Drobeta Xxiii 2013pdf

MUZEUL REGIUNII PORȚILOR DE FIER
DROBETA
Arheologie – Istorie

MUZEUL REGIUNII PO RȚILOR DE FIER
Arheologie – Istorie
DROBETA
XXIII
DROBETA TURNU SEVERIN

2013

REFERENŢI ŞTIINŢIFICI
Pro. Univ. dr. Cristian Schuster
Pro. Univ. dr. Petre Gherghe
COLEGIUL DE REDACŢIE
Acad. Alexandru Vulpe
Pro. Univ. dr. Cristian Schuster
Pro. Univ. dr. Petre Gherghe
Marin Iulian Neagoe
Orice corespondenţă se va adresa/ Please send any mail to the following adress:
MUZEUL REGIUNII PORŢILOR DE FIER
Str. Independenţei nr.2
220160 Drobeta Turnu Severin
Tel. 0040252/312177 Tel/Fax
0040252/320027 E-mail:
muzeulpd@rdslink.ro
Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor şi studiilor revine în întregime autorilor
ISSN 1841-7264
E󰁤󰁩󰁴󰁵󰁲󰁡 M󰁥󰁧󰁡 | www.edituramega.ro

e-mail: mega@edituramega.ro

CUPRINS / CONTENTS / SOMMAIRE / INHALT
STUDII ŞI ARTICOLE DE ARHEOLOGIE-ISTORIE

CRISTIAN IOAN POPA
Pandantive din piatră în cultura Coţofeni 9
(Stone Pendants Dated from Coțofeni Culture)
CRISTIAN SCHUSTER, MIRCEA NEGRU

Cultura Verbicioara la Reșca (Romula) 29
(Die Verbicioara kultur i n Reșca (Romula)
ROMEO POPA
Descoperiri arheologice în zona mehedinţeană a Câmpiei înalte a Bălăciţei: epocile
preistorică, geto-dacică şi romană 43
(Archaeological discoveries in the Mehedinți area of the Bălăcița high Plain: prehistory,
geto-dacian and roman ages)
OANA MINODORA NEAGOE

Cercetări arheologice în necropola de incineraţie de la Gârla Mare. Campania 2013 51
(Archaeological research in the cremation necropolis of Gârla Mare. Campaign 2013)
GEORGETA EL SUSI
Ofrande animale în necropolele de epoca bronzului din Banat 71
(Animal offerings in the bronze age necropolises from Banat)
ALEXANDRU NĂLBITORU-MĂRĂCINE
Despre ocupaţii în Bronzul Târziu, cu privire specială asupra unor descoperiri din
partea de sud a României 79
(About occupations in the Late Bronze Age, with special focus on discoveries in the
southern part of Romania)
CRISTIAN DIMA, IOSIF VASILE FERENCZ

Despre un stylus descoperit la Ardeu, judeţul Hunedoara 113
(About a Stylus found in Ardeu, Jud. Hunedoara)
CONSTANTIN PETOLESCU
Drobeta în timpul războiului dacic al împăratului Traian 121
(Drobeta à l’époque des guerres daciques de l’empereur Trajan)

ANA-CRISTINA HAMAT
Drobeta şi Stilul Policrom în arta bijuteriilor 129
(Drobeta and the polychrome style in jewelry art)
MARIN IULIAN NEAGOE

Morminte de inhumaţie, secolele XIII–XV, descoperite în incinta Cetăţii Severinului 141
(Inhumation graves, XIII-XV century, discovered in the Severin citadel)
MINODORA DAMIAN
Evoluţia învăţământului în Clisura Dunării, oglindită în opera lui Alexandru Moisi 177
(Development of education in the Danube Defile revealed in the work of Alexandru
Moisi)
CONSERVARE – RESTAURARE
MANUELA PĂTRUȚESCU
Analiza condiţiilor de păstrare a colecţiei de arheologie preistorică şi clasică în
depozitul temporar al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier 185
(Analysis of keeping conditions a prehistory and classical archeology collection in
the temporary stores of the Iron Gates Region Museum)
RECENZII
Radu OTA, De la canabele legiunii a XIII-a Gemina la Municipium Septimium Apulense,
Ed. Altip, Alba Iulia, 2012, 214 p. + XXXIV pl. (Ana Cristina HAMAT) 203
ABREVIERI/ ABBREVIATIONS/ ABRÉVIATIONS/ ABKÜRZUNGEN 207

STUDII ŞI ARTICOLE DE
ARHEOLOGIE-ISTORIE

PANDANTIVE DIN PIATRĂ ÎN

CULTURA COŢOFENI
Cristian Ioan POPA
Cuvinte-cheie: pandantive, Coţoeni, podoabe, ateliere.

Key words: adornments, Coţoeni, pendants, workshops.
Introducere
Obiectele de podoabă purtate de membrii comunităţilor Coţoeni sunt încă
puţin cunoscute, raportat la aria vastă şi numărul mare al aşezărilor cunos-
cute1. Pe de altă parte, nu sunt pe deplin lămurite unele aspecte privitoare la
modalităţile de purtare a lor, tipologie, sursa materiei prime, centre de pro-
ducţie, schimburi etc. Este principalul motiv pentru care am ales ca în această
lucrare să ne aplecăm asupra unei categorii speciale de podoabe, ce pot i con-
siderate reprezentative pentru cultura Coţoeni: pandantivele din piatră2.
Lipsa unei abordări speciale a acestui subiect, ca și apariţia unor piese ine-
dite în situl de la Cetea-Picuiata, menite să lămurească anumite aspecte legate
de producerea locală a acestor podoabe, ne-au determinat să abordăm subiec-
tul din perspectiva tuturor descoperirilor cunoscute.
Catalogul pandantivelor din piatră Coţofeni

1. Ampoiţa-La Pietre (jud. Alba). În nivelurile aparţinând culturii Coţoeni
au ost descoperite mai multe pandantive din gresie, unele neterminate, care
ar sugera existenţa pe acest loc a unui atelier destinat conecţionării lor. Un alt
pandantiv din gresie de ormă ovală, perorat la partea superioară, alat întâm-
plător tot aici, a ost pusă în legătură cu locuirea Coţoeni. Bibl.: Ciugudean,
Gligor 2003, p. 40; Sobaru, Andrei 2005, p. 36, pl. VI/1.
1
Din bibliograia vastă în care sunt publicate piese de podoabă Coţoeni, ce include şi numer-
oase studii, acem trimitere doar la lucrările de sinteză apărute în ultimele decenii: Roman
1976, p. 17–18; Ciugudean 2000, p. 29, 31–32, 36–38; Beldiman et alii 2006, p. 9–28.
2
O variantă a acestui studiu a ost publicată, de curând, în limba engleză, în volumul
Archaeological Small Finds and Their Signiicance, la Deva (Popa 2013). Între timp, descoperi-
rea la Cetea a unui nou pandantiv, dintr-un tip necunoscut, ne oeră posibilitatea ca, versiu-
nea în limba română, să cuprindă date suplimentare reeritoare la aceste piese de podoabă
Coţoeni.
DROBETA, Arheologie – Istorie, XXIII/2013, p. 9–28

10 | CRISTIAN IOAN POPA
2. Băile Herculane-Peştera Hoţilor (jud. Caraş-Severin). Din nivelurile I–VII

provin două pandantive trapezoidale din marmură, perorate la partea superi-
oară. Bibl.: Roman 1976, p. 18, pl. 52/32–33; Roman 1977, pl. 39/17; Ciugudean
2000, p. 31, pl. 132/10–11; Roman 2010, p. 26, ig. 57/15–16; Petrescu 2000,
p. 62, pl. CIV/7–8.
3. Băile Herculane -Peştera Oilor (jud. Caraş-Severin). De aici provine un
pandantiv alungit din gresie micacee, cu colţurile rotunjite şi capătul perorat
de ormă tronconică. Bibl.: Petrescu, Popescu 1990, p. 64, pl. XI/4; Petrescu
2000, p. 62; pl. CVIII/4; Ciugudean 2000, p. 31, pl. 132/1.
4. Cerişor-Peştera nr. 1 (jud. Hunedoara). Din locuirea Coţoeni provine un
pandantiv din marmură, de ormă trapezoidală, cu marginile convexe şi colţu-
rile rotunjite. Puţin mai sus de zona centrală, spre latura mai mare, piesa este
perorată, printr-o rotaţie continuă, cu ajutorul unui sredel. Atât marginile cât
şi eţele piesei au ost asonate prin abraziune pe un material dur. Bibl.: Roman
et alii 2000, p. 12, 38, pl. IX/1; Beldiman, Sztancs 2005a, p. 50–51, 57, 59, 68,
tabele 1–2, ig. 1; 3/3–4; 10–12; Roman 2008, p. 113, ig. LXI/6.
5. Cetea-Picuiata (jud. Alba). Cu prilejul cercetării ariei de depuneri rituale
din acest loc au ost descoperite şi cinci pandantive din gresie, dintre care doar
unul init. O piesă este perorată, două au un început de perorare, iar alte două
exemplare nu sunt perorate. Descoperiri inedite.
6. Gârlişte-Peştera Galaţ (jud. Caraș-Severin). Din locuirea Coţoeni pro-
vine o piesă, ragmentară, lucrată din rocă albă, cu peroraţie ce poate aparţine
unui pandantiv. Bibl.: Rogozea 1986, pl. IX/3.
7. Peştera-Peştera Igriţa (jud. Bihor). În inventarul unui mormânt de
înhumaţie de copil (mormântul A) a ost descoperit şi un pandantiv din piatră
calcar, îngrijit şleuit, cu partea inerioară terminată în „coadă de rândunică”.
Piesa este considerată amuletă. Bibl.: Emődi 1984, p. 406, ig. 4/11; Popa 2004,
122–124, pl. IV/8b.
8. Poiana Ampoiului-Piatra Corbului (jud. Alba).
Locuirii Coţoeni îi aparţin cinci pandantive din gresie inite şi alte două
alate în dierite stadii de prelucrare, neperorate, sugerând ipoteza prezen-
ţei pe acest loc a unui atelier destinat conecţionării lor. Se bănuieşte că aici
a uncţionat un atelier de producere a pandantivelor. Bibl.: RepArhAlba 1995,
p. 149; Ciugudean 2000, p. 31, pl. 132/2–6, 8–9.
9. Rabicha-Peştera Magurata (Bulgaria). În cuprinsul locuirii Coţoeni a
ost descoperit un pandantiv de marmură de ormă pătrată, cu colţurile rotun-
jite şi eţele convexe lustruite, perorată în zona centrală. Bibl.: Džambazov,
Katinčarov 1974, ig. 9; Alexandrov 1990, p. 40, pl. 45/5.
10. Tureni-Rotogol (jud. Cluj). Din acest loc provine un pandantiv de pia-
tră găsit întâmplător, care ar putea aparţine culturii Coţoeni. Bibl.: Lazarovici,
Kalmar 1985–1986, p. 733.

Pandantive din piatră în cultura Coţoeni | 11
Analiza descoperirilor
I. Contexte
Cele mai multe pandantive din piatră Coţoeni provin din nivele de cul-
tură, deci din contexte domestice (Ampoiţa, Băile Herculane-Peştera Hoţilor şi
Peştera Oilor , Cerişor, Gârlişte, Poiana Ampoiului, Rabicha). Într-un singur caz
putem vorbi de un context unerar, în Peştera Igriţa, acolo unde pandantivul
din calcar aparţinea inventarului unerar al unui copil3. Un context mai puţin
precis este oerit de descoperirile de la Cetea-Picuiata . Cele cinci pandantive
(patru în curs de prelucrare, unul init) provin din cadrul unor depuneri ritua-
lice Coţoeni III, sub un tumul din bronzul timpuriu, în care au ost angrenate şi
materiale din locuirea învecinată, astel încât este greu de precizat dacă sunt
parte a depunerilor intenţionate sau ajunse acolo întâmplător4. Din cercetări
de supraaţă provine doar un exemplar, cel de la Tureni-Rotogol.
II. Tipologie
Pandantivele Coţoeni lucrate din piatră aparţin, din punct de vedere tipo-
logic, unor tipuri dierite, însă majoritatea se circumscriu unor orme de bază
(migdaloidale şi trapezoidale) înrudite între ele, care au acoperit un spaţiu vast
din aria culturii. Restul descoperirilor reprezintă tipuri izolate (pl. V).
Tip A. Pandantive de ormă migdaloidală
Se cunosc de la Poiana Ampoiului-Piatra Corbului (pl. I/1–2, 4, 8, 10,
15–16), Ampoiţa-La Pietre (pl. I/3), Băile Herculane-Peştera Oilor (pl. I/9) şi
Cetea-Picuiata (pl. I/11, 13 = II/1, 3). Două exemplare descoperite la Poiana
Ampoiului-Piatra Corbului (pl. I/15–16) şi Cetea-Picuiata (pl. I/13 = II/3) sunt în
curs de prelucrare, inisate dar neperorate.
Tip B. Pandantive de ormă trapezoidală
Provin din cercetările de la Băile Herculane-Peştera Hoţilor (pl. I/6–7)
Cerişor-Peştera nr. 1 (pl. I/5 = II/6) şi Cetea-Picuiata , de unde provin două exem-
plare din gresie, alate în curs de prelucrare (pl. I/12, 14 = II/2, 4).
Tip. C. Pandantive de ormă pătrată
Se cunoaşte un singur exemplar, cu colţurile rotunjite, din Peştera Magurata
de la Rabicha (Bulgaria) (pl. I/19).
Tip D. Pandantive în ormă de săgeată ără vâr
Aici includem piesa descoperită la Peştera-Peştera Igriţa, cu marginile
arcuite, partea superioară dreaptă iar partea opusă în orma coadei de rându-
nică (pl. I/18).
Tip E. Pandantive cu corpul alungit și corpul îngroșat
3
Mormântul a ost atribuit culturii Baden (Emődi 1984, p. 406, ig. 4/11), însă în opinia noastră,
exprimată deja în acest sens, descoperirea unerară trebuie atribuită azei Coţoeni III (Popa
2004, p. 122–124, pl. IV/8b).
4
Popa et alii 2004, p. 183.

Cunoaștem un singur pandantiv de acest tip descoperit la Cetea-Picuiata5.

Piesa are secţiunea îngroşată, de ormă ovală. Capătul superior este mai
îngust, partea inerioară iind ruptă. Remarcăm încercarea de perorare de
ambele părţi laterale, în zona superioară, încercare în urma căreia au rezultat
doar două adâncituri. Acest detaliu îi coneră un caracter de unicat în aria cul-
turii Coţoeni (pl. II/6)6.
III. Materie primă, „ateliere” şi metode de confecţionare

Materia primă utilizată pentru realizarea acestor podoabe dieră: gresie,
marmură, calcar. Alegerea rocii a ost, probabil, impusă de mai multe consi-
derente, greu însă de precizat pentru iecare piesă în parte: sursa avută la dis-
poziţie, simbolistica rocii şi, nu în ultimul rând, aspectul estetic al piesei inite.
Pandantivele din gresie (pl. I/1–4, 8, 10–16; II/1–4). Cele mai numeroase
descoperiri, atât ca număr de piese (minim 157), cât şi ca situri din care provin,
sunt pandantivele lucrate din gresie. Acestea se întâlnesc la Ampoiţa-La Pietre8,
Băile Herculane-Peştera Oilor 9, Cetea-Picuiata10 şi Poiana Ampoiului-Piatra
Corbului 11. Se constată o grupare a arteactelor în siturile de pe irul a două văi
învecinate, alate la poalele de răsărit a Munţilor Apuseni: Valea Ampoiului şi
Valea Cetii. Izolată aţă de această arie este descoperirea din Banat, de la Băile
Herculane.
Pandantivele din marmură (pl. I/5–7, 19; II/6). Urmând ca număr celor
din gresie, pandantivele conecţionate din marmură se cunosc prin patru
exemplare provenind din zone dierite: Transilvania (Cerişor-Peştera nr. 112),
Banat (Băile Herculane-Peştera Hoţilor – 2 exemplare13) nord-vestul Bulgariei
(Rabicha-Peştera Magurata14).
5
Pandantivul a ost descoperit de Teodor Muntean, în anul 2013, în pământul rezultat din
nivelarea recentă a unui drum, care a deranjat mormântul tumular cercetat arheologic şi un
altul, presupus de noi, alat lângă acesta, spre panta dealului.
6
Pandantive din piatră de ormă ușor trapezoidală şi îngroşate, ce a condus a interpretarea
lor ca amulete, văzute drept imitaţii ale unor unelte, se cunosc din aria culturii Sălcuţa (Radu
2002, p. 170, pl. 15/14; 16/4).
7
Cira de 14 pandantive din gresie reprezintă numărul sigur repertoriat, din siturile amintite
aici. La acestea se adaugă numărul necunoscut al pieselor descoperite la Ampoiţa-La Pietre,
care aparţinând unui bănuit atelier, trebuie urce numărul total al descoperirilor la minim 15
arteacte.
8
Ciugudean, Gligor 2003, p. 40; Sobaru, Andrei 2005, p. 36, pl. VI/1.
9
Petrescu, Popescu 1990, p. 64, pl. XI/4; vezi şi Ciugudean 2000, p. 31, pl. 132/1.
10
Material inedit. Săpături Cristian I. Popa, Cristinel Plantos (2005).
11
RepArhAlba 1995, p. 149; Ciugudean 2000, p. 31, pl. 132/2–6, 8–9.
12
Piesa este conecţionată din marmură de culoare gri-lăptos; Roman et alii 2000, p. 12;
Beldiman, Sztancs 2005a, p. 50–51, 57, 59, 68, tabele 1–2, ig. 1; 3/3–4; 10–12; Roman 2008,
p. 113, ig. LXI/6.
13
Roman 1976, p. 18, pl. 52/32–33; Roman 1977 a, pl. 39/17; Roman 2010, p. 26, ig. 57/15–16.
14
Džambazov, Katinčarov 1974, ig. 9; Alexandrov 1990, p. 40, pl. 45/5.

Pandantivele din calcar (pl. I/9, 18). Utilizarea acestei roci ca materie primă
pentru pandative este ilustrată printr-o piesă inită găsită în Peştera Igriţa, în
Bihor15. Pandantivul lucrat din „rocă albă” descoperit în locuirea Coţoeni de la
Gârlişte-Peştera Galaţ 16, ar putea, probabil, aparţine tot acestei categorii.
De remarcat aptul că nicio piesă cunoscută până în prezent nu este orna-
mentată, indierent de materia primă olosită, supraaţa pandantivelor iind
doar atent inisată17.
Cele mai numeroase pandantive, cele conecţionate din gresie, credem că
erau şi cele despre care putem airma cu certitudine că erau produse local. H.
Ciugudean emitea ipoteza existenţei la Poiana Ampoiului a unui loc de conec-
ţionare a pandantivelor din gresie. Îşi susţinea airmaţia pe numărul mare de
obiecte inite (pl. I/1–2, 4, 8, 10), dar mai ales pe prezenţa unor piese netermi-
nate18 (pl. I/15–16). La scurt timp, o descoperire similară de pe aceeași vale a
Ampoiului, din aşezarea Coţoeni de la Ampoiţa-La Pietri îl determină pe acelaşi
autor să ridice problema dacă aceste obiecte de podoabă erau conecţionate în
ateliere dierite sau proveneau din acelaşi atelier19.
Descoperirile noastre de la Cetea-Picuiata, unde au ost găsite cinci piese,
dintre care patru alate în curs de prelucrare (pl. I/12–14; II/6) şi doar una inită
(pl. I/11), ne permite să avansăm ipoteza conecţionării pandantivelor din gre-
sie în locuri dierite. Materia primă pentru podoabele de la Cetea poate proveni
din sedimentele de gresie alate în vecinătatea sitului, pe Valea Cetiţei, vale
alată în line dreaptă la cca. 1 km de Picuiata . Conecţionarea pe loc a pan-
dantivelor este susţinută şi de găsirea în cadrul sitului de la Cetea a unor mici
bucăţi de gresie, de acelaşi tip, de grosimi şi ormă apropiate celor din care
urmau să ie realizate pandantivele (pl. II/5). Cel puţin în acest caz, prezenţa
acestei materii prime în cadrul acestui sit este una intenţionată, zona iind una
calcaroasă. Şi pentru pandantivul din gresie descoperit în locuirea Coţoeni de
la Băile Herculane-Peştera Oilor este presupusă, de asemenea, o sursă locală,
identiicată la cca. 1 km de peşteră20.
În cazul pandantivelor realizate din calcar, ilustrate cert prin exemplarul
din Peştera Igriţa, materia primă se ala, de asemenea, la îndemâna comunităţi
de aici, deci îi putem bănui o origine locală.
Sursele pentru pandantivele de marmură nu au ost precizate, astel încât
este greu să ne pronunţăm dacă avem de-a ace cu arteacte conecţionate pe
plan local sau vehiculate pe calea schimburilor. Asemănările morologice între
15
Emődi 1984, p. 406, ig. 4/11.
16
Rogozea 1986, pl. IX/3.
17
H. Ciugudean airmă că pandantivul din Peștera Igrița este decorat cu linii hașurate
(Ciugudean 2000, p. 32). Aşa-zisul decor reprezintă, de apt, în desenul lui I. Emödi, secţiunea
prin proilul piesei.
18
Ciugudean 2000, p. 31.
19
Ciugudean, Gligor 2003, p. 40.
20
Petrescu, Popescu 1990, p. 64.

pandantivele incluse de noi în tipul B (pl. I/5–7) i-a determinat pe C. Beldiman

şi D.-M. Sztancs să avanseze ipoteza provenienţei lor comune, dintr-un atelier
specializat21. Remarcăm însă aptul că această materie primă este singura rocă
utilizată de comunităţile Coţoeni sud-dunărene pentru obţinerea pandantive-
lor, cunoscute în acest teritoriu doar prin tipul C22.
Conecţionarea pandantivelor se realiza din bucăţile de rocă (gresie, mar-
mură, calcar), cel mai probabil alese special după dimensiunile apropiate pie-
sei ce urma să ie realizată. Primul pas tehnologic consta în decuparea ormei
dorite, urmat de inisarea pandantivului şi, apoi, perorararea acestuia, care se
realiza cu ajutorul unui sredel, prin rotaţie rapidă (pl. III). În cazul pandantivu-
lui din marmură de la Cerişor s-a putut stabili aptul că marginile şi eţele sale
au ost, iniţial, asonate, iar apoi inisate23. Diicultatea/uşurinţa perorării era
dată de materia primă utilizată, gresiile şi calcarul iind rocile cele mai moi şi
mai uşor de prelucrat. Modalităţile tehnice de perorare dieră. Acolo unde am
putut studia în mod direct podoabele sau desenele sunt suicient de suges-
tive am putut identiica două modalităţi de perorare: perorare dintr-o singură
parte (pl. I/3–4) şi perorare din ambele părţi (pl. I/2, 9–10).
IV. Datare
Cele mai timpurii pandantive din piatră sunt cele lucrate din marmură.
Ele îşi ac apariţia în mediul Coţoeni în aza a II-a, în nivelul eI–VII de la Băile
Herculane-Peştera Hoţilor şi într-unul din nivelele Coţoeni de la Cerişor-Peştera
nr. 1. Probabil de la inalul acestei aze datează un alt pandantiv, de asemenea
din marmură, descoperit în Peştera Magurata (Bulgaria). Restul pandantivelor
din piatră, lucrate din gresie şi calcar, cele mai multe, pot i încadrate în aza
Coţoeni III24.
21
Beldiman, Sztancs 2005a, p. 57.
22
Încercările pentru stabilirea sursei rocilor olosite pentru multe pandantive din această
perioadă, sau imediat următoare, sunt destul de modeste. De pildă, porirul roşu din care
a ost realizat un pandantiv dintr-un mormânt de la Mala Gruda (cultura Ljubljana), în
Muntengru, poate proveni atât din Balcani, cât şi din Munţii Carpaţi (Horváth et alii 2013,
p. 27, nota 4).
23
Roman 2008, p. 113.
24
Două descoperiri plasate la nivelul azei Coţoeni II, credem că necesită rectiicări sau
nuanţări de datare. Mormântul A din Peştera Igriţa, atribuit culturii Baden (Emődi 1984,
p. 406, ig. 4/11), credem că aparţine culturii Coţoeni (aza a III-a) (Popa 2004, 122–124,
pl. IV/8b). Respectiv, depunerile Coţoeni din Peştera nr. 1 de la Cauce, considerate ca iind
majoritare de tip Coţoeni II „plin” (Roman 2008, p. 58, 103–106, 113, 177, 179, 211, 277–
278, pl. LXIX-LXXX), după aspectul general al ceramicii pot i datate, de asemenea, şi în aza
Coţoeni III, în sit iind, de altel, prezente acest gen de materiale (Roman 2008, p. 107). Ar i
ost important de precizat, în acest caz, din care nivel Coţoeni (din cele două identiicate în
săpătură) provine podoaba.

Concluzii
Din cele expuse mai sus putem remarca existenţa, totuşi, utilizarea în număr
redus a pandantivelor din piatră de către comunităţile Coţofeni, în condiţiile în
care nici numărul pandativelor confecţionate din canini de animale25, os, corn26
sau lut27 nu este ridicat. Un pandantiv similar celor din piatră de tipul A a fost
transpus şi în metal în cazul unei piese descoperite în locuirea Coţofeni III de la
Băniţa-Peştera Bolii 28. Este posibil ca unele pandantive de formă migdaloidală
(tipul A) să reprezinte imitaţii după canini reziduali de cerb 29. Cu toate că lip-
sesc contextele funerare care să ne permită o concluzie fermă în privinţa modu-
lui de purtate a acestor podoabe, cel mai probabil pandantivele erau purtate
la gât, atârnate în mod individual de un fir din material vegetal, textil sau piele
(pl. IV/A-B), dar puteau, în egală măsură, să fie cusute ca aplice30 pe îmbrăcăminte
(pl. IVB/2). Este greu de precizat în cazul pandantivelor Coţofeni dacă avem de-a
face cu simple podoabe sau amulete cu rol magico-religios. Analogiile cu soci-
etăţile arhaice ne sugerează o utilizare a podoabelor de acest gen31 ca simbo-
luri de distincţie personală, tribală ori o utilitate ceremonială 32, fiind în uz încă
din paleoliticul superior, cele 20 de pandantive, dintre care 14 formau un mare
colier, descoperite în peştera de la Deba fiind un bun exemplu în acest sens33.
Descoperirea unui pandantiv trapezoidal din porfir roşu în mormântul tumular
„princiar” din Bronzul timpuriu de la Mala Gruda 34 întăreşte o astfel de supoziţie.
25
Cunoaştem nouă situri Coţoeni din care provin astel de podoabe: Băile Herculane-Peştera
Hoţilor (Roman 1976, p. 18, pl. 52/22, 37–39; Roman 2010, p. 27, ig. 57/18, 20–22;
Băniţa-Peştera Bolii (Burnaz 1989, p. 235); Cerişor- Peştera Cauce (Luca et alii 2004, p. 77–78,
pl. VII/7–8; Beldiman et alii 2004, p. 87; Beldiman et alii 2005a, p. 482, tabel 3; Beldiman,
Sztancs 2005a, p. 47–48, 57, 59, tabele 1–2, ig. 1; 5/2; 10–12; Ciugudean et alii 2005, p. 12);
Giurtelecu Şimleului-Coasta lui Damian (Bejinariu 2005, p. 52, 55, pl. V/3); Prihodişte-Peştera
Prihodişte (Rişcuţa et alii 2012, p. 65, pl. V/2); Rabicha- Peştera Magurata (Alexandrov 1990,
p. 40); Rogova-La Cărămizi (Crăciunescu 1996, p. 100); Şeuşa- Gorgan (Beldiman, Sztancs
2005b, p. 370–371, tabel 9; Beldiman et alii 2005b, p. 29–31, 33–34, tabel 2, pl. 7/14–16, 32;
Beldiman et alii 2006, p. 11–12, ig. 1–4).
26
Podoabe cunoscute de la Băile Herculane-Peştera Hoţilor (Roman 1976, p. 18, pl. 52/17, 21,
25–26; Roman 2010, p. 27, ig. 57/19); Coţoeni- Botu Mare (Roman 1976, p. 18, pl. 52/25–26);
Ohaha Ponor-Peştera Bordu Mare (Beldiman, Sztancs 2005a, p. 55, 57–59, 68, tabele 1–2,
ig. 1; 9–12; la care se adaugă o altă piesă – Luca et alii 1997, p. 17, pl. I/1 – posibil tot Coţoeni);
Rabicha-Peştera Magurata (Alexandrov 1990, p. 40).
27
Păunescu 1979, p. 46; Lazăr 1995, p. 195; Ciută et alii 2007, p. 357; Dima, Oargă 2004, p. 50–51,
pl. V/9.
28
Popa 2011, p. 40–41, ig. 1/2.
29
De pildă, numeroase pandantive din os descoperite în câteva depozite de piese de prestigiu
descoperite în aria culturii Cucuteni imită, mai mult sau mai puţin idel, canini reziduali de
cerb (Beldiman, Sztancs 2000–2006, p. 3–19, ig. 1, 6–8, 11–12, 14).
30
Beldiman, Sztancs 2005a, p. 57, ig. 3/4.
31
Vezi Moorehead 1917, p. 46, ig. 4, 22, 27.
32
Hodge 1907, p. 16–20.
33
Peñalver et alii 2006.
34
Baković, Govedarica 2009, p. 19, ig. 7/1.

În momentul de aţă se conturează o concentrare a siturilor cu „ateliere” de

producere a pandantivelor de gresie Coţoeni, pe văile Ampoiului şi Cetei, unde
sunt cunoscute până acum trei staţiuni cu piese inite, dar şi în curs de prelu-
crare: Poiana Ampoiului-Piatra Corbului , Ampoiţa-La Pietre şi Cetea-Picuiata.
Deocamdată, în mediile culturale contemporane, podoabe de acest gen
lucrate din piatră sunt oarte rare. Putem exempliica aici cu un pandantiv,
similar celor Coţoeni din tipul A, descoperit în aşezarea culturii Baden de la
Budapesta- Andor utcai , la care se poate observa o reperorare a piesei35. Tot
din mediul Baden avem un pandantiv din rocă de culoare neagră, aparţrinând
unui tip necunoscut în cultura Coţoeni, descoperit la Muhi (Ungaria)36. Un pan-
dantiv lucrat din gresie cunoaştem şi din aşezarea Vučedol de la Sarvaš37, iar un
pandantiv din porir roşu provine din tumulul „princiar” post-vućedolian de la
Mala Gruda, deja amintit, aparţinând culturii Ljubljana38. Nu lipsesc exemplare
din gresie nici din cultura Cetina, în vestul Balcanilor39. Pandantive conecţi-
onate din lut, piatră şi os se regăsesc şi în epoca bronzului40, zona nordică a
Europei oerind și piese lucrate din chihlimbar. Exemplare similare se regăsesc,
tot mai rar, până în prima epocă a ierului 41.
STONE PENDANTS DATED FROM COŢOFENI CULTURE

(Abstract)
The article presents the stone pendants used as adornments by the Coţoeni com-
munities. The contexts o manuacture o the pieces, their typology, the raw materi-
als used or this purpose, workshops and raw materials sources, wearing, chronology
etc. are the main aspects approached in this article. The most o the pieces belong to
the inal phase o the culture (Coţoeni III). Only a ew o them were recovered rom
Coţoeni II contexts, some o them only rom depositions in caves.
35
Endrődi 1997, p. 130, ig. 45/8; Tézer, Endrődi 2004, p. 60, nr. cat. 108.
36
Hellenbrandt 2008, p. 46, ig. 16/9.
37
Balen 2005, p. 58, pl. 70/268.
38
Baković, Govedarica 2009, p. 19, ig. 7/1.
39
Govedarica 2006, p. 34, pl. 2/6.
40
Chidioşan 1980, p. 24, ig. 7/10a-b (Derşida); Emődi 1997, p. 487, ig. 13/24 (Peştera Ungurului);
Kacsó 2003, p. 82, ig. 5/1 (Lăpuş). Un exemplar din piatră, cu început de perorare din ambele
părţi, este cunoscut de la Peşteniţa (jud. Hunedoara) (Tatu et alii 1988–1991, 98, ig. 10/11).
Din gresie sunt conecţionate două pandantive de la Viişoara (jud. Bistriţa-Năsăud), găsite
iind într-o aşezare cu materiale Coţoeni, Wietenberg şi Noua (Marinescu 1983–1984, p. 32,
pl. XXIX).
41
Emődi 2000, p. 98, ig. 2/11; Harding 2004, p. 64, pl. 36/3; Bátora, Rassmann 2007, p. 39, Abb.
11/3.

Explicaţia planșelor/ Explanation of the plates

Pl. I. Pandantive Coţoeni lucrate din: gresie (1–4, 8, 10–16), marmură (5–7, 19), calcar
(9, 18): Poiana Ampoiului-Piatra Corbului (1–2, 4, 8, 10, 15–16); Ampoiţa-La
Pietri (3); Cerişor-Peştera nr. 1 (5); Băile Herculane-Peştera Hoţilor (6–7); Băile
Herculane-Peştera Oilor (9); Cetea-Picuiata (11–14); Gârlişte-Peştera Galaţ (17);
Peştera-Peştera Igriţa (18); Rabicha-Peştera Magurata (19) (apud Ciugudean
2000 – 1–2, 4, 8, 10, 15–16; Roman 1976 – 6–7; Petrescu 2000 – 9; Rogozea 1986 –
17; Emödi 1984 – 17; Alexandrov 1990 – 19) / Coţoeni pendants made o: tiles (1–
4, 8, 10–16), marble (5–7, 19), limestone (9, 18): Poiana Ampoiului-Stone Raven
(1–2, 4, 8, 10, 15–16) Ampoiţa-Stone (3); Cerişor-cave no. 1 (5) Herculane Thieves
Cave (6–7) Sheep Cave Herculane (9) Cetea-Picuiata (11–14) Gârlişte-Galaţ Cave
(17) Cave-Igriţa Cave (18); Rabicha-Magurata Cave (19) (cited Ciugudean 2000 –
1–2, 4, 8, 10, 15–16, Roman, 1976 – 6–7, Petrescu 2000–9; Rogozea 1986–1917;
Emőd 1984–1917; Alexandrov 1990 – 19).
Pl. II. Pandantive Coţoeni din gresie de la Cetea-Picuiata: piesă inită (1), piese în
curs de prelucrare (2–4, 6) şi materie primă (5) (1–6 – inedit; 7 – apud Beldiman,
Sztancs 2005a) / Pl. II. Coţoeni pendants tiles rom Cetea-Picuiata: inished
piece (1), parts in process (2–4, 6) and raw materials (5) (1–6 – unique, 7 – cited
Beldiman, Sztancs 2005a).
Pl. III. Procedeu de perorare a pandantivelor prin rotaţie continuă cu ajutorul
sredelului (după Beldiman, Sztancs 2000–2006) / Pl. III. Pendentives peroration
continues process with rotating drill (afer Beldiman, Sztancs 2000–2006).
Pl. IV. Propuneri pentru modul de purtare al pandantivelor din piatră Coţoeni (1–
apud Popa 2011; 2 – apud Beldiman, Sztancs 2005a) / Pl. IV. Suggestions or how
to wear the stone pendentives Coţoeni (1 – cited Popa 2011; 2 – cited Beldiman,
Sztancs 2005a).
Pl. V. Tipologia şi cronologia pandantivelor din piatră Coţoeni / Pl. V. Typology and
chronology Coţoeni stone pendentives.
Pl. VI. Hartă cu răspândirea pandantivelor de piatră Coţoeni / Pl. VI. Map o spreading
Coţoeni stone pendants.
Bibliografie / Bibliography
Alexandrov 1990 - S. Alexandrov, Cultura Coţoeni în Bulgaria (teza de doctorat,
coord. D. Berciu), Bucureşti, 1990 (mss.).
Balen 2005 - J. Balen, Sarvaš – Neolitičko i eneolitičko naselje , Musei
Archaeologici Zagrabiensis Catalogi et Monographiae
Catalogues and monographs o the Archaeological Museum in
Zagreb, vol. II, Zagreb, 2005.
Baković, Govedarica - M. Baković, B. Govedarica, „Nalazi iz kneževskog tumula
2009 Gruda Boljevića u Podgorici, Crna Gora [Findings rom the
Princely Tomb o Gruda Boljevića in Podgorica , Montenegro]”,
în Godišnjak , 38, 2009, p. 5–19.

Bátora, Rassmann 2007- I. Bátora, Knut Rassmann, „Nález železného nožíka v objekte
zo záveru doby bronzovej v Rybníku”, în Doba popelnicových
polí a doba halštattská. Príspevky z 9. konerence, Bučovice
3.–6. 10. 2006 , Brno, 2007, p. 35–51.
Bejinariu 2005 - I. Bejinariu, „Cercetările arheologice de la Giurtelecu
Şimleului-„Coasta lui Damian” (III)”. Descoperirile culturii
Coţoeni , în Sargetia, XXXIII, 2005, p. 51–93.
Beldiman et alii 2004 - C. Beldiman, Sabin A. Luca, Cristian Roman, Dragoş
Diaconescu, „Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara. Punct:
Peştera Cauce”, în CCA, 2003, p. 85–94.
Beldiman et alii 2005a - C. Beldiman, S. A. Luca, D. M. Sztancs, C. Roman, D.
Diaconescu, „Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara. Punct:
Peştera de la Cauce”, în CCA, 2004, p. 112–120.
Beldiman et alii 2005b - C. Beldiman, M. M. Ciută, D. M. Sztancs, „Industria materiilor
dure animale în preistoria Transilvaniei: descoperirile
aparţinând epocii eneolitice de la Şeuşa-„Gorgan”, com.
Ciugud, jud. Alba”, în Apulum, XLII, 2005, p. 27–52.
Beldiman, Sztancs - C. Beldiman, D. M. Sztancs, „Piese preistorice de podoabă
2005a descoperite în peşteri hunedorene”, în Corviniana, IX, 2005,
p. 41–80.
Beldiman, Sztancs - C. Beldiman, D. M. Sztancs, „Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba.
2005b Punct: Gorgan. Date privind industria preistorică a materiilor
dure animale”, în CCA, 2005, p. 370–374.
Beldiman,Sztancs - C. Beldiman, D. M. Sztancs, „Depozitele de obiecte de
2000–2006 prestigiu aparţinând culturii Cucuteni. Studiul arteactelor din
materii dure animale”, în MCA S. N., II, 2000–2006, p. 1–58.
Beldiman et alii 2006 - C. Beldiman, M. M. Ciută, D. M. Sztancs, „Contribuţii la
cunoaşterea patrimoniului arheologic mobil apulens:
podoabe din materii dure animale descoperite în aşezarea
aparţinând culturii Coţoeni de la Şeuşa – „Gorgan” ”, în PA, V–
VI, 2006, p. 9–28.
Burnaz 1989 - S. Burnaz, „Analiza materialului osteologic descoperit în
aşezarea de tip Coţoeni din Peştera Bolii (comuna Băniţa,
judeţul Hunedoara)”, în Symposia Thracologica, 7, Tulcea,
1989, p. 235.
Ciugudean 2000 - H. Ciugudean, Eneoliticul inal în Transilvania şi Banat: cultura
Coţoeni , Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica,
Timişoara, 2000.
Ciugudean, Gligor 2003 - H. Ciugudean, A. Gligor, „Ampoiţa, com. Meteş, jud. Alba.
Punct: La Pietri”, în CCA, 2003, p. 40.

Ciugudean et alii 2005 - H. Ciugudean, C. Roman, D. Diaconescu, S. A. Luca, în S. A.

Luca, C. Roman, D. Diaconescu, H. Ciugudean, G. El Susi, C.
Beldiman, Cercetările arheologice în Peştera Cauce (II) (sat
Cerişor, comuna Lelese, judeţul Hunedoara) , Bibliotheca
Septemcastrensis, V, Sibiu, 2005.
Ciută et alii 2007 - M. M. Ciută, A. Marc, B. Ciută, „Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba.
Punct: Gorgan”, în CCA, p. 357–358.
Crăciunescu 1996 - G. Crăciunescu, „Rogova” , jud. Mehedinţi , în CCA,1996,
p. 99–100.
Dima, Oargă 2004 - C. Dima, C. Oargă, „Descoperiri Coţoeni din periegheză la
Şeuşa şi Drâmbar (jud. Alba)”, în PA, IV, 2004, p. 49–62.
Džambazov, Katinčarov - N. Džambazov, R. Katinčarov, „Razkopki v peštera Magura
1974 prez 1971, (Les ouilles de la grotte Magura en 1971)”, în Bulletin
de l’Institut d’ archéologie, XXXIV, 1974, p. 107–138.
Emődi 1984 - I. Emődi , „Descoperiri ale culturilor Coţoeni şi Baden în
peşterile Igriţa şi Izbândiş”, în ActaMN, XXI, 1984, p. 405–431.
Emődi 1997 - I. Emődi, „Descoperiri de la sârşitul epocii bronzului
din Peştera Ungurului (jud. Bihor)”, în ActaMN, 34/I, 1997,
p. 485–504.
Emődi 2000 - J. Emődi, Történeti adatok Nagyvárad múltjából. I. , Oradea,
2000.
Endrődi 1997 - A. Endrődi, „A késő rézkori bádeni kultúra Budapest, Andor
utcai telepanyaga a kulturális kapcsolatok tükrében”, în
Budapest régiségei , 31, 1997, p. 121–175.
Govedarica 2006 - B. Govedarica, „Finds o the Cetina type in the Western Balkans
hinterland and the issue o culture-historical interpretation in
the prehistoric archaeology”, in VAHD, 99, 2006, p. 27–41.
Harding 2004 - A. Harding, Sobiejuchy. A ortiied Site o the Early Iron Age in
Poland , Warsaw, 2004.
Hellebrandt-Magdolna - B. Hellebrandt-Magdolna, „Rézkori élet nyomai Mezőkeresztes,
2008 Novajidrány és Muhi lelőhelyeken”, în A Herman Ottó Múzeum
évkönyve, XLVII, 2008, p. 29–51.
Horváth et alii 2013 - T. Horváth, K. Gherdán, G. Kulcsár, G. Sipos, M. Tóth, „An
Enigmatic Funnel Find o the Somogyvár-Vinkovci Culture
rom Balatonőszöd-Temetői dűlő in Transdanubia, Hungary”,
în Interdisciplinaria Archaeologica. Natural Sciences in
Archaeology , IV, 1, 2013, p. 23–38.
Lazarovici,Kalmar - Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, „Prospecţiuni şi cercetări
1985–1986 arheologice de salvare pe teritoriul municipiului şi judeţului
Cluj”, în ActaMN, XXII–XXIII, 1985–1986, p. 723–752.
Lazăr 1995 - V. Lazăr, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş, Târgu
Mureş, 1995.

Luca et alii 2004 - S. A. Luca, C. Roman, A. Georgescu, „Cercetări arheologice

în Peştera Cauce (I) (sat Cerişor, comuna Lelese, judeţul
Hunedoara)”, Bibliotheca Septemcastrensis, IV, Sibiu, 2004.
Luca et alii 1997 - S. A. Luca, C. Roman, M. Baicoană, „Materiale arheologice din
peşteri ale judeţului Hunedoara (I)” , în Corviniana, III, 1997,
p. 17–32.
Kopieva 2009 - T. A. Kopieva, „РАННИЙ ЭТАП КАТАКОМБНОЙ КУЛЬТУРЫ
В КРЫМУ: ХРОНОЛОГИЧЕСКИЙ АСПЕКТ [The Early Stage o
the Catacomb Culture in Crimea: the Chronological Aspects]”,
în V. P. Chabai (red.), The Top Issues o the Eastern European
Prehistoric Archaeology Volume o Collected Papers , Arch.
Almanac, 20, Donetsk, 2009, p. 309–326.
Moorehead 1917 - W. K. Moorehead, Stone Ornaments Used by Indians in the
United States and Canada, Andover, 1917.
Păunescu 1979 - A. Păunescu, „Cercetările arheologice de la Cuina
Turcului-Dubova (jud. Mehedinţi)”, în Tibiscus, 5, 1979,
p. 11–56.
Peñalver et alii 2006 - X. Peñalver, S. San Jose, J. A. Mujika, A. X. Otero, Praileaitz I
haitzuloko (Deba) Madeleine aldiko zintzilikarioak , Gipuzkoako
Foru Aldundia, Kultura Zuzendaritza Nagusia = Diputación
Foral de Gipuzkoa, Dirección General de Cultura, 2006.
Petrescu 2000 - S. M. Petrescu, Locuirea umană a peşterilor din Banat până în
epoca romană, Timişoara, 2000.
Petrescu, Popescu 1990- S. M. Petrescu, O. Popescu , „Cercetări de arheologie
speologică în Valea Cernei (I)” , în Banatica , 10, 1990, p. 59–80.
Popa 2004 - C. I. Popa, „Reprezentări speciale pe ceramica de tip Coţoeni.
Aspecte ale cultului urano-solar în preistorie”, în Apulum, XLI,
2004, p. 113–145.
Popa 2011 - C. I. Popa, „Obiecte din metal din locuirea Coţoeni de la
Băniţa-Peştera Bolii (jud. Hunedoara)”, în Crisia, XLI, 2011,
p. 37–51.
Popa 2013 - C. I. Popa, „Stone Pendants rom Coţoeni Culture”, în Iosi
V. Ferencz, Nicolae C. Rișcuţa, Oana Tutilă Bărbat (ed.),
Archaeological Small Finds and Their Signiicance, Deva, 2013,
p. 31–42.
Popa et alii 2006 - C. I. Popa, C. Plantos, E. Kolbe, T. Rabsilber, V. Deleanu,
R. Totoianu, V. Şteu, „Raport de cercetare arheologică pe
şantierul Cetea-La Pietri. Campania 2005”, în PA, V–VI, 2006,
p. 181–191.
Radu 2002 - A. Radu, Cultura Sălcuţa în Banat , Reşiţa, 2002.
RepArhAlba 1995 - Repertoriul arheologic al judeţului Alba, V. Moga, H. Ciugudean
(ed.), Bibliotheca Musei Apulensis, II, Alba Iulia, 1995.

Rişcuţa et alii 2012 - N. C. Riscuţa, M. Cosac, R. Pavel, „Cercetările arheologice

din Peştera Prihodişte (com. Vaţa de Jos, jud. Hunedoara) şi
câteva consideraţii privind etapa inală a culturii Coţoeni”, în
Sargetia S. N., III, 2012, p. 59–89.
Rogozea 1986 - P. Rogozea, „Peşteri din judeţul Caraş-Severin – cercetări
arheologice (III)”, în Tibiscum, VI, 1986, p. 173–198.
Roman 1976 - P. Roman, Cultura Coţoeni , Biblioteca de arheologie, XXVI,
Bucureşti, 1976.
Roman 1977 - P. Roman, „Die Coţoeni-Kultur”, în PZ , 52, 2, 1977, p. 189–198.
Roman 2008 - C. C. Roman, „Habitatul uman în peşterile din sud-vestul
Transilvaniei”, în BB, XXV, Sibiu, 2008.
Roman 2010 - P. Roman, Săpături arheologice în bazinul dunărean al Porţilor
de Fier , Bucureşti, 2010.
Roman et alii 2000 - C. C. Roman, Dragoş Diaconescu, Sabin A. Luca, „Săpături
arheologice în Peştera nr. 1 (Peştera Mare) de la Cerişor (jud.
Hunedoara)”, în Corviniana, VI, 2000, p. 7–59.
Sobaru, Andrei 2005 - L. Sobaru, R. M. Andrei, „Noi inormaţii privind locuirea
preistorică de la Ampoiţa – „La Pietre” ”, în BCŞS, 11, 2005,
p. 35–44.
Tatu et alii 1988–1991 - H. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, „Contribuţii la repertoriul
arheologic al Ţării Haţegului (judeţul Hunedoara)”, în Sargetia,
XXI–XXIV, 1988–1991, p. 93–119.
Tézer, Endrődi 2004 - Zita Tézer, Anna Endrődi, „Catalogue o objects”, în Everyday
lie and spirituality at the end o the Cooper Age. 5000 years old
remains o teh Baden culture in Budapest , Budapest, 2004,
p. 35–63.

1 2 3 4
5 6 7
8 9 10 11 12
13 14 15 16
17 18 19
Pl. I.

1 2 3
0 5
1-4
4 5
0 5
5-6
6 7
Pl. II.

Pl. III.

1 2
Pl. IV.

Pl. V.

Pl. VI.

CULTURA VERBICIOARA LA REȘCA (ROMULA)
Cristian SCHUSTER,
Mircea NEGRU
Cuvinte cheie: Reșca, cultura Verbicioara, azele inale (IV și V).
Schlüsselwörter: Reşca, Verbicioara-Kultur, Spätphasen (IV und V).
Sectorul de Nord, Punctul „Villa Suburbana”
P rezenţa unor vestigii ale culturii Verbicioara la Reşca (anticul Romula

– azi componentă a comunei Dobrosloveni, judeţul Olt1) a ost conir-
mată mai demult prin cercetări arheologice de supraaţă şi ulterior altele siste-
matice2. Grosul materialului arheologic a ost recuperat din Sectorul de nord,
Punctul „Villa Suburbana” (pl. I). Simona Lazăr notează (în 1995) că, „În timpul
săpăturilor eectuate de Gheorghe Popilian la Romula, în anul 1990, au apă-
rut în punctul villa suburbana, într-un strat roman câteva ragmente ceramice
Verbicioara IV”3. Această inormaţie este întărită şi completată ulterior (2011)4:
„În punctul „Villa Suburbana” s-au găsit ragmente ceramice Verbicioara IV–V
într-un nivel roman”.
Marin Nica arăta în articolul din 19965 că, „prin săpăturile arheologice din
aşezările de la Locusteni „Predeşti”, Cârcea „Viaduct” şi Reşca „Romula-Villa sub-
urbana” a fost identificat acelaşi orizont cultural de tip Gornea-Orleşti suprapus,
mai ales în ultimele două, de aşezări Verbicioara cu toate fazele de evoluţie”.
Această afirmaţie este reiterată şi ulterior6: „Dans lesétablissments déjà mention-
nés [Cârcea-Viaduct şi Reşca/Romula-Villa suburbana , n.n.], la couche aux frag-
ments céramiques du type Gornea-Orleşti, mais avec de fortes racines Glina et
Vučedol, est superposée par deux couches pre-Verbicioara et Verbicioara IA que
nous considérons plutôt comme des étapes de transition vers la I-ère phase clas-
sique”. Descoperirile din cele două situri, dar şi de la Orodel şi Locusteni-Predeşti,
sunt considerate „le fond culturel sur lequel se sont formés les premiers éléments
1
Despre comuna Dobrosloveni, vezi Ghinea 1996, p. 530.
2
Nica 1982, p. 107; Nica 1984, p. 4; Nica 1986, p. 19 sqq., ig. 10, 15, 16/2, 5–8; Nica 1997, p. 23,
ig. 10/1–19; Nica 1998, p. 151 sq., ig. 1, 2/13–14, 14/6, 9–10, 12–15; Tătulea 1994, p. 17 sq.,
ig. 3; Lazăr 1998, p. 27, ig. 1/1, 3, 5; Crăciunescu 1998, p. 118, pl. III–IV; Crăciunescu 2004,
p. 47 sq.; Crăciunescu 2005, p. 149; Ridiche 2001, p. 44.
3
Lazăr 1995, p. 27, ig. 1/1, 3, 5. La ig. 1/2 este ilustrată o usaiolă, iar la ig. 1/4 un ragment de
topor din piatră.
4
Lazăr 2011, p. 253.
5
Nica 1996, p. 19.
6
Nica 1998, p. 151.

