MUZEUL NATIONAL D.E ISTORIE A ROMÂNI.

EI

CERCETARI
ARHEOLOGICE

XVII

Editor: Ernest Oberlăndcr-Târnovcanu

ISSN 0255-6812
 ...,
CERCETARI
ARHEOLOGICE

XVII

BUCUREŞTI
2010
Editor: Dr. Ernest Obcrlăndcr-Târnoveanu

Redactor şer: Dr. Dragomir Popovici

Tehnoredactare, prelucrare imagine: Daniela Iacovache, Cristina Joiţa

Coperta: Andrei Mărgărit

Colectivul de redacţie:
Dr. George Trohani
Dr. Liviu Pctculcscu
Dr. Anca Păunescu
Prof. Dr. Lietta De Salvo

Secretar de redacţie:
Dr. Adela Bâltâc

Coperta I: cercel de argint (Voineşti, jud. Iaşi)

Coperta 2: farfurie (Oraşul de Floci, com. Giurgeni, jud. Ialomiţa);
Foto: George N ica

Normele editoriale sunt disponibile la adresa http://www.mnir.ro/ro/Publicatii.aspx

Această publicaţie poale fi consultată şi on-line la adresa http://www.mnir.ro/ro/Publicatii/Pcriodice.aspx

ISSN 02556812
Volum cdital de Muzeul Naţional de Istoric a României
Calea Victoriei nr. 12, Bucureşti, 003246, România
 CUPRINS

I. STUDII
pag.
Radian-Romus Andrccscu, Cătălin Lazăr, Virginia Oană, Katia Moldoveanu 9-20
Câteva consideraţii asupra unor descoperiri din locuinţa nr. 2 din aşezarea eneolitică de
la Sultana Malu Roşu
Observations regarding some discoveries from dwelling n°. 2 of Sultana-Malu Roşu
Eneolithic settlement
Ana Ilic, Florin Dumitru 21-34
La plastique anthropomorphe Gumelniţa du site de Morteni, dep. de Dâmboviţa
Plastica antropomortă gumelniţeană din aşezarea de la Morteni, jud. Dâmboviţa
Monica Mărgărit, Dragomir Nicolae Popovici, J<lorin Vlad 35-54
l,'utilisation du harpon dans la culture Gumelniţa. Etude de cas: ('habitat de
Borduşani-Popină (departement de Ialomiţa)
The use of the harpoon in Gume Iniţa culture. Case study: the habitat of Borduşani
Popină (Ialomiţa county)
Adela Bâltâc, Christina Ştirbulcscu 55-70
Teracote din aşezarea civilă de la Ostrov (Durostorum),jud. Constanţa (II)
Le terrecotte dell'abitato civile da Ostrov, dip. di Costanza (II)
Ionuţ Bocan, Cătălina-Mihaela Neagu, Emil Ionuţ Dumitraşcu, Gabriel Bălan 71-104
Consideraţii preliminare asupra unei incinte funerare din necropola romană de
incineraţie din punctul Tăul I lop-Găuri (Roşia Montană, jud. Alba)
Preliminary considerations about one funerary precinct from a cremation roman
necropolis from the site Tăul Hop-Găuri (Roşia Montană, Alba county)
Alexandru Bădcscu 105-125
Istoricul cercetărilor asupra ceramicii romano-bizantine din Dobrogea
Background research on the roman-byzantine pottery from Dobrogea
Eugen Paraschiv-Grigore 127-132
Două noi sigilii de plumb descoperite în Dobrogea
Two new lead seals found in Dobrogea
Eugen Paraschiv-Grigore, Daniel Ene, Ioana Paraschiv-Grigore 133-142
70 de ani de cercetări arheologice sistematice la Dinogetia - Bisericuţa
70 years of systematic archacological research at Dinogetia - Bisericuţa
Silviu Oţa 143-162
Despre un motiv decorativ mai puţin cunoscut din sud-estul Europei
On a less known decorative motif of south-eastern Europe
Maria Venera Rădulescu 163-174
Cahle medievale descoperite în Muntenia decorate cu scena leul bărbos păzind copacul
FÎe(ÎÎ
Medieval slove tiles discovered in Muntenia county featuring the bearded /ion guarding
the tree of1ife

II. RAPOARTE DE SĂPĂTURĂ

177-224
Ovidiu Ţcntca,Sorin Clcşiu, Mihai Florea, Corina Borş, Alexandru Raţiu
Cercetări arheologice preventive în zona 13aloteşti (jud. Ilfov)
Preventive archaeological rcscarches in 13aloteşti arca (Ilfov county)
Anca Păunescu, Irina Ene, Dana Mihai, Gheorghe Matei, Radu Coman 225-240
Cercetări arheologice în vatra Oraşului de Floci (Piua Petri). comuna Giurgeni,judcţul
Ialomiţa. Campaniile din anii 2008-2009.
Recherchcs archeologiques l'enceinte de l'Oraşul de Floci (Piua Petri). commune
Giurgeni. dcpartement de Ialomiţa. Les campagnes des annes 2008-2009.
Irina Ene, Anca Păunescu, Ioana Paraschiv-Grigore 241-260
J\şed11nântu I monahal-spitalicesc,.S făntul Pantei imon"
L' ctablissement monacale el hâpital « Saint Pantelemon »

III. NOTE

Robert Kuhn 263-282

Zu Einigen J\egyptiaca aus dem Nationalmuseum 11ir Rum~inische geschichte. Bukarest
(Rum~inien)
/\boul some J\egyptiaca from the National 1-listory Museum, Bucharest (Romania)

IV. STlJDll PLlJRIDJSCJPLJNARE

Gabriel Vasile 285-292

/\naliza antropologică a scheletelor descoperite în cadrul aşezământului monahal-
spitalicesc ,.Sfântul Pantelimon··, Pantelimon (jud. Ilfov)
J\nthropological analysis ofthe skeletons discovered al ·'Sfântul Pantelimon" abbey
hospital, Pantelimon (Ilfov county)
Adrian Bălăşescu, Irina Ene, Valentin Radu 293-310
Studiul arheozoologic al unui complex medieval de la Oraşul de Floci
/ooarchaezoological study of a medieval complex of Oraşul de Floci

V.RECENZII

George Trohani 3 13-3 14

N /\TJ\ LI;\ MJ\TEEV IC I. A mf'orele greceşti în mediul barhar din nord-vestul Pontului
1,·uxin în sec. VI - începutul sec. li a. Chr„
Biblioteca „Tyragctia" XIV, Chişinău, 2007, 284 pagini.
Eugen Paraschiv-Grigore 315--317
IV /\N IORDJ\NOV ŞI ZI IENY J\ ZI IEKOV J\, Catalogue o/Medieval Sea/.\ al The
Regional !Iistorical Musewn of'Sh11111en. Shumen, 2007, 3 I I pagini, 685 figuri şi I
planşă la şfărşitul textului
319
Abrevieri
STUDII
 Cercetări arheologice. XVII. Bucureşti, 20 I O. p. 9-20

CÂTEVA CONSIDERAŢII ASUPRA UNOR DESCOPERIRI DIN

LOCUINŢA NR. 2 DIN AŞEZAREA ENEOLITICĂ DE LA SULTANA
MALU ROŞU

Radian-Romus Andreescu, Cătălin Lazăr

Virginia Oană, Katia Moldoveanu

OBSERVATIONS REGARDING SOME DISCOVERIES FROM DWELLING NO. 2 OF SULTANA

MALU ROŞU ENEOLITHIC SETTLEMENT

Sultana Malu Roşu is one of the most spectacular sites belonging to Gumelniţa culture and generally to
Encolithic Agc. The te/l-settlement is placed on Iezerul Mostiştei Lake shore at 15 km north ofthe Danube Valley.
Thc archacological researches were restarted in 2001 with the discovery of interesting complexes, for example the
housc no. 2, with a rich archaeological inventory. lnside the house there was discovered, among other things, a
burnt clay structurc. maybc a sort of bench. Near it there was discovered a clay box with a big size stone, having a
nat uppcr part, which was fit in thc clay box. This object was found in secondary position, under it there were
discovcred loom wcights of burnt clay and vesscl fragments. lt was recovered from thc site and partially rebuilt in
the laboratorics of Lower Danubc Museum-Călăraşi.

Keywords: bench, clay box, grinding stone, loom weights, restoration.

Cuvinte cheie: laviţă, cutie din lut, râşniţă, greutăţi de lut, restaurare.

Sultana, sat al comunei Mânăstirea, se află a aşezării două suprafeţe,fiecare de 6 x 1O m, SX

la circa 35 km vest-nord-vest de Călăraşi, la mai
puţin de 15 km nord de Dunăre (PI. I). Aşezarea
de tip tel! din punctul Malu Roşu este plasată pe
malul drept al lacului Iezerul Mostiştea. În
prezent ceea cc a mai rămas din aşezare măsoară
circa 35-40 m pe axa nord-est-sud-vest şi 25-30
m pe axul scu11, sud-est-nord-vest, restul aşezării
fiind distrus de apele lacului. Primele cercetări au
fost întreprinse în anul 1923 (Andrieşescu 1924,
51-107), unnate de cercetări de salvare în anii
·70 (lsăcescu 1984. 27-42). Din păcate cca mai
marc pa11c a rezu ltatclor acestor cercetări sunt
nepublicate. În vederea verificării stratigrafiei
aşezării, dar şi a salvării resturilor din sit care nu
s-au prăbuşit în lac, în anul 2001 au fost reluate
cercetările arheologice.
Campania anului 2003 a avut drept obiectiv
principal deschiderea unei suprafeţe în marginea
de sud-vest a teii-ului, singura neafectată de
cercetările din vechime. Pentru atingerea acestui
obiectiv au fost deschise la marginea de sud-vest
şi SY. Primul nivel de locuire gumelniţean este
reprezentat de resturile unei locuinţe neincendiate
(LI /2003 ), prost conservate, care se continua în
martorul de nord-est al secţiuni. S-au mai păstrat
resturile deranjate ale unei vetre lângă care se afla
o râşniţă.
Sub această locuinţă au fost descoperite
resturile uneia incendiate (L2/2003), deosebit de
interesantă prin prisma amenajărilor şi a
inventarului (PI. 211 ). Locuinţa ocupa aproape
toată suprafaţa sectorului SX şi era orientată
aproximativ sud-vest-nord-est, podeaua fiind
puternic înclinată spre interiorul aşezarn.
Resturile locuinţei constau din bucăţii masive de
pereţi, groase de 3-4 cm, chirpici pulverizat
amestecat cu pământ, printre ele aflându-se multe
vase, unele dintre ele întregi sau întregibilc.
Peretele de est-sud-est al locuinţei s-a păstrat în
elevaţie (0,25-0,45 m) pc o lungime de peste 6 m.
Alte amenaJan interesante au fost
descoperite în zona de nord-est a locuinţei.

9
 Radian-Romus /\ndrccscu. Cătălin Lazăr.
Degajarea acestei zone a scos la lumină o vatră
masivă cu trei refaceri, plăcuţele de vatră fiind
foaite groase (8-10 cm). Vatra, aflată probabil pe
un postament sau soclu, într-o cameră sau anexă
alăturată, căzuse pe podea pc direcţia nord-vest.
Deasupra şi printre resturile vetrei au fost
descoperite două pietre mari, probabil râşniţe.
Inventarul acestei locuinţe este deosebit de bogat,
identificându-se peste 50 de vase întregi sau
întregibile alături de plăcuţe triunghiulare de os,
precum şi un mic pandantiv din aur (Andreescu et
a/ii 2004, 324-326).
Între amenajările descoperite în această
locuinţă ne-am concentrat asupra unui interesant
obiect din lut şi piatră, un fel de suport, precum şi
a unei structuri din chirpici, ambele plasate pe
latura de sud-vest a locuinţei (PI. 2/2).
Structura de chirpici avea o formă rectan-
gulară, cu dimensiuni aproximative de 1,50 x
O, 70/0,80 m, păstrată pe o înălţime de 30--40 cm
(PI. 3/1 ). Din păcate aceasta era distrusă în mare
parte aşa încât nu au putut fi făcute prea multe
observaţii asupra modului de construcţie.
Structura de chirpici avea pereţii făţuiţi, îngroşaţi
la colţuri şi era umplută cu lut. Pe latura scurtă
dinspre sud se observă un fel de prag lat de circa
20 cm (PI. 3/2). Alături de această structură, spre
sud-est a rost descoperit un interesant obiect: o
piatră masivă cu lungimea păstrată de 51 cm,
lăţimea maximă de 34 cm şi grosimea cuprinsă
între 9-19 cm (PI. 4/ I). La partea superioară
piatra este netedă, probabil a fost prelucrată şi
pentru a deveni uşor albiată (PI. 4/2). Această
piatră masivă a fost încastrată într-un suport din
lut. Pereţii şi fundul suportului erau destul de
groşi, de circa 1-3 cm, pentru a susţine greutatea
pietrei. În jurul lui erau peste 30 de greutăţi din lut
ars, precum ş1 fragmente ceramice, unele
provenind de la vase întregibile (PI. 3/3,4).
Având în vedere interesul suscitat de
suportul din lut s-a decis aducerea lui la Muzeul
Dunării de Jos din Călăraşi. În acest scop o echipă
de special işti de la muzeu s-a deplasat pe şantier
în vederea conservării şi transportării obiectului.
Pentru început s-a îndepărtat partea grosieră
de sediment apoi au fost efectuate pensulări
multiple ale obiectului. Ţinând cont de faptul că
săpătura s-a desfăşurat în plină vară, când
10
Virginia Oanf1. Katia Moldoveanu
temperatura aerului era destul de ridicată ş1
umiditatea foarte scăzută, toate lucrările s-au
efectuat sub o umbrelă pentru protejarea
obiectului. S-a încercat ca după fiecare pensulare
să se impregneze piesa folosind un lapte de
aracet. Trebuie precizat faptul că, în momentul
descoperirii, piesa era fragmentară, iar starea de
conservare era precară. Pa1tea superioară. adică
piatra, era spartă într-o multitudine de fragmente,
iar soclul de lut era destul de sfărâmicios. În con-
secinţă, s-a preparat un liant format din pământ
îarâmiţat în amestec cu aracet pentru umplerea
golurilor apărute între fragmentele de soclu. După
umplerea golurilor şi impregnarea întregului soclu
cu aracet diluat, piesa a devenit mai rezistentă.
Următoarea etapă după impregnare şi con-
solidare a constituit-o ambalarea piesei în hârtie şi
apoi în folie de polietilenă. Astfel s-a creat un
strat impermeabil între piesă şi învelişul de ipsos
prin aplicarea succesivă de feşi din bumbac
gipsate (PI. 4/3). Din acest moment piesa a
beneficiat de o protecţie maximă.
Pentru a putea fi ridicată piesa a fost
detaşată de pământ cu ajutorul unei lame de
fierăstrău lungă de 70 cm. Totul s-a realizat cu o
deosebită atenţie deoarece sub piesă se aflau
fragmentele unui vas şi numeroase greutăţi din
lut. În jurul piesei a fost construită o cutie din
lemn, acest lucru permiţând manipularea corectă
şi transportul în siguranţă al acesteia din şantier
până în tabăra arheologică şi ulterior până la
laboratorul de restaurare (PI. 4/4).
În laborator, piesa a beneficiat de o
intervenţie prioritară de restaurare stabilită de
comisia de restaurare a muzeului. În primul rând
s-a avut în vedere studierea obiectului de piatră.
Împreună cu Dumitrei Pandrea - restaurator
expert pe piatră la Muzeul Brăilei, au început
lucrările de restaurare care au cuprins următoarele
etape:
- desfacerea piesei de piatră din învelişul
protector de ipsos la partea superioară;
- demantelarea şi extragerea fragmentelor
de piatră, folosind şpacluri. lanţete, dălţi din lemn
de cireş şi cleşti de plastic;
- spălarea primară a fragmentelor de
piatră sub jet de apă, îndepărtând doar urmele de
sol. În momentul spălării primare, la contactul cu
 Câteva considera{ ii asupra u11or descoprriri din /ocuin{ei nr. 2 din
apa, masa litică din granodiorit, ce a fost supusă la
numeroase şocuri termice, a început să se desfacă
în mai multe bucăţi. Astfel a trebuit să se procede-
ze la o amplă operaţiune de preconsolidare care să
prcccadă operaţii le de extragere de săruri solubile
şi a celei de îndepărtare a aderenţelor silicoase;
- lipirea fragmentelor de piatră cu răşini
cpoxidicc:
- extragerea sărurilor solubile din masa
litică s-a realizat prin badijonare cu pastă de
hâ11ic. iar pentru desprinderea aderenţelor de
oxizi de aluminiu şi siliciu am aplicat un
tratament difuziv cu soluţie AB-57, I OOO ml apă
în care se dizolvă 60 gr. bicarbonat de sodiu plus
bicarbonat de amoniu. 25 gr. EDT A, I O gr.
dcsogcn şi 60 gr. carboximetilceluloză:
- lipirea celor două mari părţi constitutive
ale mesei litice a fost lacută cu răşină poliureta-
nică, dar numai pc suprafaţa de contact între cele
două fragmente;
-- ca strat protector s-a folosit un verni
,.per ritocco" aplicat prin pensulare.
După recompunerea pietrei au urmat o serie
de operaţiuni de degajare a interiorului soclului.
Ridicarea pietrei a dezvăluit faptul că supo11ul din
lut era parţial distrus. În interiorul acestuia erau
bucăţi de chirpici ars. chirpici pulverizat, frag-
mente ceramice şi greutăţi din lut (PI. 5/1 ). La o
primf1 vedere greutăţile din lut ars păreau a face
parte din umplutura suportului ceea ce ridica
evident anumite semne de întrebare asupra
func\ionalităţii lui. Golirea şi demontarea suportu-
lui a arătat faptul că aceste greutăţi erau pe po-
deaua locuinţei alături de vase spa11c pe loc, iar în
momentul în care suportul şi piatra au căzut peste
ele. baza lui s-a spai1. Prin ridicarea suportului din
teren cu tot ce era sub ci (altfel nu ar fi fost
posibilii transpOJ1area lui) s-a creat impresia că în
interiorul supo11ului ar fi fost şi greutăţi din lut.
Ridicarea greutăţilor şi îndepă11area resturilor de
sediment de culoare cenuşiu-închis a relevat
faptul că din structura din lut a soclului se
păstrase doar jumătate (PI. 5/2). Soclul de lut s-a
desprins în mai multe fragmente de lut, groase de
1-3 cm, care, ultcr~or, au fost recompuse pe masa
de lucru, folosindu-se înregistrările digitale
realizate atât pc şantierul arheologic, cât şi în
laborator (PI. 5/3). Sedimentul din interior a fost
11
aşe:::area e11euliticci de la Su/tona ,\4alzt l?oşu
îndepărtat, în locul acestuia fiind turnată o
„plombă" de gips, iar pentru consolidarea şi
întregirea soclului s-a folosit lut de modelaj (PI.
6/1,2). După reconstituirea soclului de lut, piesa
de piatră a fost aşezată deasupra lui, rezultatul
fiind restaurarea pa11ială a obiectului descoperit în
locuinţa nr. 2 de la Sultana Malu Roşu (PI. 6/3, 4).
Care a fost rolul acestui interesant obiect?
Care este legătura dintre el şi structura de chirpici
lângă care a fost descoperit? Structura din chirpici
a fost puternic deteriorată şi este dificil de spus cc
reprezenta, poate o laviţă sau poate un postament
cu un prag pe una din laturile scurte. Piatra cu
suport din lut era în poziţie secundară. Întrebarea
este de unde a ajuns acest obiect în poziţia în care
a fost descoperit. Cel mai probabi I căzuse de la o
înălţime oarecare, dovadă fiind greutăţile din lut
şi fragmentele ceramice prinse sub ea. E greu de
crezut ca ar fi căzut de la un eventual etaj,
deoarece în acest caz soclul de lut ar fi fost distrus
într-o proporţie mult mai mare având în vedere
masivitatea pietrei. Mult mai probabil suportul şi
piatra par a fi legate de structura de chirpici. Este
posibil ca soclul să fi fost plasat fie pe treapta
structurii de chirpici, fie chiar pe această structură
de unde glisează şi cade, prinzând sub ca
greutăţile din lut şi fragmentele ceramice. Pe de
altă parte, la demontarea suportului, pe bucăţile
de chirpici care alcătuiau fundul acestuia s-au
găsit două amprente ale unor bucăţi de lemn,
pătrate în secţiune, care ar sugera că obiectul s-ar
fi putut sprijini pe cel puţin două picioare din
lemn. Suportul şi piatra se aflau fie pe podea (nu
se păstrează însă nicio unnă a lor), fie chiar pe
structura de chirpici.
Rolul şi funcţionalitatea celor două obiecte
este destul de greu de descifrat, contextul în care
au fost descoperite fiind deocamdată singular.
Elemente separate ale unor ansambluri asemănă­
toare au fost descoperite şi în alte aşezări
eneolitice. Ne referim în primul rând la un tip de
descoperire care asociază o piatră de mari
dimensiuni, netedă la partea superioară, cu o
„cutie" din lut. În acest caz însă pietrele sunt la
nivelul solului fiind înconjurate de o cutie cu
pereţi din lut, uneori chiar lipiţi de ei. În aşezarea
gumelniţeană de la Vităneşti a fost descoperit un
complex reprezentat de o „cutie" din lut, cu
 Radian-Romus Andrcescu. Cătălin Lazăr.
dimensiunile: lungime 160 cm, lăţime 120 cm şi
înălţime I 0-40 cm. Aceasta era construită din
lipituri succesive, verticale, cu grosimi cuprinse
între 1-6 cm. S-au observat foarte bine ampren-
tele armăturii din lemn ale acestuia, formată din
bârne paralele, dispuse pe verticală. După
demontarea distrugerii s-a descoperit un complex
format dintr-o râşniţă şi un locaş de formă
dreptunghiulară aflat în faţa ,,cutiei". Complexul
era adosat peretelui „cutiei" (Andreescu el a/ii
2009, 229-230). În aşezarea gumelniţeană de la
Medgidia, într-o locuinţă, au fost descoperite
două ansambluri formate din râşniţe fixate pe
postamente, având în jurul lor o gardină ce
înconjura râşniţele pe trei laturi (Harţuche,
Bounegru 1997, 42-43 ).
O analogie deosebit de interesantă provine
însă din cadrul culturii Cucuteni, din aşezarea de
la Poduri-Dealul Ghindaru. Aici a fost
descoperită o locuinţă cu etaj, cu mai multe
amenajări interioare, între care vetre, vatră cruci-
formă şi o laviţă. Deosebit de interesantă este
descoperirea, lângă o vatră, a unei „casete" de lut
în care fusese încastrată o râşniţă de mari dimen-
siuni (0,70 x 0,35 m). Caseta nu se afla pe
12
Virginia Oană. Katia Moldoveanu
podeaua locuinţei, la distrugerea locuinţei ea
alunecând peste greutăţile din lut ars ale unui
război de ţesut şi peste o altă râşniţă (Dumitroaia
el a/ii 2009, 21, 41 ). De remarcat faptul că
obiectul era în poziţie secundară fiind asociat cu
greutăţi de lut. Într-o altă locuinţă din aceeaşi
aşezare, nr. 9, a fost descoperită o grupare de vase
şi râşnite în interiorul unei „casete" din lut.
(Dumitroaia el a/ii 2009, 31, 52).
Este destul de greu de precizat dacă
obiectul descoperit în locuinţa nr. 2 de la Sultana,
reprezintă un obiect uzual, în speţă o râşniţă. De
obicei, aceste râşnite se găsesc la nivelul podelei
asociate cu un fel de „cutii" din lut şi vase pentru
stocare. În cazul nostru avem de-a face cu o astfel
de „râşniţă" încastrată într-un soclu special din
lut, suspendat sau plasat pe un postament. Fără a
face speculaţii în legătură cu rolul şi funcţionalita­
tea acestui complex format din soclu şi structura
din chirpici, să notăm faptul că el a fost descoperit
într-o locuinţă cu amenajări şi inventar deosebit,
precum şi faptul că aşezarea de la Sultana Malu
Roşu pare a avea un caracter special în cadrul
aşezărilor aparţinând civilizaţiei gumelniţene
(Andreescu, Lazăr 2007-2008, 55-76).
 Câteva considera(ii asupra unor descoperiri din locuin(ei nr. 2 din aşe::area eneolitică de la Sultana ,\.falu Roşu

BIBLIOGRAFIE

Andrccscu el lllii 2004 - R. Andrcescu, C. Lazăr, P. Mirea, Începuturile civiliza/iei europene. Neo-eneoliticul la
Dumirea de .Jos. Apo.1·tolache, Mâlăieştii de Jos. jud. Prahova; Sultana, jud. Călăraşi, Vităneşti, jud Teleorman,
CCA. 2004. p. 324-326.
Andrccscu el lllii 2009 - R. Andrcescu, K. Moldoveanu, P. Mirea, I. Torcică, Vitănesti, jud Teleorman, CCA,
2009. p. 229-230.
Andrccscu, Lazăr 2007-2008 - R. Andreescu, C. Lazăr, Valea Mostiştei. Aşezarea gumelniţeană de la Sultana
Malu Roşu. CercA, XIV-XV, 2007-2008, p. 55-76.
Andricşcscu 1924 -- I. Andrieşescu, les.fouille.1· de Sultana, Dacia, I, p. 51-107.
Dumitroaia el lllii 2009 - Gh. Dumitroaia, R. Munteanu, C. Preoteasa, D. Gărvan, Poduri-Dealul Ghindaru.
Cercetiirile arheologice din Caseta C 2005-2009, Piatra-Neamţ, 2009.
Harţuchc, Bou negru 1997 - N. Harţuche, O. Bounegru, Săpăturile arheologice de salvare de la Medgidia, jud
Co11.1·tw1{a (1957-1958), Pontica, XXX, 1997, p. 17-104.
lsăccscu 1984 -- C-tin lsăccscu, Săpăturile de salvare de la Sultana, comuna Mânăstirea, CercA, VII, 1984, p.
2742.

LISTA ILUSTRAŢIEI
PI. I -- 1-Iarta României şi localizarea sitului de la Sultana Malul Roşu
PI. 2 -- I. Locuinţa nr. 2; 2. Detalii cu soclul şi structura din chirpici
PI. 3 - 1-2. Structura de chirpici; 3-4. Soclu şi greutăţi din lut
PI. 4 - 1--2. Detalii soclu; 3-4. Conservarea şi prelevarea soclului
PI. 5 -- Diverse etape ale demontării soclului
PI. 6 - Etape ale reconstituirii soclului

LIST OF ILLUSTRATIONS
PI. I - Romani an 's map and location of Sultana Malul Roşu site
PI. 2 - I. Dwclling no. 2; 2. Dctails ofthe postament and the clay structure
PI. 3 -- 1-2. The clay structure; 3-4. Postament and the loom weights
PI. 4 -- 1--2. Thc postament details; 3-4. Postament preservation and extraction
PI. 5 -- Diflercnt stage ofthe postament dismounting
PI. 6 - Stagcs ofthc postament reconstruction

TRADUCEREA REZUMATUL:
Katia Moldoveanu

FOTO:
Radian-Romus Andrecscu, Cătălin Lazăr

RADIAN-ROM US ANDREESCU VIRGINIA OANĂ

CĂTĂLIN LAZĂR Muzeul Dunării de Jos Călăraşi
KATIA MOLDOVEANU Strada Progresului, nr. 4, 910072
Muzeul Na\ional de Istoric a României, Călăraşi
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026
oanavirginia@yahoo.rnm
Bucureşti
radian _romus@yahoo.com
lazarc@arheologie.ro
katia__ moldoveanu@yahoo.com

13
 r-··~.i., ~ o:"
cA

(/ ~
'- li!
L;,f
·-,

,> <:::/
I

7-i
u
o
·c;:;..
:~
c
<te
E
o
~

......
 2

PL. 2 - I. Loc uinţa nr. 2; 2. Deta lii cu soclul şi structura din ch irpici
-
i
·;:;;.,
 :::s
u
o
VJ

>Cil
.......
c
o
E
tl.)
-o
tl.)
«;
tl.)
Cl..
ro
Q)
tl.)
VJ
:....
tl.)
>
o
I
VI

Q:;
 Cercetări arheologice. XVII. Bucureşti. 20 IO. p. 21-34

LA PLASTIQUE ANTHROPOMORPHE GUMELNIŢA

DU SITE DE MORTENI, DEPARTEMENT DE DÂMBOVIŢA

Ana Ilie, Florin Dumitru

PLASTICA ANTROPOMORFĂ GUMELNIŢEANĂ DIN AŞEZAREA DE LA MORTENI, JUDEŢUL

DÂMBOVITA

Analiza pieselor, provenite dintr-un sondaj efectuat în anii '80 în aşezarea de tip teii, a fost axată pe studiul
tehnologic al pieselor, fapt posibil şi datorita gradului de rragmentaritate al acestora.
Au fost identificate patru grupe definite în functie de criterii tehnologice şi morfologice, fiind sesizată o asociere
a unui mod de fabricare cu un tip specific de expresivitate plastică şi artistică, corespunzând şi unui tip de fragmentare
diferen\iat.
Datorită lotului redus de piese nu s-au putut trage concluzii privind existenta unor variaţii tehno-tipologice din
perspectivă diacronă, având în vedere faptul că stratigrafic sunt menţionate mai multe etape culturale.

Cuvinte cheie: plastică antropomorfă, tehno-tipologic/analiză tipologică şi tehnologică, Morteni, Gumelniţa.

Mots-clcs: statuaire anthropomorphe, analyse technologique et typologique, Morteni, Gume Iniţa.

Cctte etudc de la plastique Gumelniţa fait
partie d'un projet visant â mettre adisposition de la
communaute scientifique certaines representations
plastiques en terre des collections du «Complexul
Naţional Muzeal Curtea Domneasca» de
Târgovişte.
Les objets ctudies proviennent du teii de
Morteni. fouillc entre 1976 et 1978 par M. P.
Diaconescu. On lui remercie pour donner son
accord â Ies etudier et a Ies presenter ici.
Contexte archeologique
Le teii, d'tmc superficie de 5000m 2 environ
pour une hautcur de plus de 3m, est entoure par la
riviere Măgura, affluent de la Neaj lov qui coule a
environ 2 km (PI. l/la-c).
Les recherches ont ete effectuces au moyen
d 'une tranchee de 24 111 de long pour 2,5 111 de
large visant aobtenir une section depuis le point le
plus haut au centre du teii en suivant la pente cn
direction du sud-est. Celte tranchee a ete co111pletee
de deux autres de di111ensions plus reduites. La
superficie totale des zones fouillees atteint 73,5 m2
(Diaconescu 1978-1979).
Elle a permis d'evaluer l'cpaisseur du depât
archeologique â 2,60 111 au maximum et de
determiner trois grandes ctapes d'oceupation
comportant chacune de nombreux niveaux (PI.
1/2).
Le premier niveau d'occupation (I) a cte
identific par Ies restes de deux maisons
superposees et a ete attribue â la culture Gumelniţa
A2. Deux pieces en cuivre proviennent de ce
niveau : un per\:Oir de section carree et une eping(e
atete bilobee.
Le deuxieme niveau (II), le mieux reprcsente
dans la fouille et celui qui a livre le plus grand
nombre de pieces, a etc attribue au Gumelniţa A2
final (Diaconescu, 1978-1979) ou au Gumelniţa B 1
(Păun 2003-2004, 87). Ce niveau semble presenter
trois sequences d'occupation : la premiere
sequence est constituee de la maison 11°5; la
deuxieme sequence est un niveau intermediaire
avec deux fosses, dont la fosse n°3 qui a livre une
quantite impressionnante de grains ele millet

21
 Ana Ilie. Florin Dumitru
(Panicum mi/iaceum) non carbonises (Cârciumaru
1996, 91-99), et un four ; la troisieme sequence est
constituee de la maison n°6 et de son niveau de
dcstruction dont l'une epaisseur varie, selon
l'auteur, entrc 0,30 et 1,20 m. Dans ce niveau de
destruction a ete trouve un fragment de fii d'or â
une profondeur de 0,90 m.
Le demier nivcau d'occupation (III) est
attribuc â la culture Brăteşti et a ete detruit par Ies
travaux agricolcs posterieurs et des fosses
modemcs.
Entre Ies niveaux I et II, la description de la
stratigraphie mentionne un remblai de sabie d'une
cpaisseur de OJO m au centre du teii, la basc de ce
remblai se trouve â 1,80 m de profondeur.
Sclon nous, Ies picces decouvertes sur le teii
de Mortcni proviennent pour quatre d'entre ci Ies de
la destruction de la demierc sequencc du nivcau li
attribuc aGumclniţa BI (PI. 2/1-2; PI. 2/1-2), deux
pieccs proviennent de la premiere occupation du
nivcau II attribue â Gumclniţa BI (PI. 2/3 et PI.
3/3) el dcux du premier nivcau attribue a
Gumclniţa A2 (PI. 4/2-3) et une du nivcau Brăteşti
(PI. 4/1 ).
Ces attributions stratigraphiques ont ele
cffcctuccs a posteriori car Ies pieces ne portent que
l'indication de la profondeur a laquclle elles ont cte
d6couve1tcs. Ces attributions doivent ctre
consider6es avec prudcnce en raison de la
complexitc de la stratigraphie de cc genrc de site
ot1 l'on peut constater de nombrcux remaniements
de materiei cn raison des diffcrentes techniques de
construction uti Iis6es.
Mcthodologic
Plusicurs ouvrages de synthese ont tente
d'actualiscr el de preciscr Ies critcres pe1tinents
pour I' analyse typologique des statuettes
anthropomorphcs. D. Monah a public un bref
historique de l'evolution des criteres dcscriptifs
proposcs par Ies archeologues roumains ou russes
pour la plastiquc de la culture Cucuteni (Monah,
1997, 21-28). R. R. Andreescu a public des
informations de meme nature pour la culture
Gumclniţa (An<lreescu 2002, 19.-20).
Selon R. R. Andreescu, l'un des criteres
pnnc1paux pour l'analyse des statuettes
22
anthropomorphes de la culturc Gumelniţa est la
position dans laquelle le personnage est represente
(position debout, assise ou recroquevillee ). A ce
critere s'ajoute un critere secondaire qui est
]'aspect morphologique determine par Ia technique
de modelage.
Ainsi, pour Ies statuettes en position debout
(categorie A) quatre groupes ont ete detennines,
chacun comportant de nombreuses variantes. Ces
quatre groupes sont :
I. Ies statuettes dont Ies jambes sont
modelees separcment ;
2. Ies statuettes modelees de fayon
schematique dont la partie inferieure est
cylindrique ou plate, avec de multiples variantes
lices â la presence ou l'absence de bras ou â
l'existence d'une bosse;
3. Ies statuettes dont la partic intcrieure est
tronconique et evidee, clles sont egalcment
connues comme Ies statuettes â « robe-cloche » ;
4. Ies statuettes dont la partie inferieure est
bombee et evidee.
Les statuettes en position assise (categorie
8) SC repartiSSClll Cil deux groupes:
I. Ies statuettes dont Ies jambes sont pliees
â angle droit et habituellement assises sur un siege
2. Ies statuettes modelees en position semi
ass1sc.
Ces critcres d'analyse sont completes par
d'autres portant sur: le modelage (d'une seule
piece ou en deux partics, dans ce cas la tete est
ajoutee sur le corps); l'omementation (dccoree ou
non); le sexe (masculin, feminin, asexue); la
forme d'expression de la matcrnite, la position des
bras (tendus sur Ic câte, sur le ventre, orientcs vers
le haut, dans la position du « penseur », sur la
poitrine, orientes vers la base du ventre); mode de
fragmentation, dimensions et pâte (Andrecscu
2002, 20).
Pour cette etude nous avans choisi de
proceder â l'analyse descriptive de chaque piece
considerant qu'il s'agit « d'o:uvres moins
standardisees el moins dependantes de ccrtains
canons » (Dumitrescu 1968, 72), que Ies
representations anthropomorphes de la culturc
Cucuteni et qu'il est possible que leur fabrication
ait donne lieu â une plus grande expression
 La plastique anthropomorphe Gume/ni/a du site de Morteni
artistique ou qu'cllcs prescntcnt plus de variations
au moins au niveau d'une region sinon d'un site a
l'autre. De mcme, nous avons considere qu'une
analyse detaillee des caracteristiques techno-
logiqucs (tcchnique de modelage, technique de
finissagc, techniques de cuisson, techniques de
decor, pâtc ), ainsi que la comprehension de leur
mode de fragmentation el bien sCir lcurs aspects
morphologiques (position, forme, caracteristiques
sexuel Ies, motifs decorati fs) ctaient de natu re a
nous permettrc d'approchcr la specificite d'une
communaute au travers de son express1on
artistiquc.
Ccttc approche progressive de l'analyse
nous a pratiquement etc imposee par le tres fort
taux de fragmentation des pieces et nous a pennis
d'obtcnir des resultats qui, selon nous, mcritent
d'ctre signalCs d'autant que l'on n'accorde la
plupart du tcmps pas une grande attention
l'analyse de fragments.
Bien sur, nous tenterons de prcndre Cil
compte le contexte des pieces pour une observation
chronologique, malgre le faible nombre de picces,
d'evcntucllcs persistances de types de pâte, de
techniques de modelage, de type de fragmentation,
de 11101vhologic.
Enlin, nous devons signaler que
ohscrvations de pâte ct de typc de cuisson resultent
de la scule obscrvation macroscopique.
Les picces sont presentees suivant Ies
regroupemcnts que nous avons pu faire en fonction
des critcres morphologiques et de la fragmentation.
Un rcgroupcment typologique comme celui
propose par R. R. Andreescu n'a pas ete possible
sur cel enscmble.
Dcscription des picccs
Groupc I
Cc groupe est constituc de trois statuettes de
pctites dimensions (moi ns de I O cm), plates,
presentant la meme technique de modelage, le
mcme type de fragmcntation et la meme maniere
d'exprcssion de la sexualite (PI. 2).
I. Buste d'une statuctte de pctitcs
dimensions (PI. 4/1 ). La tete a etc cassee
ancicnnement.
Cette statuette appartient au type avec Ies
bras tendus sur le cote avec des perforations
horizontales aux extremites. Les bras se sont casses
au niveau de ces perforations. Elle ne presente pas
de signe physique d'appartenance sexuelle. Le dos
est plat, la face s'epaissit vers la zone abdominale
sans qu'il soit possible d'aflinner qu'il s'agit d'un
signe de matemite.
Elle est fabriquce dans une pâte contenant du
a
sabie en quantite moyenne faible, couverte d'une
barbotine contenant de rares grains de quartz
a
inferieurs 3 mm, et du feldspath.
La fracture a un aspect rugueux et compact.
Elle est cuite en atmosphere oxydante
incomplete, la couleur exterieure est brun
cendreux, le creur est noir.
Elle est faite de deux parties l'une convexe
est collee a l'autre partie concave qui la recouvre
a part iei lement.
Le decor est compose de profondes lignes
incisees, de dimensions identiques environ I mm
de largeur et 0,5 mm de profondeur, realisees par
un meme outil aiguise. Les incisions ont etc
remplies de pâte blanche. La face de la piece, a
l'emplacement du cou, est decon~e de quatre
perforations non debouchâtes au dessous
Ies desquelles se trouvent deux lignes inc1sees
encadrant une serie de petites incisions obliques.
Sur la face avant, une ligne incisee marque la
separation entre Ies bras et le corps. Sur la poitrine,
un pendentif est figure par un triangle pointe en
bas, ce qui nous suggere une representation
feminine. De part et d'autre de ce triangle figurent
quatre lignes obliques symetriques. Le dos est
decorc de deux groupes de quatre lignes obliques
croisees partant de la base du cou.
Dimensions conservees :
H: 3,5 cm
Ep: 2 cm
L: 4,6 cm
Coordonnees stratigraphiques: S. I carre 7-8,
0,20-0,40 m
N° d'inventaire: 4480/VI
Bibliographie: Diaconescu 1978-1979, fig.
7/12
 Ana Ilie. Florin Dumitru
2. Buste de statuettes de petites dimensions
appartenant au type des statuettes plates aux bras
ctendus sur le cote (PI. 2/2). Le modelage des seins
n'exprime aucune appartenance sexuelle. La tete a
etc brisee anciennement. Une autre cassure s'etend
de la zone du cou a la cassure du bras droit. Le bras
gauche est egalement casse.
Elle est fabriquee dans une pâte contenant de
rares grains de sabie. Les cassures montrent la
presence de cailloux d'environ 3,5 mm.
Elle est cuite en atmosphere oxydante
incomplete et presente une couleur marron a
l'exterieur avec un cceur noir.
Elle a etc fabriquee de deux bâtons d'argile
de dimensions differentes enduits d'une barbotine
constituee d'argile avec du mica. La fabrication
d'est pas trcs soignee ainsi que le montrent, sur la
face anterieure, Ies traces laissees par l'assemblage
des deux bâtons d'argile ou encore celles visibles
sur Ies deux bras Oli a la taille.
Dimensions conservces :
H: 4,2 cm
Ep: 1,5 cm
L: 4,3 cm
Coordonnees stratigraphiques: S. I carre 3,
O, 70 m
N° d'inventaire: 4494/VI
Inedit
3. Buste d'une statuette de petites
dimensions de type plat (PI. 2/3). La tete est
schematisce par deux pincements lateraux figurant
Ies cotcs de la tete et une crete mediane. Elle ne
prcsente pas de signe physique d'appartenance
sexuelle. Les bras prcsentes des cassures anciennes
au niveau Oli ils ctaient attaches sur le corps. Elle
est fracturce au milieu ct cbrechec au niveau du
lobe gauche.
Elle est fabriquec dans une pâte contenant du
sabie Cil quantitc moyenne a faible, COUVCrte d'une
barbotine contenant de rares grains de quartz
infcrieurs a3 mm, et du feldspath.
Dans la fracture, la pâte presente un aspect
homo gene.
Elle est cuite en atmosphcre oxydante
incomplete et inegale, la couleur exterieure est
24
marron, dans la zone de la poitrine la couleur est
gris cendreux, le ca:ur est noir.
Elle est faite de deux parties l'une convexe
est collee a l'autre partie concave qui la recouvre
partiellement.
Le decor est realise par des lignes incisees.
Sur la face et le dos le decor est compose d'une
ligne horizontale marquant le niveau des epaules.
Au dessous de cette ligne, sur la face partent une
serie d'arcs de cercles verticaux, sur le dos partent
des lignes obliques.
Dimensions conservees :
H: 4,8 cm
Ep: 1,8 cm
L: 2,7 cm
Coordonnees stratigraphiques: S. I carre 1,
1,00-1,15 m
N° d'inventaire: 4479/VI
Inedit.
Groupe II
Ce groupe rassemble Ies fragments de pieces
que nous considerons appartenir a la categorie des
picces modelees en respectant Ies formes
anatomiques humaines, de dimensions moyennes
(entre 10 et 15 cm). Elles sont fabriquees selon une
technique de modelage differente de celles du
premier groupe. Toutes presentent une
fragmentation similaire (PI. 3).
1. Partie du torse et partie superieure de la
hanche droite d'une statuette feminine qui ne
depasse pas 14 cm (PI. 4/1). Le ventre est plat, la
hanche est arrondie. Elle est cassee anciennement
au niveau de la taille et immediatement au dessous
des fesses.
Elle est fabriquee dans une pâte contenant du
sabie en quantite faible a moyenne et des grains de
quartz de dimensions variables (< 2 mm).
Dans la fracture, clic a un aspect rugueux et
compact.
Elle est cuite en atmosphere oxydante
complete et presente une couleur marron clair.
Elle a etc fabriquee en deux parties, fonnant
deux valves pour la partie droite et la partie
gauche, la partie conservee est lisse. Apres collage,
Ies deux valves sont recouvertes d'argile qui assure
 La plastique anthropomorphe Gume/ni/a du site de Morteni
la cohesion de la piece et permet d'y appliquer un
decor. Cet apport d'argile est visible dans la partie
superieure, dans la zone du ventre et de la taille.
Le decor est compose de lignes incisees
d'une profondeur irreguliere. Les motifs figures sur
la partie avant des triangles emboîtes la pointe
dirigec vers le cote de la cuisse et separes de
courtes lignes incisees. Au milieu de la cuisse est
tracee une ligne verticale irreguliere. Le decor
figure dans le dos est complexe. La zone lombaire
est soulignee d'un registre decoratif ă l'interieur
duquel se trouve le quart d'une serie de cercles
concentriques separes par de courtes lignes incisees
obl iques. Dans le deuxieme registre se trouvent
deux demi-cercles affrontes coupes par trois lignes
horizontales. Vient ensuite un troisieme registre
qui traverse la zone centrale des fesses, dans ce
registre se trouve un element minuscule en forme
de feuille lanceolee. Au dessous de ce registre se
trouve une scrie de rayures obliques peu visibles
qui s'accentuent dans la zone de la hanche pour se
croiser avec celles qui partent de I'avant de la
CUISSe.
Dimensions conservees :
H: 4,5 cm
Ep: 3,4 cm
I,: 2,1 cm
Coordonnees stratigraphiques: S. I carre 4, -
0.25 m
Inedit
2. Partie de la hanche gauche d'une statuette
feminine d'une taille de 14 cm environ. La hanche
est arrondie (PI. 2/2). Elle est cassee anciennement
au niveau de la cuisse ce qui a arrache une partie
de la fesse et la moitie de la hanche. li est possible
que la cassure au niveau de la cuisse soit anterieure
a celle de la hanche a cause de la difference de
cuisson. De meme, le decor de la partie anterieure
de la cuissc s'est detache. Elle est fabriquee dans
une pâte fine avec des fragments de calcaire et du
fcldspath.
Dans la fracture ellc a un aspect homogene.
Elle est cuite en atmosphere oxydante
incomplete. Elle presente une couleur marron a
I' exterieur et noi re a I' interieur.
25
Elle a ete fabrique en deux valves, la partie
conservee presente une legere denivellation. Elle a
ete recouverte de barbotine pour assurer sa
cohesion et permettre l'application du decor.
Le decor est fait de lignes incisees parfois
semblables a des rayures ou plus regulieres et plus
profondes. Les motifs figures sur la hanche et le
haut de la cuisse sont des lignes qui convergent
vers le cercle marquant le centre de la hanche. Sous
ce cercle figure une grande ebrechure de forme
circulaire. La partie inferieure de la fesse conserve
Ies traces d'un decor semi circulaire horizontal.
Dimensions conservees :
H: 4,5 cm
Ep: 3,4 cm
L: 2,2 cm
Coordonnees stratigraphiques: S. I carre 7-8,
-0,40 m
N° d'inventaire: 4478NI
Inedit
3. Partie gauche du torse, de la hanche et du
haut de la cuisse d'une statuette feminine d'une
hauteur de 14 cm environ (PI. 3/3 ). Le ventre est
plat, la taille accentuee par le grossissement de la
hanche, le haut de la cuisse est plat. Elle est cassee
anciennement au niveau de la taille et sous Ies
fesses. Elle est fabriquee dans une pâte contenant
du sabie en quantite moyenne, du calcaire et de
petits grains de quartz et de feldspath.
Dans la fracture, elle a un aspect homogene.
Elle est cuite en atmosphere oxydante
incomplete et inegale. Elle presente une couleur
marron sur la partie posterieure, gris cendreux sur
a
la partie anterieure et noire l'interieur.
Elle a ete fabriquee en deux valves, la partie
conservee est lisse. Apres collage, Ies deux valves
sont recouvertes d'argile qui assure la cohesion de
la piece et permet d'y appliquer un decor. Cet
apport d'argile est visible dans la partie superieure,
dans la zone du ventre et de la taille.
Le decor est compose de lignes incisees de
profondeur inegale. Sur le devant, une ligne
horizontale au niveau de la taille delimite deux
registres decoratifs. Au dessus, le nombril est
marque par un point plus profond ou se croisent
 Ana Ilie. Florin Dumitru
deux ligncs obliques, sur Ies cotes se trouvent des
ligncs obliques. Au dcssous se trouve la figuration
du triangle sexuel. La partie anterieure des cuisses
est dccorce de rayures obliques. Sur la hanche sont
dcssincs deux cercles concentriques. Dans le dos,
la zone lombaire est dccoree d'un triangle, sur la
fcsse Ies incisions deviennent moins profondes. La
fesse est soulignee â sa partie superieure par des
lignes circulaires qui ont leur symetrique dans la
partic inferieure.
Dimensions conservees:
H: 3,4 cm
Ep: 3,4 cm
L: 2,2 cm
Coordonnccs stratigraphiques: S. I carre I, -
I, 17 111
Bibliographie: Diaconescu 1978-1979, fig.
7/13
4. Hanche et haut de la cuisse gauche d'une
statuctte feminine d'une hauteur de IO cm environ
(PI. 4/2). Les jambcs sont jointes et souples. La
hanchc est plate. Elle est cassce anciennement au
nivcau de la hanche et du genou. La partie
intericurc de la cuisse presente un arrachement
longitudinal modeme. Elle est fabriquee dans une
pâtc fine avec un sabie fin en quantite faible â
moyennc.
Dans la fracture elle a un aspect compact.
Elle est cuite cn atmosphere oxydante
incomplete et inegale. Elle prcsente une couleur
marron a l'exception de la partie extcrieure de la
cuissc qui est rouge brique et de l'interieur qui est
gris cendre.
Elle a etc fabriquee en deux morceaux
asymetriques. Elle a etc recouverte de barbotine
pour assurer sa cohcsion. La piece est lissee.
Le decor est composc d'une seule ligne
marquant l'aine pour indiquer le sexe.
Dimensions conservces :
11:3,Scm
Ep: 2,5 cm
L: 2cm
Coordonnces stratigraphiques: S. I carre 2, -
2.20 m
Inedit
26
Groupc III (varia)
I. Partie inferieure d'une jambe droite cassce
au niveau du genou (PI. 4/1) qui semble appartenir
â une statuette anthropomorphe de taille moyenne
(I O cm environ), de la categorie des statuettes dont
Ies jambes sont modelees separement puis collees.
Le pied est traite de maniere realiste, Ies reliefs du
talon et du coup de pied sont marques, Ies
proportions du mollet sont exagerees. La trace de
l'attache avec la jambe gauche est visible. Les
deux jambes ctaient collees au niveau du mollet,
Ies pieds etant separcs.
Elle est fabriquce dans une pâte fine avec
quelques inclusions de feldspath, la pâte est bien
homogene et cuite en atmosphere oxydante
incomplete et inegale. La couleur exterieure est
marron sur la face anterieure et marron cendreux
sur la face posterieure et â l'intcrieur de la jambe, ii
s'agit peut-etre de traces d'une cuisson secondaire,
alors que le cceur est noir. Elle semble avoir etc
barbotinee.
Elle pourrait presenter des influences de la
culture Cucuteni ot1 certaines caracteristiques
morphologiques sont exagerees, comme Ies
mollets, bien que ces particularites commencent
avec la phase Cucuteni AB (Monah 1997, fig.
11717; 155/11-12) et se rencontrent plus
frequemment dans la phase Cucuteni B. li îaut
egalement mentionner que, dans le lot de
ceramique dccouverte sur ce site, se trouve deux
fragments attribucs â la culture Cucuteni B ce qui
pourrait suggerer que cette piece provient d'un
niveau Brăteşti mal conserve (Frînculeasa 2009,
planche 233/4).
Dimensions conservees :
H: 4,3 cm
Ep: 2,1 cm
Coordonnees stratigraphiques: S. I carre 5-6,
-0,50 m
Bibliographie: Diaconescu 1978-1979, fig.
7/15
Groupc IV - Idole - pendentif.
I. Pendentif de fonne conique avec une base
circulaire, profil convexe. Le tour de la base est
 La plastique anthropomorphe Gume/ni/a du site de Mortem·
dccorc d'une rangee de perforations aveugles de
dimensions inegales, deux plus grandes traversent
la basc de part en pa1t, elles sont separees l'une de
l'autre par une distance legerement plus grande que
l"espacement des autres perforations (PI. 4/3). Les
traces laissees sous la base pennettent de voir que
Ies perforations ont ete faites de l'exterieur vers
1· interieur.
Elle est fabriquee dans une pâte fine, peut-
ctre enduite de barbotine. La piece presente une
coulcur gris cendre a l'exception d'une petite
prntion qui a une coulcur ma1To11.
Celte categorie de pieces necessite une
discussion complcmentaire car nous n'avons pas
trouves des etudes que pour Ies pieces en or
(Dumitrescu 1961, Comşa 1974, 1974a) et dans la
littcrature sont utilises differents noms pour
designer Ies pieces en argile (pendentif, amulette,
disque). Elles ont etc decouve1tes dans l'aire de la
culture Gumelni\a comme dans celle de la culture
Cucutcni el peuvent Ctre faitcs Cil ceramique, en or,
Cil cuivre Oli en os. Ainsi, des pieces en ceramique
considerees comme des repliques de pieces en or
de type 2 du tresor de Sultana (Hălcescu, 1995,
12,14) sont signalees a Căscioarele (Dumitrescu
1965, 39) Vidra (Rosetti, 1934, pi. 111/4) ou
Vităncşti (Andreescu el a/ii 2009), Geangoeşti
(inedit), dans des niveaux Gumelniţa BI. Des
pieces de ce typc sont egalemcnt publices a Sultana
( lsăccscu 1984. planchc Vl/3) Oli Brăi Iiţa
(I la11uche 2002. fig. 53/4), Gumelniţa (Dumitrescu
1925, fig. 29/7), dans des niveaux Gumelniţa A2,
cllcs sont scmblables aux deux decouvcrtes a
Căscioarele. A Tangâru est publiee une piece
conique en os avec un decor ,,au repaus.se" mais
sans Ies dcux perforations completes (Berciu 1935,
fig. 42). De meme, des disques d'argile perfores
sont mentionnes a Stoicani (Petrescu-Dîmboviţa
1953, fig. 44/7) ou dans la zone de la culture
Cucutcni, disques d'argile a Brad, Drăguşeni,
I lăbăşcşti, Târpeşti (Ursachi. 1990), Scânteia
(Chirica el a/ii 1999), Ghelăieşti-Nedcia (Cucoş
1999, fig. 68/8). Poduri (Monah et a/ii 2003), ou en
cuivrc, dans Ies depâts d'objets a Hăbăşeşti
(Dumitrescu 1954, 435-456), Ariuşd. Des pieces
en or ont ele trouvees dans le cache d'objets a Brad
(Ursachi 1990).
27
La typologie de ces pieces pennettrait de Ies
classer en plusieurs groupes en fonction de leur
materiau mais surtout par I' absence ou la presence
et la position des perforations et la presence ou
l'absence de decor «au repousse » et meme Ies
dimensions.
Pour ce qui concerne la fonction de ces
pieces, on peut supposer, par analogie avec Ies
pieces en or decouvertes dans Ies tombes de Vama
(Ivanov 1978), que la serie qui presente des petites
perforations a pu etre utilisee comme appliques
decoratives sur des vetements, du moins pour Ies
pieces cn metal, ou pendentif, comme on peut voir
a
sur une statuette en argile Vităneşti (Andreescu el
a/ii 2003, fig. 12/4), mais on ne peut toutefois pas
ignorer l'hypothese selon laquelle ii s'agirait de
representations stylisees d'idoles feminines
(Dumitrescu 1961; E. Comşa 1974; l 974a;
Ursachi, 1990). A l'appui de cette these on
mentionnera Ies statuettes de Căscioarele avec un
corps tronconique, sans tronc mais avec tous Ies
autres elements anatomiques, tete, seins, decor
(Andreescu 2002, fig. 13/1 -2, 4 ). Ce sont des
pieces de petites dimensions (diametre 6-7 cm et
hauteur 3-5 cm) que nous considerons comme
representatives d'un groupe faisant la Iiaison entre
Ies idoles coniques et Ies statuettes feminines de la
categorie A III dans la classification de R. R.
Andreescu. En ce qui concerne leurs fonctions une
autre hypothese est que ces pieces ont ete utilisees
comme insignes de prestige (Voinea, 2008).
En concluant, nous pensons que cette
categorie des pieces peut avoir plusieurs valeurs
ajoutees et que leur fabrication dans diverses
matieres marque de la difference du statut sociale.
Dimensions conservees :
H: 2cm
Diametre: 3,6 cm
Coordonnees stratigraphiques: S. I carre 3, -
1,90111
N° d'inventaire: 4174NI
Inedit.
 Ana Ilie. Florin Dumitru
Conclusion
L'analyse technologiquc ne pennet pas de
VOlr de difference dans Ies argiles utilisees. Au
travcrs de l'analyse technologique des pieces, et
malgre leur faible nombre, ii apparaît que, la pâte
contient souvent du quartz. Ils se trouvent dans des
fragments decouverts a differentes profondeurs
c'est-a-dire sur toute la colonne stratigraphique ce
qui, pour nous, est du a la composition de l'argile
locale.
On remarque egalement, a une exception
pres, l'emploi de la meme technique de cuisson
oxydante incomplete.
Deux techniques de fabrication ont pu etre
determinees, elles sont associees a certaines
formes. Dans le premier groupe Ies statuettes sont
modelees en deux parties fonnees de bâtons
d'argile l'un venant recouvrir l'autre ce qui a une
intluencc sur la cohesion des pieces et sur leur
fragmentation. Les pieces de cette categorie sont
plus stylisees. Pour le deuxieme groupe, ont utilise
dcux morceaux d'argile modelecs separement puis
collees l'une a l'autre par pression et entourees
d'une couche d'argile au niveau des hanches. Les
picccs de ce groupe traduisent un souci de
rcpresentcr Ies dctails anatomiques de maniere plus
expressive et nuancee tant par le modclage qu'en
soulignant Ies formes par Ic decor de lignes
incisccs.
Certaincs pieccs temoignent d'une volante
plus forte de marquer le volume. II s'agit de
fragments de pieces de plus grandes dimensions.
La morphologie de la piece du groupe III suggere
une in1luence Cucuteni bien que la pâte ne presente
pas de difference.
Dans la mesure ou l'indication de la
profondeur de decouverte est pertinente ii semble
que Ies deux groupes (groupes I et li) coexistent a
unc memc periodc, toutefois, des differences de
modelage, de decor et de finition peuvent etre
obscrvces en fonction de la profondeur de
dccouvcrte. Dans le niveau superieur, attribue a la
culture Gumelniţa B se trouvent toutes Ies pieces
du groupc I et une partie des pieces du groupe II,
celles qui sont dccorees de lignes incisees. Dans le
niveau attribuc a la culture Gumelniţa A2 se trouve
28
1
une piece du groupe II , celle qui est lissee, ainsi
que la piece du groupe IV. II est impossible de
detenniner, sur ce lot de pieces. si cela marque une
difference de style.
Pour Ies pieces du groupe I, ii nous faut
souligner que la technique de modelage et la
morphologie sont differentes de celle observee sur
Ies pieces de la meme categorie que nous avons
etudiees sur d'autres sites comme Geangoeşti,
Moara din Groapă, Corbii Mari.
Les techniques de decoration sont peu
nombreuses et consistent a des lignes incisees plus
ou moins profondes, droites, courbes ou obliques
ou d'impressions. Un seul cas se differencie par
l'utilisation des inclusions de pâte blanche dans Ies
incisions. Le decor sert a souligner differents
elements anatomiques - la taille, Ies hanches, Ies
fesses, le bas du dos, !'abdomen, Ies levres, Ies
bras... La majorite des pieces visiblement
anthropomorphes sont decorees.
La manifestation de la feminite, evidente
lorsque le sexe est represente, nous semble
s'exprimer dans le modelage des cu1sses,
reconnaissable meme sur Ies fragments.
L'absence de seins marques n'indique pas
pour autant le sexe masculin. Si l'on s'en tient aux
elements de decor nous considerons que plus des
trois quarts de ce lot de pieces s'apparente a des
rcpresentations feminines ce qui serait superieur a
la representativite relevee pour la culture
Gumelniţa (Andreescu 2005) mais le faible
nombre de pieces considerees ici incite a la
prudence.
I Pii:ce n° 4108Nl.
 La plastique anthropomorphe Cume/ni/a du site de Morteni

BIBLIOGRAPHIE

Andrccscu 2002 - R. R. Andreescu, Plastica antropomorfă gumelniţeană. Analiză primară, Bucureşti, 2002.
Andreescu 2005 - R. R. Andreescu, Plastica antropomorfă gumelniţeană. O civilizaţie necunoscută: Gumelniţa,
Bucureşti, 2005.
Andrccscu et a/ii 2003 - R. R. Andrcescu, P. Mirea, Ş. Apope, Cultura Gume/ni/a În vestul Munteniei. Aşezarea de
la Vităneşti,jud Teleorman, CercA, XII, 2003, p. 71-88.
Andreescu et a/ii 2009 - R. R. Andreescu, P. Mirea, K. Moldovanu, I. Torcică, Noi descoperiri in aşezarea
gwnelnifeană de la Vităneşti „ Măgurice ", BMJT, seria Arheologie, I, 2009, p. 75-92.
Bcrciu 1935 - D. Berciu. Săpă/urile dela Tangâru (1934), BMJV, I. 1935, p. 1-55.
Cîrciumaru 1996 -- M. Cîrciumaru, Paleoelnohotanica. Studii ln preistorie şi protoistorie României (Istoria
agriculturii la români), laşi, 1996.
Chirica et a/ii 1999 -- V. Chirica, C. M. Maniu, S. Ţurcanu, Scânteia. Cercetare arheologică şi restaurare. Catalog
expoziţie. laşi, 1999.
Comşa 1974 - E. Comşa, Figurinele de aur din aria de răspândire a culturii Gume/ni/a, StCerclstorV, 25, 1974, 2,
p. 181-190.
Comşa I 974a -- E. Comşa, Date despref(J/osirea aurului În cursul epocii neolitice pe teritoriul României, Apulum,
XII. 1974. p. 13-23.
Cucoş 1999 -- Ş. Cucoş, Faza Cucuteni B În zona subcarpatică a Moldovei, Bibliothecae MemAnt, Vil, 1999.
Diaconescu 1978-1979 --- P. Diaconescu, Cercetări arheologice În bazinul mijlociu al Argeşului. Aşezarea eneolitică
de la Morteni. jud Dîmhovi(a, Valachica, l 0-1 l. 1978-1979, p. 97-113.
Dumitrescu 1961 - H. Dumitrescu, Connections hetween the Cucucten-Tripolie cultural complex and the
neighhoring eneolithic cultures in the light of'the utilizat ion of'golden pendants, Dacia N.S., V, 1961, p. 69-93.
Dumitrescu 1925 - VI. Dumitrescu, Fouilles de Gumelni(a. Dacia, li, 1925, p. 29-l 03.
Dumitrescu 1968 - VI. Dumitrescu, Arta neolitică in România, Bucureşti, 1968.
Dumitrescu 1954 - VI. Dumitrescu, Diferite Obiecle, în VI. Dumitrescu, H. Dumitrescu, M. Petrescu Dâmboviţa, N.
Gostar. f!ăhăşeşti. Monografie arheologică, 1954.
Dumitrescu 1965 - VI. Dumitrescu, Căscioarele, A Late Neolithic Settlement on the Lower Danube, Archaeology,
18, 1965. l,p.34--40.
Frînculeasa 2009 - A.-P. Frînculeasa, Evoluţia comunită/ilor umane în Nordul Munteniei În Epoca Neo-Eneolitică,
Teză prezentată la Universitatea „Valahia" Târgovişte pentru obţinerea titlului de doctor, Universitatea „Valahia"
Târgovişte.
I larţuche 2002 - N. Harţuche. Complexul Arheologic Brăilifa, Bibliotheca Thracologica, XXXV, 2002.
Bălcescu 1995 - C. Hălcescu, Tezaurul de la Sultana, CCDJ, XIII-XIV, 1995, p. l l-18.
lsăcescu 1984 - C. lsăcescu, Săpă/urile de salvare de la Sultana, cam. Minăstirea, jud Călăraşi, CercA, Vil, 1984,
p. 27--43.
a
Ivanov 1978 - l.S. Ivanov. Lesfouilles archeologiques de la necropole chalcolithique Varna (1971-1975), Studia
Prach istorica, l-2, 1978, p. 1 l-26.
Monah 1997 - D. Monah, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie, Piatra Neamţ, 1997.
Monah et a/ii 2003 - D. Monah, Gh. Dumitroia, F. Monah, C. Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola, Poduri Dealul
Ghindaru. O Troie în Subcapra{ii Moldovei. Bibliothecae MemAnt, XIII, 2003.
Păun 2003-2004 - A. Păun, Cultura Gwnelnifa ln Muntenia. Stadiul actual al cercetărilor pe teritoriul jud
Dâmhovifa, la lom iţa, IV, 2003-2004, p. 81-94.
Petrescu-Dâmboviţa 1953 - M. Petrescu-Dâmboviţa, Cetăţuia de la Stoicani, MatCercA, I, 1953, p. 13-156.
Rosetti 1934 - D. V. Rosetti, Săpăturile dela Vidra. Raport preliminar, Publicaţiile Muzeului Municipiului
Bucureşti. nr. l, Bucureşti. 1934.
Ursachi 1990 - V. Ursachi, Le depât d'objets de parure eneolithique de Brad, com. Negri, dep. de Bacău, Le
Paleolithique et Ic Neolithique de la Roumanie en contexte Europeen, BAI, IV, 1990, p. 335-387.
Voinea 2008 - V. M. Voinea, Aboutfigurines en violon within the civilisation Gumelnifa-Karanovo VI, Peuce, S.N.,
VI, 2008, p. 7-24.

29
 Ana Ilic. Florin Dumitru

LA LISTE DE L'ILLUSTRATION

Fig. I - a. 1,'emplaccment du teii sur Ia charte de la Roumanie ; b. L'indication du teii sur une charte topographique
militaire de 1980 ; c. Vue du sud du teii de Morteni
Fig. 2 Coupe de sud-ouest de la section I du teii de Morteni (d'apres Diaconescu 1978-1979, fig. 1O)
Fig. 3 ·- 1-3. Figurines anthropomorphes de niveau Gumelniţa B 1 de Morteni - Groupe I.
Fig. 4 ··· 1-3. Statuettes feminines du niveau Gumelniţa B 1 de Morteni - Groupe li
Fig. 5 - Fragment de figurine anthropomorphe du niveau Brăteşti? de Morteni - Groupe III
Fig. 6 - I. Statuette feminin (Goupe li); 2. Ido le - pendentif(Groupe IV) du niveau Gumelniţa A2 de Mor1cni

LISTA ILUSTRATIEI

Fig. I -- a. Situarea te/I-ului de la Morteni pe harta României; b. Amplasarea teii-ului pe o hartă topografică militară
din 1980; c. Vedere dinspre sud a te/I-ului de la Mor1eni
Fig. 2 - Profilul de sud-vest a secţiunii I din te/I-ul de la Morteni
Fig. 3 - 1-3. Figurine antropomorfe din Grupa I din nivelul Gumelniţa BI de la Morteni
Fig. 4 - 1-3. Statuete feminine din Grupa li din nivelul Gumelniţa 131 de Ia Morteni
Fig. 5 - Fragment de statuetă antropomorfa (Grupa III) din nivelul Brăteşti? de la Morteni
Fig. 6 - I. Statuetă feminină (Grupa II). 2. Idol-pandantiv (Grupa IV). din nivelul Gumelnita A2 de la Morteni

DESENE OBIECTE:
Florin Dumitru

FOTO PIESE:
Ana Ilie

ANA ILIE FLORIN DUMITRU

Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească'', Universitatea „Valahia", Târgovişte,
Tcîrgovişte, str. Lt. Stancu Ion, nr. 34-36, 130105
str. Justitiei, nr. 7, 130017, Târgovişte kotiso@yahoo.com
ana_ arheo@yahoo.com

30
 c

~ - • „

' -~· ·, :„· . -„.-~-,,.,-"'·- ~

- .. .· . .

7 ' Charbon ~ Terre brulee

=-;-·j Terre brulee • Sol en arg ile
2

PI. 1 - 1. a. L'emplacement du teii sur la charte de la Roumanie ; b. L' indication du teii sur une
charte topographique militaire de 1980 ; c. Vue du sud du teii de Morteni ; 2. Coupe
de sud-ouest de la section I du teii de Morteni (d'apres Diaconescu 1978-1979, fig. 10)
 o ) Clll
-c:::=--

--====---_)l~lll
2

3cm
--===--
3

PI. 2 - 1-3. Figurines anthropomorphes de niveau G um eln i ţa B 1 de Morteni - Groupe I

 o 3 cm

--==--Jcm
3

PI. 3 - 1-3. Figurines anthropomorphes de niveau Gumelniţa Bl de Morteni - Groupe li

 o 31.:m

]cm

3
o 3cm

PI. 4 - 1. Fragment de figurine anthropomorphe du niveau Brăteşti? de Morteni - Groupe lll ;

2. Statuete fem inin (Groupe li) ; 3. ldol-Pentantif (Groupe IV) du niveau Gumelni ţa
A2 de Moeteni
 Cercelciri arheologice. XVII. Bucureşti. 2010. p. 35-54

L'UTILISATION DU HARPON DANS LA CUL TURE GUMELNIŢA

ETUDE DE CAS: L'HABITAT DE BORDUŞANI-POPINĂ
(DEPARTEMENT DE IALOMIŢA)

Monica Mărgărit, Dragomir Nicolae Popovici, Florin Vlad

THE USE OF THE HARPOON IN GUMELNIŢA CULTURE, CASE STUDY: THE HABITAT OF
HORDUŞANl-POPINĂ (IALOMITA COUNTY)

For the Neo-Eneolithic of the Roman ian territory, the harpoon represents the type of a11ifact belonging to
the bone industry on which we have mast information. The lot we had at aur disposal for this study, coming
!'rom the settlement from 13orduşani-Popină, is made up of22 harpoons (coming from the diggings ofthe period
1991-2008), of which two can be considered pieces that were in the course of processing. ln this study we have
tried to identify the way how the raw matter was obtained, turned into finite pieces (processing techniques), then
the cconomy of these finite pieces (the ways how they were used and their role in the economy), and finally the
eventual repairs of the fractured pieces and their reintegration in the economy of the community. We have
provided as well a series of experimental or ethnographic examples, in order to illustrate the fact that the general
denomination of harpoon is incorrect, when extended to designate all the points with hooks. The ethnographic
comparisons themselves, which at first seemed to offer the key to the way how these weapons were used (in the
context in which they have nat reached us integrally, as they have no handle, which we might be nat yet able to
identify among the archaeological remains), complicated the discussions, proving that a prey can be hunted in
different ways and the same weapon can be used with different methods.

Kcywords: neo-eneolithic, harpoon, antler, processing techniques.

Mots-cle: cneolithique, harpon, bois, chaîne operatoire.

Le harpon est defini comme un objet ayant
un tronc barbele, une extremite distale aigue et
unc partie proximale plate ou ammc1e,
permettant I' insertion ou la fixat ion dans un
element recepteur (manche) et presentant divers
amcnagements destincs a
la fixation d'un fii
(protuberance ou perforation) (Bellier et a/ii
1995).
Les elcments barbeles apparaissent des
90.000 av. J.-C., etant decouverts dans ('habitat
de Katanda (Republique Democrate du Congo),
encadre dans la periode Middle Stone Age
(Yellen el a/ii 1995). Mais, le nombre des sites
avec de telles decouvertes augmente pendant la
pcriode du Paleolithique superieur, la majorite
des harpons etant identifies dans des niveaux
appartenant au Magdalenien supeneur de
1·Europe Occidentale et Centrale. Dans la
periode du neolithique ce type d'objet s'eparpille
dans une aire gcographique impressionnante
atteignant une diversification exceptionnel le du
point de vue des formes. Pour le territoire de la
Roumanie, Ies decouvertes Ies plus anciennes
proviennent de ('habitat gravettien de Cotu
Miculinţi (dep. de Botoşani) (Brudiu 1980).
Au niveau du neolithique du territoire de
la Roumanie, le harpon represente le type
d'artefact appartenant a
('industrie sur matieres
dures animales sur lequel nous avons le plus
d'informations, surtout grâce a l'inventaire des
exemplaires appartenant a la eulture Gumelniţa
realise par E. Comşa (Comşa 1986). Un lot
significatif semble etre celui de ('habitat de
Căscioarele (dep. de Călăraşi), Oli l'on a
decouvert, pendant Ies premieres campagnes
archeologiques, pas moins de 24 harpons a
barbelures bilaterales, disposees de maniere
asymetrique (Ştefan 1925), Ies recherches
ulterieures conduisant a
la decouverte de
nouveaux harpons, sans que leur nombre ou

35
 Monica Mărgărit. Dragomir Nicolae Popovici. Florin Vlad
leurs caracteristiques morphologiques soient
precises (Dumitrescu 1965). Pour l'habitat de
Gumelniţa, sont mentionnes un harpon unilateral
a deux barbelures (Dumitrescu 1924) et 7
harpons bilatcraux, ayant une morphologie
varice des barbelures (Dumitrescu 1925, fig.
66/20-26). Conformement a l'illustration
publice, l'un des exemplaires semble etre en
cours de fabrication (Dumitrescu 1925, fig.
66/23). Nous pouvons rappeler aussi Ies deux
harpons de Cuneşti (dep. de Călăraşi) (Popescu
1938), Ies 6 harpons de Vărăşti (dep. de
Călăraşi) (Comşa 1986) ou le harpon de Tangâru
(Berciu 1935). A la culture Gumelniţa
appartiennent aussi Ies harpons de l'habitat de
Luncaviţa (Micu, Maille 2006).
Borduşani-Popină (dep. de Ialomiţa)
Le lot que nous avons eu a notre
disposition pour analyse, provenant de )'habitat
de Borduşani-Popină, est constitue de 22
harpons (campagnes de fouilles 1991-2008),
dont deux peuvent etre consideres des ebauches
(picces en cours de transformation). Lie au stade
de conservation, seulement 7 pieces sont
complctes, 6 sont des fragments distaux, 6 des
fragments proximaux et 3 sont des fragments
mcdiaux.
Morphologie (PI. li I). Les criteres
morphologiques de detennination des divers types
de harpons sonl assez nombreux, mais,
malheureusement, aucune variete fonctionnelle n'a
pas pu 6trc dcduite de cetle typologie. En plus, ni
l'ctude technologique, tant macroscopique que
1nicroscopique, 1nalgre la visibilite des
diffcrcntes altcrations des parties actives (lustre,
cclats, cxfoliations, etc.), n 'a permis aucune
correlation directe entre le type de harpon et une
maniere difterente de fonctionnement. Pour
justificr pourquoi nous avons essaye de trouver
des elcments morphologiques comme diagnostic
pour une certai ne fonctionnal ite, nous avons pris
pour exemple Ies pointes barbelees utilisees par
la population ingalik (Osgood 1970). lls utilisent
une pointe barbelce a 4-8 barbelures et avec une
perforation au niveau basal, ayant un
emmanchement fixe dans la manche et un
harpon a 3-4 barbelures et perforation,
l'emmanchement etant mobile, specifique pour
36
un harpon. Tandis que le premier type est utilise
pour capturer tout type d'oiseau ou animal
terrestre de petites dimensions et a la guerre, le
deuxieme est utilise pour prendre des poissons et
des animaux aquatiques.
Pour creer une base typologique, nous
avons retenu pour criteres principaux
l'unilateralite et la bilateralite des barbelures et
ensuite leur morphologie. Ainsi, nous avons
etabli deux groupes principaux: harpons
unilateraux et harpons bilateraux.
1. Harpons unilateraux (type A)
- sous-type Al (a barbelures droites)
- sous-type A2 (barbelures convexes) - 3
exemplaires (PI. 1/2)
- sous-type A3 (barbelures pointues)
2. Harpons bilateraux (type B)
- sous-type B l (a barbelures droites) - l
exemplaire (PI. 1/3)
- sous-type B2 (barbelures convexes) - 15
exemplaires (PI. 2/5)
- sous-type B3 (barbelures pointues) - I
exemplaire (PI. 1/4)
Sous-type A2
Deux pieces ont une seule barbelure.
L'une a un profil droit et la deuxieme a un profil
legcrement courbe. La partie proximale a une
morphologie conique (I) ou trapezoi"dale ( l ),
avec Ies marges rectilignes convergentes, la
section ellipsoi"dale ( l) ou rectangulaire ( l ). Ses
limites sont marquees par deux protuberances
symetriques, avec Ies marges approximativement
convexes. La partie mesiale: la section de cetle
partie correspond, en fait, a la section generale
du harpon, mesuree dans l'aire la plus large. Elle
est elliptique (tronc massif a section elliptique et
barbelures a faces convexes convergentes). Les
marges du tronc sont convexes-convergentes (I)
et biconcaves (I). La morphologie des
barbelures est definie par le caractere de la
marge distale. Les harpons en discussion ont une
seule barbelure, toutes Ies deux marges etant
convexes.
Le troisieme harpon a un profil courbe. La
partie proximale est delimitee par deux
protuberances asymetriques, presque
rectangulaires. La protuberance droite a trois
incisions sur sa marge. Les marges de la pa1tie
 /, 'utifisation du harpon dans fa cu/ture Gumelni(a. Etude de cas: /'habitat de
proxima le sont rectilignes-convexes
convergcntes. La section est ellipso'idale et sa
forme est rectangu laire. La pa11ie mesiale a Ies
marges convexes-concaves convergentes, et la
scction convexe-concave. II y a quatre
barbelures (trois entieres, une fragmentee). La
marge distale est convexe, celle proximale
concave. Les barbelures sont epaisses et
cloignees du tronc. La marge situee de l'autre
câte par rapport aux barbelures a un grand
nombre d'incisions marginales. La partie distale
a des marges convexcs-convergcntes, la section
biconvexe, et la pointe arrondie, fracturee du
câte infcrieur. La face superieure a quatre
ineisions transvcrsales.
Sow;-~ype B 1 - est reprcsente par un
fragment mesial. li a un profil droit. li semble
que la piece beneficiait d'un autre type
d'emmanchement : une perforation circulaire
centrale. peut-ctre en cours de realisation, car on
n'en garde qu'un fragment sur la face superieure.
I,es marges de la partie mcsiale sont convexes-
convergentes, la section aplatie et biconvexe.
Les barbelures sont droites (tant la marge distale
que celle proximale sont droites). Elles sont
disposees de maniere asymctrique.
Sous-type B2 - ii inclut 15 exemplaires : 4
entiers, 4 fragments proximaux, un fragment
mcsial et 6 fragments distaux. De ceux-ci, I I ont
un profil droit et 4 un profil courbe. La face
supcrieure garde en deux cas la perlure du bois.
I,a pa1tie proximale est gardee integralement en
huit cas et dans un cas, fragmentairement. Six
exemplaires ont la partie proximale delimitee par
deux pro tu berances d isposees symetriquement.
Les marges sont convexes-convergentes (2),
rect ii ignes-convergentes (3) et concaves-
convcrgentes (I). La section este circulaire (8) et
rectangulaire (I). L'extrcmitc a une morphologie
arrondie (7), rect ii igne (I) et fracturee (I). Les
protubcrances ont une forme triangulaire (I) et
rectangulaire ( 5). Un autre type
d · emmanchement este representc par deux
excmplaircs, qui n' ont aucun amenagement
spcci fique au n iveau proxima!. Les marges sont
rect ii ignes-convergentes (I) et convexes-
convergentes (I), la section est ellipsoi'dale (I) et
circulaire (I), l'extrcmite legerement fracturee.
Enfin, un troisieme type d'emmanchement est
37
Borduşani Popină (dep. de lalomi(a)
represente par une perforation centrale, realisee a
partir des deux faces par rotation circulaire. Les
marges de cette part ie sont recti Iignes-
convergentes, la section ellipsoi'dale, l'extremite
fracturee.
La partie mesiale : Ies marges sont
recti Iignes-paralleles (7), concaves-paralleles
( 1), concaves-convergentes ( 4 ), concaves-
divergentes (I) et non identifiables a cause de
leur fragmentation (I). Les sections sont
convexes-concaves (8), ell iptiques ( 4) et
convexes-aplaties (2). La morphologie des
barbelures est convexe pour tous Ies
exemplaires. Les marges distales sont convexes
et celles proximales sont concaves (9), pour Ies
barbelures plus eloignees du tronc et droites (3)
ou convexes (3), pour Ies autres. Elles sont
disposees de maniere symetrique (8),
asymetrique (5) ou indetenninable (2).
La partie distale se conserve dans le cas de
dix exemplaires. Elle resuite de l'intersection des
marges distales de deux barbelures (7) ou de la
marge distale avec la marge du tronc (3). Les
marges sont rectilignes-convergentes (5),
concaves-convergentes (3 ), convexes-
convergentes (I), convexes-concaves (I), la
section est biconvexe (6), ellipsoi'dale (2),
circulaire (I) et plane-convexe (I). La forme de
l'extremite est pointue (5), arrondie (I) ou
fracturee ( 4 ).
Sous-type BJ - un seul exemplaire,
fragmente dans la zone distale. Son profil est
droit. La partie proximale a une morphologie
co111que, avec des marges rectilignes-
convergentes et la section circulaire. Les deux
protuberances sont triangulaires. Au niveau
mesial, la section est elliptique. Les marges du
tronc sont rectilignes-paralleles. Une seule
barbelure a ete conservee, dont la morphologie
est pointue (la marge distale aigue, et la marge
proximale concave). D'une deuxieme barbelure
a ete conservee seulement la racine. La partie
distale est fracturee.
Conclusions
Acquisition de la matiere premiere. Des 22
harpons etudies, un seul harpon est rea(ise Cil OS,
Ies autres etant realises en bois.
L'approvisionnement est local, car dans cet
 Monica Mărgărit. Dragomir Nicolae Popovici. Florin Vlad
habitat on a identifie un grand nombre d'os de
Cervus elaphus (Bălăşescu, Moise, Dumitraşcu
2003 ). En plus, ii y a des preuves claires
conccrnant l'utilisation de bois enleves par
pcrcussion du crâne (bois de mas.mere) (PI. 2/6),
mais aussi des fragments de bois tombees (bois
de chute) (Pl.2/7), et Ic debitage a ete realise in
situ (Mărgărit, Popovici, Vlad 2009).
En meme temps, de la branche on a utilise
lant Ic merrain que l"andouiller, chacun offrant
des supports diffcrents du point de vue du profil
ct de la largeur. Du mcrrain on peut debiter des
supports larges, a profil droit (Pl.4/12a), et de
I' andouiller des supports plus etroits, ayant un
pro fi I fortement co urbe (PI. 1/2). En ce qui
concerne l'os, la modification radicale de la
forme anatomique ne permet plus d'identifier
l'cspece.
Trois ont cte Ies criteres generaux, bicn
que, probablemcnt, pas Ies sculs et pas
ncccssairemcnt en cet ordrc, qui ont determine le
choix d'une matiere premiere plutot que d'une
autrc: la disponibilite, Ies proprietes structurelles
ct mccaniqucs et la tradition culturelle. En
fonction de la saison ou des circonstances, ainsi
quc de l'utilisation en tant que source de
nourriture (extraction de la moelle) ou de
combustible, la transformation de l'os en
diffcrents outils peut etre limitec ou remplacee
par des picccs cn silex. En meme temps, en ce
qui concerne le bois, sa disponibilite varie en
fonction du cycle annuel de developpement,
donc cn fonction de la saison.
Les qualites mecaniques du bois different
de cclles de l'os, celle-ci etant plus facile a
usincr et, en plus, etant de 30% plus flcxible
(Knecht 1997) par rapport a l'os. En ce qui
concerne la durabilite, Ies armes en os et en bois
sont beaucoup plus resistantcs que celles
lithiques et, en plus, sont plus facile a reparer au
cas de fracturations (Arndt, Newcomber 1986).
La morphologie anatomique de l'os et du
bois peut limiter la forme et Ies dimensions des
futures pieces. li s'agit la, probablement, d'une
des raisons de la preponderance du bois pour
l'obtcntion des harpons, car on a besoin d'une
matrice suffisamment large, comme pre-forme
du fu tur harpon ct c' est specialemcnt le bois qui
pcut offrir de tels eclats de debitage.
38
La tradition culturelle ne peut pas etre
negligee en tant que facteur determinant dans la
selection de la matiere premiere. Un exemple en
ce sens est offert par l'analyse de la culture
Thule (paleo - Esquimaux) (McGhee 1997), qui
a demontre que l'opposition entre Ies animaux
aquatiques et celles terrestres se reflete aussi
dans la technologie de la matiere premiere. Les
armes utilisees pour chasser Ies animaux
aquatiques etaient usinees exclusivement avec
des moyens obtenus de l'eau, negligeant Ies
qualites liees a la facilite de l'usinage, de
l'utilisation ou de la durabilite.
Technique. L'etude technologique permet
d'approcher certains problemes lies a
I' identification des stigmates de preparer et a
leur integration dans le cadre de la chaîne
operatoire. On peut etablir ainsi Ies techniques
qui concement Ies deux operations majcures: le
debitage et le fa(j:onnage. Pour fracturcr le bois
transversalemcnt a ete utilisee avec
preponderance la percussion, tant directe (Pl.3/8)
que indirecte (PI. 3/9), dans le cas de peu
d'exemplaires etant attestee la technique de
sciage (PI. 3/1 O). Le rainurage semble avoir ete
utilise pour la fracture longitudinale, tant du bois
(Pl.411 la) que de l'os (PI. 4/11 b), car cctte
technique permet un meilleur controle des plans
de fracturation I decoupage.
L' etude des pieces en co urs de
transformation (ebauches) (PI. 4112), Ies etudes
experimentales et Ies comparaisons
ethnographiques ont permis de reconstituer Ies
etapes de fabrication des harpons. Un eclat de
forme approximativement rectangulaire est
debite d'une branche de bois. Deux tels eclats
ont ete identifies dans l'habitat de Borduşani.
Une piece similaire, laquelle beneficie meme de
quelques considerations techniques, est
mentionnee dans ('habitat de Căscioarele (Ştefan
1925).
La manufacture d'un harpon, apres
l'extraction du bois, implique trois etapes: la
regularisation de la surface apres l'extraction de
la baguette, la prefonne et le decoupage des
elements particuliers (barbelures, protuberances,
pointes, etc.). Ces ctapcs ne s'ensuivent pas
toujours dans cet ordre, car sur I'un des eclats
 L 'utilisation du harpon dans la cu/ture Gumelni(a. Etude de cas: /'habitat de
bruts de Borduşani, on a essaye de decouper
grossicrement Ies futures barbelures,
l'amincissement, la regularisation et le fai;:onnage
suivant probablement cette action, mais pour le
deuxieme eclat, tout comme pour l'exemplaire
de Căscioarele, Ies barbelures semblent avoir ete
decoupees aprcs avoir emince le corps du harpon
et apres avoir enleve Ies protuberances
exterieures speeifiques de la structurc de bois.
D'ailleurs, l'analyse des harpons finis,
identifies dans le site mentionne, a mis en
evidence aussi d'autres variables de la serie des
operations dans le cadre de la derniere etape de la
chaîne operatoire. Pour certains exemplaires, la
face superieure garde la structure externe
spccifique du bois, aucun fai;:onnage n'etant
applique pour enlever la perlure. Pour certains
autres, la prcm ierc operation peut representer la
rcgularisation et l'amincissement de la face
supeneure et inferieure du futur harpon.
I: operation a etc real isce soit a travers un
polissage rigoureux (PI. 5/13, IOOx), de longue
dun~e, qui a conduit a I' estompage de la perlure,
parfois a son enlevement total ; soit a travers des
petites eclats par percussion, suivies par un
raclage longitudinal profond (PI. 5/14, 40x),
estompe dans certains cas par un polissage final.
Nous avans identific dcux techniqucs de
real isation de la section des futurs harpons:
- amenagement du tronc selon deux plans
obliques lesquels, en fonction de l'angle încline,
pcnnettent la realisation de sections elliptiques,
biconvexes ou circulaires ;
- emincer des marges en plan parallele, le
tronc ayant en ce cas la section convexe-concave.
L'action suivantc, de degagement des
barbelures, se realise le mieux avcc un burin
dicdre a travcrs des incisions, approfondies
progressivemcnt (Dauvois 1974). L'element
principal qui determine la morphologie des
barbelures est constitue par la direction des
incisions de degagcment/decoupage. Ainsi, Ies
barbclures rapprochces du tronc sont obtenues a
l'aide de directions inclinees des incisions (PI.
5/15), tandis que Ies barbelures eloignees du tronc
ont cte obtenues par des incisions formant avec
!"axe du harpon un angle ouvert, en plus, elles ne
portent aucune trace de l'action de degagement,
39
Borduşani ?opină (dep. de lalomi(a}
etant probablement retouchees a partir de la zone
interieure, pendant une deuxieme etape (PI. 5/16).
La pointe a ete emincee par raclage
longitudinal, obtenant une extremite conique ou
biconvexe et a ete soumise, dans le cas de la
plupart des exemplaires, a un polissage de
regularisation de la surface, lequel a detruit une
grande partie des stigmates des actions
anterieures.
La partie proximale presente trois types
d'emmanchement (PI. 6/17). Les protuberances
sont realisees suivant la meme technique que celle
des barbelures et Ies perforations sont centrales,
real isees par rotat ion a part ir des deux faces, le
resultat etant une perforation biconique. Est
atteste, tant a Borduşani (2 exemplaires) que dans
la litterature etrangere, un type a part de pointe
barbelee laquelle ne presente pas l'amenagement
specifique pour la fixation d'un fii, la partie
proximale prolongeant le tronc.
Un autre detail technique est lie a la
presence au niveau proxima(, pour certains
exemplaires, d'une sene d'incisions, sub-
paralleles, ayant un profil en V, transversales par
rapport a l'axe de la piece. Leur presence semble
creer une surface plus rugueuse, facilitant la
fixation dans le manche.
Production. Se refere aux types principaux
d'outillages presents dans une industrie et a la
maniere de laquelle i ls refletent Ies activites
economiques. Traditionnellement, la litterature de
specialite a lie Ies harpons a la peche. Les etudes
concernant !'habitat de Borduşani-Popină (Radu
2003) ont illustre le fait que la peche, a cote de la
chasse et de la collecte de mollusques
constituaient la principale source de nourriture de
la communaute. Parmi Ies especes qui semblent
pouvoir etre pechees de cette maniere ii y a le
silure, le sandre, l'esturgeon, Ies cyprinides,
pendant Ies periodes plus froides de l'annee, et
meme la carpe, pendant la periode de
reproduction (Bălăşescu, Radu, Moise 2005 ;
Radu 2007-2008).
Aucune de ces armes, malgre leur
variabilite morphologique significative, n'est
pourtant decoree et ne presente aucun autre
element specifique qui nous permettrait
d'entrevoir une variabilite individuelle ou une
 Monica Mărgărit, Dragomir Nicolae Popovici, Florin Vlad
« personnalisation » des annes, mais nous avans,
plutât, I' image d' une « gestion » de I' annement a
l"echelle de tout le groupe.
Tres interessantes s 'averent, pour cette
etude, Ies statistiques concemant le nombre de
picces fabriquees en bois et la place occupee par
Ies harpons parmi ces pieces. Le harpon est
l'outillage principal realise en bois de Cervus
e/aphus (tablcau no. I), cc qui prouve, quelle que
Tableau no. I - Le nombre des pieces en bois de Cervus elaphus
Catc2oric
Restes de debitage
Picces indeterminees (qui scmblent finalisees, mais ciont la fonctionnalite ne peut
pas etre ctablie, acause des fractures)
Harpons
Manches
Ciseaux
Pointcs
Serfouettes
Percuteurs
Picces etranges
Martcau
Retoucheur
Economie (gestion). L'etude d'une arme
poursuit son integration dans le cadre d 'un cycle
cconomique concemant la fabrication,
I' uti Iisation ct le maintien. En ce sens, I' important
serait de pouvoir mettre en evidence une activite
systematique de maintien des armes, dane de
rcamenagement aprcs la fracturation.
Dans le cas de quelques exemplaires, nous
pouvons supposer une technique de remise en
forme de la partie active, aprcs sa fracturation.
Les stigmates consistent en un raclage
longitudinal, as~e~~ rigoureux, superpose sur
('aspect lisse, acquis a la suite des utilisations
antcricures (Pl.7/18, IOOx). En plus, dans le cas
de l'un des excmplaires, sur la face superieure a
eu Iieu une fracturat ion en sens longitudinal, qui a
ecarte une partie de la matiere. A cette
fracturation s'est superpose un raclage de
reamcnagement. Nous pouvons SOUP!YOnner que
plusieurs rcamcnagements de la partie active
avaient lieu pour une seule piece.
40
soit sa fonction reelle, le taux significatif qu' ii
detenait dans le cadre de l'economie de la
communaute respective. En meme temps, le
nombre des harpons est identique a celui d'une
autre categorie de pieces, que I' on tend aencadrer
toujours dans la categorie des armes (pointe de
projectile); ii s'agit de pointes realisees en os
(metapode) fracture longitudinalement et
ulterieurement fa!Yonne integralement.
Nombrc
98
19
21
15
7
5
4
4
2
I
I
Enfin, un autre exemple est donne par une
piece qui presente sur la face inferieure une
rupture en languette, mais la piece a continue
d'etre utilisee, ainsi que la surface a acquis un
aspect lisse. lmmediatement en dessous de la
fracture, est evident un commencement
d'incision, lequel correspond a un stigmate
identique sur la face superieure. Peut-on avoir
desire de cauper la pointe en dessous de la
fracture pour la reamenager et ensuite avoir
abandon ne I' idee, la piece etant uti Iisee telle
quelle?
Cette action de remise en forme, compare a
la solidite des armes experimentales (Petillon,
Letoumeaux 2006), demontre le fait qu'elles
correspondent a un grand nombre d'expeditions
de chasse. Dans J'habitat sont presentes aussi des
pieces entieres ou en cours de transformation, qui
n'ont pasete utilisees Oli finalisees, Ce qui prouve
a la fois une production locale, et un (( plus de
production » II y avait un stock pour remplacer
immediatement Ies pieces fracturees, dane la
production depassait Ies besoins.
 L 'utilisation du harpon dans la cu/ture Gume/ni{a. Etude de cas: I 'habitat de Borduşani ?opină (dep. de Ia lomiţa)

Le contexte de I 'abandon applique le systeme des unites stratigraphiques.

Des le debut ii fa ut attirer l' attention sur Pour Ies pieces provenant de fouilles anterieures
l' inegalite de l' infonnation, situation generee par ă. l'annee 1994, on ne peut pas identifier le
Ies fouilles plus anciennes, ou l' on n' a pas contexte de !'abandon .

Tableau no . 2 - Le contexte de !'abandon pour Ies harpon s

de !'habitat eneolithique de Borduşani-Popină

Nr. Campagne de s St US Car re SL,C

fouilles
I. 1991 G6 2,26 cm
2. 1992 a K4
3. 1994 a 12 1182 F7
4. 1995 a 1265 D8 SLl9
5. 1996 a l 1611 Al SL 12, sol
6. 1997 y 37 2542 AS SL 29, zone de destruction
7. 1997 y 37 205 A4
8. 1998 p 39 2534 ES SL 26, zone de destruction
9. 2000 p 39
10. 2003 6 33 3783 El Habitation
I I. 2003 p 33 3729 E2 Habitation
12. 2003 6 39 3724 E6 SL 43 , zone de destruction
13. 2004 p 34 4300 13 C267, zone de passage
14. 2004 p 32 3501 Dl habitation exterieure
p .., ..,
15. 2004 .).) 3807 F2 habitation exterieure
16. 2005 p 33 3791 GIG2G3 C265, tranchee de fondation
17. 2006 6 34 43 95 H2H3 C 332, zone de passage
18. 2006 6 40 4370 15
19. 2007 34 B ioperturbation
20. 2008 6 33 4619 Gl C332, zone de passage
21. 2008 6 32 Dl Passim

Le contexte de l'abandon pour Ies harpons de l'habitat

eneolithique de Borduşani-Popi nă

Tranchee de
fondation Sol
Zone de
passage
8%
E:D 8% Zone de
destruction
25%
-...V 25%

Habitation Habitation
ex teri eu re 17%
17%

41
 Monica Mărgărit. Dragomir Nicolae Popovici. Florin Vlad
Les donnees procentuelles presentent une
disposition variee des harpons, sans que aucune
situation particuliere soit visible temoignant d'un
eventuel abandon des pieces finies. Par contre, la
presence avec preponderance dans Ies contextes
lies aux habitations, semble suggerer que ces
pieces etaient encore utilisees. Ni meme la
distribution des pieces entieres n'offre d'indices
speciaux, car elles sont presentes aussi en zone de
destruction, dans la zone de passage, dans
l'habitation ou dans l'habitation exterieure. Nous
croyons que ces donnees ne font que confinner
notre hypothese concernant l'utilisation des
pieces par tout le groupe.
Tres important nous semble )'idee
d' identi fier le contexte stratigraph ique pour Ies
deux ebauches, pour voir si elles allaient etre
finies ou avaient ete deja abandonnees, car elles
ne presentaient pas, peut-etre, un rapport optimal
pour un futur harpon. L'une des pieces est
presente dans une zone de passage (US 4395, C
332), confinnant le statut de piece qui allait etre
finie, car elle a ete deja deplacee de la zone
contenant des concentrations des restes de
debitage, oii Ies pieces ont etc extraites du bois.
D'ailleurs cette piece en cours de transformation
ctait associee a une piece finie, ce qui peut
suggcrer que Ies chasseurs avaient un petit
«stock», c'est-a-d ire i ls avaient des pieces en
cours de transformation, lesquelles, si necessaire,
Ctaient pretes a etre utilisees apres leur
finalisation.
Lie a la presence de zones a concentration
de restes de debitage du bois, meme si Ies etudes
sont encore preliminaires et de nouvelles donnees
peuvent apparaître, nous osons faire quelques
obscrvations. Jusqu'a present, nous avons
identific trois zones de celte sorte, lesquelles
prcscntcnt des traits differents. L'une d'entre elles
(US 205), co"incidant avec un niveau d'abandon,
contient des restes des plus divers, de petits
fragments du parois du tissu compact du bois,
jusqu'a un fragment de branche de grandes
dimcnsions. Est presente aussi une rosette ayant
unc perforation, malheureusement fragmentee.
Du memc contexte provient aussi un ciseau, dont
le trou d'emmanchement a ete fracture et presente
une perforation en cours d'amenagement,
probablement pour un nouveau emmanchement,
42
ainsi qu 'un percuteur, avec la perforation
fracturee. li est difficile a demontrer que Ies restes
proviennent d'une seule branche de cerf
(probablement bois de chute), meme si elles
presentent la meme massivite et une morphologie
exterieure similaire. Nous pouvons pourtant
conclure qu'il s'agit d'une zone(« atelier?») de
debitage. Meme Ies deux outils finis qui sont
associes aux restes de debitage sont directement
Iies a des actions de percussion.
Les autres zones de concentration (US
2534, SL 26, destruction et US 3724, SL 43,
destruction) presentent un tableau tout a fait
different. Les pieces sont moins nombreuses et
consistent-en des supports assez standardises
comme dimensions. li n'y a pas de restes de
debitage epuises, mais seulement des fragments
de bois dont on pouvait obtenir des pieces finies.
Pourrait-il s'agir de « depâts », dans le sens de
stockage des supports pour Ies futurs outils, pour
pouvoir Ies transformer si necessaire ou bien ces
endroits fonctionnaient comme zones de restes
menagers, ou on jetait Ies restes de debitage qui
n 'allaient pas etre transformes en pieces ?
Pourtant, dans chacune des deux zones apparaît
un harpon fini, dans un cas meme une piece non -
fracturee, donc la premiere hypothese semble etre
plus plausible.
Hypotheses d'utilisation
Sous la denomination generique de harpon,
sont reunis tous Ies objets ayant en commun une
extremite proximale, qui illustrent un systeme
d'emmanchement detachable et un tronc avec
barbelures destinees a accrocher la proie.
Vraiment, Ies exemplaires que nous avans etudies
de I'habitat de Borduşani-Popină, malgre leur
grande diversite morphologique, presentent des
proprietes constantes, qui s'inscrivent dans la
definition anterieure. Les diverses fonnes de
proeminences ou perforations semblent destinees
a la fixation d'un fii, lequel s'attache, a l'autre
extremite, sur le manche. Des ligatures vegetales
ont ete conservees sur Ies exemplaires decouverts
dans Ies sites neolithiques de Portalban, Egolzwil
et Horgen (Ramseyer 1995). Pour Ies exemplaires
qui ne presentent pas d'amenagement specifique
pour la fixation d'un fii, ii peut s'agir d'une
 L 'utilisation du harpon dans la cu/ture Gume/ni/a. Etude de cas: I 'habitat de
pointe de javelot de type particulier, son
emmanchement etant fixe.
Pourtant, nous desirerions attirer l'attention
sur Ies criteres preconiyus etablis pour identifier un
systcme d'emmanchement mobile par rapport ă.
un systeme fixe, pour Ies harpons prehistoriques.
Classiquement, on considere que Ies
protuberances et Ies perforations sont destinees a
accrocher un fii, assurant un emmanchement
mobil. Pou1tant, C. McClellan ( 1975), etudiant Ies
pointes barbelees utilisees par Ies populations
tutchonc (Ottawa), decrit la presence de
protuberances laterales. sans que celles-ci
impliquent la presence d'une ligature. Ces
pointcs, utilisees pour chasser !'elan, sont
vraiment detachables, ma1s le role des
protuberanccs est d'eviter Ic blocage de la pointe
dans la manche et sa fracturation, a la suite de
!'impact. Un deuxieme exemple, dont nous avons
deja parle dans le debut de notre article (la
population ingalik - Osgood 1970), se refere a la
presence des perforations, lesquelles, selon le cas,
pcuvent assurer tant un systeme
d'emmanchement fixe qu'un systeme mobil.
Les avantages de ce type d'anne - le
harpon - sont le fait de se fixer bien dans le corps
de la proie, par l'intermediaire des barbelures et,
en meme temps, de pouvoir recuperer la proie, par
Ic manche dont elle est liee. Dans le monde
primitif actuel, le harpon est utilise a la fois pour
la chasse (Amerindiens, Esquimaux), pour
attraper des oiseaux aquatiques et des
mammiferes tandis qu'ils traversent une eau
(Esquimaux) (Goodchild 1984 ; Julien 1982) ou
mcme des animaux arboricoles - singes (la
population Agta des Philippines) (Bion-Griffin
1997). Certains pourraient nous reprocher que
celte comparaison (neolithique - le monde
primitif) serait exageree, tcnant compte des
differences dans Ic temps et dans l'espace. La
situation est pou11ant tout a fait autre, si l'on part
du foit que le harpon accompagne toute
l'evolution de l'homme moderne, etant «invente»
par Ies premiers Homo sapiens sapiens (voir
!'exemple de Katanda), et etant toujours utilise
dans des milieux ecologiques differents (zones
arctiques, Austral ie, Amerique du Sud et du Nord,
Pacifique). Quel que soit le contexte de son
utilisation, le harpon est toujours une anne.
43
Borduşani ?opină (dep. de lalomi{a)
Dans l'identification des modalites
d'utilisation, extremement utiles s'averent Ies
etudes experimentales realisees par J. Pokines et
M. Krupa (1997), en vue de verifier la
fonctionnalite des harpons. Un segment de bois a
ete coupe, ensuite ii a ete trempe en eau pendant
deux jours. Les etapes de la manufacture de
('harpon coi'ncident avec celles que nous avons
deja decrites pour Ies exemplaires de Borduşani­
Popină. Le harpon a ete lie a un manche en bois ă.
l'aide d'un fii. Neuf essais sur dix ont atteint la
cible. Tres important est le fait que, au moins du
point de vue macroscopique, le harpon est reste
intact. En plus, d'autres experimentations,
developpees par M. Petillon (2008), ont montre
que la nature et l'emplacement des fractures
d'impact sont specifiques pour un certain type
d'emmanchement - fixe ou mobil.
Dans le cas des exemplaires que nous avons
etudies, l'extremite proximale, lorsqu'elle est
gardee, presente toujours un stigmate qui varie, a
partir du tassage (PI. 7/19, 50x)jusqu'ă. un petit
eclat enleve. En plus, lorsqu'elle est fracturee, Ies
fractures predominantes sont en dents de scie
(Pl.7/20, 20x), ă. la suite de la flexion, ce qui pose
de nouveau le probleme de la technique du
systeme d'emmanchement. L'une des pieces
presente un stigmate tres interessant, situe
immediatement en dessous des protuberances, ii
s'agit d'une incision profonde, interrompue, mais
presente sur toute la circonference. Nous
n'excluons pas la possibilite d'un stigmate
d'emmanchement (cette incision peut marquer la
limite superieure d'insertion dans la hampe).
L'etude microscopique semble soutenir un type
d'emmanchement mobile, car vers l'extremite
proximale Ies micro-stries sont perpendiculaires
sur l'extremite, groupees en series, assez longues
et profondes, ce qui semble demontrer un
frottement repete et irregulier ă. un eventuel
manche (PI. 7/21, 200x).
L'extremite distale, par contre, est
fracturee, dans la grande majorite des cas, en
languette. La fracture en languette (PI. 8/22, 20x)
est une fracture oblique, developpee vers
l'extremite distale, specifique aux projectiles, et
un stigmate clairement donne par la fonction
remplie. Dans le cas de l'un des exemplaires (PI.
1/4), nous avons identifie une fracture en
 Monica Mărgărit, Dragomir Nicolae Popovici, Florin Vlad

languette principale, accompagnee par une
deuxieme, plus cowte, situee sur la face opposee
et resultant, selon Ies etudes experimentales
(Stodick 2000), d'un eclatement de la partie
distale en plusicurs fragments, au moment de
('impact. En ce qui concerne la morphologie de
l"extremite, elles presentent toutes un aspect
emousse, genere par le frottement repete a un
materiei, ce qui a conduit a une perte de matiere
dans la zone de contact et a transforme le volume
initial de la partie active. L 'amplitude et la
morphologic dependent de l'intensite de l'action,
de la nature du materiei de contact, de la position
par rapport au materiei, de la dun;!e de l'action,
etc. (Legrand 2007) Dans le cas de nos
exemplaircs, l'extremite varie a partir de arrondi
(PI. 8/23, SOx), jusqu'a aplani (PI. 8/24, SOx). En
ce qui concerne Ies eventuelles micro-stries
d'utilisation, dans Ic cas de quelques exemplaires,
sont cvidentes des stries disposees
longitudinalement par rapport a l'axe de
l'outillage, longues, sub-paralleles entre elles (PI.
8/25, 200x), ma1s, dans cette etape, nous ne
pouvons pas encore determiner leur origine.
Ces exemples, certains ethnographiques,
d'autres experimentaux, accompagnees par non
propres observations, ne font qu' ouvrir le
probleme de la denomination generique de
harpon, etendue au niveau de toutes Ies pointes
barbelees. C'est justement Ies comparaisons
ethnographiques, qui initialement semblaient
offrir la ele de l'utilisation de ces armes (dans le
contexte dans lequel elles ne se sont pas
conservees integralement, car le manche manque ;
ii est possible que nous ne sachions pas
l'identifier panni Ies restes archeologiques), qui
ont complique Ies discussions, prouvant qu'une
proie peut etre abattue de differentes manieres et
une meme arme peut avoir, elle aussi, des
methodes differentes d'utilisation. Au moins dans
ce stade, nous sommes seulement au niveau des
discussions, sans pouvoir departager du point de
vue fonctionnel Ies differents types de pointes
barbelees.

