure monetare în vremea marilor invazii hunice
pe valea Dunării (442-447)34.
· Des<·operirea altor două tezaure monetare (1968), în acelaşi
•context stratigrafic, i-au oferit posfillilitatea lui Gh. Poenaru-
Bordea35 de a stabili o datare mai precisă a monedelor lui Theo-
~98
dosius II, de astădată avîn:d la îndemînă (recent publicate)
cataloage sistematice (Hill-Kent-Carson etc.).
Cele cind tezaure, akătuite numai din monede de bronz,
sînt formate din : 700 (I, 1937); 889 (II, 1942); 129 (III, 1942);
394 (IV, 1968) şi 136 (V, 1968), piese. Monedele reprezintă eco-
nomii ale soldaţilor, care constau din piese provenind din emi-
siunile cele mai modeste (denumite minimus sau minimissinius).
Ele au fost părăsite în barăci în momentul producerii catastro-
fei. Acumularea lor se deschide cu piese din perioada constan-
tiniană şi se încheie în prima jumătate a secolului V. De ase-
menea, cele mai tîrzii monede romane descoperite izolat în
cetate şi unele piese din tezaure, ne oferă ca ultimă datare pe-
rioada 408-423 36 . Este apoi de reamintit faptul că în barăcile
incendiate şi pe lingă vetrele lor, s-au aflat fragmente de ca-
zane hunice considerate ca obiecte de pradă (luate de romani
de la huni). Ele pot fi şi obiecte de inventar ale unor merce-
nari angajaţi de către imperiul de răsărit, din neamul lui Attila
(fig. 83, f-h). Fragmentele respective implică prezenţa hunilor
în vecinătatea Sucudavei. fie la nord, fie la sud de Dunăre.
Dacă conţinutul monetar al celor cinci tezaure găsite în stra-
tul de incendiu amintit, ca .şi unele piese aflate izolat, au ca
ultim termen de datare anii 408-423 37 , însemnează că prima
ardere a cetăţii Sucidava s-a produs mai înainte de ftirtunoa-
sele invazii ale lui Attila. In acest sens s-au şi identificat, ca
eveniment militar, atacurile în Moesia şi Thracia ale hunilor lui
Uldis 38 . Obser"Văm însă că din relatările lui Sozomenos (IX, 5, 1)
expediţia lui Uldis în Moesia se produce pe la Castra Martis
şi se termină cu un eşec. Acelaşi istoric antic nu menţionează
o expediţie în Dacia nord-dunăreană sau în vecinătatea Suci-
davei, org,anizată de către Uldis. De la Zosimos (V, 22), istoric
contemporan cu Theodosius II, mai aflăm că Uldis activa în fa-
voarea romanilor, pe timpul domniei lui Arcarlius (395-408),
cînd, după uciderea lui Gainas, primeşte daruri de la Constan-
tinopol şi încheie un tratat de bună vecinătate cu romanii din
răsă•rit. In asemenea situaţie, Sucidava nu putea avea necazuri
din partea regelui hun. Reamintim apoi că în primul sfert al
secolului V, cetăţuia de la Celei era bine apărată de un prae-
fectus legionis V Macedonicae, Sucidava (Not. dign. Or., XLII,
39). Cucerirea ei necesita folosirea unor puternice maşini de
asediu, armament de care numai Attila a di,spus, mai tîrziu.
Oind Uldis reuşeşte să captureze Castra Martis din Moesia, se
foloseşte de „trădare" (Zosimos, loc. cit.) şi nu de maşini de
asediu.
7 - Sucidava 91
Nu credem că numismatica şi-a spus ultimul cuvint în pri-
vinţa stabilirii datei de 408 sau 423, .pentru prima incendiere
a cetăţuii Sucidava. Metodele de datare a monedelor romane
tirzii, folosite de P. V. Hill, J. P. C. Kent .şi R. A. G. Carson, în
cunoscutul catalog numismatic, Late Roman Bronze Coinage,
A-D, 324-498 (London 1965), nu sint totdeauna sigure. Există
unele tipuri monetare ale lui Thecxlosius II, care prin legen-
dele şi efigiile lor pot fi încadrate cronologic în timpul întregii
sale domnii. Mai adăugăm şi faptul că unele dintre monede,
deşi poartă numele monetăriei ce le-a emis, sînt atit de rudi-
mentar executate, în contrast cu altele de acelaşi tip, incit ele
pot fi considerate ca bătute de către comandanţii locali, după
piese mai vechi, fenomen cunoscut pe limes-urile tirzii ale
imperiului.
Jn concluzie : lnceputul hiatus-ului din cetatea Sucildava,
constatat arheologic, intre domniile lui Theodosius II şi Jus-
tin I, rămine încă neclar ca datare şi urmează a fi lămurit prin
viitoarele săpături. Neclarificat din punct de vedere cronologic
se află ~i următorul strat de incendiu din secolul V, identifi-
cat pînă acum numai pe bază de observaţii stratigrafice. Ră
mine bine stabilită constatarea (pe care am făcut-o de patru
decenii), că cetăţuia Sucidavei a fost părăsită şi arsă pe timpul
domniei lui Theodosius II şi că o refacere a ei se produce abia
sub Justin I şi Justinian.
NOTE
1
Bibliografie generală : D. Tudor, Sucidava-Bruxelles, p. 79-101 ;
acelaşi, Sucidat•a-Meridiane, p. 36-45 ; OR3, p. 432-449 şi Rapoartele
de săpăituri, citate la cap. bibl. selectivă.
2 MCA, VIII, 1962, p. 561.
3 MCA, Vll, 1961, p. 480-483.
4 MCA, I, 1953, p. 697.
a Descrierea amănunţită a acestora la: D. Tudor, Dacia, VII-VIII,

1937-1940, p. 359-364; XI-XII, 1945-1947, p. 145-155 şi MCA, I,
1953, p. 693~99 ; acelaşi, Sucidat·a, Bruxelles, p. 79-84 şi OR3,
p. 432-438.
li ln urma descoperirii acestui turn exterior şi a altor două la col-
ţul de sud-est al cetăţii (bizantine), vechea denwnire a lor (,vezi nota
1 de mai sus). capătă acum unnătoarea corespondenţă : A= B ; B = C ;
~=D.; D=E; E=~; F=G; G=H; h (contrafort)=la; H=J şi K. Cele
interioare adopt.§ ş1 ele aceleaşi litere, ca denumire.
7
Dacia VII-VIII, 1937--.,}940, p. 362-364.
8
Dacia, XiL--XII, 1945-1947, p. 160-455.
9
Tocilescu, Monumentele MNA, p. 236 şi uml. ; Tudor, Dacia.
V-VI, 1935-1936, p. 392-394, şi acelaşi, Sucidava-Bruxelles, p. 83.
98
to D. Tudor, MCA, I, 1953, p. 693-699 şi V. Barbu, SOIV, 24, 1,
19713, p. 34-53.
11 Vezi descrierea acestora la D. Tudor, Dacia, Vil-VIII, 1937-
1940, .p. 363 ; XI-XH, 1194.5-4947, p. 148----149 şi 152-Cl.64.
12 Dacia, XI-XH, 1945--1947, p. 192.
13 Ibidem, p. ·187. ·.
14 D. Tudor, Dacia, IX-X, 1941-d944, p. 003--519 şi H. Bullinger,
Spătantike Gilrtelbeschlăge Typen, Herstellung, Trageweise und Da-
tierung, Brume, 1969, .p. 86, cu pl. IX, ~ a şi XXXV, 1. Reconsti-
tuirea centurei, la acelaşi, fig.21,1.
1s Vezi reconstituirea centironului la Bullinger, pl. XXXV, 1.
16 Tudor, Dacia, VII-Vill, 1937-1940, p. 388-393; XI-XU, 194.'>-
1947, p. 198-204 şi Gh. Poenaru-Bordea, Dacia, NS, XIV, 1970, p. 251-
295.
11 V. Bwbu, SCIV, 24;1, 1973, p. 27-55. Pentru săpăturile mai vechi
cf. Tocilescu, Monumentele MNA, p. 236 şi urm. şi D. Tudor, MCA.
I, 11953, p. 693-699.
1s V. Barbu, op. cit., p. 36.
19 Ibidem, p. 38.
20 Ibidem, p. 31.
21 V. BaI'ibu, op. cit., p. 32 postulează şi un incendiu petrecut în
secolul I î.e.n.
12 D. Tudor, AO, 1941, p. 61-69 şi 1942, .P. 39---40 şi OR3, p. 25-29.
23 D. Tudor, MCA, IX, 1970, P. 284 şi Barbu, op. cit., p. 33.
2'• MCA, VII, 1961, p. 476.
25 Gh. Poenaru-Boroea-V. Barbu, Dacia, NS, X'IV 1970 p. 251-295.
26 Tudor, RIR, XV, 1945, p. 149--<156.
27 D. Tudor, Sucid.ava-Bruxelles, p. 79 ; aceLaşi, Sucidava-Meridiane,
p, 36 ; acelaşi, Oraşe, tirguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti, 1968,
p. 338-339 şi OR\ P. 432.
~8 MCA VII, 1961, p. 476 ; V. Bar:bu, op. cit„ p. 42 şi urm. şi Gh.
Poenaru-Bondea, „Descaperki monetare în cetăţuia romano-bizantină de
la Sucidava, cu specială priivire asupra perioadei 260--328. CampaniUe de
săpături 1966-1971", SCN, VI (în manuscris). Vezi statistica monedelor
la V. Barbu, op. cit„ p. 44.
29 Vezi nota precedentă. In ceea ce priveşte construcţia fortăre
ţei, V. Baribu opinează pentru ,prima parte a domniei lui Gallienus
(256--257), iar Poenaru-Bcmdea propune anii 266--267.
30 D. Tudor, Historia, Bd. XIV, 3, 1965, p. 371--377 şi Historica -
Craiova, I, 1970, p. 67--82. In castrul şi aşezarea de la Slăveni pe OLt,
ultimele monede (între care şi două tezaure) descoperi/te în săpături
sfir.şesc cu anii 247 /248 e.n.
31 EJCpuse de V. Baribu, op. cit., p. 44-46. Datarea unei inscripţii
din Sucidaiva (0R 3, p. 510, nr. 111), în care se aaninteş.te de o lucra.re
făcută per milites suos, de către doi împăraţi, identificaţi de noi cu
Ca.racalla şi Geta, se contestă de căire V. Baribu, op. cit., p. 46-47
la sugestia veiibală a lui C. Petolescu). Numele martelat nu poate fi
a lui Gallienus, fiindcă acest îrna>ărat nu a suferit o damnatio memo-
riae în textele epÎ!gNll(ice din Dacia (pare-se, nici în Moesia infe-
rioară).
32 M.Macrea, Viaţa în Dacia romană, Bucur~ti, 1969, p. 445--456,
cu expunerea tuturor controverselor.
33 D. Tudor, Dacia, VII-VIU, 1937--.1940, p. 389-393 şi XI-Xlrl,
1945-1947, p. 198--201.
99
31, D. Tudor. RI U, XV, 2. 1945, p. 149-155.
35 Gh. Poenaru-Bordea. Dacia, NS, XIV, 1970, .p. 253-295.
63 D. Tudor, AO. XXI, 1942, p. 45 şi Poenaru-Bordea. op. cit.,
pp. 267, 274, 284 şi 290.
:Ji Poenaru-Bordea, op. cit., p. 294.
3:'! Ibidem, cu întreaga literatură istorică de azi (În notele 109-114).
Autorul se gîndeşte şi la eventualitatea incendierii cC'tăţii, mai tîrziu,
tn anii 424/427, de către regele hun Rua. Se constată că Poenaru-Bordea
oscilează prudent şi ipotetic, intre datele : 408, 423 şi 424/427, deşi dă
preferinţă primei date (408).
VIII. PODUL LUI CONSTANTIN CEL MARE
Date despre podul de la Dunăre al împăratului Constantin

se cunosc azi destul de puţine, în comparaţie cu cel de la Dro-
beta-Tr. Severin. ln cele patru menţiuni literare despre el, ră
mase de la istoricii romani tîrzii si de la cronicarii bizantini,
intilnim prea puţine indicaţii de ·natură istorică şi tehnică.
Ruinele podului sînt păstrate azi înrtr-o stare destul de modestă.
iar pe alocuri, ele au fost cercetate prea sumar sau de loc.
Capătul sudic al acestei construcţii, situată undeva pe malul
bulgar al Dunării, este acoperit de un dig. In albia Dunării,
cercetările asupra picioarelor sale de piatră, cu concursul sca-
fandrilor, s-au făcut destul de modest1 .
1. LOCALIZAREA PODULUI
Podul lui Constantin cel Mare este astăzi bine localizat„

între satul Ghighi dLn Bulgaria şi cartierul Celei (recent înglo-
bat orru;;ului Corabia) din ·România. Populaţia românească a
păstrat continuu, în tradiţiile ei, amintirea acestui pod.
Dimitrie Cantemir cuno.ştea frumoasa legendă a Domnului
de Rouă. E•roul a trecut Dunărea pe podul de „aramă" de la
Celei, ca în cursul nopţii, să alerge călare pe Drumul de piatră
al împăratului Traian, din cîmpia romănăţeană, spre curţile lui
Ler împăTat, ce se găseau în cetatea Antina de la Romula-
Reşca, lingă Caracal2 . Pe la începutul secolului trecut, sătenii
din Celei şi-au întărit convingerea că ,,podul este din aramă'~
101
şi cred, pină in zilele noasb:'e, că in albia Dunării, picioarele
lui sînt turnate din acest metal. Inginerul Alexandru Popovici
ne arată cum s-a răspîndit această ultimă legendă: - „Românii
de acolo (din Celei) numesc podul lui Traian {?)podul de aramă,
pentru că s-a găsit în Dunăre o scoabă de aramă ca de 3 siuhi
de lungă (adică de 3 picioare= 90 cm), in patru muchii, groasă
ca un fier de plug, cu capetele îndoite care ţineau pietrele!
Această scoabă s-a scos cu ostia cînd se prindea peşte" 3 .
Alegerea locului de trecere, Oescus-Sucidava, pentru cons-
trucţia acestui pod, era, în acea vreme, în concordanţă cu pla-
nurile militare de la Dunărea inferioară ale lui Constantin cel
Mare (fig. 1). Importantul drwn de pe valea Iskerului se lega
la capătul lui nordic, terminat pe malul drept al Dunării, cu
marele drum roman ce cobora din Transilvania pe Olt, prin
Romula-Mah•a, apoi, în continuare. peste cimpia romănăţeană,
pină la Sucidava. Podul nu putea fi ridicat 1a gura Oltului, ca
să se lege acolo cu cealaltă ramură a drumului, de pe malul
acestui riu, cunoscută intre Romula-Malva şi Islaz, deoarece
pe malul bulgar al Dunării nu exista, din acel loc, spre Balcani.
o cale bună de acces, ca aceea de pe valea Iskerului. Se ştie
că şi in vremea stăpinirii romane în Dacia (secolele li-III),
drumul roman dintre Romula-Malva şi Islaz a avut un rol mai
mult strategic, in cadrul limesului Alutanus, pe cind cel dintre
acest ora'? roman şi Sucidava, de la Dunăre, îndeplinea o func-
ţie dublă. economică şi militară. La acestea, mai sint de adău
gat şi unele avantaje de natură tehnică, oferite de cursul Du-
nării, intre Oescus şi Sucida\'a, pentru construcţia unui pod,
după cum se va arăta mai jos.
Pentru prima dată, podul roman de la Celei a fost in'registrat
grafic pe c-unosC'Uta hartă redactată. intre anii 1694-1699, de
către' stolnicul Constantin Cantacuzino, pe care el o tipăreşte
la Pado\'a. in anul 1700 (fig. 26). Jn acest document cartografic,
paralel cu cursul Oltului. este schiţat şi drumul roman, de pe
malul lui drept, cu cele două ramuri, ce legau Romula de Izlaz
şi Celei. Ramura de apus a acestei căi romane se termină pe
malul sting al fluviului. Acolo apare (în continuarea ei) desem-
nat podul, cu patru picioare în apă, intre Celei şi Ghighi. Auto-
rul notează ca explicaţie : „in acest loc a fost cindva un pod"'
deci fără să cunoască originea lui .romană."
Pare cu totul curios că Marsigli nu a folosit această hartă,
publicată în Italia, de către prietenul său cu care a menţinut
o ~iduă corespondenţă ştiinţifică. In schimb, ea a fost repro-
dusă sau utilizată de către alţi autori din secolul al XVIII-iea.
Astfel, în 1718, harta stolnicului era reprodusă la Veneţia de
IOZ
către Anton Maria del Chiaro, în cunoscuta sa carte despre
Valachia. Acest călător italian a adăugat însă o explicaţie nouă,
în: ceea ce priveşte ori,gtnea podului de la Celei, atribuindu-l
împălratului Traian5.
Folosindu-se, probabil, de harta stolnicului Cantacuzino,
difuzată de către Anton Maria del Chiaro, prin amintita sa lu-
crare, Fr. Ottinger, autor al unei cărţi despre ră.2Jboaiele cu
turcii ale împăratului Carol al VI-lea al Austriei, nota şi el
lingă Ginge (Ghighi), „ruinele unui pod de lemn" (pontis lig-
nei rudera) 6 •
·Ln schimb, o serie de autori din veacul al XVIII-iea şi de la
începutul celui următor, ca filologul SchWlaI"tz, istoricii Sulzer,
FTancke, Uttech, Dorner ; Ad. Mi.iller, M. Kogălniceanu ş.a.,
influenţaţi, probabil, de explicaţia, greşită, a lui del Chiaro, în
privinţa originii podului de la Celei, s-au străduit să susţină că
paternitatea lui se cuvine lui Traian7 • J. Asch:bach, cel care a
răsturnat, definitiv, această eroare, a căzut, la rîndu-i, intr--0
altă mare greşală. Fiind prea zelos, pentru localizarea podului
lui Traian, la Tr. Severin, a afirmat că nu putea exista un pod
roman la Celei şi că împăratul Constantin a restaurat, doar,
pe al lui Apollodor, spre a-l folosi ca punct de trecere peste
Dunărea.
1n decursul timpului se cunoru?te o singură mărturie despre
apariţia, la suprafaţa apei, a picioarelor podului de la Celei,
în timtpul scă!derilor, excepţionale, ale nivelului Dunării (vezi
mai jos p. 111 şi urm.) . .Cu toate acestea, pescarii de pe malurile
fluviului cunosc şi azi poziţia pilelor în Dunăre, în locurile unde
apa face v;îrtejuri puternice, iar ei î·şi feresc năvoadele de aceste
,,şapte vîltori". Astăzi serviciile pentru asigurarea navigaţiei
dunărene nu au de furcă cu picioarele podului (aşa cum s-a în-
tîmplat în secolul trecut). Ele nu împiedică drumul vapoarelor,
fiind în cea mai mare parte distruse şi situate la mare adîn-
cime. Poziţia lor în aLbia fluviului (aşa cum se va arăta mai
jos) s-a stabilit precis numai cu ajuto·rul cercetărilor subac-
vatice.
Intre Celei şi Ghighi, Dunărea a format, din timpuri ime-
moriale, o lUJncă aluvionară şi inundabilă, largă de aproape
4 km, prin mijlocul căreia curge azi braţul navigabil al Dunării,
lat de 1137 m. Luncile, din dreapta şi din stinga acestui braţ,
nu mai sînt inundaibile azi. Intre cele două războaie mondiale,
statul bulgar a construit un puteirnic dig de pămînt, de la gura
1skerului pină la aceea a rîului Trinca. S-a reuşit, astfel, a se
asana bălţile şi a se stăvili zonele inunda:bile de pe această
parte, acum transformată în teren de grătlinărit şi de cultivarea
103
orezului. In ultimii opt ani, statul român a transformat, în re-
giune agricolă, şi de fineţe „toată lunca din faţa Celeiului, l~tă
de 1 300 m, prin construcţia unui mare dig, ce porneşte dm
malul abrupt al .,cartierului Corabia Veche" şi astupă toate
gurile de reYărsări periodice ale Dunării. Gîrla Celeiului, ce
pornea din Balta Orlea şi stră!bătea lunca Celeiului. a fost, de
asemenea, astupată la gurile ei (fig. 27). Dar odată cu oprirea
acestei gîrle a fost desfiinţată şi „pescăria de la Celei", cunos-
C'lltă, încă, din faimoasa diplomă a Ioaniţilor, dată în 1247, de
către regele Bella al IV-iea (\'ezi mai jos, ip. 148).
Nu putem şti, însă, care era aspectul hidrografic al Dunării
şi topografia ei, dintre Sucida\'a şi Oescus, în antichitate. După
toate probabilităţile, pe sub actuala ripă a malului românesc,
se scurgea un alt braţ navigabil al Dunării. Din cercetările ar-
heologice, făcute sub malul românesc, rezultă că vasele flu-
,·iale rornane puteau pătrunde pe el pînă lingă cetatea Suci-
da\'a. unde s-a identificat un chei de port (fig. 20, p şi 82). Pre-
zenţa acestui braţ na\'igabil al Dunării, pe sub malul românesc,
ar putea fi confirmată şi de existenţa unui picior de zidărie, de
mărimea 2,50 X 8 m, constatat de Polonic, lia 50 m spre sud de
portal. Din acest braţ alu\'ionat. mai rămine, azi. curgătoare,
o simplă girlă. ce se a.flă la 25 m sud, faţă de portalul podului.
Ea este alimentată. continuu, de izvoarele ce ţişnesc de sub
malul \'ecin. Datorită acestei situaţii hidrografice complicate,
podul lui Constantin cel Mare prezenta două părţi distincte.
Intre malul românesc şi actualul braţ navigabil al Dunării,
deci pe o fîşie de luncă inundabilă, lată de 1 300 m, acest pod
!'-a construit cu picioare din piatră şi din lemn. Dar în afară de
portalul său clin zidărie şi o pilă la 50 m. nu a lăsat nici o
altă urmă din zid sau din lemn (fig. 27).
Pe braţul naYigabil al Dunării, lat de 1137 m, a funcţionat
principalul sector al podului de },a care ne-au rămas trei pici-
oare de piatră. Cit pri\'e.şte portalul podului de pe malul drept
al Dunării, PI urmează a fi găsit la 100 m \'est, faţă de actualul
pichet de grăniceri bulgari, unde Polonic şi Tocilescu menţio
nează resturi de zidării cu cărămizi 9 . In această situaţie, cons-
trucţia podului lui Constantin cel Mare se extindea pe o lun-
gime totală de aproximati\" 2 437 m, fiind deci unul dintre cele
mai lungi poduri din antichitate. De lingă aotualul pichet de
grăniceri din BuLgaria, unde va fi fost portalul sudic, o şosea
lega podul direct cu oraşul Oescus, situat pe o terasă extinsă, în
unghiul format de vărsarea Iskerului şi cotul Dunării. Jumă
tate din corpul podului era realizată din lemn, deci u.~r de
104
ridicat. Dificultăţi tehnice serioase au apărut numai pe actualul
braţ navigabil al Dunării.
F'aţă de etiajul Dunării, nivelul luncii Celeiului se ridica
cu 2-3 m. ln anii oind se produceau inunldaţii pe aceste locuri,
înălţimea apei se ridica pînă la 3 m. Portalul podului roman
era atunci atins de ape, mai ales primăvara. Ripa terasei Cele-
iului de lingă portalul nordic, se afla la o înălţime de aproxi-
mativ opt metri fiaţă de nivelul luncii. Dacă portalul sudic al
podului se găsea lingă actualul pichet de grăniceri bulgari, el
era acolo şi mai mult eXlpus inundaţiilor. De la portalul res-
pectiv, drumul se putea lega cu oraşul Oescus, construit numai
pe un dig înalt.
Cu concursul Serviciului Hidraulic Român am putut stabili
că amplasamentul podului lui Constantin cel Mare, existent
pe braţul navigabil al Dună.Tii, se găseşte la 634, 750 km faţă de
vărsarea Dunării în mare şi la 680 km faţă de intrarea flu-
viului pe teritoriul românesc (fiig. 27).
2. SCRIITORI ROMANO-BIZANTINI
DESPRE POD
ln legătură cu podul lui Constantin cel Mare posedăm scurte