30 | CRISTIAN SCHUSTER, MIRCEA NEGRU
de la culture Verbicioara dont les débuts son tétroitment syncronisés avec les
débuts des cultures Hatvan, Otomani, Nagyrev tardif, Periam, Mokrin, Pecica
etc.”7. Precizăm că, puţinul material Gornea-Orleşti de la Romula 8, este atribuit
de Nica celei dintâi faze ale „orizontului cultural” în cauză.
În opinia lui Marin Nica în situl din punctul „Villa Suburbana” există, aşa
după cum s-a văzut9, şi o etapă „ale azei de trecere [de la Gornea-Orleşti, n.n.]
la cultura Verbicioara”, căreia îi atribuie o „ceaşcă cu toarta puţin supraînălţată
din primul nivel de la Reşca”10.
Faza întâi a culturii Verbicioara de la Romula-Villa Suburbana ar i repre-
zentată conorm lui Nica de aceeaşi ceaşcă (!)11, aza a doua de mai multe rag-
mente, dintre care ilustrează numai unul12, aza a treia, sub-etapele A13 şi B14, de
un lot însemnat de ceramică. Trebuie precizat că, în viziunea autorului, cultura
Verbicioara se divide în trei secvenţe mari, în care aza I ar corespunde azei I–II
după Dumitru Berciu15, a II-a azei III după Berciu, respectiv aza a III-a azei IV
după Berciu. Despre ceaşca azei I scrie că „prezintă o ormă ce se apropie de
cele cunoscute în aşezările tip Glina”16.
Gabriel Crăciunescu va arăta în cartea din 2004 că la Reşca, „Pe lângă
puternica locuire romană şi cea eudală”, investigaţiile arheologice „au evi-
denţiat o serie de gropi cu materiale din azele inale ale culturii Verbicioara.
M. Nica a participat şi el la aceste lucrări şi a publicat materiale ceramice
aparţinând epocii bronzului din punctul „villa suburbana”. După un sistem
propriu autorul împarte materialul ceramic în mai multe aze şi perioade:
Gornea-Orleşti şi Verbicioara, azele I, II, III A şi III B” 17. Trebuie precizat însă,
că la Planşele XCVI ( Harta cu descoperiri Verbicioara azele I–II), XCVII (Harta cu
descoperiri Verbicioara aza III), XCVIII (Harta cu descoperiri Verbicioara azele
IV–V ) şi XCIX (Harta cu descoperiri Verbicioara azele I–V ), autorul nu marchează
Reşca, localitate din judeţul Olt, printre punctele cu descoperiri Verbicioara. În
schimb, dintr-o evidentă eroare, situl de la Reşca/Romula (nr. de catalog 123)
este igurat pe aceleaşi planşe pe Jiu18, în judeţul Dolj! Un an mai târziu (2005),
7
Nica 1998, p. 151.
8
Nica 1996, p. 19, ig. 10/2, 4; Nica 1998, ig. 2/13–14.
9
Nica 1998, p. 151.
10
Nica 1996, p. 21, ig. 10/5.
11
Nica 1998, ig. 14/13.
12
Nica 1996, ig. 10/3; Nica 1998, ig. 14/6.
13
Nica 1996, ig. 15/1–19, 16/7; Nica 1998, ig. 14/10.
14
Nica 1996, ig. 10/1, 16/1–6, 8, 10; Nica 1998, ig. 14/9, 12, 14–15.
15
Berciu 1961a; Berciu 1961b.
16
Nica 1996, p. 21: stabileşte analogii cu ceştile culturii Glina.
17
Crăciunescu 2004, p. 47 sq.
18
Aceeaşi greşeală apare şi la Crăciunescu 1998, pl. III (Decouvertes Verbicioara IV ) şi pl. IV
(Decouvertes Verbicioara I–V ).

Cultura Verbicioara la Reșca (Romula) | 31
sublinează din nou că, „Systematische Grabungen ührten an der Stelle „Villa
Suburbana” auch zur Entdeckung von Verbicioara I–V Scherben”19.
Ceaşca pe care Marin Nica o atribuie azei de tranziţie spre Verbicioara şi
Verbicioara I, este inclusă de Gabriel Crăciunescu în categoria ceştilor cu o toartă
din aza a II-a culturii (după Berciu, periodizare acceptată şi de Crăciunescu)20.
Fragmentele catalogate ca aparţinând azei Verbicioara III (A21 şi B22) după Nica,
sunt văzute de Crăciunescu ca iind dovada existenţei azei Verbicioara IV (după
Berciu)23.
Ocupându-se intens de cultura Verbicioara, Florin Ridiche întocmeşte,

printre altele, şi un repertoriu al siturilor. Vorbind despre Reşca, va nota24: „În
pct. „Villa Suburbană” s-au găsit ragmente ceramice de tip Gornea-Orleşti şi
Verbicioara (azele I–V după M. Nica şi azele IV–V, ără aspectul Gornea-Orleşti,
după C.M. Tătulea), aceste ragmente ceramice au ost descoperite într-un
strat roman”. Discutând descoperirile Verbicioara în general, autorul menţio-
nează printre punctele cu vestigii din azele timpurii (I–III) şi situl de la Reşca.
Aşezarea de aici, ar ace şi ea parte dintr-o serie în care este sesizată existenţa
„unui aspect ceramic unitar care cuprinde, sigur, aspectul Gornea-Orleşti şi
prima ază a culturii Verbicioara, şi aza II”. Mai departe se precizează, „Un lucru
similar se poate airma şi pentru ceramica azei III a culturii Verbicioara care
apare, ie în asociere cu cea timpurie dar ără ceramică din azele târzii...”25,
incluzând aici, evident din greşeală, şi numărul de catalog 209, adică Romula.
După trecerea în revistă a dieritelor opinii cu privire la descoperirile din
epoca bronzului de la Reşca/Romula-Villa Suburbana, se impun unele consta-
tări. Despre Gornea-Orleşti s-a discutat, cel puţin în ultima vreme, destul de
mult26. Cristian Popa a ăcut o sinteză deosebit de pertinentă în acest sens27. În
opinia sa, „mai potrivită ar i olosirea termenului de grup Gornea-Foeni pentru
a marca atât cele două etape de evoluţie internă..., evidenţiate în Banat, Oltenia
şi Transilvania, cât şi în regiunea (Banatul) care iltrează şi propagă elementele
central-europene spre estul Bazinului carpatic”28. Aşadar, avem de-a ace cu un
19
Crăciunescu 2005, p. 149.
20
Crăciunescu 2004, p. 120, pl. XLIV/4.
21
Nica 1996, ig. 16/7 (castron).
22
Nica 1996, ig. 15/1–19, 16/1–6, 8–10.
23
Crăciunescu 2004, pl. LXIII/7, LXIV/1, LXV/6–10; Crăciunescu 2005, p. 96 sq.
24
Ridiche 2001, p. 44.
25
26
Înaară de Marin Nica, vezi printre alţii şi pe Petre 1976; Roman 1986; Roman 1996; Roman
1998; Roman 2011; Petre-Govora 1988; Petre-Govora 1995; Gogâltan 1995; Gogâltan 1996;
Ciugudean 1996; Ciugudean 1998; Ciugudean 2003; Gumă 1997; Cavruc 1997; Lazarovici
1997; Lazarovici 1998a; Lazarovici 1998b; Schuster 1997; Schuster 2005; Popa 1998; Popa
2005; Leahu 2003.
27
Popa 2005, p.77–81.
28
Popa 2005, p. 81.

grup, care s-a maniestat pe un teritoriu larg. Prima dintre etape este, în actu-
alul stadiu de cunoaştere, mai degrabă speciică vestului spaţiului enunţat, iar
a doua părţii de răsărit. Am văzut că după Nica Gornea-Orleşti/Gornea-Foeni
are puternice rădăcini în culturile Glina şi Vučedol. Valeriu Leahu29 consideră
că „extinderea către răsărit a purtătorilor aspectului cultural Gornea-Orleşti
are, în Muntenia, ca eect, în mod cert apariţia ceramicii Glina cu decor striat”.
Reeritor la comunităţile Gornea-Orleşti/ Gornea-Vodneac în Oltenia, Petre
Roman a aratat iniţal 30, că acestea „suprapun aşezările Glina ale etapei a II-a”.
Ulterior a apreciat că acestea „au sosit după sârşitul culturii Glina şi chiar după
un orizont de tip Beba Veche”31.
Ceramica Gornea-Orleşti de tipul „Textil-und Wabenmuster” este evident
că a constituit o parte a ondului cultural de ormare al culturii Verbicioara32. De
altel, aşa cum sublinia Roman, „Numeroasele elemente comune între Vatina,
Verbicioara, Otomani, Periam, Hatvan, îşi au deci explicaţia şi prin această
componentă etno-culturală mai veche”33. Marin Nica este de părere că „ondul
cultural comun de la sârşitul Bronzului timpuriu, de tip Gornea-Orleşti” a avut
graniţa sa de est „pe linia Oltului în aşezarea de la Reşca”34.
În opinia lui Petre Roman, inluenţa Gornea-Orleşti este „vizibilă [şi, n.n.] în
descoperiri de tip Bungetu I”35 ale culturii Tei.Valeriu Leahu, mai circumspect,
îşi exprima speranţa, „Probabil că în viitor va putea i pusă în relaţie cu orizon-
tul Strichverziertekeramik, ..., o ceramică cu decor striat – extrem de apropiată
de materialele de tip Tei-Căţelu Nou, cu care totuşi nu se identiică – desco-
perită în zona centrală şi sud-centrală a Munteniei, dar în condiţii incerte” 36.
Dealtel, asupra acestor incertitudini am scris şi noi37.
În prezent, numărul situri din Oltenia în care au ost documentată ceramică
Gornea-Orleşti se ridică la peste 3038, între acestea iind inclusă şi descoperirea
de la Reşca-Villa Suburbana. Toţi specialiştii care au ăcut acest lucru, au avut
ca argument cele airmate de Marin Nica. O analiză mai atentă a materialului
ilustrat de acesta (şi preluat de alţii) şi a pieselor alate în depozitele muzeului
din Caracal, dovedeşte că într-adevăr o parte dintre ragmentele ceramice sunt
29
Leahu 2003, p. 155.
30
Roman 1986, p. 31.
31
Roman 2011, p. 83.
32
33
Roman 2011, p. 84.
34
Nica 1996, p. 22.
35
Roman 1986, p. 31.
36
Leahu 2003, p. 155. La nota 15 (aceeaşi pagină) el ăcea reerire la materialul excavat la
Tânganu-Vadu Anei (jud. Ilov).
37
Schuster 1997, p. 161: în care ne reeream la unele ragmente ceramice de tip „Strichverzierte
Keramik” de la Căscioarele-Mănăstirea Cătălui, dar care aparţin în mod cert culturii Glina;
Schuster 2005, p. 104.
38
Schuster 1997, p. 160; Schuster 2005, p. 104 cu nota 9; Ridiche 2000, p. 41 sqq.; Ridiche 2001,
p. 33 sqq.

decorate în stilul cu linii („Strichverziertekeramik”), numai că acesta nu este de tipul

celui deinitoriul al olăriei Gornea-Orleşti, anume „Textil-und Wabenmuster”.
Ornamentul a ost, de apt, realizat cu măturica („Besenstrichverzierung”),
decor speciic culturii Verbicioara, care se maniestă cu putere în aza IV-a,
la vesela din pastă grosieră. Deci ragmentele, „provenind de la vasele de uz
comun”, ilustrate de Nica ca iind Gornea-Orleşti, anume „vase bombate, de
mărime mijlocie, cu corpul ornamentat ... cu striuri” şi altele tot bombate cu
„marginea gâtului unită cu umărul printr-o toartă cu secţiune ovală”39, sunt,
mai degrabă, recipiente aparţinând azei Verbicioara IV. Aşadar, în lumina noi-
lor consideraţii, prezenţa unor vestigii Gornea-Orleşti la Reşca-Villa Suburbana
trebuie privită cu multă circumspecţie.
Tot aşa, mari semne de întrebare ridică şi airmaţia reeritoare la cera-
mica azei de tranziţie spre Verbicioara şi azele timpurii ale acestei maniestări
de aici. În actualul stadiu al investigaţiei, susţinerea unei etape de trecere la
Verbicioara, exprimată printr-o ceaşcă40, nu are suiciente argumente. La el,
atribuirea de către Gabriel Crăciunescu a aceluiaşi recipient azei Verbicioara
II (după Berciu)41, precum şi a unui ragment ceramic de către Marin Nica azei
sale Verbicioara II (după Berciu Verbicioara III)42, nu sunt, în opinia noastră, pe
deplin convingătoare. Posibil ca şi acestea să ie mai degrabă produse ale azei
târzii a culturii (IV).
Sectorul „Fortificaţia Centrală”

Săpăturile arheologice derulate în 201343 în Sectorul „Fortiicaţia Centrală”
(pl. I), a permis recuperarea din unele complexe romane de ragmente cera-
mice preistorice.
În campania arheologică din anul 2013, pe lângă materialele arheologice
de epocă romană, au ost descoperite sporadic și materiale arheologice din
neolitic și epoca bronzului, în nivelul de cultură corespunzător sau în poziţie
secundară, în complexe arheologice din epocă romană. Un astel de caz a ost
înregistrat în Secţiunea S3, practicată perpendicular pe cursul pârâului Teslui.
Ea începea la cca. 40 m nord de albia acestuia, avea o lungime de 38 m și lăţime
de 2.00 m.
În Carourile 16–17 a ost identiicată şi parţial cercetată o groapă de mari
dimensiuni (Groapa nr. 1), care continuă în ambele proile ale secţiunii. Baza
acestei gropi ajungea la adâncimi de 1.90/2.12 m. În umplutura gropii, pe lângă
39
Nica 1996, p. 19, ig. 10/2, 4.
40
Nica 1996, p. 21, ig. 10/5.
41
42
Nica 1996, p. 25, ig. 10/3.
43
Cercetările au ost inanţate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Consiliul
Judeţean Olt, Universitatea Bucureşti şi Muzeul Judeţean Olt.

materiale arheologice de epocă romană au ost descoperite și câteva rag-

mente din epoca bronzului.
Din păcate cantitatea acestora este mică. Au ost recuperate atât cele din
pastă grosieră, cât şi altele, dintr-un amestec in şi semiin. Această împărţire în
trei categorii a ost sesizată pentru olăria tuturor azelor culturii44. Ceramica are
un spectru coloristic de la negru până la maro, brun, cenuşiu şi gălbui. Acesta
se datorează arderii reductoare cât şi oxidante.
Vasele primei categorii (grosiere) de la Reşca sunt lucrate dintr-un lut
având în componenţă nisip, uneori ci bobul mare, mici pietricele, rar ceramică
spartă şi mica. Avându-se în vedere ragmentele recuperate (de la pereţi), reci-
pientele din care au ăcut parte au ost de dimensiuni destul de mari.
Ceramica semiină a ost modelată dintr-un amestec ormat dintr-un lut
cu nisip, cu o cantitate redusă de impurităţi (rare bobiţe şi mica). Dintre or-
mele de vase care au putut i identiicate, se remarcă un ragment de buză
tăiată oblic către interior de la un recipient cu corpul seric şi gât cu o înăl-
ţime redusă (pl. II/1). Fragmente de la acest tip de vas, aparţinând după Gabriel
Crăciunescu azei Verbicioara IV, au mai ost descoperite la Reşca, în punctul
„Villa Suburbana”45, dar noua piesă are buza îngroşată şi crestată oblic la exte-
rior, iar sub aceasta, la 0.5 cm, se găseşte un brâu aplicat, de asemenea crestat.
Mult mai expresive sunt ragmentele de la vasele lucrate din pastă ină.
Este vorba de un ragment (nr. inv. de şantier 725) de la un castron (oarte pro-
babil de tip kantharos (pl. II/4). Acesta este decorat cu brâuri sau segmente de
brâuri orizontale, zigzaguri sau numai segmente ale acestora, realizate prin
tehnica împunsăturilor succesive („Stichkanaltechnik”) şi umplute cu o pastă
ăinoasă albă.
Alt ragment (nr. inv. 726) cu tortă supraînălţată (în ormă de şa în secţiune,
aţetată), este decorată sub buză cu un brâu haşurat în reţea şi două şiruri de
triunghiuri cu vârul în sus (pl. III/1).
Un ragment (nr. inv. 727), de asemenea decorat sub buză, dar haşurat de
data aceasta cu un brâu orizontal, cu linii oblice, şi un şir de triunghiuri (ormate
la rândul lor in trei triunghiuri), provine de la o ceaşcă cu corpul uşor rotunjit şi
gât destul de înalt, arcuit spre exterior (pl. II/2).
Dacă castroanele şi ceaşca amintită sunt de culoare neagră, bine lustruite,
o cană (nr. inv. 40), păstrată aproape integral, poartă nuanţe negre cu cenuşiu
şi maro-gălbuie. Are corpul în ormă de calotă (pl. III/2), cu undul albiat în cen-
tru, umărul puternic relieat, gât înalt, buza trasă uşor spre exterior (şi tăiată
oblic, adică mai înaltă în partea opusă torţii şi mai joasă în zona acesteia din
urmă) şi o toartă supraînălţată (cu proil triunghiular în secţiune şi lucrată în
aţete). Vizavi de toartă, pe liniei relieate a umărului se găseşte o proeminenţă
Crăciunescu 2004, p. 98; Crăciunescu 2005, p. 89.

44
Nica 1996, ig. 15/6, 10; Crăciunescu 2004, pl. LXV/8, 10; Crăciunescu 2005, pl. 73/1–2.
45

verticală (trasă din peretele ceştii), la el câte una, dispuse simetric, în dreapta
şi stânga recipientului.
Chiar dacă recipientul este modelat din pastă ină (conorm împărţirii
noastre), în compoziţia acesteia au intrat şi pietricele mai mari (de exemplu, în
spărtură a putut i recunoscută două astel de impurităţi) şi mici ragmente de
ceramică pisată.
Un alt ragment de vas (nr. inv. 733), care poartă decor, provine de la o altă
ceşcuţă (pl. II/3). Aceasta este bitronconică, având un umăr bine relieat, ornat
cu caneluri verticale. Pe acesta au ost dispuse, prin tragere din pastă, şi pro-
eminenţe conice. Pasta ceştii ace parte din categoria celei ine. Culoarea este
cenuşie-lustruită.
Se impun câteva remarci. Majoritatea ragmentelor ceramice din pastă
semiină şi ină databile cu certitudine, aparţin azei Verbicioara IV. Pentru
aceasta pledează ormele recipientelor şi decorul46. Este vorba de kantharoi şi
prima dintre ceşti. Oarecare semne de întrebare nasc cana şi cea de-a doua
ceaşcă. Astel, aceasta din urmă are analogii la Oreviţa Mare47. Piesa din situl
amintit este inclusă în olăria azei inale (V) a culturii Verbicioara. În general,
acum, în aza a V-a, se vorbeşte de ceşti „pătrate” şi cu caneluri pe umăr. Pe
dealtă parte, acest decor apare deja în azele Verbicioara anterioare, la el
cum este prezent, de exemplu, şi în mediul Tei48.Cana, prin buza oblică şi un-
dul cu un cerc concav în mijlocul său, se apropie de recipientele de acest tip
din medii culturale din Bronzul Târziu, aza inală (Zimnicea-Povdiv, Tei, dar şi
Coslogeni49).Aşadar, ără a exclude cu totul ipoteza că amintitele două recipi-
ente să aparţină de Verbicioara IV, credem că ele sunt, de apt, exemple ale
ceramicii azei inale a culturii (Verbicioara V).
Posibil ca şi în punctul „Fortiicaţia Centrală”, la el ca şi în cel „Villa
Suburbana”, romanii, pe lângă complexe (sau/şi strat?) Verbicioara IV, să i
deranjat şi altele Verbicioara V. Dealtel, bazându-se pe cele scrise de Marin
Nica, şi alţi specialişti au clamat existenţa unor vestigii din această ază inală la
„Villa Suburbana”50. Chiar dacă materialul ceramic inclus în această categorie
aparţine, în opinia noastră, azei Verbicioara IV, nu este exclus să i ost în punc-
tul respectiv şi urme Verbicioara V. Poate ceea ce airmă Ion Motzoi-Chicideanu
că ar putea aparţine hallstattului cu „ceramică canelată” („kannelierte
Keramik”)51, să ie, la el ca şi cea din punctul „Fortiicaţia Centrală”, ceramică
Verbicioara inală.
46
Crăciunescu 2004, p. 133 sqq. şi pl. CXI.
47
Crăciunescu 2004, pl. LXXXVI/1.
48
Leahu 2003, p. 113, 115, pl. XLI, LIV; Schuster 2005, p. 64.
49
Morintz 1978, p. 121 sqq.
50
Crăciunescu 1998; Crăciunescu 2004; Crăciunescu 2005; Lazăr 1998; Lazăr 2011; Ridiche
2001.
51
Motzoi-Chicideanu 2003, p. 214, ig. 16/49; Lazăr 2011, p. 253.

În actualul stadiu de cercetare, putem airma că la Reşca avem de-a ace cu
urme ale azelor târzii, cert IV şi,oarte probabil,V, ale culturii Verbicioara. Acest
apt se înscrie în ceea ce se întâmplă în acea perioadă a Bronzului Târziu pe
cursul inerior al Oltului, când în dreapta acestui, dar şi în spaţiul de la răsărit
de el, în vestul Munteniei, sunt de consemnat un însemnat lot de puncte cu ves-
tigii Verbicioara târzii52. În schimb, ne lipsesc deocamdată argumentele clare
pentru a postula prezenţa ceramicii Gornea-Orleşti la Romula, la el şi cea din
azele timpurii şi clasică a culturii Verbicioara (I–III).
DIE VERBICIOARA KULTUR IN REȘCA (ROMULA)

(Zusammenassung)
Die älteren Forschungen im Punkt „ Villa Suburbana” des Grabungsortes Reşca

(antike römische Stadt Romula) erlaubte auch das Entdecken von bronzezeitlicher
Keramik. Diese wurde als Gornea-Orleşti und Verbicioara I–V gedeutet. Eine einge-
hernde Analyse zeigt, dass diese Einstellung sich teilweise als alsch erweist. Fast
alle bis zurzeit ausgegrabenen Scherben, auch die die Besenstrichverzierung tragen,
gehören der IV. Stue der Verbicioara-Kultur an. Die im Jahr 2013 im Punkt „ Fortiicaţia
Centrală” durchgeührten Grabungen, brachten erneut Verbicioara-Keramik ans
Tageslicht. Auch diese muß der vorletzten Stue zugeügt werden. Ausnahmen sind
eine Kanne und eine Tasse. Diese letztere hat gute Analogien mit einer Verbicioara
V-Tasse in Oreviţa Mare. Möglich, dass die erwähnten Geäße und einige Scherben aus
dem Punkt „Villa Suburbana”, welche der hallstattzeitlichen „kannelierten” Keramik
zugeordnet wurden, eigentlich Beweise des Vorhandensein in dieser Ortschaf von
Verbicioara V-Spuren sind.
Explicaţia planșelor / Erklärung der tafeln

Pl. I. 1. Microzona Dobrosloveni, cu satul Reșca. 2. Reșca: punctele „Fortiicaţia
Centrală” și „Villa Suburbana” / Ta. I. 1. Die Mikrozone Dobrosloveni mit dem Dor
Reşca, 2. Reşca: Grabungspunkte „Fortiicaţia Centrală” und „Villa Suburbana”).
Pl. II. Reşca. Ceramica Verbicioara IV (Foto Gheorghe Chelmec) / Ta. II. Reşca.
Verbicioara IV-Keramik (Foto Gheorghe Chelmec).
Pl. III. Reşca. Ceramică Verbicioara V (Foto Gh. Chelmec) / Ta. III. Reşca. Verbicioara
V-Keramik (Foto Gheorghe Chelmec).
Bibliografie / Bibliographie
Cavruc 1997 - V. Cavruc, „The Final Stage o the Early Bronze Age in
South-Eastern o Transylvania (in the light o new excavations
at Zoltan)”, în Thraco-Dacica, 1–2, XVIII, 1997, p. 97–133.
Crăciunescu 2004, pl. XCVIII–XCIX; Lazăr 2011, Harta nr. 1.

52

Cavruc, Cavruc 1997 - V. Cavruc, G. Cavruc, „A şezarea din epoca bronzului timpuriu
de la Zoltan”, în Angustia, 3, 1997, p. 157–172.
Ciugudean 1996 - H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului în centrul şi
şi sud-vestul Transilvaniei , Bibliotheca Thracologica, XIII,
Bucureşti, 1996.
Ciugudean 1998 - H. Ciugudean, The Early Bronze Age in Western Transylvania,
în H. Ciugudean, F. Gogâltan (ed.), The Early and Middle Bronze
Age in the Carpathian Basin, Bibliotheca Musei Apulensis, VIII,
Alba Iulia, 1998, p. 67–83.
Ciugudean 2003 - H. Ciugudean, „Noi contribuţii privind bronzul timpuriu din
Transilvania”, în Apulum, XL, 2003, p. 89–122.
Crăciunescu 1998 - G. Crăciunescu, „L’Âge du Bronze moyen et inal au nord
du Danube, à l’est des Portes de Fer ”, în C. Schuster (red.),
Die Kulturen der Bronzezeit in dem Gebiet des Eisernen Tores.
Kolloquium Drobeta-Turnu Severijn (22.–24. November 1997),
Rumänisch-Jugoslawische Kommission ür die Erorschung
der Region des Eisernen Tores, Abteilung Archäologie, II,
Bukarest, p. 115–138.
Crăciunescu 2004 - G. Crăciunescu, Cultura Verbicioara în jumătatea vestică a
Olteniei , Bibliotheca Thracologica, XLI, Craiova, 2004.
Crăciunescu 2005 - G. Crăciunescu, „Die Verbicioara-Kultur”, în C. Schuster, G.
Crăciunescu, C. Fântâneanu, Zur Bronzezeit in Südrumänien.
Drei Kulturen: Glina, Tei und Verbicioara, Bd. I, Târgovişte, 2005,
p. 133–164.
Ghinea 1996 - D. Ghinea, „Dobrosloveni”, în D. Ghinea, Enciclopedia
geograică a României , Vol. I, A-G, Bucureşti, 1996, p. 530.
Gogâltan 1995 - F. Gogâltan, „Die Frühe Bronzezeit im Südwesten Rumäniens.
Stand der Forschung”, în Thraco-Dacica, XVI, 1–2, 1995,
p. 55–79.
Gogâltan 1995 - F. Gogâltan, „About the Early Bronze Age in the Romanian
Banat”, în N. Tasić (ed.), The Yugoslav Danube Basin and the
Neighbouring Regions in the 2nd Millenium B.C., Belgrade-Vršac,
1996, p. 43–67.
Gumă 1997 - M. Gumă, Epoca bronzului în Banat , Bibliotheca Historica et
Archaeologica in Banat, IV, Timişoara, 1997.
Lazarovici 1998a - Gh. Lazarovici, „Once again about the ceramics rom
Gornea-Vodneac, o the Early Bronze in Banat”, în C. Schuster
(red.), Die Kulturen der Bronzezeit in dem Gebiet des Eisernen
Tores. Kolloquium in Drobeta-Turnu Severin, 22.–24. November
1997), Rumänisch-Jugoslawische Kommission ür die
Erorschung der Region des Eisernen Tores, Archäologische
Abteilung, II, Bukarest, 1998, p. 47–70.

Lazarovici 1998b - Gh. Lazarovici, „Încă o dată despre ceramica de la

Gornea-Vodneac. Legăturile sale cu Transilvania şi alte zone”, în
Angustia, 3, 1998, p. 41–57.
Lazăr 1998 - S. Lazăr, „Câteva consideraţii privind sârşitul epocii bronzului
în judeţul Olt”, Oltenia S.N., I, 1998, p. 26–34.
Lazăr 2011 - S. Lazăr, Sârşitul epocii bronzului şi începutul epocii ierului în
sud-vestul României , Craiova, 2011.
Leahu 2003 - V. Leahu, Cultura Tei. Grupul cultural Fundenii Doamnei.
Probleme ale epocii bronzului în Muntenia, Bibliotheaca
Thracologica, XXXVIII, Bucureşti, 2003.
Morintz 1978 - S. Morintz, Contribuţii arheologice la istoria tracilot timpurii,
I, Bucureşti, 1978.
Motzoi-Chicideanu - I. Motzoi-Chicideanu, „Ein neuer Fund vom Beginn der
2003 Hallstattzeit aus der Kleinen Walachei”, în Dacia N.S., XLIII–XLV
(1999–2011), 2003, p. 197–229.
Nica 1982 - M. Nica, „Noi descoperiri de pe teritoriul Olteniei aparţinînd
culturii Verbicioara” , în Thraco-Dacica, III, –2
1, 1982, p. 107–117.
Nica 1984 - M. Nica, „ Noi descoperiri de pe teritoriul Olteniei aparţinînd
culturii Verbicioara” , în Symposia Thracologica, 2, 1984, p. 4.
Nica 1996 - M. Nica, „Date noi cu privire la geneza şi evoluţia culturii
Verbicioara” , în Drobeta, VII, 1996, p. 18–34.
Nica 1997 - M. Nica, „Date noi cu privire la sâr şitul epocii bronzului şi
începutul epocii ierului pe teritoriul Olteniei” , în G. Simion
(ed.), Premier age du er aux bouches du Danube et dans les
regions autour de la Mer Noire. Actes du Colloque International,
Septembre–1993, Tulcea, 1997, p. 19–41.
Nica 1998 - M. Nica, „La genèse, l’évolution et les relations chronologiques
et culturelles des cultures Verbicioara et Gârla Mare dans
le contexte des civilisations de l’âge du bronze de l’Europe
centrale et du Sud-Est”, în P. Roman in collaboration with S.
Diamandi and M. Alexianu (ed.), The Thracian World at the
Crossroads o Civilizations, II, Bucharest, 1998, p. 151–180.
Petre 1976 - Gh. Petre, „Aspecte ale începutului epocii bronzului în
nord-estul Olteniei”, în Buridava, II, 1976, p. 7–33.
Petre-Govora 1988 - Gh. Petre-Govora, „Descoperiri arheologice din Oltenia
privind epoca timpurie a bronzului”, în Thraco-Dacica, IX, 1–2,
1988, p. 137–147.
Petre-Govora 1995 - Gh. Petre-Govora, O preistorie a nord-estului Olteniei , Râmnicu
Vâlcea, 1995.
Popa 1998 - C. Popa, „Noi descoperiri aparţinând bronzului timpuriu în
bazinul mnijlociu al Mureşului şi câteva consideraţii privind
inalul acestei perioade în Transilvania” , în Apulum, XXXV, 1998,
p. 47–85.

Popa 2005 - C. Popa, „Modiicări culturale la inalul Bronzului Timpuriu şi

începutul Bronzului Mijlociu din Transilvania” , în C. I. Popa, G.
T. Rustoiu (ed. ), Omagiu proesorului Ioan Andriţoiu cu prilejul
împlinirii a 65 de ani. Studii şi Cercetări Arheologice, Alba Iulia,
2005, p. 51–183.
Ridiche 2000 - F. Ridiche, „Noi date privind cunoa şterea culturii Verbicioara
(Partea I)” , în Oltenia N.S., XII, 2000, p. 41–72.
Ridiche 2001 F. Ridiche, „Noi date privind cunoa şterea culturii Verbicioara
(parteaa II-a)” , în Oltenia N.S., XIII, 2001, p. 33–58.
Roman 1986 - P. Roman, „Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul
României”, în SCIVA, 37, 1, 1986, p. 29–55.
Roman 1996 - P. Roman, „Ostrovul Corbului. Istoricul cercetării. Săpăturile
arheologice şi stratigraia” , în P. Roman, A. Păunescu (ed.),
Ostrovul Corbului I. 1a–1b, Bucureşti, 1996, p. 11–123.
Roman 1998 - P. Roman, „Auzeichnungen aus den Grabungshefen zu
den Forschungen in den bronzezeitlichen Ansiedlungen
von Ostrovul Corbului und Ostrovul Moldova Veche”, în C.
Schuster (red.), Die Kulturen der Bronzezeit in dem Gebiet des
Eisernen Tores. Kolloquium in Drobeta-Turnu Severin, 22.–24.
November 1997), Rumänisch-Jugoslawische Kommission ür
die Erorschung der Region des Eisernen Tores, Archäologische
Abteilung, II, Bukarest, 1998, p. 17–31.
Roman 2006 - P. Roman, „Preuves concernant les mouvements
ethno-culturels de l’est àl’ouest et du sud au nord, dans
haute période de l’âge du bronze, rӑsultées des recherches
aites à Ostrovul Corbului”, în N. Tasić (ed.), Homage to Milutin
Garašanin, Beograd, 2006, p. 455–467.
Roman 2011 - P. Roman, Ostrovul Corbului între Kilometrii luviali 911–912.
Locuiri din epoca bronzului , Bucureşti, 2011.
Schuster 1997 - C. Schuster, Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinele
Argeşului şi Ialomiţei Superioare, Bibliotheca Thracologica, XX,
Bucureşti, 1997.
Schuster 2005 - C. Schuster, „ Zu der Problematik der Frühbronzezeit an der
Unteren Donau (Rumänien)”, în Acta Archaeologica Carpathica,
XXXIX 2004, p. 87–122.
Tătulea 1994 - C. M. Tătulea, Romula-Malva, Bucureşti, 1994.

Pl. I.

1 2
Pl. II.

Pl. III.

DESCOPERIRI ARHEOLOGICE ÎN ZONA

MEHEDINŢEANĂ A CÂMPIEI ÎNALTE A
BĂLĂCIŢEI: EPOCILE PREISTORICĂ,
GETO-DACICĂ ŞI ROMANĂ
Romeo POPA
Cuvinte cheie: descoperiri arheologice, Câmpia înaltă a Bălăciţei, preistorie,

epoca geto-dacică, epoca romană.
Key words: archaeological discoveries, Bălăciţa High Plain, prehistory,
Geto-Dacian age, Roman age.
Î
mpărţirea Podişului Getic în şapte unităţi (Piemontul Bălăciţei, Dealurile
Jiului, Piemontul Olteţului, Piemontul Cotmenei, Gruiurile Argeşului,
Piemontul Cândeşti), separate de văi principale, a ăcut ca Podişul Piemontan
al Bălăciţei să ocupe partea de sud-vest.
Perimetrul supus atenţiei noastre (Câmpia Înaltă a Bălăciţei 1 – aproximativ
2.750 Km2) a cunoscut de-a lungul timpului mai multe faze ale civilizaţiei, cerce-
tările ştiinţifice întreprinse pe aceste meleaguri, precum şi numeroasele vestigii
arheologice înregistrate accidental, aducând date importante despre primele
epoci din istoria omului. Numărul ridicat al acestora face ca demersul de mai jos
să nu aibe vreo clipă pretenţia unei prezentări exhaustive, noi alegând – în opinia
noastră – doar cele mai sugestive descoperiri, amintirea comunelor mehedin-
ţene cuprinse în Platforma Înaltă a Bălăciţei fiind realizată în ordine alfabetică.
În apropierea satului Bălăciţa, ce dă şi numele comunei (BĂLĂCIŢA), există
un loc pe care localnicii îl numesc «Ştiubee» (sau „Sub Grădini” ), de unde s-au
recuperat în anul 1983, în mod întâmplător, un topor din piatră şi două din
bronz2. Toporul din piatră şleuită este prevăzut cu oriiciu pentru înmănuşare
şi aparţine perioadei de tranziţie de la neolitic la bronz3, iar cele două exem-
plare executate din bronz sunt de tip celt. Încadrate tipului răsăritean al grupei
transilvănene, aceste piese au ca decor un trapez cu latura mică urcând până
aproape de oriiciul destinat ixării cozii, datarea încadrându-le etapelor inale
ale epocii bronzului4. În colecţia particulară a unui localnic a ost văzută cu ani
1
Oglindoiu, 2010, p. 116.
2
Gherghe 1998.
3
Ibidem.
4
Ibidem.

44 | ROMEO POPA
în urmă o monedă geto-dacică concavă ( skyphată)5 şi tot din împrejurimile

Bălăciţei provine un tezaur din argint (150–250)6 ce conţinea câteva pandan-
tive sub orma runzei viţei de vie, puse în legătură cu un posibil cult al zeu-
lui Dionyssos7. Lucrările cu caracter agricol eectuate între anii 1983–1990 în
punctul „Lacul Roşu” , situat la vest de sat, au ăcut să apară două monede din
argint, inedite, recuperate de către proesorul de istorie Nicoliţa Popa şi învă-
ţătorul Nelu Popa, ambele emise în timpul lui Hadrianus (117–138) şi respectiv
Faustinei I.
Conorm studiilor de specialitate, satul Bălăciţa se găseşte pe unul din
vechile trasee romane principale care în secolele II – III pornea de la Drobeta
spre est, iind dispus la circa 500 m nord de resturile „Brazdei lui Novac” (seco-
lul IV)8, învecinându-se către vest cu actuala localitate Dobra (aparţine acele-
iaşi comune). Aici, pe un pinten de deal, unde se găseşte Şcoala Generală, în
1991 s-a cercetat o staţiune arheologică cu locuiri aparţinând culturilor Sălcuţa
(eneoliticul dezvoltat, 4500–3700 a.Chr.)9, Glina (bronzul timpuriu, 3500–2200
a.Chr.) şi Verbicioara (bronzul mijlociu, 2200–1500 a.Chr.)10. Pe parcursul săpă-
turilor a apărut un bordei cu cuptor la interior, precum şi un număr mare de
ragmente ceramice atribuite azei II a culturii Verbicioara, o ceşcuţă ragmen-
tară recuperată arătând că se poate lua în discuţie chiar şi o etapă târzie de
locuire în cadrul aceleiaşi culturi11. În împrejurimile localităţii s-au descoperit
ragmente ceramice geto-dacice12 şi resturile valului „Brazda lui Novac”13, ceea
ce i-a ăcut pe unii specialişti să bănuiască şi existenţa unei aşezări romane14,
încă neidentiicată topograic.
În punctul denumit „Buzata” (sau „Cioanta” ), ce aparţine satului Gvardeniţa
(comuna BĂLĂCIŢA), pe valea aluentului secat al râului Desnăţui, C. S.
Nicolăescu-Plopşor găsea în 1950 unelte din silex atribuite culturii aurignaci-
ene, speciice paleoliticului15 şi tot în împrejurimile aşezării s-a descoperit în
mod întâmplător o monedă geto-dacică. Localitatea menţionată este ultima
aşezare mehedinţeană actuală dispusă pe traseul „Brazdei lui Novac”, val de
apărare ridicat de romani în secolul al IV-lea16, ale cărui urme se continuă spre
localităţile doljene Cleanov şi Carpen.
5
Piesa respectivă a ost observată, de subsemnatul, la cetăţeanul Adrian Fota.
6
Davidescu 1980, p. 131.
7
Bălăceanu 2002, p. 140.
8
Davidescu 1980, p. 167; Tudor 1978, p. 245; Popa, Popa 2004, p. 100.
9
Pătroi 2009, p. 32.
10
11
Ibidem, p. 26.
12
Gherghe 1999, p. 62.
13
Tudor 1978, p. 245.
14
Davidescu 1980, p. 77 şi urm.
15
Păunescu 2000, p. 392.
16
Gherghe 1999, p. 64; Popa, Popa 2004, p. 100.

Descoperiri arheologice în zona mehedinţeană a Câmpiei înalte a Bălăciţei | 45
În apropirea satul Bâcleş (comuna BÂCLEŞ), mai precis la locul numit de
localnici „Plopi” , s-au găsit în trecut resturi de zidărie romană17, în timp ce din
perimetrul administrativ al satului Tălăpanu (comuna BREZNIŢA DE MOTRU),
dintr-un loc necunoscut, au ost recuperate mai multe ragmente ceramice
geto-dacice atribuite cronologic secolelor III – I a.Chr.18. Comuna BUTOIEŞTI
este cunoscută mediului ştiinţiic prin numărul ridicat al mărturiilor arheolo-
gice identiicate în zonă, ample săpături cu caracter ştiinţiic eectuându-se în
satul Buiceşti în anii 1964 şi 1965, la locul numit de localnici „Ogaşul lui Bizâcă”.
Aici, în punctul „Ceair 1” , s-au identiicat trei niveluri de locuire preistorică
aparţinând cronologic culturilor Coţoeni (speciică perioadei de tranziţie de
la epoca neolitică la cea a bronzului), Glina III şi Verbicioara (atribuite epocii
bronzului), în toate situaţiile descoperindu-se resturi de locuinţe, ceramică,
topoare din piatră, râşniţe şi ragmente de râşniţe, usaiole, bucăţi de chirpici
ars etc19. În punctul „Mangu” , situat la circa 1 km de punctul „Ceair 1” , a ost
cercetată o aşezare Coţoeni cu inventar asemănător celui din „Ceair 1” şi două
morminte de înhumaţie cu scheletele orientate SSV-NNE (ără inventar) atribu-
ite culturii Coţoeni, iar în imediata vecinătate a satului Gura Motrului (comuna
BUTOIEŞTI) au apărut urme romane20.
Alat în compunerea administrativă a comunei DUMBRAVA, satul
Dumbrava de Sus s-a remarcat prin descoperirea în anul 1986 (la 1 km nord
de localitate) a unei piese de silex cenuşiu (un racloar dublu convex-concav)
într-o zonă unde torentul Matca Mierei ace conluenţă cu un altul21, arheologii
iind de părere că aici ar putea i chiar o locuire speciică perioadei paleolitice,
atribuind obiectul litic culturii musteriene. În împrejurimile satului Rocşoreni
(comuna DUMBRAVA) au ost descoperite materiale arheologice aparţinând
epocii bronzului mijlociu (2200–1500 a.Chr., aza târzie a culturii Verbicioara) în
punctele denumite de localnici „Piscul Zbârcii” şi „Valea Bobului” , cu pătrunderi
din aria culturală Gârla Mare22, în timp ce la „Piscul Barângii” s-au identiicat
mai multe vestigii arheologice de actură romană. În acest loc au ost găsite
schelete umane, vase, monede din timpul împăraţilor Caracalla (211–217) şi
Gordian al III-lea (238–244), două pietre unerare şi ibule23, aşezarea actuală
iind amplasată pe itinerarul vechiului drum roman care pleca de la Drobeta
spre Ad Mutrium (Butoieşti), continuând traseul spre Craiova (Dolj)24.
Cercetându-se perimetrul administrativ al comunei GRECI, mai precis
împrejurimile satului Bâltanele, s-au găsit fragmente ceramice de factură
17
Davidescu 1980, p. 167; Tudor 1978a, p. 305; Tudor 1978, p. 219.
18
19
Roşu 1968, p. 3–15.
20
Tudor 1978, p. 220.
21
Păunescu 2000, p. 381.
22
23
Tudor 1978, p. 221; Tudor 1978a, p. 304–305; Davidescu 1980, p. 165; Bărbătescu 1934, p. 4.
24
Popa, Popa 2004, p. 100.

46 | ROMEO POPA
geto-dacică25, iar din satul Sălătruc (aceeaşi comună) şi tot dintr-un loc necu-
noscut, plasat se pare lângă izvor, a fost recuperat material ceramic specific
culturii Verbicioara26. Din locul numit „La Fântână” , aflat în imediata apropi-
ere a satului Iablaniţa (comuna PĂDINA MARE), provin fragmente ceramice
specifice ultimei faze a culturii Verbicioara (bronzul mijlociu, circa 2200–1500
a.Chr.), dar şi culturii Gârla Mare27, o monedă geto-dacică fiind găsită cu ani în
urmă tot pe raza satului (din păcate azi dispărută) 28. În cadrul expoziţiei organi-
zată la nivelul Şcolii Generale din localitate, până de curând se puteau observa
vestigii de factură romană (un amoraş, săgeţi şi ceramică) 29, despre acestea,
cei care îngrijeau amintita colecţie afirmând că fuseseră identificate în mod cu
totul întâmplător. Pe o pantă aflată în apropierea izvorului ce curge prin vestul
satului Olteanca (comuna PĂDINA MARE), a fost descoperită o aşezare apar-
ţinând culturii Verbicioara (bronzul mijlociu, 2200–1500 a.Chr.), de aici fiind
recuperate fragmente ceramice din pastă grosieră 30. Cercetările de suprafaţă
efectuate în anii trecuţi au identificat şi urme romane 31, satul aflându-se pe
traseul vechiului drum ce pornea de la Drobeta şi se îndrepta spre ultimele
aşezări mehedinţene actuale: Dobra, respectiv Bălăciţa 32. Satul Pădina Mare
s-a făcut remarcat prin descoperirea unui topor din aramă cu braţele în cruce
de tip Jaszlandany, varianta Orşova, atribuit eneoliticului dezvoltat, specific
culturii Sălcuţa (4500–3700 a.Chr.)33, iar „La Fântâna Rece” au fost recupe-
rate mărturii arheologice de factură Gârla Mare (bronzul mijlociu, 2200–1500
a.Chr.) şi două fragmente de statuete antropomorfe. De asemenea, s-a confir-
mat şi prezenţa unui sit arheologic specific fazei târzii a culturii Verbicioara 34,
acesta fiind identic cu cel de „La Ariile Boiereşti” , de unde provine o cantitate
importantă de material ceramic35. În imediata apropiere a localităţii se păs-
trează urmele unei aşezări geto-dacice nefortificată 36 şi tot în raza satului, mai
precis în punctul „Codreş” , s-au descoperit monede romane ale împăraţilor
Antoninus Pius (138–161), Commodus (180–192), precum şi o frumoasă statu-
etă din bronz ce o înfăţişează pe zeiţa Minerva 37. Vatra actuală a aşezării este
dispusă pe traseul vechiului drum roman principal ce pornea în secolele II – III
25
26
27
Ibidem, p. 34.
28
29
30
31
32
Popa, Popa 2004, p. 100.
33
Toropu 1965, p. 167.
34
35
Ibidem, p. 43.
36
37
Tudor 1978, p. 221; Davidescu 1980, p. 167.

de la Drobeta şi continua spre Dolj 38 şi tot pe aici, în secolul IV, trecea „Brazda
lui Novac”39. Materiale arheologice aparţinând complexului cultural Sălcuţa
IV – Herculane II–III au fost găsite în împrejurimile satului Slaşoma (aceeaşi
comună)40, iar în punctul „La Fântâni” s-a cercetat o aşezare atribuită culturi-
lor Coţofeni (perioada de tranziţie spre epoca bronzului, 3700–3500 a.Chr.) 41
şi Verbicioara (bronzul mijlociu, 2200–1500 a.Chr.) 42. Ceramica Coţofeni era
fragmentară şi provenea de la străchini, castroane şi vase mari, ca formă şi
decor (unele având motivul scheletului de peşte) aparţinând fazelor finale (III)
ale culturii43. Fragmentele ceramice atribuite culturii Verbicioara fuseseră rea-
lizate grosier şi decorate cu incizii paralele, lucru ce a permis integrarea lor
într-o etapă de început a amintitei culturi44.
În apropierea satului Poroina Mare (comuna POROINA MARE), mai precis la
locul numit de localnici „La Fântâni” , a ost identiicată lângă izvor o aşezare atri-
buită culturii Verbicioara (bronzul mijlociu, 2200–1500 a.Chr.), ceramica recu-
perată având decor incizat şi ornamente realizate prin împunsături succesive45.
Din punctele „Tariţa” şi „Râpa Şoimului” , alate în apropierea satului Drăgoteşti
(comuna PRUNIŞOR), s-au recoltat ragmente ceramice de actură romană46 ce
par a indica o posibilă vatră de locuire tip vicus47, iar satul Fântâna Domnească
(arondat aceleiaşi comune) are în jurul izvorului din luncă, ce curge prin nor-
dulul localităţii, un sit arheologic atribuit perioadei târzii a culturii Verbicioara
(bronzul mijlociu, 2200–1500 a.Chr.). De aici s-au recuperat ragmente cera-
mice decorate cu împunsături succesive48, colecţia Şcolii Generale păstrând
şi materiale arheologice speciice complexului cultural Sălcuţa IV – Herculane
II–III49. Tot într-un loc necunoscut, de această dată alat în aria satului Igiroasa
(comuna PRUNIŞOR), s-au identiicat vestigii atribuite perioadei eneolitice50,
situţia menţionată regăsindu-se şi la nivelul satului Plopi (comuna TÂMNA), în
apropierea căruia au ost descoperite cărămizi, ţigle şi monede romane51.
Vatra satului Almăjel (comuna VLĂDAIA) este amplasată într-o zonă încăr-
cată de preistorie, dacă ţinem cont de aptul că în „Valea Seacă” s-au cercetat
cu ani în urmă resturile unor aşezări din neoliticul timpuriu (6600–5500 a.Chr.),
38
Popa, Popa 2004, p. 100.
39
Tudor 1978, p. 245.
40
Pătroi 2013, p. 60.
41
Liciu 2002, p. 10.
42
43
Liciu 2002, p. 10.
44
Crăciunescu 2004 , p. 50.
45
Ibidem, p. 46.
46
Tudor 1978, p. 220; Tudor 1978a , p. 304.
47
Mihălcescu 2009, p. 22.
48
49
Pătroi 2013 , p. 61.
50
Berciu 1951, p. 591; Pătroi 2013, p. 61.
51
Davidescu 1980, p. 170; Tudor 1978, p. 221; Tudor 1978a, p. 304.