BIHLIOGRAPHIE

Arndt, Newcomber 1986 - S. Amdt, M. Newcomber, Breakage Paflerns an Prehistoric Bone Points: An
Experimenta/ Study, Studies in the Upper Palaeolithic of Britain and Northwest Europe, O.A: Roe (ed.), BAR
Internaţional Series, 269, Oxford, 1986, p. 165-173.
Hălăşcscu, Moise, Dumitraşcu 2003 - A. Bălăşescu, D. Moise, V. Dumitraşcu, Mammals fauna from Borduşani­
Popină, dans: Archaeo/ogica/ P/uridiscip/inaiy Researches al Borduşani-Popină, Târgovişte, 2003, p. 103-140.
Hălăşescu, Radu, Moise 2005 - A. Bălăşescu, V. Radu, D. Moise, Omul şi mediul animal între mileniile VII-IV
i.e.n. la Dunărea de.Jos, Târgovişte, 2005.
Bcllicr et a/ii 1995 -- C. Bell ier, A. Billamboz, C. Cattelain, M. Julien, L. Mons, D. Ramseyer, A.-C. Welte, Fiche
generale des harpom· et pointes barbelees, Cahier VII: Elements, barbeles, Treignes, I 995.
Bcrciu 1935- D. Berciu, Săpăturile arheologice de la Tangîru (1934). Raport preliminar, BMJV, I, 1935.
Bion-Griffin 1997 - P. Bion-Griffin, Technology and Variation in Arrow Design among the Agta ofNortheastem
Luzon, Projectile Technology, H. Knecht (ed.), New York, 1997, p. 267-286.
Brudiu 1980 - M. Brudiu, Prelucrarea oaselor şi coarnelor de ren i.n aşezarea paleolitică de la Cotu Miculinţi
(jud. Botoşani), StCerclstorV, 31, I 980, I, p. I 3-22.
Comşa 1986 - E. Comşa, Date despre harpoanele din epoca neolitică din Muntenia, CCDJ, II, I 986, p. 43-50.
Dauvois 1974 - M. Dauvois, Industrie osseuse prehistorique et experimentations, Premier colloque international sur
!'industrie de !'os dans la prehistoire, H. Camps-Fabrer (ed.), Editions de l'Universite de Provence, I 974, p. 73-84.
Dumitrescu 1924 - VI. Dumitrescu, Decouvertes de Gume/ni/a, Dacia I, 1924, p. 325-342.
Dumitrescu 1925- VI.Dumitrescu, Fouilles de Gume/ni/a, Dacia 11, 1925, p. 29-103.
Dumitrescu 1965 - VI. Dumitrescu, Principalele rezultate ale primelor două campanii de săpături din aşezarea
neoliticâ târzie de la Câscioarele, StCerclstorY, 16, 1965, 2, p. 215-237.
Goodchild 1984 - P. Goodchild, Survival skills of the North American lndians, Chicago Review Press, I 984.
Julien 1982 - M. Julien, Les harpons magdaleniens, XVII" suppl. a Gallia Prehistoire, Editions du CNRS, I 982.
Knccht 1997 - 1-1. Knecht, Projectile Point.1· of Bone, Antler, and Stane, Projectile Technology, H. Knecht (ed.),
New York, 1997, p. 191-212.
Legrand 2007 - A. Legrand, Fabrica/ion et utilisation de I 'outillage en matiere osseuses du Neolithique de
Chypre: Khrokitia el Cap Andreas-Kastros, BAR lntSer, 1678, 2007.

44
 L 'utilisation du harpon dans la cu/ture Gumelni(a. Etude de cas: I 'habitat de Borduşani ?opină (dep. de Ialomiţa)

Mărgărit, Popovici, Vlad 2009 - M. Mărgărit, D. N. Popovici, F. Vlad, l 'exploitation du bois dans /'habitat
eneolithique de Borduşani-Popină (dep. de Ialomiţa}, Annales d'Universite „Valahia" Târgovişte, Section
d'Archeologie et d'I-listoire, XI, 2009, I, p. 53-67.
McClellan 1975 - C. McClellan, My old people say. An ethnographic survey ofSouthern Yukon territory, Ottawa,
National Museums of Canada I National Museum of Man (publications in Ethnology, 6), I, 1975
McGhec 1977 - R. McGhee, lvory1 for the Sea Women: the Symbolic Attributes of a Prehistoric Technology,
Canadian Journal of Archaeology, I, 1977, p. 141-159.
Micu, Maille 2006 - C. Micu, M. Maille, la periode eneolithique en Dobroucija du Nord (Roumanie), Hommes
et passe des Causses, textes reunis par Jean Gasc6, Fran~ois Leyge et Philippe Gruat, Actes du Colloque de Millau,
16-18 Juin 2005, Editions des Archives d'Ecologie Prehistorique, Toulouse, 2006, p. 13-36.
Osgood 1970 - C. Osgood, lngalik material cu/ture, New Haven, HRAF press (Yale University publications in
Anthropology), 22, 1970.
Pctillon 2008 - J.-M. Petillon, Des barbelures pour quoi faire ? Reflexions preliminaires sur la fonction des
pointes barbelees au Magdalenien superieur, în J.-M. Petillon, M.-H. Dias-Meirinho, P. Cattelain, M. Honegger, C.
Normand, N. Valdeyron (coord.), Recherches sur Ies annatures de projectiles du Paleolithique superieur au
Neolithiquc (actes du colloque C83, XVe congres de l'UJSPP, Lisbonne, 4-9 septembre 2006), Palethnologie, I,
2008, p. 69-102.
Pctillon, Lctourneaux 2006 - J. M. Petillon, CI. Letoumeaux, Des gibiers, des armes ... et des questions : Ies
a
pratiques lynegetiques dans le Magdalenien superieur /sturitz, în I. Sidera, E. Vila, P. Erikson (eds.), La chasse,
pratiques sociales et symboliques, Paris, de 8occard, 2006, p. 13-26.
Pokincs, Krupa 1997 - J. Pokines, M. Krupa, Self-Barbed Antler Spearpoints and Evidence of Fishing in the late
Upper Paleolithic of Cantabrian Spain, Projectile Technology, H. Knecht (ed.), New York, 1997, p. 241-262.
Popescu 1938 - D. Popescu, lesfouilles de Cuneşti, Dacia, V-VI, 1938, p. 109-120.
Radu 2003 - V. Radu, Severa! data aboutfish andfishing importance in the palaeoeconomy ofthe Gume/ni/a A2
communityfrom Borduşani-Popină, în Archaeological Pluridisciplinary Researches at 8orduşani-Popină, 2003, p.
159-172.
Radu 2007-2008 - V. Radu, Quelques engins de peche emploies pendant la periode neo-eneolithique sur le
teritoire de la Roumanie, CercA, XIV-XV, 2007-2008, p. 413--422.
Ramscycr 1995 - D. Ramseyer, Harpons neolithiques d'Europe Occidentale, Fiches typologiques de ]'industrie
osscusc prehistorique Paleolithique jusqu'â I' Âge du 8ronze, Cahier VII: Elements barbeles, Editions du Cedare,
Trcignes, 1995, p. 47-57.
Ştefan 1925 - Gh. Ştefan, lesfouilles de Căscioarele, Dacia, li, 1925, p. 191-192.
Stodick 2000 - U. Stodiek, Preliminary results of an experimental investigation of Magdalenian antler points, în
La chasse dans la Prehistoire, actes du colloque intemational de Treignes, 3-7 octobre I 990, C. 8ellier, P. Cattelain,
M. Otte (dir.), Bruxelles, Societe royale helge d' Anthropologie et de Prehistoire (Anthropologie et Prehistoire, 111)
I Univcrsite de Liege - Service de Prehistoire (ERA UL, 51) I CEDARC (Artefacts, 8), 2000, p. 70-78.
Ycllcn et a/ii 1995 - J. E.Yellen, A. S. 8rooks, E. Cornelissen, M. J. Mehlman, K. Stewart, A middle stane age
worked bone industryfi·om Katanda, Upper Semliki Valley, Science. American Association for the Advancement of
Science, 268, 1995, 521 O, p. 553-556.

LA LISTE DE L'ILLUSTRATION

PI. I - I. Elements morphologiques specifiques d'un harpon; 2. Harpon appartenant au sous-type A2; 3. Harpon
appartenant au sous-typc BI; 4. Harpon appartenant au sous-type 83.
PI. 2 - 5. I larpon appartenant au sous-type 82; 6. 8ois de massacre; 7. 8ois de chute.
PI. 3 --- 8. Percussion lance tranchante directe (20x); 9. Percussion lance tranchante indirecte (20x); 10. Technique
de sciage (20x).
PI. 4 -- 11. Technique de rainurage (a. bois ; b. os); 12. a-b. Ebauches;
PI. 5 - 13 - Polissage (IOOx); 14. Eclatement, suivie de raclage (40x); 15. Technique de realisation des
barbelures rapprochces du tronc (20x) ; 16. Technique de realisation des barbelures eloignees du tronc (20x).
PI. 6 -- 17. a-b. Systemes d'emmanchement
PI. 7 - 18. Raclage de remise en fonne (IOOx); 19. L'extremite proximale (50x): 20. Fracture en dents de scie
(20x); 21. Micro-stries de la partie proximale (200x)
PI. 8 - 22. rracture en languette (20x); 23. L'extremite distale arrondie (50x); 24. L'extremite distale aplanie
(50x); 25. Micro-stries de la partie distale (200x)

45
 Monica Mărgărit, Dragomir Nicolae Popovici. Florin Vlad

LISTOF ILLUSTRATIONS
PI. I - I. Specific morphological elements of a harpoon; 2. Harpoon belonging to sub-type A2; 3. Harpoon
belonging to sub-type BI; 4. Harpoon belonging to sub-type B3; ·
PI. 2 - 5. Harpoon belonging to sub-type B2; 6. Antler from a hunted animal; 7. Shed antler;
PI. 3 - 8. Removal by direct percussion (20x); 9. Removal by indirect percussion (20x); JO. Sawing technique
(20x):
PI. 4 --- 11. Grooving technique (a. antler; b. bone); 12. a-b. Prefonnes;
PI. 5 - 13 - Polishing (IOOx); 14. Splintering, followed by scraping (40x); 15. Technique for obtaining barbs
situated near the trunk (20x); 16. Technique for obtaining barbs situated away from the trunk (20x);
PI. 6 - 17 a-b. Handle titting systems
PI. 7 - 18. Scraping for surface moditications (I OOx); 19. Proxima( extremity (50x); 20. Saw teeth fracture (20x);
21. Micro-striations in the proxima( area (200x)
PI. 8 -- 22. Fracture en languette (20x); 23. Rounded distal extremity (50x); 24. Leveled distal extremity (50x); 25.
Micro-striations in the distal area (200x)

PHOTO: Monica Mărgărit

MONICA MĂRGĂRIT
Universitatea „Valahia" Târgovişte,
Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Departamentul de Istorie-Litere,
strada Lt. Stancu Ion, nr. 34-36, 130 I 08, Târgovişte, jud. Dâmboviţa,
monicamargarit@yahoo.com

DRAGOMIR NICOLAE POPOVICI

Muzeul Naţional de Istorie a României,
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026, Bucureşti,
mirel_d_ n__p@yahoo.com

FLORIN VLAD
Muzeul Judeţean Ialomiţa,
str. Matei Basarab, nr. 30, Slobozia, jud. Ialomiţa,
llorinvld@yahoo.com

46
 Partie distale
Pointe
®

Part ie
mes iale •
Tronc et
ba rbelures

•~
Pan ie ~
proxi male
Manch c

Face superi eure Face inferieure

2 3 4

PI. 1 - 1. Elements morphologiques specifiques d 'un harpon ; 2. Harpon appartenant au

sous-type A2 ; 3. Harpon appartenant au sous-type BI ; 4. Harpon appartenant au sous-type 83
 5

PI. 2 - 5. Harpon appartenant au sous-type B2; 6. Bois de massacre; 7. Bois de chute

 8

JO

PI. 3 - 8. Percussion lance tranchante directe (20 x) ; 9. Percussion lance tranchante

indirecte (20 x); 10. Technique de sciage (20 x).
 li a l lb

12a 12b

PI. 4 - 11. Technique de rainurage (a. bois ; b. os); 12. a-b. Ebauches.
13 14

15 16

PI. 5 -13. Polissage (lOO x); 14. Eclatement, suivie de raclage (40 x); 15. Technique de
realisation des barbelures rapprochees du tronc (20 x); 16. Technique de realisation
des barbelures eloignees du tronc (20 x)
 17a

17b

PI. 6 - 17. a-b. Systemes d'emmanchement

18 19

20 21

PI. 7 -18. Raclage de remise en fonne ( IOO x) ; 19. L'extremite proximale (50 x);
20. Fracture en dents de scie (20 x) ; 21. Micro-stries de la partie proximale (200 x)
 22 23

24 25

PI. 8 - 22. Fracture en languette (20 x); 23. L'extremite distale arrondie (50 x); 24. L'extremite
distale aplanie (50 x); 25. Micro-stries de la partie distale (200 x)
 Cercetări arheologice. XVII. Bucureşti, 2010, p. 55-70

TERACOTE DIN AŞEZAREA CIVILĂ DE LA OSTROV

(DUROSTORUM), JUD. CONSTANŢA (II)

Adela Bâltâc, Christina Ştirbulescu

LE TERRECOTTE DELL'ABITATO CIVILE DA OSTROV, DIP. Dl COSTANZA (li)

Lo studio rappresenta una continuazione ed un compimento dell'articolo presentato nel numero

precedente del „Cercetări Arheologice". L 'a1ticolo comprende altri 23 pezzi rinvenuti dalie ricerche
archcologichc svolte nel peri odo 1998-2007 sul cantiere archeologico di Ostrov [Durostorum ], dip. di Costanza.
Le tcrrecotte sono state catalogate nelle statuette (umane e animali), appliques ed incerta. La categoria delie
statuctte umane e rappresentata da quattro pezzi. Tre statuette di animali rappresentano felini (ii piu probabile da
un gruppo statuario delia dea Cybele). Le appliques rappresentano la piu' interessante categoria del presente
studio. Sono stati costatati tre sottotipi: appliques per i vasi rituali, appliques per i vasi del tipo „face-pots" e le
appliques per le lucerne. Se le prime due categorie sono conosciute ad Ostrov e dalie altre scoperte, l'applique
per la dccorazione delie lucerne (ed implicitamente la lucerna alia quale era attaccata) rappresenta la prima copia
fittilc di questo tipo di lucerna ne Ila zona. Le I 03 terrecotte pubblicate nei due studi apportano nuovi indizi sugli
aspetti delia vita religiosa nella zona del centra di Durostorum e, perche no, del sud delia Dobrugia e la linea del
Danubio.

Keywords: Durostorum, ricerche archeologiche nell'abitato civile, terrecotte, appliques, Sileni/Satiri, Gorgona
Cuvinte cheie: Durostorum, cercetări arheologice în aşezarea civilă, teracote, aplice, Sileni/Satiri, Gorgona

Studiul de faţă este o continuare -ŞI o
completare- a articolului prezentat în numărul
precedent al Cercetărilor Arheologice • Acesta
1
cuprinde 23 de piese provenite tot din cercetările
arheologice desfăşurate în perioada2 1998-2007
pe şantierul arheologic Ostrov [Durostorum ],
jud. Constanţa~.
S-a încercat, pe cât posibil, păstrarea
criteriilor stabilite în primul studiu, astfel încât
observaţii le obţinute sunt foarte asemănătoare cu
cele anterioare. De exemplu, doar două dintre
cele 23 de piese provin din Sectorul II, celelalte
provenind tot din gropile identificate la nord de
4
Ediliciul termal , la fel ca 65 dintre teracotele
catalogate anterior.
Ca şi în cazurile precedente, pasta, din
care sunt confecţionate piesele, este în general
1
Bâlt<ic. Ştirbulcscu 2007-2008, 167-202.
2
Despre cercetările de aici, vezi Bâltâc, Ştirbulcscu 2007-
2008. notele 1--6.
' Mul\t11nim şi pc această calc dl. dr. Paul Damian. pentru
punerea la dispozi\ie a materialului spre publicare înaintea
linalizării ccrcelărilor de aici.
4
B<îltâc. Ştirbulcscu 2007-2008. 168. nota 9.
fină (75%), arsă oxidant (în trei situaţii este şi
inegală); doar în cinci cazuri pasta poate fi
definită ca fiind semifină, şi aceasta datorită mai
degrabă neomogenizării lutului, fiind sesizate
doar particule mai mari de calcar şi rar granule
de fier. Două piese sunt din pastă caolinoasă (nr.
cat. 13 şi 23). Doar pe opt dintre obiecte au fost
sesizate urme de vopsea, firnis sau angobă de
diferite nuanţe de roşu. De un tratament mai
atent au beneficiat aplicele (nr. cat. I 0-12 şi 15),
ceea ce este uşor de înţeles având în vedere
utilitatea acestora.
Piesele sunt turnate în tipar, cele mai
multe păstrând urmele amprentelor digitale din
timpul finisării manuale pentru ca pasta să
„copieze", cât mai bine, modelul din tipar,
precum şi mici retuşuri cu anumite instrumente
care au lăsat urme în pasta crudă. Modelarea se
constată doar în trei cazuri, unul dintre acestea
reprezentând cel mai probabil un rebut (nr. cat.
22), iar despre nr. cat. 23 nu se poate afirma
nimic. În cel de-al treilea caz (nr. cat. 13), însă,

55
 Adela Bâltâc. Christina
modelarea se impunea şi datorită tehnicii folosite
pentru astfel de aplice 5 •
Catalogarea pieselor s-a făcut după cum
urmează: statuete (umane şi animale), aplice şi
incerta.
Categoria statuetelor umane este reprezen-
tată de patru. piese (nr. cat. 1-4 ), care se adaugă
celor prezent~te în primul studiu • Prima dintre
6
ele reprezintă cel mai probabil un coif. Dacă este
aşa, atunci acesta face parte dintr-o statuetă ce îl
reprezintă pe zeul Mars, care, fiind o divinitate
militară, poartă întotdeauna cască, aşa cum este
figurat în statuarie • A doua piesă poate
7
reprezenta spatele unei statuete, pe care înclinăm
să o atribuim unei divinităţi feminine, cel mai
probabil Venus8, care se adaugă la cele şapte
catalogate anterior . A trei piesă pare a reprezenta
9
un personaj feminin în ipostază de ofrantă. Este
greu de precizat dacă este o divinitate sau o
preoteasă. Cea de-a patra piesă umană (nr. cat. 4),
este şi cca mai interesantă. Statueta face parte
dintr-un grup statuar mai amplu sau dintr-un
ansamblu a cărei utilitate este dificil de precizat în
lipsa altor detalii şi analogii. Piesa nu poate fi o
aplică de vas deoarece suprafaţa de contact este
netedă şi prelucrată pentru a fi ataşată pe o altă
suprafaţă plană. Cel mai probabil că personajul
redat este un acolit sau un adorant, însă nu se
poate preciza care este cultul respectiv, în cazul
de faţă. Astfel de piese credem că mai sunt în
aşezarea de la Ostrov, cel puţin două piese
catalogate antcrior , par a fi părţi componente ale
10
unor astfel de statuete.
Cele trei statuete animale (nr. cat. 5-7)
reprezintă feline. Astfel, la categoria
patrupedelor, stabilită anterior , se adaugă şi
11
Icul. Cel mai adesea, acest animal apare ca
12
însoţitor al zeiţei Cybele • Cele trei statuete
5
Vezi infra comentariul nostru.
6
B<îltâc. Ştirbulcscu 2007-2008. nr. 1-46.
7
LIMC II/I. s.v. Ares!Mars. 505-580 (E. Simon. G.
Bauchhenss).
8
Bâltâc, Ştirbulescu 2007-2008, 173 (nr. cat. 2).
9
Bâlt<ic. Ştirbulcscu 2007-2008. 169.
10
Bâltâc. Ştirbulcscu 2007-2008. nr. 26--27.
11
În urma studierii celor 13 piese anterioare, s-au putut
stabili două categorii: păsări şi patrupede. Spre deosebire de
prima categoric. unde s-au putut observa mai multe specii.
la cca de-a doua categoric a fost constatată o singură specie
(cabaline). cf B;îltâc. Ştirbulcscu 2007-2008. 171.
12
LIMC 8/1. Kybele. 744-766 (E. Simon).
56
Ştirbulescu
puteau să provină de la un grup statuar al acestei
divinităţi, deşi până în acest moment nu s-au
descoperit teracote cu imaginea zeiţei la Ostrov.
Trebuie menţionat că imaginea leului mai este
asociată cu lumea funerară, aşa încât, piesele de
faţă puteau fi elemente ornamentale ale unor
recipiente folosite în ritul şi ritualul funerar.
Cea de-a doua categorie, aplicele (nr. cat.
I 0-15), reprezintă şi cea mai interesantă clasă
din prezentul studiu. Deşi numărul este foarte
mic, se pot stabili trei subtipuri: aplice pentru
vasele rituale (nr. 10-12, 14), aplice pentru
vasele tip „face-pots" (nr. cat. 13) şi aplice
pentru lucerne (nr. cat. 15).
Aplicele pentru vasele rituale (nr. cat. 10-
12, 14) se împart în două tipuri:
- aplice pentru decorarea vaselor de tipul „vase â
medaillons d'applique" (nr. cat. 10-12). Acestea
(piese identice sau asemănătoare) erau folosite, cel
mai probabil, la decorarea craterelor cu destinaţie
cultuală. Indiferent dacă cele trei aplice (nr. cat.
10-12) reprezintă Sileni sau Satiri, ele au legătură
cu cultul dionisiac. Astfel de vase au mai fost
descoperite la Ostrov în atelierele ceramice
13
cercetate aici , iar cultul dionisiac este foarte bine
14
documentat în zona anticului Durostorum • În
aceeaşi categorie şi legat de acelaşi cult,
poate fi inclus şi vasul (miniatural?) care
avea ca aplică de toartă (nr. cat. 14) figura
zeului Pan 15 •
- aplice pentru decorarea vaselor cu
figură umană -„Face - pots " - (nr. cat. 13).
16
Astfel de vase sunt des întâlnite în lumea
romană, mai ales în arealul militar, având o largă
răspândire îndeosebi în partea vestică a
17
Europei , în provinciile vorbitoare de limbă
n Despre atelierele ceramice de la Ostrov, vezi Muşc\eanu
2003. 16--32. Despre craterul ornamentat cu protome umane
şi animaliere. vezi Anghelescu 1971, 290-291. nr. I. fig. 2;
Muşe\eanu 1986. 179. fig. 1/1.2 şi fig. 2/3; Muşe\eanu
2003. 118-120, nr. I. pi. 41, I.
Muşe\eanu 1986. 179-183.
14
15
LIMC 8/1. s. v. Pan. p. 923-941 (J. Boardman).
16
Termenul •. Face-pots" este folosit prima dată de Gillian
Braithwaite pentru a face diferen\a între vasele pe care sunt
aplicate chipuri şi vasele cu decor aplicat. spre exemplu
„I-lead-pots''.
17
Braithwaite 200 I. 284 -se observă totuşi o mai rară
distribu\ie la vest de Rin; acest tip de vas apare şi în
provinciile danubiene (de pc Dunărea Mijlocie şi
Inferioară).
 Teracole din aşezarea civilă de la Oslrov (Durostorum). jud Cons/an/a (li)
latină, începând cu secolul I a. Chr. până la
sfârşitul secolului al III-iea p. Chr.
Acest tip de aplică/mască este invariabil
modelată cu mâna şi, în general, este destinată
recipientelor de m1c1 dimensiuni
18
(cupe).
Trăsăturile fizionomice
19
sunt aplicate pe
peretele vasului fără să afecteze forma acestuia,
deşi sunt câteva exemplare în care montura
ochilor a deranjat puţin verticalitatea pereţilor;
operaţiunea avea loc înainte de ardere. Se
observă că, de la o regiune la alta, acest tip de
aplică primeşte anumite caracteristici care pot fi
legate de credinţele religioase locale sau diverse
. ··'0
superst1ţ11- .
În general, se consideră ca ele au fie o
origine italo-romană , fie una neromană (vest-
21
curopeană). În prima variantă, se poate considera
că aceste tipuri de vase sunt folosite în scopuri
religioase şi sunt legate de cultul bachicn. Cea de-
a doua variantă, a originii provinciale , este
23
argumentată de prezenţa acestor tipuri de vase
(folosite, în puţine cazuri, ca urne funerare ) în
24
fortificaţiile din provincii ca Belgica sau cele
două Germanii, începând cu ultimul sfert al
ix Recipientele se încadrează în categoria vaselor de
dimcnsiuni mici (cu o înăl\ime de cca. 8-12 cm) sau
mijlocii (20-30 cm înăl\ime). au buza dreaptă sau uşor
răsfrfintă spre exterior. corpul sferic. baza dreaptă sau
inelară.
1
'' Într-o manieră stângace sunt aplicate elementele care
alcătuiesc un chip bărbătesc. Fetele sunt redate de obicei !ie
cu ochii şi gura întredeschise. fie cu ochii şi gura deschise
sau. în cele din urmă. cu ochii deschişi şi gura închisă.
w Se constată că nu există un standard pe care olarii să-l
urmczc: astfel. figurile au barbă. limbă proeminentă.
coarne. ochii rcda\i prin pastă sticloasă de diferite culori sau
mai apar şi alte clemente cum sunt unelte de fierar. şerpi.
phalli etc. -Braithwailc 1984. 127- reprezentând.
probabi I. clcmcnlc cu o sem ni lica\ie precisă. foanc
li.imiliarf1 labrican\ilor sau. mai degrabă. celor care Ic
roloscau.
21
Se întâlnesc în Italia începând cu perioada republicană
târzie -Brailhwaitc 200 I. 284.
Măştile bachicc joacă un rol important în lumea romană.
22
astfel de aplice liind folosite pe o scară largă şi într-o
varietale de forme: pictate sau sculptate pc uşi. pe tăbliile
paturilor. pc cuploare ele. Folosirea unor aplice/măşti şi pe
vase devine. asll"cl. firească -Braithwaitc 200 I. 292.
23
/\şa par să indice vasele descoperite în siturile militare
de-a lungul Dunării Superioare. în provincia Rae/ia (unde
au sla\ional doar unilă\i auxiliare până la războaiele
marcomanice). de exemplu. clementul roman este mai slab
rcprczcnlal până în a doua jumătate a secolului al Ii-lea.
Vasele ucscopcrilc aici sunt difcrilc dc cele din Italia -
Braillmaite 2001. 290. lig. 10. 1-3.
21
Rcnaru 1955. 222.
57
secolului I a. Chr. şi a fost legată de influenţa pe
care ar fi putut-o avea cultura „câmpurilor de urne
cu chipuri" 25 în zona respectivă. Dacă pentru
vasele de dimensiuni medii se poate bănui o
utilitate funerară26 , pentru cele de mici dimensiuni
trebuie căutată o altă explicaţie, poate rituală sau
27
de cult • În zone apropiate, vase cu chipuri în
relief s-au descoperit în Dacia, de exemplu la
Cârcea28 (jud. Dolj), la Buciumi (jud. Cluj) şi în
29
cele două Moesii . În general, ele provin din
30
mediul militar sau din zona adiacentă acestuia
31
(canabae), ceea ce presupune un rol mai puţin
însemnat32 • Trebuie menţionat că fizionomia
caracteristică figurilor de pe unele vase sud şi
nord-dunărene nu are nimic în comun cu aspectul
nordic, ci exprima, mai degrabă. trăsături
orientale33 , ceea ce ar putea pune la îndoială
originea vestică a acestor tipuri de aplice. Nu este
exclus ca semnificaţiile respectivului cult/credinţă
să fi fost adoptarea şi de alte etnii decât cea de la
care se consideră că îşi trage originea acest cult.
Oricare ar fi fost locul de pornire, acest tip de vas
cunoaşte o largă răspândire de la sfârşitul
secolului I până la sfârşitul secolului al III-iea p.
Chr.
Aplica din catalogul de faţă se adaugă la
alte două deja cunoscute până acum ca
provenind de la Ostrov, din alte descoperiri
Această cultură. răspândită din nordul Poloniei
25
(Pomerania) şi al Germaniei până în sudul Scandinavici.
datată în perioada de la începutul şi mijlocul epocii fierului.
aproape dispare din descoperirile arheologice din epoca La
Tcne. Însă această practică pare să fi continuat la un nivel
abia perceptibil de-a lungul \ărmului Mării Noruului pentru
a apărea din nou în epoca romană în Belgia septentrională
şi Olanda sub forma „urnelor cinerare cu doi ochi"". Această
lradi\ie poate să fie introdusă în armata romană de unită\ile
auxiliare recrutate din triburile de batavi şi lungri care
trăiau în delta Rinului sau în nordul Belgiei -13raithwaite
2001. 290.
26
Djonova-Mitova 1972. 211. Deonna (1922. 122) califica
efigiile de pc vase drept .. images des divinitcs
prophylactique ou des morts". cf Deouna 1922. 122;
Renard 1955. 221. nola I.
27
Genova 1969. 54-56.
28
Bondoc 2005. 13. nr. 6.
29
Chirilă el a/ii 1972. pi. 52-53.
30
Bononia (Vidin). Ratiaria (Arcar). Baikal. Novae
(Şiştov). vezi Genova 1969. 54-56 şi Djonova-Mitova
1972. 211.
11
Genova 1969, 54-56. nr. 8.
32
Culică 1976. 567.
Culică 1976. 570.
33
 Adela Bâltâc, Christina Ştirbulescu
34
anterioare • Probabi I, acestea au o uti Iitate
rituală şi sunt lucrate în atei ierele de aici •
35
Cel de-al treilea subtip îl reprezintă
aplicele pentru decorarea opaitelor, chiar dacă
este reprezentat de o singură piesă (nr. cat. 15).
Aplica reproduce o mască foarte des întâlnită la
decorarea toartelor opaiţelor din bronz. Acest tip
de opaiţ cunoaşte o largă răspândire în zona
Peninsulei Balcanice1<', din secolul I până în
secolul al II-iea. După cunoştinţele noastre, piesa
de faţă reprezintă prima aplică, şi deci, primul
opaiţ de acest fel confecţionat din argilă, pentru
a cărui datare trebuie luată în consideraţie o
perioadă mai târzie decât a celor din bronz.
Datorită stării de conservare şi a lipsei
unor elemente concludente, un număr de opt
teracote au fost introduse în categoria incerta, în
speranţa că descoperirile ulterioare vor putea
aduce noi clemente care să ajute la încadrarea
acestora. Totuşi, se poate afirma că cele mai
multe par a fi părţi constitutive ale unor
cl.c111cntc mai mari (altare, „temple" miniaturale,
grupuri statuare etc.) deoarece nu reprezintă
fragmente de statuete umane sau animale şi nici
aplice.
Cele I 03 teracote publicate în cele două
studii şi provenind din aşezarea cercetată în
ultimii ani la Ostrov, sunt încă un argument în
favoarea existenţei unor ateliere ceramice în
preajma anticului Durostorum, care, cu siguranţă,
producea pentru satisfacerea unei pieţe mult mai
mari decât teritoriul său. Totodată, varietatea
subiectelor reprezentate în lut vin să satisfacă
cerinţele şi ,.gustul" unor largi categorii sociale şi
contribuie la dezvăluirea unora dintre aspectele
vieţii religioase din zona centrului de la
1
~
Culicii 1976. 567. nr. I. fig. I: Culic<i 1976. 567. nr. 2,
lig. 2: Muşc\eanu 2003. 118. nr. I. pi. 40. 3: Muşcţeanu
2003. I 18. nr. 2.
15
Muşe\canu 2003, 117.
16
· Ravna (Serbia) -Comori 1978. 215. I. 199- secolul al
III-iea: Romu/a -Bondoc 2003. 27. nr. 17: lf Lychnus ct
Lampas 2006. 89. nr. 308 (G. Mihai)- secolele IHll p.
Chr.: 7'omis -Antique Bronzes 2003. nr. 262 (C.
Ştirbulescu)- secolele 1-11 p. Chr.: Mamaia Uud.
Constan\a. Ro1rnînia) -Antique Bronzes 2003. nr. 268 (Z.
Covacel)--- secolul al II-iea p. Chr.: Brezovo (oblast
l'lovdiv. Bulgaria) -Velkov 1938, 270. fig. 74- secolul
!--începutul secolului al II-iea: Karanovo (obştina Nova
Zagora. oblast Sliven. Bulgaria) -Kanccv, Kancev-Ruseva
1996. 24. nr. 20. pi. VI. fig. 3- mijlocul secolului Ip. Chr.
58
Durostorum şi, de ce nu, din sudul Dobrogei ş1
linia Dunării.
CATALOG 37
I. Statuetă (fragmentară). Se păstrează ambele valve
ale unui rragment de teracotă. DR 38 1998; S 1, C SlM,
c. 20, -0,90-1,10 m. Lut ars. Turnare în tipar. Lp =
7,38 cm, hp = 4,42 cm, gr max. =O, 19 cm. Pastă fină
(arsă oxidant), de culoare roşu-gălbui ( 1OYR7/4), cu
39
mică, oxizi (relativ deşi), particule calcar, urme de
vopsea roşie {I OR5/6) foarte slab păstrate pe una din
feţe. Urme de retuşuri pe ambele feţe, în urma lipirii
celor două valve, adăugări de material pe interior şi
partea inferioară. Fragmentul are o formă arcuită şi
prezintă un decor pe ambele feţe compus din
proeminenţe paralele, dând senzaţia unor coaste în
relief. Fragmentul poate fi o coamă de cabalină sau
criniera unui coif. Nr. inv. pr. 0081. Datare: a doua
jum. sec. li. PI. 1/1.
2. Statuetă (fragmentară). Se păstrează spatele (circa
30% din valva posterioară). DR 2007; S I, C 13, c.
l 8a, -1,55-1,66 m. Lut ars. Turnare în tipar. hp = 3,4
cm, I = 4 cm, gr = 0,8 cm. Pastă fină (arsă oxidant),
de culoare roşu-gălbui (2.5YR 7/6), mică, particule
calcar rare, oxizi de fier rari. Obiectul, cel mai
probabil, reprezintă spatele unui personaj nud
(divinitate?). Nr. inv. pr. 0082. Analogii: Bâltâc,
Ştirbulescu 2007-2008, nr. 2. Datare: a doua jum.
sec. li-prima jum. sec. III. PI. 1/2.
3. Statuetă (fragmentară). Se păstrează o mică parte
din tors (ambele valve). DR 2006; SI, C 13, c.17-18
a-c, -1,3 5 m. Lut ars. Turnare în tipar (cele două
valve sunt unite în mai multe puncte). hp = 5,25 cm,
Ip maxim = 0,60 cm, gr piesă = 1,85 cm (gr valva
frontală 0,6-0,8 cm, gr valvă dorsală 0,5--0,9 cm).
Pastă fină (arsă oxidant, dar inegal la interior), de
culoare roşu-gălbui (7.5YR7/4), cu mică, particule de
calcar (uneori şi pietricele de până la 3 mm) şi oxizi
de fier (uneori sub formă de granule de până la 3
mm), mici fisuri. Statueta reprezintă un personaj
37
Fiecare piesă va fi prezentată după următorul model:
denumire piesă. stare de conservare. clemente stratigrafice
(campania şi locul descoperirii). material. tehnică.
dimensiuni, descriere pastă. descriere piesă. număr
inventar, analogii, datare. planşa. Descrierea pieselor s-a
efectuat din poziţia lor. nu din punctul de vedere al
privitorului. Piesele au fost desenate de Georgiana Ducman
şi Virgil Apostol şi fotograliate de George Nica: le
mulţumim şi pe această calc.
38
Abrevieri folosite la realizarea catalogului: DR
Durosrorum, S = sector. SIM = secţiunea I magistrală. C =
casetă. c. = carou. h = înălţime. L = lungime. I = lă\ime. gr
= grosime. diam = diametru. nr. inv. pr. = număr inventar
provizoriu. Toate dimensiunile sunt date in centimetri. cu
exceptia celor din descrierea pastei care sunt in milimetri.
39
Pentru redarea culorii a fost folosit codul Munsell 1994.
 Teracote din aşe::area civilă
masculin (?) Valva frontală păstrează o parte din
braţul şi antebraţul stâng. îndoit în poziţie verticală pe
piept. Valva dorsală prezintă două proeminenţe, una
pc margine. iar cealaltă oblic pe prima. Cele două
valve au fost lipite prin presare înainte de ardere.
Prima lipire era probabil în zona gâtului personajului.
se observă urme de finisare. A doua lipire este
realizată sub bust, astfel încât în partea inferioară
statueta se aplatizează. motiv pentru care cel mai
probabil. personajul era înveşmântat, chiar dacă nu se
observă elemente de vestimentaţie. Probabil statueta
aparţine unui personaj feminin. Nr. inv. pr. 0083.
Analogii: Bâltâc. Ştirbulescu 2007-2008, nr. 43.
Datare: sec. 11-111. PI. 1/3.
-1. Statuetă. Se păstrează întreg corpul (braţul stâng
este rupt). DR 2006: SI. C 13, c.17-18 a-c, -1,35 m.
Lut ars. Modelare (sunt vizibile amprentele degetelor
de la prelucrare). h = 9.67 cm, I = 2,3-2,8 cm, gr =
0,3-1.78 cm. Pastă fină (arsă oxidant, inegală pe
suprafaţa plană), de culoare galbenă (2.5Y8/3), cu
mică. particule de calcar (uneori şi pietricele) şi oxizi
de fier, mici fisuri. Statueta reprezintă un personaj
masculin nud, redat din spate. Mâna dreaptă (probabil
şi cca stângă) este ridicată şi aşezată cu palma pe cap.
Fesele sunt redate anatomic. Picioarele sunt mai mult
schiţate. despărţite printr-o mica deschizătură
aproximativ din zona genunchilor în jos, suprafeţele
plantare nefiind redate. Piciorul drept este orientat
spre cel stâng. unindu-se. Cealaltă faţă a statuetei este
prelucrată. astfel încât să redea o suprafaţă netedă,
plană, cel mai probabil pentru a fi aplicată. În zona
bazinului se constată un surplus de material, cel mai
probabil pentru o cât mai bună ataşare. Piesa
reprezintă probabil o aplică dintr-un ansamblu
(?)/grup statuar(?). Nr. inv. pr. 0084. Datare: sec. II-
111. PI. 2/4.
5. Statuetă (fragmentară). Se păstrează părţi
întrcgibile din cele două valve. DR 2004; S II, C8, c.
3b, -0,65 m; c. 5b, -0,73 m. Lut ars. Turnare în tipar.
Lp = 7 cm, Ip = 3,3 cm, gr = 0,4 m. Pastă fină (arsă
oxidant, inegal), de culoare roşu-gălbui (7.5YR6/6),
mică, rar particule de calcar, urme firnis la exterior
doar pc una din valve, de culoare roşu-gălbui
(5YR5/6). Statueta, reprezentând un leu, păstrează
doar membrul stâng anterior (fără labă), cea mai mare
parte a coamei (redată prin proeminenţe rotunjite,
realist realizate) şi aproximativ jumătatea stângă a
corpului. Nr. inv. pr. 0085. Datare: a doua jum. sec.
11--primajum. sec. III. PI. 2/5.
6. Statuetă (fragmentară). Se păstrează mai mult de
jumătate din valva dreaptă. DR 1998; S I, C SIM, c.
22, -l,10-1,15 m. Lut ars. Turnare în tipar. Lp = 7,7
cm, Ip = 2,6 cm, gr = 0,6-0,8 cm. Pastă foarte fină
(arsă oxidant), de culoare galben-roşiatic (7.5YR7/6),
mică, oxizi rari, se păstrează urme de vopsea de
culoare roşu-gălbui (5YR6/6). Statueta, reprezentând
un leu, păstrează doar o parte a coamei (redată prin
de la Ostrov (Durostorum). jud. Cons/an/a (li)
proeminenţe rotunjite, realist realizate), urechea, o
parte a ochiului şi o mică parte a corpului. Nr. inv. pr.
0086. Datare: a doua jum. sec. li-prima jum. sec. III.
PI. 3/6.
7. Statuetă (fragmentară). Se păstrează un fragment
dintr-o valvă. DR 2007; S I, C 13. c. l 2a-d. -0,55 m.
Lut ars. Turnare în tipar. hp = 4 cm, Ip = 2,6 cm, gr =
0.6 cm. Pastă fină (arsă oxidant), de culoare roşu­
gălbui (I OYR6/4), mică, calcar, rar oxizi; urme firnis
roşu-gălbui (5YR5/6) la exterior. Se păstrează mici
proeminenţe rotunjite; cel mai probabil redă coama
unui leu. Nr. inv. pr. 0087. Datare: a doua jum. sec.
II-primajum. sec. III. PI. 3/7.
8. Teracotă (fragmentară). DR 1998; S I, C SIM, c.
23, -1,00-1,10 m. Lut ars. Turnare în tipar. hp = 5,8
cm, Ip = 4,8 cm, gr = I, I cm. Pastă semifină (arsă
oxidant, dar inegal), de culoare cafeniu deschis
(IOYR8/4), mică; pe faţă mici goluri şi defecte de
fabricaţie, urme de amprente digitale; pe spate se
păstrează urme de la obiectele cu care s-au făcut
retuşurile. Pe fragmentul păstrat, de formă
rectangulară neregulată, se observă un decor din
striaţii orizontale, paralele, iar în mijloc, pe o fâşie de
lut ieşită în relief, sunt redate câteva striaţii care dau
impresia unei împletituri (spic?). Poate fi un element
decorativ al unui obiect complex. Nr. inv. pr. 0088.
Datare: a doua jum. sec. II-prima jum. sec. III. PI.
3/8.
9. Colonetă? (fragmentară). Se păstrează aproximativ
o jumătate de valvă. DR 2007; S I, C 15, c. l 3-l 5a-d,
-0,40 m. Lut ars. Turnare în tipar. hp = 5,5 cm, I =
2, I cm, gr = 0,5-1 cm. Pastă semifină (arsă oxidant),
de culoare roşu-gălbui (7.5YR7/4), mică, oxizi, rar
particule calcar, mici fisuri. Pe cea mai mare parte a
feţei este spartă. Fragmentul prezintă partea inferioară
a unei colonete nedecorat. Nr. inv. pr. 0089.
Analogii: Bâltâc, Ştirbulescu 2007-2008, nr. 75.
Datare: sec. II-III. PI. 3/9.
10. Aplică. Partea din dreapta jos este ciobită. DR
1998; S I, C SIM, c. 21, -1,40 m. Lut ars. Turnare în
tipar (sunt vizibile la interior amprentele degetelor de
la prelucrare). H = 7 cm, I = 4, I cm, gr = 0,35-1,38
cm. Pastă fină (arsă oxidant), de culoare roşu-gălbui
(7.5YR7/4), cu mică, particule de calcar, oxizi relativ
deşi, acoperită cu angobă roşu-gălbui (5YR5/6), mici
goluri în interior. Aplica reprezintă chipul unui
personaj masculin bătrân. Are ochii mici, fără pupile,
adânciţi în orbite, nasul lung şi subţire, gura mică,
buza superioară fiind acoperită de mustaţa stufoasă. O
barbă deasă acoperă o mare parte a pomeţilor şi a
bărbiei; părul acoperă tâmplele. Personajul poate fi
Silen sau Satir. Nr. inv. pr. 0090. Analogii: Callatis 40
40
Tafrali numeşte aplica „petit masque tragiquc„: în
deceniul trei al secolului al XX-iea făcea parte din colecţia
N. Roşculeţ. Constanţa.
59
 Adela Bâltâc. Christina
-Tafrali 1927-1930. 45, nr. 32. Datare: a doua jum.
sec. 11. PI. 4/1 O.
11. Aplică (fragmentară). Se păstrează jumătatea
dreaptă a feţei. DR 1998: S I, C SIM, c. 24, --0,20-
0,55 m. Lut ars. Turnare în tipar. Lp = I 0,4 cm, Ip= 4
cm. gr = 0,6-0,9 cm. Pastă fină (arsă oxidant), de
culoare galben-roşiatic (5YR6/6), mică, rare particule
de calcar, oxizi relativ deşi, acoperită pe ambele părţi
cu angobă de culoare roşie (5YR5/6), mici fisuri de la
ardere. Aplica reprezintă trăsăturile fizionomice ale
unui personaj masculin în vârstă. Pe frunte poartă o
cunună cu frunze de viţă de vie. Sprânceana este
groasă şi stufoasă, ochiul drept (aproape întreg) este
mare şi are pupila marcată. Pometele proeminent, iar
din barbă se păstrează cinci şnururi răsucite. Sub
barbă este figurat un .1yrinx, ale cărui tuburi nu se
observă foarte bine. Personajul poate fi Silen sau
Satir. Nr. inv. pr. 0091. PI. 5/1 1.
12. Aplică (fragmentară). Se păstrează partea
inferioară dreaptă a unui cap masculin. DR 2004; S I,
C 13, c. l 4c, -1. 15 m. Lut ars. Turnare în tipar. hp =
6,8 cm, Ip = 3,5 cm, gr = 0,6-0,9 cm. Pastă semifină
(arsă oxidant), de culoare roşu-gălbui (5YR6/8),
mică, particule de calcar dese, oxizi deşi; multe
crăpături şi fisuri de la ardere. Aplica are forma unui
cap masculin. din care se mai păstrează doar partea
inferioară din dreapta. Pe această porţiune este
vizibilă barba formată din patru şnururi răsucite.
Personajul poate fi Silen sau Satir. Nr. inv. pr. 0092.
PI. 4/12.
Analogii nr. 11-12: Ostrov, jud. Constanţa,
Anghelescu 1971, 290-291, nr. 1, fig. 2: Muşeţeanu
1986, 179, fig. 1li ,2 şi fig. 2/3; Muşeţeanu 2003,
I 18-120, nr. I, pi. 41, I. Datare: sec. li-prima jum.
sec. III.
13. Aplică (fragmentară). Se păstrează o mică parte a
unui cap masculin. DR 2006; S I, C 13, c. 18c, -0,96
m. Lut ars. Modelare. hp = 3,2 cm, Ip = 3,9 cm, gr
teracotă = 0.6-2, 1 cm, gr perete vas = 0,3 cm. Pastă
fină. caolinoasă, de culoare galbenă (2.5Y8/l), cu
mică, rari oxizi. Se păstrează un fragment din peretele
unui vas de mici dimensiuni (cupă?) pe care este
aplicată figura unui personaj masculin. Din figură se
distinge ochiul drept. nasul subţire şi proeminent.
Ochiul este de dimensiuni mari şi cu pupila marcată
printr-o pastilă de lut. Detaliile fizionomice sunt
modelate cu mâna şi aplicate pe suprafaţa vasului
înainte de ardere. Nr. inv. pr. 0093. Analogii: Culică
1976, 567, nr. I, fig. I, Muşeţeanu 2003, 118, nr. I,
pi. 40, 3; Culică 1976, 567, nr. 2, fig. 2; Muşeţeanu
2003, 118, nr. 2. Datare: Ultimele decenii ale primei
jum. sec. li-începutul sec. III. PI. 5/13.
14. Aplică (fragmentară). Se păstrează aplica şi un
fragment de toartă. DR 200 I; SI, C 14, c. 20 a-b, -
1,05 m. Lut ars. Turnare în tipar. Modelare.
Fragment: hp = 2,74 cm, Ip= 2,27 cm, gr = 0,4-2 cm.
Aplică: h = 0,21 cm, I = 1,64 cm. Pastă fină (arsă
60
Ştirbulcscu
oxidant), de culoare roşu-gălbui (IOYR8/4), cu mică,
rare particule de calcar şi rari oxizi de fier. Aplica are
redată figura unui personaj masculin. Părul este redat
prin cinci meşe; urechea stângă este ascuţită; urechea
dreaptă este acoperită de surplus de material: fruntea
are reprezentate riduri orizontale; sprâncenele arcuite,
redate printr-o incizie: ochii sunt exoftalmici; nasul
este lung şi evazat la bază; pomeţii sunt proeminenţi;
gura are buzele închise; şnururile mustăţii şi barba
sunt alungite, dorindu-se a se reda o imagine
apropiată de a unei caprine. Cel mi probabil că aplica
îl redă pe Pan. Nr. inv. pr. 0094. Datare: sec. 11-111.
PI. 5/14
15. Aplică (fragmentară). Se păstrează partea aplicată
şi începutul toartei, lipseşte palmeta. DR 2000; S li, C
SIM, c. 44, --0,65 m. Lut ars. Turnare în tipar. hp =
5, 7 cm, I = 5,4 cm, gr. = 0,5 cm. Pastă fină (arsă
oxidant) de culoare galben-roşiatic (5YR7/6), mică,
rar oxizi, particule de calcar, firnis pe ambele feţe de
culoare galben-roşiatic (5YR6/6 şi 5/6). Toarta de
opaiţ este decorată cu o aplică deosebit de îngrijit şi
frumos redată. Imaginea este a unei femei cu trăsături
tinereşti. Are ochii mari, prelungi, cu pupilele
marcate, nasul lung, subţire şi ascuţit; gura este
decupată, iar buzele sunt relativ groase şi
întredeschise. Pe cap poartă un onkos foarte amplu şi
decorat prin incizii fie oblice, fie drepte, fie sub
forma acelor de brăduţ în zona tâmplelor. Probabil
este Gorgona. Nr. inv. pr. 0095. Analogii: Donji
Petrovac (Croaţia)-Brunsmid 1913-1914, 249-250,
nr. 175; Smalcelj 1966, 47, b, pi. 6/3,
ArteCultCroazia 1993. nr. 139 (A. Rendic-Miocevic)
-secolul I p. Chr.; Siscia (Sisak, Croaţia) -
Brunsmid 1913-1914, 250, nr. 176; Smalcelj 1966,
47, a, pi. 6/1; Bratinci (Croaţia)-Smalcelj 1966, 47,
b, pi. 6/2 a-c; Dobrotin (Croaţia) -Smalcelj 1966,
47, c, pi. 5; Ravna (Serbia)-Comori 1978, 215, nr.
I. 199; Tomis -Antique Bronzes 2003, nr. 262 (C.
Ştirbulescu); Mamaia (jud. Constanţa) -Antique
Bronzes 2003, nr. 268 (Z. Covacef): Romula -
Lychnus et Lampas 2006, 89, nr. 308 (G. Mihai) -
seco.lele li-III; Romula -Bondoc 2003, 28, nr. 18;
Hotărani (corn. Fărcaşele, jud. Olt) -Bondoc 2000,
9-11, nr. 4. Datare: sec. II. PI. 6/15.
16. Teracotă (fragmentară, se păstrează una dintre
valve). DR 1998; S I, C SIM, c. 22, -l,10-1,15 m.
Lut ars. Turnare în tipar. Lp = 7,5 cm, Ip= 5 cm, gr =
0,05--0,08 cm. Pastă semifină (arsă oxidant), de
culoare roşu-gălbui (7.5YR6/6), cu mică, granule de
fier, particule de calcar (uneori sub formă de granule),
mici goluri, urme de retuş pe interior; slabe urme de
firnis la exterior de culoare roşie (2.5YR/3/6). Se
păstrează un fragment arcuit. Nu există elemente care
ar putea ajuta la identificarea obiectului. Nr. inv. pr.
0096. Datare: sec. II-III. PI. 6/16.
17. Teracotă (fragmentară). Se păstrează una dintre
valve. DR 2006; S I, C 14, c. 22, --0,50 m. Lut ars.
 Teracote din aşezarea civilă de la Ostrov (Durostorum).jud. Constanta (fi)

Turnare în tipar. hp = 5,9 cm, Ip = 3,3 cm, gr = 0,8
cm. Pastă fină (arsă oxidant), de culoare gălbuie
(I OYR8/4), mică, rar oxizi şi particule de calcar. Se
păstrează un fragment uşor arcuit, având pe latura
dreaptă o şănţuire. Nu există elemente care ar putea
ajuta la identificarea obiectului. Nr. inv. pr. 0097.
Datare: sec. II-III. PI. 7117.
18. Teracotă (fragmentară). Se păstrează două
fragmente întregibile ale uneia dintre valve). DR
2007; S I, C 16, c. 7-8a-{;, -1,00-1,12 m. Lut ars.
Turnare în tipar. Lp = 6 cm, Ip = 4 cm, gr = 0,7 cm.
Pastă fină (arsă oxidant), de culoare roşu-gălbui
(I OYR6/4 ), cu mică, rar oxizi de fier, particule de
calcar. Se păstrează un fragment foarte uşor arcuit.
Nu există elemente care ar putea ajuta la identificarea
obiectului. Nr. inv. pr. 0098. Datare: sec. li-III. PI.
7118.
19. Teracotă (fragmentară). Se păstrează una dintre
valve. DR 2007; S I, C 16, c. 7-8a-c, -1,00-1,12 m.
Lut ars. Turnare în tipar. Lp = 4,5 cm, Ip = 2, 1 cm, gr
= 4 cm. Pastă fină (arsă oxidant), de culoare roşu
gălbui (7.5YR7/6), cu mică multă, rar oxizi de fier.
Pe interior mici retuşuri şi defecte de fabricaţie. Se
păstrează un fragment uşor arcuit. Nu există elemente
care ar putea ajuta la identificarea obiectului. Nr. inv.
pr. 0099. Datare: sec. 11-111. PI. 7119
20. Teracotă (fragmentară). DR 2007; S I, C 17, -
0,42 m. Lut ars. Turnare în tipar. hp = 6,2 cm, Ip =
2,3 cm, gr = 1.2 cm. Pastă semifină (arsă oxidant), de
culoare roşu-gălbui (5YR6/6), mică, particule calcar,
uneori sub formă de granule (I mm), multe fisuri şi
goluri din fabricaţie pe spatele piesei. Pe faţă se
observă urmele unui instrument din momentul
prelucrării (perie în pasta crudă). Fragmentul are o
formă rectangulară neregulată; este nedecorat. Nu
păstrează elemente care ar putea ajuta la identificarea
obiectului. Nr. inv. pr. O100. Datare: sec. 11-111. PI.
8/20.
21. Teracotă (fragmentară). Se păstrează o mică
parte dintr-o valvă. DR 2002; S I, C 10, c. 3b, -1,23
m. Lut ars. Turnare în tipar. Lp = 4,6 cm, Ip = 2,5 cm,
gr = 0,7 cm. Pastă fină (arsă oxidant), de culoare
roşu-gălbui (I OYR8/3), mică, rar particule calcar.
Fragmentul păstrează un decor din benzi proeminente
paralele. Ar putea fi un element constitutiv al unui
templu miniatural. Nr. inv. pr. 0101. Datare: sec. 11-
111. PI. 8/21.
22. Teracotă? DR 2007; S I, C 14, c. 20a, -1,79 m.
Lut ars. Modelare. hp = 4, 7 cm, I = 1,2-2, 7 cm, gr =
0,7-1,7 cm. Pastă fină (arsă oxidant, inegal), de
culoare galbenă (2.5Y8/1 ), mică, oxizi deşi; urme de
amprente digitale de la prelucrare. Obiectul este sub
forma unei fâşii de lut care se îngroaşă spre unul
dintre capete, unde se păstrează două mici pastile de
lut alungite. Celălalt capăt prezintă un accident de
fabricaţie. Cel mai probabil piesa reprezintă un rebut.
Nr. inv. pr. 0102. Datare: sec. 11-111. PI. 8/22.
23. Teracotă (fragmentară). DR 2006; S I, C 14, c.
I 9-20a-b, --0,72-0,78 m. Lut ars. Modelare. Lp = 3,2
cm, Ip = 2,2 cm, gr = 1,2-1,5 cm. Pastă fină,
caolinoasă, de culoare gălbuie (2.5Y8/3), cu mică.
Urme de retuş pe întreaga suprafaţă. Se păstrează un
fragment care are forma literei „T". Nu există
elemente care ar putea ajuta la identificarea
obiectului. Nr. inv. pr. 0103. Datare: sec. 11-111. PI.
8/23.

BIBLIOGRAFIE

Anghelescu 1971 - N. Anghelescu, Figurine romane din lut ars de la Durostorum, Pontica, IV, 1971, p. 289-
296.
Antique Bronzes 2003 - Antique Bronzes in Romania (L. Petculescu ed.), catalog de expoziţie, Bucureşti,
2003.
ArteCultCroazia 1993 - Arte e Cultura in Croazia. Collezioni de! Museo Archeologico di Zagabria, catalog
de expoziţie, editori A. Rendic-Miocevic, Bruna Nardelli, Daniel Virtuoso, Torino, 1993.
Hâltâc, Ştirbulescu 2007-2008 - A. Bâltâc, C. Ştirbulescu, Teracote din aşezarea civilă de la Ostrov
(Durostorum). jud. Constanţa(/), CercA, 14-15, 2007-2008, p. 167-202.
Bondoc 2000 - D. Bondoc, Bronzuri figurate romane. Muzeul Olteniei Craiova, I, Craiova, 2000.
Bondoc 2003 - D. Bondoc, Bronzuri figurate romane. Muzeul Romanafiului Caracal (Bronzuri figurate
romane de la Romu/a), Craiova, 2003.
Bondoc 2005 - D. Bondoc, Figurine ceramice romane. Muzeul Olteniei Craiova, Craiova, 2005.
Braithwaite 1984 - G. Braithwaite, Romano-British Face Pots and Head Pots, Britannia, 15, 1984, p. 99-131.
Hraithwaite 2001 - G. Braithwaite, Masks, Face Pots and Mask Vases, ReiCretActa, 37, 2001, p. 283-293.
Brunsmid 1913-1914 - J. Brunsmid, Antikni figura/ni bronsani predmeti u Hrvatskom Narodnom Muzeju u
Zagrebu, VI-IAD, 13, 1913-1914, p. 207-268.
Chirilă el a/ii 1972 - E. Chirilă, N. Gudea, V. Lucăcel, C. Pop, Castrul roman de la Buciumi, Zalău, 1972.
Comori 1978 - Comori arheologice în regiunea Porţile de Fier, catalog de expoziţie, Bucureşti, 1978.

61
 Adela Bâltâc, Christina Ştirbulescu

Culică1976 - V. Culică, Despre vasele romane cu chip de om, StCerclstorY, 27, 1976, 4, p. 567-571.
Dfonna 1922 - W. Deonna, L 'archeologie, son domaine, sem but, Paris, 1922.
Djonova-Mitova 1972 - D. Djonova-Mitova, Gesichtsurnen aus Moesien (în lb. bulgară), BIBulg, 33, 1972. p.
203--211.
Genova 1969 - E. Genova, Figuren glinen săd ot se/o Baikal, Plevenski okrăg, ArcheologijaSof, 4. 1969, p.
54--56.
Goldhelm 1994 - Goldhelm, Schwert und Silberschătze. Reichtiimer aus 6000 .Jahren rumănischer
Vergangenheit, catalog de expoziţie, Frankfurt am Main, 1994.
Kanecv, Kancev-Ruscva 1996 - Spasitelniraskopki na Du/gata magi/a dos. Karnovo, în Tatjana Kanceva-
Ruseva, Kr. Velkov, V. Ignatov, Proucvanija na nadgrobni mogili v Novozagorko, Nova Zagora, 1996, p. 17-
70.
Lychnus ct Lampas 2006 - Lychnus et Lampas (editori Adriana lsac, Cristian Aurel Roman), catalog de
expoziţie,
Cluj-Napoca, 2006.
Munscll 1994 - Munsell Soii Color Chart, New Windsor, 1994.
Muşcţcanu 1986 - C. Muşeţeanu, Vase cu figuri dionisiace de la Durostorum, StCerclstorV, 37, 1986, 2, p.
179-183.
Muşcţcanu 2003 - C. Muşeţeanu, Ateliere ceramice romane de la Durostorum, Bucureşti, 2003.
Rcnard 1955 - a
M. Renard, Poterie.1· masques prophylactiques. Â propos des vases „planetaires ", Latomus
14, 1955, p. 202--240.
Smalcelj 1966 - M. Smalcelj, Anticke meta/ne Svjetiljke iz Vinkovaca, OpArch, 6, 1966, p. 39--48.
Tafrali 1927-1930 - O. Tafrali, La cite pontique de Callatis. Recherches et fouilles, Arta şi Arheologia,
Universitatea laşi, 1-3, 1927-1930. fasc. 1, p. 17-55.
Vclkov 1938 - I. Velkov, Mogilni grobni nahodki ol Brezovo (Grabhiigelfunde von Brezovo), BIBulg, 12,
1938, p. 259-280.

TRADUCERE REZUMAT:
Christina Ştirbulescu

DESENE PIESE:
Georgiana Ducman, Virgil Apostol

FOTO PIESE:
George Nica

ADELA BÂLTÂC
CHRISTINA ŞTIRBULESCU
Muzeul Naţional de Istorie a României
Calea Victoriei, 12, sector 3, 030026
Bucureşti
ade labaltac@yahoo.com
christinastirbulescu@yahoo.it

62
~·:: :. ~. \ :
,.
"··,„.

:~ „·.
,:· . ·

'~ - - .. -·

o 3cm

-I
I

PI. 1
 ··._,. : . .· :~>
· ~·

.. . "(

()

-\

1'-
.· ---,.___ _
~
..„· ...: ·. /

~ "-. I

PI. 2
 7

I
1•

I ).,11 ' I
'
' I
.r :1 . . . :
'1 '
,\ 1' '
I
I
\', I
I
\

~
i :!
'
;

,,·iI .'

..
.• ;' o Jcm
9

PI. 3
 10

o 3 CITI

PI. 4
 14

--===-·
o 3cm

PI. 5
--===-·
o 3 cm

16

PI. 6
 ...

18

19
o Jcm

PI. 7
I

[JY

PI. 8
 Cercelări arheologice, XVII. Bucureşti. 2010. p. 71-104

CONSIDERAŢII
PRELIMINARE ASUPRA UNEI INCINTE
FUNERARE DIN NECROPOLA ROMANĂ DE INCINERAŢIE DIN
PUNCTUL TĂUL HOP-GĂURI (ROŞIA MONTANĂ, JUD. ALBA)

Ionuţ Bocan, Cătălina-Mihaela Neagu

Emil Ionuţ Dumitraşcu, Gabriel Bălan

PRELIMINARY CONSIDERATIONS ABOUT ONE FUNERARY PRECINCT FROM A CREMATION

ROMAN NECROPOLIS FROM THE SITE TĂUL HOP-GĂURI (ROŞIA MONTANĂ, ALBA
COUNTY)

ln 2002 was investigated, în the rramework ofthe "Alburnus Maior National Research Program", a rectangular
funerary precinct with two functioning phases; its dimensions are 5.40 x 5.00 x 4.80 x 4.64 m. (the first phase), and
8.16 x 7.92 x 7.20 x 6.40 m. (the second phase). The funerary precinct is part ofthe Roman cremation necropolis rrom
Tăul Găuri-Hop site. Ins ide the funerary structure, four cremation graves were identified and researched, all of them
bclonging to the general type of graves în this necropolis. Also have been identified four pits which indicate human
intervcntions on the four graves inside the precinct. The funerary inventory îs characteristic for the necropolises at
Ahurnus Maior: pottery and metal objccts. The entire complex was dated to the 2 11 d century A.O.

Kcy words: funcrary precinct, cremation graves, necropolis, funcrary inventory, intervention pits.
Cuvinte cheie: incintă funerară. monninte de incineraţie, necropolă, inventar funerar, gropi de intervenţie.

Introduccrc 1
Cercetările arheologice efectuate la Roşia
Montană între anu 2001-2006, în cadrul
Programului Naţional de Cercetare Alburnus
Maior, au scos la lumină cinci necropole de
incineraţie şi două zone funerare. În cadrul acestora
au fost descoperite şi cercetate mai multe incinte
funcrare 2 .
Acest studiu preliminar' este dedicat
analizei unei mcinte funerare din necropola
romană de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop ,
4
5
perimetru cercetat , în campaniile arheologice
6
din anii 2001-2002 •
Obiectivu I arheologic analizat în acest
studiu se doreşte a fi o continuare a publicării
incintelor funerare de la Roşia Montană,
completând totodată, studiul realizat în anul
2008 asupra unei incinte funerare din necropola
romană de incineraţie de la Tăul Secuilor-Pârâul
7
Porcului .
În campania de cercetare arheologică din
anul 2002 a fost identificată şi cercetată o
8

incintă funerară. Ansamblul funerar este

1
Lista ahn:vicrilor utilizate în text: ad.= ad<încimca grorii:
ad. trcartă = adâncimea re trcartă: cca. = circa: M =
morirnînl. dh = diametrul hazei: dg =diametrul gură: dmax
cc diametrul maxim: gr 0
--grosime: gr.pr. = grosimea
[JCrctcJui: h = Înăl\imca: h[l = Înăl\imca [lăStrată: I l[J. =
în[tl\imea zidului pf1strat: L = lungimea: I = lă\imea: Lcui =
lungimea cui: Lr = lungimea păstrată: nr. inv. pr. = număr
de inventar provizoriu: pi. =planşă.
2
Vezi il!/i·a notele 17-20.
Textul studiului este redactat de Ionu\ Bocan şi Cătălina­
1
Mihw:la Neagu.
1
l'unclUI I !op-Găuri este localizat la sud de drumul
forestier care străbate proprietatea Exploatării Miniere
Roşia Montan[1. limita de nord liind constituită de masivul
Cetate. cu reperul lix pe care îl reprezintă punctul
topografic Găuri. Denumirea zonei se rel"cră la două coline
situate la sud-vest de terasa denumită Gf1uri: la baza colinei
vestice. spre sud, se allă un lac artiliciaL cc poartă
denumirea de Tăul Găuri.
5
Se cuvine men\ionat faptul că în acest punct au fost
cercetate urme de extrac\ie a minereului aurifer. datate în
perioada romană de către colectivul de arheologi minieri al
Univcrsită\ii Toulouse - Le Mirai!.
6
Albumus Maior L 193-251: CCt\ 2003. 104--105.
7
Neagu, Bocan 2007-2008. 93-122.
8
Colectivul de cercetare a fost format din: Paul Damian.
Mihaela Simion. Gahricl Bălan. Emil Dumitraşcu. Cătălina­
Mihacla Neagu, Decebal Vleja.

71
 Ionu\ !3ocan. Cătălina-Mihaela
amplasat în partea de nord-est a perimetrului
cercetat din necropola de la Tăul Găuri-Hop, în
unităţile de săpătură cu siglele S 002, S 003, S
004, S 007, S 009 şi S 010 (PI. I).
Ansamblul funerar are două faze de
construcţie, patru înmormântări şi patru gropi de
intervenţie. Construcţia este orientată pe axa
ENE-VSV. În prima fază de funcţionare incinta
arc dimensiunile de 5,40 x 5,00 x 4,80 x 4,64 m,
iar în cca de-a doua fază de 8, 16 x 7,92 x 7,20 x
6,40 m (PI. 2)9.
Caracteristici stratigrafice (PI. 3)
Stratigrafia generală a ansamblului
runcrar:
I. Sol vegetal de culoare cenuşie (orizontul
organic al solului actual), cu o grosime variabilă
de la 0,08 la 0,46 m; nisipos, omogenitate slabă;
arc în compoziţie pietriş, resturi vegetale şi
organice.
II. Nivel de argilă siltică brun negriciosă
cu o grosime de la 0,06 la 0,84 m; în compoziţie
s-au putut observa fragmente de rocă
demineralizată, fragmente ceramice de factură
romană, pigmenţi de cărbune şi de sol ars.
III. Nivel de argilă siltică, de culoare
galben-lutos, nisipos, compact, arc în compoziţie
fragmente de şisturi argiloase, oxizi de fier,
pigmenţi de cărbune, sol ars. Sedimentul arc
variaţii de ordin cromatic de la galben-deschis la
galben-roşcat, cu grosimi variabile. pe adâncimi,
de la --0,38 m la -0,70 m, compact, conţine rare
granule de pietriş, concentraţii de oxizi de fier,
cua11, fragmente de sol ars, fragmente ceramice
de factură romană (poziţionate la partea
superioară a nivelului), pigmenţi de cărbune;
gropile mormintelor M 30 şi M 31 sunt săpate în
acest nivel, partea inferioară a mormintelor fiind
săpată în stâncă.
Din punct de vedere stratigrafic
sedimentul de umplutură a gropii este de culoare
galben-maronie, conţine pietre de dimensiuni
medii, fragmente de sol ars de culoare roşiatică.
Caracteristici constructive (PI. 2)
În cursul cercetării au fost identificate
traseele a opt ziduri, corespunzătoare celor două
faze de funcţionare a incintei funerare. Acestea
') Ridicarea topogralieă a fost realizată de Virgil Apostol.
Neagu. Emil Ionuţ Dumitraşcu. Gabriel Bălan
au fost denumite convenţional Zl (faza li), Z2
(faza II), Zla (faza I), Z2a (faza I), Z3 (faza I),
10
Z4 (faza I), Z5 (faza li), Z6 (faza 11) •
Zla: amplasat în S 004 şi S OI O; construit
din blocuri de piatră nefasonate de dimensiuni
medii, având ca liant pământ; orientat: NNE-
SSV; dimensiuni: L = 5,00 m; I = 0,44-0,60 m;
Hp = 0,82 m. Se păstrează pe înălţimea a şapte
asize. Era vizibil şanţul de fundaţie, cu o lăţime
de cca. 0,80 m şi o adâncime de cca. 0,20-0,30
111.
Z2a: amplasat în S 009 şi S OI O; construit
din blocuri de piatră nefasonate, având ca liant
pământ; orientat: VNV-ESE; dimensiuni: L =
4,80 m; I = 0,40-0,52 m; Hp = 0,36 m; zidul se
păstrează pe înălţimea a două asize. A fost
identificată o bază de monument funerar,
poziţionată central, la nivelul acestui zid,
probabil utilizată în prima fază de funcţionare a
incintei (peste acest clement de arhitectură au
mai fost adăugate doua asize în cea de-a doua
fază de funcţionare a incintei). Şanţul de fundaţie
are dimensiuni de cca. 0,65 m lăţime şi o
adâncime de cca. 0,20 m.
Z3: amplasat în S 009; construit din
blocuri de piatră nefasonate, având ca liant
pământ; orientat: NNE-SSV; dimensiuni: L =
4,64 m; I = 0,40-0,56 m; Hp = 0,32 m. Zidul a
fost demantelat în faza a doua de funcţionare a
incintei, odată cu extinderea acesteia. A fost
surprins pe înălţimea a două asize; este
demantelat până la ultimele două asize, probabil,
în urma extinderii incintei în faza a doua de
funcţionare. Zidul este suprapus de mormântul
M 30, fiind utilizat la amenajarea laturii de vest
a acestui complex funerar. Şanţul de fundaţie are
dimensiuni de cca. 0,65 m lăţime şi o adâncime
de cca. 0,20-0,30 m.
Z4: amplasat în S 003 şi S 004; construit
din blocuri de piatră nefasonate, având ca liant
pământ; orientat: VNV-ESE; dimensiuni: L =
5,40 m; I = 0,40 m; Hp = 0,42m. Zidul se
păstrează pe trei asize, pe o lungime de 1,72 m,
din restul traseului fiind surprinsă doar amprenta
(„în negativ"); a fost demantelat până la ultimele
trei asize în faza a doua de funcţionare a incintei,
10
Zidurile au fost numerotate în ordinea apari\ici şi
cercetării lor.
72
 Considera(ii preliminare asupra unei incinle fitnerare din necropola romană de incinera(ie de la
odată cu extinderea acesteia. O parte din zid a
fost scoasă în totalitate datorită amenajării
mormântului M 32. Şanţul de fundaţie are
dimensiuni de cca. 0,50 m lăţime şi o adâncime
de cca. 0,20-0,30 m.
Zl: amplasat în S 004 şi S O1O; construit
din blocuri de piatră fasonate şi nefasonate,
având ca liant pământ; orientat: NNE-SSV;
dimensiuni: L = 7,20 m; I = 0,44-0,60 m; Hp =
0,54-0,82 m; zidul a fost construit prin
extinderea, cu 2,20 m spre nord a zidului Zla,
fiind surprins pe înălţimea a trei asize, respectiv
şapte, pentru a asigura planeitate spaţiului
funerar consacrat. Şanţul de fundaţie are
dimensiuni de cca. 0,80 m lăţime şi o adâncime
de cca. 0,20-0,30 m.
Z2: amplasat în S 007, S 009 şi S 01 O;
construit din blocuri de piatră nefasonate, având
ca liant pământ orientat: VNV-ESE; dimensiuni:
L = 7.92 m; I = 0,40-0,64 m; Hp = 0,56 m; zidul
a fost construit prin extinderea, cu 3, 12 m spre est
a zidului Z2a şi prin înălţarea acestuia cu două
asize. fiind surprins pc înălţimea a patru asize.
Ultima asiză a fost construită, probabil, din
blocuri de piatră fasonate într-o manieră
particulară. respectiv sub forma unor capace în
două ape (chaperon). Din acestea s-a păstrat un
singur capac, cu dimensiunile de cca. 0,80 x 0,48
x 0.20 m. Şanţul de fundaţie arc dimensiuni de
cca. 0,60 m lăţime şi o adâncime de cca. O, 16 m.
ZS: amplasat în S 002 şi S 007; construit
din blocuri de piatră nefasonate de dimensiuni
medii, având ca liant pământ; orientat: NNE-
SSV; dimensiuni: L = 8, 16 m; I = 0,68m; Hp =
0,48-0,80 m; se păstrează pe înălţimea a trei
asize. Şanţul de fundaţie are dimensiuni de cca.
0,90 m lăţime şi o adâncime de cca. 0,20-0,30 m.
Z6: amplasat în S 002, S 003 şi S 004;
construit din blocuri de piatră nefasonate, de
dimensiuni medii, având ca liant pământ;
orientat: VNV-ESE; dimensiuni: L = 6,40 m; I=
0,56 m; H = 0,88 m; zidul este construit pe
înălţimea a cinci asize. Ultima asiză a fost
construită, probabil, din blocuri de piatră
fasonate într-o manieră particulară, respectiv sub
forma unor capace în două ape (chaperon). Se
păstrează opt fragmente. Şanţul de fundaţie,
73
Tăul Giiuri--Hop
săpat în stâncă,
are dimensiuni de cca. 1,04 m
lăţime şi o adâncime de cca. 0,22-0,32 m.
Pe baza acestor considerente am putut
distinge două faze de funcţionare a incintei
funerare. De fapt, este vorba despre o construcţie
iniţială, descrisă de Zla (zidul de vest), Z2a
(zidul de sud), Z3 (zidul de est) şi Z4 (zidul de
nord). În această fază construcţia are o suprafaţă
de 24,46 m 2 şi adăposteşte un complex funerar
(M 31).
Cea de-a doua fază constructivă, descrisă
de Zl (zidul de vest), Z2 (zidul de sud), ZS
(zidul de est), Z6 (zidul de nord), este, mai
degrabă, o extindere a incintei atât spre nord, cât
şi spre est, cu 30, 11 m 2 , probabil din necesităţi
legate de extinderea spaţiului funerar consacrat.
Z3 (zidul de est) şi Z4 (zidul de nord) sunt
parţial dezafectate, în timp ce funcţionalitatea
zidurilor de vest şi de sud, din prima fază de
construcţie (Zla şi Z2a) este păstrată, fiind
11
extinse spre nord, respectiv spre est , astfel încât
în faza a doua de funcţionare incinta funerară are
o suprafaţă de 54,57 m 2 •
Descrierea mormintelor:
În interiorul ansamblului funerar au fost
identificate şi cercetate patru morminte de
incineraţie (M 29, M 30, M 31, M 32) . Toate
12
cele patru gropi sepulcrale au suferit perturbări
antropice (G 1, G 2, G 3, G 4).
MORMÂNT NR. 29 (PI. 4)
ardere pe loc
Localizare: secţiunea S 002, caroul 5.
Groapă de formă rectangulară, cu pereţii
uşor evazaţi, secţiune trapezoidală, fundul plat. L
= 1,72 m, I = 0,96 m, ad. = 0,75 m; orientare:
VNV-ESE. Groapa, arsă (arsură discontinuă de
0,04 m) este săpată în stâncă. În jurul
mormântului stânca prezenta urme de ardere.
Mormântul a fost amenajat pe o platformă
construită în stâncă.
Fragmentele de oase calcinate sunt dispuse
în partea inferioară a gropii, compact, fără nici o
operaţiune de separare a acestora de resturile
11
În faza a doua de funcţionare a incintei Zla a fost extins cu
2.20 m spre nord. iar Z2a cu 3.12 m spre est.
12
Numerotarea mormintelor este unitară cu siglele utilizate
în restul necropolei.
 Ionu\ Bocan. Cătălina-Mihaela
rugului (depunere uniformă de cărbune de lemn,
fragmente de bârne carbonizate în amestec cu
fragmente de oase calcinate; grosimea acestui
strat este de O, I 0-0, 19 m). Groapa sepulcrală
este puternic afectată de o intervenţie antropică
(G 1).
Inventar funerar: ceramică: un urcior,
trei oale, trei cupe, două opaiţe; fier: o scoabă,
un piron.
1. Urcior nedeterminabil ca tipJJ
(fragmentar. se păstrează baza cu corp); db = 4
cm; hp = 3.2 cm. Pastă RM 3 1'1• Ardere primară
uniformă. Puternic afectată de aciditatea solului.
Bază inelară. Nr. inv. pr. TGH 159. PI. 511
2. Oală nedeterminabilă ca tip (fragment
din buză); dg = 15 cm; hp = 2, 1 cm. Pastă RM I.
Ardere primară uniformă. Uşor afectată de
aciditatea solului. Buză rotunjită, îngroşată. Nr.
inv. pr. TGH 160. PI. 5/2
3. Oală nedeterminabilă ca tip
(fragmentară, se păstrează un fragment de bază
cu corp şi trei fragmente din corp); db = 9 cm;
hp = 3,8 cm. Pastă RM 6. Ardere primară
uniformă. Urme de ardere secundară pe interior.
Bază dreaptă. Corp decorat cu două caneluri. Nr.
inv. pr. TGl-1 161. PI. 5/3
4. Oală nedeterminabilă ca tip (fragment
din bază cu corp); db = I O cm; hp = 2 cm. Pastă
RM 16. Ardere primară incompletă. Bază
dreaptă. Nr. inv. pr. TGI-1 162. PI. 5/4
5. Cupă nedeterminabilă ca tip, imitaţie
de vas cu pereţi fini (întregibilă, se păstrează
două fragmente din buză cu corp, două din
toartă, două din bază cu corp şi 16 fragmente
corp); dg = 8J cm; db = 6,4 cm; hestimativ = 1O
cm; gr.pr. = 3 mm. Pastă RM 14. Ardere primară
uniformă. Ardere secundară. Afectată de
aciditatea solului. Buză uşor înclinată spre
exterior, rotunjită. Bază inelară. Este prevăzută
cu o toartă necanelată, ataşată sub buză. Nr. inv.
pr. TGH 163. PI. 5/5
1.1 Dctcm1inarea lemnelor a fost rt.-aliz.ată prin încadrarea în
tipologia generală a ceramicii descoperită în necropola de
incincra\ie de la Tăul Coma. reali7~1tă de un colectiv de cercetare
format din Viorica Rusu-Bolindc~ Adela Bâll<îc. Ionu\ Bocan şi
Mariana Egri ---c/ Albumus Maior [[[ 2008. 35--68.
1
~ l'aslck au fost încadrate în codurile de paste. stabilite
pentru lotul ccran:Uc din necropola de incinera\ic de la Tăul
Corna-c( Alburnus Maior 1112008. 69 şi PI. 336.
Neagu. Emil Ionu\ Dumitraşcu. Gabriel Bălan
6. Cupă nedeterminabilă ca tip, imitaţie
de vas cu pereţi fini (fragment din buză cu corp);
dg = 8 cm; hp = 2,8 cm; gr.pr. = 3 mm. Pastă
RM 7. Ardere primară uniformă. Puternic arsă
secundar. Buză înclinată spre exterior, detaşată,
rotunjită. Nr. inv. pr. TGH 164. PI. 5/6
7. Cupă nedeterminabilă ca tip, imitaţie
de vas cu pereţi fini (fragment din bază); db = 3
cm; hp = I cm; gr.pr. = 2 mm. Pastă RM 5.
Ardere primară uniformă. Puternic afectată de
aciditatea solului. Bază inelară. Nr. inv. pr. TGH
165. PI. 5/7
8. Opaiţ nedeterminabil ca tip
(fragmentar, se păstrează patru fragmente din
bordură, trei din partea inferioară a ciocului şi
opt din rezervor, cu dimensiuni cuprinse între 1-
3 cm). Pastă RM 3. Ardere primară uniformă.
Puternic afectată de aciditatea solului. Bordură
îngustă, prevăzută cu trei butoni. Rezervor
tronconic(?). Nr. inv. pr. TGH 166. PI. 5/8
9. Opaiţ nedeterminabil ca tip
(fragmentar, se păstrează ansa); d ansă= 2,3 cm.
Pastă RM 8. Ardere primară uniformă. Ansă
inelară. Nr. inv. pr. TGH 167. PI. 5/9
10. Scoabă (fragmentară); Lp = 1,5 cm.
Fier oxidat, corodat. Un cui rupt, celălalt păstrat
în întregime: Lcui = 5 cm. Bară parţial păstrată,
afectată de coroziune, cu secţiune pătrată: 0,8 cm.
Nr. inv. pr. TGH 168. PI. 5/1 O
11. Piron (fragmentar); Lp = 11 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rotund, bombat. Corp
parţial păstrat, puternic îndoit, cu secţiune
pătrată: 0,8 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr. TGH 169.
PI. 5/11
MORMÂNT NR. 30 (PI. 6)
ardere pe loc
Localizare: secţiunea S 002. caroul 6.
Groapă cu treaptă; etaj superior cu
secţiune trapezoidală; etajul inferior de formă
rectangulară, cu pereţii uşor evazaţi; fundul plat.
Etajul superior: L = 2,47 m; 1 = 2,46 m. Etajul
inferior: L = 1,88 m; I = 1,00 m; ad. treaptă =
0,80 m; ad. = 1, 13 m. Groapa, arsă (arsură
continuă de 0,04 m) este săpată în parte
superioară în pământ, iar partea inferioară în
stâncă; orientare: VNV-ESE. Etajul superior al
74
 Considera( ii preliminare arnpra unei incinte fimerare din necropola romană de incinera( ie de la
gropii este amenajat peste zidul Z3 pentru a
conferii planeitate amenajării gropii sepulcrale.
Fragmentele de oase calcinate sunt dispuse
în partea inferioară a gropii, compact, fără nici o
operaţiune de separare a acestora de resturile
rugului (depunere uniformă de cărbune de lemn,
fragmente de bârne carbonizate în amestec cu
fragmente de oase calcinate; grosimea acestui
strat este de 0,06-0, 12 m). Groapa sepulcrală
este puternic afectată de o intervenţie antropică
(G2).
Inventar funerar: ceramică: un urcior,
patru turibu!a, două oale, o farfurie, un opaiţ, un
vas nedeterminabil ca formă; bronz: o monedă;
fier: un piron.
1. Urcior (?) nedeterminabil ca tip
(fragmentar, se păstrează nouă fragmente din
corp, cu dimensiuni cuprinse între 1,6-4,5 cm).
Pastă RM 8. Ardere primară uniformă. Uşor
afectată de aciditatea solului. Demarcaţia dintre
gât şi corp este realizată prin două caneluri fine.
Nr. inv. pr. TGH 170.
2. Turihulum de tip T 5.6 (întregit); dg = 22
cm; db = 9,8 cm; h = 15,2 cm. Pastă RM I. Ardere
primară incompletă. Ardere secundară la interior şi
exterior. Urme de substanţă organică pe bază. Nr.
inv. pr. TGll 171. PI. 712
3. Turihulum de tip T 5.6 (întregit); dg =
20A cm; db = 8,8 cm; h = 16,5 cm. Pastă RM
I O. Ardere primară uniformă. Ardere secundară
pc interior, provenită, probabil, în urma
utilizării. Nr. inv. pr. TGH 172. PI. 713
4. Turihulum de tip T 5.6 (întregit); dg =
20 cm; db = 9,8 cm; h = 15 cm. Pastă RM I O.
Ardere primară uniformă. Ardere secundară pe
interior, provenită, probabil, în urma utilizării.
Nr. inv. pr. TGH 173. PI. 814
5. Turihulum nedeterminabil ca tip
(fragment din buză); dg = 22,6 cm; hp = 2,7 cm.
Pastă RM 6. Ardere primară uniformă. Ardere
secundară la interior. Buză uşor înclinată spre
exterior, decorată cu alveole mari, realizate prin
presarea cu degetele a celor două margini ale
buzei când pasta este crudă. Nr. inv. pr. TGH
174. PI. 815
6. Oală nedeterminabilă ca tip
(fragmentară, se păstrează un fragment din bază
cu corp şi un fragment din corp); db = 6, I cm;
75
Tăul Găuri-Hop
hp = 2,5 cm. Pastă RM 16. Ardere primară
uniformă. Ardere secundară la exterior. Bază
dreaptă. Nr. inv. pr. TGH 175. PI. 816
7. Oală nedeterminabilă ca tip
(fragmentară, se păstreaz.ă un fragment din bază cu
corp şi patru fragmente din corp); db = 6,2 cm.
Pastă RM I O. Ardere primară uniformă. Puternic
afectată de aciditatea solului. Bază dreaptă. Nr. inv.
pr. TGH 176. PI. 8/7
8. Farfurie nedeterminabilă ca tip
(fragment din bază cu corp); db = 6 cm; hp = 1,6
cm. Pastă RM 5. Ardere primară uniformă. Uşor
afectată de aciditatea solului. Bază inelară, cu un
mic umbo în centru. Nr. inv. pr. TGH 177. PI.
818
9. Opaiţ nedeterminabil ca tip
(fragmentar, se păstrează două fragmente din
cioc şi cinci din rezervor, cu dimensiuni cuprinse
între 1,2-4,5 cm). Pastă RM 5. Ardere primară
uniformă. Puternic ars secundar pe interior şi
partea inferioară a ciocului. Nr. inv. pr. TGH
178. PI. 819
10. Vas nedeterminabil ca formă (patru
fragmente din corp, cu dimensiuni cuprinse între
2,9-7 cm); gr.pr. = 1,6 cm. Pastă RM IO. Ardere
primară incompletă. Uşor afectată de aciditatea
solului. Nr. inv. pr. TGH 179.
11. Monedă 15 Antoninus Pius; as; AE Li:::
10,98 g; 25,8 x 27,6 mm. Av: IMP CAES T
AEL HADR [ANTONINV]S AVG PIVS PP;
cap laureat spre dreapta. Rv: TR POT XIIII -
COS IIII I S - C li [AN]NONA AVG în exergă;
Annona şezând spre stânga, ţinând spice şi
cornul abundenţei; în stânga, modius. RIC, p.
136, nr. 880, Roma, anii 150-151; BMC, p. 311,
nr. 1875, Roma, anii 150-151. Nr. inv. pr. TGH
180.
12. Piron (fragmentar); Lp = 3,4 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat,
puternic afectat de coroziune, cu secţiune
pătrată: 0,6 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr. TGH 181.
PI. 8/12
15
Determinarea monedei şi descrierea au fost realizate de
cătreMihai Dima de la Muzeul Băncii Naţionale căruia îi
mulţumim şi pe această cale.
 Ionu\ Bocan. Cătălina-Mihaela
MORMÂNT NR. 31 (PI. 9)
ardere pe loc
Localizare: secţiunea S 003, caroul 6.
Groapă de formă rectangulară. cu pereţii
uşor evazaţi, secţiune trapezoidală, fundul plat. L
= 1,86 m, I = 1,04 m, ad. = 0,74 rn; orientare
VNV-ESE. Groapa, arsă (arsură discontinuă de
0,03 m) este săpată în partea superioară în
pământ, iar partea inferioară în stâncă. Zona
limitrofă prezintă urme de ardere.
fragmentele de oase calcinate sunt dispuse
în partea inferioară a gropii, compact, fără nici o
operaţiune de separare a acestora de resturi le
rugului (depunere uniformă de cărbune de lemn,
fragmente de bârne carbonizate în amestec cu
fragmente de oase calcinate; grosimea acestui
strat este de 0,20-0,30 m). Groapa sepulcrală
este puternic afectată de o intervenţie antropică
(G3).
Inventar funerar: ceramica: trei
urcioare, patru turibula, două opaiţe, un vas
nedeterminabil ca formă; fier: un element de
îmbinare, două piroane, o ţintă.
1. Urcior de tip U 43 (întreg); dg = 4, 1
cm; dmax = 11,8 cm; db = 6 cm; h = 14 cm.
Pastă RM 3. Ardere primară uniformă. Uşor
afectat de aciditatea solului. Nr. inv. pr. TGH
182. PI. 10/1
2. Urcior, probabil de tip U 43 (întregit);
dg = 4,2 cm; dmax = 12,4 cm; db = 5,7 cm; h =
14,5 cm. Pastă RM 8. Ardere primară uniformă.
Afectată de aciditatea solului. Nr. inv. pr. TGH
183.Pl.10/2
3. Urcior nedeterminabil ca
(fragmentar, se păstrează două fragmente din
corp, cu dimensiuni cuprinse între 6-7 cm).
Pastă RM 8. Ardere primară uniformă. Uşor
afectată de aciditatea solului. Urmă de toartă
deasupra diametrului maxim. Nr. inv. pr. TGH
184.
4. Turihulum nedeterminabil ca
(fragmentar, se păstrează un fragment din buză,
18 fragmente din cupă şi un fragment picior cu
cupă); dg = 22 cm; hp = 14,5 cm. Pastă RM 6.
Ardere primară uniformă. Urme de ardere
secundară pe interiorul piciorului. Unne de
materie organică la exterior. Buză înclinată spre
exterior decorată cu alveole mici, realizate prm
Neagu. Emil Ionu\ Dumitraşcu. Gabriel Bălan
presarea cu degetele a marginii inferioare când
pasta era crudă şi cu rotiţa dinţată pe marginea
superioară. Corp în formă de cupă, cu două
profilaturi pronunţate, marcate prin 111c1z11
realizate cu rotiţa dinţată. Picior înalt, gol pe
interior. Nr. inv. pr. TGH 185. PI. 10/4
5. Turihulum nedeterminabil ca tip
(fragmentar, se păstrează două fragmente din
buză cu corp); dg = 19 cm; hp = 11,8 cm. Pastă
RM 6. Ardere primară uniformă. Slabe urme de
ardere secundară. Urme de coroziune pe buză
provenite în urma intrării în contact a piesei cu un
obiect din fier. Buză înclinată spre exterior.
arcuită, decorată cu alveole mici, realizate prin
presarea cu degetele a marginii inferioare când
pasta era crudă şi cu rotiţa dinţată pe marginea
inferioară. Corp în formă de cupă, cu două
profilaturi pronunţate, marcate prin 111ctz11
realizate cu rotiţa dinţată. Picior parţial păstrat,
gol pe interior. Nr. inv. pr. TGH 186. PI. 11/5
6. Turibulum nedeterminabil ca tip
(fragment din buză cu corp); dg = 17 cm; hp =
12,5 cm. Pastă RM 19. Ardere primară uniformă.
Slabe urme de ardere secundară, la interior
provenite, probabil, în urma utilizării. Buză
înclinată spre exterior, decorată cu alveole mici,
realizate prin presarea cu degetele a marginii
inferioare când pasta era crudă şi cu rotiţa dinţată
pe marginea superioară. Corp în formă de cupă,
cu două profilaturi pronunţate, marcate prin
incizii realizate cu rotiţa dinţată. Picior parţial
păstrat, îngust, gol pe interior. Nr. inv. pr. TGH
187. PI. 11/6
tip 7. Turibu/um nedeterminabil ca tip
(fragmentar, se păstrează un fragment din buză şi
două fragmente din corp cu dimensiuni cuprinse
între 2,3-6,4 cm). Pastă RM 1O. Ardere primară
uniformă. Slabe urme de ardere secundară. Uşor
afectată de aciditatea solului. Buză uşor înclinată
spre exterior, decorată cu rotiţa dinţată pe
tip marginea superioară. Nr. inv. pr. TGH 188. PI.
11/7
8. Opaiţ Loeschcke X (întreg); L = 8,3 cm;
I = 5,5 cm; h = 3,5 cm. Pastă RM 8. Ardere
primară uniformă. Slabe urme de ardere
secundară pe bordură şi partea inferioară a
ciocului. Uşor afectată de aciditatea solului. Disc
neted, rotund, cu un orificiu de alimentare în
76
 Considera( ii preliminare asupra unei incinte ji111erare din necropola romanii de incineraţie de la Tiiul Giiuri-Hop

centru. delimitat de bordură printr-un cordon, care
se îndreaptă spre cioc şi formează un canal,
prevăzut cu un mic orificiu de ventilaţie. Bordura,
prcv{1zută cu trei butoni dispuşi aproximativ
simetric, este decorată cu scmiove. Cioc alungit,
cu un arzător, în formă de vârf de săgeată arondat.
Rezervor tronconic. Baza concavă, delimitată prin
două cercuri concentrice incizate are înscrisă în
centru ştampila FORTIS. Nr. inv. pr. TGH 189.
PI. 11/8
9. Opaiţ Loeschcke X (fragmentar, se
păstrează două fragmente din capac, altul din
rezervor cu bază. unu din rezervor, două din
cioc, cu dimensiuni cuprinse între 3-4,5 cm).
Pastă RM 9. Ardere primară uniformă. Uşor
afectată de aciditatea solului. Disc neted, rotund.
cu un orificiu de alimentare în centru, delimitat
de bordură printr-un cordon proeminenet, care se
îndreaptă spre cioc şi formează un canal,
prevăzut cu un mic orificiu de ventilaţie.
Bordura păstrează doi butoni. Rezervor
tronconic. Bază concavă, delimitată pnn două
cercuri concentrice incizate. Nr. inv. pr. TGH
190.Pl.ll/9
IO. Vas nedeterminabil ca formă
(rragment din toaită cu dimensiuni de 5,3 x 2,4
MORMÂNT NR. 32 (PI. 12)
ardere pe loc
Localizare: secţiunea S 003, caroul 5.
Groapă de formă rectangulară, cu pereţii
uşor evazaţi, secţiune trapezoidală, fundul plat. L
= 1,97 m; I = 0,82 m; ad. = 0,58 m; orientare:
VNV-ESE. Groapa, arsă (arsură discontinuă de
0,03 m) este săpată în stâncă.
Pentru amenajarea mormântului a fost
demontată o parte din Z4.
Fragmentele de oase calcinate sunt dispuse
în partea inferioară a gropii, compact, fără nici o
operaţiune de separare a acestora de resturi le
rugului (depunere uniformă de cărbune de lemn,
fragmente de bârne carbonizate în amestec cu
fragmente de oase calcinate; grosimea acestui
strat este de 0,04-0, 14 m). Groapa sepulcrală
este puternic afectată de o intervenţie antropică
(G4).
Fără inventar.
Intervenţii asupra monumentului (PI. 2)
Asupra monumentului au avut loc patru
intervenţii antropice, care afectează gropile
sepulcrale. Toate intervenţiile antropice au fost
iacute ,111 ace Iaşi. moment !(, .
1'>:

cm). Pastă RM 8. Ardere primară uniformă. G1 - groapă de intervenţie de formă

Toartă lată. canelată. Nr. inv. pr. TG 1-1 191. aproximativ ovoidală în plan şi conică în
11. Element de îmbinare (fragmentar); L sec ţi unea transversală.
c 3.9 cm. Bronz (aliaj de cupru) auriu-verzui. Localizare: secţiunea S 002, caroul 5.
Capătul părţii de îmbinare circular, parţial păstrat. Dimensiuni: diametrul maxim la partea
l3ară. cu secţiune patrulateră: 0,3 x 0,2 cm, superioară 1,68 m; adâncimea la care a apărut
îndoită la unul din capete. Nr. inv. pr. TGH 192. O, 14 m; adâncimea maximă 0,46 m.
PI. 11/11 Din punct de vedere stratigrafic
12. Piron (fragmentar); Lp = 2,6 cm. Fier sedimentul de umplutură al gropii este de
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat, cu culoare cenuşiu-negricioasă, conţine pietre de
secţiune pătrată: 0,8 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr. dimensiuni medii, fragmente de pământ ars de
TGH 193. PI. 11/12 culoare roşie. În partea superioara a gropii a fost
13. Piron (fragmentar); Lp = 2,3 m. Fier descoperit un fragment de capac în două ape
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat, (chaperon).
puternic afectat de coroziune. Vârf rupt. Nr. inv.
pr. TGl-I 194. PI. 11/13 G2 - groapă de intervenţie de formă
14. Ţintă (fragmentară); Lp = 1,9 cm. Fier aproximativ ovoidală în plan şi conică în
oxidat. corodat. Cap rotund (?), pa11ial păstrat. secţiunea transversală.
Corp puternic afectat de coroziune, cu secţiune Localizare: secţiunea S 002, caroul 6.
pătrată: 0,4 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr. TGH 195.
PI. 11/14

16
Gropile de inlcrven\ie sunt practicate de la acelaşi nivel.

77
 Ionu\ Bocan. Cătălina-Mihaela Neagu. Emil Ionuţ Dumitraşcu. Gabriel Bălan

Dimensiuni: diametrul maxim la partea

superioară 1,48 m; adâncimea la care a apărut Catalogul obiectelor descoperite în
O, 14 m; adâncimea maximă 0,56 m. interiorul incintei funerare:
Din punct de vedere stratigrafic 1. Urcior, probabil de tip U 9
sedimentul de umplutură al gropii este de (fragmentar, se păstrează gura cu gât şi o parte
culoare cenuşiu-negricioasă, conţine pietre de din corp, trei fragmente din corp şi un fragment
dimensiuni medii, fragmente de pământ ars de din toartă); dg = 6,3 cm; hp = 7,4 cm. Pastă RM
culoare roşie. 16. Ardere primară incompletă. Urme de ardere
secundară pe corp. Uşor afectată de aciditatea
G3 - groapă de intervenţie de formă solului. Nr. inv. pr. TGH 734. PI. 13/1
aproximativ circulară în plan şi conică în 2. Urcior, probabil de tip U 25
secţiunea transversală (fragmentar, se păstrează fragmente din buză,
Localizare: secţiunea S 003, caroul 6. gât, corp, bază, toartă); dg = 4,2 cm; db = 4,6
Dimensiuni: diametrul maxim la partea cm; hestimativ = 22,5 cm. Pastă RM 3. Ardere
superioară 1,48 m; adâncimea la care a apărut primară uniformă. Urme de ardere secundară pe
O, 14 m; adâncimea maximă 0,54 m. bază. Uşor afectată de aciditatea solului. Nr. inv.
Din punct de vedere stratigrafic pr. TGH 735. PI. 13/2
sedimentul de umplutură al gropii este de 3. Urcior nedeterminabil ca tip
culoare cenuşiu-negricioasă, conţine pietre de (fragmentar, se păstrează două fragmente din
dimensiuni medii, fragmente de pământ ars de partea superioară a corpului); dmax = 9,4 cm; hp
culoare roşie. = 5 cm. Pastă RM 5. Ardere primară uniformă.
Puternic afectată de aciditatea solului. Corp
G4 - groapă de intervenţie de formă globular. Nr. inv. pr. TGH 736. PI. 13/3
circulară în plan şi conică în secţiunea 4. Urcior nedeterminabil ca tip
transversală (fragmentar, se păstrează două fragmente din
Localizare: secţiunea S 003, caroul 5. bază şi opt fragmente din corp); db = 5,9 cm; hp
Dimensiuni: diametrul maxim la partea = 4,6 cm. Pastă RM 3. Ardere primară uniformă.
superioară I, 16 m; adâncimea la care a apărut Afectată de aciditatea solului. Bază inelară, cu
0,14 m; adâncimea maximă 0,58 m. un mic umbo în centru. Nr. inv. pr. TGH 737. PI.
Din punct de vedere stratigrafic 13/4
sedimentul de umplutură al gropii este de 5. Urcior nedeterminabil ca tip
culoare cenuşiu-negricioasă, conţine pietre de (fragmentar, se păstrează nouă fragmente din
dimensiuni medii, fragmente de pământ ars de corp şi două din bază); db = 4 cm. Pastă RM 3.
culoare roşie. Ardere primară uniformă. Puternic afectată de
aciditatea solului. Bază inelară. Nr. inv. pr. TGH
Datorită intervenţiilor ulterioare suferite, de- 73 8. PI. 13/5
a lungul timpului, de ansamblul funerar, nu a fost 6. Oală, probabil de tip O 7 (întregibilă,
posibilă o analiză în detaliu a poziţionării şi se păstrează un fragment din buză cu corp, patru
distribuţiei spaţiale a inventarului funerar în cele fragmente din corp şi un fragment din bază cu
patru morminte analizate mai sus. corp); dg = 14,3 cm; db = 9,2 cm; hestimativ =
De asemenea, trebuie menţionate 54 de 19,2 cm. Pastă RM 7. Ardere primară uniformă.
obiecte descoperite în interiorul incintei Puternic arsă secundar pe interior. Afectată de
funerare, ce nu pot fi atribuite, cu certitudine, aciditatea solului. Nr. inv. pr. TGH 739. PI. 13/6
niciunui mormânt din cele patru analizate în 7. Oală, probabil de tip O 2 (întregibilă,
cadrul acestui studiu. Pentru acestea este foarte se păstrează trei fragmente din buză cu corp, 12
greu de realizat şi o anumită legătură cu fragmente din corp, un fragment din bază); dg =
desfăşurarea unor ritualuri diverse efectuate 14 cm; db = 7,9 cm; hestimativ = 17 cm. Pastă
post-înmormântare. RM 16. Ardere primară uniformă. Uşor afectată

78
 Considera( ii preliminare asupra unei incinte fimerare din necropola romană de incinera/ie de la Tăul Găuri-Hop

de aciditatea solului. Nr. inv. pr. TGH 740. PI. 15. Oală nedeterminabilă ca tip
14/7 (fragmentară, se păstrează două fragmente din
8. Oală, probabil de tip O 2 (întregibilă, buză, unul din toartă şi 26 de fragmente din
se păstrează un fragment din buză cu corp, un corp); dg = 12,2 cm. Pastă RM 16. Ardere
fragment corp şi un fragment bază cu corp); dg = primară uniformă. Slabe urme de ardere
13 cm; db = 9 cm; hestimativ = 17,2 cm. Pastă secundară. Puternic afectată de aciditatea solului.
RM 6. Ardere primară uniformă. ·Ardere Buză înclinată spre exterior, rotunjită, îngroşată.
secundară. Urme de substanţă organică pe Este prevăzută cu o toartă canelată, ataşată sub
interiorul buzei. Nr. inv. pr. TGH 741. PI. 14/8 buză. Nr. inv. pr. TGH 748. PI. 15/15
9. Oală, probabil de tip O 7 (întregibilă, 16. Cupă de tip C 16.2, imitaţie de vas cu
se păstrează patru fragmente din buză cu corp, pereţi fini (întregită); dg = 5,6 cm; db = 3,4 cm;
16 fragmente din corp şi două fragmente din h = 8,2 cm; gr.pr. = 3 mm. Pastă RM 5. Ardere
bază cu corp); dg = 13 cm; db = 7 ,4 cm; primară uniformă. Uşor afectată de aciditatea
hcstimativ = 18.4 cm. Pastă RM 6. Ardere solului. Particularitate: trecerea de la corp spre
primară incompletă. Ardere secundară la bază este marcată printr-o profilatură externă,
interior. Uşor afectată de aciditatea solului. Nr. pronunţată. Nr. inv. pr. TGH 749. PI. 15/16
inv. pr. TGI-1 743. PI. 14/9 17. Cupă nedeterminabilă ca tip, imitaţie
10. Oală, probabil de tip O 2 (fragmentară, de vas cu pereţi fini (fragmentară, se păstrează
se păstrează un fragment din buză cu corp şi 25 de un fragment din bază cu corp); db = 4,2 cm; hp =
fragmente din corp); dg = 13 cm; hp = 7,5 cm. 1,8 cm. Pastă RM 3. Ardere primară incompletă.
Pastă RM 21. Ardere primară incompletă. Nr. inv. Puternic afectată de aciditatea solului. Nr. inv.
pr. TGH 742. PI. 15/1 O pr. TGH 750. PI. 15/17
11. Oală, probabil de tip O 7 (fragmentară, 18. Cupă nedeterminabilă ca tip. imitaţie
se păstrează un fragment din buză cu corp şi cinci de vas cu pereţi fini (fragmentară, se păstrează
fragmente din corp); dg = 11 cm; hp = 4 cm. Pastă un fragment din bază cu corp); db = 4 cm; hp =
RM 6. Ardere primară incompletă. Uşor afectată 1,7 cm; gr.pr. = 3 mm. Pastă RM 5. Ardere
de aciditatea solului. Nr. inv. pr. TGH 744. PI. primară uniformă. Uşor afectată de aciditatea
14/11 solului. Bază inelară. Nr. inv. pr. TGH 751. PI..
12. Oală, probabil de tip O 2 15/18
(fragmentară, se păstrează un fragment din buză 19. Cupă nedeterminabilă ca tip, imitaţie
cu corp); dg = 17,8 cm; hp = 2,7 cm. Pastă RM de vas cu pereţi fini (fragmentară, se păstrează
I. Ardere primară uniformă. Afectată de două fragmente din bază cu corp); db = 4 cm; hp
aciditatea solului. Nr. inv. pr. TGH 745. PI. = 1,7 cm; gr.pr. = 4 mm. Pastă RM 3. Ardere
15/12 primară uniformă. Afectată de aciditatea solului.
13. Oală, probabil de tip O 8 Bază inelară. Nr. inv. pr. TGH 752. PI. 15/19
(fragmentară, se păstrează un fragment din buză 20. Cupă nedeterminabilă ca tip, imitaţie
cu corp); dg = 14,2 cm; hp = 2,5 cm. Pastă RM de vas cu pereţi fini (fragmentară, se păstrează
I. Ardere primară uniformă. Puternic afectată de două fragmente din bază cu corp); db = 4 cm; hp
aciditatea solului. Nr. inv. pr. TGH 746. PI. = 1.5 cm; gr.pr. = 4 mm. Pastă RM 12. Ardere
15/13 primară uniformă. Puternic afectată de aciditatea
14. Oală nedeterminabilă ca tip solului. Bază inelară. Nr. inv. pr. TGH 753. PI.
(fragmentară. se păstrează patru fragmente din 15/20
bază cu corp); db = 12,8 cm; hp = 3 cm. Pastă 21. Cupă nedeterminabilă ca tip, imitaţie
RM I O. Ardere primară incompletă. Urme de de vas cu pereţi fini (fragmentară, se păstrează
ardere secundară pc bază, provenite, probabil, în un fragment din bază cu corp şi două fragmente
urma utilizării. Bază dreaptă. Nr. inv. pr. TGH din corp); db = 3,2 cm; hp = 1,9 cm; gr.pr. = 3
747. PI. 15/14 mm. Pastă RM 8. Ardere primară uniformă.