informaţii de la patru scriitori din epoca tîrzie romană şi din
cea bizantină.
Sextus Aurelius Victor, în două dintre scrierile ce i se atri-
buie, vorbind despre domnia primului împărat creştin, spune,
o dată, că „acesta a construit un pod peste Dunăre" 10 , şi adaugă,
în acelaşi loc, că „a construit un pod pe Dunăre ; a clădit castre
şi castele în numeroase locuri potrivite" 11 . Autarul a trărit în a
doua jumătate a secolului al IV-lea şi a ocupat demnităţi de
seamă, slllb împăraţii Iulian A:postatul (361-363) şi Teodosiu I
(379-395). Din pă·cate, caracterul prea rezumativ al lucrărilor
sale nu i--a permis a ne tr.arnsmite detalii despre acest pod.
asupra căruia putea fi bine informat, cel puţin din izV'Oairele
scrise, dacă, la acea dată, construcţia respectivă nu mai era
în picioare.
Chronicon Paschale, un cronograf, din veacul al VLI-lea,
notează că sub consulatul lui Flavius Ianuarius şi a lui Ve-
ttius Iustus, adică în anul 328 : „Constantin cel Cuvios a trecut
Dunărea de mai multe ori şi a construit acolo un pod de pia-
tră"12. lnsemnarrea din acest izvor se leagă perfect cu alte două
ştiri contemporane despre împărat.
105
Episcopul Eusebiu din Caesareea, biograful său, ne spune
că, în anul 328, Constantin a plecat din Nicomedia la Dunăre 13 .
ln adevăr, prezenţa, în acest an, a împăratului, pe frontiera
dunăreană, se şi confirmă, prin locul şi data unei legi semn.iată
de el. ln luna iuHe a anului 328, Constantin semnează o lege
în localitatea Yscum14, care nu este altceva decit numele (co-
rupt) al oraşului Oescus, situat, după cum s-a arătat, la capătul
sudic al podului său. Legate între ele, aceste ultime trei ştiri
ne confirmă faptul că podul dintre Oescus şi Sucidava era ter-
minat în anul 328 e.n., cind el a fost probabil şi inaugurat de
către împărat. Atunci Constantin a trecut de mai mui.te ori pe
el, la nord de Dunăre. Cum în acest moment nu ne sînt semna-
late lupte ale romanilor cu popoarele în migraţie, de pe terito-
riul Daciei, este de presupus că vizitele imperiale. dincolo de
fluviu, au fost făcute pentru inspectarea altor lucră1ri strate-
gice, finite sau in curs de realizare (drumul roman dintre Du-
năre şi Romula-Malva, valul Bra:zx:la lui Novac, fortificaţiile
Sucida\'ei etc.).
Podul său a mai lăsat slabe ecouri in paginile a doi croni-
cari bizantini, care s-au informat, din literatura istorică mai
veche. ac;upra lui.
Theophanes Confessor (752-818), in Chronographia sa,
compusă intre anii 810-815, ne arată că „in acel an [328] Cons-
tantin cel Cuvios, trecind Dunărea, a construit acolo un pod
de piatră şi a învins pe sciţi"15. Textul lui Theophanes este ase-
mănător, ca redactare, cu cel din Chronicon Pa.schale. Dar prin
faptul că el dă ştirea despre victorii armate ale împăratului,
ne poate arăta că nu s-a informat direct din amintita cronică.
Este ştiut că Theophanes foloseşte o cronologie întirziată, cu
opt ani, faţă de cea reală. Este posibil ca ambele ştiri să aibă
comună o altă sursă de informaţie, nouă necunoscută. Notăm
faptul că, întocmai ca şi Chronicon Paschale, cronicarul bimn-
tin, ne spune că podul era din piatră, deci zidit. Cit priveşte
„sciţii'"', învinşi de împărat, intîlnirn aici obişnuitul obicei al
scriitorilor bizantini de a arhaiz.a numele popoarelor contem-
porane, in migraţie. Neamu.rile „scitice", învinse, atunci, de
către Constantin, nu erau altceva decît sarmaţii şi goţii, ce ocu-
pau, în veacul al !V-lea, fostul teritoriu al Daciei Traiane16.
Intre veacurile XI-XII, călugărul bizantin Georgius Cedre-
nus, în compilaţia cronicii sale, aminteşte, şi el, pentru anii
23-25 ( = 328-330), ai domniei primului împărat creştin că
„acesta [Constantin cel Mare], trecind Dunărea, a făcut acolo
un pod de piatră şi i-a învins pe sciţi"17.
106
Comparînd textul lui Cedrenus cu al predecesarului său
Theophanes, se vede el.ar că el a rezumat pe înaintaşul său şi,
deci, nu ne poate spune nimic în plus.
:Jn concluzie : ceea ce se poate reţine, din ştirile literar-isto-
rice prezentate mai sus, este faptul că pod.ul lui Constantin a
fost construit undeva la Dunăre (fără a ni se indica locul lui) ;
că el era din piatră şi că data construcţiei începuse înainte dt=>
anul 328, cîn'<i a fost inaugurat de împălrat.
3. CERCETARI ARHEOLOGICE
LA RUINELE PODULUI
In afară de informaţiile sumare ale inginerului Alexandru

Popovid {vezi mai sus, p. 14), în secolul trecut s-au mai făcut
unele cercetări, asupra podului, de către alţi arheologi.
In 1869, Cezar Bolliac face o vizită l1a ruinele romane de 1a
Celei şi ail."'ată între altele : „Aci a înti.ns podul Constantin pe
stîlpi de pi1 atră, care stau încă în apă şi dintre care se vede mai
cu seamă unul, de care s~au iZJbit mai multe vase, şi un vias stă
şi astăzi afundat lingă stîlp. De la oopătul acestui pod pleca şi
şoseaua romană, care merge printre movile şi morminte şi se
împreună cu cea de la Antonina sau Caracal, Recica de astăzi,
care a fost şi oraşul cel mai important din Dada de Jos" 18 . La
această informare, gazetarul, diletantul arheolog Bolliac, scri-
ito'r, însă, de un înflăcărat patriotism, alătură şi o schiţă pe care
sînt trecute ruinele de la Celei, împreună cu por.talul podului
şi primul. picior de piatră al lui dinspre malul românesc, situat
în braţul navi.,g,aibil al Dunării (C), probabil acela despre oare ne
spune că s-au i2ibit vapoarele.
Patru ani mai tîrziu, acelaşi Bolliiac revine la Celei şi. între
altele, cercetează, prin săpături, împrejurimile capătului podu-
lui. „De la Oescus la Celei a fost pod de piatră pe Dunăre -
scrie el. Acest pod s-a făcut în anul 318, de către Constantin I,
care voia să fie al doilea Thaian .şi oare-iŞi aş€'2Jase cartierul gene-
ral la Oescu, în timpul ră:ziboiului al doilea dacic. Podul de-a
stînga Dunării a fost apă.Tat cu întăd•ri de amîndouă laturile
şi de la capătul lui porneşte şoseaua de care am vorbit. Am voit
să ~ săpături şi la această parte a Celeiului, unde nu făcu
sem niciOidată; am combinat ctt am putut săpăturile de partea
stîngă a podului, uroind pe şosea. N-a trecut mult ca să înceapă
a se ivi printre cărămizi de acoperiş de case, bucăţi, fragmente
de statui de marmoră de dimensiuni naturale"19.
107
In continuarea acestor relatări, despre săpăturile sale, Bo-
Hiac descrie, sumar, fragmentele de sculpturi, de inscripţti.i şi
difer~te alte obiecte, aflate de el lingă portalul podului, în ruine
de case romane. Toate aceste piese se păstrau la Muzeul de
Antichităţi din Bucureşti. Analiza lor ne arată că aparţin seco-
lelor II-III e.n., ele neavind, deci, nici o legătură cu podul lui
Constantin cel Mare20 •
Un an mai tîrziu, Bolliac atacă problema ruinelor portalu-
lui podului constantinian, dindu-ne aceste vagi informaţii :
„Ceea ce am mai făcut acum la Celei este descoperirea picioru-
lui din dreapta de la capătul podului lui Constantin, lucru ce-mi
sta pe inimă. de cind descoperisem pe cel din stinga, cu oa...:;ele
~i statuiele despre care am relatat acum un an. Acest picior
l-am descoperit destul de bine, dar n-am găsit pe lingă dînsuJ
nici fr~ente de statuă, nici nimic altul care să aibă vreun
interes"" 1 .
De reţinut faptul că Bolliac a fost primul care a dezvelit
ruinele portalului podului roman. 00:re după aceea s....au reaco-
perit. repede, prin depunerile şi gunoaiele scurse de pe coastă.
Treizeci de ani mai tirziu, clnd le-a redez\·elit Tocilescu, zidă
riile nu se mai vedeau la suprafaţa solului. Rămîne interesantă
afirmaţia lui Bolliac despre existenţa, „în stînga"" acestuia, a
unui al doilea picior de pod. Se pare că cel de-al doilea picior,
menţionat de Bolliac. poate fi identificat cu baza unui posta-
ment, dt la un pilon de 7Jdărie, ce susţinea tablierul podului,
la nord de portal, care a fost precizat în săpăturile din 1968
(Y. mai jos p. 113). ln orice caz, Tocilescu nu l-a cunoscut în
1898. ln jurul <K-estui rest de pilon, s-au aflat, recent (1968).
multe urme de tencuială romană, pictată în roşu pompeian, aso-
cia~e ('U fragmente ceramice romane, din secolele II-III e.n .•
toate, adunate din săpăturile lui Bolliac.
Cercetări şi săpături sistematice la portalul podului de la
Celei a intreprins, mai tîrziu, şi Gr. G. Tocilescu. Conducerea
lucrărilor a fost încredinţată de el lui Pamfil Polonic-tatăl, din
ale cărui notiţe de săpături rezultă că a lucrat, acolo, de la
16 iunie pină la 15 august 189822. Atunci cind a deschis săpă
turile. întregul portal al podului se găsea acoperit de gunoaiele
aruncate de către sătenii din Celei. In primul rînd, Polonic
constată că pe sub malul Celeiului se găseau, încă, urme de
zidării de la un mare zid de apărare ce lega portalul cu colţul
cetAţuii constantiniene şi cu turnul de SV ale fortificaţiilor ci-
vile ale oraşului Sucidava. De îndată ce a dezvelit o parte din
portal, Polonic subliniază faptul că „cimentul de la piciorul po-
dului diferă de cel de la zidurile cetăţuii"". Cel de la cetăţuie
J08
a\·ea amestecat, în mortar, cărămidă pisată, pe cînd la zidăria
portalului s-a folosit var curat, amestecat cu prundiş şi nisip.
1n realitate, el avea în faţă restalllI'ările bizantine ale cetăţuii
{sec. al VI-lea e.n.), pe cînd la portal zidăria ariată numai siste-
mul de constructie din secolul al IV-lea.
Folosind rap~artele de săpături ale lui Polonic şi unele date
mai vechi, Tocilescu ne-a lăsat, desipre pod, următoarele oons-
tatări : „La 132 m 9pre vest de zidul fortăreţei, sălpăturile noas-
tare au dezvelit rămă~iţele capului unui pod peste Dunăre. Era
acoperit de gunoaie şi pămînt pe aproape 1,50 m înălţime. El
consistă dintr-un trunchi de zid de 13.32 m lung şi 6,35 m lat.
Deasupra acestui zid este construit în amibele colţuri despre
mal cite un stîlp masiv de zid, aYînd grosimea. unul (cel despre
est) : 3,20 X 3,90 m, celălalt : 3 X 3, 72 m. Ei sprijineau desigur
bolta porţii podului. Intre aceşti stîlpi se găseşte o platformă
de 5,79 m lungă şi de 3 m lată. ln pair.tea despre zidul temeliei
ea face un unghi înaintat către vest, un fel de gheţar destinat
ca să apere piciorul contra curentului apei şi sloiurilor de
gheaţă. Tot aici se lega de piciorul podului, în partea dinspre
mal, un zid gros de 1,45 m, care avînd aproape aceeaşi gro-
sime ca a zidului înconjurător al fortăreţei va fi fost poate însuşi
acest zid. Fortăreaţa servea, în orice caz, pentru apărarea podu-
lui.
Piciorul este construit din piatră, faţa lui din pietre cubice
regulat tăiate, iar interiorul, din pietre brute, legate laolaltă,
foarte tare, cu ciment aLb (beton), puţin amest·ecat cu nisip şi
cărămidă pisată. Asemenea moritar îl găsim întrebuinţat şi la
zidurile fortăreţei"23.
Acestei descrieri, Tocilescu îi adaugă un plan al ruinelor
portalului ridicat de către Polonic, oare, faţă de cercetările din
1968, prezilI1ftă diferenţieri (vezi mai jos ip. Ul).
In ceea ce priveşte picioarele podului din braţul navigabil
al fluviului, Tocilescu află, şi el, de la pescarii din Celei, că
acestea ar fi în număr de şapte. Unele fuseseră sondate, cu cinci
ani mai înainte, de către arheologul român, cînd a obţinut
aceste rezultate : „Ca să ne încredinţăm, am profitat de epoca
cînd Dunărea era scăzută (în toamna anului 1893), şi însoţit
de d. inginer topograf Polonic, de primarul şi învăţătorul din
Celei şi de mai mulţi pescari, ne-am dus cu luntri pînă la mij-
locul fluviului, .şi aici, în locul unde apa face vîltor.i sau anăfor
niţe, după multă osteneală, am prins cu frînghiile unul din acele
picioare, .şi prin sondaje am constatat : 1) la o adîncime de
2,85 m s-a dat de pietre mari; piciorul aire o lungime de 10 m
şi o lăţime de 6 m ; 2) dind în lături pe lingă pietre, nu s-a
109
putut ajunge la fundul Dunării, măcar că nuiaua de sondaj avea
o lungime de 6 m.
Podul are direcţiunea drumului lui Traian, coada bălţii şi
100 m spre est de pichetul bulgăresc, drept către ruinele colo-
niei Oescus de la Ghighiu" 24 .
Nu trebuie să acceptăm, aidoma, datele lui Tocilescu, în ceea
ce priveşte dimensiunile picioarelor podului, deoarece el le-a
obţinut cu mijloace de investigaţie rudimentare. Cercetările cu
scafandri, făcute în anul 1933, au dat alte rezuJ,tate. Preţioase
sint, însă, constatările lui în ceea ce priveşte legarea ampla-
samentului podului cu direcţiunea drumului roman de la nord
de Celei. precum şi faptul că portalul sudic al podului este de
căutat la 100 m spre est, faţă de pichetul de girăniceri bulgari,
adică tocmai în locul unde Polonic constatase urme de zidării
din cărămidă (vezi mai sus). El nu are, însă, dreptate, cînd
afirmă că, mortarul, folosit la zidă!l"'ia portalului, nu are o com-
poziţie identică cu cel întrebuinţat, la zidul de incintă al forti-
ficaţiei constantiniene şi bizantine, de pe platoul vecin (la
132 m). Din obsen·aţiile recente se constată că în mortarul folo-
sit la zidăria portalului nu există cărămidă pisată, dar este
acela.';ii cu cel folosit, in perioada constantiniiană, clin cetăţuie.
Rezultă că, la Celei. Tocilescu a dezvelit portalul podului
pe care-l denum~te „pilon", „capăt de pod" etc., iar Polonic
îl identifică cu „poarta podului". In ceea ce priveşte forma
construcţiei. cei doi nu au încercat analogii cu portalul podului
lui Traian de la Drobeta-Tr. Severin, deşi elementele sînt ase-
mănătoare : aceeac;;i zidărie, j!>latformă adincită, zidua-i laterale
de legătură cu cetatea de apărare a podului etc.2s. Prezenţa unui
„aYantbec ... (gheţarul). unic ltt acest partal, l-a reţinut pe Toci-
lescu. care 1-a identificat cu o pilă-culee sau cu însuşi portalul
podului. La Drobeta-Tr. Severin, portalul nu posedă acest „ghe-
ţar", iar picioarele podului au „gheţari" dubli (cu excepţia pile-
lor-culee)26. Apariţia unui puternic, „avantbec", la portalul de
la Celei, vine în 9prijinul existenţei unui braţ important al
Dunării spre malul românesc. Lungimea platformei de 6 m,
adincită în blocul de temelie al portalului, îi putea indica lui
Tocilescu în~i lăţimea intrării podului.
De fapt, ea corespunde şi cu a ~oselei romane, ce pornea spre
nord. Pare curios faptul că Tocilescu nu aminteşte de loc des-
pre un picior de pod, menţionat de Polonic, în notele lui de săpă
turi, la 50 m spre sud de acest portal, el fiind de mărimea
2,50 X 8 m. Dacă există, într-adevăr, acest picior, distanţa intre
el şi portal apare prea largă, pentru deschiderea unei singure
bolţi de lemn. Este deci de presupus existenţa unui alt picior
110
intennediia:r, între portal şi această pilă. In acest caz, deschi-
derea bolţilor (dacă acestea existau) nu depăşea 25 m. Se poate
presupune că tablierul podului fusese realizat numai din birne,
fără o susţinere a lor de către arcurile bolţilorr dintre pile. In
acest caz, picioarele de lemn trebuiau să fie mult mai dese.
~n timpul îndelungatelor campanii de cercetării arheologice
din oraşul roman şi cetăţuia romano-<bizantină Sucidava (1931-
1974), ne--am străduit a obţine noi date tehnice şi aJrheologice
despre podul lui Constantin cel Miare. Am căutat, de asemenea„
să verificăm unele dintre informaţiile lăsate de predecesori, în
legătură cu acest monument.
Primele cerectări le-am făcut în lurna octombrie a anului
1933, pe linia picioarelor podului din braţul navigabil al Du-
nării. P['i'Il colaborarea inginerului C. Voiosu, pe atunci şeful
serviciului Diviziei de Dragaje GiuT1giu, cu un vas al Servi-
ciului Hidraulic Român şi cu concursul unor scafandri, am
făcut o serie de observaţii, sondaje şi măsurători pe linia am-
plasamentului podului din Dunăre. S-au ridicat, atunci, un pro-
fil transversal prin pilele podului, la scara lungimilor de
1 : 2000 şi a înălţimilor de 1 : 200 (fig. 28), precum şi un plan
general de situaţie al regiunii dintre Celei şi Ghiighi, la scara
de 1 : 10 000. Adîncimile apei au fost măsurate de un vas din
26 în 26 m.
La aceea dată, cea mai adîncă cotă a apelor în raport cu
etiajul nu depăşea 5 m, deci cu o diferenţă în minus de aproxi-
mativ o jumătate de metru faţă de Tir. Severin. Cea mai
mare adîncime a apei nu apare la centrul albiei ei, unde s-a for-
mat un fel de platformă ridicată cu un metru şi l,ată de aproxi-
mativ 100 m. Această spinare este flancată de două canale, cu
adîncimea cea mai mare (cinci metri fJaţă de etiaj). ln dreapta
şi stînga ei, a1bia rîului se ridică domol spre maluri, făiră gropi
sau depuneri aluvionare, cum apar, în parte, la Tr. Severin.
Pe malul românesc înregistrăm cota de + 7 ,20 m, iar la cel
bulgăresc, numai + 5,00 m, în raport cu linia etiajului Dunăirîi
în acest loc. Este de asemenea de reţinut faptul că portul
vecin CoraJbia (4 km în aval), cota Dunării în raport cu nivelul
Mării Negre este de +20,183 m.
Cit priveşte natura fundului Dunării s-<a constatat a fi în
cea mai mare parte din pămînt aluvionar. Numai spire malul
bulgăresc, pe o lungime de 130 m, f undui apei este format din
piatră, o stîncă a prispei balcanice, în care nu se puteau înfige
piloni pentru construcţia picioarelor podului. Apa se scmige
domol şi face virtejuri puternice numai în cele trei locUJri, unde
se i2ibeşte de ruinele pilelor de zidărie ale podului.
111
Cercetările subacvatice, din octombrie 1933, au identificat
pe albia Dunării numai trei picioare ale podului roman, toate
din zidărie27. Intre ele nu s-a putut constata nici o altă urmă
de pile durate în zid sau resturi ale unor piloni de lemn. Picioa-
rele podului se găsesc amplasate pe partea mai puţin adincă
a albiei şi în zona unde fundul apei este din pămînt. Faţă de
pila centrală, plasată exact la mijlocul a1biei, cea dinspre ma-
lul românesc este situată la 163 m, iar cea dinspre malul
bulgar la 130 m. In raport cu etiajul Dunării, ruinele acestor
pile se găseau (oct. 1933) la o adîncime de 2,20-2.60 m. Am-
plasarea s-a făcut în a58 fel, ca temeliile lor să evite cele două
mari adincimi ale apei.
Partea cea mai interesantă. ciştigată prin cercetăirile din
1933, se referă la forma şi tehnica zidă,riei acestor pile. Fiecare
are lăţimea de 19 m, adică exact aceeaşi dimensiune ca la pilele
podului lui Traian de la Drobeta-Turnu Severin ! Ele posedau,
ca ~i la TL Sc\'erin „anmt" şi. „arierbec•·, ruinate de ape. S-a
constatat că în această formă deteriorată pilele erau lungi de
26 m. Deci putem presupune că şi în această dimensiune a lor,
în stare intactă, putea fi de 33 m. ca la podul lui Traian. S-a
mai putut obsen·a că, pînă la tE'lnelii, corpurile pilelor lui Cons-
tantin cel Marc fuseseră îmbrăcate cu un parament din blocuri
de piat:ră cioplită regulat. Un atare bloc. extras de scafondiri şi
pă<.;t1·at dnd\·a la Şantierul Naval din Giurgiu, avea dimensiu-
nile 0,90 X 0.65 X 0,55 m. Se pare că aceste blocuri erau legate
intre ele cu acele uriaşe scoabe de bronz, despre care vorbeşte
Alex. Popo\'ici (\'ezi mai sus p. 14) ; dacă nu cumva aceste
scoabe legau arcurile de lemn sau birnele podelei ?
ln concluzie, din aceste date culese în 1933, putem ajunge
la o constatare importantă : pilele podului lui Constantin cel
Mare an"'au acelea41i dimensiuni şi tehnică constructivă, ca ace-
lea cunoscute mai bine la podul lui Apollodor ; rezultă, deci, că
la construcţia podului de la Celei s-au folosit acel~i metode
de fundare a pilelor, ce se aplicaseră cu două veacuri mai îna-
inte la podul lui Traian de la Drobeta-Turnu Se\'erin; pe ace-
lea t.i·ebuie să le fi cunoscut perfect anonimul arhitect al po-
dului lui Constantin cel Mare.
A doua fază a cercetărilor asupra podului de la Celei a
inceput în anul 1968. lmpreună cu profesorul Octavian Toropu,
am hotărît să redez\•elim portalul lui, spre a verifica datele
rămase de la Tocilescu-Polonic, care ni se păreau neconclu-
dente în unele privinţe. ln acel-aşi timp, dt.11pă consolidarea rui-
nelor, el urma a deveni un monument vizilbil. Oapătul acestui
pod este a.c;tăzi total dezvelit. consolidat şi îngrădit cu sînnă
112
ghimpată, incit poate fi vizitat atît de turişti, cit şi de către
oamenii de ştiinţă. Noile cercetări au adus preţioase elemente
în legătură cu forma, tehnica de lucru şi dimensiunile ruinelor
capătului nordic al podului 28 (fig. 29).
Portalul a fost ridicat pe o puternică fundaţie, de o formă
neregulată şi zidită în tehnica opus incertum (piatră spartă
neregulat, legată cu mortar gălbui-uniform, realizat din var.
nisip şi pietri-ş). Lungimea maximă a platfornnei este de 14,50 m.
lăţimea de 7,00 m şi are o fundaţie ce se scdboairă la peste
1,50 m adînicirme (din oauza izvoarelor puternice nu s-<a putut
săpa pînă la fund). în partea de nord, ea prezintă un spaţiu
gol, de formă dreptunghiulară neregulată care măsoară : 3,70 m
(nord) X 2,85 m (est) X 2,70 m (vest) X 3,85 m (sud). ln motl gre-
şit, Tocilescu şi Polonic umpleau acest gol cu o platformă de
mortar care nu există. Ei nu au constatat că peretele .nordic al
acestui gol coboară în trepte, dintre care prima ~lată de 0,35 m)
se află la 1 m adîncÎlme (după oare urmau altele, neprecizate
din cauza izvoarelor ce ţî,şnesc puternic în acest loc). Către
sud-vest acest puternic postament formează un proeminent
avantbec, absent însă în partea opusă (sud-est), unde întîlnirn
un unghi de 90° (fiJg. 29, 2).
Pe aooastă puternică pl1atformă-postament cu o dublă func-
ţie (pilă-culee şi portal) s-a ridicat portalul, de la care se mai
văd umnele picioarelor sale laterale de susţinere, fiecare de
formă dreptunghiulară. Dimensiunile maxime ale acestor pi-
cioare de zidărie sînt de: 3,95X3,15 m (est) şi 3,75X2.95 m
(vest), fiind depărtate între ele cu 5,70 rn ceea ce corespunde
de fiaipt cu lăţimea porţii podului. A1ceste picioare, l,a înălţimea
de 0,30-0,70 m (est) şi la 1,15 m (vest) ~aţă de platfomnă, po-
sedă cîte un brîu realizat din cărămidă alternînd cu piatră, fiind
înalt de 0,05 m. Pe feţele lor exterioare, ambele piciooce fuse-
seră îmbrăcate cu o haină de blocuri de cakar, cioplite regulat
şi fixate într-un emplecton obişnuit29.
„Spre sud cele două picioare sînt legate organic printr-un
trunchi de zidărie, avînd dimensiunile maxime de 11,20 X 3,50 m.
Acestea se termină spre vest într-un unghi, urmiărind forma
platformei pe care se sprijină. Faţa nordică a zidului, construită
din blocuri de calcar tăiJate regulat, legate cu mortar, îndepli-
neşte rolul de parament pe această parte. Judecind după urmele
lăsate în zidărie, în partea de est, sud .şi vest, zidul este protejat
de blocuri mari de piatră de fomnă, în general, paralelipipe-
dică, avînd dimensiunile medii de 0,70 X 0,60 X 0,30 m. Rostul
acestui zid, care se înalţă pînă la circa 4,50 m deasupra plat-
formei, era de a apăra construcţia în partea sudică, în perioa-
8 - Sucldava 113
dele cind nivelul apelor cr~tea, şi de a susţine capetele bol-
ţilor de lemn pe oare se rezema tablierul dintre portal şi pila
de la sud de acesta"30.
In partea de apus, portalul se prelungea cu un zid lat de
1,45 m, păstrat azi pe o lungime de 2,15 m şi lucrat din piatră
spartă legată cu un mortar de var obişnuit, dar în care s-au
amestecat rare fragmente de cărămidă pisată. La bază, acest
zid nu se leagă de platforma portalului. Numai în partea sa
superioară. zidăria lui încalecă ruinele portalului, de care se
lega. Un zid similar se găsea şi în partea opusă a portalului,
dar astăzi este total dispărut. Din felul cum se leagă de portal
şi din compoziţia mortarului lor diferit de al acestuia deducem
că cele două ziduri s-au ridicat într-o epocă cind portalul era
distrus 31 .
La o distanţă de 10 m nord de portal, s-au identificat res-
turile de temelii ale unui postament de zidărie, de măirimea
2,25 X 5,90 m şi lucrat în opus incertum pe o platformă asemă
nătoare cu aceea de la portal. Identificăm în aceste resturi un
pilon de zid ce susţinea tablierul podului de la nord de portal
(fig. 29. 1). Se pare că în continuarea acestuia. podeaua se spri-
jinea pe piloni de lemn putrezit, intilniţi la 3 m şi 7 m spre
nord de acest ultim zid.3 2 .
ln pămintul rezultat din săpăturile lui Bolliac şi Tocilescu,
prec·um şi in straturile nederanjate, s-au aflat şapte monede
de brom constantiniene3 3.
Din păeate, cercetările din 1968 nu au reuşit să identifice
trunchiul de zidărie al pilei-culee situată la 50 m sud de portal
şi avînd mărimea de 2,50 m X 8 m, de$pre care ami*şte Polo-
nic. Se pare c:ă aeeste ruine au fost total distruse sau ingtopate
adinc in aluYiuni.
4. CUM ARATA PODUL LUI CONSTANTIN?