48 | ROMEO POPA
neoliticul dezvoltat (5500–5000 a.Chr.) şi eneoliticul dezvoltat (4500–3700

a.Chr.)52. Rămăşiţele acestora au ost atribuite culturilor Starčevo – Criş, Vinča
şi Sălcuţa (azele I, II, III), iind dispuse pe braţul unui aluent secat al râului
Drincea53, în nivelul corespunzător culturii Sălcuţa II găsindu-se un idol antro-
pomor din lut cu mâinile scurte, întinse lateral şi perorate54. În anul 1958 s-au
eectuat cercetări şi în punctul „La Carieră” , ocazie cu care au ost descoperite
urmele unei aşezări Verbicioara, din păcate aectată de muncile prestate cu pri-
lejul exploatării pietrei55. În marginea satului Vlădaia, către localitatea Bălăciţa,
de pe văile cu izvoare ale zonei zisă „Saracov” , au ost recuperate în anii trecuţi
mai multe ragmente ceramice şi o măciucă din piatră în stare ragmentară,
decorată cu patru lobi, autorul investigaţiilor iind de părere că obiectele apar-
ţin, din punct de vedere cronologic, culturii Verbicioara56.
ARCHAEOLOGICAL DISCOVERIES IN THE MEHEDINŢI AREA OF THE

BĂLĂCIŢA HIGH PLAIN: PREHISTORY, GETO-DACIAN AND ROMAN AGES.
(Abstract)
In this paper I tried to bring togheter all inormation about the archaeological dis-
coveries made in area o the Bălăciţa high Plain, specially, in Mehedinţi part o this geo-
graphical unit. In this respect, I registrated every discoveries mentioned in the archaeo-
logical literature.
Bibliografie/Bibliography
Bălăceanu 2002 - M. Bălăceanu, „Podoabe în Oltenia romană. Coliere”, în
Drobeta, XI–XII, 2002.
Bărbătescu 1934 - S. Bărbătescu, Î nsemnări monografice asupra satului
Roc şoreni , TurnuSeverin, 1934.
Berciu 1953 - D. Berciu, „Catalogul Muzeului Arheologic din Turnu Severin”,
în Materiale, I, 1953, p. 589–689.
Crăciunescu 2004 - G. Crăciunescu , Cultura Verbicioara în jumătatea vestică a
Olteniei , Seria Bibliotheca Thracologica, XLI, Craiova, 2004.
Davidescu 1980 - M. Davidescu, Drobeta, sec. I – VII e.n., Craiova, Editura Scrisul
Românesc, 1980.
Galbenu 1983 - D. Galbenu, „Aşezarea de tip Sălcuţa de la Almăjel”, în CA, VI,
1983, p. 143–158.
52
Galbenu 1983, p. 144; Pătroi 2013, p. 17.
53
Ibidem, p. 17.
54
Pătroi 2008, p. 7.
55
56
Ibidem, p. 54.

Gherghe 1998 - P. Gherghe, „O descoperire întâmplătoare pe teritoriul

comunei Bălăciţa, judeţul Mehedinţi”, în Drobeta, VIII, 1998,
p. 30–32.
Gherghe 1999 - P. Gherghe, „Repertoriul descoperirilor şi inormaţiilor
arheologice pentru epoca geto-dacică în judeţul Mehedinţi”, în
Drobeta, IX, 1999, p. 151–169.
Liciu 2002 - D. Liciu, „Noi descoperiri aparţinând culturii Coţoeni
pe teritoriul judeţului Mehedinţi”, în Drobeta, XI–XII, 2002,
p. 109–112.
Mihălcescu 2009 - V. C. Mihălcescu, Comuna Prunişor din judeţul Mehedinţi.
Monograie, Craiova, 2009.
Oglindoiu 2010 - M. A. Oglindoiu, „Podișul Piemontan al Bălăciţei”, în Geograia
așezărilor rurale, Craiova, 2010.
Pătroi 2008 - C. N. Pătroi, „Reprezentări antropomore de lut din Oltenia,
descoperite în arealul culturii eneolitice Sălcuţa”, în Drobeta,
XVIII, 2008, p. 5–22.
Pătroi 2009 - C. N. Pătroi, „Repere cronologice privind cercetarea culturii
eneolitice Sălcuţa”, în Drobeta, XIX, 2009, p. 32–45.
Pătroi 2013 - C. N. Pătroi, Neo-eneoliticul în Oltenia. Repertoriu de aşezări şi
descoperiri , Craiova, 2013.
Păunescu 2000 - A. Păunescu, Paleoliticul şi mezoliticul din spaţiul cuprins între
Carpaţi şi Dunăre, Bucureşti, 2000.
Popa, Popa 2004 - R. Popa, F. Popa, Civilizaţii antice în judeţul Mehedinţi (sec. XIII
a.Chr. – IV p.Chr), Craiova, 2004.
Roșu 1968 - L. Roșu, „Rezultatele preliminare ale cercetărilor arheologice
de la Buiceşti-Mehedinţi”, în Comunicări , 1968, p. 3–15.
Toropu 1965 - O. Toropu, „Un topor de aramă cu braţele în cruce descoperit
în Oltenia”, în Revista Muzeelor , 2, 1965, p. 167.
Tudor 1978 - D. Tudor, Oltenia romană, Bucureşti, 1978.
Tudor 1978a - D. Tudor, Oraşe, târguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti,
1978.

CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN
NECROPOLA DE INCINERAŢIE DE LA
GÂRLA MARE. CAMPANIA 2013
Oana Minodora NEAGOE
Cuvinte cheie: necropolă, cultura Žuto-Brdo-Gârla Mare, morminte de

incineraţie.
Key words: necropolis, Žuto-Brdo-Gârla Mare culture, incineration burials.
Introducere
Situl arheologic se ală la cca. 4 km sud de vatra satului și cca. 300 de metri
est aţă de albia Dunării, în punctul „La dune” (Pl. II), aproximativ în dreptul
bornei km. luvial 836 amplasată pe malul luviului.
Primele inormaţii privind existenţa unor morminte de incineraţiei, în
acest punct, au ost înregistrate în vara anului 2004 ca urmare a unor des-
coperiri întâmplătoare1. Tot atunci s-au ăcut și câteva sondaje, în perimetrul
necropolei, însă nu s-a reușit surprinderea nici unui complex unerar.
Un an mai târziu, a ost identiicat un alt mormânt de incineraţie2, de
câţiva studenţi alaţi în practică pe șantierul arheologic de la km. luvial 840,
unde se desășurau săpături în perimetrul unei villa rustica3.
În anul 2009, cu ocazia unor cercetări de supraaţă, eectuate de colegi
din cadrul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier4, au ost descoperite două mor-
minte, situate relativ aproape unul de celălalt (aproximativ 1,5 m), în partea de
sud-vest a necropolei, acolo unde, de-a lungul timpului, localnicii au exploatat
masiv resursele de nisip. Practic, în urma acestor intervenţii a ost distrusă par-
tea de est a dunei pe care se ală necropola de incineraţie aparţinând culturii
Žuto-Brdo – Gârla Mare.
Primele săpături arheologice preventive au ost întreprinse în anul 20105,
continuate apoi în 2012 și 2013 (Pl. I).
În campania din 2013 s-a reușit cercetarea a patru secţiuni, cu orientare
NV-SE, iecare cu dimensiunile de 2 × 10 m. Secţiunile au ost numerotate, în
1
Bărbulescu, Chița 2005, p. 109–116.
2
Bărbulescu, Cârstea 2006, p. 27.
3
Stîngă 2005.
4
Neagoe 2011, p. 111–113.
5

52 | OANA MINODORA NEAGOE
continuarea celor din 2010 și 2012, utilizându-se un indice alabetic și numeric:

S12/ 2013 (Pl. III), S13/2013 (Pl. V), S14/2013 (Pl. VI), S15/2013.
În secţiunea S12 a ost deschisă o casetă, cu dimensiunile de 2 × 2m
(C1/2013), iar în S13 alte două casete (C2 și C3/2013), cu dimensiunea de
2 × 2 m, respectiv 2 × 1 m, întrucât, în proilele ambelor secţiuni, au ost iden-
tiicate ragmente ceramice și osteologice care indicau prezenţa unor posibile
complexe arheologice.
Săpătura a ost realizată manual, pe niveluri de 0,1 m adâncime, după ie-
care nivel eectuându-se o răzuire a grundului, pentru identiicarea conturului
complexelor unerare. Din păcate, acest lucru nu a ost posibil întrucât, toate
complexele identiicate, au ost săpate într-un strat de nisip de culoare maro,
iar după depunerea inventarului unerar gropile au ost umplute cu nisipul scos
la săparea acestora. În acest sens, surprinderea în grund a conturului gropilor
complexelor unerare, este imposibil de realizat.
În toate cele patru secţiuni și în cele trei casete deschise s-a săpat până
la adâncimea de 1,6 m, în nivelul (VI), reprezentat de solul nisipos de culoare
alb-gălbuie, steril din punct de vedere arheologic.
Din punct de vedere stratigraic săpătura arheologică a înregistrat o suc-
cesiune de șase niveluri cu depuneri, conirmate de toate proilele secţiunilor
deschise.
Succesiunea stratigraică în toate cele patru secţiuni (S12, S13, S14, S15),
deschise în 2013, se prezintă astel:
– Nivelul I – vegetal, cuprins între: 0–0,05 m, reprezentat de un sol nisipos
de culoare galben închis, în care nu apar materiale arheologice.
– Nivelul II – cuprins între: 0,05–0,30 m, reprezentat de un sol nisipos de
culoare gri deschis, în care nu apar materiale arheologice.
– Nivelul III – cuprins între: 0,35–0,65 m, reprezentat de un sol nisipos de
culoare gri închis, în care au apărut, oarte rar, ragmente ceramice.
– Nivelul IV – cuprins între 0,65–0,80 m, reprezentat de un sol nisipos de
culoare maro închis, în care au apărut, sporadic, materiale arheologice.
– Nivel V – cuprins între 0,80–1,2 m, reprezentat de un sol nisipos de culoare
maro deschis, în care au ost săpate gropile complexelor unerare identiicate.
– Nivel VI – cuprins între 1,2–1,6 m, reprezentat de un sol nisipos de culoare
gri alb-gălbui, steril arheologic, cu excepţia șituaţiilor înregistrate în cazul
M12/2013, a cărui groapă a ost săpată până la adâncimea de 1,5 m, respec-
tiv M13/2013, a cărui groapă a pătruns și în acest nivel, până la adâncimea de
1,47 m.
Complexele funerare. Date arheologice și antropologice

Resturile de incineraţie din toate complexele descoperite în campania
de săpături din 2013 au ost analizate la Institutul de antropologie Francisc. I

Cercetări arheologice în necropola de incineraţie de la Gârla Mare. Campania 2013 | 53
Rainer6 din București, iar rezultatele acestora oeră posibilitea obţinerii unor

inormaţii extrem de importante.
M9/2013 (Pl. IV).
În secţiunea S12/2013, caroul 2, au apărut, la adâncimea de 1,35 m, câteva
ragmente ceramice. La circa 0,25 m vest și 0,5m sud s-au conturat aglomerări
de resturi de incineraţie pe o supraaţă de circa 0,20 m󰂲, situate pe același nivel
cu partea superioară a vaselor, care alcătuiau inventarul unerar, la adâncimea
de 1,35m. Continuând degajarea acestei supraeţe am identiicat patru vase
apropiate. La aproximativ 20 cm sud de aceste vase depuse vertical, la adâncimea
de 1,50 m, a apărut un vas miniatural (ceșcuţă cu o toartă), depus orizontal,
lângă care se ala un ragment dintr-un alt vas. La 0,1 m vest de cele patru vase
era dispus un vas ragmentar, ce conţinea resturi de incineraţie. Acest complex
identiicat, avea dimensiunile de 70 × 50 pe direcţia nord-sud/ est-vest.
Resturile osteologice recuperate din acest complex, aproximativ 1625 de
ragmente, au relevat existenţa a trei grupe distincte, două grupe aparţinând
unor indivizi dieriţi, denumiţi individul A și individul B și o altă grupă de rag-
mente care nu a putut i atribuită cu certitudine. Vârsta celor doi indivizi a ost
relativ apropiată, cuprinsă în intervalul 20–40 de ani, sexul neidentiicat, întru-
cât ragmentele atribuite iecărui individ nu reprezintă indicatori de sex. Unele
caracteristici indică, totuși, aptul că, cel puţin unul dintre indivizi, era de sex
masculin.
Toate ragmentele osteologice prezintă urme de ardere și deormări dato-
rate temperaturilor cuprinse între 800–900 ºC la care s-a realizat incinerarea
deuncţilor.
M10/2013 (Pl. VII).
Tot în S12/2013, caroul 5, a ost surprins, în proilul de sud-sud-est, la
adâncimea de 1m un vas (urnă), a cărui poziţie era ușor înclinată către sud-est.
Apariţia acestui vas, în același nivel de nisip de culoare maro, în care am iden-
tiicat M9/2013, ne-a sugerat că ace parte dintr-un alt complex unerar, motiv
pentru care, în vederea surprinderii acestui complex am procedat la deschi-
derea unei casete (C1/2013), cu dimensiunile de 2 × 1 m. Adâncindu-ne cu
săpătura, în această casetă, la 0,95m, am surprins o aglomerare de resturi de
incineraţie, pe o supraaţă de 0,7 × 0,3m, care continua în adâncime până la
nivelul vasului identiicat iniţial, aţă de care era o distanţă de 0,2 m, în direc-
ţia sud-sud-est. Resturi osteologice incinerate am găsit și la nivelul la care a
ost depusă urna. La adâncimea de 1m au ost depuse, de asemenea, resturi
de cremaţie, între vasul de tip urnă, lângă care, în partea de est am identiicat
un vas de tip pyraunos, și un alt vas, situat la o distanţă de 0,55 m sud-sud-est
aţă de acestea. Acest complex avea dimensiunile de 0,7 × 0,3 m pe direcţia
nord-nord-vest – sud-sud-est.
6
Analizele antropologice au ost eectuate de Mihai Constantinescu și Mihaela Culea.

Din acest complex au ost recuperate un număr de aproximativ 1040 de

ragmente osteologice dintre care, în jur de 60 de ragmente, au putut i atribu-
ite unor indivizi denumiţi, de asemenea, A și B.
Fragmentele de oase atribuite individului A, depuse în urna unerară, nu au
permis identiicarea sexului dar, pe baza caracteristicilor a doi dinţi, s-a indicat
vârsta de 6–8 ani.
Restul de ragmente sunt reprezentate de oase umane ce nu au putut i
atribuite și oase de animale (doar cinci ragmente dintre care trei cu urme de
ardere). Aproape toate ragmentele de oase prezintă deormări datorate tem-
peraturilor ridicate de ardere, cuprinse între 800–900 ºC, situaţie indicată de
nuanţele de crem ale materialului osos, sau chiar mai mari, după cum indică
prezenţa câtorva ragmente de culoare albă.
Resturile de incineraţie ale individul B, descoperite alături de vasele care
alcătuiau inventarul unerar, au ost amestecate cu ragmentele de oase de ani-
male. Pe baza caracteristicilor unei margini supraorbitale s-a stabilit că acesta
era de sex eminin, iar, după gradul de sinostază al suturilor craniene, vârsta
estimată iind cuprinsă în intervalul 20–40 de ani.
M11/2013 (Pl. VIII).
A ost surprins în S13/2013, caroul 3, unde, la adâncimea de 0,83m, a apă-
rut o aglomerare de ragmente ceramice amestecate cu resturi de incinera-
ţie. Această aglomerare avea o ormă aproximativ circulară, cu diametrul de
0,30m. După demontarea ragmentelor ceramice și recuperarea materialului
osteologic am surprins și partea inerioară a urnei în interiorul căreia se alau,
de asemenea, resturi de incineraţie. Inventarul acestui complex este ragmen-
tar, motiv pentru care nu am putut stabili, în timpul demontării, numărul precis
al vaselor care îl alcătuiau.
De reţinut totuși că, acest complex a ost surprins la o distanţă de 0,36m de
proilul de nord-est al S13/2013, iar adâncimea la care a ost depusă urna era
de 0,92m, corespunzătoare bazei nivelului de nisip maro (IV).
Din acest complex au ost recuperate aproximativ 1400 de ragmente de
oase incinerate la temperaturi cuprinse între 700–800 ºC, într-un mediu cu oxi-
gen. Toate ragmentele provin de la un singur individ adult, cu vârsta cuprinsă
între 16–20 ani, estimată după urma de sutură vizibilă într-un ragment de epi-
iză proximală de emur.
Sexul eminin al acestui individ este indicat de arcuri supraorbitale ascu-
ţite iar pe o pereche de condili mandibulari au ost sesizate urme ușoare de
osteoartroză.
M12/2013 (Pl. IX).
A ost identiicat în C2/2013, cu dimensiunea iniţială de 2 × 1 m, extinsă apoi
la 2 × 2 m, deschisă la nord de S13/2013, în dreptul carourilor 2–3 (3,5–5,5 m),
întrucât la adâncimea de 0,83 m, între zona unde a ost identiicat M11/2013
și proilul de nord al secţiunii, au continuat să apară ragmente ceramice, care

indicau posibila prezenţă a unui alt complex unerar. În C1/2013, la adâncimea

de 0,8m am identiicat două ragmente ceramice, la o distanţă de 0,5 m de linia
proilului nordic al S13/2013. La adâncimea de 1 m s-a conturat o aglomerare
de material osteologic incinerat, încadrat în partea de sud-est, de două vase,
dispuse la o distanţă de 0,2 m unul de celălalt. Un al treilea vas se ala depus
în partea de nord-vest a aglomerării resturilor de incineraţie, iar la o distanţă
de circa 0,3m de acesta am identiicat urna. Întreaga supraaţă pe care a ost
depus inventarul unerar și resturile cremaţiei avea dimensiunile de circa
0,70 × 0,55 m. Adâncimea la care s-au conturat vasele ce alcătuiau inventarul
unerar era de 1 m, iar adâncimea la care au ost depuse, de 1,15 m, însă resturi
de incineraţie am surprins și sub această adâncime, în special în jumătatea
vestică a C1/2013, unde apar până la adâncimea de 1,5 m.
Resturile de incineraţie, aproximativ 1360 de ragmente, au ost atribuite
unui număr de trei indivizi. Fragmentele recuperate din urnă, circa 30 la număr,
au indicat că aparţin unui subadult, cu vârsta cuprinsă între 10–12 ani, al cărui
sex nu a putut i determinat, denumit individul A.
Fragmentele recuperate din groapa complexului au ost atribuite altor doi
indivizi, denumiţi B și C, cu vârsta cuprinsă între 20–40 de ani. În privinţa sexu-
lui doar pentru individul B s-a putut aprecia, pe baza unui condil mandibular
drept și a unui zigomat oarte robust, sexul masculin.
Între ragmentele de oase umane s-au alat și două ragmente de diaiză
de os lung de animal care prezentau urme de ardere la el ca și oasele umane.
Toate ragmentele prezintă deormări iar densitatea mare și nuanţa crem a
resturilor de incineraţie indică temperaturi de ardere cuprinse între 800–900 ºC.
M13/2013 (Pl. X).
În caroul 3 al secţiunii S 14/2013, în proilul de sud, la adâncimea de 0,96m
am sesizat prezenţa unui număr mare de ragmente ceramice, dispuse pe o
lăţime de 0,88 m est-vest. În vederea cercetării acestei aglomerări de material
ceramic am deschis o caseta (C3/2013), între carourile 2 și 3 ale secţiunii, având
dimensiunile de 2 × 1 m. La adâncimea de 0,80 m au apărut câteva ragmente
ceramice, prezenţa acestora iind semniicativă, începând de la adâncimea de
0,9m. Aceste ragmente erau împrăștiate pe o supraaţă de circa 1 m󰂲 și consti-
tuiau părţi mari din corpul unei urnei unerare, lângă acestea sesizând prezenţa
unui ragment de os și a unor urme de pigment de culoare roșie. După demon-
tarea ragmentelor din urnă, sub acestea, la adâncimea de 1,35 m s-a conturat
o aglomerare de resturi osteologice incinerate, pe o supraaţă de 0,8 × 0,6 m,
întinzându-se către latura de sud a C3/2013. Vasele, care alcătuiau inventarul
unerar, opt la număr, se alau dispuse la nord de aglomerarea resturilor de
incineraţie, iind înșirate pe o lungime de circa 0,8 m. Baza acestui complex a
ost surprinsă la adâncimea de 1,47 m, în nivelul (VI) de nisip de culoare gri ste-
ril arheologic, situaţie nemaiîntâlnită, până acum, la nici unul din complexele
cercetate.

Din acest complex au ost recuperate 3301 ragmente osteologice, deor-

mate de oc, având nuanţe de crem și densitate mare ceea ce indică o tempera-
tură de ardere cuprinsă între 800–900 ºC.
Au ost identiicate ragmente provenind de la doi indivizi, denumiţi A și B,
precum și cinci ragmente de oase de animale arse, alături de doisprezece rag-
mente de la o piesă de os decorată, trei ragmente de os, circular în secţiune,
provenind de la o altă piesă pe care au putut i observate urme de prelucrare și
două ragmente din cochilie de scoică.
Din inventarul unerar al acestui mormânt dublu au ăcut parte și două
piese din bronz ragmentare.
Individul A era de sex masculin, indicat de marginea supraorbitală rotun-
jită, unghiul subpubic strâmt, un cap humeral drept, estimându-se o vârstă
cuprinsă între 20–40 de ani după gradul de sinostoză al suturilor craniene, dar
caracteristicile sesizate în cazul unei simize pubice par a indica un interval
cuprins între 18–23 de ani.
În cazul individului B s-a stabilit sexul masculin pe baza unei perechi de
capete emurale de mari dimensiuni iar după gradul de sinostoză al suturilor
craniene și al epiizelor păstrate s-a estimat o vârstă cuprinsă între 20–40 de
ani.
În cazul câtorva ragmente care ar putea apraţine ambilor indivizi au ost
observate ușoare urme de osteoartroză.
Concluzii
Campania de cercetare arheologiocă preventivă, din anul 2013, desășurată
în în situl de epoca bronzului din punctul La Dune, din teritoriul localităţii Gârla
Mare, judeţul Mehedinţi a continuat săpăturile întreprinse în campaniile 2010
și 2012, în vederea identiicării altor complexe unerare și a stabilirii limitelor
necropolei de incineraţie. Din observaţiile de până acum doar pentru latura de
nord a dunei am putut stabili limita întinderii necropolei care se situează între
SVII/2010 și S X/2011 (Pl. I). Râmâne de veriicat latura de est și cea de sud
unde este posibil să mai apară complexe unerare.
În urma cercetărilor eectuate, în campania 2013, au ost identiicate 5
mormite de incineraţie, aparţinând culturii Zŭto Brâdo-Gârla Mare, dintre care
trei morminte duble (M9, M10, M13/2013), un mormânt triplu (M12/2013) și un
mormânt (M11/2013) în care au ost depuse resturile incinerate ale unui singur
deunct.
Din inventarul unerar al acestor complexe au ăcut parte mai multe vase
ceramice de diverse dimensiuni, întregi sau întregibile, alături de alte rag-
mente ceramice. Întrucât procesul de restaurare a materialului ceramic nu a
ost inalizat, o analiză atentă a acestuia urmează a i ăcută ulterior.

Între alte materiale descoperite în cursul săpăturilor, amintim prezenţa a

două piese metalice, în nivelurile superioare. Prima piesă, conecţionată din
bronz, este un ragment dintr-un ac de păr, aparţinând tipului cu cap în ormă
de păstaie7, cu tijă simplă (Pl. XI/1), celălaltă, realizată dintr-o tijă de ier, lăţită
și îndoită la unul din capete. La celălalt capăt este prevăzută cu un oriiciu de
prindere, circular, cu diametrul de 1 cm (Pl. XI/2). Această piesa, probabil, un
accesoriu de harnașament, are o lungime de aproximativ 5 cm, prezintă pe tijă
trei lamele din ier, late de un centimetru, aproximativ circulare, cu diametru
de 1,3 cm. Dacă ragmentul de ac din bronz își găsește bune analogii între des-
coperirile din epoca bronzului8, piesa din ier este, în mod evident, mai târzie,
însă datorită aptului că nu a ost găsită în asociere cu alte materiale arheolo-
gice, o eventuală încadrare cronologică este, deocamdată, greu de precizat.
ARCHAEOLOGICAL RESEARCH IN THE CREMATION

NECROPOLIS OF GÂRLA MARE. CAMPAIGN 2013
(Abstract)
In 2013 were excavated our sections and three boxes o 10 × 2 m. The diggings
were made manual, on levels o 0,1 m, to identiy the graves contour. This has not been
possible because the complexes were made into a level o sand, which does not allow
identiication o their contour.
The results o this research were the identiication o ive cremation burials o the
Zuto-Brdo – Gârla Mare culture, three collective tombs (M9, M10, M12/2013), and two
with an single deceased.

Pl. I. Plan general de săpătură 2010–2013 / Pl. I. General plan o excavation 2010–
2013.
Pl. II. Hartă cu localizarea sitului „La Dune” / Pl. II. Map with the location o „La Dune”
site.
Pl. III. 1, 2, 3. Aspecte din timpul săpăturilor, secţiunea S12/2013 / Pl. III. 1,2,3 . Aspects
during excavations, section S12/2013.
Pl. IV. 1, 2. Complexul arheologic M9/2013 / Pl. IV. 1, 2 – M9/2013 archaeological
complex.
Pl. V. 1, 2, 3. Aspecte din timpul săpăturilor, secţiunea S13/2013 / Pl. V. 1, 2, 3. Aspects
Pl. VI. 1, 2. Aspecte din timpul săpăturilor, secţiunea S14/2013 / Pl. VI. 1, 2. Aspects
Pl. VII. 1, 2, 3, 4. Complexul arheologic M10/2013 / Pl. VII. 1, 2, 3, 4. M10/2013
archaeological complex.
7
Gogâltan 1999, p. 168.
8
Ibidem, p. 169.

Pl. VIII.1, 2. Complexul arheologic M11/2013 / Pl. VIII. 1, 2. M11/2013 archaeological

complex.
Pl. IX. 1, 2. Complexul arheologic M12/2013 / Pl. IX. 1, 2. M12/2013 archaeological
complex.
Pl. X. 1, 2. Complexul arheologic M13/2013 / Pl. X. 1, 2. M13/2013 archaeological
complex.
Pl. XI. 1. Ac de păr ragmentar; 2. Accesoriu de harnașament / Pl. XI. 1. Hairpin ragment;
2. Accessory harness, ragment.
Bibliografie/ Bibliography
Bărbulescu, Chiţa 2005 - C. Bărbulescu, M Chiţa, „Săpături de salvare eectuate în
necropola de incineraţie de la Gârla Mare, judeţul Mehedinţi”,
în Argesis, XIV, 2005, p. 109–116.
Bărbulescu, Cârstea - C. A. Bărbulescu, A. Cârstea, „Un depozit de vase cu caracter
2006 unerar de la sârșitul epocii bronzului și începutul primei
epoci a ierului descoperit la Gârla Mare (judeţul Mehedinţi)”,
în Argesis, XV, Pitești, 2006, p. 26–31.
Crăciunescu 2010 - G. Crăciunescu, „Raport cercetare arheologică preventivă,
Gârla Mare, Comuna Gârla Mare, jud. Mehedinţi”, în CCA, 2010,
p. 187.
Gogâltan 1999 - F. Gogâltan, Bronzul Timpuriu și mijlociu în Banatul românesc
și pe cursul mijlociu al Mureșului , BHAB, Timișoara, 1999.
Neagoe 2011 - M. I. Neagoe, „Reprezentări din lut ale piciorului uman în
cadrul Culturii Zŭto Brdo-Gârla Mare”, în Terra Sebus, 3, 2011,
p. 109–134.
Stângă 2005 – I. Stîngă, Villa rustica de la Gârla Mare. Studiu monograic,
Craiova, 2005.

.
I
.
l
P

.
I
.
l
P

1 2
Pl. III.

Pl. IV.


2 3
Pl. V.

Pl. VI.

1 2

3 4
Pl. VII.

Pl. VIII.

Pl. IX.

Pl. X.

Pl. XI.

OFRANDE ANIMALE ÎN NECROPOLELE

DE EPOCA BRONZULUI DIN BANAT
Georgeta EL SUSI
Cuvinte cheie: Voiteni, Ticvaniu Mare, orande animale, necropole, vârste de

sacriicare, ovicaprine.
Key words: Voiteni, Ticvaniu Mare, animal offerings, necropolis, slaughter
proiles, ovicaprine.
A rticolul de aţă prezintă o sinteză a principalelor date paleoaunsitice

pe baza materialelor (orande animale) descoperite în necropole bănă-
ţene, a căror prezentare o acem în continuare.
Necropola de incineraţie de la Voiteg „Groapa cu Vulpi” (judeţul Timiş) a
ost localizată în Câmpia Timişului1, pe o terasă, alată la 570 m SE de versantul
stâng al Canalului Lanca – Birda şi la 3 km V de satul Voiteg (Voiteni)2. În cadrul
necropolei plane de incineraţie s-au săpat 23 morminte, reprezentative pentru
studiul câmpurilor de urne unerare de la sârşitul epocii bronzului (Reinecke
Bz. D, 1300 a. Ch.)3, de pe teritoriul Banatului de câmpie. În şapte din acestea
s-au găsit oase de animale, provenite din oranda de carne. Acestea s-au des-
coperit în vase ataşate urnei unerare ce conţinea oasele incinerate ale deunc-
tului. Precizăm că resturile aunistice au ost înhumate. Cu siguranţă, toate
mormintele vor i avut orandă de carne, potrivit ipotezei avansate de autorul
săpăturilor. Cele care nu au avut orandă, posibil ca bucata de carne depusă să
i provenit dintr-o parte ără os „topindu-se” în timp. Oerim în cele ce urmează
o descriere a resturilor animaliere descoperite: M 5 conţinea un humerus drept
neepiizat proximal şi distal, ragmente din epiizele nesudate, cât şi o coastă, de
la un purcel de lapte. M 6 conţinea un humerus drept al unei oi cu sutura distală
vizibilă pe alocuri, neepiizat proximal, animalul iind sacriicat nu mult după
4–6 luni (vara, început de toamnă): piesa avea o lg. maximă de 105 mm. Din
acelaşi context s-a recuperat şi o maxilă stg. de porc, tăiat în jur de 18–19 luni.
M 7 conţinea ragmente din extremităţile proximală şi distală ale unui hume-
rus stâng de căprior. Sutura distală este pe alocuri vizibilă, animalul respectiv
iind vânat în jur de 4–9 luni, într-un interval de timp de la inele verii-toamna
1
O primă evaluare a materialului s-a ăcut în El Susi 1990, p. 249–251.
2
Măruia et alii 2011, p. 564–565.
3
Inormaţii de la regretatul coleg Florin Medeleţ, autorul cercetării necropolei.

72 | GEORGETA EL SUSI
târziu. Pe diaiză şi epicondilul median sunt pete roşietice de ardere. M 9 con-

ţinea un humerus drept de la o capră, având capul humeral proximal sudată
parţial, tuberozitatea laterală iind desprinsă. Vârsta estimată este de 2–3 ani4.
Lungimea piesei este de 119 mm, cu lţ. proximală 37,5/30,5 mm, lţ. min. diaiză
12,5 mm şi lţ. distală 26/24 mm. Pe epiiza proximală şi distal se observă o urmă
de arsură, ca urmare a contactului cu ocul. M 13 conţinea o porţiune de hume-
rus de la un adult de oaie/capră. M 16 conţinea un humerus distal stâng (lg.
diaizei–71 mm) de la un purcel de lapte. M 22 a urnizat un humerus proximal
stâng de la un rumegător mic (oaie/capră). Aşadar, pentru depunere ca orandă
alimentară s-au sacriicat, cu predilecţie specii de talie mică, oi, porci ori vânat.
Cu siguranţă actorul economic va i primat în alegerea speciilor, porcine sau
ovicaprine, animale acil de gospodărit şi cu un ciclu reproductiv scurt. Într-un
singur caz s-a depus orandă de căprior. Marea majoritate a oaselor provin de
la animale sacriicate în stadiul juvenil ori subadult, de regulă în sezonul cald
(asta însemnând de la inele primăverii până toamna târziu). În privinţa regi-
unilor corporale, ca regulă clară era ales membrul anterior, în speţă din zona
braţului (humerusul). Sunt prezente pete de ardere pe unele oase datorate ri-
gerii animalelor din care s-au tăiat părţile pentru depunere.
Necropola plană de incineraţie de la Ticvaniu Mare a fost identificată în
vestul judeţului, în apropierea râului Caraş, la contactul dintre limita vestică a
piemontului bănăţean şi zona mai joasă a Câmpiei Caraşului. Ea a fost datată
în hallstattul timpuriu, faza A1 5. Din 41 morminte de incineraţie în urnă, săpate
între anii 1987–1990 doar în cinci s-au identificat oase de animale. Acestea au
fost incinerate aidoma oaselor umane, fiind depozitate în aceeaşi urnă. Plasarea
ofrandelor, inclusiv a celei de carne în interiorul urnelor reprezintă un element
de ritual funerar specific necropolei de la Ticvaniu Mare, faţă de acelea „consta-
tate în cadrul grupei de tip Bobda”6. Probabil ofranda de carne a fost depusă pe
rugul funerar, arzând împreună cu defunctul. Prezentăm în continuare descri-
erea resturilor faunistice recuperate. M 3 conţinea un fragment de humerus de
la o oaie tânără, alături de o falangă I (extremitatea distală), aparţinând unei
specii de talie mare, vită ori cerb. Deformarea datorată focului a împiedecat
o atribuire certă la una din cele două specii. M 7 a furnizat mai multe aşchii
dintr-un os lung, de la o specie de talie mică, porc/ovicaprin. Din M 8 provin mai
multe spărturi din partea distală a membrului posterior al unei oi. Este vorba de
12 fragmente din tibie, astragal şi calcaneul animalului respectiv7. Tibia distală
avea lţ. distală/ diametru de 23,5/12, probabil că animalul nu atinsese stadiul
adult, dar depăşind 12–18 luni. Se pare că s-a tăiat o porţiune de picior şi s-a
4
Apud Udrescu et al 1999, tab. 3.7.
5
Gumă 1992, p. 29. Săpăturile au ost executate de Marian Gumă, Sabin Adrian Luca, Caius
Săcărin şi Petru Rogozea.
6
Gumă, 1992, p. 29.
7
Simbolic li s-a dat valoarea 1 per os, deşi din iecare piesă provin mai multe ragmente.

Orande animale în necropolele de epoca bronzului din Banat | 73
aruncat pe rugul funerar, partea respectivă neavând valoare alimentară. M 11

conţinea un fragment de metatars distal al unui ovicaprin. De asemenea este
vorba de utilizare ca ofrandă a unei părţi anatomice fără importanţă alimentară,
urmărindu-se doar îndeplinirea ritualului. Piesa respectivă fiind fuzionată dis-
tal, animalul respectiv avea peste 16–18 luni la sacrificare. M 15 conţinea o spăr-
tură din diafiza unui radius de ovicaprin/căprior? Aşadar, în cele cinci morminte
s-au identificat oase de rumegător mic, într-un singur caz un rest de falangă
proximală, de la un ierbivor mare. Şi în acest caz din raţiuni economice se vor fi
utilizat animale de talie mică, ori pur şi simplu avem de-a face cu o comunitate
de cu o economie animalieră bazată pe creşterea rumegătoarelor mici.
Necropola de la Liubcova-Tiglărie8 a fost localizată pe malul Dunării (sudul
Banatului) în satul Liubcova, ea a funcţionat o lungă perioadă de timp, din bron-
zul timpuriu până în cel târziu, aparţinând culturii Gârla Mare 9. Doar în urna lui
M15/1981, s-a identificat ofrandă animală. Este vorba de un fragment de radius
aparţinând unui ovicaprin. Şi în acest caz ofranda animală a fost depusă pe rug,
incinerându-se cu resturile decedatului, regăsindu-se apoi în acelaşi vas.
Dintr-un mormânt de incineraţie, aparţinând grupului cultural Balta
Sărată, aza a II-a10 (Balta Sărată este cartier al municipiului Caransebeş, jud.
Caraş-Severin) s-au recuperat câteva resturi aunistice, a căror analiză deta-
liată a ost prezentată cu altă ocazie 11. Mormântul de incineraţie era compus
din 6 vase (urnă, strachină-capac, un vas mare şi trei ceşti) şi o usaiolă din lut.
Urna şi vasul erau arse secundar, În aară de urnă, toate celelalte vase erau în
stare ragmentară. În urnă s-a descoperit o alangă umană arsă, iar în apropiere
resturi de oase calcinate aparţinând orandei de carne (oase de Ovis aries)12.
Reamintim că spărturile proveneau dintr-o pereche de mandibule, ale unei
oi de 25–28 luni, deci sacriicată primăvara-vara (cel târziu). Pe lângă restu-
rile maxilare, de la acelaşi individ s-au mai recoltat spărturi dintr-un astragal.
Resturile incinerate au ost prelevate din urna cu oase umane, de asemenea
cremate. Interesant de notat că, oasele de animal aveau o pigmentaţie albi-
cios-cenuşie, suerind probabil, un proces de ardere îndelungată, la tempera-
turi înalte în mediu oxidant13. În acest caz s-au utilizat părţi total nesemniica-
tive sub raport alimentar, mandibulă. ori o parte distală din membrul posterior
(ilustrată printr-un ragment de astragal). Comparând datele urnizate de stu-
diul orandelor din cele patru situri pot i notate următoarele:
– în privinţa locului de unde au ost colectate resturile aunistice există die-
renţe notabile. Doar în primul caz, repetăm, oasele s-au găsit în vase ataşate
8
Săpături Caius Săcărin, Marian Gumă.
9
Săcărin 1992, p. 21.
10
Inormaţiile arheologice urnizate de d-l Sorin Petrescu, autorul cercetării.
11
El Susi 2000, p. 103–104.
12
Lazarovici, Petrescu 2000.
13
Vigne 1988, p. 43.

urnei unerare, ele neiind incinerate. În restul cazurilor oasele de animale au

ost incinerate, iind amestecate cu cele umane;
– problema, dacă toate mormintele conţineau orandă sau nu, trebuie pri-
vită prin prisma unor actori de eroare, ca: distrugerea oaselor prin ardere, iind
imposibilă determinarea lor ori oranda provenea dintr-o parte ără os, ce nu
s-a păstrat;
– în general prevalează oasele provenite din regiunile carnate ale corpului,
mai ales din regiunea stilopodului (humerus), în proporţie de 33%; elementele
osoase provenite din părţile seci ale corpului, în speţă, extremităţile distale ale
membrelor (metapodii, falange) sunt mai slab reprezentate: resturile maxi-
lare–12,5%, radiusul şi astragalul fiecare 8.3% şi restul câte 4.2% (Tabel 1, Fig. 1);
– de regulă s-au identiicat orande provenind de la o singură specie/indi-
vid, porc, oaie sau capră, căprior, vită/cerb în aproape toate mormintele din
cele patru locaţii. Intr-un singur caz la Voiteni s-au identiicat oase de la doi
indivizi, oaie+ porc (M 6), iar la Ticvaniu Mare oaie+ vită/cerb (M 3);
– în marea majoritate a cazurilor s-au olosit la sacriicare animale de talie
mică, acil de gospodărit, actorul economic contând în practicile unerare ale
comunităţilor respective; ovicaprinele reprezintă 59% din animalele olosite ca
orandă iar porcul 17,6% (Fig. 2);
– în cazul necropolei de la Voiteni s-au observat pete de ardere pe oasele
respective, presupunând contact cu ocul, probabil la pregătirea hranei;
– marea majoritate a oaselor provin de la animale sacriicate în stadiul tânăr
sau sub-adult, putându-se ace conexiuni cu momentul îngropării indivizilor
respectivi: la Voiteni, M 6 (vara, început de toamnă), M 7 (inele verii-toamna
târziu), M 5, M 16 (în sezonul cald);
– puţinele date metrice nu permit aprecieri de natură moro-dimensională
asupra animalelor respective. Determinări de oase provenite din orande ani-
male, în necropole atribuite epocii bronzului, în regiunile învecinate Banatului
(şi chiar în altele) nu prea există. Amintim de cele două morminte ale cultu-
rii Gârla Mare de la Crivina, cercetate în 2008 (M1 şi M2)14, ce conţineau câte
un humerus de ovicaprin. Era vorba de oase provenite din oranda de carne
neincinerată 15. Legat de acest aspect, cercetările noi în necropolele de tip Žuto
Brdo-Gârla Mare de la Bistreţ au evidenţiat „în procente oarte mici de altel,
morminte de incineraţie în groapă, pentru care în chip destul de recvent,
există asociate şi oase de animale netrecute prin oc. Din această perspectivă
se pune întrebarea irească dacă nu cumva şi în cazul mormintelor de inci-
neraţie în urne, printre oasele umane calcinate nu există şi resturi de la ose-
minte de animale, arse pe rug, dar în lipsa unor determinări de specialitate, nu
avem cum da un răspuns airmativ sau negativ. În cazul răspunsului airmativ,
14
Săpături Gabriel Crăciunescu, cel care ne-a oerit cu amabilitate materialul spre determinare
şi inormaţiile arheologice legate de contextul descoperirii.
15
El Susi 2008, p. 85–86.

prezenţa oaselor de animale arse odată cu cele umane ar putea indica o anume
schimbare şi în ceremonia incinerării propriu zise, în primul caz orandele de
hrană neiind depuse pe rug, iar in al doilea caz iind depuse pe rug odată cu
vasele adiacente, sau poate chiar în interiorul acestora”16. Cercetările vechi
de la Cârna „Grindu Tomii” au evidenţiat doar cinci morminte cu orandă de
carne, este vorba doar de mormintele de adulţi17. Cercetările mai noi18 în necro-
polele de la Bistreţ (Žuto Brdo-Gârla Mare) au evidenţiat doar câteva morminte
cu oase de animale (din oranda de carne). La Cârna „Cabana de metal”, în mor-
mântul de adult, notat cu M 26 este trecut ca inventar şi oase de animal 19. În
mormintele nr. 59a, 67, 69 de la Cârna „Ostrovogania” s-au identiicat şi resturi
animaliere20. Din păcate, acestea neiind analizate nu se pot aduce inormaţii
suplimentare. Deocamdată subiectul orandei animale în necropolele epocii
bronzului (şi nu numai) rămâne deschis. Prea puţin material osteologic a ost
dat la analiză şi apoi cercetat, problema implică şi departajarea oaselor umane
de cele animale, deci în paralel şi un studiu antropologic, sau cel puţin un
antropolog (arheozoolog) „să trieze” materialul din urnă. Probabil că viitorul
va deschide noi perspective şi în acest domeniu.
ANIMAL OFFERINGS IN THE BRONZE AGE NECROPOLISES FROM BANAT

(Abstract)
The article reers to animal bones as offerings, collected in three necropolises

rom Banat. The cremation necropolis at Voiteni, placed in the Banat Plain and dated
in the Late Bronze/Early Hallstatt Epoch contained 23 investigated burials; in seven
cases animal bones were ound (Table 1).These ones were inhumated, being places
in vessels attached to urns. Domestic species as pig or sheep/goat were preerred or
slaughtering. Almost part o the individuals was killed at an immature age. For sure the
economic component may be envisaged in the culling o the specimens. Concerning
the skeletal part chose or ritual deposal, in all cases parts o orelegs (humerus) was
preerred. The cremation cemetery rom Ticvaniu Mare, placed in the valley o the
Carat River (western part o the Caraş-Severin County) was dated in Early Hallstatt/
A1; it contained only 41 burials, o which ive contained animal bones, incinerated and
put together with the human remains. In this context the bones rom small ruminants
prevail (Table 1), being preerred the distal part o the legs (meatless region). I the
Bronze Age necropolis at Liubcova-Ţiglărie (placed in the Danube Valley) a single cre-
mated burial contained animal offerings. At issue is the M15, containing a ragment
rom a sheep radius, cremated as the human remains and put in the urn o the human
bones. Finally, in a cremation grave belonging to Balta Sărată (Bronze Age) cultural
16
Motzoi Chicideanu 2009, p. 31.
17
Dumitrescu 1961, p. 6, 38, 44.
18
Motzoi Chicideanu 2009, p. 1–36.
19
Ibidem, Pl. 42.
20
Ibidem, p. 31.

group, phase II, recovered a pair o mandibles o a sheep aged 25–28 months. From
the same individual was also harvested a broken talus. Incinerated animal reaminders
were placed in the urn with cremated human bones as well.

Pl. I. Tabel cu istribuţia oaselor în necropole din Banat/ Pl. I. Table with distribution
o bones in the Banat necropolises.
Pl. II. 1. Repartizarea elementelor anatomice în necropole; 2. Repartizarea taxonilor în
necropole / Pl. II. 1. Distribution o bones in necropolises; 2. Distribution o taxa
in necropolises.
Dumitrescu 1961 - Vl. Dumitrescu, Necropola de incineraţie din epoca bronzului
de la Cârna, Biblioteca de Arheologie , 5, Bucureşti, 1961.
El Susi 1990 - G. El Susi, „Orande animale din necropola de incineraţie de la
Voiteg, jud. Timiş”, în Thraco-Dacica , XI, 1–3, 1990, p. 249–251.
El Susi 2000 - G. El Susi, „Analiza resturilor aunistice dintr-un mormânt de
epoca bronzului de la Balta Sărată (jud. Caraş-Severin)” , în
Banatica, 15/1, p. 103–105.
El Susi 2008 - G. El Susi, „Orande animale descoperite în morminte Gârla
Mare de la Crivina, judeţul Mehedinţi”, în Drobeta, XVIII , 2008,
p. 85–86 .
Gumă 1993 – M. Gumă, Civilizaţia primei epoci a ierului în zona de sud
a Banatului, Symposia Thracologica , 9, II, 1992, Bucureşti,
p. 26–38.
Lazarovici, Petrescu - Gh. Lazarovici, S. Petrescu, Balta Sărată „Câmpul lui Poşta,
2000 Caransebeş”, în CCA, 1999, 2000.
Măruia et alli 2011 - L. Măruia, D. Micle., A. Cântar, L. Bolcu, M. Ardelean, A. Stavilă,
O. Borlea, ArheoGIS, Baza de date a patrimoniului arheologic
cuprins în Lista Monumentelor Istorice a judeţului Timiş.
Rezultatele cercetării de teren, Cluj- Napoca, 2011.
Motzoi Chicideanu - I. Motzoi Chicideanu, Înmormântãrile culturii Žuto Brdo-Gârla
2009 Mare, în European Archaeology – online, www.archaeology.ro/
imc_gm.pd
Săcărin 1992 - C. Săcărin, „Câteva consideraţii privind epoca bronzului în
sud-vestul României”, în Symposia Thracologica, 9, I, 1992,
p. 20–23.
Udrescu et alli 1999 - M. St. Udrescu, L. Bejenaru, C. Hrişcu, Introducere în
arheozoologie , Iaşi, 1999.
Vigne 1988 - J. D. Vigne, „Les mammières post-glaciaires de Corse”, în
Étude Archéozoologie, XXVI-e, supplément a Gallia Préhistoire,
p. 21–44.

.
c .
b c 5
i
u
i v 1
L O M 1 1
r
/ o
. i
c r 5
i p 1
v ă
O c M 1 1
c 1
i
v 1
O M 1 1
. .
. g .
e
i g g
t t g
t
a 8 s t
s s s
O M 1 1 1 1 4
/ .
e c c
r r i
o v 7
a P o M 3 3
M
u e
i r
n a
a + M
e . .
v i r
c a p
i 3 d
T O S M 1 1 2
a
t e +
l i .
g r
a . a t
s d 1
B S O M 1 1 2
.
I
. . .
c 2
i g l
v 2 t
s P
O M 1 1
c .
r 6 g
t
o 1 s
P M 1 1
.
c 3
i
v 1
O M 1 1
ă
r
p 9 .
r
a d
C M 1 1
r
o
i
r .
p g
t
ă 7 s
C M 1 1
+ .
c s
r i g .
r
o v 6 t
s d
P O M 1 1 2
g
e
t c .
i r 5 r
o o d
V P M 1 1 2
e a
l s
r I
t u s s u l a
n
i b u r e a t a . L
i a
i m l i r s a n g o g e t
c r i u t
d e i a
a i a a r
t n
t
s e A
e o x n m d t c t
l r a
n l a d T
t
i p a a u a e b
i a s e a o e O
S S M M M H R M T C A C F C N T

40
35
30
25
20
15
10
0 l
d s s s a
i u a r I e .
t
M r u r
u i a b e g a
t H t
s e
t i n a o P a d
+ e d a T a r r
a
l m
a t c t t o e
i u R e l s n C N
x a A e
a H M C C
M
Pl. II.

DESPRE OCUPAŢII ÎN BRONZUL

TÂRZIU, CU PRIVIRE SPECIALĂ
ASUPRA UNOR DESCOPERIRI DIN
PARTEA DE SUD A ROMÂNIEI
Alexandru NĂLBITORU-MĂRĂCINE
Cuvinte cheie: Bronz Târziu, partea de sud a României, comerţ, sare, cera-
mică, obiecte din metal, utilaj litic.
Key words: Late Bronze Age, South o Romania, trade, salt, pottery, metal
objects, lithic tools.
A xa centrală a spaţiului avut în vedere de studiul nostru este reprezen-

tată de cursul râului Olt. Acesta are drept „graniţe” geograice lanţul
muntos al Carpaţilor în nord şi luviul Dunărea în sud. Spaţiul acesta destul
de vast, cuprinde mai multe unităţi de relie, iecare cu caracteristici speciice.
Reţeaua hidrograică majoră a Olteniei este reprezentată de Dunăre, Jiu şi Olt
precum şi de aluenţii acestora, Dunărea iind principalul colector al bazinelor
hidrograice din zonă. Reţeaua actuală de văi este este în cea mai mare parte
de vârstă cuaternară însă ormarea şi evoluţia ei s-a ăcut într-o perioadă înde-
lungată1. Cu privire la terasele luviatile cuaternare, cercetătorii au trecut de la
sistemul de trei, la sistemul celor cinci terase. În prezent se consideră că aces-
tea prezintă trăsături în raport direct cu unitatea de relie unde sunt situate2.
Există două generaţii de văi, dintre care una care este reprezentată de râurile
care coboară din Carpaţi și care și-au început activitatea de modelare conco-
mitent cu Dunărea și alta reprezentată de râurile care coboară din piemont,
care ragmentează terasele dunărene3. La acestea se adaugă văile torenţiale ce
ragmentează transversal Piemontul getic.
Direcţia râurilor este în general nord-sud. Bazinul hidrograic al Oltului
se dezvoltă mai ales pe dreapta, unde cursurile mai mici sunt captate de Olt,
Olteţ cu Cerna, Olănești, Govora, Bistriţa, Lucavăţ, Pesceana, Mamu, Beica,
Teslui. Pe partea stângă principalii aluenţi ai Oltului sunt Topologul, Stăneasa,
Trepteanca, Cungra, Dîrjov, Iminog, Teslui, Oboga ș.a.
1
Posea 1983, p. 145.
2
Badea, Alexandru 1983, p. 148.
3
Popescu 2005, 145.