79
 Ionu\ Bocan. Cătălin~-Mihaela Neagu. Emil Ionu\ Dumiţraşcu. Gabriel Bălan
Puternic afectată de aciditatea solului.
inelară. Nr. inv. pr. TGH 754. PI. 15/21
22. Cupă nedeterminabilă ca tip, imitaţie
de vas cu pereţi fini (fragmentară, se păstrează
un fragment din bază cu corp şi trei fragmente
din corp); db = 2,8 cm; hp = 2 cm; gr.pr. = 3
mm. Pastă RM 5. Ardere primară uniformă.
Puternic afectată de aciditatea solului. Bază
inelară. Nr. inv. pr. TGH 755. PI. 15/22
23. Cupă/Bol nedeterminabil ca tip,
imitaţie de vas cu pereţi fini (fragment din corp
cu dimensiuni de 4 x 1,3 cm); gr.pr. = 2 mm.
Pastă RM 3. Ardere primară uniformă. Puternic
afectată de aciditatea solului. Nr. inv. pr. TGH
756.
24 Cupă/Bol, probabil de tip CB 1
(fragment din buză cu corp); dg = I O cm; hp =
3, I cm. Pastă RM 8. Ardere primară uniformă.
Uşor afectată de aciditatea solului. Nr. mv. pr.
TGH 757. PI. 15/24
25. Cupă/Bol nedeterminabil ca tip
(f'ragmentar, SC păstrează un rragment din buză Şi
şase fragmente din corp); dg = I O cm. Pastă RM
8. Ardere primară incompletă. Buză uşor
înclinată spre interior. Buza este delimitată de
corp prin două caneluri. Corp decorat cu rotiţa
dinţată. Nr. inv. pr. TGH 758. PI. 15/25
26. Cupă/Bol, probabil de tip CB I
(fragment din buză cu corp); dg = 13 cm; hp =
2.2 cm. Pastă RM 5. Ardere primară uniformă.
Afretam de aciditatea solului. Nr. inv. pr. TGH
759. PI. 15/26
27. Capac nedeterminabil ca
(fragmentar, se păstrează butonu I cu pereţii);
dbuton = 2, 7 cm; hp = 2 cm. Pastă RM 21.
Ardere primară incompletă. Buton scurt, uşor
profilat. Nr. inv. pr. TGH 760. PI. 15/27
28. Opaiţ Loeschcke X (fragment din
bază cu rezervor); Lp = 4.1 cm; Ip = 3 cm. Pastă
RM 9. Ardere primară uniformă. Urme de
substanţe organice. Rezervor tronconic. Baza,
delimitată prin două cercuri concentrice are
înscrisă în centru ştampila CA[SSI]. Nr. inv. pr.
TGH 761. PI. 15/28
29. Opaiţ Loeschcke X (fragment din
capac); Lp = 2,8 cm; Ip = 4,9 cm. Pastă RM 9.
Ardere primară uniformă. Puternic ars secundar.
Puternic afectată de aciditatea solului. Disc
Bază neted, delimitat de bordură printr-un cordon,
care se îndreaptă spre cioc şi formează un canal,
prevăzut cu un mic orificiu de ventilaţie.
Bordură lată. Nr. inv. pr. TGl-1 762. PI. 15/29
30. Opaiţ Loeschcke X (fragmentar, se
păstrează un fragment din capac, un fragment
din partea inferioară a ciocului şi un fragment
din bază, cu dimensiuni cuprinse între 1,7-3,7
cm). Pastă RM 14. Ardere primară uniformă.
Puternic afectată de aciditatea solului. Disc
neted, rotund, cu un orificiu de alimentare,
delimitat de bordură printr-un cordon
proeminent. Bordura păstrează un buton. Bază
concavă, delimitată prin trei cercuri concentrice
incizate. Nr. inv. pr. TGH 763. PI. 15/30
31. Opaiţ Loeschcke X (fragmentar, se
păstrează cinci fragmente din capac şi şapte din
rezervor, cu dimensiuni cuprinse între 1-3 cm).
Pastă RM 3. Ardere primară uniformă. Slabe
urme de ardere secundară. Puternic afectată de
aciditatea solului. Disc delimitat de bordură
printr-un cordon, care se îndreaptă spre cioc şi
formează un canal. Bordura păstrează un buton.
Cioc cu un arzător. Nr. inv. pr. TGl-I 764. PI.
16/31
32. Opaiţ nedeterminabil ca tip
(fragmentar, se păstrează două fragmente din
partea inferioară, cu dimensiuni de 3,6 x 2,8
cm). Pastă RM 14. Ardere primară uniformă.
Puternic ars secundar. Puternic afectată de
aciditatea solului. Rezervor tronconic (?) Bază
concavă, delimitată prin trei cercuri concentrice
tip incizate. Nr. inv. pr. TGl-1 765. PI. 16/32
33. Opaiţ Loeschcke X (fragmentar, se
păstrează un fragment din canal şi două din
partea inferioară a ciocului, cu dimensiuni
cuprinse între 2,2-3,5 cm). Pastă RM 9. Ardere
primară uniformă. Urme de ardere secundară.
Nr. inv. pr. TGl-I 766. PI. 16/33
34. Vas nedeterminabil ca formă
(fragmentar, se păstrează 33 de fragmente din
corp, neîntregibile, cu dimensiuni cuprinse între
1-9,4 cm). Pastă RM 16. Ardere primară
uniformă. Puternic afectată de aciditatea solului.
Urme de materie organică. Nr. inv. pr. TGH 767.
35. Cuarţ (întreg); L = 2 cm. Se păstrează
un fragment de dimensiuni mici. Nr. inv. pr.
TGH 768. PI. 16/35
80
 Considera/ii preliminare asupra unei incinte jiinerare din necropola
36. Fibulă (fragmentară, lipseşte acul şi o
parte din p01tagrafă); Lp = 5,2 cm. Bronz. Patină
verde. Fibulă cu genunchi. Cap mic, semirotund.
Resort format din şase spire. Portagrafă parţial
păstrată, probabil dreptunghiulară. Corp curbat.
Picior scurt. Nr. inv. pr. TGH 769. PI. 16/36
37. Scoabă (fragmentară); Lp = 0,5 cm.
Fier oxidat, corodat. Un cui rupt, celălalt păstrat
în întregime: Lcui = 4,5 cm. Bară ruptă. Nr. inv.
pr. TGH 770. PI. 16/37
38. Piron (fragmentar); Lp = 20,4 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp afectat de
coroziune. îndoit, cu secţiune patrulateră: 1,3 x
0.6 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr. TGH 771. PI.
16/38
39. Piron (fragmentar); Lp = 8,3 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp afectat de
coroziune, puternic îndoit, cu secţiune
patrulateră: 0,5 x 0,3 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr.
TGH 772. PI. 16/39
40. Piron (fragmentar); Lp = 6,6 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp afectat de
coroziune, cu secţiune circulară: 0,8 cm. Vârf
rupt. Nr. inv. pr. TGI-1 773. PI. 16/40
41. Piron (fragmentar); Lp = 6,4 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat, cu
secţiune circulară: 1, 1 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr.
TGH774.Pl.16/41
42. Piron (fragmentar); Lp = 4, 1 cm. Fier
oxidat. corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat,
afectat de coroziune. cu secţiune patrulateră: 0,5
x 0,3 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr. TGH 775. PI.
16/42
43. Piron (fragmentar); Lp = 3,8 cm. Fier
oxidat. corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat,
puternic afectat de coroziune, cu secţiune
circulară: 0,6 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr. TGH
776. PI. 16/43
44. Piron (fragmentar); Lp = 3,5 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat,
puternic afectat de coroziune, cu secţiune
patrulateră: 0,5 x 0,4 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr.
TGH 777. PI. 16/44
45. Piron (fragmentar); Lp = 3,2 cm. Fier
oxidat. corodat. Cap rotund (?), parţial păstrat.
Corp parţial păstrat, cu secţiune patrulateră: 0,5
x 0.4 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr. TGH 778. PI.
16145
81
romană de incinera/ie de la Tăul Gtiuri-Hop
46. Piron (fragmentar); Lp = 3,2 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat,
puternic afectat de coroziune, cu secţiune
patrulateră: 0,6 x 0,4 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr.
TGH 779. PI 16/46
47. Piron (fragmentar); Lp = 2,9 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat, cu
secţiune pătrată: 0,4 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr.
TGH 780. PI. 16/47
48. Piron (fragmentar); Lp = 2,8 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rotund, aplatizat. Corp
parţial păstrat, cu secţiune pătrată: 0,6 cm. Vârf
rupt. Nr. inv. pr. TGH 781. PI. 16/48
49. Piron (fragmentar); Lp = 2,7 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat,
puternic afectat de coroziune, cu secţiune
circulară: 1 cm. Vârf rupt. Nr. inv. pr. TGH 782.
PI. 16/49
50. Piron (fragmentar); Lp = 2,5 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat, cu
secţiune patrulateră: 0,4 x 0,3 cm. Vârf tocit. Nr.
inv. pr. TGH 783. PI. 16/50
51. Piron (fragmentar); Lp = 2,5 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp parţial păstrat, cu
secţiune patrulateră: 0,6 x 0,5 cm. Vârf rupt. Nr.
inv. pr. TGH 784. PI. 16/51
52. Ţintă (fragmentară); Lp = 2,2 cm. Fier
oxidat, corodat. Cap rupt. Corp puternic afectat
de coroziune, cu secţiune patrulateră: 0,3 x 0,2
cm. Vârftocit. Nr. inv. pr. TGH 785. PI. 16/52
53. Obiect neidentificat (fragmentar); 2,4 x
2, 1 cm. Fier oxidat, corodat. Se păstrează un
fragment: gr = 0,2--0,5 cm. Nr. inv. pr. TGH 786.
PI. 16/53
54. Obiect neidentificat (fragmentar); 2 x
1, 7 cm. Fier oxidat, corodat. Se păstrează un
fragment subţire: gr = 0,2 cm, prevăzut cu un nit
în centru. Nr. inv. pr. TGH 787. PI. 16/54
Concluzii
Incinta funerară, care face obiectul
studiului nostru, are două faze de funcţionare,
patru înmormântări (M 29, M 30, M 31 şi M 32)
şi patru perturbări antropice ulterioare
înmormântărilor (G I, G 2, G 3 şi G 4).
Pentru construirea incintei în faza I de
funcţionare a fost necesară realizarea unei terase
în stâncă pentru a conferi planeitate incintei.
 Ionuţ Bocan. Cătălina-Mihaela
Primei faze de funcţionare a incintei funerare,
descrise de zidurile Zla, Z2a, Z3 şi Z4 îi
corespunde mormântul cu sigla M 31, acesta
reprezentând, de altfel, prima înmormântare.
Celei de-a doua faze de funcţionare, încadrată de
zidurile Zl, Z2, ZS şi Z6 îi corespund
mormintele M 29, M 30 şi M 32. Plasarea
mormintelor M 30 şi M 32 într-o altă etapă, în
raport cu M 3 I este demonstrată de următoarele
argumente: din punct de vedere stratigrafic, latura
de VNV a mormântului M 30 suprapune zidul Z3
(pietrele din acestea au urme de ardere), iar pentru
amenajarea mormântului M 32 a fost demontată o
mare parte din zidul Z4, în zona gropii sepulcrale
fiind observată doar amprenta zidului. În absenţa
altor detalii stratigrafice, între mormintele din
faza a doua de funcţionare a incintei funerare nu
se pot stabili repere cronologice care să le situeze
pc paliere diferite.
Din punct de vedere cronologic zidurile
corespunzătoare fazei a doua de funcţionare sunt
construite într-un moment ulterior în raport cu
cele trei morminte din faza a doua (M 29, M 30,
M 32). Acest raţionament este demonstrat de
faptul că zidurile din apropierea celor trei
complexe nu prezintă urme de ardere, iar
mormântul M 30 este construit anterior zidului
ZS, partea superioară a gropii mormântului fiind
suprapusă de acesta.
Nu este exclusă o posibilă structură
tumulară a incintei, argumentaţie ce nu poate fi
susţinută datorită stării precare de conservare a
ansamblului funerar. În acest context se impune
menţionarea câtorva elemente de arhitectură
funerară, descoperite în poziţie secundară, în
imediata apropiere, piese ce pot fi atribuite
acestei incinte funerare (doi lei funerari, o
cornişă, un medalion funerar fragmentar şi un
con de pin funerar).
Incinta funerară analizată are cele mai
apropiate analogii, ca modalitate de construcţie,
la Alburnus Maior. În urma cercetărilor
arheologice din cadrul Programului Naţional de
Cercetare Alburnus Maior au fost identificate
alte opt asemenea incinte funerare rectangulare
(patru în necropola de incineraţie de la Tăul
Neagu. Emil Ionu\ Dumitraşcu, Gabriel Bălan
Secuilor-Pârâul Porcului 17 , una în zona funerară
Carpeni 18 ; două în necropola de incineraţie din
Ţarina , una în necropola de incineraţie de la
19
Tăul Găuri-Hop ). Toate incintele amintite sunt
20
amenajări rectangulare din piatră legată cu
pământ, patru dintre ele având, probabil, ultima
asiză sub formă de chaperon. În interiorul
acestora au fost identificate unul sau mai multe
morminte de incineraţie.
Asemenea construcţii funerare au fost
semnalate şi investigate în provincia Dacia
Superior: la Cinciş 21 (cu două compartimentări), în
interiorul cărora au fost identificate patru
morminte 22 , la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în
necropola de vest a fost cercetată o incintă
rectangulară . De asemenea, astfel de construcţii
23
funerare au fost cercetate în cadrul necropolei de
est a aceluiaşi sit2 4 •
Construcţii funerare asemănătoare au fost
cercetate în mai multe provincii occidentale ale
imperiului: Pannonia Inferior (Matrica25 ), Gal/ia
Cisalpina (Boretto 26 , incintă funerară
rectangulară ),
27
Gal/ia Belgica (Wadern-
Oberlostern28, incintă funerară rectangulară 29 cu
platformă pentru monument funerar, în interiorul
17
Crăciun. Moga 2003, 37 -o incintă funerară
rectangulară cu laturile 7.80 x 5.20 m. ultima asiză este
realizată utiliz<ind blocuri de piatră de forma unui chaperon.
cercetată paqial: Neagu. Bocan 2007-2008. 93-122.
18
Rusu-Bolinde\ et a/ii 2003. 389. 406. fig. IO -o incintă
funerară rectangulară, cercetată paqial. în interiorul căreia
au fost descoperite două morminte de incinera\ie ambele
complexe dispun de câte o amenajare anterioară, sub forma
unui ring de piatră.
19
CCA 2005. 298 -o incintă funerară rectangulară cu
dimensiunile de 7,20 x 6,85 x 6.25 x 5.60 m. ultima asiză
este realizată utilizând blocuri de piatră de forma unui
chaperon, cu un mormânt de incinera\ie: CCA 2006. 298 -
o altă incintă patrulateră cu un mormânt de incineraţie.
20
Moga et a/ii 2003. 205, 226. lig. 12. 248. fig. 3 -o
incintă funerară. de formă patrulateră cu laturile
aproximativ egale. cu latura de 5 m. cu un mormânt de
incineraţie.
Incintă funerară de formă rectangulară. cu dimensiunile
21
de 10,80 x 9.25 m; vezi FI oca. Valea 1965. 163-194.
22
Trei morminte de incineraţie şi unul cu ritul incert.
23
Allen 1993. 397-400; CCA 2003. 267-269. în curs de
cercetare.
24
Simion et a/ii 2004. 84. nota 162. Într-una dintre incinte
au fost identificate patru morminte de incineraţie.
2
' Topal 2000. 199. fig. 20.2.
26
Ortalli 1998. 63, fig. 11 (incinta runerară a Concordiilor).
27
Cu dimensiunile de I 0.8 x 9.2 m.
28
Abegg-Wigg 2000, I 13. 12.2.
29
Cu dimensiunile de 6 x 4.9 m.
82
 Considera( ii preliminare asupra unei incinte fi111erare din necropola romană de incinera/ie de la Tăul Găuri-Hop

carc1a a fost identificat un mormânt de Inventarul celor patru morminte analizate

incineraţie), Gallia Celtica (Biberist-Spitalhof ,
0
mai sus este constituit din obiecte din ceramică
incintă funerară cu două faze , în interioru I
31
(urcioare, turibula, oale, cupe, farfurii, opaiţe), şi
căruia au fost identificate un mormânt de tip obiecte din metal: bronz (monedă); fier (scoabă,
bustum şi o urnă) etc. element de îmbinare, piroane, ţinte).
În ceea ce priveşte modalitatea de Cea mai mare parte a obiectelor ceramice
înmormântare a defuncţilor, analogii se întâlnesc prezintă un grad mare de fragmentaritate, atât
în toate provinciile romane, cu o frecvenţă mai datorită caracteristicilor legate probabil de
ridicată în cele subsumate termenului generic de specificul ritului ş1 ritualului funerar din
lllyricum: Dacia Superior (Alburnus Maior32 , perioada romană (arderea pe rug a ofrandelor,
Boteş/Corabia 3 3, Apulunl1, Muncelu-Brad 35 , depunerea în context funerar imediat după
36
Cinciş , Vipia Traiana Sarmizegetusa37 , momentul cremaţiei), cât şi datorită
Tibiscum 38 ); Dacia Inferior (Romula39 ); caracteristicilor pedologice specifice zonei Roşia
Pannonia Inferior (Matrica , Aquincum"' 1);
40
Montană (aciditatea ridicată contribuie la
Moesia Superior (Viminacium 42 , Kosmaj- deteriorarea artefactelor). De asemenea,
Guberavat)43, Ulpiana 44 , Matka 45 , Mala intervenţiile ulterioare asupra complexelor
- . 46 , 1varssus
K opasn1ca H . 47 , Sk opje. 48 , V e l"k
1a arheologice în discuţie au contribuit la starea de
G ra bov111"k a 49 , B o 1·Jetm
. so , z uto B rdo s1) ; fragmentaritate a obiectelor.
.
D aI matra (O I 5'
oe c -, s Sl
tup -, R . 54 ,
ogat1ca Pe baza observaţiilor stratigrafice şi a
55 56
Komini ); Gal/ia Narbonesis (Lyon , Saint- analogiilor coroborate cu analiza inventarului
Paul-Trois-Chateâux57): Gal/ia Celtica (Biberist- funerar (două artefacte datate clar în secolul al
59
Spitalhof8); Britannia (Londinium ) etc. Ii-lea p. Chr.: moneda M 30 emisă în timpul
domniei lui Antonius Pius şi un opaiţ din M 31
30
Schucany 2000. 118-124. fig. 13/3. 13/4.
cu ştampila FORTIS), ansamblul funerar se
JI Cu dimensiunile de 9 x 9 m. poate data pe parcursul secolului al II-iea p. Chr.
32
Necropola de incinera\ie de la Tăul Găuri-Hop (Moga el
a/ii 2003. 193-251: CCA 2003. I 04-105: necropola de
incinera\ic de la Tăul Coma (Alburnus Maior III);
necropola de incinera\ic de la Jig-Piciorag CCA 2004. 262-
264: Ţarina CCA 2004. 262-264; CCA 2005. 298-313;
CCA 2006, 297-298.
11
rloca 1936-1940. 160--173.
3
'' Protase 1974. 141-159_
35
Rusu 1979. 219.
1
- " Floca. Valea 1965. 171-192.
37
Allen 1993. 398.
18
· Pctrovskv 1979. 205-21 O.
"9 "
, 11abeş 1970. 177-180.
·ui Topal 2000. 199.
41
l~pal1993.78-80_
12
/otovic, .lordovic 1990. 77-110.
'-' .Jovanovic 1984. I 00. Lipul C4.
11
· Srejovic 1965. 71 _
45
Mikulcic 1975. 93.
1
· " Zotovic 1968. 19.
17
· /otovic 1968. 27.
48
Mikulcic 1975. 89.
49
Zotovic 1968, 24.
50
.lovanovic 1984. I 00.
1
' Kosoric. Totorovic 1995, 271-272.
52
Garasanin 1968. 90.
"Crcmonsnika 1930. 211-225.
51
' Jovanovic 1984. I OL
"Jovanovic 1984. 101-103.
5
" Bel. Tranoy 1993. 97. 133 morminte de tip bustum.
57
Bel. Tranoy 1993. 96, 93 morminte de tip bustum.
58 59
Schucany 2000. 120. Barber et a/ii 1990. 5-8. fig. 3-5.

83
 Ionu\ Bocan, Cătălina-Mihaela Neagu. Emil Ionuţ Dumitraşcu. Gabriel Bălan

BIBLIOGRAFIE

Abcgg-Wigg 2000 - A. Abegg-Wigg, A Roman Cemetery in the eastern Civitas Treverorum. Preliminary
report on the excavations in Wadern-Oherlăstern in Northwestern Saarland (Germany), în Burial, Society and
Context in the Roman World, Oxford, 2000, p. 112-117.
Albu mus Maior I -Alburnus Maior (coordonator P. Damian), vol. I, Bucureşti, 2003.
Alburnus Maior III - Necropola romană de incineraţie de la Tăul Coma, voi. III, partea I (coord. P. Damian),
Cluj-Napoca, 2008.
A lien 1993 - T. A lien, Interim report on two seasons of excavations of huria/ enc/osure in the east cemetery of
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, 1982-1984, ActaMusNapoca, 26-30, 1993, 1-2, p. 397-400.
Babeş 1970 - M. Babeş, Zu den Bestattunsgarten im nărdlichen Flachgrăberfeld von Romu/a. Ein Beitrag zur
Grahtypologie des rămischen Daziens, Dacia N.S., XIV, 1970, p. 167-207.
Barbcr et alii 1990 - B. Barber, D. Bowsher, K. Whittaker, Recent Excavations of a Cemetery of londinium,
Britannia, 21, 1990, p. 1-12.
Bel, Tranoy 1993 - V. Bel, L. Tranoy, Note sur le busta dans le sud-est de la Gaule, Romerzeitlische Grăber
als Quellen zu Religion, Bevolkerungsstruktur und Sozialgeschichte. lntemationale Fachkonferenz vom 18.-20.
Februar 1991 im Institut for Vor- und Frilhgeschichte der Johannes Gutenberg-Universitat Mainz, Mainz, 1993,
p. 95-110.
BMC - H. Mattingly, Coins of the Roman Empire in the British Museum, IV, Antoninus Pius to Commodus,
Londra, 1940
Crăciun, Moga 2003 - C. Crăciun, V. Moga, Cercetări de teren şi sondaje, în Alburnus Maior I, 2003, p. 33-
42.
Cremonfoika 1930 - G. Cremonsnika, Na/azi iz rimskog doba na Stupu kod Sarajeva, GlasSarajevo, 42, 1930,
p. 211-235.
Floca 1936-1940 - O. Floca, Cercetări arheologice în Mun/ii Zlatnei, pe Dealul Boteş şi Corabia. Raport
înaintat Comisiunii Monumentelor Istorice, secţia pentru Transilvania, Cluj, AISC. 3, 1936-1940, p. 30-173.
Floca, Valea 1965 - O. Floca, M. Valea, Vil/a rustica şi necropola de la Cinciş, ActaMusNapoca. 2 1965, p. 163-
194.
Garafanin 1968 - M. Garasanin, Razmatraja o necropolama tipa Mala Kopafoica-Sase, Godisnjak Sarajevo,
VI, 1968, 4, p. 5-35.
Jovanovic 1984. - Al. Jovanovic. Rimske Necropole na teritoria Jugoslavije, Beograd, 1984.
Kosoric, Toto ro\' ic 1995 - M. Kosoric, J. Totorovic, „ Grad" Nasele Jutobrdske Kulturne Grune, Starinar, 13-
14, 1962-1963 (1965), p. 267-274.
Mikulcic 1975 - I. Mikulcic, Raznocarski skeletni grobovi iz Skupa, Starinar N.S., 24-25. 1973-1974 (1975),
p. 89-102.
Moga et alii 2003 - V. Moga, C. Inel, A. Gligor, A. Dragotă, Necropola de incine"afie r/'•1 pmct!tl ffcip, în
Alburnus Maior I, 2003, p. 193-251.
Neagu, Bocan 2007-2008 - Cătălina-Mihaela Neagu, Ionui Bocan, Consideraţii preliminare o:mpn1 unei
incir1te jimerare din necropola romană de incinera( ie de la Tăul Secuilor-Pârât I Pc1rrn:i:i, CercA, XI V-XV,
2007-2008,p.93-122.
Ortalli 1998 - J. Ortalli. Riti, usi e corredi funerari ne/le sepolture romane de/la prin.a eta i11'periale in Emilia
Romagna (va/le def Po), Bestattungssitte und Kt•lturelle Identităt. Grabanlagen unei G'"::ilJbeigaben der rrilhen
Ri.imischen Kaiserzeit in ltalien und den Nordwest-Provinzen. Kolloquium in XJnten vom \/\ IJis 18 Februar 1995.
Romische Grăbcr des I Jhs. n. Chr. in ltalien unei Nordwestprovinzen, Xanten, 1998, p. 49-g6.
Petrovsky 1979 - R. Pctrovsky, Tipuri de rwnnin!e romane în zona Caransehcşu/11;, BaT1tica, 5, 1979, p.
201-213.
Protase 1974 - D. Protase. Necropolrr oraşuhti .4;1111/1.'11. Săpiiturile di11 anii 19 70-1 ?7 I. J\pu 'i.m, 12, 1974, p.
134-159.
Rusu 1979 -- A. Rusu, Cercet.1ri în necropola M1ncelvh1i B1 ad, l\·l:ltCrr.:A, I~. 19'7 1/. 'J. 2 19-223.
Rusu-Bolindeţ 1!t a/ii 2003 -- V. Rus11-Bolinrfc\, C. Rornan, Em. Bota, A. lsar. ;\ '.',.·.,·, f. !\'.'.1:-cu. M. I3odea,
//erme de habitat in p11nciul !3:t!ea, în Albu:wJs Maior, I, p. 387-43 I.

84
 Considera/ii preliminare asupra unei incinte.funerare din necropola romană de incinera/ie de la Tăul Găuri-Hop

Schucany 2000 - C. Schucany, An elite funera1J 1 enclosure in the centre of the vil/a of Biberist-Spitalhof
(Switzerland) - a case ofstudy, în Burial, Society and Context in the Roman World, Oxford, 2000, p. 118-126.
Simion el a/ii 2004 - M. Simion, V. Apostol, D. Vleja, Monumenulfunerar circular, Albumus Maior, II, 2004.
Srcjovic 1965 - D. Srejovic, Rimske Nekropole panog Harstra i Jugoslaviji, Starinar N.S., 13-14, 1962-1963
( 1965), p. 49-88.
Topal 1993 - J. Topal, Roman cemeteries of Aquincum, Pannonia, The Western Cemetery in Becsi Road I,
Budapesta. 1993.
Topal 2000 - J. Topal, The connection between funerary rites and ethnic groups in the cemeteries of north-
eastern Pannonia, în BuriaL Society and Context in the Roman World, Oxford, 2000, p. 197-203.
Zotovic 1968 - Lj. ZotoviC, Nekropole spaljenih pokojnika na teritoriji Gornje Mesije. Leskovacki Zbomik, 8,
1968, p. 19-30.
Zotovic, Jordovic 1990- Lj. Zotovic, C. Jordovic, Viminacium I, Nekropola Vi.se Grobalja, Beograd, 1990.

LISTA ILUSTRAŢIEI

PI. I- Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, plan general apud Simion et a/ii 2004.
PI. 2- Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, plan general al incintei funerare.
PI. 3- Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, stratigrafie internă a incintei funerare.
PI. 4- Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, M 29, plan şi profil.
PI. 5- Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, M 29, inventar funerar.
PI. 6- Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, M 30, plan şi profil.
PI. 7- Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, M30, inventar funerar.
PI. 8- Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, M30, inventar funerar.
PI. 9- Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, M 31, plan şi profil.
PI. 10 - Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, M3 I, inventar funerar.
PI. 11 - Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, M3 I, inventar funerar.
PI. 12 - Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, M 32, plan şi profil.
PI. 13 - Roşia Montană. necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, inventar incintă.
PI. 14 - Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, inventar incintă.
PI. 15 - Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, inventar incintă.
PI. 16 - Roşia Montană, necropola de incineraţie de la Tăul Găuri-Hop, inventar incintă.

ILUSTRATION LIST

PI. I - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, general plan apud Simion et a/ii 2004.
PI. 2 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, general plan ofthe funerary enclosure.
PI. 3 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, inner stratigraphy ofthe funerary enclosure.
PI. 4 -- Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis. Grave 29, plan and profile.
PI. 5 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, Grave 29, funerary inventory.
PI. 6 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, Grave 30, plan and profile.
PI. 7 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, Grave 30, funerary inventory.
PI. 8 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, Grave 30, funerary inventory.
PI. 9 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, Grave 31, plan and profile.
PI. 10 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, Grave 31, funerary inventory.
PI. 11 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, Grave 31, funerary inventory.
PI. 12 -- Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, Grave 32, plan and profile.
PI. 13 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, enclosure's inventory.
PI. 14 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, enclosure's inventory.

85
 Ionu\ Bocan_ Cătălina-Mihaela Neagu, Emil Ionu\ Dumitraşcu. Gabriel Bălan

PI. 15 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, enclosure's inventory.

PI. 16 - Roşia Montană, Tăul Găuri-Hop cremation necropolis, enclosure's inventory.

PRELUCRARE ILUSTRAŢIE
Cătălina-Mihaela Neagu
Daniela lacovache

DESENE PIESE:
Georgiana Ducman, Simona Movilă

IONUT BOCAN GABRIEL BĂLAN

CĂTĂLINA-MIHAELA NEAGU Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
EMIL IONUŢ DUMITRAŞCU Mihai Viteazul, nr~ 12-14, 510010
Muzeul Naţional de Istorie a României, Alba Iulia
Calea Victoriei, nr. I 2, sector 3, 030026 liviugabrielbalan@yahoo.com
Bucureşti
ionutzbocan@gmail.com
catalina_mihaela_n@yahoo.com
emildumitrascuionut@gmail.com

86
354800 mS / / ,,...-- -
/ •,

' /

I
"' /
/

/
/'

~
I

I
' / / _/

"'
I
I , I ', ,, /
/ ·/
/
/ / ,,,../,,...

..}-:
·· ... ··,, /
/
/ / /
/
. ·.
t/ • Qo

/
/ ., /
/
, o
--~,
„ '- " (}
;la

(} o
o'
'
~

·,

354900 mS
( '
i
I
I
/

., 7
' ' .P 0 o' _, „
_/'.
'17"'
I
Q

-
o - {J~.
~ """'
~J
0
I\ G ~ q \ _o\\
_

• ~'
\l Q

„
D
(I
I

[(\ . ..,
., ll't\ o " ··
c . P
! ~
Do

~ -~
„.~
" ': . '':·.~'- ·.
' ' ; (I' \\

,/' '
' . '····-~
'- \ I ' <\ -~ ,
',
o o
-',o·<>no, -
~
$~ .
-

/ ·, o ()
• tl ('
-.. o ,_o o~ O

"' /--·©
.. u c:> o
' o ~
/
·~ I.I Q •
ol!lla (IJ)
' " " fi

'·
/ ;,,."
'·•.>''
' I
, [\
o.
u
"
o o "
o
-, ,- i
I
()dl
'' I

. -· :Q Q . J:~~:~~J~
I
J <>q o.
' I
I
'·
i>.' ,9-if•o°r pq:-1Ji, o ./I oo
·L.11."
1~ ""'0
' /
r "l" O V

/
/
-· ~Y C~rll //
)Y'•· t)
~1 ~ o ·a n'
'' ; •c
{ .
······· .....
-, ____,,--
I
I ·,
a
n
o O.
I
/
'
355000 mS
'' ~/_./
/ "'
''
'· " '
··„ ..

" ""
d~-
/

" .,
_,/
'
,_
\
'
)
/ '
/
,--·

.......
„„.
'' '
·· I) .
,o ..
I ./
/
/ ·.. ~-·-
/ /
ll • • . /: • ••••

' . ·\ ·· ... .. ··.

I .., /
·

/ /
/
/
_I ·~ /'
'· "
j
i
'' / ,~ .
/ ./ ··.. '
'
.. /
/ ,-
' ·· .. ./ / /
/ I '
~
/
/

. )'
. /
/
/
/
·· ..
..
I
/

.. . ·'/,
/

.„. ·~:;-,; · ... ; ...: . . . . .

/
/ "·
/ _,,-

.... .... /
/ /
„/' -- ·' / /
... ...
/
355 100mS
/
/
/
„ / /
I I/ "·
•.•. ..
:~„.

.. . . . ..
/ / / / J
/ / ' / / I I
/
/ /
/ I
/
./
l I
/ / // I /
/

/ I /
I
/
----- / '
I / /
,,,
"'
"' ~

8 "'
N
g
/ I
'3
/ ~- /3 ·-fli

Pl.1- Plan general al necropolei (apud Simion et a/ii 2004)

 -~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~--ţ-~~~~-:;:::=~--- - ----- -: ~~-
Z6 A
4
1 '

rf8:501
iw_ ~~I
D C:>V
3
t[l,_Q_'Ş__--5}_ _________ _
\) o !····-···-··--···--··----···

oo o/..- - ·
---- VooQ .\t G4
) - 2,72 J ..
\ l ,52

'"'-- i . ···-. - ...

· ·- ~ \'',····..,
o3~,29 ~ <>
9
::J o -lj ________ _______________________ _______ _ ,,,,
\
\\
·,,,_
''\,
o
23
025
8

d~~~1: __________ ----------- -"'~-<>"33-c------

o () ..,,
z --~~d :?0 ev-,~\____-2_,oo_ __
4
"- __:Q-J
------=----::>
z1 Z la zs
;J3 I3b q
, ... , 49<4 ..-\A'.?Js ~·
~S:5040 - t ,85
'-''-/\

Q
rJ 'JQ
fJ·
' .
- 2,80

-2.8'.'- - -~
..,, 1s 30 M30

g- 0020 J•
n---:\
'VQ - ,68 / / G3
M3 I
\\ " '
oDC]
8o
-"

'~
\
\-3, J]

DV
I
'r<V
!
/2 :i,,'b,[;;21
18.//.q 1-6
\A "{),
'!);\ ,,....
• \
l'l l'l ,
'fl
.i s=
G2
.
~
i
/)

\ \ \" ~--------~./ , ~
- ~\_) f2o
olI

~
o o o
V
O~ ~;___,~~"--6~
Nn - 2,80 s;;::;i \V\CYi o

~-
frra.
o
. - 2,52
- 2.80l>il
u~'{jj!S~
O
_0
I

Z2a B

Z2 o Im

Legendă:

O Blocuri de piatră din faza I de construcţie a incintei o Cupă/bol

O Blocuri de piatră din faza II de construcţie a incintei = Farfurie

S Chaperon ,e,... Capac
@ Bază monument funerar 5J Opaiţ

Conturul gropilor sepulcrale o Vas nedeterminabil ca formă

:·.·.·.·_-_: Conturul gropilor de intervenţie o Monedă
® Urcior fi::>- Fibulă
'Q Turibulum !"" Scoabă
~ Oală --===- Element de îmbinare
O Cupă 1- Piron/ţintă

Obiect neidentificat
o Cuarţ

PI. 2 - Plan general al incintei funerare

 A

Legendă:

[I) Sol vegetal de culoare cenuşie c:::i Sol ars de culoare cărămizie
(orizontul organic al solului actual) - Nivel de reziduuri ale cremaţiei
~ Nivel de argilă siltică de culoare brun-negriciosă [§) Sediment de umplutură al gropilor
rn Nivel de argilă siltică de culoare galbenă sepulcrale de culoare galben-maronie
~ Stâncă nativă
• Sediment de umplutură al gropilor de intervenţie
de culoare cenuşiu-negricios o Im
I]] Nivel nisipos negricios
(umplutura şanţului de fundaţie a zidurilor ZI şi ZS)
FJ Zid

PI. 3 - Stratigrafia internă a incintei funerare

M29

A-;r--,.~~~~~~_,,-----,~_.,_-1
\\

-- I!
i/
/1
/!
",, ;:
i\
\\
li
\ I
#

o 0,5 m
---===
Legendă:

Conturul gropilor sepulcrale <0> Oală

(--_-_, Conturul perturbărilor o Cupă

- Nivel de reziduuri ale cremaţiei I) Opaiţ

O Pietre !""'Scoabă
~Urcior 1- Piron/ţintă

PI. 4 - M 29, plan şi profil

 (
2

\~---=-----=~---~L____~/
4
3

o
1~~-:_i-~(,
1' I \

/ i \
,' I :
:
I
II :,
'. I ,' 6
\ I I
\ ! I

'\~ 7
5

{~o G--,7
9
D
8 10

----
o 3

11

PI. 5 - M 29, inventar funerar

M30
- 2,00

- 2,RO
A A
10
'(Q)o '(Q)o
6 7
3. J3

12
-<;

-·-----
/
A

--,
- /

\·--·-·/
r---~

o.__-==:::::10,5 m

Legendă:

Conturul gropilor sepulcrale =Farfurie

Conturul perturbărilor
:'.°.".".·.: fJ Opaiţ
- Nivel de reziduuri ale cremaţiei o Vas nedeterminabil ca formă
~ Urcior o Monedă
'Q Turibulum >-- Piron/ţ intă
<0> Oală

PI. 6 - M 30, plan şi profil

 --- -
2
o 3

Pl. 7 - M 30, inventar funerar

 4

~---
6 7

-~-o
8 9 12

o
--- 3

PI. 8 - M 30, inventar funerar

 A
M 31

- 2,84

I~ ]

~-
14
I-
4
1--
13 4 ?

··.. ~~~8
····---······ . 4

o 0,5 m
---===

Legendă:

Conturul gropilor sepulcrale &> Opaiţ

c·.·.·.: Conturul perturbărilor o Vas nedeterminabil ca formă
- Nivel de reziduuri ale cremaţiei - Element de îmbinare
~ Urcior 1- Piron/ţintă
'V Turibulum

PI. 9 - M 31, plan şi profil

 2

111111111111

111111111

--
o 3

PJ. 1O- M 31 , inventar funerar

 5

k'""zkmg
~ ~ 7 6

8 9

--- ~
o 3 -0-o -~- -v-o
11 12 13 14

PI. 11-M 31 , inventar

· funerar
M32

A
- 2,14
A

A ~----::-0-----./
-:.-;7
-: · B .
/ ;'
... /
„:' ,1'
, '

o 0,5 m
---===

Legendă:

Conturul gropi lor sepulcrale

:·.·.·.·.·.: Conturul perturbărilor
- Nivel de reziduuri ale cremaţiei

PI. 12 - M 32, plan şi profil

 // ""'
/
/y~ ~',, ''
, /
''
I
,, '\
I \
I \
I \
I \
I \
I \
I \
I I
I I
I I
I I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
' \ I
,
' \ ,,
\
\ ,
I

' \ I
,
' I
' I
' I
' I I

',,~/

4 I
I \
I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I
\:C===-j I
I I
I
I
I
I
I
I

I I
5 I
I I
I

I I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\

---
I
\ I
\
o 3
I

PI. 13 - Inventar incintă

 I
' \
\
I \
I I
I I
I I
I I
I

I
I ''I
I I
I I
''
I
I
I
I
'' I
I

'I
I
I
I
I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
\ I
\ I
\ I
\ I

'' \ I
I
I

\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
I

\_"-- / I
I \
\
I \
7 I
I
I \
\
I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
'I
I
I
I
I
I I
I I
'II I
I
I

I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
\ I
\ I
\

J\
I
I

~---
I

SJ I
I
I
(
\
\
\
\
\
I \

I
I \
\
\
8
I \
I \
I I
I \
\
I \
I I

-
I I
I I
I I o 3
I
I
I
I
I
I
I
- =-
I I
I I
I
I I
I I
I I
I I
I
\ I
I I
\ I
\ I

~
\
I
I I
I
I
I
)

----- ---- -- 9
I
11
\
PI. 14 - Inventar incintă
 10
16
I--------"?""( )

12

)
(
13

)) I
~ 19

7
15 •

\"--H
20
'tH
21
w 22
~ I

24
.·

(( I ) (( )

--
25
o 3 26

~~ 27
28
29

PJ. 15 - Inventar incintă

 Q
32 33 35

o
-o

40 41

-~-o -U-o
42 43

-o
o
'
-~-o ]-o
37 39 44 45

-~-o -~-o -0-0 -~-o -m-0

46 47 48 49 50 51

52
O-= 53 54
o
-- 3

Pl. 16 - Inventar incintă

 Cercelâri arheologice. XVII. Bucureşti. 2010. p. 105 -125

ISTORICUL CERCETĂRILOR ASUPRA CERAMICII

ROMANO-BIZANTINE DIN DOBROGEA

Alexandru Bădescu

------- -----·----------------------

BACKGROUND RESEARCH ON THE ROMAN-BYZANTINE POTTERY FROM DOBROGEA

The author îs trying to do a retrospective over the articles and the books about late Roman pottery from
Dobrogea, and he is concluding some aspects about the way ofthe publications, and alsa about the quantity and the
important or the Roman pottery studics in the last three decades.
Bctwecn word interwar's times there were only few ceramic artifacts published by Vasile Pârvan. This stage
is characterized by lack of interest for pottery.
At the end of the 5'11 decade and till the beginning of the 61h of the last century, the pottery was infrequent
mentioned in the annually archeological reports, the pottery is rare mentioned artifacts, and only like large
categories or the remarkable pieces.
A fter 1960 there were many archeological researches and an important part of the archeological material was
published. Many of the archeological excavation had a rescue character, because in Roman ia, in that time, there
were a lot ofbuildings constructions.
After 1990. a lot of articles and books about Roman pottery there published, but not only the number has rise,
hui alsa the methodology of ceramic studies. Taking in account the archeological sites and the publication about
Roman pottery from Lower Danube, the number ofthe publication from Dobrogea is a very large one, but there are
stil! some important gaps between the Mediterranean arias and the Pontics one.

Keywords: study, late Roman pottery, Dobrogea.

Cuvinte cheie: studiu, ceramică romano-bizantină, Dobrogea.

Rădulescu~,
5
Dobrogea, integrată mai devreme în Imperiul Gh. V. Lungu 6 , M.
Papuc ,
7 8
Roman şi supusă unor fom1e variate de influenţă . . 9, V . H.
B ucova 1a- , O. 13 ounegru , M . I rnrna
11
Baumann , A. Opaiţ , şi mulţi alţii, pe care îi
10
datorită poziţiei sale, este, comparativ cu zona
Dunării de Jos, cel mai intens cercetat teritoriu vom aminti în rândurile de mai jos. Foarte
care a tăcut parte din Imperiu. Acest dezechilibru importante sunt şi lucrările dedicate ceramicii
arc motivaţii legate atât de trecutul zonei amintite romane timpurii de la Histria (com. Istria, jud.
12
(aflată în atenţia administraţiei imperiale din Constanţa) şi Durostorwn (corn. Ostrov, jud.
perioada târzie pentru că a fost permanent pa11e
Rădulescu 1966: Rădulescu 1969: Rădulescu 1973:
4
integrantă a imperiului şi a avut o densitate de
Rădulescu I 973a; Rădulescu 1975: Rădulescu el a/ii 1973:
locuitori net superioară zonei nord-dunărene), cât Rădulescu. Scorpan 1975.
şi de prezentul ci (stadiul cercetărilor este mult ' Papuc 1973: Papuc 1976: Papuc. Munteanu 1976.
6
avansat în zona dobrogeană). Pentru Dobrogea Lungu. 13ouncgru, Avram 1984: Lungu. 13ouncgru. Avram
1990.
există două monografii de sit apărute în primii ani 7
Bucovală 1984: Bucovală 1993: Bucovală. Paşca 1989:
datorate lui FI. Topoleanu şi I.
1
ai acestui mileniu , Bucovalf1. Paşca 1991.
8
Bounegru 1989: Bounegru 200 I.
C. Opriş, la acestea adăugându-se contribuţiile 9
2
lrimia 1981.
semnate de Al. Succveanu , C-tin Scorpan', Al. 10
Baumann 1980: 13aumann 1984: Baumann I 984a:
13aumann 1991: Baumann 1991 a: Baumann 1991 b: 13aumann
1995: 13aumann 1997.
Opaiţ 1979: Opaiţ 1980: Opaiţ I 980a: Opaiţ 1984: Opaiţ
11
1
Topolcanu 2000: Opri~ 2003. 1985: Opaiţ 1987: Opaiţ I 987a: Opaiţ 1991: Opaiţ 1991 a:
c SuccYcanu 1979: Suceveanu 1982: Suceveanu, Scorpan Opai\ 1991b: Opaiţ 1991c: Opaiţ 1996: Opai\ 1998: Opaiţ
1971. I 998a: Opai\ 2000: Opaiţ 2002: Opai\ 2004: Opai\. Sion.
1
Scorpan 1972: Scorpan I 972a: Scorpan 1973: Scorpan Vasiliu 1980: Opaiţ. Zahariade 1980: Opai\. Opaiţ, Bănică
I 973a: Scorpan I 973b: Scorpan 1975: Scorpan 1976: 1990: Opai\ 1977.
12
Scorpan 1977: Scorpan I 977a: Scorpan 1978. Suceveanu 2000.
105
 Alexandru
Constanţa)" care, chiar dacă sunt în afara
perioadei aflate în atenţia noastră, pot fi studiate
împreună cu cele dedicate materialului ceramic
romano-bizantin pentru a creiona o imagine reală
în legătură cu aspectele de ordin economic,
administrativ sau militar. Spre exemplu, pot fi
trase concluzii în privinţa formelor ceramice din
secolele 1-111 p. Chr. când se constată influenţe
elenistice, pentru ca, începând cu sfârşitul
secolului al III-iea şi până în secolul al Vii-lea p.
Chr., să fie clară influenţa romană • Aşezările din
14
Dobrogea, începând cu cele de pe litoral şi
continuând cu cele din interior sau de pe limes-ul
dunărean, de la Durostorum până la vărsarea
fluviului în mare, trebuie să fie tratate împreună
pentru că erau integrate, din punct de vedere
economic, administrativ şi militar, în acelaşi
spa1iu --<:olţul de nord-est al imperiului •
15
Cantitatea de material ceramic rezultat în
urma cercetărilor arheologice organizate în
Dobrogea vreme de peste 90 de ani este
considerabilă, astfel că este normal ca numărul
studiilor dedicate acestui artefact să fie pe măsură.
Dacă în perioada 1914-1949 ceramica nu
constituia o prioritate, după anul 1950 sunt tot
mai multe referirile despre materialul ceramic în
lucrări monografice, studii sau rapoarte de
săpătură , schimbarea fiind legată de noua
16
strategie de cercetare a siturilor dobrogene pe care
a impus-o Academia Română.
La începutul deceniului al şaselea al
secolului trecut V. Canarachc a descoperit, în
zona actualului sat Sinoe (jud. Constanţa), o
aşezare romană în care a făcut câteva sondaje.
Situl respectiv, intrat în literatura vremii sub
numele de „Sinoc-Vicus", avea cel puţin un nivel
de locuire romano-bizantină, în care a fost
descoperit material ceramic datat de autorul
săpăturilor în secolele V-VI p. Chr.
17
Începute în anul 1914 şi continuate după
18
1949 cu o altă strategic, cercetările arheologice de
l\fo~c\eanu 2003.
11
11
Rădulescu 1975. 332.
1
1
' Rădulescu 1973. 129.
" florescu 1955. 338-342: Condurachi et a/ii 1959. 278-
280: Condurachi el a/ii 1960. 232. 240. 242.
17
Canarachc 1953. 136-138.
ix În anul 1914 V. Pârvan publica primele artefacte
descoperite la Ulmetum: Pârvan 1914. pi. XXX.
106
Bădcscu
la Histria au dus la apariţia unui număr important
de studii începând cu deceniul al şaselea al
secolului trecut. Astfel, în anul 1955 R. Florescu
publică trei fragmente ceramice pe care erau
incizate o pasăre şi un diavol • Câţiva ani mai
19
târziu, Em. Condurachi prezintă în volumul
Histria o mică parte din vasele de mari
dimensiuni, amforele şi oalele descoperite până
atunci în acelaşi sit . Tot domniei sale i se
20
datorează şi publicarea unor vase romane târzii în
rapoartele privind săpăturile de la Histria din anii
1959 şi 1960 •
21
În anii 1954-1955 Ex. Bujor, care a făcut
săpături de salvare în cele două cimitire de
incineraţie de la Murighiol (jud. Tulcea), prezintă
pe scurt rezultatele săpăturii pe care a realizat-o în
interiorul fortificaţiei romane şi menţionează
existenţa unui strat de 20 cm în care sunt foarte
multe fragmente ceramice, majoritatea de la
amfore, databile în secolele IV-V sau chiar VI p.
Chr. La doi ani după publicarea precedentului
22
articol acelaşi autor prezintă dezastrul pe care-l
produceau localnicii în căutarea materialului litic şi
aminteşte descoperirea a numeroase fragmente de
amfore şi oale databile în secolele V-VI p. Chr.
23
Începând cu deceniul al şaptelea al secolului
trecut au fost publicate studii tot mai specializate,
dedicate unei categorii ceramice sau întregului
material ceramic descoperit. Datorită interesului
manifestat pentru o anumită perioadă istorică, mă
voi referi doar la contribuţiile care au ca obiect de
studiu ceramica romano-bizantină.
În anul 1965 a apărut un articol dedicat
ceramicii romane târzii cu decor ştampilat în care
autorul, l-am numit aici pe Em. Popescu, a
prezentat tot materialul de acest tip descoperit la
Histria în perioada ante şi post 1949 2 ~. Datorită
faptului că ceramica descoperită înainte de 1949
nu era însoţită de date stratigrafice dar avea
caractere comune cu cca din zona orientală a
imperiului, autorul a folosit pentru cronologie şi
tipologic studiile care prezentau acest gen de
10
Popescu 1965. 695. nota 2.
2
°Condurachi 1959. 451-465.
21
Condurachi et a/ii 1959. 278-280: Condurachi el a/ii
1960.232.240.242.
22
Bujor 1958. 373-378.
23
Bujor 1960. 297-300.
2
~ Popescu 1965. 695-724.
 Istoricul cercetărilor asupra ceramicii romano-bi:::antine din Dobrogea
material ceramic descoperit la Athena şi Antiohia,
singurele situri unde se făcuseră cercetări
25
sistematice bazate pe stratigrafie . Autorul
stabileşte, în funcţie de ornamentaţie, trei catego-
rii de ceramică romană târzie cu decor ştampilat:
cu desene simple sau vegetale, cu desene umane
sau animaliere şi cu simboluri creştine.
După ce, în anul 1964, fusese descoperit la
Altinum (Com. Oltina, jud. Constanţa), lângă
punctul numit „La dinamită", un singur cuptor de
ars ceramică, în 1967 au fost cercetate trei ase-
menea cuptoare . Din păcate cercetările arheolo-
26
gice nu au fost continuate de alte sondaje, cu toate
că locuitorii spuneau că mai avuseseră parte de
asemenea descoperiri. În cuptorul nr. 1 a fost
descoperită ceramică romană târzie fragmentară
(două amfore întregibile -una globulară şi alta
„cu coaste"- datate în sec. V-VI p. Chr.) 27 •
Materialul ceramic descoperit în cuptorul nr. 2,
situat la 40 m nord-vest de primul, în marginea
şoselei, compus din amfore cu striuri orizontale,
amfore „cu coaste", oale borcan şi trei opaiţe, a
28
fost datat în secolele V-VI p. Chr. Situaţia s-a
repetat şi la cuptorul nr. 3, în care fragmentele de
amfore cu striuri orizontale, uşor ondulate, amfore
„cu coaste", oale borcan şi căniţe au primit o data-
29
re la fel de largă din partea autorului săpăturii •
În acelaşi an a fost publicat un studiu,
semnat de C-tin Scorpan, în care erau prezentate,
pe l;îngit materialul ceramic carpic şi trei vase 30 pe
care autorul Ic crede imitaţii locale ale unor forme
locale sau legate de cultura Chilia-Militari din
Muntenia şi le datează în secolul al III-iea p.
11
Chr. Patru ani mai târziu, M. Comşa a publicat
12
un a1ticol în care susţine că cele trei vase pot fi
posterioare secolului al Iii-lea p. Chr. şi că
primele două sunt imitaţii locale după forme
romane.
2
Popescu 1965. 697.
; Culică 1969.
2 38
'' lrimia 1968. 379-408.
:i O amforă globulară asemănătoare a fost datată la
!Jinogetia in secolul al II-iea p. Chr .. însă la llltinum
(Oltina. jud. Constan\a) a fost descoperită în praefurnium
alături ele amfora .. cu coaste·· (lrimia 1968. 395). Poah: fi
rnrha ele continuarea unei forme amforicc mai vechi.
28
Irimia 1968. 40 I.
2
'' Irimia 1968. 403.
"' Scorpan 1968. lig. 19. 20. 361: lig. 3 a-h. 347.
31
Scoqian 1968. 341-361.
12
Com~a 1972. 223. 234.
107
Un obiectiv arheologic interesant, datorită
materialului târziu descoperit, este casa romană
de la Dinogetid , o construcţie de mari
3
dimensiuni, care a aparţinut foarte probabil unui
personaj cu funcţie militară sau civilă
importantă34 • Clădirea, asemănătoare cu cele
descoperite la Histria , a fost locuită, cu mici
35
modificări, între secolul al IV-iea şi mijlocul
secolului al VI-lea p. Chr. Între prima şi a doua
fază, mult restrânsă, casa a fost părăsită timp de
aproape o sută de ani. Materialul ceramic, în mare
parte fragmentar şi puţin numeros, este databil o
parte în secolul al IV-iea, iar cealaltă parte între
sfârşitul secolului al V-lea şi jumătatea secolului
al VI-lea. Şi în acest caz, fragmentele de amfore
36
sunt cele mai numeroase .
Pe lângă materialele descoperite în săpături
sistematice sau de salvare, au fost publicate şi
unele descoperite întâmplător sau în timpul
perieghezelor. Dintre cele descoperite la Pârjoaia
(jud. Constanţa) şi publicate de V. Culică , se
37
remarcă două opaiţe , unul întreg (întâlnit până
38
în secolul al IV-iea p. Chr.) şi un fragment din
partea superioară a altuia (datat în secolele V-VI
p. Chr.).
După anul 1980 au urmat două decenii cu
descoperiri multe şi importante, datorate în primul
rând săpăturilor sistematice dar şi celor de
39
salvare , cantitatea de ceramică, inclusiv romano-
bizantină, fiind fără precedent şi numărul studiilor
pe măsură.
33
Barnea 1969, 245-266.
34
l3arnea 1969, 265.
15
Stoian 1953.
16
Multe amfore au în zona umărului litere greceşti incizate
(l3arnca 1969, 255, fig. 6/4) sau scrise cu vopsea roşie
(Barnea 1969. 255. fig. 6/2: 264, 12/ 1-3 ), urmate de vasc-
căni. oale. castroane (majoritatea din pastă zgrun\uroasă;
Barnea 1969. 259. tig. 911-3. 7-12). capace (Barnea 1969.
262. fig. 10/8: 259, 9/4--6. 13-17) şi opai\e (Bamca 1969.
262. fig. 1011-7).
17
Analogii la: lconomu 1967, nr. 753. fig. 170:
Constantinescu 1967. 5 (dacă opai\ul este datat în secolul al
Iii-lea p. Chr. este exclus caracterul creştin al acestuia
pentru că nu există dovezi arheologice creştine anterioare
secolului al IV-iea p. Chr.: oricum acest tip de opai\ este
întâlnit până la începutul secolului al IV-iea p. Chr.): Tudor
1953. 712. tig. 12/c (un opaiţ asemănător, descoperit la
Sucidava. arc acelaşi semn pc revers şi a fost datat in
secolele IV-V p. Chr.).
19
Datorate. în special. lucrărilor edilitare din oraşele
Constan\a ( Tomis) şi Mangalia (Callatis).
 Alexandru Bădescu

Primul din lunga listă a contribuţiilor
amintite este articolul semnat de N. Hamparţu­
mian care a publicat rezultatele cercetărilor reali-
zate între anii 1961-1964 în zona bazilicii „extra
muros'" de la Histria, unde există o necropolă
romană târzie. Din păcate, cele 90 de morminte
descoperite, 16 în anii 1955-1956 şi 74 în
40
perioada 1961-1964 , au inventar foarte modest,
constituit din fibule, brăţări, monede şi ceramică.
Foarte curios este faptul că ceramica formează
cca mai rară categorie descoperită în această
necropolă, autorul prezentând numai trei vase
41
întregi databile în secolul al IV-iea p. Chr. Chiar
dacă nu poate fi precizată populaţia îngropată în
această necropolă' , este clar că majoritatea
12
barbarilor stabiliţi la Histria şi-au însuşit fonnele
de cultură şi civilizaţie romană. Acest fapt explică
de cc sub forme romane se poate „ascunde" o
popu laţ ie barbară, putem ic roman izată .
43
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis,
descoperit în anul 1959, reprezintă o şansă rară
oferită ceramiştilor pentru că materialul
arheologic din cele 11 magazii este foarte
important datorită condiţiilor de descoperire, a
cantităţii acestuia, precum şi a informaţiei istorice
care poate fi obţinută în urma prelucrării şi
publicării lui. O parte impo1tantă a ceramicii
descoperite în acest punct a fost prelucrată şi
publicată de A. Rădulescu ' şi Gh. Papuc •
4 1
45
studiu semnat de Gh. Papuc sunt publicate 114
fragmente de ceramică ştampilată (întâlnită în
zona răsăriteană a Imperiului), pe care autorul le
împarte în trei grupe, în funcţie de datare şi decor.
Principala concluzie este că în Tomis, sau în
împrejurimi, a existat un atelier care a produs
• .... 53
asemenea ceramica .
Referitor la cercetările de la Edificiul cu
mozaic, Al. Rădulescu aminteşte că în campaniile
dintre anii 1965-1968 au fost descoperite în
încăperile boltite (nr. 3 şi 4) aproape 120 de
54
amfore întregi sau fisurate . Dintre acestea, 29 au
în partea superioară, scrijelate sau pictate, semne
grafice. Primele sunt cifre în caractere latine,
exclusiv asociaţii din semnele X şi I, iar celelalte,
pictate cu vopsea roşie, sunt litere greceşti care
indică tot cifre . Sunt amintite şi descoperirile de
55
. s6 , Capi.dava s1 , H'1stna
Ia Cali at1s . ss , 1r anus. ( a Ite Ie
59 60
decât cele de la Edificiul cu mozaic) , Ulmetum
şi Jurilovca • Articolul lui Al. Rădulescu a adus
61
în atenţia specialiştilor, în urmă cu peste 30 de
ani, importanţa metrologiei pentru arheologie.
Publicarea întregului material ceramic descoperit
la Edificiul roman cu mozaic poate aduce
informaţii multe şi importante legate de viaţa
economică a Tomis-ului din perioada secolelor
IV-VI p. Chr. şi nu numai.
Acelaşi autor. împreună cu alţi patru colegi
constănţeni , a publicat şi rezultatele cercetărilor
62

Ceramica romană târzie cu decor ştampilat a fost arheologice efectuate, în anii 1971-1972, în
parcul de pe faleza din Constanţa . Materialul
63
descoperită în multe puncte de pe teritoriul
D o broge1·46 (l'01111s,
. C'arsium
. 47 , ,Jac1
0 .dava48 , ceramic acoperă perioada dintre secolele V a.
9
Ilistria, Tropaeum Traiam-4 , Dinogetia50 , Chr. şi VI p. Chr., dar cel descoperit în canalul de
51
Salsovia, Piatra Frecăţei ), motiv pentru care a pe axa străzii A este romano-bizantin, majoritatea
fost în atenţia multor arheologi care au publicat
asemenea materiale sau au amintit existenţa 1951. 37: Ştefan. Barnea. Mitrea 1962. 678: Barnca 1968.
acestora în alte puncte din Dobrogea 52 . Într-un 493: Barnca 1969. 255-263: Ariccscu 1971. 355: Scorpan
1972; Popescu 1965.
51
· Papuc 1973. 190.
54
Rădulescu I 973a. 194.
4
"Nuhar 1971.
A fost descoperită ceramică din secolul al IV-iea p. Chr. Rădulescu I 973a. 20 I.
11 55
56
în mormintele nr. 12. 29 şi 32. lconomu 1968, 262-264. lig. 11-13.
42
Sarmatică sau alanică. 57
Florescu 1967. fig. 22.
41 58
· Nuhar 1971. 214. Histria. I. 458. lig. 383. 384.
41
· Rădulescu I 973a: Rădulescu 1975. Rădulescu I 973a, 200.
59
1 60
' Papuc 1973: Papuc 1976. Pârvan 1974. 149, fig. 74 (în edi\ia din 1974. 96. fig. 74.
4
" Papuc 1973. 154. notele 4-11. sunt prezentate alte fragmente ceramice).
I lârşova. jud. Constan\a.
47 61
Descoperire izolată: Rădulescu 1973, 200.
M<irleanu. corn. Dunăreni. jud. Constan\a. Al. Rădulescu, C-tin Scorpan, Gh. Papuc, E. Coman. C.
48 62
19
' Adamclisi. jud. Constanta. Stavru.
' Garvăn. corn . .lijila. jud. Tulcea.
0 63
Unul dintre locurile pu\in afectate ale anticului Tomis.
51
Ostrov. jud. Tuicca.· astrei că efectuarea unor săpături arheologice acolo se
52
Lamhri.no 193 I: Ştefan 1947, 305-307; Ştefan el a/ii impunea. Suprafa\a cercetată a fost de cca. 600 m 2.

108
 Istoricul cercetărilor asupra ceramicii romano-hi::antine din Dobrogea

datat în secolele V-VI p. Chr. 64 Autorii nu prezin-
tă în articolul amintit decât două vase întregibile,
dar importantă este cantitatea mare de ceramică
descoperită cu acest prilej. Al. Rădulescu şi C-tin
Scorpan revin cu date noi legate de cercetările
arheologice din Parcul Catedralei , subliniind că
65
ceramica romano-bizantină descoperită în
66
canalele celor două străzi , în gropile şi straturile
de umplutură, este foarte numeroasă • Nu ştim
67
câtă ceramică a fost descoperită, dar este de
presupus că lotul este impresionant pentru că
suprafaţa cercetată este 700 m .
1
În perioada cuprinsă între anii 1967 şi 1976
C. lconomu a publicat o lucrare şi două articole
dedicate opaiţelor şi tiparelor de opaiţe
descopente . Ia ,T 011ns. 68 .
69
Într-un alt articol din anul 1973 C-tin
Scorpan publică nouă vase şi fragmente ceramice
romane târzii , pe care le prezintă ca având „un
70
opaiţelor, subliniind că există decalaje între
zonele din vestul şi estul Imperiului Roman.
După cercetările arheologice efectuate la
Tomis, în Edificiul cu mozaic şi în parcul de pe
faleză, a urmat descoperirea unui ansamblu
6
funerar familiaI7 • Materialul ceramic descoperit
77
în complexul funerar 8 , publicat de N. Cheluţă­
Georgescu78, este databil în secolele IV-VI p.
79 80
Chr. Un alt complex funerar , fonnat din patru
camere dispuse în cruce, a fost publicat de acelaşi
autor şi se pare că face parte din ramificaţia
subterană surprinsă pe strada Mircea cel Bătrân 81 •
În canalul de acces al complexului a fost
81
descoperit un vas ceramic datat în secolul al Vl-
83
lea p. Chr.
Cu siguranţă că C-tin Scorpan poate fi
socotit un deschizător de drumuri în ceramistica
românească şi unul dintre cei mai prolifici
specialişti în acest domeniu. Într-un alt articol
84

caracter special" • Sunt amintite şi alte două

71
descoperiri remarcabile: o locuinţă cu ,.pavaj de
cărămizi, înconjurat de un zid rudimentar şi
neregulat, fără fundaţie" 71 • ambele atestând
apărut în • .anul 1975 el se încumetă să facă o
--
radiografie a cercetărilor arheologice pe care le
raporta la puţinătatea materialului ceramic
publicat . Cu mici excepţii la acea dată,
85

niveluri de locuire care suprapun incinta reprezentate de Histria, Dinogetia, Sacidava şi

demantelată şi au fost datate la începutul secolului Piatra Frecăţei, ceramica romano-bizantină era
al VII-iea p. Chr. Cu siguranţă că materialul doar amintită ca fiind „numeroasă", dar expediată
ceramic descoperit în aceste puncte este interesant în câteva fraze sau, în cel mai fericit caz,
de văzut şi publicat. ca de altfel tot materialul prezentate doar câteva obiecte deosebite. De
roman târziu de Sacidava. obicei „şansa" de a fi publicate o aveau materia-
În acelaşi an, C-tin Scorpan a semnat un alt lele cu o plastică interesantă sau cele care erau
studiu în care prezintă şi clasifică opaiţele din
73
întregi sau întregibile. Rapoartele de săpătură nu
71
siturile dobrogene în trei mari tipuri. Tot aici
aminteşte modalităţile de producere a 76
Strada Mircea cel Bătrân.
lucernelor , prezintă obiecte din toate categoriile,
75 77
Amfore de mari dimensiuni. fragment de ulcior cu o
toartă, fragment de vas cilindric şi un opai\.
după care discută despre datarea şi provenienţa
Chelu\ă-Georgescu 1974.
78
79
Amforele descoperite sunt de două tipuri: unul de mari
dimensiuni: până la 140/30 cm (de văzut Coja 1972. 38. fig.
Rădulescu el a/ii 1973.
11
'· 5/10), sau de dimensiuni mai mici şi care are înscrisuri cu
'" Rădulescu. Scorpan 1975. vopsea neagră (analogie cu inscripţia de pe un fragment
Strada. gropile şi straturile de umplutură sunt datate în
66
ceramic descoperit la Sucidava: Tudor 1948. 168: Tudor
secolul al Vl-lea p. Chr. 1948a: Tudor 1953. 168. 700, 706. 710, 712; Barnea 1958.
Rădulescu. Scorpan 1975. 11.
67
298. fig. 11 ). Amforele mari, provenite din nordul Africii,
68
lconomu 1967: lconomu 1970. 237-253: lconomu 1976, sunt datate în necropolele din Spania în secolul al IV-iea p.
135-146. Chr. (Vegas 1973. 141. tip 57. fig. 2): Barbu 1971. 53. tip
69
Scorpan 1973. Vlll-4. 65. tabel (amfore asemănătoare. descoperite în
Trei amfore întregi. un capac şi o toartă de amforă, un
70
morminte din Tomis, sunt datate în secolul al V-lea p. Chr.).
ulcior-amforoidaL două opai\e şi un fragment cu inscrip\ie °
8
Chcluţă-Georgescu 1977.
Este la 150 m nord-est de strada Mircea cel Bătrân.
81
incizată în limba greacă.
71 82
Scorpan l 973. 320. Vas borcan.
72
Datarea i se datorează lui C-tin Scorpan (vezi Scorpan
83
Scorpan 1973. 32 I.
n Scorpan 1973a. 1975, 263-313: 288. tipul C. fig_ VIII. 4. XII, 9).
7
~ Tomis, Callatis. Sacidava. Capidava. Dinogelia. 84
Scorpan 1975.
La roată, cu mâna sau în tipare.
75 85
Scorpan 1975, 264.

109
 Alexandru
conţineau, de obicei, datele stratigrafice şi
condiţiile de descoperire amănunţite, iar ceramica
era tratată în cadrul unor grupe tipologice mari şi
nu individual. În asemenea condiţii, era complicat
de stabilit clasificări în funcţie de cronologie,
tipologia formelor sau a pastelor şi, evident, nu
puteau fi sesizate modificările survenite în timp
pentru o anumită categorie ceramică. Autorul face
o clasificare tipologico-cronologică a categoriilor
ceramice , stabilind tipuri şi variante pentru
86
fiecare dintre ele, şi abordează problema
ceramicii locale susţinând că, spre deosebire de
amfore, majoritatea ceramicii de uz comun era de
producţie locală, realitate constatată şi la Jatrus
(I3ulgaria}8 . Datorită stadiului incipient al
7
cercetărilor, autorul se limitează să constate -
invocând descoperirile de la Histria- că
ceramica romano-bizantină a avut, cu mici
excepţii, un anumit standard de calitate care nu a
coborât sub linia medie până la începutul
88
secolului al VII-iea p. Chr. Articolul lui C-tin
Scorpan este primul mare studiu dedicat ceramicii
romano-bizantine dintr-un sit în care se apelează
şi la analogii din zona limes-ului sau chiar din
toată Scythia Minor. Au urmat apoi alte câteva
89
studii comparative cu acesta sau, beneficiind de
alte descoperiri şi loturi ceramice publicate, chiar
. - . 90
mai amanunţ1te .
J\lt marc ceramist constănţean, Al. Rădulescu,
publica în acelaşi an ( 1975) un articol dedicat chiar
91
ceramicii de uz comun din Scythia Minor , la care
făcea referire C-tin Scorpan în rândurile de mai
sus. Chiar dacă, cu mici excepţii 92 , tipurile
ceramice prezentate sunt timpurii, articolul este de
reţinut pentru că autorul discută problema decăderii
meşteşugurilor ceramice pe care o vede ca fiind
urmarea firească a instabilităţii din perioada
cuprinsă între secolul al IV-iea şi secolul al VII-iea
p. Chr„ motivul principal care a dus la dispariţia
treptată a tipurilor de vase mai mici ce necesitau
atenţie şi îndemânare pe măsură. Concluzia sa este
K" J\ml'on:. ulcioare. oale. căni. farfurii, platouri şi opaiţe.
87
Scorpan 1975. 292.
88
Scorpan 1975, 295.
wi Popilian 1976.
90
Suceveanu 1982: Baumann 1991 a: Opai\ 1991: Opai\
1991 a: Topoleanu 2000: Opriş 2003.
'' Rădulescu 1975.
1 94
,,~ Un tip de ulcior şi unul de unguenlarium întâlnite şi în
secolele al IV-iea. respectiv al V-lea p. Chr.
110
Bădescu
că între secolele al IV-iea şi al Vii-lea p. Chr.
majoritatea aşezărilor din interiorul provinciei
Schytia Minor şi de pe limes nu mai aveau
condiţiile economice minimale pentru producerea
ceramicii, amforele fiind un argument puternic în
acest sens. Cu siguranţă că ceramica uzuală se va fi
produs în continuare, evident într-o manieră mai
grosieră şi mult simplificată din punct de vedere al
93
formelor şi pastei . Oricum, chiar şi în siturile de
pe litoral s-a constatat că importurile de ceramică,
chiar şi de uz comun, erau foarte importante, iar
motivul este legat de constatarea de mai sus şi de
raportul calitate-preţ. Va fi interesant de văzut cât
la sută reprezintă importurile şi cât producţia
ceramică locală în siturile de pe limes, din interior
94
sau de pe litoral .
În anul 1976 Al. Rădulescu recidivează cu
un articol referitor la amforele romane şi romano-
95
bizantine din Scythia Minor , în care argumen-
tează importanţa studiilor de acest gen prin faptul
că ceramica reprezintă peste 90 % din materialul
descoperit în timpul cercetărilor arheologice, iar
amforele constituie, de obicei, peste jumătate din
totalul ceramicii dintr-un sit. Semnele de întrebare
legate de acest tip de recipiente se referă la locul
de fabricare, conţinut şi datare. Cât priveşte prima
problemă poate fi rezolvată prin analizele chimice
şi petrologice ale fragmentelor ceramice, singura
condiţie fiind existenţa analizelor pentru argila
din zonele producătoare de ceramică. În acest
mod pot fi despărţite importurile de producţia
locală pentru că, de obicei, cele din urmă sunt
imitaţii după tipurile aflate în circulaţie. În
legătură cu datarea există, ca la mai toate tipurile
ceramice, decalaje între zonele orientale sau
occidentale şi chiar în interiorul acestora, astfel că
argumentul esenţial pentru o încadrare corectă
trebuie să fie contextul stratigrafic în care a fost
descoperit materialul ceramic. Referitor la marfa
transportată în aceste recipiente, este normal ca
„ambalajul" să fie potrivit pentru scopul creării lui
şi locul de producere să fie în zonele unde existau
bunuri alimentare.
9
Scorpan 1975. 358.
J
lizico-chimice şi
Foarte importante suni analizele
petrologice.
Rădulescu 1976.
95
 /s/oricul cercetărilor
Autorul împarte amforele în unsprezece mari
categorii, dintre care şapte sunt romane târzii,
stabileşte subtipuri, precizează locurile de desco-
perire şi datările acestora. Concluzia sa este că pe-
rioada dintre secolele al IV-iea şi al VII-iea p.
Chr. se caracterizează printr-o producţie abun-
dentă de amfore, cu numeroase variante, care au
forme adecvate pentru cele mai diverse utilităţi,
chiar dacă sunt lucrate mai grosolan 96 .
În anul 1976, C-tin Scorpan a publicat un
articol în care încerca să răspundă la unele
întrebări legate de origini le şi liniile evolutive ale
ceramicii romane târzii produsă în spaţiul medite-
raneano-pontic'n. Ca şi în studiul precedent98 ,
subliniază lipsa lucrărilor de sinteză, însă amin-
··1 e Iu1. D . T udor99 , I . B arnea 100 ş1·A .
teşte contn"b uţ11
Rădulescu . Comparativ cu articolul din 1975,
101
apar completări şi chiar modificări datorate volu-
mului mare de material ceramic studiat. Astfel,
amforele sunt împăqite în 24 de tipuri, dintre care
peste 80 % sunt produse în provinciile romane
orientale 102 , ulcioarele sunt împărţite în şase
tipuri, iar oalele şi cănile --care formează ultima
103
grupă- sunt de opt tipuri . Deşi autorul însuşi
recunoaşte că multe dintre concluziile şi graficele
sale au un caracter relativ şi că apariţia altor
descoperiri, clasificări şi interpretări pot aduce
mici schimbări, teoriile despre circulaţia ceramicii
pot rămâne valabile.
Alte trei a11icole dedicate materialului
arheologic descoperit la Edificiul cu mozaic au
apărut în anul 1976. În primul, M. Munteanu şi
Gh. Papuc prezintă douăzeci de fragmente cera-
mice romano-bizantine cu decor ştampilat desco-
perite în campaniile din anii 1974-1975, într-un
context stratigrafic databil între secolele al V-lea
104
şi al Vl-lea p. Chr. Ceramica cu decor ştampilat
din Slythia Minor este caracteristică zonei orien-
""Rădulescu 1976. 111.
97
Scorpan 1976.
98
Scorpan 197 5.
9
" Tudor 1941: Tudor 1941: Tudor 1953: Tudor 1968.
100
Barnca 1966.
101
Rădulescu 1972 (mss).
ioc Hăqile pc care sunt marcate punctele în care au fost
descoperite amfore. pentru etape cronologice şi tipuri
dif"eritc. pot ajuta la stabilirea zonelor de origine şi a
drumurilor de difuzare (Scorpan 1976, 168).
103
Scorpan 1976. 174.
101
Munteanu, Papuc 1976.
asupra ceramicii romano-bizantine din Dobrogea
tale a Imperiului Roman 105 , sfera de interes eco-
nomic şi cultural din care făcea parte acest terito-
riu106, dar există şi ceramică de provenienţă nord-
107
africană .
Al doilea articol 108 , semnat de Gh. Papuc, este
consacrat unui. 1ot de 14 opaiţe . d e nnport
. 109 , cu
decor în relief, descoperite la Tomis • Datorită
110
elementelor comune pe care le au aceste opaiţe şi
ceramica cu decor ştampilat, piesele sunt datate în
primele opt decenii ale secolului al V-lea p. Chr. 111
C. lconomu este autorul ultimului articol din
seria celor trei amintite, iar materialul prezentat
este format din cinci tipare de opaiţe 112 . Acestea
se individualizează faţă de cele clasice prin formă,
ornamentaţie, calitatea pastei şi a execuţiei şi sunt
datate în secolele V-VI p. Chr. 113 Opaiţe asemă­
114
nătoare au fost descoperite la Dinogetia ,
.d 11s 7' . . • I I --116 •
Suc1 ava , , anus ş1 111 a te oc.:aţ11 , 111 contexte
arheologice din perioada amintită.
După anul 1970, fortificaţia de pe dealul
Muzait' 17 , antica Sacidava, a fost subiectul multor
studii în care este publicată multă ceramică
romano-bizantină. Rezultatele cercetărilor arheo-
logice, începute în anul 1969, au fost publicate de
C-tin Scorpan, începând din anul 1972 118 şi până
în 1978 119 . În cele opt articole autorul abordează
Hayes 1967, 323 şi urm.: Popescu 1965, 696-697: apud
105
Munteanu. Papuc 1976, 148. nota 14.
106
Barnca 1968. 493.
107
Jodin. Ponsich 1960. 287-318: Jodin. Ponsich 1967.
449-544: apudMunteanu. Papuc 1976. 148. nota 16.
108
Papuc 1976.
109
Asemănătoare ca tehnică de lucru, pastă. culoare şi
decor.
Edificiul cu mozaic şi Piaţa Ovidiu.
110
Ceramica cu decor ştampilat a fost exportată şi în a doua
111
jumătate a secolului al V-lea p. Chr. la Tomis.
112
Patru jumătă\i cu care se confectiona partea superioară şi
unul pentru partea inferioară. care nu face pereche cu nici
unul din primele.
Reprezintă varianta mai nouă a opai\elor care derivă din
113
cele de tip nord-african datate între secolele al IV-iea şi al
V-lea p. Chr.
114
Barnea 1966, 243, lig. 5. 1-3: 257. fig. 14. 6.
115
Tudor 1968, 94-95, fig. 20/3--6: Tudor 1974. fig. 33/2-
4.
116
Jconomu 1967, tipul XXX. 27, tipul XXXII, 28
(asemănător). nr. 725-726, 140 (nr. 760, 762), 146
(asemănătoare).
Situată pe malul drept al Dunării şi teritoriul satului
117
Dunăreni.
118
Scorpan 1972: Scorpan I 972a.
119
Scorpan I 973a: Scorpan I 973b: Scorpan 1975: Scorpan
1976: Scorpan I 977a: Scorpan 1978.
111
 Alexandru
probleme diverse precum cea a continuităţii geto-
dace, date generale în legătură cu perioada
cuprinsă între secolele al Vl-lea şi al VII-iea p.
Chr. în Dobrogea, cercetările de la Sacidava şi
ceramica descoperită în acest sit. Ca şi în articolul
din anul 1975 , C-tin Scorpan susţine, cu
120
argumente solide, că la Sacidava există două
niveluri, sporadice e drept, post 614. Chiar dacă
este un sit modest, Sacidava prezintă două mari
avantaje: există o locuire romană continuă în
perioada dintre secolul al II-iea şi începutul
secolului al V II-iea p. Chr., când retragerea
populaţiei s-a ta.cut treptat, iar situl nu este
suprapus de o aşezare modernă şi poate oferi -în
urma unor cercetări integrale- o imagine a
locuirii romane pe cât posibil de completă.
Argumentele de mai sus vin să dea materia-
lului ceramic de la Sacidava o mai mare impor-
tanţă în efortul de a înţelege unele aspecte legate
de istoria sitului şi a limes-ului din perioada aflată
în atenţia noastră. Într-un studiu
121
referitor la
cercetările arheologice din anii 1977-1978 sunt
publicate 37 de obiecte ceramice, inclusiv frag-
mente de ţigle şi cărămizi ştampilate, 40 de
obiecte metalice şi două obiecte din sticlă, majori-
tatea fiind importante pentru stratigrafia şi crono-
logia sitului 122 . Cele şaptezeci şi nouă de obiecte
reprezintă o mică parte a materialului arheologic
descoperit. dar acoperă toată perioada de existenţă
a cetăţii Sacidava 11 ]. iar autorul a considerat nece-
sară cunoaşterea. măcar parţială, până la
publicarea monografici.
În articolul din 1977' 2.i. referitor la ceramica
romano-bizantină din spaţiul istro-pontic, C-tin
Scorpan „rupe'' din cadrul mediteraneana-pontic
aria istm-pontică dintre Dunăre, Balcani şi lito-
ralul Mării Negre şi stabileşte 23 de tipuri pentru
amfore, şase pentru ulcioare şi opt pentru căni şi
oale, la fel ca şi în articolul din anul 1976. Pentru
amfore există opt hărţi în care sunt prezentate
locurile de descoperire şi sunt propuse scenarii
legate de zonele de origine şi difuziune a acestora.
La final sunt câteva grafice care prezintă
procentele ceramicii uzuale, amforelor importate
120
Scorpan 1975.
121
Scorpan 1978.
122
Scorpan 1978. 176.
m Secolele li-Vil p. Chr.
124
Scorpan 1977.
112
Bădescu
şi produselor locale databile între secolul al IV-iea
şi secolul al VII-iea p. Chr., precum şi o diagramă
care surprinde circulaţia ceramicii în spaţiul istro-
pontic pentru aceeaşi perioadă. Cu foarte mici
diferenţe, articolul este o reeditare, de data aceasta
în limba franceză, a celui din anul 1976, în care
C-tin Scorpan creionează originile şi liniile evolu-
tive ale ceramicii romano-bizantine din spaţiul
mediteranean şi pontic •
125
În anul 1979 a fost publicat primul volum
dedicat sitului de la Tropaeum Traiani (Adam-
126
clisi, jud. Constanţa) care cuprinde şi un capitol
dedicat ceramicii şi descoperirilor .. mărunte".
Ultimul studiu publicat în acest deceniu,
referitor la ceramica romano-bizantină, este unna-
rea unei săpături de salvare care s-a destaşurat
vreme de două săptămâni în fortificaţia romano-
bizantină de la Babadag-Topraichioi (jud.
Tulcea). În raportul prezentat la Oradea în anul
1979, A. Opaiţ aminteşte descoperirea unor
chiu puri şi prezintă patru vase ceramice datate
127
128
la mijlocul secolului al V-lea p. Chr.
Între anii 1980 şi 1989 va fi tipărit un număr
aproximativ egal de articole, comparativ cu
deceniul trecut, dar se manifestă, pentru prima
dată, interesul arheologilor pentru aşezările rurale
romane, în special cele aflate în teritoriul marilor
aşezări antice. Chiar dacă erau documentate, prin
periegheze sau descoperiri întâmplătoare, cercetă­
rile arheologice în teritoriile marilor oraşe pontice
erau foarte rare până în anul 1980, astfel că infor-
maţiile epigrafice nu puteau fi verificate în teren.
Prima săpătură sistematică este cea efectuată de
Al. Suceveanu în teritoriul anticei Histria, la
Fântânele (jud. Constanţa) • Din păcate stratul
129
roman târziu, aflat la mică adâncime, a fost
afectat de lucrările agricole • Materialul ceramic
130
descoperit în stratul romano-bizantin, aflat la
0,30-0,40 m adâncime, este fonnat din amfore cu
striuri drepte, cupe, boluri cu firnis şi alte tipuri
125
Scorpan 1976.
Bogdan-Cătăniciu. Barnca 1979. 177-266.
120
Trei amfore piriforme fragmentare şi o farfurie.
127
128
Opai\ 1979.
129
Suceveanu 1979: Suceveanu 1981.
Aceiaşi situaţie este întâlnită şi la Histria 13 (vezi Lungu.
130
Bounegru. Avram 1984. 85-100).
 Istoricul cercetărilor asupra ceramicii romano-bizantine din Dobrogea
datate de autorul cercetării arheologice în secolele
al IV-iea şi al V-lea p. Chr.
131
Rezultatele celor şase campanii de săpături
131
efectuate la Gura Canliei , între anii 1974-1976
şi 1978-1980, au fost publicate de M. Irimia în
anul 1981 rn. Materialul ceramic descoperit este
majoritar roman timpuriu, dar autorul cercetărilor
spune că a surprins parţial şi câteva complexe
arheologice romano-bizantine, cu material carac-
teristic: amfore „cu coaste" sau cu striuri dese şi
uşor ondulate • Din categoria ceramicii de bucă­
134
tărie au fost descoperite fragmente de oale cu
pasta roşcată cărămizie sau cenuşie cărămizie,
aspră şi cu nisip în compoziţie, cu buza --de
obicei- evazată, uneori canelată, gâtul scurt şi
torţile groase. Descoperirea unor tuburi de
apeduct, cărămizi, olane şi ţigle arse intens,
vitrifiate, constituie un argument pentru existenţa
în zonă a unor instalaţii specializate în arderea
135
materialelor de construcţie . În cele şase
campanii au fost cercetate câteva cuptoare, alte
trei au fost identificate pe malul Dunării, dar nu
au fost cercetate până în 1981.
Alţi doi cercetători constănţeni, M. Bucovală
şi Gh. Papuc, publicau în anul 1981 rezultatele
campaniei din anul precedentD 6 efectuate în
fortificaţia de la Ovidium. După materialul
arheologic descoperit 138 , se pare că fortificaţia a
139
fost construită în secolul al IV-iea p. Chr. şi a
funcţionat până în secolul al VI-lea sau chiar
începutul secolului al VII-iea p. Chr.
14
Chiar °
dacă a suferit o distrugere violentă în prima jumă­
tate a secolului al Vl-lea p. Chr, a continuat să fie
locuită, însă funcţionalitatea defensivă a obiecti-
131
Suceveanu 1979. 256.
11
Canlia. com. Lipni\a. jud. Constanţa.
" Ia suprafa\ă (Bucovală, Papuc 1981, 215).
133
lrimia 1981.
114
Specifice secolelor V-VI p. Chr.: vezi Rădulescu 1976,
I 07-11 O. nr. 8, I O. pi. 8. 11: Scorpan 1976. 159. tip VII-A.
pi. VIL XXXII. 163. tip Vlll-13. pi. VIII. 1-3 şi XXXIII:
lrimia 1968, 386-388 şi fig. 13/I. 4-7. 9-10. 14.
m lrimia 1981. 115.
Bucovală. Papuc 1981.
116
1.17 În colţul de sud-est al comunei, la I O km nord de
Constan\a. pc malul lacului Mamaia.
138
Monede. fragmente de amfore târzii ornamentate cu
striuri orizontale ondulate sau drepte. fragmente de farfurii
sau platouri cu decor ştampilat. opaiţe.
9 148
1.1 Un quadriburgium.
140
În secolul al VII-iea p. Chr. nu mai poate fi vorba de
aspectul defensiv al fortificaţiei. ci de o locuire care
continuă între zidurile burgului.
113
141
vului fusese abandonată • În acelaşi articol
autorii spun că, în urma unor periegheze, au fost
identificate alte şase puncte fortificate pe malul
fostului golf al Mării Negre care au funcţionat şi
142
în perioada romano-bizantină: Tomis , Enisala
1143 , Enisala i , Babadag-Topraichioi şi
44 145
146
Palazu Mare •
Unul dintre loturile ceramice romano-
bizantine importante din Dobrogea este cel
147
semnat de Al. Suceveanu , care cuprinde mate-
rialul descoperit cu prilejul cercetărilor sistema-
tice din anii 1969 şi 1970, în sectorul central al
cetăţii, la Basilica Episcopală. Autorul prezintă
separat ceramica din fiecare nivel existent în
zonă, astfel că pot fi observate diferenţele tipolo-
gice şi cantitative existente între perioadele isto-
rice surprinse acolo. Din cele 248 de fragmente
ceramice, doar 77 provin din straturile mai
148
timpurii , restul de 171 fiind datate în secolele al
VI-lea şi al VII-iea p. Chr. Chiar dacă cele două
149
secţiuni reprezintă doar aproximativ 5,5% din
suprafaţa vizată atunci şi materialul este destul de
fragmentar, acest lot ceramic este foarte important
pentru că provine dintr-o zonă compactă, una
dintre puţinele „insule" păstrate la Histria •
150
Importanţa studiului se datorează şi faptului că la
Histria au fost identificate două niveluri datate
sigur în secolul al VI-lea p. Chr., iar cantitatea
mare de material ceramic permite urmărirea
evoluţiei tipologice a ceramicii romano-bizantine
până la începutul secolului al VII-iea p. Chr.
141
Bucovală, Papuc 1981, 215; situaţie similară la
Tropaeum Traiani (vezi Papuc 1977, 357-360).
142
În zona cea mai sudică a lacului, în apropierea cişmelei,
între şoseaua care merge spre Mamaia şi lac, pe un
promontoriu. Autori susţin că există mult material ceramic
Pe malul lacului Babadag. la cca. 8 km de fortificaţia de
143
la Babadag, pe un promontoriu (Bucovală, Papuc 1981.
216).
144
Sarichioi. jud. Tulcea. Pc malul lacului Babadag, la cca.
8 km. de fortificaţia de la Babadag şi la est de Enisala I
(Bucovală. Papuc 1981, 216).
La 2 km nord de Babadag. pe malul lacului cu acelaşi
145
nume. pe un promontoriu (Opaiţ 1979: Bucovală, Papuc
1981, 216).
Jud. Constanţa, la 3 km sud-est de fortificaţia de la
146
Ovidiu (Bucovală. Papuc 1981, 215).
147
Suceveanu 1982.
Secolele IV-V p. Chr.
Repartizarea pe nivele este următoarea: li B = 15; III A
149
= 22: III B = 14: IV B = 82: V A= 67; V B = 22.
150
Suceveanu 1982, 104.
 Alexandru
Descoperirea ceram1c11 mai sus amintite aduce
date noi în legătură cu schimbările pe care
ceramica romană târzie le-a suferit între secolele
al IV-iea şi al Vl-lea p. Chr. şi pe care majoritatea
cunoscătorilor le vedeau în secolul al IV-iea p.
Chr. La Histria schimbarea este surprinsă pe la
mijlocul secolului al V-lea p. Chr., astfel că este
foarte posibil ca modificările survenite să nu fie
identificate corect pentru simplul motiv că nu
existau încă loturi ceramice datate cert în acest
secol. Ceramica de lux 151 şi majoritatea amfo-
relor, surprinse în toate nivelurile, erau importate
din centre microasiatice sau constantinopolitane,
având analogii perfecte 152 , dar nu sunt excluse
nici cele africane. Ceramica de uz comun şi o
parte din amfore au analogii la Tropaeum Traiani,
dar nu şi la Jatrus, unde există material produs în
atelierele nicopolitane 153 , motiv pentru care este
considerată ca fiind produsă undeva în jurul unui
marc oraş dobrogean 154 • Autorul nu exclude
existenţa unei a treia grupe, cea locală, care poate
cuprinde modele orientale, africane sau
provinciale, produse la Histria, care poate fi
dovedită prin cercetări interdisciplinare. Pentru a
obţine informaţii cât mai apropiate de realitate,
este necesară o corelare a informaţiilor arheo-
logice cu cele oferite de epigrafie, numismatică
15.
sau demografie '.
Necropola romano-bizantină de la Callatis
(Mangalia, jud. Constanţa) a beneficiat de o
monografie publicată în anul 1980 şi semnată de
C-tin Preda 156 • În cazul acestui sit arheologic
trebuie semnalat dezechilibrul dintre importanţa şi
cantitatea mică de material ceramic publicat până
în prezent. Deşi au trecut treizeci de ani de la apa-
riţia lucrării lui C-tin Preda, aceasta rămâne
singura dedicată ceramicii romane descoperită la
Callatis. Singurii specialişti care au mai publicat
ceramică descoperită la Callatis sunt A. Opaiţ,
într-o lucrare dedicată producţiei ceramicii locale
şi de import din Scythia Minor şi D. Paraschiv
157
151
Boluri. cupe. platouri.
1 2
; Suceveanu 1982. 105.
15 1
· /\telierele de la Butovo. 1-iolni\a şi Pavlikeni (Bulgaria)
au asigurat. se parc. o unili:irmitatc surprinzătoare a
ceramicii din Moesia Inferior (Suceveanu 1982. I05).
154
Suceveanu 1982. I05.
i;; Panella 1983. 61, 62.
;„ Preda 1980.
1
1 7
; Opai\ 1996. 112. PI. 45/1.2; 115-116. PI. 46/4: 116-117.
114
Bădcscu
într-o lucrare despre amforele romane şi romano-
bizantine în zona Dunării de Jos 158 • Adăugăm în
această listă restrânsă lucrările publicate între anii
1967 şi 1976 de C. Iconomu 159 despre opaiţele
greco-romane existente în Muzeul de Istorie
Naţională şi Arheologie din Constanţa, pe I.
Barnea 160 , precum şi două articole semnat de
C-tin Scorpan care amintesc o amforă descoperită
la Callatis 161 •
În anul 1982, după săpăturile de la
Fântânele 162 , trei arheologi din colectivul de la
Histria 163 au organizat periegheze în teritoriul
cetăţii antice, prilej cu care au identificat aşezarea
romană numită în literatura de specialitate Histria
13 164 • Cercetările făcute în anii 1982 şi 1983 au dus
la concluzia că aşezarea a fost întemeiată în prima
jumătate a secolului al Ii-lea p. Chr. Pe la jumă­
tatea secolului al Iii-lea p. Chr. aşezarea a fost
distrusă
165
şi, probabil, locuirea a fost reluată la
sfârşitul aceluiaşi secol. Din păcate, stratul roman
târziu 166 , afectat de lucrările agricole, nu a putut fi
surprins nici în plan şi nici în relief, situaţie
întâlnită şi la Fântânele. Totuşi, descoperirea a
două monede (una de la Constanţiu II şi alta de la
Constant, emisă între 341-346) poate fi un
argument pentru locuirea aşezării în prima parte a
secolului al IV-iea p. Chr. Chiar şi în aceste
condiţii situl rămâne important pentru că, alături
de cele de la Fântânele 167 şi Sinoe-Vicus 168 ,
formează „clubul" select al aşezărilor rurale ro-
mane din teritoriul Histriei care au fost cercetate
sistematic.
PI. 47/6: 120--121. PI. 50113-15: 123-124. PI. 51/10.
l5R Paraschiv 2006. 86--87. 111. nr. cat. 28. pi. 20/28.
iw lconomu 1967: lconomu 1976.
160
Barnea 1968. 492. 542. Fig. 53/3. 4 (un capac şi un tipar
de capac pentru vesela de bucătărie).
161
Scorpan 1975. 275-276. PI. IV /6: Scorpan 1976. PI. X/2.
162
Organizate de /\I. Suceveanu în anul 1978 (vezi
Suceveanu 1979).
163
V. Lungu. O. Bounegru. /\I. /\vram.
164
La 1,5 km sud-sud-est de salul Istria şi 200 m vest de
lacul Istria. pc o pantă lină a unui deal: Lungu. Bounegru.
Avram 1984.
16
; Ipoteza se bazează pe depistarea unui strat cu urme de
arsură.
166
Este posibilă o locuire romană doar în prima jumătate a
secolului al IV-iea p. Chr.
167
Suceveanu 1979.
168
Canarachc 1953 (rezultatele cercetării nu au fost decât
parţial publicate în acest articol).
 Istoricul cercetârilor asupra ceramicii romano-bi=anline din Dobrogea

În acelaşi an a apărut un articol, semnat de
N. Haquche şi O. Bounegru, dedicat opaiţelor
greceşti şi romane din colecţiile Muzeului
Brăilei .
169
În anul următor ( 1983) au fost descoperite la
Constanţa, în triunghiul format de bulevardele
Republicii şi I Decembrie cu strada Basarabi,
câteva morminte romane. În timpul săpăturii de
identificau alte trei aşezări rurale romane târzii.
Prima este situată la 1 km nord de băile Nuntaşi,
acolo unde a fost descoperită o mare cantitate de
cărămizi pe o suprafaţă redusă, ceea ce indică
urme de construcţii. La aproximativ 500 m
distanţă au fost descoperite numeroase fragmente
ceramice din epocă romană târzie 186 • A doua
aşezare , numită de autori Nuntaşi Băi 111 , se
187

salvare numărul lor a ajuns la 30, dintre care 29 au află la 300 m est-sud-est faţă de intersecţia cu
şoseaua Năvodari-Mihai Viteazu , iar ultima
188
fost datate larg în secolele II-IV p. Chr. şi unul
este localizată pe „Dealul Mormintelor" , de pe
170 189
singur în secolul al Vl-lea p. Chr. , toate fiind
publicate de C. Chera-Mărgineanu şi V. Lungu în raza comunei Mihai Viteazu. Materialul ceramic
171
anul 1984 . Inventarul ultimului mormânt, fonnat recoltat în cele trei puncte, datat în secolele IV-VI
dintr-o oală mare de bucătărie, fragmentară, cu p. Chr., este păstrat în depozitele şantierului
caneluri pe corp şi toartă şi un opaiţ, ambele datate Histria.
în secolul al Vl-lea p. Chr., era asociat cu o cata- Acelaşi grup de arheologi, cărora li s-a
ramă din fier care are --de obicei- o datare mai alăturat E. Alexandrescu, au publicat în anul 1986
timpurie . Autorii articolului au găsit analogii cercetărilor
172 190
al treilea articol dedicat
pentru vasrn în patru aşezări din Scythia Minor: perieghetice din teritoriul cetăţii Histria. Numai
7,01111s. 114 , D.mogetw . 11s , Saci.dava 116 şi. N'icu 1iţe
. 11n . 191
unul dintre punctele identificate atunci , situat
Pentru opaiţ
178
există analogii la Dinogetia ,
179
pe malul stâng al Casimcei, în punctul numit „La
Tiropaewn 7.ratam . .180 , Ca liatzs. 181 , dar şt. Ia pământul galben" , se încadrează, prm
192

„1II1ena sau m an110111a. 18:1 şt. Asta. M.1ca- 184 .

182 A p
La doi ani după perieghezele care au dus,
între altele, la descoperirea aşezării rurale Histria
13, câţiva arheologi 185 din colectivul „histrian"
materialul ceramic descoperit, în perioada romană
târzie. Materialul arheologic este, ca şi în cazul
celorlalte periegheze, depozitat la Histria.
Într-un articol apărut în anul 1987, A.
Opaie ' prezintă 20 de amfore romane de mare
9

1 194
"'J Har\uchi:. Bounegru 1982. 221-233. capacitate pe care le împarte în patru tipuri , trei
170
fiind produse până în perioada
Mormântul 30. 195
dintre acestea
Chera-Mărgineanu. Lungu 1984.
171

172
Si:colcle IV-V p. Clu. romana tarz1e . Ţ'1pu 1 II are o varianta
- A • 196 . -197 ,
171
Chera-Mărgineanu. Lungu 1984. M. 30. pi. VI. 52. 125. databilă între jumătatea secolului al IV-iea şi se-
174
Chi:lu\ă-Georgi:scu 1977. 254. pi. 112 (complex funerar colul al Vl-lea p. Chr., care este documentată la
din si:colul VI p. Chr.). (' .d
rn Barnea 1966. 255. lig. 1411-2 (datată în secolul VI p. 0ac1 ava 19s , D.mogetza . 199 r
, i ropaeum ir rawm . .200
,
Chr.).
Scorpan 1975. 308. PI. XII. tip C. 9 (datată în secolul VI
170

p. Chr.).
Baumann 1977. 256. pi. I. 2 (datată în secolele V-VI p.
177
La capătul de est al satului.
186
187
Chr.: găsită în subsolul basilicii paleocreştine de la Avram. Bounegru, Chiriac 1985, 123.
188
Niculi\i:I). Pe malul nordic al pârâului Duingi Dere. în dreptul
178
Chera-Mrirgincanu. Lungu 1984. M. 30. pi. VI, 51. 125. podului peste care trece şoseaua amintită. -.........
179
În apropierea unei concentraţii de tumuli.
189
Barnea 1966. 243. lig. 511-3 (datat în secolul al Vl-lea
190
p. Chr.). Alexandrescu el a/ii 1986.
180 191
Barnea el a/ii 1979. 222. lig. 173 (nivel VI 8. datat în Palazu Mic.
La I km nord-vest faţă de podul şoselei naţionale
192
sccolul al Vl-lca p. Chr.).
181
Necropola târzie. vezi Pn:da 1980. 181. pi. LI. M 9/2 Constan\a-Tulcea care traversează Casimcea
Opaiţ 1987.
193
(datat în sccolul al Vl-lca p. Chr.).
182 194
Perlzweig 1961. pi. 96. nr. 2927 (datat în secolul al Vl- Toate au între 4 şi 7 variante.
191
lca p. Chr. ): apud Chera-Mărgineanu, Lungu 1984. 116. Tipurile li-IV.
196
nota 38. /\u fost descoperite în multe puncte de pe teritoriul
18 1
· lvanyi. tip XIII. pi. XLV. 5: apud Chera-Mărgineanu. dobrogean.
197
Lumrn 1984. 116. nota 39. Varianta 7.
181 198
Menzel 1954. 98. pi. 80/2 (datat în sec. VI p. Chr.): apud Scorpan 1973b. 288. fig. 36/4.
Barnea 1966, 244. 257. fig. 8/6. 1311şi15/6-7.
199
Chera-Miirgineanu. Lungu 1984. 116. nota 37.
18
~ /\I. Avram. O. Bounegru. C. Chiriac. 200
Barnea el a/ii 1979, 190, lig. 168/3.7.

115
 Alexandru
ş1
202
llislricl 01 , Babadag-Topraichioi
203
Independenţa (Murighiol) • Al treilea tip,
existent încă din perioada elenistică, are cea mai
târzie variantă descoperită la Babadag-
Topraich ioi, datată în al doilea sfert al secolului al
V-lea p. Chr. Ultimul tip are o variantă,
descoperită la Independenţa (Murighiol/ , datată
04
în secolul al IV-iea p. Chr., dar există o altă
variantă descoperită la Roma într-un nivel din al
205
doilea sfert al secolului al V-lea p. Chr.
După săpăturile arheologice din aşezarea
Histria 13 , care au avut rolul de a aduce noutăţi
206
din punct de vedere stratigrafic şi cronologic în
teritoriul Histriei, a urmat cercetarea celor două
aşezări romane de la Cogealac , efectuată în
207
perioada 1984-1988. Aşezarea din punctul numit
„Bent" a avut două momente de locuire între a
doua jumătate a secolului al II-iea şi începutul
secolului al IV-iea p. Chr. Nu a fost surprins în
săpătură un strat de arsură sau cenuşă, motiv
pentru care distrugerea violentă a aşezării nu este
un scenariu posibil • Existenţa în zonă a unui
208
apeduct care alimenta Histria, precum şi
descoperirea mai multor monede din secolul al
IV-iea p. Chr., au impus efectuarea unor săpături
sistematice şi în aşezarea din punctul „Via lui
209
Ciurea" , rezultatele fiind prezentate în acelaşi
articol semnat de V. Lungu, O. Bounegru şi Al.
Avram. Materialele arheologice descoperite au
dus la concluzia că în acest punct a existat o
aşezare romană târzie, datată în prima jumătate a
secolului al IV-iea, cu un singur nivel de locuire.
Cum nici aici nu sunt urme de distrugere violentă,
este clar că nu toate aşezările rurale au fost
afectate de invaziile din secolul al III-iea p. Chr.
şi că unele au continuat să existe până în prima
jumătate a secolului al IV-iea p. Chr.
201
Amfora este expusă în Muzeul cetăţii Histria. nr. inv. V-
35141. dar nu sunt cunoscute condiţiile de descoperire.
202
Opai\ 1991a.
201
Opai\ 1991.
204
Colec\ia Muzeului Deltei Dunării. nr. inv. 40244 (apud
Opai\ 1987. 253, nota 45).
20
~ Opaiţ 1987. 253. nota 46 şi fig. 711.
206
Anii 1982-1983.
Lungu. Bounegru. Avram 1990: jud. Constanţa.
207
Cum este cazul aşezării din punctul Histria 13.
208
20
" La 1.5 km sud-est de comuna Cogealac. pe un platou
înalt tăiat de pânîul Cogealac.
116
Bădescu
Foarte importante sunt şi rezultatele
cercetărilor efectuate în fortificaţiile şi aşezările
de la Babadag-Topraichioi şi Independenţa
(Murighiol) publicate în anul 1991. Primul
210
studiu , referitor la Babadag-Topraichioi, este
semnat de A. Opaiţ, M. Zahariade, Gh. Poenaru-
Bordea şi C. Opaiţ. Au fost surprinse cinci
niveluri arheologice incluse în două faze de
locuire datate între deceniul şapte al secolului al
IV-iea şi mijlocul secolului al V-lea p. Chr.
Materialul ceramic prezentat în acest studiu,
fonnat din 235 de vase şi 30 de opaiţe, este
împărţit după funcţionalitate în patru mari grupe:
vase de transport şi depozitare, de masă, de
bucătărie şi de uz variat. Lotul folosit pentru sta-
tistici, mult mai numeros decât cel prezentat în
catalog şi cel desenat, este prezentat în cele şapte
tabele şi şapte diagrame şi este împărţit după cri-
terii ca: nivelul şi sectorul de descoperire, centrul
de producţie şi categoria, tipul sau varianta
ceramică în care se încadrează. Chiar dacă nu pot
fi definitive, statisticile bazate pe stratigrafie şi
tipologie oferă infonnaţii legate de raportul dintre
producţia locală sau provincială şi importurile
unui tip ceramic într-o anumită epocă istorică.
Pentru ceramica de la Independenţa
(Murighiol) , A. Opaiţ a optat pentru o
211
prezentare tipologică şi selectivă212 . Decizia sa
este motivată de faptul că materialul ceramic
roman târziu descoperit la Murighiol este mult
mai bine reprezentat în comparaţie cu perioadele
anterioare, fiind de peste 1200 de vase şi
fragmente. Catalogul cuprinde 325 de vase,
aproximativ un sfert din cantitatea totală, însă tot
materialul a fost inclus în studiile statistice.
Pentru a evidenţia fluctuaţiile cantitative între
anumite categorii şi tipuri ceramice, în funcţie de
nivelul de descoperire, autorul prezintă trei
grafice şi opt tabele, în cele din urmă fiind folosit
şi criteriul centrelor de producţie. Datorită
descoperirilor numismatice modeste, autorul
stabileşte doar o cronologie relativă pentru cele
opt niveluri romane târzii şi crede că o datare
absolută va fi posibilă după alte câteva campanii
de cercetări arheologice.
210 Opaiţ 1991 a.
211
Opaiţ 1991.
212
Opaiţ 1991. 167.
 fsloricul cerce/ărilor asupra ceramicii romano-bizanline din Dobrogea

În anul 1993 M. Bucovală publica un „Belciug", în secolul al IV-iea p. Chr. A doua

în care prezenta două construcţii
213
articol fază a zidului amintit este datată în secolul al VI-
214
funerare descoperite cu cinci ani mai devreme lea p. Chr. pentru că a înglobat una din
în curtea interioară a complexului comercial necropolele romane „intra muros". În acelaşi
Egreta 215 din Constanţa. Într-unul dintre ele au articol, C-tin Nicolae spune că în timpul
fost descoperite trei opaiţe întregi şi unul frag- săpăturilor de salvare din anii 1987-1988 a fost
descoperită ceramică getică de epocă romană şi
226
mentar datate în secolul al VI-lea şi începutul
secolului al VII-iea p. Chr. , două dintre ele
216
un fragment de vas cu monogramă creştină •
227

având analogii în lucrarea lui C. lconomu
. - opaiţe
dcd1cata . Ior greco-romane-?11 .
În timpul unor lucrări industriale, demarate
în anul 1987, au fost descoperite în fostul teritoriu
al anticului Carsium două necropole romane. În
vara aceluiaşi an, şase arheologi , de la Muzeul
218
Naţional de Istorie a României, au organizat
săpături de salvare în timpul cărora au fost
descoperite aproximativ 45 de morminte în prima
necropolă. Pe baza unui inventar foarte
sărăcăcios , publicat într-un raport preliminar
219
220
În anul 1995 a fost publicată o lucrare
dedicată aşezărilor rurale antice din zona gurilor
Dunării din perioada cuprinsă între secolul I p.
Chr. şi secolul al IV-iea p. Chr. semnată de
228
V.H. Baumann. Într-unul din cele cinci capitole
este prezentată aşezarea de la Teliţa-Amza 229 care,
ca şi în epocile anterioare celei care ne interesează
în studiul de faţă, a fost locuită în perioada
romană de o populaţie getică şi a cunoscut
extinderea maximă în secolul al IV-iea p. Chr.
când ocupa o suprafaţă de 42 de hectare. În

şi în cadrul unor manifestări locale din anii 1988- comparaţie cu celelalte două obiective care se
1989, necropola este datată între secolele al II-iea încadrează în perioada vizată -aşezarea de la
şi al Vl-lea p. Chr. A doua necropolă romană de Sarichioi, punctul „Sărătura" şi ferma de la Teliţa­
la Carsium, a fost cercetată2 de arheologii de la
21
Valea Morilor- aşezarea de la Teliţa-Amza are
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din analogii perfecte cu prima amintită precum şi cu
nJ . M atcna . Iu I arheo Iogic--·
. ni este datat
Constanţa ___ cea de la Frecăţei 230 . Autorul prezintă cataloage
între secolul I p. Chr. şi al Vl-lea p. Chr.m În selective care cuprind 334 de obiecte descoperite
anul 1993, într-un articol despre topografia în campaniile din anii 1987-1988, dintre care mai
Carsiwn-ului 225 , C-tin N icolac aminteşte mult de jumătate reprezintă ceramică de perioadă
săpăturile de salvare din cele două necropole şi romană. Din cele 178 de fragmente ceramice
foloseşte rezultatele acestora pentru datarea aproximativ I /3 sunt datate în secolele al III-iea şi
fo1tificaţici. Autorul datează, ,,după ceramică", al IV-iea p. Chr. sau chiar li-IV p. Chr., foarte
prima fază a zidului de incintă, care uneşte larg din păcate, motiv pentru care trebuie să fie în
fo1tificaţiilc de pe Dealul „Cetăţii" şi Dealul atenţia noastră măcar în eventualitatea unei
discuţii despre fonnele ceramice romane
descoperite în aşezările rurale din Dobrogea între
211
Bucovală 1993.
21
" Starea de conservare era proastă pentru că au fost secolele al IV-iea şi al VI-lea p. Chr. Sunt de
profanate în antichitate. reţinut şi cele două „magazii" de chiupuri, în care
' Comrlcx aflat la capătul dinspre gară al străzii Traian.
21
211
' Bucovală 1993. 212.
au fost descoperite şapte asemenea vase, datate cu
217
Opai\ele cu numerele de inventar 37584 şi 37585 (vezi monede de la Diocleţian (295-298) şi Constanţiu
lconomu 1967, 27. tip XXX. lig. 53-56. 137-138. 1ig. 160. II (355-361 ), care aparţin ultimei faze de locuire
nota 714.
218
D. Popovici. L Bătrâna. /\.. Bătrâna. C. Buzdugan. E.
de la Teliţa-Amza. Catalogul selectiv cuprinde
OberHinder-Târnoveanu. Al. Bolomey. 115 fragmente ceramice, majoritatea databile în
'' Un ulcior şi câteva mărgele.
21
secolele al II-iea şi al III-iea p. Chr., dar între
22
(1Pn:zcntat la Sesiunea anuală na\ională de la Sibiu. în
anul 1988. acestea există şi cinci datate de autor în ultimul
221
În anii 1987. 1988.
222
I'. I laşotti. /\.. Murat. Tr. Cliantc şi G. Custurea. 226
Pc strada Vadului. în gropi mcmţjere.
22 1
· Opai\e. legule. monede. catarame (dintre care una datată Bouncgru. llaşotti. Murat 1989. 280 şi urm.
227
228
în secolele V-VI p. Chr.). Baumann 1995.
Bounegru. I laşotti. Murat 1989. 280 şi urm.
221 229
Jud. Tulcea.
22 210
' Nicolae 1993. Baumann 1991 a.