După cum Traian şi-a inaugurat podul de la Dunăre prin
baterea unor monede, tot aşa a făcut şi Constantin cel Mare
pentru cel de la Sucidavia. La acest ultim eveniment se referă
un medalion de aur, emis in atelierul monetar din Constanti-
nopol, piesă mult controversată în ceea ce priveşte ociginalul
său antic. Numismatul H. C.Ohen l-a reprodus cu oarecare re-
zerve, deoarece avea în faţă numai imitaţii şi :f.lalsuri ale piesei34.
J. Maurice35 l-a acceptat fără nici o critică. Deşi nu ni s--a păs'."'
trat originalul oonstantinian, este meritul lui A. Alfoldi34 de
a fi adus argumente definitive în privinţa existenţei piesei res-
pective în antichitate (fig. 65, 1).
114
Reversul medalionului înfăţişează bustul împăratului spre
dreapta, diademat, drapat şi însoţit de legenda CONSTANTiiNVS
MAX. AVG. Pe revers apar inscripţiile SALVS REIP!(uiblicae)
şi DANVBIVS (în exergă). Podul lui Constantin, reprezentat pe
revers, este redus la trei bolţi executate din blocuri cioplite
regulat. TaJblierul s-a indicat printr-'() ditmgă g1roasă, arcuită şi
sprijinită pe patru maci blocuri de piatră aşezate pe capetele
superioare ale pilelor. La capătul din drepata al podelei apare
un stilp cilindric, mai înalt <lecit podul, ou capătul superior
bombat, element pe care Alrfoldi ii identifică, just, cu un turn
de rapăraire. ln chip de luptător, împăratul păşeşte victorios pe
pod, îmbrăcat cu o mantie militară, înaronat (cu o lance în mina
dreaptă şi cu un scut în cea stingă). Este condus de o Victoria„
ce poairtă un trofeu. Ea ii arată cu mina dreaptă un barbar pe
jumătate îngenunchiat şi cu mîinile aduse la piept în semn de
supunere. La capătul din stinga podului, chipul simbolic aI
zeului Danubius protejează trecerea împăratului peste pod, în
maniera scenelor întîlnite pe columnele lui Traian şi Marcus
Aureliu.<;. Sub arcurile podului, se pot distinge cu greutate două
siluete de corăbii şi dunga ondulată ce indică V1alurile fluviului.
Fraţă de datele arheologice culese 1ia Celei, fără îndoială că
nu putem considera imaginea podului de pe această monedă ca
un document sigur pentru reconstituirea construcţiei. Elemen-
tele arhitectonice ale podului au ieşit din imaginaţia unui lu-
crător monetar de la Constantinopol, care nu văzuse originalul
de la Dunăre.
Miarsigli37 a fost primul care a crezut că imaginea podului
lui Constantin cel Mare poate fi identificată şi pe o mică mo-
nedă de bronz, bătută de asemenea la Constantinopol, în cin-
stea unui prinţ al dinastiei constantiniene. Dar recentele studii
numismatice au dovedit că această piesă nu datează din epoca
constantiniană, incit trebuie eliminată din repertoriul figurativ
al podului lui Constantin cel Mare38 (fig. 65, 2).
După cum s-a arătat, unii autori antici (Chronicon Baschale„
Theophanes şi Cedrenus) numesc podul lui Constantin ca fiind.
de piatră. Realitatea arheologică arată, însă, că el a fost mai
degrabă un pod de lemn ( y~<pvpcx ~v). LV'YJ ), decît un pod de
piatră ( yE<pvpcx J..~atv'Y) ). Nu-şi avea explicaţi.a ridicarea unei
construcţii atât de costisitoare, numai din zidărie, pe o lungime
de 2 437 m, in lunci inundabile, unde podul putea fi lucrat
uşor numai din lemn. Podul lui Constantin II'eprezenta o con-
strucţie mixtă, din lemn şi piiatră, iar zidăria nu ocupa locul
prind.pal în corpul lui, ca la acela de la Tr. Severin. In stadiul}:
actual al cercetărilor sîntem siguri că numai capetele lui şi cele
llS.
trei pile din Dunăre erau zidite, în rest, era, probabil, numaj
din lemn.
Recapitulind toate datele expuse pînă aici, ajungem la ur-
mătoarele concluzii definitive, în legătură cu partea tehnică a
podului.
Pe malul românesc fusese zidit numai portalul, dotat cu
elemente de apărare (crenele şi camere interioa:re cu ferestruici
pentru observaţie şi tragere). Zidăria folosită la capetele podu-
lui îl ferea şi de incendiere. Octa\·ian Toropu a încercat şi o
reconstituire. ipotetică, a acestui portal, folosindu-se de unele
elemente oferite de podul lui Traian, mai bine cunoscut
(fig. 30-31). După calculele sale. portalul ar fi avut înălţimea
maximă de 21,30 m şi era prevăzut cu o intrare înaltă de 3,00 m
şi lată de 5,70 m. Toropu ajunge la com·ingerea că : „înălţimea
la care se afla tablierul podului la portalul de nord era de
9,50 m, cifră ce rezultă din diferenţa de nivel dintre teriasa
pe care a fost construită aşezarea romană (35 m faţă de nivelul
mării) şi niYelul de călcare roman la data construirii podului
(25.50 m, socotit de a'iemenea în raport cu nivelul mării) 3 9". De
la acest portal pornea, spre nord, un pod de bîrne, lung de
37,40 m, ~·ezemat mai întîi (la 10 m, nord) pe un pilon de zidărie
(cu baza de 2.60 X 6,50 m şi înalt de aproximativ 7 m), apoi pP
„şapte rînduri de piloni de lemn dispuşi la o distanţă de circa
3--4 m, unul faţă de altul 40 (fig. 30).
Dacă lăţimea intrării pe pod (la pol'tal) este bine stabilită
a.<;tăzi. ca fiind de 5,70 m, putem presupune că ea era mai
strimtă <lecit lărgimea tablierului podului, penbru necesităţi de
apărare. Faţă de lungimea pilelor construite în braţul naviga-
bil al Dunării este necesar să admitem că şi acest pod de la
Celei aYea o podea cu o lărgLme egală sau apropiată de a podu-
lui de la Drobeta-Tr. Severin.
Prezenţa unei baze de pilă, lucrată din zid, constatată de
Polonic la 50 m sud de portal, pl'e5UipUne existenţa unui al doi-
lea braţ na\·igabil în această zonă şi a mai multor picioare de
lemn, elemente ce urmează a fi stabilite prin viitoarele cerce-
tări. Se pare că în braţul navigabil de azi, picioarele de piatră
alternau cu altele din piloni puternici de lemn. bătuţi în albia
Dunării, după sistemul podului de la Vadin-Orlea41, dar pînă
acum neprecizaţi arheologic. Dacă au existat într-<adevăr numai
trei pile de piatră, atunci, rolul lor principal era de a întări
picioarele de lemn ale podului.
ln legătură cu înălţimea podului, s-a ajuns la următoa!rele
concluzii : „Intre portalul de nord şi braţul navigabil al Du-
nării, tablierul se găsea la o înălţime de circa 10 m, cifră care
116
rezultă din diferenta dintre nivelul terasei si nivelul malului
stîng al braţului na~~giabil al Dunării, luate în ra:pO'rt cu nivelul
mării (respectiv dintre 35,0 şi 25,0 m). Avîrnd în vedere etiajul
mediu al Dunării pe braţul sudic (5,80 m după hărţile de niavi-
gaţie) în raport cu nivelul mării (20,923 m}, putem stabili înăl
ţimea aproximativă a ta:blierului faţă de nivelul apei şi de patul
fluviului. Aceasta era de circa 14,077 m (35-20,923 m) şi res-
pectiv 19,877 m (14,077 + 5,80 m)"42.
In ceea ce priveşte tehnica şi forma taiblierului, a balustra-
delor şi a bolţilor ce uneau picioarele podului între ele, toate
lucrate din lemn, ele au copiat pe cele cunoscute de la podul
Apollodor":1.
Pentru fundarea pilelor de piatră este de admis o adîncime
mai mică a fluviului decît cea actuală şi existenţJa unor braţe
ale Dunării (azi potmolite) pe lingă malul românesc şi bul-
ga:r. Pe aceste ultime braţe ale Dunădi, s-a putut abate
apa în timpul construcţiei celor trei pile, din actualul braţ
navigabil al fluviului. Datele culese, în cursul cercetărilor din
1933, ne arată c1'ar că şi aid, oa şi la Drobeta-Tr. Severin,
zidkea picioarelor s-a făcut pe sec, metodă ce a necesitat aba-
terea apei. Fundarea pilelo·r a U1rmat acelaşi procedeu cunoscut
la Drobeta, deci cu sistemul acelor „chesoane". despre care ne
vorbesc, vag, Theophilus p,atricius, în veacul al IV-lea şi poetul
bizantin Ioan Tzetzes44 . PaI'amentul de blocuri, legate cu scoabe
de metal, ce îmbracă pilele, este dovedit de aflarea acelei scoabe
de bronz (Alexandru Popovici) şi de blocul de calcar. extras
în 1933.
Piatra folosită la zidălria podului, spairtă sau cioplită regulat,
a fost adusă din numeroasele cariere de calcar existente şi azi
pe malul bulgar al Dunării. De la sud de Dunăre, s-a putut
aduce şi lemnul de calitate (stejar şi conifere), deoarece în cîm-
pia romănăţeană nu avem dovada existenţei unor păduri de
seamă, care să fi furnizat, constructo•rilor podului, piloni groşi
şi bîrne lungi. Se pare .că, în zidărie, cărămida a deţinut un loc
minor.
După cum se ştie, despre podul lui Traian cunoaştem precis
anii folosiţi la construcţiia lui şi chiar numele cîtorva unităţi ale
armatei romane ce au lucrat la zidăria s.a45. Cit priveşte durata
lucrului pentru podul lui Constantin, Chronicon Paschale dă
doar un an, ceea ce ni se pare prea puţin, l·a o construcţie aşa
de mare şi dificilă ca execuţie. Amintitul izvor se referă. pro-
babil, numai la anul inaugurării ei, acesta fiind 328 e.n. Pentru
terminarea întregii lucrări ef\au necesari mai mulţi ani, în care
117
timp, cuceririle romane, la nord de fluviu, fuseseră mult lăr
gite de către Constantin.
Arhitectul podului de la Celei ne rămine de asemenea necu-
noscut. Se cunoaşte, însă, din relatările lui Tzetzes, în epoca
constantiniană, un renumit arhitect, inginer mecanic şi con-
structor hidraulic, cu numele de Theophilus Patricius. El a pu-
blicat o nouă monograf ie a podului lui Traian, inspirată din cea
a lui Apollodor din Damasc. Nu putem şti dacă Patricius'i 6 este
al doilea nume al său, O'ri reprezintă un tirtlu nobiliar, acordat
lui de un împărat. Titlul onorific, de patricius, a fost introdus
de către Constantin cel Mare47.
După cum am semnalat mai sus, din confruntarea datelor
tehnice, autorul podului lui Constantin a cunoscut bine pe cele
folosite de Apollodor. La data cind se ridioa podul dintre Oescus
şi Sucidava, cel de la Drobeta-T.r. Severin era de mult timp
distrus. ~a că singura posibilitate de a fi cunoscut rămînea nu-
mai monografia lui Apollodor. Aceeaşi configlllraţie topografică
la Celei. ca şi la Tr. Severin, folosirea sistemului de abatere
a apei pentru fundarea pe sec a pilelor, dar mai ales perfecta
identitate tehnică şi egalitatea dimensiunilor pilelor de zidărie,
ale celor două poduri - lucru cel mai dificil inrtr-o atarre con-
stucţie - ne dovedeşte clar, că podul lui Constantin este o
copie, mai puţin reuşită, după acela al lui Traian. Aceasta ne
face să bănuim că interesul lui Theophilus de a publica o nouă
monografie a podului lui .Aipollodor, în care, desigur, va fi
Yorbit şi despre cel de la Oescus-Sucidav1a, stă în legătură cu
misiunea ce o p1imise pentru construcţiia celui din UJrmă. El
culegea date tehnice dintr-o carte şi folosea experienţa altuia,
pentru a arunca peste Dunăre un nou pod. Şi aceasta era o
luC"rare adaptată topografiei Dunării de la Celei, situaţiei poli-
tice din nordul fluviului şi mijloacelor materiale ce i se puneau
la dispoziţie.
5. RUINAREA PODULUI
Pentru romanitatea de la DunăTea de Jos, podul lui Con-

stantin a avut o însemnătate deosebită. O asemenea construcţie
stabilă, costisitoare şi grandioasă, ca tehnică, nu se putea ridica,
dacă la nord de fluviu, imperiul nu stăpinea importante teri-
1x>rii. Din repertoriul urmelor arheologice, aparţinînd veacului
al !V-lea, putem stabili că întreaga zonă de cimpie a Olteniei
şi a Munteniei fusese reanexată, la acea weme, avind, ca limită
nordică şi strategică, m<Krele val „Bra2Xia lui Novac". Fără în-
118
doi,ală că un nou val de colonizare romană s-a extins asupra
acestor regiuni şi a întărirt, prin aceasta, elementul daco-roman,
rămas pe loc, dlllpă evacuarea aureliană. Resta~ea drumului
roman, la nord de Sucidava, reactiva legăturile. culturale şi
economice cu populaţia romanică din TransilV'ania.
Nu putem şti pînă la ce dată a rămas în picioare podul de
la Celei. Apărarea lui împotriva barlbarilor se realiza uşor, prin
fortificaţiile de la Sucidava. Nu credem că ruina1rea podului ar
fi fost provocată de atacuri gotice sau sarmatice. Aceasta re-
zultă şi din faptul că stăpînirea romană, în cetăţuia Sucidavei,
nu cunoaşte întreruperi în secolul al IV--lea e.n. Cînd Valens des-
chide, în anul 367 e.n., acţiunile ofensive împotriva goţilor, nu
se voilbeşte deloc de ipodul lui Constantin cel Mare. Trecerea
Dunării se făcea, atunci, pe la Constantini:ana Daphne şi Novi-
odunum. Dacă ar fi fost în picioare încă acest pod, el nu ar fi
fost folosit de Valens, deoarece teatrul de ră:zlboi era mult spre
est şi drwnUJl."i propice de înaintare pentru o mare armată, din
Sucidava prin cî1mpi:a munteană, pînă la cotul Dunării de la
Galaţi, nu existau. De aceea a fost mai uşoară înjgheiba:rea unor
poduri de vase, 1a Constantiniana Daphne şi Noviodunum, decit
o trecere pe podul lui Constantin cel Mare.
Cercetările arheologice, din 1968, au stabilit că, după rui-
narea sa, portalul podului s-a transformat într-un fel de turn
de apărare, legat cu ziduri laterale de cetăţuie şi de fortifica-
ţiile din sectorul sudic al oraşului Sucidava48 . Cetatea Sucidava
a rămas, deci, mai departe în mina romanilor, pe cînd podul
a încetat a mai funcţiona, încă din veacul al IV-iea e.n. Scurta
existenţă îl face puţin cunoscut istoricilor ~omano-.bizantini,
iar Procopius, preţios ghid al construcţiilor militaire de 1a Dună
r-ea de jos, pentru secolele IV-VI e.n., nici nu-l menţionează.
Ruinarea podului lui Constantin cel Mare a putut avea ace-
l~i cauze ca şi acela al lui Traian. Revărsările Dunării, îm-
potmolorile, prin bancuri de gheaţă, duceau la năruirea aces-
tcYra49. Dar indiferent de viaţa lui scurtă, acest pod rămîne cel
mai important, după acela de la Drobeta şi a îndeplinit un în-
semnat rol .,istoric, în perioada constantiniană, pentru romani-
tatea nord-dunăreană.
NOTE
1 Biibliografie de bază, D. Tu.dor, „Podul de la Celei al lui Con-
stantin cel Mare, în AO, XIH, 1934, PP. 107-124 ; D. Tudor, Podu-
rile romane de la Dunărea de Jos, Bucureşti, 197•1, pp. 155-192 Şl
Octavian Toropu, „Noi contriJbuţli privitoare La podul lui Constan-
119
tin cel Mare de peste Dunăre", în Analele Unw. din Craiova, ser.
Istorie-Geografie-Filologie, I, 1972, pp. 20-33.
2 A. T. Dwnitrescu, „Tradiţii şi mărturisiri documenta.re des.pre
drumul roman de la R~a la Celei", în BCMI, IV, 1911, p. 107-110;
a<'elaşi „Ler i.rnjpăratt" ... , în Revista pentru istorie şi filol., XII, 1, 19H,
pp. 357-395 şi XII, 1-2, 1912, pp. 305-381.
3 Condica inedită a inginerului Alexandru Popovici, extrase pu-
blicate de Odobescu, în Antichităţi Romanaţi, p. 217.
~ C. C. Giuresou, „Harta stolnicului Constantin Cantacuzino", în RIR,
XHI, 1, 1943, p. 1 şi urm.
:, Anton Maria del Chiaro, Storia delle moderne rivoluzioni della
Valachia, Venezia, 1718 (ed. N. Iorga), Bucureşti, 1914, p. 10 şi urm.
Atribuirea podului de la Celei lui Traian s-a făcut, probabil, prin
faptul că după tradiţie şi drumul roman de pe valea Oltului se numea
drumul lui Traian.
G Fr. Ottingcr, Theatrum belli lmperat. Carol IV et Suit. Achmet IV
in partibus regnorum Serviae et Bosnae (1718-1735), harta ane-
xată (apud. D. P. Dimitrov), „La richerche archeologiche del conte Luigi
Marsigli nclle terre bulgare alia fine del secolo XVII" (extras din Ancu-
aire de !'Unit•. de Sofia - Faculte hist-philol., t, XLIII, Sofia, 1947,
p. 41, nota 19).
7 Tudor, Podurile, p. 57 şi urm.
e J. Aschbach, „Ober Trajans steinerne Donaubrilcke", Wien, 1858,

p. 203, nr. 2 şi 3 (extr. din Mitth, der K. K. Central-Kommission zur
Erforschtmg urul Erhaltung der Baudenkmale, III, 1858).
9 Colegul Teofil Ivanov din Sofia mi-a comunicat oral că, deşi a
făcut o anchetă în această regiune, nu a reuşit a descoperi ruinele
acestui portal. In timpul unei vizite făcute peste' Dunăre (la 19 iulie
1898), Pamfil Polonic (tatăl) a văzut la a.pus de pichetul de grăniceri
bulgari, exact pe linia i.11TliJ)lasamentului podului roman „o mulţime
de cărămizi romane", care ar putea fi de la ruinele portalului sudic
(dacă nu cumva s-au adus ulterior pentru zidirea pichetului ?) (După
un carnet de notiţe ale lui Polonic, achiziţionat de noi de la fiul său
Pam!ll Polonic). Referindu-se la portalul sudic al podului, Alex. Po-
povicl spune că a văzut „capătul lui ce stă pe mal la dreapta riului
Isker" (cf. Odobescu, Antichit4ţi Uoman.aţi, p. 217).
to Epitome de Caesaribus, 17 (cd. Pichlmayr, p. 167) ; „Hic pontem
in Danubio oonstruxit''. Cf. Izvoarele istoriei României, Bucureşti 1970,
vol. li, p. 26.
u Ibidem, 41 (p. 127), „Pons per Danubium duotus ; castra castel-
laque pluribus locis commode posita". Cf. lzv. ist. Rom., loc. cit.
12 „Chronioon Paschale>," in Monumenta Germaniae Historica, IX.
Chro11ica Minora, voi. I, p. 233 (oo. Mommsen), Berlin ,892 :