80 | ALEXANDRU NĂLBITORU-MĂRĂCINE
Râurile care traversează Câmpia Romanaţilor ormează lunci largi, iind

veritabile culoare de circulaţie, este cazul Oltului, dar și al altor râuri impor-
tante care traversează Câmpia Română. Alte bazine hidrograice importante
sunt drenate de Jiu şi Argeş. Toate aceste cursuri de apă sunt tributare Dunării.
Densitatea hidrograică este destul de mare în zona subcarpatică și pie-
montană și mai redusă în zona de câmpie. Lacurile sunt puţine, excepţie ăcând
cele din Lunca Dunării și a Oltului, precum și cele din zona subcarpatică.
Unităţile de relie majore, din acesta regiune sunt: Subcarpaţii, Podișul
Getic, Câmpia Română și Lunca Dunării.
Resursele de sol şi subsol sunt şi ele destul de variate şi relativ abundente:
sarea, minereuri de cupru, ier ş.a. Există numeroase varietăţi de roci, inclusiv
silex, poate nu superior calitativ celui din Peninsula Balcanică sau din Banat,
dar totuşi de bună calitate, care şi el a ost utilizat de multe ori la realizarea uti-
lajului litic, alături de alte tipuri de roci. Condiţiile naturale avorabile au inlu-
enţat popularea acestei regiuni, permiţând ca activităţi ocupaţionale creșterea
animalelor, cultivarea plantelor, precum și exploatarea şi comercializarea unor
resurse cum ar i sarea.
Parte a Subcarpaţilor, prezentând deci caracteristicile acestora, Subcarpaţii
Getici se individualizează prin modul de ormare și alcătuire și anume bazin
de depunere a sedimentelor aduse de râurile din Carpaţii Meridionali4.
Răspândirea depozitelor de sare este pusă de specialiști pe seama unui regim
lagunar5. Mediul marin, urmat de cel lagunar a dus la ormarea unui nivel sali-
er superior, reprezentat prin brecii, gresii calcaroase, gipsuri și marne6.
Căile de comunicaţie, mai cu seamă cu regiunile sudice, dar şi, mai puţin
documentate, cu cele nordice, au permis un schimb relativ intens de bunuri,
influenţe şi persoane, în acest sens, culoarele de vale şi culmile dealurilor
fiind căi de circulaţie ideale pentru a realiza legătura dintre spaţiul intra-
carpatic cu diferitele regiuni ale Olteniei dar şi cu teritoriile din apropierea
Dunării, inclusiv cele aflate pe malui drept, în Bulgaria de astăzi. Probabil ca
şi unele râuri erau folosite pentru navigaţie, cum pare să sugereze o repre-
zentare de pe un fragment ceramic descoperit în apropierea râului Olt, într-o
aşezare importantă atribuită culturii Verbicioara, la Căzăneşti –Săveasca
(Pl. IV/4).
Unele dintre descoperirile atribuite acestei perioade, din păcate prea
puţine, au ost studiate și valoriicate în lucrări de specialitate din ţară și străi-
nătate. Notabil este că de exemplu, depozitul de vase de la Govora a stat chiar
la baza deinirii unei aze sau a unui grup cultural situat în perioada târzie a
epocii bronzului7.
4
Roșu 1992, p. 181.
5
Ibidem, p. 182.
6
Ibidem, p. 182.
7
Hänsel 1968, Palincaș 1996.

Despre ocupaţii în Bronzul Târziu | 81
Cultura Verbicioara a primit numele după localitatea unde a ost identii-

cată, în urma cercetărilor desăşurate, cu întreruperi, între anii 1949–1957 de
un colectiv coordonat de Dumitru Berciu. Descoperiri aparţinând acestei cul-
turi erau cunoscute încă din perioada interbelică, o serie de piese iind publi-
cate de Dumitru Berciu în Arheologia preistorică a Olteniei 8.
Aşezările acestei culturi sunt amplasate de-a lungul cursurilor principale
de apă, în apropierea unor resurse importante cum ar i sarea, în peşteri sau
locuri care conereau o oarecare siguranţă. Se pare că erau preerate locurile
înalte, situate pe terasele unor râuri sau pante de dealuri şi chiar o serie de
insule, cum ar i aceea de la Ostrovul Corbului. Un rol important în alegerea
amplasamentului, pe lângă amplasament îl reprezintă apropierea aţă de o
sursă de apă, în apropierea multor aşezări iind semnalate izvoare.
Unele aşezări ocupă pantele însorite ale unor dealuri, având o expunere
prielnică şi o sursă de apă în apropiere. La Bârseşti, Măgura – Biserică, Mihăeşti
-Arsanca, Govora Sat9, aşezările sunt situate pe pante cu expunere estică sau
sudică. De partea cealaltă a Oltului, la Bercioiu-Ruda aşezarea are o expunere
vestică. Poziţia acestor aşezări a fost aleasă astfel încât să fie ferite de circu-
laţia maselor de aer, care vin dinspre Nord, pe culoarul Oltului. Apropierea
unor izvoare numeroase, cu debit permanent, a influenţat existenţa unui atât
de mare număr de aşezări, într-o zonă atât de restrânsă. De asemenea trebuie
ţinut cont de faptul că în zonă există sarea de la Ocnele Mari, sau izvoare cu
apă sărată sau sulfuroasă. Despre o întrebuinţare a sulfului nu avem infor-
maţii, dar sarea reprezenta o resursă deosebit de valoroasă în condiţiile unei
economii în care creşterea animalelor deţinea un rol important. De remarcat
faptul că la Ocnele Mari se întâlnesc aşezări în toate fazele culturii Verbicioara.
În dreptul celei mai vechi guri de ocnă din regiune, Petre Govora a identificat,
în urma unor sondaje efectuate între 1973–1978, existenţa unui nivel de locu-
ire cuprinzând materiale Coţofeni, Glina şi Gornea Orleşti care alternează cu
fâşii de arsură şi cenuşă10. Existenţa urmelor de arsură şi cenuşă sunt puse de
autor în legătură cu operaţiunea de brichetare a sării. Numeroasele aşezări
datate în Bronzul Târziu şi aflate în apropierea acestor surse de sare pot fi
puse în legătură cu aceeaşi ocupaţie, la care putem adăuga şi comerţul cu
sare.
În apropierea Mânăstirii Govora cercetătorul amintit a identiicat o așezare
Verbicioara târzie. În urma unui sondaj, a descoperit și o seceră de bronz și un
cuţit, tot din bronz. Aceste descoperiri ne ac să presupunem existenţa unei
așezări importante, situată într-un punct care domină valea râului Govora și
drumul care însoţește valea. Nu putem încă să legăm așezarea de existenţa
anumitor resurse, dar e posibil să i jucat un rol în circulaţia sării. Se pare că
8
Berciu 1939.
9
Toate în judeţul Vâlcea.
10
Petre-Govora 1995, p 38.

sondajul nu a ost terminat din cauza ploilor, deci nu se poate preciza grosimea
nivelului arheologic.
Aşezările din zona de câmpie sunt numeroase – Cleanov, Verbicioara, Sineşti,
Dăneasa, Viespeşti, Devesel şi chiar dacă nu se aflau de-a lungul unor artere de cir-
culaţie, cum erau cele constituite de existenţa marilor râuri, nu prezintă un obsta-
col în calea dezvoltării acestor aşezări, aşa cum constată Gabriel Crăciunescu11,
referindu-se la acest tip de aşezări. Probabil că distanţa faţă de principalele artere
de circulaţie era compensată de existenţa altor resurse sau avantaje.
Insulele şi ostroavele, numeroase în lunca Dunării şi a principalelor râuri,
au oerit condiţii prielnice stabilirii unor aşezări umane. Câteva exemple de
astel de aşezări aparţinând Bronzului Târziu sunt cele din Şimian, Gârla Mare,
Ostrovul Corbului-Cliuci , Ostrovul Mare. Comunităţile stabilite pe astel de
insule, unele având o supraaţă de câteva hectare, beneiciau de protecţia
oerită de luviu, posibilitatea practicării agriculturii şi pescuitului, precum şi
accesul la o sursă de apă. Aceste regiuni reprezentau şi locuri de trecere dintr-o
parte în alta a luviului şi erau situate de-a lungul unor axe de circulaţie a bunu-
rilor şi persoanelor. Nu este de mirare că se întâlnesc aşezări întinse şi puter-
nice, spre sârşitul perioadei studiate aici, comunităţile Verbicioara iind înlo-
cuite de comunităţile culturii Gârla Mare.
Majoritatea aşezărilor din Bronzul Târziu sunt mici, dar sunt semnalate şi
câteva aşezări care se întind pe o supraaţă mai mare, câteva hectare, cum este
cazul așezării de la Govora-Sat, punctul Huidu.
La Vlădești cercetătorii au identiicat două niveluri de locuire12. De aseme-
nea la Cârcea, în judeţul Dolj, atât în punctul Hanuri cât şi în punctul Viaduct
este identiicat un singur nivel Verbicioara, cu o grosime medie de 0,50 metri13.
Şi la Ocnele Mari, pe o terasă a Pârâului Sărata a ost identiicată o aşezare
Verbicioara IV–V, grosimea depunerilor arheologice atingând grosimea de 0,80
metri. Pe baza tipologiei ceramicii Petre Govora airmă existenţa a două nive-
luri de locuire14. Alte aşezări în care grosimea nivelului arheologic depăşeşte
media aşezărilor Verbicioara (0,40–0,50 metri) sunt semnalate la Ocnele Mari,
în punctul Ştrand şi Ostrovul Corbului, în punctul Botul Cliuciului , zona A.
De regulă se constată existenţa unui singur nivel de locuire, apt care ar
indica o oarecare mobilitate a locuitorilor acestei culturi, pusă în legătură cu
creşterea animalelor15. Am putea include în această categorie şi locuirile în
peşteri, pentru că niciuna nu a urnizat material care să conducă la concluzia
ca a ost o locuire de durata, pentru perioada luată în discuţie. Aşezările de
tip cenuşar, aşezările sezoniere în peşteri şi adăposturi sub stâncă, şi aşeză-
11
Crăciunescu 2002, p 65.
12
Berciu et alii 1961, p. 131.
13
Ridiche 2000, p. 47–48.
14
Petre-Govora 1995, p. 53.
15
Vulpe 2001, p. 267.

rile unde grosimea depunerilor arheologice ne pot indica o locuire sezonieră

sau de scurtă durată, par să conirme aceste ocupaţii. Aşezările de tip cenuşar
apar în ultima etapă de evoluţie a acestei culturi, cum ar i cele de la Orodel,
Govodarva, Oreviţa Mare sau Ocnele Mari-Cărpiniş.
Reerindu-se la aceste aşezări Dumitru Berciu le consideră aglomerări de
trei – şapte gospodării16. La Orodel au ost identiicate şapte mici movile „ con-
ţinând în stratul de cultură multă cenuşă ”17. Potrivit cercetătorului amintit,
acest tip de aşezare ar dovedi o orientare şi mai pronunţată ca până atunci
către păstorit a comunităţilor culturii Verbicioara.
La Govodarva, Gabriel Crăciunescu menţionează existenţa unui strat ce
conţine multă cenuşă, amestecată cu bucăţi de chirpici ars18. Tot aici au apărut
mai multe ragmente ceramice şi o râşniţă. Se pare că aşezarea a ost puternic
răvăşită de căutătorii de comori.
La Ocnele Mari, a ost descoperită o așezare de tip cenușar, atribuită ulti-
mei aze a culturii Verbicioara19.
Distribuţia așezărilor în aria geograică avută în vedere cunoaște dierenţe
semniicative de la ază la ază. Florin Ridiche consideră că pentru azele I–III
aceste așezări sunt dispuse mai mult în jumătatea sudică a Olteniei20. Pentru
Bazinul Oltului Inerior constatăm o predominare a așezărilor din primele aze
în partea nordică, mai exact în zona resurselor de sare și a căilor de comuni-
caţie olosite pentru transportul sării. Arealul de concentrare a așezărilor din
primele aze este delimitat de Râmnicu Vâlcea – Ocnele Mari – Băile Govora. În
aza a IV-a a culturii Verbicioara constatăm o creștere a numărului de așezări
(PL. I/1). Constatăm și o creștere a numărului de așezări în partea stângă a
Oltului, între acest râu și Vedea. Se poate vorbi chiar de o deplasare spre direc-
ţia sud-est, spre arealul ocupat de alte comunităţi din acestă perioadă, acestă
mișcare adăugându-se celei deja semnalate pe direcţia sud-vest nord- est.
Probabil că acestă deplasare sud-estică a determinat pe unii specialiști să vor-
bească de constituirea grupului Govora sau Fundeni – Govora21. În aza a V-a
însă se revine la arealul anterior, constatând o creștere a numărului de așezări
de-a lungul Oltului, în special pe partea dreaptă, dar și în zonele cele mai nor-
dice din Subcarpaţi și chiar în zonele montane (Pl. I/2). Pentru această ază este
semnalată cea mai nordică așezare a culturii Verbicioara și anume Greblești. În
acest punct a ost descoperită o seceră de bronz, atribuită culturii Verbicioara.
Cele mai multe locuinţe sunt cele de supraaţă, dar existau şi locuinţe adân-
cite în pământ, ca la Vierşani-Jupâneşti22. În interiorul acestor locuinţe exista o
16
Berciu 1961, p. 231.
17
Ibidem, p. 231.
18
19
Berciu 1976, p. 76–77; Morintz 1978, p. 68; Ridiche 2001, p. 38.
20
21
Hänsel 1968, Palincaș 1996.
22
Calotoiu 1994, p. 7–42.

vatră sau un cuptor, probabil o laviţă de-a lungul pereţilor. Lângă vatră, sau pe
vatră au ost descoperite topoare de piatră şleuită sau chiar căţei de vatră23.
Locuinţele erau construite având o structură alcătuită din trunchiuri de copac
şi nuiele împletite, peste care era aplicat un strat de lut amestecat cu pleavă
sau paie tocate. Gabriel Crăciunescu airmă că la Rogova pereţii erau spoiţi cu
o humă albicioasă24, apt care răspundea unor necesităţi estetice sau sanitare.
Forma reprezentativă pentru toate azele culturii Verbicioara o reprezintă
ceașca, de ormă serică sau globulară, cu două toarte supraînăţate.
Reprezentările plastice sunt prezente sub orma statuetelor, amulete-
lor, care de cult, reprezentări ale piciorului uman (Pl. XIII/1–9), reprezentări
animaliere.
Reprezentările zoomorfe sunt rare în aria culturii Verbicioara. La Căzănești
–Săveasca, a apărut un fragment reprezentând un câine legat cu un ham 25, după
opinia descoperitorului. Considerăm că, numai cu greu poate fi identificat ani-
malul respectiv, fiind probabil o protomă a unui vas, poate cu destinaţie cultică.
La Copăcelu-Valea Răii prezintă interes o toartă a unui vas terminat cu o
protomă zoomoră, un bovideu, în opinia cercetătorului care publică piesa26.
Piese similare sunt semnalate la Ocniţa, de către același autor, care publică de
data aceasta și imagini ale pieselor27.
Alte reprezentări din lut ars prezintă topoare miniaturale, două exemplare
iind descoperite la Căzănești – Săveasca. De asemenea, prezenţa unor rotiţe
din lut ars, descoperite în aceeași staţiune (Pl. VII/4a–4c), par să sugereze exis-
tenţa unor care miniaturale, așa cum se întâlnește în arealul altor culturi28.
Obiectele de metal sunt destul de rare, dar se întâlnesc aproape toate tipu-
rile: topoare, o secure cu marginile ridicate, celturi de bronz (Pl. XV/1, 2), spade,
străpungătoare, ace de tip cipriot, dăltiţe, inele de buclă, brăţări ș.a.
Uneltele și armele din piatră sunt ceva mai numeroase, cuţitele curbe,
topoare ciocan (Pl. VIII/3), ciocane cu șanţ, măciuci serice (Pl. VIII/4), măciuci
cu patru lobi, lame și răzuitoare din silex (Pl. VIII/1, 2), așchii, lustruitoare, per-
cutoare, râșniţe și recătoare (Pl. VIII/5). Multe din aceste obiecte provin din
colecţia Gheorghe Petre- Govora, un neobosit cercetător al culturii Verbicioara.
Aceste obiecte sunt strânse în muzeul care-i poartă numele în orașul Băile
Govora din judeţul Vâlcea.
23
Ibidem, p. 16.
24
25
Petre-Govora 1995, p. 50.
26
Tutulescu 2008, p. 36–37 și pl. II.
27
Tutulescu 2010, p. 84–87 și pl. II–IV.
28
Schuster 1996.

Cercetătorul G. Crăciunescu, pe baza cercetărilor din unele staţiuni repre-

zentative pentru aza inală a culturii Verbicioara, consideră că, subîmpărţirea
azei a V-a în a și b, nu este justiicată, materialele ilustrând o „ază inală dina-
mică, ce ace primii pași către Hallstatt”30. Același cercetător atrăgea atenţia
asupra aptului că vase cu corpul pătrat apar atât în cultura Gârla Mare, cât și în
cultura Verbicioara, în azele lor inale, neiind deci o caracteristică a grupului
Bistreţ-Ișalniţa.
Termenul de Bistreţ-Ișalniţa a fost propus de cercetătorul Motzoi-Chicideanu,
care a reunit toate descoperirile de acest tip din partea de sud a provinciei31.
Acesta găsea analogii între ceramica acestui grup și cea aparţinând fazei a II-a
culturii Cruceni-Belegiš32. Este interesat de semnalat prezenţa unor materi-
ale de acest tip și în zona Vâlcea, care ar fi putut să ajungă aici pe cale schim-
burilor. Acest grup cultural, care a stârnit numeroase controverse, pare să
încheie evoluţia Bronzului târziu în Oltenia. Iniţial descoperirile de acest tip
au fost considerate ca aparţinând fazei Verbiciara Vb. Cercetătorul german
B.Hänsel a propus separarea materialelor ceramice cu caneluri din sudul
Olteniei, de materialele descoperite în nordul acestui teritoriu, care aveau
ca decor motive realizate prin împunsături, considerate ca formând un grup
aparte, denumit Govora. Denumirea acestui grup a fost dată de descoperirile
de la Ișalniţa, care par să provină dintr-o necropolă datând din această peri-
oadă, precum și alte descoperiri cum ar fi cele de la Coșoveni, Nedeia sau
Brebeni33.
În partea centrală a Câmpiei Române (Pl. XVII) ost identiicată cultura
Radovanu, denumită în urma săpăturilor desășurate în anii `70 ai secolului
trecut, în punctul Gorgana a doua din localitatea Radovanu, judeţul Călăraşi.
Sebastian Morintz deinea această cultură ca „o ază evoluată a culturii
Coslogeni”34. Stratul din epoca bronzului are o grosime variabilă, între 0,40 și
0,70 cm. Se remarcă marea cantitate de ceramică, oase de animale, lame și
răzuitoare din silex și câteva topoare din piatră și obiecte din bronz35. Ceștile cu
torţi supraînălţate, care dau speciicul acestei culturi (Pl. XVIII-Pl. XX), își găsesc
originea în ceramica de tip Zimnicea- Plovdiv, ca și cana cu buza oblică. De
remarcat prezenţa vasului dublu, speciic culturii Gârla-Mare, care nu lipsește
nici el în cultura Zimnicea-Plovdiv36.
29
Berciu et alii 1951, p. 132.
30
31
Chicideanu 1986, p. 36–37.
32
Ibidem, p. 37.
33
Ibidem, p. 36.
34
Morintz 1978, p. 143.
35
Ibidem, p. 143 şi ig. 21.
36
Ibidem, p. 143.

De altel, această cultură, care a ost recent deinită37, este considerată de

specialiști ca „o expresie de mixtură Tei – Coslogeni – Zimnicea-Plovdiv, care i-a
urmat în unele zone culturii Coslogeni38”.
Răspândirea acestei culturi se pare că s-a ăcut de-a lungul Argeșului,
unele materiale iind semnalate până la Chilia-București39 și în vest până la
Zimnicea40. Alte puncte cu descoperiri de tip Radovanu ar i Bila – La Fântână,
Brănești – Vadu –Anei, Cătunu, Popești, probabil și Lilieci41 . Acestea se adaugă
la cele mai vechi semnalate la Chirnogi, Căscioarele și Zimnicea42. E oarte pro-
babil ca această cultură să se i răspândit și la sud de Dunăre43.
Pe baza materialelor existente se poate stabili existenţa unor ocupaţii
cum ar i creșterea animalelor, cultivarea plantelor, vânătoarea, pescuitul,
meșteșugurile casnice. La acestea ar trebui să adăugăm, considerăm noi,
exploatarea dieritelor resurse, cum ar i sarea și poate resursele locale de
cupru, metalurgia, conecţionarea uneltelor și armelor și comerţul. Distribuţia
așezărilor, de-a lungul principalelor cursuri de apă, relativ uniorm în ceea ce
privește treptele de relie, în jurul unor resurse cum ar i sarea, ne permit să pre-
supunem existenţa acestor activităţi. Nu se poate stabili ce pondere deţineau
dieritele tipuri de activităţi, cum ar i agricultura sau creșterea animalelor.
Existenţa a numeroase brăzdare și săpăligi lucrate din corn de cerb, cum ar i
cele din așezarea eponimă a culturii, ca și numeroasele râșniţe și vase de pro-
vizii par să indice aptul că un rol important era deţinut de cultivarea plantelor.
Creșterea animalelor pare să i deţinut și ea un rol important, dovadă iind
interesul pentru zonele bogate în sare, și controlul pe care aceste comunităţi
par să-l i deţinut asupra acestor resurse (Pl. I/2; Pl. II/2) și a principalelor căi
de comunicaţie spre Transilvania, o zonă bogată în sare, dar și spre Peninsula
Balcanică (Pl. I/1, 2), unde această resursă este rară. Credem că posibile dru-
muri ale sării erau reprezentate de văile principalelor râuri, Olt, Jiu și aluen-
ţii acestora, dar se pare că exista și o cale de circulaţie de-a lungul Dealurilor
Subcarpatice și Piemontul Getic, așa cum pare să sugereze distribuţia așezărilor
în timpul dieritelor aze (Pl. II/1, 2).
Dispunem de o serie de determinări, în așezări aparţinând acestei culturi44,
care pun în evidenţă ponderea pe care o reprezenta vânătoarea şi creşterea
animalelor. Pe baza acestor determinări, se poate constata că, vânătoarea deţi-
nea o pondere care variază de la așezare la așezare. Astel, la Rogova animalele
sălbatice reprezintă 18,3% din totalul resturilor osteologice determinate, în
37
Schuster, Șerbănescu 2007, p. 241–250.
38
Schuster, Popa 2008, p. 67.
39
Ibidem.
40
Morintz, Șerbănescu, 1985, p. 20 şi ig. 17.
41
Schuster, Popa, 2000, p. 126.
42
Morintz, Șerbănescu, 1985, p. 20.
43
Schuster, Șerbănescu 2007, p. 248.
44
El Susi 1999, p. 25–40.

timp ce la Verbiţa ponderea este de 28,5 %. Dintre animalele vânate pe primul

loc se situează cerbul, iind reprezentat de resturile a șapte indivizi, urmat de
căprior și mistreţ. Mistreţul era vânat și la Căzănești Săveasca și Ocnele Mari,
așa cum sugerează deensele de mistreţ, dintre care unele sunt perorate și
transormate în podoabe (Pl. XI).
Dintre animalele domestice, pe baza determinărilor, se poate airma că
erau crescute bovinele, ovicaprinele, suinele, caii și câinii. Ponderea dieritelor
specii este de asemenea dierită de la așezare la așezare. Un studiu prelimi-
nar publicat de Georgeta El Susi, asupra resturilor de aună din așezarea de la
Rogova, ăcând reeriri și la alte așezări din epoca bronzului, pune în evidenţă
ponderea speciilor domestice și a celor sălbatice, vânate cu predilecţie45.
Ponderea dieritelor specii domestice în așezările de la Rogova și Verbiţa.
Ponderea speciilor domestice și sălbatice în așezările de la Rogova și Verbiţa.

Ibidem, p. 25–40.
45

Așa cum rezultă din graicele anterioare, un rol important îl deţineau bovi-
nele și ovicaprinele. Dacă la Rogova par să domine bovinele, la Verbiţa rolul cel
mai important îl deţin ovicaprinele.
Importanţa creșterii animalelor pare să ie ilustrată și de existenţa nume-
roaselor usaiole din lut ars, precum și a greutăţilor de la războiul de ţesut.
Considerăm că un loc aparte în această privinţă îl aveau ovinele, crescute pen-
tru carne, dar și pentru lapte și lână. Existenţa unor vase tip strecurătoare, așa
cum întâlnim la Căzănești-Săveasca dar și în alte așezări pare să sugereze și
posibila prelucrare a produselor lactate.
Practicarea metalurgiei și exploatarea dieritelor resurse poate i pusă în
legătură cu existenţa unor topoare din piatră, considerate de minerit, destul de
numeroase în zona Vâlcea, de concentrarea așezărilor în jurul surselor de sare,
dar și de existenţa unor piese din bronz sau chiar din aur în arealul acestei cul-
turi. Pe teritoriul judeţului Vâlcea sau descoperit patru spade de bronz, dintre
care, cel puţin o parte, ar putea i atribuite culturii Verbicioara. Unele dintre
aceste obiecte din bronz pot i considerate obiecte de prestigiu sau însemne
de distincţie socială. Depozitul de la Sacoţi ar putea i pus și el în legătură cu
perioada studiată. Pentru practicarea metalurgiei de către aceste comunităţi
pledează și descoperirea, la Logrești – Moșteni46, a unor tipare olosite la tur-
narea celturilor. Se pare că pentru ultima ază a culturii Verbicioara ponderea
cea mai mare o au celturile și secerile din bronz47. De altel Petrescu-Dâmboviţa
pune și el în legătură descoperirile din această regiune cu existenţa unui centru
metalurgic local48.
Stadiul actual al cercetărilor limitează posibilitatea tratării pe larg a aces-
tui subiect, de aceea ne-am mărginit la a prezenta doar câteva elemente reeri-
toare la activităţile ocupaţionale pentru spaţiul şi perioada studiate.
ABOUT OCCUPATIONS IN THE LATE BRONZE AGE, WITH SPECIAL

FOCUS ON DISCOVERIES IN THE SOUTHERN PART OF ROMANIA
(Abstract)
Discoveries o Late Bronze Age rom South o Romania are quite numerous, but
turning their scientiic purposes was little. Maybe a cause is how these discoveries were
made, most not in terms o systematic excavations or at least preventive one. Most
areas with traces o cultural sequences set, were identiied in there search area, many
o theme specially beore 1989. Hence a data set approximate erroneous, all o which
have resulted in a lot o inormation meant sometimes hard usable. Some o these
we have to correct them through our own research, in others, but in terms o massive
46
47
Ibidem, 179.
48
Petrescu-Dâmbovița 1982, p. 167.

human intervention, especially in the last 20 years, our approach ailedto produce sat-
isactory results.
Some o the discoveries attributed to this period, unortunately very ew have
been studied and used in the literature at home and abroad. Notably eg a storage o
vessels at Govora stood at the base o deining a phase or a cultural group located in
the Late Bronze Age.
Metal objects are quite rare, but there are almost all types o metal objects: axes,
bronze socketed axes, swords, piercing, needles, chisels, looprings, bracelets and. a
Lihtic tools and weapons are more numerous, curved knives, axes, hammers,
maceball, mace with our lobes, lint blade sandscrapers, chips, polishers, percussion,
grinders and rubbing.

Pl. I. 1. Descoperiri Verbicioara IV, 2. Descoperiri Verbicioara V / Pl. I. 1. Verbicioara
discoveries, 2..
Pl. II. 1. Descoperiri Verbicioara IV–V, 2. Descoperiri din bronzul mijlociu și inal în
zona Vâlcea / Pl. II. 1. Verbicioara IV–V discoveries, 2. Middle and inal bronze
age discoveries in Vâlcea area.
Pl. III. 1, 2 – Ceramică, Govora – Sat/ Pl. III. 1, 2 – Ceramics, Govora – Sat.
Pl. IV. 1, 2, 3 – Ceramică, Slatina, 4 – Căzănești – Săveasca / Pl. IV. 1, 2, 3 – Ceramics,
Slatina, 4 – Căzăneşti – Săveasca.
Pl. V. 1–8 – Obiecte din lut ars, Căzănești – Săveasca / Pl. V. 1–8 – Clay objects,
Căzăneşti – Săveasca.
Pl. VI. 1–6. Obiecte din lut ars, Căzănești – Săveasca / Pl. VI. 1–6. Clay objects,
Pl. VII. 1–4. Obiecte din lut ars, Căzănești – Săveasca / Pl. VII. 1–4. Clay objects,
Pl. VIII. 1, 2. Unelte din silex, 3–5. Obiecte din piatră, Căzănești – Săveasca / Pl. VIII. 1,
2. Flint tools, 3–5. Stone objects, Căzăneşti – Săveasca.
Pl. IX. 1, 2. Obiecte din corn; 3–8. Obiecte din lut ars, Căzănești – Săveasca / Pl. IX. 1,
2. Corn objects, 3–8. Clay objects, Căzăneşti – Săveasca.
Pl. X. 1. Obiect din bronz; 2–4 Obiecte din os, Căzănești – Săveasca / Pl. X. 1. Bronze
objects; 2–4. Bone objects, Căzăneşti – Săveasca.
Pl. XI. 1–4. Obiecte din os, Căzănești – Săveasca Pl. XI. 1–4. Bone objects, Căzăneşti –
Săveasca.
Pl. XII. 1, 2. Obiecte din os, Căzănești – Săveasca / Pl. XII. 1, 2. Bone objects, Căzăneşti
– Săveasca.
Pl. XIII. 1–9. Reprezentări antropomore din lut ars, Govora Sat – Huidu / Pl. XIII. 1–9.
Anthropomorphic representations o clay, Govora Sat – Huidu.
Pl. XIV. 1–3. Obiecte din lut ars, Govora Sat – Mănăstire / Pl. XIV. 1–3. Clay objects,
Govora Sat – Mănăstire
Pl. XV. 1–2. Celturi din bronz, Copăcelu / Pl. XV. 1–2. Bronze socketed axes, Copacelu.
Pl. XVI. Obiecte din Bronz, 1, 2. Govora Sat – Mânăstire, 2, 4 Ocnele Mari – Țeica / Pl. XVI
bronze objects, 1, 2. Govora Sat – Mânăstire, 2, 4 Ocnele – Țeica
Pl. XVII. Descoperiri de tip Radovanu (apud Morintz, Șerbănescu 1985) / Pl. XVII.

Radovanu discoveries type (cited Morintz, Şerbănescu 1985).

Pl. XVIII. Ceramică de tip Radovanu (apud Morintz, Șerbănescu 1985) / Pl. XVIII.
Radovanu ceramic type (cited Morintz, Şerbănescu 1985).
Pl. XIX. Ceramică de tip Radovanu (apud Morintz, Șerbănescu 1985) / Pl. XIX. Radovanu
ceramic type (cited Morintz, Şerbănescu 1985).
Pl. XX. Ceramică de tip Radovanu (apud Morintz, Șerbănescu 1985) / Pl. XX. Radovanu
ceramic type (cited Morintz, Şerbănescu 1985).
Pl. XXI. Obiecte din bronz și piatră de tip Radovanu (apud Morintz, Șerbănescu 1985) /
Pl. XXI. Bronze and stone objects o Radovanu type (cited Morintz, Şerbănescu
1985).
Badea, Alexandru 1983 - L. Badea; M. Alexandru, „Terasele luviatile”, în Geograia
României , I, Bucureşti, 1983.
Berciu 1939 - D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei , în AO, 18, 1939.
Berciu 1961a - D. Berciu, „Câteva probleme ale culturii Verbicioara”, în SCIV ,
12, 2, 1961, p. 227–242.
Berciu 1976 - D. Berciu, „Date noi privind sârşitul culturii Verbicioara”, în
SCIVA, 27, 2, 1976, p. 175–176.
Berciu et alii 1951 - D. Berciu, E. Comşa, S.Popescu-Ialomiţa, „Şantierularheologic
de la Verbicioara-Dolj”, în SCIV , 2, 1, 1951, p. 229–248.
Berciu, Morintz 1952 - D. Berciu, S. Morintz, „Şantierul Verbicioara”, în SCIV , 3, 1952,
p. 141–189.
Berciu et alii 1961 - D. Berciu, P. Purcărescu, P.Roman, „Săpături şi cercetări
arheologice în raionul Vîlcea”, în MCA, VII, 1961, p. 131–138.
Calotoiu 1994 - G. Calotoiu, „Contribuţii la cunoaşterea culturii Verbicioara
din judeţul Gorj”, în Litua, 6, 1994, p. 7–42.
Chicideanu 1986 - I. Chicideanu, „Die Frühthrakische Kultur. Zur Bronzezeit in
Südwest Rumänien”, în Dacia N.S., XXX, 1–2, București 1986,
p. 7–47.
Crăciunescu 1998 - G. Crăciunescu, „L’Âge du Bronze moyen et inal au nord du
Danube à l’est des Portes de Fer”, în Die Kulturen der Bronzezeit
in dem Gebiet des Eisernes Tores, Bukarest 1998, p. 115–138.
Crăciunescu 2004 - G. Crăciunescu, Cultura Verbicioara în jumătatea vestică a
Olteniei , Bibliotheca Thracologica, 41, Craiova, 2004.
El Susi 1999 - G. El Susi, „Studiu preliminar asupra resturilor de aună
din aşezarea de epoca bronzului, cultura Verbicioara, jud.
Mehedinţi (La Cazărmi)”, în Drobeta, IX, 1999, p. 25–40.
Hänsel 1968 - B. Hänsel, Beiträge zur Chronolgie der mittleren Bronzezeit im
Karpatenbecken, Bonn 1968.
Morintz 1978 - S. Morintz, Contribuţii arheologice la istoria tracilor timpurii.I.
Epoca bronzului în spaţiul balcano- carpatic, Bucureşti, 1978.

Morintz, Șerbănescu - S. Morintz, D. Șerbănescu, „Rezultatele cercetărilor de la

1985 Radovanu, punct Gorgana a doua (jud).I Așezarea din epoca
bronzului.II Așezarea geto-dacică – Studii preliminare”, în
Thraco-Dacica, VI,1–2, București, 1985, p. 5–31.
Palincaş 1996 - N. Palincaş, „Valoriicarea arheologică a probelor C 14 din
ortiicaţia aparţinând bronzului târziu de la Popeşti (jud.
Giurgiu)”, în SCIVA, 47, 3, 1996, 239–288.
Petre-Govora 1995 - G. Petre-Govora, O preistorie a nord-estului Olteniei , Râmnicu
Vâlcea, 1995.
Petrescu-Dîmboviţa - M. Petrescu-Dâmboviţa, „ Les principaux problemes
1982 concernant les depots des bronze chez les Thraces de l`éspace
carpatho-danubiene-ponthique des XVIe–XIe siecles Av.N. Ere”,
în Pulpudeva. Semaines philippopolitaines de l’histoire et de la
culture thrace. Plovdiv, 3–17 octombrie 1982, 5.
Posea 1983 - Gr. Posea, „Relieul luviatil”, în Geograia României , I,
Bucureşti, 1983.
Ridiche 2000 - F. Ridiche, Noi date privind cunoaşterea culturii Verbicioara
(Partea I), în Oltenia N.S., 12, 2000, 41–73.
Ridiche 2001 - F. Ridiche, „Noi date privind cunoaşterea culturii Verbicioara,
Partea a II-a”, în Oltenia N.S., 13, 2001, p. 33–63.
Roșu 1992 - A. Roșu, „Subcarpaţii. Alcătuire geologică, geneza și evoluţia
relieului”, în Geograia României , IV, București 1992.
Schuster 1996 - C. Schuster, „Despre cărucioarele din lut ars din Epoca
bronzului de pe teritoriul României”, în Thraco Dacica, XVII,
1–2, 1996, p. 117–137.
Schuster, Popa 2000 - C. Schuster, T. Popa, Mogoșești. Studiu monograic, Giurgiu,
2000
Schuster, Șerbănescu, - C. Schuster, D. Șerbănescu, „Zur Spätbronzezeit an der
2007 unteren Donau. Die Kulturen Coslogeni und Radovanu und
ihre Verbindungen mit dem östlichen Mittelmeerraum” în
F. Lang, C. Reinholdt, J. Weilhartner (Hrsg.) , Archäologische
Forschungen zwischen Nil und Istros.Festschrif ür Stean Hiller
zum 65 Geburstag, Wien, 2007, p. 241–250.
Schuster, Popa 2008 - C. Schuster, T. Popa, Mironești. Locuri, cercetări arheologice,
monumente și personaje istorice, I, Giurgiu, 2008.
Tuţulescu 2008 – I. Tuţulescu, „Două reprezentări plastice aparţinând epocii
bronzului descoperite la Copăcelu -Valea Răii”, în Buridava, 6,
2008, p. 36–42 .
Tuţulescu 2010 - I. Tuţulescu, Consideraţii asupra unei reprezentări zoomore
aparţinând Epocii Bronzului din nord-estul Olteniei , în Buridava,
8, 2010, 84–94.

Pl. I.

Pl. II.

1
2
Pl. III.

1 2
3 4
Pl. IV.

1 2
3 4 5
6 7 8
Pl. V.

1 2
3 4
6 7
Pl. VI.

1 2
4a 4b 4c
Pl. VII.

1 2
4 5
Pl. VIII.

1 2
3 4 5
6 7 8
Pl. IX.

Pl. X.

3 4
Pl. XI.

Pl. XII.

1 2 3
4 5 6
7 8 9
Pl. XIII.

Pl. XIV.


1
Pl. XV.

Pl. XVI.

Pl. XVII.

2
4
5
7
6
1, 2, 3, 4, 7
5, 6, 8, 9
9
8
Pl. XVIII.

1 2 3
6
5
4
8 9
7
11
10
12 13
Pl. XIX.

1 2
5
3
1
2
Pl. XX.

3 4
Pl. XXI.

DESPRE UN STYLUS DESCOPERIT LA

ARDEU, JUDEŢUL HUNEDOARA
Cristian DIMA,
Iosif Vasile FERENCZ
Cuvinte cheie: Stylus, Ardeu, Fier, Transilvania
Key words: Stylus, Ardeu, Iron, Transylvania.
Introducere
D espre cetatea dacică de la Ardeu membrii colectivului de cercetare

au prezentat comunicări la numeroase manifestări ştiinţifice şi au
fost publicate deja mai multe studii şi note arheologice 1. Altele sunt în acest
moment în curs de publicare sau urmează să fie prezentate cu diferite prile-
juri. Numărul mare şi diversitatea artefactelor descoperite, precum şi inten-
sificarea cercetărilor în ultimul deceniu au făcut posibile aceste demersuri.
Trebuie să menţionăm situl este amplasat în sud-vestul Transilvanei, în zona
Munţilor Metaliferi, parte componentă a Munţilor Apuseni (Pl. I/3). Accesul se
face pornind din Valea Mureşului, în dreptul actualului oraş Geoagiu, urcând
pe lunca unui aflent de dreapta numit Valea Geoagiului, pârâu care colec-
tează văile ce curg de la nord spre sud în acel areal. În amonte, după conflu-
enţa Văii Măzii cu Valea Ardeului, în dreptul localităţii Bozeş2, drumul de azi şi
probabil că şi cel din vechime urmează Valea Ardeului, trecând pe lângă dea-
lul Cetăţuie, acolo unde era amplasată cetatea dacică (Pl. II/4). Această cale
de acces este cea mai facilă, dacă ţinem cont de faptul că accesul la vest, pe
Valea Măzii este barat de frumoasele chei săpate în masivul calcaros, în timp
ce drumul spre est este la fel de dificil datorită succesiunii de chei, ale Băcâiei
şi ale Cibului. Cunoscând zona foarte bine, avem unele îndoieli în legătură cu
presupunerea colegului nostru Florin Fodorean, care presupunea că drumul
roman trecea prin zona acestor chei3. Descoperirile arheologice par să indice
faptul că accesul din Valea Mureşului, din zona Castrului de la Cigmău şi a
aşezării Germisara, spre Zlatna trecea prin apropierea dealului Cetăţuie de la
Ardeu. Insă în legătură cu acest subiect vom mai reveni pe parcursul acestei
note arheologice.
1
Vezi Ferencz 2012, p. 70–71, notele 3 şi 4.
2
Localitate cunoscută în literatura arheologică datorită unui tezaur monetar compus din
monede de tip Răduleşti-Hunedoara (Bălan 1966).
3
Fodorean 2006, p. 260.

114 | CRISTIAN DIMA, IOSIF VASILE FERENCZ
Situl a ost identiicat şi cercetat pentru întâia oară de către Téglas Gábor,
la sârşitul secolului al XIX-lea (1880)4. Investigaţii de amploare redusă a între-
prins în 1973 Larisa Nemoianu, de la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti5.
Însă abia la începutul acestui secol şi mileniu au debutat lucrări arheologice
sisematice, pe baza unui plan de cercetare coerent6. În urma acestor investiga-
ţii s-a putut stabili că situl a ost locuit, cu intensitate mai mică sau mai mare,
pe parcursul mai multor epoci istorice, în preistorie, în epoca Regatului Dac, în
timpul provinciei romane Dacia, în perioada migraţiilor şi în evul mediu7.
Cea mai intensă locuire s-a dovedit a i, până în momentul de aţă în epoca
dacică. În acea perioadă, pe culmea dealului Cetăţuie era prezentă o cetate a
cărei ziduri din piatră locală, asonată sumar închidea o supraaţă ce depăşea
o jumătate de hectar. Pe terasele amenajate în stânca de calcar au ost con-
struite mai multe ediicii dintre care au ost identiicate până în prezent turnul
– locuinţă8 şi un atelier de ierărie în care erau realizate şi obiecte din bronz,
precum şi din materii dure animale9. Deasemenea, au ost descoperite urmele
a trei locuinţe obişnuite în zonele de munte, în epoca Regatului Dac.
La baza dealului, în partea de sud a ost sondată aşezarea contemporană
cetăţii. De asemenea, în acelaşi loc a ost identiicată şi urme de locuire datând
din epoca bronzului10.
Cea mai lungă campanie s-a desăşurat în vara şi toamna anului 2002, când
a ost investigată partea superioară a Cetăţuii, prin secţiuni magistrale şi supra-
eţe de cercetare11. Piesa pe care dorim să o prezentăm cu acest prilej a ost
descoperită pe parcursul acelei campanii.
Descrierea piesei
Este un ragment dintr-un obiect pentru scris, usual în mediul roman
(Pl. II/1–2). Este conecţionat din ier, cu o tijă rotundă în secţiune (diametru
0,4 cm) şi se păstrează ragmentar (7,1 cm), partea care a rămas provine de la
capătul lăţit şi ascuţit, utlizat pentru ştergerea urmelor lăsate în ceară. Piesa
se încadrează din punct de vedere morologic în tipul 1 din tipologia propusă
de Dorin Alicu, Sorin Cociş, Constantin Ilieş şi Alina Soroceanu în anul 199412.
Astel de obiecte au ost olosite vreme îndelungată, orma lor simplă iind păs-
trată ără a i modiicată.
4
Téglas 1885, p.299–307; Téglas 1888 p. 134–138.
5
Nemoianu, Andriţoiu 1975.
6
Ferencz et alii 2003.
7
Ferencz 2012a, p. 121.
8
Bodó, Ferencz 2004, p. 150.
9
Ferencz et alii 2005; Ferencz et alii 2010; Ferencz et alii 2011; Ferencz 2012b, p. 48.
10
11
12
Alicu et al 1994, p. 28–29.

Despre un stylus descoperit la Ardeu, judeţul Hunedoara | 115
Piesa nu provine dintr-un context foarte bine precizat, fiind găsită în stratul
arheologic, în secţiunea S5A/2002 (Pl. I/1–2; Pl. II/4). Se păstrează în colecţiile
MCDR – Deva, nr.inv. 40332. Menţionăm că în acea unitate de cercetare a fost
identificată prezenţa unei locuinţe dacice datând din secolul întâi al erei creştine.
În alte complexe cercetate pe culmea Cetăţuii de la Ardeu au mai ost
identiicate şi alte arteacte romane, în timpul campaniei din anul 2002 pre-
cum şi în celelalte campanii. Obiecte speciice civilizaţiei romane au mai ost
descoperite şi cu alte prilejuri, întâmplător sau în urma cercetărilor. Datarea
lor se eşalonează pe întreaga durată a secolului întâi şi/sau chiar la începu-
tul secolului al doilea. Dintre acestea putem menţiona un opaiţ din ceramică,
reprezentând o copie provincială a unei lămpi de tipul irmalampen (Loetscke
X), datat la sârşitul secolului întâi sau în primii ani ai secolului al doilea13. Nu
lipseşte nici vesela din bronz datată în epoca republicană târzie sau cea augus-
tee14, cheile15, erecăturile de casetă16 ori ragmente de vase de sticlă datate în
a doua jumătate a secolului întâi. Exemplele pot continua, însă nu acesta este
subiectul prezentării noastre.
Am menţionat aceste obiecte pentru a sublinia prezenţa unor obiecte
romane provenind din nivelul dacic la Ardeu. Datorită acestui apt ar putea i
tentant să interpretăm piesa ca iind o prezenţă cu totul rară a unui obiect olo-
sit pentru scris în mediul dacic. Cu toate acestea, credem că cel mai probabil
arteactul datează din epoca provinciei romane, perioadă în care este atestată
o prezenţă romană pe culmea dealului Cetăţuie17, acolo unde credem că încă
mai puteau i văzute la supraaţă ruinele ortiicaţiei dacice.
Téglas Gábor menţiona încă în anul 1885 că, la Ardeu, pe dealul Cetăţuie
a descoperit ceramică asemănătoare celei din castrele romane18. Ceramică şi
obiecte metalice romane, datând din perioada provinciei au ost descoperite
şi în urma săpăturilor noastre din ultimul deceniu19. Din acest motiv, interpre-
tarea acestor materiale arheologice ca mărturii ale prezenţei pe culmea dea-
lului a unui post de pază care controla drumul până la exploatările din zona
Crişului Alb şi a Ampoiului, emisă cu mai mult de un secol în urmă20 rămâne
încă valabilă.
Mai mult, identitatea militarilor cantonaţi la Ardeu a putut i stabilită pe
baza unui ragment de ţiglă (Pl. II/3). Este vorba despre Numerus peditum singu-
lariorum Britannicorum, unitate atestată în castrul de la Cigmău21, la cca 20 km
13
Ferencz 2005.
14
Gheorghiu 2005, p. 168.
15
Ferencz 2010a.
16
Ferencz 2010b.
17
Ferencz 2012c, p. 77–78.
18
Téglas 1885.
19
Ferencz 2012c, 77–78.
20
Téglas 1885, p. 306; Téglas 1888, p. 134.
21
Petolescu 2002, p. 129–130.

aţă de Ardeu. Chiar dacă, aşa cum remarcase istoricul devean în urmă cu mai
mult de un secol şi cum rezultă şi din cercetările noastre, cele mai importante
urme de locuire aparţin epocii dacice.
Credem că cel mai posibil este ca piesa prezentată de noi să aparţină ace-
lui episod din istoria Cetăţuii de la Ardeu. Deasemenea, credem că prezenţa
militarilor de la Cigmău pe culmea dealului Cetăţuie se datora aptului că dru-
mul antic trecea prin apropierea cetăţii. În urmă cu numai câţiva ani Florin
Fodorean presupunea că artera romană care unea drumul imperial Ulpia
Traiana – Apulum cu cel care străbătea Valea Ampoiului22 pornea din apropi-
erea castrului de la Cigmău, urca până în dreptul satului actual Bozeş, iar mai
apoi prin Băcâia şi Cib se îndrepta spre Ampellum23. În ceea ce ne priveşte,
credem că prezenţa ortiicaţiei dacice pe dealul Cetăţuie indică totodată şi
existenţa unui drum24. Prezenţa unei amenajări romane cu materiale de con-
strucţie având inscripţionat numele unei unităţi militare o considerăm ca un
argument care dovedeşte că traseul drumului roman se găsea în apropierea
dealului Cetăţuie. Iar în legătură cu obiectivul britanicilor de la Cigmău, de
a păzi acest drum s-a pronunţat Florin Fodorean25. În acelaşi timp trebuie să
remarcăm că un drum care să urce pe valea Băcâiei, prin cheile cu acelaşi nume
şi apoi prin Cheile Cibului era mult mai anevoios, diicil de realizat şi mai ales
de întreţinut. Poate că acelaşi este şi motivul pentru care cetatea dacică a ost
construită pe dealul Cetăţuie şi nu undeva, pe Valea Băcâiei. Ipoteza unei vizite
izolate a ruinelor de către un grup de militari, care ar explica prezenţa pieselor
de echipament militar roman descoperite la Ardeu, este mai diicil de probat
datorită prezenţei ragmentului de ţiglă cu ştampilă.
Din acest motiv, credem că, este mai probabil ca poziţia oerită de înălţi-
mea calcaroasă să i ost exploatată de către cavaleriştii romani, care cunoş-
teau oarte bine traseul drumului olosit cel puţin din epoca dacică. Mai mult,
credem că, este posibil ca, ruinele ortiicaţiei dacice să i ost utilizate, cel
puţin parţial, de către aceştia.
Piesa pe care o prezentăm, cu acest prilej, contribuie la întregirea imaginii
de ansamblu asupra istoriei Cetăţuii de la Ardeu.
ABOUT A STYLUS FOUND IN ARDEU, JUD. HUNEDOARA

(Abstract)
The hill Cetăţuie rom Ardeu is well known or the ancient and medieval discover-
ies rom the end o the XIXth century by Téglás Gábor. But in the last years the interest in
22
În legătură cu drumul roman amenajat pe Valea Ampoiului, vezi Fodorean 2006, p. 252–254.
23
24
Nemoianu, Andriţoiu 1975, p. 189; Bodó, Ferencz 2004, p. 153–154.
25

investigating the site was risen. A lot o artiacts were discovered and were published
by the researchers team. Most o them belonging to the Dacian Kingdom time, but
there are also rom other epochs like Copper Age, Bronze Age, First Iron Age, Roman
Province Dacia time, Migrations and Medieval time.
In this paper we are presenting a small iron slate peneil ( stylus) ound in 2002 cam-
paign on the upper part o the hill. It is preserved ragmentary (L preserved – 7,1 cm)
and its slender rod is rounded in section with the diameter o de 0,4 cm. Now it could
be ound in the Roman and Dacian Civilisation museum in Deva, Inventory No. 40332.
The piece is common or the Roman time and it is a proo (together with some
other pieces) o a Roman presence on the top o the Cetăţuie hill in the Roman Province
Dacia time.
Explicaţia planşelor/Explanation of the plates

Pl. I. 1. Planul săpăturilor pe dealul Cetăţuie, realizat de Maria Magdalena Ştean,
de la Digital Domain din Bucureşti. Săgeata indică locul descoperirii. 2. Planul
săpăturilor pe culmea dealului Cetăţuie, realizat de Maria Magdalena Ştean, de
la Digital Domain din Bucureşti. Săgeata indică locul descoperirii. 3.Localizarea
satului Ardeu, după Ferencz 2010a. / Pl. I. 1. Plan o the excavations on the
Cetăţuie Hill until 2004, made by Maria Magdalena Ştean, rom Digital Domain
Bucharest. The arrow point the place o the discovery. 2. Plan o the excavations
on the top o the hill Cetăţuie, made by Maria Magdalena Ştean, rom Digital
Domain Bucharest.3. The location o Ardeu village, afer Ferencz 2010a.
Pl. II. 1. Stylus descoperit la Ardeu, oto I. V. Ferencz; 2.Stilus descoperit la Ardeu,
desen Mugurel Manea. 3. Ţiglă cu ştampilă descoperită la Ardeu, oto Cristian
Constantin Roman. 4. Vedere aeriană a dealului Cetăţuie, oto Zoltán Czajlik,
may 2012. Săgeata indică locul descoperirii. / Pl. II. 1. Stylus ound in Ardeu, oto
I.V. Ferencz. 2. Stylus ound in Ardeu, sketch by Mugurel Manea. 3. Tile with stamp
ound in Ardeu, oto Cristian Constantin Roman. 4. Aerial view o the Cetăţuie
hill, oto Zoltán Czajlik, may 2012. The arrow point the place o the discovery.
Bibliografie/ Bibliography
Alicu et alii 1994 - D. Alicu, S. Cociş, C. Ilieș, A. Soroceanu, Small ids rom Ulpia
Traiana Sarmizegetusa, Cluj-Napoca.
– T. Bălan, „Tezaurul de monede dacice de la Bozeș”, în
Bălan 1966 Sargeția , IV, p. 51–64.
Bodó, Ferencz 2004 - C. Bodó, I. V. Ferencz , „Câteva consideraţii privind ortiicaţia
şi aşezarea dacică de la Ardeu (com. Balşa), jud.Hunedoara”, în
Istros , 11, 2003, p. 147–158.
Ferencz et alii 2003 - I. V. Ferencz, M. Căstăian, C. Bodó, C. I. Popa, Şt. Andrei,
R. Stăncescu, „Ardeu, com Balşa, jud. Hunedoara, punct
Cetăţeaua”, în CCA, 2002 , p. 40–42.