117
 Alexandru
veac de locuire. Cu siguranţă că puţinătatea
materialului ceramic roman târziu se datorează
lucrărilor din perioada interbelică pnn care s-a
unnărit distrugerea „organizată a stratului
. . „111
arheo Iog1c superior -· .
Cu prilejul cercetărilor arheologice din anul
1982 au fost descoperite pe Valea Teliţei patru
obiective din epocă romană, între care două ferme
aflate la 2,5 km distanţă între ele. Materialul
ceramic descoperit la fenna romană din punctul
,.Hogea", publicat de V.H. Baumann, provine din
cele două niveluri de locuire ale aceluiaşi strat de
cultură şi se încadrează în formele frecvente din
secolul al IV-iea p. Chr. În perimetrul amintit,
unde au fost cercetate şi patru cuptoare, a fost
descoperită o cantitate importantă de ceramică din
care autorul a publicat 23 de obiecte: amfore,
boluri, oale-borcan, căni, suporţi şi capace,
232
aproape trei sferturi fiind întregi sau întregibile .
În următorul capitol al aceleiaşi lucrări este
publicată ceramica recoltată din umplutura
cuptoarelor şi din gropile aferente acestorarn.
Lotul publicat cuprinde 190 de piese şi este foarte
variat, demonstrând diversitatea tipurilor de vase
fabricate aici în secolul al IV-iea p. Chr.rn La
finalul studiului autorul împarte ceramica în zece
catcgori i235 , prezentând numeric şi procentual
repa1tizarea materialului într-un tabel şi o
diagramă.
ş1
236
J\rticolclor semnate de Em. Popescu
Jl7
Gh. Papuc- . dedicate ceramicii cu decor
ştampilat de la Histria şi Tomis, li s-a adăugat o
lucrare semnată Em. Popescu 238 , în care un studiu
este dedicat antichităţi lor paleocreştine desco-
perite la Flistria.
În anul 1996 contribuţiile lui FI. Topoleanu,
prima în care sunt prezentate 3 5 de farfurii,
fragmentare sau întregi, descoperite la
1
" Baumann 1995. 174.
212
Baumann 1995. 268-397.
2 13
· Baumann 1995. 398--<137.
211
Studiul a fost pn:zcntat în anul 1994 la al XIX-iea
Congn:s lntcrna\ional Rci Crctariac Romanac Fautorcs de
la Timişoara şi a apftrut în volumul l~tudcs sur la ccramique
romainc el daco-romainc de la Dacic et de la Mcsie
lnlcricurc. Timişoara. 1997. 31-53 + 14 pi.
Oale. oak horcan. oale cu două toarte. strachinc.
235
castroane. capace. căni\e. ulcioare. amfore. opaiţe şi suporţi.
21
'' Popescu 1965.
217
Paruc 1973.
21
· K Popescu 1994.
118
Bădescu
Halmyris2 39 , precum şi una despre centrul de
producţie a opaiţelor din acelaşi sit • Materialul
240
ceramic, împărţit după decor în 4 tipuri cu 15
modele diferite, este inclus într-un tabel statistic
în care criteriile de clasare sunt: nivelul
arheologic în care a fost descoperit, datarea, starea
de conservare, compoziţia pastei, decorul şi
centrele de producţie. Cele 35 de farfurii datează
din perioada cuprinsă între secolul al V-lea şi
începutul secolului al VII-iea p. Chr. şi au
analogii în zona orientală a imperiului şi nordul
Africii.
În acelaşi an a fost publicat un articol semnat
de V. Georgescu şi M. Ionescu , dedicat
241
mormintelor creştine descoperite în necropola
romano-bizantină de la Callatis. Autorii sunt
interesaţi de monumentele, elementele arhitec-
tonice şi obiectele cu caracter creştin, motiv
pentru care nu amintesc decât obiectele ceramice
care au reprezentări sau înscrisuri specifice .
242
Printre altele este prezentat şi un opaiţ, descoperit
în mormântul numărul 5. care este decorat pe
243
toartă cu o cruce şi are analogii la Capidava .
244
fi. Topoleanu revine în anul 1999 cu un
raport despre rezultatele cercetărilor arheologice
din zona basilicii trinavate de la Argamum, în care
este documentată o locuire romană târzie în
secolele al V-lea şi al VI-lea p. Chr., eventual
chiar începutul secolului unnător. În două dintre
cele 18 fotografii prezentate apar câteva chiupuri
descoperite în anii 1991 şi 1992 care sunt datate
la începutul secolului al VII-iea p. Chr., în ultimul
nivel de locuire al sitului, atunci când sistemul
defensiv al fortificaţiei rusesc dezafectat.
În anul 2000 apărea la Tulcea o lucrare 2 ~ 5
semnată de acelaşi fi. Topoleanu, în care cerami-
ca este ,.exploatată" sistematic iar concluziile sunt
pe măsura efortului depus. Lucrarea este foarte
bine organizată, unitară, riguroasă şi clară, oferind
specialiştilor un instrument de lucru care mai
umple câteva goluri referitoare la antichitatea
Dobrogei şi m1 numai. Foarte utile sunt graficele
219
Topolcanu 1996.
2
·W Toroleanu I 996a.
241
Georgescu. Ionescu 1996.
242
Capace. opai\e.
241
Covacet: Corhu 1991, 289. lig. I, 8. 9.
244
Topoleanu 1999.
w Topoleanu 2000.
 Istoricul cercetărilor asupra ceramicii romano-bi=antine din Dobrogea
care prezintă procentual repartiţiile în funcţie de
categoria ceramică, starea de conservare, zona de
producţie (pe niveluri sau în general) şi perioada
de fabricare. Acestea sunt dublate de tabele, mult
mai detaliate, care oferă statistici legate de
repartiţia pe niveluri. starea de conservare, zona şi
centrele de producţie a ceramicii romane şi
romano-bizantine descoperite la Halmyris. Din
cele 2106 de fragmente ceramice sau vase
ceramice prezentate în lucrare, 2040 provin de pe
nivelurile romane târzii. Este adevărat că acest
fapt se datorează sistemului de cercetare utilizat la
Halmyris care a permis doar în primele campanii
cercetarea parţială a nivelurilor timpurii .
246
Condiţiile care au dus numai la investigarea
straturilor romane târzii nu sunt de discutat aici şi
acum. important este că aproape 97 % din
materialul ceramic publicat de FI. Topoleanu este
datat între secolele al IV-iea şi al VII-iea p. Chr. şi
că acesta formează cel mai important lot ceramic
publicat în România.
În acelaşi an, 2000, FI. Topoleanu publica
încă două articole: unul referitor la ceramica
romană şi romano-bizantină locală sau importată
la Halmyris din nordul Africii 147 . Acestui articol i
se adaugă unul referitor la formele Hayes 3 şi
I-layes I O şi un studiu despre ceramica descoperită
248
la Halmyris. în monografia dedicată acestui sit •
Se cuvine a aminti aici contribuţia foarte
importantă a lui D. Paraschiv care a publicat, între
anii 2000 şi 2006, şase articole referitoare la
amforele romano-bizantine care au circulat la
1
Dunărea de Jos 2· 'J, la care se adaugă un alt articol
semnat de acelaşi autor împreună cu C-tin
250
Băjenaru . Într-unul din articole , autorul
251
prezintă punctul lui de vedere în legătură cu
originea, răspândirea şi datarea unor amfore
conice romano-bizantine, incluse de specialişti în
mai multe tipuri şi forme 252 • D. Paraschiv împarte
m Topolcanu 2000. 253.
m Topolcanu 2000a.
21
· X Topolcanu 2003. 190-245.
219
Paraschiv 2001: Paraschiv 2002: Paraschiv 2002a:
Paraschiv 2003: Paraschiv 2004: Paraschiv 2004a.
>o Paraschiv. Băjrnaru 2003.
2 1
' 1'<1raschi1· 2061.
252
/cest (tip 100). lkltn\n Lloris (forma 78). Rădulescu (tip
9). Scorpan (tip XVll-R). Opai\ (tip IX: I <1. b. c. d). Bottger
(tip I. rorma 6 şi tip III. forma 2). Kuzmanov. (tipurile X şi
X I). Empcreur-Picon. (tip "Sclcucia I"). Krnpivina (tip 29).
119
recipientele, în funcţie de capacitate şi de micile
variaţii ale formei, în patru variante şi constată
253
diferenţe de datare între zonele occidentale şi
254
cele orientale. Majoritatea amforelor prezentate
-13 la număr- provin din niveluri datate în
Dobrogea între sfârşitul secolului al IV-iea şi
începutul secolului al VI-lea p. Chr., iar în zona
nord-pontică sunt descoperite în contexte
arheologice datate până în al treilea sfert al
255
secolului al VI-lea p. Chr.
Celor şase articole de mai sus li se adaugă un
altul dedicat ceramicii romane descoperite la
A rgamum 256 , •m sectoru I extra muros ş1,- cu
siguranţă cea mai importantă contribuţie a sa de
până acum, o lucrare în care tratează amforele
romane şi romano-bizantine descoperite în zona
Dunării de Jos • Aceasta din urmă este, în opinia
257
noastră, cea mai reuşită încercare de prezentare a
unei categorii ceramic -amforele- care a fost
publicată în România.
O altă lucrare importantă, apărută în anul
258
2003, este semnată de I. C. Opriş • Cea mai
mare parte a pieselor prezentate au fost
descoperite într-un complex închis, horreum-ul
259
roman târziu , datat între secolul al IV-iea şi
ultima parte a secolului al VI-lea p. Chr.
Departajarea vaselor este făcută după formă şi
funcţionalitate, iar în cadrul fiecărui capitol se
apelează şi la criteriul morfologic. În capitolul doi
sunt prezentate fonnele ceramice întâlnite la
Capidava: amfore, vase de bucătărie (oalele
lucrate cu mâna şi la roată lentă merită o discuţie
mai largă legată de posibila lor origine şi
populaţia care le-a folosit), vase de servit, vase cu
destinaţie funerară sau liturgică. Opaiţelor le-a
fost rezervat un capitol separat, în această lucrare
fiind prezentate 48 din cele aproximativ 200
descoperite la Capidava. Lucrarea este de
importanţă maximă pentru cunoaşterea ceramicii
Sazanov (tipurile 12 şi 14). Bjclajac (tip XIII): vezi
Parnschiv 200 I. 459.
253
Databile între sfârşitul secolului al IV-iea şi secolul al
V-lea p. Chr.
m Amforele sunt datate între secolele al Iii-lea şi al V-lea
p. Chr.
255
A. Sazanov. apudParaschiv 2001. 459, nota 12.
Zlb Paraschiv 2006a.
257
Paraschiv 2006.
258
Opriş 2003.
259
Numit şi .. corpul de gardă"".
 Alexandru
romane târzii din zona limes-ului şi, în general, a
activităţii economice din Scythia Minor şi
împrejurimi, motiv pentru care va fi cu siguranţă
folosită de arheologii care se ocupă de ceramica
romană târzie din partea orientală a imperiului şi
nu numai.
În anul 2003 M. Angelescu şi A. Bâltâc
publică un studiu
260
referitor la sondajul „a" din
sectorul central al cetăţii Histrid- , în care
61
prezintă, pe lângă ceramica greacă, 38 de
fragmente ceramice romane dintre care 13 pot fi
datate şi în secolul al IV-iea p. Chr. Nivelurile
surprinse în săpătură sunt prezentate separat, iar
ceramica de perioadă greacă şi romană este
prezentată în două cataloage diferite 262 .
Un alt lot ceramic important, descoperit la
Histria în timpul cercetărilor de la Basilica
Episcopală, a fost publicat în anul 2007 într-o
lucrare dedicată acestui monument . Cele 116
263
fragmente ceramice au fost împărţite în şase
categorii: veselă pentru servitul mesei (37); veselă
pentru servitul lichidelor (3); veselă de bucătărie
(20); amfore (27); capace de amforă (8) şi opaiţe
(21 ).
Încercând o privire retrospectivă asupra
studiilor dedicate ceramicii romane în general, şi
în mod special celei romane târzii descoperită pe
teritoriul dobrogean, pot fi trase concluzii în
legătură cu modul de publicare, cantitatea de
ceramică descoperită sau importanţa pe care a
căpătat-o aceasta în special în ultimele trei
decenii.
În perioada interbelică au fost publicate doar
câteva artefacte ceramice. fapt datorat în special
lui V. Pârvan. Această perioadă de început pentru
studierea ceramicii în România se caracterizează
prin lipsa interesului pentru materialul ceramic
care, dacă nu era reprezentat prin piese deosebite,
nu reprezenta o prioritate.
De la sfârşitul deceniului cinci al secolului
trecut şi până la începutul celui de-al şaptelea,
260
Angi:lescu. Bâlt<ÎC 2003. I 04-107.
2
r>1 Săpăturile de la Basilica Episcopală au început în anii
1969-1970 (vezi Suceveanu. Scorpan 1971) şi au fost
reluate în 1984 (Scopul principal era cercetarea acestui
monument construit în prima jumătate a secolului al Vl-lea
p. Chr.).
262
În total 179 de vase ceramice fragmentare sau întregi.
261
Suceveanu 2007. 204-221. l'I. 1-{j.
120
Bădeseu
ceramica era amintită rar în rapoartele de
săpătură, iar atunci când existau asemenea
informaţii se refereau la categorii ceramice mari
sau piese speciale.
După anul 1960 au unnat trei decenii
importante din acest punct de vedere pentru că au
fost făcute multe cercetări şi o parte importantă
din materialul descoperit a fost publicat. În
perioada mai sus amintită multe dintre săpăturile
arheologice efectuate au fost de salvare, urmare a
descoperirilor întâmplătoare dintr-o perioadă în
care se construia foarte mult în toată ţara.
După 1990 ritmul de publicare a
materialului ceramic roman a rămas important,
însă schimbările pozitive sunt de remarcat în
privinţa modalităţilor de publicare. Au fost
publicate câteva loturi ceramice importante care
au umplut mari goluri în acest domeniu şi au
redus decalajele existente între zona geografică în
care ne aflăm şi vestul Europei. Dacă ne raportăm
la zona Dunării de Jos, numărul siturilor cercetate
şi cantitatea de material ceramic publicat, situaţia
Dobrogei nu este dramatică, însă decalajele dintre
zonele mediteraneană şi pontică sunt multe,
importante şi, din păcate, nu se datorează în
totalitate motivelor financiare. Lipsa unei
metodologii comune pe care să o folosească toţi
cei implicaţi în acest proces minimalizează
rezultatele obţinute. Suntem în faţa unui uriaş
puzzle din care hem doar câteva piese. Evident
că o parte importantă a pieselor sunt pierdute
definitiv şi că imaginea nu va fi completă
niciodată, însă unele pot fi recuperate de sub
munţii de ceramica uitată prin depozitele
muzeelor şi şantierelor arheologice. Altfel, vom fi
condamnaţi la necunoaştere, la crâmpeie de
informaţie care nu pot forma un „întreg".
 Istoricul cercetărilor asupra ceramicii romano-bizantine din Dobrogea

BIBLIOGRAFIE

Alexandrescu el a/ii 1986 - E. Alexandrescu, Al. A vrarn, Oe. Bounegru, C. Chiriac, Cercetări perieghetice în
teritoriul Histrian (li), Pontica, XIX, 1986, p. 243-252.
Angelescu, Bâltâc 2003 - M. V. Angelescu, A. Bâltâc, Sondajul „a" din Basilica Episcopală de la Histria,
Pontica, XXX-XXXVI, 2002-2003, p. 85-122.
Ariccscu 1971 - A. Aricescu, Noi date despre cetatea de la Hârşova, Pontica, 4, 1971, p. 351-370.
Avram, Bounegru, Chiriac 1985 - Al. Avram, Oe. Bounegru, C. Chiriac, Cercetări perieghetice în teritoriul
Histriei (I), Pontica, XVIII, 1985, p. 113-124.
Barbu 1971 - V. Barbu, Din necropolele Tomisului, StCerclstorV, 22, 1971, I, p. 53-65.
Barnea 1958 -1. Bamea, Monumente de artă creştină descoperite pe teritoriul R.P.R„ ST, 5-6, seria 11-a, 1958,
p. 287-31 o.
Barnea 1966 - I. Bamea, l 'incendie de la cite de Dinogetia au vf siecle, Dacia N.S„ X, 1966, p. 237-259.
Barnea 1968 - I. Bamea, Perioada Dominatului, în R. Vulpe, I. Barnea, Din istoria Dobrogei. Romanii la
Dunărea de Jos, li, Bucureşti, 1968, p. 337-556.
Barnea 1969 - I. Bamea, O casă romană târzie de la Dinogetia, StCerclstorV, 20, 1969, 2, p. 255-265.
Baroca el a/ii 1979 - I. Bamea, Al. Bamea, I. Bogdan-Cătănciu, M. Mărgineanu-Cârstoiu, Gh. Papuc, Tropaeum
Traiani, Cetatea, I, Bucureşti, 1979. •
Baumann 1977 - V. H. Baurnann, Câ~eva precizări rezultate din cercetarea monumentului paleocreştin din cam.
Niculi/el Oud. Tulcea), ActaMusNapoca, 14, 1977, p. 245-267.
Baumann 1980- V. H. Baumann, Cercetări arheologice dinferma romană de la Teliţa, MatCercA, XIV, Tulcea,
1980,p. 304-313.
Baumann 1984 - V. H. Baurnann, Raport cu privire la rezultatele cercetărilor arheologice de la Teliţa „ Izvorul
Maicilor"jud. Tulcea, 1979, Peuce, IX, 1984, p. 41-50.
Baumann 1984a - V. H. Baumann, Raport asupra cercetărilor arheologice efectuate în ferma romană de la
Teii/a, punctul la „Pod"jud. Tulcea, în anul 1980, Peuce, IX, 1984, p. 51-65, 457-472.
Baumann 1991 - V. H. Baumann, Un nou cuptor de ars material tegular, descoperit în ferma romană târzie de la
Teii/a, punctul .. la Pod",jud. Tulcea, Peuce, X, 1991, I. p. 105-107; li. p. 103-110.
Baumann 1991a - V. H. Baurnann, Cercetări arheologice pe valea Teii/ei (jud. Tulcea) I. Sondajul de la
Frecă/ei. Peuce, X, 1991, p. I 09-115.
Baumann 1991b - V. H. Baumann, Cercetări recente la bazilica paleocreştină din satul Nicu/iţei Oudeţul
Tulcea), Peuce, X, 1991, I. p. 121-125; li. p. 145-156.
Baumann 1995 - V. H. Baumann, Aşezări rurale antice în zona gurilor Dunării. Contribuţii arheologice la
cunoaşterea habitatului rural (sec. I-IV p. Chr.), Tulcea, 1995.
Baumann 1997 - V. H. Baumann, La ceramique utilitaire du li'" sieclefabrique par l'ojficina romana de Valea
Morilor (Teii/a departement de Tulcea}, Etudes sur la ceramique romaine et daco-romaine de la Dacic et de la
Mesie lnferieure, Timişoara, 1997, p. 31-53 + 14 pi.
Bogdan-Cătăniciu, Barnea 1979 - I. Bogdan-Cătăniciu, I. Bamea, Ceramica şi descoperiri mărunte, în Bamea
et a/ii 1979, p. 177-266.
Bouncgru, Haşotti, Murat 1989 - O. Bounegru, P. Haşotti, A. Murat, Aşezarea daco-romană de la Hârşova şi
unele aspecte ale romanizării în Dobrogea, StCerclstorV, 1989, 3, p. 273-294.
Houncgru 1989 - O. Bounegru, Contribuţii privind răspândirea şi cronologia ceramicii decorate în tehnica
harbotinei din Dobrogea romană, Pontica, XXI-XXII, 1988-1989, p. 99-111.
Bouncgru 2001 - O. Bounegru, Date stratigrafice recente privind reţeaua stradală din cartierul „Domus" de la
Histria, Pontica, XXXIII-XXXIV, 2000-200 I, p. 397-413. .
Bucovală 1984 - M. Bucovală, Date noi despre cercetările arheologice de la Ovidiu, Pontica, XVII, 1984, p.
153-156.
Bucovală 1993 - M. Bucovală, Cavou din secolul IV d. Chr. descoperit în necropola de vest a Tomisului, Pontica,
XXVI, 1993, p. 207-214.
Bucovală, Papuc 1981 - M. Bucovală, Gh. Papuc, Date noi de~pre fortifica/ia de la Ovidiu -municipiul
Cons/an/a (Campania 1980), Pontica, XIV, 1981, p. 211-216.
Bucovală, Paşca 1989 - M. Bucovală, C. Paşca, Descoperiri recente în necropolele de epocă romană şi romano-
hi:::antină la Tomis, Pontica, XXI-XXII, 1988-1989, p. 123-160.
Bucovală, Paşca 1991 - M. Bucovală, C. Paşca, Descoperiri recente în necropola romană de sud-vest a
Tomisului, Pontica, XXIV. 1991, p. 185-236.

121
 Alexandru Bădescu

Bujor 1958- Ex. Bujor. .')antierul arheologic Murighiol (r. Tulcea, reg. Constanţa), MatCercA, V, 1958, p. 373-
378.
Bujor 1960 - Ex. Bujor, .')antierul arheologic Murighiol (r. Tulcea, reg. Constanţa), MatCercA, VII, 1960, p.
297-300.
Canarache 1953- V. Canarache, Sinoe-Vicus, StCerclstorV, 4, 1953, 1-2, p. 136-138.
Cheluţă-Georgescu 1974 - N. Cheluţă-Georgescu, Complexe funerare din secolul VI e.n. la Tomis, Pontica, 7,
1974, p. 363-376.
Chera-Mărgineanu, Lungu 1984 - C. Chera-Mărgineanu, V. Lungu, Noi descoperiri din necropolele timitane,
Pontica, XVll, 1984, p. I 09-130.
Comşa M 1972 - M. Comşa, Elemente „ barbare" în zona Limes-ului Dunării inferioare în secolele al lll-lea şi
al /V-lea, Pontica, 5, 1972, p. 223-234.
Condurachi et a/ii 1959 - E. Condurachi, D. Pippidi, G. Bordenache, I. Stoian, S. Dimitriu, M. Coja, V. Eftimie,
C. Radu, P. Alexandrescu, Em. Popescu, P. Aurelian, N. Hamparţumian, V. Zirra, .')antierul Histria, MatCercA, 6,
1959, p. 266-306.
Condurachi et a/ii 1960 - E. Condurachi, D. Pippidi, G. Bordenache, Iorgu Stoian, S. Dimitriu, N. Coja, P.
Alexandrescu, P. Aurelian, E. Popescu, V. Eftimie, N. Hamparţumian, C. Radu, .')antierul arheologic Histria,
MatCercA, VII, 1960, p. 227-271.
Constantinescu 1967 - R. Constantinescu, Les martyrs de Durostorum, RESEE, 5/1-2, 1967, p. 5-20.
Covacef, Corbu 1991 - Z. Covaceff, E. Corbu, Consideraţii asupra unei categorii de opaiţe descoperite în
sectorul V al cetăţii Capidava. Pontica, XXIV, 1991, p. 287-297.
Culică 1969 - V. Culică, Obiecte de caracter creştin din epoca romano-bizantină găsite la Pîrjoaia-Dobrogea,
Pontice, 2. 1969, p. 355-371.
Florescu 1955 - Gr. Florescu, Un tip ceramic necunoscut din veacul al Vl-lea, SCIA, II, 3-4, 1955, p. 338-342.
Georgescu, Ionescu 1996 - V. Georgescu, M. Ionescu, Mărturii creştine la Callatis, Pontica, XXVIII-XXIX,
1995-1996,p. 187-200.
Harţuche, Bounegru 1982 - N. Harţuche, O. Bounegru, Opaiţe greceşti şi romane din colecţiile Muzeului
Breii/ei, Pontica XV, 1982, p. 221-233.
Icon omu 1967 - C. Iconomu, Opaiţe greco-romane. Muzeul de Arheologie Constanţa, Bucureşti, 1967.
lconomu 1968 - C. lconomu, Cercetări arheologice la Mangalia şi Neptun, Pontice, I, 1968, p. 235-268.
lconomu 1970 - C. lconomu, Un depozit de lucerne la Constanţa, Pontica, lll, 1970, p. 237-253.
lconomu 1976 - C. Iconomu, Descoperiri de tipare de opaiţe la Tomis, Pontica, IX. 1976, p. 135-146.
lrimia 1968 - M. Irimia, Cuptoarele romano-bizantine de ars ceramică de la O/tina ljud. Constanţa), Pontice, I,
1968, p. 379-408.
lrimia 1981 - M. Irimia, Observaţii preliminare privind aşezarea antică de la Gura Canliei, Pontica, XIV, 1981,
p. 67-122.
lvănyi 1935 - D. lvanyi, Die pannonischen Lampen. Ein typologischchronologische Ubersicht, Diss. Pann„ 2,
ser. 2, Budapesta, 1935.
Lambrino 1931 - Scarlat Lambrino, Empereur pre-byzantin jigure sur une coupe en terre-cuite, RIR, I, 1931, p.
63-74.
Lungu, Bounegru, Avram 1984 - V. Lungu, O. Bounegru, Al. Avram, Cercetările arheologice din aşezarea
romană rurală de la Histria fi, Pontica, XVII, 1984, p. 85-100.
Lungu, Bounegru, Avram 1990 - V. Lungu, O. Bounegru, Al. Avram, Cercetările arheologice din aşezările
romane de la Cogelac, Pontica, XXIII, 1990, p. 161-175.
Menzel 1954 - H. Menzel. Antike Lampen im Romisch-Germanischen Zentralmuseum zu Mainz, Mainz, 1954.
Munteanu, Papuc 1976 - M. Munteanu, Gh. Papuc, La ceramique romaine tardive adecor estampe decouverte a
Tomis, Pontica, IX, 1976, p. 147-154.
Muşcţeanu 2003 - C. Muşeţeanu, Ateliere ceramice romane de la Durostorum, Bucureşti, 2003.
Nicolae 1993 - C-tin Nicolae, Despre topogr4ia anticului Carsium, Pontica. XXVI, 1993, p. 215-229.
Nubar 1971 - N. Hamparţumian, Contribu(ii la topografia cetăţii Histria în epoca romano-bizantină.
Considera{ ii generale asupra necropolei din sectorul bazilicii „ extra muros ", StCerclstorV, 22, 1971, 2, p. 199-
215.
Opaiţ, Sion, Vasiliu 1980 - A. Opaiţ, A. Sion, I. Vasiliu, Aegyssus '79, Peuce, VIII, 1980, p. 267-275.
Opaiţ, Zahariade 1980 - A. Opaiţ, M. Zahariade, Cercetările arheologice de la fortificaţia romano-bizantină de
la Topraichioi-Babadag, Peuce, VIII, 1980, p. 335-341.
Opaiţ, Opaiţ, Bănică 1990 - A. Opaiţ, C. Opaiţ, T. Bănică, Complexul monastic paleocreştin de la Slava Rusă,
RMl, 59. I, 1990, p. 18-28.
Opaiţ 1977 -A. Opaiţ, Aegyssus '76. Raport preliminar, Pontica, X, 1977, p. 307-311.
Opaiţ 1979 - A. Opaiţ, O nouă fortificaţie romano-bizantină în nordul Dobrogei - Topraichioi. Raport
preliminar. MatCercA, XIII, Oradea, 1979, p. 325-331.

122
 Istoricul cercetărilor asupra ceramicii romano-bizantine din Dobrogea

Opaiţ 1980 - A. Opaiţ, Consideraţii preliminare asupra amforelor romane şi romano-bizantine din Dobrogea.
Considera( ii preliminare asupra ceramicii romane de la Troesmis, Peuce, VIII, 1980, p. 291-327.
Opaiţ I 980a - A. Opaiţ, O nouă fortifica/ie romano -bizantină în nordul Dobrogei. Topraichioi -Raport
preliminar, Peuce, VIII, 1980, p. 415-449.
Opaiţ 1984- A. Opaiţ Beobachtungen zur Entwicklung der zwei Amphoratypen, Peuce, IX, I 984, p. 3 I 1-327.
Opaiţ 1985 - A. Opaiţ, Einige Beobachtungen zur spătromischen Keramik mit rotem Uberzug, Dacia N.S.,
XXIX, 1985, p. 153-163.
Opaiţ 1987 -A. Opaiţ, Amfore romane de mare capacitate. Considera/ii tipologice, StCerclstorV, 38, 1987, 3, p.
245-258.
Opaiţ 1987a -A. Opaiţ, Un depât d'amphores decouvert aAegyssus, Dacia N.S., 30, 1987, 1-2, p. 145-155.
Opaiţ 1991 - A. Opaiţ, Ceramica din aşezarea şi cetatea de la Independenta (Murighiol) în secolele V î.e.n.-Vll
e.n., Peuce, X, 1991, I. p. 133-182; li. p. 165-216.
Opaiţ 1991a - A. Opaiţ, Ceramica, în A. Opaiţ, M. Zahariade, Gh. Poenaru-Bordea, C. Opaiţ, Fortifica/ia şi
aşezarea romană târzie de la Babadag-Topraichioi, V. Ceramica, Peuce, X, I 991, I. p. 211-269; II. p. 219-283.
Opaiţ 1991 b - A. Opaiţ, O săpătură de salvare în oraşul antic libida, StCerclstorV, 42, I 99 I, 1-2, p. 21-56.
Opaiţ 1991c - A. Opaiţ, Elemente etnice nord-dunărene în Scythia Minor (secolele IV-V p. Chr.), Peuce, X,
1991, p. 127-132.
Opaiţ 1996 - A. Opaiţ, Aspecte ale vie/ii economice din provincia Scythia (secolele IV-V/ p. Chr.). Produc/ia
ceramicii locale şi de import, Bucureşti, I 996.
Opaiţ 1998 - A. Opaiţ, North African and Spanish Amphorae in Scythia Minor, li Mar Nero, III, I 997-1998, p.
47-95.
Opaiţ I 998a - A. Opaiţ, New potte1y from the circular harbour of Carthage, CEDAC Carthage Bulletin 18, 1998,
p.21-35.
Opaiţ 2000- A. Opaiţ, Early Roman Amphoraefrom leptiminus, ReiCretActa 36, Abingdon, 2000, p. 439-442.
Opaiţ 2002 - A. Opaiţ, The Eastem Amphorae in the Province of Scythia, în J. Ei ring, J. Lund (eds.). Transport
Amphorae and Trade in the Eastem Mediterranean. Acts of the lnternational Colloquium al the Danish Institute ai
Athens, September 26-29, 2002, Monographs ofthe Danish Institute at Athens 5, Athens, 2002, p. 293-308.
Opaiţ 2004 - A. Opaiţ, local and imported ceramics in the Roman Province of Scythia (4'h_6'h centuries AD),
Oxford, 2004.
Opriş 2003 - I. C. Opriş, Ceramica romană târzie şi paleobizantină de la Capidava în contextul descoperirilor de
la Dunărea de Jos (sec. IV-V/ p. Chr.), Bucureşti, 2003.
Papuc 1973 - Gh. Papuc, Ceramica romană târzie cu decor ştampilat descoperită la Edificiul roman cu mozaic
din Tomis, Pontica, VI, 1973, p. I 53-192. '
Papuc 1976-Gh. Papuc, Opaife de import la Tomis, Pontica, IX, 1976. p. 201-205.
Papuc 1977 - Gh. Papuc, Considera/ii asupra perioadei de sfârşit a celă/ii Tropaeum Traiani, Pontica, X, 1977,
p. 357-360.
Papuc, Munteanu 1976- Gh. Papuc, M. Munteanu, la ceramique romaine tardive a decor estampe decouverte a
Tomis, Pontica, IX, 1976, p. I 4 7-154.
Paraschiv 1997 - D. Paraschiv, Descoperiri arheologice de epocă romană la Măcin, Pontica, XXX, 1997, p.
317-330.
Paraschiv 2001 - D. Paraschiv, Observa/ii asupra unui tip de amfore romano-bizantine, Pontica, XXIII-XXXIV,
2000-200 I, p. 459-468.
Paraschiv 2002 - D. Paraschiv, Amfore pontice la Dunărea de Jos, AMold, XXV, 2002, p. 165-207.
Paraschiv 2002a - D. Paraschiv, Amfore romano-bizantine descoperite la Piatra Frecă/ei-Beroe, Cercetări
Istorice. Revista Muzeului de Istorie a Moldovei, laşi, S. N. 18-20, 1999-2001 (2002), p. 149-156.
Paraschiv 2003 - D. Paraschiv, Amfore occidentale romane în zona Dunării de Jos, Pontica, XXXV-XXXVI,
2002-2003,p. 177-207.
Paraschiv 2004 - D. Paraschiv. Noi descoperiri arheologice de epocă romană la Macin, Peuce S.N., 2, 2004,
(15), p. 143-152.
Paraschiv 2004a - D. Paraschiv, Cercetările arheologice de la Baia Oud. Tulcea), punctul „Stafia de epurare",
Peuce S.N. 2 (15), 2004, p. 153-158.
Paraschiv 2006 - D. Paraschiv, Amfore romane şi romano-bizantine în zona Dunării de Jos (sec. I-VII), Iaşi,
2006.
Paraschiv 2006a - D. Paraschiv, Contribufii privind ceramica romană de la Argamum. Sectorul extra muros.I.
Amforele, în Orgame/Argamum, Suplemenla I, A la recherche d'un colonie, Bucarest, 2006.
Paraschiv, Băjenaru 2003 - D. Paraschiv, C. Băjenaru, Două amfore italice romano-bizantine descoperite în
Dobrogea, Peucc S. N. I (14), 2003, p. 233-236.
Pârvan 1914- V. Pârvan, Cetatea Ulmetum, li, Bucureşti, 1914.
Pârvan 1974 - V. Pârvan, Începuturile vie/ii romane la gurile Dunării, Bucureşti, I 974.

123
 Alexandru Bădescu

Perlzweig 1961 - J. Perlzweig, The Athenian Agora, Vil, Lamps of the Roman Period, Princeton, New Jersey,
1961.
Popescu 1965 - Em. Popescu, Ceramica romană târzie cu decor ştampilat descoperită la Histria, StCerclstorV,
16, 1965,4,p.695-724.
Popescu 1994 - Em. Popescu, Les antiquites paleochretiennes d'Histria, Christianitas daco-romana. Florilegium
studiorum, Bucureşti, 1994, p. 306-396.
Preda 1980 - C-tin Preda, Callatis. Necropola romano-bizantină, Bucureşti, 1980.
Rădulescu 1966 - Al. Rădulescu, Monumente romano-bizantine din sectorul de vest al celă/ii Tomis, Constanţa,
1966.
Rădulescu 1969 - Al. Rădulescu, Ateliere meşteşugăreşti pentru ars materiale de construc/ie din lut, Pontice, 2,
1969, p. 333-353.
Rădulescu 1972 (mss)- Al. Rădulescu, Meşteşugurile în Dobrogea romană, I, Ceramica, mss. 1972.
Rădulescu 1973 - Al. Rădulescu, Ateliere ceramice militare de-a lungul Dunării de Jos, Pontica, VI, 1973, p.
129--135.
Rădulescu I 973a - Al. Rădulescu, Amfore cu inscrip/ii de la Edificiul roman cu mozaic din Tomis, Pontica, VI,
1973, p. 193-207.
Rădulescu 1975 - Al. Rădulescu, Contribu/ii la cunoaşterea ceramicii de uz comun din Dobrogea, Pontica, VII,
1975, p. 331-360.
Rădulescu 1976 - Al. Rădulescu, Amfore romane şi romano-bizantine din Schytia Minor, Pontica, IX, 1976, p.
99-114.
Rădulescu el a/ii 1973 - Al. Rădulescu, C-tin Scorpan, Gh. Papuc, E. Coman, C. Stavru, Recente cercetări
arheologice la Tomis (1971, 1972), Pontica, VI, 1973, p. 333-350.
Rădulescu, Scorpan 1975 -Al. Rădulescu, C-tin Scorpan, Rezultate preliminare ale săpăturilor arheologice din
Tomis (Parcul Catedralei), 1971-1974, Pontica, V111, 1975, p. 9-54.
Scorpan 1968 - C-tin Scorpan, Contribu/ii arheologice la problemele etnice ale Dobrogei antice. I. Carpii în
Scythia Minor, Pontice, I, 1968, p. 342-364.
Scorpan 1972 - C-tin Scorpan, Sacidava şi unele probleme stratigrafice şi cronologice ale limes-ului şi
Dobrogei romane (Secolul V în arheologia dobrogeană), Pontica, V, 1972, p. 301-327.
Scorpan I 972a - C-tin Scorpan, Date arheologice referitoare la sec. VI şi Vil pe teritoriul Dobrogei (Rezultate
inedite la Tropaeum şi Sacidava), Pontica, V, 1972, p. 349-372.
Scorpan 1973 - C-tin Scorpan, la continuite de la popula/ion el des traditions getes dans Ies conditions de la
romanisation de la Schytia Minor, Pontica, VI, 1973, p. 137-151.
Scorpan I 973a - C-tin Scorpan, Tipi sconosciuti di lumini a olio romani e ii problema di certe trasmissioni ne!
primofeudalismo, Pontica, VI, 1973, p. 209-228.
Scorpan 1973b - C-tin Scorpan, Săpăturile arheologice de la Sacidava (1969, 1970, 1971), Pontica, VI, 1973, p.
267-331.
Scorpan 1975 - C-tin Scorpan, Ceramica romano-bizantină de la Sacidava, Pontica, V111, 1975, p. 263-313.
Scorpan 1976 - C-tin Scorpan, Origini şi linii evolutive în ceramica romano-bizantină (sec. IV-VII) din spa/iul
mediteranean şi pontic, Pontica, IX, 1976, p. 155-185.
Scorpan 1977 - C-tin Scorpan, Contribution a la connaissance de certains types ceramiques romano-bizantins
(lif'-1'!/' siecles) dans l'espace istro-pontique, Dacia N.S., XXI, 1977, p. 269-297.
Scorpan 1977a - C-tin Scorpan, Rezultate ale săpăturilor arheologice de la Sacidava (1974-1976), Pontica, X,
1977, p. 229-251.
Scorpan 1978 - C-tin Scorpan, Descoperiri arheologice diverse la Sacidava, Pontica, XI, 1978, p. 155-180.
Suceveanu 1979 - Al. Suceveanu, Raport asupra cercetărilor de la Fântânele din anul 1978, MatCercA, XIII,
Oradea, 1979,p.255-256.
Suceveanu 1981 - Al. Suceveanu, Fondul getic autohton şi procesul romanizării in Dobrogea secolelor I-III e.n.
în lumina săpăturilor de la Straja şi Fântânele, Thraco-Dacica, 2, 1981, p. 217-220.
Suceveanu 1982 - Al. Suceveanu, Contribuţii la studiul ceramicii romano-bizantine de la Histria, StCerclstorV,
33, I, 1982, p. 79-107.
Suceveanu 2000- Al. Suceveanu, Histria X la ceramique romaine des f'-11! siecles ap. J-C., Bucarest, 2000.
Suceveanu 2007 - Al. Suceveanu, Histria XIII. la Basilique Episcopale, Bucarest, 2007.
Suceveanu, Scorpan 1971 - Al. Suceveanu, C-tin Scorpan, Stratigrafia Histriei romane târzii în lumina
săpăturilor din 1969 şi 1970 în sectorul central, Pontica, 4, 1971, p. 155-172.
Ştefan 1947 - Gh. Ştefan, Le camp romain de Drajna de Sus, Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 115-144.
Ştefan et a/ii 1951 - Gh. Ştefan, I. Barnea, D. Protase, V. Vătăşianu, Săpăturile de la Garvăn (Dinogetia).
Raionul Măcin (Galafi), StCerclstorV, 2, 1951, I, p. 19~9.
Ştefan, Baroca, Mitrea 1962 - Gh. Ştefan, I. Barnea, B. Mitrea, Şantierul arheologic Garvăn (Dinogetia),
MatCercA, VIII, 1962, p. 675-690.

124
 /s/oricu/ cerce/ări/or asupra ceramicii romano-bi:zanline din Dobrogea

Topolcanu 1996 - FI. Topoleanu, Ceramica romană târzie cu decor ştampilat descoperită la Halmyris, Peuce,
XII, 1996, p. 143-168.
Topolcanu 1996a - FI. Topoleanu, Halmyris - un nouveau centre de production de lampes dans le nord de la
Dobroudja (lf-Vlf s. ap. J.-C.), ReiCretActa 33, Abington, p. 91-94.
Topolcanu 1999 - FI. Topoleanu, Argamum. Sector „Bazilica //" (1981-1994). Consideraţii preliminare
privind locuirea romană târzie, MatCercA S.N., I, 1999, p. 191-201.
Topolcanu 1999a - FI. Topoleanu, Ceramica romană târzie de la Halmyris. Vasa escaria: formele Hayes 3 şi
f-layes 10, Pontica, XXXII, 1999, p. 187-214.
Topoleanu 2000 - FI. Topoleanu, Ceramica romană şi romano-bizantină de la Halmyris (sec. /-VII d. Ch.),
Tulcea, 2000.
Topoleanu 2000a - FI. Topoleanu, Roman and Roman-Byzantine Pottery /rom Halmyris. North-Africa
lmportations and local lmitations, în lstro-Pontica. Muzeul tulcean la a 50-a aniversare, Tulcea, 257-294.
Topoleanu 2003 - FI. Topoleanu, Ceramica, în Al. Suceveanu, M. Zahariade, FI. Topoleanu, Gh. Poenaru-
Bordea, Halmyris, I. Monografie arheologică, Cluj-Napoca, p. 190-245.
Tudor 1953 - O. Tudor, Sucidava, Bucureşti, 1953.

ALEXANDRU BĂDESCU
Muzeul Naţional de Istorie a României,
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026
Bucureşti
alex_ bades@yahoo.com

125
 Cercetări arheologice, XVII. Bucureşti, 2010. p. 127-132

DOUĂ NOI SIGILII DE PLUMB DESCOPERITE ÎN DOBROGEA

Eugen Paraschiv-Grigore

TWO NEW LEAD SEALS FOUND IN DOBROGEA

The author presents two lead seals from the Bucharest Archeological Institut "Vasile Pârvan". The first
seal was found at Tropaeum Traiani, a roman-byzantine center from the lower Danube. This is the tirst seal
found in this site. The second seal was found by Petre Diaconu in the fortress of Păcuiul lui Soare, a byzantine
ccnter from the lower Danube. lt is not the first seal from this city.

Keywords: lead seal, hopaeum Traiani, Păcuiul lui Soare, roman-byzantine, byzantine.
Cuvinte cheie: sigiliu, plumb, Tropaeum Traiani, Păcuiul lui Soare, romano-bizantin, bizantin.

nivelul cu pardoseală de pietre albe" 3 . Locul de

descoperire indică faptul că piesa datează din
1. Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. ultima fază de locuire a identificată în acest
Constanţa) sector sau puţin înainte de această ultimă fază
de locuire • În urma reamenajării „depozitului
4

Sâmpetru" a fost posibilă „redescoperirea"

Cercetările făcutede-a lungul timpului în
cetatea Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud.
Constanţa) au scos la iveală numeroase
obiecte, dintre care o importanţă aparte o
prezintă un sigiliu în „alb" • Aceasta deoarece
1
este primul sigiliu descoperit până în
momentul de faţă la Tropaeum Traiani, o altă
descoperire de acest tip din perimetrul sitului
nemaifiind consemnată. Astfel de sigilii în alb
au mai fost însă descoperite pe teritoriul
dobrogean şi publicate în reviste de
2
specialitate •
În vara anului 1988, în unna săpăturilor
arheologice efectuate în sectorul de sud-est al
cetăţii Tropaeum Traiani (cunoscut şi ca
sectorul ,.Mihai Sâmpetru"), într-una dintre
încăperile edificiului 07, încăpere denumită
D7j (în jumătatea de sud a ei), a fost descoperit
acest mic obiect. Piesa se găsea „sub baza
lespezilor mari de lângă zidul de sud - până la
1
Sigiliile în alb sunt plumburi cc nu au fost imprimate.
2
Barnca 1960. nr. 6 şi 7: Constantiniu, Panait 1965. lig.
4 7: Papasima 1982: Damian 1992.
acestei piese şi inventarierea ei . Astfel, piesa a
5
intrat în patrimoniul Institutului de Arheologie
„Vasile Pârvan", fondul Mihai Sâmpetru, cu
numărul de inventar 145 MS (fig. I). Sigiliul
are formă discoidală şi un diametru de 22 mm,
grosimea este de circa 3 mm, iar greutatea de
9,45 g. Starea de conservare a acestei piese
este precară, pe ambele feţe existând urme de
deteriorare lăsate de un obiect dur. Pe una din
feţe se observă faptul că avea marginea uşor
înălţată, lucru întâlnit la sigiliile în alb . Din
6
păcate, datorită deteriorării, canalul pentru şnur
nu se distinge foarte bine, prezenţa acestuia
fiind vizibilă doar la una dintre extremităţi.
Sigiliul se datează în ultima perioadă de
existenţă a cetăţii, mai precis în secolele V-VI,
3
Prezenta descriere se găsea pe pachetul cu materiale
descoperite în încăperea amintită mai sus. notiţă
consemnată de Mihai Sâmpetru la data de 22 iulie 1988.
4
Sâmpetru 1994, 15-16.
5
Plumbul a fost găsit printre materialele mărunte ce au
fost descoperite în sectorul de sud-est al cetăţii.
Jdentilicarca a fost posibilă datorită faptului că pachetul
în care se afla plumbul conţinea detalii ale modului de
descoperire. precum şi marcajul aferent.
6
Papasima 1982, 236.

127
 Eugen Paraschiv-Grigore
perioadă în care este datat şi cartierul de sud-
7
est cercetat de Mihai Sâmpetru .
Ceea ce este interesant la sigiliile în
„alb" descoperite până acum este faptul că
8
aproape toate sunt datate în secolele X-Xl ,
fiind descoperite în cetăţile bizantine de pe
teritoriul dobrogean sau cum este caz,1.11 celui
descoperit la Băneasa-Bucureşti, într-o aşezare
medievală din secolele X-Xl • Sigiliul de la
9
Tropaeum Traiani nu poate să aparţină acestei
perioade datorită contextului arheologic în care
10
a fost descoperit şi, prin urmare, este prima
piesă de acest fel găsită în Dobrogea.
Importanţa acestei piese este cu atât mai
mare cu cât, până în momentul de faţă, nu se
cunoaşte o „altă" descoperire sigilară din
perimetrul sitului de la Adamclisi. Faptul că
acest sigiliu în alb a fost descoperit în săpătură,
sub lespezile de piatră de lângă „zidul de
sud ", indică faptul că sigiliul nu a fost adus
11
din altă parte într-o perioadă ulterioară.
Existenţa unui sigiliu în „alb" în această
zonă are două explicaţii pauzibile. Prima ar fi
faptul că trebuie să fi existat un personaj ce
bătea sigilii pentru corespondenţa proprie. Cea
de-a doua explicaţie, mult mai plauzibilă
datorită contextului descoperirii, este cea a
unui sigiliu în „alb" ce urma să fie folosit la
sigilarea unor mărfuri. Acest lucru este
evidenţiat de caracterul comercial al edificiului
D7, unde a fost descoperit. În încăperile
acestui edificiu, mai precis în D7j, au fost
descoperite mai multe ustensile ce serveau la
obţinerea vinului prin prelucrarea strugurilor,
precum şi o râşniţă pentru măcinarea
12
cerealelor •
7
Sâmpetru 1994. 15-16.
8
Sigiliul în .. alb"' publicat de Tudor Papasima şi
descoperit la Păcuiul lui Soare nu este datat pentru că nu
a fost descoperit într-un context arheologic. ci
întcîmplător. Dar oricum. fiind descoperit la Păcuiul lui
Soare. se poate data tot în perioada medievală.
9 14
Constantiniu. Panait 1965. 130.
Se cunoaşte foarte bine raptul că locuirea în cetatea
10
Tropaeum Traiani îşi încetează existen\a la sfârşitul
secolului al Yl-lea sau cel mai târziu la începutul
secolului al Vii-lea; 13arnea 1979, 5-15.
11
Zidul de sud al încăperii D7j, vezi Sâmpetru 1994.
schiţa cdiliciului D7.
12
Sâmpetru 1994. 45-46 ..
128
Fiind vorba de un sigiliu în „alb", putem
spune că el nu a fost folosit la aducerea unei
scnson sau la aducerea unor produse
comerciale, ci era folosit pentru expedierea
unor asemenea produse. Existenţa unui sigiliu
în alb presupune şi existenţa unui cleşte pentru
păcate,
13
imprimarea acestuia . Din
descoperirile de astfel de obiecte sunt rare,
până în prezent fiind publicată o singură piesă
găsită în zona Dunării de Jos, mai precis în
. 14
Bu 1gana .
2. Păcuiul lui Soare (jud. Constanţa)
Plumbul de faţă face parte din
patrimoniul Institutului de Arheologie „Vasile
Pârvan" din Bucureşti (fig. 2) •
15
Sigiliul a fost descoperit întâmplător de
către Petre Diaconu în perimetrul sitului
arheologic de la Păcuiul lui Soare (cel mai
probabil pe insulă). Din păcate, nu se mai
cunosc alte detalii cu privire la locul exact şi
16
condiţiile de descoperire ale acestui sigiliu •
Nu este singurul sigiliu găsit în cetatea
de la Păcuiul lui Soare • Numărul mare de
17
astfel de descoperiri în fortăreaţa de la Dunăre
se datorează rolului important al acesteia, atât
din punct de vedere comercial, cât şi militar-
strategic, religios şi administrativ în cadrul
13
Tehnica de imprimare a sigiliilor era puţin diferită faţă
de tehnica de batere a monedelor. Astfel. dacă la monede
se folosea o matrice, la sigilii se folosea un cleşte pe al
căror braţe era imprimat în negativ legenda sigiliului. Pe
unul dintre bra\ele cleştelui se decupa aversul. iar pc
celălalt braţ. reversul. Pastila de plumb era introdusă în
cleşte şi prin presare se ştanţa sigiliul. Plumbul era folosit
ca material pentru confecţionarea sigiliilor deoarece acesta
după cum se ştie, este un metal moale ce poate fi imprimat
uşor. În schimb. cleştele era confecţionat dintr-un metal
dur. pentru a rezista mai mult în timp. De obicei, aceşti
cleşti erau făcuţi din fier. Aceste piese erau de\inute de
către un personaj care îşi ştanţa singur sigiliile. Cel mai
probabil ci achiziţiona sigiliile în .. alb'' pe care Ic
personaliza şi le utiliza la sigilarea corcspondcn\ei sau a
mărfurilor.
Iordanov 1992. 387.
Sigiliul ne-a fost oferit spre publicare de către doamna
1
'
dr. Oana Damian. căreia îi mul\umim şi pe această calc.
Petre Diaconu nu precizează zona exactă în care a fost
16
descoperit plumbul.
17
Barnea 1960. nr. 3-7: Diaconu 1968: Papasima 1982:
Barnea 1987. nr. 8 şi 9: Barnca 1990, nr. 19; Damian
1992.
 Douâ sigilii descoperite în Dobrogea

Imperiului Bizantin, în perioada secolelor

18
X-XIl •

Forma sigiliului este discoidală, cu

marginile uşor înălţate, străbătut pe toată
lungimea diametrului său de un canal cilindric,
prin care era petrecut şnurul. Are un diametru
de 22 mm, grosimea de circa 4 mm şi o
greutate de 6, 79 g. Starea de conservare este
relativ bună, fiind uşor deteriorat (ros) în
partea de sus dreapta a aversului (respectiv
partea de sus stânga a reversului).
O altă intervenţie asupra sigiliului se
poate observa în partea superioară a acestuia,
zonă ce prezintă două orificii perforate, de
circa 3 mm diametru. Acestea străpung sigiliul
dintr-o parte în cealaltă. Probabil cele două
orificii au fost date cu scopul de a lega sigiliul
la gât sau la mână, drept amuletă sau medalion.
Marginea sigiliului este pronunţată formând un
chenar circular. ceea ce denotă faptul că acesta
a fost imprimat atât pe avers, cât şi pe revers.
Extremităţile canalului pentru şnur, ce
traversează plumbul pe diagonală, sunt ştirbite.
Sigiliul prezintă pc una din feţe urmele vagi
ale siluetei unui sfânt, care, din păcate, datorită
deteriorării, nu poate fi identificat. Această
dovadă de prelucrare conduce la concluzia că
sigiliul a fost la un moment dat în uz, poate
pentru a sigila o scrisoare sau nişte mărfuri, iar
apoi, după ce îşi va fi îndeplinit această
funcţie, a putut fi refolosit ca podoabă
(amuletă/meda! ion).

IK Diaconu. Vîlccanu 1972. 9-22.

129
 Eugen Paraschiv-Grigore

BIBLIOGRAFIE

Barnca 1960- I. Barnca, Sigilii bizantine inedite din Dobrogea, StCercNum, 1960, 3, p. 323-332.
Barnca et a/ii 1979 - I. Barnea, Al. Barnea, I. Bogdan-Cătăniciu, Tropaeum Traiani. I. Cetatea, Bucureşti,
1979.
Barnca 1987 - I. Barnea, Sceaux byzantins de Dobroudja, Studies in Byzantine Sigillography, Washington,
Dumbarten Oaks (edited by N. Oikonomodes), 1987, p. 77-88.
Ba mea 1990 - I. Barnea, Sigilii bizantine inedite din Dobrogea (I/I), Pontica, 23, 1990, p. 315-334.
Constantiniu, Panait 1965 - M. Constantiniu, P. I. Panait, Şantierul arheologic Băneasa - Străuleşti, CAB, 2,
1965, p. 75-235.
Damian 1992 - O. Damian, Despre un atelier de confecţionat piese din plumn de la Păcuiul lui Soare, Pontica,
XXV, 1992, p. 309-321.
Diaconu 1968 - P. Diaconu, Un sigiliu al lui Alexie I Comnenul descoperit la Păcuiul lui Soare, StCercNum,
IV, 1968, p. 249-251.
Diaconu 1992 - P. Diaconu, Un alt sigiliu al lui Constantin Theodorokanos, Pontica, XXV, 1992, p. 359-361.
Diaconu, Vîlccanu 1972 - P. Diaconu, D. Vîlcceanu, Păcuiul lui Soare. Cetatea bizantină, I, Bucureşti, 1972.
lordanov 1992 - Iv. Iordanov (11saH HopnaHOB), Ouţe ee011bJ1C 3a 6y11omupuo11a om Apxeonozu'leCKUR My3ezi
6 Cor/ma (Encore une fois sur le boulotyrion du Musee Archeologique National a Sofia, GodMuzSof, VII, 1992,
p. 387-393.
Papasima 1982 - T. Papasima, Despre sigiliile în alb din cetatea bizantină Păcuiul lui Soare Oud. Constanţa),
StCerclstorV, 33, 1982, 2, p. 236-237.
Sâmpetru 1994 - M. Sâmpetru, Oraşe şi cetăţi romane târzii la Dunărea de Jos, Biblioteca Thracologie V,
Bucureşti, 1994.

LISTA ILUSTRAŢIEI

PI. I - I. Sigiliu descoperit la Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanţa): a. avers; b. revers; 2. Sigiliu
descoperit la Păcuiul lui Soare (Ostrov, jud. Constanţa): a. avers; b. revers.

LIST OF ILLUSTRA TION

PI. I - I. Seal found at Tropaeum Traian (Adamclisi - Constanta county): a. front; b. reverse; 2. Seal found at
Păcuiul lui Soare (Ostrov - Constanta county): a. front; b. reverse

TRADUCERE REZUMAT, FOTO PIESE:

Eugen Paraschiv-Grigore

EUGEN PARASCHIV-GRIGORE
Muzeul Naţional de Istorie a României
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026
Bucureşti
para_eugen@yahoo.com

130
 a b

a 2 b

PI. 1 - 1. Sigiliu de la Tropaeum Traiani: a. avers; b. revers;

2. Sigiliu de la Păcuiul lui Soare: a. avers; b. revers
 Cercetâri arheologice. XVII. Bucureşti.
70 DE ANI DE CERCETĂRI ARHEOLOGICE SISTEMATICE
LA DINOGETIA - BISERICUŢA
Eugen Paraschiv-Grigore, Daniel Ene, Ioana Paraschiv-Grigore
70 YEARS OF SYSTEMATIC ARCHAEOLOGICAL RESEARCH AT DINOGETIA -
ln 2009 wc celebrated the 70'11 anniversary of the start of the first systematic excavations on the hill
locatcd 3 km rrom the village of Garvăn, Tulcea County known as Dinogetia - Bisericu(a. Over time, severa!
tcams of archacologists havc contributcd to research at the ruins of the Dinogetia and published a series of
studics on thc results of cxcavations.
Kcywords: Dinogelia. annivcrsary, archacological excavations, bibliography.
Cuvinte cheie: Dinogetia, aniversare, săpături arheologice, bibliografie.
Era vara anului 1939, ultima vară de
linişte înaintea potopului ce avea să devasteze
întregul continent european 1, o vară călduroasă,
numai bună pentru începerea unor noi săpături
arheologice. Era timpul ca şi cetatea care se
ascundea printre stuful ce mărginea bălţile şi
canalele de la sud de cotul Dunării să fie scoasă
la lumină pentru a-şi dezveli secretele de prea
mult timp îngropate. La circa 3 km nord-vest de
satul Garvăn. pe o insulă mărginită de Gârla
Lăţimea. poposeşte un mic grup de oameni
2
conduşi de arheologul Gheorghe Ştefan . În
centrul micuţei insulei se ascundeau, sub un strat
gros de pământ, ruinele micii cetăţi romano-
bizantine şi bizantine cunoscută sub numele de
Dinogetia. Era pentru prima dată când un grup
1
La I septembrie 1939 avea să se declanşeze cel de-al
doilea război mondial.
2
Cihcorghe Ştefan (n. 9 noiembrie 1899. Băteşani. Vâlcea -
d. 29 februarie 1980. Bucureşti) a fost un istoric şi arheolog
român. membru corespondent ( 1952) al /\cadcmiei
R01m1m:. !\ absolvit cursurile Univcrsită\ii din Bucureşti şi
a fost membru al Şcolii Române de la Roma (1926-1928).
specialist în filologia clasică. Asistent al lui Vasile Pârvan.
apoi profesor pc la diverse licee din \ară. din 1948 a fost
numit prolcsor titular la catedra de istoric veche a
Romanici. iar apoi în două rânduri decan al Facultă\ii de
istoric ( 1950-1953 şi 1959-1966 ). În 1952 a fost ales
membru corespondent al Academici Ro1m1nc. iar din 1970 a
fost membru al Academici de Ştiin\c Sociale şi Politice. În
ai"ara colaborărilor la diverse sinteze. precum .. Istoria
Rom~111ici·· (ml. I. 1960)... Dinogctia„ (voi. I. 1967) ş.a ..
este autorul volumului .. Formarea poporului ro1m1n şi a
limbii sale·· ( 1973). dar şi al mai multor studii pc aceeaşi
temă. publicate în reviste de specialitate.
,.,,.,
( .).)
2010. p. 133-142
BISERICUŢA
de specialişti, condus de un renumit arheolog,
începea o săpătură sistematică în acest loc,
pentru scoaterea la lumină a ruinelor cetăţii de pe
limes-ul dunărean.
Important punct de apărare al frontierei
imperiului roman, ulterior romano-bizantin şi
bizantin, fortificaţia de la Dinogetia este cel mai
3
probabil o fostă aşezare geto-dacică --de la care şi­
a ~i primit numele. Aflată la graniţa de nord a
imperiului, rolul acestei cetăţi avea să fie unul în
general militar, contribuind efectiv la apărarea
gramţe1 imperiului într-o zonă extrem de
vulnerabilă • Aflată între două alte cetăţi putemice,
4
A fost o aşezare geto-dacică. apoi fortărca\ă romană..
mcn\ionată de Ptolemeus ( Geographia. III. 8. 2. 1O. I) pc
malul sl<111g al Dunării. la vărsarea Siretului (pc teritoriul
actualei localită\i Garvăn. la 11 km de oraşul Gala\i). ltineraria
Romana (225. 5) o atestă pc malul drept. între Arrubium şi
.Voviodunwn. Se parc că.. la început, Dinogetia romană a fost în
stânga Dunării, la Barboşi, iar de la începutul secolul al IV-iea
d.C. s-a strămutat pc popina de la .. Bisericu\a„ (Garvăn), unde
a dăinuit până la sfârşitul secolul al VI-lea. Cetatea a fost
distrusă prin foc în timpul marii invazii a kutrigurilor lui
Zabergan (559). după care şi-a revenit cu greu, încetându-şi
existcn\a în ultimul deceniu al secolului al Vl-lea, sub Mauriciu
Tiberiu. Incinta cctă\ii romane. abandonată în secolului al Vll-
lea. a fost refolosită începând cu sfârşitul secolului al X-lea.
odată cu refacerea unor ziduri în timpul revenirii autorită\ii
bi7.antinc la Dunăre. După victoria de la Dorosto/011 (971 ). a lui
Ioan Tzimiskcs asupra lui Sviatoslav. cneazul Kievului. a luat
liin\ă o aşezare feudală timpurie. care a dăinuit până în a doua
jumătate a secolului al Xll-lccL azi .. Bisericu\a··. Garvăn. jud.
Tulcea.
4
Invaziile popula\iilor migratoare prin cotul Dunării au fost
extrem de frecvente.
 Eugen Paraschiv-Grigore. Daniel Ene. Ioana Paraschiv-Grigore
Arrubiwn 5 (mai în amonte) şi Noviodunum (mai în
aval), Dinogetia îşi împărţea zona de apărare cu
aceste două cetăţi. Deşi mult mai mică decât
Noviodunum, din punct de vedere militar rolul
acestei cetăţi avea să fie unul important, aici
staţionând de-a lungul timpului mai multe
detaşamente ale unor legiuni romane, lucru
confirmat de descoperirile arheologice 6 •
Prima campanie de săpături arheologice,
desfăşurată în 1939, s-a concentrat mai ales pe
scoaterea la lumină a sistemului de apărare al
cetăţii; astfel, sunt excavate mai multe porţiuni din
incinta cetăţii, precum şi mai multe turnuri de
apărare, printre care şi turnul nr. 1O, ce avea să se
dovedească a fi unul dintre cele patru turnuri cu
pilon central (pentru susţinerea celui de-al doilea
nivel al turnului şi a acoperişului). Cele patru
turnuri de acest tip sunt amplasate oarecum în
colţurile cetăţii şi aveau şi rolul de depozite de
muniţie. Pc lângă acestea, la Dinogetia mai există
un al doilea tip de turnuri. şi anume cele în formă
de potcoavă. Acestea sunt în număr de 1O şi au rol
în apărarea incintei precum şi de respingere a
inamicului. În total, cetatea de la Dinogetia are un
număr de 14 turnuri, două dintre acestea fiind
aşezate de o parte şi de alta a principalei porţi de
intrare în cetate, şi anume poarta de est. Ulterior, în
epoca bizantină, poarta de est a fost fortificată prin
adăugarea unui turn rectangular în interiorul cetăţii,
între cele două turnuri din epoca romano-bizantină.
Deşi foarte fructuoase, săpăturile din
anul 1939 au fost întrerupte ulterior, datorită
izbucnirii celui de-al doilea război mondial.
După sfârşitul războiului, săpăturile de la
Dinogetia au fost reluate la sfârşitul anilor
1940 , colectivului alăturându-i-se şi tânărul
7
arheolog Ion Barnea8 . Astfel că, începând cu
; Cetate aflată în acest moment pc raza oraşului Măcin.
0
S-au găsit mai multe cărămizi cu ştampila legiunii I /ovia
Sl'.Vlhica şi. în apropierea cctă\ii. un cuptor de ars ţiglă datat cu
monede de la Diocletian şi Maximian. Cărămizi cu ştampila
unor legiunii şi cohorte (I' Macedonica. Cohors I Ci/icum.
Cohor.1· li Malliacorum. C/assis Flavia Moesica). numeroase
fragmente ceramice şi monede din secolele 1-111 d.C. confirmă
existen\a unei fortăre\e romane la .. 8iscricuţa·· şi înainte de
Dioclctian.
„ Mai precis în vara anului 1946.
8
Ion Barm:a. arheolog. istoric de artă bisericească. N. 15
august 1913. în Lunguleşti. jud. Vâlcea. Studii la Seminarul
teologic „Sf'. Nicolae„ din R<îmnicu Vâlcea ( 1925-1933 ). la
Facultatc.:a de Teologic din Bucun:şti ( 1927-1933 ). cu
134
sfârşitul anilor 1940 ş1 până în anul 2009,
săpăturile de la Dinogetia au continuat
neîntrerupt. Au existat însă unele perioade în
care activitatea pe şantier nu s-a desfăşurat într-
un ritm susţinut9, iar mai apoi, datorită
fondurilor insuficiente, săpăturile de la
Dinogetia s-au redus semnificativ.
Perioada cea mai fastă a aşezării de la
Dinogetia a fost cea cuprinsă între sfârşitul anilor
1940 şi sfârşitul anilor 1970, când din colectivul
de cercetare au făcut parte următorii arheologi de
la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan" al
Academiei Române: Gheorghe Ştefan,
Exspectatus Bujor, Ştefan Constantinescu,
Gheorghe Popilian, Bucur Mitrea, Eugen Comşa,
Maria Comşa, Ion Bamea, Alexandru Barnea etc.
Este perioada în care mare parte a cetăţii a fost
dezvelită şi valorificată din punct de vedere
arheologic. Pe lângă săpăturile din cadrul cetăţii,
în anul 1963 au început şi săpăturile la tenne,
săpături conduse de Ion Barnea şi finalizate în
scurt timp. Acestea se aflau la numai 50 de metri
est de poarta principală a cetăţii şi au fost folosite
în perioada secolelor IV-VI, fiind ulterior
abandonate, probabil şi datorită ridicării nivelului
apei, acestea fiind amplasate într-o zonă mult mai
joasă decât cetatea. La momentul descoperirii,
tennele de la Dinogetia erau cele mai bine
conservate tenne descoperite pe teritoriul
specializare la Facultatea de Tcologe din Atena ( 1937-1940).
care-i conferă doctoratul în Arheologic paleocreştină şi
Bizantinologie ( 1940): mai târziu. doctor în ştiinte istorice la
Universitatea din Bucureşti ( 1967). Bibliotccar la Academia
Română (1940-1941). membru al şcolii române din Roma
(1941-1942). diacon la capela ro1rnî11ă din lkrlin (1942-
1944). unde a urmat felurite cursuri la Universitatea de acolo.
(\:rcclător la Comisia Monumentelor Istorice ( 1944-1946) şi
la Muzc.:ul Na\ional de Antichită\i ( 1946--1956). şef de sector
şi cercetător principal la Institutul de Arheologie din
Bucureşti „Vasile Pârvan'· ( 1956-1975). confercn\iar la
catedra de Istoric veche a Romfuiiei de la Facultatea de
Istoric a Universită\ii din Bucureşti ( 1949-1951 ).
con!Crcn\iar de Istoria artei cre~tinc la Institutul Teologic din
Bucureşti ( 1956--1959). Conducătorul unor şantiere
arheologice din Dobrogea (DinoRelia . ..\'m·iod11nu111. 7i-opae11111
7i-aiani. Niculi\tel. 8asarabi s.a.). participant la diferite.:
Congrese lnterna\ionalc de specialitate (Rom<L Paris. AtcmL
Tesalonic etc.).
9
Sfârşitul anilor '80 a reprezentat un lung şir de privaţiuni
pentru colectivul de la Dinogelia datorită lipsurilor
materiale --este de notorietate criza alimentară pe care
România a traversat-o la sfârşitul perioadei comuniste. criză
ce afecta întreaga popula\ie.
 70 de ani de cercetări arheologice sistematice la Dinogetia - Bisericu1a
României, fapt ce a făcut ca acestea să fie
conservate imediat ce erau cercetate, atât pentru a
le proteja, cât şi pentru a le introduce în circuitul
turistic. Publicarea săpăturilor de la tenne în
prima monografie a cetăţii de la Dinogetia a
îmbogăţit mult informaţiile cu privire la acest tip
de edificiu roman. oferind un exemplu des citat
ulterior.
Perioada anilor 1950 şi 1960 a scos la
lumină aşezarea bizantină de la Dinogetia, fiind
cercetate un număr de peste 250 de bordeie, ce
conţineau un inventar extrem de bogat şi foarte
variat. Pe lângă aceste complexe, au fost continuate
cercetările la ruinele bisericuţei bizantine, un
edificiu de mici dimensiuni, unic la acel moment în
Dobrogea. Aceasta a fost cel mai probabil sediul
episcopului de la Dinogetia. Faptul că Dinogetia a
fost reşedinţă episcopală este dovedit şi de
descoperirile arheologice, printre care o cruce
rclicvar din aur, descoperită de Gheorghe Ştefan
încă din prima campanie de săpături.
Dacă la început colectivul de la
Dinogetia era nevoit să străbată zilnic drumul de
la baza arheologică, stabilită în cel mai apropiat
sat, şi anume în Garvăn, odată cu construirea
unei baze arheologice în perimetrul sitului, bază
alcătuită dintr-o casă cu trei camere şi o
bucătărie precum şi două camere ce serveau
drept depozit, act1v1tatea colectivului s-a
desfăşurat în condiţii mult mai bune.
Pe lângă colectivul de specialişti ce
participau la săpăturile arheologice în fiecare
vară, trebuie să amintim că fără sprijinul
muncitorilor angajaţi şi al unor militari în
termen, munca de dezvelire a edificiilor de la
Dinogetia ar fi fost imposibil să se desfăşoare
într-un ritm atât de alert. Astfel, au fost excavaţi
mii de metri cubi de pământ, acesta fiind
îndepărtat şi aruncat peste zidurile cetăţii cu
.
ajutoru I unor vagonete 10 .
Alături de colectivul de la Institutul de
Arheologie „Vasile Pârvan", au stat alături un
număr important de specialişti, colegi de
10
Se păstrează şi acum. în una din magaziile bazei. doi
dintre aceşti vagonete. precum şi o parte din şina pc care
erau aşczati aceştia. Pc lângă aceste piese se mai păstrează
şi primele roabe folosite de către muncitori în anii "40 şi '50
pentru scoaterea pămiîntului din eclate. acestea fiind făcute
în totalitate din lemn.
135
generaţie sau mai tineri, de arhitecţi, geologi,
numismaţi, studenţi cu specializările cele mai
diverse, mulţi dintre ei rămânând în domeniul
cercetării arheologice. Aceştia au contribuit din
plin atât la cercetarea arheologică propriu-zisă,
cât şi cu lucrări de specialitate, care au făcut
cunoscute descoperirile celor 70 de ani de
săpături în cetate. Un aport important la
dezvoltarea şantierului de la Dinogetia l-a avut şi
Muzeul de Istorie şi Arheologie, Tulcea, ulterior
denumit ICEM-Tulcea 11 , care, alături de
specialiştii săi, a contribuit la numeroase
campanii arheologice atât înainte de 1989, cât şi
după aceea.
Sfârşitul anilor 1980 avea să aducă
schimbări, nu atât în ceea ce priveşte cercetarea
arheologică, cât mai ales climatul de desfăşurare
a acesteia. Astfel, în urma planului de îndiguire a
Dunării şi „redării" agriculturii pământului din
zona inundabilă a fluviului, peisajul zonei a fost
complet schimbat. Dacă până în anul 1986,
Dinogetia era o insulă, fiind înconjurată de apă,
în urma lucrărilor de îndiguire apa s-a retras şi
astfel trecerea spre cetate se putea face cu
piciorul . Pe lângă distrugerea habitatului
12
natural, efectele acestei politici s-au văzut şi
asupra sitului de la Dinogetia. Lumea mirifică de
la Dinogetia a fost distrusă, nu însă iremediabil,
dar pentru moment nu se întrevede încă nicio
speranţa ca ceea ce s-a stricat la finele anilor
1980 să se repare.
Cercetările din perioada 1990-2009
În perioada de după anul 1989, an ce
reprezintă un punct de cotitură în cercetarea
arheologică şi istorică din România, cercetările de
la Dinogetia au continuat cu o frecvenţă aproape
anuală. S-au realizat în special cercetări de teren
(intra şi extramurane), sondaje (intra şi
extramurane), demontări de martori şi punerea la
11
Institutul de cercetări Eco-Muzeale -denumire primită
după anul 1989.
12
O barcă de lemn. pc jumătate putrezită, depozitată într-o
magazie, mai aminteşte încă de perioada în care trecerea pe
insulă se făcea cu acest mijloc de locomo\ie. Să sperăm că
într-o zi. şi aceasta cât mai curând. acest vestigiu al
vremurilor de demult să mai poată fi folosit pentru
traversarea apei ce va înconjura din nou cetatea.
 Eugen Paraschiv-Grigore, Daniel Ene, Ioana Paraschiv-Grigore

punct a diferitelor probleme de ordin administrativ. Anii În care s-au realizat cercetări de teren şi
Trebuie totuşi să remarcăm faptul că amploarea membrii colectivului
cercetării a fost de mică intensitate, datorită
fondurilor financiare reduse atribuite sitului Anul: 1990
arheologic, dar şi pentru că mare parte din Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
(IAB /FIB ) -responsabil ştiinţific.
13 14
suprafaţa aşez.ării medievale a fost degajată în anii
anteriori, iar aşezarea romană a fost cercetată în Anul: 1991
mare măsură, toate acestea presupunând o Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
concentrare mai mare asupra conservării ş1 (IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Adrian
restaurării. POPESCU (FIB), Mihai IONESCU (profesor de
Deoarece s-au realizat cercetări de istorie, Mangalia).
amploare în anii de dinainte de 1989, marea parte a Anul: 1992
monumentelor medievale fiind săpate şi cercetate, Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
cea mai mare parte fiind publicate în remarcabila (IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Mihai
monografie dedicată aşezam medievale, IONESCU (profesor de istorie, Mangalia).
problematica cercetării medievale de la Dinogetia Anul: 1993
trece pe un plan secund, cercetarea romană trecând Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
pe primul plan. Aceasta se observă şi din (IAB/FIB) -responsabil ştiinţific.
componenţa colectivului, care, în cea mai mare Anul: 1994
parte, este specializat pe problematica romano- Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
bizantină. (IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Mihai
Toată activitatea de la Dinogetia din IONESCU (profesor de istorie, Mangalia).
perioada 1990-2009 a fost concretizată în Anul: 1995
publicaţii de tip cronică de cercetare tipărită în Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
fiecare an în StCerclstor (cronici publicate în (IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Mihai
1991-1999 pentru cercetările din perioada 1990- IONESCU (Muzeul de Arheologie Callatis),
1998) şi în CCA (cronici publicate în anii 2001- Adriana PANAITE, Stan STOICA (studenţi
2009 pentru cercetările din perioada 2000-2008), FIB).
precum şi în câteva articole apărute în reviste sau Anul: 1996
publicaţii de specialitate. Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
Un amplu proces de restaurare a edificiilor (IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Mihai
de la Dinogetia a început la sfărşitul anilor 1990, IONESCU (Muzeul de Arheologie Callatis),
însă fiind oprit de mai multe ori, nu s-a concretizat Robert CONSTANTIN (student FIB), Alexandra
practic decât prin construirea unui acoperiş care să ZBUCHEA, Ionuţ BERCARU (studenţi FIB).
protejeze termele, prin restaurarea parţială a Anul: 1997
turnurilor nr. 11 şi nr. I şi a unei porţiuni din zidul Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
de incintă. În cadrul campaniilor arheologice din (IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Mihai
anii 2003-2009 s-au făcut unele lucrări de IONESCU (Muzeul de Arheologie Callatis),
conservare la domu.\· şi praetorium, pentru a opri, Robert CONSTANTIN (student FIB), Florin
pc cât posibil, degradarea acestora. Pe lângă aceste SCURTU (inginer, determinări geodezice).
lucrări, s-au mai efectuat lucrări de întreţinere şi Anul: 1998
consolidare a bazei arheologice, aceasta fiind Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
renovată şi extinsă (cu o cameră). (IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Mihai
IONESCU (Muzeul de Arheologie Callatis).

13
IAB =Institutul de Arheologic Bucureşti „Va~ilc Pârvan".
14
fIB = Facultatea de Istorie din Bucureşti

136
 70 de ani de cercetări arheologice sistematice la Dinogctia - Biscricu\a

Anul: 2000 Membrii colectivului: Alexandru BARNEA

Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
(IA F~/F IB) -responsabil ştiinţific, Cristian Ionel
OLARIU (FIB), Cătălin BOJICĂ (student FIB).
Anul: 2001
Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
(IAl3, FIB) -responsabil ştiinţific, Mihai
IONESCU (director Şcoala nr. 3, Mangalia),
Cristian Ionel OLARIU (FIB).
Anul: 2002
Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
(IAB/Fll3) ---responsabil ştiinţific, Mihai
IONESCU (director Şcoala nr. 3, Mangalia),
Cristian Ionel OLARIU (FIB). Eugen Marius
PARASCillV (student FIB).
Anul: 2003
Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
(IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Cristian Ionel
OLARIU (FIB). Mihai Severus IONESCU
(Baza aeriana 90 Otopeni şi doctorand FIB),
Eugen Marius PARASCHIV (student FIB).
Anul: 2004
Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
(IAB/Fll3) -responsabil ştiinţific, Cristian Ionel
OLARIU (FIB), Eugen Marius PARASCHIV,
Daniel DRAGOMIR (student FIB), Ştefan
SLĂTINEANU (student FIB), Filica
DRĂC.il llCI (studentă FIB).
Anul: 2005
(IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Cristian Ionel
OLARIU (FIB), Mihai Severus IONESCU
(Baza aeriana 90 Otopeni şi doctorand FIB),
Eugen Marius Paraschiv (masterand FIB).
Anul: 2006
Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
(IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Cristian Ionel
OLARIU (FIB), Mihai Severus IONESCU
(Baza aeriana 90 Otopeni şi doctorand FIB),
Eugen Marius PARASCHIV (MNIR), Ioana
GRIGORE şi Filica DRĂGHICI (masteranzi
FIB). alţi studenţi FIB.
Anul: 2007
Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
(IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Eugen
Marius PARASCHIV (MNIR). Ioana GRIGORE
şi Filica DRĂGHICI (masteranzi FIB).
Anul: 2008
Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
(IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Eugen
Marius PARASCHIV (MNIR). Ioana GRIGORE
(MNIR/masterand FIB), Daniel Ene (doctorand
FIB).
Anul: 2009
Membrii colectivului: Alexandru BARNEA
(IAB/FIB) -responsabil ştiinţific, Eugen
Marius PARASCHIV (MNIR/doctorand FIB) şi
Ioana GRIGORE (MNIR/doctorand FIB).

LISTĂ BIBLIOGRAFICĂ PRIVIND DINOGETIA

15

***.Campania 2000. Ciarviin. com . .lijila.jud. Tulcea {DinogetiaJ, CCA, 2001. p. 85, nr. 66.
***.Campania 2001 Gar1'lin, com . .lijila. jud Tulcea /Dinogetia/, CCA, 2002, p. 139, nr. 98.
***. Ci11111Ji111ia 1001 Gan·tin. com . .lijila.jud Tulcea /Dinogelia], CCA, 2003, p. 129-130, nr. 82.
***.Campania 2003. Garl'lin. coli/ . .lijila,jud folcea {Dinogetia], CCA, 2004, p. 126-127, nr. 76.
***,Campania 200-1. Gal"l'ân. com . .lijila,jud. Tulcea {Dinogetia]. CCA, 2005, p. 157, nr. 102.
***. Campania 2005. Garl'tin, com . .lijila. jud. Tulcea {Dinogetia]. CCA. 2006, p. 166, nr. 80.
***. Campania 2006. Garvcin. com. Jijila. jud Tulcea {DinogetiaJ. CCA, 2007, p. 162, nr. 84.
BARNEA Alexandru. Raport privind scipâturile arheologice din sectorul D, via principali.I·(//), MatCercA, 13,
1979. p. 205 206.
11ARNEA Alexandru. Dinogelia III. Preci::.âri cronologice. Peuce, IX. 1984, p. 339-346.
f3ARNEA Alexandru. Cronica cercetârilor arheologice efectuate în 1989 de Institutul de Arheologie din
/lurnreşt i, St Cerc lstorV, 41, 1990, 3--4, p. 3 18, nr. 13.

" Lista .:st.: aranjatft allahctic dupft numele autorilor. În ceea cc priveşte rapoarlclc de săpătură puhlicalc după anul 1989
ac..:slca suni trecute în runqi.: de anul de apari\ie a acestora.

137
 Eugen Paraschiv-Grigore, Daniel Ene, Ioana Paraschiv-Grigore

BARNEA Alexandru, Cronica cercetărilor arheologice efectuate în 1990 de Institutul de Arheologie din
Bucureşti, StCerclstorV, 42, 1991, 3-4, p. 258, nr. 14.
I3ARNEA Alexandru, Dinogetia IV, jud. Tulcea, MatCercA, 17, 1992, p. 217-222.
I3ARNEA Alexandru, Cronica cercetărilor arheologice efectuate în 1991 de Institutul de Arheologie din
Bucureşti, StCerclstorV, 43, 1992, 4, p. 435-436, nr. 16.
BARNEA Alexandru, Cronica cercetărilor de arheologie efectuate în 1992 de Institutul de Arheologie „ Vasile
Pârvan" din Bucureşti, StCerclstorY 44, 1993, 4, p. 399, nr. 11.
BARNEA Alexandru, Cronica cercetărilor arheologice efectuate de Institutul de Arheologie „ Vasile Pârvan"
din Bucureşti în 1993, StCerclstorV, 45, 1994, 4, p. 379, nr. 10.
BARNEA Alexandru, Cronica cercetărilor arheologice efectuate în 1994 de Institutul de Arheologie „ Vasile
Pârvan" din Bucureşti, StCerclstorV, 46, 1995, 3-4, p. 283, nr. 8.
BARNEA Alexandru, Cronica cercetărilor arheologice efectuate în 1995 de Institutul de Arheologie „ Vasile
Pârvan" din Bucureşti, StCerclstorY, 47, 1996, 4, p. 423, nr.JO.
BARNEA Alexandru, Cronica cercetărilor arheologice efectuate în 1996 de Institutul de Arheologie „ Vasile
Pârvan" din Bucureşti, StCerclstorV, 48, 1997, 4, p. 375, nr.8.
BARNEA Alexandru, Cronica cercetărilor arheologice efectuate în 1997 de Institutul de Arheologie „ Vasile
Pârvan" din Bucureşti, StCerclstorV, 49, 1998, 3-4, p. 294, nr.5.
BARNEA Alexandru, Cronica cercetărilor arheologice efectuate în 1998 de Institutul de Arheologie „ Vasile
Pârvan" din Bucureşti, StCerclstorV, 50, 1999, 3-4, p. 205, nr. 6.
BARNEA Ion, Relaţiile dintre aşezarea de la Bisericu/a-Garvăn şi Bizanţ în secolele X-XII, StCerclstorV, 4,
1953,3-4,p.641-671.
BARNEA Ion, Elemente de cultură materială veche rusească şi orientală în aşezarea feudală (sec. X-XII) de la
Dinogetia (reg. Galaţi), Studii şi referate privind istoria României, I, Bucureşti, 1954, p. 195-227.
BARNEA Ion, Amforele feudale de la Dinogetia, StCerclstor, 5, 1954, 3-4, p. 513-530.
BARNEA Ion, Meşteşugurile în aşezarea feudală de la Garvăn (sec. X-XII), StCerclstorY, 5, 1955, 1-2,
p. 99-121.
BAR.NEA Ion, Sigiliul unui ierarh al Rosiei în aşezarea de la Garvăn, StCerclstorY, 7, 1956, 1-2, p. 189-197.
BARNEA Ion, Apropos de la decouverte de deux sceaux byzantins de Dinogetia, Dacia N. S., II, 1958, p. 473-
478.
BARNEA Ion, Alt tezaur de monede bizantine de la Dinogetia, StCercNum, III, 1960, p. 245-254.
BARNEA Ion, Monumentele patriei: Garviin-Dinogetia, Bucureşti, 1961 (ediţia a doua 1967).
BAR.NEA Ion, Noi contribu(ii la cunoaşterea ţesutului în aşezarea de la Gurvăn (secolele X-XII),
StCerclstorV, 12, 1961, 2, p. 307--314.
BARNEA Ion, /do/feminin sau „ kamenaia baba"?, StCerclstorY, 13, 1962, I, p. 191-196.
l3ARNEA Ion, Un ji-agment de broderie din secolele Xl-X/l de la Dinogetia-Garvăn, StCerclstorV, 15, 1964,
2, p. 435-440.
I3ARNEA Ion, Dinogetia, în Enzyklopădisches Handbuch zur Ur und Fri.ihgeschichte Europas, I, Praga, 1966,
p. 288.
I3ARNEA Ion, l 'incendie de la cite de Dinogetia au Vie siecle, Dacia N.S., X, 1966, p. 237-259.
I3ARNEA Ion. Les thermes de Dinogetia, Dacia N.S., XI, 1967, p. 225-252.
RARNEA Ion, O casii romană târzie de la Dinogetia, StCerclstorV, 20, 1969, 2, p. 245-266.
l3ARNEA Ion, Dobrogea în secolele VII-X, Peuce, II, 1971, p. 205-219.
I3ARNEA Ion, Dinogetia el Noviodunum deux villes byzantines au Bas-Danube, RESEE, 9, 1971, p. 343-362.
I3ARNEA Ion, Noi descoperiri din epoca feudalismului timpuriu la Dinogetia-Garviin, jud. Tulcea (1963-
1968). MatCercA, 10, 1973, p. 291-331.
BARNEA Ion, Pandantive din epoca.feudală timpurie de la Dinogetia, StCerclstorV, 27, 1976, 2, p. 275-278.
BARNEA Ion, Dinogetia - viile byzantine du Bas-Danube, Byzantina, I O, 1980, p. 237-287.
BAR.NEA Ion, la ceramique byzantine de la Dobroudja au :t-:mf siecles, BCH, Supplementt, 18, 1989, p.
131-142.
BICHIR Gheorghe, Contribuţie la cunoaşterea ţesutului în aşezarea de la Bisericuţa-Garvăn (sec. X-X//),
StCcrclstorY, 9, 1958, 2, p. 429-443.
CHIŞV ASl-COMŞA Maria, Unele concluzii istorice pe baza ceramicii din secolele VI-XII, StCerclstorV, 8,
1957, 1-4, p. 276-289.

138
 70 de ani de cercetări arheologice sistematice la Dinogctia - Bisericu\a

CHIŞV AS I-COMŞA Maria, O jucărie în formă de pâine, descoperită la Garvăn, StCerclstorV, 9, 1958, 2, p.
425--427.
COMŞA Eugen, Câteva secvenţe dendrocronologice din perioada feudală timpurie, din aşezarea de la Garvăn,
Peuce, IX, 1984, p. 347-348.
COMŞA Eugen, Despre tipurile de locuinţe din cuprinsul aşezării din secolele IX-XII de la Garvăn,
StCerclstorY, 10, 1959, I, p. 101-116.
COMŞA Eugen, BICHIR Gheorghe, O nouă descoperire de monede şi obiecte de podoabă din sec. X-XI, în
aşezarea de la Garvăn (Dobrogea), SC StCercNum N, Ill, 1960, p. 223-244.
CONSTANTINESCU Ştefan, Pescuitul în bă/file Dunării în lumina săpăturilor arheologice de la Garvăn (sec.
X-XII}, StCerclstorY, 7, 1956, 3--4, p. 407--419.
DAMIAN Oana, Repere arheologice privind oraşele medievale ale diferitelor zone. Dunărea de Jos, Historia
Urbana, 13, 2005, 1-2, p. 143-183 (Dinogetia, p. 165-170).
DIACONU Petre, Cu privire la problema căldărilor de lut în epoca feudală timpurie (sec. X-XIII),
StCerclstorV, 7, 1956, 3--4, p. 421--439.
DIACONU Petre, Un pandantiv globular descoperit la Bisericuţa-Garvăn, StCerclstorV, 9, 1958, 2, p. 445-
449.
DIACONU Petre, Despre datarea nivelului „ locuinţelor incendiate" de la Dinogetia-Garvăn, StCerclstorV, 26,
1975,3,p.383-394.
GRIGORE Ioana, PARASCHIV Eugen Marius, Fusaiole de la Dinogetia-Garvăn, CercA, XIV-XV, 2007-
2008, p. 254-262.
MITREA Bucur, Un instrument muzical din perioada feudală timpurie descoperit la Bisericufa-Garvăn,
StCerclstorV, 13, 1962, I, p. 197-200.
OLARIU Cristian, Două noi morminte descoperite la Dinogetia (Garvăn, jud. Tulcea), Pontica, XLII, 2009, p.
301-306.
PIPPIDI Dionisie M. (coord.), Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), Bucureşti, 1976, p.
235-236, s. v. Dinogetia.
POPESCU Adrian, Noi descoperiri de monede romane şi bizantine de la Dinogetia şi Salsovia, CercNum, 8,
2002, p. 81-86.
POPESCU Dorin, Săpâturile arheologice din Republica Socialistă România în anul 1963, StCerclstorV, 15, 4,
1964,p.551-567.
POPESCU Dorin, Săpă/urile arheologice din Republica Socialistă România în anul 1964, StCerclstorV, 16,
1965,3, p. 587-605.
PREDA Constantin, Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei vechi a României, voi. II, D-l, Bucureşti, 1996, p. 57-
59, s. v. Dinogetia.
ŞTEFAN Gheorghe, Dinogetia I, Risultati delia prima campagna di scavi, Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p.
401--425.
ŞTEF AN Gheorghe, Raport asupra lucrărilor de la cetatea Dinogetia, Raport asupra activităţii ştiinţifice a
muzeului naţional de antichităţi în anii 1942-1943, p. 34-35, 74-76.
ŞTEFAN Gheorghe, Săpăturile arheologice de la Dinogetia-Bisericufa, jud. Tulcea, Studii. Revistă de ştiinţă şi
filosofie, li, 1949, I, p. 131-139.
ŞTEF AN Gheorghe, Dinogetia sub ocupa/ie romană, Lucrările sesiunii generale ştiinţifice din 2-12 iunie 1950,
Academia R.P.R, 5p, extras.
ŞTEFAN Gheorghe, O balanţă romanii din sec. VI e. n. Descoperită în Dobrogea, StCerclstorV, I, 1950, 2, p.
152-162.
ŞTEF AN Gheorghe, la legio I .Jovia et la defense de la frontiere danubienne au /Ve siecle de notre ere,
Nouvelles etudes d'histoire, Bucureşti, 1955, p. 339-346.
ŞTEFAN Gheorghe, Un cuptor roman de ars figle, descoperit la Garvăn, StCerclstorV, 8, 1957, p. 221-227.
ŞTEF AN Gheorghe, Un miliario dell 'epoca di Diocleziano scoperto a Garvăn (Dinogetia), Dacia N .S., I, 1957,
p. 221-227.
ŞTEFAN Gheorghe, Dinogetia. A problem of ancienttopography, Dacia N.S., li, 1958, p. 317-329.
ŞTEF AN Gheorghe, Două vase de terra sigillata descoperile la Bisericuţa-Garvăn, StCerclstorV, 9, 1958, I, p.
61-71.

139
 Eugen Paraschiv-Grigore. Daniel Ene. Ioana Paraschiv-Grigore

ŞTEFAN Gheorghe. BARNEA Ion, FLORESCU Grigore. MITREA Bucur, GHEORGHIU Ion, IACOB G.
Re::,u/tatele sâpături/or arheologice de la Dinogetia. comuna Garvăn-Tu/cea, StCerclstorV, I, 1950, I, p. 69-74.
ŞTEFAN Gheorghe. BARNEA Ion. MITREA Bucur, PROTASE David, VĂTĂŞIANU Virgil, Săpăturile de la
Garl'(in (Dinogetia). raionul Măcin, StCerclstorV, 2, I 951. I, p. 19--49.
ŞTEFAN Gheorghe, BAR NEA Ion, FLORESCU Grigore. V ĂTĂŞIANU Virgil. MITREA Bucur. COMŞA
Eugen, CONSTANTINESCU Ştefan, PROTASE David, .)antieru/ Garvăn (Dinogetia). StCerclstorV. 3. 1952.
p. 349421.
ŞTEFAN Gheorghe. BARNEA Ion, BUJOR Expectatus, COMŞA Eugen, CONSTANTINESCU Ştefan. POPILIAN
Gheorghe . •~·am ierul Garwin-Dinogetia, StCerclstorV, 4. 1953. 1-2, p. 240--274.
ŞTEFAN Gheorghe, BARNEA Ion, BUJOR Expectatus, COMŞA Eugen, CONSTANTINESCU Ştefan,
DIACONU Petre. DRAGOMIR Ion, POPILIAN Gheorghe, .)antieru/ arheologic Garvăn (Dinogetia).
StCerclstorV, 5, 1954, 1-2. p. 161-197.
ŞTEFAN Gheorghe. BARNEA Ion, MITREA Bucur. ClllŞVASI Maria. DIACONU Petre, COMŞA Eugen.
CONSTANTINESCU Ştefan . .)a111ieru/ arheologic Gan·{m-Dinogetia (r. Miicin, reg Ga/afi). StCerclstorV, 6.
1955. 3-4. p. 713 -752.
ŞTEFAN Gheorghe, BARNEA Ion, MITREA Bucur, Santieru/ arheologic Garvăn (Dinogetia), MatCercA. IV.
1957, p. 195 209.
ŞTEFAN Gheorghe. BARNEA Ion. CHIŞV AS I-COMŞA Maria. MITREA Bucur, Săpi'ilurile de la Garviin,
MatCercA. VI, 1959. p. 629-651.
ŞTEFAN Gheorghe, 13ARNEA Ion, COMŞA Eugen. CHIŞVASI-COMŞA Maria, MITREA Bucur, St1pă1uri/e
arheologice de la Garvân, MatCercA, V. 1959, p. 565-586.
ŞlTFAN Gheorghe, BARNEA Ion, MITREA Bucur, .)an/ierul arheologic Garvăn (r. Măcin, reg. Dobrogea),
MatCercA. VIII. 1962. p. 675-692.
ŞTEFAN Gheorghe. BARNEA Ion, COMŞA Maria, COMŞA Eugen, Dinogetia. I. Aşewrea feudală timpurie
de la /Jiserirnfa-Garvân. Bucureşti, 1967.
TOCILESCU Grigore. Monumente epigrafice şi sculpturale ale M1ce11/ui Na/ionat de Antichitiifi din Burnreşti.
partea a li-a. Bucureşti. 1908, p. 639-641.
TUDOR Dumitru (coord.). Enciclopedia cii·i/i::,afiei romane. Bucureşti, 1982, p. 261. .u'. Dinogetia.
VASILIU Ion. Siipâturi/e de la Dinogetia (I 982--1985). Peuce. X, 1991. p. 3 71-391.

LISTA ILUSTRATIEI

PI. I - I. Perspectivă cu cetatea Dinogetia la mijlocul anilor "60 (după Barnea 1967, fig. 29); 2. Perspectivă cu
cetatea Dinogetia în anul 2000.
PI. 2 -- Planul cetă\ii Dinogefia

LIST OF ILLUSTRATION

PI. I I. Perspective with thc Dinogetia fortress in thc middle of the 60s (after Barnea 1967, fig. 29); 2.
Perspective with thc /Ji11ogelio l'ortress in 2000.
PI. 2 Dinogetia fortress plan.

Tl{ADUCERE REZUMAT, FOTO:

Eugen Paraschiv-Grigore
IOANA PARASCHIV-GRIGORE
EUGEN PARASCHIV-GRIGORE
Muzeul Na\ional de Istorie a României
Calea Victoriei, nr. 12. sector 3, 030026. Bucureşti
ioana.gri@gma iI.corn, parn __ eugen@yahoo.com
DANIEL ENE,
Doctorand al Facultăţii de Istorie. Universitatea din Bucureşti
danicl _lucian _ ene@yahoo.com

140
PI. t - I. Perspectivă cu cetatea Dinogetia la mijlocul anil or '60 (d upă Barnea 1967, fig. 29) ;
2. Perspectivă cu cetatea Dinogeria în an ul 2000
 ~
~

=~
„-~
--

PI. 2 - Planul cetăţii Dinogetia

 Cercetări arheologice. XVII. Bucureşti, 20 I O, p. 143-162

DESPRE UN MOTIV DECORATIV MAI PUŢIN CUNOSCUT

DIN SUD-ESTUL EUROPEI
Silviu Oţa

ON A LESS KNOWN DECORATIVE MOTIF OF SOUTH-EASTERN EUROPE

Abstract: In time, especially during the last century, in SE Europe have been discovered a few earrings
with an ornament less used in the Balkan area. We are taking about those items known under the generic litie of
Cumanian-type earrings or earrings with Cumanian-type elements. One can notice, however, that beside them
thcre are also othcr items decorated similarly, yet whose geometric figure used may be different (pyramids,
paraboloids, cones and tetrahedrons). ln order not to produce confusions, I have chosen to analyze all the above-
mcntioncd modcls.
This study comprises a catalog of the SE European discoveries, the analysis of the context the items have
come from, their relative and absolute dating and the repartition of the forms of ornamental work for each type
of itcms.
Following this analysis, we can say that four types of ornamental work have emerged, made of silver
shcet. golden shect, bronze sheet or silvered bronze.
Depending on the models of earrings on which they appear, severa! types and subtypes of earrings can be
distinguishcd.
ln chronological order, the first decorative group is made up of the earrings decorated with paraboloids.
From a gcographic viewpoint, these earrings comprise two areas of circulation.
The first onc is in the Dalmat ian area. Their chronology is circumscribed by the 9 1h- I 0 1h (I I 1h) centuries.
From a typological viewpoint, we can discern two large groups. The first is made up of the items discovered in
thc cemeteries of Bribir, Brenkovac and Biskupţja. They are characterized by the setting decorated with three
lines of paraboloids. Among them, three variants can be distinguished: I) the items of Bribir, 2) the items of
Brenkovac. 3) the item of Biskupţja.
The sccond group is represented by a item discovered at Biskupija.
The second region of circulation is in the East Balkan area. The items found here are of a later date and
111
bclong to the 14 century. ln this case the items are formally almost identica!, yet the material they are made of
and the number of their pendants differ. According to this criterion, we can discern three variants: I) the item of
Coconi, 2) thc itcms of Dobrogled, 3) the earring of Isaccea-Burg, 4) a pair of earrings of Divdiadovo and 5)
another pair with two sphcrical settings coming from the same locality. The fact that they are made of different
matcrials (bronzc. silvered bronze and gold) suggests that they come from different workshops. The limitation of
thcir circulalion to the NE Balkans suggests that it is here that their manufacturing and use was in fashion and wc
can only talk about a product uscd regionally.
/\. second decorative group is made up of cones. Here, as well, we can make a distinction between severa!
types, groups and sub-groups of earrings on which this decorative work appears.
The simplest typc is made up of the earring discovered at Enisala, decorated with just one setting. From
the viewpoint of the geographic repartition, it is circumscribed by the N and W Pontic area, controlled by the
Turkic tribes. lts chronology suggests a dating to the I th-13 111 centuries.
The second typc comprises the earrings decorated with three settings (Branicevo-Rudine, Kalna,
Cernăuţi, Prilep, Cuptoare-Sfogea, Păcuiul lui Soare, Jiana Mare). According to the way in which the ring of
the carring was executed, we can distinguish two types, namely simple and made up of Turkic-style wires.
Within cach of thcse two typcs, wc can discern severa! groups, according to the characteristics of execution of
the rings and settings.
Thc first group comprises the items found at Branicevo and Kalna (simple rings of the earrings, identica!
decorative work on all the thrce pendants, different dimensions of the settings). The similitude of manufacturing
and thc area of circulation suggest that thcy come from a common workshop from the Middle Danube which
1
functioned some time towards the end ofthe l 3 h century and eventually at the beginning ofthe future century.
Thc second group comprises the items that have the lateral pendants decorated differently from the central
onc (Cernăuţi, Voineşti, Prilep, Cuptoare-Sfogea, Păcuiul lui Soare and Jiana Mare).
The first sub-group is made up ofthe items of Cernăuţi (simple ring ofthe earring).

143
 Silviu O\a

Thc sccond is madc up of the iterns whose ring is rnadc of torc-typc wire ( Voineşti. Voineşti. Prilep,
C11ptoare-Sfogea, Păcuiul lui Soare). Depending on thc model of thc decorative work found on the central
pendant and according to the way the lateral pendants were executed, the following variants can bc
dislinguished:
a.Prilep, Cuptoare (perforatcd lateral settings).
b.Yoincşti (lateral scttings decorated with pscudo-granules).
c.Păcuiul lui Soare (lateral settings rnade of discs).
To thcse can bc added one more item, namely the one discovered in the treasure of Jiana Mare. ln this
case. wc do not know for sure whether the ring of the earring was simple or rnade in a torc-style rnanner. The
analogics to sirnilarly decorated items suggest that rnost of thc eatTings decorated with ellipsoid-shaped settings
had thcir ring made of two wires put together in a torc-style manner. ln this sense, I would quote the iterns of
Olteni. Jiana Mare and .lidosi/a.
Thcir chronology indicatcs the usc of these earrings beginning with the last qua11cr of the 13'11 century
until the first 20 years ofthe 15 111 ccntury.
The third decorative group cornprises items decoratcd with pyramids made of metallic sheet. ln this case,
wc can singlc out Lwo groups. The first of them is constiluted of earrings with a simple ring (Skravena. Drobeta-
'/"11rn11 Severin. St ara Zagora and .)umen). lf the items of the first two localities are extrcmely similar. those of
St ara Zagora and .)wnen suggest different manufacturing workshops. The chronology of the ftrst ones is quite
clear, being situated in the second quarter ofthe 13 111 century.
On the basis of thc relative chronology can be dated as well the items of St ara Zagara and .)umen, narnely
very probably the boundary between the 13 111 and the 14 111 century.
The second group is made up of the earrings discovered at Dragijevo. Considering their decorative
fcaturcs. they can be divided in their turn into two sub-groups. The first is made up of thc pair of earrings with
pcrloratcd lateral pendants. The second is reprcsentcd by the third earring in the treasure. Their dating has becn
madc especially based on an absolute chronology, towards the end of thc 13'11 ccntury and the beginning of the
11
14' ccntury. To these items can be added a partially destroyed item coming from an unknown locality in
Bulgaria.
~ J\ IOurth decorative group is rnade up ofthe item of Nikopolis. lt can be dated to the 14 111 century based on
its manufacturing and decorative fcaturcs.
Following this analysis, wc can say that wc are in front of severa! decorative models in relief applied on
the pendant of somc earrings. without being able to attribute them frorn an ethnic viewpoint. The fact that they
appear as paraboloid. pyramid, cone or tetrahedron does not represent anything else but variations and local
prcrercnccs of thc populat ion or or the artisans who manufactured these iterns. Another argument would be that
thcy appear on severa I typcs of earrings. not just on a particular one.
J\t the same time, the atternpt of attributing the biconical pendant to the influences of the Cumanian
population is wrong. They can be found among the jewelry found in this region long before the Cumanians'
coming to diffcrent SE European regions. Not even thc style of thc decorative work can be connected to a
peculiar population. Wc would rather say that it was in fashion in certain areas and during ccrtain pcriods of
timc. Thc usc or thc term Cumanian-type earrings is rather duc to some archeologists' desire to distinguish
bctwecn a ccrtain model of eatTings and others (sometimcs thosc with a biconical pcndant). This tendency is
caused as well by the fact that in this way they want to prove or at other tirnes to remark the influence of the
Cumanian goldsmiths, making a difference between them and the others that were active among the other
populations of SE Europe. lt is for the samc purpose that the argument of the supplementary decorative work
applicd to thc pendants of certain earrings was used. This desire has led to confusions between diffcrent types of
carrings such as for instance the Tokaj-type earrings and the Cumanian-type earrings.