13
Eusebius, Vila Constantini, III, 50 (ed. Hcikcl, p. 98).
11
Cocler Theodosianus, VI, :J5 (ed. Monunsen, I, 1, p. 305). Cf. şi O.
&><-ck. „Dic Zcitfolge d. Ge>setze Constantins", in Zeitschrift filr Rechst-
gesrhichte, X. 1898, p. 238 şi urm.
1
~· The>ophanPs, Chronographia, ed. Bonn, 1839, p. 41 :
• u; C. Diculescu, Die \Varulalen und die Goten in Ungarn und Ru-
miinien, Leipzig, 1925, p. 21 şi urun (Mannus Bibliothek, no 34).
120
17 Cedrenus, ed. Bonn, 1838, vol. I, p. 517 :
18 Cezar Bolliac, „Raport către Dl. Ministru al Instrucţiunii Publice'~
înregistrat sub nr. 7819 şi publicat în Monitorul Oficial din 1869, nr. 222,
223 şi 224 (re1Produs şi de Odobescu, în Antichităţi Romanaţi, p. 241).
F. Kanitz, Donau Bulgarien und der Balkan, Leipzig, 1875-187'), II, p. 162'
era informat şi el de către locuitorii din Ghighi, că atunci cînd scade
Dunărea, picioarele podului ies la suprafaţa apei cu 1-2 m.
19 Cezar Bolliac, „Relaţiune către membrii Comisiei Arheologice
din lilucureşti," în Trompeta Carpaţilor, m-. 1010 din 20 aug. (1 sept.) 1872'
(reprodus de Odobescu, în Antichităţi Romanaţi, p. 244).
20 Publicate de D. Tudor „Monuments de pierre de la collection
Cezar Bolliac au Musee National des Antiquites de Bucarest," în Da-
cia IX-X, 1941-1944, p. 410-414, nr. 4-11.
21 Cezar Bolliac, în Trompeta Carpaţilor, anul XI, nr. 1059 din 1/13'
aprilie 1873 (reprodus şi de Odobescu, Antichităţi Romanaţi, p. 248).
22 Pamfil Polonic, Carnet-manuscris de notiţe despre săpăturile de-
la celei din 1898 (aichiziţiona.te de noi de la f.iuJ să1·1, Pamfi'l Polonic).
:!:J Gr. G. Tocilescu, Monumentele epigrafice şi sculpturale ale Mu-
zeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, Bucureşti, 1902, p. 239-240
2li Ibidem, p. 241.
25 E. Duiperrex, Podurile peste Dunăre lingă Turnu-Severin. Incer-
care de reconstituire, Bucureşti, 1907, p. 35, fig. 8 şi 15.
2G Tudor, Podul lui Trawn, p. 100.
27 în 1934, cînd am publicat mica monografie „Podul lui Constantin
de la Celei", nu luasem cunoştinţă despre cercetările făcute asupra
podului, la începutul acestui secol, de către o comisie de specialişti
ruşi. Această comisie pentru cercetarea istorică a Moesiei a putut con-
stata la Ghighi, într-o pE'rioadă de scădere a apelor Dunării, că în
mijlocul fluviului existau trei picioare de pod. Cf. Isvestiia Russkogo-
archeologiceskogo Instituta v Konstantinopole, X, 1905, p. 464 - ci-
tată după G. Seure, în Revue numismatique, 1923, p. 124, nr. 3. Vezi
încă. B. Diacovici în Sbornik, 1902, p. 41 şi urm. şi Kanitz, Donau-
Bulgarfon, II, p. 274. r
2.~ Pe acestea le .prezentăm după articolul lui Oct. Toropu, „Noi con-
tribuţli", P. 22 şi urm. Unele dintre concluzii reprezintă rezultatul dis-
cuţiilor ce am avut Îlmpreună pe şantier.
~'!! Toropu. op. cit„ p. 22 şi urun.
30 Ibidem, p. 23.
~' Ibidem, p. 26.
3 :! Ibidem.
:i:i Ibidem, p. 26 şi urim (Constans, Constantius II, Iulian Apostatul'.
şi patru piese deteriorate).
:Vi Cohen VII2, p. 285, no 483=P. H. Bri.inn, The Roman Imperial
Coinage, London, 1936, VII, p. 283 şi 351, no. 298.
i:; .J. Maurice. Numismatique Constantinienne, Paris, 1908, I, p. 105
pl. IX. 9 şi II, p. 516, nr. 516.
::•; ,\ ..-\lfăldi, „Die Donaubri.icke Constantins dE's Grossen und ver-
wandte hislor:sche Darstellungen auf spatromischen Mi.inzen", în Zei-
schrift filr Numismatik, XXXVI, 1926, P. 16-166 şi pi. XI, 1. El pune
în evidenţă medalioanele f.alse de la Viena şi Paris (pl. XI, 2-3).
J; Marsigli, DescriJ,Jtion du Danube, II, p. 39 şi fig. 7 (P. 36). Re-
produsă de Cohen VII, p. 332, no 1 : Maurice, op. cit„ II, p. 486, 539,
no. VIII, cu pl. XVI, 11 ; acelaşi : „Les emissions monetaires de l'ate-
121
lier de Constantinqple pendant la peridde Constantinienne", în Revue
numismatique, V, 1901, p. 174 şi urm. şi D. Tudor, Podul de la Celei,
P. 115 şi urm.
38 Briinn op. cit., p. 568.
39 Toropu, op. cit., p. 29 şi urm.
40 Ibidem.
1,1 Tudor, Podurile, p. 17 şi mm.
u ,Toropu, op. cit., p. 29.
43 Tudor, Podurile, p. 133 şi urm.
'.4 Ibidem, p. 110 şi urm.
r. 5 Ibidem, p. 79 şi unn. şi 133 şi urm.
46 Ibidem, p. 78. 1
~; Tzetzes, Chiliades, II, 34, v. 89 ; J. Fabricius, Bibliotheca graeca,

V, 5, 17 şi VI, p. 489 şi Aschbach, „Traians Donaubri.icke", p. 221 nota 1.
Instituirea patriciatului este atribuită lui Constantin cel Mare de căltre
Zosimos, II, 40 ; cf. G. B. Picotti, 11 ... „Patricus" nell'uLtima etâ imperiale
€ nei primi regni barbariei d'Italia„, in Archit•io storico italiano, seria
vn. vol. IX (1928), extras, p. 6----9, 24-29.
"~ Toropu, Contribuţii, p. 30.
•!! Aceasta este şi părerea lui Patsch, op. cit., p. 44 şi unn.
IX. RESTAURAREA DRUMULUI ROMAN
DINTRE SUCIDAVA ŞI ROMULA-MALVA
îN ANUL 328 E.N.
In anul 1913, locuitorul Costache Mîndruţă din Celei, a

descoperit, pe ogorul său, situat în marginea ,,drumului lui
Traian„, un stîlp de pi1atră, pe oare l-a adus în sat. Coloana a
fost înfiptă de el în pămînt, la poaTtă, unde a servit drept scaun,
pînă în 1936. Curiozitatea de a cerceta natura acestui fragment
cilindric, m-a determinat să-l de2lgrop în anul 1936. A fost o
mare surpriză să constat că proprietarul îngropase în pămînt.
tocmai capătul pe oare se găsea gravată o in60I'ipţie. Piesa a
fost cumpărată de către colecţionarul Gh. Georgescu din Cora-
bia, care a dăruit-o muzeului local, de îndată ce acesta a luat
fiinţă. Azi se găseşte în lapidarium-ul instituţiei de mai sus
(fig. 66).
Este un milliarium (stîlp de .şosea indicind distanţa de o mie
de paşi romani), înalt de 1,60 m, cu diametrul de 0,41 m şi
cioplit în calcar, adus dintr-o carieră de pe malul bulgar al
Dunării. Din inscripţtle (fig. 66) se păstrează numai jumătatea din
stînga, cea din drepata este distrusă (literele înalte de -0,05 m).
Textul ei a fost completat astfel :1 Imp(eratori) [D(omino)]
N(ostro) [Fl(avio) Val(erio) Con]stanti[no Aug(usto) et] C[a]ess-
(ari)b(us) No[stris] (duobus). M(ille) p(assuum) I.
Din inscripţie rezultă că împăratului Constantin cel Mare
şicelor doi fii ai săi, care poartă titlul de Caesares, li s-a închi-
nat acest text, des~gur, pentru calitatea lor de 1"€6tauratori ai
drumului roman. Se ştie că primul împărat cr~tin a avut, în
cursul domniei sale, cinci fii, investiţ1 cu demnitatea de Caesar.
De Crispus şi Flavius Delmatus nu poate fi vorlba, deoarece
primul moare în 326, iar al doHea apare, drept Caesar, abia în
123
335, deci, ani care sînt prea îndepărtaţi de momentul cind îm-
păratul îşi desfăşura activitatea de constructor şi r-estaurator la
nordul Dună,rii. Nici Constans nu poate inrtra în discuţie, deoa-
rece acesta capătă demnitatea de Caesar în 333. Nu rămîn <lecit
ceilalţi doi, Constantinus Iunior, Caesar în 317 şi fratele său
Constantius, cu acelaşi titlu, în 324 e.n. 2 . De fapt, aceştia doi
au participat, activ, la Dunăre, la realizarea planului de irefa-
ceri şi de cuceriri teritoriale ale tatălui lor.
S-a putut determina cu precizie locul de unde a fost scos
acest stîlp miliar şi anume la nord de Celei, chiar în marginea
drumului roman. Acolo se afla ogorul descoperitorului (mort
de holeră, în campania din 1913). Coloana căzuse probabil ori-
zcmtal. pe pămîntul care, cu vremea. o îngropase. Latura din
dreapta a textului inscripţiei a fost distrusă de fierul plugului
în timpul arăturilor.
Şoseaua, care tăia, în două, aşezarea civilă a Sucidavei, se
oprea la capătul podului lui Constantin cel Mare. De la portalul
acestui pod şi pină la locul descoperirii, sint aproximativ 1479 m~
C"eea ce corespunde cu distanţa de 1 OOO paşi romani (mille pas-
suu111) indicaţi la sfirşitul inscripţiei. Din aceasta, putem de-
duce că măsurătoarea în mile romane, pe drumul dintre Suci-
daYa şi Romula-Mal\"a, nu avea, ca punct de pornire, poarta
de nord a primului oraş, ci malul Dunării, de lingă portalul
podului imperial.
Stilpul nostru miliar era, deci, primul din seria celor ce se
aşeza<;eră. din o mie în o mie de paşi r-umani, între cele două
urw~e.
„Drumul Oltului'' a fost o veche via gentium, pentru arma-

1ele, negustorii şi călătorii care coborau din valea Oltului car-
patin spre Dunăre. Se pare că, pînă la venkea stăpinirii ro-
mane în Dada. de la Călimăneşti şi pină la Islaz, exista un
sin~ur drum natural. pe malul drept al Oltului. Numai după
cucerirea Daciei, sîntem siguri că funcţiona o a doua şosea ro-
mană, prin mijlol·ul cimpiei romănăţene, deci intre Romula-
Malva .şi Sucida\'a. Se pare că aceasta a fost construită la începu-
tul secolului II e.n., din necesităţi economice şi pentru a se
s('urta drumul dintre cele două ora~e. Ramura de pe Olt a\'ea
un deos0bit rol strategic pentru linies .4.lutanus. ln acelaşi timp,
în lungul ei. s-au înfiripat înfloritoare aşezări, viei sau pagi
(Hotărani. Slă\'eni, Gostavăţ, Brezuica, Jieni, Rusăne~ti etc.).
Capătul ei de la Dunăre (Islaz) se găsea, însă, prea îndepă·rtat
de principalul punct de trecere a Dunării, intre Sucidava şi
Oescus. ln afară de aceasta, intensa colonizare agricolă, în fer-
tila cimpie romănăţeană, impunea o arteră de legătură între
124
unele aşezări romane de seamă (Ca:racal, Comanca, Devesel,
Vlădila, Cruşov, Brastavăţ, Vişina etc.) 3 . Acea9tă ultimă ra-
mură, pe care s-a aflat şi miZliarium-'lll de la Celei, s-a restau-
rat de către Constantin cel Mare. Era legată direct de podul
:său de la Dunăre, de regiunea stăpînită de imperiu la nord de
fluviu şi conducea, în linie dreaptă, spre valea Oltului.
în secolele II-III, drumul strategic de pe malul Oltului,
dintre Romula-Malva şi Islaz, s-a bucurat de mai multă atenţie
<lin partea tmpăraţilor, în comparaţie cu ramura dinspre Suci-
daYa, care avea mai mult funcţii economice. Doi stîlpi miliari,
-dovedesc că şoseaua de :pe Olt s-a restaurat în două rinduri ;
odată de către Septimius Seveirus şi a doua oară de un împă
rat, al cărui nume nu ni s-a păstrtat în inscri.ipţie 4 . Secţionată la
Slăveni, s-a constatat că această cale avea lăţimea de 6 m şi
grosimea de 0,50 m, fiind realizată numai cu pietriş luat din
QJt5.
După părăsirea Daciei, drllimul roman dintre Romula-Malva
~i Islaz, işi-a pierdut importanţa, odată cu destrămarea limes-
ului alutan. Funcţiile lui strategice •au trecut pe seama celeilalte
ramuri.
In afară de milliarium-ul constantinian de la Sucidava, nici
un alt asemenea monument epigrafie, din secolul II-III, nu
s-a mai descoperit, pe lingă acest ultim drum, deşi acesta fu-
sese bine pietruit de către romani, încă din secolele II-III e.n.
ColecHvele de arheologi, de pe şantierele de la Romula-Malva
şi Sucidava, au secţionat acest drum în vecinătatea celor două
oraşe antice. Ca şi cel de pe Olt, s~a construit tot din pietrLş ;
.a:re lăţimea variabilă .între 5,50-6 m şi o grosime de peste o
jumătate de metru. Localnicii îl nllimesc de veacuri „Calea lui
Tflaian, sau „Drumul Domnului de Rouă". El s-a folosit, din
Yremea romană pînă în a doua jumătate a secolului trecut,
cind s...a construit şoseaua modernă dintre Corabia ~i Caracal.
Pentru prima dată, îl întîlnim menţionat, documentar, pe
harta stolnicului Constantin Cantacuzino, întocmită între anii
1694-1699 şi tipărită la Padova, în anul 1700 6 • Pe harta stol-
nicului, drumul Oltului este trasat departe de rîu, ia:r bifurcaţia
celor două ramuri, dintre Romula-Malva şi Sucidava, este prea
apropiată de Dunăre .(fig. 26). Marsigli a călătorit, de asemenea,
pe acest drum 7 . După aceea, calea este menţionată de numeroşi
autori din secolele XVIII-XIX8 . Sectorul cel mai bine păstrat,
situat la nord de Sucidava, s-a e:x;propriat din iniţiativa lui Toci-
lescu, pe o lungime de 19 km în folosul Muzeului Naţional de
Antichităţi din Bucureşti. De reţinut faptul că tot pe „Drumul
lui Traian" au pornit revoluţionarii de la Islaz, după ce popo-
125
siseră o noapte in bordeiul lui Popa Şapcă din Celei (9-10 iu-
nie 1848). Acest drum a putut fi arat numai de către trac-
toare, în ultimii ani. El se poate urmări şi azi pe teren, deoarece.
la suprafaţa solului lasă o d.îră puternică de pietriş, scos de
arături.
De.şi, în textul gravat pe milliarium, nu avem o dată precisă,
în ceea ce priveşte refacerea drumului din cimpia romanăţeană,
putem, totuşi, stabili, cu destulă aproximaţie, momentul cind
a avut loc construcţia ·respectivă. După cei doi Caesares, men-
ţionaţi în penultimul rînd al inscripţiei, stilpul militar poate fi
datat intre anii 324-333 e.n., adică în timpul cind numai
Constantinus Iunior şi Constantius, dintre fiii împăratului,
poartă acest titlu. De la 333 şi pină la moartea lui Constantin
cel Mare (337), sint trei Caesares, ultimul fiind Constans. Da-
tarea precisă, ce se poate realiza, ne-o oferă construcţia podului,
pe care trebuia să-l continuie această şosea. Podul s-a inau-
gurat în anul 328, deci, la această dată, drumul cel nou func-
ţiona ~i el (v. mai sus p. 107). Fără îndoială că ~n ;328, atit
podul, cit şi drumul restaurat s--au inaugurat, concomitent, de
către Constantin cel Mare. Lucrările de la pod, cetatea Suci-
daYa şi drumul au cerut mai mulţi ani de efort, fiind supra-
Yegheate de către împărat, care a poposit, în cea mai mare
parte a anului 327, în Dacia şi Moesia 9 .
A refă<:ut Constantin cel Mare acest drum pină în defileul
Oltului ? Răspunsul ii dau numai descoperirile arheologice. Cel
mai de nord centru roman din Oltenia, unde s-au putut deter-
mina urme de locuire şi stăpînire romană în secolul IV e.n.
(pe baza ultimelor săpătUII"i arheologice) este Romula-Malva.
CredC'm că refacea-ea acestei vechi şosele romane s-a oprit la
poalele „Bra2Xlei lui Novac'\ de la nord de această localitate.
pină lingă care s-au ~zat şi milliaria. Aceasta era calea cea
mai importantă pentru legătura dintre imperiu şi posesiunile
sale nord-dunărene, atît din pun<.1 de \"edere militar cit şi eco-
nomic.
NOTE
1Anntp., 1939, nr. 19 ; Cf. D. Tudor, AO, XVII, 1938, p. 19-25 ;
acelaşi,Serta Hoffilleriana, Zagreb, 1940, p. 241-247; acelaşi, Sucidava-
Latomus, ip. 7S-79 şi ORJ, p. 431--432.
l R. Cagnat, Manuel d'eptgtCphte latine, IV ed., Paris, 1914, p. 24Z
şiurm.
a D. Tudor, BCMI, XXVI, 1933, p. 7 ; acelaşi, Progresul Social, II.
193.\ p. 403 şi unn; OR3, p. 52--03 şi TIR; 35---Bucarest (harta anexă).
126
4 OJL, III, 13802 şi 14216, 18.
s OR3, p. 52, şi :fi:g. 5.
6 C. C. Giurescu, RJR, X!l:II, 1943, p. 1-27. Harta va fi reprodusă în
anul 1~18, la Veneţia, de către Aruton Maria del Chiaro, Storia delle
moderne rivoluzioni della Valachia, eid. IOflga, Bucu['eşti, •1914, p. 1()1
şi urm.
7 Marsi.gli, Description du Danube, t. II, pp. 36 şi 69.
8 Al. T. Dumitrescu, BCMI, IV, 1911, p. 107-110 ; acelaşi în Re-
vista pt. ist. arheologie şi filol., VII, 1, 1911, p. 357-395 şi XIII, 1912,
1-2 p, 305---1381.
9 O. Seeck, Zeitschrift filr Rechtsgeschichte, X, 1889, p. 238 şi
unm..
X e SUCIDAVA ÎN PERIOADA BIZANTINA
(Secolul VI)
Urmele arheologice, mai ales cele numismatice şi ceramice,

"Sint atit de numeroase, in cadrul cetăţuii, incit, pentru veacul
al VI-lea. ne atestă o intensă locuire bizantină. Ele apar brusc,
la începutul acestui secol şi pun problema determinării mo-
mentului cind stăpinirea Bizanţului s-a reinstalat la Sucidava.
Timp de aproape un secol, cetatea fusese părăsită, din cauza
pustiitoarelor ra\'agii hunice ; de aceea. printre ruinele ei, nu
apare nki o urmă de locuire.
I. HESTAURAREA CETAŢII ROMANE
Este ştiut că. pentru refacerea limes-ului dunărean, primele

lucrări au fost realizate de impăiratul Anastasius I (491-518).
Dacă activitatea constructivă a acestuia s-ar fi extins şi la Suci-
dava. ar trebui ca evenimentul să fie confirmat de descoperi•ri
monetare. Pină acum, săpăturile au scos la lumină un singur
medalion de bronz, ce poartă numele lui Anastasius, piesă des-
(_·operi tă in afara zidului de apărare al cetăţuii (la colţul de
sud-est). Prin natura ei, piesa a putut rămine în circulaţie şi
Jupă moartea emitentului (ea datează din anii 498-518). Deci:
testis unus, testis nullus.
Cine a fost restauratorul cetăţuii, ne arată Procopius şi emi-
siunile monetare. In cartea sa, destinată descrierii zidirilor cu
caracter defensiv, realizate de către Justinian, Procopius ·arată
(De aedificiis, IV, 6, 32-35) că in apropiere de Iscus (= Oescus),
„Lingă malul fluviului se află o fortăreaţă mai veche, numită
128
a hunilor 1 , unde erau două întă!rituri de ambele părţi ale flu-
viului Istros şi anume Palatiolon în lllyria şi Sycibida de cea-
laltă parte. lmpăratul Justinian a restaurat (aceste cetăţi), care
se ruinaseră cu timpul, şi în felul acesta a .oprit năvălirile bar-
barilor pe ac.alo".
Fortă-reaţa Palatiolon fusese •ridicată între ruinele oraşului
Oescus şi, se pare, a fi tot una cu Palastolon, menţionată de
către Teofilact Simocata (Historiae, VIII, 6). Cît priveşte Syci-
bida, ea se identifică cu Suicidava de la Celei (v. mai sus p. 11),
unde săpăturile arheologice au confirmat afirmaţiile lui Pro-
copius în ceea ce priv~te refacerea zidă·riilor. Merită a fi reţi
nută observaţia justă a istoricului bizantin, prin care se sub-
liniază misiunea strategică a Sucidavei. Cetatea avea menirea
de a bara drumul obişnuit de trecere a barbarilor prin aceste
locuri. Cei ce ameninţau imperiul bi~ntin, cu invaziile lor pe
la Sucidava-Oescus, erau, pe atunci, avarii şi slavii.
In Novella XI, adresată de Justinian, la 14 aprilie 535, ar-
hiepiscopului său, din Justiniana Prima, se menţionează, ca
refăcută, la nord de Dună·re şi localitatea Recidiva2• Vasile Pâr-
van a încercat să o identifice cu Arcidava (Vărădia, jud. Timiş),
unde ar fi fost un centru bisericesc bizantin de seamă 3 . Se
constată însă că localizarea propusă întîmpină dificultăţi se-
rioase, deoarece ea se găsea la 36 km depărtare de fluviu, iar
la Vărădia nu există nici un fel de urme bizantine. Această
situaţie ne-a determinat" să vedem, în Recidiva din Novella
amintită, o formă coruptă de copişti, pentru Sycidiva-Sucidava,
cea mai importantă cetate a lui Justinian La nord de Dunăre,
iar prin basilica creştină, de aici, un mare centru 1·eligios
(v. mai jos, p. 134). Din actul împărătesc mai trebuie să reţi
nem constatarea că la data emiterii lui (535), restaurarea cetă
ţilor de apă·rare, de la Dunăre, era încheiată. Prin acest sistem,
dincolo de fluviu se creaseră unele capete de pod, de altfel
confirmate şi de descoperirile arheologice (Dierna, Drobeta,
Sucidava, Turris, Daphne etc.).
Lista descoperirilor monetare bizantine, din cetăţuia Suci-
davei, se deschide cu un mare număr de piese din bronz, ce
aparţin împăratului Justin I {518-527). Pe de altă pairte, după
cum s-a arătat mai sus, în 535 lucrările strategice dunărene
erau deja încheiate. Ar rezulta că toate fortificaţiile, pe care
Procopius le pune în programul lui Justinian, s-au realizat în
şapte-opt ani, deci într-un timp record. Dezacordul dintre da-
tele oferite şi descoperirile numismatice şi informaţiile literare
poate fi, însă, eX!plicat mulţwnitor. Se ştie că tînărul Justinian
fusese asociat la domnie de către bătrînul său unchi, cu mulţi
9 - Suctdava 129
ani înainte de moartea lui Justin I. Este de presupus că ase-
menea lucrări militare, de mari p·roporţii, s-au deschis de core-
gent. sub domnia unchiului şi au fost încheiate între anii
527-535. Cu intenţia de a adula orgoliul stăpînului său impe-
rial. Procopius le-a pus pe toate în seama lui Justinian, deşi
multe dintre ele fuseseră realizate pe timpul domniei prede-
cesorului său. Prin importanţa sa strategică. SucidaYa a fost
înscrisă în fruntea listei de restaură·ri, fapt ce explică prezenţa
atitor monede ale lui Justin I, descoperite în cetăţuia romano-
bizantină. Emisiunile monetare se desfăşoară, de acum. fără
întrerupere, pînă către finele domniei lui Mauricius Tiberius.
Dar toate aceste descoperiri s-au realizat numai intre fortifica-
ţiile cetăţuii. Aşezarea ci\·ilă n-a mai fost refăcută, iar necro-
pola bizantină. din veacul al VI-lea, rămîne, în.că, neidentificată.
După cum s-a arătat mai sus (v. p. 129). refacerea bizantină
s-a extins asupra întregii centuri de apărare a fortăreţei şi s-a
dat o atenţie deosebită colţur?lor ei de sud (v. mai sus p. 91).
Lucrările lui Justinian au supraînălţat. probabil, zidăria curti-
nelor !?i turnurilor de apărare. Dar aceste din urmă construcţii
ne rămîn azi total necunoscute, deoarece au fost demolate în
de('ursul ,·eacu~·ilor ce au ur.mat după părăsirea definitivă· a
cetăţuii.
ln interiorul fortăreţei, bizantinii au realizat o serie de
mari construcţii, dintre care au fost identificate pină acum nu-
mai patru.
Ruinele unei clădiri orientate spre Dunăre au fost dezvelite
în zona meridională a cetăţuii (fig. 20, O). Ea fusese destinată
a fi ori lol'Uinţa unui personagiu de seamă, ori un oficiu admi-
nistrnti\·. Din complexul ei. se mai păstrează două camere de
mărimea 4,90 X 1O m. realizate din zidărie de piatră şi mortar.
Tn ,·ednătatea acestuia, mai spre nord, şi în centrul cetăţii,
ne-au răma-; urmele unui mare hypocaust (fig. 20, M şi 88).
Poate că tocmai in acest loc fusese ridicată clădirea destinată
comandantului garnizoaneis.
Dar cele mai interesante construcţii din perioada bizantină
a cetăţuii sînt. desigur, basilica creştină .şi „fîntîna secretă"'.
2. VIAŢA DIN INTERIORUL CETĂŢUII