Ferencz et alii 2004 - I. V. Ferencz, M. Căstăian, C. Bodó, C. I. Popa, Şt. Andrei, R.

Stăncescu, „Ardeu, com Balşa, jud. Hunedoara, punct Cetăţuie
(Cetăţeaua)”, în CCA, p. 43–45.
Ferencz et alii 2005 - I. V. Ferencz, C. Bodó, M. Căstăian, „Ardeu, com Balşa, jud.
Hunedoara, punct Cetăţuie”, în CCA, p. 56–57.
Ferencz 2005 - I. V. Ferencz, „On a Roman lamp discovered in the Dacian
ortress rom Ardeu, Hunedoara county, Romania”, în vol. C.
Gaiu, C. Găzdac, Fontes Historiae. Studia in honorem Demetrii
Protase, Bistriţa, 2005, p. 371–377.
Ferencz 2010a - I. V. Ferencz, „Chei Romane descoperite la Ardeu” , în H. Pop,
I. Bejinariu, S. Băcueţ-Crişan, D. Băcueţ-Crişan (eds.) Identităţi
cultural locale şi regionale în context European. In memoriam
Alexandri V. Matei, Bibliotheca Musei Porolissensis, 13, Zalău,
p. 287–292.
Ferencz 2010b - I. V. Ferencz, „O erecătură de casetă descoperită la Ardeu”, în
Terra Sebus, 2, p. 225–233.
Ferencz et alii 2010 - I. V. Ferencz, C. C. Roman, C. M. Căstăian, C. Dima, C. I. Popa,
„Ardeu (com. Balşa, jud. Hunedoara)”, în CCA, 2010, p. 28–29.
Ferencz et alii 2011 - I. V. Ferencz, C. C. Roman, C. M. Căstăian, C. Dima, C. I. Popa,
„Ardeu (com. Balşa, jud. Hunedoara)”, în CCA, 2011, p. 28–29.
Ferencz 2012a - I. V. Ferencz, „Ardeu – Cetăţuie. Ten years later”, în Sargetia
S.N., 3, 2012, p. 119–130.
Ferencz 2012b - I. V. Ferencz, „Cetăţuia dacică de la Ardeu”, în, I. V. Ferencz,
C. Beldiman (coord.), Artă şi meşteşug în epoca Regatului Dac.
Arteacte de os şi corn. Catalog, Cluj Napoca, 2012.
Ferencz 2012c - I. V. Ferencz, „Aproape un secol de uitare. Unele repere
istoriograice privind cetatea dacică de la Ardeu”, în C. Drăgan,
C. Barna (ed.) Studii de istorie a Transilvaniei. Volum dedicat
istoricului Ioachim Lazăr la 70 de ani , Cluj Napoca/Deva, 2012,
p. 70–84.
Fodorean 2006 - Fl. Fodorean, Drumurile din Dacia romană, Cluj-Napoca, 2006.
Gheorghiu 2005 - G. Gheorghiu, Dacii pe cursul mijlociu al Mureşului (sârșitul
sec. I a. Chr. – începutul sec. II p. Ch.), Cluj-Napoca, 2005.
Nemoianu, 1975 - I. L. Nemoianu, Andriţoiu, „Sondajul arheologic de la Ardeu,
Andriţoiu com. Balşa, jud. Hunedoara”, în CA, I, p. 181–190.
Petolescu 2002 - C. C. Petolescu, Auxilia Daciae, Bucureşti, 2002.
Téglas 1885 - G. Téglas, „Emlékek és leletek. Az Erdőalvi barlangok”, în
ArchÉrt ., 5, p. 299–307.
Téglas 1888 - G. Téglas, „Újabb barlangok az erdélyrészi Érczhegység
övéből”, în Matematikai és természettudományi Közlemények ,
XIII., Budapest, p. 134–138.

Pl. I.

0 2
Pl. II.

DROBETA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI

DACIC AL ÎMPĂRATULUI TRAIAN
Constantin PETOLESCU
Cuvinte cheie: Drobeta, războaiele dacice, columna lui Traian, amiteatru.

Keywords: Drobeta, dacian wars, Traian’ s column, amphitheater.
D robeta a intrat în atenţia romanilor, probabil, încă din vremea războ-

iului dacic al împăratului Domitian. În urma invaziei dacilor din iarna
anilor 85/86, împăratul a venit în Moesia; se crede că el şi-a stabilit cartierul
general la Naissus. Împăratul decide divizarea Moesiei; conducerea Moesiei
Superioare este încredinţată lui L. Funisulanus Vettonianus, iar cea a Moesiei
Inerioare lui M. Cornelius Nigrinus Curiatius Maternus. Invadatorii sunt arun-
caţi peste Dunăre; apoi, o armată romană este trimisă peste Dunăre, sub con-
ducerea lui Cornelius Fuscus, preectul pretoriului.
După istoricul Iordanes, armata romană a trecut Dunărea pe un pod de
vase (Getica, XII, 77: cosertis navibus ad instar pontis). După părerea lui D.
Tudor, armata romană a trecut Dunărea pe podul identificat de Marsigli la
Vadin, în apropiere de Oescus; capătul de pe malul dacic (românesc) ar fi
fost la Orlea (sau, după o corecţie mai nouă, la Grojdibod); de aici, armata
romană ar fi pornit spre nord, urcând pe Olt; ajunşi în munţi, romanii au
fost prinşi într-o ambuscadă şi nimiciţi. După părerea lui R. Vulpe, Cornelius
Fuscus a înaintat spre Sarmizegetusa pe calea cea mai scurtă, prin Banat şi pe
la Tapae (defileul Bistrei); în sprijinul acestei păreri se poate invoca distanţa
mai mică din Moesia (unde era cartierul împăratului), spre Sarmizegetusa
Regia. De asemenea, la Drobeta s-a identificat, încă de către Marsigli, un
mare castru de pământ, al cărui plan a fost ridicat de ing. Pamfil Polonic, la
începutul secolului XX; acest castru măsoară 676 × 576 m (= 37,44 ha), ser-
vind fără îndoială pentru o armată care a debarcat pe pământul Daciei. De
aici armata romană va fi înaintat pe sub zona de dealuri din Mehedinţi, atin-
gând Jiul la Bumbeşti, unde, în satul Pleşa (fost Porceni), s-a identificat un
castru cu val de pământ de dimensiuni apreciabile (234 × 156 m); de reţinut
că, în interiorul acestuia, s-a descoperit, din întâmplare, un aureus din anul
86 de la împăratul Domitian. Alte monede de aur, cu efigia lui Domitianus
Caesar, au apărut în castrul de la Răcari, tot pe Jiu, pe unde a putut trece o
altă coloană a armatei romane.

122 | CONSTANTIN PETOLESCU
Identiicarea acestui traseu întrevede posibilitatea ca şi mai târziu, în anul

101, o coloană romană să i trecut Dunărea pe la Drobeta; totodată, aceasta
poate explica preerinţa împăratului Traian pentru ridicarea în acest loc a
podului său de piatră.
Importanţa strategică a zonei Porţilor de Fier a ost evidentă pentru împă-
ratul Traian încă din cursul vizitei sale în provinciile de la Dunăre, în anul 98
(vezi aluzia lui Pliniu cel Tânăr, Panegyricus , 16, 2). Probabil, încă de atunci, a
dispus tăierea drumului în stâncă din zona Cazanelor; acţiunea este consem-
nată de o inscripţie săpată în stâncă, ajunsă până la noi (ig. 1): Imp(erator)
Caesar divi Nervae (ilius) Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus) ponti(ex)
maximus trib(unicia) pot(estate) III pater patriae co(n)s(ul) III, montibus excisi[s]
anco[ni]bus sublatis via[m] [ecit] . În amonte de această, soldaţii din legiunile
IIII Flavia şi VII Claudia, care au lucrat la drum, închină o inscripţie lui Hercules.
De asemenea, pentru a permite navigaţia pe Dunăre, împiedicată de pragurile
(cataractele) de la Porţile de Fier, împăratul a pus să se sape (între actualele
localităţi Šip şi Carataš din Serbia), un canal în lungime de 3220 m; această acţi-
une este consemnată şi ea de o inscripţie din anul 101 (descopertă la Carataš):
Imp(erator) Caesar divi Nervae (ilius) Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus)
ponti(ex) max(imus) trib(unicia) pot(estate) V p(ater) p(atriae) co(n)s(ul) IIII, ob
periculum cataractarum, derivato lumine, tutam Danuvu navigationem ecit .
O altă inscripţie, descoperită tot la Carataš, menţionează un mil(es) leg(ionis)
IIII Fl(aviae) cataract(tarum) stationis Dia[na]e . În această zonă, Procopius (De
aediiciis, IV, 6) menţionează Caput Bovis, construcţie a lui Traian, denumită
astel probabil datorită utlizării animalelor (boilor) pentru tracţiunea navelor
(în amonte) pe canal.
Drobeta (toponim dacic) revine în actualitate cu ocazia războiului dacic
al împăratului Traian, odată cu construirea podului de piatră de peste Dunăre.
Această lucrare fără precedent a fost realizată de către arhitectul Apollodor
din Damasc; el şi-a descris opera într-o lucrare, dar care s-a pierdut (la aceasta
face referire Procopius din Caesarea, De aedificiis, IV, 5, 13); o descriere suc-
cintă, dar clară, ne-a transmis istoricul Cassius Dio (LXVIII, 12,1), iar mai târ-
ziu poetul bizantin Tzetzes (Chiliades, II, v. 65–91), După aceşti autori, podul
avea o lungime de 3570 de picioare, ceea ce ar echivala cu 1134,90 m; acest
pod era susţinut de 20 de picioare, ceea ce înseamnă o distanţă între ele de
aproape 60 m – ceea ce putea însemna accelerarea curentului apei, consti-
tuind un pericol pentru navigaţie. Aceasta pledează în plus pentru ideea că
apele fluviului au fost abătute prin construirea unui canal pe malul moesic (în
parte existent şi astăzi, ca un „braţ mort”), al cărui capăt era în dreptul locali-
tăţii Cladova (Serbia). Acest canal completa pe cel construit în anul 100 (vezi
supra, nota 17); în acest fel, navigaţia ocolea deopotrivă pragurile şi podul
(ale cărui ruine, în antichitatea târzie, vor constitui un alt impediment pentru
trecerea vaselor).

Drobeta în timpul războiului dacic al împăratului Traian | 123
Punerea în lucru a podului s-a petrecut, după Cassius Dio (LXVIII, 13, 1–6),
îndată după încheierea păcii, în 102; la construirea podului au luat parte deta-
şamente din legiunile V Macedonica, VII Claudia, XIII Gemina, precum şi din
cohortele I Cretum, II Hispanorum şi III Brittonum, conorm dscoperirilor de
ştampile tegulare .
Actul memorabil al inaugurării podului de către însuşi împăratul Traian,
la începutul anului 106, este consemnat prin scenele Columnei (XCVIII–XCIX =
85). Mai intâi, este reprezentat un castru de piatră, dar având în interior doar
corturi; aşa cum decurg imaginile, este vorba de castrul de pe malul drept al
Dunării, de la Costol (Serbia) (în antichitate Transdrobeta ). În continuare, legat
printr-un dublu portal, este redat podul construit de Apollodor din Damasc.
Apoi, în prim plan, este redată ceremonia inaugurării podului de către împăra-
tul Traian.
Scena următoare (C) se poate localiza pe malul stâng al Dunării, la
Drobeta. În planul din spate se observă mai întâi o altă ortiicaţie, având în
interior câteva construcţii de lemn (scânduri); este castrul construit de cohors
I Antiochensium, cum alăm dintr-o inscripţie (probabil inscripţia inaugurală).
Clădirea următoare a ost recunoscută de Radu Vulpe şi arhitectul Dinu
Antonescu ca iind un amiteatru roman; el este o construcţie provizorie (des-
tinat soldaţilor care lucrau la construcţia podului), iind realizat din lemn.
Aspectul lui exterior indică două nivele, parterul cu arcade (intrarea care se
vede este cea din aţă; cele laterale şi cea din spate nu se văd) şi etajul cu des-
chideri triunghiulare; tribunele prezentate pe Columnă sunt cele de la etaj.
Amiteatrul militar de la Drobeta a ost identiicat de curând prin cercetă-
rile arheologice. Astel, în toamna anului 2010, lucrările edilitare desăşurate în
curtea Muzeului Porţilor de Fier din Drobeta Turnu-Severin au dus la descope-
rirea urmelor unui monument de piatră, de mari dimensiuni, situat la circa 150
de metri vest de castrul roman şi la circa 100 de metri est de termele romane.
Zona este mărginită la sud de calea erată şi de o pasarelă pietonală de beton.
S-au ăcut de îndată săpături de salvare, pe o supraaţă de aproximativ
45 × 35 m. Pe întreaga supraaţă a apărut un zid în ormă de semicerc, cu raza de
aproximativ 15 m şi grosimea de 0,60–0,70 m, realizat din piatră de râu legată cu
mortar; se păstrează până la o înălţime de 0,50–2,00 m. Monumentul ost iden-
tiicat drept un amiteatru roman. Înspre partea de sud (dinspre Dunăre), spre
est (spre castrul roman) şi spre nord au ost identiicate intrările amiteatrului.
Săpăturile arheologice au ost reluate, în anul 2012, de o echipă mixtă de
cercetători de la Institutul de Arheologie din Bucureşti şi Muzeul Porţile de Fier;
s-au desăşurat în perioada 16 iulie – 15 august şi 15 septembrie – 1 octombrie
2012, în jumătatea de vest a supraeţei, rămasă neatinsă. S-au executat şase
secţiuni pe lungimi variabile (între 18–20 m), cu lăţimea de 2 m; în toate a ost
surprins zidul de piatră al construcţiei. Săpăturile au continuat în vara acestui
an (15 iunie – 14 august 2013), când s-a cercetat complet poarta de est.

Pe baza cercetărilor, s-a stabilit că amiteatrul avea o ormă uşor elip-

soidală, cu axele de 35 (E-V) 37 (N-S) m. Zidul este realizat din piatră de râu,
neasonată, legată cu mortar. Are grosimea de 0,60–0,70 m. A ost surprins pe
o înălţime de 0,30–1,30 m, neiind încă atinsă temelia acestuia în nici o secţi-
une. Amiteatrul avea patru intrări: una situată înspre castrul roman, pe latura
de est; alta pe latura de sud, spre Dunăre; o intrare în partea de nord şi alta
pe latura de vest. Materialul numismatic sugerează o uncţionarea a monu-
mentului în secolul al II-lea e.n. Săpăturile din anul 2012 conirmă ipoteza lui
Radu Vulpe, care identiica monumentul circular din scena C de pe Columna lui
Traian ca iind un amphitheatrum castrense.
O scenă de pe Columna lui Traian (XXX) mai redă un amiteatru militar,
lângă un castru legionar de la Dunăre, oarte probabil la Viminacium; acesta a
ost identiicat de curând şi prin cercetările arheologice.
În Dacia mai cunoaştem un amiteatru militar, la Micia; a ost identiicat
cercul arenei cu axele măsurând 31,60 × 29,50 m; probabil şi acesta avea tri-
bunele de lemn. Un alt amiteatru se presupune a i existat la Stolniceni (jud.
Vâlcea) (Buridava), pe baza unei otograii aeriene. În schimb, cunoaştem
alte două amiteatre urbane de piatră. Cel mai mare se ală la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa şi a ost identiicat pe cale arheologică; este de ormă elipsoi-
dală, axele măsurând 88 × 69 m, iar cele ale arenei 61 × 47 m. Celălalt amiteatru
se cunoaşte la Porolissum; el a ost ridicat la început probabil tot din lemn, căci
o inscripţie din anul 157 arată că, iind ruinat de vechimme (vetustate dilap-
sum), a ost reăcut din ordinal procuratorului-guvernator al provinciei Dacia
Porolissensis (denuo ecit); acesta a ost scos parţial la lumină de cercetările
arheologice (axul lung măsoară 60 m).
Mai departe, tot în scena C, istoricul R. Vulpe recunoştea „nişte case
înguste şi un templu de zid cu coloane laterale”. Ţinând seama de topograia
arheologică a zonei, am propus a identiica în locul respectiv thermele romane;
acestea sunt situate la nord de amiteatru, în panta terasei Dunării. Este vorba
de prima ază a thermelor, cea din timpul lui Traian, ridicată probabil de un
detaşament din legiunea V Macedonica; la începutul secolului al III-lea, vor i
reăcute de cohors I sagittariorum.
Tot la Drobeta, îndată după inaugurarea podului, se petrece un eveniment
de ordin diplomatic, reeritor la relaţiile Imperiului cu populaţiile transdanubi-
ene. În planul din aţa celor trei ediicii menţionate (castru, amiteatru, therme;
scena C = 86) este prezentată o solie compusă din reprezentanţi ai unor nea-
muri barbare veniţi să trateze cu împăratul intrarea în clientela romană. În
partea dreaptă a scenei este redat împăratul Traian, în costum paşnic de călă-
torie; el salută pe soli ridicând braţul drept cu palma desăcută, iar în stânga
ţine un sul (papir sau pergament), conţinând ără îndoială documentul (oe-
dus) ce urma a i încheiat. În spatele împăratului se mai văd două personae cu
barbă (identiicate a i arhitectul Apollodor şi generalul P. Aelius Hadrianus),

doi sodaţi (equites singulars Augusti) , iar în aţă un personaj cu mâna înclinată,
care pare a prezenta pe soli. R. Vulpe recunoştea între aceşti barbari doi buri
(aşa cum apar în scena XXVII a Columnei, precum şi pe relieurile troeului de
la Adamclisi), chiar câţiva daci (din cei nealaţi sub autoritatea lui Decebal),
precum şi un personaj purtând pe cap o căciulă conică (un sarmat?). La mar-
ginea stângă a grupului se văd alţi doi barbari, purtând pe cap coiuri conice şi
având la brâu câte o sabie scurtă, lângă caii lor, probabil pregătiţi să încalece;
Patsch şi Vulpe credeau că este vorba de sarmaţii iazigi, care aveau motive să
ie nemulţumiţi (nesatisacerea pretenţiilor lor teritoriale, după cum ne inor-
mează Cassius Dio, LXVIII, 10, 3).
Se pare că rezultatul soliei nu a ost pentru barbari pe măsura aşteptărilor.
După război, sarnaţii iazygi aveau să se revolte, P. Aelius Hadrianus, devenit
guvernator al Pannoniei Inerioare, iind obligat să poarte un veritabil război
cu aceştia. De asemenea, din biograia viitorului împărat Hadrian, din Historia
Augusta, alăm că, la începutul domniei acestuia, sarmaţii se revoltă iarăşi:
astel, cu sarmaţii iazygi, Hadrian poartă război (misiunea operaţiunilor iind
încredinţată lui Q. Marcius Turbo); de asemenea, mai alăm din sursa citată, „că
regele roxolanilor, care se plângea de micşorarea stipendiilor [desigur, această
reducere usese ăcută de către Traian, în anul 106], cunoscând motivul nemul-
ţumirii, (Hadrian) a ăcut pace” (cum rege Rhoxalanorum, qui de imminutis sti-
pendiis querebatur, cognito negotio, pacem ecit (SHA, Hadr., 6, 8). Cu ocazia aces-
tor evenimente, revine în actualitate şi Drobeta. Abia sosit în Moesia Superior,
împăratul Hadrian hotărăşte distrugerea, poate doar temporară, a construcţiei
(suprastructurii) de lemn a podului. Tot acum eectuează o reormă a adminis-
traţiei Daciei, prin organizarea a două provincii: Dacia Superior (echivalând cu
osta provincie creată de Traian: cea mai mare parte din Transilvania, Banatul,
vestul Olteniei) şi Dacia Inerior (doar estul Olteniei şi sud-estul Transilvaniei;
teritorii care aparţinuseră Moesiei Inerioare). De asemenea, cel mai târziu în
anul 123, cu ocazia vizitei în provinciile Imperiului, Hadrian a ajuns probabil şi
în Dacia; atunci a continuat reorma administrativă, prin organizarea celei de-a
treia provincii: Dacia Porolissensis. Totodată, două aşezări romane din Dacia au
ost ridicate la rangul de oraş: municipium Hadrianum Drobetensium şi munici-
pium Hadrianum Napocensium, oarte probabil, tot de către împăratul Hadrian,
a ost creat municipium Romulensium.

DROBETA À L’ÉPOQUE DES GUERRES

DACIQUES DE L’EMPEREUR TRAJAN
(Résumé)
On croit que, pendant l’hiver de 105/106, l’empereur Trajan tint son quartier à
Drobeta; au printemps, il procéda à l’inauguration du pont sur le Danube, l’oeuvre de
l’archtecte Apollodore de Damas (scène XCIX). Dans la scène C, sont présentés trois
édiices – qui ont été identiiés avec le camp romain, un amphithatre militaire en bois
(mis partiellement au jour par les ouilles de 2010–2013) et les bains romains.
Explicatia planselor / Explication des dessins

Pl. I. 1. Cazane – Djerdap. Tabula Traiana, 2. Columna Traiana. Scena XCIX. Inaugurarea
podului de către împăratul Traian / Pl. I. 1. Chaudières – Djerdap. Tabula Traiana
2. Columna Traiana. Scène XCIX. L›inauguration du pont par l›empereur Trajan.
Pl. II. 1. Columna Traiana. Scena C: castrul, amiteatrul, thermele solia barbară la
împăratul Traian, 2. Planul amiteatrului roman (săpăturile din 2010–2013) /
Pl. II. 1. Columna Traiana. Stade C: camp, amphithéâtre, thermele un message
barbare de l›empereur Trajan, 2. Plan de l›amphithéâtre romain (2010–2013 des
ouilles).
Bibliografie/Bibliographie
AÉ - L’Année épigraphique, Paris.
CIL - Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin
IDR - Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti.
ILS - H. Dessau, Inscriptiones Latinae Selectae, Berlin, I–III, 1892–1916.


2
Pl. I.

Pl. II.

DROBETA ŞI STILUL POLICROM

ÎN ARTA BIJUTERIILOR
Ana-Cristina HAMAT
Cuvinte cheie: Drobeta, Viminacium, stilul policrom, secolul al III-lea,

bijuterii.
Key words: Drobeta, Viminacium, polychrome style, the IIIth century, jewelry.
Î n peisajul artei imperiale romane, artele miniaturale reprezintă un

domeniu important, asociat cu o evoluţie specifică, diferită uneori de
aceea a domeniul de bază. Această evoluţie a fost gradată în general de
condiţiile politice şi economice, dar şi de anumite elemente specifice care
ţin de mentalitatea omului antic, de religie acestuia şi inevitabil de facto-
rul foarte important numit modă. Din această cauză studiul evoluţiei artei
bijuteriilor este strâns legat de istoria politică şi economică a Imperiului,
adeseori schimbările politice sau cele economice au determinat o schim-
bare de stil1.
Prezentul articol doreşte să aducă în discuţie pătrunderea stilul policrom
în Dacia şi descoperirile de pe teritoriul provinciei care îi pot i atribuite.
Pentru început se impun câteva precizării asupra a ceea ce poate i con-
siderat ca şi stil policrom în Imperiu. Aceasta este o denumire convenţională,
aleasă de către cercetători, pentru că, deineşte cel mai bine evoluţia stilului
imperial, în arta bijuteriilor pe parcursul secolelor II- III. Deşi acestă denumire
apare în diverste studii şi note de specialitate axate pe analiza podoabelor în
secolelor II- III2 şi este menţionată chiar şi în bibliograia românească3, până
acum ea nu a ăcut obiectul unui studiu de sine stătător.
În România, cel care îl aduce pentru prima dată în discuţie este cercetă-
torul M. Gramatopol4, acesta olosiind denumirea pentru a-şi explica evoluţia
bijuteriilor şi dierenţele stilistice apărute la dierite grupuri de podoabe.
1
„dacă emeile nu se găteau în străvechile vremuri,/ e pentru că soţii lor nu se îngrijeau aşa
mult (...) viaţa era ţărănească –nainte, azi Roma stăpână/ peste întreg pământul are atâtea
comori !” (Ovidiu Arta Iubirii , Amoruri, 3).
2
Popović 1996, p. 127; Popović 2001, p. 157; Milovanović 2004, p. 8–9.
3
Gramatopol 1971, p. 30; Gramatopol 1991.
4
Stilul policrom este amintit ără însă a i deinit în totalitate, deşi autorul aduce în discuţie
caracteristicile acestuia (Gramatopol 1991, p. 192).

130 | ANA-CRISTINA HAMAT
Pe teritoriul Imperiului, stilul policrom se răspândeşte pe parcursul seco-

lelor II–III şi reprezintă de apt transpunerea luxului imperial în arta bijuterii-
lor, prin podoabe rezervate în special unor elemente din ornamenta uxoria aşa
cum sunt colierele, cerceii, diademele şi unele inele5, menite să suplimenteze
şi să pună în valoare armecele eminine6 precum şi să ateste locul acesteia în
amilie şi mai ales al amiliei purtătoarei în societate 7.
Pentru a înţelege ce este stilul policrom, este necesară o mică incursiune în
arta bijuteriilor din primul secol de viaţă al Imperiului, acesta reprezentând, de
apt, rădăcina acestui stil. În studiul său cu privire la artele miniaturale în anti-
chitate, M. Gramatopol remarca şi totodată scotea în evidenţă caracteristicile
bijuteriilor romane în secolul I şi anume:
– Împletirea ormelor geometrice;
– Descompunerea liniară a elementelor unitare;
– Eecte abstracte create prin policromie.8
Aceste caracteristici, au ost completate de inovaţii provinciale însă ără
un impact major, în viziune autorului9. Provinciilor le lipsea dinamismul care
avea să ie imprimat de schimbările politico-economice ale secolului al II-lea.
De asemenea, M. Gramatopol stabilea pe baza bibliograiei, existenţa a două
direcţii în arta bijuteriilor la începutul secolului al II-lea, direcţii care vor uziona
spre mijlocul acestui secol10. Acest apt va avea două eecte vizibile aproape
imediat: pe de o parte provincializarea podoabelor, pe de altă parte coagularea
stilului policrom. Prin urmare acesta este punctul în care asistăm la apariţia a
două stiluri, unul provincial, care reprezintă de apt o reinterpretare a inlu-
enţelor locale prin prisma civilizaţiei şi religiei romane, iar, pe de altă parte,
stilul policrom care, de apt, reprezintă evoluţia tulpinii principale, ce se poate
conunda cu luxul imperial. Această evoluţia a ost stabilizată abia în secolu-
lui al III-lea, odată cu introducerea emailului şi olosirea ca şi tehnică, a opus
interrasile , speciică romană. Foarte interesantă este discuţia autorului legată
de dierențele stilistice ale bijuteriilor primului secol al Imperiului şi stilul biju-
teriilor celui de-al doilea secol, între care există deosebiri de substanţă, deși nu
se poate vorbi despre o ruptură clară şi, mai degrabă, totul trebuie privit ca şi
o evoluţie irească11.
5
Hamat 2012, p. 130.
6
„Frumuseţea este un dar al zeilor, însă câte emei se pot mândri cu acest har.[..] Îngrijirile prin
podoabe vă vor înrumuseţa, iar în lipsa gătelilor cel mai rumos chip îşi pierde întreaga strălu-
cire” (Ovidiu, Arta Iubirii , 3).
7
Gramatopol 1991, p. 191.
8
Ibidem 1991, p. 192.
9
Ibidem, p. 192–193.
10
Este vorba despre, bijuteriile lucrate din tablă sau sârmă de metal opuse celor la care accen-
tul nu se pune pe supraaţă ci pe elemental litic (Gramatopol 1991, p. 192).
11
Pentru a nu i conundat cu gurupul de bijuterii elenistico- romane din secolul I î. Chr., adică
cu stilul Imperiului timpuriu, stillul policrom trebuie privit ca o evoluţie coloristică şi în pri-
mul rând tehnică, prin asimilarea inluenţelor elenistice.

Drobeta şi Stilul Policrom în arta bijuteriilor | 131
Stilul policrom are ca şi caracteristici orma opulentă, materialul preten-

ţios, în general metale nobile drept suport pentru pietre preţioase şi semipreţi-
oase, iar ca tehnică a ost introdusă opus interrasile. Deşi se consideră că acest
stil este reprezentativ pentru secolele II- III, el nu este altceva decât o continu-
are irească a stilului Imperiului timpuriu, marcat de luxul orbitor al secolului
al II-lea. Prin urmare reprezintă îmbinarea ericită între policromia venită din
Orient12 şi preerinţa pentru opulenţă tipic romană.
Pe teritoriul Daciei se regăsesc relativ puţine piese care se pot încadra
acestui stil; cel mai reprezentativ este un ragment de cercel care provine din
cercetarea arheologică a castrului de la Romita- Certiae13. Acestuia i se adaugă
o descoperire recentă de la Tibiscum – Iaz, unde în context civil, de această
dată, a ost descoperit un pandantiv de cercel14, care poate proveni, ie de la
un cercel cu pandantiv, ie de la un cercel de tipul candelabru.
Cele mai multe bijuterii de acest el au ieşit la iveală datorită cercetărilor
arheologice de la Drobeta15. Este vorba despre două coliere şi o serie de cer-
cei16 care pot i atribuiţi cu precădere acestui stil.
Primul dintre aceste coliere are în componenţă un medalion deosebit17.
Piesa a ost descoperită pe teritoriul oraşului modern Drobeta şi se ală în pre-
zent în colecţia MNIR18. Lucrat din aur, medalionul completează un colier care
are în componenţă mărgele de agat. La capătul opus sistemului de închidere
se ală un disc cu o panglică îngustă, sudată median şi înnodată deasupra dis-
cului. În partea inerioară are încastrată o camee din pastă de sticlă cu relie
alb pe ond închis, decorată cu reprezentarea lui Hercule în luptă cu Cerberul19.
Sistemul de ixare al cameei este ormat dintr-o bordură de ormă torsionată,
regăsită la mai multe piese provenite de la Viminacium şi datate între secolele
II–IV20, dar şi la Aquincum, unde au ost datate în secolul al III-lea21. Acest colier,
care se încadrează oarte bine stilului policrom datorită jocului de culori suge-
rat de textura dierită a materialelor, ar putea proveni dintr- un atelier de la sud
de Dunăre22, iind, probabil, executat la sârşitul secolului al II-lea sau chiar la
12
Ivana Popović avansa idea că această modă a ajuns la Viminacium venind direct din Est, din
atelierele siriene (Popović 2001, p. 157).
13
Matei, Bajusz 1997, pl. CIX.
14
Ardeţ 2012, p. 53–54, ig. 5.
15
Bijuteriile descoperite pe teritoriul Drobetei, au ost publicate, în două studii de speciali-
tate , pe parcursul anului 2012 (Hamat 2012; Hamat 2012a).
16
Zece exemplare.
17
Gramatopol, Crăciunescu 1967, p. 150; Gramatopol 1971, p. 29; Bălăceanu 2006, p. 81; Hamat
2012.
18
MNIR, nr. inv. C491.
19
Hamat 2012, p. 114.
20
Popović 2001, p. 42.
21
Facsády 2009, p. 117, nr. cat. 242.
22
Viminacium, Ratiaria sau Novae sunt pomenite ca şi posibile centre de către I. Popović
(Popović 2001, p. 42–43; Popović 2003, p. 57; Golubović 2004, p. 88; Hamat 2012, p. 114).

începutul celui de-al III-lea23, în momentul în care cultul lui Hercule înloreşte în
timpul dinastiei Severilor24. Cameea de sticlă25 îşi găseşte o analogie perectă
într-o camee romană de provenienţă necunoscută, alată în prezent în colecţi-
ile Muzeului Ermitaj26 şi datată între sec. I. a. Chr. şi sec. I. p. Chr. Astel de pan-
dantive suspendate la capătul unui colier, completate cu mărgele de sticlă27 şi
pietre semipreţioase au ost olosite intens în secolele II- III28, iind răspândite
pe tot cuprinsul Imperiului. În articolul publicat în 2012, cu privire la unele din-
tre bijuteriile descoperite la Drobeta, oeream o datare mai restânsă decât a
doamnei M. Bălăceanu, care a publicat acest colier şi a atribuit această piesă
atelierului de la Drobeta, iind datat, în opinia domniei sale, în perioada secole-
lor II- III29. Este clar însă că este vorba despre o mară de import, provenită pro-
babil din atelierele de la sud-de Dunăre, posibil, de la Viminacium, datându-se
în prima jumătate a secolului al III-lea, în intervalul cuprins între anul 200 şi
domnia lui Alexandru Severus30.
Cel de-al doilea colier, este unul sub ormă de zale de care sunt atârnate
pandantive din aur şi argint sub orma unor runze de salcie, precum şi mărgele
din granate şi smaralde, alături de un medalion de tip amoretă. Piesa desco-
perită la Drobeta31, a ost publicată ără o datare clară de către M. Bălăceanu32.
Înclinăm să credem că este vorba despre secolul al III-lea, pentru că această
piesă îmbină masivitatea oerită de runzele de salcie din aur cu stilul policrom
soisticat, la care se adaugă motivul medalionului, datat între secolele III- IV,
pe teritoriul Serbiei33. Colierul este reprezentativ pentru îmbinarea policromiei
orientale cu tradiţia elenistică a orevrăriei balcanice34, apt care a dus la crea-
rea unor exemplare deosebite, încadrate stilului policrom.
Alături de coliere, la Drobeta se regăsesc în descoperiri mai multe tipuri
de cercei care se pot încadra stilistic în stilul policrom. Aceştia au mai multe
variante, cum ar i cercel de tip verigă cu aplicaţii din sticlă sau metal, cercel de
tip verigă cu pandantiv, cercel de tip verigă cu caseta sudată pe aceasta, cercel
23
Credem că datarea oerită de M. Gramatopol şi M. Bălăceanu trebuie restrânsă (Gramatopol,
Crăciunescu 1967, p. 150; Gramatopol 1971, p. 29; Bălăceanu 2002, p. 146).
24
Popović 2001, p. 43.
25
În secolul al II-lea odată cu stilul policrom, a intrat în vogă medalionul cu camee din pastă de
sticlă sau piatră semipreţioasă (Popović 1996, p. 127).
26
Piesa are nr. 63 în cadrul catalogului digital, vezi http://www.hermitagemuseum.org.
27
Sticla este un material comun olosit la realizarea bijuteriilor mai ales pentru clasele ine-
rioare ale societăţii romane. Fiind mai iefină decât pietrele semipreţioase, din ea se puteau
realiza mărgele rumoase, care se potriveau cu gustul policrom al secolelor II- III.
28
Popović 1996, p. 134.
29
30
Hamat 2012, p. 115.
31
Bălăceanu 2002, pl. VI; Bălăceanu 2006 a; Hamat 2012, p. 117–118.
32
33
Popović 1996, p. 135.
34
Popović 2001, p. 157.

cu spinul în ormă de S şi cercel de tipul candelabru 35. În total este vorba des-
pre zece exemplare36. Aceştea au ost dataţi în perioada secolelor II–III, cei mai
mulţi dintre ei chiar în secolul al III-lea. În ormele simple, cerceii pot i realizaţi
în atelierele provincial. Însă, în orme elaborate, aşa cum este cazul cerceilor
de la Drobeta, B. Milovanović opina pentru atribuirea unor centre de producţie
în partea estică a Imperiului37 şi prin urmare să ie vorba de importuri. Credem
că, în condiţiile prezenţei la Viminacium a unor meşteri veniţi din Orient, se
poate vorbi, totuşi, despre ateliere locale38 cu astel de inluenţe. Cerceii desco-
periţi la Drobeta au analogii perecte în descoperirile de astel de arteacte de
la Viminacium, ceea ce ar putea să indice aptul că au ost cumpăraţi şi aduşi
în oraşul de pe Dunăre, din atelierele de aici. Oricum, orma mai pretenţioasă
impune un material mai pretenţios, în speţă aurul, care să scoată în evidenţă
strălucirea pietrelor şi, prin urmare, să realizeze principalul deziderat al stilu-
lui policrom. În necropola de la Viminacium39 astel de cercei, au ost dataţi în
uncţie de subtipuri între secolele II–IV40. Fiind piese de mici dimensiuni, cerceii
pot i realizaţi din metal preţios, ără teama că ar putea costa o avere, exempla-
rele mai elaborate, cum este cazul cercelului sub ormă de candelabru desco-
perit la Drobeta, care necesită o anumită specializare, prin urmare sunt destul
de rari şi costă mult mai mult decât o pereche obişnuită.
Colierele şi cerceii din aur provin din cercetările eectuate la Drobeta,
centru comercial bogat, locuit de negustori, oameni cu dare de mână şi care
în acelaşi timp călătoresc mult. Prin urmare noutăţile41 (cum ar i stilul poli-
crom) sunt adoptate relativ repede. În ceea ce priveşte colierele de metal pre-
ţios şi modul de a le decora, avem mai multe modalităţi, de la pandantive sau
mărgele din sticlă şi piatră semipreţioasă, la pandantive din metal de dierite
orme. În secolul al II-lea odată cu stilul policrom, a intrat în vogă medalionul
cu camee din pastă de sticlă sau piatră semipreţioasă42, care suplimentează
strălucirea colierului. Asemenea medalioane sunt cunoscute pe tot teritoriul
Imperiului, iind datate între secolele II–IV43. La sud de Dunăre, astel de camee
au ost găsite la Viminacium44, altele au loc de descoperire necunoscut45, o
35
Hamat 2012, p. 119–123.
36
Aceşti cercei sunt realizaţi din aur, la care au ost adăugate, agat, sardonix, smarald, rubin,
ametist, sticlă, ei au ost trataţi într- un articol publicat de noi în 2012 (Hamat 2012).
37
Milovanović 2004, p. 18.
38
Popović 2005, p. 100.
39
Golubović 2004, p. 87, ig 5/6.
40
Milovanović 2004, p. 14.
41
Credem că situaţia economică a oraşului şi a cetăţenilor săi este cea care stă la baza cumpă-
rării acestor bijuterii.
42
Popović 1996, p. 127.
43
Ibidem, p. 127.
44
Popović 1996, p. 190–192, nr. cat. 136–137, 141–142–144.
45
Ibidem, p. 190–192, nr. cat.135, 138–140, 143.

alta provine de la Remesiana46, altele au ost descoperite în Bulgaria de azi la

Ratiaria47 şi Durostorum48, precum şi în România la Capidava49. În ceea ce pri-
veşte analogiile pentru cerceii, îi amintim, în primul rând, pe cei alaţi în colec-
ţiile Academiei sau ale MNIR, cu loc de descoperire în Dobrogea şi publicaţi de
M. Gramatopol în mai multe rânduri50.
În ceea ce priveşte răspândirea în Dacia, acest stil nu reuşeşte decât în
două cazuri să depăşească linia Dunări, majoritatea descoperirilor de acest
gen concentrându-se în zona Drobetei. Desigur că, acesta ar putea reprezenta
un stadiu al cercetărilor şi pe viitor numărul descoperirilor de acest el ar putea
să crească. Însă, numărul mare al bijuteriilor descoperite la Drobeta şi care
pot i încadrate stilului policrom, nu se schimbă. Acestea ne duc la concluzia
că oraşul a reprezentat poarta de intrare a acestei mode pe teritoriul Daciei,
probabil dinspre atelierele Moesiei Superior şi mai ales dinspre centrul de la
Viminacium. În acest centru este atestat deja un melanj între Orient şi Occident
în arta bijuteriilor. Situaţia se datorează în primul rând cererii venite din piaţă,
ormulată de emigranţi veniţi din est51 şi probabil a stabilirii aici în secolul al
III-lea a unor meşterii veniţi din zona Orientului52. Acesta este probabil motivul
pentru care policromia se ală la mare cinste aici. Policromia excesivă, un gust
mai degrabă oriental53, practicată de către meşterii de la Viminacium, aduce
cu sine renunţarea la masivitate şi aerisirea privirii prin introducerea mărge-
lelor din piatră preţioasă, semipreţioasă sau chiar sticlă, începând cu secolul
al II-lea şi mai ales pe parcursul celui următor54. Interesant este aptul că, în
provinciile Danubiene, tehnica opus interrasile nu este prea des olosită55, în
timp ce, în provinciile occidentale apar oarte multe obiecte decorate în acest
mod. În urma descoperirilor acestui gen de podoabe, se pare că, tehnică se
răspândeşte până în Pannonia, unde la Aquincum apare un ac de păr 56, iar la
Brigetio un inel57 decorate în acest el. În cele două Moesii şi în Dacia, avem
46
Popović 2001, nr. cat 71.
47
Ruseva- Slokoska 1991, p. 149, nr. cat. 127–128.
48
Ibidem, p. 149, nr. cat. 129.
49
Covace 2009, p. 470; Lungu, Covace, Chera 2012, p. 131.
50
Gramatopol, Theodorescu 1966; Gramatopol, Crăciunescu 1967; Gramatopol 1971.
51
Mirković 1986, p. 58–59; Popović 2001, p. 157.
52
Popović 2005, p. 100.
53
Gramatopol 1971, p. 30.
54
Ruseva- Slokoska 1991, p. 149, nr. cat. 129; Popović 1996, p. 131.
55
Descoperiri de acest el sunt puţine în ceea ce priveşte bijuteriile, astel avem un inel descope-
rit la Nicolaievo în Bulgaria, un ragment de cercel descoperit în castrul de la Romita- Certiae,
precum şi un inel de la Pontes, unul cu loc descoperire necunoscut, un altul care provine de
la Viminacium, precum şi un medalion descoperit la Octavum, alături de o încheietoare de
colier de la Margum (Popović 2003, p. 45; Matei, Bajusz 1997, pl. CIX; Popović 2001, nr. cat 12,
23, 24, 61–62).
56
Facsády 2009, p. 89.
57
Borh, Számadó 2003, p. 49; Számadó 2010, ig 3.

un număr destul de mic de obiecte decorate în această tehnică58. O posibilă

explicaţie o reprezintă problemele de ordin militar şi economic prin care trec
aceste provincii, secolul al III-lea reprezintă o perioadă agitată care împiedică
răspândirea noilor tehnici de lucru în arta bijuteriilor. O altă posibilă explicaţie
este modul cum ajunge acest stil aici şi anume acesta ajunge în atelierele de
la sud de Dunăre în ormă incompletă. Această airmaţie are la bază evoluţia
stilului în Imperiu. Se ştie de exemplu că el a luat naştere în atelierele orientale,
siriene, aşa cum susţine Ivana Popović59. De aici a călătorit spre Roma odată
cu oamenii. Ajuns în „oraşul etern” , va întâlni tehnica opus interrasile, dezvol-
tată în provinciile occidentale, iar din această întâlnire ericită s-a dezvoltat
mai apoi stilul policrom caracteristic Imperiului în secolele II–III. Însă, aşa cum
am prezentat mai sus, Viminacium beneiciază de un alux direct de populaţie
orientală- printre care şi meşteri care aduc cu ei policromia orientală, dar ără
tehnică, deoarece stilul policrom nu era pe deplin ormat. De aceea, majoritate
bijuteriilor care au ost atribuite acestui stil, descoperite în cele două Moesii şi
Dacia60, prezintă doar câte o caracteristică, aceasta iind de obicei policromia.
Aerisirea metalului, se ace într- un limbaj arhaic, adică zale sau spaţii mult sub-
ţiate, pentru a oeri privitorului iluzia optică a „nimicului” , accentul se pune în
continuare pe elementul litic.
Agitaţia provocată de repetatele invazii şi războaie pe parcursul acestui
secol, precum şi retragerea aureliană, au ăcut probabil ca în Dacia să regă-
sim bijuterii în stilul policrom- care probabil că intră în provincie până la sâr-
şitul dinastiei Severilor61, însă ără ca aici să pătrundă opus interrasile, tehnică
care se dezvoltă în Imperiul Roman tocmai în secolul al III-lea. Absenţa stilului
policrom, în orma sa cea mai evoluată, corespunzătoare secolului al III-lea,
se poate traduce prin existenţa unui nivel aproape cazon în arta bijuteriilor, în
ceea ce priveşte materialele preţioase (aur, argint, pietre preţioase şi semipre-
ţioase) şi tehnica lucrării bijuteriilor.
Pentru a încheia, am dori să reamintim ceea ce spunea Plinius cel Bătrân
despre lux şi anume:
„adevărata glorie a luxului este să stăpâneşti ceea ce poate pieri dintr-o
dată cu totul”62
Însă, la inal, mai rămâne încă o întrebare: într- o provincie în care totul
poate pieri dintr-o dată cu totul, oare care este adevărata natură a luxului?
58
Vezi nota 55.
59
Popović 2001, p. 157;
60
Singura excepţie o constituie cercelul descoperit în castrul de la Romita, acesta prezintă poli-
cromie – având încastrat un rubin, şi traorajul destul de stângace al oii de metal.
61
Pe baza tehnicii de execuţie.
62
Plinius , Naturalis Historia, 33, 5.

DROBETA AND THE POLYCHROME STYLE JEWELRY ART

(Abstract)
This article brings into discussion the problem of polychrome style in the Danubian
provinces, especially on the territory of roman Dacia. This kind of jewelry are very rare
in this provinces and in Dacia, they are focuses on the area of roman city Drobeta. Here
we have two necklaces and ten earrings, which can be included in this style. In the rest
of the roman province Dacia, we have only two other items of this kind. We have to men-
tion that in this area we have only few jewelry worked in the opus interrasile technique.
So, we think that Drobeta was a doorway for the influences from Moesia Superior.
Explicaţia planșelor/Explanation of the plates

Pl. 1. Colier cu cameea reprezentând lupta lui Hercules cu Cerberul descoperit la
Drobeta, apud CIMEC. Bunuri Culturale Mobile Clasate în Patrimoniu Naţional
2 Colier cu pandantiv de tipul amoretă descoperit la Drobeta (apud Bălăceanu
2002, pl. VI), 3. Colier cu pandantiv de tipul amoretă descoperit la Drobeta, (apud
Bălăceanu 2006a, p. 165), 4 Cercel descoperit la Drobeta, (apud Bălăceanu 2006,
pl. I/ 3), 5. Cercel descoperit la Drobeta, (apud Bălăceanu 2006, pl. I/ 2), 6. Cercel
descoperit la Drobeta, (apud Bălăceanu 2006, pl. I/ 4), 7. Cercel descoperit la
Drobeta, (apud Bălăceanu 2006, pl. I/ 1) / Pl. 1. Cameo necklace representing the
battle o Hercules with Cerberus discovered at Drobeta, cited CIMEC. Movable
cultural objects in the National Heritage, 2. Pendant necklace amoreta type
ound in Drobeta, (apud Bălăceanu 2002, pl. VI), 3. Pendant necklace amoreta
type ound in Drobeta, (apud Bălăceanu 2006a), p. 165, 4. Earring ound at
Drobeta, (apud Bălăceanu 2006, pl. I/3), 5. Earring ound at Drobeta, (apud
Bălăceanu 2006, pl. I/ 2), 6. Earring ound at Drobeta, (apud Bălăceanu 2006,
pl. I/ 4), 7. Earring ound at Drobeta, (apud Bălăceanu 2006, pl. I/ 1).
Ardeţ 2012 - A. Ardeţ, „Din viaţa cotidiană de la Tibiscum”, în Tibiscum SN.,
2, 2012, p. 49–59.
Bălăceanu 1999 - M. Bălăceanu, „Podoabe din Oltenia romană. Inele” , în
Drobeta, IX, 1999, p.110–127.
Bălăceanu 2002 - M. Bălăceanu, „Podoabe în Oltenia romană. Coliere” , în
Drobeta, XI-XII, 2002, p. 138–173;
Bălăceanu 2006 - M. Bălăceanu, „Podoabe de aur în Oltenia romană , în
Drobeta, XVI, 2006, p. 76–82.
Bălăceanu 2006 a - Bălăceanu M., Podoabe în Dacia romană, Craiova, 2006.
Borh, Számadó 2003 - L. Borh., E. Számadó, Gemmák, Gemmás Gyűrűk és Ékszerek
Brigetióban, în AAB, I, 4, 2003.