Kcywords: gold, silvcr, bronzc. earring. treasure, tomb, cone

Cuvinte cheie: aur, argint, bronz, cercel, tezaur. mormânt, con

1
De-a lungul timpului, mai ales în ultimul tip cuman sau cu elemente de tip cwnan • Se
secol, au fost descoperiţi în sud-estul Europei poate observa însă că în afara lor mai există şi
câţiva cercei cu un ornament mai puţin utilizat în
arealul balcanic. Este vorba de acele exemplare 1
Termenul de cercei de tip cuman apare în literatura de
cunoscute sub denumirea generică de cercei de specialitate din România pentru a delinii exemplarele
care pc pandantiv au montate ornamente în formă de
conuri. La aceasta sc adaugă faptul că toate tipurile de
decor (conuri. piramide. paraholoide şi tetraedre) pot

144
 Despre un motiv decorativ mai
piese decorate asemănător, dar forma geometrică
spaţială utiliz.ată poate fi diferită (piramide,
paraboloide şi tetraedre). Pentru a nu crea
confuzii, analiza care urmează a luat în
considerare toate modelele ornamentale amintite.
Studiul de faţă, nu îşi propune să
realizeze o tipologie a acestor piese, ci să aduc
în discuţie decorul care individualizează
exemplarele menţionate.
Intenţia este aceea de a selecta tipurile de
cercei la care a fost sesiz.at ornamentul în fonnă
de con şi variantele sale, executate din foiţă de
aur, argint, bronz sau bronz argintat. De ase-
menea, stabilirea fonnelor geometrice utiliz.ate
pentru confecţionarea decorului aplicat pe
pandantivul sau montura cerceilor. Plecând de la
aceste observaţii se pot indica relativ zonele de
producţie şi aria de difuz.are a pieselor.
O altă precizare trebuie realizată, anume
că în decursul timpului se poate constata că
motivul decorativ studiat şi variantele sale, pe
cercei de diverse tipuri, a început să fie
executat şi din granule de argint. Pentru piesele
din actualul spaţiu românesc sunt de amintit
cazurile câtorva cercei descoperiţi la Enisa!d,
4
Drobeta-Turnu-Severin 3 , Zăvoaia , Jiana
Mare', Măicăneşti-Străuleşt/' şi un exemplar
apărea pc cercei dilcri\i tipologic. De aceea este
discutabil dacă piesele amintite se mai justifică a fi
considerate •. de tip cuman·· sau nu, şi dacă nu mai
degrabă eon\in elemenle decoralive de lip cuman. De
asemenea trebuie văzut care tipuri de cercei apar în
complexe funerare care ar putea fi atribuite populaţiilor
turkicc. precum şi frecvenţa lor în astfel de complexe. La
aceasta se adaugă faptul că în literatura de specialitate şi
al\i cercei. anume cei cu pandantiv biconic. au fost
considcra\i uneori ca fiind tot de tip cuman. Analizat nu
într-o ordine anume. putem spune că o parte a celor care
au descoperit astfel de piese şi a celor care le-au studiat.
se constată două tendin\e. Prima este aceea de a descrie
pur şi simplu piesa. lără altă apreciere (Constantinescu
1972. 100: Diaconu. Baraschi 1977. 125: Dumitriu 2001.
39-40. 112). O a doua grupă este constituită din
arheologi care includ în acest tip de cercei piesele care au
pc vcrig.:1 o montură centrală decorată printre altele cu
conuri şi altele două (n. n. monturi) mai mici. dispuse în
lateralul celei dintâi (D. Ţeicu. S. Oţa, D. Gh. Teodor).
Aproximativ aceleaşi tendinţe se observă şi în literatura
de specialitate din spaţiul balcanic.
2
Dumitriu 200 I. I 07, Taf. 16/5--fJ.
1
Dumitriu 200 I, 123. Taf. 23/4. În text. la pagina indi-
cată. apare cu numărul 5. iar în ilustra\ie cu numărul 4.
~ Dumitriu 200 I. 139. Tar. 51 /3-4.
5 9
Dumitriu 200 I. 127. Tar 39/ 1-2. 2 a. 4. 5, 5a.
6
Dumitriu 200 I. 129. Tar. 93/1 I.
puţin cunoscut din sud-estul Europei
cu loc de descoperire necunoscut7 (Ţara
Românească). Alteori au fost executat din
sâme şi granule, ca în cazul unor piese din
spaţiul croat, de la Biskupija-Crkvina8, Biljane
9
Donje-Begovaca (M. 228) , Devrske 10 • Pe
acestea, însă nu le voi avea în vedere.
Repertoriul descoperirilor
I. România
Necropolă
I. I. Cuptoare (corn. Cornea, jud. Caraş­
Severin)
Punct: Sfogea; ansamblu: necropolă de
înhumat ie.
Mormântul 189, plan; individual; înhumatie;
inventar: doi cercei de tâmplă, din argint, de tip
Tokaj sau, după alte tipologii, de tip cuman (PI. 2/7-
8). Veriga este dintr-o sârmă de argint pusă în două şi
torsionată. Pe ea au fost montate două sfere ajurate, de
aceeaşi dimensiune, de o parte şi de alta a unei sfere
centrale, mai mari, decorată cu conuri din foiţă de
argint, în vârful cărora sunt piramide de câte patru
granule. Monturile au fost fixate pe verigă cu sârmă de
argint.
Bibliografie: Ţeicu 1993, 245, 268, fig.
11/5-6; Ţeicu 1998, 37, 163, fig. 45/5-6; Oţa 2008,
97, 231-232, PI. 55/8-9; Oţa 2009a, 80, 84, 96, fig.
315; Ţeicu 2009, 188-189, 261, fig. 21; Oţa 2010,
117-118, 121, PI. 3/1-2.
1.2. Enisala (corn. Sarichioi, jud. Tulcea)
Punct: Burg; ansamblu: necropolă de
inhumaţie.
Cercel din bronz (PI. 1114 ), provenit dintr-un
mormânt. Veriga este circulară în sectiune. Pe ea a
fost introdus un pandantiv sferic decorat pe fiecare
jumătate cu câte patru conuri din foită de bronz. De
o parte şi de alta a sa, în jurul verigii, pentru fixare,
este înfăşurată sârmă simplă.
Bibliografie: Dumitriu 200 I, 39. I 07, Taf.
70/11.
Aşezare
1.3. Coconi (corn. Mănăstirea, jud. Ilfov)
Punct: Căldarea; ansamblu: aşezare.
Cercel din cupru, din bordeiul nr. 29.
Cercelul are veriga circulară în sectiune (PI. 1/6).
Montura centrală, a fost confecţionată prin lipirea a
două semisfere. Zona centrală are lipite trei sârme
filigranate. Decorul constă în opt protuberante în
formă de paraboloid, câte patru pe fiecare jumătate.
7
Dumitriu 2001, 141, Taf. 48116.
8
Jelovina 1976, T. XX/11-12.
Jelovina 1976, T. XL/4-5.
10
Jelovina 1976. T. LXl/1-2.
145
 Silviu 0\a
La baza lor este câte un cadru circular de sârmă
filigranată, iar spre vârf câte o mică granulă. Pe
verigă, de o parte şi de alta a sa a fost înfăşurată o
sârmă filigranată. În locurile în care aceasta se
termină, au fost realizate două muluri de sârmă
înfăşurată în formă de arc.
Bibliografie: Constantinescu 1972, 100,
247, PI. XIIl/7; Dumitriu 2001, 39, 116, Taf. 8717.
Tezaure
1.4. Jiana Mare (corn. Jiana, jud. Mehedinţi)
Punct: necunoscut; ansamblu: tezaur.
Observaţii: piesa cu trei pandantive, este din
argint, cu veriga ruptă (PI. 2/11 ). Monturile laterale,
mai mici decât cea centrală. Pe pandantivele
laterale, conurile sunt dispuse în partea centrală.
Vârful lor a fost ornamentat cu granule. Pe verigă,
între monturi este sârmă de argint filigranată.
Pandantivul central, destul de deteriorat a fost la
rândul său ornamentat cu conuri din foiţă de argint,
dispuse pe două rânduri. Piesa a fost găsită în
asociere cu monede emise în timpul lui Mircea cel
Bătrân (1386-1418) şi Mihail I (1418-1420).
Bibliografie: Dumitriu 2001, 127, Taf. 39/3.
1.5. Păcuiul lui Soare (corn. Ostrov, jud.
Constanţa)
Punct: cetatea bizantină; ansamblu: tezaur din
nivel de locuire datat în cursul secolului al XIV-iea.
Cercel din argint aurit, cu trei monturi pe
verigă (PI. 211 O). Aceasta din urmă a fost
confectionată dintr-o sârmă groasă pusă în două pe
un anumit segment, apoi torsionată. În spaţiile
libere rămase a fost introdus un fir filigranat.
Montura centrală, de formă sferică a fost decorată
pe centru cu un brâu de sârmă îndoită în formă de
spirală sau arc, flancată de câte o alta mai subţire,
filigranată. Pe fiecare semisferă care formează
pandantivul central sunt câte patru conuri din foiţă
metalică, iar la baza şi la vârful lor este câte un
cadru circular de sârmă filigranată, respectiv
simplă. Între această montură şi cele laterale, mai
mici, este un spaţiu liber unde a fost înfăşurată o
sârmă simplă care formează câteva spire.
Pandantivele laterale, sferici, au fost confecţionaţi
din plăcuţe circulare (4 + 4). Fiecare dintre acestea
are un cadru, iar în centru o mică granulă.
Bibliografie: Diaconu, Baraschi 1977, 125, fig.
98/2; Dumitriu 200 I, 112, Taf. 20/2, I 05/2.
1.6. Voineşti (corn. Voineşti; jud. Iaşi)
Punct: neprecizat; ansamblu: tezaur.
Cercel de argint (Greutate = 18, 18 gr.), cu
trei monturi (una pierdută). Veriga (D = 47,4 mm;
grosime = 3,6 mm) este din sârmă de argint pusă în
două şi torsionată, apoi decorată cu o alta mai
subţire filigranată (PI. 2/6). Aceasta din urmă, a fost
introdusă prin bucla care s-a format prin îndoirea
146
celei care formează veriga. Ea a fost împărţită astfel
în două părţi egale care au fost introduse în spaţiul
liber dintre sârmele torsionate. La intrarea în prima
montură, ea a fost suprapusă de o alta filigranată,
înfăşurată în jurul verigii.
Primul pandantiv (D = 12,4 mm, măsurat pe
orizontală), gol în interior, parţial deformat, a fost
confecţionat din foiţă de argint şi decorat cu
pseudo-granule (3+ 3 rânduri). Sârma filigranată
care fixează montura este şi ea la rândul său
suprapusă de o alta mai simplă. Între montura unu
şi doi este sârmă simplă, înfăşurată în jurul verigii.
Ea este suprapusă parţial spre montura unu de o
alta, tot simplă.
Montura 2 (cea centrală), biconică (D = 22
mm, L = 28,5 mm), goală în interior, este mai mare
decât precedenta. A fost decorată cu opt conuri din
foiţă de argint, câte patru pe fiecare jumătate. În
partea lor superioară este câte un cerculeţ de sârmă
simplă care formează un cadru în jurul bazei
fiecărei granule lipite în vârf. Baza fiecărui con este
înconjurată de un brâu de sârmă filigranată.
Între conurile decorative, spre partea centrală
a pandantivului, sunt câte două granule (8 + 8; D =
3 mm), iar spre capetele sale câte patru (4 + 4).
Între granulele din capete şi cele dinspre centrul
monturii biconice au fost lipite câte o sârmă de
argint filigranat, în aşa fel încât se formează un
decor floral (câte patru pe fiecare jumătate).
Între cele două emisfere sunt patru sârme
filigranate alăturate. Vârfurile monturii biconice au
fost la rândul lor decorate fiecare cu o mulură din
sârmă simplă răsucită în formă de arc.
Piesa se află în colecţia M.N.l.R. cu nr. inv.
81399.
Bibliografie: Spinei 1994, 25, 124, 127, 455,
fig. 21/9; Teodor2003a, 151, 160, fig. 7/6, 161, fig. 8/7;
Oţa 2009b, 187-188, 200, 207, PI. 3/5.
Descoperire întâmplătoare
1.7. Drobeta-Turnu Severin Uud. Mehedinţi)
Punct: neprecizat, din teritoriul oraşului;
ansamblu: necunoscut.
Cercel din argint ornamentat cu trei monturi,
decorat în tehnica granulaţiei şi filigranului (PI. 3/1 ).
Veriga este parţial ruptă, ceea ce îngreunează
posibilitatea de a data ceva mai strâns piesa. Veriga,
atât cât se păstrează, nu este din sârmă torsionată.
Aceasta nu exclude însă ca partea pierdută să fi fost
pusă în două şi torsionată, asemenea multor cercei cu
trei monturi pe verigă. O sferă laterală a fost
pierdută. Cea păstrată este decorată în tehnica
granulaţiei şi este mai mică decât cea centrală. Între
monturi este o sârmă de argint filigranată înfăşurată
în jurul verigii. O alta similară este şi în partea
cealaltă a monturii centrale. Aceasta din urmă este
executată din foiţă de argint. În zona centrală sunt
fixate patru sârme filigranate dispuse una lângă alta,
 Despre un motiv decorativ mai pu\in cunoscut din sud-estul Europei
de jur împrejurul monturii. La capete, lângă verigă
este câte o mulură de sârmă înfăşurată în spirală.
Suprafaţa pandantivului central are ca decor
principal opt piramide din foiţă de argint, câte patru
pe fiecare jumătate. Vârful acestora a fost decorat cu
granule (3 + I). Bazele piramidelor au fiecare câte un
cadru de sârmă. Tot pe suprafaţa pandantivului, spre
centru şi spre capete, au fost fixate granule de argint
care au la bază un cadru de sârmă.
Bibliografie: Dumitriu 200 I, 39, 123, Taf.
37/35.
1.8. Isaccea Uud. Tulcea)
Punct: Burg?; ansamblu: neprecizat.
Cercel confecţionat de bronz şi argintat (PI.
117). Veriga este circulară în secţiune. Montura
centrală. sferică este decorată pe fiecare jumătate cu
câte patru conuri. La baza fiecăruia este un cadru
circular din sârmă. De o parte şi de alta a sa a fost
înfăşurată sârmă pentru fixare şi câte un brâu sau
mulură tot din sârmă(?).
Bibliografic: Dumitriu 200 I, I 08, Taf. 72/3 (în
text trimiterea la ilustraţie este greşită. iar bibliografia
de la pagina I 08 nu se referă la piesa în discuţie).
li. Ucraina
Te::: aur
li. I. Cernăuţi
Punct: neprecizat; ansamblu: tezaur.
Pereche de cercei cu trei monturi pe verigă
(PI. 2/5). Veriga este din bară simplă, circulară în
secţiune. Montura centrală, mai mare decât cele
laterale, este biconică. Pe centru are trei sârme care
delimitează cele două jumătăţi. Decorul constă în opt
conuri de foiţă metalică (4 + 4). La baza fiecăruia
este un cadru de sârmă filigranată, iar în vârf este
lipită o sârmă în formă de cerc, iar deasupra ei o
granulă. Fiecare jumătate a celor două conuri care
formează pandantivul central este împărţită în patru
zone de câte un şir de granule. Acestea pornesc din
vârf, prin spaţiul lăsat între ornamentele în formă de
con şi se îndreaptă spre centru. În zonele în care
veriga trece prin pandantiv, este câte o mulură din
sârmă îndoită în formă de arc. În jurul verigii, de o
parte şi de alta a monturii centrale, a fost înfăşurată
sârmă pentru fixare şi crearea unui spaţiu până la
pandantivele laterale. Aceştia sunt sferici şi au fost
decoraţi cu granule.
Bibliografie: Corovic-Ljubinkovic 1954,
83-84, sl. 4; Spinei 1994, 127, 453, fig. 19/4-5.
III. Serbia
Tezaur
III. I. I3ranicevo (opst Branicevo)
Punct: Rudine; ansamblu: tezaur.
147
Pereche de cercei cu trei monturi pe verigă
(PI. 2/1-2). Veriga este din bară simplă, circulară în
secţiune. Montura centrală, mai mare decât cele
laterale, este de formă sferică. Pe centru are o
mulură de granule flancată de patru sârme
filigranate, câte două pe fiecare parte. Decorul celor
două jumătăţi care compun pandantivul constă în
opt conuri de foiţă metalică (4+4). La baza fiecăruia
este un cadru de sârmă filigranată, iar în vârf sunt
lipite granule (3+ I). În spaţiul rămas liber dintre
conuri, au fost realizate tot din granule mici
triunghiuri cu baza lipită de sârmele filigranate care
flanchează mulura. Spre verigă decorul este
executat similar, dar triunghiurile sunt poziţionate
invers. De o parte şi de alta a monturii centrale, în
jurul verigii a fost înfăşurată sârmă filigranată
pentru decor, o mai bună fixare şi pentru a crea un
spaţiu între pandantive. Monturile laterale sunt tot
sferice şi au fost decorate similar. Singurul element
care nu se regăseşte ca decor este mulura centrală
de granule, iar triunghiurile au fost executate dintr-
un număr mai mic de granule.
Bibliografie: Popovic, lvanisevic 1988, 153,
154, sl. 24/2-3.
Descoperire întâmplătoare (?)
111.2. Kalna (opst Knjafovac)
Punct: ? Autoarea studiului plasează
localitatea lângă Pirot, dar actual Kalna aparţine de
opstina Knjazevac.
Pereche de cercei de argint cu veriga simplă
şi trei monturi sferice (PI. 2/3-4). Pandantivele
laterale sunt puţin mai mici decât cel central, dar au
fost decoraţi la fel. Primul cercel are o parte a verigii
lipsă şi a fost ornamentat cu opt conuri de foiţă de
argint, câte patru pe fiecare jumătate. Vârfurile lor au
câte patru granule (3 + 1), iar bazele au un cadru de
sârmă. Partea centrală a fost şi ea ornamentată cu
patru spire de sârmă filigranată. Acelaşi decor se
întâlneşte şi în spaţiul dintre monturi. Pandantivul
central a fost identic, dar mai mare. D. păstrat = 55
mm, D monturii centrale = 18 x 18 mm. A I doilea
cercel are un pandantiv lipsă. Este decorat similar cu
precedentul. D. păstrat= 47 mm, D monturii centrale
= 18 x 18 mm, D monturi lor laterale = 13 x 13 mm,
D. verigii= 3,5 mm.
Bibliografie: Corovic-Ljubinkovic 1954, 86,
sl. 9.
IV. Macedonia
Descoperire întâmplătoare
IV.I. Prilep (opst. Prilep)
Punct: Varoş, Markovi Kuli; ansamblu:
neprecizat.
Cercel din argint, de tip cuman (PI. 2/9),
decorat în tehnica granulaţiei şi filigranului. Veriga

este executată din sârmă
de argint pusă în două şi
torsionată. decoratăcu o alta mai subţire,
filigranată. Monturile laterale, sferice. sunt ajurate.
Pentru fixare pe verigă s-a utilizat sârmă filigranată.
Montura centrală, mai mare, este biconică. La baza
conurilor se află o mulură de granule de argint
flancată de două cercuri de sârmă filigranată,
paralele şi distanţate. Pe fiecare con se află alte
patru mai mici, decorate în vârf cu patru granule
dispuse în formă de piramidă. Bazele conurilor sunt
înconjurate de câte un cerc de sârmă filigranată.
Suprafaţa fiecărui con care formează montura
centrală este decorată cu triunghiuri de granule.
lipite în spaţiile libere, patru la bază şi patru la
vârfuri. D = 53 x 50 mm. D montura centrală= 39 x
25 mm, D monturi laterale= 14 mm, grosimea verigii
= 5 mm. Piesa se află la Muzeul de Artă Decorativă
din Belgrad.
Bibliogralic: Corovic-Ljubinkovic 1954. 88.
sl. 13; Maneva 1992. 195. PI. 21/58/50; Oţa 2008,
97: Oţa 2010, 121, PI. 3/3, 126.
V. Bulgaria
Necropolă
V. I. Skravena ( obst. Botevgrad,
Sofia)
Punct: turnului nr. I al necropolei trace de
lângă Skraveva; ansamblu: necropolă de
înhumaţie.
Mormântul 42. Pereche de cercei din argint
aurit cu veriga simplă şi trei monturi (PI. 3/2-3).
Pandantivele laterale, mai mici decât cel central,
sunt sferici decoraţi cu pseudo-granule. Între
monturi este o sârmă filigranată înfăşurată în jurul
verigii. Aceasta din urmă. a fost decorată în partea
centrală cu o sârmă buclată flancată de altele două
filigranate. La capete, lângă verigă este câte o
mulură de sârmă înfăşurată în spirală. Suprafaţa
pandantivului central are ca decor principal opt
piramide, câte patru pe fiecare jumătate. Vârful
acestora a fost decorat cu granule (3+ I). Bazele
piramidelor au fiecare câte un cadru de sârmă
filigranată. Tot pe suprafaţa pandantivului, spre
centru şi spre capete, au fost fixate granule de
argint care au la bază un cadru de sârmă. Din
mormânt provine şi o monedă din timpul ţarului
Ioan Asan al Ii-lea ( 1218-1241 ).
Bibliogralic: Agre 1990, 23, 24, obr. 17.
Te::: au re
V.2. Divdiadovo (oblast Şumen)
Punct: carieră; ansamblu: tezaur.
Pereche de cercei de aur cu veriga de sârmă
simplă, două monturi sferice şi altele trei mai mici
(PI. I112-13). Monturile centrale au fost decorate
pe fiecare jumătate cu patru decoruri în formă de
Silviu O\a
paraboloid. Partea lor superioară are lipită câte o
granulă. La baza lor este câte un cerc de sârmă
filigranată, de jur împrejur. Spaţiul rămas liber este
decorat cu granule. Partea mediană a monturilor
este ornamentată cu sârmă fixată în jurul lor. De o
parte şi de alta a celor două pandantive sferice, în
jurul verigii a fost înfăşurată două sârme. În părţile
laterale, în punctul în care se termina acest
ornament, a fost introdusă câte o montură
semisferică. Tot pe verigă a mai fost introdus un al
treilea decor, la o mică distanţă. A doua piesă are o
parte a verigii ruptă.
Pereche de cercei de aur cu veriga de sârmă
simplă, o montură centrală, două mici laterale şi o
alta distanţată (PI. I I I 0-11 ). Una din piese are
veriga ruptă. Cealaltă, păstrată, are o buclă la un
capăt. Montura centrală este decorată aproape
similar cu perechea precedentă. Diferenţele se
observă doar în partea mediană care a fost decorată
cu tubuleţe distanţate, confecţionate din sârmă
spiralată. Spaţiul rămas liber dintre paraboloide a
fost umplut cu mici cerculeţe de sârmă. Restul
decorurilor sunt similare ce perechea precedentă.
Bibliografic: Mollov 1927-1928, 30 I, obr.
120, rândul doi şi trei, 302.
oblast V.2. Dobrogled (obst. Aksakovo, oblast
Varna)
Punct: Paradzik; ansamblu: tezaur.
Pereche de cercei din aur (PI. 1/8-9),
similari ca execuţie cu exemplarul de la Coconi.
Bibliografie: Kuzev 1961, 14, obr. I;
Constantinescu 1972, I 00; Neseva 1985, 117, Tab I.
5/4.
V .3. Dragijevo ( obst. Lyaskovets, oblast
Veliko Tărnovo)
Punct: neprecizat; ansamblu: tezaur 11 •
Cerceii sunt pereche, din argint, ornamentaţi
în tehnica granulaţiei şi filigranului (PI. 3/2-3).
Veriga a fost confecţionată din sârmă pusă pe un
anumit segment în două şi apoi torsionată. Decorul
ei a fost realizat cu sârmă filigranată. Pe ea au fost
introduşi trei pandantive, doi mai mici, sferici şi
ajuraţi, dispuşi în lateralele unuia central mai mare,
biconic. Decoraţiile sale sunt piramidale, câte patru
pe fiecare jumătate. Vârfuri le sunt ornamentate
fiecare cu patru granule, trei la bază şi una peste
ele. În zona sa mediană este o mulură de granule.
Pe suprafaţa fiecărui con, la baze, sunt triunghiuri
de granule, din al căror vârf pleacă spre verigă câte
11
Piesele apan,in unui tezaur mai mare. care cuprindea şi
un al treilea cercel de acelaşi tip (cuman), îns<"t cu alte
caracteristici ornamentale. două bră\ări din sârme
împletite şi o altă pereche de cercei. Din tezaur făceau
parte şi monede emise în timpul lui Mihail Şişman
(1322-1330). Andronic al Ii-lea şi Mihail al IX-iea
(1282-1328).
148
 Despre un motiv decorativ mai pu\in cunoscut din sud-estul Europei
un şir, împărţind astfel montura în suprafeţe egale.
Bibliografie: Corovic-Ljubinkovic 1954, 87;
Filow 1919, 41, fig. 37, 34 (rândul doi, piesele din
stânga şi din dreapta); Oţa 201 O, 121, PI. 3/4-5,
124-125
V.4. Nikopol (obst. Nikopol, oblast Pleven)
Punct: Harmanlăka
Cercel de aur cu trei monturi inegale (PI.
3/1 O). Veriga este confecţionată dintr-o sârmă pusă
în două şi torsionată. A fost ornamentată cu altă
sârmă mai subţire filigranată. În partea centrală este
o montură confecţionată din două piramide de foiţă
de aur puse bază în bază. Laturile sale lungi au fost
decorate fiecare cu o sârmă spiralată. De o parte şi
de alta a fiecăreia, este câte una filigranată. Faţetele
sale au fost decorate ca motiv principal cu un
tetraedru din plăcuţe triunghiulare ornamentate cu
un cadru de sârmă filigranată. În apropierea bazei,
pe fiecare plăcuţă este câte o granulă. Pe suprafaţa
plăcuţelor care formează piramidele, au fost lipite
câte patru granule alăturat, în linie, dinspre vârf
spre baza tetraedrelor. Spaţiile rămase libere au fost
umplute cu cerculeţe de sârmă simplă. În fiecare
colţ al triunghiurilor care formează piramidele a
fost montată o granulă. Baza fiecărei piramide este
decorată cu o sârmă filigranată, iar la colţuri cu câte
un tub de sârmă. Vârfurile piramidelor au fost la
rândul lor decorate cu o mulură de granule. Spaţiul
dintre montura centrală şi cele laterale a fost umplut
cu sârmă filigranată înfăşurată în jurul verigii.
Monturile laterale sunt mai mici, similare ca
dimensiune şi decor. Acestea au fost confecţionate
fiecare din două jumătăţi compuse din petale de
foiţă de aur, decorate cu un cadru de sârmă
filigranată. În centrul fiecărei petale este o granulă
înconjurată la bază de o sârmă. Pe centru este o
bandă încadrată pe lungime de câte o sârmă
filigranată. Pe ea au fost lipite mici tuburi din sârmă
filigranată. De o parte şi de alta a monturilor
laterale este câte o mulură de sârmă spiralată.
Bibliografic: ArcheologijaSof, 25, 1983, 3,
coperta.
Descoperiri de tip neprecizat
V.5. Stara Zagora (oblast Stara Zagora)
Punct: neprecizat; ansamblu: tezaur.
Cercel din aur cu trei monturi inegale (PI.
3/4). Veriga este confecţionată dintr-o bară simplă,
dar groasă. Montura centrală este biconică. Decorul
său principal constă în câte patru piramide din foiţă
de metal. 13aza lor are un cadru de sârmă
filigranată. Vârfurile au un decor din trei granule
lipite una de alta şi suprapuse de o a patra. În
apropierea bazei conurilor a fost lipită câte o sârmă
filigranată de jur-împrejur. Spaţiul rămas liber a
fost decorat cu patru cerculeţe de sârmă fixate
perpendicular pc baza conurilor. La vârfuri se află
câte o mulură de sârmă spiralată. Monturile laterale
149
sunt mai mici, din foiţă de aur. Pe centru fiecăreia
şi pe laterale este o mulură de sârmă spiralată.
Spaţiul dintre monturi este nedecorat. La mică
distanţă, în exteriorul monturilor laterale, se află
alte două formate tot din sârmă spiralată.
Bibliografie: ***Istoria na Bălgaria. Tom
treti. Vtora Bălgarska dăriava, 133, fig. 3.
V.6. Şumen (oblast Şumen)
Punct: neprecizat; ansamblu: tezaur.
Cercel din aur cu trei monturi inegale (PI.
3/5). Veriga este confecţionată dintr-o bară simplă,
dar groasă. Montura centrală este confecţionată din
două piramide de foiţă de aur. Fiecare faţetă are un
cadru triunghiular de sârmă filigranată, iar în
interiorul lor sunt granule distanţate. Decorul
principal constă din câte patru piramide din foiţă de
aur. Pe suprafaţa fiecărei faţete este câte un cadru
de sârmă filigranată. În vârful fiecărei piramide este
câte o granulă. De o parte şi de alta a monturii
centrale este câte o mică mulură de sârmă spiralată.
Monturile laterale sunt mai mici, similare ca
dimensiune şi decor. Acestea au fost confecţionate
fiecare din două jumătăţi compuse din petale de
foiţă de aur, decorate cu un cadru de sârmă
filigranată. Pe suprafaţa fiecărei petale sunt câte
cinci granule distanţate dispuse în jurul unei o a
şasea granulă aflată în centru. Spaţiul dintre
monturi a fost decorat cu sârmă filigranată. După
cea de-a doua montură laterală a fost înfăşurată în
jurul verigii o altă sârmă filigranată, la al cărei
capăt este un alt decor din acelaşi material care
sugerează o mulură.
Bibliografie: ***Istoria na Bălgaria. Tom
treti. Vtora Bălgarska dăriava, 230, fig. 2, 231.
V.7. Punct nespecificat din Bulgaria.
Cercel cu veriga din sârmă torsionată (PI.
319). Monturile laterale lipsesc. De o parte şi de alta
a celei centrale a fost înfăşurată sârmă în jurul
verigii. Montura centrală este confecţionată din două
piramide de foiţă metalică, puse bază în bază. În
laterale sunt două muluri. Baza piramidelor a fost
decorată la colţuri cu tuburi de sârmă spiralată. Pe
triunghiurile care formează piramidele au fost lipite
granule izolate. Fiecare faţetă a celor două piramide
a fost decorată cu o alta mai mică. În vârfuri au fost
fixate câte o granulă. Pe suprafeţele lor au fost
lipite granule, aproximativ în partea centrală.
Bibliografie: Georgieva 1961, 4, sl. 1/1 I.
VI. Croaţia
Necropole
VI. I. Biskupija (fopanija Sibenik-Knin)
Punct: Crkvina; ansamblu: necropolă.
Cercel cu veriga din sârmă simplă (PI. 115).
Montura în formă de elipsoid, a fost decorată pe
centru cu patru paraboloide de foiţă de metal. În
 Silviu
partea lor superioară
este aplicată o granulă a cărei
bază este înconjurată
de o sârmă simplă. Partea
inferioară a lor a fost decorată cu un cerculeţ de
sârmă filigranată, iar de lângă ele pleacă alte
triunghiuri din granule. De o parte şi de asta a
paraboloidelor, la mică distanţă, sunt câte un cadru
circular de granule. De o parte şi de alta a lor sunt
alte triunghiuri executate tot din granule. Capetele
monturii au fost decorate şi ele tot în tehnica
granulaţiei.
Cercel cu veriga din sârmă simplă (PI. 1/4).
Montura biconică, a fost decorată în tehnica
granulaţiei şi filigranului. Ornamentul constă în trei
rânduri de paraboloide de foiţă de metal, iar de o
parte şi de alta cu două rânduri de câte trei. Acestea
din urmă au fost fixate exact în spaţiile lăsate libere
dintre paraboloidele care formează rândul central.
În partea lor superioară este aplicată o granulă a
cărei bază este înconjurată de o sârmă filigranată.
Spa\iul rămas liber a fost decorat cu cerculeţe de
sârmă filigranată. În exteriorul decorului realizat cu
paraboloide, de o parte şi de alta a sa, pe montură,
sunt câte două cerculeţe de sârmă filigranată lipită
de jur-împrejur şi distanţate.
Bibliografic: Jelovina 1976, 21-24, 97-99,
T. XVIl/5-6
Vl.2. 13renkovac (fopanija Zadar)
Punct: Podgrade; ansamblu: necropolă.
Montură de cercel similară (PI. I /3) cu
piesele de la Bribir-Vratnice, dar cu rândurile de
paraboloide de câte trei (3 + 3 + 3), asemenea
exemplarului 2 de la Biskupija-Crkvine.
Hibliografic: Jelovina 1976, 37, 87-99, T.
Lll/14.
Vl.3. Bribir (fopanija Sibenik-Knin)
Punct: Vratnice; ansamblu: necropolă
inhumaţie.
Mormântul 63; inventar: doi cercei din
bronz (PI. 111-2). cu veriga din sârmă simplă.
Montura în formă de elipsoid, a fost decorată 12
paraboloidc de foi\ă de metal (4+4+4), dispuse
similar cu piesa nr. 2 de la 13iskupija-Crkvine, adică
pc trei rânduri. În partea lor superioară este aplicată
o granulă a cărei bază este înconjurată de o sârmă
simplă. Partea inferioară a lor a fost decorată cu un
cerculeţ de sârmă. Spaţiul dintre paraboloide este
decorat cu sârme filigranate dispuse în „X" care
formează cadre rombice.
Bibliografie: Jelovina 1976, 35-36, 97-99, T.
XLVlll/12-13; ***Nakit na tlu sjeverne Da/macije od
prapovijesti do dana.1-, lzlozba, Zadar, 1981, 190, sl.
3/14, p. 193, T. 31, stânga jos.
150
Oţa
Tipul descoperirilor
Exemplarele studiate provin din diverse
tipuri de descoperiri, anume necropole
(Cuptoare, Bribir, Biskupija, Biljane,
Skravena), tezaure (Dragijevo, Păcuiul lui
Soare, Branicevo, Voineşti, Cernău/i, Jiana
Mare, Nikopol, Dobrogled, Divdiadovo ),
aşezan (Coconi). Alte piese au fost găsite
întâmplător (Prilep, Drobeta-Turnu-Severin,
un punct nespecificat din Bulgaria?).
Tipurile de piese pe care apar
decoraţiile analizate sunt diverse.
Cele mai simple exemplare sunt cele
care au o sferă simplă pe verigă, fixată de-o
parte şi de alta cu sârmă (Enisala).
Urmează sfere introduse pe o verigă din
sârmă simplă, fixate în acelaşi mod cu
exemplarele precedente. Spre capetele sârmei
care are rol de fixare a monturii, este o altă
sârmă spiralată fixată în jurul verigii (Coconi,
Jsaceea, zona Varna).
Caracteristici de execuţie
Materialele utilizate penau confecţionarea lor
au fost bronzul, argintul şi aurul.
Pentru a simplifica dar şi a sistematiza
discuţia a supra cerceilor, am preferat analiza
separată a verigilor, pandantivelor laterali şi a
celor centrali.
1. Verigile sunt de două feluri: simple
(Skravena, Stara Zagara, Şumen, Branicevo,
Kalna, Cernăuţi, Coconi, Isaccea, Dobrogled,
Divdiadovo, Enisala, Bribir, Biskupija.
Brenkovac) şi din sârmă torsionată (Prilep,
Voineşti, Păcuiul lui Soare, Cuptoare,
Dragijevo şi o piesă cu loc de descoperire
nespecificat din Bulgaria). În cazul piesei
descoperite la Drobeta-Turnu Severin nu
putem spune cu certitudine ce fel de verigă a
avut, o parte din ea fiind ruptă şi pierdută, iar
partea păstrată are trei pandantive pe verigă. Se
adaugă faptul că astfel de piese, chiar dacă au
avut veriga din sârmă pusă în două şi
torsionată, aceasta se realiza de regulă doar
parţial, în zona vizibilă, ori aici chiar ea
lipseşte.
2. Pandantivele laterale sau ornamentele
laterale, acolo unde ele există, sunt cunoscute
în mai multe variante.
 Despre un motiv decorativ mai pu\in cunoscut din sud-estul Europei
Cel mai simplu decor amplasat în
lateralele pandantivului central constă în
buclarea unei sârme sau îndoirea sa în spirală,
după care se înfăşura în jurul verigii la o
anumită distanţă de montura centrală. Astfel de
situaţii sunt observate la podoabele de la
Coconi şi cele de la Dobrogled. O altă posibilă
piesă pare a fi cea de la Isaccea. Toate aceste
exemplare se asociază cu verigi simple, iar
pandantivul central este decorat cu paraboloide
de foiţă de aur sau bronz.
Un caz asemănător cu precedentul, este
observabil la cerceii de la Divdiadovo, unde a
fost introdusă o mică montură semisferică
având rolul de a acoperi capătul sârmei
înfăşurate în jurul verigii. La o mică distanţă a
mai fost fixată o altă decoraţie similară.
O a treia situaţie este aceea când
pandantivele laterali sunt decoraţi similar cu cel
central, dar au dimensiuni sensibil mai mici
(Branicevo şi Kalna). Ei se asociază cu verigi
simple.
Un alt grup de podoabe este cel format
din piese care au pandantivii laterali sferici,
ajuraţi (Prilep, Cuptoare, Dragijevo).
excepţie au apărut pe cercei cu veriga din
sârmă torsionată.
Cel de-al cincilea grup, cuprinde acele
pandantive decoraţi cu pseudo-granule sau
granule. Aici se disting două sub-variante.
Prima este aceea a pieselor care au întreaga
suprafaţă decorată (Cernăuţi, Dragijevo,
Skravena, Drobeta-Turnu Severin). Cea de-a
doua este cea a pieselor care au doar zona
centrală decorată ( Voineşti). Acesta are bune
analogii cu pandantivele unui alt cercel
descoperit în Moldova, la 0(eleni 12 • Acesta a
fost datat cu monede emise în special la sfârşitul
secolului al XIII-iea, ultima emisiune fiind din
1290.
Următoarea grupă este formată de
pandantivele laterale de formă sferică, realizaţi
din plăci circulare lipite între ele (Păcuiul lui
Soare).
Urmează acele piese în formă de
elipsoid, ca de exemplu la Jiana Mare.
O ultimă grupă este formată din acele
monturi confecţionate din discuri sau foiţe
metalice în formă de petală decorate în tehnica
granulaţiei şi filigranului. Şi aici se observă
două sub-variante. Prima o constituie cercelul
de la Swnen, iar cea de-a doua cel de la
12
Teodor 2003b. 168. 174. fig. 2/6. 175. fig. 3/6.
Nikopol. Verigile pe care au fost montaţi sunt
diferite ca mod de execuţie.
În cazul unei alte piese provenite din Bul-
garia, pandantivele lipsesc, deşi foarte probabil
ei au existat.
Alte câteva piese au dispus şi de un al
treilea tip de decor. Acestea au fost de
dimensiuni reduse şi sunt poziţionate în
exteriorul monturilor laterale. Este vorba de
piesele descoperite la Şumen şi Stara Zagara. În
ambele cazuri apare pe cercei cu veriga simplă.
3. Pandantivii centrali, fiind şi cei mai
mari, necesită o discuţie mai amănunţită. În
primul rând se constată o mare diversitate a lor
din punct de vedere al fonnelor. Aceştia pot fi
sferici (Branicevo, Kalna, Păcuiul lui Soare,
Coconi, Isaccea, Dobrogled, Enisala,
Divdiadovo), biconici (Cuptoare, Cernăuţi,
Voineşti, Prilep, Stara Zagara, Drobeta-Turnu
Severin, Skravena, Biskupije), în formă de
elipsoid (Jiana Mare, Biskupija, Brenkovac,
Bribir, Dragijevo), ori în forma a două piramide
patrulatere regulate puse bază în bază (Şumen,
Dragijevo, localitate neprecizată din Bulgaria).
Fără
I. Decorul conic
A fost observat pe două tipuri de cercei.
Din punct de vedere numeric şi al repartiţiei
teritoriale, este cel mai răspândit.
I. I. Acest decor apare iniţial pe cercei cu
pandantiv sferic. În sud-estul Europei, este
prezent pe o piesă de la Enisala (PI. 1114).
Tipul de verigă este simplu. Alte decoruri
secundare lipsesc. Analogiile duc spre spaţiul
controlat de către populaţiile turkice din
secolele XI-Xll 13 •
1.2. Un alt tip de cercei pe care apare
acest decor este cel cu trei monturi pe verigă.
1.2.1. Un prim sub-tip este cel al
exemplarelor cu veriga simplă (Branicevo,
Kalna şi Cernăuţi). În acest caz se disting două
variante.
1.2.1.1. Prima dintre ele este reprezentată
de cerceii care au pandantivul central de formă
sferică (Branicevo şi Kalna). Pe lângă decorul
din conuri, în acest caz mai apar şi motive
secundare, realizate în tehnica granulaţiei şi
filigranului (PI. 2/1-2, 3--4).
Pandantivele laterale sunt similari celui
central, însă de dimensiuni sensibil mai mici.
Geografic este vorba de zona de la sudul
Dunării Mijlocii. Cronologia absolută pentru
11
Plctncva 1981, 240, 259. rus. 82/99. 261. rus. 84/1.
151
 Silviu O\a
piesele din spaţiul central balcanic indică
sfârşitul secolului al XIII-iea şi eventual
începutul celui următor.
1.2.1.2. Varianta cerceilor cu pandantiv
central. biconic este reprezentată de
exemplarele de la Cernăuţi (PI. 2/5). Din punct
de vedere stilistic se deosebesc de toate
celelalte piese, ceea ce indică un atelier diferit.
1.2.2. Un al doilea sub-tip este constituit
din acele piese care au veriga din sârmă pusă
în două pe un anumit segment şi torsionată
( Voineşli, Cuptoare, Prilep, Păcuiul lui Soare
şi Jiana Mare). În funcţie de forma pandan-
tivului central se disting următoarele variante:
1.2.2.1. Piese cu pandantivul central
biconic ( Voineşti, Cuptoare, Prilep). Din punct
de vedere ornamental se disting trei sub-
variante.
1.2.2.1.a. Prima dintre ele este
reprezentată de exemplarul de la Voineşti (PI.
2/6), decorat suplimentar cu granule şi sârmă
filigranată. La baza conurilor, în punctul de
îmbinare, a fost montată o sârmă spiralată
flancată de altele două filigranate.
1.2.2.1.b. A doua o constituie piesele din
M. 189 de la Cuptoare (PI. 2/7-8). Aici
decorul suplimentar este dispus între conurile
ornamentale şi constă în triunghiuri de granule.
În zona centrală a pandantivului sunt patru
spire alăturate se sârmă filigranată.
1.2.2.1.c. Cel de-al treilea exemplar şi
subvariantă a fost descoperit la Prilep (PI. 2/9) şi
este decorat similar cu cerceii de la Cuptoare (PI.
2/7-8). Singura diferenţă este în zona centrală,
unde două dintre spirele de argint filigranat au
fost înlocuite cu o bandă metalică pe care este
lipit un brâu de granule.
La aceşti cercei, monturile laterale sunt
cunoscute în două variante. Prima este
executată din foiţă de argint, din două
semisfere şi decorată cu pseudo-granule
( Voineşti), iar cea de-a doua din două
semisfere ajurate (Cuptoare, Prilep).
1.2.2.2. Piese cu pandantivul central
sferic (Păcuiul lui Soare). Cele laterale, mai
mici, sferice, au fost confecţionate din plăcuţe
circulare lipite între ele (PI. 211 O).
1.2.2.3. Piese cu pandantivul central
elipsoidal (Jiana Mare), decorat cu trei rânduri
de conuri. Pandantivele laterale sunt tot
elipsoidale (PI. 2111 ).
152
II. Decorul piramidal
Este observat pe piese descoperite la
Dragijevo, Drobeta-Turnu Severin, Şumen,
Stara Zagara şi Skravena.
Din punct de vedere al tipologiei
verigilor, se constată că este vorba de
exemplare executate din sânnă simplă
(Drobeta-Turnu Severin şi Skravena) şi sârmă
torsionată (Dragijevo ). Toate piesele au trei
pandantive, câte unul central şi doi laterali.
Pandantivele centrale sunt, în toate cele trei
cazurile, biconici. La niciuna dintre piese,
decorul nu este identic. Cele mai mari
similitudini sunt între piesele de la Drobeta-
Turnu Severin (PI. 311) şi cele de la Skravena
(PI. 3/2-3). Singurul element care diferenţiază
pandantivele centrale sunt decorul din zona de
îmbinare a conurilor. Dacă în primul caz el
constă în patru spire din sârme filigranate, în
cel de-al doilea, pe centru este o sârmă
spiralată strâns, flancată de câte una
filigranată. Pentru piesele de la Dragijevo (PI.
3/6-7), decorul de la baza conurilor constă
într-un brâu de granule. Spaţiul dintre
piramidele decorative este ornamentat cu
triunghiuri de granule puse bază în bază. Din
vârful fiecăruia pleacă o linie de granule spre
vârful conurilor care formează montura
centrală.
Pandantivele laterale, mai mici, sunt în
toate cele trei descoperiri, sferici. Ca mod de
execuţie sunt fără excepţie diferiţi. La
Dragijevo ei sunt ajuraţi, la Drobeta-Turnu
Severin, decoraţi cu şiruri paralele de granule,
iar la Skravena au fost ornamentaţi cu
pseudogranule. Se poate observa persistenţa în
cele trei cazuri a motivului şirurilor paralele, dar
executate de fiecare dată în mod diferit.
Din punct de vedere al repartiţiei
teritoriale, se poate observa că sunt piese
produse în sudul Dunării, în spaţiul actual al
Bulgariei. Doar sporadic au pătruns la nordul
fluviului, probabil prin comerţ. Foarte probabil
aceste piese aparţin unor ateliere diferite. Din
punct de vedere decorativ, între exemplarele de
la Drobeta-Turnu Severin şi cele de la
Skravena 14 nu se observă diferenţe
semnificative. Cel mai probabil piesele au fost
produse cel mai târziu spre finalul secolului al
XIII-iea. În ceea ce priveşte piesele de la
Este de precizat faptul că în necropola aceasta au fost
14
descoperite monede emise în timpul lui Ioan Asan al 11-
lea ( 12 18-1241 ).
 Despre un motiv decorativ mai pu\in cunoscut din sud-estul Europei
Dragijevo, pot fi datate la finalul secolului al
XIII-iea şi
începutul secolului al XIV-iea.
III. Decorul în formă de paraboloid
apare pe trei tipuri de cercei. Este şi el destul
de puţin întâlnit, fiind observabil Ia piesele
descoperite la Bribir, Biskupija, Divdiadovo,
Brenkovac, Isaccea, Coconi şi Dobrogled. Din
start se poate observa faptul că se conturează
două areale de distribuţie. Primul este
reprezentat de zona Dalmaţiei, iar cel de al
doilea de teritoriul de la Dunărea de Jos.
Cronologia lor relativă indică şi ea două mari
grupe. Cea mai timpurie se leagă de regiunea
de coastă a Croaţiei unde aceste piese sunt
databile în secolele IX-X. La Dunărea de Jos,
piesele sunt mai târzii şi au fost datate în
secolul al XIV-iea.
Principala caracteristică a lor constă în
veriga din sârmă simplă, indiferent de spaţiul
geografic sau cronologie.
Diferenţele apar în momentul analizei
pandantivului şi în anumite cazun a
decoruri lor laterale.
III. I. Astfel, decorul analizat apare pe
pandantive sau monturile elipsoidale de la
Brihir, Biskupija şi Brenkovac. În ceea ce
priveşte dispunerea sa (n. n. a decorului
principal), se disting următoarele sub-tipuri:
111.1.1. Ornament fonnat din trei rânduri
de conuri (Bribir, Biskupija, Brenkovac ). La
acesta se adaugă suplimentar motive realizate în
tehnica filigranului.
111.1.2. Ornament format dintr-un singur
rând de conuri dispuse în zona centrală
(J3iskupija). Suplimentar pe suprafaţa monturii
au mai fost realizate şi decoruri în tehnica
granulaţiei. şiruri şi triunghiuri.
111.2. Un al doilea tip de pandantiv
central decorat cu motivul paraboloidului este
cel sferic (Coconi, Isaccea, Divdiadovo şi
Dobrogled). În acest caz, de o parte şi de alta a
monturii, după ce sârma de fixare a fost
înfăşurată, se realiza o mulură de sârmă
spiralată.
În funcţie de decorurile suplimentare şi
materialul de execuţie, putem vorbi de patru
subtipuri:
111.2.1. Coconi (bronz şi spire de sârmă
filigranată în zona diametrului maxim).
II 1.2.2. Isaccea-Burg (bronz argintat).
111.2.3. Dobroglcd-Aksakovo (aur şi
spire de sârmă filigranată în zona diametrului
maxim).
153
111.2.4. Divdiadovo (aur, cerculeţe de
sârmă pe suprafaţa pandantivului central, mici
muluri simple pe verigă şi tuburi de sârmă
spiralată distanţate în zona diametrului
maxim).
III.3. Similar a mai fost decorată o
pereche de cercei de aur descoperiţi în tezaurul
de la Divdiadovo, decorată cu două pandantive
de dimensiuni egale, două ornamente laterale şi
un al cincilea pe verigă.
Cronologia pieselor este relativ unitară,
ele fiind datate în cursul secolului al XIV-iea
pe baza contextului stratigrafic şi a tipologiei.
IV. Tetraedrul ca decor al pandantivului
a fost înregistrat momentan doar pe o piesă
descoperită la Nikopol. Acesta a fost
ornamentat similar cu cel de pe piesele
descoperite la Dragijevo, Şumen şi de pe un alt
cercel provenit dintr-o localitate din Bulgaria.
Cronologia relativă este oferită de
poziţia stratigrafică a pieselor în timpul
cercetărilor arheologice şi de similitudinile de
execuţie a pieselor • În cele ce urmează o voi
15
discuta doar pentru acei cercei care nu au putut
fi încadraţi cronologic pe baza monedelor.
Pe baza situaţiei stratigrafice au fost
încadrate piesele de la Păcuiul lui Soare,
anume Ia mijlocul veacului al XIV-iea. La fel
s-a procedat şi cu piesele provenite din
necropolele din spaţiul dalmat. Acestea au fost
datate în special în veacurile IX-X, cu unele
posibile prelungiri şi în secolele XI-XII. În
cazul cerceilor avuţi în discuţie, au fost
atribuiţi secolelor IX-X.
La Coconi, piesa a fost datată în secolul al
XIV-iea, ceea ce corespunde cronologic cu
perechea de cercei similari de la Dobrogled,
dataţi la mijlocul secolului amintit.
Un prim amănunt este modul de execuţie
al verigii. În cazul pieselor analizate aici, nu
avem decât două tipuri, anume cele din sârmă
simplă şi cele din sârmă pusă parţial în două şi
torsionată. Ca decor suplimentar, aceasta din
urmă putea să mai aibă o altă sârmă mai
subţire filigranată, înfăşurată printre spaţiile
libere rămase prin torsionarea celei mai groase.
Cronologia lor este destul de bine cunoscută.
Reamintim doar că veriga din sârmă pusă în
două şi torsionată, a început să fie utilizată
15
Se impune o precizare. anume că în analiza de rată nu
iau în discu\ie orlevrăria din veacul al XVI-iea care este
aproape fundamental diferită de cca a secolelor
precedente.
 Silviu
doar în ultimul sfert al secolului al XIII-iea. În
cazul celorlalte piese, ca este de regulă mai
timpurie. Nu trebuie msa exclusă mc1
posibilitatea ca unele exemplare de verigi
simple să mai fie utilizate şi în secolul al XIV-
iea sau chiar în cel de-al XV-iea, ca de
exemplu cerceii de la Coconi, Isaccea,
Dobrogled şi Dvidiudovo. Acestea sunt însă
cazuri izolate şi se poate observa că apar doar
la anumite tipuri de cercei.
Un bun clement de datare în constituie
prezenţa pandantivelor sferici ajuraţi. În cazul
exemplarelor noastre, la care se asociază doar
cu verigi din sârmă torsionată. ei pot fi atribuiţi
sfârşitului secolului al XIII-iea şi secolului al
16
XIV-lca (Prilep, Cuptoare).
Tot pe baza cronologiei relative se pot
aduce completări în datarea piesei de la
Voineşti. Dată fiind asocierea dintre veriga
torsionată şi modelul decorativ al monturii
centrale executat cu sârmă fii igranată, această
piesă poate fi datată la sfârşitul secolului al
X 111-lca 17 •
Pentru datarea piesei de la Şumen (PI.
3/5), se poate lua în considcra\ie modul de
execuţie al monturilor laterale, anume din
pli1cuţe decorate cu granule şi încadrate de o
sârmă filigranată. Astfel de piese se regăsesc în
special în necropola datată în cursul secolelor
18
XIII-XIV de la Kuliakra •
Cronologia absolută este cunoscută
doar pentru un număr limitat de piese. Este
vorba de tezaurele de la Dobrogled, Jiana
Mare, Dragijevo, Branicevo şi Skravena.
Tezaurul de la Jiana Mare conţinea monede
emise în vremea lui Mircea cel Bătrân (1386-
1418) şi a lui Mihail I (1418-1420), iar cel de
la Dobrogled a fost datat cu monede sârbeşti
din vremea lui Ştefan Duşan (1331-1355),
contram arcate după anu I 1346 • În cazul celui
19
descoperit la Branicevo, în afara pieselor de
podoabă mai existau monede emise în timpul
lui Jacopo Contarini (1275-1280) şi Ştefan
Uroş li Milutin ( 1282-1321 ). Ultimul, cel de la
Dragijevo, avea în asociere monede din timpul
lui Andronic al II-iea ( 1282-1328) şi Mihail al
IX-iea Paleologu I ( 1295-1320).
11
'0\a2010.117-138.
17
0\a 2009. 195. 196. 200. 201.
18
Bobecva 1978. 160. 169. 173. 178. Tab. Vlll/M. 130/1.
Tab. Xlll/M. 210/1--2. Tab. XV/M. 321/1. Tab. XVll/b.
1 2
'' Constantim::scu 1972. 100.
154
Oţa
Datorită faptului că piesele de la
Dobrogled au bune analogii în cele de la
Coconi şi Isaccea, le putem data şi pe ele în
aceeaşi vreme.
Tezaurul de la Jiana Mare conţine piese
asemănătoare stilistic. În ambele cazuri
datările au fost realizate cu monede emise din
ultimul sfert al secolului al XIV-iea până în
primul sfert al celui de-al XV-iea. Tipul
pandantivelor care decorează veriga este şi el
specific secolelor XIV-XV. Acesta are bune
analogii în piesele descoperite la Drobeta-
Turnu Severin -termele romane 20 , Vărădia21 ,
precum alţi cercei din aceleaşi tezaure de la
.1rana ?? Oltem-·
1nare--, "'' ş1. ()rşova-7~ .
1· LI
Cerceii de la Dragijevo, cuprind două
variante. Asocierea lor în acelaşi tezaur şi
datarea cu monede, demonstrează durata de
utilizare a două motive decorative, nu doar
pentru ele, ci şi pentru alte piese asemănătoare.
Cel mai vechi model este reprezentat de cerceii
cu pandantive laterale sferice ajurate. Cel de-al
doilea, prin motivele decorative auxiliare
(pandantive laterale sferice, din plăcuţe
circulare decorate cu granule şi filigran) indică
un model care a fost în uz foarte probabil de la
sfârşitul secolului al X111-lea şi pe parcursul
celui de-al XIV-iea. Elementul care pledează
pentru o încadrare în veacul al XIII-iea este
veriga de bară simplă. Argumentul pentru
datarea în secolul al XIV-iea ar fi pandantivele
laterale ale piesei de la Şumen. Monedele din
tezaurul de la Dragijevo lasă deschisă discuţia,
piesele putând fi încadrate spre sfârşitul
secolului al XIII-iea şi primul sfert al celui de
al XIV-iea.
În cazul pieselor de la Skravena, datarea
este destul de simplă, adică în prima jumătate a
secolului al XIII-iea. Similitudinea acestei
piese cu cea descoperită în teritoriul oraşului
Drobeta-Turnu Severin, indică faptul că şi
aceasta din urmă trebuie datată foarte probabil
în aceeaşi vreme.
20
Dumitriu 2001. 122. Taf. 37/8.
21
Florescu. Miclea 1979. 82. fig. 228.
22
Dumitriu 2001. 127. Tar. 39/1-5.
2
' Dumitriu 200 I. 130. Tar. 42/3-4.
" Teicu 2009. 98, 110. PI. 46/l.
 Despre un motiv decorativ mai pu\in cunoscut din sud-estul Europei
Concluzii
Ca urmare a acestei analize, putem spune
că se conturează patru tipuri de decor executat
din foiţă de argint, aur, bronz sau bronz
argintat.
În funcţie de modelele de cercei pe care
apar, se disting mai multe tipuri şi sub-tipuri de
cercei.
În ordine cronologică, prima grupă
decorativă este formată de cerceii decoraţi cu
paraboloide. Aceştia, din punct de vedere
geografic cuprind două arii de difuz.are.
Prima este spaţiul dalmat. Cronologia lor
este circumscrisă secolelor IX-X (XI). Din
punct de vedere tipologic, se disting două mari
grupe. Prima dintre ele este formată de piesele
descoperite în cimitirele de la Bribir,
Brenkovac şi Biskupija. Acestea se
caracterizează prin montura decorată cu trei
rânduri de paraboloide (PI. 1/1--4). În cadrul
lor se disting trei variante: I: piesele de la
/Jrihir (PI. 1/1-2), 2: piesele de la Brenkovac
(PI. 113) şi 3: piesa de la Biskupija (PI. 114 ).
;\ doua grupă este reprezentată de o
piesă descoperită la Biskupija (PI. l/5).
Cea de-a doua regiune de difuzare este în
spaţiul est balcanic. Piesele de aici sunt mai
târzii şi apa11in secolului al XIV-iea. În acest
caz piesele sunt din punct de vedere formal
aproape identice. dar diferă materialul de
execuţie şi numărul pandantivelor. În funcţie de
acest criteriu, putem distinge cinci variante: 1)
piesa de la Coconi (PI. 1/6), 2) piesele de la
Dohrogled (PI. 1/8-9), 3) cercelul de la baccea-
Burg (PI. 1/7), 4) o pereche de cercei de la
Divdiadovo (PI. 1/10-11) şi o alta 5) cu două
monturi sferice provenită din aceeaşi localitate
(PI. 1112-13). Faptul că sunt din materiale
diferite (bronz, bronz argintat şi aur) sugerează
că provin din ateliere diferite. Limitarea
răspândirii lor la nord-estul Balcanilor, suge-
rează că aici exista moda confecţionării şi
utilizării lor şi putem vorbi doar de un produs cu
uti 1izare regională.
A doua grupă decorativă este formată
din conuri. Şi aici se disting mai multe tipuri,
grupe şi sub-grupe de cercei pe care apare
decorul.
Cel mai simplu tip este format de cercelul
descoperit la Enisala, decorat cu o singură
montură. Din punct de vedere al repartiţiei
geografice ci se circumscrie spaţiului nord şi vest
Pontic controlat de către triburile tiurkice.
155
Cronologia sa sugerează o datare în cursul
secolelor XII-XIII.
Al doilea tip cuprinde cercei decoraţi cu
trei monturi (Branicevo, Kalna, Cernăufi,
Prilep, Cuptoare, Păcuiul lui Soare, Jiana
Mare). În funcţie de modul de execuţie al
verigii, se disting două subtipuri, anume cele
simple şi cele din sârmă torsionată. În cadrul
fiecăreia se disting mai multe grupe, în funcţie
de caracteristicile de execuţie a verigilor şi
monturilor.
Prima grupă cuprinde piesele găsite la
Branicevo şi Kalna (verigi simple, decor
identic pe toate cele trei pandantive,
dimensiuni diferite ale monturilor).
Similitudinea de confecţionare precum şi aria
de răspâ'ndire sugerează provenienţa dintr-un
atelier comun de la Dunărea Mijlocie care a
funcţionat cândva la sfârşitul secolului al Xiii-
lea şi eventual începutul veacului următor.
A doua grupă cuprinde piesele care au
pandantivele laterale decoraţi diferit de cel
central (Cernăufi, Voineşti, Prilep, CllJJI0,11'e,
Păcuiul lui Soare şi Jiana Mare).
Prima sub-grupă este formată de piesele
de la Cernăufi (verigă simplă).
Cea de-a doua se constituie din acele
exemplare cu veriga din sârmă torsionată
( Voineşti, Voineşti, I'rilep. Cuptoare, Păcuiul
lui Soare). În funcţie de modelul decorului de
pe pandantivul central şi a modului de execuţie
al celor laterali, se disting următoarele
variante:
a. Prilep, Cuptoare (monturile laterale aju-
rate).
b. Voineşti (monturile laterale decorate cu
pseudo-granule).
c. Păcuiul lui Soare (monturile laterale din
discuri).
Lor li se mai adaugă o piesă, anume cea
descoperită în tezaurul de la Jiana Mare. În
acest caz, nu se cunoaşte cu exactitate dacă
avea veriga simplă sau torsionată. Analogiile
de piese decorate asemănător sugerează că
majoritatea exemplarelor decorate cu monturi
în formă de elipsoid aveau veriga din sârmă
pusă în două şi torsionată. În acest sens aş cita
piesele de la Olteni, Jiana Mare şi Jidosifa 25 •
Numărul lor este mai marc. dar în multe cazuri verigile
25
sunt rupte. Este vorba despre piesele de la Drobeta Tumu
Severin-termele romane. I '[l/'(idia. Mult mai reduse
numeric sunt acele exemplare care au veriga simplă.
 Silviu
Cronologia lor indică utilizarea cerceilor
începând cu ultimul sfert al secolului al XIII-
lca până în primii 20 de ani ai veacului al XV-
iea.
A treia grupă decorativă cuprinde piesele
decorate cu piramide din foiţă metalică. În
acest caz se disting două grupe. Prima dintre
ele se constituie din acele piese cu veriga
simplă (Skravena, Drobeta-Turnu Severin.
Stara Zagora şi Swnen). Dacă piesele din
primele două localităţi sunt extrem de
asemănătoare, cele de la Stara Zagara (PI 3/4)
şi Swnen sugerează ateliere de producţie
diferite. Cronologia celor dintâi este destul de
clară, anume în al doilea sfert al secolului al
XIII-iea.
Pe baza cronologiei relative pot fi datate
şi exemplarele de la Stara Zagara şi Swnen,
adică foarte probabil la limita secolelor XIII-
XIV.
Cea de-a doua grupă este formată din
cerceii descoperiţi la Dragijevo. Aceştia. având
în vedere caracteristicile decorative, se împart
la rândul lor în două sub-grupe. Prima este
formată din perechea de cercei cu pandantivele
laterale ajurate. Cea de-a doua este
reprezentată de ce de-al treilea cercel din
tezaur. Datarea lor se face în special pe baza
cronologiei absolute, la sfârşitul secolului al
XIII-iea şi începutul celui de-al XIV-iea. Lor li
se mai poate adăuga un exemplar parţial
distrus şi care provine dintr-o localitate
neprecizată din Bulgaria. Acesta are bune
analogii cu veriga şi pandantivul celui de-al
treilea cercel de la Dragijeva şi cu pandantivul
central al piesei de la Swnen.
A patra grupă decorativă este formată
din piesa de la Nikopol. Aceasta se poate data
BIBLIOGRAFIE
Agrc 1990 - D. Agre, Magi/a No. I ot nekropola Kraj se/o Skravena, Botevgradsko, ArcheologijaSof, 32,
19903, p. 17--31.
Bobccva 1978 - L. Bobceva, Nekropole des 13. -14. Jhs. ln Kaliakra, IzvVama, XIV (XXIV), 1978, p. 152-
180.
Constantinescu 1972 - N. Constantinescu, Coconi. Un sat din Cimpia Română în epoca lui Mircea cel Bătrân.
Studiu arheologic şi istoric, Bucureşti, 1972.
Corovic-Ljubinkovic 1954 - M. Corovic-Ljubinkovic, Nausnice T Z. Tokajskog tipa, RadMuzejaVM, 3,
1954,p. 81-93
Diaconu, Baraschi 1977 - P. Diaconu, S. Baraschi, Păcuiul lui Soare. Aşezarea medievală, voi. II, Bucureşti,
1977.
156
Oţa
în cursul secolului al XIV-iea pe baza
caracteristicilor de execuţie şi decorative.
În urma acestei analize, putem spune că
suntem în faţa unor modele decorative în relief
aplicate pe pandantivul unor cercei, fără să îi
putem atribui etnic. Faptul că apar sub formă
de paraboloid, piramidă, con sau tetraedru nu
reprezintă decât variante şi preferinţe locale ale
populaţiei sau ale meşterilor care confecţionau
aceste piese. Un alt argument ar fi acela că
apar pe destul de multe tipuri de cercei, nu pe
unul anume.
De asemenea, considerăm că încercarea
de atribuire a pandantivelor biconice
influenţelor orfevrierilor cumani este eronată.
Acest tip de pandantiv se regăseşte în
orfevrăria sud-estului european cu mult
înaintea venirii cumanilor, în zona balcanică.
Nici măcar stilul decorului nu se poate lega de
o populaţie anume. Mai degrabă putem spune
că el a fost la modă în anumite spaţii şi
perioade de timp. Utilizarea termenului cercei
de tip cuman se datorează mai degrabă dorinţei
unor arheologi de a distinge un anumit model
de cercei de alţii (cei cu pandantiv biconic
uneori). Tendinţa este cauzată şi de faptul că în
acest mod vor să demonstreze sau alteori să
constate influenţa orfevrierilor cumani,
diferenţiindu-i de cei care au activat în cadrul
celorlalte populaţii din sud-estul Europei. Tot
în acelaşi scop a fost utilizat şi argumentul
decorului suplimentar aplicat pandantivelor
unor cercei. Din această dorinţă s-a ajuns la
confuzii între tipurile de cercei, ca de exemplu
cercei de tip Takaj cu cei de lip cuman.
 Despre un motiv decorativ mai pu\in cunoscut din sud-estul Europei

Dumitriu 2001 - L. Dumitriu, Der Mittelalterliche Schmuck des Unteren Donaugebietes im JJ. -15 .
.Jahrhundert, Bucureşti, 200 I.
Filow 1919- B. D Filow, l 'ancien art Bulgare, Berna, 1919.
Florescu, Miclea 1979 - R. Florescu, I. Miclea, Tezaure transilvane la Kunsthistorisches Museum din Viena.
Bucureşti, 1979.
Gcorgicva 1961 - S. Georgieva, Bălgarskite srednovekovnih nakiti, ArcheologijaSof, III, 1961, I. p. 4-1 O.
•Jclovina 1976 - D. Jelovina. Starohrvatske nekropole. Na podrucju izmedu rijeka zrmanje I cetine, Split, 1976.
Kuzcv 1961 - A. Kuzev,Grofove na Stefan Dufon s kontramarku, ArcheologijaSof, III, 1961, 2, p. 14-17.
Mancva 1992 - E. Maneva, Srednovekoven nakit od Makedonija, Skopje, 1992.
Mollov 1926-1927 -1. Mollov, Arheologiceski nahodki vă Şumensko, BIBulg, IV, 1926--1927, p. 301-303.
Ndeva 1985 - V. Neseva Srednovekovnih nakit ot Varnenskija Muze), lzvVarna, 21 (36), 1985, p. 114-120 şi
Tabl. 1-5.
Ofa 2008 - S. Oţa, Orizonturi funerare din Banatul istoric (secolele X-XIV), Sibiu, 2008.
Oţa 2009a - S. Oţa, Podoabe de influenţă bizantină şi orientală de pe teritoriul Banatului istoric (secolele
XIII-X/V). În: V. Sîrbu, C. Luca (editori), Miscellanea Historica et Archaeloogica in Honorem Professoris Ionel
Cândea, Brăila, 2009, p. 75-97.
Oţa 2009b - S. Oţa, Câteva date privind decorul unor cercei de tradiţie bizantină descoperiţi în Peninsula
Balcanică, [stras, XV. 2009, p. 179-211.
Oţa 2010 -- S. Oţa, Cercei decoraţi cu pandantiv sferic ajurat în sud-estul Europei (secolele Xl/1-XIV),
Apulum, XLVII, 2010, p. 117-138.
Plctncva 1981 - S. A. Pletneva, Kocerniki vostoc'noevropejskih stepej v X-X/li vv. Pecenegi. torki, polovc'i, în
Stepi Evrazii v epohu ssrednevekova, Arheologi ia SSSR. 21, 1981, p. 213-222.
Popovic, lvanisevic 1988 - M. Popovic, V. lvanisevic, Branicevo, cite medievale, Starinar, 39, 1987 (apare
1988), p. 125-179.
Spinei 1994 - V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Chişinău, 1994.
Teodor 2003a - D. Gh. Teodor, Tezauru/feudal timpuriu de obiecte de podoabă descoperit la Voineşti-!aşi, p.
14 7--162. În: Spaţiul carpato-dunăreano-pontic în mileniul marilor migraţii, Buzău, 2003.
Teodor 2003b - D. Gh. Teodor, Obiecte de podoabă din tezaurul feudal descoperit la O/eleni (raionul Huşi, reg.
laşi). p. 163-175. În: Spa{iul cmpato-dunăreano-pontic în mileniul marilor migraţii, Buzău, 2003.
Ţcicu 1993 - D. Ţeicu, Necropole medievale (sec. X-XIV) din sudul Banatului, Banatica, 12, I 993, I, p. 229-
272.
Ţcicu 1998 - D. Ţeicu. Banatul montan în evul mediu, Timişoara, 1998.
Ţcicu 2009 - D. Ţeicu, Arta minoră medievală din Banat, Timişoara, 2009.
***Istoria na Bălgaria. Tom treti. Vtora Bălgarska dăriava, Sofia, 1982
** *Nakiţ na tlu sjeverne Dalmacije od prapovţjesti do danas, lzlozba, Zadar, 1981

LISTA ILUSTRAŢIEI:

PI. I - 1-2. Bribir-Vratnice; 3. Brenkovac-Podgrade; 4. Biskupija-Crkvine (după Jelovina 1796); 6. Coconi

(după Constantinescu 1972); 7. lasceea (după Dumitriu 2001); 8-9. Dobrogled (după Kuzev 1961); 10-13.
Divdiadovo (după Mollov 1926-1927); 14. Enisala (după Dumitriu 2001).
PI. 2 - 1-2. Braniccvo-Rudine (după Popovic. lvanisevic 1988); 3-4. Kalna; 5. Cernăuţi (după Corovic-
Ljubinkovic 1954); 6. Voineşti; 7-8. Cuptoare-Sfogea (după Ţeicu 1998); 9. Prilep (după Maneva 1992); 10.
Păcuiul lui Soare; I t. Jiana Mare (după Dumitriu 2001).
PI. 3 - t. Drobeta-Turnu Severin (după Dumitriu 200 I); 2-3. Skravena (după Agre 1990); 4. Stara Zagara; 5.
Şumen (după lstoraia na Bălgaria, lll, 1982); 6-8. Dragijevo (după Filow 1919); 9. Localitate nespecificată din
Bulgaria (după Georgieva 1961 ); 10. Nikopol (după ArcheologijaSof 1983).
PI. 4 -- Harta cu localizările punctelor din catalog

LIST OF ILLUSTRATION

Skctch I - 1-2. Bribir-Vratnice; 3. Brenkovac-Podgrade; 4. Biskupija-Crkvine (according to Jelovina 1976); 6.

Coconi (according to Constantinescu 1972); 7. lasceea (according to Dumitriu 200 I); 8-9. Dobrogled (according
to Kuzcv 1961); 10-13. Divdiadovo (according to Mollov 1926-1927); 14. Enisala (according to Dumitriu
2001).

157
 Silviu Oţa

Skctch 2 - 1-2. Branicevo-Rudine (according to Popovic. lvanisevic 1988); 3-4. Kalna; 5. Cernăuţi (according
to Corovic-Ljubinkovic 1954); 6. Voineşti; 7-8. Cuptoare-Sfogea (according to Teicu 1998); 9. Prilep
(according to Maneva 1992); 10. Păcuiul lui Soare; 11. Jiana Mare (according to Dumitriu 2001).
Skctch 3 - I. Drobeta-Turnu Severin (according to Dumitriu 200 I); 2-3. Skravena (according to Agre 1990);
4. Stara Zagora; 5. Şumen (according to Istoria na Bălgaria, III, 1982); frS. Dragijevo (according to Filow
1919); 9. Unspecified locality in Bulgaria (according to Georgieva 1961 ); I O. Nikopol (according to
ArcheologijaSof 1983 ).
Skctch 4 - Map containing the location ofthe points in the catalog

SILVIU OŢA
Muzeul Naţional de Istorie a României,
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026
Bucureşti
silviuota@yahoo.com

158
 2 3

4 5 6

(
----~ •,

,\ .)

7 8 9

11 12

14

PI. 1 - 1-2. Bribir-Vratnicc; 3. Brenkovac-Podgrade; 4-5. Biskupija-Crkvine (după Jelovina 1976);

6. Coconi (după Constantinescu 1972); 7. Isaccea (după Dumitriu 200 l );
8-9. Dobroglcd (după Kuzev 1961); 10-13. Divd iadovo (după Mollov 1926- 1927);
14. Enisala ( după Dumitriu 2001). Ilustraţii fără scară.
 2

o-
5

7 8

9 10 li

PI. 2 - 1-2. Branicevo-Rudine (după Popovic, Ivanisevic 1988; 3-4. Kalna; 5. Ce1i1ăuţi (după
Corovic-Lj ubinkovic 1954); 6. Yoineşti; 7-8. Cuptoa re-Sfogea (după Ţeicu 1998);
9. Prilep (dup ă Maneva 1992); 10. Păcuiul lui Soare; 11 . Jiana Mare (după Dumitriu
2001 ). lu straţii fără sca ră.
 2

3 5

6 7 8

9 10

PI. 3 - 1. Drobeta-Turnu Severin (după Dumitriu 2001 ); 2-3. Skravena (după Agre 1990);
4. Stara Zagora; S. Şumen (după Istoria na Bălgaria, Jll, 1982); 6-8. Dragijevo
(după Filow 1919); 9. Localitate nespecificată din Bulgaria (după Georgieva 1961);
1O. N ikopol (după ArheologijaSof 1983 ). Ilustraţii fără scară .
 Legenda

._ Cercei decorati cu proeminente

în formă de paraboloid
• Cercei decoraţi cu proeminenţe
în formă de conuri
+ Cercei decoraţi cu proeminenţe
în formă de tetraedru
• Cercei decoraţi cu proeminenţe
în formă de piramidă

PI. 4
 Cercetări arheologice. XVII. Bucureşti, 2010, p. 163-174

CAHLE MEDIE VALE DESCOPERITE ÎN MUNTENIA DECORATE

CU SCENA LEUL BĂRBOS PĂZIND COPACUL VIEŢII

Maria Venera Rădulescu

MEDIEVAL STOVE TILES DISCOVERED IN MUNTENIA COUNTY FEATURING THE BEARDED L/ON
GUARDING THE TREE OF l/FE

Thc rich ornamental pattern of medieval stove tiles found in Romania includes the bearded /ion guarding the
tree of tije theme from a popular story of that time in Europe. This particular theme is found on terracotta tiles from the
XVtl' century discovered in Central Europe. ln Romania, tiles decorated with this theme and dating from the end ofXVtl'
century were found at Suceava Stronghold, Vaslui Royal Court, Făgăraş Stronghold and Târgovişte Royal Court.
This ornamental thcme is found also on stove tiles dating from the end of the XVld' century, that were
discovered at the Floci City (today in ruins), at that time located where lalomita and Danube rivers merge, at the border
between Muntenia County and the Ottoman Empire. The archaeological excavations from 1978, 1980, 1995-1996
uncovered severa( fragments and a whole piece that were components ofheating stoves from two dwellings dating from
the end ofthe XVlth century to the beginning ofthe XVllth century.
This paper analyses the iconography of these artifacts. At the Floci City, the theme was adapted to the local
medieval mentality. ln that respect, the lion is guarding a tree of life with branches represented by small crosses. Thus,
thc whole theme is enriched with the symbol of holding intact the Christian religion, paramount for the survival of a
small Christian nation geographically located in the close proximity ofa powerful Middle Age Muslim Empire.

Kcy words: slove tiles, bearded lion, stronghold. dwelling, tree oflife, little crosses.
Cuvinte cheie: cahle, leu bărbos, cetate, locuintă. copacul vietii, cruciuliţe.

Ornamentica variată a cahlelor medievale 1/4). Un fragment de teracotă de la sfărşitul

descoperite pe teritoriul României înscrie şi
compoziţia Leul bărbos păzind copacul vieţii, ilus-
trare a unui episod dintr-o frumoasă poveste ce
circula în epocă pe continent.
În Europa centrală teracote ornate cu
această scenă, des bawnbewachenden Lăwen, sunt
cunoscute încă din prima jumătate a secolului al
XV-iea. Cea mai timpurie este o piesă de
coronament, datată 1435, ce provine de la Sasei şi
este atribuită meşterului olar Peter Hartlieb 1• Cahle
de coronament cu acelaşi subiect au fost folosite la
jumătatea aceluiaşi secol pentru decorarea unor
sobe de la Ravensburg . Soba cu cavale~i, „der
2
Rillerofen", construită în a doua jumătate a
secolului al XV-iea, din ordinul lui Ladislau al V-
lea Postumul, la Palatul Regal de la Buda,
cuprindea şi teracote decorate cu acest subiect' (PI.
secolului al XV-iea pe care se poate observa barba
bogată, cârlionţată, precum şi labele anterioare ale
leului culcat, orientat spre stânga, a fost descoperit
şi în Cehia, la Tvrz u Chocne •
4
În România, pentru teritoriul Moldovei,
literatura de specialitate a semnalat până în prezent
un mic fragment de cahlă, acoperit cu angobă albă,
pe care este redat capul unui leu cu trăsături
omeneşti, încadrat de o barbă cârlionţată şi o
coamă bogată, provenind de la Cetatea de la
Suceava . Piesa datează de la sfărşitul secolului al
5
XV-iea (PI. 1/1 ).
Două piese au fost descoperite în anul
1990 în preajma Curţii Domneşti de la Vaslui6 •
Teracotele, de fonnă dreptunghiulară (26,5 x 22,5
cm), cu o grosime a plăcii de 1,5 cm, păstrează pe

1 4
Franz 1969. 50. Abb. 94.
2
Franz 1969. Abb. 93. Soba se află astăzi expusă la
/'ictoria and Albert Museum, Londra: o altă sobă la
Ravensburg. vezi lloll 1958. fig. 105.
3
Holl 1958. 258. fig. 72. fig. 11 O- harta descoperirilor: Voit,
Hol! 1963. pi. li (soba rcconstruc\ie grafică). pi. VIII (fig. din
centru).
Richtcrova 1982, 57. nr. 34, tab. 8:2.
5
Batariuc 1995. 115, fig. 3: 1; Batariuc 1999. 110-111, fig.
36: I.
6
Piesele, inedite, se află în colecţia Muzeului Judeţean
„Ştefan cel Mare" de la Vaslui. Mulţumim conducerii
muzeului şi colegilor muzeografi care ne-au pus la
dispoziţie ilustraţia şi ne-au permis publicarea piesei.

163
 Maria Venera Rădulescu
revers, parţial, sistemul de fixare pe peretele sobei ,
7
precum şi urme de funingine din timpul folosirii
instalaţiei de încălzit. La confecţionare a fost
folosită o pastă de lut omogenă, în compoziţie cu
nisip fin. Imprimarea motivului decorativ s-a făcut
cu ajutorul unui tipar, pe revers observându-se
amprentele degetelor meşterului, din timpul
presării lutului în matriţă. Coacerea ceramicii a fost
completă. Teracotele nu sunt smălţuite, iar aversul
are un aspect aspru, probabil de la nisipul pus în
tipar cu scopul de a uşura desprinderea piesei.
Tiparul a fost uşor tocit.
Teracotele au marginile uşor înălţate, în
fonnă de ramă. Scena este încadrată de un chenar
simplu, compus din câte două nervuri paralele ce
unnăresc forma plăcii, formând două dreptunghiuri
circumscrise. În câmp, culcat, orientat spre stânga,
este figurat leul bărbos, păzind copacul vieţii.
Animalul, cu figură umană şi barbă lungă, stufoasă,
este încadrat de câte un copac, cu frunziş (PI. \/2).
Locul descoperirii, rezolvarea stilistică a imaginii,
precum şi materialul şi tehnica de execuţie
pledează pentru atribuirea acestor piese Curţii
Domneşti de la Vaslui, din timpul lui Ştefan cel
Mare ( 1457--1504).
Motivul decorativ se întâlneşte şi la sobele
medievale din Transilvania.
La Cetatea Făgăraş, în nivelul datat în a
doua jumătate a secolului al XV-iea, a fost găsită o
placă ceramică în formă de scut, pe care este
figurat un leu cu barbă lungă, culcat spre stânga, pe
o terasă, susţinând cu labele anterioare trunchiul
unui arbore. Piesa este acoperită cu alb, mat •
8
Tot la Cetatea Făgăraş, într-o groapă de
mari dimensiuni, practicată şi umplută anterior
transfonnărilor suferite de incinta cetăţii centrale
de zid în prima parte a secolului al XVI-iea, au fost
descoperite mai multe fragmente ceramice ce au
făcut posibilă reconstituirea grafică a unei cahle-
placă dreptunghiulară (24,4 x 19, 7 x 1,2 cm) ce are
ca decor un leu cu figură umană, încadrată de o
barbă lungă, cârlionţată, culcat, orientat spre
stânga. Coada, trecută printre picioarele
posterioare, se sprijină pe sol, sub abdomenul său.
Leul susţine cu labele anterioare un arbore, iar în
7 13
Pentru sistemul de fixare a cahlelor pc peretele sobei, vezi
Popa, Mărgineanu-Cârstoiu 1979, passim.
8
Iliescu. Puşcaşu 1970, 14. nr. 11, fig. 16.
164
spatele animalului este redat un al doilea arbore.
Compoziţia este încadrată de un chenar decorat cu
flori de crin, dublat pe lăţime, pe ambele laturi, de
câte o friză cu decor stelat (PI. 2/1 ). Grafia leului şi
a arborelui vieţii îşi găseşte analogie la teracota ce
9
provine de la Palatul Regal de la Buda , cu
observaţia că la piesa descoperită la Cetatea
Făgăraş chenarul este modificat.
Placa poate fi datată între sfărşitul
secolului al XV-iea şi primii ani ai secolului
următor. Piesele de la Făgăraş din această grupă nu
sunt smălţuite; unele au aversul netratat, iar la
altele el este acoperit cu un strat subţire de angobă
albă •
10
Câteva fragmente ceramice descoperite la
Cetatea Făgăraş provin de la teracote ce înscriu o
variantă a compoziţiei enunţate mai sus. Unul
dintre acestea, din partea inferioară a cahlei (I.
11
totală: 25,5 cm, L. păstrată: 19, I cm), are ca decor
leul culcat, de astă dată orientat spre dreapta.
Coada animalului trece printre picioarele
posterioare şi se ridică deasupra crupei, unde se
bifurcă (PI. 2/2); frunzişul copacilor şi decorul
chenarului sunt redate diferit faţă de piesa deja
descrisă. Pe alte fragmente, din partea superioară a
unor piese ceva mai mici (I. totală: 20 cm), se
observă doar fnmzişul copacilor (PI. 2/3). Piesele
12
sunt smălţuite în verde, irizat spre argintiu 13 •
Tiparul folosit la imprimarea decorului acestor
cahle a fost creat, probabil, de meşterii locali.
Sobele medievale de pe teritoriul
Munteniei au abordat la rândul lor ornamentul
enunţat dar teracotele nu au fost până acum
publicate.
De la Curtea Domnească din Târgovişte
provine o frumoasă cahlă dreptunghiulară,
smălţuită în verde intens (L. totală: 26,5 cm, I.
păstrată: 22 cm). Din păcate, din corpul de fixare
pe peretele sobei nu au mai rămas pe reversul
14
piesei decât foarte mici fragmente •
9
Pentru alte analogii, vezi Tamăsi 1995. 31-35, apud
Marcu-Istrate 2004, 96: Puşcaşu 1980. 270. nota 4 -
analogic cu piesa descoperită la Egger (Ungaria).
10
Puşcaşu 1980, 232, fig. 9.
11
Marcu-Istrate 2004, PI. 63 :62.
12
Marcu-Istrate 2004. PI. 63 :62.
Marcu-Istrate 2004. 219-220. nr. 62-63.
14
Piesa a fost găsită în anul 1968: în prezent se află în
colec\ia arh. Cornel Ionescu (nr. inv. 0846). Mulţumim
 Cahle medievale descoperile în Munlenia decorate cu scena Icul
Teracota a fost confecţionată din pastă de
lut omogenă, în compoziţie cu nisip fin şi rare
paiete de mică. Decorul a fost imprimat cu ajutorul
unui tipar. Smalţul a înecat pe alocuri modelul.
Coacerea ceramicii este completă.
Compoziţia este încadrată într-un chenar
stilizat sugerând un şnur. În câmpul cahlei, centrat,
este figurat un Icu şezând, orientat spre dreapta,
privind frontal. Leul are o barbă lungă, stufoasă.
Coada leului trece printre picioarele posterioare, se
ridică deasupra crupei unde se bifurcă. Cu labele
anterioare susţine trunchiul unui copac cu frunziş
bogat. al doilea copac fiind redat în spatele
animalului (PI. 3). Compoziţia are reale calităţi
artistice, creatorul tiparului fiind, desigur, un bun
desenator şi executor al modelajului. De amintit că
la Târgovişte au mai fost descoperite două
fragmente cu decorul amintit, un fragment ce
provine de la o piesă nesmălţuită, iar celălalt de la o
15
piesă acoperită cu angobă albă •
Rcforitor la stabilirea cronologici piesei
avem în vedere analogia cu cahlele descoperite la
Cetatea Făgăraş (varianta) 16 • Grafia desenului este
identică, dimensiunile sigur păstrate înscriu
aceleaşi coordonate, respectiv la Făgăraş 25,5 cm
pentru lăţime, iar la Târgovişte 26,5 cm pentru
lungime, ceea cc poate reconstitui o teracotă de
formă aproximativ pătrată. O altă analogie este
aplicarea smalţului verde, pe aversul pieselor. O
diferenţă apare doar la motivul decorativ al
chenarului. Toate aceste indicii ne justifică ipoteza
că teracotele amintite, ornate în aceeaşi manieră, au
îost confecţionate în acelaşi atelier.
Provenienţa teracotei de la Palatul
Domnesc din Târgovişte, arie în care a fost
descoperită şi o piesă decorată cu motive inspirate
din arhitectura gotică, smălţuită verde oliv 17 ,
ambele decoruri cu analogii la soba din Palatul
Regal de la Buda (Of'en mit den Ritterfiguren), ne
indică existenţa în Palatul voievozilor munteni, la
finele secolului al XV-iea şi în primii ani ai
secolului unnător, a unei instalaţii de încălzit
inspirată de soba sau sobele din Ungaria.
coleqionarului. şi pc această cale. pentru amabilitatea de a
ne permite cercetarea şi publicarea teracotei.
i; lnforma\ii arh. Cornel Ionescu.
I(, Vezi supra nota 12.
Rădukscu 2000. 94-96. fig. 2.
17
165
bărbos păzind copacul vieţii
Cercetările arheologice din anii 1978 ş1
1980 de la Oraşul de Floci ale ruinelor unei
locuinţe medievale de la sfârşitul secolului al XVI-
iea - începutul secolului al XVII-iea, locuinţă
dotată cu o instalaţie de încălzit de tipul sobei de
cahle, au scos la lumină printre teracotele decorate
cu oşteni ecveştri 18 şi câteva fragmente provenind
de la o cahlă decorată cu scena leul bărbos păzind
19
copacul vie/ii •
S-a folosit o pastă de lut omogenă, decorul
fiind imprimat cu un tipar. După uscare şi prima
coacere, aversul plăcii a fost angobat, s-a aplicat o
vopsea de culoare verde, folosindu-se oxidul de
cupru, iar apoi smalţul. A unnat cea de a doua
coacere în cuptor, completă.
Fragmentele descoperite aparţin unei
teracote rectangulare, lăţimea fiind de 24 cm.
Bordurile sunt uşor înălţate şi lăţite, în fom1ă de
ramă. Perimetral, este creat un chenar dinţi de
fierăstrău, cu vârful spre interior. Pe fragmente se
observă, ca decor, capul leului cu barbă stufoasă,
redat frontal, iar în dreapta sa copacul vieţii (colţul
din stânga, sus), coada bifurcată a leului (colţul din
dreapta, sus) şi în registrul inferior elemente de
peisaj (PI. 4/1 ).
Pe revers se păstrează urme de funingine şi
arsură, survenite în timpul folosirii instalaţiei de
încălzit dar şi în urma incendierii locuinţei.
Cercetarea arheologică din anii 1994 şi
1995 a unei alte locuinţe medievale de la Oraşul de
Floci, L 5 A20 (PI. 5/1 ), a scos la lumină un bogat
lot de cahle-borcan precum şi trei cahle-placă, două
decorate cu imaginea oştean ecvestru, !.pre
dreapta, iar cea de a treia ornamentată cu scena
leul bărbos păzind copacul vie(ii2 1• Teracota are
dimensiunile de 25,5 x 24 cm. Pe reversul plăcii
este ataşată, perimetral şi perpendicular pe margini,
o bandă ceramică lată de 5,3 cm, utilă în procesul
18
lnvestiga\iilc (S XIX. S XIX a, SXJX b) au fost efectuate
în curtea fostei .. l.A.S. Avicola··. Giurgeni. Vezi Rădulescu.
în Chi\escu el a/ii 1981. 132-139: Rădulescu. în Chi\escu
el a/ii 1982. 140-147.
19
Fragmentele ceramice se ană în colec\ia MNIR. nr. inv.
163 779. 163 799. 163 800. 163 80 I. 163 805.
2
° Chiţescu. Teodor 1996. 89. nr. 107: Chi\escu. Teodor 1997.
44-45, nr. 78: Teodor 1998. 48-49, nr. 56.
~ Mul\umim şi pe această calc arheologului dr. Eugen
1
Silviu Teodor. autorul descoperirii. care ne-a permis
studierea şi publicarea piesei. Piesa SC ană în colecţia
Muzeului Na\ional de Istorie a României. fără nr. inv.
 Maria Venera
de prindere a cahlei, cu lut, pe peretele instalaţiei
de încălzit. Piesa a fost lucrată din pastă de lut, în
compoziţie cu nisip fin. Motivul decorativ, în
relief, a fost imprimat cu ajutorul unui tipar. Pe
revers se observă amprenta mâinii meşterului, din
momentul presării lutului în matriţă. Smalţul, de
culoare verde, a fost mult degradat, exfoliat, ars,
atacat de compuşii chimici din sol, în prezent
păstrându-se doar parţial, în colţul din stânga sus şi
pc latura dreaptă a piesei.
Cahla a fost găsită întreagă, fapt ce a
pcnnis reconstituirea imaginii piesei descoperită,
doar sub fonna câtorva fragmente, în locuinţa
cercetată în anul 1978 şi prezentată mai sus.
Tiparul pieselor descoperite în cele două locuinţe a
fost acelaşi, ceea ce indică provenienţa lor din
acelaşi atelier, existent în mod cert la Oraşul de
Floci, cunoscut centru ceramic medieval.
Bordurile teracotei sunt uşor înălţate şi
lăţite (1 cm), în fonnă de ramă. Scena este
încadrată într-un chenar din/i de .fierăstrău, cu
vârful spre interior. În câmpul piesei, centrată, este
redată imaginea unui leu, şezând, orientat spre
stânga, privind frontal. Animalul, cu figură umană,
are urechile ascuţite, o barbă lungă, stufoasă, coada
trecută printre picioarele posterioare, înălţată
deasupra crupei, unde se bifurcă. Pe laba sa
anterioară dreaptă se sprijină copacul vieţii. În
registrul inferior sunt introduse elementele de
peisaj, patru copăcei, alternând cei din categoria
foioase cu brăduţii (PI. 4/2, PI. 5/2). Punerea în
pagină este annonioasă, echilibrată.
Atragem atenţia asupra rezolvării plastice
a copacului vieţii, diferit de ceilalţi arbori, redat
doar prin crenguţe ce se întretaie fonnând mai
multe cruciuliţe, simbol cu evident conţinut creştin,
ceea cc dă un nou înţeles, metaforic, întregii
compoziţii.
Pentru stabilirea cronologiei teracotelor
descoperite la Oraşul Floci, decorate cu acest
subiect, avem în vedere stratigrafia secţiunilor
arheologice efectuate în timpul cercetării celor
două locuinţe medievale, tipologia fonnei pieselor
şi asocierea lor, în cadrul instalaţiilor de încălzit, cu
teracotele ornate cu oşteni ecveştri. Toate acestea
indică sfârşitul secolului al XVI-iea, probabil cu o
perioadă de funcţionalitate a sobelor până la
începutul secolului unnător.
166
Rădulescu
Instalaţiile de încălzit
de la Oraşul Floci
ornate atât cu oşteni ecveştri cât şi cu scena leul
bărbos păzind copacul vieţii capătă, în context, o
importanţă specială prin redarea sugestivă a
temelor iconografice.
Perpetuarea motivului decorativ folosit la
sfărşitul secolului al XV-iea - primii ani ai
secolului al XVI-iea la teracotele, până la
stărşitului acestui secol, la sobele unor locuinţe din
oraşul aflat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, îşi
poate găsi explicaţia în funcţionarea încă a unora
dintre mai vechile instalaţii de încălzit, fapt ce a
pennis copierea decorului, adaptat inteligent
realităţilor locale.
Nu putem vorbi, în cazul de faţă, de
aducerea tiparelor sau a mărfii din altă parte pentru
simplul motiv că redarea grafică a compoziţiei are
elemente particulare, elemente ce ţin de fantezia
meşterilor locali ialomiţeni, înzestraţi cu reale
abilităţi artistice. Redarea compoziţiei în maniera
descrisă este proprie doar teracotelor de la Oraşul
de Floci.
Se poate înţelege însă mai mult decât
preluarea şi perpetuarea unui motiv decorativ.
Depăşind caracterul de episod al unei frumoase
povestiri medievale, ne putem gândi la înţelesul
metaforic al imaginii. Leul, ca emblemă a puterii
suverane, a puterii nobile, apare frecvent în
heraldică. Compoziţia cahlelor de la Oraşul de
Floci atribuie acestui simbol animalier al autorităţii
atributele de apărător al credinţei creştine. Tema
iconografică este în strânsă legătură cu momentul
istoric al naşterii creaţiei de artă plastică la care ne
referim, iar amplasarea geografică a Oraşului de
Floci, în imediata vecinătate a Imperiului Otoman,
a stimulat la rândul ei creativitatea, transmisă sub
fonnă de cod.
În timpul domniei lui Mihai Viteazul
(1593-1601) oraşul a fost implicat în sângeroase
lupte duse cu Imperiul Otoman, pentru asigurarea
pazei Dunării. În această perioadă, viteazul voievod
a reorganizat annata, importante garnizoane de
călăraşi fiind aşezate în câteva aşezări urbane,
printre care şi Târgul de Flod 2 • În oraş trebuie să
fi existat construcţii anume destinate căpitanii de
22
Maria-Venera Rădulescu. Cahlele medievale cu
reprezentăride călciraşi descoperile fa Oraşul de Floci -
Documente istorice, MN. XXII (sub tipar).
 Cahle medievale descoperite în Muntenia decorate cu scena Icul bărbos păzind copacul vieţii

călăraşi unde se puteau aduna pentru a stabilii
strategia şi tactica luptelor.
Cele două locuinţe unde au fost descope-
rite instalaţiile de încălzit decorate deopotrivă atât
cu leul hârhos păzind copacul vieţii creştine, adău­
găm noi, dar şi cu oşteni ecveştri, lăncieri sau
stegari, presupunem că aveau acest caracter special,
ele putând fi, în acelaşi timp, locuinţe private ale
căpeteniilor de călăraşi dar şi cartiere generale, pe
timp de luptă. Oştenii ecveştri redaţi pe cahlele ce
compuneau sobele celor două locuinţe medievale
înfăţişau, desigur, călăraşii prezenţi în oraş, călă­
raşii ce făceau
parte din oastea lui Mihai Viteazul.
Motivul decorativ leul bărbos păzind
copacul vieţii ivit pe teracotele din Europa centrală
în zorii secolului al XV-iea, călătorind spre Dunăre
mai bine de un secol şi jumătate, primeşte, de astă
dată, valenţe de simbol, cu rezonanţe locale.
Iconografia cahlelor medievale se înscrie
ca document important în înţelegerea atât a
aspectelor de viaţă cotidiană, cât şi a nivelului de
cultură şi spiritualitate, a mentalităţii epocii.

BIBLIOGRAFIE

Batariuc 1995 - P. V. Batariuc. Motive decorative de inspira/ie literară pe cahle din secolele XV-XVI, AT, V, 1995.
Batariuc 1999- P. V. Batariuc, Cahlele din Moldova medievală. Secolele X/V-XVI!, Suceava, 1999.
Chiţcscu et a/ii 1981 - L. Chiţescu, R. Lungu, T. Papasima, P. Vlădilă, V. Rădulescu, A. Păunescu, Cercetări
arheologice în anul 1979 la Piua Petrii (Oraşul de Floci), comuna Giurgeni, CercA, IV, Bucureşti, 1981, p. 120-143.
Chiţcscu et a/ii 1982 - L. Chiţescu, T. Papasima, P. Vlădilă, V. Rădulescu, A. Păunescu, Cercetările arheologice de
la Piua Petrii (Oraşul de Floci}, jud lalomi/a, CercA, V, 1982, p. 129-166.
Chiţescu, Teodor 1996 - L. Chiţescu, S. Teodor, Piua Petrii (Oraşul de Floci}, cam. Giurgeni, jud Ialomiţa -
Sectorul Grind I, CCA, 1996, p. 89, nr. I 07.
Chiţescu, Teodor 1997 - L. Chiţescu, E. S. Teodor, Oraşul de Floci, com. Giurgeni, jud. lalomi/a - Sector Grind 1,
CCA, 1997, p. 44--45, nr. 78.
Franz 1969 - R. Franz, Der Kachelofen. Entstehung und kunstgeschichtliche Entwicklung vom Mittelalter bis zum
Ausgang des Klassizismus, Graz, 1969.
Holl 1958 - I. Hol!, Kăzepkori kitlyhacsempek Magyarorszitgon I. Az udvari kozpontok miihelyei es hatasuk a videki
.flrzekas.wigra (XIV. szitzad-XV szitzad kăzepe), BudReg, XVIII, 1958, p. 211-300.
Iliescu, Puşcaşu 1970 - A. Iliescu, V. M. Puşcaşu, Plăci ceramice descoperite în cursul cercetărilor de la Cetatea
Făgi'traş, BMI, anul XXXIX, 1970, nr. 4, p. 11-16.
Marcu-Istrate 2004 - D. Marcu-Istrate, Cahlele din Transilvania şi Banat de la începuturi până la 1700, Cluj-
Napoca, 2004.
Popa, Mărgineanu-Cârstoiu 1979 - R. Popa, M. Mărgineanu-Cârstoiu, Mărturii de civiliza/ie medievală
românească. O casă a domniei şi o sobă monumentală de la Suceava din vremea lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1979.
Puşcaşu 1980 - V. M. Puşcaşu, Plăci ceramice decorative descoperite la Cetatea Făgăraşului în anii 1966-1973,
Acta Moldaviac Mcridionalis, li, 1980, p. 225-271.
Rădulescu 2000 - M. V. Rădulescu, Noi cahle medievale decorate cu scene de turnir (secolele X/V-XVI),
StCcrclstorV, 2000, nr. 1-2, p. 93-102.
Richterovă 1982 - J. Richterovă, Stredoveke Kachle, Praga, 1982.
Tamăsi 1995- J. Tamăsi, Venrnndte Typen im Schweizerischen und Ungarischen Kacheljimdmaterial in der zweiten
flii/fie des 15. .Jahrhunderts. Vergleischsuntersuchungen ::;u den Werk.stattbe:::iehungen :z:wischen dem Oberrheinischen
Rawn unei Ungarn. Budapest. 1995.
Teodor 1998 -- E. S. Teodor, Oraşul de Floci, com. Giurgeni, jud. Ialomiţa. Sector Grind I, CCA, 1998, p. 48-49, nr.
56.
Voit, 1-loll 1963 - P. Voit, I. lfoll, Anciens carreaw: de poete hongrois, Budapest, 1963.

167
 Maria Venera Rădulescu

LISTA ILUSTRAŢIILOR

PI. I. Cahle medievale descoperite la: 1. Cetatea de la Suceava, după Batariuc 1999); 2. Curtea Domnească de la Vaslui;
3. Colecţia Figdor, după Holl 1958); 4. Palatul Regal de la Buda, după Holl 1958 (a doua jumătate a secolului al XV-
iea).
PI. 2. Cahle medievale descoperite la Cetatea Făgăraş 1. După Puşcaşu 1980; 2-3. După Marcu-Istrate 2004 (sfărşitul
secolului al XV-iea- începutul secolului al XVI-iea).
PI. 3. Cahlă medievală descoperită la Curtea Domnească din Târgovişte (sfărşitul secolului al XV-iea - începutul
secolului al XVI-iea).
PI. 4. Cahle medievale descoperite la Oraşul de Floci: I. Fragmente, locuinţa L/1978; 2. Locuinţa L5A/l 995, plan
Eugen S. Teodor (sfărşitul secolului al XVI-iea).
PI. 5. Oraşul de Floci: I. Locuinţa medievală L5A/ I 995 (plan Eugen S. Teodor); 2. Cahlă medievală descoperită în
L5A/l 995 (stărşitul secolului al XVI-iea).

LIST OF ILUSTRATIONS

PI. 1. Medieval stove tiles: I. Suceava Stronghold, after Batariuc 1999; 2. Vaslui Royal Court; 3. Figdor Collection,
after Holl 1958; 4. Buda Royal Palace, after Holl I 958 (second half ofthe XVtl' century)
PI. 2. Medieval stove tiles found at Făgăraş Stronghold I. Puşcaşu I 980, 2-3. Marcu-Istrate 2004 (the end of XVtl'
centul)' -„ the beginning ofthe XV!tl' century).
PI. 3. Medieval stove tile found at Târgovişte Roya! Court (the end of the XVtl' century - the beginning of the XV!th
century).
PI. 4. Medieval stove tiles found at Floci City: I. fragments, L I 978; 2. The medieval dwelling L 5 A 1995, ground plan
made by Eugen S. Teodor I 995 (the end ofthe XVItl' century).
PI. 5. Floci City: I. The medieval dwelling L 5 A 1995 (ground plan made by Silviu Teodor); 2. Medieval stove tile
found in the dwelling L 5 A 1995 (the end ofthe XVlth century).

TRADUCERE REZUMAT:
Maria Venera Rădulescu

FOTO CAHLĂ:
George Nica

Maria Venera Rădulescu

Muzeul Naţional de Istorie a României
Calea Victoriei 12, sector 3, 030026,
Bucureşti

168
 2

3 4

PI. I - Cahle medievale descoperite la: l. Cetatea de la Suceava, după Batariuc 1999;
2. Curtea Domnească de la Vaslui; 3. Colecţia Figdor, după Hol! 1958;
4. Palatul regal de la Buda, după Hol! 1958 (a doua jumătate a seco lulu i a l XV- iea).
 1

o_ _ .; 3

PI. 2 - Cahle medievale descoperite la Cetatea Făgăraş : 1. După Puşcaşu 1980;

2-3. După Marcu-Istrate 2004 (sf}irşitul secolului al XV-iea - începutul
secolului al XVI-iea).
PI. 3 - Ca hl ă m e d ieva l ă desco pe ri tă la C urtea D o mn ească din Tâ rgov i ş t e
(sfâ rş i tul secolului a l XV-iea - începutul secolulu i al XV I-iea)
 2

PI. 4 - Cahle medievale descoperite la Oraşul de Floci: 1. Fragmente, Locuinţa L/1978;

2. Locuinţa LSA/ 1995 (sfârşitul secolului al XVI-iea)
 o 5m.

Locuinţa 5 B (depozit?)