lN SECOLUL VI
Nesiguranţa era aşa de mare în timpul stăpinirii bizantine,

incit întreaga viaţă civilă şi militară a Sucidavei s-a desfăşu
rat numai între zidurile de apărare ale cetăţii. Nu posedăm nici
130
o dovadă arheologiCă despre o locuire stabilă pe aria vechiu-
lui oraş. Puţinele monede şi fragmente ceramice databile din
veacul al VI-lea, au fost aduse mult mai tî•rziu, în fosta aşezare
urbană.
Raritatea, documentelor epigrafice produce destule dificul-
tăţi în ceea ce priveşte cunoaşterea dezvoltării vieţii din inte-
riorul cetăţuii. Toate inscripţiile descoperite pînă acum sînt în
general de caracter creştin, fiind pictate sau grafitate pe am-
fore. Nu c\mo~ieiTi, ·ae asemenea, nici denumirea garnizoane-
lor, deoarece, în· această epocă, soldaţii nu„şi mai imprimă pe-
cărămizi numele unităţii lor. O slabă imagine despre caracterul
garni·zoanei bizantine ne-o oferă modestul inventar, cules din
locuinţele şi de pe Ungă vetrele bucătăriilor folosite de soldaţi
şi de familiile lor.: Cei ce stăpînesc fortă·reaţa sînt tot li1nitanei
sau riparienses, înghesuiţi în locuinţe strîmte, lucrate din bîrne
şi îngrămădite; mai ales în apropierea zidurilor de apărare~.
Vetrele lor, lucrate din cărămidă, au ma1iginile ridicate (fig. 81).
Pe lingă ele, se întîlnesc vase de culoare neagră cu pînte2e
sferice, amfore „cu coaste" (fig. 62, 1-5) ş.a. Se descoperă, de
aseri1enea, opaiţe ·decorate cu ornamente orudforme sau cu
mînuşa modelată îh formă de cruce (fig. 32). Din jurul acestor
vetre, săpăoturile au scos la lumină catarame de bronz cu sem-
nul crucii. fibule diri acelaşi metal (specifice· ca formă seco-
lului VI), cercer, lănţişoare de atîrnat mici obiecte·ş.a. (fig. 34).
Toate obiectele de metal pot fi considerate ca importuri din
răsărit.
Pînă în prezent, s-au descoperit în interiorul cetăţuii, cîte,·a
mii de monede de bronz .romane şi bizantine, un număr redus
de piese din argint şi numai trei bucăţi din aur (două de Ia
Justinianus şi una de la Tilberius Constantinus). Statistica ne
arată că monedele de metal preţios nu puteau fi accesibile mo-
deştilor soldaţi ce trăiau în cetăţuie 6 . Cu toate acestea, Sucidava
bizantină constituia uh loc de schimburi comerciale între bar-
baricum şi imperiul de răsărit. Pe valea Olitului s-au găsit multe·
monede de bronz· bizantine (Romula, BUJridava etc.), ce s-au
răspîndit prin inte!mediul cetăţuii de la Dunăre. De o impor-
tanţă excepţională, pentru aceste schimburi comerciale, poate
fi considerată descoperi.rea, la Sucidav.a, a unui deneral de
sticlă, adică ·o. greutate-etalon (semissis= 1,810 gr), pe care
sînt imprimate ,bustul şi numele lui Flavios Gerontios, prefect
al oraşului ConStau.tinopol, in 561, şi şeful biroului de măsuri
ş.i greutăţi,: din ţot imperiul bizantin (fig. 17, 4). Prezenţa unei
ata:ri piese oficiale presupune existenţa, la Sucidava, a unui
131
birou de măsuri şi greutăţi, destinat controlării calit.ăţii mone-
delor de metal preţios, ce veneau din barbaricum1 .
Dar cele mai frecvente resturi, din perioada bizantină a ce-
tăţuii, le constituie amforele, unele de producţie locală. altele
de import {iig. 62). Din cele aduse la Sucidarva, se pot remarca,
in primul i;nd, o serie de amforete, cu o capacitate de 2-3 li-
tri, modelate cu fineţe, din pastă gălbuie. Acestea au silueta
înaltă, iar pe corp sînt pictate cu monograme sau sigle creştine
•de mari dimensiuni (fig. 60, 4). Fără îndoială că aceste vase
-conţineau uleiuri, sau alte lichide, dintre cele mai fine şi
scumpe. A doua categorie de amfore, denwnite convenţional
„cu coaste"' (deoarece posedă pe bazinul lar dungi dese ş'i para- .
lele), au o capacitate de 5--45 1. Cele produse de olarii locali
sint de argilă roşie, lucrate mai modest şi împodobite mai rar
cu modeste simboluri creştine pictate. In general, amforele de
import sint modelate îngrijit. din argilă gă'lfbuie ; au bogate
inscripţii cu caracter creştin sau comercial (pictate pe git), iar
citeodată şi monograme-cruciforme, aplicate pe ştampile. Marea
lor majoritate s-au găsit în gropile menajere de pe lingă ki-
-cuinţe, unde cenuşa şi gunoaiele aruncate le-au protejat inscrip-
ţiile pictate. Cele prevăzute cu texte religioase (v. mai jos
p. l.'36) constituie interesante documente în priviin\,a răspin
<lirii acestei credinţe (fiig. 33). Dintre cele dotate cu mono-
grame-ştampile, s-a putut descifra numele unui Sabcinos, pro-
babil negustor sau producător de vinuri8.
3. DISTRUGEREA DEFINITIVA A
CETAŢUII ROMANO-BIZANTINE
Săpăturile arheologice din ultimii 30 de ani şi o serie de

infonnaţii, din cronicarii bizantini, au adus lăml.llriri precise,
în privinţa sfirşitului dominaţiei ibizantine la Sucidava9 .
Se constată că ultimele monede bi2B.ntine, găsite în cetate,
datează din anii 596/597 şi aparţin împăratului Mauricius Ti:be-
rius (582-602). Cronicarii bizantini, Teofilact Simocata şi Teo-
fanes Confesor, ne descriu, cu lux de amănu.n/te, numeroasele
lupte purtate, de acest împărat, pe cursul Dunării, în ultima
parte a domniei sale10. Din informaţiile celor doi, re:r.ultă că,
după anul 587, situaţia cetăţilor bizantine de pe malurile Du-
nării inferioare ajunsese destul de critică. Dinspre cimpia Pan-
noniei atacau avarii, iar de pe teritoriul Daciei, presiunea tri-
burilor slave era din ce în ce mai frecventă .şi mai puternică.
Adesea, avarii se aliau cu slavii şi treceau fluviul pentru pradă.
132
In acelaşi timp, în răsărrit, împăratul
trebuia să lupte împotriva
perşilor. Apărarea Dunării şi a Peninsulei Balcanice o încredin-
ţase, rînd pe rind, unor generalii ce nu se arătaseră totdeauna
destoinici. Se înţelege că într-o asemenea situaţie, poziţia Suci-
davei apărea destul de nesigură. Dar în timp ce alte oraşe for-
tificate cu zidu~i puternice au căzut surb asalturile barbare, ea
a rezistat mai mult, datorită marelui său şanţ de apăraTe şi a
dublei fortificaţii de zidărie.
Nwnai în anul 59:2, Mauricius reuşi a concentra importante-
forţe terestre şi navale pe valea Dunării, capalbile să frîneze
jafurile avarice .şi încercăirile de pătrundere spre Balcani ale tri-
burilor slave. In cele din urmă, veni pe teatrul de luptă şi îm-
păratul, care-şi stabili cartierul de comandă în puteirnicul castel
Palatiolon, de lingă Oescus, deci în faţa Sucidavei, unde gar-
nizoana bizantină rezista cu succes. Un ~orp expediţionar, pus.
sub comanda unor gen~ali ai săi .(Petros, Priscos etc.), a trecut
Dunărea, de mai multe ori, obţinînd unele victorii împotriva
slavilor din Muntenia, slavi conduşi de Ardaigastos, Piraigas-
tos şi de alte căpeitenii11. Mult mai ,periculoşi se dovedeau,
însă, avarii care treceau Dună0rea .şi ajungeau cu jafurile
lor pînă la sud de munţii Balcani. Adesea, în absenţa o.ştilor
lui Mauricius, locuitorii oraşelor organizau ei înşişi apărarea.
Generalul Pe1.1rus obţine, în anul 597, ultima victorie bizantină,.
de seamă, împotriva „sclavinilor lui Piragastos". După această
dată, insuccesele bizantine se ţirn lanţ, din cuza coaliţei avaro-
slave. Un număr de oraşe, de la Singidunum (Be1girad) pînă
la Marea Neagră, cad prai ă baiibarilor (598-600).
Fără îndoială că atunci s-a întîmplat şi lichidarea prezenţei
bizantine la Suddava. Acum cetăţuia a fost distrusă şi a!rsă din
cauza ameninţării av&o-slave. Pe întreaga suprafaţă a fortă
reţei (acolo unde terenul nu a fost răscolit ulterior) se observă
un strat de incendiu (.gros pînă la 0,30 m), rezultat din arderea.
unei mase lemnoase de la diferite construcţii. Stratul de griu
carbonizat, descoperit în turr-nul interior B, datează din această
vreme (vezi mai sus p. 84). Puternice urune ide foc se observă
de asemenea, în camerele tmnurilor şi pe pereţii interiori ai
curtinelott", de care se sprijineau barăcile de biirne ale solda-
ţilor. Acesta este şi ultimul strat de incediu înregistrat în stra-
tigrafia cetăţii. In mai multe locuri, s-au descoperit, în pătura
de arsură, săgeţi din fier, cunoscute ca aparţinînd avarilor. Ele
sînt caracteristice prin forma lor piramidală cu trei aripioare·
laterale (fig. 39, 4). Se pare că, de astăidată, retragerea garni-
zoanei nu s-11 făcut în momente de panică, ca pe timpul ata-
133:
eului hunilor. Nu s-au descoperit depozite monetare sau. alte
obiecte de valoare, părăsite, în grabă, în locuinţe. Evacuarea
s-a putut face, oarecum, ordonat, cu ajutorul flotei bizantine.
Este. de asemenea. posibil ca incendiul să fi fost dezlănţuit de
cei ce se retrăgeau pentru ca atacatorii să fie .lipsiţi de pradă-.
Marele foc a pus capăt, pentru totdeauna, istoriei cetăţuii
romano-bizantine a Sucida\•ei.
4. CREŞTINISMUL
Cele mai \"echi documente creştine aflate la Sucidava, atit

in cetăţuia romano-bizantină, cit şi în aşezarea- civilă, nu se
datează înaintea secolului IV. In schimb, ele apar din abundenţă
în perioada bizantină, de astădată, im;ă, numai în cuprinsul for-
tăreţei.
Din perioada secolului IV se poate menţiona o buză de
albie din lut, pe care intîlnim imprimată, în relief, o cruce
simplă, interpunctată intre ibraţe şi aflată întl:"-O groapă databilă
din secolele IV-VI (fig. 39, 2) 12. Din a doua jumătate a acelu-
iaşi \'eac şi de la începutul celui următor, intilnim, de aseme-
nea. pe multe amfore de import sau de producţie locală, unele
cruci pictate cu vopsea roşie. ln această primă fază, comuni-
tatea creştină incipientă de la Sucidava depindea de centrele
creştine de pe malul opus al Dunării, intre care, cel mai de
seamă era episcopatul de la Oescust3.
Odată cu rein-vierea Sucida\·ei. sub stăpinirea bizantină,
documentele loc.ale privitoare la viaţa creştină locală sint ex-
trem de numeroao:;e şi variate (opaiţe, vase, obiecte de metal,
cruciuliţe de bronz, sculpturi etc.). Dar înainte de a vol"bi despre
cele „mărun te"\ este necesar a ne ocupa de basilica creştină
din Sucidava, construită in plin veacul al VI-lea, pină azi cea
mai veche biserică creştină de pe teritoriul Daciei Traiane14.
Basilica s-a descoperit în anii 1946/1947, în colţul de NV al
cetăţuii, unde ocupase o poziţie dominantă (fi.g. 20). Orientarea
ei este cea obişnuită bisericilor creştine, cu altarul-absidă spre
.răsărit, astfel că, intrarea ei princiipală se găsea pe latura în-
gustă dinspre apus (fig. 38). S-au păstrat numai o parte din
temeliile dinspre sud {înalte de 1 m), care ne permit, însă,
a-i stabili forma şi dimensiunile. Avea lungimea de 20,90 m şi
lăţimea de 10,20 m. Corpul ei ise compunea dintr-o navă drept-
unghiulară (10,20X17,10 m) şi dintr-<> absidă cu raza de 3,80 m.
La temelii, grosimea zidurilor este de 0,65 m, arătind că în-
treaga construcţie se realizase din zid de ·piatră şi cărămidă.
134
UlteriO'r se ataşase basilicii, pe latura meridională, şi un dia-
conicum, alcătuit din două cămă·ruţe, fiecare de mă·rimea
2 X 3,55 m (fig. 38, b-c). Acesta comunica cu absida şi avea
misiunea de a adăposti materialul liturgic. In mijlocul sălii
s-a identificat baza unui piedestal din zidărie, de mărimea
1X3,50 m. De pe acesta, preotul îşi rostea predicile (era deci
un fel de amvon). Absida altarului fusese pavată cu un strat de
morrtar, gros de 10 cm, pe care se fixase apoi o pătură de cără
mizi. Pavajul navei se compunea din trei rînduri de cărămizi
suprapuse, aşezate deasupra unui strat de dărîmături. Din stra-
tul superior al pavajului, s~a păstrat, in situ, o suprafaţă destul
de mare, între absidă şi amvon. Toate aceste cărămizi. unele
chiar f:ragmentare, sint adunate din diferite epoci (secolele
II-.VI). La suprafaţa lui, numeroase urme de .cenuşă şi cărbuni
indică sfirşitul, printr-un incendiu, al acestei basilici, sfkşit
intîmplat odată cu cel al cetăţuii. Mai tirziu, deasupra ruinelor
acestei basilici, au apărut bordeie româneşti din veacurile
XIII-XIV, după cum ne indică podelele de lut bătut, fragmen-
tele ceramice şi descopeirirea unui vas intact (fig. 89, 2). De
reţinut, de asemenea, că sub temeliile hasilicii se intilnesc frag-
mente de ziduri roma11.e mai vechi, de la diferite construcţii
(fig. 38, B şi G).
Biserica se rezervase, ca necropolă, numai pentru personaje
de seamă, militare ·şi eclesiastice. Cele mai numeroare morminte,
aparţinind unor oameni maturi, se găsesc în navă. Dintre ele au
fost dezvelite şi reacoperite numai trei (fig. 38, E-F). Alte trei,
intre care două sînt de copii (fig. 38, A-B) şi altul de om matur
(fig. 38, C), s-au întîlnit în exterior. pe lingă zidul înconjurător
al bisericii. Toţi morţii sint lipsiţi de obi-şnuitul inventar fune-
Tar, întHnit în necropolele păgine. Inhumarea (cu capul spre
apus şi faţa la răsărit) s-a făcut în simple cutii de cărămizi mari,
romane şi bizantine, toate aşezate. vertical, într-un singur rînd
şi fără legătură de mortar. Acoperi.rea acestor coşciuge se făcuse.
probabil, cu scînduri de lemn. Numai la capul unuia dintre morţi.
a fost descoperită, în peretele cutiei~oşdug, o cărămidă bizan-
tină pătrată (0,34 X 0,34 X 0,08 m). care posedă pe una din feţe o
crux gammata. Simbolul creştin s-a trasat peste pasta umedă a
cărămizii, cu ajutorul a două degete şi apoi a fost închis într-un
cerc. Acest tip de cruce este caracteristic secolului VI (fig. 39, 1).
Interiorul basilicii apare mult răscolit de locuirea romanească
feudală şi de către extractorii de material pentru construcţie.
Dintre obiectele contemporane, acestei construcţii (secolul VI)
sint de menţionat următoarele :
135
a. Un f!ragment dintr-o lucerna cu ansa cruciformă, deci o
lampă specifică, prin formă şi decor, secolului VI (fig. 39, 3).
b. Două monede de bronz mult avariate de foc, emise de
împăratul Mauricius Tiberius, în anii 587/1588 şi 5961597, în
atelierele monetare de la Constantinopol1 5. Aceste două piese
monetare ne dovedesc că basilica creştină din Sucidava a fost
incendiată odată cu cetăţuia, la sfîrşitul domniei lui Mauridus
Tiberius (582-602).
c. Partea superioară a unei amfore, din lut găLbui, desco-
perită într-o groapă, cu deşew·i de ritual liturgic, la ciţiva metri
im afara absidei. Sub gitul vasului sint scrise cu Yopsea două
însemnări, una mai veche, C'll culoarea ~ie şi a doua, mai
nouă, cu maro (fig. 33, 1). Prima inscripţie se întregeşte :
(0tou). A doua are următorul text: X(pta•ov) M(cxpicx) f(tvv~)
Aovkov6xo11 TOu AuxcxTfov+7t(pta~uTi)p(ov) (sexlarii) A'.
Din text rezultă că, vasul, cu o capacitate de 30 sextar!
(=16,410 l), a aparţinut preotului Lukonochos, fiul lui Luka-
tios16. Fără îndoială că amfora se folosea în biserkă pentru
păstrat vinul destinat împărtăşaniei. Odată spart, se depozitase
într-() groapă de lingă absidă, acolo uncie se stringeau numai
deşeurile saore din biserică (ca şi azi).
Amfore dotate cu variate sigle şi formule epig.rafice creştine,
specifice secolului VI, s-au descoperit, pe întreaga suprafaţă
a C'etăţruii. Cea mai des întîlnită este expresia X (pta..Ov)
~l(cxpfcx) f(tvvii) (.,Maria a nă.oe;cut pe Isus„), aşezată totdeauna în
fruntea textului. Ii urmează apoi alte lozinci creştine, abreviate
cu iniţialele cuvintelor, cum sînt : .M e Maica Domnului„) ; e<I>
(„Lumina lui Dumnezeu„) ; eA („Dumnezeu prea strălucit") ;
e A (,.Dumnezeu cel slint„) ; ~X („Robul lui Christos„) , e ~
(„Binecuvintează Doamne„) etc. (fig. 33).
In afară de blocul marcat cu o cruce ad.incită, aflat aruncat
in puţul fintînei secrete (v. p. 143), s-au mai găsit alte două ;
unul în aşezarea civilă, cu semnul creştin flancat de A!l 17 şi
altul în dărimăturile de la colţul de SE al cetăţii, unde pe braţul
superior al crucii intilnim expresia X(ptaTo)c 18. In repertoriul
antichităţilor creştine se înscriu, de asemenea, numeroasele cata-
rămi plate, decorate pe mijlocul lor, cu cite o cruce perforată
(fig. 34, 1-4).
Sint numeroase cazurile cinci pe amforele de producţie locală
expresiile creştine şi indicaţia capacităţii se fac de către un
preot care semnează la finele textului. Aceştia erau printre
puţinii cunoscători de carte grecească. 'Este probabil, ca în
sinul garnizoanei, ei să fi servit .şi ca dascăli.
138
Fă·ră îndoială că basilica creştină, din cetăţuia Sucidavei.
fusese afectată, în primul rînd, serviciului di'Vin al garniwanei.
Dimensiunile ei, destul de mari faţă de numărul soldaţilor din
cetate, ne pot arrăta că slujea şi pentru nevoile spirituale ale
populaţiei civile. In acest caz, rolul ei fusese identic cu al celei
contemporane, aflată în cetăţuia de la Sadoveţ din Bulgaria19 .
Aceste „biserici de garnizoană" se integ·rau, însă, în organizaţia
episcopatului de la Aquae (Praovo-Seribia), sll!b a cărui juris-
dicţie se găsea întreaga viaţă religioasă de la nord de Dunăre.
Novella XI, dată de către Justinian, la 14 aprilie 535, vorbeşte
de marea dioceză bisericească din oraşul Iustiniana Prima (lingă
Skoplije-Jugoslavia). Acest document împărătesc voribeşte şi de
centrul bisericesc de la Recidiva, ce s-a identificat, greşit, cu
Arcidava (Vărădia, jud. Timiş). Am arătat, .şi cu altă ocazie, că
în Recidiva treibuie să vedem toponimicul corupt Sicidiva, ipo-
teză justificată azi de apariţia importantei basilici creştine de
la Celei2°. Ne putem gindi, de asemenea, şi la faptul că această
biserică din Sucidavia deţinea şi un rol important pentru răs
pîndirea creştinismului printre populaţiile migratorii din Dacia.
5. „FlNTINA SECRETA"
Săpăturile arheologice, extinse pe cea mai mare parte din