CIMEC 2013 – http://clasate.cimec.ro/

Covace 2009 - Covace, „Consideraţii asupra unor articole de podoabă
descoperite la Capidava”, în Pontica, 42, 2009, p. 465–476.
Facsády 2009 - A. R. Facsády, Aquincumi ékszerek. Jewellery în Aquincum,
Budapesta, 2009.
Golubović 2004 - S. Golubović, „Jewellery and the costume decorations in the
cremations graves rom Viminacium” în ANODOS, 3, 2004,
p. 1–76.
Gramatopol 1971 - M. Gramatopol, „Podoabele în Dacia Romană”, în SCIA, 18,
1971, p. 19–31.
Gramatopol, - M. Gramatopol, R.Theodorescu, „Vechi Podoabe de aur în
Theodorescu 1966 Colecţiile Cabinetului Numismatic al Academiei RSR”, în SCIA,
13, 1966, p. 63–75.
Gramatopol, - M. Gramatopol, V. Crăciunescu, „Les bijoux antiques de la
Crăciunescu 1967 collection Marie et dr. G. Severeanu du Musée d’ Histoire de la
ville de Bucarest”, în RRHA, 4, 1967, p. 137–171.
Gramatopol 1991 - Gramatopol M., Artele Miniaturale în Antichitate, Bucureşti,
1991.
Hamat 2012 - A. C. Hamat, „Podoabe eminine descoperite pe teritoriul
Drobetei antice. Podoabe pentru împodobirea capului şi a
gâtului”, în Drobeta, XXII, 2012, p. 112–145.
Hamat 2012 a - A. C. Hamat, „Podoabe eminine descoperite pe teritoriul
Drobetei antice. I. Podoabe pentru împodobirea mâinilor”, în
Tibiscum S.N., 2, 2012, p. 61–82.
Hermitage http://www.hermitagemuseum.org/
Lungu et alii 2012 - V. Lungu, Z. Covace, C. Chera , Bijuterii antice din aur din
colecţiile Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa,
Bibliotheca Tomitana, VI, Constanţa, 2012.
Matei, Bajusz 1997 - A. Matei, I. Bajusz, Castrul roman de la Romita- Certiae. Das
Römergrenzkastell von Romita-Certiae, Zalău, 1997.
Milovanović - B. Milovanović, „Earrings-symbol o eminity o roman ladies
2004 o Viminacium”, în ANODOS, 3, 2004, p. 1–19.
Mirković 1986 - M. Mirković, Inscriptions de la Mésie Supérieure II. Viminacium
et Margum, Belgrad, 1986.
Ovidiu 2002 - Ovidiu, Arta Iubirii , trad. M. Cimbru, 2002.
Plinius 2004 - Plinius, Naturalis Historia, trad. I. Costa şi T. Dinu, vol. VI, 2004.
Popović 1996 - I. Popović, Les bijoux romains du Musée National de Belgrade,
Belgrad, 1996.
Popović 2001 - I. Popović, „Bijoux en or e ten argent de II e- III e siecle de
la partie Serbie du basin Danubien”, în Die Archäologie und
Geschichte der Region des Eisernen Tores Zwischen 106–275 n.
Chr , Bucureşti, 2001, p. 41–58.

Popović 2001 a - I. Popović, Late roman and early byzantine gold jewelry in
National Museum in Belgrad , Belgrad, 2001.
Popović 2003 - I. Popović, „Bijoux Romains dans les Balkans: traditions
locales et inluence de la romanisation”, în Balcanica, 34,
p. 39–62.
Popović 2005 - I. Popović, „Bracelets rom Viminacium and Sirmium as
evidence o Palmyra goldsmithery inluences on local jewelry
production”, în Starinar , LV, 2005, p. 97–106.
Ruseva-Slokoska 1991 - L. Ruseva-Slokoska, Roman Jewellery. A collection o the
National Archaeological Museum-Soia, Soia, 1991.
Számadó 2010 - E. Számadó, „Régészeti kutatásokKomárom Szony területén, a
Római kori Brigetióban, 1990–2010 között. The Archaeological
research at Komárom (Szony neighbourhood) on the territory
o the Roman Brigetio, 1990–2010). Cercetarea arheologică
de la Komárom (cartierul Szony), pe teritoriul Brigetio-ului
roman, 1990–2010”, în Terra Sebus, 2, 2010, p. 141–177.

2 3
4 5
6 7
Pl. I.

MORMINTE DE INHUMAŢIE,
SECOLELE XIII–XV, DESCOPERITE ÎN
INCINTA CETĂŢII SEVERINULUI
Marin Iulian NEAGOE
Cuvinte cheie: morminte, cetatea Severinului, secolele XIII–XV.

Key words: graves, Severin ortresse, XIII–XIV centuries.
Introducere
Pasionat de istorie şi arheologie, Alexandru Bărcăcilă, iniţial proesor de
limbi clasice al Liceului Traian, apoi director al acestei instituţii, a ost atras şi
de cercetarea arheologică a monumentelor romane şi medievale de la Drobeta,
iind iniţiatorul săpăturilor arheologice sistematice la cetatea Severinului.
După eectuarea unor cercetări de supraaţă, în 1912, prilej cu care sunt
identiicate ruinele bisericii medievale din cetate, Alexandru Bărcăcilă, va rea-
liza câteva sondaje arheologice, în 1915, pentru cercetarea acestui monument,
care va continua și în campanile următoare.
În perioada participării României la Primul Război Mondial săpăturile vor
i întrerupte, iind reluate abia, între 1928–1929, când Alexandru Bărcăcilă îşi
va concentra eorturile în jumătatea sudică a platoului cetăţii şi în jurul bisericii
medievale, reuşind decopertarea parţială a zidurilor acesteia.
Perioada 1928–1935 coincide, din nou, cu întreruperea cercetărilor, excep-
tând o scurtă campaniei, în 1932, când se vor executa câteva sondaje în peri-
metrul bisericii medievale însă, din toamna anului 1936, Alexandru Bărcăcilă
va redeschide săpăturile. Acest an consemnează, practic, debutul cercetării sis-
tematice a ruinelor cetăţii Severinului, care va continua, cu unele întreruperi,
până în anul 19471.
Săpăturile din 19362 au vizat partea estică a zidului de incintă, construit
din piatră legată cu mortar, care a ost surprins prăbuşit până lângă peretele
altarului bisericii, spre nord până la turnul de nord-est, iar spre sud până la
cel de sud-est.
1
Contrar opiniilor exprimate (vezi îndeosebi Cantacuzino 2001, p. 118; Rusu 2005, p. 480;
Măneanu 2009, p. 28) care au acreditat ideea că săpături sistematice au ost eectuate
doar între 1936-1939.
2
Bărcăcilă 1937, p. 149–165.

142 | MARIN IULIAN NEAGOE
De asemenea, au ost eectuate săpături în zona turnului de nord-est al

primei incinte dar și în colţurile de nord-vest şi nord-est ale acesteia.
Un al doilea zid de incintă era vizibil în unele puncte de pe panta înaltă, la o
distanţă de 10–12m de prima incintă, în jumătatea nordică a perimetrului
cetăţii; spre sud traseul acesteia iind greu de observat.
Tot acum a ost săpat şi zidul de est al incintei exterioare, gros de 4 m şi înalt
de 8m, zid lucrat din pietre de râu și de stâncă legate cu mortar de var, având
la interior şi exterior un parament din blocuri de calcar ecarisată. Aproximativ
la jumătatea lungimii zidului incintei exterioare de est a ost identiicat un bas-
tion de artilerie semicircular.
În campania din 1936 s-a procedat și la degajarea pământului şi a dărâ-
măturilor de la poarta din capătul zidului sudic, unde a ost descoperit tunul
de sud-est cu un dimensiunile de 5,50 m–5,70 şi zidurile groase de 1,90–2,90.
Săpăturile din campaniile 1937 şi 1938 au avut drept scop continuarea
cercetărilor şi extinderea secţiunilor trasate în 1936, ca rezultate iind consem-
nate: continuarea săpăturilor în zona incintei de est şi a sectorului sud-vestic
de pe pantă, săparea turnului de sud-vest cu un contraort şi cu prelungirea
zidului nordic.
Alte secţiuni au vizat turnul de nord-vest şi curtina ce se lega de turnul de
nord-est, precum şi zidul de vest şi turnul intermediar de vest, turnul interme-
diar şi zidul de pe panta de est, biserica cu construcţiile de la nord, est şi sud,
construcţiile din latura de sud-est.
Din păcate, în aara câtorva rapoarte unde sunt prezentate rezultatele ree-
ritoare la campaniile din 1936–19393, pentru celelalte campanii, întreprinse de
Al. Bărcăcilă, dispunem astăzi, doar de însemnările ăcute în jurnalele de săpă-
tură, de otograii şi schiţe de mână reprezentând aspecte din timpul lucrărilor
sau planuri şi proile ale unor secţiuni. Cu toate acestea, este oarte diicil de
identiicat, cu exactitate, pe planul general al ortiicaţiei, traseele tuturor sec-
ţiunilor, casetelor sau supraeţelor deschise şi, cu atât mai mult, al precizării
unor elemente de stratigraie, lucru mărturisit inclusiv de Al. Bărcăcilă atunci
când preciza că, absolut toate planurile şi schiţele, realizate cu ocazia săpătu-
rilor de la Cetatea Severinului, au ost pierdute în timpul bombardamentelor
din 19444.
Pentru materialul de aţă, mă interesează, în mod deosebit, rezultatele
campaniei din 1939, care a avut drept scop continuarea cercetărilor şi extinde-
rea secţiunilor trasate în perioada 1936–1938.
Între rezultatele săpăturilor din 1939 au fost consemnate sumar și
descoperiri cu caracter funerar, în interiorul primei incinte a cetăţii, atât la
nord cât și la sud de biserica medievală. Din nefericire, informaţiile privind
dispunerea tuturor mormintelor, poziţia defuncţilor, referiri la inventarul
3
Bărcăcilă 1937, p. 149–165, Bărcăcilă, 1939, p. 74–88.
4
Bărcăcilă 1957, p. 175 şi nota 1.

Morminte de inhumaţie, secolele XIII–XV, descoperite în incinta Cetăţii Severinului | 143
funerar, sau la situaţia stratigrafică înregistrată, au rămas, în cea mai mare

parte, inedite.
Consultând arhiva săpăturilor eectuate de Al. Bărcăcilă la Cetatea
Severinului, păstrată în colecţia Documente5 a Muzeului Regiunii Porţilor de
Fier, am reușit să identiic câteva însemnări privind mormintele descoperite
cu prilejul săpăturilor din 1939 precum și cîteva otograii care ilustrează unele
dintre aceste complexe.
Pentru descrierea iecărui complex unerar, în parte, voi expune mai întâi
observaţiile ăcute de Al. Bărcăcilă6, cu italice, iar la inal consideraţii privind
localizarea complexelor, poziţia și orientarea deuncţilor, descrierea elemen-
telor de inventar unerar (acolo unde este cazul), dar și precizări în legătură cu
unele complexe a căror înregistrare iniţială a ost modiicată, ulterior, de auto-
rul săpăturilor, creând unele conuzii sesizate în jurnalele de săpătură.
M1/1939 (Pl. III/1) – Schelet feminin(?), cu mâinile pe umeri, vârstă circa
45 ani; orientat cu faţa spre est, urme de la sicriul de lemn. Groapa complexu-
lui era situată la aproximativ 1m de colţul sud-vestic al bisericii medievale
(capătul vestic al SIV/1939). Fotografia acestui complex ilustrează poziţia
decubitus dorsalis a defunctului, cu mținile depuse pe umeri și craniul aple-
cat către sud. Lipsa informaţiilor, cu privire la inventarul funerar mă deter-
mină să consider că, în groapa acestui mormânt, nu au fost identificate ase-
menea elemente.
M2/1939 – Grămădire de oase de alt mormânt . apropiat. Acest complex,
deranjat în urma unor intervenţii, prilejuite, probabil, de lucrările de construcție
ale bisericii II, era situat la circa 1–2m vest distanţă de M1/1939. Fără inventar
unerar.
M3/1939 (Pl. III/2) – Băr bat, circa 60 de ani ; ma x ilarul inferior pe loc ; cel
superior lipsă ; ţeasta deplasată pe braţul st âng, î n urma probabil a unei deran-
j ări ; braţul dr. adus pe piept, su b băr bie ; cel st âng pe umărul st âng. C apul a
fost pe cărămidă . Groapa complexului era situată la 1,5m sud de zidul bisericii,
între acesta și canalul din lespezi de piatră, construcţie datată de Al.
Bărcăcilă în epoca romană7. Poziţia secheletului decubitus dorsalis, orientat
vest-est. Fără inventar unerar.
M4/1939 (Pl. IV/1) – Schelet eminin; circa 50 ani; braţele ca la M1, aduse pe
umeri; pe lângă el urmă de scândură ca și la M1. La miazănoapte de el se indică
alt schelet nesăpat, orientat spre est. Groapa complexului (SIV/1939), identi-
icată la 17.11.1939, era situată în capătul zidului undaţiei absidei de sud al
primei construcţii de cult din cetate (biserica I), parţial suprapusă de biserica
medievală (biserica II), a cărei construcţie a ost plasată în secolul al XIV-lea.
5
Cetatea Severinului. Săpături 1936–1940, caietele A-K, doc. 2249–2259.
6
Cetatea Severinului. Jurnal de săpătură, 1939, caiet F, nr. 2, . 12–15, colecția Documente,
MRPF, doc. 2254.
7
Bărcăcilă 1957, p. 174 şi nota 2.

Poziţia deunctului decubitus dorsalis, orientare, vest-est, iar ca obiect de

inventar unerar a ost identiicat un ban de argint8, emis de voievodul Țării
Românești Radu I (1377–1383), depus lângă craniu.
M5/1939 (Pl. IV/2) – schelet eminin; circa 25 ani; cu braţele pe bazin; se
cunoaște urma scândurilor de sicriu; capul pe piatră. Groapa complexului
(SIVb/1939), identiicată la 14. 11. 1939, era situată în spaţiul descris de absida
mică a bisericii I. Poziţia deunctului decubitus dorsalis, orientare vest-est, iar
ca obiect de inventar a ost identiicat un inel de aur (Pl. XI/9)9 pe degetul inelar
al mâinii drepte.
M6/1939 (Pl. V/1, 2) – Schelet eminin (?) circa 60 de ani, cu braţele între
stern și bazin, capul pe o piatră. Groapa complexului (SIVa/1939), identiicată
la 8 decembrie 193810, săpată integral la 11.11.1939, era situată la sud de zidul
undaţiei absidei mari (de est) al bisericii I care, pe o porţiune de 0,5m, a ost
spart la săparea gropii mormântului. Deunctul a ost depus decubitus dorsalis,
cu capul în spărtura zidului undaţiei absidei mari, orientare nord-vest/sud-est.
Localizarea gropii acestui complex a ost ăcută, iniţial11, lângă absida mică (de
sud) a bisericii I, însă, o analiză atentă a otograiilor, realizate în perioada săpă-
turilor, mi-a permis să stabilesc ca poziţia corectă a gropii a ost la circa 1m de
unghiul ormat de cele două ziduri absidale. Din inventarul acestui mormânt a
ăcut parte un obol de argint12, emis de regele maghiar Carol Robert de Anjou
(1307–1342), identiicat la 0,2m est de craniul deunctului.
M7/1939 – Schelet de copil circa 6 ani, înmormântat pe construcţia cu
jghiab. Capul a ost între cărămizi. Groapa acestui complex (SIV/1939), situată
la 0,8m sud-vest de cea a lui M4, a suprapus canalul din lespezi de piatră, de la
sud de biserică. Poziţia deunctului decubitus dorsalis, orientat vest-est. Fără
inventar unerar.
M8/1939 – Schelet de copil, circa 6 ani, capul pe o cărămidă și între două
cărămizi; braţele aduse între stern și bazin. Groapa acestui complex (SIV/1939),
a ost situată în capătul estic al canalului din piatră, la circa 2m est de M2/1939,
deranjată parţial de intervenţii ulterioare. Poziţia deunctului decubitus dorsa-
lis, orientare vest-est. Fără inventar unerar.
M9/1939 – La nord-est de biserică, în interiorul celor două ziduri paralele.
Schelet de bărbat, circa 45 ani, orientat cu aţa spre est. Groapa complexului
(SIII/1939) a ost identiicată lîngă zidul parapet de sud al intrării în turnul inter-
mediar de est al incintei interioare. Poziţia deunctului decubitus dorsalis, ori-
entare vest-est. Fără inventar unerar.
8
Ibidem, p. 174, și PL. I/2.
9
Desenul piesei a ost preluat după schița executată de Al. Bărcăcilă (Cetatea Severinului.
Jurnal de săpătură, 1939, caiet F, nr. 2, . 31, colecția Documente, MRPF, doc. 2254).
10
Turnul lui Sever. Săpături 1938, caiet D, . 33, colecția Documente, MRPF, doc. 2252.
11
Ibidem, . 33; Bărcăcilă 1957, p. 179, PL. III/A.
12
Ibidem, p. 174 și PL. I/1.

M10/1939 (Pl. VI/1) – În arhiva fotografică a săpăturilor de la Cetatea

Severinului am identificat o fotografie în care se pot observa doar
membrele inferioare ale M10/1939, pe spatele acesteia aflându-se notat: Al
2-lea mormânt în dosul capelei la sud de primul 13. Vedere luată de la nord-est
spre sud-est. În marginea din dreapta zidul bisericii. Sus, la mijloc, secţiune
prin grămada de dărâmături din capelă și zidul Cetăţii, între capelă și cuptor,
din care apare o latură în colţul din stânga sus cu doi stâlpi de la acoperiș.
Localizarea complexului poate fi făcută, cu aproximaţie 14, la circa 5m sud de
M9/1939 și 0,5m de zidul absidei bisericii I. Orientarea defunctului, apreciez
că, a fost vest-est, după poziţia membrelor inferioare surprinse în fotografia
respectivă. Nu există informaţii privind inventarul funerar.
M11/1939 – În jurnalul de săpătură, unde sunt descrise M1-M10/1939,
nu am găsit reeriri la situaţia acestui complex, cu excepţia inormaţiei pri-
vind localizarea în pronaosul bisericii și a aptului că s-a prelevat doar craniul
deunctului, încredinţat domnului Păunescu, pentru determinări antropolo-
gice. Conirmarea localizării acestui complex o avem însemnată într-un alt jur-
nal de săpătură15 unde am găsit următoarea adnotare:
3 ½ astragale mari de mozaic de teracotă sub orma * alături de mormântul
de jos din dreptul ușii bisericii.
ragmente de vase în pământul de deasupra aceluiași mormânt
un cui cu urme de lemn pe el (dela sicriul) lângă același mormânt + un cui
comun.
M12/1939 (Pl. VI/2) – În jurnalele de săpătură întocmite de A. Bărcăcilă nu
am găsit descrieri ale acestui complex, însă, în arhiva otograică, am identi-
icat o imagine a acestuia și, ţinând cont de aptul că autorul săpăturilor nu
a înregistrat mormântul respectiv, am procedat la numerotarea complexului,
în continuarea celorlalte. Din otograie se poate observa poziţia decubitus
dorsalis a deunctului, cu mâinile depuse pe umeri și capul aplecat ușor către
sud. Orientarea complexului a ost est-vest, situat la o distanţă de circa 2m
vest de complexul M4/1939. În privinţa inventarului unerar nu există nici un
el de inormaţii, motiv pentru care consider că, acest complex nu a conţinut
elemente de inventar.
M13/1939 - În jurnalul de săpătură descrierea acestui complex se află
la pozitia M10; se menionează că nu a fost săpat, fiinnd localizat vag „ la
nord de capăt ul vest ic al cel ui de-al doilea z id d inspre nord (la nord-est
de bi ser ică)” în nivelul V reprezentat de resturi de zidărie, piatră i mortar de
var. Cum nu există indicii privind localizarea cu exactitate acest complex
nu apare figurat pe plan (Pl. II) i a primit un alt număr faă de cel iniial.
13
Este vorba, de apt, de M9/1939.
14
Cetatea Severinului. Bloc de schiță, II, 1940, . 10, ig. 7.
15
Cetatea Severinului. Jurnal de săpătură, 1939, caiet E, nr. 1, . 26–27, colecția Documente,
MRPF, doc. 2253.

În primăvara anului 2011, la 04 aprilie, au ost demarate săpături arheo-

logice preventive16, în incinta Cetăţii Severinului (Pl. I), generate de Proiectul
„Reabilitarea Palatului Cultural Teodor Costescu şi Cetatea Severinului”, inan-
ţat din onduri europene, prin Programul Operaţional Regional 2007–2013.
Cercetarea arheologică a vizat, iniţial, o supraaţă de 525 mp, în interiorul
incintei, situată între ruinele bisericii medievale și turnurile laturii de nord.
Înainte de eectuarea săpăturii arheologice, întreaga supraaţă a ost
supusă unor prospectii rezistivimetrice şi magnetometrice realizate de drd.
Călin Şuteu, angajat al Institutului de Arheologie Sistemică „Iuliu Paul” din Alba
Iulia.
Metoda de investigare a constat în proilarea rezistivimetrică prin trasarea
unor linii succesive de 7 proile geoizice, patru pe direcţia vest-est (R01-R04)
şi trei pe direcţia nord-sud (R05-R07), iecare cu lungimea de 25m. Proilele au
ost trasate la intervale de 5m unul de celălalt pentru înregistrarea evoluţiei pe
verticală a valorilor de rezistivitate electrică. Toate cele 7 proile electrice au
ost dublate de proile magnetometrice (M01-M07), pentru a se asigura acura-
teţea datelor, prin compararea rezultatelor obţinute, cu menţiunea că, proilul
magnetometric M06, a ost trasat pe o lungime de 50m nord-sud, de la 0,5m
nord de zidul bisericii medievale până în spaţiul dintre turnurile laturii de nord.
Din păcate, o mare parte a proilelor magnetometrice au indicat o zonă de
bruiaj cauzată de structuri moderne (stâlpi metalici, cablu de joasă tensiune,
substrucţii cu ţevi metalice şi undaţii din ciment ale unor bănci), realizate în
urma amenajării turistice a monumentului în perioada anilor ’80 ai secolului
XX. Acolo unde nu s-au înregistrat bruiaje analiza proilelor magnetometrice a
conirmat rezultatele proilelor electrice.
Analiza acestor proile, eectuată înaintea săpăturii arheologice a condus
la identiicarea unor complexe arheologice de tipul gropilor pe care am încer-
cat să le surprindem și în săpătură.
În perimetrul cuprins între ruinele bisericii și turnurile laturii de nord a ost
deschisă o secţiune de control stratigraic (S1/2011) şi patru supraeţe (Sp. I,
Sp. II, Sp. III, Sp. IV/2011) (Pl. I).
Sp. I/2011, cu dimensiunile de 18×2m, orientată nord-sud, a ost deschisă
lângă zidul de est al incintei interioare, la o distanţă de 0,5 m aţă de acesta (în
colţul de nord-est) și de 1,5 m (colţul de sud-est).
Decopertarea s-a eectuat mecanizat, până la adâncimea de 0,5 m, în nive-
lul de umplutură alcătuit din resturi de materiale de construcţie, provenind
din dărâmătura zidăriei incintei și a peretelui de sud al turnului de nord-est,
nivel acumulat după distrugerea cetăţii, în august 1524. După intervenţia
mecanizată s-a eectuat o răzuire a grundului pe întrega supraaţă pentru sur-
prinderea conturului unor eventuale complexe. Întrucât acest lucru nu a ost
posibil, la adâncimea respectivă, am continuat săpătura manuală pe întreaga
Crăciunescu et alii 2011, p. 208–211.
16

supraaţă, pe niveluri de 0,1m grosime, după iecare nivel eectuându-se răzu-

irea grundului.
Supraaţa a ost împărţită în carouri de 2 × 2m, numerotate de la 1 la 9 pe
direcţia sud-nord şi de la A la E pe direcţia est-vest.
Am urmărit, în special, situaţia din carourile 3 și 4 A unde proilele rezistivi-
metrice indicau posibile complexe. În aceste carouri, la adâncimea de 1,3 m, s-a
conturat, iniţial, un complex, denumit G2/2011 (Pl. VIII/1), de ormă aproxima-
tiv circulară, cu dimensiunile de 0,9x1m, iar în carourile 3 și 4 B parte dintr-un
alt complex (G5/2011), deranjat de lucrările de extracţie a lutului eectuate pe
o mare supraaţă, surprinsă stratigraic, atât în Sp.I/2011 cât și în S1/2011 și Sp.
II/2011.
După golirea umpluturii complexului G2/2011 am putut preciza, cu exac-
titate, dimensiunile gropii acestuia, ăcute cu scopul de a extrage lutul utili-
zat la lucrările de construcţie a cetăţii. Totodată , am constatat că, acest
complex suprapunea, parţial, gropile a două morminte de inhumaţie, den-
umite M1/2011 (Pl. VIII/2, 3) și M2/2011 (Pl. VIII/4).
La circa 2m vest de gropile complexelor M1 și M2/2011, am surprins urmele
unui alt complex, denumit G5/2011, al cărei diametru se apropia de 1,8m, din
umplutura căruia am recuperat o mare cantitate de oase umane, alate în dez-
ordine și amestecate cu alte materiale (ceramică, vâruri de săgeţi pentru arba-
letă, bucăţi de tablă din aramă, oase de animale).
Alte resturi osteologice umane au ost identiicate în Sp. II/2011, situată
la vest de S1/2011, aţă de care s-a păstrat un martor de 0,5m. Din caroul II
al acestei supraeţe, cu dimensiunile de 16x5m pe direcţia sud-nord/est-vest,
la adâncimea de 2,2m, am recuperat craniul și emurul drept al unui deunct,
alate în poziţie secundară, în nivelul de umplutură cu care s-a astupat întreaga
supraaţă unde au ost ăcute săpături pentru extracţia lutului.
Materialul osteologic uman recuperat, atât din Sp. II/2011, cât și din
Sp. I/2011 (complexele M1/2011, M2/2011, G5/2011) a ost analizat de
M. Constantinescu de la Institutul de Antropologie Francisc I. Rainer din
București, iar rezultatele analizelor antropologice eectuate reprezintă o com-
pletare a datelor obţinute din săpătura arheologică.
Date arheologice și antropologice

M1/2011 (Pl. VIII/2–4) – Deunctul a ost depus în groapă pe partea dreaptă,
cu craniul uşor ridicat, spre marginea de sud a gropii, având bărbia înclinată
spre torace. Membrele superioare erau întinse spre nord-est şi încrucişate iar
membrele inerioare despărţite, membrul inerior drept arcuit din genunchi.
Nu au ost identiicate obiecte de inventar unerar.
Sexul masculin este indicat de caracterele craniene păstrate: creasta
nucală (grad 3), procesul mastod (grad 4), marginea orbitală (grad 4), glabela

(grad 3), eminenţa mentală (grad 3), iar vârsta estimată de 20–25 ani de:
capătul sternal al costelor (faza a 2-a), urmele vizibile ale sudurii capătului
sternal al claviculei și sinostaza suturilor craniene. Din punct de vedere pato-
logic au fost identificate 6 carii pe mandibulă, urme ușoare de osteoartroză
pe toate articulaţiile păstrate și fracturi ale unei coaste de pe partea stângă,
în curs de vindecare, tibia stângă fractură vindecată și femurul drept, aceasta
din urmă marcată de o scurtare a osului cu 25mm, semn al unei invalidităţi
permanente.
M2/2011 (Pl. VIII/4) – Deunctul, depus decubitus dorsalis, a ost orientat
vest-est, cu membrele superioare aşezate pe torace iar membrele inerioare
apropiate şi întinse până lângă craniul M1/2011. În partea stângă a toracelui a
ost identiicat o monedă din argint, de tip Friesacher, emisă de regele maghiar
Andrei al II-lea (1205–1235), singurul obiect din inventar.
Sexul masculin este indicat de caracterele craniene păstrate: creasta
nucală (grad 4), marginea supraorbitală (grad 3), procese mastoide (grad 4),
marea incizură sciatică (grad 3), eminenţa mentală (grad), iar vârsta estimată
de 45–50 ani de: simiza pubică, supraaţa auriculară și capătul sternal al
coastelor.
Din punct de vedere patologic au ost identiicate trei abcese dentare,
urme ale unui traumatism vindecat lângă sutura coronală, pe partea dreaptă
(două adâncituri cu diametrul de 9 mm, respectiv 15 × 9mm), urme de osteoar-
troză, la toate articulaţiile păstrate și noduli Schmorl, la vertebrele toracale și
lombare, osteoperiostită vindecată la tibia și peroneul drept.
Analiza antropologică a mai identiicat și o serie de urme patologice pe
oase care par a indica o inecţie cu lepră a individului: marginile nazale tocite
pe lungimea lor, incisivii centrali și cel stâng pierduţi ante-mortem, alveolole
aectate de abcese, alangele proximale de la picioare ușor curbate spre partea
mediană. Vertebrele cervicale 4–6 au supraaţa superioară a corpurilor dease-
menea, deormată și rareiată, cu „pitting” și osteoite pe margini. O situaţie
similară se înregistrează și la opt vertebre lombare, de această dată, pe partea
inerioară a corpurilor.
M3/2011. Părţi din scheletul acestui individ (ragmente din rontal și parie-
talul stâng, mandibula, caninul drept mandibular, cubitusuri ără epiize, rag-
mente din diaizele radiusurilor, diaizele humerusurilor) au ost identiicate în
G5/2011, în dezordine, amestecate cu material de umplutură.
Sexul eminin este indicat de caracterele craniene păstrate: eminenţa men-
tală (grad 1), marginea orbitală și gracilitatea oaselor păstrate, iar vîrsta esti-
mată de 40–45 ani după gradul de închidere al suturilor (endo și actocranian).
M4/2011. Fragmentele din scheletul acestui individ (rontalul întreg, cor-
pul mandibular ără ramul stâng, cubitusul stîng ără epiiza distală, 5 verte-
bre lombară și 2 cervicale, sacrumul, ragmente din acetabulum și osa iliacă
dreaptă ruptă și emurul stîng întreg) provin tot din umplutura G5/2011.

Sexul masculin este indicat de caracterele craniene păstrate: marginea

supraorbitală (gradul 4), glabela (grad 5), eminenţa mentală (grad 3), marea
incizură sciatică (grad 4), iar vârsta estimată de 35–40 ani indicată de evoluţia
supraeţei auriculare (aza 4).
Din punct de vedere patologic au ost identiicate patru abcese dentare,
osteroartroză la articulaţiile păstrate și osteom de ormă aproximativ ovală, cu
dimensiunile de 4 × 3mm lângă eminenţa rontală dreaptă.
M5/2011. Fragmentele din scheletul acestui individ (calota craniană și
emurul drept) au ost recuperate din Sp. II, caroul 2, la adâncimea de 2,2m,
amestecate cu diverse materiale (ragmente ceramice și oase de animale), în
umplutura cu care, s-a încercat nivelarea terenului, după extracţia lutului din
această zonă. La aceeași adâncime și la o distanţă de 0,5m nord-est de craniu
am recuperat o monedă din aramă.
M6/2011. Fragmentele din scheletul acestui individ (epiiza proximală
nesudată a unui humerus și coxalul stâng ără ramul ischiopubic) au ost recu-
perate din umplutura aceluiași complex G5/2011.
Sexul eminin și vârsta de 20–25 ani au ost determinate după caracterele
coxalului.
Din umplutura complexului G5/2011 au mai ost recuperate un număr de
cinci ragmente de coaste care nu au putut i atribuite nici unuia dintre schele-
tele M1-M6/2011.
Stratigrafia descoperirilor
Pentru săpăturile eectuate în 1939 există câteva schiţe ale proilurilor sec-
ţiunilor IIIa-b/1939, IVa-b/1939 și V/1939, executate de Alexandru Bărcăcilă, în
jurnalele de săpătură17, care ajută, în proporţie de 90%, la reconstituirea situa-
ţiei stratigraice.
Pentru început ac precizarea că, în campaniile din 1936–1938, au ost
curăţate de dărâmături zonele de la nord (Pl. VII/1) și sud de biserică (Pl. VII/2)18
unde aveau să ie deschise, în campania din 1939 (Pl. II), secţiunile IIIa și IIIb (la
nord), IVa și IVb (la sud), orientate est-vest, iecare secţiune având o lăţime de 4
metrii pe direcţia nord-sud, pornind de la zidul bisericii19.
17
Între notițele din aceste jurnale s-au strecurat și unele confuzii ale autorului cercetărilor, în sensul
că, la descrierile făcute în privința stratigrafiei și a obiectelor recuperate, secțiunile de la nord
de biserică apar notate cu cifra III (Cetatea Severinului. Jurnal de săpătură, 1939, caiet E, nr. 1, f.
19, 21, 22, 27, colecția Documente, MRPF, doc. 2253), în vreme ce, pe unele schițe reprezentând
dispunerea planimetrică a acestora, în raport cu construcția bisericii, sunt notate cu IV a și IVb
(Cetatea Severinului. Jurnal de săpătură, 1939, caiet E, nr. 1, f. 95, colecția Documente, MRPF,
doc. 2253). Pentru clarificarea acestor neconcordanțe voi utiliza numerotarea secțiunilor de la
nord de biserică cu IIIa și IIIb/1939, iar pentru cele de la sud cu IVa și IVb/1939.
18
Bărcăcilă 1937, p. 151, ig. 4, p. 153, ig 8.
19
Ibidem, p. 156.

În spaţiul dintre absida altarului bisericii și zidul incintei interioare de est
a ost săpată secţiunea V/1939, cu dimensiunile de 7×5m, orientată est-vest/
nord-sud.
Secţiunea IIIa/1939 a ost deschisă la nord-est de altarul bisericii, iniţial
cu dimensiuni de 4×1m, extinsă ulterior la o lăţime de 4m, iind orientată
est-vest/nord-sud, pornind de la zidul centurii interioare de est. În jumătatea
estică a secţiunii avea să ie descoperit turnul intermediar de est, de ormă rec-
tangulară, cu dimensiunile de 8,3×7,5m, la exterior. Acest turn a ost amplasat
în așa el încât zidului său estic depășea, cu 3,5m, linia exterioară a zidului
de incintă, iar zidul vestic, cu 2,5m, linia interioară a zidului de incintă (Pl. II).
Zidăria incintei se oprea astel pe zidul nordic, respectiv pe cel sudic, aproxima-
tiv la jumătatea lungimii acestora, iind adosată pereţilor turnului. Pe zidul de
est a ost identiicat și pragul porţii de acces în turn, dinspre incintă, dar și două
blocuri de calcar, situate la extremităţile de nord și sud ale pragului, reprezen-
tând ragmente din ancadramentul acesteia. Intrare în turn era mărginită către
vest de două ziduri paralele, adosate peretelui vestic al turnului, cu dimensiu-
nile de 2×0,65m care delimitau un el de gang de acces către turn, păstrate pe
o înălţime de 1,6m.
În prelungirea secţiunii IIIa/1939, către vest, a ost deschisă secţiunea
IIIb/1939, ale cărei dimensiuni au ost de 4×4m.
În privinţa înregistrării situaţiei stratigraice pentru secţiunea IIIa/1939,
autorul săpăturilor nota următoarele observaţii20:
S’a curăţat și săpat până la un nivel relativ stabilit camera cu două ziduri
paralele de construcţie mai veche, de la n•E de capelă. S’a fotografiat, iar
Dl-Subing. I. Giurgiu a schiţat o secţiune între zidul de centură și intrarea
între cele două ziduri.
Se va ridica ridica pământul dintre această cameră 21 și zidul de înconjur.
În secţiune longitudinală, vizibilă în ot., (această parte care se va ridica,
în interesul degajării i studierii intrării în camera amintită), cuprinde pornind
dela nivelul potecei depe zidul de centură:
1) cc 90cm zidărie de bolovani dărâmată din cetate . Nivelul I reprezentat de
dărâmătură din zidul estic al primei incinte și din pereţii bisericii, cuprins între
022 și 0,9m adâncime.
20
Cetatea Severinului. Jurnal de săpătură, 1939–1940, caiet G, . 10–12, colecția Documente,
MRPF, doc. 2255. Pentru o prezentare sumară a situației stratigraice întregistrate în secțiunea
IIIa/1939 vezi și Bărcăcilă 1937, p. 156.
21
Este vorba de turnul intermediar de est însă, la data la care se ăceau aceste însemnări, în jur-
nalul de săpătură, Alexandru Bărcăcilă nu era convins că, aceste resturi de zidărie, degajate
parțial, erau, de apt, ceea ce se mai păstra din turnul care asigurase apărarea laturii de est a
incintei interioare.
22
Înregistrarea adâncimilor a ost ăcută de la nivelul la care s-a păstrat zidul absidei altarului
bisericii II, acest punct reprezentând cota 0, stabilită de Al. Bărcăcilă pentru înregistrarea

2) cc 30cm vatra ultimă a cetăţii, pe alocurea arsă, din pământ de umplu-

tură, cu ragmente de cărămidă, oase pietre . Nivelul II (secol XVI) reprezentat de
pământ de umplutură amestecat cu ragmente de cărămidă, material ceramic,
oase de animale și pietriș, cuprins între 0,9m–1,2m adâncime.
3) cc 30cm așternut de bolovani cu pământ . Nivel IIIa (secol XV), umplutură
de pământ și piatră, cuprins între 1,2m–1,5m.
4) 20–25cm moloz din tencuiala cu rescă. Nivel IIIb (secol XV) reprezentat
de dărâmătură din construcţia bisericii II, cuprins între 1,5m–1,75m.
5) cc 60cm a) vatră de cărămidă pentru oc așternută peste b) nivelare de
pământ amestecat cu piatră m. măruntă, din vatră la marginea vestică a sec-
ţiunii eșiau 2 cărămizi puse pe lat, ragmente de teracotă; ragmente din vas
gros, mare, cu smalţ sticlos, galben și dungi aurii, izolate, în nivelarea de pe
vatră. Nivel IV (secol XIV), reprezentat de pământ negru humos amestecat cu
piatră și urme de arsură la partea superioară; în marginea vestică a secţiunii
urmele unei vetre de cărămidă, în partea superioară a acestui nivel, cuprins
între 1,75m–2,35m.
6) cc 90 cm uruială de zidărie, desfăcută, de piatră brută și mortar de var . Nivel
V (a doua jumătate a secololului al XIII-lea – primele decenii ale secolului al XIV).
Grosimea mare a acestui nivel, reprezentat de resturi de zidărie, se poate explica,
prin existenţa a două momente distincte; primul moment ar putea coincide cu
perioada în care se produce ruinarea biserici I, celălalt atribuit perioadei în care
se construiește biserica II suprapusă, parţial, pe traseul primei construcţii. Din
păcate, nu dispunem de informaţii amănunţite în privinţa materialelor arheo-
logice recuperate din acest nivel ce ar fi putut ajuta din punct de vedere al înca-
drării cronologice exacte. Acest nivel era cuprins între 2,35m–3,25m adâncime.
7) Nivel VI, sub adâncimea de 3,25m, reprezentat de pietriș aluvionar în
care a ost săpată undaţia bisericii I.
După ridicarea acestor straturi pe porţiunea dintre stâlpii u ii camerei
amintite i zidul centurei se va căuta determinări privind construcţia din care
ace parte camera cu două ziduri i se va completa secţiunea în adâncime.
S-a săpat până la undaţia a )) colţul exterior de nord-est al absidei capelei b ))
cel interior de N E al absidei capelei c )) cel interior de N V al absidei cape-lei
urmărindu-se distincţia dintre construcţia capelei i construcţia mai veche
peste care se suprapune în parte.
În acela i scop se sapă pe latura sudică a naosului.
Situaţia stratigraică înregistrată în secţiunea IIIb/1939 este similară cu cea
jumătatea de vest a secţiunii IIIa/1939, din punct de vedere al nivelurilor înre-
gistrate (Pl. IX), însă există și câteva dierenţe cum ar i, de exemplu, întrerupe-
rea în jumătatea de est a secţiunii IIIa/1939 a nivelurilor IVși V, care se opresc
, brusc, în pragul porţii de intrare al turnului intermediar de vest. Dierenţe se
constată și în ceea ce privește grosimile nivelurilor înregistrate în cele două
adâncimilor în toate secțiunile și supraețele cercetate.

secţiuni, dar și prezenţa, în jumătatea estică a secţiunii IIIa/1939, a unui nivel

de lut amestecat cu piatră și var, ars până la vitriiere. Acest nivel, cu o grosime
de circa 1,3–1,4m, a ost depus după dezaectarea turnului intermediar de est ce
a uncţionat aici și a cărui planimetrie, surprinsă în săpătură, a relevat aptul că,
acest element de apărare, a ost construit pe un el de șapă alcătuită din piatră,
pietriș și mortar de var, groasă de 0,2m, așezată pe nivelul de pietriș aluvionar,
steril din punct de vedere arheologic. Pe această șapă a ost realizată zidăria
undaţiei turnului intermediar de est, lucrată din piatră de munte legată cu mortar
de var, a cărei înălţime păstrată, nu depășește 1,3m și asta doar în cazul zidului
estic al acestui turn. Probabil, această soluţie tehnică, l-a determinat pe Al. Băr-
căcilă să considere că, turnul intermediar de est, a avut două aze de construcţie. În
prima ază, reprezentată de urmele șapei din piatră, pietriș în amestec cu mortar
de var, zidurile turnului, considera autorul cercetărilor din 1939, au ost mult mai
late, pentru ca mai târziu ele să ie reăcute, pe același traseu, dar mai înguste cu
circa 0,3–0,4m.
În campania de săpături din 2012 am curăţat de dărâmături supraaţa turnu-
lui intermediar de est pentru a veriica inormaţiile înregistrate de Al. Băr-căcilă.
Trebuie precizat că, umplutura din interiorul turnului, de la nivelul la care a
ost identiicat pragul intrării, pe zidul estic, nu a ost săpată de decât pe
jumătatea estică, adică în spaţiul dintre zidul estic al turnului și linia exterioară
a zidului de incintă. Pe această umplutură a ost construită, ulterior, porţiunea
de zidărie a incintei care completa, practic, golul rămas după dispariţia turnului
intermediar de est (Pl. II).
În timpul săpăturilor din 2012 am avut posibilitatea să veriic exactitatea
înregistrărilor ăcute, observaţiile mele conirmând veridicitatea celor ăcute în
timpul săpăturilor din 1939. Excepţie ac doar înregistrările privind grosimea zidurilor
păstrate ale turnului intermediar de est precum și dimensiunile interiorului care,
după măsurătorile din 2012, ne apar ceva mai mari aţă de ceea ce s-a înregistrat
în 1939.
Rezultatele stratigraice obţinute, în campaniile de săpături din 2011 și
2012, pot conirma aptul că, observaţiile lui Al. Bărcăcilă au ost, în cea mai mare
parte, corecte, în sensul că, acesta a înregistrat, cu exactitate, succesiunea
nivelurilor surprinse în secţiunile: IIIa, b/1939, IVa, b/1939 și V/1939.
Pentru secţiunile IVa, b/1939 se poate reconstitui situaţia stratigraică pe
baza unei schiţe de mână23, ăcută de Alexandru Bărcăcilă, care cuprinde și
scurte explicaţii pentru nivelurile identiicate. Astel, secţiunea IVa/1939, des-
chisă la sud-est de biserică, a avut iniţial dimensiunile de 7×2m, pe direcţia est-
vest/nord sud, săpătura iind începută dinspre capătul de est al secţiunii. Ulte-
rior s-a procedat la o extindere, atât către sud, cu încă 2m, cât și către nord,
tot cu 2m, acest lucru iind posibil doar în spaţiul cuprins între absida bisericii
și zidul de est al incintei interioare.
Cetatea Severinului. Bloc de schiță, II, 1940, . 13.
23

Succesiunea stratigraică înregistrată pe proilul nordic al S IVa/1939 se

prezintă astel:
Nivelul I, pământ vegetal, grosime 0,1 m.
Nivelul II, dărâmătură de zidărie, grosimea medie de circa 0,9 m.
Nivelul III, dărâmătură de zidărie, grosime de 0,2 m.
Nivelul IV, pâmânt în amestec cu pietriș, grosime de circa 0,8 m.
Nivel V, pământ humos, grosime de 0,4 m.
Nivel VI, dărâmătură de zidărie, grosime 0,2 m.
Nivel VII, pământ nisipos, grosime 0,4 m.
S-a ajuns, astel, cu săpătura la o adâncime de 3m, calculată aţă de cota 0,
stabilită pe zidul absidei altarului Bisericii II.
În ultimul nivel (VII) au ost identiicate cinci din totalul de 12 morminte de
inhumaţie descoperite în campania de săpături din 1939, respectiv: M4/1939,
M5/1939, M6/1939, M8/1939 și M12/1939.
Pentru secţiunea IVb/1939, stratigraia înregistrată, tot pe proilul nordic,
prezintă următoarea succesiune:
Nivel I, dărâmătură de zidărie.
Nivel II, pământ humos.
Nivel III, dărâmătură din zidăria bisericii II.
Nivel IV, pământ nisipos.
În această secţiune au ost identiicate complexele: M1/1939, M2/1939,
M3/1939, M7/1939 și M122/1939.
Din neericire, pentru schiţa proilului nordic al secţiunii IVb/1939 nu dis-
punem de indicaţii privind grosimea nivelurilor înregistrate. Totuși, este impor-
tantă observaţia reeritoare la localizarea complexelor unerare, din secţiunile
IVa, b/1939, în nivelul de pământ nisipos (nivelul IV), suprapus de nivelul repre-
zentat de dărâmătura din zidăria bisericii II (nivelul III), nivel nederanjat de gro-
pile mormintelor (Pl. V/1). Acest lucru ilustrează aptul că, gropile mormintelor,
surprinse în secţiunile amintite, au ost săpate anterior momentului depunerii
acelui nivel din dărâmătura bisericii II.
Situaţia stratigraică constatată pe proilul sudic al secţiunii V/1939, unde
a ost identiicat M10/1939, este identică cu cea a proilului nordic al secţiu-
nii IV/a, între aceste secţiuni interpunându-se un martor de circa 2 m lăţime,
demontat și el după înregistrarea stratigraiei.
În ceea ce privește rezultatele stratigraice, obţinute în campania de săpă-
turi din anul 2011, cea mai elocventă situaţie este oerită de proilul estic al
Sp. I/2011 (Pl. X), unde am întâlnit o succesiune stratigraică care ajută la stabi-
lirea unor raporturi clare între uncţionarea bisericii I și utilizarea perimetrului
din jurul acesteia pentru înmormântări. Astel, după un nivel de dărâmătură
din zidăria incintei interioare de est, a cărui grosime varia între 0,2–0,7 m24,
Dierența de grosime ață de înregistrările din timpul săpăturilor eectuate în 1939 se
24
datorează aptului că, în zona de la nord de ruinele bisericii, acest nivel de dărâmătură,

alcătuit din pământ în amestec cu piatră și urme de mortar de var, urma un

nivel corespunzător perioadei de locuire de la începutul secolului al XVI, cu o
grosime medie de 0,3 m, a cărui umplutură a conţinut un amestec de pămât cu
pietriș, cenușă și pigment de cărbune, oase de animale și material arheologic
reprezentat, în special, de ragmente ceramice, vâruri de săgeți pentru arba-
letă, proiectile de archebuze etc. În carourile 13 și 14 am identiicat, în partea
superioară a acestui nivel urmele unei vetre din lut amenajată pe un pat de lut
amestecat cu pietriș. Acest nivel suprapune, la rândul său, un nivel de resturi
de zidărie, rezultat în urma reacerii incintei interioare de est, cu o grosime de
circa 0,2–0,4 m. În acest nivel au apărut, sporadic, materiale ceramice ragmen-
tare ce pot i datate în secolul al XIV-lea. Ultimul nivel înregistrat, a cărui grosime
nu depășește 0,3 m, reprezentat de un pământ lutos, în amestec cu pigment
de cărbune, chirpic și pe alocuri pietriș și lentile de cenușă, este nivelul acu-
mulat în secolul al XIII-lea, după încetarea olosirii acestui spațiu pentru înmor-
mântări. În partea superioară a acestui nivel am surprins, în unele zone, lentile
de lut în amestec cu pietriș cu care s-a încercat o nivelare a terenului, după
excavările masive de lut practicate în timpul lucrărilor de construire a zidurilor
incintei interioare.
Gropile celor două complexe unerare nederanjate, identiicate în campa-
nia de săpături arheologice din anul 2011, M1 și M2/2011 (Pl. VIII/2–4), au ost
săpate în nivelul de lut, a cărui grosime era, în medie, de 1,2m, suprapus de
nivelul de cultură acumulat în a doua jumătate a secolui al XIII-lea (Pl. X, nivelul
V, proil est Sp. I/2011).
În Sp. I/2011 au mai ost identiicate și alte complexe25: G2 /2011 și L1/2011,
conturate la adâncimea de 1,3 m, la care apare și nivelul de lut, steril arheolo-
gic, în care au ost săpate gropile complexelor M1 și M2/2011. În aceeași supra-
aţă a mai ost identiicat și complexul denumit C1/2011 a cărui contur l-am
surprins clar la adâncimea de 1m, în nivelul IV, rezultat în urma depunerilor din
secolul al XIV-lea, cu toate că, resturi din acesta au început să apară, la adânci-
mea de 0,7–0,8m, în nivelul al III-lea, de secol XV–XVI.
Complexul G2/2011, având dimensiunea de1,7 X1,55 m, orientat nord-sud
a ost reprezentat de o groapă săpată pentru extracţia lutului. În partea de est
a G2/2011, la adâncimea de 0,2m au apărut câteva pietre dispuse organizat,
iar din umplutura gropii, pigmentată cu cărbune şi chirpic ars au ost recuper-
ate câteva oase de animale şi ragmente ceramice arse secundar. Baza acestei
gropi, a ost surprinsă în centru la adâncimea de 1,8m, complexul prezentând
două aze de umplere (nivelul I și II) delimitate de o lentilă de cenuşă cu o gro-
sime ce varia între 0,02m şi 0,06m (Pl. VIII/2). Acest complex a suprapus parţial
gropile complexelor M1 şi M2/2011, ără să i deranjat scheletele vreunuia din
acumulat după distrugerea cetății, a ost, parțial, înlăturat în timpul săpăturilor dintre
1936–1939.
25
Crăciunescu et alii 2012, p. 209.