121
caseta
1C

~~~--~!..~.~~J.
,...,;:-~~--::=z::='"T.a-~~

caseta
18

Locuinţa 5A

Soba prAbuşitA
în pivniţA

PI. 5 - Oraşul de Floci : 1. Locuinţa medievală L5A/J 995 (plan Eugen S. Teodor);
2. Cahlă medievală descoperită în locuinţa L5A/1995 (sfârşitul secolului al XVI-lea)
RAPOARTE DE SĂPĂTURĂ
 Cercetări arheologice, XVII, Bucureşti. 20 I O. p. 177-224

CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE ÎN ZONA BALOTEŞTI

(JUD. ILFOV)

Ovidiu Ţentea, Sorin Cleşiu, Mihai Florea,

Corina Borş, Alexandru Raţiu

PREVENTIVE ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES IN BALOTEŞTI AREA (ILFOV COUNTY)

A series of preliminary cvidences conceming the archaeological sites along the banks of the Cociovalişte
valley wcre indicated in the · 80s and '90s throughout a series of field-walkings in the area. Yet, during the last
decade, the residential development in the areas north to Bucharest impacted such vestiges, only in few cases
being possible to undertake a preventive research prior to the construction works. This study provides an insight
upon a preliminary analysis of landscape archaeology in the Baloteşti area, as well as presents the results of the
archaeological excavations conducted on a plot of land, situated on the right bank of the Cociovalişte valley.
Significantly damaged by subsequent agricultural works and other human activities, the archaeological contexts
investigated in here provided a rather large quantity of fragmentary pottery, dated to the 2"d-I ' 1 c. AD, certain
vessels having analogies on other Late Latene sites from the south-eastem part ofnowadays Romania.

Keywords: preventive archaeology, landscape archaeology, Late Latene pottery, amphorae.

Cuvinte cheie: arheologie preventivă, arheologie a peisajului, ceramică Latene târziu, amfore.

Consideraţii generale informaţii anterioare referitoare la existenţa

Studiul de faţă prezintă rezultatele
cercetărilor arheologice preventive efectuate -
în toamna anului 2008- de către un colectiv
de arheologi din cadrul Muzeului Naţional de
Istorie a României în zona de mijloc a văii
1
Cociovaliştei, în aria de nord a judeţului Ilfov.
Într-o primă etapă, obiectivele acestor cercetări
l-au constituit, pe de o parte, identificarea şi
documentarea vestigiilor arheologice existente
pc terenul localizat în str. Florilor, tarlaua I 03,
parcela A381/3 l-36, sat Baloteşti (fost sat
Preoţeşti), comuna Baloteşti, judeţul Ilfov,
proprietate S.C. Flower City S.R.L. (planşa I),
iar, pe de altă parte, evaluarea preliminară a
potenţialului arheologic al zonelor imediat
învecinate cu acestea (planşa 3 ). Pornind de la
datele specifice conţinute în documentaţii de
urbanism (PUG Baloteşti), ce preluau
Evaluarea şi cercetarea arheologică au fost realizate de
1
un colectiv format din: Paul Damian - responsabil.
Ovidiu Ţentea. Corina Borş. Sorin Cleşiu, Mihai f-lorea.
Cătălin Lazăr, Alexandru Raţiu: pentru rezultatele
preliminare ale acestor cercetări arheologice vezi Damian
el a/ii 2009. 258-259.
unor vestigii arheologic semnalate în literatura de
specialitate şi Lista Monumentelor Istorice din
judeţul Ilfov (2004), existau o serie de indicii
relativ concludente care au determinat reali-
zarea unei evaluări teoretice şi de teren, unnată
de o cercetare arheologică preventivă, menite să
identifice, să delimiteze şi să studieze
potenţialul arheologic din perimetrul dat, toate
acestea constituind etape obligatorii -potrivit
legislaţiei relevante api icabi le- pentru obţi­
nerea avizelor necesare în vederea eliberării
autorizaţiei de construire pentru edificarea unui
proiect rezidenţial.
Astfel, cu prilejul evaluării de teren
(efectuată în prima jumătate a lunii octombrie
2008), întreaga suprafaţă a lotului în discuţie (3
ha) a fost investigată preliminar prin efectuarea
unor secţiuni de sondaj, realizate cu ajutorul
unui utilaj mecanic şi sub supraveghere
arheologică în vederea stabilirii existenţei unor
vestigii arheologice şi delimitării zonei cu
potenţial arheologic cert. La finalul acestor
prime lucrări arheologice de specialitate a fost

177
 Ovidiu Tcntea. Sorin Cleşiu. Mihai Florea. Corina Borş. Alexandru Raţiu
redactat un raport de evaluare, fiind delimitată o
suprafaţă de 0,75 ha unde s-au observat urme de
intervenţii antropice de interes istorico-
arheologic (planşa 6). Studiul de evaluare a
potenţialului arheologic în cuprinsul perime-
trului proprietăţii S.C. Flower City S.R.L. a
confinnat existenţa unor unne de locuire
databile în perioada Latene, iar analiza prelimi-
. nară a materialului ceramic recoltat a indicat o
încadrare cronologică în secolele ll-1 a. Chr.
În atare condiţii, într-o a doua etapă,
cercetarea arheologică preventivă a unnărit să
determine, pe cât este posibil, natura şi distribuţia
bunurilor de patrimoniu arheologic (imobile şi
mobile) din zona direct afectată de viitoarele
lucrări de construire, respectiv -pornind de la
conceptu I de "salvgardare prin inregistrare"2-
investigarea propriu-zisă a acestora prin
efectuarea de cercetări arheologice, înregistrarea
şi analiza post-săpătură a descoperirilor, care să
permită parcurgerea procedurii de descărcare de
sarcină arheologică pentru terenul proprietate a
beneficiarului, pe care unna să fie construit un
ansamblu rezidenţial.
Cadrul fizico-geografic
Terenul pe care au fost efectuate, în
toamna anului 2008, cercetările arheologice
preventive se află situat pe malul drept al văii
Cociovaliştei, curs de apă care a suferit
importante modificări şi amenajări antropice în
cursul ultimului secol. Din mărturiile unor
localnici, pe terenul unde s-a desfăşurat
cercetarea de faţă a existat în a doua jumătate a
secolului trecut o livadă experimentală a unei
staţiuni de cercetare în domeniul zootehniei,
care a fost dezafectată în cursul ultimului
2
Termenul ca atare nu este unul uzual în teoria şi practica
arheologică actuală din România. cu at<it mai pu\in în
legisla\ia aplicabilă arheologici/protejării patrimoniului
arheologic. atunci când este vorba de cercetări
arheologice preventive/de salvare. dar el este uzitat în
domeniile respective din alte \ări precum Marea Britanie
sau SUA. iar mai recent Fran\a. Pentru înţelesul general
al termenului şi utilizarea sa vezi Roskams 200 I. 35-36:
Grant el a/ii 2005. 27-28. 128-129: PPG 16. seqiunca 25
(actualizată în 20 I O prin PPS5. 11 ): Neumann. San ford
2001, 201-242: Green 2002. 104-105: Grant el a/ii 2005.
129. n:spectiv sensul acestuia potrivit legislaţiei franceze
aplicabile arheologici preventive. respectiv Legea nr.
2001-44/200 I (cu completările ulterioare).
178
deceniuJ. Această informaţie a fost confirmată
atât printr-o adeverinţă emisă de Primăria Balo-
teşti, cât şi de observaţiile directe efectuate pe o
serie de imagini aeriene verticale.
Din punct de vedere geomorfologic,
zona în care se află amplasat situl se
încadrează în grupa regiunilor loessoide a
Câmpiei Române, subunitatea Câmpia Vlăsiei,
numită şi Câmpia tabulară a Vlăsiei • Caracterul
4
divergent al teraselor, mulţimea crovurilor,
existenţa unui mic sector de dune, degradarea
incipientă a reţelelor hidrografice, mulţimea
limanelor fluviatile sunt caracteristicile ce
5
individualizează Câmpia Vlăsiei . Din Câmpia
Vlăsiei face parte şi subunitatea Câmpia
Snagovului cu altitudini cuprinse între 80-130
m, dominată de lacuri de tip liman-fluviatil
6
(Bălteni, Snagov, Căldăruşani) , astăzi acestea
fiind alimentate şi cu apele Ialomiţei prin
sistemul Bilciureşti şi prin văile de tip
,,mostişte" care se varsă în ele • În această
7
câmpie au avut loc importante schimbări în
textura hidrografică (inclusiv de-a lungul
fostului pârâu Cociovalişte sau Pociovalişte),
astfel că necesitatea de utilizare a apei pentru
agricultură a fost asigurată prin sistemele de
irigaţii şi lucrări de amenajare a unor lacuri
artificiale (iazuri, eleşteie) în acest areal 8 .
Practic această câmpie se individualizează în
cadrul Câmpiei Române de vest, prin aşa
numita „câmpie tabulară" (cu terase) care se
9
află situată în sudul zonei de subzistenţă, unde,
aşa cum am arătat, se întind câmpuri netede,
largi, acoperite de depozite loessoide, loess şi,
local, dune de nisip. Câmpurile se termină prin
terase către văile principale ce le despart
(Dunărea în primul rând, apoi Dâmboviţa, cel
puţin de la Bucureşti în jos, Mostiştea,
Ialomiţa). Cu excepţia Vlăsiei, care este
lnforma\ie furnizată de c[ttrc dl. Tiberiu Nicolescu. fost
3
angajat al "acestei sta\1un1 de cercetare. După
cooperati\ Î/<lrUoată peninsula unde este situat terenul în
discu\ie a i,..,1 utilizată pentru culturi furajere. iar din anii
'60 a l(Jst amenajată ca livadă.
4
Roşu 1980. 44 Î.
j Cole\ 1973. 3 74.
Ujvări 1972, 467: Cote\ 1976. 188.
6
7
Ujvari 1972. 468.
8
Cote\ 1976. 133.
Mihăilescu 1969. 140-142.
9
 Cercetări arheologice preventive în zona Ba/oieşti Oud. Ilfov)
fragmentată şi destul de împădurită spre nord
(mai ales în Câmpia Snagovului), întreaga
câmpie estică tabulară este o regiune de silvo-
stepă, acum cu prea puţine păduri, şi de stepă
cu graminee, intens cultivată în ultimele
decenii, iar mai recent transformată treptat în
zonă rezidenţială. Această câmpie a fost din
vremurile preistorice până astăzi relativ
populată şi a servit drept punte de legătură
10
între zona colinară şi valea Dunării •
Din punct de vedere administrativ situl
se află în localitatea Baloteşti, comuna
Baloteşti, judeţul Ilfov, la aproximativ 1,6 km
est de DN I Bucureşti - Ploieşti şi la
aproximativ 282 m nord de DJ I OI, pe un
promontoriu înconjurat din trei părţi de un
meandru larg al pârâului Cociovaliştea, care în
această zonă curge foarte lent formând bălţi
largi (în dreptul sitului lăţimea bălţii depăşeşte
50 m). Cotele altimetrice ale promontoriului
sunt cuprinse între 85 m şi 96 m , iar suprafaţa
11
acestuia este de aproximativ 20,8 ha. (planşele
2, 4).
Scurt istoric al cercetărilor
văii Cociovaliştei
În ceea ce priveşte potenţialul arheologic
al zonei Săftica-Baloteşti acesta este relativ
bine cunoscut în literatura de specialitate încă
din anii '80, atât ca urmare a efectuării unor
periegheze desfăşurate în această zonă cu
ocazia unor preconizate lucrări de îmbunătăţiri
funciare sau mai recent, dar probabil şi în urma
reactualizării PUG Baloteşti ( 1998) sau al
elaborării şi avizării PUG Baloteşti (2007-
2008). Astfel, de-a lungul văii Cociovaliştei
(Pociovaliştei), în actualul teritoriu
administrativ al localităţilor Corbeanca,
Săftica, Baloteşti, Căciulaţi, Moara Vlăsiei şi
Grădiştea sunt cunoscute peste 30 de semnalări
(planşa 3) ale unor situri arheologice (în
special aşezări), datând din perioade istorice
diverse (preistorie: epoca neolitică - c.
Gumclniţa, epoca bronzului - c. Tei; perioada
Latene: sec. III-I a. Chr. şi sec. I-III p. Chr.;
perioada post-romană: sec. II-IV p. Chr. (c.
10
Sandu 1992. 289.
11
Plan de rcl'crin\ă altimetrică Marca Neagră 1975.
Chilia-Militari); perioada medievală timpurie:
sec. V-VII şi sec. VIII-X şi perioada
feudală) • Cele mai apropiate zone cu
12
potenţial arheologic cunoscut ş1 reperat,
raportat la arealul cercetat, sunt cele din
perimetrul unor situri arheologice, clasate în
Lista Monumentelor Istorice (2004) 13 •
Acestora li se adaugă o serie de descoperiri
arheologice mai vechi şi mai recente din zona
14
de nord a judeţului Ilfov , respectiv din
perimetrul comunelor Baloteşti, Ciolpani,
Corbeanca, Grădiştea, Gruiu, Moara Vlăsiei,
Periş, Snagov, respectiv de pe văile Lacul
Mănăstirii (Bălteni), Ialomiţei, Snagovului,
Vlăsiei, Mostiştei.
În cursul ultimelor trei decenii, multe
dintre acestea au fost însă semnificativ afectate
în contextul evoluţiei teritoriului urban al
municipiului Bucureşti, al localităţilor
limitrofe capitalei din zona de nord-nord-est a
judeţului Ilfov, dar şi de marile lucrări de ame-
najare a teritoriului din perioada comunistă 15 •
Unul dintre cele mai elocvente cazuri privind
existenţa unui potenţialul arheologic semni-
în zona ficativ de-a lungul văilor din această regiune
16
este indiscutabil cel al văii Mostiştei •
În ultimul deceniu însă, cel mai
semnificativ impact asupra vestigiilor
arheologice existente în acest areal, inclusiv
cele din zona văii Cociovalişte se datorează
dezvoltărilor considerabile ale ariilor rezi-
denţiale din extravilanul localităţii Baloteşti (şi
nu numai), aceasta fiind în fapt o caracteristică
pentru toată zona situată în nordul judeţului
Ilfov. O analiză preliminară efectuată pe o serie
de imagini aeriene şi satelitare ale zonei de
referinţă pentru acest studiu înfăţişează ritmul
accelerat al acestor dezvoltări în ultimii 3 ani,
inclusiv în perimetrul unor situri arheologice
reperate (planşa 5). Ţinând cont de absenţa
cvasi-totală a unor noi informaţii (semnalări,
rapoarte arheologice preliminare) în literatura de
12
Sandu 1992. 309-319.
lJ Lista Monumentelor Istorice 2004. publicată în
Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004, voi. II.
1570-1572.
14
Sandu 1992, 289-323.
Sandu 1992. 309-319: PUG Baloteşti (2008).
15
16
Şerbănescu. Trohani 1978: Trohani 1988.
179
 Ovidiu Tentca, Sorin Cleşiu,
specialitate recentă (în special în Cronica
Cercetărilor Arheologice din România) sau în
baza de date referitoare la evidenţa cercetărilor
arheologice din România , există premise care
17
îndreptăţesc luarea în calcul a ipotezei potrivit
căreia în situaţia marii majorităţi a proiectelor
de dezvoltare rezidenţială să nu fi fost luate în
considerare măsuri minimale pentru înregis-
trarea şi documentarea vestigiilor arheologice
cc vor fi existat în aceste perimetre, în ciuda
faptului că încă din anul 2000 a fost adoptată o
legislaţie clară în domeniu.
Coroborarea datelor cunoscute din
literatura de specialitate, modelarea tridimen-
sională a spaţiului aflat în imediata vecinătate a
sitului cercetat (planşa 2), dar şi analiza pre-
liminară a imaginilor aeriene oferă argumente
pertinente, credem, pentru ca în viitor, pornind
de la acest studiu de caz, autorităţile centrale şi
locale cu competenţă în domeniu să acorde o
atenţie sporită efectuării cercetărilor arheo-
logice în zonele adiacente văilor Cociovaliştei,
Ylăsiei, Ialomiţei şi lacurilor Snagov sau
Căldăruşani, în aria de nord a jud. Ilfov. Aşa
cum va fi prezentat în cele ce urmează,
rezultatele cercetărilor arheologice preventive din
acest punct arată că foarte probabil -în zonele
situate de-a lungul acestor cursuri de apă­
este vorba de o locuire sezonieră, însă cartarea
unor atare descoperiri poate să determine o
reinterpretare în ceea ce priveşte intensitatea
locuirii umane de-a lungul perioadelor istorice
în acest areal.
Consideraţii de ordin metodologic
Proprietatea în perimetrul căreia s-a făcut
cercetarea a avut suprafaţa
18
de aproximativ
30.000 m • Proiectarea şi trasarea sondajelor şi
2
secţiunilor arheologice a ţinut cont de configuraţia
terenului, jumătatea de est a promontoriului având
pantele orientale pe direcţia est-vest, ceea ce a
detenninat ca toate sondajele din etapa evaluare să
aibă o orientare clară pe această axă.
17
ACERA - Sistemul de Administrare a Cercetărilor
Arheologice din România. disponibil pentru consultare
on-line la adresa http://arh.cimcc.ro/.
IR Suprafa\a exactă fiind de 29.900 m2• din care
aproximativ 5.400 m2 reprezentând malul Cociovaliştci.
teren proaspăt cură\at de arbuşti.
Mihai Florea, Corina Borş. Alexandru Ra\iu
Evaluarea de teren a fost realizată prin
două metode distincte de investigarea,
respectiv prin periegheză şi sondare, fiind
efectuată în prima jumătate a lunii octombrie
2008.
Periegheza a fost efectuată în scopul
observării unor indicii preliminare care să con-
firme potenţialului arheologic al perimetrului
ce urma a fi afectat de viitoarele construcţii.
Sondarea a fost realizată prin deschi-
derea a 117 unităţi de săpătură (sondaje)
distribuite uniform pe suprafaţa parcelei
(planşa 6). Dimensiunile acestora au fost
variabile, fiind cuprinse între 1,80 x 1,0 m şi
8,0 x 1,0 m. Aceste sondaje au avut scopul de
a stabili eventualele intervenţii antropice (de
interes istorico-arheologic) din perimetrul
promontoriului în discuţie. Realizarea son-
dajelor s-a tăcută sub supraveghere arheo-
logică, fiind folosit un utilaj mecanic (buldo-
excavator), efectuându-se o serie de observaţii
preliminare de ordin stratigrafic, dar şi delimi-
tarea perimetrului cu potenţial arheologic cert.
Ulterior, în etapa propriu-zisă de cer-
cetare arheologică preventivă, acest perimetru
a fost investigat prin deschiderea unor unităţi
de săpătură având ca scop stabilirea existenţei şi
distribuţiei eventualelor intervenţii antropice
(de interes istorico-arheologic) în această zonă,
respectiv investigarea exhaustivă a vestigiilor
arheologice identificate preliminar. Astfel,
săpăturile arheologice cu caracter preventiv au
impus realizarea -pe două axe longitudinale,
ce străbat proprietatea aproximativ de la nord
la sud şi de la vest la est, cu localizare în partea
de SSE a terenului în discuţie- a 9 suprafeţe
şi secţiuni de cercetare, cu dimensiuni şi
orientări variabile (planşele 6, 7). Secţiunile
trasate în zona delimitată ca fiind zonă cu po-
tenţial arheologic cert au însumat o suprafaţă
totală de 1.291 m .
2
Pentru toate etapele cercetării au fost
realizate măsurători topografice de detaliu. În
ceea ce priveşte modalitatea de înregistrare a
observaţiilor efectuate în cadrul derulării săpă­
turii, au fost utilizate metode descriptive
uzuale în arheologie, respectiv însemnările de
teren (în format standard - fişe de secţiune,
180
 Cercetări arheologice preventive în zona
fişe de complex, dar şi alte înregistrări de tip
text). Metodele de înregistrare grafică constau
în realizarea de planuri şi profile, cât şi a unor
fotografii în format digital. Înregistrarea
stratigrafiei verticale s-a realizat contextual.
Scurtă descriere a unităţilor
săpătură
Studiul diverselor surse de arhivă şi
unele dintre sondajele efectuate pe teren au
permis delimitarea unui anumit perimetru cu
potenţial arheologic (fragmentele ceramice
descoperite încadrându-se exclusiv în perioada
secolelor 11-1 a. Chr.), fiind astfel confirmată
parţial informaţia existentă în Lista Monumen-
telor Istorice din judeţul Ilfov (2004), care
plasează pe malul drept al pârâului Cocio-
valişte. în raza corn. Baloteşti un sit arheologic
de categoria B (importanţă locală) cu vestigii
din perioada epocii bronzului şi epoca geto-
dacică. Sondajele au fost efectuate pe nouă
aliniamente orientate est-vest, acoperindu-se
într-o manieră uniformă întreaga proprietate,
acordându-se atenţie sporită zonele în care a
fost semnalată existenţa unor artefacte. În
vederea delimitării certe a zonei cu potenţial
arheologic s-au dovedit a fi relevante obser-
vaţiile şi descoperirile efectuate în cazul a zece
sondaje (S023, S025. S I 08, S I 09, S 11 O, S033,
S035, S053, S055, S056), toate acestea fiind
grupate în zona de sud-sud-est a perimetrului
investigat prin cercetări arheologice
preventive.
În urma efectuării evaluării teoretice ş1
de teren, a putut fi delimitată o zonă cu
potenţial arheologic, aici fiind deschise alte 9
unităţi de săpătură (secţiuni şi suprafeţe),
descrise în cele ce urmează. (planşa 7)
S I - orientare aproximativă NE-SV, cu
dimensiuni de 11 O x 2 m; secţiune magistrală
necesară verificării stratigrafiei în zona supusă
investigaţiei. În cadrul acesteia au fost
descoperite numeroase fragmente ceramice aflate
în poziţie secundară, într-un sediment de culoare
cenuşie, discontinuu. În carourile 34-35 a fost
descoperită partea inferioară a unei gropi,
complex arheologic notat Cpl 3. (planşa 9.3.)
Ba/oieşti (jud. Ilfov)
S li - orientare aproximativă NE-SV, cu
dimensiuni de 25 x 5 m; situată paralel cu S I
şi despărţită de aceasta printr-un martor
stratigrafic cu o lăţime de 0,30 m. Secţiunea a
inclus în partea sa de SE sondajul S035
(deschis în etapa de evaluare de teren). În
de această secţiune a fost identificat şi cercetat un
complex arheologic (groapă), notat Cpl I.
(planşele 9. I., 1O)
S III - orientare aproximativă NE-SV, cu
dimensiuni de 8,5 x 5 m; situată paralel cu S I
şi despărţită de aceasta printr-un martor
stratigrafic cu o lăţime de 1,50 m. Secţiunea a
inclus în jumătatea sa estică sondajul S055
(deschis în etapa de evaluare de teren).
Concentrarea de fragmente ceramice observată
-inclusiv în timpul efectuării sondajelor de
evaluare- într-un sediment de culoare negru-
cenuşiu, aparţinea unei gropi de mari
dimensiuni, complex arheologic notat Cpl 2.
(planşele 9 .2„ 11)
S IV - orientare aproximativă NV-SE, cu
dimensiuni de 30 x 3 m; situată paralel cu S JII,
S VII şi S IX, respectiv perpendicular pe S I şi
despărţită de acestea prin martori stratigrafici
cu o lăţime de I m. Secţiunea a inclus sondajul
S I 08, deschis în etapa de evaluare de teren.
S V - orientare aproximativă NE-SV, cu
dimensiuni de 12 x 5 m; situată paralel cu S I şi
S III, despărţită de aceasta prin martori
stratigrafici cu o lăţime de I m lăţime.
S VI - orientare aproximativă NE-SV, cu
dimensiuni de I O x 6 m; situată paralel cu S li
şi despărţită de aceasta printr-un martor
stratigrafic cu o lăţime de I m. În sedimentul
de culoare cenuşie (vezi mai jos descrierea
stratigrafiei) a fost descoperită o lamă de cuţit
fragmentară, aflată în poziţie secundară.
S VII - orientare aproximativă NV-SE, cu
dimensiuni de 22 x 11 m; situată paralel cu S
IV şi despărţită de aceasta printr-un martor
stratigrafic cu o lăţime de I m. Secţiunea a
inclus sondajul S 008, deschis în etapa de
evaluare de teren.
S VIII - orientare aproximativă NV-SE,
cu dimensiuni de 15 x I O m; situată paralel cu
SIV.
181
 Ovidiu Ţentea. Sorin Cleşiu,
S IX - orientare aproximativă NV-SE,
cu dimensiuni de 15 x I O m; situată paralel cu
SIV.
Stratigrafia generală a zonei cercetate
Stratigrafia verticală a zonei -aşa cum a
fost stabilită încă din etapa evaluării de teren-
nu a fost una complexă, în cele mai multe
situaţii observate fiind identificate doar trei
unităţi stratigrafice:
• u.s. I OOO - nivelul vegetal actual, de
culoare neagră-cafenie, grad de compactare
scăzut, granulaţie ridicată, saturat, permeabil, cu
foarte puţine materiale contemporane remaniate,
rar şi materiale arheologice;
• u.s.1001 - strat de argilă, de culoare
galbenă, compact, omogen, permeabil, ce
conţine carbonaţi, aparţinând bazei terasei;
acesta reprezintă nivelul nominalizat de
arheologi cu titulatura de steril arheologic;
• u.s. I 002 - nivel siltic, de culoare alb-
gălbie, omogen, grad de compactare scăzut,
permeabil, saturat mediu.
În cadrul etapei de cercetare arheologică
preventivă stratigrafia verticală
19
a sitului şi
implicit a complexelor identificate s-a făcut
contextual şi anume au fost definite următoarele
niveluri (planşele I O, 11 ):
Context 1 - nivelul vegetal actual, de
culoare brun cenuşiu închis (negru), cu textură
siltică (prăfoasă) nisipoasă, structură agregată
datorată bioturbaţiei faunei, grad de
compactare scăzut, frecvente rădăcini actuale
şi urme de rădăcini, permeabil, cu foarte puţine
materiale contemporane remaniate, rar şi
materiale arheologice, grosime de cca. 0,30 m;
Context 2 - nivel antropic, discontinuu,
sediment de culoare cenuşiu mediu, textură
siltică nisipoasă, structură granulară, omogen,
compact, conţine fragmente ceramice de mici
dimensiuni, oase, pigmenţi de cărbune, bucăţele
de chirpici în poziţie secundară, grosime de cca.
0,25 m;
19
Autorii mul\umesc şi pe această cale colegului lor dr.
Constantin Haită pentru informaţiile puse la dispoziţie şi
observa\iile de ordin sedimentologic efectuate în ceea ce
priveşte stratigrafia sitului cercetat.
Mihai Florea. Corina Borş. Alexandru Raţiu
Context 3 - strat de argilă,
de culoare
galbenă, compact, omogen, permeabil, ce
conţine carbonaţi, aparţinând bazei terasei;
acesta reprezintă nivelul identificat de
arheologi drept „ steril arheologic'', grosime
de cca. 0,30 m;
Context 4 - sediment de culoare neagră­
cenuşie, textură siltică nisipoasă, structură
granulară, relativ eterogenă, constituind
umplutura complexelor arheologice; conţine
fragmente ceramice, oase, pigmenţi de cărbune,
fragmente de vatră şi chirpici, grosime de cca.
0,55-1,20 m;
Context 5 - sediment de culoare cafenie,
compact, omogen, conţinând puţine fragmente
ceramice şi reprezentând o lentilă rezultat al
eroziunii accentuate şi acumulării;
Context 6 - nivelul steril, sediment de
culoare alb-gălbuie, siltic, friabil, conţine
carbonaţi şi este echivalent din punct de vedere
arheologic contextului nr. 3, din punct de
vedere stratigrafic fiind situat sub acesta,
grosime de cca. 0,20 m.
Context 7 - sediment de culoare
cafenie-gălbui, siltic, friabil, cu pigmenţi de
argilă galbenă şi echivalent ca textură şi
compoziţie contexelor 3 şi 6.
Caracteristicile generale ale stratigrafiei
geologice stabilite în urma sondajelor efectuate
indică existenţa unor intervenţii antropice
modeme-contemporane în zonă, de tipul
amenajărilor, îndreptărilor, nivelărilor etc.
deoarece nivelul vegetal actual (u.s. l OOO) nu
poate suprapune direct stratul de argilă al
terasei (u.s.1001). De asemenea, variaţiile
privind grosimea nivelului vegetal (u.s. l OOO) şi
raportul altimetric al acestuia cu stratul de
argilă din baza terasei (u.s. I 00 I),
demonstrează fără nici un fel de dubiu
intervenţiile antropice menţionate mai sus.
A vând în vedere faptul că terenul vizat de
investigaţia de faţă a servit anterior unor
scopuri agricole, intervenţiile antropice au fost
realizate --cel mai probabil- în vederea
amenajării acestuia pentru cultivare.
În altă ordine de idei, în unele sondaje
(S023, S025, S033, S035, S053, S055, S056,
S I 08-1 1O), dar şi în unele suprafeţe de
182
 Cercetări arheologice preventive în ::ana
cercetare (S II, S III şi S VI) a fost surprins un
nivel cenuşiu, cu material arheologice (lentile
de chirpici ars, fragmente ceramice, bucăţele
de cărbune), notat u.s.1003 (echivalent cu
contextele 2 şi 4). Caracteristicile sedimentare
ale acestuia sunt următoarele: culoare cenuşie,
grad de compactare mediu, omogen, saturat,
permeabil. Acesta reprezintă un paleosol şi
20
este suprapus în partea superioară de nivelul
vegetal actual (u.s. I 000), fiind amplasat
deasupra nivelului de argilă din baza terasei
(u.s. I 00 I). Din acest nivel (u.s.1003) pornesc şi
complexele arheologice identificate şi cercetare
(Cpl 1-3). Nu este exclusă posibilitatea ca în
sondajele în care nu a fost identificat, acesta să
fi fost distrus/îndepărtat de lucrările de
amenajare amintite anterior, inclusiv de
lucrările de nivelare efectuate anterior în urma
desfiinţării livezii care a existat aici.
Din punct de vedere al stratigrafiei
orizontale, caracterul cercetărilor de evaluare
efectuate pe terenul în discuţie nu au permis
realizarea prea multor observaţii în acest sens.
În primul rând, sondajele arheologice au fost
de dimensiuni variate, amplasarea acestora
fiind realizată la distanţe relativ mari (planşa
6), în scopul de a verifica o suprafaţă cât mai
reprezentativă din terenul supus evaluării.
Această situaţie nu a permis obţinerea unor
profite care să stabilească relaţiile pe orizontală
dintre complexele/contextele arheologice
identificate. Datele referitoare de stratigrafia
orizontală au fost completate prin efectuarea
cercetărilor arheologice preventive,
observaţiile realizate în acest context indicând
o distribuţie spaţială a complexele/contextele
arheologice, aparent uniformă, cu o Primul nivel de umplere al gropu îl
concentrate evidentă în partea de SSE al
terenului, respectiv spre malul apei.
Scurtă descriere a complexelor
arheologice
Groapa nr. 1 (Cpl. 1) (planşele 9.1.,
I O). Groapă de formă ovală, cu diametrul de
2,30 m, albiată în secţiune şi având adâncimea
maximă păstrată de aproximativ 0,55 m.
Mai precis nivelul arheologic sau stratul de cultură
20
conform terminologici utilizate de arheologi.
183
Baloteşli (jud. Ilfov)
Complexul este săpat într-un sediment (context
3) de culoare galbenă (argilă siltică),
umplutura (context 4) acestuia fiind constituită
dintr-un sediment de culoare negru-cenuşiu,
care conţinea fragmente ceramice, oase,
pigmenţi de cărbune, plăcuţe de vatră.
Materialul arheologic este reprezentat de
vase borcan, fragmente de fructieră, torţi şi
fragmente din corpul unor amfore, căni,
platouri, dar şi sârmă din cupru(?).
Groapa nr. 2 (Cpl. 2) (planşele 9.2.,
I 1). Groapă de formă ovală în plan, cu
diametrul de 3,50 m, având în secţiune formă
de clopot, colmatată şi prezentând mai multe
nivele de umplere succesivă. Baza gropii avea
formă tronconică, adâncimea maximă păstrată
fiind de 0,55 m. Umplutura gropii conţinea
două momente de umplere şi lentile de pământ
mixt datorate perioadelor de eroziune şi
acumulare. Groapa a fost secţionată pe axa N -
S pentru stabilirea stratigrafiei verticale (planşa
11). Nivelul de săpare a gropii a fost identificat
parţial. Complexul a fost săpat într-un
sediment de culoare brun-gălbuie, compact,
argilos (context 3) şi se adâncea într-un
sediment de culoare alb-gălbuie (context 6),
nisipos, friabil, cu foarte mulţi carbonaţi. Au
putut fi observate în plan vertical o serie de
elemente, precum baza gropii (având formă
cilindrică), nivelurile de umplere succesivă
(inclusiv datorate abandonului - context 4),
eroziunea/colmatarea pereţilor pe laturile de
sud şi nord (context 5). Conturul gropii a fost
identificat în plan orizontal, acesta fiind de
formă aproximativ circulară, fără a putea fi
observate perturbări.
reprezintă contextul 5, care este constituit
dintr-un sediment de culoare cafeniu-
cenuşie,eterogen, friabil, cu mulţi carbonaţi,
conţine puţine fragmente ceramice.
Al doilea nivel de umplere (context 4)
este constituit dintr-un sediment de culoare
negru-cenuşiu, conţine fragmente ceramice,
oase animale prezentând urme de ardere,
pigmenţi de cenuşă, chirpici ars.
Scopul realizării gropii este greu de
stabilit, funcţionalitatea posibilă a gropii fiind
 Ovidiu Tentea, Sorin Cleşiu, Mihai Florea, Corina Borş, Alexandru Raţiu
--cel mai probabil- cea de tip siloz, respectiv
pentru depozitarea produselor în vrac. Aceasta
pare să fi fost utilizată pentru o scurtă durată
sau dezafectată şi abandonată. Abandonul
acesteia a determinat fenomene de eroziune
accentuată (context 5) şi acumulare (context
4), în ultima ei fază.
Groapa nr. 3 (Cpl. 3) (planşa 9.3.).
Partea inferioară a unei gropi, în care se păstrau
o serie de fragmente ceramice descoperite in
situ aparţinând unui vas borcan întregibil.
Complexul a fost afectat semnificativ de
lucrările agricole efectuate în anii '80.
Materialul ceramic
Materialul ceramic descoperit în aceste
complexe .este alcătuit din tipuri de vase
modelate cu mâna sau lucrate la roată, care
aparţin perioadei geto-dace clasice. Materialul
este fragmentar, vasele descoperite fiind
neîntregibile. Totuşi formele acestora au putut fi
reconstituite, fiind vorba de fructiere sau vase
borcan, căni, platouri, fragmente aparţinând
unor vase de provizii, torţi şi fragmente din
corpul unor amfore. Pasta predominantă este
grosieră având ca degresant pietricele, nisip,
fragmente vegetale; aceasta este arsă oxidant
(culoare cărămizie) sau reducător (culoare
cenuşie). Vasele realizate din pastă fină sunt
reprezentate de vasele de tip fructieră şi câteva
fragmente (de bază perforată) ce aparţin unor
strecurători. Astfel, principalele tipuri de vase
descoperite cu ocazia acestor cercetări
arheologice preventive sunt:
Vasul borcan prevăzut cu butoni
cilindrici, apucători, bază dreaptă, decorat cu
brâu alveolar, impresiuni digitale, linii
incizate. Analogii: Crişan 1969, 161-163, pi.
LXXIII/1-6, LXXV/3-6, 9 (categoria de
ceramică rudimentară încadrată în faza a III-a
clasică de către I. H. Crişan); Trohani 1997,
212-213, pi. XXIV/I, 3-4, pi. XXV.
Cana prezentă doar pnn torţi
fragmentare, cu secţiune rotundă sau ovală şi
baze inelare. Analogii: Crişan 1969, 165-166,
pi. LXII; Trohani 2000, 387/fig. 10, 388/fig. 11.
184
Cupa reprezentată numai prin fragmente
aparţinând corpului conic şi buzei. Analogii:
Trohani 2000, 389/fig. 19/4-8.
Fructiera este atestată numai sub forma
unor fragmente ce aparţin corpului tronconic şi
părţii inferioare (piciorul), partea superioară
fiind reprezentată de buze arcuite orizontal sau
faţetate. Analogii: Crişan 1969, 167-168, pi.
L/1-6, tipul IV (sec. I a. Chr.); 168-170, pi.
LIV/1-4, 7 (sec. Ip. Chr.); Trohani 2000, 389-
390, fig. 12, 13.
Strecurătoarea prezentă numai prin
fragmente aparţinând corpului conic,
semiferic, perforat. Analogii: Crişan 1969,
171, fig. 85, pi. L VI/2; Trohani 2000, 396, fig.
17/1.
Castronul de formă tronconică, cu
diametru mare la partea superioară şi baza
dreaptă. Analogii: Crişan 1969, p. 179-180, pi.
LXXXI, LXXXII/ tipul I; Trohani 2000, p. 392,
fig. 15/2, 3-7; p. 393, fig. 16/ I, 2-6.
Bolul atestat numai prin fragmente
aparţinând corpului semisferic şi buzei.
Analogii: Trohani 2000, 399, fig. 19/4-8.
Ulciorul reprezentat prin fragmente
aparţinând bazelor inelare şi buzelor verticale.
Analogii: Crişan 1969, 127, fig. 87, pi. LVIII
(ulcioare cu o toartă).
Amfora este reprezentată de două
fragmente. Pe baza morfologiei şi a analizei
vizuale a pastei celor două fragmente amfore,
au putut fi stabilite analogii în rândul celor
descoperite la Popeşti Uud. Giurgiu) 21 • Cele
două fragmente descoperite recent la Baloteşti
datează --cel mai probabil- din sec. li a.
22
Chr.
*
**
Analiza întregului lor de material
ceramic descoperit cu prilejul cercetărilor
arheologice preventive din cadrul sitului
21
Mostre din cele două amfore descoperite la Baloteşti.
împreună cu câteva din cele prelevate de la Popeşti, vor
face obiectul unei analize petrografice (David Williams).
22
Autorii mulţumesc şi pe această cale dr. Andrei Opaiţ
pentru determinarea acestor fragmente de amfore.
Rezultatele analizelor petrografice vor fi publicate de
către Andrei Opaiţ într-un studiu dedicat amforelor
produse local.
 Cercetări arheologice preventive în zona
Baloteşti - Flower City pennite o încadrare din
punct de vedere cronologic a acestuia în
23
perioada Latene (sec. II-I a. Chr.) •
Starea de conservare a complexelor
arheologice, dar nici contextele certe ale
acestora nu au fost de asemenea natură încât să
permită stabilirea unor relaţii între cele 3 gropi
cercetate. Astfel nu există posibilitatea de a
determina mai precis modul de asociere al
complexelor sau posibilele etape de evoluţie şi
durata locuirii. Acest tennen este folosit în
sens convenţional, datele existente în stadiul
actual al cercetării nepermiţând încadrarea într-
o anumită categorie de sit a complexelor
identificate (gropi a căror parte superioară a
fost afectată semnificativ de activităţi antropice
de dată recentă). Totuşi, structura şi inventarul
acestora, coroborate cu concluziile studiului
resturilor de faună (vezi infra), permit o
încadrare generală în categoria aşezărilor.
Dincolo de confirmarea existenţei
potenţialului arheologic şt revizuirea unor
consideraţii de ordin cronologic în legătură cu
materialul descoperit în cadrul sitului,
cercetarea de faţă a creat premisele unei
abordări pluridisciplinare, dacă este să ne
raportăm la analiza geo-spaţială privind
amplasamentul sitului în mediul ambiant şi
peisajul înconjurător. Modelul digital al
sectorului va11 Cociovaliştei din imediata
vecinătate a sitului de la Baloteşti - Flower City
(planşa 4 ), dar şi cartarea unor alte puncte de
interes arheologic din apropiere -semnalate
anterior în literatura de specialitate- sunt de
natură să ofere o altă perspectivă asupra locuirii
umane din acest habitat în perioadele pre- şi
protoistorice. Astfel cercetarea arheologică
preventivă nu determină exclusiv investigarea
prin metode intruzive a perimetrului care
urmează a fi afectat de lucrări de construire, ci
şi studierea -printr-o serie întreagă de metode
non-intruzive- vestigiilor în raport cu
1
încadrarea lor în peisa/ , contribuind astfel la o
1 inv. t. =număr inventar tranzit.
· Autorii mul\umesc şi pe această cale colegului lor dr.
2
George Trohani pentru observaţiile şi sugestiile formulate
în legătură cu materialului ceramic descoperit în cadrul
sitului de la Baloteşti.
2 Flower City.
< Johnson 2005. 156-159.
185
Ba/oieşti ljud. Ilfov)
mat bună înţelegere a caracteristicilor şt
semnificaţiei unui anumit sit.
CATALOGUL DESCOPERIRILOR25
26
(planşele 12-29 )
GROAPA NR. I (Cpl. I) (planşele 12-16)
Fructiere
I. Fructieră (fragmentară); dg = 24 cm. Pastă de
culoare cărămizie (2,5 YR 5/6), cu particule de nisip,
mică şi pietricele; ardere oxidantă; modelat cu mâna.
Buza arcuită orizontal, cu marginea rotunjită. (nr.
inv. t. 1)
2. Fructieră (fragmentară); dg = 18 cm; dm = 25,4
cm. Pastă de culoare cărămiziu-cenuşie la exterior
şi neagră la interior (7.5 YR; 6/6), cu particule de
nisip şi pietricele; ardere oxidantă neuniformă;
prelucrat la roată. Buza arcuită orizontal, marginea
rotunjită. (nr. inv. t. 2)
3. Fructieră (fragmentară); dg = 15 cm; db = I 0,6
cm; hp = 15 cm. Pastă de culoare cărămizie (7,5YR
7/8), cu particule de nisip, mică şi pietricele; ardere
oxidantă; prelucrat la roată. Se păstrează piciorul şi
fragmente din corp. Piciorul vasului este scurt,
inelar la bază, cu o canelură circulară. (nr. inv. t. 3)
Oale borcan/vase "pântecoase"
4. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
cărămizie (2,5 YR 6/8), cu particule de nisip,
pietricele şi urme vegetale; arderea oxidantă;
modelat cu mâna. Fragmentul ceramic păstrează
unul din butoni şi o parte din brâul alveolar. (nr.
inv. t. 4)
5. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
cărămizie (2,5 YR 6/8), cu particule de nisip,
pietricele şi urme vegetale; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Decorat cu brâul alveolar. (nr.
inv. t. 5)
6. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
cărămizie (2,5 YR 5/8), cu particule de nisip,
pietricele şi urme vegetale; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Decorat cu brâul alveolar. (nr.
inv. t. 6)
7. Oală borcan (fragmentară); db = 14 cm. Pastă de
culoare cărămizie (Gley 13/IOY), cu particule de
25
Abrevierile utilizate: db = diametru bază. dg =
diametru gură. dm = diametru maxim. do = diametru
orificiu. dt = diametru toartă. g. =grosime. hp =înălţime
păstrată. Lp = lungime păstrată. Ip = lăţime păstrată; nr.
26
Autorii mulţumesc şi pe această calc colegei lor
Georgiana Ducman pentru realizarea desenelor materialul
arheologic descoperit în cadrul sitului de la Baloteşti -
 Ovidiu Ţentea Sorin Cleşiu,
nisip, pietricele şi urme vegetale; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Baza dreaptă. (nr. inv. t. 7)
8. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
cărămizie (2,5 YR 5/8), cu particule de nisip,
pietricele şi urme vegetale; ardere oxidantă; modelat
cu mâna. Decorat cu brâul alveolar şi incizii verticale
realizate cu pieptănul. (nr. inv. t. 8)
9. Oală borcan (fragmentară); db = 9 cm. Pastă
grosieră, de culoare cărămizie (2,5YR 6/6) cu
particule de nisip, pietricele şi urme vegetale;
ardere oxidantă; modelat cu mâna. Baza dreaptă.
(nr. inv. t. 9)
10. Vas "pântecos" (fragmentar); dg = 21 cm. Pastă
de culoare cărămizie (2,5YR 6/6) cu particule de
nisip, pietricele şi urme vegetale; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Buza vasului răsfrântă şi teşită
oblic în exterior. (nr. inv. t. I O)
11. Oală (fragmentară); dg = 21 cm. Pasta de
culoare cărămizie (5YR 7/6), cu particule de nisip,
mică, pietricele şi urme vegetale; ardere oxidantă,
neuniformă; modelat cu mâna. Buza uşor arcuită,
margine rotunjită, sub aceasta fiind prinsă o toartă
rotundă în secţiune. (nr. inv. t. 11)
Căni I cupe
12. Cupă (?) (fragmentară); dg = 10 cm. Pastă
grosieră, de culoare brun-cenuşie (2YR 6/4), cu
particule de nisip, pietricele şi urme vegetale;
ardere oxidantă; modelat cu mâna. Buza răsfrântă,
cu marginea rotunjită. (nr. inv. t. 12)
13. Cupă (?) (fragmentară); db = 8 cm. Pastă de
culoare cărămizie (7,5 YR 5/6), cu particule de
nisip şi pietricele; ardere oxidantă; modelat cu
mâna. Baza vasului este dreaptă. (nr. inv. t. 13)
14. Cană (?) (fragmentară). Pastă fină, de culoare
cenuşie (Gley 2 5/5BG), cu particule de nisip şi
mică; ardere reducătoare; prelucrat la roată.
Fragmentul ceramic prezintă opt incizii realizate cu
ajutorul pieptănului. (nr. inv. t. 14)
Castroane I boluri
15. Castron (fragmentar); dg = 33 cm. Pastă de
culoare cărămiziu-cenuşie (5YR 6/8), cu particule
de nisip şi pietricele; ardere reducătoare; modelat
cu mâna. Buza arcuită, răsfrântă, cu marginile
rotunjite. (nr. inv. t. 15)
16. Castron (fragmentar); dg = 21 cm. Pastă fină, de
culoare cărămizie (2,5YR 6/8), cu particule de
nisip; ardere oxidantă; prelucrat la roată. Buza
răsfrântă, scurtă. (nr. inv. t. 16)
17. Castron (fragmentar); dg = 21 cm. Pastă fină, de
culoare cenuşie (Gleyl 7/IOY), cu particule de
nisip; ardere reducătoare; lucrat la roată. Buza
arcuită orizontal. (nr. inv. t. 17)
Mihai Florea, Corina Borş, Alexandru Ra\iu
18. Castron (fragmentar); dg = 20 cm. Pastă fină, de
culoare cenuşie (lOYR 6/4), cu particule de nisip,
mică şi oxizi de fier; ardere reducătoare; prelucrat
la roată. Buza uşor oblică, marginea rotunjită. (nr.
inv. t. 18)
19. Castron (fragmentar); dg = 20 cm. Pastă
semifină, de culoare cenuşie (Gley I 7/10 GY), cu
particule de nisip, ardere reducătoare, modelat cu
mâna. Buza orizontală, faţetată. (nr. inv. t. 19)
20. Bol (fragmentar); dg = 12 cm. Pastă de culoare
neagră (Gley 1 2,5/N), cu particule de nisip,
pietricele şi urme vegetale; ardere reducătoare;
modelat cu mâna. Buza orizontală, marginea
rotunjită. (nr. inv. t. 20)
Ulcioare
21. Ulcior (fragmentar); db = 8 cm. Pastă semifină,
de culoare cenuşie, (6/5B Gley 2), cu particule de
nisip, pietricele; ardere reducătoare; prelucrat la
roată. Baza inelară, profilatură externă uşor
pronunţată. (nr. inv. t. 21)
Incerte
22. Strecurătoare (?) (fragmentară); dg = 7 cm.
Pastă fină, de culoare cenuşie (Gley 1 6/lOY), cu
particule de nisip; ardere reducătoare; prelucrat la
roată. Buza rotunjită, arcuită în exterior, prezintă o
canelură uşoară ce o desparte de corp. (nr. inv. t.
22)
23. Fragment ceramic (ulcior ?). Pastă semifină, de
culoare cenuşie, (6/1 OB; Gley 2), cu particule de
nisip şi pietricele; ardere reducătoare; prelucrat la
roată. Decorat cu incizii realizate cu ajutorul
pieptănului. (nr. inv. t. 23)
24. Bază vas (cană?); db = 12 cm. Pastă de culoare
cenuşie (I OY; 5/5B, Gley 2), cu particule de nisip;
ardere reducătoare; prelucrat la roată. Baza de
formă inelară. (nr. inv. t. 24)
Obiect de metal
25. Sârmă din bronz (fragmentară); L = 3,6 cm; I =
2,2 cm. (nr. inv. t. 98)
GROAPA NR. 2 (Cpl. 2) (planşele 17-26)
Obiect de metal
26. Cuţit; lamă fragmentară; Lp = 3, 7 cm, I = 1,2
cm, g. = 0,3 cm. (nr. inv. t. 99)
Fusa iolă
27. Fusaiolă; dm = 4,3 cm; do = 1 cm; h = 2,8 cm.
Pastă de culoare cărămizie (5YR 5/8), cu particule
de nisip şi pietricele; ardere oxidantă şi urme de
ardere secundară; formă bitronconică. (nr. inv. t.
97)
186
 Cercetări arheologice preventive în zona
Amfore
28. Amforă (fragment din toartă şi perete); Lp = 5,8
cm. Pastă fină (7.5YR 7,5/6). Toartă aproximativ
dreptunghilară în secţiune, cu dimensiuni de 3,4 x
2,3 cm. (nr. inv. t. 80)
29. Amforă (fragment din toartă); Lp = 5,6 cm; dt =
3.1 cm. Pastă fină (7.5YR 7,5/6). Toartă circulară în
secţiune. (nr. inv. t. 81)
Fructiere
30. Fructieră (fragmentară); dg = 35 cm. Pastă de
culoare cărămizie (5YR 7/6), cu particule de nisip
şi pietricele; ardere oxidantă; modelat cu mâna.
Buza arcuită orizontal. (nr. inv. t. 25)
31. Fructieră (fragmentară); dg = 28 cm. Pastă fină,
de culoare cărămizie (IOYR 7/4), cu particule de
nisip şi mică; ardere oxidantă; prelucrat la roată.
Buza arcuită orizontal, cu marginea dreaptă, gâtul
scurt şi arcuit. (nr. inv. t. 26)
32. Fructieră (fragmentară); dg = 22 cm. Pastă fină,
de culoare cenuşie (Gley 2 7/IOB), cu particule de
nisip şi pietricele; ardere reducătoare; prelucrat la
roată. Buza arcuită orizontal, marginea decorată cu
o canelură fină, gâtul scurt şi delimitat de corpul
tronconic printr-un prag. (nr. inv. t. 27)
33. Fructieră (fragmentară); dg = 19 cm. Pastă de
culoare gălbuie, neagră la interior (5YR 7/6), cu
particule de nisip şi pietricele; ardere oxidantă
neuniformă; modelat cu mâna. Buza arcuită
orizontal cu marginea rotunjită, gâtul scurt, uşor
arcuit şi despărţit de corpul tronconic printr-un
prag. (nr. inv. t. 28)
34. Fructieră (fragmentară); dg = 17 cm. Pastă
semifină, de culoare cărămizie (7,5YR 6,5/6), cu
particule de nisip şi pietricele; ardere oxidantă;
prelucrat la roată. Buza orizontală, faţetată, cu
marginile rotunjite. (nr. inv. t. 29)
35. Fructieră (fragmentară); dg = 16 cm. Pastă de
culoare cenuşiu-negnc1oasă (Gley2 3/5BG),
compactă, fină, cu particule de nisip; ardere
reducătoare; prelucrat la roată. Buza orizontală,
faţetată, gâtul scurt, uşor arcuit şi despărţit de
corpul tronconic printr-un prag. (nr. inv. t. 30)
36. Fructieră (fragmentară); dg = 16 cm. Pastă de
culoare gălbui-cenuşie, neagră la interior (7,5YR
7/6), cu particule de nisip şi pietricele; ardere
oxidantă neuniformă; prelucrat la roată. Buza
arcuită orizontal cu marginile drepte, despărţită de
corpul vasului printr-un prag. (nr. inv. t. 31)
37. Fructieră (picior fragmentar) db = 6 cm; dp =
7.5. Pastă grosieră, de culoare cărămizie (5YR 6/6),
cu particule de nisip şi pietricele; ardere oxidantă;
187
Ba/ateşti Oud. Ilfov)
modelat cu mâna. Piciorul scurt, de formă
cilindrică. (nr. inv. t. 32)
38. Fructieră (picior fragmentar); dp = 6,5 cm.
Pastă fină, de culoare cenuşie (Gleyl 611 OY), cu
particule de nisip; ardere reducătoare; prelucrat la
roată. Piciorul de formă cilindrică, decorat cu o
canelură. (nr. inv. t. 33)
Oale borcan I vase „pântecoase"
39. Oală borcan (fragmentară); dg = 33 cm. Pastă
grosieră, de culoare cărămizie (7,5YR 6/4), cu
particule de nisip şi pietricele; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Buza rotunjtă. (nr. inv. t. 34)
40. Oală borcan (fragmentară); dg = 32 cm. Pastă
de culoare cărămizie (2,5YR 7/6), cu particule de
nisip şi pietricele; ardere oxidantă; modelat cu
mâna. Buza uşor arcuită, cu marginea rotunjită. (nr.
inv. t. 35)
41. Oală borcan (fragmentară); dg = 28 cm. Pastă
grosieră, de culoare cărămizie (5YR 7/6), cu
particule de nisip şi pietricele; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Buza verticală, cu marginea
rotunjită. (nr. inv. t. 36)
42. Vas "pântecos" (fragmentar); dg = 22 cm. Pastă
grosieră, de culoare cărămizie (5YR 7/6), cu
particule de nisip şi pietricele; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Buza răsfrântă oblic. (nr. inv. t.
37)
43. Oală borcan (fragmentară); dg = 22 cm. Pastă
de culoare cărămizie (5YR 6/6), cu particule de
nisip şi pietricele; ardere oxidantă; modelat cu
mâna. Buza uşor arcuită, cu marginea rotunjită. (nr.
inv. t. 38)
44. Vas „pântecos" (fragmentar); dg = 21 cm. Pastă
de culoare cărămizie (2,5YR 7/6), cu particule de
nisip şi pietricele; ardere oxidantă neuniformă;
modelat cu mâna. Buza răsfrântă oblic în exterior,
rotunjită. (nr. inv. t. 39)
45. Oală borcan (fragmentară); dg = 18 cm. Pastă
de culoare cărămizie (5YR 7/8), cu particule de
nisip şi pietricele; ardere oxidantă; modelat cu
mâna. Buza verticală cu marginea teşită oblic,
decorat cu brâul dispus vertical. (nr. inv. t. 40)
46. Oală borcan (fragmentar); dg = 15 cm. Pastă de
culoare cărămizie (5YR 7/6), cu particule de nisip,
pietricele şi resturi vegetale; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Buza răsfrântă, cu marginea
rotunjită. (nr. inv. t. 41)
47. Oală borcan? (fragmentară); dg = 15 cm. Pastă
de culoare cărămizie (I OR 5/6), cu particule de
nisip şi pietricele; ardere oxidantă; modelat cu
mâna. Buza uşor răsfrântă, marginea rotunjită. (nr.
inv. t. 42)
 Ovidiu Ţentea. Sorin Cleşiu.
48. Oală borcan (fragmentară); db= 17 cm. Pastă de
culoare cărămizie (2,5YR 6/6), cu particule de
nisip, pietricele şi resturi vegetale; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Baza dreaptă. (nr. inv. t. 43)
49. Oală borcan (fragmentară); db= 15 cm. Pastă de
culoare cărămizie (5YR 7/6), cu particule de nisip,
pietricele şi resturi vegetale; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Baza dreaptă. (nr. inv. t. 44)
50. Oală borcan (fragmentară); db= 11 cm. Pastă
grosieră, de culoare cărămizie (I OR 6/8), cu
particule de nisip şi pietricele; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Baza dreaptă. (nr. inv. t. 45)
51. Oală borcan (fragmentară); db= 9 cm. Pastă
grosieră de culoare cărămizie (7,5YR 7/4), cu
particule de nisip şi pietricele; ardere oxidantă
neuniformă; modelat cu mâna. Baza dreaptă. (nr.
inv. t. 46)
52. Oală borcan (fragmentară). Pastă grosieră, de
culoare cărămizie (5YR 7/6), cu particule de nisip,
pietricele şi resturi vegetale; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Fragment ceramic păstrând unul
din butonii-apucătoare, de formă cilindrică. (nr. inv.
t. 47)
53. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
cărămizie (7,5YR 7/6) cu particule de nisip,
pietricele şi resturi vegetale; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Fragment ceramic decorat cu
brâu alveolar. (nr. inv. t. 48)
54. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
gălbuie {2,5YR 6/8), cu particule de nisip şi
pietricele; ardere oxidantă; modelat cu mâna.
Fragment ceramic păstrând unul din butonii de
formă ovoidală, legat de ceilalţi butoni ai vasului de
un brâu alveolar. (nr. inv. t. 49)
55. Oală borcan (fragmentar). Pasta de culoare
cărămizie (5YR 7/6), cu particule de nisip şi
pietricele; ardere oxidantă; modelat cu mâna.
Fragment ceramic decorat cu brâu alveolar. (nr. inv.
t. 50)
56. Oală borcan (fragmentar). Pastă de culoare
cărămizie (2,5YR 5/8), cu particule de nisip şi
pietricele; ardere oxidantă; modelat cu mâna.
Fragment ceramic păstrând unul din butonii de
formă cilindrică, vasul fiind decorat probabil cu
impresiuni digitale. (nr. inv. t. 51)
57. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
cărămizie {2,5YR 6/8), cu particule de nisip şi
pietricele; ardere oxidantă; modelat cu mâna.
Fragment ceramic păstrând unul din butonii de
formă ovoidală, arcuit. (nr. inv. t. 52)
58. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
cărămizie (5YR7/6), cu particule de nisip şi
Mihai Florea, Corina Borş. Alexandru Raţiu
pietricele; ardere oxidantă;
modelat cu mâna.
Fragment ceramic păstrând unul din butonii de
formă cilindrică şi resturile brâului alveolar care
unea butonii apucătoare. (nr. inv. t. 53)
59. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
cărămizie (5YR 7/8) cu particule de nisip şi
pietricele; ardere oxidantă; modelat cu mâna.
Fragment ceramic decorat cu brâu alveolar în
ghirlandă. (nr. inv. t. 54)
60. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
cărămizie (5YR 7/8), cu particule de nisip şi
pietricele; ardere oxidantă; modelat cu mâna.
Fragment ceramic decorat cu brâu alveolar în
ghirlandă. (nr. inv. t. 55)
61. Oală borcan (fragmentară). Pastă grosieră, de
culoare cărămizie (5YR 7/4), cu particule de nisip,
pietricele şi resturi vegetale; ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Fragment ceramic păstrând unul
din butonii de formă cilindrică uşor alveolaţi şi brâu
cu alveole dispus în ghirlandă. (nr. inv. t. 56)
62. Oală borcan (fragmentară). Pastă grosieră, de
culoare cărămizie (7,5YR 7/6), cu particule de
nisip, pietricele şi resturi vegetale; ardere oxidantă
neuniformă; modelat cu mâna. Fragment ceramic
păstrând unul din butonii de formă cilindrică uşor
alveolaţi şi brâu cu alveole dispus în ghirlandă. (nr.
inv. t. 57)
63. Oală borcan (fragmentară). Pastă grosieră, de
culoare cărămizie (I OYR 7/4), cu particule de nisip,
pietricele, resturi vegetale; ardere oxidantă
neuniformă; modelat cu mâna. Fragmentul ceramic
păstreză unul dintre butoni, uşor alveolaţi şi o parte
din brâu cu alveole dispus în ghirlandă. (nr. inv. t.
58)
64. Oală borcan (fragmentară). Pastă de culoare
cărămizie {7,5YR 7/4), cu particule de nisip şi
pietricele; ardere oxidantă; modelat cu mâna.
Fragment ceramic păstrând unul din butonii de
formă conică legaţi printr-un brâu cu alveole. (nr.
inv. t. 59)
65. Oală borcan (fragmentară). Pastă grosieră, de
culoare cărămizie (7,5YR 7/3), cu particule de nisip
şi pietricele; ardere oxidantă neuniformă; modelat cu
mâna. Fragment ceramic decorat cu mc1z11
verticale. (nr. inv. t. 60)
Căni/cupe
66. Cană (fragmentară); dg = 12 cm. Pastă de
culoare cărămizie {2,5YR 7/8), cu particule de nisip
şi pietricele; ardere oxidantă; modelat cu mâna.
Buza vasului dreaptă cu marginea rotunjită,
păstrând urmele de prindere a torţii, decorat cu brâu
dispus vertical. (nr. inv. t. 61)
188
 Cercetări arheologice preventive în zona
67. Cană (fragmentară); dg = JO cm, dm = 12 cm.
Pastă fină, de culoare cenuşie (Gleyl 7/IOY), cu
particule de nisip şi mică; ardere reducătoare;
prelucrată la roată. Buza înclinată spre exterior,
rotunjită, corp cu fonnă tronconică, toarta
supraînălţată, canelată. (nr. inv. t. 62)
68. Cană (fragmentară). Pastă grosieră, de culoare
brun-cenuşie (2.5Y 6/2), cu particule de nisip şi
pietricele; ardere reducătoare; modelat cu mâna.
Fragment ceramic păstrând resturile torţii, corpul de
formă tronconică. (nr. inv. t. 63)
69. Cupă (fragmentară); dg = 12 cm. Pastă de
culoare cărămizie (2,5YR 7/8), cu particule de nisip
şi mică; ardere oxidantă neuniformă. Buza dreaptă,
rotunjită la exterior. (nr. inv. t. 64)
Castroane I boluri
70. Castron (fragmentar); dg = 33 cm. Pastă
grosieră, de culoare cenuşiu-negriciosă (5YR 7/2),
cu particule de nisip şi pietricele; ardere
reducătoare; prelucrat la roată. Buza arcuită
orizontal cu marginea rotunjită, unne de ardere
secundară. (nr. inv. t. 65)
71. Castron (fragmentar); dg = 25 cm. Pastă fină, de
culoare cărămizie (7,5YR 8/4), cu particule de
nisip; ardere oxidantă; prelucrat la roată. Buza
arcuită orizontal. (nr. inv. t. 66)
72. Castron (fragmentar); dg = 23 cm. Pastă fină, de
culoare cenuşie (Gleyl 7/Y), cu particule de nisip;
ardere reducătoare; prelucrat la roată. Buza făţuită,
despărţită de corp printr-un prag. (nr. inv. t. 67)
73. Castron (fragmentar); dg = 23 cm. Pastă fină, de
culoare cenuşie (2,5Y 7/2), cu particule de nisip,
mică şi pietricele; ardere reducătoare; prelucrat la
roată. Buza orizontală, cu marginea rotunjită,
decorată cu o canelură greu sesizabilă, gâtul scurt,
arcuit, despărţit de corp printr-un prag. (nr. inv. t.
68)
74. Castron (fragmentar); dg = 23 cm. Pastă fină, de
culoare cenuşie (Gleyl 7/JOY), cu particule de
nisip; ardere reducătoare; prelucrat la roată. Buza
arcuită, gâtul scurt, uşor arcuit şi despărţit de corp
printr-un prag. (nr. inv. t. 69)
75. Castron (fragmentar); dg = 23cm. Pastă
grosieră, de culoare cărămizie (I OR 6/8), cu
particule de nisip şi pietricele, arderea oxidantă
neuniformă, modelat cu mâna. Buză dreaptă, cu
marginea rotunjită. (nr. inv. t. 70)
76. Castron (fragmentar); dg = 22 cm. Pastă de
culoare cenuşiu-gălbui (2,5Y 7/4), cu particule de
nisip; ardere reducătoare incompletă; modelat cu
mâna. Buza arcuită, răsfrântă, rotunjită. (nr. inv. t.
71)
189
Ba/ateşti Oud. Ilfov)
77. Castron (fragmentar); dg = 18 cm. Pastă fină, de
culoare cenuşie (Gley I 7/JOy), cu particule de
nisip; ardere reducătoare; prelucrat la roată. Buza
rotunjită, uşor evazată, decorată cu o incizie
meandrică imediat sub aceasta. (nr. inv. t. 72)
78. Castron (fragmentar, se păstrează un fragment
din partea superioară); dg = 15 cm. Pastă fină, de
culoare cenuşie (Gleyl 7/IOY), cu particule de
nisip; ardere reducătoare; prelucrat la roată. Buza
dreaptă, faţetată, cu marginea rotunjită, gâtul scurt,
arcuit. (nr. inv. t. 73)
79. Bol (fragmentar, se păstrează un fragment din
buză); dg =14 cm. Pastă de culoare cenuşie (Gley 2
7/5B), cu particule de nisip şi pietricele; ardere
reducătoare; prelucrat la roată. Buza orizontală,
faţetată, corp globular. (nr. inv. t. 74)
Ulcioare
80. Ulcior (fragmentar); dg = I O cm. Pastă fină, de
culoare cenuşie (Gley I 6/IOY), cu particule de
nisip şi mică; ardere reducătoare; prelucrat la roată.
Buza răsfrântă, arcuită spre exterior. (nr. inv. t. 75)
81. Ulcior (fragmentar); dg = 8 cm. Pastă de
culoare cărămizie (5YR 7/8), cu particule de nisip;
ardere oxidantă; prelucrat la roată. Buza dreaptă,
rotunjită la exterior. (nr. inv. t. 76)
82. Ulcior (fragmentar); dg = 7 cm. Pastă fină, de
culoare cenuşie (Gley 7,5YR 5/1), cu particule de
nisip; ardere reducătoare; prelucrat la roată. Buza
arcuită, răsfrântă, cu marginea rotunjită. (nr. inv. t.
77)
Strecurători
83. Vas strecurătoare(fragmentar); dm= 12 cm.
Pastă fină, de culoare cenuşie (Gley I 7/IOY), cu
particule de nisip; ardere reducătoare; prelucrat la
roată. Partea superioară a vasului nu se mai
păstrează, corpul semisferic, cu pereţii şi baza
perforate. Decor alcătuit din linii incizate în zig-
zag, sub acestea aflându-se un al doilea registru
format din patru linii drepte incizate încadrând o
linie incizată meandrică. (nr. inv. t. 78)
84. Vas strecurătoare (fragmentar); dg = 15 cm.
Pasta fină, de culoare cenuşie (Gley I 7/IOY), cu
particule de nisip; ardere reducătoare; prelucrat la
roată. Buza răsfrântă, marginea fiind dreaptă, gât
scurt, umăr profilat. (nr. inv. t. 79)
GROAPA NR. 3 (Cpl. 3) (planşa 27)
Oale borcan
85. Oală borcan (fragmentară); dg = 28 cm. Pastă
de culoare cărămizie (2,5YR 6/8), cu particule de
nisip, pietricele, resturi vegetale; arderea oxidantă,
 Ovidiu Ţentea Sorin Cleşiu.
neuniformă; modelat cu mâna. Buza verticală cu
marginea rotunjită, corp cu pereţii drepţi, uşor
înclinaţi spre interior; decorat cu linii incizate
dispuse vertical sau oblic la nivelul butonilor
apucătoare de formă cilindrică. (nr. inv. t. 82)
86. Oală borcan (fragmentară); dg = 21 cm. Pastăa
de culoare cărămizie (2,5YR 6/8). Vas cu pereţi
drepţi, buza verticală cu marginea dreaptă, decorat cu
brâu alveolar aplicat în ghirlandă şi unind butonii
apucătoare de formă cilindrică; deasupra acestui
brâu vasul prezintă impresiuni digitate dispuse
neuniform. (nr. inv. t. 83)
87. Oală borcan (fragmentară); dg = 20 cm. Pastă
de culoare cărămizie (7,5YR 6/6), cu particule de
nisip, pietricele, resturi vegetale; ardere oxidantă,
neuniformă. Vas cu pereţi drepţi, buza verticală cu
marginea rotunjită, uşor înclinată spre interior,
decorat cu linii incizate dispuse oblic la nivelul
butonilor apucatoare de formă cilindrică şi
impresiune transversală (?).(nr. inv. t. 84)
88. Oală borcan (fragmentară); db = 12. Pastă de
culoare cărămizie (5YR 7/8), cu particule de nisip,
pietricele, resturi vegetale; ardere oxidantă; modelat
cu mâna. Baza dreaptă. (nr. inv. t. 85)
Cană
89. Cană (?) (fragmentar, se păstrează un fragment
din bază); db = 7 cm. Pastă de culoare cărămizie
(5YR 7/6), cu particule de nisip şi pietricele; ardere
oxidantă; modelat cu mâna. Baza dreaptă, rotunjită,
uşor pronunţată la exterior. (nr. inv. t. 86)
SONDAJE ŞI SECŢIUNI (planşele 28-29)
90. Fructieră (fragmentară, se păstrează un
fragment din partea superioară); S II; dg = 26 cm.
Pastă de culoare cărămizie (5YR 7/6); modelat cu
mâna. Buza vasului orizontală, cu marginea
rotunjită. (nr. inv. t. 91)
91. Fructieră (fragmentar, se păstrează un fragment
din partea superioară, buză); S II; dg = 24 cm„
Pastă fină, de culoare cărămizie (Gley I 6/IOY), cu
nisip şi pietricele; arderea oxidantă; lucrată la roată.
Buză arcuită orizontal. (nr. inv. t. 87)
92. Fructieră (fragmentară, se păstrează un
fragment din buză); S035; dg = 21 cm. Pastă fină,
de culoare cenuşie (Gleyl 4/N), cu nisip şi
pietricele; prelucrat la roată. Buza arcuită orizontal,
despărţită de corp printr-un prag. (nr. inv. t. 95)
93. Vas "pântecos" (fragmentar, se păstrează un
fragment din partea superioară); S 11; dg = 18 cm.
Pastă de culoare cărămizie (I OR 6/6), cu nisip şi
Mihai Florea. Corina Borş, Alexandru Raţiu
pietricele; ardere oxidantă. Fragment din buza uşor
răsfrântă oblic spre exterior, pereţii acestui vas fiind
arcuiţi. (nr. inv. t. 90)
94. Cană (fragmentară, se păstrează toarta); S IV;
dg = 7 cm. Pastă grosieră, de culoare cărămizie
(5YR 6/8), cu nisip şi pietricele; modelat cu mâna.
Toartă de formă inelară, ovală în secţiune. (nr. inv.
t. 93)
95. Strachină (?) (fragmentară, se păstrează un
fragment din corpul vasului); S 4. Pastă semifină,
de culoare crem (5,5YR 8/6), cu nisip, pietricele.
Vasul de formă tronconică, decorat cu linii incizate
care încadrează posibile incizii meandrice (solzi ?).
(nr. inv. t. 92)
96. Vas borcan (fragmentar, se păstrează unul din
butoni); S I. Pastă grosieră, de culoare cărămizie
(5YR 5/8), neagră la interior; ardere reducătoare;
modelat cu mâna. Buton de formă cilindrică. (nr.
inv. t. 88)
97. Vas borcan (fragmentar, se păstrează un
fragment din bază); S I; db = 11 cm. Pastă de
culoare cărămiziu-roşiatică (5YR 6/6); ardere
reducătoare; modelat cu mâna. Baza dreaptă. (nr.
inv. t. 89)
98. Oală (fragmentară, se păstrează un fragment din
partea superioară); S035; dg = 21 cm. Pastă fină, de
culoare cărămizie (2,5YR 6/8); ardere oxidantă;
prelucrat la roată. Vas decorat cu o incizie vălurită
imediat sub buză (dreaptă, puternic profilată) şi o
incizie liniară în registrul secund. (nr. inv. t. 96)
99. Vas borcan (se păstrează un fragment din corpul
vasului); S VI; dg = 20 cm. Pastă grosieră, de
culoare cărămizie (2,5 YR 6/8); ardere oxidantă;
modelat cu mâna. Fragment ceramic cu brâu
alveolar. (nr. inv. t. 94)
Studiu arheozoologic 27
Fauna descoperită cu prilejul cercetărilor
preventive din situl de la Baloteşti - punct
Flower City este redusă numeric, conţinând
doar 15 resturi ce provin din două contexte
arheologice diferite (complexul 2 şi contextul
4 ), care însă sunt datate în aceeaşi perioadă,
respectiv Latene. Speciile identificate aparţin
numai mamiferelor, fiind vorba atât de cele
domestice: Bos taurus (vită domestică), Ovis
aries/Capra hircus (ovicaprine ), Sus
Studiul arheozoologic a fost realizat de către colegul
27
nostru, dr. Adrian Bălăşescu. căruia autorii îi mulţumesc
şi pe această cale.
190
 Cercetări arheologice preventive în zona Ba/oieşti Oud. Ilfov)

domesticw.· (porc), cât şi cele sălbatice: Cervus în valorile cunoscute pentru perioada studiată
elpahus (cerb). (vezi Anexa 1 - Biometrie).
Fauna prezintă toate caracteristicile unor Din păcate cantitatea de faună
resturi menajere: o puternică fragmentare şi determinată este extrem de redusă numeric şi
urme de dinţi, de carnivore în special (posibil nu permite formularea unor observaţii asupra
şi de suine domestice). Starea de conservare a paleoeconomiei de origine animală a aşezării
materialului este extrem de proastă, numeroase (?) de la Baloteşti - Flower City, dar cert este
fragmente faunistice sunt corodate şi fisurate faptul că aceasta se bazează în principal pe
longitudinal, ceea ce a împiedicat observarea activitatea de creştere a animalelor domestice.
diferitelor urme de intervenţie umană (mai ales
descărnarea). Fisurarea longitudinală a oaselor
ilustrează faptul că fauna a fost supusă unor
procese tafonomice extrem de complexe, cum
ar fi variaţiile de temperatură, de umiditate
etc. 28
În aceste condiţii, vârstele de abataj (de
sacrificare) au fost estimate având ca referinţă
lui E. Schmid 29 .
Repartiţia resturilor faunistice pe contexte
arheologice, specii şi elemente anatomice poate
fi observată în tabelul nr. I.
În cadrul Cpx 2 (la o adâncime de 0,55
m) au fost identificat 5 resturi de vacă
provenind de la un individ subadult/adult, 3
fragmente de la un ovicaprin subadult/adult şi
un rest de cerb de la un animal de peste 2,5 ani
(pe baza unui radius epifizat distal). Acestora li
se adaugă şi un rest diafizar de mamifer de
talie mare.
În contextul 4 au fost descoperite 3
resturi de vită, provenind de la un individ de
circa 2 -3 ani (prezintă P4 în curs de ieşire),
314

un incisiv I superior de porc neuzat, provenind

de la un individ de circa 12-14 luni şi un
fragment de ovicaprin subadult/adult.
Măsurătorile resturilor faunistice au fost
realizate cu un şubler care prezintă o precizie
instrumentală de 1/10 milimetri. Acestea au
fost luate după recomandările lui von den
Driesch 30 .
Fragmentarea accentuată a resturilor
faunistice nu a permis prelevarea unui număr
foarte mare de măsurători care să ne permită
caracterizarea din punct de vedere dimensional
a diferitelor specii, totuşi acestea se încadrează

28
Lyman 1994.
29
Schmid 1972.
10
von dt:n Driesch 1976.

191
 Ovidiu Ţentea. Sorin Cleşiu, Mihai Florea, Corina Borş. Alexandru Raţiu

Tabel nr. I - Repartiţia numerică a resturilor faunistice pe contexte arheologice, specii de mamifere şi elemente
anatomice

Cpl.2 Context 4
"' ...,

-
::I
I- ~ .c ::
.!:;!
z~ ..., Q,I
Q.
~
..., Q,I
~o ;: c 1i ;: c ~
~ I- :: ·cQ. :: ·c
~< .s..., "'::I .s Q.
~
==
...;iz ~
y ~
i..
~
y ...,
·;: ~
~<
~ o u Q::i ·~ ~
Dentes sup. I
Mandibula I
Dentes inf. I
Costae 1
Humerus 1 I
Radius 2 I I
Metacarpus I
Pelvis 1
Tibia 1
Metapodalia 1
TOT AL determinate 5 3 1 3 1 I
TOT AL indeterminate 1

Anexa I - Biometrie (măsurătorile sunt efectuate după von den Driesch, I 976 şi sunt exprimate în milimetri)

Bos taurus Cervus elaphus

IRadius
Dp 33.~I
Radius
Bp
9
53.6
BFp 49.3
10 Op 37.4
56.5
33.4

BIBLIOGRAFIE

Coteţ 1973 - P. V. Coteţ, Geomorfologia României, Bucureşti, I 973.

Coteţ 1976 - P.V. Coteţ, Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată, Bucureşti, 1976.
Crişan 1969 - I. H. Crişan, Ceramica daco-getică cu specială privire la Transilvania, Bucureşti, 1969.
Damian et a/ii 2009 - P. Damian, O. Ţentea, C. Borş, S. Cleşiu, M. Florea, Al. Raţiu, Baloteşti (raport
preliminar 2008), CCA 2009, nr. 118, p. 258-259 (disponibil on-line la adresa
http://www.cimec.ro/ Arheologie/cronicaCA2009/cd/index.htm) [accesat 20.10.201 O]
von den Driesch 1976 - A. von den Driesch, A guide to the measurement of animal bonesfrom archaeological
sites, Peabody Museum Bulletin I, Harvard, 1976.
Grant et a/ii 2005 - J. Grant, S. Gorin, N. Fleming, The archaeology coursebook: an introduction to study
skills, topics and methods, Routledge, 2005.
Green 2002 - K. Greene, Archaeology: an introduction, Routledge, 2002 .
.Johnson 2005 - M. Johnson, Thinking about landscape, în C. Renfrew, P. Bahn (eds.), Archaeology. The Key
Concepts, London-New York, 2005, p. 156-159.
Legea nr. 2001-44/2001 - Loi n° 2001-44 du 17 janvier 2001 relative a l'archeologie preventive, version
consolidce au 24 fevrier 2004, http://www.legifrance.gouv.fr [accesat 20.10.201 O]
Lyman 1994 - R. L. Lyman, Vertebrate Taphonomy, Cambridge Manuals in Archaeology, Cambridge, 1994.
Mihăilescu 1969 - V. Mihăilescu, Geografiaji:::ică a României, Bucureşti, 1969.
Neumann, Sanford 2001 -Th. W. Neumann, R. M. Sanford, Practicing Archaeology. A Training Manual/or
Cultural Resources Archaeology, Walnut Creek, California, 2001.

192
 Cercetări arheologice preventive în zona Ba/ateşti Oud. Ilfov)

PPG 16 *** Planning Policy Guidance 16: Archaeology and planning, 1990,
http://www.communities.gov. uk/documents/planningandbui lding/pdf/156777 [accesat 20. I 0.201 O]
PPS 5 - ***, Planning Policy Statement 5: Planning for the Historic Environment, 2010,
http://www.communities.gov.uk/publications/planningandbuilding/pps5 [accesat 20. I 0.201 O]
Roskams 2001 - S. Roskams, Excavation, Cambridge, 2001.
Roşu 1980 - Al. Roşu, Geografia fizică a României, Bucureşti, 1980.
Sandu 1992 - V. Sandu, Cercetări arheologice de suprafaţă din nordul Sectorului Agricol Ilfov, CAB, IV,
1992, p. 289-323.
Schmid 1972 - E. Schmid, Atlas of Animal Bones, Amsterdam-London-New York, 1972.
Şerbănescu, Trohani 1978 - D. Şerbănescu, G. Trohani, Cercetări arheologice pe Valea Mostiştei, File de
Istorie. 1978, p. 17--42.
Trohani 1997 - G. Trohani, Aşezarea de la Popeşti, jud. Giurgiu. Campaniile 1988-1991 Secţiunea P. Raport
preliminar, Cerc A, X, p. 193-229.
Trohani 1988 - G. Trohani, Noi cercetări arheologice de suprafaţă pe Valea Moştistei, CCDJ, II, 1998, p. 15-
33.
Trohani 2000 - G. Trohani, Obiecte din lut ars şi piatra, precum şi vase ceramice descoperite în aşezarea
getică de la Vadu Anii, comuna Brăneşti Oud. Ilfov), CercA, XI, 2000, p. 371--401.
Ujvari 1972 -1. Ujvari, Geografia apelor României, Bucureşti, 1972.

LISTA ILUSTRAŢIEI
Planşa I - Localizarea generală a sitului arheologic Baloteşti - Flower City Gud. Ilfov)
Planşa 2 - Vedere generală asupra sitului arheologic Baloteşti - Flower City
Planşa 3 - Hartă privind distribuţia potenţialului arheologic de-a lungul principalelor văi din nordul judeţului
Ilfov (apud Sandu 1992)
Planşa 4 - Model digital al terenului în zona sitului arheologic Baloteşti - Flower City
Planşa 5 - Evoluţia dezvoltării imobiliare (2002-2006) în zona sitului arheologic Baloteşti - Flower City
Planşa 6 - Plan de situaţie a sitului de la Baloteşti - Flower City
Planşa 7 - Detalierea planului de situaţie a sitului arheologic Baloteşti - Flower City
Planşa 8 - Imagini din timpul cercetărilor arheologice în cadrul sitului arheologic Baloteşti - Flower City
Planşa 9 - Imagini din timpul cercetării complexelor arheologice
Planşa IO - Plan şi profil al gropii nr. I (Cpl. I)
Planşa 11 - Plan şi profil al gropii nr. 2 (Cpl. 2)
Planşa 12 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. I (Cpl. I) (nr. cat. 1-5)
Planşa 13 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. I (Cpl. I) (nr. cat. 6-1 O)
Planşa 14- Materialul arheologic descoperit în groapa nr. I (Cpl. I) (nr. cat. 11-14)
Planşa 15 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 1 (Cpl. 1) (nr. cat. 15-20)
Planşa 16- Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 1 (Cpl. I) (nr. cat. 21-24)
Planşa 17 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 2 (Cpl. 2) (nr. cat. 25-29)
Planşa 18 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 2 (Cpl. 2) (nr. cat. 30-33)
Planşa 19- Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 2 (Cpl. 2) (nr. cat. 34-38)
Planşa 20 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 2 (Cpl. 2) (nr. cat. 39--44)
Planşa 21 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 2 (Cpl. 2) (nr. cat. 45-51)
Planşa 22 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 2 (Cpl. 2) (nr. cat. 52-59)
Planşa 23 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 2 (Cpl. 2) (nr. cat. 60-69)
Planşa 24 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 2 (Cpl. 2) (nr. cat. 70-73)
Planşa 25 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 2 (Cpl. 2) (nr. cat. 74-78)
Planşa 26 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 2 (Cpl. 2) (nr. cat. 79-84)
Planşa 27 - Materialul arheologic descoperit în groapa nr. 3 (Cpl. 3) (nr. cat. 85-89)
Planşa 28 - Materialul arheologic descoperit în sondaje şi secţiuni (nr. cat. 90-93)
Planşa 29 - Materialul arheologic descoperit în sondaje şi secţiuni (nr. cat. 94-97)

LIST OF ILLUSTRATIONS
Plate I - General location ofthe archaeological site Baloteşti - Flower City (Ilfov county)
Plate 2 - General view ofthe archaeological site Baloteşti - Flower City
Plate 3 - Distribution map of the archaeological evidences along the main valleys from the north part of Ilfov
county (apud Sandu 1992)
Plate 4 - Digital model ofthe terrain on the area ofthe archaeological site Baloteşti - Flower City

193
 Ovidiu Tentca, Sorin Cleşiu. Mihai Florea, Corina Borş, Alexandru Raţiu

Plate 5 - Evolution ofthe residential development (2002-2006) on the area ofthe archaeological site Baloteşti
- Flower City
Plate 6 - General plan ofthe archaeological site Baloteşti - F/ower City
Plate 7 - Detailed plan ofthe on the area ofthe archaeological site Baloteşti - Flower City
Plate 8 - lmages during the archaeological excavations on the site Baloteşti - Flower City
Plate 9 - lmages during the research ofthe archaeological complexes
Plate 10 - Plan and cross-section of pit no. I (Cpl. I)
Plate 11 - Plan and cross-section ofpit no. 2 (Cpl. 2)
Plate 12 - Archaeological material uncovered in pit no. I (Cpl. I) (cat. nos. 1-5)
Plate 13 - Archaeological material uncovered in pit no. 1 (Cpl. I) (cat. nos. 6-1 O)
Plate 14-Archaeological material uncovered in pit no. 1 (Cpl. 1) (cat. nos. 11-14)
Plate 15 - Archaeological material uncovered in pit no. I (Cpl. I) (cat. nos. 15-20)
Plate 16 - Archaeological material uncovered in pit no. 1 (Cpl. I) ( cat. nos. 21-24)
Plate 17 - Archaeological material uncovered in pit no. 2 (Cpl. 2) (cat. nos. 25-29)
Plate 18 - Archaeological material uncovered in pit no. 2 (Cpl. 2) (cat. nos. 30-33)
Plate 19 - Archaeological material uncovered in pit no. 2 (Cpl. 2) (cat. nos. 34-38)
Plate 20 - Archaeological material uncovered in pit no. 2 (Cpl. 2) (cat. nos. 39-44)
Plate 21 -Archaeological material uncovered in pit no. 2 (Cpl. 2) (cat. nos. 45-51)
Plate 22 - Archaeological material uncovered in pit no. 2 (Cpl. 2) (cat. nos. 52-59)
Plate 23 - Archaeological material uncovered in pit no. 2 (Cpl. 2) (cat. nos. 60-69)
Plate 24 - Archaeological material uncovered in pit no. 2 (Cpl. 2) (cat. nos. 70-73)
Plate 25 - Archaeological material uncovered in pit no. 2 (Cpl. 2) (cat. nos. 74-78)
Plate 26 - Archaeological material uncovered in pit no. 2 (Cpl. 2) (cat. nos. 79-84)
Plate 27 - Archaeological material uncovered in pit no. 3 (Cpl. 3) (cat. nos. 85-89)
Plate 28-Archaeological material uncovered in trial trenches and archaeological sections (cat. nos. 90-93)
Plate 29-Archaeological material uncovered in trial trenches and archaeological sections (cat. nos. 94-97)

TRADUCEREA REZUMATULUI:
Corina Borş

DESEN:
Georgiana Ducman

OVIDIU ŢENTEA

SORIN CLEŞIU
MIHAI FLOREA
CORINA BORŞ
ALEXANDRU RAŢIU
Muzeul Naţional de Istorie a României
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026
Bucureşti
ovidiu _ tentea@yahoo.com
clesiusorin@gmail.com
mihaimfs@yahoo.com
corina. bors73@gmai I.corn
sandu_ratiu@yahoo.com

194
 „
r-'

PI. 1
PI. 2
PI. 3
Pl.4
 * situri V. Sandu
Q extindere 2006
I I I I

* situri V. Sandu
Q extindere 2006
Q extindere 2009

PI. 5
 85.500001 - 87,500000
- 87~'i00001 - 89,000000
- 89,000001 - 90,500000
Legendă: - 90,SOfHIOJ - 92,SOIHIOO
1 1 secţiuni descărcare - 92,500001 - 9.i,500000
CJ secţiuni evaluare - 9.i_'iOOOOI - 96,000000

i::::::J
proprietate

PI. 6
 - "s \'1

'.j\ "

·.s '-J\\\ -

-
- - c9\ ~ ,O ·-·~ ·-
... . „ . . ... .

"'O
:- - ~ '. -
-l
c~\_'\_~-- -
- - -
- -
-
- . - ·.s '1
--
-- co\~
... /···:"·.·: ·..
'Y :· ·.t·.„. '
. 55 '

-
.-s -,
c::::::J sec~uni de evaluare şi sondaj
s \\\ ' -.-.- - O complexe arheologice

I _ , I
suprafeţe de cercetare
 1.

2.

3.

PI. 8
 2.

3.

PI. 9
 ;j
D

2
Co i D

~
.....
A
o
B
-
=

2 1 o
A NE
B
Cpl 1

0 nivel steril, sediment de culoare gălbuie, argilos

- © umplutura gropii , omogenă, de culoare negru-cenuşie ,

conţineoase, cărbune , fragmente ceramice

O 1 2 m
 A O
B

~
Cpl 2

-
""C
:-

0
ni vel steril , sediment de culoare
argilos
gălbuie ,

umplutura gropii, sediment de culoare negru-cenuşie.

A O 1 2 // B
0 omogen ; con!ine oase, cărblme, pl ăc uic de vatră ,
fragmente ceramice

0 ni vel steril, sediment de culoare alb-gălbui,

si ltic, friabil , con!inând carbona!i

~ sediment de culoare cafenie, compact, omogen,

+ + con~nând pu!ine fragmente ceramice şi reprezentând
\!.:!_}
+ + + o l entilă rezultat al acum ulări.i şi eroziunii accentuate

(:;\ sediment de culoare cafenie-gălbui , siltic, friabil

\.:_) cu pigmenţi de argilă gabenă şi echivalent sedimentelor
3 şi 6

O 2m
 ?

/
/
/

~
I
I
I

I
I

I \
("----\ \
4 5

- - -
PI. 12
 6
7

(
I

/
.,
I y
•.' 9

\ ·\
, ..

10

Pl.13
 o \

11

12

13 14

- -==-

PI.14
,---
'- '\
'

!I
(
I
)

rI
15

,. ..
'
-~

16

f )
\. ;
I
I /
17

- ;

IX

~-

19
II I

r /

r:~-1
·,,
'-. . ,)
'
/
~()' /

---
PI. 15
 \

/ ------ '· \\
21

\\ I
!
' J'
22

(--~

// \
l! I'
I I
\ '.
' '
\!
î'
- -'

--,,
\,
(
.

- - -
Pl. 16
 I

~
26

27

!
(
\

/ () -
\
'.._____./
•'

\_
28 29

-
Pl.17
30

1------------
-----

C\\ 1 - ----~
~ /
32

~~ )
33

PI. 18
 34

36

37 38

- - -
PI. 19
40

41
1[7 I

42 \

~--r---

(
43

PI. 20
 f ~;

I 1~:
i ·t·
' '
._.;ţ~

' - --
·!..
\
45

47

\\ \""~-
\

48

\
\ '---- -- -- -- - -
~- -

-- - - --
49

\~ 1
\_ I
50

51
\L l I
j - ---
PI. 21
 ; __..-.; --- ---~ ......._....;...... _ .
)
--~~~-- .\~
. . '",

52 53

I
\
54 55

\
\

56 57

58 59

- -- - -
PI. 22
 I l
I ! /

( \
\.

61 \ '
60 I

-------~
__ / ' \
'
I
'
' .

62 63

I '
I
'
I

'
''
((
~
\\
J

/ { '
/

\
64 65

10\ r„
(
J
I \
I
).!
i
~r:---:
\
(
' 1(}
G
I

\ \

66 67
I \
\ )
\
\I
\
\
\ \I
I I

II,,
I
\ I
I
\
I
I
\ I
\
\ ·,
69 68
- - --
PI. 23
70

-- r
71

72

PI. 24
 \

'-"""I·'
I I
I "

'·\ '
74

75

76
?
î

-7--j7

~/
I I.
\
\
\\
\'
\\
\'
"\
'\\

- - -
P I. 25
79 80

81 82

83

84
u (
-==--==-

PI. 26
~ \
\
85

r,

,,----//
' I
)
I '
l I I
'Y II
I
I I
86

. ,. )
.' ,· J

87

89

Pl. 27
 90

91
/

92

\\
: '
I
7
,
;' I
I

\
I ,
\
j I \
93

- ---
PI. 28
90

91

92

I
I
I
I '

I/
,
I
J
I
\ II
93

_.- -
-
PI. 29
 Cercelări arheologice, XVII. Bucureşti, 2010, p. 225-240

CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN VATRA ORAŞULUI DE FLOCI,

(PIUA PETRI), COMUNA GIURGENI, JUDEŢUL IALOMIŢA.
CAMPANULE DIN ANII 2008-2009

Anca Păunescu,Irina Ene, Dana Mihai,

Gheorghe Matei, Radu Coman

RECHERCHES ARCHEOLOGIQUES DANS L'ENCEINTE DE L'ORAŞUL DE FLOCI (PIUA PETRII),

COMMUNE DE GIURGENI, DEPARTEMENT D'IALOMTA. LES CAMPAGNES DES ANNEES 2008-
2009

Les rccherches archeologiques de 2008 se sont deroulees sur Ies Grind 3 et 6. Sur le Grind 3 on a continue la
rccherchc dans la zone d'oucst (le sccteur de la necropole no. 3) ainsi que dans la zone d'est (le secteur des
habitations ayant plusieurs phases de reamenagent des pavements).
Sur le Grind 6 on a redecouvert Ies murs de certains edifices identific pendant Ies campagnes anterieures.
Cela pour une conservation. protection et la mise en valeur pour Ies visiteurs. De meme, ici, la recherche
archeologique a continue par la fouille de 8 sections. On a decouvert du nombreux complexe, entre quel nous
insistons sur un atelier de travail des objets en os el sur 4 habitations en bois et clayonnage, avec l'inventaire
archeologique tres riche.
Les recherches archeologiques de 2009 se sont concentrees sur Ies Grind I et 6. Dans le secteur du Grind 6,
on a continue la recherche des complexes identifies dans S. 008/2008 ou a ete decouvert un pavement en terre
glaise qui recouvrait une surface de 32 m2 , oriente NE-SO, perfore de nombreuses fosse de poutres, de petites
dimensions. Comme suite de l'inventaire archeologique nous somme d'avis qu'il agit d'un complexe ayant un
certain role commercial, datant de la fin du xvi< siecle.
D'apres Ic projet de recherche, conservation et mise en valeur des monuments decouverts on a fait des
ouvragcs de conscrvation pour Ies fondations de l'eglise no. 2, de la maison ayant un fondement de pierres, de
('edifice a contreforts et du pavage d'un atelier ou on obtenait des objets en os.

Mots clcfs: etablissement urbain, habitations, atelier, travaux de conservation, XVle-XVlle siecles.
Cuvinte cheie: aşezare urbană, locuinte, atelier, conservare, secolele XVI-XVII.

Datorită rezultatelor obţinute de-a lungul a
35 de campanii de cercetări arheologice
sistematice, situl arheologic prioritar Oraşul de
Floci a fost inclus în Programul European
„Reabilitarea patrimoniului nostru european
comun", iniţiat de Consiliul Europei şi Comisia
Europeană, cu scopul de a sprijini conservarea
patrimoniului istoric în Balcani. În anul 2007, în
cadrul proiectului „Plaque" a fost amplasată aici o
placă cc atestă apartenenţa sitului istoric Oraşul
de noei la acest program European.
Obiectivele cercetării arheologice din anii
2008 şi 2009 fac parte din proiectul cultural-
managerial pentru protejarea şi valorificarea unor
monumente descoperite în situl arheologic de
interes prioritar - Oraşul de Floci.
Campania de cercetări arheologice din anul
2008 s-a desfăşurat în intervalul 16 iunie - 30
1
august, în sectoarele: Grind 3 „Avicola" şi Grind
6 „La Mănăstire", iar cea din anul 2009 s-a
desfăşurat în sectoarele Grind I şi Grind 6, în
intervalul 15 iulie-15 august.
Ca o recunoaştere a importanţei acestui sit
medieval, cu ajutorul autorităţilor centrale şi
locale, care au acordat un sprijin substanţial
pentru a pune în valoare situl arheologic naţional
de interes prioritar de la Oraşul de Floci, în ziua
de 29 octombrie 2009 a fost inaugurată construc-
ţia care adăposteşte baza de cercetare arheologică
şi a unui punct muzeal al sitului (PI. 111 ).
1
La campania din anul 2008 au mai participat câte două
săptămâni Irina Popescu de la Muzeul Olteniei. Craiova şi
studentul Valentin Niculescu, de la Facultatea de Istorie a
Univcrsită\ii Spiru Haret, Bucureşti.

225
 Anca Păunescu. Irina Ene, Dana Mihai. Gheorghe Matei. Radu Coman
Sector Grind- „La Mănăstire"
În anii 2008-2009, primul obiectiv al
activităţii noastre a fost decopertarea şi
conservarea fundaţiilor unor edificii descoperite şi
cercetate în campanile anterioare ca, prin punerea
lor în valoare, să se poată constitui un parc
arheologic.
Au continuat lucrările la Biserica 1, unde se
mai păstrează în elevaţie un fragment din peretele
nordic al pronaosului (Chiţescu et a/ii 1979). Aici
s-au executat lucrări de conservare a fundaţiilor
bisericii şi mai ales la fundaţia pridvorului care
era foarte deteriorată (PI. 1/2).
La o distanţă de cca. 71 m spre sud-vest de
Biserica I, pe malul drept al vechii albii a
Ialomiţei, ce străbătea odinioară vatra oraşului, în
vara anului 1977 a fost descoperită şi cercetată
fundaţia unei construc(ii civile, cu o suprafaţă de
46 m2 , compusă din două încăperi cu dimensiuni
diferite, dintre care una avea temelia din blocuri
de piatră îngrijit tăiate, iar cea de a doua, adosată
acesteia, avea temelia din piatră nefasonată legată
cu mortar slab. Această locuinţă a fost datată în a
doua jumătate a secolului al XVI-iea, pe baza
monedelor descoperite aici (Chiţescu et a/ii 1979,
228-232, 239). Până în prezent această locuinţă
cu fundaţie de piatră îşi păstrează caracterul de
unicat între locuinţele orăşeneşti ridicate pe
structură de lemn şi chirpici (PI. 2/1 ).
În anul 2008, cu prilejul dezvelirii în
vederea lucrărilor de protejare şi conservare s-a
cercetat integral şi platforma din piatră spartă, de
formă aproximativ dreptunghiulară, paralelă cu
latura sudică a camerei, a cărei fundaţia era
realizată din piatră nefasonată. Apropierea şi
aspectul acestei platforme amenajată din spărturi
de piatră, depuse pe un strat subţire de lut
bătătorit, fără nici un liant între ele, pare să
completeze planul locuinţei. Datorită cantităţii
mari de cuie şi scoabe care au fost găsite pe
suprafaţa platformei, presupunem că aici a fost
ridicată o construcţie uşoară din bârne de lemn,
prin care se făcea accesul în locuinţă. În pământul
cu care au fost astupate secţiunile în anul 1978 au
mai fost descoperite următoarele monede: dinar,
parţial rupt, secolul al XVI-iea, emis de Ferdinand
I, dinar 1526-1564, emis de Ferdinand I, monedă
226
1582, emisă de Rudolf al II-lea 2 • Ca inventar
arheologic menţionăm în primul rând descoperi-
rea unei monede din secolul al XVI-iea, emisă de
Imperiului otoman şi a unui elbing (fals Dabija?),
secolul al XVII-iea, Suedia. Fragmentele cera-
mice mărunte, nesmălţuite provin de la ulcele cu
toartă, cu buza scurtă, dreaptă sau uşor evazată, cu
marginea tăiată drept sau teşită oblic spre
interiorul vasului. Vasele erau ornamentate pe
suprafaţa exterioară a buzei sau pe umărul vasului
cu un decor format din linii paralele trasate cu
vopsea albă. Ceramica smălţuită este reprezentată
doar de câteva baze de străchini cu picior inelat.
Mai amintim şi câteva fragmente foarte mici de
ceramică otomană din secolul al XVII-iea. Au
fost descoperite şi câteva obiecte de podoabă cum
ar fi: un cercel cu veriga rotundă, pe care a fost
fixată o mărgică lucrată din două calicii de petale
de filigran. Zona de sudură între cele două calicii
a fost acoperită cu un şir de tuburi paralele
întrerupte de trei casete rotunde în care iniţial au
fost montate pietre. Montura a fost fixată pe
verigă pe o parte cu un fir de sârmă răsucită şi pe
partea opusă cu o casetă rotundă. Inventarul
arheologic mai conţine şi un inel din argint (PI. 6/
3 ), cu montura ovală, aplatizată, turnată odată cu
veriga subţire. Asemenea piese de podoabă îşi
găsesc analogii în campaniile anterioare şi aparţin
secolului al XVII-iea (Anton-Manea, 2000,
110/cat. 13; 113, cat. 53; 109; 124, cat. 4).
Lângă latura estică a fundaţiei s-a aflat o
groapă de forma ovală (cpl. 2), cu diametrele de
1,50 x 0,90 m care a străpuns nivelul de demolare
al locuinţei. În umplutura acestei gropi au fost
descoperite următoarele obiecte: un cuţit de plug,
foarte bine conservat, un fragment din corpul unui
sfeşnic din bronz, un fragment de cahlă smălţuită,
câteva fragmente mărunte de ceramică de import,
otomană şi occidentală, datate în secolul al XVII-
iea, multe fragmente de lemn ars, sticlă şi plăci de
tencuială pe care se mai păstrau mici pete de
vopsea. Inelul sigilar, descoperit tot în umplutura
gropii, are montura aplatizată, turnată împreună
cu veriga lată. Pe placa monturii este gravat un
motiv decorativ care atestă această funcţiona­
litatea. Inelul se datează în secolul al XVII-iea,
2
Monedele au fost identificate de doamna Katia Pârvan.
căreia îi mulţumim şi pc această cale.
 Cercetări arheologice în vatra Oraşului de r:Ioci, (Piua Petri). comuna Giurgeni. judeţul
prin analogie cu alte podoabe de acest fel,
descoperite în campaniile anterioare (PI. 6/4).
La o distanţă de aproximativ 2 m spre sud-
est de această groapă s-au descoperit şi resturile
varniţei pentru mortarul folosit la fixarea blocuri-
lor de piatră ale fundaţiei casei. Din păcate mone-
da descoperită în acest complex este un mic frag-
ment dintr-un dinar Ungaria, care nu ajută la
datare.
Un alt complex important care a fost
dezvelit, în vederea conservării şi punerii în
valoare a oraşului medieval, a fost pavimentul din
piatră spartă a unui atelier de mari dimensiuni,
unde se prelucrau oasele de animale în vederea
obţinerii nasturilor şi a altor obiecte de uz. Atelie-
rul 2, se află foarte aproape de absida estică a alta-
rului Bisericii I, identificat şi cercetat în campa-
nia arheologică a anului 1980 (Chiţescu et a/ii
1983, 97). Acest complex se prezintă ca un pavaj
format din pietre mici neregulate, pe suprafaţa că­
ruia s-a găsit o cantitate mare de oase de vite
mari, în diverse stadii de prelucrare, lame de cuţit,
potcoave, obiecte de uz şi monede pe baza cărora
s-a apreciat că acest atelier a funcţionat în prima
jumătate a secolului al XVII-iea (PI. 2/2).
Atelierele de prelucrare a oaselor de la
Oraşul de Floci sunt, până în prezent, singurele de
acest fel în arealul arheologic al secolelor XVI-
XVII al evului mediu românesc.
În anul 1988 a fost descoperită şi cercetată
integral fundaţia din cărămidă şi mortar a unui
edificiu (PI. 3/1) de mari dimensiuni, de formă
dreptunghiulară ( 14,55 x 7, 15 m), cu laturile lungi
orientate SE-NV, prevăzut cu contraforturi la
colţuri şi alte trei contraforturi dispuse la distanţe
egale pe laturile lungi, cărora le corespund bazele
a câte trei pilaştri spre interior. Datarea edificării
şi funcţionării acestei construcţii din cărămidă,
aparţine celei de a doua jumătăţi a secolului al
XVI-iea, iar distrugerea lui s-a produs în prima
jumătate a secolului al XVIII-iea, după cum atestă
materialul numismatic descoperit (Chiţescu et
a/ii, 1992, 102-104).
Dat fiind stadiul foarte avansat de
distrugere a zidurilor de fundaţie ale acestui edi-
ficiu, imediat după cercetarea lui a fost din nou
acoperit cu pământ. În anul 2008 a fost dezvelită
această fundaţie şi s-au executat lucrări de
227
Ialomiţa
conservare, consolidare şt protejare a acestui
edificiu, al cărui plan este pentru moment, unic în
aria siturilor medievale din România.
Sector Grind I - Biserica 23
În primii ani de cercetare arheologică
( 1975-1977) în acest sector a fost descoperită
fundaţia din piatră a unei biserici cu plan triconc,
înconjurată de un cimitir, cercetat parţial. Pe baza
stratigrafiei şi a inventarului, în special a
monedelor, s-a stabilit că acest edificiu de cult a
fost ridicat la jumătatea secolului al XVI-iea şi a
fost distrus, odată cu abandonarea vetrei oraşului,
la sfârşitul secolului al XVIII-iea. Fundaţia
absidelor de nord şi de sud, a altarului, precum şi
a peretelui de sud al pronaosului au fost
demantelate complet pentru a refolosi piatra.
Adosat laturii de nord a pronaosului s-a aflat şi un
cavou din cărămidă, jefuit din vechime (Chiţescu
et a/ii 1981, 120-143).
Din fundaţia originală se mai păstra doar
latura de nord a pronaosului, zidul despărţitor
dintre naos şi pronaos, un fragment din
deschiderea arcului absidei sudice şi fragmente
din zidurile din cărămidă ale cavoului. Pornind de
la aceste elemente, în campania din anul 2009, s-
au dezvelit resturile fundaţiei de piatră, s-au
conservat şi s-a făcut reconstituirea planului
acestui monument de cult. Biserica, cu dimen-
siunile de 16 x 1O m, avea un plan triconc, cu
absidele laterale larg arcuite, cu naosul şi
pronaosul de formă dreptunghiulară, despărţite
printr-un zid plin, gros de 1 m (PI. 3/2).
Sector Grind 3-Avico/a4
În acest sector s-a constatat, în decursul mai
multor campanii, că stratigrafia nivelelor de
locuire cercetate până în prezent confinnă
existenţa a patru niveluri de locuire succesive.
Distribuţia şi cazurile de suprapunere ale unor
locuinţe sugerează continuitatea deţinerii
terenului de către acelaşi proprietar, iar planul lor
păstrează aceeaşi orientare, determinată de un
aliniament la o cale de acces (Păunescu et a/ii
2007-2008).
3
Sector al Muzeului Naţional de Istorie a României,
colectiv dr. Anca Păunescu, Irina Ene.
4
Sector al Muzeului Judeţean lalomita-Slobozia, colectiv
Gheorghe Matei. Radu Coman.
 Anca Păunescu. Irina Ene. Dana Mihai. Gheorghe Matei. Radu Coman
În anul 2008 s-au continuat cercetările în
zona estică, a locuinţelor, prin prelungirea
secţiunilor I şi III (Matei 2008, 144) spre est,
paralele între ele, cu încă 20 m (carourile 3~0).
În suprafeţele cercetate au apărut resturile a două
locuinţe: L12 şi L13. Podeaua din L12 a apărut în
secţiunea I carourile 31-34, la adâncimea de
0,30-0,46 m, cu urme de pari şi cu laturile
orientate est-vest (PI. 4).
Ll3 a fost descoperită în Secţiunea I
(carourile 31-34) şi caseta D, la adâncimea de
0,80 m. În stratigrafia profilului secţiunii s-au
observat trei faze de refacere a podelei locuinţei.
Podeaua din faza 1 a fost amenajată din bârne de
lemn şi se datează în a doua jumătate a secolului
al XVI-iea cu ajutorul unei monede, dinar 1574,
Ungaria.
În suprafeţele Secţiunilor I şi III au fost
identificate şi cercetate şapte gropi pentru depu-
nerea reziduurilor menajere, de formă rotundă, cu
diametrele cuprinse între I m şi 1,50 m. Excepţie
face groapa nr. 6, de formă triunghiulară, care s-ar
putea să fie un fragment din beciul L12, după
poziţionarea şi inventarul descoperit.
Inventarul arheologic al gropilor este
compus din material ceramic fragmentar (cerami-
că smălţuită şi nesmălţuită), greutăţi pentru
războiul de ţesut, fragmente de cahle pentru sobă
şi fragmente de unelte din fier (PI. 5/1-2).
În zona vestică a sectorului, în zona
extinderii necropolei nr. 3 (Păunescu 1984, 143-
148) au fost trasate două secţiuni paralele, S. IV şi
S. V cu dimensiunile 19 x 2,50 m, în care au fost
descoperite şi cercetate 15 morminte de inhumaţie
(M 88-102) cu orientare E-V. Foarte interesantă
este situaţia din S. V, carourile 1-2, unde în jurul
unui mormânt de adult au fost descoperite şase
morminte de copii (infans I) şi alte două de
adolescenţi (infans li).
În cursul campaniei din anul 2009
continuarea cercetării în acest sector a fost
întreruptă din motive obiective.
Sector Grind 6 - ,,La Mtmăstirea" 5
Paralel cu acţiunea de decopertare a celor
mai importante monumente descoperite, până în
5
Sector al Muzeului Naţional de Istorie a României,
colectiv dr. Anca Păunescu, Irina Ene.
228
prezent în aria acestui sit medieval urban, a fost
continuată şi cercetarea arheologică.
Din punct de vedere a strategiei de cerce-
tare, ne-am propus continuarea investigării arheo-
logice pe Grind 6, în spaţiul limitat spre sud de
Biserica I şi spre nord de drumul DN2A, zonă în
care s-au descoperit o parte din monumentele
menţionate mai sus. În acest scop au fost trasate