suprafaţa cetăţuii romano-'bizantine de la Sucidava, au putut
controla o largă zonă din aria interioară a acestei întărituri.
De.şi secţiunile .şi sondajele s~au coiborit pînă la cel mai
de jos ni'Vel de locuire din comuna primitivă, nicăieri nu s-a
iI'euşit a se identifica, în interiorul cetăţuii, llI'ime de puţuri sau
conducte venind din afară, pentru alimentarea cu apă pota-
bilă a garniwanei. Platoul, pe care s-a construit cetăţuia, atinge,
azi, înălţimea maximă de 19 m, faţă de actualul nivel al luncii
Dunării, incit săparea unor puţuri la o atare adîncime era posi-
bilă. Ceea ce a împiedicat, totuşi, pe romani, apoi pe bizantini„
a constirui atari puţuri în interiorul cetăţuii, au fost straturile
de pietr~ şi nisip ce se găsesc sub cel de loes. Şanţul de apă
rare tăia şi izola, prin aidîncimea lui, pe cel de loes, de suh
cetarte, iar straturile de pietrll? şi nisip, de ortgine aluvionară, din
cauza nestabilităţii lor, provocau surpări, în timpul lucrului de
excavaţiune a puţuiI'ilor, pînă să se ajungă la pînza. apei.
Aprovizionarea garnizoanei cu apă din fîntînile situate în
aşezarea civilă din jurul cetăţuii era îngreuiată din pricina
marei lăţimi şi adîncimi a şanţului de apărare, peste oare tre-
buia să se treacă. In timp de asediu, prin izolarea cetă~uii, nicf
137
aceste posibilităţi nu mai existau. NiYelul aşezării civile urbane
a SucidaYei era mult mai jos decît al cetăţuii. Locuitorii de azi
sapă şanţuri în sat, f ă·ră să atingă straturile de pietriş. şi
obţin. cu ajutorul acestor fîntîni, la o mică adincime, o apă bună
de băut. Populaţia ci,;lă a Sucidavei avea şi ea atari puţuri,
după cum arată urmele unuia. descoperit în campania de săpă
turi, din yara anului 1958. La poala sudică a platoului, pe care
se ridică cetăţuia romano-bizantină, ţîşnesc şi azi, din stratul
de pietriş, bogate izvoare cu apă potabilă, care se scurg spre
girla ce se prelinge pe sub ripa nordică a Dunării. Pînă acum
zece ani. cind Dunărea acoperea, cu revărsările ei, întreaga
luncă şi apele fluviului se ridicau pină pe panta platoului,
aceste izvoare erau potmolite. fiind utilizabile numai după re-
tragerea fluviului. Lanţul acesta de izvoare se prelungeşte pe
sub ripă şi în faţa oraşului antic.
Pentru a putea folosi în permanenţă apa potabilă a acestor
izvoare. populaţia oraşului Sucidava, din cartierele lui sudice,
săpa puţuri adînci, căptuşite cu cărămizi sau piatră, la poalele
malului. în locuri ce nu puteau fi atinse de inundaţiile perio-
di<'e ale Dunării. O atare fintină a fost descoperită în 1955 şi
distrusă total de către Ion Chi,·ulescu. fostul proprietar al locu-
lui. Fintina m·ea formă de puţ şi fusese căptuşită de jur împre-
jur cu cărămizi legate cu mortar de var. Aceste cărămizi au
formă trapezoidală uvală, sint lungi de 0,26 m, late de 0,16 m
şi groase de 0.05 m. Cu ele se realiza un puţ al cărui diametru
interior era de 1 rn şi care alimenta cu apă populaţia civilă din
cartierul de sud-vest al oraşului Sucidavn. O datare precisă a
lui nu s-a putut obţine (secolele II-III e.n.). Ffotîna romană
clin curtea actualei şcoli elementare din Celei fusese construită
la fel (ve:tJ p. 26).
In secolele III-V e.n., cetăţuia romano~bizantină a Sucida-
vei poseda, la colţurile ei sudice. ziduri groase, care mergeau
spre Dunăre şi impiedi<.:au trecerea printre ea şi fluviu. Respec-
tivele ziduri închideau şi protejau clădirile situate la poala ce-
tăţuii. împreună cu izvoarele din vecinătate. Aceste izvoare
fuseseră amenajate şi folosite de garnizoană în această epocă,
desigur numai în perioada cinci revăl'ISările Dună!rîi nu le inun-
dau. Despre utilizarea lor avem dovezi arheologice. Lingă un
atare izvor s-a descoperit, acum 40-50 ani, o cutie de cărămizi
mari. în care se depuseseră şapte ulcioreşe romane, şase în
cerc cu gura în sus .şi al şaptelea la mijloc, cu gura în jos.
Ace-astă curioasă descoperire indică o superstiţie legată de
cultul izvoarelor21. Deci, în această primă epocă de ocupaţie
militară a cetăţuii, garnizoana se aproviziona cu apă din izvoa-
.138
rele respective, protejate de zidurile de la colţurile fortăreţei
şi ale or~ului antic, în cazul unO'r atacuri barbare.
Situaţia apare, însă, cu totul alta în v·remea stăpînirii bizan-
tine de la Sucidava, care se întinde în ultimele trei sferturi ale
secolului VI e.n. Vechiul oraş roman nu mai exista, nu mai
era locuit şi -zidurile sale de apărare se năruiseră. Locui.rea se
restrînsese pe aria cetăţuii romano-bizantine, în care soldaţii
locuiau cu familiile, îşi adăposteau vitele şi întreaga gospodărie.
Nu există nici dovezi despre funcţionarea zidurilor de la colţu
rile sudice ale cetăţuii, care barau cîndva accesul printre ea şi
Dunăre. Barbarii atacatori reuşeau, astfel, a înconjura cetăţuia,
pină lingă şanţul ei de apă.Tare şi în lungul rîpei sudice, peri-
clitind aprovizionarea cu apă, din afara incintei. Cum aceste
atacuri erau frecvente în secolul VI e.n .. blocînd mult timp pe
apărătorii cetăţuii, garnizoana se găsea în situaţia periculoasă
de a fi.; lipsită de apă. Tocmai spre a se evita o atare situaţie,
s-a construit, în secolul VI e.n., ,ifîntîna secretă'', descoperită
în campania de săpături arheologice din anul 195822. I-am dat
epitetul „secretă", acestei construcţii subterane, fiindcă ea se
găsea ascunsă, pentru baribarii care treceau pe dea<>upra ei.
Fin.tina secretă din Sucidava se găseşte la sud de zidul de
apărare al cetăţuii. Izvorul captat iese sub poalele cetăţuii, în
locul de despărţire dintre panta platoului şi lunca Dunării,
punct ce era atins de inundaţiile periodice ale fluviului (fig. 20).
!ntreaga construcţie a fost subterană şi se compune din două
părţi : ·o fintină în formă de puteus23 şi un coridor de acces,
în felul unui dromos, din cetate pînă la apa izvoflului. Desco-
perirea ruinelor ei îngropate la o adîincime de 1-5 m, s-a
făcut cu prilejul dezvelirii clădirii romane lingă care este si-
tuată aceasta .(fig. 37).
Puţul fintinei îl formează un turn pătrat, păstrat (1958) pe
o înălţime de 4,50 m şi zidit în întregime din cărămidă, cu
pereţii groşi de 0,85 m. Peretele vestic al lui este puţin arcuit
în afară spre a se acomoda cu cur-ibura scării de lingă el. In
interior, lărlgimea puţului este de 1,28X1,28 m. Gura lui supe-
rioară se acoperea cu o boltă pUJternică din cărămizi legate cu
beton, mai tirziu prăbuşită în interior. Zidăria puţului este exe-
cutată uniform din cărămizi de tip bizantin, legate cu mortar din
var, în care s-a amestecat şi cărămidă pisată. Cărămizile sînt
de mărimea 0,40X0,40X0,06 m, cunoscute ca bizantine la Suci-
dava, prin pasta gă1buie, uşoară ş'i puţin rezistentă, iar pe faţă
prezentînid o u~oară şănţuire trasată la 1-2 cm depărtare de
margini. Uniformitatea, ca dimensiuni, tehnică şi· sistem de
legare a cărămizilor, indică construcţia, într-o singură etapă,
139
a acestui puteus, la care nu se constată nici reparaţii ulterioare
(fig. 85, 2).
Faţa interioară a pereţilor puţului apare mult deteriorată,
din cauza loviturilor pricinuite de blocurile de piatră, aruncate
în interiorul lui, după prăbuşiTea bolţii. Materialul de umplu-
tură se compunea din f:ragmente de cărămizi, blocuri cioplite
regulat sau neregulat în calcar şi diferite pietre informe. Tot
acest material de umplutură a putut fi evacuat din puţ.
Al doilea element important al acestei fintini secrete îl cons-
tituie un gang subteran, lung, în totalitatea lui, de 26 m (distanţa
calculată de la pinza apei pînă la capătul lui nordic din cetate).
El înconjura puţul pe laturile sudică şi vestică, apoi urca coasta
platoului, făcind o pronunţată curbură spre apus. Dacă s-ar fi
ales un traseu drept, urcuşul, spre cetate şi pe sub zidul ei,
devenea anevoios pentru transportul vaselor cu apă şi ar fi im-
pus o scară continuă, greutăţi ce au fost evitate (fig. 86).
ln peretele sudic al puţului a fost lăsată o uşă boltită, înaltă
de 1,80 an şi lată de 0.90 m (fig. 37, secţiunile A-A', g şi
B-B', g). Prin această intrare, vasele se umpleau direct din
puţ, fără să fi fost necesară folosirea unei ciuturi sau frînghii
de agăţat vasul. ln epoca săpăturilor (august 1958), apa din
fintînă se ridica pînă la nivelul pragului intrării, dar în timp
ploios ea debordează, inundînd scările de acces.
ln faţa init.rării la apă. găsim o primă platformă pavată cu
cărămizi, ea avind mărimea de 1 X0,90 m (fig. 37, secţiunile
A-A' şi B-B'). Dea<;upra acestei platforme se deschidea gan-
gul boltit (fig. 37 secţiunile A-A' ; B-B' şi C şi fig. 86).
Bolta de deasupra acestei platforme este singura păstrată
in situ şi aci, coridorul subteran este înalt de 2,15 m. Cărămi
zile bolţii se leagă direct de peretele puţului, deci gangul şi
puţul au fost construite simultan. La zidăria bolţii intilnim
cărămizi întregi şi cioplite, dispuse în diferite sensuri spre a
realiza un arc puternic, legat cu mortar de var.
O primă scaTă compusă din trei trepte de cărămidă duce la
o a doua platformă, situată la locul de frîntură a gangului în di-
recţia cetăţii. Treptele sînt lungi de 1,10 m (aceasta fiind şi
lărgimea coridorului). au lăţimea de 0,28 m şi înălţimea de
0,25 m (fig. 37, secţ. A-A' şi b). A doua platformă, pavată tot
cu cărămizi, este de mărimea 1,10X1,15 (fig. 37, secţ. A-A' h).
Colţul format de zidul sudic al gangului prezintă, aici, o
reparaţie însemnată, survenită probabil în urma prăbuşirii pri-
cinuite de presiunea apei in timpul umflării izvorului. Restau-
rarea s-a făcut tot cu cărămizi de tip bizantin. Pentru a se
evita o nouă rupere a zidului în acest loc, s-a construit în pe-
140
rete o ferăstrukă triunghiu1a:ră înaltă de 0,90 m ,şi lată, jos, de
0,35 m, care se desch1de la o înălţime de 0,50 m deasupra plat-
formei .(!fig. 85, 1). Această ,gură se continua spre exterior cu
un canal subteran, în secţiune pătrată şi realizat din cărămizi
bizantine întregi. In timp de creştere a izvarului, surplusul de
apă, ce inunda scările şi platformele, se putea scurge pe acest
canal (fig. 37, secţ. C-C, e-f). Ferăstruica s-a realizat din că
rămizi cioplite neîndeminatec. Pereţii ei sînt mult aflliITlaţi, de-
oarece cei ce veneau să ia apă îşi ~ezau aci opaiţul cu care
înaintau prin întunericul coridorului. Pe platfornna din faţa ei
'S-au aflat multe f'ragmente de amfore, sparte cu ocazia trans-
portului apei.
De la a doua platformă pleacă spre noro o altă scară, pe
-care s-a găsit prăibuşită bolta de cărămizi ce o acoperise. C<m-
ţine nouă trepte, primele şase de jos fiind lucrate în blocuri de
piatră, iar ultimele trei din cărămidă. Dimensiunile treptelor
sînt acel~i ca ,şi la prima soară (fig. 37, secţ. C-C', b .şi fig. 86).
Scara era puţin curbată şi bolta ce o acoperea se sprijinea pe
peretele vestic al puţului şi pe un zid de piatră la apus, gros
de 0,75 m, ea ridicîndu-se treptat, pe măsura înălţării treptelor.
Peretele vestic al fîntînei prezintă astfel un prag lat de 0,40 m,
pe care se rezima această boltă ~fig. 85, 2).
A doua scară se termină deasupra fîntînei, la o a treia plat-
formă, lungă de 2 rn, lată de 1,10 m şi pavată cu pietriş bine
bătut. In acest loc, coridorul taie zidul unei clădiri mai vechi,
databilă din secolele III-V şi care era deja distrusă în momentul
construcţiei fîntînei. Pe lăţimea coridorului, zidul acestei clădiri
mai vechi, gros de 0,95 m, a fost nivelat pînă la supraf.aţia plat-
formei (fig. 37, i).
Noua ramură a gangului parcurge o lungime de 16 m şi,
cu excepţia bolţii sale pră!buşite, s--a aflat într-o bună stare de
conservare (fig. 86). Are lăţimea de 0,90 rn-1 m, fiind mai
strîmt în partea de jos. Este limitat de două ziduri paralele,
construite din blocuri de calcar, legate cu mortar de var. lntre
golurile mici, dintre blocuri sint fixate fragmente de cărămizi
lipite cu ciment intre rosturi. spre a se vmpiedica infiltrarea
apei din gang. Zidurile au grosimea de 0,40 m, se păstrează
pe o înălţime de 1,50-1,60 m şi erau unite cu o boltă de cără
midă. Podeaua coridorului e formată din piatră măruntă bine
bătută. Pe suprafaţa ei au apărut multe cioburi de amfore bi-
zantine caracteristice secolului VI e.n. Ele provin de la vasele
sparte în timpul transportului apei, care nemaifiind evacuate
de pe cor<dior, erau îngrămădite pe lingă pereţii acestuia.
141
Resturi izolate din bolta de cărămidă. ce acoperea acest gang
subteran. se păstrau în mai multe locuri. Dar, printr-o intim-
plare fericită, în punctul în care gangul face o mare cotitură
se păstra, încă. intact arcul bolţii, format din patru rhrduri de
cărămizi bizantine. Faţă de nivelul superior al celor două zi-
duri, acest arc era înalt de 0,55 m. Tot în acest loc s-a putut
determina şi înălţimea exactă a coridorului, socotită de la pavaj
pină la curbura interioară a bolţii, ea fiind de 1,95 m (fig. 37,
secţ. D-D', c). ·
Sub fragmentul de boltă amintit, există o scară de cărămidă
cu trei trepte, de dimensiuni identic:e cu cele constatate la pri-
mele două .şi care fac legătura cu ultima platformă a oorldorului
(fig. :37, secţ. D-D'. b). ·
Deac;upra acestei bolţi s-au putut încă identifica resturi din
temelia zidului de apărare de sud al cetăţii, pe sub care fusese
săpat coridorul de acces la fintînă. Acest zid de apărare este
aproape complet scos (fig. 37, secţ. D-D', j). Temeliile .demo-
late ale acestui zid au putut fi precizate şi în partea· de răsărit,
faţă de cctridorul fintinei (fig. 20).
Tn sectorul ultimei platforme a coridorului. zidurile margi-
nale sint lucrate, la bază. din piatră, pe o înălţime. de o,eo m,
iar deas~pra, din straturi de cărămizi ce se ridkă pînă la 2.10 m.
Rindurile de cărămizi se înal\ă în scară, spre a inleşni ridicarea
treptată o lx>l\ii (fig. 86 şi fig. 37, secţ. D-D'). Partea de.cără.
midă a zidului de est este, însă, scoasă în cea mai mar.e parte.
Coridorul se termina în faţa unui bloc de pămint bine taşat.
în al cărui profil se distinig straturile de cultură din epoca co-
munei primitive pină in cea bi~antină, care nu au fost deranjate
mai departe, prin construcţia gangului. Pe faţa interioară a
pertelui vesti<.:, de Ia coridor, se constată şi un i~ind de fonnă
triunghiulară, lung de 1,50 m şi lat de maximum 0,30 m. Acest
prag sprijinea birnele unei scări de lem111. aşezate \'ertical sau
oblic, prin care- se putea intra în corLdorul fîntinii.
„Fintina secretă ... a cetăţii Sudda\'a este, astăzi, ·complet res-
taUi:ată, pe baza elementelor tehnice, observate in timpul să
pării ei şi a planului întocmit de către Direcţia Monumente-
lor Istorice (filiala Craiova). Ea constituie cel mai atractiv
obiectiv arheologic, pentru oamenii de ştiinţă şi vizitatori,
deoarece constituie un unicat în lumea antică.
Sistemul constructiv şi obiectele descoperite în ruinele
ace;tei fîntîni indică, toate, numai epoca bizantină a Sucidavei.
adică secolul VI e.n. Nu a apărut nici o urmă de inflitrări de
materiale mai vechi sau mai noi, faţă de acest veac, ceea ce
dovedeşte originea bizantină a construcţiei şi distrugerea ei,
142
odată cu evacuarea definitivă a cetăţuii, eveniment petrecut
la finele domniei lui Mauriciu Tiberiu. Cele mai numeroase
descoperiri sînt fragmentele de amfore, specifice secolului
VI e.n., prin forma şi decorul lor, multe purtînd resturi de in-
scripţii executate cu vopsea roşie. Tipul acesta de amforă are
bazinul cilindric, acope'rit cu adîncituri orizontale, dispuse în
felul unor .,coaste" ; fundul rotund, gîtul scurt şi cele două
torţi puţin răsucite.
Din puţ s-au scos numeroase obiecte, dintre care cită_m pe
cele mai de seamă :24
1. Bloc de calcar cioplit, puţin arcuit, lung de 0,73 m, ce
servise la arcul unei intră,ri. Pe faţă are săpată în adînc, pe
un disc plin, o cruce de tip bizantin, specifică secolului VI e.n. 25
(fig: 87).
2. Fragment de amforă cu resturi dintr-o inscripţie pictată,
care pare a se întregi : 8ou/,~ oc<l>ou? X(p~cr-rou) iun îndemn
pentru cineva de a me'rge ca sclav al lui Christos.
3. Monedă mică din bronz, într-o foarte proastă stare de
conservare. Pe avers se pot încă desluşi literele ... IBPPA V ...,
care ne dau ,întregirea: [DNMAVR. T]IBPAV[G] ; iaT pe re-
vers se distinge numai indictionul K şi TES, în exergă (mo-
netăria de la Thessalonic). Este o monedă din timpul dom-
niei lui M:auriciu Tiberiu (582-602 e.n.), pierdută pe coridorul
fîntînei de cei ce scoteau apă. Ea constituie un element de
datare.
4. Pe un gît de amforă este pictată cu vopsea maron mo-
nograma XMr, cu ultima literă inversată. Avem aici formula
creştină abreviată : X(p~cr-rov) M(<Xpicx) r(Evv~) adică „Maria a
născut pe Christos", des întîlnită în deseoperirile bizantine de
la Sucidava26.
Din felul cum îşi as1gurase aprov1z1onarea cu apă potabilă,

rezultă că garnizoana bizantină a cetăţuii Sucidava avea o si-
tuaţie de mare nesiguranţă, fiind mereu ameninţată de atacu-
rile barbarilor. Fîntîna. a fost de un mare folos, mai ales după
moartea lui Justinian şi pînă la începutul secolului al Vii-lea,
cînd se întinde o epocă, care, pentru provinciile bizantine din
Peninsula Balcanică, însemnează vreme de anarhie, mizerie,
răscoale, molime, atacuri barbare şi demoralizare. Acestora
le-a putut face faţă, parţial, numai un împărat soldat şi ener-
gic, cum a fost Mauriciu Tiberiu (582-602)2'7. Acum, impeiriul
143
este atacat concomitent de slavi şi avari, care pătrund pînă în
Grecia şi sub zidurile capitalei.
In acest timp, cetăţuia Sucidava se găsea ca un punct de
strajă important, dar izolat, pe malul stîng al Dunării. Proco-
pius ne spune clar că, ceea ce-l determinase pe Justinian a o
restaura, fusese nevoia „de a tăia prin ea drumul barbarilor în
Illyricum"28. Prin garnizoana menţinută în permanenţă aici şi
cu mari sacrificii, se puteau spiona, din timp, toate mişcările
neamurilor barbare din Dacia, ce se pregăteau de atac asupra
provinciilor bizantine, de la sud de fluviu. Tăria ei consta în
marele şanţ ce o închidea. şi în asigurarea aprovizionării cu apă
prin această fîntînă secretă.
Mişcările continue, în care se găseau diferitele triburi bar-
bare din Dacia, au cerut bizantinilor o atenţie politică, de pază,
la Dunăre, pentru a-şi asigura cordonul de apărare pe fluviu
-şi comerţul la nord de acesta. Cind presiunea barbară devenea
prea puternică, Bizanţul făcea şi unele concesiuni teritoriale,
în posesiunile ce stăpînea în sudul Banatului, Olteniei şi Mun-
teniei. Astfel, Justinian cedează. anţilor şi sclavinilor, vechea
cetate Turris (probabil Turnu Măgurele), cu ci.rupiile din jurul
ei, zidită cîndva de Traian, cu condiţia încheierii unui tratat,
unnat de subsidii ale împăratului şi cu obligaţia acelora de a
.apăra lime-;ul dunărean împotriva hunilor (cutrigurii sau ava-
rii)29. Succesiunea regulată şi bogată a monedelor şi a altor des-
c:operiri arheologice arată, însă, că Sucidava nu a fost nici un
moment părăsită, de la data Testau.rării ei pînă la finele dom-
niei lui Mauridu Tiberiu, deoarece, împreună cu Dierna, Dro-
beta şi Daphne, era cheia sistemului defensiv, organizat de bi-
zantini, la nord de fluviu.
Pentru cetăţile bizantine de la Dunăre, situaţia devine pri-
mejdioasă, atunci cind se realizează o coaliţie avaro-slavă. ln
587, peste 100 OOO de invadatori se revarsă în Peninsula Bal-
canică, într-un moment cînd imperiul era prins în războiul cu
per-şii 30 • Pentru apărarea Dunării, în 592, Mauriciu Tiberiu îşi
depla<>ează, aici, cea mai mare parte din forţe, împreună, cu o
flotă fluvială ; vine, apoi, în persoană, pe teritoriul de război,
îşi stabileşte cartierul de operaţii în castelul Palatiolon (lingă
Oescus, peste DunăTe, în faţa Sucidavei) şi încredinţează co-
camda armatei generalului Priscus, care atacă triburile scla-
vinilor, conduse de Ardagastos, pe actualul teritoriu al Mun-
teniei şi Olteniei31 • Armatele regulate ale imperiului nu puteau
face faţă numeroaselor cereri de apărare împotriva atacurilor
date prin surprindere şi localnicii trebuiau a le înfrunta, adesea,
singuri, cu forţe proprii. Aşa se intimplă în anul 594, cînd pe
144
neaşteptate, triburi slave trec Dună•rea şi atacă cetatea Novae
(lingă Şi.ştov), unde populaţia oraşului se apără eroic şi sin-
gură, pînă la soskea trupelor lui Mauriciu 32 • Cetăţuia Sucidavei
se găsea,desigur, într-o permanentă asemenea situaţie.
In anul 597, bizantinii, conduşi de generalul Petrus, obţin
ultimul lor succes militar impo·rtant împotriva sclavinilor, dar,
în anul următor, situaţi·a devine foarte gravă prin intrarea în
acţiune, în această regiune, a avarilor, care distrug (599-600)
numeroase oraşe pe Dunăre, de la Singidunum, pînă la Tomis 33 •
ln cursul acestui atac combinat, avaro-slav, a fost distrusă şi
cetăţuia Sucidava, în al cărei strat de arsură, din secolul VI e.n.,
au fost găsite săgeţi de tip avaric 34 , iar ultimele mortede des-
coperite, aci, sînt de la Mauriciu Ttberiu, din anii 596-597 35 •
Moneda de bronz, găsită pe coridorul fîntînei, arată că, în
timpul domniei lui Mauriciu Tiberiu, fîntîna se folosea. Con-
strucţia ei este, însă, mai veche, .fiindcă prezintă unele restau-
rări la coridor iar situaţia garnizoanei era atît de precară, incit,
din momentul instalării ei în cetăţuie, avea nevoie de un atare
sistem de aprovizionare cu apă. Distrugerea bolţilor de la gang
~i fîntînă, apoi înfundarea puţului arată că această operaţie s-a
făcut într-un singur moment şi în m()d intenţionat. Este foarte
probabil ca dă'fimarea să fie opera cuceritorilor slavi şi avari.
care, după incendierea cetăţii, au putut sesiza importanţa acestei
fintîni secrete pentru staţionarea garnizoanei bizantine şi, de
teama unei eventuale reveniri a acesteia, s-au grăbit a o dă
rîma şi astupa. Aceasta explică de ce, în ruinele ei prăbuşite,
nu s-a putut infiltra, prin răscoliiri, material arheologic mai
nou sau mai vechi, ca .data construcţiei ei.
NOTE
1 Pînă acum a rămas neloca1lizată, dar ar putea fi Valeriana
(Dolni Via.din în R. P. Bulgiaria), siituată lingă Oescus şi în faţa comu-
nei Orlea din R. S. România (ci. mai sus p. 55). Denwnirea de „Ce-
tatea hunilor", o arată a fi fost s1:ăpinirtă cindva de către una din
formaţiile politice hunice, ce se înfiripaseră în această regiune, după
dezmembrarea imperiului lui Attila. Prin illlyriiai se înţelege regiunea
de 1'a sud de Dunăre,
2 Corpus iuris civilis, ed. Schoell-Kroll, Berlin, 1895, Y.I!I, p. 94.
3 V. Pârvan, Contribuţii epigrafice Za istoria creş.tinismului daco-
Toman, Bucure$i, 1191'1, JP. 183 şi urun.
4 D. Tudor, Prima basilică creştină descoperită în Dacia Traiahă.
Iaşi, 1948, p. 17--120.
6 MCA, VII, p. 486.
e Tudor, MCA, I, p. 734.--736.
10 - Sucidava 145
7 D. Tudor, Dacia, XI-XIll, p. 180 şi N. Bănescu, în Bul. Sect.
hist. Acad. Roumaine, XXVI, 2, p. 223.
8 Tudor, OR3, p. 519, nr. 303.
e Tudor, MCA, I, p. 740-742 ; acelaşi, Prima basilică creştină
descoperită fn Dacia Traian4, Iaşi, ,1943, p. 23-24.
10 Vezi extrasele din aceşti cronicari pu1blioaite ln IzvoMele isto-
riei României, Bucureşti, 1970, II, p. 531-651 şi 603--615.
u Teofilact Simooata. VI, 6-7 ; VII, 1 şi VUI, 5--0. La Teofanes
Con:fesor, înttilnim aceleaşi informaţii, cf. Izv. Ist. Rom., II, p. 603-615
12 Tudor, Dacia, XI-XII, 194:>-1947, p. 172, nr. 10.
ll D. Tudor, Prima basilică creştină descoperită in Dacia Traian4,
leşi, 1948, p. ai.
H Bibliografia de 1bază: Tudor, Prima basiliccl, passim.; Cf. acele.şi,
MCA, I, p. 699-701 ; ORl, p. 473-474 ; acelaşi, Sucidava-Bruxel.les,
p. 109-1'14 ; I. Barnea, Studii Teologice, X, 1958, nr. 1-2, p. 103 etc.
I.li Tudor, Prima basiliccl, p. 13.
16 Tudor, Dacia, XI-XII, 1945-194T, p. 176-178, nr. 24; acelaşi,
Prima basiliccl, p. 12 şi OR3, p. 523, nr. 34.
11 ORl, p. 511, nr. 217.
1B TudOl", SCIV, 19, 1968, 2, ,p. 337, nr. 17.
1s I. Welkow, Germania, XIX, 1935, p. 149 şi urm. şi G. BEl'Su, An-
tiquitt/, XII, 1938, p. 31 şi unn.
20 Vezi discuţia la Tudor, Prima basiliccl, p. lS-22.
21 D. Tudor, în AO, XV, 1936, nr. 83-85, p. 107, n. 1 şi OR3, p. 4119.
22 MCA, VII, pp. 488-490; Sucida.va, Latomus, pp. 115--117; Suci-
dava, Meridiane, w. 41-45 şi OR3, pp. 466-468. Studiul detaliat al
acestul monument s-a prezentat ln articolul D. Tudor - · E. Bujor.
,,Die reheime Bnmnenanlage von Sucidava", Dacia, N.S., IV, 1960,
pp. 541-552.
23 A. Jarde s.v. puteus, ln DA, IV. l, p. 779 şi urm. ; I, A. Hild
s.v. puteal, in DA, IV, 1, p. 778 şi urm. şi E. Mlchon s.v. fons, ln DA,
n, 2, p. 1227 .;l urm.
." Lista lor completă în Dacia N.S., IV, 1960, pp. 548--050.
25 R. Netzhammer, Die christlichen Altertilmer der Dobrudscha, Bu-
karest, 1928, p. 111, fig. 34.
2ll D. Tudor, OR 3, p. 523 şi urm. nr. 311, 344, 356, 358 etc.
27 A. A. Vasiliev, Hi.stoire de l'Empire byzantin, Paris, 1932, t. I,
p. 184 şi urm. şi 223 şi urm.
28 Proropius, De aedif., IV, 6.
» Procopius, Bell. Goth. III, 14, · 32 şi urm. Cf. şi Ensslin, s.v. Sla-
veneinfălle, ln RE, II, 3, col. 698.
30 Ensslin, art. cit. col. 700-702.
31 Theoph. Simocatta, V, 16, 1 ; VI, 4, 7 şi VIII, 5,5 ; 6,3. Cf. Ens-
slin, op. cit., col. 702 şi urm. şi acela.şi s.v. Mauricius ln RE, XIV,
col. 2389.
r- Theoph. Simocatta, VII, 2,17 şi Theophanes, Chronographia, ed.
Bonn, 1839, p. 423 şi wm.
33 Theoph. Simocatta, VII, 4, 8--0,5. O!. Ensslin, Slaveneinfălle,
col. 703
3' MCA, I, 1953, p. 7M.
36 D. Tudor, Prima bazilic4 creştincl descoperit4 ln Dacia Traiancl,
Iaşi, 1948, p. 13.
lfG
XI. CELEIUL PE LOCUL SUCIDAVEI
Din cele trei secole, care au urmat după trecerea furtunii