deuncţi. Groapa complexului M1/2011, a cărei bază a ost surprinsă la adânci-

mea de 2,4m, suprapune la rândul ei groapa complexului M2/2011 (Pl. VIII/4),
cu baza la adâncimea de 2,5m, ceea ce indică un raport de anterioritate al
acestui din urmă complex aţă de complexul M1/2011, a cărui săpare a avut loc,
însă, la un interval de timp relativ scurt, dacă ţinem cont de observaţia că și
acest complex a ost săpat în același nivel de lut steril, ca și M2/2011. La aceasta
se adaugă aptul că săparea gropii M1/2011 este posibil să i avut loc într-un
moment când mai erau vizibile elementele de semnalizare ale M2/2011, acesta
iind, probabil, motivul pentru care nu s-a produs deranjarea deunctului din
acest complex. De asemenea, observaţia suprapunerii parţiale a complexelor
M1 și M2/2011 de complexul G2/2011 reprezintă un alt argument pentru susţi-
nerea celor airmate.
Complexul L1/2011 a ost conturat iniţial sub orma unei gropi ovale cu
dimensiunile de 2×1,75m, pe direcţia nord-sud/est-vest, însă după eectuarea
unui cross-section pe direcţia nord-sud şi golirea jumătăţii de est am constatat
că acesta se continua către nord cu încă 3,25m. La conturare, acest aspect nu
a putut i sesizat, întrucât, partea de nord și vest a complexului, a ost nivelată,
cel mai probabil, după dezaectarea acestuia, cu un strat de umplutură alcătuit
din nisip, pietriş şi piatră în care au apărut extrem de rar ragmente ceramice
sau urme de cărbune şi spărtură de cărămidă. Totodată, la golirea umpluturii
complexului am sesizat că pe latura de vest și nord acesta a ost distrus de inter-
venţia de realizare a puţului cetăţii (complexul C1/2011), situat la o distanţă
de circa 3m nord-vest, iar pământul rezultat din groapa puţului a ost olosit
pentru nivelarea supraeţei complexului L2/2011 dar și a zonelor de unde a ost
extras lutul, surprinse atât în Sp. I/2011 cât și în S1/2011 și Sp.II/2011. În urma
acestor observaţii, consider că, complexul L2/2011, ţinând cont de materia-
lul arheologic recuperat din umplutura gropii, ar i putut servi drept locuinţă
adâncită, de ormă rectangulară. În interior, în partea de sud, am identiicat
un depozit de bulgări de silex, care cântărește circa 10 kg, olosit, probabil, ca
materie primă pentru conecţionarea de amnare. Acest complex poate i datat
în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, perioadă care coincide cu începutul
unor ample lucrări de ortiicare pe platoul viitoarei cetăţi a Severinului.
Complexul C1/2011, considerat iniţial un cuptor cu boltă din piatră, dato-
rită unei cantităţi mari de cenușă și cărbune, prezentă în partea superioară, s-a
dovedit a i, de apt, un puţ cu diametrul exterior de 2,3m al cărui perete, gros
de 0,3m, a ost lucrat din piatră legată cu mortar de var. Până la adâncimea de
3m, în zidărie, apar sporadic și ragmente de cărămidă, de la această adâncime
urmând o porţiune lucrată exclusiv din rânduri de cărămizi suprapuse, până
la adâncimea de 5,5m, după care se continuă zidăria din piatră. Umplutura
interiorului a ost scoasă până la adâncimea de 11m, de la nivelul la care s-a
conturat, constând dintr-o cantitate impresionantă de piatră, pământ și blo-
curi de calcar de mari dimensiuni. Dincolo de această adâncime săpătura nu a

mai ost posibilă datorită iniltrării apei, dar am putut constata, adâncindu-ne
pe o porţiune mică din interior că peretele puţului depășea cu doar 0,5m, în
adâncime, nivelul la care ajunsesem cu golirea umpluturii. Situaţia constatată
indica un proces de umplere rapid, petrecut după cucerirea cetăţii de către
turci, în august 1524, când aceștia vor distruge zidurile de incintă și turnurile de
apărare pentru ca cetatea să nu mai poată i utilizată. Ca să se asigure de acest
lucru turcii, care au părăsit cetatea după incendiere, au procedat și la dezaec-
tarea singurei surse de apă din incinta cetăţii descurajând, în elul acesta, even-
tuale tentative de reacere a elementelor de ortiicaţie ale Cetăţii Severinului.
Elemente de datare
Pentru a realiza o încadrare cronologică a descoperirilor cu caracter une-
rar din incinta Cetăţii Severinului am apelat, în primul rând, la descoperirile
monetare, atât la cele recuperate din gropile mormintelor cât și la monedele
descoperite în nivelurile sesizate în secţiunile IIIa, b/1939 și IVa, b/1939.
Pentru început, trebuie observat aptul că, din cele doisprezece mor-
minte, identiicate în 1939, doar două dintre acestea au avut ca inventar une-
rar monede. Este vorba de M4/1939 care a avut ca inventar un ban de argint
(Pl. XI/2) emis de domnitorul Țării Românești Radu I26 (1377–1384) și M6/1939
din al cărui invenventar a ăcut parte un obol de argint (Pl. XI/1) emis de regele
maghiar Carol Robert de Anjou (1308–1342)27. Dacă pentru prima piesă este
greu de precizat, cu exactitate, anul în care a ost emisă, pentru cea de-a doua,
se poate admite anul 133028. În acest sens, se poate susţine că, spaţiului de
la sud de biserică, unde s-au trasat secţiunile IVa, IVb/1939, a ost utilizat ca
cimitir pe tot parcursul secolului al XIV-lea și a primei jumătăţi a secolului al
XV-lea. Ipoteza este susţinută de prezenţa unor monede (Pl. XI/3a–4b), emise
de regele maghiar Ladislau V Postumul (1453–1457)29, în nivelul de dărâmătură
din construcţia bisericii II (nivelul II) ce suprapune gropile mormintelor. Pentru
o astel de datare pledează și inelul sigilar din inventarul lui M5/1939, care are
gravat un vultur cu aripile deschise și capul întors spre stânga, piesă cu analogii
atât în necropola de la Severin30 cât și în descoperiri din Serbia sau Bulgaria31.
Pentru datarea nivelurilor înregistrate în cazul secţiunii IIIb/1939, ape-
lez, de asemenea, la două monede; prima dintre acestea a ost descoperită în
nivelul IV din secţiunea IIIb/1939 și reprezintă de un aspru (Pl. XI/6a, 6b) de la
Mehmed al II-lea (1451–1481)32, bătut în monetăria de la Edirne și datat în anul
26
Bărcăcilă 1957, p. 174 și Pl. I/2.
27
Ibidem, p. 174 și Pl. I/1.
28
Huszar 1979, p. 81, nr. 472.
29
Ibidem, p. 175 și Pl. I/6a, 6b.
30
Bărcăcilă 1959, p. 777 și Fig.2/2.
31
Țeicu 2002, p. 179.
32
Ibidem, p. 175 și Pl. I/11

Hegirei 85533 (1451); cea de-a doua piesă, recuperată din nivelul al II-lea, repre-
zenată de un denar din argint (Pl. XI/7ª, 7b) de la Ludovic al II-lea al Ungariei
(1516–1526)34, emis în monetăria de la Buda, în anul 152135.
Pentru secţiunea IIIa/1939 am avut la dispoziţie un denar din argint
(Pl. XI/5a, 5b) de la Mathias Corvin (1458–1490)36, pentru a cărui datare poate
i admis intervalul 1479–1485, ţinând cont de iconograia reversului37, chiar
dacă, în desenul piesei, nu apare iniţiala monetăriei și nici cea a comitelui.
Această piesă a ost recuperată din nivelul III al secţiunii IIIa/1939, reprezen-
tat de umplutura de pâmânt cu piatră, depus pentru nivelarea supraeţei în
această zonă, ulterior dezaectării turnului intermediar de est. În acest nivel a
ost identiicat și M9/1939, localizat în spaţiul dintre cele două ziduri paralele
care delimitau gangul de acces în turn.
În privinţa mormintelor descoperite, în anul 2011, doar în cazul comple-
xului M2/2011 a ost identiicat un denar din argint, de tip Friesacher38, imita-
ţie după monedele bătute de arhiepiscopii de Salszburd39, încă din secolul al
XII-lea (Pl. XI/8a, 8b). Moneda din inventarul M2/2011 reprezintă un tip atribuit
regelui maghiar Andrei al II-lea care, va emite astel de imitaţii, încă din peri-
oada când deţinea uncţia de ban al Slavoniei (1197–1204). Ulterior, aceste
emisiuni, vor circula în spaţiul Slavoniei, Croaţiei, Ungariei, dar și în teritori-
ile înglobate regatului maghiar din zona carpaţilor și a Dunării (Transilvania și
Țara Severinului), până în timpul marii invazii mongole din anul 124140. Dincolo
de această dată, prezenţa acestui tip monetar încetează, motiv pentru care,
consider că, pentru M2/2011, poate i acceptat, ca datare, intervalul cuprins
între 1233–1240/124141.
Concluzii
Din datele stratigraice, de care dispun, dar și din observaţiile reeritoare la
modul în care se racordează la turnul de nord-est zidurile incintei de nord și est,
33
Pentru acest tip monetar vezi Nicolae 2003, p. 70, 71 și PL. V, VI.
34
35
Pohl 1982, tab. 134, Abb. 258.
36
37
Pohl 1982, tab. 116, abb. 221
38
Huszar 1979, p. 62, nr. 291.
39
Ebengreuth 1928, p. 151.
40
Ibidem, p. 152.
41
Evident, data de 1233, ar putea fi coborâtă, în măsura în care ar exista și alte dovezi în sprijinul
informației referitoare la numirea de către Andrei al II-lea, în funcția de ban al Severinului, a
unui anume Dominic von Bassan (Grisellini 1780, p. 21), anterior acestui an, care consemnează
prima mențiune documentară a acestei funcții în aparatul administrativ al coroanei maghiare.
Deoarece trimiterea bibliografică, indicată de Francesco Grisellini, la o lucrare redactată tot
în secolul al XVIII-lea, s-a dovedit a fi eronată (Timon 1754, p. 24), nu am putut stabili sursa
primară a informației pentru a putea emite o părere asupra veridicității acesteia.

pot airma că, acest turn, este primul element al ortiicaţiei de zid, construit
în perimetrul viitoarei cetăţi a Severinului. În privinţa plasării în timp, acest
moment poate i pus în legătură cu prezenţa primilor bani maghiari în teritoriul
Țării Severinului, cel mai probabil, după anul 1233 când apare menţionat, în
documentele cancelariei maghiare, Luca banul de Severin42.
În legătură cu prezenţa eectivă și controlul exercitat de regalitatea
maghiară asupra Țării Severinului după 1233 au existat opinii diverse, în sensul
acceptării43 sau negării44 acestui enomen, argumentele olosite bazându-se,
exclusiv, pe inormaţiile oerite de sursele documentare. Cum timpul a dovedit
că poate i un adversar nemilos al surselor scrise cred că, se impune integrarea
unor inormaţii noi, în această construcţie, inormaţii care, deocamdată, nu
pot i oerite decât de cercetarea arheologică.
Așa cum s-a observat deja45, acceptarea unei entităţi politico-militare
(Banatul de Severin) impune o schemă care trebuie să presupună și existenţa
unui punct strategic (ortiicaţie, cetate) care asigura, practic, uncţionarea
acestui organism.
Descoperirile arheologice de până acum au oerit câteva indicii în ceea
ce privește existenţa unor monumente arhitectonice sau unerare în perime-
trul Severinului care pot i plasate cronologic în prima jumătate a secolului al
XIII-lea. În această perioadă uncţiona, cu certitudine, biserica cu abside late-
rale (biserica I) din a cărei construcţie s-a mai păstrat doar o parte a absidei
mari, (de unde au ost recuperate cărămizi de lapile de la un hypocaust) con-
tinuată spre sud de o absidă mai mică46, precum și parte din undaţia ziduri-
lor naosului și pronaosului, vizibile și astăzi, pe latura de nord și vest. Cel mai
probabil, la începutul secolului al XIV-lea peste ruinele acesteia va i ridicat un
alt lăcaș de cult, de plan patrulater47, cu absida poliginală la exterior şi semi-
circulară la interior, orientată către est.
În privinţa datări acestor două monumente suprapuse, Alexandru Bărcăcilă
a considerat biserica I o construcţie ridicată în epoca romană, iar biserica a
II-a, datorită particularităţilor constructive, în secolol al XIII-lea. Analize, ceva
mai recente, au determinat istorici sau istorici de artă să plaseze uncţionarea
bisericii I în secolul al XIII-lea, bazându-se, în special, pe caracteristicile arhitec-
turale48, iar ridicarea bisericii II undeva la cumpăna veacurilor XIII–XIV49, repa-
rată în câteva rânduri și uncționând până la începutul secolului al XVI-lea când
cetatea Severinului va i distrusă de armatele otomane.
42
Hurmuzaki 1887, p. 126.
43
Achim 1994, p. 234–247.
44
Holban 1981, p. 63, 64.
45
Rusu 2005, p. 210, 211.
46
Bărcăcilă 1939, p. 74 și ig 22, 23.
47
Bărcăcilă 1937, p. 150–152 și ig. 31.
48
Theodorescu 1974, p. 275 și nota 15; Rusu 2005, p. 210 și nota 8, p. 211.
49
Ibidem, p. 275–277 și nota 19.

Cert este că, zona din jurul bisericii I a ost utilizată ca cimitir, după cum
o ilustrează complexele M1și M2/2011, dar și descoperirea unor părţi din
scheletele altor deuncţi ale căror morminte au ost deranjate de lucrările de
extracţiei a lutului (M3-M6/2011), lucrări care încep să ie executate în a doua
jumătate a secolului al XIII-lea. Este evident că, în acestă perioada, biserica I și
cimitirul din jur nu mai erau utilizate iar aptul că, în timpul lucrărilor de or-
tiicare a zonei, se produce distrugerea unora dintre vechile mormintele, dar
și absida de nord a bisericii I50 ilustrează, cred eu, că tradiţia existenţei unui
lăcaș de cult și a unui cimitir, în acest punct, usese oarecum uitată. Această
supoziţie impune scurgerea unui interval de timp, considerabil, între momen-
tul dezaectării lăcașului, cu abandonarea cimitirului și începutul lucrărilor de
construcţie al primei incinte a Cetăţii Severinului. Situaţia înregistrată în teren
a permis constatarea că biserica II, construită în secolul al XIV-lea, suprapune
direct resturile bisericii I, lăcaș ce a uncţionat în prima jumătate a secolului
al XIII-lea. Acest aspect ar putea i invocat ca argument în sprijinul respingerii
ideii că, între momentul dezaectării primei construcţii de cult și cel al ediicării
bisericii II, s-ar i scurs o perioadă de timp suicientă pentru ca, pe de-o parte,
tradiţia existenţei unui cimitir și a unei biserici, în acest loc, să i ost dată uită-
rii, pe de alta ca, urmele monumentului respectiv, să nu mai ie vizibile.
Un caz interesant, din acest punct de vedere, este cel al bisericii mânăstirii
Vodiţa unde, cercetarile arheologice eectuate, în 192851, au surprins existenţa
a două construcţii de cult, parţial suprapuse. Prima construcţie, Vodiţa I, a ost
datată în secolul al XIII-lea iar Vodiţa II în secolul următor.
Reluarea săpăturilor arheologice, în anul 1970, a permis, pe baza rezultate-
lor stratigraice înregistrate, o reconsiderare a cronologiei construcţiilor Vodiţa
I și Vodiţa II; pentru biserica Vodiţa I s-a propus un interval de timp, relativ
scurt, care nu poate i anterior jumătăţii secolului al XIV-lea iar ridicarea biseri-
cii Vodiţa II, la scurt timp după dezaectarea Vodiţei I, undeva în ultimul deceniu
al secolul al XIV-lea52. Principalul argument l-a reprezentat observaţia supra-
punerii directe a nivelului corespunzător construirii bisericii Vodiţa II peste un
strat gros de 0,4 m corespunzător perioadei de uncţionare a bisericii Vodiţa I53,
ceea ce înseamnă că momentul ridicării Vodiţei II a urmat imediat dezaectă-
rii Vodiţei I. Însă, chiar autorul săpăturilor, remarca că momentul dezaectării
Vodiţei I nu a ost surprins stratigraic54, prin prezenţa unui nivel de dărâmătură
sau resturi de materiale de construcţie, ceea ce ar indica „o răzuire a terenului ”
50
Zidăria absidei de nord a bisericii I a ost distrusă în timpul lucrărilor de construire a turnu-
lui intermediar de est. În timpul acestor lucrări, oarte probabil că, s-a nivelat și zona de la
sud-vest de turn, dezvelindu-se undațiile bisericii I. În teren, se poate observa un rest din
zidăria absidei de nord, măcinată de intemperii.
51
Drăghiceanu 1929, p. 149–156.
52
Cantacuzino 1971, p. 474
53
Ibidem, p. 472, p. 473.
54
Ibidem, p. 473.

ca intervenţie preliminară lucrărilor de ediicare a bisericii Vodiţa II, întrucât,

s-a presupus că, acest moment s-a datorat, ie unei deecţiuni de construcţie,
ie unui cutremur55. Dacă acceptăm ideea unei amenajări a terenului în cazul
construirii bisericii Vodiţa II, atunci ar trebui să presupunem că, același lucru,
s-a întâmplat și în cazul construirii bisericii a II-a, din incinta cetăţii Severinului,
asta pentru a explica observaţia suprapunerii directe a celor două construcţii.
Alte argumente în sprijinul ideilor enunţate sunt oerite și de unele com-
plexe descoperite în campania din anul 201156, cum ar i vetre de oc amenejate
direct pe nivelul de lut în care au ost săpate gropile mormintelor, precum și
două complexe adâncite (L1 și L2/2011), situate în proximitatea zidului de est
al incintei interioare, respectiv a celui de vest. Prezenţa acestora ilustrează clar
că platoul viitoarei cetăţi va i utilizat, după încetarea olosirii lui ca cimitir, pen-
tru amenajarea unor anexe (locuinţe adâncite) sau al unor instalaţii de oc în
preajma acestora, utilizate ie pentru gătit ie pentru asigurarea căldurii celor
care, supravegheau rondurile de noapte, în perioada anotimpului rece. Pe baza
materialelor recuperate, în principal din complexele L1 și L2/2011, care se pot
data în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și primele decenii ale veacului
următor, consider că, în această perioadă, au loc amplele lucrări de ortiicare
al căror rezultat inal aveau să consinţească apariţia uneia dintre cele mai
importante ortiicaţii de zid de la sud de Carpaţi. În mod iresc, lucrările de
construire a cetăţii au impus și intervenţii asupra nivelului terenului, în sensul
unor excavări masive, surprinse în săpătură, dar și al unor nivelări ale terenului,
acolo unde acestea au ost necesare. Perimetrul ocupat anterior de biserica I a
constituit, deasemenea, obiectul unor lucrări de amenajare și nivelare care au
condus la dezvelirea undaţiilor primului lăcaș de cult, construcţia bisericii II
urmând apoi traseul acestora.
Este cunoscut că, începutul lucrărilor de construcţie a Cetăţii Severinului, a
ost pus în legătură cu prezenţa cavalerilor ioaniţi în Țara Severinului57, cărora,
regele maghiar Bela al IV-lea (1235–1270), prin celebra diplomă, al cărei text a
ost cuprins în scrisoarea de conirmare58, adresată regelui de papa Grigore al
IX-lea, le dăruia „întreaga ţară a Severinului împreună cu munţii ce ţin de ea și cu
toate cele ce atărnă de ea” ; însă, până acum, această idee a ost susţinută ără
alte argumente de ordin documentar sau arheologic.
Redeschiderea cercetărilor arheologice la Cetatea Severinului, în anul
201159, a reprezentat un pas important în acumularea unor inormaţii noi pre-
55
Ibidem, p. 474.
56
Crăciunescu et alii 2011, p. 209, 210.
57
Bărcăcilă 1933, p. 23–26.
58
Holban 1981, p. 79–81.
59
Cercetarea arheologică preventivă a ost determinată de reabilitarea Cetăţii Severinului, a
zonei adiacente şi a căilor de acces în perimetrul monumentului prin intermediul proiec-
tului „Reabilitarea Palatului Cultural Teodor Costescu şi Cetatea Severinului” ,
inanţat din onduri europene prin Programul Operaţional Regional 2007–2013.

cum și veriicarea unora dintre cele obţinute în perioada săpăturilor eectuate

de Al. Bărcăcilă și M. Davidescu60.
Deși rezultatele ultimelor cercetări, în perimetrul cetăţii, sunt încă în curs
de prelucrare61, în sensul coroborării analizei materialului arheologic cu obser-
vaţiile de natură stratigraică, până acum, nu există elemente, care să poată i
olosite în sprijinul ipotezei construirii primei incinte a cetăţii de către cavalerii
ioaniţi, deși nu se poate exclude, deocamdată, posibilitatea ca și aceștia să i
executat unele lucrări de ortiicare62 a perimetrului.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere, atunci când se discută stabilirea
momentului la care debutează lucrările de construire a zidurilor și a turnurilor
incintei interioare a Cetăţii Severinului, exceptând turnul de nord-est, de un
aspect oarte important și anume existenţa unui climat de stabilitate politică
în Țara Severinului, propice unor lucrări de construire de proporţii considera-
bile la nivel de secol XIII. Chiar dacă a existat acest climat, perioada, destul de
scurtă, de altel, cât Țara Severinului s-a alat sub controlul cavalerilor ioaniţi
a ost, cu siguranţă, insuicientă pentru ca aceștia să poată construi Cetatea
Severinului.
Cum, din 1263, regalitatea maghiară reinstaurează controlul asupra Țării
Severinului, reîniinţând și instituţia băniei de Severin, ce se va menţine până la
1291/9263, consider că, în acest interval de timp, ar părea mai potrivit, să ixăm
60
Davidescu 1970, p. 9–14.
61
Din păcate, nu mă pot abține să nu remarc lipsa de caracter și deontologie a celui care, pe hârtie,
a igurat ca responsabil al cercetărilor arheologice preventive desășurate la Cetatea Severinului,
în campaniile 2011 și 2012. Transormându-se, în pragul pensionării, dintr-un specialist al
epocii bronzului, într-un „exeget” al evului mediu, domnul doctor Gabriel Crăciunescu, căci
despre domnia sa este vorba, a publicat, recent, în paginile revistei Litua (Crăciunescu 2013,
p. 187–214), un material în care a olosit inormațiile prezentate în rapoartele de cercetare
arheologică, depuse la Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu cultural Mehedinți.
Deși, nu a avut nici cea mai mică contribuție la întocmirea documentației de șantier sau a
rapoartelor amintite, și-a permis să publice unele rezultate, interpretându-le cum a crezut
de cuviință și ără a se consulta cu ceilalți membri ai echipei de cercetare. Așa se ace că, a
comis unele erori, care nu pot i trecute cu vederea și vor trebui amendate. Asupra acestor
aspecte voi reveni cu precizări de rigoare într-un material unde, vor i abordate, problemele
arhitecturii de apărare a Cetății Severinului și a azelor de constucție, susținute de inormații
obținute din prelucrarea documentației de șantier și a materialelor arheologice recuperate.
62
Mai aproape de adevăr s-ar situa atribuirea cavalerilor ioaniți a lucrărilor de construire la alte
obiective ortiicate din zona, cum ar i, spre exemplu, ortiicația poligonală din colțul de
sud-vest a castrului roman Drobeta, ortiicația de la Grădeț și cea de la Oreava, care se îns-
criu, cel puțin din punct de vedere planimetric, într-un program constructiv menit să asigure
apărarea Țării Severinului prin intermediul unor ortiicații de mici dimensiuni, deci relativ
ușor și rapid de ridicat, al cărui corespondent arheologic poate i susținut și de cel documen-
tar. Mă reer atât la textul Diplomei Cavalerilor Ioaniți (DIR B 1953 p. 3) cât și la scrisoarea
adresată papei Inocențiu al IV-lea (DIR C 1951, p. 346) de regele Bela al IV-lea (1235–1270).
63
Acum are loc a doua oensiva mongolă, sub conducerea hanului Nogai, care va pune capăt
autorității regatului maghiar pe întregul curs al Dunării de la Porțile de Fier la vărsarea în
Marea Neagră (Panaitescu 1969, p. 304–308; Papacostea 1991, p. 123–125).

debutul lucrărilor de ediicare a Cetăţii Severinului, care se vor încheia, la înce-

putul secolului al XIV-lea64, cu apariţia incintei interioare de ormă dreptunghiu-
lară, cu dimensiunile de 90 × 45 m, prevăzută cu câte două turnuri rectangulare
la colţurile laturilor de nord și sud, respectiv un singur turn, tot rectangular, pe
laturile de est și vest.
INHUMATION GRAVES, XIII–XV CENTURY,

DISCOVERED IN THE SEVERIN CITADEL.
(Abstract)
During the excavation made by Alexandru Bărcăcilă, in 1939, were identiied

twelve inhumation graves. About this, the author o the researches has not provided
substantial inormation, except some photos or an summary description. But, in the
Iron Gates Region Museum archive, rom Drobeta Turnu Severin, I ound the excavation
diaries where there are some notes about the these graves.
Other graves were identiied in 2011 with the occasion o preventive reserches
determinated by an restauration project o the Severin citadel.
All inormation about stratigraphy and the discovered materials, made in 1939
and 2011, were combined to obtain a real view and to understand the evolution o the
two churches and cemetery around them. First church I suppose that was in unction
in the irst hal o the thirteen century when the citadel does not exist. It is the period
when the Hungarian kingdom organized, in this area, an military and administrative
organism called the Severin Banat. I suppose that in the same time with the building
o the irst church were construct the north-east tower wich was the irst element o
uture ortiication and the residence o Severin ban. The second church was build afer
the interior enclosure walls and the rest o the towers, most probably, at the beginning
o the XIV century.
Explicaţia planșelor / Explanation of the plates

Pl. I. Planul general al cetăţii Severinului cu indicarea secţiunilor și supraeţelor
cercetate între 2011–2012 / Pl. I. Plan o the Severin citadel indicating sections
and areas surveyed between 2011–2012.
Pl. II. Planul bisericii și a turnului intermediar de est al primei incinte, cu indicarea
secţiunilor cercetate în 1939 / Pl. II. The plan o the church and east intermediate
tower o the irst enclosure, indicating sections investigated in 1939.
Pl. III. 1. Mormânt M1/1939, 2. Mormânt M3/1939 / Pl. III. 1. M1/1939 grave, 2. M3/1939
grave.
Așa s-ar putea justiica, de pildă, de ce, prima mențiune documentară a existenței unei cetăți
64
în perimetrul Severinului medieval, este plasată în anul 1330, după cum rezultă din textul
așa-numitei Cronici pictate de la Viena (IIR 1937, p. 109), unde, în pasajul reeritor la începu-
tul conlictului dintre regele maghiar Carol Robert (1308–1342) și domnitorul Țării Românești,
Basarab I (1310?–1352), oștile maghiare au pătruns prin Severin, cucerind cetatea unde, va i
instalat ca ban, Dionisie Szecsi.

Pl. IV. 1. Mormânt M4/1939, 2. Mormânt M5/1939 / Pl. IV. 1. M4/1939 grave, 2. M5/1939
grave.
Pl. V. 1. Vedere dinspre est cu absida de sud a bisericii I ale cărei resturi au ost
suprapuse de dărâmătură din zidăria bisericii II, 2. Mormânt M6/1939 / Pl. V. 1.
Detail o the mortar and masonry debris level rom Church II which overlaps
south apse o the church I, 2, 3. M6/1939 grave.
Pl. VII. 1. Vedere dinspre est cu supraaţa cercetată la nord de ruinele bisericii, 2. Vedere
dinspre est cu supraaţa cercetată la sud de ruinele bisericii / Pl. VII. 1. View rom
the east with the north investigated area o the ruins o the church, 2. View rom
the east with south investigated area o the ruins o the church.
Pl. VIII. 1.. Fotograie iniţială a complexului G2/2011, 2, 3. Proilul cross-section al G2/2011,
4. Fotograie inală cu complexele M1 și M2/2011 / Pl. VIII. Initial photo o the
complex G2/2011, 2, 3. Cross-section proile o G2/2011, 4. Final photo complex-
es M1 and M2/2011.
Pl. IX. Reconstituirea proilului nordic al secţiunilor IIIa/1939 și IIIb/1939 /
Reconstruction o the northern proile o sections IIIa/1939 and IIIb/1939.
Pl. X. Proilul de est al Sp. I/2011 / Pl. X. East proile o Sp. I/2011.
Pl. XI. 1a–7b. Monede descoperite în cercetările din 1939 (apud Bărcăcilă 1957, Pl.I), 8a,
8b. Monedă descoperită în 2011, inventar M2/2011, 9a, 9b. Inel din aur descoperit
în 1939, inventar M5/1939 / Pl. XI. 1a–7b. Coins ound in the excavations o 1939
campaign (cited Bărcăcilă 1957, Pl. I), 8a, 8b. Coin discovered in 2011, inventory
M2/2011, 9a, 9b. Gold ring ound in M5/1939 inventory.
Achim 1994 - V. Achim, „Despre vechimea și originea Banatului de Severin.
Aspecte teritoriale”, în Revista Istorică, 5, nr. 3–4, 1994,
p. 234–247.
Bărcăcilă 1933 - Al. Bărcăcilă, „Turnu Severin. Trei veacuri de viaţă medievală”,
în AO, 65–66, 1933, p.15–35.
Bărcăcilă 1937 - Al. Bărcăcilă, „Cetatea Severinului. Început de cercetări
arheologice”, în BCMI, asc. 94, XXXI, 1937, p. 149–165.
Bărcăcilă 1939 - Al. Bărcăcilă, „Cetatea Severinului. Raport sumar cu rezultatul
săpăturilor din 1938, 1939”, în BCMI, asc. 100, XXXII, 1939,
p. 74–88.
Bărcăcilă 1957 - Al. Bărcăcilă, „Monede de la Cetatea medievală a Severinului”,
în SCN, I, 1957, p. 173–188.
Bărcăcilă 1959 – Al. Bărcăcilă, „Monede, podoabe de metal și ragmente
ceramice de la termele Drubetei și din cimitirul medieval
suprapus”, în MCA, V, 1959, p. 769–794.
Cantacuzino 1971 - Gh. I. Cantacuzino, „Probleme ale cronologiei ostei mânăstiri
Vodiţa”, în SCIV , 22, nr. 3, 1971, p. 469–477.
Cantacuzino 2001 - Gh. Cantacuzino , Cetăţi medievale din Ţara Românească în
secolele XIII/XIV , Bucureşti, 2001.

Crăciunescu et alii - G. Crăciunescu, M. I. Neagoe, O. M. Neagoe, C. Manea, I.

2011 Stîngă, M. Ersilia, „Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinţi
Punct: Cetatea Severinului”, în CCA, 2011, p. 208–211.
Crăciunescu 2013 - G. Crăciunescu, „Zona de la est de Porţile de Fier în evul
Davidescu 1970 mediu”, în Litua, XV, 2013, p. 187–214.
– M. Davidescu, „Cetatea Severinului” în BMI , XXXIX, nr. 3,
1970, p. 9–14.
DIR B 1953 - Documente privind istoria României. Veacul XIII, XIV şi XV. B.
Ţara Românească, Bucureşti 1953.
DIR C 1951 - Documente privind Istoria Românilor. Veacul XI, XII şi XIII. C.
Transilvania, Bucureşti, 1951.
Drăghiceanu 1929 - V. Drăghiceanu, „Săpăturile de la Vodiţa”, în BCMI, an. XXII,
asc. 62, 1929, p. 149–156.
Ebengreuth 1928 - A. L. Ebengreuth, „Die ungarischen Friesacher” în VHAD,
Neue Folge, 15, 1928, S. 151–157.
Grisellini 1780 - F. Griselini, Geschichte des Temeswaren Banats, Wien, 1780.
Holban 1981 - M. Holban, Din cronica realţiilor româno-ungare în secolele
XIII–XIV , Bucureşti, 1981.
Huszar 1979 - L. Huszar, Münzkatalog Ungarn von 1000 bis heute, München,
1979.
Măneanu 2009 - M. Măneanu, Oltenia, de la medieval la modernitate, Craiova,
2009.
Nicolae 2003 - E. Nicolae, Moneda otomană în Țările Române în perioada
1451–1512, Chișinău, 2003.
Papacostea 1991 - Ș. Papacostea, Românii în secolul al XIII-lea. Într e cruciată și
Imperiul Mongol, București, 1991.
Panaitescu 1969 - P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești ,
Bucuresti, 1969.
Pohl 1982 - A. Pohl, Münzzeichen und Meisterzeichen au ungarischen
münzen des mittelalters 1300–1540, Budapest, 1982.
Rusu 2005 - A. A. Rusu, Castelarea carpatică, Cluj-Napoca, 2005.
Theodorescu 1974 - R. Theodorescu, Bizanț, Balcani Occident la începuturile
culturii medievale românești (secoleleX–XIV), București, 1974.
Timon 1754 – S. Timon, Imago novae Ungariae, representas Regna,
Provincias, Banatus et Comitatus ditionis Hungaricae, Viennae,
1754.
Țeicu 2002 – D. Țeicu, „Observații privind necropola medievală de la
Turnu Severin”, în Drobeta, XI–XII, 2002, p. 174–183.
SRH 1766 - Scriptores Rerum Hungaricarum – Veteres ac genuinii , I, J. G.
Schwandtner (Ed.), Vindobonae, 1766.

Pl. I.

Pl. II.

Pl. III.

Pl. IV.


2 3
Pl. V.

Pl. VI.

Pl. VII.


1 2

3 4
Pl. VIII.

.
X
I
.
l
P

.
X
.
l
P

1a 1b 2a 2b
3a 3b 4a 4b
5a 5b 6a 6b
7a 7b 8a 8b
Pl. XI.

EVOLUŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ÎN
CLISURA DUNĂRII, OGLINDITĂ ÎN
OPERA LUI ALEXANDRU MOISI
Minodora DAMIAN
Cuvinte cheie: Alexandru Moisi, Clisura Dunării, învăţământ.

Key words: Alexandru Moisi, The Danube Deile, education.
D ezvoltarea educaţiei în secolele XVIII–XIX a populaţiei din spaţiul

sudic al Banatului are ca rezultantă un proces de alabetizare, realizat
printr-un sistem amplu, continuu şi stabil dedicat şcolilor. Susţinut constant
prin dierite demersuri legislative, precum ordine sau patente imperiale, sis-
temul de învăţământ a prilejuit accesul românilor din Banat la toate nivelele
instrucţiunei şcolare. Documentat istoric şi argumentat temeinic, dascălul
Alexandru Moisi aduce în lumină proiecţia învâţământului aplicată în arealul
clisurean.
Alexandru Moisi, născut în data de 26 martie 1884 în comuna Coronini, a
ost întâiul dascăl bănăţean care a descris statistic, istoric şi literar rumuseţea
Clisurii Dunărene.
Monograia Clisurii Dunări, constituie unul dintre proiectele sale majore,
prin care a reuşit să aducă la lumină inedita civilizaţie a spaţiului Bănăţean de
la sud de Dunăre1.
Având în vedere că adevărata sa dragoste a ost dăscălirea copiilor sub
spectrul spiritului românesc, din această monograie dorim să relieăm o mică
parte, şi anume cea reeritoare la educaţie şi şcoală2.
Încă din perioada stăpânirii turceşti, învăţământul era destinat doar celor
înstăriţi. În jurul anului 1722 se ivesc totuşi supoziţii reeritoare la existenţa
unor şcoli cu predare în limba germană, chiar în Moldova Veche3.
Primele semne ale procesului de învăţare a populaţiei de rând se între-
zăresc în Clisura Dunării abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când,
conorm ordinului împărătesei Maria Terezia din anul 1766, iecare biserică
1
Moisi 1938.
2
Reeritor la acest subiect în istoriograia recentă se regăsesc mai multe titluri: Ţîrcovnicu
1970; Onciulescu 1983; Bocşan 1986; Bocşan, Leu 2002.
3
Presupunerea privitoare la existenţa unui cadru educaţional în Moldova Veche îi aparţine
doar lui Moisi.

178 | MINODORA DAMIAN
trebuia să aibă ailiată şi o şcoală, unde copiii deprindeau învăţăturile creşti-

neşti şi erau îndrumaţi cum să-şi păstreze conduita morală în cadrul bisericii şi
al comunităţii.
Prin Patenta din 1 ebruarie 1774, se ordonă ca, pe lângă catehism, elevii
şcolilor să înveţe scrisul şi cititul. În spaţiul clisurean au luat astel iinţă şcoli
naţionale cu caracter conesional4.
Intensiicarea procesului de şcolarizare în arealul sud dunărean al Banatului
este consecinţa ordinului imperial din 4 iunie 1787, emis sub Împăratul Iosi al
II-lea, care obligă elevii să recventreze şcoala de două ori pe săptămână, iar ca
şi veriicare a cunoştinţelor, se vor introduce două examene, unul în ianuarie şi
celălalt în iunie.
Conorm însemnărilor domnului Gheorghe Malosevici din arhiva epar-
hiei Vârşeţului, protopresbiterul din Palanca, Ilie Putnic, iind însărcinat cu
veriicarea modului de aplicare a prevederilor din 4 iunie 1787, a ăcut vizite
în comunele din Clisura Dunării. Din raportările sale către Consistoriului din
Vârşeţ reies inormaţii despre starea clădirilor unde se desăşoară activitatea
de şcolarizare, numărul elevilor şi prezenţa învăţătorului dar şi despre metoda
de predare în instituţiile de învăţământ din zona Clisurii5.
Astfel, în Liubcova exista clădire pentru şcoală, însă ducea lipsă de elevi şi
învăţător. La Moldova Nouă era clădirea în stare de funcţionare, care era frec-
ventată de un număr de 20 de elevi, predarea catehismului se făcea tot pe stilul
vechi (după calendarul de rit vechi). În comuna Macevaţ, şcoala era în stare bună,
avea şi învăţător dar se învăţa tot pe stilul vechi. Numărul elevilor care învăţau în
aceea instituţie era de 12, fără a li se preda catehismul. În Pojejena Sârbească şi
Românească, starea şcolii era bună, având învăţător care preda pe stilul vechi,
la circa 14 elevi cu bucvare şi ciasloave. În Radimna era o şcoala în stare bună,
iar învăţătorul preda prin metoda veche, având 15 elevi. La Zlatiţa exista şcoală
unde învăţau 9 elevi, pe când la Câmpia era şcoală, dar nu avea elevi şi învăţă-
tor. În Belobreşca, 19 elevi învăţau într-o şcoală în stare bună. Exista învăţător
care preda pe stilul vechi. În Divici şi Şuşca nu era şcoală, copiii fiind nevoiţi să
studieze la Belobreşca. La Socolovăţ, şcoala era într-o stare optimă de utilizare,
exista un învăţător care preda pe stilul vechi la circa 13 elevi 6.
De asemenea, prin circulara din 28 iunie 1791, episcopia din Vârşeţ încu-
raja populaţia cu o stare materială bună să-şi înscrie copiii la Academia din
Viena, unde vor deprinde cunoştinţe mai elevate decât în instituţiile locale,
cum ar i: compunerea scrisorilor, limba latină şi germană, cunoştinţe ce le vor
i olositoare la accederea în uncţii importante.
Instituţia şcolară în sensul definiţiei prezente se regăseşte în partea sudică
a Banatulului de-abia de la începutul secolului al XIX-lea, când funcţia de
4
Moisi 1938, notă marginală, p. 56.
5
Inormaţii preluate din lucrarea lui Stanojlović 1938.
6
Ibidem.

Evoluţia învăţământului în Clisura Dunării, oglindită în opera lui Alexandru Moisi | 179
învăţător era preluată de cantorul bisericii. Aflată sub administraţia protopre-

sbiteratului din Palanca, Clisura Dunării a beneficiat la început de şcoli grănice-
reşti în care se comunica numai în limbile sârbă şi slavonă. Cum în acea vreme,
plasa Moldova Nouă aparţinea protopresbiteratului din Palanca, protopopul de
acolo era cel care inspecta atât bisericile, cât şi şcolile. Animat de sentimente
naţionale româneşti, Moisi considera că sub administraţia bisericii sârbeşti
„puţin a lipsit că n-am pierit ca naţionalitate, căci ce n-au izbutit maghiarii, cal-
vinii, catolicii şi germanii, sârbii erau să ne sârbizeze prin şcoală şi biserică” 7.
De aceea, Moisi precizează că, un rol important în păstrarea identităţii naţi-
onale, în Clisura Dunării, l-a avut Ioan Tomici, protopopul Caransebeşului, care
a eloborat proiectul pentru „organizarea şcoalelor naţionale grănicereşti pen-
tru regimentul Valaho-Illiric căruia şi clisura îi aparţinea”8. Printre prevederile
acestui proiect, aprobat în 6 octombrie 1818, se ala şi introducerea în şcoli a
limbii române, prevedere ce a ost respectată întocmai şi în şcolile din plasa
Moldova Nouă.
Alături de şcolile naţionale româneşti, sârbeşti, nemţeşti şi cehe ce aveau
un învăţător, se mai regăseau şi şcoli triviale nemţeşti în comunele Pojejena
şi Berzasca, cu doi învăţători. După absolvirea acestora şcoli, elevii ajungeau
suboiţeri în armată.
Conorm ordinelor Împăratului Ferdinand al V-lea, în perioada 1843–1849,
limba unică de predare în cadrul şcolilor din Moldova Nouă, Moldoviţa şi Padina
Matei era limba maghiară. Această modiicare a îngreunat şi mai mult procesul
de învăţare, apt evidenţiat de Alexandru Moisi: „Bieţii învăţători, cari de apt
nu ştiau ungureşte bobizau cu copii ără să înţeleagă nici elevii ce învăţau, dar
nici învăţătorul, care propunea şi cu toate acestea se învăţa cu atâta silinţă, că
unora le-au rămas în memorie cele învăţate până la adânci bătrâneţe” 9.
După Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, în instituţiile şcolare din Moldova
Nouă româniilor li se preda în limba română, iar pentru locuitorii de etnie ger-
mană, limba de predare era limba germană.
La mijlocul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, îşi încep activi-
tatea de dascăl primii absolvenţi ai şcolilor normale de stat ungureşti, în plasa
Moldova Nouă după cum urmează: Paulini Carol a predat în Moldova Nouă în
anul 1876, Simon Francis a predat la Baziaş în anul 1885, Iosif Şandor a predat
la Berzasca în 1886 şi Stoiadinovici Sándor a predat în Moldova-Veche în 1887 10.
Cercetând şi veriicând arhivele şi documentele ce ac reerire la sistemul
de învăţământ aplicat în Clisura Dunării, dascălul Moisi enumeră învăţătorii
comunei Coronini11:
7
Moisi 1938, p. 58.
8
Ibidem, p. 60.
9
Ibidem p. 64.
10
Moisi 1938, notă marginală, p. 69.
11
Moisi 1934, p. 6.

preotul Ilie Balea 1853–1859

Alexă Buan 1859
Gheorghe Iaşca 1859–1867
Filip Nicolae 1867–1873
Ilie Manciu 1873–1876
Nicolae Lalescu 1876–1877
Ion Balea 1877 –1890
Nicolae Sporea 1890–1897
Găvrilă Băiaş 1897–1911
Alexandru Vlădulescu 1911–1919
Barciai Elisab. 1912–1919
Volumia Liuba 1919–1921
Virgil Ciupe 1921–1923
Paulina Ciastec 1923–1928
Gheorghe Şurlea 1924–1926
Elisabeta Buanul 1926–1927
Nic. Mischie 1926
Alexie Gornoavă 1927–1929
Petre Văcărescu 1929–1930
Dum. Cârstea 1930–1931
Vas. Şerbulescu 1931–1932
Teodor Badea 1932
O etapă importantă din viaţa civilizaţiei sud bănăţene o reprezintă prelu-

area minelor de stat de către Societatea U.D.R., apt ce nu a generat modiicări
esenţiale în cadrul învăţământului.Totuşi, la şcoala de ete din Moldova Nouă,
în anul şcolar 1887–1888 şi la şcoala din Baron, în anul şcolar 1893–1894 s-a
introdus limba maghiară. Şcoala germană din centru a ost închisă, iar şcoala
românească din Moldova-Nouă îşi păstrează în continuare caracterul naţional.
În perioada 1902–1919, odată cu statiicarea învăţământului, maghiara devine
limba oicială de predare în întregul imperiu.
Urmare a cercetărilor izvoarelor istorice, Alexandru Moisi relevă concret o
situaţie nominală a învăţătorilor din plasa Moldova Nouă în anul 190212:
Zlatiţa Milos Radosavlievici

Câmpia -
Socol Nicolae Bezerceanu
Baziaş Nicolae Lung la grădiniţă Szpecziar Angyalka
Divici Pavel Kolasov
Belobreşca David Ilona
Ibidem p. 56.
12

Evoluţia învăţământului în Clisura Dunării, oglindită în opera lui Alexandru Moisi | 181
Şuşca Nicolae Noroi

Radimna Iuţe Marghit
Pojejena de Sus ... Adam
Pojejena de Jos Ion Lariu
Măceşti Gheorghe Gârbici
Moldova Veche Alexandru Stoiadinovici de stat
Svetozar Daicovici comunal
Moldova Nouă König Fàni
Schlogl Hanriez
Bortos Romulus
Padina Matei Ştean Sova
Coronini Găvrilă Băiaş
Sânta Elena Ion Schlögl
Gornea Filip Megheleş
Siheviţa Titus Farcàş
Gârnic Ede Brechtl
Liubcova Ion Străin
Berzasca Iosi Şandor de stat
Ilie Ambruş comunal
Cozla Andrei Matyasovszky
Bigăr Trion Aczél şi Iasanovici Duşan
Odată cu înăptuirea României Mari la 1918, şcolile din arealul dunărean

al Banatului au devenit şcoli de stat, având limba de predare oicială limba
română. De asemenea, şcolile primare minoritare au primit reglementarea
legală în perioada 1933–1936, apt ce a determinat îniinţarea şcolilor conesio-
nale în toate comunele sârbeşti din plasa Moldova Nouă.
În concluzie, pragul de culturalizare şi dezvoltare şcolară în Clisura Dunării
era obturat la nivelul de şcoală primară de 7 clase, simţindu-se lipsa acută a
unei şcoli gimnaziale, apt evidenţiat de Alexandru Moisi: „În Moldova-Nouă
de exemplu iind centrul clisurei ediiciile şcolare, niciunul nu corespunde sco-
pului, hodorogite, clădite iind imediat după revoluţia din 1848, iar în Gornea
lipseşte cu desăvârşire”13. Activând ca dascăl, cu dese tangenţe în spaţiul edu-
cativ clisurean, Alexandru Moisi a studiat temeinic problematica instruirii şco-
lare în arealul dintre Baziaş şi Orşova, evidenţiind iecare etapă a procesului de
învăţământ. Urmare a acestor aproundări amănunţite, învăţătorul evidenţi-
ază situaţia precară a inrastructurii şcolare şi politica Imperiului Austro-Ungar
care urmărea, prin şcolarizarea intensivă, deromânizarea spaţiului dunărean al
Banatului.
Moisi 1938, p. 72.

13

DEVELOPMENT OF EDUCATION IN THE DANUBE DEFILE

REVEALED IN THE WORK OF ALEXANDRU MOISI
(Abstract)
Educational Development o the local population in the southern o Banat

departement, between 18th–19th centuries, is the result o literacy process, achieved
by a large, continuous and stable system, dedicated to popular schools. Well histori-
cally inormed and well argued, Alexandru Moisi brings us to the light the educational
projection applied in the Danube Deile.
Born on 26th o March 1884 in Coronini village, Alexandru Moisi was the irst teacher
o Banat departement who managed throughtout his work to bring us an important
contribution to the development o historiography.
Around 1722 many assumptions had appeared related to the existence o
Germanic origins especially in schools rom Moldova Veche, which were dedicated to
those with a high status on the scale o social values.
Beginning with the training process o school population invoked in the Danube
Deile, in the second hal o 18th century, according to the order o the empress Maria
Theresa 1766, each Church must had been affiliated to a school.
Educational institution with the purposes o the present deinition, is ound in the
southern part o Banat departement only with the beginning o 19th century, when the
teacher was taken over by the Imber Church.
Between 1843th –1849th, under the reign o Ferdinand V Emperor, the only instruc-
tive language in schools is the Hungarian language, which has affected the learning
process among students with Romanian origins.
The same perioad with the The Great Romania realization 1918, the schools of Danube
area became state-schools with formal teaching language, the romanian language.
In conclusion, the research and the study activities o Moisi outlines the culturaliza-
tion and the school development which were blocked at the level o the irst 7 years o
primary school and the light o school inrastructure, which outlines Austro-Hungarian
policy aimed at deromanization space o Banat.
Bocşan 1986 - N. Bocşan, Contribuţii la istoria iluminismului românesc,
Timişoara, 1986.
Bocşan, Leu 2002 - N. Bocşan, Valeriu Leu, Şcoală şi comunitate în secolul al
XIX-lea. Circulare şcolare bănăţene, Cluj-Napoca, 2002.
Moisi 1934 – A. Moisi, Monograia comunei Coronini şi ţinutului Clisura
judeţul Caraş de la anul 1784–1934, Oraviţa, 1934.
Moisi 1938 - A. Moisi, Monograia Clisurei , Oraviţa, 1938.
Onciulescu 1983 - D. Onciulescu, Pedagogia tradiţională populară bănăţeană ,
Bucureşti, 1983.
Stanojlović 1938 - Aleksandar Stanojlović, Monograija Banaske Klisure,
Petrovgrad, 1938.
Ţîrcovnicu 1970 - V. Ţîrcovnicu, Contribuţia la istoria învăţământului românesc
din Banat (1780–1918), Bucureşti, 1970.