următoarele secţiuni:
S.00112008, orientată N-S, (35 x I m) a fost
trasată foarte aproape de panta sud-vestică a
Grindului 6, la circa 1O m. distanţă spre vest de
edificiul cu contaforturi. Panta este paralelă cu
malul drept al fostei alibii a cursului Ialomiţei,
care în vechime străbătea vatra oraşului.
Stratigrafia secţiunii arată că după
îndepărtarea stratului de pământ vegetal, s-a
constatat că stratul de cultură era distrus aproape
complet de lucrările agricole din trecut şi s-au
putut observa doar zone de chirpici ars şi o
nivelare cu o peliculă subţire de lut galben. În
unele carouri s-a constatat ca la adâncimea de
0,50 m a apărut stratul de pământ galben com-
pact, steril din punct de vedere arheologic. În
caroul 2 din capătul sudic al secţiunii, la adân-
cimea de 0,45 m faţă de nivelul actual de călcare,
a fost descoperit mormântul ( cpl. I) parţial distrus
al unui copil (infans I). Prezenţa acestuia la o
mare depărtare de cimitirul care înconjura Bise-
rica I, presupune o înhumare după dispariţia
oraşului, spre sfârşitul secolului al XVIII-iea sau
în secolul următor.
În jumătatea sudică a secţiunii, la adân-
cimea de 0,40 m faţă de nivelul actual de călcare,
s-a observat o suprafaţă de cenuşă şi arsură care
indica un nivel de locuire vizibil şi în profilul
vestic al secţiunii. Au fost trasate două casete A şi
B cu dimensiunile de 4 x 4 m la distanţa de 0,50
m faţă de peretele estic al secţiunii. În caseta A
( cpl. 4 ), după înlăturarea unui strat de pământ
amestecat, de umplutură, la adâncimea de 0,90 m
au fost descoperite fragmente de monede ale unor
dinari, Ungaria, 1549 şi din secolul al XVII-iea,
fragmente mari de farfurii smălţuite, specifice
secolului al XVII-iea, fragmente mărunte de
ceramică otomană, de asemenea datate, prin
analogie, în a doua jumătate a secolului al XVII-
iea, fragmente de ceramică nesmălţuită de uz
 Cercetări arheologice în vatra Oraşului
comun, un pond din bronz şi fragmente mărunte
de sticlă (PI. 6/1, 4-6).
Pe fundul acestei gropi, la adâncimea de
1,25 m, a fost descoperit un grup de oase de
pasăre, subţiri, sparte, calcinate depuse într-o
ulcică cu toartă (PI. 6/7).
În caseta B statul de umplutură provenită de
la un complex incendiat (cpl. 2) coboară până la
adâncimea de 0,70 m faţa de nivelul de călcare
actual, depus pe stratul de pământ galben, steril
arheologic.
Aproape de capătul nordic al secţiunii a fost
descoperită şi cercetată o groapă (cpl. 3)
„căpăcuită" cu un strat de lut galben, cu grosimea
de 0,20 m. După înlăturarea acestui capac, s-a
conturat o groapă rotundă, cu diametrul de 1,65
m, pe fundul căreia au fost depuse ritual oase
(femure) de cornute mari, peste o platfonnă de
mortar friabil. Umplutura gropii se continuă până
la adâncimea de 1,20 m faţă de nivelul actual de
călcare cu cărămizi şi fragmente ceramice atipice.
Având în vedere apropierea acestui complex de
edificiul cu contraforturi, presupunem că această
depunere rituală s-a făcut în a doua jumătate a
secolului al XVII-iea, după dezafectarea şi
demolarea edificiului.
S. 00212008, orientată N-S, cu dimensiunile
de I O x I m, a fost trasată la o distanţă de 4 m
spre est de capătul nordic al S.00112008.
Stratigrafia arată că după îndepărtarea
pământului vegetal a apărut un strat de pământ
compact, cu puţin pigment de chirpici ars şi fără
material arheologic. La adâncimea de 0,50 m a
fost surprins stratul de pământ lutos, steril. În
nivelul de pământ arat s-au descoperit un dinar,
Ungaria, Ferdinand, 1542 şi un mangâr, Imperiul
otoman, Suleyman II, 1520-1566.
S. 00312008, ş1 orientată N-S, cu
dimensiunile de I O x I m, a fost trasată la o
distanţă de 5,60 m spre est faţă de S.002/2008.
După îndepărtarea stratului de pământ vegetal, în
suprafaţa secţiunii a apărut colţul de nord-vest şi
laturile de nord-vest şi sud-est ale edificiului cu
contrafrn1uri. În capătul nordic al secţiunii 003, la
o distanţă de 5 m de latură edificiului, la
adâncimea de 0,35-0,40 m a fost descoperit
mormântul uni adult (M 2), cu scheletul depus în
decubit dorsal, orientat E-V, cu braţele uşor
de rloci. (Piua Pctri), comuna Giurgcni, judeţul lalomi\a
îndoite din cot, palma dreaptă pe bazin şi palma
stângă peste braţul drept, picioarele paralele.
Groapa mormântului ( cpl. 1) a fost săpată
într-un pământ amestecat cu fragmente mărunte
de ceramică şi chirpici ars.
La o distanţă de 0,50 m de M 1, la
adâncimea de 0,60 m a fost descoperit mormântul
M 2 (cpl. 2), al unui adult, depus în decubit
dorsal, cu mâna stângă îndoită din cot, cu palma
peste vertebre, oasele radius şi cubitus de la braţul
drept erau coborâte în zona bazinului şi membrele
inferioare flexate spre dreapta. Groapa a fost
săpată în dărâmătura de la edificiul cu
contraforturi.
Prezenţa acestor două morminte, lipsite de
inventar, aflate la o mare distanţă de cimitirul din
jurul Bisericii I, ne îndeamnă să presupunem
înmormântări mai târzii, din secolul al XIX-iea,
după ce vatra oraşului a fost abandonată.
S. 00412008 a fost trasată la o distanţă de
0,50 m spre est de S.003, cu dimensiunea de 10 x
2 m. După îndepărtarea stratului de pământ
vegetal au apărut laturile fundaţiei din cărămidă a
edificiului cu contraforturi. S-a îndepărtat
pământul cu care fuseseră acoperite zidurile de
fundaţie în vederea degajării integrale pentru
lucrările de consolidare şi conservare. În
pământul cu care au fost acoperite zidurile s-a
descoperit şi o para, Imperiul otoman, emisă de
Ahmed I, 1603-1617.
S. 005 ş1 S. 007, orientate E-V, cu
dimensiunile de 1O x 2 m, paralele, cu un martor
de 0,50 m între ele, au fost trasate la o distanţă de
1O m spre nord faţă de zidul bisericii I, cu scopul
de a identifica zona unde a fost descoperit în anii
1977-1978, primul atelier de prelucrare a oaselor
de animale (Lungu 1981, 513-519).
În suprafaţa ambelor secţiuni, la adâncimea
de cca. 0,60 m faţă de nivelul actual de călcare, a
apărut un paviment realizat din spărturi mici de
piatră, pe care erau răspândite fragmente de oase
de animale, în diferite faze de prelucrare. În
capătul vestic al secţiunii 005 a fost descoperită o
vatră de formă ovală în plan ( 1,62 x 1,46 m) a
cărei suprafaţă era acoperită cu jumătăţi de
cărămidă, dispuse ca un paviment pe un pământ
negru cu urme de cenuşă şi cărbune. Pe suprafaţa
pavimentului din spărturi de piatră s-au găsit
229
 Anca Păunescu. Irina Ene, Dana Mihai. Gheorghe Matei. Radu Coman
multe fragmente de oase sparte, în diferite faze de
prelucrare pentru obţinerea nasturilor din os. În
capătul vestic al S.005/2008 şi S.007/2008 s-au
descoperit două blocuri de piatră, paralelipipedice
aşezate dezordonat pe o placă de lut subţire, la
adâncimea de 0,75 m, faţă de nivelul actual de
călcare. Aceste blocuri de piatră sunt asemă­
nătoare cu cele aflate la baza fundaţiei bisericii I
(faza 1). Asemenea blocuri se foloseau şi pentru
fundaţia unui tip de locuinţe din vatra oraşului.
S. 00612008, orientată N-S, cu dimensiunile
de IO x 2 m, a fost trasată perpendicular pe
secţiunea 005/2008, pentru a urmări limita
pavajului atelierului mai sus menţionat. S-a
constatat că acest pavaj a fost distrus de secţiunile
trasate în anii 1978-1979. S-a mai surprins o mică
parte din suprafaţa pavimentului din spărturi mici
de piatră. În pământul amestecat s-au descoperit
doi dinari, Ungaria, Ferdinand I, 1548 şi
Maximilian II, 1570.
S. 00812008, orientată N-S, cu dimensiunile
de 50 x 2 m, a fost trasată cu scopul de a sonda
porţiunea de teren limitată la sud de Biserica 1 şi
atelierul 2 de prelucrare a oaselor, iar la nord de
construcţia edificiului cu contraforturi.
După îndepărtarea stratului de pământ
vegetal, analiza stratigrafică indică existenţa a
două niveluri de locuire, distruse de incendii sau
zone de demolare a unor construcţii din chirpici şi
cărămidă, separate de un strat de nivelare cu
pământ galben, cu aspect lutos, a cărui grosime
variază între 0,20-0,30 m. Imediat după
înlăturarea stratului de pământ arat, în lungul
secţiunii au apărut şi contururile unor gropi târzii,
care au perforat ambele niveluri de locuire
Aproape de capătul sudic al secţiunii
(carourile 5-11) au fost interceptate secţiunile din
anul 1987, când a fost descoperită fundaţia din
zidărie de piatră a unei pivniţe rectangulare,
pavată cu cărămidă, pe dărâmătura căreia a fost
amenajat un atelier de meşteşugar (Chiţescu et
a/ii 1992, 102-104).
Aproximativ pe mijlocul secţiunii
(carouri Ic 12-16) au apărut, imediat sub stratul
vegetal, la cota de -0,30 m, resturile unei locuinţe
( cpl. I). Pentru cercetarea integrală a acesteia a
fost necesară trasarea unei casete (8 x 6 m)
paralelă cu latura de vest a secţiunii, păstrându-se
230
un martor de 0,50 m. Locuinţa, distrusă de
incendiu, a avut un plan rectangular, cu
dimensiunile laturilor de 7,5 x 5 m. Bârnele-talpă
au fost sprijinite pe blocuri de piatră, dispuse la
colţurile şi la jumătatea laturilor lungi. Laturile
lungi erau orientate SE-NV. Întreaga construcţie
a fost amplasată pe un strat de pământ de nivelare
în care s-au găsit fragmente ceramice provenite de
la oale-cahlă, fragmente de chirpic ars. Monedele
descoperite între resturile locuinţei (doi dinari -
Ungaria; Ferdinand I -1543 şi 1545; aspru -
Imperiul Otoman, secolele XVI-XVII) arată
faptul că această construcţie a fost distrusă în
prima jumătate a secolului al XVII-iea.
Sub stratul de nivelare, la adâncimea de
cca. 0,60 m, s-au mai surprins parţial resturile
unei locuinţe, de asemenea distruse de incendii.
Mai departe, în jumătatea nordică a
secţiunii 008/2008, a fost golită o groapă în care
s-au aflat o mare cantitate de bucăţi de chirpici
ars, cărămizi, oase de animale de talie mare.
Inventarul acestei gropi credem ca aparţine
demolării locuinţei cu pivniţă, cercetată în 1987,
menţionată în rândurile de mai sus.
În ultimele carouri ale secţiunii, spre
capătul nordic a apărut la adâncimea de 0,38 m o
suprafaţă compactă de lut acoperită de chirpici ars
în care s-a observat un şir de gropi de pari subţiri.
Pentru a urmări întinderea acestei suprafeţe s-a
deschis caseta E (cpl. 2), paralelă cu peretele
vestic al secţiunii, cu dimensiunile de 7 x 2 m.
După îndepărtarea stratului de pământ vegetal, s-a
constatat că suprafaţa de chirpici compact se
continuă. În acest strat s-au descoperit fragmente
de pipe din lut, decorate cu motive otomane,
fragmente de ulcele cu toartă, nesmălţuite,
decorate cu dungi de vopsea albă, câteva cuie din
fier şi o farfurie întregibilă din ceramică de Iznik,
decorată cu lalele şi flori de rodie (PI. 6/5).
După înlăturarea acestui strat, a apărut
podeaua din lut, perforată de găuri de pari, cu
dimensiuni diferite. Dispunerea în plan a acestor
găuri este foarte dezordonată. Paralel cu caseta E,
tot spre vest, au mai fost deschise încă două
casete F şi G, cu aceleaşi dimensiuni şi un martor
de 0,50 m între ele, pentru a surprinde limitele
acestei podele. Majoritatea monedelor descoperite
în acest complex aparţin celei de a doua jumătăţi
 Cercetări arheologice în vatra Oraşului de Floci. (Piua Pctri). comuna Giurgeni, .1ude\ul lalomi\a

a secolului al XVI-iea ş1 pnme1 jumătăţi a
secolului următor.
Campania din anul 2009 a urmărit
verificarea zonei de la vest şi nord de această
podea, la sud situaţia arheologică fiind deranjată
de gropi mari ulterioare acesteia. Astfel, a fost
retrasată secţiunea G care, împreună cu secţiunea
E, a fost numită GE cu dimensiunile actuale de
4,5 x 9 m. Au fost deschise alte suprafeţe: H (2 x
9 m) orientată nord-sud, situată la 0,30 m vest de
GE şi paralelă cu aceasta; I (I O x 3 m) orientată
est-vest, situată la 0,30 m nord de GE şi H; J (2 x
9 m) orientată nord-sud, situată la 0,30 m vest de
II şi secţiunea K (I x 3,5 m) orientată nord-sud,
paralelă şi fără martor faţă de J (PI. 7).
Stratigrafia suprafeţelor cercetate se
compune astfel: arătura (0,22 m) cuprinde practic
nivelul din secolul al XVII-iea ce a fost distrus în
unna practicării agriculturii pe acest sit înainte de
1990; nivelul de locuire cuprins între 0,22 m şi
0,62 m ce include două etape de refacere a
podelei din lut şi sterilul arheologic surprins la
cota de -0,86 m.
Suprafaţa de podea surprinsă în campaniile
din anii 2008 şi 2009, orientată NE-SV, are 32 m 2
şi nu este compartimentată, dar prezintă un şanţ
de bârnă cu lemn carbonizat, păstrat pe alocuri,
care traversează pe traiectul E-V această podea.
Putem presupune că această bârnă susţinea un
acoperiş în două ape, din olane, ţinând cont de
numărul mare de fragmente şi piese întregi
descoperite pe această podea.
Întreaga suprafaţă este perforată de gropi de
pari de dimensiuni mici, iar spre limita nordică şi
vestică de două gropi menajere G I (diametrul
maxim de 0,98 m, adâncimea maximă de 1,75 m)
şi G2 (diametrul maxim de 0,95 m, adâncimea
maximă de 1,09 m), ulterioare. Podeaua este din
lut galben, de formă rectangulară, limitele ei fiind
determinate de subţierea stratului de pământ şi nu
de un şanţ cu bârnă. Această situaţie poate fi
interpretată în sensul lipsei pereţilor exteriori.
Refacerile succesive ale podelei sunt vizibile,
straturile de lut galben fiind foarte subţiri. Există
însă două etape mari în care podeaua a fost
'T"efăcută consistent. Astfel, a putut fi surprins un
fragment de podea, la sud de axul bârnei, care
aparţine ultimei mari reamenajări. În ceea ce
priveşte primul nivel ocupaţional, acesta este
reprezentat de o amenajare plană din cărămidă, a
cărui cercetare nu a fost finalizată încă. Aceasta
este situată la nord de şanţul de bârnă median,
este de formă circulară, cu diametru de 1,05 m şi
se compune din cărămizi şi fragmente de
cărămidă refolosite (24 x 14 x 3 cm).
În ceea ce priveşte funcţionalitatea acestui
complex, considerăm a nu fi vorba de o locuinţă
propriu-zisă, ci de clădire cu destinaţie
comercială, aşa cum indică refacerile podelei şi
suprafaţa mare şi necompartimentată. Această
interpretare este susţinută şi de inventarul
descoperit: circa 40 de monede, inele, numeroase
pipe şi foarte puţin material ceramic de uz comun,
ars secundar. O analiză preliminară a monedelor
indică datarea acestui complex în decursul
secolului al XVI-iea.
Materialul arheologic recoltat cuprinde
fragmente ceramice ale vaselor de uz comun
nesmălţuite şi smălţuite, fragmente ale ceramicii
de import, pipe, unelte din fier, cuie, câteva piese
de os în diferite faze de prelucrare şi un număr
foarte mare de monede, acestea aflându-se în
proces de restaurare.

BIBLIOGRAFIE

Anton-Manca 2000 - C. Anton-Manea, Podoabe şi accesorii vestimentare descoperite la Oraşul de Floci intre
1975 şi 1989, Ialomiţa, III, 2000, p. 97-139.
Chiţcscu et a/ii 1979 - L. Chiţescu, N. Conovici, R. Lungu, A. Păunescu, V. Rădulescu, Cercetări arheologice la
Piua Petri (Oraşul de Floci}, jud. Ialomiţa, CercA, III, 1979, p. 199-241.
Chiţcscu et a/ii 1981 - L. Chiţcscu, R. Lungu, T. Papasima, P. Vlădilă, V. Rădulescu, A. Păunescu, Cercetări
arheologice în anul 1979 la Piua Petri (Oraşul de Floci}, comuna Giurgeni, jud. Ialomiţa, CercA, IV, 1981, p.
120-143.
Chiţcscu et a/ii 1983 - L. Chiţescu, A. Păunescu, Cercetările arheologice de la Piua Petri (Oraşul de Floci) jud.
Ialomiţa. Cerci\, VI, 1983, p. 95-108.
Chiţcscu et a/ii 1992 - L. Chi\escu, A. Păunescu, Gh. Matei, E. Renţa, V. Niţulescu, Cercetările arheoiogice de la
Piua Petri (Oraşul de Floci) comuna Giurgeni, jud. Ialomiţa, CercA, IX, 1992, p. 97-104.

231
 Anca Păunescu, Irina Ene, Dana Mihai, Gheorghe Matei, Radu Coman

Lungu 1981 - R. Lungu, Contribuţii la istoria meşteşugurilor medievale din Ţara Românească, Rdl, 34, 198 l, 3,
p. 513-519.
Matei 2008 - Gh. Matei, Giurgeni, cam. Giurgeni., jud. Ialomiţa; grind 3 „Avicola"-sector MJ Ialomiţa, CCA,
2008, p. 144-145.
Păunescu 1984 - A. Păunescu, Cercetările arheologice de la Piua Petri (Oraşul de Floci) cam Giurgeni. jud.
Ialomiţa, CercA, VII, 1984, p. 143-148.
Păunescu et a/ii 2007-2008 - A. Păunescu, I. Ene, D. Mihai, G. Matei, G. Vasile, Cercetări arheologice în vatra
Oraşului de Floci (Piua Petri), comuna Giurgeni, judeţul lalomifa. Campaniile din anii 2006-2007, CercA, XIV-
XV, 2007-2008, p. 11--42.

LISTA ILUSTRAŢIILOR

PI. 1 - I. Baza arheologică şi muzeul sitului; 2. Biserica I.

PI. 2 - I. Casa de piatră; 2. Atelier de prelucrare a osului.
PI. 3 - I. Edificiu cu contraforturi; 2. Biserica 2.
PI. 4 - Plan general al secţiunilor din sectorul Grind 3.
PI. 5 - 1-2. Inventar locuinţe din sectorul Grind 3.
PI. 6 - I. Pond; 2. Inel; 3. Inel sigilar; 4. Cercel; 5. Farfurie de Iznik; 6. Farfurie smălţuită; 7. Oală cu o toartă.
PI. 7 - Plan general din sectorul Grind 6, campaniile 2008-2009.

LISTE DES ILLUSTRATIONS

PI. 1 - I. Le centre archeologiques et musee du site; 2. L'eglise I.

PI. 2 - I. La maison ayant un fondement de pierres; 2. L'atelier ou on obtenait des objets en os.
PI. 3 - I. L'edifice a contreforts; 2. L'eglise 2.
PI. 4- Plan general des sections du secteur Grind 3.
PI. 5 - 1-2. L'inventaire des maisons du secteur Grind 3.
PI. 6 - I. Pond en plomb; 2. Bague; 3. Bague sigillaire; 4. Boucle d'oreille; 5. Assiette d'Iznik; 6. Assiette
emaillee; 7. Pot a anse.
PI. 7 - Plan general du secteur Grind 6, Ies campagnes 2008-2009.

TRADUCEREA REZUMATUL:
George Trohani

FOTO:
Irina Ene

DESENE PIESE:
Georgiana Ducman

FOTO PIESE:
George Nica

ANCA PĂUNESCU GHEORGHE MATEI

IRINA ENE RADUCOMAN
Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul judeţean Ialomiţa
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026 Matei Basarab, nr. 30
Bucureşti Slobozia
ancapaunecu45@yahoo.com
irinaene29@yahoo.com

DANA MIHAI
Institutul Naţional al Monumentelor Istorice
Zossima Demarat, nr. 8, sector 3
Bucureşti

232
 2

PI. 1 - 1. Baza arheologică şi muzeul sitului ; 2. Biserica l

 2

PI. 2 - 1. Casa de piatră; 2. Atelier de prelucrare a osului

 2

PI. 3 - 1. Edificiu cu contraforturi; 2. Biserica 2

 ~
·1
••:„. ~
f--~==~;;;7.;::;.:.:; ;·~:":;: :od\: : L
I

1:1 =s3
- "i-iill~.
•11•1---1
i"
. ..~ I
l -d '" T - - - #. ,. -~· "ÎÎri'::lrf$'
7 iif.. i
~'-•- HM'°I. [JEJ . „ l!!!!!!J-
llllllIIlll u u• e.c9'TllM--.. ITLI ·- .„ C!9!:J .... ,..
. m ua•r• - ••\.ll(JI iiiiiiiJ-
~ ·-
- U U ! Df C• -

C!D ~~
rn::J -
~ --· ~-· ..... ~ ~„

PI. 4 - Oraşul de Floci. Avicola 2003- 2008. Plan general al secţiuni lor din sectorul Grind 3
 2

PI. 5 - Inventar locuinţe din sectorul Grind 3: 1. Greutăţi de cântar din bronz; 2. Cahle
 2 3 4

PI. 6 - Obiecte descoperite în sectorul Grind 3: 1. Pond; 2. Inel ; 3. Inel sigilar;

4. Cercel; 5. Farfurie de lznik; 6. Farfurie smălţuită ; 7. Oală cu o toartă
 Oraşul de Floci

\ corn. Giurgeni , jud.

grund
Ialomiţa

1m

s 008/2008
2m

Caseta E/2008

Caseta G/2009 Caseta H/2009 Caseta J/2009 Caseta K/2009

G1

o o
C6 00
o"oDo
0
o 00 oo
o
oo
o
.
0\0o .
-----------0:- o o 'bo Q () Q
o
o o

o
.
o:
,o

o
o o
00
oo
o • <'.)
c:Po
o ~
o q o o
•
o
o
o
.
:o
o o
o . ~
o 6 o
o : I .~
o
o·
o : . o
o
.D o
&6 '.()
o
o o . o
()

I~o o
•
ol) : o . 00
o o : o
oo o oo o :. o o ... 1 ~0 li o
~
00 o
o o
o
o o a: I:.....-----
_........-
00° oo o
d
. o
o
o
o
. <>

~
()
Legendă: o o
C:=J Nivelare
oQ
........................ ......................... a.
C:=J Piatră
c::::::::J Gropi par T
- Lemn carbonizat
c:::J Cărămidă
°'
o
o
- Chirpici ars !:::!
5
- Groapă menajeră
3"
1:=J Secţiuni 2008
c::::::::J Secţiuni 2009

PI. 7 - Plan general din sectorul Grind 6, 2008- 2009

 Cercetări arheologice, XVII, Bucureşti. 20 I O, p. 241-260

AŞEZĂMÂNTUL MONAHAL-SPITALICESC
„SFÂNTUL PANTELIMON"

Irina Ene, Anca Păunescu, Ioana Paraschiv-Grigore

L'ETABLISSEMENT MONACALE ET HOPITAL «SAINT PANTELEMON »

L'edification de l'etablissement monacale et en meme temps hopital, lieu ou se trouve aujourd'hui le

complexe hotelier « Lebăda», a commence pendant le premier regne de Gregoire li Ghika en Valachie et a ete
inaugure cn 1750, pendant son deuxieme regne. L'enceinte en avait une forme rectangulaire, au centre se trouvant
l'eglise ayant comme patron Saint Pantelemon. Au milieu du cote meridionale de l'enceinte se trouvait la maison
princicrc et sur celui oriental Ies bâtiments de l'hopital. Les maisons cecumenique ont ete elevees sur le cote
septentrionale, en temps que sur celui occidental se trouvaient la tour du campanile, par la quelle on penetrait dans
la complexe, et Ies cellules des moines.
Au commencement, l'administration de cet etablissement a ete donnee a une epitrope, cela jusqu'en 1832,
quand a ete constituee l'Ephorie des Hopitaux. Cette demiere institution, beneficiant d'un reglement de
fonctionnement des hopitaux, prendra aussi l'administration de l'hopital du monastere Saint Pantelemon. Les
constructions de cet ensemble ont souffert plusieurs transfonnations pendant le temps, en liaison surtout avec Ies
agrandissements de la capacite de l'hopital, jusqu'en 1973, quand ii a ete demenage dans un nouveau bâtiment a
Bucarest.
Dans I' eglise de ce complexe se trouvaient Ies tombes du fondateur, le prince Gregoire li Ghika, et de sa
femme, la Dame Zoe, ainsi que la tombe d' Alexandre li Ghika. L'eglise a ete demolie en 1985.
Les premieres investigations et sondages archeologiques ont ete fait en 1985.
Les recherches archeologiques preventives de l'automne 2008, comme suite d'un nouveau projet
d'amenagement de l'hotel «Lebăda», ont etabli la stratigraphie generale de l'enceinte de l'ancien etablissement, a
soumis aux investigations Ies restes du mur d'enceinte, Ies fondations et la cave de la maison princiere. De meme
ont ete fouillees Ies fondations de l'eglise detruite en 1985, qui en avait un plan en forme de nefs avec ('abside de
l'autel demi-circulaire. Au nord du mur de fondation on a decouvert 9 sepultures d'inhumation et de reinhumation,
ayant une orientation chretienne.

Mots clefs: etablissement monacale et hopital, XVllle siecle, maison princiere, cave, eglise, enceinte.
Cuvinte cheie: aşezământ monahal, secolul al XVII-iea, Casă Domnească, pivniţă, biserică.

ISTORICUL MONUMENTULUI delimitat la nord-est şi sud de lacul Pantelimon

Una dintre cele mai importante ctitorii ale
familiei Ghiculeştilor din Ţara Românească,
aşezământul monahal-spitalicesc „Sfântul Pan-
telimon'', este situată în proximitatea râului
Colentina şi este suprapusă astăzi de complexul
hotelier „Lebăda", după amenajarea lacului
Pantelimon 11 1• În toamna anului 2008, acest
complex a făcut obiectul unui proiect de reame-
najare, ceea ce a impus o cercetare arheologică
preventivă . Perimetrul supus investigaţiei este
2
1
Giurescu 1979, 200.
2
Cercetarea arheologică s-a desfăşurat în lunile
octombrie-noiembrie 2008 şi a fost realizată de către un
colectiv de la Muzeul Naţional de Istorie a României
format din dr. Anca Păunescu. Irina Ene, Ioana
Paraschiv-Grigore, Alis Ştefănescu, Mihai Vasile, Eugen
Paraschiv-Grigore şi Ionuţ Bocan.
li, iar la vest, de vechea şosea Bucureşti-Cons­
tanţa, ce traversează oraşul Pantelimon (PI. I).
În imediata vecinătate a acestei zone sunt
menţionate, în Lista monumentelor istorice ,
3
situri arheologice, cuprinzând vestigii ale unor
necropole şi aşezări datând din protoistorie şi
epoca medievală (secolele IX-XI, XIV-XVI)4.
Construcţia ansamblului monahalo-
spitalicesc a fost începută în timpul primei
domnii a lui Grigore II Ghica în Ţara
Românească (1733-1735), pentru ca în 1750, în
timpul celei de-a doua domnii, întreaga incintă
Sf. Pantelimon să fie inaugurată 5 .
3
Lista Monumentelor Istorice, 38.
4
Giurescu I 979, 27-89; Ştefănescu 1971, 95-99.
5
Cronica Ghiculeştilor 1965, 619-630.

241
 Irina Ene, Anca
„( ... ) şi
am luat pe O-zeu întru ajutor, ca
să înalţ şi să sevârşesc întru slava şi lauda
marelui O-zeu şi întru cinstea Sf. şi marelui
mucenic şi tămăduitor Panteleimon, Sf. lăcaş şi
cu spitaluri de săraci bolnavi împrejur, care,
întru întâia domnie a domniei mele, din Ţara
Românească, le-am început a le zidi şi a le
înălţa, dar din întâmplarea vremilor au rămas
nedesăvârşite; iar acum <lupe ce din năstavul
prea milostivului şi prea bunului Dumnezeu,
puternica împărăţie ne-au miluit, cu a doua
domnie a ţării româneşti, când au fost cursu ani-
lor de la zidirea lumei 7257, iar de la Hs 1750,
apucat-am 0-nia mea cu totă osârdia a înălţa şi
a întemeia Sf. biserică şi spitalurile pentru săraci
bolnavi, care s-ar întâmpla a pătimi( ... )."
Grigore Ghica I, 20 August 17506
Incinta era de formă rectangulară, având
în centru biserica mănăstirii cu hramul Sf.
Pantelimon. Simetria ansamblului era dată de
poziţionarea bisericii pe axul turnului de pe
latura de vest. Se presupune că această primă
biserică de la Sf. Pantelimon avea un plan
treflat, fiind similară construcţiilor din epocă,
aşa cum era, spre exemplu, cea de la Văcăreşti •
7
Cu toate că nu se păstrează vreun plan sau vreo
descriere din vremea construirii mănăstirii
Pantelimon, iar cercetarea arheologică preven-
tivă desfăşurată în 2008 nu a scos la iveală
indicii clare ale existenţei unei prime biserici de
plan treflat, trebuie să acordăm credit autorului
cercetării din 1985 şi altor specialişti care
consideră acest lucru, rezervându-ne msa
dreptul de a considera această variantă drept o
simplă presupunere (PI. 2).
În zona mediană, pe latura de sud a
incintei şi depăşind, spre exterior, limita
acesteia, se afla casa domnească. Pe latura
estică a curţii erau amenajate saloane pentru
îngrijirea celor suferinzi de boli cronice,
permanent transfonnate, numărul locurilor din
spital crescând spectaculos în perioada ce a
urmat întemeierii.
Găleşescu 1899, 233.
6
7
Ciuccanu 200 I. 333: Sinigalia 1998. 7-8: Theodorescu
1987. 141-142.
Păunescu, Ioana Paraschiv-Grigore
Pandantul casei domneşti pe latura nor-
dică era reprezentat de casele egumeneşti . Pe
8
latura de vest, încorporate sau adosate zidului
de incintă, având turnul clopotniţă la mijloc, se
aflau chiliile.
În aceeaşi perioadă a fost ridicată şi o a
doua incintă, mănăstirea spital Sf. Visarion , la
9
sud-vest de prima, destinată îngrijirii bolnavilor
de ciumă şi febră tifoidă. Astăzi, această incintă
se află sub actualul lac Pantelimon II. Docu-
mentele menţionează practic existenţa unei
bisericuţe şi a două odăi pentru bolnavii de
ciumă şi febră tifoidă, care ţineau administrativ
de Sf. Pantelimon, până în vremea domniei lui
Alexandru Moruzi, care a refăcut din temelii
10
ansamblul Sf. Visarion •
Dintr-un alt hrisov al mănăstirii
Pantelimon de la 1752, aflăm că averea acestui
aşezământ a fost lăsată spre administrare unei
epitropii alcătuită din: mitropolit, marele
vistiernic şi marele logofăt 11 • În esenţă, această
epitropie era independentă şi considerată
patrimoniul de familie al Ghiculeştilor. Încă din
1760, un membru al acestei familii a jucat rolul
de protector al aşezământului, mai puţin în
timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti,
epitropul oficial fiind, în continuare,
mitropolitul ţării.
Din 1813, membrii familiei Ghica ce se
îngrijeau de complexul monastic au primit
numele de ephoros , domnii în funcţie numind
12
oficial epitropul din familia ctitorilor, care au
exercitat astfel un jus patronatus asupra
13
complexului monahalo-spitalicesc •
În 1832 a fost întemeiată Eforia spitalelor,
instituţie în care toate spitalele civile au fost
adunate şi supuse unei singure autorităţi, cea a
statului, având la bază un regulament şi apoi o
serie de legi organizatorice care au stârnit
14
protestul vechilor epitropi •
În ceea ce priveşte evoluţia construcţiilor
care fonnau ansamblul monahalo-spitalicesc,
8
Bâlici el alii 2007, 8.
Cronica Ghiculeştilor 1965, 619.
9
10
Găleşescu 1899, 290.
11
Gălăşescu I 899, 224; Djuvara 1995, I 98-199.
12
Găleşescu 1899, 287.
13
Gălăşescu 1899. 307.
14
Gălăşescu 1899. 307 şi urm.
242
 Aşezământul monahalo - spitalicesc „ Sfântul Pantelimon"
respectiv biserica, spitalul, casa domnească,
chiliile, casa egumenească şi turnul clopotniţă,
documentele menţionează o serie de refaceri şi
transfonnări, detenninate, pe de o parte, de
evenimente naturale (cutremur) şi socio-
politice, iar pe de alta, de necesitatea creşterii
numărului de locuri în spital sau de deteriorarea
clădirilor în timp.
Hrisovul de fundare al ctitorului
mănăstirii Sf. Pantelimon, Grigore II Ghica,
domnul Ţării Româneşti, descrie în larg planul
construcţiilor din interiorul incintei. Punctul
central îl reprezintă biserica, înconjurată de o
„pânză de zid" şi care are, în partea de apus,
chiliile şi „alte trebuinciose lucruri".
„( ... ) voiesc a zidi şi a se săvârşi, să fie şi
de bolnavi ce ar pătimi de alte bale şi cei ce ar
pătimi de boia ciumii, care lucrare, după gându
Domniei mele, cu ajutorul lui O-zeu prin rugile
Sf. Pantelimon, s-au şi început a se zidi şi a se
înălţa Sf. Biserică de zidit şi de învelit,
sfârşindu-se şi în partea cea despre apus din
naintea bisericei chilii şi alte trebuinciose
lucruri, zidindu-se şi pânza de zid, care este
îngrădişu bisericei pe din afară, de jur împrejur,
până la un loc înălţându-se, care şi cele alte
chilii şi case şi pivniţă şi alte zidiri precum sau
urzit şi sau isvorit, voesc domnia mea ca, de tot
lucru nezăticnit, să se săvârşească( ... )".
Hrisovul de fundare al mănăstirii Sf.
Pantelimon, 12 Octombrie 1735 15
În 1752, spitalul mănăstirii
Pantelimon număra 12 paturi, aşa cum reiese şi
din testamentul lui Grigore II Ghica, datat în
acest an. Spitalul, aflat în partea de răsărit a
curţii, beneficia, de asemenea, şi de o „şpiţărie".
„ ( ... ) am zidit şi am înălţat un sfânt şi
Dumnezeesc lăcaş şi nosocomion ( ... )cu ziduri
de jur împrejur şi cu tote alte dichisuri şi
namestii de zidiri, câte se cad şi se cuvin
sfântului lăcaş, înpodobindu-1
înfrumuseţându-l, atâta pe dinlăuntru cu
zugrăveala sfintei biserici şi cu sfinte vase şi
odăjdii preoţeşti şi cu tot felul de alte lucruri
trebuinciose bisericeşti, câte şi pre din afară,
precum se vede de ochii tuturor, celor ce privesc
15
Gălăşescu 1899. 166 şi urm.
şi ar privi la această Dumnezeiască zidire, unde
şi case de treba şi odihna a bărbaţi bolnavi şi
mueri bolnave (ori de ce treptă ar fi) cu doue-
spre-zece paturi şi cu tote cele trebuinciose ale
lor înlăuntru zidirii de către răsărit şi din dosul
sfintei biserici, împreună şi cu şpiţărie de treba
doftoriilor, am întemeiat şi am aşezat domnia
mea ( ... ) " 16 .
Primele intervenţii constructive au avut
loc în timpul domniei lui Alexandru Moruzi, la
1797, care, pe lângă faptul că ridică ansamblul
de la Sf. Visarion şi-l separă administrativ de
cel de la Sf. Pantelimon, creşte numărul de
paturi al celui din unnă, ajungând la 30, fapt
consemnat şi de documentele din vremea
unnaşilor săi la tronul Ţării Româneşti •
17
„De vreme dar din mulţimea păcatelor
acestui creştinesc popor, într-aceste vremi de
apoi, s-au fost înmulţit năprasnica bală a
ciumei, în cât deosebit de ajutorul cheltuielilor,
ce au tăcut la acei pătimaşi de năprasnica bală,
cei dupe vremi fraţi Domni, au fost încăput şi
numita mănăstire şi nosocomion la datorie,
nefiind vrednică dintru ale sale de a ţinea şi a
hrăni, nici pe acei bolnavi ce era orânduiţi.
Acesta dar vezându-o şi Domnia sa Alexandru
Moruzi W.W. s-au îndemnat din pronie
Dumnezeiască de au zidit din temelie deosebite
spitaluri, pentru cei pătimaşi, de acestă
năprasnică bală a ciumii, vrend a izbăvi cu totul
acestă sfântă mănăstire a sfăntului Panteleimon,
Sf. de cheltuielile ce avea, cu acei ce pătimea de
acestă bală, ca să remâe a fi spital, numai pentru
cei pătimaşi de pat1m1 îndelungate, mai
adăogând, pentru a Domnii sale veşnică pome-
nire a se ţinea şi a se hrăni, la acest nosocomion,
încă opt-spre-zece bolnavi peste acei 12
orânduiţi de repasatul ctitor, care să facă peste
tot paturi trei-zeci, la care acest lucru de suflet
folositor, ca să ne împărtăşim şi Domnia mea de
şi veşnica pomenire la acest sfânt lăcaş şi
nosocomion" 18 •
Dintr-un hrisov al domnitorului Ion
Gheorghe Caragea, datat în 6 Februarie 1813,
aflăm că biserica şi turnul clopotniţă s-au
Gălăşescu 1899, 180.
16
Gălăşescu 1899. 279. 280. 289.
17
Gălăşcscu 1899. 280.
18
243
 Irina Ene. Anca Păunescu.
prăbuşit în urma marelui cutremur din anul
1802, trebuind a fi ridicate din temelii, sub
îngrijirea eforilor Ghiculeşti. Cu această ocazie,
se ridică şi numărul paturilor la 36.
„ (... )şi fiindcă ne-am pliroforisit Domnia
mea, cu deplină încredinţare, că în diastima
anilor ce se află mănăstirea şi spitalul acestea, în
îngrijirea Domniei sale, nu numai că se păzesc
şi se urmeză ctitoriceştile rânduieli, ci încă şi
prin tote acele nevoi şi strâmtorosei vremi ale
trecutei resmeriţei, prin râvnă sufletescă s-au
osârduit şi peste doue-spre-zece paturi, ce sunt
orânduite prin testamentul ctitoricesc, de multe
ori, după înmulţirea săracilor bolnavi ce năzu­
iesc acolo, să urcă suma paturilor cu bolnavi şi
până la 36, adică întreit, ţiindu-se şi spitalul în
necontenita lucrare, cu împlinirea a tote cele
trebuiinciose bolnavilor pe deplin, cum şi cu
totă cuviinciosa şi buna căutare a lor fără cusur;
şi pe lângă acestea multe şi din cele ce au fost
stricate de peristasis a vremilor, prin silinţa
Domniei sale s-au preînoit şi cu her s-au învelit,
precum de faţă se vede, adică biserica fiind
căzută din cutremur, de isnovă din temelie s-au
făcut, clopotniţa iarăşi dintr-aceiaşi pricină fiind
căzută, asemenea de iznovă s-au făcut; încă şi o
mare sumă de bani datorie a spitalului s-au
plătit; din care acestea fiind văzut că acest spital
şi casă a săracilor prin silinţa şi osârdia Domniei
sale înfloreşte, cu bună sporire şi adăogire întru
tote; ... " 19
Un alt hrisov din I O octombrie 1824 20 , de
la Gheorghe Dimitrie Ghica, ce fusese ephor
aici, înainte de a ajunge domn, descrie pe larg
reparaţiile mai sus menţionate, precum şi pe
cele începute în anul 1822. Astfel, se confinnă
faptul că spitalul a fost dărâmat şi reclădit, iar
celelalte construcţii din incintă, puternic
avariate, au fost, de asemenea, reparate şi/sau
refăcute. Spitalul, extins şi bine dotat, are deci
în această vreme 36 de paturi şi beneficiază şi
de o farmacie bine aprovizionată. Casele
domneşti sunt mărite cu încă două odăi, precum
şi cu „un chioşc cu sală". Aflăm că şi chirurgul
spitalului locuieşte în această incintă, fiindu-i
rânduite „case pentru odihnă".
19
Gălăşescu 1899. 288.
20
Gălăşescu 1899. 298-306.
244
Ioana Paraschiv-Grigore
„ (... ) şi
ca unul ce ne aflăm din nemul
ctitorilor, încă până a nu ne sui la scaunul
domniei, am avut totdeauna îngrijire pentru
spitalul acesta şi pentru mănăstire şi pentru
epitropii când s-au orânduit, şi atât pentru mili
şi ajutoruri, i pentru dregerea lui, i pentru a se
ţinea mai în bună stare, nici o dată n-am lipsit a
face şi cele dupe putinţă ajutoruri, şi iarăşi
dupre a nostră povaţă, s-au mărit curtea,
stricându-se cele 1O odăi ale bolnavilor, de s-au
făcut altele mai bune şi mai multe, cum şi jos la
cişmea, s-a făcut chioşc cu multe împodobiri
cum se vede, care acestea s-au făcut mai
înaintea resvrătirii, iar acum când Domnul D-
zeu ne-au învrednicit cu domnia a acestii
pravoslavnice ţări Romăneşti, am văzut
mănăstirea şi spitalul, că din pricina resvrătirii
vremii ce au fost, au ajuns iarăşi la prostă stare,
în cât nu numai spitalul s-au dărăpănat, ci şi tote
cele trebuinciose s-au răpus, precum şi casele
Domneşti, i ale epitropii şi ale iconomii se dără­
pănase cu totul. Încă şi sfânta biserică ajunsese
într-o stare de nu mai putea sluji, nici sfânta
leturghie, şi ca un lucru ce este pentru căutarea
seracilor bolnavi, n-am lăsat trecută cu vederea
nu numai, dupe datoria ce au Domnii a ajuta, la
acest lucru folositor al seracilor, ci mai vârtos şi
ca unul ce suntem din neamul ctitorilor, mai cu
multă osârdie ne-am îndemnat a ne arăta
îngrijitori fără pregetare, căci pe lângă greutatea
ce ne-au întâmpinat nu am venit cu Domnia
mea, precum este ştiut de toţi, dar nici pe acestă
mănăstire şi spitalul nu le-am lăsat trecute cu
vederea, ci prin osteneala cinstitului şi
credinciosului boerului Domniei mele Nicolae
Trăsnea biv vei clucer, epitropul acestui spital şi
a monăstirii, s-au prefăcut cele dărăpănate s-au
făcut şi de isnovă, cum şi cele de lipsă s-au
împlinit mai cu prisos, şi fiind-că şi bolnavii s-
au înmulţit, am adăugat încă şease paturi,
facându-se trei-(leci şi şease de paturi, cu
aşternuturile, i plapume şi alte haine trebuin-
ciose a fi, pentru trebuinţa săracilor bolnavi,
întemeind şi şpiţăria cu tote trebuinciosele
doftorii, i cu gerah statornic, cu case pentru
odihna lui şi pre lângă casele Domneşci, cari s-
au preînoit, s-au mai adăugat şi un chioşc cu
sală, i cu doue odăi cu aşternuturile lor, precum
 Aşezământul monahalo- spitalicesc „Sfântul Pantelimon"

şi casele epitropii şi ale iconomii deosebit s-au
dres şi s-au învelit şi sfânta biserică cu tinichea
albă, i clopotniţa s-au făcut, unde necunnat să
se săvârşească sfintele leturghii" 21
În 1832, odată cu înfiinţarea Eforiei
Spitalelor, se stabileşte şi un regulament strict
de funcţionare a spitalelor ce ţineau de această
instituţie. Din acesta aflăm că cea mai mare
parte a personalului spitalelor locuia chiar în
incinta acestora, fapt care ridică un semn de
întrebare asupra menţinerii caracterului
mănăstiresc al aşezământului de la Sf.
Pantelimon din acea vreme.
„Art.12. Fie-care spital îşi va avea dr. seu,
osebit de gearah, spiţer şi alţi oameni de slujbă,
trebuincioşi, care toţi, afară de dr. şi de epitropi,
vor sălăşlui înlăuntrul împrejmuirei spitalului.
Art. 13. Către acesta, în fie-care spital, va
fi câte trei ucenici din lăuntru şi un şef de
clinică, adică căpetenie peste păzitori de
bolnavi, care vor fi aleşi dintre cei ce învaţă
doctorii în şcola de la Bucureşti, şi care vor
locui şi se vor hrăni în spital, vreme de duoi
.,,22
am .
Când a fost întemeiată Eforia spitalelor,
aşezământul de la Sf. Pantelimon avea o
capacitate de 36 de paturi 23 , iar în 1846 numărul
paturilor ajunge la 66 şi continuă să crească în
anii unnători, în 1864 având 80 24 • Cu toate că
întregul complex fusese înzestrat, încă de la
întemeiere, cu o serie de proprietăţi şi privilegii
domneşti, starea lui era foarte proastă.
Explicaţia este dată de faptul că domnitorul nu a
dorit reclădirea lui, ci construcţia unui alt spital
m B ucureştt·25 .
A
În 1852, domnitorul Barbu Ştirbei
constată o stare proastă a spitalului Sf.
Pantelimon, unde se fac reparaţii, dar nu lucrări
de consolidare importante, Eforia preferând în
acest caz să aştepte refacerea treptată a
27
spitalului, atunci când vor exista posibilităţi .
În 1867, datorită degradării pennanente,
unele săli sunt închise, iar numărul paturilor este
redus la 45 . S-a hotărât reclădirea spitalului,
28
temelia noii construcţii fiind pusă de Alexandru
Ioan Cuza în 1866 în ziua de 27 iulie (ziua
hramului). În 1869, spitalul a fost redeschis, cu
o capacitate de 80 de paturi şi a funcţionat aşa
până în 1877, când a fost folosit de soldaţii ruşi
în cadrul războiului cu Imperiul Otoman. Din
1880 a fost reluată funcţionarea lui la capacitate
maximă, cu 120 de paturi.
În 1868, la 1 noiembrie, este deschis şi
Orfelinatul Sf. Pantelimon, în incinta spitalului,
şi care adăpostea iniţial 60 de băieţi, iar mai
târziu 100. Orfelinatul, care a fost dotat cu un
atelier de tâmplărie şi sculptură, a fost transferat
la Ministerul Instrucţiunii în 1881, dată la care,
în cadrul complexului Pantelimon, funcţiona şi
o şcoală de surdo-muţi 29 .
La 1 mai 1897 se înfiinţează în incinta
spitalului Pantelimon „primul serviciu de boli
nervoase din ţară" sub conducerea doctorului
Gheorghe Marinescu 30 .
Spre sfârşitul secolului spitalul Sf.
Pantelimon ajunge la un număr de 260 de
paturi, din care 160 destinate bolnavilor cronici,
iar 100 pentru cei cu boli nevrotice. Tot acum
au fost refăcute instalaţia de alimentare cu apă şi

clădirile din afara corpului principal. De aseme-

Aşadar, prin actul de fundare şi testamen-
tul ctitorului, complexul monahalo-spitalicesc a
fost înzestrat cu o avere considerabilă, per-
manent întărită şi chiar mărită de domnii care au
unnat, până în 1847, când nu se mai ţine cont de
actele menţionate, veniturile spitalelor intrând în
proprietatea statului care acordă fondurile
pentru mtreţmerea Ior-?6 .
A •
nea, a fost introdusă lumina electrică, au fost
adăugate clădiri, iar biserica a fost restaurată31 •
Se dorea acum refacerea clădirilor care
fonnau incinta, de la intrarea în ospiciu, asana-
rea lacului înconjurător care devenise un
adevărat focar de infecţie şi realizarea unei
canalizări sistematice32 .

21
Gălăşescu 1899, 300. 27
Gălăşescu 1899. 429.
22
Gălăşescu 1899, 356. 28
Gălăşescu 1899, 644.
Gălăşcscu
23 29
1899. 343. Voicescu 1973, 1308.
24
Gălăşescu 1899. 479. 30
Voicescu 1973, 1309.
Gălăşescu
21
1899. 644. 31
Gălăşescu 1899, 644.
Gălăşcscu
26
Gălăşescu 1899, 645.
32
1899. 43 7.

245
 Irina Ene, Anca
Evident că mărirea permanentă a
capacităţii spitalului, de la 12 paturi în 1750, la
260 în 1889, a presupus construirea unor noi
corpuri de clădire, demolarea altora sau
transfonnarea lor, vechea incintă a aşezămân­
tului Sf. Pantelimon fiind cu totul alta la
începutul secolului XX.
În 1943 se aloca pentru realizarea unor
lucrări la biserica Sf. Pantelimon suma de
I .OOO.OOO lei. În plan erau prevăzute:
confecţionarea arcelor din beton armat, a unei
cupole pe cadru de beton, construirea unei noi
şarpante şi învelitori, ancorarea unei părţi a
navei. În acelaşi an şi cel următor pictorul
Velisaratu reface picturile din pridvor33 .
În 1965 biserica nu mai funcţiona, dar a
beneficiat de un plan de restaurare, fără a fi pus
în practică. Lăcaşul de cult, devenit necropolă
domnească prin amplasarea mormintelor ctito-
rilor Grigore II Ghica şi doamna Zoe (pe partea
de sud a naosului) şi Alexandru II Ghica (pe
34
partea de nord a naosului) , a fost demolat din
ordinul autorităţilor comuniste în luna iulie
1985.
În 1973, spitalul TBC care funcţiona aici,
se pare de la începutul secolului, a fost mutat în
ideea amenajării unui complex turistic. După
cutremurul din 1977, a fost realizat un proiect
de transformare de către Institutul Carpaţi.
Acest proiect a fost transferat în 1980 la
Institutul Proiect Bucureşti şi prevedea
modificări semnificative ale structurii spaţiale
interioare, precum şi a înfăţişării exterioare35 .
Se impune menţionarea faptului că, în
cadrul acestui aşezământ monahalo-spitalicesc,
au avut loc primele iniţiative în ceea ce priveşte
organizarea medicinei practice în România
(maternitatea şi şcoala de moaşe, spitalul de
copii, şcoală specială pentru surdo-muţi, spitalul
de boli nervoase, normele de igienă mai ales în
ceea ce privea bolile contagioase), a serviciului
social (orfelinatul), dar şi în alte domenii, cum
ar fi prima şcoală de agricultură 36 •
31
Opris 200 I. 256.
14
35
Arhiva INML fond CML dosar nr. 611.
Bâlici el a/ii 2007, 15.
36
Găleşescu 1899. 706, 770. 771.
Păunescu, Ioana Paraschiv-Grigore
Singurele cercetări arheologice în zona
complexului hotelier „Lebăda" au avut loc în
vara anului 1985, la momentul în care biserica
complexului monastic „Sf. Pantelimon" a fost
demolată. Echipa de cercetare de la Muzeul
Oraşului Bucureşti a fost condusă de arheologul
37
Radu Ciuceanu •
Săpătura arheologică din 1985 şi-a propus
să depisteze conturul fluctuant al zidului de
incintă şi fazele de construcţie. De asemenea, a
fost realizat şi un sondaj în zona de sud-est, în
imediata apropiere a apei 38 • Au fost trasate
secţiuni cu scopul de a descoperi vestigiile
acelor construcţii din interiorul incintei
39
modeme, respectiv casele domneşti . O
secţiune nord-sud, dispusă perpendicular pe
latura de sud a ansamblului, a scos la iveală o
succesiune de ziduri est-vest ce erau dispuse
paralel cu zidul de incintă, latura de sud a fostei
case domneşti depăşind limita acestuia40 •
Au fost realizate, de asemenea, sondaje la
punctele de inserţie ale zidurilor cu actualul zid
al incintei, evidenţiindu-se antenontatea
acestuia în raport cu zidurile de elevaţie ale
casei. domneşt1·41 .
Cercetarea s-a concentrat în interiorul şi
exteriorul bisericii, fiind realizate două profite
la latura de nord-est şi unul nord-sud. Sondajele
efectuate la biserică exclud existenţa oricărei
construcţii anterioare anilor 1735-1750. Au fost
descoperite morminte, menţionează autorul
cercetării anterioare, fără a se putea evidenţia un
c1m1tlr organizat. De asemenea, au fost
cercetate şi mormintele ctitorilor42 •
Alte sondaje au fost efectuate la tumul-
clopotniţă, care au ajuns până la baza fundaţiei
acestuia, sondaje în punctele de racord dintre
turn şi zidul de incintă, sondaje executate în
incinta 2 (considerată din punct de vedere
cronologic), „ţesătura de ziduri sub nivelul
actual ce ar marca existenta unor chilii, legate
de amplasarea unei încăperi cu dimensiuni
17
Ciuceanu 200 I, 332.
18
Ciuceanu 200 I, 328.
39
Ciuceanu 200 I, 328.
4
41
° Ciuceanu 2001, 329.
Ciuceanu 2001. 329.
42
Ciuceanu 2001, 330--332.
246
 Aşezământul monahalo - spitalicesc „ Sfântul Pantelimon"
majore 4 x 5 m, destinate, credem noi, cuhniei
mănăstiri i',,.i 3 .
CERCETAREA ARHEOLOGICĂ
Cercetarea preventivă efectuată în toamna
anului 2008 a evidenţiat faptul că straturile
arheologice au fost puternic deranjate de facto-
rul uman, prin desele intervenţii constructive în.
zonă. Întreaga suprafaţă a curţii interioare a
hotelului Lebăda a fost pavată cu straturi
succesive de beton (PI. 3).
Stratigrafia generală a zonei este
reprezentată în continuare, pornind de la stratul
superior spre cel inferior. Primul strat, având o
grosime de până la 0,50 m în anumite zone, este
compus din resturi de materiale de construcţii
contemporane (plăci de beton, gresii, mozai-
curi), diverse resturi menajere din deceniile 7-8
ale secolului XX (cutii de conserve, pungi de
plastic, cutii de plastic, sticle, prize etc.) şi, în
anumite zone, pământ cu fragmente ceramice
preistorice, adus pentru amenajarea unui spaţiu
verde, aparţinând probabil momentului în care
mănăstirea-spital a fost transformată în complex
hotelier.
Al doilea nivel, prezent în zona în care s-
au aflat casele domneşti de la 1822 şi, parţial, în
umplutura pivniţei primei case domneşti, era
reprezentat de dărâmătura casei domneşti cu
materiale ceramice databile în secolul al XIX-
iea şi era situat la -0,30-0,50 m.
Cel de-al tr:eilea nivel, de culoare galben-
brun, prezent pe toată suprafaţa destinată
cercetării, situat între -0,50-3,40 m faţă de
nivelul de călcare actual, fără material
arheologic, reprezintă nivelul în care au fost
ridicate construcţiile de la mijlocul secolului al
XVIII-iea şi prima jumătate a celui următor.
Acest nivel prezintă o depunere naturală de tip
loess (acumulare eoliană), are o textură prăfoasă
(siltică), e omogen şi porosH.
Pe suprafaţa destinată cercetării arheolo-
2
gice preventive, de aproximativ 2.400 m , au
fost trasate 31 de secţiuni cu orientări şi
dimensiuni variabile şi cu martori de 0,50 m şi 1
41
Ciuccanu 2001. 331-332.
11
· Analiza geologică a acestui strat a fost realizată de
către Constantin Haită de la CNCP-MNIR.
247
m. Prima secţiune a fost trasată perpendicular pe
laturile de nord şi sud ale clădirii actuale a
hotelului, orientată nord-sud, a1c1 fiind
descoperită fundaţia unui zid realizat din
cărămidă. Celelalte secţiuni au fost trasate având
drept reper această primă secţiune şi ţinând cont
de reţeaua de utilităţi (conducte menajere,
cabluri electrice) şi de utilajele grele ce
debarasau curtea de blocurile de beton (PI. 4).
Cercetarea a surprins structuri de locuire
care aparţineau ansamblului monastic „Sf.
Pantelimon": fragmente din zidul de incintă
sudic, zidurile şi gârliciul pivniţei, fundaţiile
unor alte încăperi ale casei domneşti, precum şi
fundaţiile bisericii (PI. 5-6).
Zidurile sunt alcătuite din asize de
cărămidă întreagă (dimensiuni: 24,5 x 13,5 x
5,5 cm), dispuse atât pe lăţime, cât şi pe lungime
şi legate cu mortar de var şi nisip, fără tencuială
interioară sau exterioară, ci doar o crustă creată
din scurgerea mortarului în momentul construirii
zidului în groapă.
Jumătatea sudică a incintei mănăstirii­
spital „Sf. Pantelimon" cuprinde Casa
Domnească, alcătuită dintr-o mcapere de
suprafaţă, o pivniţă şi o terasă (probabil acel
4
„chioşc cu sală s,,), aşa cum indică fundaţiile
cercetate. Pivniţa era compartimentă în trei
încăperi de dimensiuni diferite, numite
convenţional Pl, P2 şi P3 şi un culoar de acces
(gârlici) (PI. 7).
Din zidul de incintă s-a păstrat doar partea
sudică, cu o lungime de 30 m şi o grosime de
0,70 m. Acest zid a fost distrus de groapa de
fundaţie a clădirii actuale şi de o groapă contem-
porană în care au fost aruncate resturi de
materiale de construcţie, intervenţii care au fost
prilejuite de transformarea spitalului în complex
hotelier. Zidul de incintă este întrerupt, din
construcţie, de pivniţa casei domneşti, ce
depăşeşte limita acestuia spre sud.
Aşadar, casa domnească este situată în
jumătatea sudică a curţii interioare a hotelului,
în zona mediană a zidului de incintă, pe care îl
depăşeşte spre exterior cu încăperile pivniţei şi
terasa. Are o formă rectangulară, cu dimensiu-
45
Vezi supra hrisovul din IO octombrie 1824.
 Irina Ene, Anca Păunescu,
nile maxime de 19,20 x 9,40 m! şi a fost sur-
prinsă la nivelul pivniţelor şi al fundaţiilor
zidului de incintă. Grosimea zidurilor variază
între 0,60 m şi O, 70 m, înălţimea surprinsă la
pivniţe fiind de 2, 75 m, iar la zidurile de
suprafaţă de cca. 0,50 m.
Încăperea de suprafaţă, de plan dreptun-
ghiular (6,70 x 4,60 m), a fost adosată zidului de
incintă sudic, care formează latura de sud a
acesteia. Grosimea zidurilor încăperii este
cuprinsă între 0,60 şi O, 70 m, iar înălţimea
păstrată este cuprinsă între 0,30--0,50 m.
Legătura dintre zidul pivniţei şi zidul de incintă
a fost realizată din construcţie, zidul pivniţei
fiind evazat spre est peste zidul de incintă.
Pivniţa are plan dreptunghiular, cu dimen-
siunile exterioare ale zidurilor de 11 x 9,5 m.
Probabil că toate cele trei încăperi (denumite
convenţional Pl-3) erau boltite, iar podeaua era
din lut, nefiind reperate alte elemente de
pardoseală.
Încăpere Pl a pivniţei este cea mai mare,
are fonnă dreptunghiulară, cu laturile de 9,50 x
5,50 m şi este orientată nord-sud. Latura de est
are o lungime exterioară a zidului de 9,40 m, o
lăţime de 6 m şi o grosime de 0,80 m, care
cuprinde şi asizele păstrate de la pornirea de
boltă est-vest. Peretele de nord al PI are o
lungime de 6,40 m şi o grosime de 0,60 m. În
acest perete, la 0,50 m de la vest la est, la
adâncimea de aprox. 1 m, se găseşte o firidă cu
dimensiunile de 0,60 x 0,60 x 0,40 m, partea
superioară fiind arcuită.
P2 are plan dreptunghiular, cu laturile de
4,20 x 4, 70 m şi este orientată nord-sud. Latura
de sud a acestei încăperi are o lungime de 4 m şi
o grosime de 0,60 m. Pe latura de est, la 3 m
spre nord, la aprox. -1 m, se găseşte o firidă cu
dimensiunile de 0,60 x 0,60 x 0,40 m, partea
superioară fiind arcuită. Latura de nord are o
lungime de 4, 70 m şi o lăţime de 0,60 m, din
care 2,80 m reprezintă zidul propriu-zis, restul
fiind intrarea din culoar, menţionată anterior.
P3 are plan dreptunghiular cu laturile de
4,50 x 2,90 m şi este orientată est-vest. Latura
de sud are o lungime de 4,50 m, fiind situată în
continuarea (spre est) zidului de nord al
culoarului de acces în pivniţă. Latura păstrează
248
Ioana Paraschiv-Grigore
o bună parte din pornirea de boltă. Latura de
vest are o lungime de 2,90 m şi o lăţime de 0,60
m. Latura de nord are o lungime de 4,50 m şi o
lăţime de 0,60 m.
Umplutura pivniţei a fost compusă în cea
mai mare parte din resturi de materiale de
construcţie contemporane şi gunoi menajer, mai
ales încăperea P2, ceea ce indică faptul că a fost
golită aproape în întregime, probabil în contex-
tul cercetării arheologice din 1985. Materialul
ceramic recoltat este atipic, cu puţine fragmente
reîntregibile (farfurii, străchini, borcane) ce pot
fi încadrate în secolele XVIII-XIX şi a fost
descoperit, în mare parte, în cea mai mică
încăpere (P3), cea care s-a şi păstrat cel mai
bine (PI. 8/2-4). Cea mai mare parte a obiecte-
lor descoperite se încadrează cronologic seco-
lului XX (sticle, prize, cutii şi pungi de plastic,
fire electrice, un butoi de tablă, cutii de
conserve, ţevi din metal etc.).
Culoarul de acces (gârliciul) este situat pe
partea de vest a casei domneşti, având două
ziduri, nord (7 x 0,70 m) şi sud (4,80 x 0,70 m),
acesta din urmă este evaz.at peste zidul de
incintă. Pe ambele ziduri au fost observate
lăcaşele în care au fost introduse treptele,
probabil din lemn. Spre est, zidul culoarului se
compune din zidurile celorlalte încăperi ale
pivniţei. Astfel, cel din partea sudică reprezintă
zidul de nord al P2, 4 x 0,50 m, fiind întrerupt
pe o suprafaţă de 1,30 m de accesul în P2.
Treptele se opresc la intrarea în această
încăpere. Zidul de nord al culoarului de acces în
pivniţă reprezintă latura de sud a P3, 4,50 x
0,60 m. În acest culoar a fost descoperită o
monedă, un aspru otoman de argint de la
Mustafa al III-iea ( 1757-1774)46 . (PI. 8/1).
De asemenea, studiul documentar menţio­
nează o refacere şi o mărire a casei domneşti, la
începutul secolului al XIX-iea, fără a preciza
însă cu exactitate în ce direcţie. Presupunem că
singura posibilitate este zona de sud-vest, unde,
după îndepărtarea stratului de beton a putut fi
observată o depunere de aprox. 0,30 m de
dărâmătură de cărămidă spartă şi mortar de nisip
46
Moneda a fost restaurată de Marina Rogojină în
laboratorul MNIR şi determinată de dr. Ernest
Oberlănder-Târnoveanu.
 Aşezământul monahalo - spitalicesc „Sfântul Pantelimon"

şi var, precum şi un fragment de zid, situat la aşezaţi pe pământul de culoare galben-brun,

aproximativ 3 m de intrarea în pivniţă. Zidul
este de formă rectangulară cu dimensiunile de
1,80 x 0,60 x 1,50 x 0,80 m şi aparţine, proba-
bil, perioadei mai sus menţionate de reconstruc-
ţie şi mărire a casei domneşti (PI. 9).
Biserica a fost descoperită la nivelul
fundaţiilor, sub stratul de beton ce pava aproape
întreaga curte interioară a hotelului. În zona de
est a navei a fost amenajată o fântână, care a
distrus atât o parte din zidul de sud, cât şi
situaţia stratigrafică în zonă. Faţă de axul
turnului. biserica este deplasată spre nord-est cu
aproximativ 2 m (PI. 1O).
Planul bisericii este de tip navă, cu absida
altarului semicirculară şi cu un pridvor
dreptunghiular. Are o lungime maximă de 24, 70
m şi o lăţime de 9 m. Grosimea zidurilor este
cuprinsă între 0,80 m (ziduri pridvor) şi 1,80 m
(ziduri absidă). Înălţimea surprinsă a fundaţiilor
este de 0,85 m. Absida, semicirculară, are la
bază o deschidere de 5,70 m în interior.
Nava are o lungime de 15,60 m şi o
lăţime de 9 m. În interiorul navei au fost
surprinse cinci fragmente de zid, distruse de
construcţia fântânii arteziene după demolarea
edificiului de cult, întreaga situaţie stratigrafică
la sud de biserică fiind deranjată de cercetarea
arheologică din 1985.
Pridvorul, de formă dreptunghiulară, are
dimensiunile exterioare de 5,20 x 5, 1O m,
înălţimea fundaţiei fiind de 1 m.
La nord de zidul bisericii, în zona de
îmbinare a absidei altarului cu nava, au fost
descoperite nouă complexe de morminte de
inhumaţie şi re inhumaţie, apărute la -0,30 m. Cu
excepţia lui M 4 (S 024, -0,90 m) şi M 6, (S
029, -0,62 m), care se aflau depuşi în poziţie
anatomică, aveau orientarea creştină şi erau
sterilul arheologic, restul sunt reinhumări,
situate la cote mai mici, mai mult sau mai puţin
deranjaţi (cpl. 1 -S 029, -0,30 m; s-a reuşit
recuperarea unor oase împrăştiate pe o lungime
de 2 m în secţiune). Nici un mormânt nu a avut
inventar, cu excepţia unor paiete şi resturi de
ţesături de la veşmintele în/cu care au fost
reinhumaţi. Studiul antropologic al materialului
osteologic este analizat într-un articol separat al
volumului de faţă (Vasile 2010, p. 285-292).
Aşezământul „Sf. Pantelimon" a mai făcut
obiectul unei lucrări destinate familiei
Ghiculeştilor, dar considerăm că studiul de faţă,
rezultat al cercetării arheologice din 2008, aduce
un plus de informaţii, în ceea ce priveşte planul
ansamblului, amplasarea mormintelor şi
inventarul specific epocii modeme. Cercetarea
arheologică din anul 2008 a beneficiat, spre
deosebire de cea din 1985, de un context politic
favorabil şi, deci, de un timp mai îndelungat
destinat investigării, ceea ce a dus la realizarea
unui plan exact al fundaţiilor păstrate.
Rezultatele acestei noi cercetări au ajutat
la completarea panului obţinut anterior prin
adăugarea unei noi încăperi (P3), a pivniţei şi a
gârliciului. Astfel, P3 şi gârliciul nu au fost
menţionate în lucrarea amintită. Tocmai în
aceste zone au fost descoperite: vasul borcan,
strachina şi moneda, importante elemente de
datare arheologică. Această cercetare a
evidenţiat vestigii ale epocii moderne, puţine
păstrate până la noi şi care sunt semnificative
pentru istoria arhitecturii, a medicinei şi a
bisericii în Ţara Românească. Sperăm ca
forurile competente să reuşească să pună în
valoare ceea ce s-a mai păstrat din epoca
Ghiculeştilor, în ţara de la sud de Carpaţi.

BIBLIOGRAFIE
Bâlici et a/ii 2007 - Şt. Bâlici, V. Apostol, C. Apostol, Al. Antonescu, Ansamblul fostei mănăstiri-spital
Pantelimon. Bucureşti, 2007 (studiu de arhitectura realizat de finna Opus).
Ciuccanu 2001 - R. Ciuceanu, Autocraţie şi naţionalism. Destinul unei dinastii, Bucureşti, 200 I.
Cronica Ghiculeştilor 1965 - Cronica Ghiculeştilor. Istoria Moldovei între anii I 659 şi I 754, Bucureşti, 1965.
Djuvara 1995 - N. Djuvara, Între Orient şi Occident. Ţările Române la începutul epocii moderne (1800-1848),
Bucureşti, 1995.
Găleşescu 1899 - Al. Găleşescu, Eforia spitalelor civile din Bucureşti, Bucureşti, 1899.
Giurcscu 1979 - C. C. Giurescu, Istoria Bucureştilor, 1979 (ed. a li-a), Bucureşti.

249
 Irina Ene. Anca Păunescu. Ioana Paraschiv-Grigore

Giurcscu 1994 - D. C. Giurescu, Distrugerea trecutului României, Bucureşti, 1994.

Opris 2001 - I. Opriş, Monumente istorice din România (1850-1950), Bucureşti, 2001.
Sinigalia 1998 - T. Sinigalia, Un program arhitectural din moştenirea brâncovenească destinat „zăbavei şi
plimhării", RMI, 1-2, 1998, p. 5-17.
Ştefănescu 1971 - A. Ştefănescu, Pantelimon 5, BMIM, VIII, 1971, p. 95-99.
Theodorescu 1987 - R. Theodorescu, Civiliza/ia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-
1800), voi. II, Bucureşti, 1987.
Vasile 2009 - G. Vasile, Analiza antropologică a scheletelor descoperite în cadrul aşezământului monahalo-spi-
talicesc Sfântul Pantelimon. Pantelimon, jud. Ilfov, CercA, XVI, 2010, p. 285-292.
Voicescu 1973 - C. Voicescu, Mănăstirea şi aşezământul spitalicesc Sfintul Pantelimon de lîngă Bucureşti, BOR,
XCI, 1973, 11-12, p. 1295-1312.

LISTA ILUSTRAŢIEI
PI. I - Amplasarea proprietăţii şi vecinătăţile (preluare după Google Earth şi prelucrare MNIR).
PI. 2 - Planul incintei de la 1867, după Găleşescu 1899, 644-645.
PI. 3 - Imagini ale curţii interioare dinspre nord cu betonul spart.
PI. 4 - Planul topografic şi amplasarea secţiunilor şi complexelor arheologice.
PI. 5 -·Planul topografic şi amplasarea complexelor arheologice.
PI. 6 - Fotografie panoramica a curţii interioare, dinspre vest.
PI. 7 - Vedere dinspre vest a Casei Domneşti; gârliciul.
PI. 8 - Obiecte descoperite în P3 şi în gârlici.
PI. 9 - Fragment de zid atribuit refacerii din 1822.
PI. 10 - Fotografie panoramică a bisericii, dinspre vest.

LA LISTE DES ILLUSTRATIONS

PI. I - l'emplacement de la propriete et Ies environnements (d'apres Google Earth et traitement MNIR).
PI. 2 - Le plan de l'enceinte de 1867, d'apres Găleşescu 1899. 644--645.
PI. 3 - lmages du nord de la cour interieure avec le beton fissure.
PI. 4 - Le plan topographique et l'emplacement des sections et des complexes archeologues.
PI. 5 - Le plan topographique et l'emplacement des complexes archeologues.
PI. 6 -Photo panoramique de la cour interieure, vue de l'ouest.
PI. 7 - Vue de l'ouest de la maison princiere. L'entee dans la cave.
PI. 8 - Objets decouvert dans P3 et dans l'entree dans la cave.
PI. 9 -- Fragment de muraille attribue aune refaite de 1822.
PI. 10 - Photo panoramique de l'eglise, vue de l'ouest..

TRADUCEREA REZUMATUL:
George Trohani

FOTO:
Irina Ene, Ioana Paraschiv-Grigore

FOTO PIESE:
George Nica

DESEN PLAN:
Mihai Vasile
IRINA ENE, ANCA PĂUNESCU, IOANA PARASCHIV-GRIGORE
Muzeul Naţional de Istorie a României
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026, Bucureşti
ancapaunecu45@yahoo.com, irinaene29@yahoo.com, ioana.gri@gmail.com

250
PI. 1 - Amplasarea proprietăţii , după Google Earth
 1:1
I f
t :l
t •
'·
r
-"'ţ..-
-.-1..J...- _ _

~~ ~
~ l __
t...A. ~ - ·- l ---l.-

PI. 2 - Planul incintei de la 1867, după Gă l eşescu 1899, 644--645

PI. 3 - Imagini ale curţii interioare, dinspre nord, cu betonul spa11
 t -r c ]-

PI. 4 - Planul topografic. Amplasarea secţiunilor şi a complexelor

 TrP~=:i
c:

hJ
o

PI. 5 - Planul topografic şi amplasarea complexelor

PI. 6 - Fotografie panoramică a curţii interioare, dinspre vest
PI. 7 - Vedere dinspre vest a Casei Domneşti. Gârliciul
 1.

PI. 8 - Obiecte descoperite în P3 şi în gârlici

PI. 9 - Fragment de zid, atribuit refacerii din 1822
PI. 10 - Fotografie panoramică a bisericii, dinspre vest
NOTE
 Cercetâri arheologice. XVII, Bucureşti. 2010. p. 263-282

ZU EINIGEN AEGYPTIACA AUS DEM NATIONALMUSEUM FUR

RUMĂNISCHE GESCHICHTE, BUKAREST (RUMANIEN)

Robert Kuhn

ABOUT SOME AEGYPTIACA FROM THE NA TIONAL HISTORY MUSEUM, BUCHAREST

(ROM ANIA)

ln the following article we will publish six predynastic objects ofpottery given to the Museum as a donation
by Mihail C. Sutzu. Ali items are made ofNile clay and date back to the stages ofNaqada I-li. lt looks like as they
could all belong to the same tomb inventory. Just one pot, belonging to Petrie's P-Ware is a bit younger in date
(Naqada 11/111). The description and dating as well as a try of interpretation follows a short criticai summary of
Petrie's seriation method developed at the beginning of the 19•h century. The second part will deal with the
presentation of a funerary cone ofthe Highpriest of Am un, Mn-!Jpr-W-snb, dating back to the 18 111 Dynasty.

Keywords: Egyptian Pottery; Egyptian Predynastic Period; Formative Phase; Black-Topped-Ware; Red-Polished
Ware; Naqada; Petrie; Sutzu; Bolliac; Menkheperrasonb; Funerary Cone; Egyptian Mummy

Das Nationalmuseum in Bukarest1 besitzt
eine umfangreiche Abteilung archăologischer
Schătze unter denen sich auch einige wenige
Aegyptiaca befinden. Die zu besprechenden
Stiicke stammen aus der Privatsammlung von
Mihail C. Sutzu (1841-1933), einem politisch
engagierten Sammler und Numismaten, der u.a.
auch Direktor der Rumănischen Nationalbank
war. 1870 unternahm der passionierte Sammler
von Antiquităten eine Studienreise nach Ăgypten,
die ihn bis zum zweiten Katarakt ftihrte. Er tătigte
hierbei diverse Ankăufe 2 . Die meisten der
Objekte seiner Sammlung ent-stammen aber
vorwiegend lokalen Grabungen w1e
beispielsweise Tomis. Nach dem I. Weltkrieg
vcrmachte er seine Privatkollektion der
Rumănischen Akademie der Wissen-schaften,
deren Mitglied er seit 1909 war. Ins-gesamt
umfasst sie 3105 Numismatika, 241 Bleisiegel,
360 Skulpturen, verschiedene Terra-kotten,
1
Folgenden Personen sei flir die Bcrcitstellung des zu
publizicrcndcn Materials. sowie dic freundliche Auf-nahme
und Untcrstiitzung gedankt: Herrn Dr. Muşe\canu. Herrn
Dr. Trohani. Frau Velicu. M.A .. Frau Licuţă. Besondcrer
Dank vor aliem fiir Anmcrkungen gilt frau Bohme. M.A„
Frau Tcrlctzki. M.A. und Frau Mahn.
2 3
Vgl. Vianu 1992. 131.
Keramiken, Bronzen und Bticher3 . 1957 wurde
die Sammlung dem Muzeul Naţional de
Antichităţi eingegliedert, das kurz darauf schloss.
Die ehemals Sutzu gehorenden Objekte wurden
1972 auf verschiedene Institutionen aufgeteilt,
etwa das Muzeul Naţional de Istorie a Romaniei,
die historische Fakultăt der Universităt und das
Archăologische Institut. Heute befindet sich ein
Grof3teil der Gegenstănde in den Depots des
Nationalmuseums.
Năhere Informationen zum Ankauf und der
Provenienz der einzelnen Objekte sind nicht
bekannt. Sie dtirften aber auf dem Antikenmarkt
wăhrend seiner Ăgyptenreise angekauft worden
sein. Es handelt sich vorwiegend um Keramik-
objekte, die verrnutlich einem bzw. zwei pră­
dynastischen Grăbem entstammen. Hinzu kommt
ein aus gebranntem Ton bestehender Grabkegel
mit Stempelsiegel.
Neben den keramischen Objekten be-
herbergt die Sammlung des Historischen
Museums in Bukarest auch Mumien. Im Depot
des Museums befinden sich drei Mumien und
Reste einer vierten, die von dem Poeten und
Vianu 1992. 136-137.

263
 Robert Kuhn
Archăologen Cezar Bolliac (1813-1881) 1872
dem Muzeul Naţional de Antichităţi mit weiteren
Objekten seiner Privatsammlung ver-macht
4
wurden • Neben zwei Kindermumien be-findet
sich hierunter auch die Mumie des Bes (Fig. 3,3),
dessen Kartonage heute in der Fakultăt for
Geschichtswissenschaften der Uni-versităt
5 6
Bukarest aufbewahrt wird • Aufgrund stilistischer
Vergleiche datierte Cih6 die Mumie mitsamt
Kartonage vollig zu Recht in die 22.-23. Dyn.
Die restlichen drei Mumien konnen aufgrund
fehlcnder Sarkophage und Sărge nicht mit
Sicherheit datiert werden.
1. PRĂDYNASTISCHE KERAMIK
Inv.-Nr. 121488 - alt: E. 76 (Vg/. Fig. 1,1 und
Fig. 2,4)
Mafie: H.: 12,5 cm; Md.-Dm.: 19,0-19,4 cm; B.-
Dm.: 7,5-8,0 cm; Wandstărke: 0,7-1,1 cm
Zustand: komplett erhalten
Form: leicht konische Schtissel mit direktem
Rand
Bearbeitung aufien: Das Gefâf3 wurde hand-
aufgebaut und die Oberflăche vertikal geglăttet
sowie glănzend poliert. Der obere Rand ist im
Brennvorgang schwarz geschmaucht worden und
glănzt aufgrund der Politur metallen (bis max. 4, l
cm ab Md.). Der Wackelboden ist un-poliert und
weitgehend ungeglăttet belassen worden, weist
aber ein dtinnes, horizontal um den gesamten
Korper laufendes rotbraunes Zier-band auf, das
sich 1 cm liber dem Boden befindet. Die
Obertlăche ist kaum windver-schliffen. Die
Oberflăchenfarbe unterhalb des schwarz
geschmauchten Randes ist weitgehend rotlich-
braun.
Bearbeitung innen: Die Bearbeitungsspuren innen
sind gut sichtbar. Das Gefaf3 ist hand-aufgebaut
und ebenso handgeglăttet, deutliche Spatelspuren
sind nicht sichtbar. Der Rand ist hervorragend
geglăttet, dagegen sind Korper und Boden roh
Vgl. Potra 1944, 243. Ebcnso: loni\ă 2004, 195-215.
4
5
Dic Kartonagc wurde bereits von M. Cih6 1984, 83-87
publizicrt. Das Objckt trăgt dic lnv.-Nr. E.192. Ebcnso:
Cih6 ct al. 1988, 25. Hier wird allerdings eine andere lnv.-
Nr. gcnannt: E.40 UB. Unter dcr Rubrik .. menschliche
Mumien·' werdcn allcrdings die vier im MNIR bclindlichcn
Objckte nicht aufgefiihrt. Vgl. 31-33.
264
belassen. Das komplette Innere des Gefaf3es ist
aufgrund des Brennvorgangs schwarz gehalten.
Magerung: Nilton A; vorwiegend mineralisch
(Kalkausbrtiche von bis zu 0,2 cm) - es sind
keine Hăckselspuren auf der Oberflăche er-
kennbar.
Datierung: Naqada Ic-Naqada Ila (ca. 3700/600
7
v. Chr.), Petrie S.D. 31-34 ; Korpusnr.: B 18g
lnv.-Nr. 121489 - alt: E. 77 (Vgl. Taf 1,1 und
Fig. 2,2)
Mafie: H.: 21,5 cm; Schulter-B.: 13,4 cm; Md.-
Dm.: 14,2-14,5 cm; B.-Dm: 6,7-6,9 cm
Wandstărke: 0,4-0,7 cm
Zustand: nahezu komplett, kleine Ausbrtiche und
-platzer am Rand
Form: leicht konisch nach oben auslaufendes
Hochgefaf3 mit Wackelboden
Bearbeitung auj3en: Das GefâB ist handauf-
gebaut, auf3en gut geglăttet und glănzend poliert.
Vom Rand bis knapp unterhalb der Schulter ist
die Oberflăche geschmaucht und glănzt stark
metallen. Der Wackelboden ist relativ breit und
unpoliert belassen Die Oberflăche ist punktuell
teils stark windverschliffen und zeigt noch durch
das leicht wellenforrnige Profil den Handaufbau.
Die Oberflăchenfarbe ist rotlich-braun 1m
Bodenbereich, hell-gelblich-rot dort, wo keine
Politur erfolgte.
Bearbeitung innen: Das Gefaf3 ist in Wulst-
technik handaufgebaut worden, die einzelnen
Wtilste sind gut zu erkennen und măf3ig bis leicht
tiberstrichen und geglăttet. Teilweise sind noch
horizontal verlaufende Fingerverstrich-spuren und
vertikal angesetzte Spatelansătze er-kennbar. Das
6
Im Folgenden werde ich die Staffeldaten/Sequencc-Dates
(S.D.) und die jeweilige Korpusnummer fiir die einzelnen
Gefâl3c benutzen. Als Standardwerke hierfiir dienen: Petrie
1899, 295-30 I und Petrie 190 I, be-sonders pi. 11-111. Der
Korpus selbst wurde erneut in Petrie 1921 vorgestellt. Eine
Oberarbeitung des Systems erfolgte durch Kaiser und
Hendrickx, die sich auch kritisch mit dem System des
britischen Archăologen auseinandersetzten (s.u.). Vgl.
Kaiser 1957, 69-77 und Hendrickx 1999, 13-81. Eine neue
Oberarbeitung der friihen Chronologie von Naqada und der
Typologie ist bereits von Buchez 2007. Fiir Abydos:
Hartmann 2008, 103-104.
7
Die Zuweisung ist etwas schwierig, da Petrie 1921. pi. li
in seinem Korpus lediglich Formen aufgelistet hat. die
unser Zierband iiberhalb des Bodens nicht auf-weisen. Yon
der Form her finden wir das Objekt aus Bukarest in Petries
Nr. 18g wieder.
 Zu Einigcn Aegyptiaca aus dem Nationalmuseum flir
komplette lnnere ist durch reduzierenden Brand
schwarz.
Magerung: Nilton A; mineralisch als auch
organisch gemagert. Auf der Oberflăche sind teils
durch den Windschliff gezeigt, viele Kalk-partikel
von bis zu O, 1-0,2 cm Grafie erkennbar, zudem
enthălt der Ton wenig bis măfiig Glimmer. An
organischen Magerungspartikeln sind wenige
Hăckselausbrennungen auf der Oberflăche zu
vermerken.
Dalierung: Naqada lb-Naqada llb (ca. 3800-
3500 v. Chr.); Petrie S.D. 30-55; Korpus-Nr.: B
25b
Inv.-Nr. 121490 - alt: E. 78 (Vg/. Fig. 1,1 und
Fig. 2. I)
Mafie: H.: 21,8 cm; Schulter-B.: I 0,2 cm; Md.-
Dm.: I O, 7-1 I, 1 cm; Bd.-Dm.: 5,3 cm;
Wandstărke: 0,5--0,6 cm
Zustand: nahezu komplett, nur kleine Ausbrtiche
im Randbereich
Form: konisches Hochgefafi mit schwach ausge-
zogenem Rand und Wackelboden
Bearbeitung aufien: Das Gefafi wurde handauf-
gebaut aber innen und aufien sehr gut geglăttet.
Die Oberflăche ist zudem sehr gut poliert,
punktuell existieren windverschliffene Stellen.
Der Rand ist schwarz geschmaucht und glănzt
metallen (bis max. 4.9 cm ab Md.). Die
Glăttungs- und Polierspuren verlaufen senkrecht.
Der Wackelboden ist unpoliert und nur leicht ge-
glăttet belassen worden. Vor aliem im Bereich
des Randes befinden sich Spuren von Wind-
schliff. Die Farbe der Oberflăche unterhalb des
schwarz geschmauchten Randes ist rătlich-braun.
Bearbeitung innen: Der Mtindungsbereich ist teils
glănzcnd poliert bis zu einer Hăhe von max. 4,6
cm ab der Mtindung. Der Gefafikărper ist
fingerverstrichen und weist senkrecht ver-
laufende bis zu 3.1 cm lange Spatelansatzspuren
au f.
Magerung: Nilton A; vorwiegend mineralisch
gcmagert, Kalksti.ickchen sind an der Oberflăche
bis zu einer Grofie von 0,2 cm erkennbar, relativ
hoher Anteil an Glimmer; wenige Hăckselaus­
brennungen auf cler Oberflăche bis zu 1,2 cm
Lănge.
265
Rumănische Geschichtc. Bukarcst (Rumănien)
Datierung: Naqada lb-Naqada Ila (ca. 3800-
3600 v. Chr.); Petrie S.D. 33-45; Korpus-Nr.: B
27d
Inv.-Nr. 121491 - alt: E. 80 (Vg/. Fig. I.I und
Fig. 3,1)
Mafie: H.: 27,0 cm; B.-Dm.: 5,8--6,2 cm; Md.-
Dm.: 14,5-14,8 cm; Wandstărke: 0,7--0,9 cm
Zustand: nahezu komplettes Gefafi, leichte Aus-
brtiche am Rand
Form: schwach doppelkonisches Gefafi, die
Mtindung ist leicht nach aufien ausgezogen, der
Bauch schwingt leicht aus; Wackelboden
Bearbeitung aufien: Das Gefafi wurde in Wulst-
technik handaufgebaut, die auch noch an der
ăufieren Oberflăche gut sichtbar ist. Die Ober-
flăche ist senkrecht geglăttet und hochglănzend
poliert worden. Der Rand ist durch den Brenn-
vorgang geschmaucht und schimmert metallen-
schwarz. Wăhrend der obere Rand bis max.
5,3cm ab Md. schwarz geschmaucht ist, folgt eine
hellbraune Zone bis ca. 8,6 cm ab Md. Erst ab 8,6
cm ab Md. hat das Gefafi eine nahezu
gleichmăfiige rot-braune Fărbung. Das Be-
sondere an diesem Objekt ist, dass auch der
Boden geglăttet, wenngleich nicht poliert worden
ist.
Bearbeitung innen: Das lnnere des Gefafies ist gut
bis sehr gut geglăttet, der Boden finger-
verstrichen und erst der obere Rand ca. ab der
Schulter (9,2 cm ab Md.) weniger sorgfaltig ge-
glăttet. Hier sind nun auch deutliche Finger-
verstrichspuren (schrăg-horizontal verlaufend),
Fingerabdrticke und Spatelansatzspuren (senk-
recht verlaufend) sichtbar. Nur der unmittelbare
Mtindungsbereich (bis max. 1,7 cm ab Md.) ist
geschmaucht und geschwărzt, ansonsten ist die
Farbe im Innern des Gefafies eher grau-braun.
Magerung: Nilton A; vorwiegend mineralisch
gemagert; măfiig Kalk, măfiig-viel Glimmer,
wenige Hăckselausbrennungen und -spuren sind
auf der Oberflăche erkennbar.
Datierung: Naqada lb-Naqada llb (ca. 3800-
3500 v. Chr.); Petrie S.D.: 36--50; Korpus-Nr.: B
25h/25n
lnv.-Nr. 121493 - alt: - (Vgl. Fig. 1,2 und Fig.
3,2)
 Robert Kuhn
Mafie: 1--1.: 23,8 cm; B.-Dm.: 4,3-4,5 cm; Md.-
Dm.: 9,2-9,4 cm; Wandstărke: 0,7-0,9 cm
Zustand: zerscherbtes Gefiil3, das geklebt und er-
gănzt wurde (7 Scherben), ein Originalprofil ist
noch erhalten; der obere Rand ist leicht abge-
rieben.
Form: Kleine Flasche mit leicht ausgezogener
Randlippe und leicht konkav einziehendem Rand;
die Schulter zieht bei ca. 2/3 des Gefal3es aus;
schmaler Wackelboden
Bearbeitung aufJen: Die Flasche ist handaufge-
baut, die Oberflăche aber gut geglăttet und ver-
strichen, so dass kaum noch Aufbauspuren er-
kennbar sind. Die Glăttungs- und Politurspuren
verlaufen senkrecht. Stellenweise - teils auf einer
ganzen Seite - ist die Oberflăche nahezu komplett
windverschliffen. Der Hals ist hori-zontal
strichpoliert, wobei der restliche Kărper vertikal
strichpoliert wurde. Der Halsumbruch wurde
vermutlich mit einem Formholz oder Spachtel
hcrausgearbeitet. Măglicherweise wurde das
Gefal3 auf emer langsam drehenden
Tăpfcrscheibe nachgedreht. Die Fărbung des
Gefal3es ist rătlich-braun.
Bearbeitung innen: Die Wulstansătze sprechen
fi.ir einen Handautbau in Wulsttechnik, die teils
mit Fingerverstrichspuren geglăttet wurden. Die
Fingerverstrichspuren verlaufen horizontal, die
Spatelansatzspuren eher senkrecht mit hori-
zontalen Verstrichspuren. Wăhrend der innere
Kărper teils sehr gut geglăttet wurde, weisen
Hals- und MUndungsbereich auch innen Glătt­
spuren bis max. 2,7 cm ab Md. auf.
Magerung: Nilton; vorwiegend mineralisch mit
viei - sehr viei Kalk und wenig bis măl3ig
Glimmer gemagert; wenige kleine Tonsteine, or-
ganische Magerungsbestandteile sind kaum zu
konstatieren.
Datierzmg: Naqada lla-Naqada llla (ca. 3600-
3300 v. Chr.); S.D. 42-70; Korpus-Nr.: P 40e
Inv.-Nr. 121495 I alt: E. 85 (Vgl. Fig 1,1 und
Fig. 2,3)
Mafie: 1-1.: 23,0 cm; Schulter-Dm.: 11,4 cm; Bd.-
Om: 4,0 cm; Md.-Dm.: 9,5-9,7 cm; Wandstărke:
0,5-0, 7 cm
Zustand: zerscherbt ( 17 Fragmente), geklebt und
ergănzt, ein Originalprofil ist erhalten
266
Form: Hochgefâl3 mit schwach ausbiegendem
Rand und rundlich-ovaler Md. in der Aufsicht;
die Schulter schwingt leicht aus; Wackelboden
Bearbeitung aufJen: Das Gefâl3 wurde hand-
aufgebaut und geglăttet, sowie hochglănzend
poliert. Der Rand ist schwarz geschmaucht und
metallen-schwarz glănzend (bis max. 4,3 cm ab
Md.), wobei die restliche Oberflăchenfarbe
rătlich-braun, teils auch sehr hell ist. Der
Wackelboden ist relativ schmal und nicht nach-
bearbeitet.
Bearbeitung innen: Der Handaufbau in Wulst-
technik, sowie die erfolgte Glăttung sind gut
sichtbar. Der gesamte innere Kărper weist leicht
schrăg nach oben rechts ftihrende teils bis zu 2cm
lange Spatelansatzspuren auf. Im Schulter-bereich
sind zudem noch leicht Fingertupfen er-kennbar.
Einzig der MUndungsbereich wurde gut geglăttet
und poliert (bis max. 1,3 cm ab Md.).
Magerung: Nilton A; organisch als auch
mineralisch, wenige ausgebrannte Hăcksel-spuren
und Kalkausbrennungen auf der Ober-flăche
erkennbar
Datierung: Naqada Ic-Naqada Ilb (ca. 3600-
3500 v. Chr.); S.D. 32-43; Petrie B 35a
INTERPRETATION UND EINIGE BEMER-KUNGEN
ZUR SERIATION DER NAQADA-WARE DURCH
PETRIE
Die oben besprochenen Gefâl3e sind alle-
samt der Stufe Naqada I (ca. 3900-3600 v. Chr.)
im Obergang zur Stufe Naqada II (ca. 3600--3300
v. Chr.) zuzuordnen. Auch wenn der Fund-
kontext und die Provenienz der Objekte nicht be-
kannt sind, ist dennoch wahrscheinlich, dass es
sich bei allen Gefiil3en um Grabkeramik handelt. 8
Sie wurden von Sutzu zu einem Zeit-punkt
aufgekauft, als die ăgyptische Prăhistorie noch
gănzlich unerforscht war.
Bereits in der frUhen Stufe von Naqada, am
Obergang vom Neolithikum zum Chalko-
lithikum, hat sich eine Kultur im Niltal heraus-
gebildet, die Uber ein spezialisiertes Tăpferhand-
8
Dic Hauptanzahl der Kcramik stamml aus Grăbern. aber
selbsl fiir die Decorated-Warc konnten einige Ob-jckte auch
im Siedlungskonlcxl nachgewiesen wcrden. Dic sonst
praktizierte cindeutige Trennung von Grab- und
Sicdlungskcramik lassl sich daher nicht mchr auf-
rechterhalten. Vgl. Friedman 1994, 84-86.
 Zu Einigen Aegyptiaca aus dcm Nationalmuseum flir
werk verftigte. Charakteristisch ist, dass die All-
tagsgefaf3e, die wir aus den Siedlungen kennen,
zumeist grob geschlemmte, schlecht gebrannte
Keramik ist. Die evaluierte Ware, die meist mit
einer Schmauchung des oberen Randes verziert
ist, stammt hingegen aus Grăbem und diente als
besondere Beigabe ftir den Toten. Im Durch-
schnitt wurden dem Verstorbenen nur wenige
Gefaf3e ins Grab mitgegeben, es existieren freilich
aber auch Ausnahmen mit bis zu 80
9
Gefa13beigaben • Ober einen besonderen Gefa13-
inhalt ist uns bisher nichts bekannt und auch die
hier besprochenen Exemplare weisen keinerlei
Hinweise ihre Nutzung betreffend auf. Moglich
ist, dass sie als leere Gefaf3e, im Sinne einer pars-
pro-toto-Beigabe, ins Grab kamen. Eine weitere
Moglichkeit zur Nutzung dieser Gefaf3e konnte
im Zusammenhang mit einem Nahrungs-ritual am
Grab wăhrend der Bestattung sein. So konnte
Hendrickx in der Nekropole von El-Kab auch
eine grof3e Anzahl von Gefaf3en in der Năhe der
10
einzelnen Grabgruben nachweisen. Des
Weiteren ist zu annotieren, dass viele der bisher
gefundenen Objekte durchaus Gebrauchs-spuren
aufweisen. Dies ist wohl sicher mit
Ritualmalzeiten u.ă. am Grab zu erklăren (s.u.).
Die hier besprochenen Gefaf3e sind nahezu
allesamt der von Petrie so genannten 8-Ware, der
Black-topped-Ware, zuzuordnen. ln Ăgypten
kommen sie in der Badari-Kultur auf und laufen
bis zum Ende der Naqada li-Zeit. Nur wenige
Exemplare sind auch aus der ji.ingeren Stufe von
li ..
Naqada III bekannt. In Agypten falit das
Verschwinden dieser Ware mit dem Auf-kommen
der Wellenhenkelgefa13e, der von Petrie so
genannten W-Ware zusammen. Letztere
Gefal3typen wurden vorwiegend aus Mergelton
gefertigt, so dass sie bis auf I 000°C in den
Topferofen gebrannt werden konnten 12 . Es
besteht somit moglicherweise ein Zusammen-
hang mit den neuen Brenntechniken. Im Sudan
hingegen wird die 8-Ware noch bis zum Ende der
Kerma-Kultur (ca. 1500 v. Chr.) verwendet. ln
abgewandelten Formen ist die Black-Topped
9
V gl. Hoffman 1980. I 16.
10
Vgl. Hcndrickx 2002. 47-54.
11
Vgl. hicrzu auch Finkenstaedl 1976, pp. 5-8: sowie:
1lcndrickx el al. 2000. 171.
12
Ygl. Hcndrickx el a/ii 2000. p. 184.
267
Rumănischc Gcschichte, Bukaresl (Rumanien)
Ware aber auch in geringer Anzahl noch in
Ăgypten bis in die Zeit des Alten Reiches be-
kannt13.
Die Black-Topped Gefaf3e sind zumeist aus
Nilton gefertigt und wurden noch vor dem Brand
mit Kieselsteinen o.ă. geglăttet und poliert. Durch
diesen Arbeitsschritt erreichte man die
Verdichtung des Tons, so dass eme
hochglănzende Oberflăche entstand. Die Gefaf3e
wurden im offenen Feldbrand bei relativ
niedrigen Temperaturen von 600-800°C ge-
brannt14, wobei die Keramik mit der Offnung
nach unten auf das Brennmaterial gestellt wurde.
Die dabei reduzierte Sauerstoffzufuhr erklărt die
charakteristische schwarze Fărbung des Randes
und des lnneren. Wie die experimentelle
Archăologie zeigen konnte, handelt es sich um
einen einzigen, und nicht wie noch Lucas glaubte,
einen zweiphasigen Herstellungs-prozess 15 .
Abgesehen vom ăsthetischen Gesichts-
punkt kann der Farbunterschied sicherlich aber
auch symbolisch verstanden werden. So haben die
beiden Farben rotund schwarz im alten Ăgypten
eine jeweils spezifische Konnotation. Rot wird
generell mit Chaos, Wi.iste und Tod in
Zusammenhang gebracht, wăhrend die schwarze
Farbe ftir Fruchtbarkeit und Auferstehung, spăter
auch ftir die Unterwelt stehen kann 16 . So vereint
die Black-Topped-Ware moglicherweise den
Kontrast zwischen Leben und Tod und kann
somit als Ritualkeramik par excellence ver-
standen werden. Aus dem Kontext der ersten drei
Dynastien konnte Sowada zudem einige Gefaf3e
aus verschiedenen Tempeldepots aus Abydos,
Hierakonpolis, Teii lbrahim Awad und
Elephantine zusammenstellen. Diese Gefaf3e
entsprechen nicht mehr den aus der pră­
dynastischen Zeit bekannten Forrnen, sondern
sind in Fonn von bs-Vasen hergestellt. Interessant
ist zudem, dass auf einigen Stelen der 4. Dyn. aus
Giza in den Opferszenen eben diese Black-
Topped-Ware erscheint im Zusammen-hang mit
13
Ygl. Sowada 1990, 85-102.
14
Zum Problem der Hcrstellung von B-Ware: Sowada
1990, 85-102; Ebenso: Hendrickx et al. 2000, 171-187.
Ygl. auch: Baba, Saito 2004, 575-589.
15
Ygl. Lucas 1932, 96; bes. auch: Baba, Saito 2004, 577.
16
Zum Ygl.: Brunner-Traut 1977, 122-127; ebenso:
Wilkinson 1994: Sowada 1990, I 02 und Staehelin 2000.
 Robert Kuhn
Trankritualen 17 • Es ist daher zu tiberlegen, ob
nicht auch die GefâBe aus der Zeit von Naqada I-
II ftir solche Rituale ader Libationsopfer im
Rahmen des Funerărkults genutzt wurden und
sich diese Tradition bis ins Alte Reich tiberliefert
hat.
Die Flasche (Inv.-Nr. 121493) gehărt einer
feiner gebrannten und bearbeiteten Ware an, der
von Petrie so bezeichneten P-Ware, der Red-
polished-Ware. Auch hier wurde der Ton vor dem
Brand mit einem Stein fein geglăttet und auf
Hochglanz poliert. Der Brennvorgang erfolgte
wohl in einem besseren Ofen - măglicherweise
nicht mehr im offenen Feld-brand, sodass es nicht
zu der charakteristischen Schmauchung des
Randes wie bei den zuvor besprochenen GefâBen
kam. Zudem gehărt dieser Keramiktyp der
JUngeren Phase der Naqada-Kultur, dem
Obergang von Stufe Naqada II zu Naqada III an.
Wie bereits betont, stammen alle GefaBe
hăchstwahrscheinlich vom Antikenmarkt, was
eine genaue Verortung nicht ennăglicht. Wenn-
gleich die Flasche einem etwas jiinger
datierenden Keramiktyp angehărt, ist dennoch
măglich, dass wir eine Auswahl einiger Grab-
gefâBe vorliegen haben, die zu einem einzigen
Grab gehărt. Die Black-Topped-Ware ist nămlich,
wie bereits Petrie zeigen konnte, durch-aus noch
bis in die Zeit von Naqada II in Benutzung
gewesen. Stimmt die Vennutung, wăren alle hier
vorgestellten GefâBe einem Grabkontext
zuzuweisen, der in die Zeit um Naqada Ila (ca.
3600 v. Chr.) und nicht viei spăter datieren
wtirde. Ebenso ist es aber măglich, dass Sutzu die
GefâBe einzeln erwarb.
Der englische Archăologe Sir William M.
Flinders Petrie ( 1853-1942) stellte anhand seiner
Beobachtungen auf verschiedenen ober-
ăgyptischen Grăberfeldern als einer der Ersten
eine Typologie der Grabkeramik auf, die er in
Klassen/Waren einteilte. Als wichtigstes Grăber­
feld gilt hierbei die 1892 gegrabene Nekropole
18
von Naqada , die zugleich eponym ftir die ober-
ăgyptische, chalkolithische Kultur wurde. Der
17
So dic Stele der Wp-m-nji·.r - heute Berkley Museum
6.19825. fi ier sind die in Form der lkonographie von (111k.r
- Bier dargestellt. V gl. Sowada 1990, 100-1 OI.
18
Ygl. Petrie 1932, 156.
268
27km nărdlich von Luxor situierte Fundplatz
enthălt neben mehreren Nekropolen ver-
schiedener Zeitstufen auch eine Stadt aus der
prădynastischen Epoche Ăgyptens, sowie einen
Tempel des Neuen Reiches. Des Weiteren spielte
die Grabung der Nekropolen von Diospolis parva
eine entscheidende Rolle bei der Entwicklung
seiner Seriation, den so genannten Sequence-
Dates (S.D.) 19 •
Bei dieser Datierungsmethode handelt es
sich um eine der relativen Chronologie. 20 Neben
einer graben zeitlichen Einteilung ging es Petrie
aber auch um die Ermittlung der Laufzeiten ftir
die einzelnen Objekttypen.
Neben der Datierung und Erstellung einer
Keramiktypologie spielte ein weiterer Aspekt in
der Arbeit Petries eine entscheidende Rolle. Die
in Naqada gefundenen Objekte und Grăber
wiesen keinerlei Gemeinsamkeiten mit dem
bisher aus Ăgypten bekannten Material auf, so
dass Petrie in seiner Erstpublikation an eine
Invasorengruppe, die New Race dachte, die am
Ende der 6. Dynastie nach Ăgypten gekommen
sei. Hatte man in den bis dato bekannten
Nekropolen vorwiegend mit Hieroglyphen
beschriebenes Material und m den Fels
geschlagene Grăber vorgefunden, tag nun ein
Grăberfeld von vielen hunderten in den Sand
gegrabenen Gruben vor, die Skelette in Hocker-
lage bargen. Diese Grăber wiesen in Fonn und
Inventar so viele Gemeinsamkeiten auf, dass
Petrie an eine eigene Kulturgruppe dachte21 •
Aufgrund der fehlenden Oberschneidungen, die
einen Vergleich mit anderen Grăberfeldern hătten
ennăglichen kănnen, vermutete er, dass es keinen
Kontakt der hiesigen Bevălkerung mit den
Ăgyptern gegeben habe. Zudem wurden
anthropologische Messungen an den Schădeln
19
Erstmals wurden sie von Petrie 1899 vorgelegt und spaler
in der Publikation Uber Diospolis parva erweitert. Ygl.
Petric 1899, 295-301; Petric 190 I. bes. pi. II. Auch von
mathematisch-statistischer Scite wurde das Problem bcreits
hinterfragt: V gl. Kendall 1963, 657-680; eben so: Kendall
1970. 125-135.
20
Vgl. Petrie 1899, 295.
21
Pctrie, Quibell 1896, 59. Sie bezeichnen die Ein-
wanderer als Zugehărige eines Yolkes.
 Zu Einigen Aegyptiaca aus dem Nationalmuseum flir Rumanische Gcschichte, Bukarest (Rumanien)
durchgefiihrt2 2 und liber die Vergleiche mit
algerischen Populationen der Schluss gezogen,
dass die hier bestattete Bevălkerungsgruppe aus
den Oasen gekommen sein musste 23 . Darauf
haben sie die ăgyptische Bevălkerung der
thebanischen Ebene vernichtet und sich
schliel3lich in diesem Raum angesiedelt. Sie
knlipften sodann Fernhandelsverbindungen bis
nach Palăstina und Syrien, wo sich ein ăhnliches
Fundgut im archăologischen Befund abzeichnet.
Aufgrund stratigrafischer Beobachtungen und
Vergleiche mit den bereits bekannten Nekropolen
des Neuen- und Mittleren Reiches,
schlussfolgerten die Ausgrăber Petrie und
Quibell, dass die lnvasion der New Race im
.. . ?4
Ub~rgang der 6.-11. Dynastie- (ca. 2170-2020
v. Chr.) erfolgt sein mlisste - eine Zeit, die auf-
grund der inschriftlichen Belege mit chaotischen
Zustănden in Verbindung gebracht wurde. Erst
der Widersacher Petries, Jacques de Morgan, der
ein Jahr spăter in Naqada eine grol3e Mastaba der
1. Dynastie ausgrub und auch hieroglyphische
lnschriften fand, ordnete das Grăberfeld richtig in
die ăgyptische Prăhistorie ein .
25
Wenngleich die kulturhistorischen Theo-
rien Petries keinen Bestand haben, ist seine
Keramiktypologie bis heute Grundlage jeglicher
Beschăftigung mit keramischem Material aus der
formativen Phase Ăgyptens und soli im
Folgenden nochmals kurz skizziert und mit der
nătigen Kritik versehen werden. Sein System lăsst
sich auf drei Arbeitsschritte zurlickfiihren: I) Das
Erstellen des Korpus, fiir den die Objekte nach
Materialgattung getrennt in neun Klassen, je mit
einem Grol3buchstaben benannt, eingeteilt wurden
(vgl. auch Tabelle 1). Die Unter-kategorien
erhielten eine Zahl: z.B. B 16. lns-gesamt kam
Petrie damit auf insgesamt 700 Einzeltypen bzw.
26
-formen .
22
J\nthropologisch wurdcn von 3000 Bestattungen allein 30 I
Schădcl im Univcrsity Collcgc bcarbcitet: Vgl. fawcctt Lee
1901. 408-467.
:.i Pctric. Quibcll 1896. 63--64. Oiesc Thcorie wurdc auch
von Dcrry 1956 aufgenommcn und versucht mit
Schădclma13en erncul zu untermaucrn. Vgl. Derry 1956. 83.
Dic Thcoric findct sich ebenso noch bei Emcry 1964. 34-
35. Erst dic neucrc Forscherung ist von diescr lnvasoren-
Thcoric abgckommcn.
21
· Pctric. Quibell 1896. 61.
2 27
' De Morgan 1897. 15 .
.... 6 ........
- Vgl. llcndnckx 2006. 61.
269
ln einem zweiten Schritt konnte mithilfe
des Corpus nun im Feld praktisch gearbeitet
werden. D.h. Petrie liel3 nicht von jedem neu ge-
fundenen Objekt eine Zeichnung anfertigen,
sondern beschrănkte sich darauf, nur noch die
Korpus-Nummer des jeweiligen Stiickes zu ver-
7
merken. Dies sparte freilich erheblich Zeit2 , sagt
aber auch Einiges liber die Qualităt seiner
spăteren Publikationen aus. Diese Nummern
wurden auf einer so genannten Grabkarte, einer
Karteikarte, bestehend aus neun Spalten, auf-
geschrieben, sodass man einen klaren Oberblick
liber die Typen und Typenvergesellschaftungen in
den Grăbern erhielt. Um die einzelnen Be-
stattungen datieren zu kănnen, musste Petrie die
einzelnen Grabkarten sortieren. Dabei fanden drei
Nekropolen Berticksichtigung: Naqada, Ballas
28
und Diospo Iis parva • Betrachtet wurden
allerdings nur die Grăber, die wenigstens fiinf
oder mehr verschiedene KeramikgefaBe auf-
wiesen. Schlussendlich kam er also auf eine
Summe von 900 Grabkarten, die geordnet werden
mussten. Zu beachten ist, dass in seinem System
letztlich wemger als em Viertel aller
ausgegrabenen Bestattungen Berlicksichtigung
fanden.
ln einem dritten und letzten Schritt wurden
nun die chronologischen Betrachtungen und
Merkmale gegeneinander abgewogen. Dabei
sttitzte Petrie sich auf die stratigrafischen
Beobachtungen, die Entwicklung der einzelnen
Klassenformen (besonders anhand der Wellen-
henkelgefal3e [Wavy-hand led-Ware ]), <las Er-
stellen von Gruppen aufgrund von Ăhnlich­
keiten, stilistische Merkmale und die jeweilige
Laufzeit jedes einzelnen Typs.
Wichtig fiir die Gesamtdatierung und das
Sortieren der Karten waren die Wellenhenkel-
gefaBe. Petrie versuchte mithilfe von typo-
logischen Betrachtungsweisen eine Entwicklung
dieses KeramikgefaBtypus aufzustellen. Dabei
ging er davon aus, dass die Stiicke mit den
plastisch geformten Seitenhenkeln die ălteren und
die mit den aufgemalten Ornamentmustern, die
typologisch jlingeren Objekte seien. Letzteres
nennen wir heute typologisches Rudiment. Auch
Pctric 1932. 157.
28
I lendrickx 2006. 61.
 Robert Kuhn
wenn diese Betrachtungen durchaus kritisch als
Evolutionismus ausgelegt werden konnen und
Petrie keinerlei Hinweise darauf hatte, dass es
sich wirklich so verhielt - denn es hătte ja ebenso
anders herum sein konnen - behielt er mehr oder
weniger Recht. Die Grabung von de Morgan
zeigte, dass Gefal3e mit aufgemaltem
Wellenhenkel zusammen mit Schriftdokumenten
auftraten, also typologisch wirklich den jtingeren
Typ darstellen.
Im Folgenden untersuchte Petrie die Grăber
der anderen Keramikwaren, die zu-sammen mit
29
W-Ware auftraten • Er bemerkte, dass vor aliem
die C-Ware (White-Cross-Lined) nur mit frtihen
W-Gefaf3en zusammen vor-kamen, also die C-
Ware einem ălteren Typus zu-gehorig war. Das
Zusammenvorkommen von C-Ware und anderen
Waren lieferte weitere relativ-chronologische
Ansătze. So wurde schliel3lich mit allen Waren
verfahren. Dabei spielen !aut Petrie, der das
weitere Vorgehen selbst nicht năher kommentiert,
statistische Erwăgungen eine Rolle . Dies fiihrte
30
auch zu mehrmaliger Umstellung der
verschiedenen Typen, w1e er eindrticklich
31
darlegt •
Alle 900 Karten konnte Petrie schliel3lich in
50 Gruppen mit je 18 Grăbem unterteilen, die
dann nach ihren Fonnen vom jtingsten zum
ăltesten geordnet wurden. Sie bilden die so ge-
nannten S.D. - Sequenzdaten oder „Staffel-
daten". Die 50 Grăbergruppen unterteilte er dabei
nochmals in sieben stages (Stadien), da es
zwischen den einzelnen Staffeldaten auch Ober-
schneidungen gab, also ein Gefal3typus mehreren
Staffeldaten zugeordnet werden konnte:
a. 30
b. 31-34
c. 35-42
d. 43-50
e. 51-62
f. 63-71
g. 72-80
Diese Stadien wurden wiederum drei Zeit-
phasen untergeordnet. Dabei wurden die S.D. von
30-80 vergeben. Insofern zeigte Petrie sich
29
V gl. Petrie 190 I. 6.
10
Petric 190 I, 8.
11
Petrie 190 I. 8.
270
ăuf3erst vorausschauend, indem er die S.D. 1-29
fiir noch ăltere Kulturkomplexe und die Daten
81-100 fiir spătere freil iel332 .
Mit der Festsetzung der Datenbasis fiir die
Keramik konnte Petrie die anderen Objekt-
klassen wie Kupfergerăte, Schminkpaletten,
Steingefal3e u.a. in die S.D. einordnen. Dabei
listete er die Gefal3klassen und -formen, sowie ihr
Vorkommen mit den jeweiligen Objekten auf,
und gliederte sie so în sein System ein. Die
Staffeldaten wurden zudem in drei Zeitstufen
unterteilt, die Petrie allesamt nach den Fundorten
Amratian (el-Amrah), Gerzean (el-Gerza) und
Semainean (Semaina) benannte.
Die S.D., dass war Petrie allerdings auch
bewusst, hatten freilich keinen genauen