avaro-6lave, pe8te zidurile cetăţuii de la Sucidava, n~ întîlnim.
în acest loc, nici o urmă arheologică. Populaţia este absentă şi
între ruinele vechiului oraş. Thte prdbaibil ca ea să se fi dis-
persat prin împrejurimi, mai ales în bălţi .şi către valea Snea-
gului. Astfel se explică uitarea vechiului toponimic geto-dacic.
Sucidava, pe care-l păstraseră romanii, mai apoi bizantinii, pînă.
în secolul VII e.n. Cum S-'a ajuns de la aee.9ta, la acela de Celei~
nu putem şti. Sînt, de asemenea, incertitudini, în ceea ce pri-
veşte originea toponimică a acestuia din urmă. După unii stPe-
cia:Jişti ar fi slav, după alţii anti<! (oraşul Celeia, din provincia
Noricum). Impotriva unei denumiri slave pledează şi faptul că
la Celei, şi în împrejurimile lui, nu s ....a desooperit, pînă acum.
nici un fel de urmă, care să ne ateste venirea slavilor în seco-
lele \TII-X e.n.
Primele doclimente arheologice, care dovedesc prezenţa vieţii
omeneşti la Celei, în perioada feudală, datează din secolele
IX-X. Este voriba de două ulcioare de tipul amforei, denumite-
„protobulgare", dar a căror origine este de fapt bizantină (fig.
60, 3,5). Aceste vase posedă două torţi şi fundul plat. In mare
număr ele s-au descoperit şi' în alte regiuni ale ţării1. Cele de
la .Celei s-au aflat, acum 40 de ani, într-un mormînt situat la
apus de comună, pe o terasă (către \Talea Sneagului) denumită
„la Cărămidărie" şi ocupată azi de către grajdurile CAP locală
(azi ele sînt depuse la Muzeul din Craiova). '.Pe gîtul şi fundul
celor dau·~ ulcioare se păstrează cîteva sigle grafitate, care se
întîlnesc mai ales pe ceramica descoperită· în ruinele vechilor
141
centre bulgare de la Aboba-Pliska. Madara, Preslav etc., unde
s-au datat perfect, în secolele IX-X, (fig. 40). Ulcioarele ,,pro-
tobulgare"' de la Celei sînt lucrate cu multi\ pric;e~r~. incit
pot fi considerate ca elemente de imp0rt. veriite de la sud de
DunăTe.
Deşi nu s-au făcut săpături în zona descoperirii acestor două
vase. de pe suprafaţa terenului s-au putut stringe, totuşi, frag-
mente ceramice din aceeaşi epocă, identificîndu-se şi un bordei
(unele cioburi, nestudiate, încă, par a fi şi mai Yechi) ..Intîmplător
s-au descoperit. pe platoul respectiY. şi monede de bronz bătute
sub domnia împăratului Mihail al IV-lea (1034-1041).
Modestele descoperiri menţionate mai sus (pină la noi cer-
cetări) ne-ar putea duce la concluzia că pe terasa de la apus
de ruinele Sucida,·ei, s-ar fi putut dezvolta o aşezare. încă din
secolele VII-VIII. In orice caz. două secole mai tirziu exista.
pe acest loc, un sat care întreţinea legături economice cu popu-
laţiile de la sud de fluyiu şi cu imperiul bizantin. După distru-
gerea „imperiului"" m·aric de către Carol cel Mare (796), modesta
aşezare de aici a putut scăpa de sub controlul exercitat de eătre
aceştia pe valea Dunării, dar a intrat, probabil, în stăp~nirea sta-
tului bulgar. O dată cu revenirea graniţei bizantine ·pe cursul
Dunării, la finele secolului X, i.şi fac apariţia şi primele monede
bizantine, o dovadă a prezenţei flotei comerciale a acestui impe-
riu. pe cursul Dunării. Despre o stăpînire bizantină efectivă, la
Celei, în secolele IX-XII, nu avem, însă, nici o dovadă, incit
monedele pot fi considerate ca simple elemente de schimb.
Dar aşe-1.:area omenească de pe terasa amintită, îşi încetează
brusc existenţa, la începutul secolului al XIII-lea. Dispariţia ei
poate fi pusă in legătură cu marea invazie tătărască din anul
1241. ce se va fi abătut şi asupra acestor locuri. La numai şapte
ani după acest tragic eveniment, Celeiul apare, pentru prima
dată. ca denumire geografică, în faimoasa diplomă a Cavaleri-
lor Ioaniţi (Hospitalierii), emisă în favoarea acestora în 1247,
de către regele maghiar Bella al !V-lea. In acest document, în-
tărit şi de papalibate, se menţionează, între alt.e danii ale rege-
lui : .... ,şi pescăriile care sînt acum în fiinţă sau care se vor face
de către <linşii, care toate vrem să se oprească în întregime în
folcxsul fraţilor acestora {Ioaniţii]. în afară de pescăriile (pisca-
tiones) de la Dunăre şi iazurile (piscinae) de la „Chelei (Celeiu),
pe care le păstrăm împreună pe seama noastră şi a lor (a cava-
lerilor)"2.
S-a încercat, de către unii cen..--etători, a se demonstra că în
această diplomă a Ioaniţilor, ar fi voriba de Celeiul din judeţul
-Gorj şi nu de cel de pe Dunăre. Ipoteza lor nu are sorţi de
148
izbîridă, deoarece Celeiui gorjan nu este o zonă de pescării. Se
mai adaugă şi faptul că acest sat de munte apare tîrziu, şi că
el s-a întemeiat de către populaţia ce a emigrat (de teama
turcilor) din Celeiul de pe malul Dunării. .
Locuriie· de prins peşte de la Celei sînt denumite piscinae.
fo latina acelui timp, se înţeleg iazuri ame'najate de om, pentru
pescuit. De fapt acea·sta a şi fost situaţia pescăriilor de la Celei.
Pînă la dispariţia lor (fot.împlată acum zece ani. prin asanaree-
luncii Dunării), gîrlele se amenajau cu garduri şi diferite baraje.
In sezonul de pescuit, se puteau scoate zilnic, din aceste iazuri,.
cite două-trei vagoane de peşte, fapt ce explică interesul luf
Bella al IV-lea de a-şi r~zerva jumătate din ·venitul lor.
· In veacul al XII-lea se constată că vatra satului Celei se-
mutase între zidurile cetăţuii romano-<bizantine şi în jurul şcr-&
ţurilor ei de apărare. La o adîncime de 0,10-0,20 m, sub stratul
vegetal, pe întreaga suprafaţă a fortificaţiei, se întîlnesc aşter
nute, după un ·plan neregulat, numeroase podele patrulater~~
realizate din iut 'bătut. Bordeie. săpate îri a:dîncime, s-au desco-·
perit numai dincblo de ·şanţul cetăţii. Din ruinele acestor loctl-
inţe (adesea incendiate) s~au cules ceramică şi puţine obiecte
de metal ,ce s~ datează, prin analogie cu. descoperirile realizate·
în alte părţi (Zimnicea etc.), din secolele XIII-XV. S-au aflat
şi cîteva . oa1e şi cănî, întregi sau într.egilbile, foarte elegante
~a formă, dec&ate cu brîliri, în linii ondulate sau drepte (fig. 89).
· · Satul de bOtdeie s-a extins, ap.oi, către actuala şcoală ele-
mentară şi spre. ·şoseaua C0rabia-Bechet, în lunigul străzii ce-
constituise, cîndva,, hardo ,decumanus, pentru oraşul Sucidava.
Din cauza atacurilor otomane de peste Dună·re, Celeiul a avut
de suferit _în mai multe rînduri. In rigola uliţei ,:Sucidava" s-a
aflat un mare bârdei, părăsit cu tot inventarul şi incendiat în
veacul al XV-lea. ·
Celeiul a ajuns, cu Hm.pul, moşie mănăstirească, cînd toţi clă
caşii de aici trăiau numai în bordeie. Ei au beneficiat, însă, de-
exproprierile lui. Cuza din 1864 şi au ajuns mici proprietari de
pămînt. Pînă. atunci nu puteau să-şi ridice case de zid sau de-
chirpic la suprafaţa solului, din cauza repetatelor jafuri ale gar-
riizoa:nelor ture~ti instalate pe malul drept al fluviului. Celeenii
plecau adesea· în băjenie spre munte şi mulţi nu se mai întor-
ceau la vechile vetre (cum. este cazul celor rămaşi în Celei ul
Gorjului).
Se pare, însă, că în unele momente, ei au încercat să se-
apere în vechea cetăţuie. Şi astăzi se poate vedea, la colţul de-
sud-est al acesteia, un mare şanţ de apărare, prin care s-a izolat
o mică suprafaţă, proitejată de zidurile bizantine (fig. 79).
149
Acest şanţ avea la origine lărgimea de 11 m şi adîncimea de
5.50 m; poseda o hermă lată de 2 m .şi un zid de apărare impro-
vizat (piatră legată cu lut cleios}, gros de 1,20 m. ln afară de
-ceramică românească databilă din secolele XIII-XVIII, s-a. mai
descoperit în această redută şi o monedă de argint de la împă
ratul Rudolf al Ii-lea (1576-1612), aliatul lui Mihai Viteazti.l.
De adăugat că în 1918, după încetarea săpăturilor ofiţerilor
amatari germani, în malul excavaţiei lor, locuitorii au desco-
perit un depozit cu monede de argint, bătute de Sigismund
Bathory, deci un alt aliat al lui Mihai Vit.eazul împotriva turci-
lor. Ipotetic, s-ar părea că respectiva redută fusese amenajată
~'"'Tltru apărare locală, pe timpul invaziei lui Sinan Paşa, după
bătălia de la Călugăreni (1599).
Odată cu exrproprierile lui Cuza, s-a trasat şi planul Celeiu-
lui de azi, care a acoperit, cu uliţe drepte, întreaga suprafaţă
a fostului oraş roman ~g. 3). S-a respectat numai cetăţuia ro-
mona..ibizantină, declarată monument istoric, printr-un· decret
.semnat de domnitor, în 1864. Acesta a fost reîntărit prin decre-
tul nr. 1384, din aprilie 1945. Ruinele or~ului antic au fost de-
molate, însă, repede, de sătenii ajunşi proprietari, după 1864,
fiecare grăbindu-se să~i ridice o căsuţă din piatră şi cărămidă
antică. Din păcate, în mult.e cazuri, n-au fost respectate nici
ruinele cetăţuii, de sub a cărei latură sudică se extrăgea pietri.c;
şi nisip necesar zidăriilor.
Numele satului Celei este legat şi de evenimentele de la 1848
din Muntenia. In acest loc a fost parohia cunoscutuluj preot re-
voluţionar Radu Popa Şapcă. Preotul locuia şi el intr-un bordei
"Situat lingă cetate. Aici primea, tainic, unele căpetenii progre-
'Siste, de la 1848. In seara zilei de 9 iunie 1848, din bătătlll"a
bordeiului lui Popa Şapcă, a pornit spre Islaz un important
grup de ţărani. Tot în modesta locuinţă a preotului, a dormit
guvernul provizoriu, ales la Islaz, în ziua de 9 iunie. Cetele
:revoluţionarilor s-au îndreptat, apoi, în dimineaţa zilei de 10
iunie, spre Caracal-Craiova, pe „drumul lui Traian"'.
Memoria lui Radu Popa Şapcă este, astăzi, cinstită la Celei,
prin două monumente, unul ·ridicat pe locul bord~iului şi altul
în parcul de lingă cetate {fig. 90-91).
150
ln urma reformelor administrative din ultimii ani, comuna
Celei a fost înglobată ca un cartier al or~ului Corabia.
NOTE
t D. Tudor, SCIV, II, 1950, p. 139-151.

:iDocumente privind istoria României. B. Ţara Românească
(1247-1500), Bucureşti, 1950, p. 2 şi C. Transilvania, Bucureşti, 1954.
vol. l. (1075-1250), p. 33.
3 Monitorul Oficial, nr. 121, part. II, din 31 mai 1945.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Jon B:\RNE.-\, „Monumenti paleocristiani delia Dacia- Traiana," Corsi

cl1 cullura sull'arte rcre~111ate e bizantina, Ravenna 197'1, p. 62-64.-
V. B:\RBU. „Fortăreaţa romano-bizantină de la Sucidava în lumina
cercetăriior din sectorul de sud-est·•. SCIV, 24, l, 1973, P. 27-55.
L. Ferd. de MARSIGLI, Description du Danube etc. La Haye, 1744.
:\I. I. ODOB&.c;cu, Antichi.tliţile judeţului Romanaţi, Bucureşti, 1877
rextr. :\na/ . .:\cad. Uom., X>.
Vasile PARV:\N, Ştiri notUi din Dacia Malvensis, Bucureşti, 1913 (ex.tr .
. lnal. 1\ccul. Uom. Mem. Secţ. Ist. XXXVI).
C. C. PETOLESCU-Oc-t. ONEA, ,,CerC'etări in ne('ropola Sucldavei, jud.
Olt (1968):· MCA, X, 197:1, •P. 125-140.
Gh. POEN:\RU-BOHDEA et V. BARBU, „Conlribution ă l'historie du
Has-Empire romain a la lumiere des deux tresors monelaires des
IV-V siC-cles, decou,·crles â C<.-IE'iU." Dacia, N.S., XIV, 1970, p. 2:>1-295.
Gh. POPILl:\N, ,,La ceram.ique sigillee d'importation decouverte en 01-
tenie." Dada, N.S .. XVII. 1973, P. 179-216. ,
Rapoarte el<' sdplituri: D. TUDOR. Sucidava, I-III, Dacia, V-VI,
1935-1936, p. 387-422: Vll-Vlll, 1937-1940, p. 359-400: XI-XII,
1945-1947. p. 145-208: D. TUDOR, Sucidava, IV, MCA, 1, 1953,
p. 693-742: D. TUDOR - E. BUJOR - A. MATROSENCO, Sucidava-V.
MCA, VII, p. 743-794: D. TUDOR - E. BUJOR, Sucidava, VI, MCA,
VIU. 1962, p. 555-563 şi D. TUDOR, Sucidava, VII, MCA, IX, 1970,
p. 281-295.
Gr. G. TOCILESCU, Monumentele epigrafice şi sculpturale ale Muzeu-
lui Naţional ele Antichitliţi din Bucureşti, 1-11, Bucureşti
1902---1908.
Octavian TOROPU, „Noi contribuţii privitoare la podul lui Constantin
crl Mare dt- peste Dunăre,'.: Analele Universităţii din Craiova, se-
ria Istorie-Geografie-Filologie, I, 1972, p. 20-33.
Octavian TOROPU, „In legătură cu antichit.ătile popoarelor barbare din
perioada anilor 275-â80 descoperite in Oltenia," în Contribuţii
istorice 1, 1972, P. 174-189 (Centrul de Ştiinţe Sociale Craiova al
Acad. St. Soc şi Politice a R.S.R.).
152
D. TUDOR, „Antichităţile prej,storţce. şi romane din judeţul Romanaţi",
BCMI, X.XVI, ,1933, p. 76-81.
D. TUDOR, „Decouvertes archeoiogiques a Sucidarva et dans Ies envi-
rons;· AO, XVI, 1936, p. 107;__116.
D. TUDOR, „Stă,pjnirea- romană în sudul Datiei, ţie la Aurelian la Con-
stanHn cel Mare,„' în RIR, .X\ 19_40, p. 216-225.
D. TUDOR; ,;Ein Konstantinischer Milenstein in Dazien," Serta Hof-
filleriana, Zagreb, 1940, p·. 241-247.
D. TUDOR. „Constantin cel Mare şi recucerirea Daciei Traiane," RIR,
XI-XLI, 1941-1942, p. 136-149.
D. TUDOR, „Săptri:imische Gurte~beschlăge aus Siidr'umănien," Dacia,
. IX-X, 1941-'i944, IP. 51~519.
D. TUDOR, ., ..\rderea cetăţii Sucidav;i," RIR, XV, 1945, p. 194-156.
D. TUDOR, Prima basilică creştină descoperită în Dacia Traiană, Iaşi,
1948. '
D. TUDOR, «Vase „protobulgare-' descoperite în Oltenia,„ SOJV,.II, 1950,
p. 139'--151. . .. ·,'"' „ . ' ~ . .
D. TUDOR, „Le dep6t '{ie miroirs de verre double de plomb trouve ă
Sucidava," Dacia, N.S.", III, 1959; p. 415--432, ·
D TUDOR, ;,Contribuţii· p·rivitoare 1a armata Daciei Ripensis.'' SCIVT
XI, 2, 1960, p;_ 335~363. _ .. · ' .
D. TUDOR, Un pont romain ignore dans la region du Bas-Danu,be, La-
tomus, 1961, P. 501-'-:-509. :-.
D. TUDOR. Sucidava. Une cite tlo.co-romaine · et byzantin_e en Dacie,
Bruxelles, 1965. . . .
D. TUDOR, „La fortificazione delle cittă romane deJ.la Dacia ne! sec.
III dell'e:n." Historia, Bd. XIV, Hft. 3, 1965, p. 35g._380.-- ·
D. TUDOR, Tabula Imperii Romani: Drobeta-Romula-Sucidava, Bu-
cureşti, 1965.
D. TUDOR, „Viaţa romană în cîmpia românăţeană,'' Analele Universită-
ţii Bucureşti, seria Ştiinţe Sociale-Istorie, XIV, 1965, p. 23-43.
D. TUDOR, Sucidava, Bucureşti, 1966 (ed. Meridiane).
D. TUDOR, OUenia romană, III ed. Bucureşti, 1968.
D. TUDOR, Oraşe, tîrguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti, 1968.
D. TUDOR-E. BUJOR, ,.Die, geh~rtnel'l~ Btunnenaf:llage. ~rt~ ·Suddava,'",.;.•,
Dacia, N.S., IV, 1970; p. 54i-552. .
D. TUDOR, Podurile romane de la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971. ,
D. TUDOR, „Preuves archeologique- attestant la continuite de ·la domi-
nation romaine au ;nord du Danube apres l'aibandon de la Dacie
sous Aurelien" (III-V siecles), Dacoromania, Jahrbuch fur ost-
liche Latinitat, I, 1973, p. 149-161.
I urli ta WINKLER şi Const. BALO!, „Circulaţia ·monetară' 11'1. aşezările
antice de pe teritoriul comunei- 'Orlea;• 1 Acta Mus. Nlipo'censis,
vin, 1971, p. 161-171. · 1
e d • Sus Scirii;oar;a
• „
Am.ir.istoi
OoDro~e~ti • d<! Jos
S\] C\ n~V~ NS E
V
Jotn• e
'/oinusa
Cru~ov e Ruun.~t u IX Jos
• Brasuvit . •
o"I"
C1l1tn1 c.
vi~ tr ;a ....
• 9v 1s1n.a Vecht
e Virtop
o 5
o s
10 15 20Km I A
Fig. l . Sucidava şi îm prejurimile ei.
F~ XL.
GIE:.LI
Fig. 2 .Planul ruinelo:

de la Sucidava, dupa
Marsigli (1691).
~·- · .
._·j
„\·. ~·
c:::.-:'! :'.'.\,\..~·. „."