CONSERVARE – RESTAURARE

ANALIZA CONDIŢIILOR DE PĂSTRARE A

COLECŢIEI DE ARHEOLOGIE PREISTORICĂ
ŞI CLASICĂ ÎN DEPOZITUL TEMPORAR AL
MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER
Manuela PĂTRUȚESCU
Cuvinte cheie: subsolul Muzeului de Artă, piese arheologice, aspectul inte-

rior al camerelor de păstrare, locurile obiectelor, cercetare microclimatică.
Key words: basement o the Art Museum, archaeological pieces, inner aspect
o the storage room, placing objects, microclimatic research.
Introducere
D in colecţiile deţinute de către Muzeului Regiunii Porţilor de Fier pon-

derea cea mai însemnată, atât prin numarul mare de piese cât şi prin
valoarea lor deosebita, o are colecţia de arheologie. Inventarul arheologic
cuprinde piese din ceramică, metal, os, piatră, sticlă, care provin din săpături
arheologice, descoperiri întâmplătoare, achiziţii, donaţii şi transeruri. Aceste
piese acoperă atât epoca preistoriei cât și epocile geto-dacică, romană sau
medievală, recuperarea lor demonstrând o neîntreruptă continuitate de locu-
ire a populaţiei autohtone în arealul judeţului Mehedinţi şi zona Porţilor de
Fier. Pe baza acestui divers şi valoros patrimoniu poate i reconstituită ambi-
anţa secolelor apuse, destinul istoric al predecesorilor noştri, atmosera în care
au trăit şi creat aceştia.
Primele piese din acest inventar provin de la o serie de lucrări la construcţi-
ile romane şi eudale realizate la: castrul roman Drobeta, termele romane, picio-
rul podului lui Apolodor, cetatea medievală, biserica mitropoliei Severinului,
ortiicaţia poligonală din colţul de sud vest a castrului roman, recuperate prin
grija autorităţilor care au condus destinele oraşului în sec. XIX.
Pe parcurs au ost adăugate antichităţi descoperite întâmplător sau prin
cercetări sistematice, pe care, de asemenea, notabilităţile urbei au hotărât să
le strângă şi să le păstreze. În acest sens o contribuţie importantă a avut-o pro.
Alexandru Bărcăcilă, director al Liceului Traian şi ondator al Muzeului Istoric
al Liceului Traian, ale cărui baze le-a pus în anul 1921. De la îniinţare, patri-
moniul tânărului muzeu s-a îmbogăţit permanent cu mărturii materiale care
pot reconstitui trecut istoric, una din cele mai importante contribuţii având-o

186 | MANUELA PĂTRUȚESCU
ondul Istrati-Capşa1, adăugat în anul 1950, ond ce reprezintă, poate, unul din
cele mai valoroase şi importante din cele pe care le deţine M.R.P.F. Un aport
important la îmbogăţirea ondului de piese arheologice au adus oşti şi actuali
arheologi ai instituţiei muzeale din deceniile 7–9 ale secolului trecut şi până în
prezent, astel că numărul lor este acum de 20.000 piese, majoritatea descope-
rite în judeţul Mehedinţi.
Până la începerea lucrărilor de modernizare a clădirii M.R.P.F. piesele de
actură arheologică se regăseau în vitrinele spaţiului expoziţional al Secţiei
Istorie şi în trei depozite, unul care păstrează colecţia de arheologie – preistorie
şi clasică, altul care conţine colecţia de istorie medievală şi cel de al treilea care
păstrează colecţia de numismatică.
De la sârşitul anului 2010, pentru o perioadă de trei ani şi jumătate, timp
cât se vor derula lucrările de consolidare, restaurare şi modernizare a sediului
central al M.R.P.F., aceste piese au ost transerate în clădirea Secţiei de Artă,
unde, în încăperile de la demisol, a ost organizată depozitarea compactă a lor.
Aspecte interioare ale încăperii depozitare

Încăperea în care sunt amplasate piesele care compun colecţia de arheo-
logie preistorică şi clasică, cea ale cărei condiţii de păstrare ac subiectul aces-
tui studiu, este cu orientare sud-vestică şi cu doi pereţi perimetrali, cel vestic
şi cel sudic. Încăperea, cu ormă rectangulară, are o supraaţă de 20 m2 şi o
înălţime de 2,7 m. Este prevăzută cu o singura ereastră, de 60x60 cm, ixată
pe peretele sudic, care pentru că are deschiderea către spaţiul stradal este
bine supravegheată atunci când de ac aerisiri. Împotriva eracţiilor ereastra
este asigurată cu gratii, aşa cum sunt toate erestrele încăperilor demisolului.
Cele două deschideri prin care încăperea depozitară comunică cu cele înveci-
nate sunt suicient de mari cât să permită manevrarea în siguranţă a bunurilor
muzeale. Încăperea depozitară nu este traversată de conducte de apă. A existat
o instalaţia de încălzire centrală, care nu mai este în uz de multă vreme, astel
că riscul unei eventuale inundaţii provocate de existenţa şi uncţionarea ei a
ost îndepărtat. Pardoseaua, din parchet, este corespunzătoare pentru că este
dintr-un material pe care nu se alunecă şi permite întreţinerea uşoară a cură-
ţeniei. Zidurile, groase de 0,8 m, sunt ridicate din cărămizi acoperite cu mortar
şi pe interior inisate cu var. Pe parcursul existenţei clădirii Secţiei de Artă, de
peste o sută de ani, asupra zidurilor nu s-a intervenit cu materiale hidro şi ter-
moizolante, astel că au o structură aproape cu cea originală. Pe interior, o sec-
ţiune situată la contactul dintre peretele sudic, estic şi tavan (Pl. I/1), prezintă
acumulări temporare de apă. Conţinutul de apă în structura elementelor de
construcţie este evidenţiat atât vizual, prin existenţa petelor, cât şi tactil, prin
1
Neagoe 2009, p. 19, 20.

Analiza condiţiilor de păstrare a colecţiei de arheologie preistorică şi clasică | 187
atingerea zonelor dierenţiate de conţinutul de umiditatea. Secţiunile aectate

de iniltraţiile de apă prezintă o serie de deteriorări care, pe parcursul realizării
studiului, s-a observat că tind să aecteze o supraaţă din ce în ce mai mare.
Astel, se remarcă gonlarea zugrăvelii şi exolierea ei în bucăţi de dimensiuni
mici, predispunerea la desprinderea tencuielii şi chiar desprinderi, tencuială
ragilă şi sărâmicioasă. Sursele pătrunderii apei în elementele de zidărie ce
provoacă umezirea şi pătarea persistentă a lor sunt, credem, următoarele:
– iniltraţiile directe ale precipitaţiilor atmoserice, în special din ploaie
asociată cu vânt. Această supoziţie este susţinută de următoarele argumente,
preluate din documentaţia de specialitate. Apa de ploaie, în contact cu clădi-
rea, pătrunde prin discontinuităţile din tencuială, iind adsorbite de cărămidă.
Materialele de construcţie adsorb apa în dierite moduri, în uncţie de caracte-
risticile lor, cărămida manuacturată având o capacitate de adsorbţie de 3–5
ori mai mare decât mortarul. Astel, cărămida are un coeicient de îmbibare cu
apă ≤ 50%, iar mortarele ≤ 20%2. Higroscopicitatea acestor două categorii de
materiale este atât de mare încât apa pe care o pot reţine poate depăşi 30% în
volum, de aceea este posibil ca iecare mc de zidărie să reţină 300 kg de apă
3
. De asemenea, cărămida şi mortarele au o reacţie activă în ceea ce priveşte
transmiterea mai departe a igrasiei. Această capacitate de transmitere este
accelerată şi de grosimea mare a zidurilor, care ace ca nivelul igrasiei în pereţii
interiori să ie de 2–5 ori grosimea peretelui4;
– colectarea deectuoasă a apelor meteorice. Această constatare a rezultat
din examinarea secţiunii perimetrului exterior al clădirii, corespunzătoare cu
porţiunea interioare aectată de petele de umiditate, secţiune ce este traver-
sată de un burlan şi care are supraaţa decopertată parţial sau total de ten-
cuială, iind cu cărămida şi mortarul la vedere (Pl. III/1). Pierderile de apă prin
jgheaburile înundate, burlanul străpuns şi/sau cu componente etanşate neco-
respunzător, sunt preluate de aţadă şi de zidărie, cauzând o serie de degra-
dări: tencuială ragilă, sărâmicioasă, separări între mortar şi zidărie, dislocări
ale stratului de tencuială, mucegai, rugină, pătrunderea umidităţii şi umezirii
treptate a elementelor de construcţie interioare. Supraaţa aectată de căderile
de tencuială a crescut de la un an la altul, după cum rezultă prin examinarea,
realizată la începutul acestui an (Pl. III/2), care, comparată cu cea realizată în
anul 2011 (Pl. III/1), evidenţiază evoluţia pe verticală, de-a lungul burlanului, a
enomenului de măcinare şi dislocare de tencuială;
– evacuarea deectuoasă a apelor meteorice. Preluarea deectuoasă a ape-
lor meteorice din burlan de către un jgheab improvizat care, în loc să aibă eva-
cuarea perpendiculară pe clădire, o are paralel şi lipită de aceasta, acilitând
iniltrarea şi acumularea apei în zid. Iniltrarea astel a apei a ost dedusă din
2
Brumaru 2005, p. 34.
3
Frattari, Albatici 2005, p.10.
4
Ibidem, p. 11.

aptul că umezirea se maniestă în jumătatea superioară a zidurilor interioare,

respectiv din punctele corespunzătoare contactului clădirii cu trotuarul în sus,
aproape de secţiunea în care apa este evacuată din burlan.
Modul de aşezare a bunurilor muzeale

În această încăpere sunt depozitate temporar peste 10.000 de obiecte cu
dierite suporturi: ceramică, ca suport preponderent, metal, os, piatră şi, într-o
mai mică măsură, sticlă. Pentru a preveni zgârieturile, ciocnirile, contactul din-
tre dieritele metale, contact ce poate induce pile electrochimice, iecare bun
cultural în parte este înăşurat în hârtie. Piesele astel ambalate au ost aşe-
zate în cutii de lemn şi carton, iecare cutie conţinând, uncţie de dimensiuni,
suport şi stare de conservare, unul sau mai multe obiecte. În cutii, piesele sunt
ixate şi despărţite unele de altele prin materiale elastice şi materiale tampon:
polistiren expandat, olii de plastic cu bule de aer, hârtie. Pentru a regăsi pie-
sele, pe iecare cutie este ixată o oaie cu numerele de inventar ale obiectelor
conţinute. Încăperea neiind dotată cu mobilier pentru susţinere, cutiile au ost
aşezate prin suprapunere directă în mai multe rânduri de coloane, câte un rând
sprijinit de iecare din cei patru pereţi şi un alt rând în mijlocul încăperii (Pl. I/2,
Pl. II/1). Acest mod de aşezare este în parte necorespunzător, încălcând câteva
din regulile de depozitare a bunurilor muzeale. Iată care sunt acestea:
– nu este asigurată stabilitatea şi starea de repaos complet a pieselor ce se
regăsesc în cutiile din carton plasate la nivelele inerioare ale coloanelor, gre-
utatea cutiilor situate deasupra exercitând presiune, orţă de apăsare (oto.6).
Din cauza supraîncărcării dar şi a aptului că rigiditatea cutiilor de carton a ost
aectată de umidităţile ambientale crescute, unele piese ceramice restaurate
au suerit dezlipiri, ragmentări şi desprinderi ale plombelor de ipsos. Stivuirea
s-a dovedit a i dăunătoare şi pentru unele piese metalice mici şi ragile pentru
că le-a provocat desprinderi de material, deprecieri constatate la veriicarea şi
inventarierea acestora;
– îngreunarea circulaţiei în interiorul încăperii dar şi accesul la unele piese
din pricina densităţii ridicată cu care au ost aşezate;
–un alt neajuns în depozitare îl reprezintă aşezarea coloanelor de cutii prin
sprijinirea lor de pereţi. Sprijinirea bunurilor de ziduri, mai ales că doi din ei
sunt perimetrali, este contraindicată întrucât bunurile muzeale pot i aectate
de o dinamică particulară a temperaturii şi umidităţii relative, cu apariţia eno-
menului de cameră umedă, apariţie care cu siguranţă este asigurată în secţiu-
nea din zidul sudic aectată de iniltraţiile de apă5.
Deşi se conştientiza încălcarea normelor de depozitare, s-au adoptat, totuşi,
această modalitate de aşezare, neexistând la momentul la care a fost realizat
5
Oprea 1982, p. 251, 252.

transferul lor alte soluţii sau variante care să asigure o depozitare întru totul
corespunzătoare, despre care s-a scris în materialele anterioare.6 În martie 2013
a apărut posibilitatea transferului unei părţi din aceste piese într-o altă locaţie,
în spaţiul eliberat organizându-se o altfel de aşezare a cutiilor, fără suprapune-
rea lor directă în coloane, ci prin susţinerea de către moduli din lemn.
Modul de realizarea a studiului. Rezultate

Obiectele existente în colecţia de arheologie preistorică şi clasică sunt, cu
precădere, constituite din suporturi anorganice. Spre deosebire de suporturile
organice, care sunt vulnerabile la acţiunea actorilor ambientali, cele anorga-
nice sunt mai rezistente. Unele suporturi anorganice ca ceramica, piatra şi sti-
cla, care dacă au o calitatea ridicată şi nu sunt supuse unor medii agresive,
supravieţuiesc rezonabil de-alungul timpului. Dacă sunt mânuite corect, depo-
zitate şi expuse în condiţii sigure, obiectele din ceramică, sticlă şi piatră sunt
de departe cele mai uşor de întreţinut şi conservat. Cu toate acestea nu pot i
considerate materiale eterne. Sunt unele situaţii şi condiţii care pot conduce
la apariţia de daune asupra obiectelor din această categorie, cunoașterea lor
iind obligatorie pentru a putea aplica soluţii corecte de conservare. Există două
grupe de actori care produc sau inluenţează modiicările micro şi macrostruc-
turale: actori externi (variaţiile bruşte şi extremele actorilor mediului ambi-
ant, actorii biologici, actorul uman) şi actori interni (induşi de procesele de
obţinere a materialelor sau la punerea în operă a piesei). Sub inluenţa acestor
două grupe de actori structura şi proprietăţile materialelor ce compun bunu-
rile culturale, sunt supuse unui proces evolutiv de modiicare, proces numit
enomen de îmbătrânire. Modiicările de structură şi caracteristicile ce survin în
urma îmbătrânirii sunt diverse, dieră de la material la material, ele iind rezul-
tatul acţiunii cumulative a actorilor enunţaţi. Când modiicările apar sub inlu-
enţa actorilor oto-chimici şi microbiologici le numim degradări sau alterări,
iar când au loc sub inluenţa actorilor izico-mecanici şi climatici le numim
deteriorări sau destrucţii7.
Studiul actorilor care provoacă procesul de îmbătrânire este unul impor-
tant întrucât, odată determinaţi, se poate interveni prin stabilizarea lor sau
prin crearea unui climat artiicial potrivit naturii materiale a pieselor muzeale,
propice conservării acestora. Prin urmare, în perioada ianuarie 2012 – decem-
brie 2013 au ost eectuate înregistrări ale umidităţii relative, ale temperaturii şi
ale nivelului iluminării, rezultatele obţinute iind analizate în vederea stabilirii
calităţii microclimatului din spaţiul de depozitare. De asemenea, tot pe baza
rezultatelor determinărilor ost luate unele măsurile care să reducă eectele
umidităţii ambientale atunci când a înregistrat valori crescute.
6
Pătruţescu 2012; Pătruţescu 2011, p. 147.
7
Sandu et alii 1999, p. 13–15.

Chiar dacă transerul şi depozitarea temporară a bunurilor muzeale arhe-

ologice în clădirea Secţiei de Artă s-a ăcut în ianuarie 2011, realizarea monito-
rizării permanente a celor trei actori microclimatici în încăperea depozitară a
început să se realizeze la sârşitul anului, respectiv din octombrie 2011, atunci
când instituţia muzeală a achiziţionat aparatură de înregistrare permanentă.
Până în octombrie 2011 cercetările au ost ragmentare şi episodice, susţinute
de puţine înregistrări. Această situaţie a ost cauzată de dotarea insuicientă a
laboratorului, care nu dispunea decât de două psihrometre, aparate cu câmp
de acţiune limitat, care comunică valorile de la momentul înregistrării ără să
le şi poată înregistra.
Determinările umidităţii relative şi ale temperaturii au ost ăcute cu aju-
torul unui termohigrogra şi al unui psihrometru, acesta din urmă iind olosit
şi pentru etalonare, iar determinarea intensităţii luminoase s-a realizat cu aju-
torul unui lux-metru digital. Termohigrograul olosit este din categoria celor
care redau pe o diagramă valorile umidităţii şi temperaturii, a căror înregistrate
continuă poate i reglată pe trei intervale de timp, o lună, o săptămână sau o
zi . Înregistrările realizate de aparat au comunicat nu numai valorile minime
şi maxime, dar şi ritmul şi amplitudinea oscilaţiilor, dacă modiicările au ost
bruşte sau lente.
Pentru analiză, valorile U.R. şi T. înregistrate pe diagramele aparatelor au
ost prelucrate statistic. Pe baza valorilor zilnice s-au calculat mediile săptă-
mânale şi lunare. Rezultatele obţinute, respectiv mediile lunare, sunt trecute
în tabelele nr. 1 şi 2 de mai jos. Tot în aceste tabele au ost înscrise valorile
maxime şi minime ale celor doi parametri, înregistrate în cursul iecărei luni,
precum şi numărul zilelor care se încadrează în regimul normal, umed sau sec
al umidităţii relative.
Umiditatea (%) Regimul U.R. (zile) Temperatura (0C)

Nr.
U.R. U.R. U.R. t. t. t.
crt. Luna normal umed uscat
med. max. min. max. min. med
1. Ianuarie 66,75 72 59 8,3 22,7 - 5,68 7,5 3,5
2. Februarie 67,01 72 60 8 21 - 2,98 4,5 1,5
3. Martie 62,09 67,5 52,5 24,25 6,75 - 8,64 13 4
4. Aprilie 64,02 76 50 15,2 14,8 - 13,12 15,5 10,5
5. Mai 69,68 82,5 62 4,45 26,5 - 17,62 19 16
6. Iunie 67,41 78 52 8 22 - 20,9 24 18
7. Iulie 63,19 75,5 44 17,4 12,1 1,5 24,26 25,5 23
8. August 56,80 67,5 45 22,75 4,5 3,75 24,9 26 24
9. Septembrie 54,04 62 45 26,25 - 3,75 23,25 25 19,5
10. Octombrie 58 70 44 27,5 3,5 - 19,06 22 14,5
11. Noiembrie 60,71 62,5 58 27 3 - 7,71 8,5 7
12. Decembrie 66,62 70 60 13,2 17,8 - 6,93 9 4
Evoluţia umidităţii relative şi a temperaturii în anul 2012

Umiditatea (%) Regimul U.R. (zile) Temperatura (0C)

Nr.
U.R. U.R. U.R. t. t. t.
crt. Luna normal umed uscat
max. min. med. max. min. med
1. Ianuarie 74 62,5 68,71 5 26 - 7 6 6,54
2. Februarie 76 68 72,33 - 28 - 8 7 7,5
3. Martie 77 60 69,4 5 26 - 10 7,5 8,55
4. Aprilie 78 73 76,71 - 30 - 15 8 10,64
5. Mai 84 60 76,35 0,3 29,7 - 18 15 16,81
6. Iunie 88 64 79,14 0,2 29,8 - 20,5 17 18,35
7. Iulie 77 62 70,42 6 25 - 23 21 22
8. August 73 63 67,5 2,5 28,5 - 25 23 24,2
9. Septembrie 72 50 60,78 27 3 - 23 19 21,14
10. Octombrie 73 57 66 12 19 - 20 16,5 17,42
11. Noiembrie 73 59 68 14 17 - 17 13 18
Evoluţia umidităţii relative şi a temperaturii în anul 2013
În uncţie de recvenţa amplitudinile de maniestare a variaţiilor zilnice ale

umidităţii s-a stabilit regimul higrometric lunar, valorile lui iind trecut în tabe-
lul de mai jos.
Regimul higrometric
Luna
2012 2013
Ianuarie preponderent umed preponderent umed
Februarie preponderent umed umed
Martie preponderent normal preponderent umed
Aprilie mixt umed/normal umed
Mai preponderent umed umed
Iunie preponderent umed umed
Iulie mixt umed/normal preponderent umed
August preponderent normal preponderent umed
Septembrie normal preponderent normal
Octombrie normal mixt (umed/normal)
Noiembrie normal mixt (umed/normal)
Decembrie mixt umed/normal mixt (umed/normal)
Din calculul mediilor lunare a rezultat că valoarea medie anuală a U.R. din
anul 2012 este de 63,02, iar cea înregistrată în anul 2013 este de..., această din
urmă valoare depăşind limita superioară a intervalului optim prevăzut de nor-
mele de conservare8. Analiza tuturor datele reeritoare la evoluţia U.R, înscrise
în tabelele de mai sus, evidenţiază variabilitatea valorilor ei atât în anul 2012
cât şi în 2013. Această constatare se mai remarcă atât din reprezentările gra-
8
(50–65%)- conorm art.4, lit.b, din Hotărârea nr. 1546/18.12.2003 pentru aprobarea Normelor
de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate.

ice 1 şi 2 de mai jos, a căror desăşurare prezintă linii sinuoase, cât şi din dia-
gramele trasate pe hârtiile termohigrograelor, care prezintă oscilaţii lunare,
săptămânale şi zilnice. Oscilaţiile au ost ample încât, în cursul anului 2012
indicatoarele termohigrograului au parcurs un interval mare de valori, de la
44% la 82,5%, iar în anul 2013 de la 50% la 88.%.
Evo luţia U.R.în anul 20 12
90
80
70
60
50
40
30
U.R. med.
20 U.R. max .
10 U.R. min .
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Făcând o comparaţie între cele două evoluţii anuale ale U.R. se observă că
mersul sinuos al acestora este paralel sau se suprapune doar în primele două
luni, în rest evoluţiile sunt dierite. Dacă în anul 2012 regimul higrometric nor-
mal a ost cel predominant, el înregistrându-se în 202 zile, cel umed înregis-
trându-se în 155 zile, în anul 2013 regimul predominant a ost cel umed pen-
tru că în 266 zile umiditatea relativă a aerului a înregistrat depăşiri ale limitei
superioare.
Evoluția U.R. în anul 2013

100
90
80
70
60
%
R
: 50
U
40
30
20 U.R.max
U.R.min .
10
U.R.med.
0
i an febr. mart. apri l. ma i i un. i ul . a ug. s ept. oct. nov.
Pentru contracararea valorilor crescute ale U.R. au ost puse în uncţiune

dezumidiicatoare. Folosirea lor, din păcate, nu a reuşit să aducă umiditatea
ambientală în limitele normale. Este adevărat că uncţionarea nu a ost per-
manentă, situaţie care, poate, ducea la o exploatare mai eicientă a lor, ci limi-
tată la intervalul de 8 ore al programului de muncă, timp cât puteau i supra-
vegheate. Decizia olosirii restrânse a lor a ost luată pentru a nu suprasolicita

instalaţiile electrice vechi ale clădirii şi, deci, evitarea provocării de eventuale
incendii. Prin urmare, o altă consecinţă a uncţionării discontinui a dezumidii-
catoarelor, dincolo de eicienţa scăzută a lor, a ost contribuţia la intensiicarea
variaţiilor orare şi zilnice ale U.R.
Iniţial nu se putea explica existenţa dierenţelor dintre cele două evoluţiile
anuale ale umidităţilor ambientale, atâta timp cât topoclimatul anului 2013
nu a înregistrat elemente majore de variabilitate aţă de cel de anul trecut.
Explicaţia existenţei acestei dierenţe a putut i dată atunci când au ost mutate
modulele, cutiile şi lăzile în care sunt păstrate bunurile muzeale, ocazie în care
s-a observat că pardoseua din lemn, peste care erau aşezate modulele, este
aectată de iniltraţii. La originea acestui enomen nedorit, care nu exista înain-
tea transerării bunurilor muzeale, pot sta mai mulţi actori şi condiţii, asupra
identiicării corecte lor trebuind să se pronunţe specialişti din domeniul con-
strucţiilor, care prin observaţii pertinente asupra deteriorărilor pot da diagnos-
tice şi soluţii.
Sintetizând, preponderenţa regimurilor arată în elul următor:
– Anul 2012:
Regimul higrometric Regimul termic
– regim normal 55,34%; – 75,35% regim jos şi normal;
– regim umed 42,46%; – 24,65% regim înalt
(cu temperaturi > 220 C)
– regim uscat 2,2 %
– Anul 2013:
Regim higrometric Regim termic
– regim normal 19,72%; – 77,9% regim jos şi normal;
– regim umed 80,28%; – 22,1% regim înalt
(cu temperaturi > 220 C)
Efectele umidităţii ridicate asupra suporturilor

materiale ale bunurilor muzeale din depozit
O umiditate prea mare are multe eecte dăunătoare, dierenţiate uncţie
de natura materială a bunului muzeal asupra căruia acţionează, acţiunea şi
eectele iind prezentate mai jos.
a. suportul metalic
Prezenţa în aer a umidităţii la valori mai mari de 30% reprezintă pentru
bunurile culturale cu suport metalic unul dintre cei mai dăunători actori ai
mediului ambiant. Este printre principalii răspunzători de apariţia proceselor
de degradare corozivă la metale. „Deosebita sa nocivitate este determinată de
implicarea sa în toate clasele de procese chimice, izice şi biologice ca urmare

a interacţiunii dintre bunurile culturale şi acest actor”9. Teoria coroziunii

electrochimice consideră că apariţia acestui proces are loc prin desăşurarea
următorului mecanism: „pe locurile unde metalele au ost zgâriate sau lovite
apar denivelări şi dierenţe de potenţial electric. Prin depunerile de pra, care
avorizează condensul, în condiţiile unor creşteri ale U.R. şi a schimbărilor de
temperatură, se ormează o peliculă subţire de apă. Aceasta va permite circu-
laţia electronilor între cele două zone încărcate electric dierit. Va lua naştere
astel o pilă electrică ce reprezintă începutul unui proces care va avea ca eect
corodarea metalului”10.
Degradările metalelor provocate de acţiunea umidităţilor ambientale
crescute cunosc orme şi intensităţi dierite uncţie de mai mulţi actori. Unul
din ei este reprezentat de natura metalului atacat, după cum un metal este mai
nobil decât altul, sau după locul pe care îl ocupă în scara potenţialelor standar.
Atacul obiectelor metalice este dierit uncţie şi de starea acestora. Dacă obiec-
tul are o supraaţă mai neregulată, se măreşte supraaţa de contact cu mediul
exterior şi implicit şi riscul de coroziune, iar cu cât metalul are o supraaţă mai
compactă şi mai uniormă, scade acest risc. Dacă la umidităţile ambientale
crescute este adăugată şi prezenţa poluanţilor, procesele de degradare coro-
zivă la metale sunt şi mai intense, maniestându-se prin ruginire, prin coclire.
Prezenţa persistentă a U.R. crescute şi cea a poluanţilor duce la ormarea de
pori, isuri, pătări urâte, ciupituri, descompunerea unor componenţi din struc-
tura materialelor, şi, implicit, slăbirea rezistenţei mecanice, pierderi masive de
material sub ormă de plăgi corozive, precum şi apariţia unor produşi de coro-
ziune care desigurează obiectul.
b. sticla
Sticla este un material oarte rezistent din punct de vedere chimic. Ca ori-
care alt material, sticla poate totuşi reacţiona, mai mult sau mai puţin, cu die-
riţi reactivi chimici sau alte substanţe cu care vine în contact. Printre agenţii
deterioranţi ai sticlei se numără şi apa11. Apa, în stare de vapori sau lichida,
atacă practic toate sticlele, dar într-o măsură dierită de la sticlă la sticlă. Atacul
dieră şi după contactul pe care sticla îl are cu apa. Dacă apa este sub ormă de
vapori, prezentă totdeauna în atmoseră, atacul este într-un el, iar dacă apa
este în stare lichidă, mecanismul atacului este altel. Mecanismul acţiunii umi-
dităţii atmoserice asupra sticlei începe prin atacarea supraeţei sticlei şi apoi a
straturilor interioare ale ei. Aceste procese au loc iniţial succesiv, apoi simultan,
cu viteze dierite în uncţie de condiţiile atacului. La început are loc adsorbţia
apei din atmoseră pe supraaţa sticlei cu ormarea unui strat monomolecular
sub orma unor ioni de OH-. Pe această peliculă se leagă noi cantităţi de apă,
9
Modoveanu 2003, p. 19.
10
Ibidem, p. 28.
11
Mihalcu 1970, p.19.

dar şi alte substanţe, ormând straturi cu grosimi de câteva zeci de molecule.

Dacă sticla conţine cantităţi reduse de silicaţi alcalini, procesul se opreşte la
acest stadiu. Dacă însă concentraţia ionilor alcalini este destul de mare, atunci
are loc un schimb de ioni, alcaliile migrând spre exteriorul sticlei, iar în locul lor
intrând protonii de H+. Ca urmare, pelicula exterioară devine o soluţie alcalină
care, iind higroscopică, continuă să adsoarbă umiditatea din atmoseră, grosi-
mea ei crescând odată cu creşterea umidităţii din aer şi a conţinutului de oxizi
alcalini din sticlă.
Procesele de depreciere a sticlei cauzate de acţiunea apei sau cauzate
de reacţii similare, prezintă eecte vizuale dierite. Unul din eecte este cel de
încreţire a supraeţei sticlei, sub orma unei reţele ine de isuri. Apare atunci
când umezeala din aer reacţionează cu sticla instabilă, care conţine prea puţin
oxid de calciu, prin extragerea din structura sticlei a sodiului şi a potasiului. Un
alt eect este cel de lăcrimare a sticlei. Apare atunci când substanţele bazice
din sticlă, potasiul şi sodiul, care pentru că sunt higroscopice şi sensibile la ata-
cul bioxidului de carbon din aer, sunt extrase sub ormă de lacrimi de soluţie de
alcalină concentrată. Lacrimile se preling pe obiect, solubilizând în continuare
peretele de sticlă şi provocând opacizarea pronunţată a acestuia. Eliberarea
substanţelor bazice din sticlă duce treptat la descompunere12.
c. suportul ceramic
Proprietăţile izice ale ceramicii cum sunt rezistenţa mecanică, porozita-
tea, impermeabilitatea la apă şi gaze, duritatea sunt determinate de calitatea
materiei prime utilizate şi de temperaturile de ardere, ultima la rândul ei inlu-
enţată de cantitatea şi de tipul ondanţilor. 13 Cu alte cuvinte, eectele pe care
le are umiditatea ambientală crescută asupra ceramicii depind de compoziţia
materialelor de bază utilizate, de manuacturierea şi tehnologiile aplicate în
obţinerea ei. Astel, datorită dierenţelor de compoziţie, a calităţii argilei, a pro-
cedurilor de prelucrare şi a temperaturilor de ardere olosite, vasele ceramice
reacţionează dierit la variaţiile U.R. O ceramică bine arsă va supravieţui mai
bine, în timp ce o ceramică poroasă, arsă neuniorm sau la temperatură joasă,
va i vulnerabilă.
Umiditatea mare înmoaie agenţii de consolidare şi adezivii utilizaţi la
asamblarea ragmentelor ceramice. Poliacetatul de vinil, unul din adezivii olo-
siţi în restaurare, higroscopic iind, absoarbe cu uşurinţă apa din atmoseră
punând în pericol stabilitatea şi integritatea pieselor.
Ceramica poroasă, obţinută printr-o ardere slabă sau neuniormă, are
capacitatea de a adsorbi diverse săruri.14 Unele din aceste săruri, cele solu-
bile, sunt delicvescente adică adsorb vaporii de apă din atmoseră până se
12
Ibidem.
13
Ghergari et alii 2003, Bistriţa, pag. 133.
14
Duca 2004, p. 162.

dizolvă. În perioadele seci, acestea vor migra la supraaţă dând naştere unei
elorescenţe apoi, în timp, unei cruste15.
Umiditatea relativă mai mare de 65% poate duce la apariţia excrescente-
lor rezultate în urma acţiunilor atacurilor biologice (mucegai, bacterii, ciuperci
etc.). Atacurile microbiologice sunt susţinute de praul sau resturile organice
rămase în urma restaurării pieselor ceramice. Din ericire, excrescentele de ata-
curi biologice sunt supericiale şi pot i îndepărtate prin întreţinerea de rutină.
Totuşi, petele lăsate de atacuri biologice sunt diicil de îndepărtat când acestea
au penetrat smalţul de supraaţa al obiectelor.
d. piatra
Gradul de umezeală crescut acţionează diferit asupra pieselor din pia-
tră, în funcţie de caracteristicile şi compoziţia acestora (porozitate, duritate,
conţinutul mineral, numărul şi tipul incluziunilor). Granitul şi bazaltul, roci
de natură vulcanică, dure şi compacte, sunt cu remarcabile caracteristici
mecanice şi deosebită rezistenţă. Calităţile mecanice foarte bune pe care
posedă le fac să fie impermeabile. Pe piesele din granit şi bazalt abia după
630 ani de la punerea lor în operă apar primele deteriorări superficiale, iar
după 2000 ani încep să le scadă rezistentele mecanice radiale de la suprafaţă
către interior (Hirsehwald). Rocile sedimentare şi metamorfice, categorii din
care fac parte gresia, calcarul, şi marmura, sunt roci cu porozitate pronun-
ţată. Existenţa porilor permite pătrunderea apei care, solubilizează sărurilor
pe care le conţin şi asigură migrarea acestora către suprafaţa piesei. Aduse
la suprafaţa piesei, sărurile încep să cristalizeze atunci când U.R. fluctuează,
proces prin care îşi măresc volumul. Presiunea exercitată de volumul mărit
al sărurilor slăbesc rezistenţa mecanică şi coeziunea pieselor, conducând la
dezagregarea lor.
ANALYSIS OF STORAGE CONDITIONS A COLLECTION OF

PREHISTORY AND CLASSICAL ARCHEOLOGY IN THE TEMPORARY
STORAGE OF THE IRON GATES REGION MUSEUM
(Abstract)
This paper presents the analysis o the storage conditions o the archaeological
pieces temporarily stored in a room located in the basement o the Department o Art.
Are presented inner aspects o storage room, the microclimate study conducted in
January 2012 – November 2013, the causes that prevent the ull realization o a stable
microclimate and effects o the high humidity on museum pieces.
Modoveanu 2003, pag. 29.

15

Explicaţia planșelor/Explanation of the plates

Pl. I. 1. Iniltrări de apă în spaţiile depozitelor temporare, 2. Modalitatea de ambalare
și depozitare a bunurilor culturale.
Pl. II. 1, 2. Aspecte din spaţiile depozitelor temporare.
Pl. III. 1, 2. Imagini cu porţiuni din aţada clădirii Muzeului de Artă unde s-au produs
căderi ale tencuielii.
Brumaru 2005 - M. Brumaru, Patologia zidurilor umede, Cluj Napoca, 2005.
Duca 2004 - V. Duca, „Microstructure o some raw ceramics materials and
plasters used or historical monuments”, Studii şi cercetări , 9,
2004, p. 159–164.
Frattari, Albatici 2005 - A. Frattari, R. Albatici Umiditatea în elementele de zidărie,
Curs, Universitatea Tehnică Cluj, 2005.
Ghergari et alii 2003 - L. Ghergari, C. Ionescu, M. Horga, „Mineralogia arteactelor
ceramice din situl arheologic Ilişua (Jud.Bistriţa Năsăud)”, în
Studii şi cercetări , 8, 2003, p. 129–137.
Mihalcu 1970 - M. Mihalcu, Conservarea obiectelor de artă şi a monumentelor
istorice , Bucureşti, 1970.
Moldoveanu 2003 A. Modoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale,
Bucureşti, 2003.
Neagoe 2009 - M. I. Negoe, „Figurine antropomore aparţinând culturii
Cucuteni în colecţia Muzeului Regiunii Porţilor de Fier din Dr.
Tr. Severin”, în TerraSebus, 1, 2009, p. 19–30.
Oprea 1982 - F. Oprea, „Apariţia eectului de cameră umedă în spaţiile de
depozitare şi expunere a bunurilor de patrimoniu”, Cercetări
de conservare şi restaurare, vol. 2, Muzeul Naţional de Istorie,
Bucureşti, 1982, p. 251–252.
Pătruţescu 2011 - E. M. Pătruţescu, „Analiza condiţiilor de păstrare din depozitul
temporar de obiecte medievale al Muzeului Regiunii Porţilor
de Fier”, în Drobeta, XXI, 2011, p. 146–160.
Pătruţescu 2012 - E. M. Pătruţescu, „Analiza condiţiilor de păstrare a bunurilor
culturale din lemn din depozitele temporare ale M.R.P.F”, în
Drobeta, XXII, 2012, p. 243–256.
Sandu et alii 1999 - I. Sandu, E. Prodan, I. C. A. Sandu, D. Cudelcu, „Aspecte
privind terminologia utilizată în expertizarea operelor de
artă. Noţiuni privind identiicarea elementelor patrimoniale
şi determinarea stării lor”, în Revista Muzeelor , 3–4, 1999,
p. 13–15.

Pl. I.

Pl. II.

Pl. III.

RECENZII

Radu OTA, De la canabele legiunii a XIII-a Gemina la

Municipium Septimium Apulense, Ed. Altip, Alba Iulia,
2012, 214 p. + XXXIV pl.
Ana Cristina HAMAT
Î ntre aşezărilor romane din Dacia, Apulum se individualizează prin mul-
titudinea şi importanţa descoperirilor arheologice de aici. Acestea se
datorează statutului special de care se bucură aşezarea în perioada romană,
aici iind sediul Legiunii a XIII-a Gemina. Misterul care înconjoară încă acest sit
arheologic se datorează, în primul rând, distrugerilor sistematice pe care le-au
suerit vestigiile romane, prin ceea ce se cheamă modernizare, în perioada
modernă şi mai ales în cea contemporană. Un al doilea motiv îl reprezintă ap-
tul că deşi aici se ală unele dintre cele mai importante dintre urmele prezenţei
romane în Dacia şi interesul cercetătorilor pentru acestea s-a maniestat încă
de timpuriu, totuşi centrul urban de la Apulum nu a beneiciat până acum de
o lucrare de sinteză care să adune şi să expună inormaţia semniicativă canti-
tativ şi calitativ şi care să pună în valoare toate aspectele vieţii romane de aici.
Reluarea inormaţiilor mai vechi şi prezentarea inormaţiilor mai noi, precum
şi prezentarea conexiunilor care există între acestea, considerăm că este cel
mai mare merit al lucrări de aţă. La origine o teză de doctorat, ea este de apt o
analiză ină asupra evoluţiei canabelor legionare de la Apulum până la statutul
de municipium, a evoluţiei vieţii economice şi religioase, precum şi a evoluţiei
societăţii provinciale din acest centru urban.
Lucrarea este precedată de un Argument (p. 7–8), o pledoarie a autorului
asupra importanţei subiectului ales şi de o Introducere (p. 9–26), sub orma pri-
mului capitol, care reprezintă, de apt, stadiul cercetării acestui tip de aşezare
în Imperiu, dar şi stadiul cercetării canabelor de la Apulum. Acest capitol este
oarte important pentru că realizează o legătură cu cercetările arheologice mai
vechi.
Capitolul II – Castrul legiunii a XIII- a Gemina (p. 27–30), aduce în discuţie
aşezarea geograică, azele şi etapele de construcţie ale castrului prin prisma
cercetării arheologice desăşurate de-a lungul timpului aici, subliniindu-se
importanţa strategică şi comercială al zonei. Capitolul al III-lea – Istoria cana-
belor şi a municipiului severian de la Apulum (p. 31–44), prezintă evoluţia aşeză-
rii de la stadiul de canabe la acela de municipium, stabilind întinderea, orma şi
limitele aşezării. Un alt câştig al lucrării este aptul că se punctează cronologic
momentele importante în istoria aşezării cu ajutorul stratigraiei, al epigraiei

204 | RECENZII
şi al numismaticii. De asemenea autorul tratează organizarea administrativă a

canabelor printr- un studiu comparativ cu Britannia şi limesul rhenano-danu-
bian, stabiliind mai ales pe baza inscripţiilor, modul în care este administrată
aşezarea şi existenţa magistraturilor, mai ales prin atestarea epigraică a magis-
traţiilor. Capitolul al IV-lea – Sursele epigraice care atestă canabele şi munici-
piul severian (p. 45–52), este unul oarte important, deoarece aduce împreună
acest tip de surse, apt deosebit de util pentru o cercetare viitoare. Capitolul
al V-lea – Viaţa economică(p. 53–89), este de asemenea important, deoarece
aici se regăsesc alături de descoperiri mai vechi şi altele mai noi, care întregesc
tabloul preocupărilor economice al locuitorilor aşezării. Prin urmare sunt sub-
liniate prelucrarea metalului şi a pietrei, producţia ceramică, circulaţia mone-
tară (descoperiri izolate şi tezaure), producţia tegulelor precum şi organizarea
administrativă a meşteşugarilor, dar şi inamul comerţ cu sclavi. Toate aceste
domenii atestă importanţa economică a aşezării şi gradul de implicarea al
armatei în economia aşezării. Capitolul VI – Viaţa cultural- religioasă (p. 90–120),
analizează şi prezintă cultele atestate în canabe, atât cele greco-romane cât şi
ale divinităţi din panteonul oriental şi celtic- ale căror temple au existat pro-
babil în aşezare, acestea iind atestate epigraic. Un alt aspect este atestarea
iconograică a cultului acestor divinităţi, prin statui, igurine şi relieuri votive,
plastică votivă în lut, vase cu iguri aplicate sau alte posibile obiecte de cult-
cum sunt acele de păr. Capitolul VII – Elemente de urbanism în mediul cana-
belor şi a municipiului severian (p. 121–148), este o inteprindere meritorie şi
propune reinterpretarea unor săpături mai vechi la care autorul a avut acces,
dar şi prezentarea unor descoperiri mai noi, ale autorului sau ale unor colegi
ai domniei sale. Capitolul VIII – Concluzii inale (p. 149–155), reia ideile princi-
pale ale iecărui capitol şi sintetizează aportul autorului în raport cu cantitatea
imensă de inormaţii aduse de lucrare. Cartea se încheie cu Anexe(p. 156–190),
în care sunt prezentate sub ormă de tabele împărţite pe materiale: accesori-
ile vestimentare, piese de echipament militar, piese de mobilier, obiecte de uz
casnic, instrumente medicale, obiecte diverse, inscripţii ştampilate şi graiti,
unelte, piese de divertisment, opaiţe, plastică din lut, divinităţi, jucării, igu-
rine diverse, precum şi descoperiri monetare şi material tegular. Toate aceste
arteacte sunt descoperite pe teritoriul în cauză, iind în mare parte material
inedit, ceea ce sporeşte valoarea lucrării de aţă. Cartea mai beneiciază de un
rezumat în limba engleză şi de o bibliograie bine organizată.
Cele treizeci şi patru de planşe care însoţesc lucrarea sunt de calitate şi
reprezintă transpunerea graică a unor planuri şi proile alături de materiale
descoperit aici. O mică scăpare a autorului a ăcut ca planşa I să ie trecută ca
şi igura 1.
Subiectul ales de domnul Radu Ota este unul oarte diicil, municipalizarea
canabelor de la Apulum, pentru că el presupune analize ine şi atenţie deose-
bită acordată detaliilor. În ansamblul aceasta este o lucrare de sinteză adresată

Recenzii | 205
specialistului, iind importantă pentru cercetarea oraşului roman Apulum. În

paginile ei, lucrarea adună alături de cercetarea arheologică, inormaţii epi-
graice, numismatice, religioase şi economice, multe dintre acestea bazate pe
arteacte arheologice inedite, întregind astel tabloul vieţii de zi cu zi într- o
aşezare romană. Recomandăm, cu căldură, această lucrare pentru toţi cei care
doresc să aproundeze acest subiect.

ABREVIERI/ ABBREVIATIONS/
ABRÉVIATIONS/ ABKÜRZUNGEN
AAB – Acta Archaeologica Brigetionensiai, Klapka György Múzeum, Komárom, 2000 și

urm.
AAC – Acta Archaeologica Carpathica, Polska Akademia Nauk, Kraków, 1958 și urm.
ActaMN – Acta Musei Napocensis, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj, I, 1964
şi urm.
ANODOS – Anodos, Studies o the Ancient World, Trnavská univerzita, Trnava, 1, 2001
și urm.
Angustia – Angustia, Muzeul Carpaților Răsăriteni, Sântul Gheorghe, 1, 1996 și urm.
AO – Arhivele Olteniei, Craiova, I, 1922 și urm.
Apulum – Apulum. Muzeul National al Unirii, Alba Iulia, I, 1949 și urm.
ArchÉrt . – Archaeologiai Értesitö a Magyar régészeti, Akadémiai Kiadó, Budapesta, I,
1868 și urm.
Argesis – Argesis. Studii și Comunicări. Muzeul Județean Argeș, Pitești, 1, 1968.
Banatica – Banatica. Muzeul de istorie al judeţului Caraş-Severin, Reşiţa, I, 1971 şi urm.
BCMI – Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, București, I, 1908–1945.
BCŞS – Buletinul Cercurilor Științiice Studențești, Alba Iulia, 1, 1995 și urm.
BMI – Buletinul Monumentelor Istorice, Bucuresti, I, 1946 și urm.
Bulletin de l’Institut de’archéologie – Bulletin de l’Institut Français d’Archéologie
Orientale , Institut Français d’Archéologie Orientale, Cairo, 1901 și urm.
Budapest régiségei – Budapest régiségei, Budapesti Történeti Múzeum, Budapesta,
1889 și urm.
Buridava – Buridava. Studii și materiale, Muzeul județean „Aurelian Sacerdoțeanu”,
Râmnicu-Vâlcea, 1, 1972 și urm.
CA – Cercetări Arheologice. Bucureşti, I, 1975 şi urm.
CCA – Cronica Cercetărilor Arheologice, 1994 și urm.
Comunicări – Comunicări. Seria arheologie, Centrul de Istorie, Filologie şi
Etnograie, Craiova, 1, 1962 și urm.
Corviniana – Corviniana. Acta Musei Corvinensis. Hunedoara, I, 1995 şi Urm.
Crisia – Crisia. Culegere de materiale şi studii. Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, I, 1971 şi
urm.
Dacia N.S. – Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie. Nouvelle
série: Revue d’archéologie et d’historie ancienne. Bucureşti, I, 1957 şi urm.
Drobeta – Drobeta. Seria Arheologie-Istorie. Muzeul Regiunii Porților de Fier, Drobeta
Turnu Severin, 1, 1974 și urm.
Gallia Préhistoire – Gallia Préhistoire. Fouilles et monuments archéologique an France
Métropolitane, Centre National de la Recherche Scientiique, Paris, 1, 1958 și urm.
Godišnjak – Godišnjak, Jahrbuch Knjiga, Sarajevo-Heidelberg, 1, 1955 și urm.
Litua – Litua, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Șteulescu”, Târgu Jiu, I, 1978 și urm.
Materiale – Materiale şi cercetări arheologice. Bucureşti, I, 1953 şi urm.
MCA S. N. – Materiale și cercetări arheologice, serie nouă, București, 1,

208 | ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
Oltenia S. N.– Oltenia. Studii și comunicări, Serie nouă, Craiova, 1, 1995.

PA – Patrimonium Apulense, Alba Iulia, 1, 2000 și urm.
PZ – Prähistorische Zeitschrif. Deutsche Gesellschaf uer Anthropologie, Ethnologie
und Urgeschichte, Institut ür Prähistorische Archäologie, Berlin, I, 1909 și urm.
Revista Istorică – Revista Istorică, Academia Română, 1, 1915 și urm
Revista Muzeelor – Revista muzeelor, București, 1, 1965 și urm.
RRHA – Revue Roumaine d’Histoire de l’Art. Archeologie, Academia Română, București,
I, 1957 și urm.
Sargetia S. N. – Sargetia. Serie Nouă, Buletinul Muzeului judeţului Hunedoara (Acta
Musei Devensis), Deva, I, 1937 şi urm.
SCIV ( A)- Studii și cercetări de Istorie Veche, Academia Română, București, 1, 1950 și
urm.
SCN – Studii și Cercetări de numismatică, Academia Română, București, I, 1957.
Terra Sebus – Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis. Sebeş, 1, 2009 şi urm.
Thraco-Dacica – Thraco-Dacica. Bucureşti, I, (1976) 1980 şi urm.
Symposia Thracologica – Symposia Thracologica, București, 1,1983 și urm.
Studii şi cercetări – Studii şi cercetări, seria Geologie-Geograie, Complexul muzeal
Bistrița Nasaud, Bistrița, 1, 1995.
VAHD – Vjesnik za arheologiju i historiju dalmatinsku, Arheološki muzej, Split, 1, 1878
și urm.
VHAD N.S. – Vjesnik hrvatskoga acheologiju druätva, nova serija, Arheološki muzej,
Zagreb, 1, 1895 și urm. (1941/1941).

Drobeta Xxiii 2013pdf

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drobeta Xxiii 2013pdf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MUZEUL REGIUNII PORȚILOR DE FIER

MUZEUL REGIUNII PO RȚILOR DE FIER

DROBETA TURNU SEVERIN

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor şi studiilor revine în întregime autorilor

E󰁤󰁩󰁴󰁵󰁲󰁡 M󰁥󰁧󰁡 | www.edituramega.ro

CUPRINS / CONTENTS / SOMMAIRE / INHALT

STUDII ŞI ARTICOLE DE ARHEOLOGIE-ISTORIE

CRISTIAN SCHUSTER, MIRCEA NEGRU

OANA MINODORA NEAGOE

CRISTIAN DIMA, IOSIF VASILE FERENCZ

MARIN IULIAN NEAGOE

ABREVIERI/ ABBREVIATIONS/ ABRÉVIATIONS/ ABKÜRZUNGEN 207

PANDANTIVE DIN PIATRĂ ÎN

Cristian Ioan POPA

Cuvinte-cheie: pandantive, Coţoeni, podoabe, ateliere.

Catalogul pandantivelor din piatră Coţofeni

DROBETA, Arheologie – Istorie, XXIII/2013, p. 9–28

2. Băile Herculane-Peştera Hoţilor (jud. Caraş-Severin). Din nivelurile I–VII

Pandantive din piatră în cultura Coţoeni | 11

Cunoaștem un singur pandantiv de acest tip descoperit la Cetea-Picuiata5.

III. Materie primă, „ateliere” şi metode de confecţionare

Pandantive din piatră în cultura Coţoeni | 13

pandantivele incluse de noi în tipul B (pl. I/5–7) i-a determinat pe C. Beldiman

Pandantive din piatră în cultura Coţoeni | 15

În momentul de aţă se conturează o concentrare a siturilor cu „ateliere” de

STONE PENDANTS DATED FROM COŢOFENI CULTURE

Pandantive din piatră în cultura Coţoeni | 17

Explicaţia planșelor/ Explanation of the plates

Pandantive din piatră în cultura Coţoeni | 19

Ciugudean et alii 2005 - H. Ciugudean, C. Roman, D. Diaconescu, S. A. Luca, în S. A.

Luca et alii 2004 - S. A. Luca, C. Roman, A. Georgescu, „Cercetări arheologice

Pandantive din piatră în cultura Coţoeni | 21

Rişcuţa et alii 2012 - N. C. Riscuţa, M. Cosac, R. Pavel, „Cercetările arheologice

Pandantive din piatră în cultura Coţoeni | 23

Pandantive din piatră în cultura Coţoeni | 25

Pandantive din piatră în cultura Coţoeni | 27

CULTURA VERBICIOARA LA REȘCA (ROMULA)

Sectorul de Nord, Punctul „Villa Suburbana”

P rezenţa unor vestigii ale culturii Verbicioara la Reşca (anticul Romula

DROBETA, Arheologie – Istorie, XXIII/2013, p. 29–42

30 | CRISTIAN SCHUSTER, MIRCEA NEGRU

Cultura Verbicioara la Reșca (Romula) | 31

Ocupându-se intens de cultura Verbicioara, Florin Ridiche întocmeşte,

32 | CRISTIAN SCHUSTER, MIRCEA NEGRU

Cultura Verbicioara la Reșca (Romula) | 33

decorate în stilul cu linii („Strichverziertekeramik”), numai că acesta nu este de tipul

Sectorul „Fortificaţia Centrală”

34 | CRISTIAN SCHUSTER, MIRCEA NEGRU

materiale arheologice de epocă romană au ost descoperite și câteva rag-

Crăciunescu 2004, p. 98; Crăciunescu 2005, p. 89.

Cultura Verbicioara la Reșca (Romula) | 35

36 | CRISTIAN SCHUSTER, MIRCEA NEGRU

DIE VERBICIOARA KULTUR IN REȘCA (ROMULA)

Die älteren Forschungen im Punkt „ Villa Suburbana” des Grabungsortes Reşca

Explicaţia planșelor / Erklärung der tafeln

Crăciunescu 2004, pl. XCVIII–XCIX; Lazăr 2011, Harta nr. 1.

Cultura Verbicioara la Reșca (Romula) | 37

38 | CRISTIAN SCHUSTER, MIRCEA NEGRU

Lazarovici 1998b - Gh. Lazarovici, „Încă o dată despre ceramica de la

Cultura Verbicioara la Reșca (Romula) | 39

Popa 2005 - C. Popa, „Modiicări culturale la inalul Bronzului Timpuriu şi

40 | CRISTIAN SCHUSTER, MIRCEA NEGRU

Cultura Verbicioara la Reșca (Romula) | 41