. ..„.' ".. „.. „„.„ j... \
,,. „ ..•„„.„.„.„.„ ... „ ... „ .„... .·
... .„„ „„ „„„„:~
Fig 3 ~
•• · -...·_..--;;- ,,.,,,_
s ucidava
· · Planul
( .d. general al - -_ ... - .arheologi.
- ...... „ c e din oraşul şi cetatea
r1 icare E . Bu . sapaturilor
JOr, 1965).
\„
•"
'~:
oraşul~i
Fig. 4 Pl &nul
roman . porţii .
d e nord a. PRII>! ROllAN :
PIETRUIT :I
I
I
I
I
•
'
I
4
. '/4m
4~
":::::,._ o
Fig . 5. P oa r ta de nord a ora ului r om a n (recons tituire D. Tu-

dor fi i E . ~iron csc u) .
Fig. 6. Poa r ta d ~ ud a ora.5ului roman (r econstituire D. Tudor ş i E. Mi-

ron seu) .
l M rc-M.sP. w t"''ftiW.J\N.l t:-.Kn-uct Fot vi
N~8..Vi\f Ntl'O~T~l\l!\NV~/-l ~DR IA.N 'IS P..Y
rON"Tlf"MP..~fUB rons-r- X i 11·c os 111 rr·
E~ BET~EDiTlBCL:/I rAl LIT;\'lfNNl\lAtrr
V~lllf'-llON EO-YlnLlYR.lCORElCOli Iii~
/
f\r[' El lf\ NTIH l.st'l\NOf'.ITI 1-1 t..5 1'1\ NOf\. 'l/E"IF
-- ... _ ... · mî tlfl..V N'IMLOl\Rflii fUWBEssoREr1ntJ\L
. l O& ITS'J N1 INOl'.(ll\ I N\FtRIO RfS"Bruwn
F\f.S IN{'\)~INETV lCHl r l,\JRl8Vs\jE$H lE
D ISEMER.msotM ISSIS tt ONE.Sll\MISSlO
N EQY oF--\JM N D N\.lNl\S\IM<."RI rrnsVNr
SIS uBERl.Sro5tEf\.IS o..Y.H.OR.\IM('N
M D[OtTE.TcQ N." BI V ('l'("'f~\I ~OR!B'ls
~l\STV NC HI\ S_V lSSt NT C..'IN\EST"C.l'1IIASll
Dltr~JWTSI Q_'ll Cl\EL LS fSESSE NTCVMllSOV

SH/Vt> V~I SSENLD\ltv'T I\~ l\TSINc\11 L
sro\NC.vtl\.S· f\ o J..1 1<. l\r R\L
„
(' l 'J \Jt NTl O CE. l S o ! î CL L\JL \ n SA. L D D c ~
Fig. 7. Diploma rnjlitară

de la Grojdibod
~---- - - -- - - - ---
~
~
~
I
I
I
- _L
Fig. 8. Inscripţie latină
pe un topor de , piatră
.preistoric (1) din Suci-
cLava ; un abraxas din AKfAC
Orlea (2) şi ştampila
cohortei I de Lingoni (3)
din Sucidava .
2 AKfACA.1.
J
VAD/N
~ - -:-~
-~L3--
-----
- - -- - - ·--- - i -
.-- -- < ... . ~- . ~~
-- - - - - - - -- ~.e--. -
.o..-- .
Fig. 9. Podul roman de la Vadin şi Orlea, după Marsigli (1691).
/
ţ- - - - - ~.!to __ __ _
r~;.-.----.-::::~~----=:-"lllilEI -.....I
II .'
I ci~r
f
I
__,I
I I
I
I
___,
··~1"
I
I I
I
t
I •
...J.
'O
t:f -„'
o
;.
I
'„
I
I.
....l
..__ .
1-
Fia.· 10 Inscripţll :romane din .- - -- --. o, "''--
:Tiol· {l) şi Orlea (:li). . .. ·- -· --2· ----·
Fig. 11. Planul unui· cup tor de olar.
I
11
11
·. 11
11 . .
11
~
Planul altui
Fig. 12., de olar (re~
cuptor
consti\uire).
Fig. 13. Relief din lut cu Pan şi Bacchus (l ) şi o greutete de plumb (2) .
I
I
j _
Fig. 14. Inscripţii pe ramele de

J plumb ale oglinzilor.
2
r-------- o. ~l.Z - --
r - - - ~~ 2
I
~
~
..,,. Â s
. I
· ·- ·0.02.0 ·- ·
...
~
I
I
F'ig. 15 . Ogli nd ă din zinc (1) ; cereei din bronz şi sticlă (2-3) ; mărigele
(4-6) ; br ăţa ră (7) şi o aplică de bronz (8).
o 0 0 0
<:> o o 0
0 0 0 0
I
0
0
0
cl!!)0 0
i o 0 . (;)0
x- · - · - · -·-·-·-·O. li~-·-·-·- · ---~
3
r===
I
::-,I
' - · - ·- ·-·-0.013-·- · -·-·- ·- ·--ii
.~
• '. i\\ 1
-··
· ~r,- '· -· ' .
I 5
·I~
~· 14 n ;dii
:\i: I ~
I ·- · -· - · - - - - 0.090- - - ·- · - - -)(
o
~
o
6
it-
. ·- ·- . --· - · 0-0 S3 -· -· - · - ·-•I
7
(? @@ ® @~
a
70
Fig. 16. Obiecte din os ş.i corn sculp tate.

.-ij
.I
I
I
I
I
~ c::::i~
~
c:::::s' ~"'
Fig. 17. Vase dfo sticlă reconstituite (l-3) şi o greutate de sticlă (de-
neral) bizantină (4).
7
,c :;ee k
~ " " "'"" , w , ,11 „ •1 Y "< <llt <Vt11WIW" 'Y u!' -al'/! Ae, ~
,- - - - - - - - - - o. 11(J - - - - - - - - - - - - - - - -
,"C;;! ,, . ' ,, ' '"'*'l"
"' + <(/ •"' :f' «'l '' l((" C("( I C·h· ~
. ""' "' '""'-""""'"'"'""401„.4 4

ţ - -
~-~
I
-- - - - - -+~ - -- -- „
F ig . 18. P a fta (1) ; chei (2-3) ; stilus (4) ; instrument chirurgica l (5) şi
un op a i ţ (6), toate din bronz.
MOESIA
P E
Fig. 19. Frontiera dunăreană în secolele III-IV.
I o
m J
, -~~:.~„~~.:;;„~:::. ~ . --:.~.~-~~-~-.~-~. ~. :. ;:-":.::,r·· -~':. · ~: ._ ·-.:.:·:·_

••.„„... „„.....•„„ ....:•.; , .......:-·· ~ .
..
;: f/ÎITINâ • ·
Fig. 20. Planul pr9yj_~riu al c etăţuii romano-bizantine Sucidava (ridicare

D. Tudor, 1974).
'
~
~ ~
~ .,} :
~
"'" .
-:;, ~ :'
~
Fig. 22. Turnul F (după Tocilescu-Polonic).
Fii:. 23. Colţul de nord-est al cetăţuii(reconstituire D. Tudor şi E. Ml-

ronescu).
.f
O
t t f =* -+ - -:-=' I
8m
bm:d
Fig. 24. Se cţi une prin şanţul , berma , zidurile d e a p ărare şi o b a racă a cetăţ uii.
(l~VVd J rmu~:M§M ;('MJ{~ijij~
J
(111 Z)JOJ)
-?- ,
ii •
~
!
i I
I
I
I
I ci
as
E
I or...
"3
"3
.I "O
o
a.
Fig. 26. Drwnurile şi podul roma n de la Celei ;
după harta stolnicului Constantin Ca ntacuzino
(apud C. C. Giurescu).
.I ~
-4J
4J
~
o
! ~~ :I :Q
a.
::I: : I
„ .I c
t "i::
a.
"
c
I :
-
-~
~
Cil
I ~
t
cD
C\I
-~
I I• i:;...
I~ I
.. I:i
..
... •t
•
I
t eD
I
i
I. i
,I
s eJ
I! '
i :
Fig. 27. Amplasamentut podului roman de la

Ce ei
(I 2345
I
I I
I
. „
I n
.
,
.
L..L__..L
.
~~~
.
......... ;.--
- .
1
.
.
I
1 l I
I -y
I
.
T
I I I
I I
o l I I I
I I
I I -. I tr
I I
I I . I J_
I I -
I I I I I
Fig. 31. Portalul roman (reconsti-

tuire Oct. Toropu).
z
Fig. 29. Ruinele capătului de nord al
podului roman (Oct. Toropu).
• 1 Z ) ft SM
fig . 30. Capul nordic al podului roman (reconstituire· Oct. Toropu).

r
I
I
I
I
Fig. 32. Opaiţe

1bizantine (seco-
lul VI).
M&-
Fig. 33. Inscripţii

pictate pe am-
fore romano-bi-
zantine (secolele
V-VI).
r--~
r
I - - ' I
0.052 - ·- -·
'II
>t-·;--·-
~ - - - - - ·0,01.;0 - ·-·• î
I
I
I 2
I
l
I
I
I
~ 98~
···. ... ~· „(::S,r I
~I
•- '- :\.1,AI. .
I ' · I
•- ·- ·- ·O.Of ! - - ·- · -il ~ : 5 1- - - {l.tJtr.J - - - ;
6 ~.~~~~~--.JJ --- „ ...

---~
~~'-···--····-r.:f·- -- ·-'li
L -- - - -- - - - - - ~ - f),~6 - -
Fig_ 34. Cătărămi (l-4), braţ de balanţă (5), ghiare de cîntar (6-7) şi
fibule bizantine (8-11) , toate din bronz .
Fig. 35. Apli ce din bronz de la un centiroR.
I . I
:- - - - - - 0.052 - - - - - - ,
~~~;:;;:;:==~· .. I
7
-f- - - - X . -
Fig. 36. Fibule de bronz (secolele III-VI).
D
l nfenorul cef8 f 1/
. „; · .- . -. „ •
Zi dul de sud B
- o,4D-
Secftunea B - B
LEGENDĂ
iJ · gang suDter ,:;n
b ·tr epte de sc,:;r 8
c-bo l tJ _
d · p l'nza ,:;pe1
e • m sJ
f · canal de scurgere
9 • intrare
h • p l affoo na
1 • z1d,j'n i dm sec l!l- V
J · z 1 d de mcor:;ur
-.-~[~ 5e c ~unea [-[
Sect1unea A - A c
F ig. 37. Pl a nul „fîntînei secrete".
---------------~
.I
I
I
I I
-.c """t""-J
I
'- - - -". S-17 -
I
I
I
I
I
„
~VI~
VI~ s1ecle
„
f:~?8 IV- V~ „
Fig. 38. Pla nul bazilicii creşti ne.

Fig. 39.
.I
I
o~CJ I
..•:' Â\.
/\~ ' ....
I
•
~ .I
o
I
o
~
c:;i
I
.I
I
I.
I
..--
o
00
rl?
(')
I
I
I
I
.I
.
1
I
-~·-·- · 1'
Fig. 40 . A mfore „p rotobulga r e" .

CUPRINSUL
CUVlNT lNALNTl'E 5
PRESOURTARI BIBLIOGRAFICE 7
I. INTRODUCERE 9
1. Aşezarea geografică a Sucidavei 9 : 2. Numele
aşezării antice 11 ; 3. Cercetările arheologice 13
li. EPOCA PREROMAN A 20
III. ORAŞUL ANl'IC ::!4
1. Inceputurile vieţii romane 24 ; ::!. Topografia aşe
zării antice 27 : 3. Organizarea administrativă a
oraşului 32 ; 4. Populaţia din oraş 35 ; 5. Sclava-
jul 37 ; 6. Cultele 40 : 7. Necropolele Sucidavei 44
IV. TERRITORIVM SVCIDA VENSE 49
V. MEŞTEŞUGURILE ŞI COMERŢUL 62
VI. SUCIDAVA DUPA PARASIREA DACIEI i2
l. Menţinerea stă.plnirii romane la Sucidava după
evacuarea aureliană 73 ; 2. Garnizoanele Sucida'll'ei
în secolele III-V 77
VII. CETAŢUIA ROMANO-BIZANTINA 79
1. Descrierea fortificaţiilor 79 : 2. Probleme crono-
logice în legătură cu fazele de construcţii şi de
distrugeci ale cetăţuii 92
VIII. PODUL LUI CONSTANTIN CEL MARE 101
1. Localizarea podului 101 : 2. Scriitori romano-bi-
zandni despre pod 105 ; 3. Cercetări arheoloiice la
ruinele podului 107 ; 4. Cum arăta podul lui Con-
stantin 114 : 5. Ruinarea podului 118
IX. RESTAURAREA DRUMULUI ROMAN IN1l'RE SU-
CIDAVA ŞI ROMULA-MALVA IN ANUL 328e.n. 123
X. SUCIDAVA JN PERIOADA BIZANTINA (seco-
lul VI) 128
I. Restaurarea cetăţii romane 128: 2. Viaţa ln inte-
riorul cetAţli 130 ; 3. Distrugerea definitivi a cetă
ţuii ramano-biz.antine 132 ; 4. Creştinismul 184 ;
5. „ FînUna secretă" 137
XI. CELEIUL PE LOCUL SUCIDA VEI 147
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 152
MATERIAL ILUSTRATIV 154
Redactor : Ovidiu Ghldlrmlc

TebnoredaC\Or : Ion Stanc:u-zane
Tiraj : 1 MO. Broşate l 850+80.
Bun de tipar : 13.XII.ll'l't.
Coli de tipar : 11,25+1& planşe.
CRAIOVA, lll'l't
I. P. „Oltenia" Cralo•a
Str. Mihai Viteazu nr. t
Comanda nr. 3'1t
Fig. 41. Închinare pentru Dea Nemesis pusă cu ocazia restaurării
templului său.
Fig. 42 . Cerarrnică neolitic;
Fig. 43. Recipiente de lut dintr-o

casă neolitică aflată
pe cetăţuie.
I
F.iig. 44. Vase dacice (1-3) şi vas roman „fantezist" (4).

1
Fig. 45. Mormînt hallstatti a n

(1) ş i morm înt c hircit din
necropola pl a n ă (2).
Fig. 46. Z id ă ri a putului ro man.

F'ig. 47 . Pia tra de mor-
mînt a stega rului Q. Phi-
lippicus.
Fig 48. Reliefu<ri de marm ur ă rep r ~ ze n tînd Dioscurii
(1) ; C~va l ::? rµ l
t hrac (2) ş i Victoria (3).
Fig. 49. Statui de marmoră ale lui
Hercule (1-2), Fortuna (3) şi Sera-
pis (4).
2
1
Fi;:. 50. P kio rul drcpl (l ), min a stingă (2) şi fulgerul (3) de la o statuie
de bro. z a lui Ju piter.
Fig. 51. Figurine de bronz ale
unui zeu La r (1) din Sucidava şi
Mars ('.?) din Orlea.
F ig. 52. Relief d e ma r m u ră mithriac.
Fig. 53. I·"ragmcntc d e la o sta ui e din marm ur ă.
•c;I
c
C"3
o.
Cil
oo.
o
.....
u
<li
c
c
"O
....,<li
c
E
.....
o
~
Fig. 55. Figurine el ? lut
aflate în necropol a pl a-
nă a Sucidavei.
Fig. 56. Relief de mar-

mură al Cava lerului
thrac (Fotel).
Fig. 57. Bacchus-Silenus,
figurină din lut (Orlea ).
Fig. !i!>. Jupite r D 1l ichent 1s, figu-

ri nă de marmu ră . (Amărăşt ii de S·.1s).
Fig. 58. Zeu Lar, figu-

rină de bronz (Orlea ).
Fig. 60. Vase romane (1, 2, 7-24) ; bizantine (4, 6) şi „protobulgare"
(3, 5) din co l ecţia Gh. Georgescu-Corabia.
Fig. 61. Opaiţe romane (1 ,

3-16, 18-20) şi bizantin e
(2, 17).
Fig. 62. Amfor e roma ne (::!, 6-9) şi bizantine (1, 3-5) din secolele V-VI.
Fig. 63. Rame de plumb pentru oglinzi (1-6) şi un medalion cu trei
nimfe (7).
1
.,,~ „ „.~. v ~~ r · "~· „ ; • ..:

•
. ·'• :..,,.-!,;·
.„
.:-
.
• :
. ..·.· '·r!
, ....
'f·~ 9l"''
...
J_; . . ·; -
„. '".
·
•
o ~'"'
.
.
. •
..... „ ...
_,
1
•
„ . :\_
.
"' · '
.
.1'
~"' , .
3
Fig. 64. 1'1>1lner de o glindă (1), fragmente de fl a ute (2-3), toate din os.
Fig. 65. Medali on din a ur (1) , moned ă din bronz

Fig. 66. StUpul miliar al lui Cons-
(2) şi pietre gravate (3-6).
tantin cel Mare.
- -- __ ________ .., „ - - .. --· - - „ .. ~~· •.„ ..
""'·
Fig. 67. Pl ato ul ce tăţ ii Sucid a v a văzut dinspre s ud, în 1931.
Fig. 68 . Colţul d e su d-est a l platoului Sucid ave (19 31) .

2
Fig. 00. Turnu rile: A (1) şi B interior (2).

Fig. 70. Turnul
interior D (distru s
în 1941).
Fig. 71. Turnurile

interior şi exiterior
D (!distruse în
194'1) .
Fie. î':!.. I11tr.1rL',1 în turnu l interior D (distru să în 194 1).
Fii; 73. Turnul int Tio1· D şi c:ui-tinele \' C'c in c (di st ruse în 194 1).
Fig. 74. Urmele unei
scă ri de urcat la crenele
(di s trusă în 194 1).
3
Fig. 75. Colţul de NV al
ce tăţii (1) şi l a tura ei
nordică (2-3).
·'
'}
Fig. 7G . Turnurile e xteri crn r e: F (1) , Cb (2) şi I (3), rece nt resta ura te.
1
fig . 77. Vederi initerioare ale curtinei bizantine de la colţul de sud al

cetăţii (l-2).
~••'11'1"! F 1g_ 78. Co l ţul d e s ud-
est a l ce tăţ uii cu turnu'-
r ilc I şi J (vederi de s us
~i clin exterior).
Fir,: . 7!1. Turn11] L'~.l\'rinr .J (rl'~L111r.1l în l !l?:l).

I
Fig. 80. Zidul exterior al turnului K (1) şi un pilon de la o baracă (2).

Fig. 81. \ atrii dint r-o ba r acă.
r1g H:! ( 'lic1u l p ortului .'>u cid a\' ci .

h
Fig. 83. Obiecte din meta l aflate în stratul de incendiu hunic : lanţ (a),
chei (b), clopot (c), tigaie (e), candelabru (d) ş i fragmente de cazane
huni ce (f-h).
F'ig. 84. Unelte agri cole din fier , aflate în stratu l d e in-
cendiu huni c.
1
2
Fig. 85 . Turnul cu scara „fîritînii secrete" (2) şi canalul de evia-
cuare a surplusului de apă (1) - săpăturile din 1958.
Fig. Ho. oricloru l ele ;ier s l n
fintîn i1 ('>i1p1Hurilc din 1!1:18).
Fig. 87. Bloc de c;ilc;i r cu o cruce, .:ifl .:i t în fintîn :i sec rctii.
Fig. 88. Hypocaust din cetate.
Fig. 8!J. Vase româneşti din secolele XIII-XIV.

/ .
Fig. 91. fonumcnt cornemo rati\· ri-

di cat pe Jo cu l bo rd e iului lui Radu
P o pa Ş a pc ă.
Fig. 90. Bustu l lui R a d u

Popa Ş a p că din pa r cul cetăţii.

Tudor Sucidava 1974

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tudor Sucidava 1974

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O.

Editura Scrisul Românesc - Craiova

Prin amploarea şi importanţa descoperirilor arheologice, şantierul

Prof. univ. dr. doc. D. TUDOR

Tudor, PODURILE - D. Tudor, Podurile romane de la Dunărea de

1. AŞEZAREA GEOGRAFICA A SUCIDAVEI

Toate urmele arheologice din complexul acestei aşezări pre-

2. NUMELE AŞEZARII ANTICE

Lui Aug. Treb. Laurian ii revine meritul locali7ării, pentru

tn literatura arheologică, ruinele de la Celei apar menţio­

alcătui corpul întreg - scrie Bolliac - a fost o femee - o

Cele mai vechi urme de locuire omenească, la Celei, da-

României şi pe teritoriile Iugoslaviei, Slovaciei, Ungariei, Aus...:

Zona cea mai dificilă de cercetat, prin slplturl, o constituie

I. :lNCEPUTURILE VIEŢII ROMANE

Descoperirile monetare din aşezarea civilă dovedesc că de-

mis o re<;taurare perfectă, incit, apa din ea, după 17 secole,

2. TOPOGRAFI A AŞEZARII ANTICE5 (fig. 3).

In a doua jumătate a secolului II e.n. aşezarea civilă luase

tare. Numai in colţul de SE, intre actuala uliţă ,.Sucidava" şi

est la ve"t, care împarte în d01•ă trapeze vechea incintă f.-.rti-

mon"'Clă de la împărătea"a Tranquillina n38-244), afhtă în-

hiei militare. In interiorul l"i, sub dărimăturile unei cac;e in-

Sucidava intrao;e în componenţa teritorială a Daciei Inferior

4. POPULAŢIA DIN ORAŞ

Materialul epigrafie constituie singura sursă de cunoaştere

Fără îndoială că la Sucidava, o bogată aşezare urbană, dotată

laţie. ei dispuneau de o importantă putere economică, prin

fn legătură cu panteo'.1ul Sucidavei din secolele II-III e.n.,

7. NECROPOLELE SUCIDA VEI

Pînă în momentul de fa\ă. prin săpături .şi descoperir·i intim-

zidit din cărămizi legate cu mortar, avînd acoperiş de ţigle puse

"' D. Tudor, Istoria sclavajului in Dacia romană, Bucureşti, 1957.

29 AnnEp., 1944, nr. 100 şi 1959, nr. 310.

Existenţa unui întins teritoriu rural, legat administrativ de

1 Bibliografie ,generală : Odobescu, Antichităţile Rommiaţi, passim;

Dezvoltarea meşteşugurilor la Sucidava s-a făcut în funcţie

vase, şi diferitele caracteristici ale lor, întîlnite la Sucidavall.

e Pupilian, Dacia, N.S„ XVI, 1972, p. 145-161.

III, 1959, p. 415---432.

Odată cu înteţirea atacurilor carpo-gotice şi cu străpun0e­

Descoperirile arheologice din ultimii patruzeci de ani, rea-

:2. GARNIWANELE SUCI DA VEI

In nici o cetate romană. de pe malul sting al Dunării infe-

1 Vezi întreaga documentaţie la D. Tudor, în Historia, Bd. XlV,

1. DESORIEREA FORTIFICAŢIILOR (fig. 20)

După evacuarea aureliană, cea mai puternică cetate stăpi­

Feţele exterioare ale turn~1lor de apăr~~ se mtarise~a

de tiranţi suprapuşi şi circulari (diam. 0,20-0,24 m), în ale. că­

Ştirile de natură istorică şi documentele epigrafice nu ne-au

a Descrierea amănunţită a acestora la: D. Tudor, Dacia, VII-VIII,

Date despre podul de la Dunăre al împăratului Constantin

Podul lui Constantin cel Mare este astăzi bine localizat„

ln legătură cu podul lui Constantin cel Mare posedăm scurte

In afară de informaţiile sumare ale inginerului Alexandru

4. CUM ARATA PODUL LUI CONSTANTIN?

Pentru romanitatea de la DunăTea de Jos, podul lui Con-

e J. Aschbach, „Ober Trajans steinerne Donaubrilcke", Wien, 1858,

Chro11ica Minora, voi. I, p. 233 (oo. Mommsen), Berlin ,892 :

~; Tzetzes, Chiliades, II, 34, v. 89 ; J. Fabricius, Bibliotheca graeca,

In anul 1913, locuitorul Costache Mîndruţă din Celei, a

„Drumul Oltului'' a fost o veche via gentium, pentru arma-

Urmele arheologice, mai ales cele numismatice şi ceramice,

I. HESTAURAREA CETAŢII ROMANE

tn literatura arheologică, ruinele de la Celei apar menţio

Odată cu înteţirea atacurilor carpo-gotice şi cu străpun0e

După evacuarea aureliană, cea mai puternică cetate stăpi

de tiranţi suprapuşi şi circulari (diam. 0,20-0,24 m), în ale. că