Aussagewert Ober die Laufzeit einer jeweiligen
Epoche. Naturwissenschaftliche Datierungs-
methoden existierten noch nicht und so setzte
Petrie vorerst eine Laufzeit von 1.000-2.000
33
Jahren fiir den gesamten S.D.-Komplex fest.
Spăter revidierte er die Aussage und unterteilte
34
die Zeiten wie folgt :
a) S.D. 48-40: 2-3 Generationen
b) S.D. 40-44: 4-5 Generationen
c) S.D. 74-78: 60 Jahre
Erst 1931 ftihrte Alexander Scharff, em
Kritiker Petries, die heute so gelăufige Ter-
minologie von Negade I-II ein, die dann 1957
von Werner Kaiser auf die Naqada I-III-Zeit
erweitert wurde und der damit eine Oberar-
beitung des Petrie-Systems vomahm.
Der Versuch, die S.D. auch in absolute
Daten zu tiberfiihren, scheiterte bei Petrie. Denn
hier ging er nicht von statistischen Daten und
klaren Ideen aus, sondem liel3 sich von seiner
Phantasie treiben. So versuchte er mit alten
Annalen und tiberlieferten Listen den Beginn fiir
die I. Dyn. auf 5500 v. Chr., den Anfang seiner
Naqada-Grăber gar mit 8000 v. Chr. festzulegen.
Dieser Chronologie ist aber bereits zu seinen
Lebzeiten heftigst widersprochen worden. 35
32
Vgl. Petrie 1899, 299.
13
Petrie 190 I, 8.
34
Nach Petrie 190 I, 29 und 45.
15
Vgl. Peet 1922. 6 sq.
 Zu Einigen Acgyptiaca aus dem Nationalmuseum fiir Rumănische Gcschichte. Bukarest (Rumanien)

Die 14 C-Methode wurde erstmals von Libby
1955 in Saqqara angewendet. Spăter untersuchte
36
er mit seiner Methode auch Haut- und
Haarmaterial, das in der Nekropole von Naqada
14
geborgen wurde und publizierte erste C-Daten
for Ăgypten, darunter auch einige Grăber aus
Naqada. Anhand des Haut- und Haarmaterials,
was sich recht gut erhalten hatte, kam er
schliel3lich auf die begehrten absoluten Daten,
37
auch wenn diese noch unkalibriert waren •
Wenngleich die Seriation einen be-
deutenden Fortschritt for die relative Chrono-
logie des frtihen Ăgypten darstellt, erfuhr sie be-
38
reits zu Petries Zeiten Kritik . Und selbst Petrie
musste einsehen, dass sein System nur bedingt
funktionierte. So bereitete z.B. die Einordnung
der etwas ălter datierenden Badari-Kultur mit
S.D. 21-37 einige Schwierigkeiten. Denn diese
Grăber waren ausgesprochen fundarm und wiesen
kaum mehr als 1-2 Gefal3e als Beigaben auf. Ftir
eine ordentliche Seriation benătigte man aber
Grăber mit mindestens fonf verschiedenen
Gefal3typen. Doch dies traf nicht nur auf die
39
Badari-Kultur zu , auch das Amratian war nur
schwer mit den von Petrie kalkulierten S.D. zu
erfassen. Zudem kritisierte Scharff die sche-
40
matische Arbeitsweise , da von einem Typ
jeweils nur eine Zeichnung existierte, und bei den
anderen Publikationen nur noch die Typen-
bezeichnung genannt wird, und sich so nur
schwer Keramikvergleiche machen lie13en. Dies
hatte zur Konsequenz, dass auf Feinheiten, die
măglicherweise aufgrund von Regionalismen
bestanden haben kănnten, nicht beachtet
41
wurden • Hauptkritikpunkt war aber vor aliem
die Datierung der W-Ware, die nămlich laut
Scharff nicht bereits in S.D. 35, sondem viei
spăter in S.D. 43 auftaucht.
Zusammenfassend lăsst sich feststellen,
dass die von Petrie aufgestellte Typologie nicht
auf jedes frtihzeitliche Material anwendbar ist,
was vor aliem auf die Grăber mit weniger als fonf
verschiedenen Keramiktypen zutrifft und auch die
Einordnung der Badari-Kultur ein-schliel3t.
Zudem muss festgehalten werden, dass die
Typologie sich auf allein 900 Grăber von 4.000
sttitzt, alsa nur einen kleinen Teii der ge-samten
Befunde widerspiegelt. Ein weiteres Problem ist
die Abgrenzung der Typologie von der
42
Chronologie • Insgesamt handelt es sich alsa um
ein sehr evolutionistisches System, was am besten
bei der von Petrie aufgestellten Ent-wicklung der
Wellenhenkelgefal3e zum Aus-druck kommt.
Zu beachten sind zudem, wie bereits von
Scharff văllig zu Recht herausgestellt, die
regionalen Unterschiede, die sich auch in der
Herstellung der einzelnen Keramiktypen und -
formen aufzeigt. Petrie hatte vorwiegend ober-
ăgyptisches Material bearbeitet, das, wie sich ge-
zeigt hat, durchaus einige Unterschiede zum
unterăgyptischen Fundspektrum aufweist.
Dennoch soli bei aller Kritik nicht
vergessen werden, dass es sich um den ersten
relativchronologischen Datierungsansatz han-delt,
der sich um die Keramik bemtiht und der bis
heute im Grol3en und Ganzen Verwendung findet
und mit der nătigen kritischen Betrachtung und
Abănderung aufgrund neuer Grabungsergebnisse
weiterhin grol3e Bedeutung hat (vg/. auch Tabelle
2).

16
Ygl. Libby 1955. Eine gute Zusammenfassung bietei
Rachel 1977. 110.
17
Ygl. l-lcndrickx 1999. 13-81.
38
Kritikcr waren u.a. Scharff 1926; Peet 1922 und Legge
1913. 101-113.
39
Man muss allerdings zugeben, dass es bis heute nicht
gelungen ist. trotz groBer Bemiihungen. die Badari-Kultur
besser zu gliedern. Zum ncuesten Yersuch vgl. Math 2007,
205-219.
~ 0 Scharff 1926. 16.
~ 1 Scharff 1926. 73. 42
Hendrickx 2006, 63.

271
 Robert Kuhn

Abk. Klasse S.D. laut Petrie43 Untersucht nach Zusammenhan~ To nart

B Black-Topped 34-35 Brenntechnologie Nilton
p Red-Polished 39 Bearbeitungsspuren Nilton
F Fancy 31-70 Form meist red- mei st
polished Nilton
c White-Cross- Dekoration Red-polished Nilton
Lined
N lncised Black 46-47 Dekoration Nilton
D Decorated 46-47 Dekoration meist Late Merge Iton
w Wavy-Handled Morph. Details Merge Iton
R Rough Ware 43 Tonart/Bearbeitungsspur Nilton
en
L Late 68-69 Tonart/Chronologie einige Rough meist
Merge Iton
Tabelle I: Die einzelnen Warenklassen nach Petrie 1920, Corpus.

Petrie44 , S.D. Scharfr4 7, • Kantor48 , Kaiser 50 Hendrickx 51 Hassan 52

Brunton 45 , Baumgartel 49
46
Vandier
Semainean 61-75 Protodynastic Naqada IIIa-d Naqada Terminal
[65-76] 53 llIA-D Predynastic
Gerzean 38-60 Naqada li Naqada lla-d Naqada IIC-D Late
Predynastic
Amratian 30-37 Naqada I Naqada la-c Naqada 1-118 Middle
Predynastic
Badarian 21-29 Badarian Badari Badari Early
Predynastic
Tabelle 2: Zusammenstellung der Terminologie der einzelnen Bearbeiter.

43
So bei Petric 190 I. 12: vgl. auch Petrie 1921.
44
Pctric 1920. 46-50.
1
' Ygl. Brunton 1937: ebenso: Brunton 1948.
46
Ygl. Yandier 1953.
47
Ygl. Scharff 1931. 16-30.
48
Kantor 1944. 110-136.
49
Vgl. Baumgartcl 1970.
50
Vgl. Kaiser 1957.
51
I lcndrickx 1999; llcndrickx 2006. 55-93.
51
Ygl. Hassan 1980. 203-207. Ebcnso: Hassan 1984. 681-683.
Spăter abgeăndcn: cf. Friedman I 994. 42.
53

272
 Zu Einigen Aegyptiaca aus dem Nationalmuseum fiir
2. TONERNER GRABKONUS
Inv.-Nr. 121494 (Fig. 1, 3-4)
Bei diesem Objekt handelt es sich um einen
22,5 cm langen und 7,5-7,9 cm breiten Konus aus
Nilton mit Stempelsiegelabdruck. Der Korper ist
lănglich nach unten spitz zulaufend gestaltet und
handgefertigt, sodass er mehrere Fingerabdrticke
aufweist. Es handelt sich um im erhabenen Relief
herausgedrtickte Hieroglyphen, die m vier
vertikalen Kolumnen angeordnet sind:
Zu lesen ist also:
[/] WsJR OSIRIS,
[2] (r)-pr.1 /:lit.)J Graf. Biirgermeister und
btm.w-bjtj Siegelbewahrer des Ki:inigs,
[3] hm-nfr lpj n 111111 Hohepriester des Amun,
M11-bpr-W Men-Cheper-Ra-
[4] snb mir-brw snb - gerechtfertigt an
Stimme.
Das Stempelsiegel selbst ist lănglich oval
und wurde mit Hilfe einer negativ einge-
schnittenen Vorlage in dem noch feuchten Ton-
konus gedrtickt, der dann bei relativ geringer
Temperatur gebrannt worden ist. Der Ton ist
mineralisch und organisch gemagert und enthălt
einen recht hohen Antei! an Glimmer. Die Ober-
flăche ist punktuell mit einer dtinnen Salzschicht
Uberzogen, ansonsten in tadellosem Zustand.
Auf dem Ob~ekt befi~det sich der Name
des Verstorbenen, =fiH- J Mn-!,zpr-W-snb, ein
basilophor gebildeter Privatname, der mit
„Thutmosis III. ist gesund 54 " Ubersetzt werden
kann. Die Titulatur bestătigt zudem, dass es sich
55
um einen Hohepriester des Am un handelt .
Wenngleich wir vor dem selben Problem stehen,
wie wir es bereits ftir die Objekte der formativen
Phase konstatieren mtissen, also weder Pro-
venienz noch andere weiterftihrende Informa-
tionen zu diesem Sttick vorliegen haben, kann
bereits Einiges Uber die Herkunft des Konus ver-
54
Vgl. Ranke 1935. 150.15.
55
Dieser Titd taucht erslIT\als in der 18. Dyn. auf. V gl.
Worterbuch der agyptischen Sprache III, 1971, 89, III.
273
Rumănische Geschichte, Bukarest (Rumănien)
mutet werden. Der Titel „Hohepriester des
Amun" ist erstmals unter Ahmose (1550-1525 v.
Chr.) im Neuen Reich (ca. 1550-1069 v. Chr.)
belegt und bezeichnet das hochste Priesteramt
dieser Epoche mit Sitz im oberăgyptischen
Theben 56 . Dies lăsst erwarten, dass auch unser
Grabkegel aus diesem Gebiet stammt. Zudem ist
zu bemerken, dass ein Gro/3teil der ca. 400 bisher
bekannten Sets von Grabkegeln im Raum Theben
gefunden worden ist. Der basilophor ge-bildete
Name kann zudem nicht vor Herrschafts-antritt
von Thutmosis III., also ca. 1486 v. Chr.,
auftauchen, sodass er uns einen terminus post
quem liefert. Tatsăchlich ist uns eine Person mit
dem oben genannten Namen aus dem Raum
Theben bekannt, der das Amt des Oberpriesters
des Amun wăhrend der Regierungszeit des
Pharao Thutmosis III. (1486--1425 v. Chr.) in der
18. Dynastie innehatte. Er ist wohl der Besitzer
von zwei sich in Sheikh Abd el-Quma (Theben
West) befindlichen Privatgrăbem: Grab IT 86
57
und Grab TT 112 . Mittlerweile wird allerdings
von verschiedenen Seiten die Meinung vertreten,
es habe zwei Personen des gleichen Namens ge-
geben, wobei moglicherweise Mn-!,zpr-W-snb (II.)
der Neffe des ersten ist und in dem wohl etwas
jtinger datierenden Grab TT 112 bei-gesetzt
wurde 58 . Unter anderem befinden sich im
University College, London sechs Grabkegel 59
mit vergleichbarer Inschrift mit der Herkunfts-
angabe TT 86. Dies macht es sehr wahr-
scheinlich, dass auch das Exemplar, dass sich in
Bukarest befindet, zu diesem Ensemble gehort
und somit aus TT 86 stammt.
Grabkoni tauchen erstmals in der 11. Dyn.
in ăgyptischen Grăbem auf und sind anfanglich
56
Zur Geschichte und Entwicklung des Titels im Laufe der
ăgyptischen Geschichte: Bierbrier 1977, 1241-1249.
57
Vgl. Porter, Moss 1960, 175 - ein Plan des Grabes befindet
sich auf 176. V gl. zur Person ebenso: Lefebvre 1929, 233-235.
§8. Sehr kurz: Helck 1982, 43.
58 Vgl. hierzu Bryan 2000, 244. Ăhnlich wird von Cline,
O'Connor 2006, I 08-109 argumentiert.
59
Es handclt sich um die folgenden Objekte: UC 37578, UC
37579, UC 37580: UC 37581: UC 37582; UC 37583. Als
Herkunftsangabe wird zudem TT 86 angegeben. Aur der
lntemetseite des lnstituts sind auch unter
www.digitalegypt.ucl.ac.uk die Photographien der einzelnen
Objekte abrufbar. Bereits Lefebvre 1929, 234 hat aufweitere 185
Grabkoni aus dem Grab berichtet. Weitere Objekte befinden sich
heute u.a in Hildesheim, Zagreb und im Louvre. Vgl. hierzu
auch: Cih6 1983. 43.
 Robert Kuhn
60
noch unbeschriftet. Einige dieser friihen Koni
sind aber teilweise bemalt und mit Symbolen wie
61
Kreuzen verziert. Erst im Zuge des Neuen
Reiches befinden sich Name und Titel des
jeweiligen Grabinhabers auf den Objekten.
Zudem ki:innen sie kurze Gebete und Segens-
wiinsche, sowie die Namen anderer Angehi:irige
62
wie die der Ehefrau enthalten. Einige der Stiicke
weisen Reste von Bemalung auf, zumeist rote
63
oder blaue Tiinchung, wie sie sich aber an
unserem Objekt nicht bestătigen lassen. Wăhrend
bis dato ca. 400 Sets solcher Koni be-kannt sind,
stammen nur 80 Objekte aus in situ
64
dokumentierten Befunden. Sie befinden sich
zumeist in zwei bis vier Reihen iibereinander in
der weil3getiinchten Lehmziegelgrabfassade ein-
gemauert, was ihnen auch den Namen
65
„Friesziegel" eingebracht hat. Sie bilden somit
ein Schmuckband unterhalb der Hohlkehle bzw.
des Pyramidions, wie wir es von den
66
thebanischen Privatgrăbem kennen. Auf diese
Nutzung weist auch die Grol3zahl der ge-
fundenen Objekte hin, die sich im Vorhof der
Grabanlage fanden, somit von der Grabfassade
67
abgestiirzt bzw. herausgebrochen sind.
Neben den vielen archăologischen Nach-
weisen existieren aber auch einige gemalte
Szenen auf Grabwănden des Neuen Reiches, die
die oben genannte Nutzung der Grabkegel
unterstiitzen. Eine interessante Darstellung findet
sich ab der Ramessidenzeit in den thebanischen
Privatgrăbem. Auf einigen dieser Szenen, wie wir
sie im Grab des Nfr-Htp (IT 49), einem
Oberschreiber des Amuntempels am Ende der 18.
Dynastie, oder im Grab des V ierten Amun-
60
So wurden beispielsweise einige Exemplare von Winlock
in einem Grab nahe von De ir el-Bahari 1927 entdeckt: V gl.
Winlock 1928. 5-6.
61
Vgl. ehcnso Borchardt., Konigsberger, Ricke 1934, 35.
62
V gl. Eggehrccht 1977, 858.
63
Dic hlaue Ti.inchung ist allerdings ăul3erst seltcn. Ygl.
Borchardt, Konigsberger. Rickc 1934, 33. Sie be-ziehen
sich auf cine Aussage von G. Daressy.
6
~ www.digitalegypt.ucl.ac.uk: Solche in-Situ-Befunde
finden sich auch bei Rhind 1862. 136-137.
6
; V gl. Borchardt. Konigsberger. Ricke 1934, 25.
M So bercits von Borchardt. Konigsberger, Ricke 1934, 28
festgestellt- erneut Eggebrecht 1977. 858.
67
Hierauf macht auch schon Guksch 1997, 9-13
aufmerksam.
274
priesters Raa-iaA aus der 19. Dynastie finden, hat
bereits Borchardt hingewiesen (vg/. Taf I, 4-5). 68
Grabkegel sind in Ăgypten bis in die 26.
Dynastie belegt, wobei sie aber nicht nur in-
schriftlich, sondem auch in der Form und Gri:il3e
Verănderungen erfahren. Sosind die ersten, noch
unbeschrifteten Koni aus der 11. Dynastie bis zu
52,5 cm lang, was einer ăgyptischen Elle
entspricht. Sie werden im Laufe ihrer Ent-
wicklung jedoch immer kleiner. In der Spătzeit
schlie131ich erreichen sie nur noch llJ bis 'li ihrer
69
anfanglichen Gri:il3e. Eine weitere Besonderheit
ist die regionale Beschrănkung ihres Vor-
kommens. Wăhrend wir die Objektkategorie aus
dem Mittleren Reich relativ weitgestreut aus El-
Rizeikat70, Armant7 1, Naqada72 und Abydos 73
kennen, stammen nahezu alle Objekte des Neuen
Reiches aus der Umgebung von Theben oder
74
Aniba . Auch die spătzeitlichen Belege kommen
aus der Region um Theben, was generell mit der
Problematik des Archaismus in Verbindung
75
gebracht werden kann .
Die Bedeutung der Grabkegel ist bis
heute weitgehend ungeklărt. In Zusammenhang
mit den mesopotamischen Friesziegeln hat man
auch die ăgyptischen zunăchst als blol3e De-
76
korationselemente angesehen . Meinungen, es
handele sich um Scheinbrote, Pflastersteine oder
Weiterentwicklungen von Mumienetiketten
wurden ebenso diskutiert. Dabei hat gerade die
Theorie die Scheinbrote betreffend vor aliem
durch die Form der Koni Einiges ftir sich. Die
zumeist runde Form der Stempelflăche lăsst
Eggebrecht vermuten, es ki:innte sich um eine
Form von Sonnensymbolik handeln, wobei der
68
Zum V gl.: Borchardt 1934, 28 und Abb. I; ebenso Guksch
1997. 12. Weitere Grăber mit ăhnlichen Szenen sind 1T 178
(Grab des Kn-WJ, Zeit Ramses li.) und das Grab 1T 181
(Gravierer 1pwky. Zeit Amenhotep IJI.).
69
Arnold 1972, 19 sowie Taf. I 3d.
70
Daressy 1926, 18-19.
71
Mond. Myers 1937, pi. 22.6.
72
Arnold 1968, 35 mit Anm. 2.
73
Daressy 1926, 19.
74
Ygl. Eggebrecht 1977, 858. Weitere Sti.icke stammen
moglicherweise aus Naga ed-Der. Vgl. von Bissing, 1926.
171.
75
Zum Problem des Archaismus: generell Brunner 1970,
151-161; ebenso: Brunner 1975. 386-395. ln Yerbindung
mit Theben nun auch Kahl 1999.
76
V gl. Borchardt 1934. 34.
 Zu Einigen Acgyptiaca aus dem Nationalmuseum H.ir Rumănische Gcschichte. Bukarest (Rumănien)

Tote durch die Schreibung des Namens in den nehmen konnte.

sonnenformigen Konus am Sonnenlauf teii-

LITERATllR

Arnold 1968- D. Arnold, Bemerkungen zu den Grăbern in El-Târij; MDAIK, 23, 1968, p. 25-35.
Arnold 1972 - D. Arnold. Bericht iiber die vom Deutschen Archăologischen Insitut Kairo im Mentuhotep-Tempel
und in El-Târ!f"unternommenen Arbeiten, MDAIK, 28, 1972, p. 13-31.
Baba, Saito 2004 - M. Baba, M. Saito. Experimental Studies an the Firing Methods of Black-Topped Potte1y in
Predynastic Egypt. ln: K.M. Cialowicz et al. (Hrsg.), Egypt at its Origins, Orientalia Lovaniensia Analecta, 172,
Leuven,2004,p. 575-589.
Baumgartel 1970 - E. J. Baumgartel, Petrie "s Naqada Exvavation. A Supplement, London, 1970.
Bierbrier 1977 - M. L. Bierbrier, Hohepriester des Amun. ln: LĂ, li, 1977, p. 1241-1249.
Borehardt 1899 - L. Borchardt, Pjlastersteine, ZĂS. 37, 1899, p. 80-81.
Borehardt, Konigsberger, Rieke 1934 - L. Borchardt, O. Konigsberger, H. Ricke, Friesziegel in Grabbauten,
ZĂS, 70, 1934, p. 25-35.
Brunner 1970 - H. Brunner, Zum Verstăndnis der archaisierenden Tendenzen in der ăgyptischen Spătzeit,
Saeculum,21,2/3, 1970,p.151-161.
Brunner 1975 - H. Brunner, Archaismus. In: LĂ, 1, 1975, p. 386-395.
Brunner-Traut 1977- E. Brunner-Traut, Farbsymbolik. ln: LĂ, li, 1977, p. 122-127.
Brunton 1937 - G. Brunton, Mostagedda and the Tasian Cu/ture, London, 1937.
Brunton 1948 - G. Brunton, Matmar. The British Museum Expedition to Middle Egypt I929-I93 I, London, 1948.
Bryan 2000 - B. Bryan, The !8'h Dynasty Before the Amarna Period. In: I. Shaw (Hrsg.), The Oxford History of
ancient Egypt, Oxford. 2000, p. 218-271.
Buchez 2007 - N. Buchez, Chronologie et tramformations structurelles de I 'habitat au cours du predynastique.
Apport des mobiliers ceramiques fimeraires et domestiques du site d'Adaima (Haute-Egypte), unpubl. Diss.,
Toulouse, 2007.
Ciho 1983 - M. Cih6, Two Unpublished XVIII" Dynasty Objectsfrom Rumania, GottMisz, 69, 1983, p. 17-22.
Ciho 1984 - M. Cih6, The Egyptian Collection ~fthe Faculty of History and Philosophy-Bucarest, GottMisz, 71,
1984, p. 83-87.
Ciho et a/ii 1988 - M. Cih6 et a/ii, Antichităţi egiptene în colecţiile din România, Cluj-Napoca, 1988.
Cline, O'Connor 2006- E. H. Cline, D. O'Connor (Hrsg.), Thutmose li/. A New Biography, Ann Arbor, 2006.
Daressy 1926-G. Daressy, Le voyage d'inspection de M. Grebaut en 1889, ASAE, 26, 1926, pp. 18-19.
Davies, Macadam 1957 - N. de G. Davies, M. F. L. Macadam, A Corpus of inscribed Egyptianfunerary cones,
Oxford, 1957.
De Morgan 1897 - J. de Morgan, Recherches sur Ies Origines de l'Egypte. Ethnographie prehistorique el tombeau
royal de Negadah, Paris, 1897.
Derry 1956 - D. Derry, The Dynaslic Race, JEA. 42, 1956, p. 80-85.
Eggebrecht 1977 -A. Eggebrecht, Grabkegel. In: LĂ, 11, 1977, p. 857-859.
Emery 1964 - W. B. Emery, Agypten. Geschichte und Kultur der Friihzeit 3200-2800 v. Chr., Mtinchen, 1964.
Fawcett, Lee 1901 - C.D. Fawcett, A. Lee, A Second study of the Variation and Correlation of the Human Skull,
with special Reference to the Naqada Crania, Biometrika. A journal fort he statistica! study ofBiological problems,
I, Cambridge, 1901, p. 408-467.
Finkenstaedt 1976 - E. Finkenstaedt, The Chronology of Egyptian Predynastic Black-Topped Ware, ZĂS, 103,
1976, p. 5-8.
Franke 1984 - D. Franke, Probleme der Arbeit mit altăgyptischen Titeln des Mittleren Reiches, GottMisz, 83,
1984, p. 103-124.
Friedman 1994 - R. F. Friedman, Predynastic Settlement Ceramics of Upper Egypt: A comparative Study of the
Ceramic.1· ofHemamieh, Nagada, and Hierakonpolis, Berkley, 1994.

275
 Robert Kuhn

Guksch 1997 - H. Guksch, Die Grabkege/aufschrift Davis-Macadam Nr. 475 - und ein Ende! GottMisz, 158,
1997, p. 9-13.
Hartmann 2008 - R. Hartmann, The Chrono/ogy of Naqada I tombs in the Predynastic Cemetery U at Abydos. ln:
R. Friedman, L. McNamara (Hrsg.), Abstracts of papers presented at the Third lnternationa/ Co//oquium an
Predynastic and Ear/y Dynastic Egypt, London, 2008, p. 103-104.
Hassan 1980 - F. A. Hassan, Radiocarbon Chrono/ogy ofArchaic Egypt, AncNearEastSt, 39,3, 1980, p. 203-207.
Hassan 1984 - F. A. Hassan, Radiocarbon Chrono/ogy of Predynastic Nagada Sett/ements, Upper Egypt, Current
Anthropology, 25, Chicago, 1984, 5, p. 681-683.
Helck 1982- W. Helck, Mencheperreseneb. ln: LĂ, IV, 1982, p. 43.
Hendrickx 1999 - S. Hendrickx, La chrono/ogie de la prehistoire tardive et des debuts de /'histoire de /'Egypte,
Archeo-Nil, 9, 1999, p. 13-81.
Hendrickx et al. 2000 - S. Hendrickx/R. Friedman/F. Loyens, Experimenta/ Archaeo/ogy concerning B/ack-
Topped-Pottery /rom Ancient Egypt and the Sudan, CahCerEg, 6, 2000, p. 171-187.
Hendrickx 2002 - S. Hendrickx et al., Un cimetiere particu/ier de la deuxieme dynastie a Elkab, Archeo-Nil, 12,
2002,p.47-54.
Hendrickx 2006 - S. Hendrickx, Predynastic - Early Dynastic Chrono/ogy. ln: E. Homung, R. Krauss, D. A.
Warburton (Hrgs.), Ancient Egyptian Chrono/ogy. Handb. der Orientalistik I, 83, Leiden-Boston, 2006, p. 55-93.
Hoffman 1980 - M. A. Hoffinan, Egypt Before the Pharaohs: the Prehistoric Foundations of Egyptian
Civi/ization, Austin, 1980.
Ioniţă 2004 - M. Jonită, La aniversară. File din istoria începuturi/or Muzeului Naţional din Bucureşti, MuzNat,
XVI, 2004, p. 195-215.
Kahl 1999 - J. Kahl, Siut-Theben: Zur Wertschătzung von Traditionen im a/ten Agypten, Probleme der
Ăgyptologie, 13, Leiden-Boston, 1999.
Kaiser 1957 - W. Kaiser, Zur inneren Chrono/ogie der Naqadaku/tur, AGeo, August 1957, p. 69-77.
Kantor 1944 - H. J. Kantor, The Final Phase of Predynastic Cu/ture, Gerzean of Semainean? JNES, 3, 1944, p.
110-136.
Kendall 1963 - D. G. Kendall, A Statistica/ Approach to Flinders Petrie's Sequence-Dating, Buii. Internat.
Statistica!. lnst., 40, 1963, p. 657-680
Kendall 1970 - D. G. Kendall, A Mathematica/ Approach to Seriation, Philosophical Transaction of the Roya!
Society A (Mathematical, Physical & Engineering Sciences), 269, 1970, p. 125-135.
Lefebvre 1929 - G. Lefebvre, Histoire des grands pretres d'Amon de Karnakjusqu 'a la xxf dynastie, Paris, 1929.
Legge 1913 - G.F. Legge, New Light an Sequence-dating, Proceedings of the Society of Biblica) Archaeology,
London, 35, 1913, p. 101-113.
Libby 1955 - W.F. Libby, Radiocarbon Dates, Chicago, 1955.
Lucas 1932 - A. Lucas, Black and Black-Topped Pottery, ASAE, 32, 1932, p. 96.
Garis-Davies 1957 - N. de Garis Davies, A Corpus of lnscribed Egyptian Funerary Cones, Oxford, 1957.
Math 2007 - N. Math, Eine innere Chrono/ogie der Badari-Kultur? Măglichkeiten und Aspekte, ĂgLev, 27, 2007,
p. 205-219.
Mond/Myers 1937 - R. Mond/O.H. Myers, Cemeteries of Armant /, Egyptian Exploration Society, 42, London,
1937.
Peet 1922 - T. E. Peet, The Antiquity of Egyptian Civi/ization being a plea for some attempt to formulate the /aws
which shou/dform the hasis of archaeo/ogica/ argument, JEA, 8, 1922, p. 5-12.
Pctrie 1899 - W.M.F. Petrie, Sequences in Prehistoric Remain, Journal Roya) Anthropological Institute Great
Britain, 29, 1899, p. 295-30 I.
Petrie 1901 - W. M. F. Petrie, Diospo/is parva. The cemeteries ofAhadiyeh and Hu 1898-1899, Egipt Exploration
Fund,20, London, 1901.
Pctrie 1920 - W. M. F. Petrie, Prehistoric Egypt, British School of Archaeology in Egypt, 23, London, 1920.
Petric 1921 - W. M. F. Petrie, Corpus of Prehistoric Pottery and Palettes, British School of Archaeology in Egypt,
24, London, 1921.
Petric 1932 - W. M. F. Petrie, Seventy Years in Archaeo/ogy, London, 1932.
Petrie, Quibell 1896 - W.M.F. Petrie, J.E. Quibell, Naqada and Ba/las, London, 1896.

276
 Zu Einigcn Aegyptiaca aus dem Nationalmuseum fi.ir Rumănische Geschichtc. Bukarest (Rumănien)

Porter, Moss 1960 - B. Porter, R. Moss, Topographical Bibliography of Ancient Egyptian Hieroglyphical Texts,
Reliefi· and Paintings I. The Theban Necropolis, Oxford, 1960.
Potra 1944 - G. Potra, Cezar Bol/iac numismat şi arheolog. Cronica numismatică şi arheologică. Foaie de
informaţii a Societăţii Numismatice Române, XVIII, 130, 1944, p. 243.
Rachct 1977 - G. Rachel, Universul arheologiei. Tehnică, istorie, bilanţ, Bucureşti, 1977.
Ranke 1935 - H. Ranke, Die ăgyptischen Personennamen, I, GIUcksstadt, 1935.
Rhind 1862 - A. H. Rhind, Thebes, its tombs and their tenants, London, 1862.
Scharff 1926 - A. Scharff, Das vorgeschichtliche Grăberfeld von Abusir el-Meleq, Leipzig, 1926.
Scharff 1931 - A. Scharff, Die Altertiimer der Vor- und Friihzeit Agyptens, Mitt. aus der ăgypt. Sammlung. Staatl.
Mus. Berlin 5, 1931.
Sowada 1990- K. N. Sowada, Black-topped Ware in Early Dynastic Contexts, JEA, 85, 1990, p. 85-102.
Staehelin 2000 - E. Staehelin, Von der Farbigkeit Ăgyptens, Leipzig, 2000.
Vandier 1953 - J. Vandier, Manuel d'Archeologie egyptienne /:Les epoques deformation. la Prehistoire et Ies
trois premieres dynasties, Paris, 1953.
Vianu 1992- M. A. Yianu, Mihail C. Sutzu, colecţionar, StCerclstorV, 43, 1992, 2, p. 127-137.
von Bissing 1926 - F. von Bissing, 'Grabkegel' in Naga ed Deii·, ActaOr, 5,2, 1926, p. 171-173.
Wilkinson 1994 - R. Wilkinson, Symbol and Magic in Egyptian Art, London, 1994.
Winlock 1928- H. Winlock, The Egyptian Expedition 1925-1927, BMetrMus, February 1928, p. 5-6.

August 2009

ROBERTKUHN
Ăgyptologisches Institut/Ăgyptisches Museum der Universităt Leipzig - Georg Steindorff
Goethestr. 2, 04109, Leipzig, Deutschland
Rkuhn l 8@aol.com

277
 3

I .

·„\ •...

~ .. ..:<. ·. ::i
, ·-. ..
• .. .. .
\ \
•l
1ţ)- • 5

PI. l - I. Ensemble der Black-Topped-Ware aus der Privatsammlung Sutzu, heute MNIR
Jnv.- r.n: 121488- 121491 und MNTR lnv.- r. 121495 (Fotos: R.K.); 2. Red-Polished-Vase,
MNIR lnv.-Nr. 121493; ehemals Privatsammlung Sutzu (Foto: R.K.);
3/4. Grabkonus aus Grab TT 86, MNIR lnv. -Nr. 121494, ehemals Privatsammlung
Sutzu - Zeichnung des Siegelstempels auf dem Konus (R.K.); 5. Friesziegel im Grab
des Nefer-Hotep (TT 49), Ende 18. Dyn. (nach Borchardt et al. 1934, p. 28);
6. Friesziegel im Grab des Raa-iaA (TT 159), 19. Dyn. (nach Borchardt et al.1934, p. 28) ,
 .
~-~)
.'
,: I

--

PI. 2 - l. 8-Ware; MNIR ln v.-Nr. 121 490/alt E. 78; 2. 8 -Ware; MNIR Inv.-Nr. 12 1489;
3. 8-Ware; MNIR lnv.-Nr. 12 1495; 4. 8-Ware; MNIR Inv. -Nr. 12 1488.
A ll e Zeichnungen R.K.
 \ I
I

'1

--

PI. 3 - 1. 8 -Ware; MNIR Inv.-Nr. 121491 ; 2. P-Ware, MNIR lnv.-Nr. 121493;

3. Mumie des Bes, ehemals Privatsammlung Boli iac. Alle Abb.: R.K.
STUDII PLURIDISCIPLINARE
 Cercetări arheologice, XVII, Bucureşti, 2010, p. 285-292

ANALIZĂ ANTROPOLOGICĂ A SCHELETELOR DESCOPERITE ÎN

CADRUL AŞEZĂMÂNTULUI MONAHAL-SPITALICESC „SFÂNTUL
PANTELIMON", PANTELIMON (JUDEŢUL ILFOV)

Gabriel Vasile

ANTHROPOLOGICAL ANALYSIS OF THE SKELETONS DISCOVERED AT "SFÂNTUL

PANTELIMON" ABBEY HOSPITAL, PANTELIMON (ILFOV COUNTY)

The results of anthropological study of osteologica! remains from the "Sfântul Pantelimon" abbey
hospital, revealed the presence of 18 individuals ( 14 adults and 4 subadults) belonging to 8 funeral complexes
excavated in 2008. 7 females, 6 males and one individual with sex unknown were identified.

Keywords: modem period, physical anthropology, inhumation/reinhumation graves.

Cuvinte cheie: perioadă modernă, antropologie fizică, morminte de inhumaţie/reinhumaţie.

Introducere Materiale şi metode

Cercetările de arheologie preventivă din
anul 2008 întreprinse de Muzeul Naţional de
Istorie a României în cadrul aşezământului
monahalo-spitalicesc „Sfăntul Pantelimon",
(Pantelimon, jud. Ilfov), au scos la iveală pe
lângă vestigii arheologice şi opt complexe fune-
rare de inhumaţie datate de autorii cercetării ca
1
aparţinând epocii moderne. Mormintele sunt
lipsite de inventar cu excepţia unor paiete şi
resturi de ţesături de la veşmintele în/cu care au
fost inhumaţi/reinhumaţi. Menţionăm că analiza
arheologică a aşezământului face obiectul unui
articol prezent în volumu I de faţă (Ene,
Păunescu, Paraschiv-Grigore 201 O, 241-260).
Cercetări anterioare asupra complexului
monastic, suprapus astăzi de complexul hotelier
,.Lebăda", au fost efectuate de Radu Ciuceanu în
1985. Autorul semnalează prezenţa unor
morminte intra şi extra muros, în schimb,
precizează că nu este vorba despre un cimitir
organizat. De asemenea, au fost cercetate ş1
mormintele ctitorilor: Grigore II Ghica, şi
Doamna Zoe -mormântul A şi Alexandru II
Ghica -mormântul B (Ciuceanu 2001, 331-
336).
Materialul scheletic a fost curăţat cu apă,
2
fără detergenţi , restaurarea realizându-se cu un
adeziv pe bază de cianoacrilat.
Evaluarea stării de conservare s-a efectuat
pe baza gradelor de conservare stabilite de
McKinley (Brickley, McKinley 2004, 14-17), pe
o scară de la O (oase cu suprafaţă nemodificată
din punct de vedere morfologic) la 5+ (oase
puternic erodate, a căror morfologie este
modificată).
Identificarea resturilor scheletice s-a
realizat utilizând· atât bibliografie de specialitate
(White, Flokens 2005 sau Bass 1987), cât şi
material comparativ.
În vederea stabilirii numărului minim de
indivizi (NMI) au fost examinate toate oasele
(fragmentare sau incomplete), pentru a obţine o
valoare cât mai exactă a acestuia.
Estimarea vârstei la deces a indivizilor
aparţinând claselor de vârstă infans I şi infans II
s-a realizat pe baza schemei de erupţie dentară
propusă de Ubelaker ( 1978, 4 7), pe baza
dimensiunilor maxime ale diafizelor oaselor
lungi -utilizându-se tabelele întâlnite la acelaşi
autor (Ubelaker 1978, 48-49}-, sau prin
comparaţie dimensională cu schelete aparţinând

Acest demers a fost realizat de Alis Ştefănescu,

1
Dr. ;\nea Păunescu. Irina Ene. Ioana Grigore, Mihai
Vasile. Alis Ştefănescu. Eugen Paraschiv şi Ionuţ Bocan -
Muzeului Naţional de Istoric a României.
2
colaborator al Muzeului Naţional de Istorie a României,
căreia ţinem să-i mulţumim şi pe această cale.

285
 Gabriel Vasile
colecţiei de referinţă din cadrul Centrului
Naţional de Cercetări Pluridisciplinare, Muzeul
Naţional de Istorie a României. Pentru subiecţii
adulţi, estimarea vârstei la deces s-a reaflzat pe
baza metodei complexe propuse de Acsadi şi
Nemeskery (1970, 122-135), care presupune
evaluarea a patru caractere morfologice (gradul
de obliterare al suturilor craniene, structura
externă a suprafeţei simfizare pubice,
morfologiile interne ale epifizelor proximale ale
humerusului şi femurului, observate prin secţiuni
sagitale). Indivizii au fost încadraţi în clasele de
vârstă întâlnite la Sj0vold (Sj0vold 1990 apud
Lofqvist 2004, 1O). Atunci când nu s-a putut
estima vârsta, subiecţii au fost plasaţi într-una
din grupele sub-adult/adult, graniţa dintre cele
două clase considerând-o ca fiind momentul
obliterării sincondrozei sfeno-occipitale.
Determinarea sexului a fost realizată
numai în cazul indivizilor adulţi utilizându-se
metoda propusă de Acsadi şi Nemeskery ( 1970,
87-91 ), bazată pe examinarea/calcularea
elementelor morfologice craniene ş1 post-
craniene ce traduc caracteristicile secundare ale
scheletului.
Analiza biometrică a fost efectuată pe baza
dimensiunilor craniometrice, mandibulare şi
post-craniene propuse de D. Brothwell şi S.
Zakrzewski (Brickley, McKinley 2004, 27-33).
Indicii aferenţi dimensiunilor obţinute au fost
calculaţi după R. Martin (1914, 475-574 şi 887-
953).
Statura indivizilor a fost stabilită atât în
cazul indivizilor adulţi -prin aplicarea
ecuaţiilor de regresie propuse de Pearson
(Pearson 1899 apud Rosing 1988, 597), precum
şi pe baza tabelelor propuse de Trotter şi Glesser
(Olivier 1960, 262-266}-, cât şi în cazul
copiilor pe baza ecuaţiilor de regresie propuse de
Visser (1998, 415). Încadrarea în categorii a fost
realizată după Martin ( 1914, 208), numai în
cazul subiecţilor adulţi.
Pentru evaluarea condiţiilor patologice au
fost utilizate publicaţii de specialitate: Ortner
(2003) şi Roberts, Manchester (2005).
Identificarea caracterelor non-metrice
(epigenetice) de la nivelul craniului s-a efectuat
286
pe baza atlasului lui Hauser ş1 De Stefano
( 1989).
Analiză osteologică
Cpl 1 (S 024, deranjat, 9, -0,40 m) 3 -
NMI = 2, schelete incomplete, restaurate.
Schelet 1: stare conservare - grad 2; stare
de reprezentare:
Membrul superior stânga (III) --claviculă
(lipsă extremitate medială), humerus (distrugeri
distale, lipsă treime proximală) şi ulnă (lipsă
treime distală).
Membrul superior dreapta (IV) -humerus
(un fragment de diafiză).
Membrul inferior stânga (V) -tibie
(treime distală).
Membrul inferior dreapta (VI) -tibie
(69 • 361,54 mm) şi astragal.
4
Sex: masculin.
Categorie de vârstă: adult (complet
epifizat).
Statură: 162,53 ± 3,5 cm/170 cm (sub-
5
mijlocie/mare).
Schelet 2: stare conservare - grad 3; stare
de reprezentare:
III. claviculă (lipsă extremitate laterală) şi
ulnă (diafiză).
V. tibie Uumătate distală) şi astragal.
VI. tibie Uumătate distală).
Sex: feminin.
Categoria de vârstă: adult (complet
epifizat).
Au mai fost identificate: două fragmente
de parietal, un metacarpian 2 dreapta şi două
fragmente de mici dimensiuni aparţinând unor
diafize fibulare, nealocate cu siguranţă unuia
dintre cele două schelete.
Cpl 2 -schelet incomplet, restaurat stare
conservare- grad 1; stare de reprezentare:
Scheletul cranian (I) -patru fragmente
din cele două parietale, de mici dimensiuni.
3
Precizăm că au fost păstrate datele originale de
înregistrare din timpul cercetării de teren.
Cu caractere îngroşate au fost redate numerele Buikstra şi
4
Ubelakcr.
; Prima valoare reprezintă statura estimată după Pearson. iar
cca de-a doua după Trotter & Glesscr.
 Analiza antropologică a scheletelor descoperite în
Scheletul axial (li) -vertebre (patru
toracale ş1 două lombare) şi coaste ( 1O
fragmente: unul stânga, trei dreapta şi şase cu
simetrie incertă).
III. un carpian (trapezoid) ş1 două
metacarpiene (2 şi 3 ).
IV. trei falange (una proximală şi două
6
intermediare ) .
Sex: feminin.
Categoria de vârstă: adult (corpuri
vertebrale sudate).
Cpl 3 (S 024, deranjat, 1, -0,30-0,40
m) -NMI = 6, schelete incomplete, restaurate.
Schelet 1: stare conservare - grad 3; stare
de reprezentare:
I. neurocraniu (aproximativ complet,
prezintă distrugeri bilaterale la nivelul regiunii
temporo-parietale şi la nivelul bazei craniului; 1.
178,16 mm; 2. 164,64 mm; 12. 101,14 mm; 19.
112, 14 mm; 20. 113,97 mm) şi viscerocraniu
(maxilă stânga reprezentată doar prin alveolele
11-M 2 --cu excepţia M 1, restul dinţilor sunt
pierduţi pas/mortem-; maxilă dreapta
aproximativ completă, 11 pierdut postmortem;
mandibulă -ram orizontal stânga; 30. 28,47
mm).
II. nouă vertebre (trei cervicale, patru
toracale şi două lombare, plus fragmente de
arcuri şi corpuri vertebrale), stern (un fragment
de corp) şi coaste (29 fragmente: trei stânga,
patru dreapta şi 22 cu simetrie incertă).
III. claviculă (jumătate laterală), scapulă
(fragmentară), radius (lipsă treime distală), ulnă
(48. 276,98 mm) şi un metacarpian (3).
IV. scapulă (distrugeri la nivelul marginii
vertebrale şi unghiului inferior), radius
(distrugeri la mijlocul diafizei), ulnă (jumătate
proxirnală) şi o falangă (proximală).
V. coxal (un fragment de ilion) şi femur
(cap femural şi diafiză; 64. 32,39 mm; 65. 34,41
mm).
VI. două tarsiene (astragal şi calcaneu) şi
un metatarsian (I).
Sex: masculin.
" Nu a fost stabilită simetria în cazul falangelor (mâini şi
picioare). ele tiind alocate membrului drept respectiv, în
toate cazurile.
aşezământul monahalo-spitalicesc Sfântul Pantelimon. jud. Ilfov
Vârstă: 33 ani (adultus), estimată pe baza
femurului stânga (faza I).
Statură: -/176 cm (mare).
Caracterizare antropologică: diametru
antero-posterior maxim (mijlociu), diametru
transversal maxim (foarte lat), indice cranian
orizontal ultrabrahicran (= craniu extrem de
rotund -92,41) şi indice platimerie stânga
(eurimer = femur rotunjit sub trohantere -
94,12).
Caractere non-metrice: foramen parietal
(câte unul, bilateral) şi canale hipoglosale (câte
unul, bilateral).
Schelet 2: stare conservare - grad 1; stare
de reprezentare:
I. neurocraniu (frontal; 19. 105,78 mm).
III. scapulă (fragmentară), radius ( 45.
242,88 mm), ulnă (lipsă proces stiloid), trei
carpiene (semilunar, capitat şi hamat) şi două
metacarpiene ( 1 şi 4 ).
IV. claviculă, radius (45. 243,49 mm),
humerus ( 40. 313,09 mm), trei carpiene (scafoid,
capitat şi hamat), două metacarpiene (2 şi 4) şi
două falange (una intermediară şi una distală).
Sex: feminin.
Vârstă: 51 ani (maturus/senilis), estimată pe
baza humerusului dreapta (faza li).
Statură: 160,03 ± 3,88 cm/I 66,5 cm
(mare).
Schelet 3: stare conservare - grad I; stare
de reprezentare:
V. femur (un fragment de diafiză).
Sex: feminin.
Categoria de vârstă: (probabil) adult.
Schelet 4: stare conservare - grad 3; stare
de reprezentare:
V. fibulă (lipsă epifiză proximală) şi două
tarsiene (astragal şi calcaneu).
VI. femur (lipsă epifiză distală; 64. 26,52
mm; 65. 32, 18 mm).
Sex: feminin.
Vârstă: 44 ani (adultus/maturus), estimată
pe baza femurului dreapta (faza II).
Caracterizare antropologică: indice
platimerie dreapta (platimer -82,41 ).
Schelet 5: stare conservare - grad 2; stare
de reprezentare:
287
 Gabriel Vasile
I. neurocraniu (frontal -distrugeri în
regiunea eminenţelor frontale stânga- şi patru
fragmente de parietal) şi viscerocraniu
(zigomatic dreapta cu foramen zigomaticofacial,
mandibulă -un fragment de ram orizontal
dreapta cu alveole, pm 1-pm 2 şi m 1 -doar
coroana).
Vârstă dentară: 2-3 ani± 8-12 luni (infans
I).
Schelet 6: stare conservare - grad 3; stare
de reprezentare:
II I. claviculă Uumătate laterală) ş1
humerus (extremitate proximală).
V. femur (60. 109,93 mm) şi tibie
Uumătate proximală).
VI. femur (extremitate proximală) şi tibie
Uumătate proximală).
Vârstă diafize: 0,5-1,5 ani (infans I).
Statură: 688,31 ± 124 mm.
De asemenea, au mai fost identificate
resturi osteologice care nu au putut fi alocate cu
certitudine scheletelor 5 sau 6: fragmente
craniene (neurocraniu), vertebre, coaste,
claviculă stânga, humerus stânga Uumătate
proximală), vertebre (arcuri şi corpuri vertebrale)
şi coaste (fragmentare). Categoria de vârstă:
infam; I (pe baza dimensiunilor oaselor).
M 4, schelet incomplet, restaurat, stare
conservare- grad 3; star'e de reprezentare:
I. neurocranw (aproximativ complet,
prezintă distrugeri la nivelul frontalului -arcuri
supraciliare stânga şi occipitalului- porţiunea
squamoasă dreapta) şi viscerocraniu
(aproximativ complet, cu distrugeri la nivelul
maxilei stânga, orbitei stânga, procesului
coronoid şi condilului lateral mandibular
dreapta; lipsă zigomatic stânga). 11 stânga, 11 şi
c· dreapta, 11-'2, P2 şi M 2 stânga, 11-1 2 şi P2
dreapta -pierduţi postmortem; I2-M 2 stânga, 12,
P -M dreapta, P 1 şi M 1 stânga, P 1, M,-M 2
1 2
dreapta -pierduţi ante mortem.
II. vertebre (şase cervicale, nouă toracale
şi două lombare); stern (manubriu şi un fragment
de corp), coaste (20 fragmente: cinci stânga,
cinci dreapta şi 1O cu simetrie incertă) şi sacrum
(distrugeri la nivelul suprafeţei auriculare
dreapta şi la nivelul ultimelor două sacrale).
288
III. claviculă (distrugeri la extremităţi),
scapulă (distrugeri la nivelul marginii vertebrale
şi unghiului inferior), humerus (lipsă extremitate
distală), radius, ulnă, cmc1 carpiene (lipsă
semilunar, trapezoid şi hamat) şi metacarpiene
(toate).
IV. claviculă (distrugeri la extremităţi),
scapulă (distrugeri la nivelul marginii vertebrale
şi unghiului inferior), humerus, radius, ulnă
(distrugeri în treimea diafizară distală), cinci
carpiene (lipsă capitat, piramidal şi pisiform),
metacarpiene (toate) şi 16 falange (nouă
proximale şi şapte intermediare).
V. coxal (distrugeri Ia nivelul spinei iliace
antero-superioare şi ischionului, lipsă pubis),
femur (ambele extremităţi), tibie (un fragment
din platoul tibial) şi fibulă (un fragment de
diafiză).
VI. coxal (distrugeri la nivelul spinei iliace
antero-inferioare şi pubisului), femur (distrugeri
în aria marelui trohanter şi condilului medial),
tibie, fibulă (distrugeri proximale ), două tarsiene
(astragal şi calcaneu) şi trei falange (una
proximală şi două intermediare).
Sex: masculin.
Vârstă: 47,75 ani (maturus), estimată pe
baza gradului de obliterare al suturilor craniene
(faza II), humerusului stânga (faza II), femurului
stânga (faza II) şi suprafeţei simfizare pubiene
(faza III).
Caracterizare antropologică: diametru
antero-posterior maxim (mijlociu), diametru
transversal maxim (îngust), indice cranian
orizontal (mezocran = craniu mediu), înălţime
craniu (mijloc ie), indice vertico-longitudinal
(hipsicran = craniu înalt), indice vertico-
transversal (metriocran = craniu mijlociu),
înălţime superioară faţă (mijloc ie), lăţime nas
(mijlocie), înălţime nas (foarte înaltă), indice
nazal (hiperleptorin = nas foarte îngust), înălţime
orbite Uoasă), lăţime orbite (foarte late), indice
orbitar (cameconch = orbite joase, largi), indice
arcadă alveolară superioară (dolicuran = palat
strâmt), lărgime bigoniacă (largă) şi indice
platimerie (platimer = femur aplatizat dinainte
înapoi sub trohantere).
 Anali:::a antropologică a scheletelor descoperite în aşezământu/ monahalo-spitalicesc Sfântul Pantelimon, jud. Ilfov

Măsurători craniene
I. diametru antero-posterior maxim (g - op) 179,75 7
2. diametru transversal maxim (eu - eu) 142,85
indice cranian orizontal (2 : 1) 79,47
4. înălţime craniu (ba - b) 136,08
indice vertico-longitudinal (4 : 1) 75,70
indice vertico-transversal (4 : 2) 95,26
5. lungime bază craniu (n - ba) 100,72
6. lungime faţă (ba - pr) 96,32
indice gnathic (=alveolar) (6 : 5) 95,63
IO. înălţime faţă superioară (n - pr) 65,88
12. lăţime faţă superioară (fmt - fmt) 102,96
19. coardă frontală (n - b) 109,02
20. coardă parietală sagitală (b - I) 115,10
21. lungime coardă occipitală (I - o) 93,43
14. lăţime nas (al - al) 24,06
13. înălţime nas (n - ns) 56,57
indice nazal (14: 13) 42,53
16. înălţime orbită stângă -/32,25
15. lăţime orbită stângă (ek - d) -145,63
indice orbitar dakrial stâng ( 16 : 15) -170,67
8. lungime palat (pr - alv) 54,32
7. lăţime palat (ekm - ekm) (în dreptul M 2) 46,39
indice arcadă alveolară superioară (7 : 8) 85,40
28. lărgime bigoniacă (go - go) . 105,78
30. lărgime minimă ram vertical 28,49/-
Măsurători post-craniene
60. lungime maximă femur -/415,04
64. diametru sagital subtrohanterian (ap) 27,52/26,84
65. diametru transversal subtrohanterian (ml) 34,24/32,76
indice platimerie (64 : 65) 80,37/81,92
62. lăţime bicondilară femurală 81,81/-
69. lungime maximă tibială -/330,89
40. lungime maximă humerală -/311,41
42. diametru sagital (vertical) cap 48,63/ 47,68
41. lăţime humerală epicondilară -150,44
45. lungime maximă radius 221,02/220,08
48. lungime maximă ulnă 240,74/241,29

7
Dimensiunile sunt exprimate în milimetri.

289
 Gabriel Vasile

Statură: 156,69 ± 3,65 cm/ 162, 16 cm Vârstă diafize: 0,5-1,5 ani (infans I).
(mică/ submijlocie). Statură: 752,13 ± 110,5 mm.
Condiţii patologice: edentaţie parţială M 6: schelet incomplet, restaurat, stare
(maxilă stânga -între I2-M 2 ; maxilă dreapta - conservare- grad 3; stare de reprezentare:
la nivelul I2 şi între P 1-M 2; mandibulă stânga - I. neurocraniu (frontal - distrugeri
la nivelul P 1 şi M 1; mandibulă dreapta -la bilaterale în aria suturii coronare; parietale -
nivelul P 1 şi între M 1-M 2). fragmente; temporale şi occipital -21. 99,99
Caractere non-metrice: foramen parietal mm) şi viscerocraniu (maxilă stânga -fără M 1
şi M , pierduţi antemortem; maxilă dreapta -
2
(trei --două stânga şi unul dreapta) şi canale
hipoglosale (câte unul, bilateral). lipsă c' şi Pm 2 ; mandibulă - distrugeri la
Cpl 5 (S 024, 1, -0,50-0,60 m) -NMI nivelul ramului orizontal stânga în dreptul
= 3, schelete incomplete, restaurate. molarilor, lipsă ram ascendent stânga, M 1 şi M 2
Schelet 1: stare conservare - grad 3; stare pierduţi antemortem; 30 .. 29,56 mm --dreapta).
de reprezentare: II. vertebre (trei cervicale, şapte toracale şi
II. sacrum (S I-S2). o lombară, plus alte fragmente de corpuri şi
III. humerus (distrugeri în treimea arcuri vertebrale), stern (corp), coaste (39
proximală diafizară). fragmente: cinci stânga, şase dreapta şi 28 cu
IV. scapulă (un fragment din marginea simetrie incertă) şi sacrum.
axilară), humerus (lipsă epifiză distală) şi o III. claviculă (distrugeri laterale), scapulă
falangă (intermediară). (distrugeri la nivelul acromionului, procesului
V. coxal (distrugeri la nivelul ilionului), coronoid, unghiurilor superior şi inferior),
femur (distrugeri la nivelul marelui trohanter; humerus (40. 293,14 mm; 42. 43,51 mm; 41.
60. 444,54 mm; 64. 27,32 mm; 65. 33,74 mm), 56,92 mm), radius (un fragment de diafiză), ulnă
tibie (lipsă maleolă medială), fibulă (un fragment (lipsă extremitate distală), două carpiene (scafoid
de diafiză fibulară) şi un tarsian (calcaneu). şi hamat) şi două metacarpiene (2 şi 4).
VI. fibulă (un fragment de diafiză IV. claviculă, scapulă (un fragment ce
fibulară). cuprinde cavitatea glenoidă şi alte fragmente de
Sex: feminin. la nivelul corpului), humerus (lipsă jumătate
Vârstă: 38,5 ani (adultus/maturus), distală, 42. 43,65 mm), ulnă (treime proximală),
estimată pe baza humerusului stânga (faza II) şi două metacarpiene (3 şi 5) şi şase falange (patru
femurului stânga (faza I). proximale şi două intermediare).
Statură: 158,27 ± cm/164 cm V. femur (lipsă treime distală, 64. 27,97
(su pram ij loc ie/mare). mm; 65. 31,44 mm).
Caracterizare antropologică: indice VI. coxal (distrugeri la nivelul aripii iliace,
platimerie stânga (platimeric -80,97). lipsă pubis) şi un tarsian (navicular).
Schelet 2: stare conservare - grad 4; stare Sex: masculin.
de reprezentare: Vârstă: 54,5 ani (maturus/senilis), estimată
VI. femur (un fragment de diafiză) şi tibie pe baza humerusului dreapta (faza III) şi
(distrugeri în treimea distală). femurului stânga (faza III).
Sex: feminin. Caracterizare antropologică: indice
Categoria de vârstă: adult (complet platimerie stânga (eurimer -88,96).
epifizat). Statură: 154, 1O ± 3,3 cm/161 cm
Schelet 3: stare conservare - grad 1; stare (mică/submijlocie).
de reprezentare: Condiţii patologice: carii dentare
V. coxal (ilion) şi femur. (mandibulă -P 2 dreapta pe toată suprafaţa, M 3
VI. coxal (un fragment de ilion), femur dreapta mesial şi distal), edentaţie parţială
(maxilă stânga -în dreptul M -M ; mandibulă
1 2
(lipsă treime proximală; 60. 128,43 mm) şi tibie
(69. I 04,57 mm). - în dreptul M 1-M2).

290
 ;Jna/i:::a antropologică a scheletelor descoperite în
Caractere non-metrice: canale hipoglosale
(câte unul, bilateral).
M 7: -NMI = 2, schelete incomplete,
restaurate.
Schelet 1: stare conservare - grad 4; stare
de reprezentare:
V. tibie (extremitate distală), fibulă (lipsă
extremitate proximală), un tarsian (calcaneu) şi
un metatarsian (4).
VI. femur ( condil lateral şi un fragment de
diafiză), rotulă, tibie (un fragment din platoul
tibial şi treime distală) şi două tarsiene (astragal
şi calcaneu).
Sex: masculin.
Categoria de vârstă: adult ( epifizat
complet).
Schelet 2: stare conservare - grad 1; stare
de reprezentare:
li. coaste (trei fragmente: două dreapta şi
unul cu simetrie incertă).
III. un metacarpian (4).
IV. claviculă (lipsă extremitate laterală),
scapulă (distrugeri la nivelul marginii vertebrale,
unghiului inferior şi superior), humerus
(distrugeri în jumătatea diafizară), radius
(distrugeri la nivelul diafizei; 45. 167,74 mm),
ulnă Uumătate proximală) şi un metacarpian (4).
Vârstă diafize: 7,5-8,5 ani (infans II).
Au mai fost identificate două fragmente de
parietal, de mici dimensiuni, nealocate cu
siguranţă unuia dintre cele două schelete.
M 10: NMI = 2, schelete incomplete,
restaurate.
Schelet 1: stare conservare - grad 4; stare
de reprezentare:
VI. tibie (diafiză), fibulă (trei fragmente de
diafiză) şi două tarsiene (astragal şi calcaneu).
Sex: nu a putut fi determinat cu exactitate.
Categoria de vârstă: adult (tuberozitatea
calcaneului epifizată).
Schelet 2: stare conservare - grad 3; stare
de reprezentare:
V. tibie (distrugeri extremitate distală,
lipsă treime proximală) şi fibulă (lipsă treime
proximală).
VI. tibie (lipsă extremitate proximală),
fibulă (75. 3 78, 70 mm), cinci tarsiene (lipsă
cuneiform I şi cuboid) şi metatarsiene (toate).
aşezământul monahalo-spitalicesc Sfântul Pantelimon, jud. Ilfov
Au mai fost identificate câteva fragmente
de diafiză şi epifiză distală femurală, fără
simetrie precisă.
Sex: masculin.
Categoria de vârstă: adult (complet
epifizat).
Statură: -/173 cm (mare).
Rezultate
Au fost supuse analizei 18 schelete umane
provenind din opt complexe funerare de
inhumaţie din aşezământul monahalo-spitalicesc
„Sfântul Pantelimon".
Materialul osteologic prezintă un grad de
abraziune/eroziune mediu (suprafaţa majorităţii
oaselor are o morfologie uşor afectată de
aciditatea solului/acţiunea erozivă a rădăcinilor
la 44,44% dintre indivizii analizaţi). De
asemenea, gradul de fragmentaritate al oaselor
este ridicat.
În ceea ce priveşte starea de reprezentare,
cu excepţia mormintelor 4 şi 6, care se aflau în
poziţie anatomică (orientate V-E), celelalte sunt
mai mult sau mai puţin incomplete (atât la
nivelul etajului cranian, cât şi post-cranian) şi
deranjate (din cauza intervenţiilor ulterioare
post-depozişionare) sau constituie obiectul unor
reînhumări.
Sexul indivizilor a fost determinat doar în
cazul adulţilor. Au fost identificaţi şapte indivizi
de sex feminin, şase de sex masculin, iar unui
individ nu i s-a putut determina sexul.
Categoriile de vârstă în care se încadrează
indivizii analizaţi sunt: infans I (patru), infans II
(unu), adultus (unu), adultus/maturus (doi),
maturus (unu), maturus/senilis (doi) şi adulţi
(opt).
Statura a putut fi estimată în nouă cazuri
(doi indivizi de sex feminin, cinci de sex
masculin şi doi copii). Întâlnim staturi mari în
cazul femeilor şi staturi plasate în categoriile
mică şi mare în cazul bărbaţilor.
Nu s-a putut realiza un tipar morfometric
pe baza dimensiunilor şi indicilor (cranian şi
post-cranian), în primul rând din cauza
numărului mic de fragmente osteologice
291
 Gabriel Vasile

analizate, precum şi din cauza numeroaselor
distrugeri, în special cele de la nivelul craniului.
Condiţiile patologice identificate (doar la
M4 şi M6) se rezumă doar la boli dentare: carii
şi edentaţii (parţiale), rezultatul probabil al unei
igiene orale defectuoase.
Din nefericire, segmentul cefalic este
incomplet sau lipseşte în majoritatea cazurilor,
acest lucru împiedicându-ne să identificăm şi
unele eventuale caractere non-metrice de la acest
nivel. Totuşi, am surprins prezenţa foramenelor
parietale (cpl 3 -schelet I şi M4) şi a canalelor
hipoglosale exprimate bilateral ş1 complet
nedivizate în toate cazurile (cpl 3 -schelet I,
M4 şi M6). De remarcat prezenţa a trei
foramene parietale, două stânga şi unul dreapta
(la individul atribuit M4) situaţie mai rar
întâlnită, de obicei foramenele parietale fiind în
număr de două, bilateral exprimate (Hauser şi
De Stefano 1989, 78).

BIBLIOGRAFIE

Acsadi, Nemeskery 1970 - Gy. Acsadi, J. Nemeskery, History of human /ife span and mortality, Budapest,
1970.
Bass 1987 - W. M. Bass, Human Osteology: A Laboratory and Field Manual, Missouri Archaeological
Society, 1987.
Brickley, McKinley 2004 - M. Brickley, J.I. McKinley, Guidelines to the Standards for Recording Human
Remains, IF A Paper, No. 7, Brithish Association for Biologica! Anthropology and Osteoarchaeology, 2004.
Ciuceanu 200 I - R. Ciuceanu, Autocraţie şi naţionalism. Destinul unei dinastii, Bucureşti, 200 I.
Ene, Păpnescu, Paraschiv-Grigore 2009 - I. Ene, A. Păunescu, I. Paraschiv-Grigore, Aşezământul monahal-
spitaliqesc „Sfântul Pantelimon", CercA, XVII, 2010, p. 241-260.
Hauser, De Stefano 1989 - G. Hauser, G.F. De Stefano, Epigenetic variants of the human skul/,
Schweizerbart, Stuttgart, 1989.
Lofqvist 2004 - C. Lofqvist, Osteoarchaeological report an human skeletal remains from Eyre Square,
Galway City, Moore Archaeological & Environmental Services Ltd, 2004.
Martin 1914- R. Martin, Lehrbuch der Anthropologie, Verlag Von Gustav Fischer, Jena, 1914.
Olivier 1960 - G. Olivier, Pratique anthropologique, Vigot Freres (Ed.), Paris, 1960.
Ortner 2003 - D. J. Ortner, ldentification of pathological conditions in human skeletal remains, Academic
Press, San Diego & London, 2003.
Pcarson 1899 - K. Pearson, On the reconstruction of stature of prehistoric races. Mathematic contributions to
the theo1y of evolution, Transactions ofthe Roya! Society, ser. A, 192, p. 169-244.
Roberts, Manchester 2005 - C. Roberts, K. Manchester, The Archaeology of Disease, 3'd edition, J.H. Haynes
& Co. Ltd., Sparkford, 2005.
Rosing 1988 - F. W. Rosing, Korperhăhenrekonstruktion aus skelettma{Jen, în Anthropologie, Handbuch der
vergleichenden biologie des menschen, Gustav Fischer Verlag, Stuttgart-New York, 1988, p. 586-599.
S_j0vold 1990 - T. Sjovold, Estimat ion of stature from long bones utilizing the line of organic correlation, în
Human Evolution, 5, 1990, p. 431-447.
Ubclaker 1978 - D. H. Ubelaker, Human skeletal remains, Manuals on archaeology, 2"d edition, Washington,
1978.
Visscr 1998 - E. P. Visser, Little waif~: estimating child body size from historic skeletal material, lnternational
Journal of Osteoarchaeology, 1998, 8, p. 413-423.
White, Folkens 2005 - T. D. White, P.A. Folkens, The human bone manual, London, 2005.

' GABRIEL VASILE

Muzeul Naţional de Istorie a României
Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Calea Victoriei, 12, sector 3, 030026
Bucureşti
antropologie@mnir.ro.

292
 Cercetări arheologice, XVI, Bucureşti, 2009, p. 293-31 O

STUDIUL ARHEOZOOLOGIC AL UNUI COMPLEX MEDIEVAL

DE LA ORAŞUL DE FLOCI

Adrian Bălăşescu, Irina Ene, Valentin Radu

ZOOARCHAEOLOGY STUDY OF A MEDIEVAL COMPLEX OF ORAŞUL DE FLOCI

The fauna examined comes from archaeological complex C5 (pit) dated as belonging to the medieval
period in the beginning ofthe XVI 1" century.
We identified severa! classes ofanimals: fish (6 bones), birds (3), and mammals (371).
Zooarchaeology analysis shows that the activity of animal breeding is dominant. The domesticated cattle
are the most frequently encountered species, which are followed by the ovicaprines and the pigs. Hunting is
poorly represented, only by a single bone which belonged to a wolf.
Fish and birds are also present in the diet of the inhabitants which shows the presence of other
occupations such as fishing and poultry farming.

Keywords: Medieval period, zooarchaeology, mammals, birds, fish.

Cuvinte cheie: epoca medievală, arheozoologie, mamifere, păsări, peşti.

Oraşul de Floci (comuna Giurgeni, judeţul
Ialomiţa), vechi centru urban medieval, azi
dispărut, se afla la vărsarea râului Ialomiţa în
Dunăre, după cum atestă şi informaţiile docu-
mentare sau izvoarele cartografice. În cursul
secolului al XVIII-iea, un complex de cauze au
determinat regresul vieţii urbane şi dispariţia
aşezării. Vatra părăsită a Oraşului de Floci a
devenit câmp agricol pentru sătenii din Piua
Petri (Chiţescu el a/ii 1979, 199).
Situaţia topografică specială justifică
aspectul oraşului deschis, nefortificat şi deosebit
din punct de vedere al evoluţiei spaţiului urban.
lmpo1tanţa şi caracterul unic al sitului rezidă şi
din faptul că, în prezent, pe suprafaţa lui nu se
află construcţii, care să limiteze cercetarea
arheologică. Încă din primele campanii s-a
constatat că urmele de locuire se păstrează pe zo-
nele mai înalte, denumite convenţional, grinduri.
Investigaţiile arheologice sistematice,
desfăşurate începând din 1975 şi până astăzi, au
pus în evidenţă informaţii substanţiale cu privire
la organizarea teritoriului locuit, la densitatea
locuinţelor, tipologia lor, precum şi la tehnicile
şi la materialele de construcţie.
Campania anului 2006 (grind 1) a avut ca
obiectiv cercetarea integrală a zonei de chirpici
ars a unui complex identificat în 2005 --caseta 2
(fig. 1), la adâncimea de circa 0,50 m sub nivelul
actual de călcare, care nu a putut fi cercetat
integral din cauza vremii nefavorabile.
Stratigrafia observată în secţiunile/casetele
efectuate se prezintă în ordinea menţionată în
continuare. Primul strat este reprezentat de pământul
arat, cu o grosime aproximativă de la 0,50 m în care
au fost descoperite fragmente de ceramica
nesmălţuită şi smălţuită, între care un fragment de
cahlă din a doua jumătate a secolului al XVI-iea,
câteva spărturi de cărămidă şi puţine fragmente de
1
oase de animale sparte şi o monedă (dinar, Ungaria,
1550). Al doilea strat reprezintă o nivelare cu lut,
surprinsă pe o grosime între 0,50--0,60 m.
Următorul strat se compune dintr-o
dărâmătură de chirpici ars şi a fost surprinsă pe o
grosime între 0,60-0,98 m. Al patrulea strat este
reprezentat de podeaua unei locuinţe (denumită
cpl. 20, delimitată foarte clar de lăcaşul bârnelor-
Identificarea monedelor a fost realizată de către Mihai
1
Dima (Muzeul Băncii Naţionale a României), căruia îi
mulţumim şi pe această cale.

293
 Adrian Bălăşescu.
talpă, pe care au fost ridicaţi pereţii (fig. 2).
Podeaua locuinţei acoperea o suprafaţă
dreptunghiulară (5,60 x 4,4 m). Aproape de
colţul nordic al podelei se mai păstra, foarte
puţin înălţat, soclul sobei din lut ars la roşu, iar
lângă acesta un fragment de bârnă groasă,
carbonizată, probabil de la o grindă a acope-
rişului. Paralel cu lungimea laturii de nord-est
s-a surprins în podea un şir de gropi de pari
subţiri (având diametrul de O, I O m), probabil de
la o laviţă din scânduri, adosată peretelui.
În limita exterioară laturii de nord-vest a
locuinţei din suprafaţa casetei 2/2005 s-a
observat, la adâncimea de 1,05 m, traseul unei
bârne-talpă adâncită într-un strat de nivelare din
lut galben-cenuşiu, care părea ca o prelungire a
laturii de sud-vest a locuinţei. La o distanţă de 1
m spre nord de lăcaşul acestei bârne s-au
descoperit resturile unui cuptor pentru arderea
ceramicii (complexul 6), care a fost distrus din
vechime, tip bine documentat în vatra oraşului
(Păunescu 1998-2000, 175-187). În acest strat,
în care a fost amenajată podeaua locuinţei şi
cuptorul pentru ars ceramica, au fost descoperite
alte complexe arheologice de tipul gropilor
menajere aflate în relaţie directă de
contemporaneitate cu acestea. Analiza
materialului ceramic şi monedele descoperite
susţin datarea acestui complex în prima jumătate
a secolului al XVI-iea.
La aproximativ O, 75 m nord de acest
cuptor a fost descoperită şi cercetată o groapă
menajeră (complexul 5), de formă aproximativ
rotundă, cu un diametru maxim de 1,30 m şi o
adâncime de 1,35 m (fig. 1-3). Din punct de
vedere stratigrafic, groapa este contemporană cu
locuinţa. ca de altfel şi cuptorul, reprezentând
anexe gospodăreşti. Umplutura acesteia (pământ
cafeniu granulat) este specifică gropilor pentru
depunerea resturilor menajere. Materialele
arheologice descoperite în inventarul gropii sunt
reprezentate de foarte multe oase de animale şi
de puţine fragmente ceramice. Întrucât
materialul ceramic rezultat este redus numeric,
variat, fragmentar şi de dimensiuni reduse,
presupunem că acest complex ar fi funcţionat
iniţial ca şi groapă de păstrare a alimentelor, caz
atestat deja la Oraşul de Floci (Păunescu et a/ii
Irina Ene. Valentin Radu
2007-2008). Ulterior aceste răcitoare erau
transformate în gropi menajere, fapt susţinut şi
de poziţionarea lor în proximitatea unei locuinţe
(Chiţescu et a/ii 1979, 21 ).
Rezultatele cercetărilor din ultimele campa-
nii susţin ipoteza că în cursul secolelor XVI-XVII
aria de locuire a oraşului pe Grind I se extinde
spre nord cu un „cartier al meşteşugarilor"
(Păunescu et a/ii 2006, 1 1 1-13 2 ).
Studiul arheozoologic al materialului
provenit din complexul 5.
Material şi metodă.
Fauna analizată provine din complexul
arheologic C5 (groapă) datat ca aparţinând
perioadei medievale de la începutul secolului al
XVI-iea.
Resturile faunistice analizate nu sunt
foarte numeroase, doar 3 80 de fragmente, dar ele
se constituie într-un eşantion valoros având în
vedere contextul arheologic care este bine datat
şi care poate furniza informaţii extrem de
interesante vis-a-vis de economia comunităţilor
umane din acea perioadă.
Specificăm că tipul de recoltare al
materialului faunistic a fost făcut direct -„la
ochi"- ceea ce prezintă o serie de avantaje şi
dezavantaje, fapt care a mai fost reliefat şi cu
alte ocazii (Desse-Berset, Radu 1996; Popovici
el a/ii 2002, 57-58).
Determinările anatomice şi taxonomice au
fost realizate cu ajutorul colecţiilor osteologice
de referinţă ale Laboratorului de Arheozoologie
din cadrul Centrului Naţional de Cercetări
Pluridisciplinare din Muzeul Naţional de Istorie
a României. De asemenea au fost consultate
lucrările metodologice ale lui Barone ( 1986) şi
Schmid ( 1972). Noi am estimat vârstele de
abataj (de sacrificare) după erupţiile dentare
apelând la lucrarea lui Schmid ( 1972), iar pentru
uzurile dentare am apelat la lucrările lui Ducos
( 1968) şi Grant ( 1982) pentru bovine, Payne
( 1973, 1985) şi Hei mer (2000) pentru ovicaprine
şi Horard-Herbin ( 1997) pentru suine.
Au fost identificate mai multe clase de
animale (tabelele 1 şi 2) şi anume peşti (şase
resturi), păsări (trei) şi mamifere (371). Cel mai
mare număr de resturi aparţine mamiferelor, din
294
 Studiul arheozoologic al unui complex medieval de la
care au fost determinate până la nivel specific
335 (89,8%).
Majoritatea materialului analizat prezintă
toate caracteristicile unor resturi menajere
(,.resturi de bucătărie") şi anume o fragmentaritate
crescută, unne de dezarticulare şi descărnare,
urme de dinţi etc. De menţionat este faptul că
niciun fragment faunistic nu prezintă unne de
ardere, ceea ce ar sugera în acest moment al
studiului că hrana era obţinută mai degrabă prin
fierbere decât prin ardere directă la foc deschis.
Cu toate că mare parte din oase sunt fragmentate,
câteva de dimensiuni mai mari au fost descoperite
întregi, cum este cazul metapodiilor de bovine
(metacarpiene şi metatarsiene). Acest lucru se
datorează în principal faptului că aceste oase nu
sunt acoperite de came (nu prezintă o valoare
alimentară foarte mare) şi de aici interesul redus
al comunităţii de a le fragmenta.
Spectrul faunistic
Pisces. Au fost identificate şase resturi
craniene aparţinând peştilor. Ştiuca (Esox
lucius), crapul ( Cyprinus carpio) şi şalăul
(Sander lucioperca) sunt reprezentate doar
printr-un rest, iar somnul (Silurus glanis) prin
trei resturi faunistice (PI. 1/1-3). Dimensiunile
reconstituite ale acestor indivizi sunt mari.
Ştiuca avea o talie totală de 0,54 m (masa de
I, 14 kg), somnul de 2,30 m (I 05 kg), iar şalăul
de 0,65 m ( 4,3 kg). Trei dintre oase prezentau
urme de tăiere ceea ce ne indică că peştii de talie
mare erau porţionaţi înainte de prepararea
culinară. Putem concluziona că mare parte din
aceste resturi provin din consumul unor tranşe şi
se încadrează în categoria deşeurilor alimentare.
Aves. Păsările sunt prezente cu trei resturi
aparţinând găinii domestice (Gallus domesticus).
Două resturi provin de la indivizi maturi, iar cel
de-al treilea de la un juvenil (PI. I /4 ).
Mammalia. Lista speciilor identificate este
dominată de mamiferele domestice cu 99,7%
(tabel 2), acestea fiind reprezentate de: vită
domestică (Bos taurus), oaie ( Ovis aries), capră
(Capra hircus), porc (Sus domesticus), câine
(Canisfamiliaris), măgar (Asinus domesticus) şi
cal (Equus caballus). În cadrul eşantionului
studiat a fost identificat doar un rest de mamifer
295
Oraşul de Floci
sălbatic şi anume un dinte inferior --carnasieră
de lup (Canis lupus).
Ponderea crescută a resturilor de mamifere
domestice ne demonstrează că activitatea de
creştere a animalelor reprezenta o ocupaţie
importantă pentru comunitatea medievală de
aici. Astfel cea mai mare importanţă ca număr de
resturi (71,3%) o au bovinele care sunt urmate
de ovicaprine cu 17%, porc 8, I%, ecvidee (cal şi
măgar) 3% şi câine 0,3%.
Aceeaşi ierarhie este păstrată şi în cazul
estimărilor ca număr de indivizi prezumaţi
(NMI), numai că în cazul vitei procentul deţinut
de această specie scade la aproape jumătate
(36,4%), în timp ce în cazul celorlalte specii mai
slab reprezentate ca NR, procentajele ca NMI
cresc, lucru normal de altfel dacă ne gândim la
mărimea eşantionului analizat (fig. 4).
Din punct de vedere economic bovinele
sunt cele mai exploatate, ele fiind urmate de
. . . .
ov1capnne ş1 porcme.
Bovinele din eşantionul de la Oraşul de
Floci erau sacrificate la vârste extrem de variate.
Astfel pe baza dentiţiei s-au identificat un număr
minim de cinci indivizi: un infans (2-6 luni), doi
juvenili (unul de 6-24 luni şi un altul de 18-24
luni), un sub-adult ( ~ 2,5 ani) şi un adult matur
(6,5-9 ani); la aceştia se mai adaugă încă trei
indivizi detenninaţi pe baza scheletului post-
cefalic, a căror vârstă nu este la fel de precisă
(peste 2-2,5 ani), ea fiind dată de gradul de
epifizare al metatarsienelor (Schmid 1972). După
cum se observă aceste animale erau crescute
pentru producţia lor de came, dar şi ca furnizoare
de lapte.
Existenţa unor oase întregi (şase
metacarpiene, opt metatarsiene şi o tibie) ne-a
permis estimarea înălţimii la greabăn a bovinelor
de la Oraşul de Floci (PI. 1/5, 6; PI. 217). Aceste
estimări ale taliei s-au făcut după indicii lui
Matolcsi (Chaix, Meniel 1996). Astfel per total
eşantion, bovinele prezintă o medie a taliei de
114,9 cm (n = 15, limite 104-124,2 cm) (vezi
anexa biometrie).
De asemenea pe baza unor diferiţi indici ai
metapodiilor (proxima!, diafizar şi distal) s-a
reuşit şi determinarea sexului acestor animale
(femei, castrat şi mascul). Astfel în eşantionul
 Adrian Bălăşcscu,
studiat s-au identificat nouă femele (trei pe baza
metacarpienelor şi şase pe baza metatarsienelor),
doi castraţi (unul pe baza unui metacarp şi un
altul pe baza unui metatars) şi trei masculi (doi
pe baza metacarpienelor şi unul pe baza unui
metatars). Media taliei pentru femelele de bovine
prezintă o valoare de 111,8 cm (n = 9; limite
I 04-120,9 cm), pentru castraţi avem o valoare
de 123,3 cm (n = 2, limite 122,5-124,1 cm), iar
pentru masculi avem o estimare de 120, I cm (n
= 3, limite 119-121,9 cm). Valorile obţinute se
încadrează în limitele cunoscute pentru evul
mediul românesc (Bejenaru 2003). Estimările de
sex ne permit să presupunem că în cadrul turmei
de bovine raportul dintre masculi : castraţi :
femele să fie de 3 : 2 : 9.
Prezenţa castraţilor în eşantionul studiat
pare a fi mai degrabă o practică legată de
obţinerea unor animale cu un aport de came
cantitativ şi calitativ superior şi mai puţin în
scopul obţinerii unor animale apte pentru
tracţiune. Un argument pentru acest fapt este
studiul patologii lor la nivelul falangelor de bovine
care nu indică un index patologic (IP) care să
sugereze folosirea bovinelor la tracţiune
(Bartosiewicz el a/ii 1997), pentru această
activitate probabil erau folosite ecvideele (cai şi
măgari). La nivelul unui singur proces cornular s-
au observat unne care sugerează că unele animale
au fost legate de coame perioade îndelungate (PI.
2/8).
Ovicaprinele sunt reprezentate de ambele
specii (Prummel, Frisch 1986): oaie ( Ovis aries)
şi capră (Capra hircus). Resturile de oaie sunt
mai numeroase (opt) comparativ cu cele de capră
(patru). Datorită fragmentarităţii accentuate a
materialului faunistic, cea mai mare parte a
resturilor de ovicaprine nu au putut fi
determinate până la nivel specific (45), aceste
resturi fiind reunite în tabelul 2 sub denumirea
generică de ovicaprine indeterminate.
Vârstele de sacrificare ale ovicaprinelor
sunt de asemenea extrem de variate, ele fiind
determinate exclusiv pe baza dentiţiei (Payne
1973). Astfel oaia este reprezentată de trei
indivizi: unul de 6-12 luni, unul de 4-6 ani şi un
altul de 6-8 ani; capra este reprezentată de un
individ de circa 6-12 luni; restul de ovicaprine
Irina Ene. Valentin Radu
indetenninabile sunt certificate prin doi indivizi:
unul de 1-2 ani şi un altul de 2-4 ani (PI. 2/9,
1O).
Pe baza acestor vârste observăm că
ovicaprinele erau exploatate atât pentru producţia
lor de came (vezi indivizii sub 2 ani şi în special
cei între 6--12 luni care fumizau o came fragedă,
extrem de gustoasă), cât şi pentru produsele lor
secundare, lapte şi lână. Între cele două specii par
a fi diferenţe de exploatare, care ar sugera că
ovinele erau crescute pentru producţia de lapte şi
lână (predomină indivizii mai în vârstă), în timp
ce caprinele erau crescute ca producătoare de
came. Această ipoteză va trebui verificată în
viitor prin analiza altor eşantioane faunistice bine
datate cultural.
Porcul se situează pe locul trei ca
importanţă economică (PI. 3/11 ). Animalele
sacrificate par a fi de un tip primitiv, cu o
productivitate mică. Pe baza dentiţiei (Horard-
Herbin 1997) s-au identificat doar trei indivizi:
unul de I 0-12 luni, unul de 22-24 luni şi un
altul de 24-30 luni. Existenţa unui os întreg (un
astragal) ne-a permis estimarea taliei care are o
valoare de 79,3 cm (indice Teichert).
Ecvidele sunt reprezentate de două specii:
cal şi măgar. Calul (PI. 3/12, 13) este certificat
prin cel puţin doi indivizi: un juvenil (-1-1,5
ani) şi un adult mascul identificat pe baza
caninului (acest element anatomic permiţând
discriminarea sexului pe baza scheletului).
Măgarul a fost detenninat doar pe baza
unui singur rest şi anume o diafiză de metatars
foarte gracilă (PI. 3/ 14 ). Descoperirea acestei
specii se adaugă la numărul mic de aşezări
medievale (Dinogetia, Capidava, Bârlăleşti, Slon,
Dridu, Cefa) care prezintă până acum resturi ale
acestui equideu de talie mică (Bejenaru 2003).
Fragmentaritatea resturilor de ecvidee ar
sugera că aceste animale erau consumate de
către comunitatea medievală de la Oraşul de
Floci.
Câinele este reprezentat printr-o
mandibulă care provine de la un individ foarte
tânăr de circa 5-6 luni.
Vânatul este certificat doar de o singură
specie, un carmvor (lup). În consecinţă,
vânătoarea pare a avea mai degrabă o funcţie de
296
 Studiul arheozoologic al unui complex medieval de la Oraşul de Floci

protecţie împotriva speciilor dăunătoare, decât degrabă o intervenţie nespecializată în cadrul

de suplimentare şi completare a regimului
alimentar sau ca un apanaj al clasei înalte
feudale (PI. 3/15).
Repartiţia pe elemente anatomice
Variabilitatea elementelor anatomice
descoperite (tabel 3; fig. 5) pentru diferitele specii
de mamifere ne-a făcut să le cuantificăm pe
categorii: craniu, coloană vertebrală (vertebre,
coaste şi slernum), membre (centuri -scapulară
şi pelviană-, stilopod -humerus şi femur-,
zeugopod -radius, ulnă, tibia şi fibulă) şi
extremităţi (carpiene, metacarpiene, tarsiene,
metatarsiene şi falange).
Se observă că vita este bine reprezentată la
nivelul tuturor părţilor corporale, lucru de altfel
normal dacă avem în vedere preponderenţa
speciei în cadrul eşantionului studiat (tabel 3;
fig. 5). Diferenţe relativ nete apar între cornutele
mici şi porc în sensul că ovicaprinele sunt bine
reprezentate prin resturi craniene şi membre
(ambele peste 35%), în timp ce porcul este bogat
în resturi ale coloanei vertebrale şi membre
(ambele peste 37%) ceea ce ar sugera selecţia
unor părţi de carne utilizate în alimentaţie, în
care zonele bogate în carne şi în proteină
animală predomină (vezi membrele care la
ambele specii depăşesc procente de peste 44%).
Acest lucru demonstrează, de asemenea, şi
consumul de carne de o calitate foarte bună.
Urmele de tranşare (de măcelărie) ale
animalelor domestice care s-au surprins mai ales
la nivelul oaselor bovinelor sugerează mai
spaţiului domestic (PI. 3/16, 17).
Concluzii
Fauna analizată ce provine dintr-un singur
complex arheologic (C5 -groapă), ne arată că
activitatea de creştere a animalelor este
predominantă. Se exploatau în primul rând
bovinele, care sunt urmate la mare distanţă de
către ovicaprine şi porcine. Studiul actual
confirmă rezultatele obţinute de către Bejenaru
el a/ii (2002) pe un alt lot faunistic analizat din
aceeaşi aşezare şi care a provenit din săpăturile
arheologice efectuate la sfârşitul secolului trecut
ca de altfel şi pe cele ale lui Vasile el a/ii (2002)
din 2001.
Vârstele de sacrificare ale cornutelor mari
şt mici sugerează o exploatare mixtă, ce consta
atât în obţinerea de carne, dar şi în obţinerea de
produse secundare, lapte şi lână.
Vânatul este slab reprezentat, doar printr-un
singur rest faunistic ce provine doar de la o singură
specie (lup). Există posibilitatea ca acest animal să
fie vânat în încercarea acestor comunităţi
medievale de a-şi proteja turmele de animale
domestice.
Peştii ş1 găinile completează lista
animalelor prezente în alimentaţia locuitorilor
ceea ce atestă şi alte ocupaţii, precum pescuitul
şi creşterea păsărilor de curte în aşezare.
În viitor este posibil ca studiul altor
complexe arheologice să aducă noi informaţii cu
privire la economia comunităţilor medievale de
la Oraşul de Floci care vor putea infirma sau
confirma studiile arheozoologice realizate până
în prezent.

BIBLIOGRAFIE

Baronc 1986 - R. Barone. Anatomie compare des mammiferes domesliques. 3< ed., Paris, voi. 1, 1986.
Bartosicwicz el a/ii 1997 - L. Bartosiewicz, W. Van Neer, A. Lentacker, Draught callle: their 04teological
identificat ion and hist01y. Annales Sciences Zoologiques, Musee Royal de I' Afrique Centrale, Tervuren, 281,
1997.
Bejenaru 2003 - L. Bejenaru, Arheozoologia spaţiului medieval românesc medieval, laşi, 2003.
Bejenaru el a/ii 2002 - L. Bejenaru, M. Ştefan, S. D. Leonov, Preliminary study regarding the
archaeozoological identificat ion of animal resources exploited by the inhabitants oflhe medieval selllementfrom
Piua Pelrii, Analele Ştiinţifice Universitatea „Alex. I. Cuza" laşi, s. Biologie, XL VIII, p. 241-247.

297
 Adrian Bălăşescu, Irina Ene, Valentin Radu

Chaix, Meniel 1996 - L. Chaix, P. Meniel, Elements d'archeozoologie, Paris, 1996.

Chiţescu el a/ii 1979 - L. Chiţescu, N. Conovici, R. Lungu, A. Păunescu, V. Rădulescu, Cercetări arheologice
la Piua Petri (Oraşul de Floci), jud. Ialomiţa, CercA, III, 1979, p. 199-241.
Desse-Berset, Radu 1996 - N. Desse-Berset, V. Radu, Strategies d'echanti//onnage et d'exploitation des
restes osseu.x de poissons pour une approche paleoenvironnementale et paleoeconomique: I 'exemple d'Hârşova
Roumanie (Neolithique final-Chalcolithique), în L. Langouet (ed.), Actes du Colloque d' Archeometrie 1995,
Perigueux (Dordogne, France), Revue d'Archeometrie, supplement, Rennes, p. 181-186.
von den Driesch 1976 - A. von den Driesch, A guide to the measurement of animal bones from archaeological
sites, Peabody Museum Bulletin, I, Harvard University, 1976.
Ducos 1968 - P. Ducos, L 'origine des animaux domestique en Palestine, Bordeaux, Publications de !'Institut
de l'Universite de Bordeaux, 6, 1968.
Grant 1982 -A. Grant, The use of tooth wear as a gui de to the age of domestic ungulates, în W. C. Grigson, S.
Payne, Ageing and Sexing Animal Bones from Archaeological Sites, BAR, I 09, p. 91-108.
Hei mer 2000 - D. Helmer, Discriminat ion des genres Ovis et Capra a l'aide des premolaires inferieures 3 et 4
et interpretat ion des âges d'abattage: /'exemple de Dikili Tash (Grece), în Ibex Journal of Mountain Ecology 5
- Anthropozoologica, 31, p. 29-38.
Horard-Herbin 1997 - M.-P. Horard-Herbin, Le village celtique des Arenes a Levroux. L'elevage et Ies
productions animales dans !'economie de la fin du second Age du Fer, J2eme supplement a la Revue du Centre de
la France, Levroux 4, 1997.
Payne 1973 - S. Payne, Ki//-off patterns in sheep and goat: the mandibles from Asvan Kate, An St, 23, 1973, p.
281-303.
Payne 1985 - S. Payne. Morphological distinction between the mandibular teeth of young sheep, Ovis and
goats, Capra, JASc, 12, 1985, p. 139-147.
Păunescu 1998-2000 - A. Păunescu, Cuptoare de ars ceramica descoperite la Oraşul de Floci, judeţul
!alomifa, CercA, XI, 1998-2000 (2001), p. 175-187.
Păunescu el a/ii 2006 - A. Păunescu, D. Mihai, S. Oţa, Gh. Matei, Cercetări arheologice în vatra Oraşului de
Floci (Piua Petri), comuna Giurgeni, Judeţul Ialomiţa, CercA, XIII, 2006, p. I 11-132.
Păunescu el a/ii 2007-2008 - A. Păunescu, I. Ene, D. Mihai, Cercetări arheologice în vatra Oraşului de Floci
(Piua Petri), comuna Giurgeni, Judeţul Ialomiţa, CercA, XIV-XV, 2008, p. 11-42.
Popovici el a/ii 2002 - D. N. Popovici, A. Bălăşescu, C. Haită, V. Radu, A. M. F. Tomescu, I. Tomescu,
Cercetarea arheologică pluridisciplinară. Concepte, metode şi tehnici, în Biblioteca Muzeului Naţional, Seria
Cercetări Pluridisciplinare, 3, Bucureşti, 2002.
Prummel, Frisch 1986 - W. Prummel, H. J. Frisch, A Guide for the distinction of Species, Sex and Body in
Bones ofSheep and Goat, JASc, 13, 1986, p. 567-577.
Schmid 1972 - E. Schmid, Atlas<~( Animal Bones, Amsterdam-London-New York, 1972.
Vasile el Cilii 2002 - S. G. Vasile, A. C. Ciobanu, V. M. Dumitraşcu, Studiu arheozoologic, Giurgeni, cam.
Giurgeni,jud. Ialomiţa (Oraşul de Floci), CCA, 2002, p. 145.

LISTA ILUSTRAŢIILOR

Tabel 1. Repartiţia numerică şi procentuală a resturilor faunistice (NR) descoperite în complexul C5 de la Oraşul
de Floci.
Tabel 2. Repartiţia numerică şi procentuală a resturilor de mamifere ca număr de resturi (NR) şi număr minim de
indivizi (NMI) descoperite în complexul C5 de la Oraşul de Floci.
Tabel 3. Repartiţia pe elemente anatomice a resturilor faunistice de mamifere descoperite la Oraşul de Floci.
Fig. 1. Oraşul de Floci. Planul general al suprafeţelor cercetate în 2006.
Fig. 2. Oraşul de Floci. Planul locuinţei medievale (C2).
Fig. 3. Oraşul de Floci. Pereţii locuinţei (C2) şi groapa de deşeuri menajere (C5).
Fig 4. Repartiţia procentuală a numărului de resturi (NR) şi a numărului de indivizi (NMI) identificaţi în cadrul
complexului C5 de la Oraşul de Floci.

298
 Studiul arheozoologic al unui complex medieval de la Oraşul de Floci

Fig. 5. Repartiţia procentuală a resturilor faunistice de mamifere domestice pe părţi corporale.

PI. I - 1. maxilar de somn; 2. dentar de şalău; 3. opercul de ştiucă; 4. oase de găină; 5. tibia de vită domestică:
6. metacarpiene de vită domestică (scara în cm).
PI. 2 -- 7. metatarsiene de vită domestică; 8. proces comular de vită; 9. mandibule de ovicaprine; 10. humerus
de ovicaprin (scara în cm). .
PI. 3 - 11. humeruşi de porc; 12. metapodiu de cal; 13. -falanga 1 de cal; 14. metapodiu de măgar; 15.
carnasieră de lup: superior (vedere de sus) şi inferior (vedere bucală); 16. metapodiu de vită cu urme de tăiere;
17. coxal de vită domestică cu urme de tranşare: stânga (vedere laterală), dreapta (vedere dorsală) (scara în cm).

LIST OF ILLUSTRATIONS

Table I. The number and the percentage of the fauna! remains (NR) from C5 complex, Oraşul de Floci
settlcmenls.
Table 2. The number and the percentage of the mammals remains (NR) and minimum number of individuals
fl·om C5 complex, Oraşul de Floci settlements.
Table 3. The percentage ofthe mammals remains (NR) by anatomica! elements, Oraşul de Floci settlements.
Fig. I. Oraşul de Floci settlement. The general plan of the researched areas in 2006.
Fig. 2. Oraşul de Floci settlement. The plan of the medieval house (C2).
Fig. 3. Oraşul de Floci settlement. The house walls (C2) and the pit ofhousehold waste (C5).
Fig. 4. The percentage of the mammals remains (NR) and minimum number of individuals (NMI) from C5
complex, Oraşul de Floci settlemcnts.
Fig. 5. The pcrcentage of the tamed mammal remains by body segments.
PI. I - I. Cat fish maxilla; 2. Pikeperch dentary; 3. Pike opercular: 4. Hen bones; 5. Cattle tibia; 6. Cattle
melacarpals (the scale is in cm).
PI. 2 -- 7. Cattle metatarsals; 8. Cattlc horn process: 9. Ovicaprins mandible; IO. Ovicaprins humerus (the scale
is în cm).
PI. 3 - 11. Pig humeri; 12. 1-Iorse melapod: 13. Cattle first phalanx; 14. Donkey metapod; 15. Wolf tlesh-
learing tooth: up ( occlusal view) and down (bucea I view): 16. Cattle metapod with cut marks; 17. Cattle pelvis
with eul marks: leii - lateral view, right - dorsal view (the scale îs in cm).

TRADUCERE REZUMAT, FOTO:

Adrian Bălăşescu, Valentin Radu, Irina Ene

ADRIAN BĂLĂŞESCU
VALENTIN RADU
IRINA ENE
Muzeul Naţional de Istorie a României,
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026
Bucureşti
abalasescu2005@yahoo.fr
raduvalentin@hotmail.com
irinaene29@yahoo.com

299
 Adrian Bălăşescu. Irina Ene. Valentin Radu

SPECIA NR %NR
Esox lucius (ştiucă) I
Cvprinus carpio (crap) I
Silurus glanis (somn) 3
Sander /ucioperca (şalău) I
Pisces (Peşti) 6 1,57

Gallus domeslicus (găină) 3

Aves (Păsări) 3 0,78

Mammalia (Mamifere) 371 97,65

TOTAL FAUNA 380 100

Tabel 1. Repartiţia numerică şi procentuală a resturilor

faunistice (NR) descoperite în complexul CS de la Oraşul de Floci.

SPECIA NR %NR NMI %NMI

Bos tauru.1· (vită) 239 71,3 8 36,4
Ovis ar ies (oaie) 8 2,4 3 13,6
Capra hircus (capră) 4 1,2 I 4,5
ovicaprine indeterminate 45 13,4 2 9,1
Sus domesticus (porc) 27 8, I 3 13,6
Canis fâmi/iaris (câine) I 0,3 I 4,5
Asinu.1· asinus (mă_gar) I 0,3 1 4,5
Equus cahallus (cal) 9 2,7 2 9,1
mamifere domestice 334 99,7 21 95,5
Canis lupus (lup) I 0,3 I 4,5
mamifere sălbatice I 0,3 1 4,5
Total mamifere determinate 335 100,0 22 100,0
Total mamifere indeterminate 36
Total mamifere 371

Tabel 2 Repartiţia numerică şi procentuală a resturilor de mamifere ca număr de resturi (NR) şi

număr minim de indivizi (NMI) descoperite în complexul CS de la Oraşul de Floci.

300
 Studiul arhcozoologic al unui complex medieval de la Oraşul de Floci

~
~
<:: ~
c
...,
:::
-::
.~
-~...
.:::
:::::
::
~
:::::::
ooC)
-::
""'
·-""'~
~

""'
:::
""'
·-""'... -
~
~ ::: §-
§ ~
-::::
·== ·;:
c. ~ "'
~
..., ..J
~ ::: ~
.::: <'.
..., l: ~ ~ -~ ""'
::: ::! E-
.~
::. (j
:::: ::: .:::;
..., ::::
o
Specie/ clement anatomic
~
CC) c
::.
c ·;;
o c;s""' c :::::--
t.r.l ~ c E-
Neurocran ium 9 2 4 15
Visccrocranium 7 3 2 12
Dcn lcs sup. 6 5 11
Mandibula 13 4 I 2 I I 22
Dcnlcs in f. 5 I I 7
Dcnlcs I I
Atlas 2 2 4
Epislropheus I I
el Verl. cv. 6 I 7
Vert. lhor. 11 2 13
Vert. lumb. 6 I 4 11
Sacrum 3 I 4
Costae 42 I 3 2 48
Scapula 7 I 3 2 13
Humerus 11 I I I 3 17
Radius I I 7 I IO
Ul na 4 2 6
Carpalia IO 10
Mctacarpus 11 li
Pelvis 5 I 2 I 9
f cmur 11 2 I 14
Patel la I I
Tibia 12 I 8 I 22
Talus I I I 3
Calcaneus I I
el Tarsalia 2 2
Metatarsus 12 5 I 18
Metapodalia I I 2
Phalanx I 14 I 15
Phalanx 2 12 I 13
Phalanx 3 12 12
TOTAL 239 8 4 45 27 I 9 I I 335

Tabel 3. Repartiţia pe clemente anatomice a resturilor faunistice de mamifere descoperite la Oraşul de

Floci.

301
 Adrian B ă l ăşescu. Irina Ene. Valentin Radu

80 -- -- -- - - - - - - · - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 1
70 ;---~·~----------------------------~
60 ; - - -___,_
""- "_' _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ___,II
50 ;------,~----------------------------.
% 40 ;- - - tţ.
-_ -_
-"'T--
-._" -------------------------.
30 ;-------~
20 ;--------~~
- --
-------
"- ~,,....-----------------------·
"-..... ~-~··-=------------------i

l~ i===================~~::==~·~==~~~~~~~~::::::-:=:====J
vita ov icaprine porc equide carni vore

-+- %N R -li- % NMI

Fig. 4. R epart iţia pro centual ă a num ă rului de resturi (NR) ş i a num ărului de indivizi (NM I) identifi caţ i
în cadrul compl exului C5 de la Oraşul de Floci.

craniu colvert mmb ex1rem

-+- vita NR=239 -a-- ovicaprine NR=57 _..__ porc NR=27 -?IE- total NR=335

Fig. 5. Repartiţia procentuală a resturil o r fauni stice de ma mife re do mestice pe părţi corpora le şi per
total la Oraşul de F loci .

302
 Stud iul arh eozoo logic al unui complex med ieval de la Oraş ul de Floci

ANEXA BIOMETRIE. M ă surătorile resturilor faunistice au fost realizate cu un ş ubl e r care prez intă o
preci zie in strum e nta l ă de 1I 1O milimetri, urmând recomandăril e lui von den Driesch ( 1976).

Bos tauru.s

PROCES CORNULAR AX IS
DAP 47.7 BFcr 80
DT 37.7
c 135

SCAPULA HUMERUS
GLP 57.3 58.3 Bd 77.2 80.5 70
LG 47.6 48.6 5 1. 6 59.6 BT 71 69.5 65.2
BG 40.8 41 43 .3 47.4 DAPd 68.3 69.2 61.3

METACARP
GL 186 189 186.8 192 .5 198.2 188
Bp 50.7 54.3 50.9 62.8 58.5 58.6 55.8
DAPp 27.6 35 30.9 35 .9 36.2 36.7 32 .1
SD 26.5 30.7 28.9 34.3 34.9 32.2
DD 18.9 20.6 18.1 21.8 24 21.8
Bd 49.2 58.3 50.6 62.2 59.8 59.6 51.3 56.6
DAPcl 26.6 29.9 27 .7 31.9 30.6 32.5 29 29.4
12 27.26 28.73 27.25 32.62 29.52 31. 17
13 14.25 16.24 15 .47 17.82 17.6 1 17. 13
14 26.45 30.85 27.09 32 .3 1 30.17 31.7
SEX F F F M C? M?
TALI E 1125 11 43 11 30 12 19 1225 11 90

T IBI E f ATELĂ
GL 323 I GB I 47.9
Bp 85.7
DAPp 80.6
SD 34. 1 CENT ROTARS
DD 24.2 GB 60 51. 1
Bel 55.6 57 .2 60.5 DAP 54.3 45.4
DAPd 42.5 40.7 43. 1
TALIE 111 4

METATARS
GL 227 229 2 18.5 2 16.5 2 15 .5 203 20 1.5 197
Bp 51.4 45 . 1 47.7 42.5 39.6 42.5 44.9 40.3
DAPp 46.5 42.3 45 40.5 39 35.3 39.3 37.6
SD 27. 1 24 .5 27.8 23 23.7 22.5 22.8 22. 1
DD 26.5 24 25. 1 22.4 21.5 22.4 21.3 19.7
Bd 58.2 53 .7 58.9 48.1 46.3 49.2 47.4 46.6 44. 1 42.6
DAPd 32.8 30.6 30.9 27.3 26.3 27.8 26.3 26.4 43.4 42.5
12 22.64 19.69 21.83 19.63 18.38 20.94 22.28 20.46
13 11.94 10.7 12.72 10.62 li 11.08 11.32 11 .22
14 25.64 23.45 26.96 22.22 21.48 24.24 23.52 23 .65
SEX C? F M F F F F F
TALI E 1242 1209 1195 11 43 11 38 1072 1064 1040

303
 Adr ian Bălăşescu . Irina Ene. Valentin Rad u

F/\L/\NGĂ I
Ghie 47 .5 53 . 1 53 59.5 57.8 60.8 53 51.2 49.4 5 1.1 51.4 58 52
l3p 24 .6 26.8 29.5 26?5 33.2 26.3 29.5 23 .9 29.3 26.2 26.7 25 .7 26. 1
so 20.6 22.3 25 .6 21.9 29 22. 1 24 .6 21.2 24.8 20.6 21.8 21.2 22.6
13d 23.5 24.4 26.8 30.2 275 25.7 23 .6 28.2 23 .7 24.3 24.5 23.7

FALANGĂ 2
GL 333 32.2 35.5 36 335 343 35 .6 39.8 36.2 38.2 393 33. 1
l3p 24.4 25. 1 28. 5 24.9 24.6 25.4 27. 1 3 1.9 30.6 3 1.2 31.9 24.6
so 20.2 18.4 22.9 20.2 19 18.8 22 24.9 23.8 25 .9 25.3
Bd 22.3 2 1.6 24. 1 21.3 21.6 22.2 23 .5 27 23 .9 27 . 1 28. 1

FALANGĂ 3
DLS 68.3 6 1. 6 57.6 66.2 67.6 8 1. 6
Ld 50.9 46.4 47.3 51.6 49.4 60
MBS 18.9 19.5 19.6 23.4 22.2 27.4

Ovis aries

SCA PULA HUMERUS TIBIE

SLC 23.9 Bd 34.3 Bd 28.7
GLP 39.2 BT 32.7 DAPd 20.9
LG 3 1.6 Dd 29. 1
BG 26.2

Capra liircus

HUMERUS RAD IUS

Bd 34.2 B 32.8
BT 3 1.4 !3 F1 3 1.4
Dd 27.7

Sus domesticus

SCAPULA HUMERUS RADI US

SLC 25 .8 25 . 1 so 40.4 42.7 29. l
GLP 38.5 Bd 31.7 30. 8 20. l
LG 34.2 BT 38.7 41. l
BG 28.4 28.6

TIBI E ASTRAGAL ATLAS

Bd 303 GLI 44.3 Bfcr 54.8
DAPd 278 GLm 42.6 Bfcd 48.5 50.4
Dl 23 1-1 48.2 44 .5
Om 25 .7
Bd 25
TALIE 793
Ctwis lupus

MANDIBULĂ
L carn 30.1
l carn l 1.5

304
 o
m

/. u•mrli:\nr !
hxuinw
//
«,, IX"UlnQ
'2001

HM1 \~\III 1
l(\o,.Uln 2:?fl0

cvmplcx I
h)l.u1111~ OOi

ORAŞUL DE FLOCI
corn. Giurgeni. jud. Ialomi ţa
Plan general
secţiu ni şi complexe 2006

PI. 1 - Oraşul de Floci. Planul general al suprafeţelor cercetate în 2006

 O R AŞUL DE FLOC I 2008
Gru nd caseta 4; martor caseta 2ac
Complex 2

---
•)/'• arsură-
G groapa
G gropi por
O vas
0 greu tate

,---·
_J
" .-:>
V • O
__,
0

r·
''

''
;____ -::__
G

(~
0
0
o
0
"
/ '
·,
o

I'.'
//
/
,/ /
-

_______ _J

PI. 2 -1. Oraşul de Floci . Planul locuinţei medievale (C2) ş i complexul 5 (C5)
2. Oraşu l de Floci .Pereţii l ocuinţei (C2) şi groapa de deşeuri menajere (C5)
 ~~-
I
t· ·, ,_.
.
~·

4 5

PI. 3 - 1. maxilar de somn; 2. dentar de şalău ; 3. opercular de ştiucă; 4. oase de găină;

5. tibie de vită ; 6. metacarpiene de vită domestică
 7

10

PI. 4 - 7. metatarsiene de vită domestică ; 8. proces cornular de vită;

9. mandibule de ovicaprine; 10. humerus de ovicaprin
 II 12

15

PI. 5 -
16
--- 17

11 . humerusuri de porc; 12. metapod de cal ; 13. falanga I de cal; 14. metapod de măgar;
15. camasieră de lup: superior: vedere oclusală , inferior: vedere bucală; 16. metapod de
vită cu urme de tă i e re; 17. coxal de v ită domestic ă cu urme de tranşare: stânga: vedere
l atera l ă , dreapta: vedere dorsa l ă
RECENZII
 Cercetări arheologice. XVII. 13ucurqti. 20 l O. p. 313-314
Natalia Mateevici, Amforele greceşti În mediul barbar din nord-vestul
Pontului Euxin În sec. VI - Începutul sec. II a. Chr.,
Biblioteca .,Tyragetia'' XIV.
Suntem în faţa unei noi publicaţii a
Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie de pe
lângă Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova
de o valoare şi un interes remarcabile. Aşa cum
remarcă cercetătorul dr. Marius Alexianu, în
prezentarea cărţii, .. Lucrarea reprezintă prima
tentativă de abordare ştiinţifică într-o viziune
sistematică şi integratoare a problematicii
complexe ridicate de descoperirile de amfore
greceşti dintr-o zonă reprezentativă şi specifică
totodată, pentru contactele cu multiple valenţe
dintre lumea barbară din spaţiul pontic şi
civilizaţia greacă ... ".
După o Prefaţă (pag. 5) semnată de către
Ion Niculiţă, binecunoscutul profesor doctor
habilitat al Universităţii de Stat din Republica
Moldova, care pune în relief meritele ştiinţifice
ale lucrării, urmează o Notă a autorului (pag. 7-
8) din care reiese că lucrarea constituie o
variantă prelucrată şi substanţial îmbunătăţită a
lucrării sale de doctorat, fapt deosebit de
remarcabil şi bine venit, publicarea fiind făcută
la doar trei ani după susţinere.
În Introducere (pag. 9-20) se discută
importanţa schimburilor economice între cele
două lumi -barbară nord-vest pontică şi
greacă- în care amforele constituiau doar
ambalajul produsului exportat I importat -ce au
fost favorizate şi de rolul colonizării greceşti pe
întreg litoralul Pontului Euxin, Marea Neagră de
astăzi.
Autoarea face o comparaţie între datele
furnizate de descoperirile arheologice şi cele ale
izvoareleor antice scrise -din care reiese în
special comerţul cu vin şi ulei provenit din
lumea sudică, egeeo-mediteraneană.
Bine redată este prezentarea istoricului
cercetării acestui domeniu cu o critică la obiect a
expunem, prm urmare nu doar o înşirare de
argumente şi opinii.
313
Chişinău, 2007, 284 pagini.
Din Capitolul I, Amfora - principalul
ambalaj al mărfurilor lichide greceşti (pag. 21-
60), se trece la o prezentare atât pentru publicul
larg cât şi
pentru diferitele categorii de
specialişti -de la studenţi la savanţi- a
opiniilor proprii în conexiune cu cele emise
anterior. Sunt prezentate pe rând, sintetic şi bine
documentat, mai întâi în subcapitolul 1. Oraşele­
polisuri greceşti -principale centre de
producere a mărfurilor şi a ambalajului (pag.
21-33) pe parcursul secolelor VII-li a. Chr.
Autoarea face o prezentare politico-economică a
fiecărui oraş-polis, cu perioadele de evoluţie a
schimburilor sale comerciale, cu produsele
specifice fiecăruia, dar şi a modalităţii de
producere în funcţie de starea economică,
politică, climă.
Urmează subcapitolul 2. Morfologia,
tipologia şi standardizarea materialului
amforistic (pag. 33-49) unde din nou, pe fiecare
tip de amforă, în funcţie de locul de provenienţă,
se insistă asupra caracteristicilor pastei, a formei,
a capacităţii vasului, cronologia producţiei şi a
ariilor de răspândire. Prin urmare, autoarea face
un foarte util expozeu arheologic, istoric şi
politic.
În subcapitolul 3. Caracteristica
ştampileloramforelor greceşti din spafiul bugo-
carpatic-pontic (pag. 49-60) se discută natura
privată sau etatistă
a atelierului, recte a
producătorului, a statului social şi politic a
personajului ce figurează pe ştampilă, a modului
de redare a ştampilei -în relief sau englifică­
şi a locului de pe vas unde a fost aplicată -
toartă, gât sau picior. Şi toate acestea în strânsă
legătură cu cronologia generală a etapelor
producerii de amfore.
Capitolul li, Amforele greceşti in 5paţiul
bugo-carpatic - principal indicator al rela(iilor
comerciale între autohtoni şi lumea greacă (pag.
61-104) se divide la rândul său în trei
 George Trohani
subcapitolc. Mai întâi /. Pene/rafia mârfurilor
greceşti în regiunea nord-vest ponticei în
secolele VI-V a. Chr. (pag. 61-65), adică
perioada iniţială a pătrunderii amforelor greceşti,
pc centre şi cu diverse arii de răspândire, cu o
critică ştiinţifică a descoperirilor.
Urmează subcapitolul 2. Circula{ia
amforelor elenistice în lumea barbară nord-vest
ponticei în sec. /V-mijlocul sec. /// a. Chr. (pag.
65-98) ce constituie perioada de maximă circulaţie
atât a amforelor, cât şi a produselor.
În acest subcapitol, sau eventual în
următorul, şi-ar fi găsit locul o abordare a
impactului pe care l-a avut asupra lumii greco-
macedoncne invazia celtică ce a blocat la un
moment dat contactele cu o parte a autohtonilor
din spaţiul nord-balcanic. Din păcate din text nu
reiese nimic referitor la acest subiect, ca de altfel
şi natura raporturilor cu lumea geto-bastarnă.
În subcapitolul 3. Rela{iile comerciale din
.\pafiul hugo-carpatic cu polisurile greceşti în a
doua jumâtate a sec. //I-începutul sec. II a. Ch.
rellectate prin material amforistic (pag. 68-104) se
constată o drastică diminuare a numărului centrelor
cxp011atoarc.
În Capitolul li!, Contactele comerciale
}!_reco-harhare şi rolul lor în dezvoltarea
economicâ şi social-culturalâ a popula{iei
autohtone din regiunea nord-vest pontică (pag.
105-1 13) autoarea face referiri la diferenţele de
evoluţie cultural-istorică a celor două lumi -
unii, autohtonii, mai fiind încă în prima epocă a
fierului (Hallstatt), iar ceilalţi, coloniştii sau
comercianţii. în perioada clasică sau elenistică.
De aici şi diferitele arii de răspândire a centrelor
GEORGE TROHANl
Muzeul Naţional de Istorie a României,
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026, Bucureşti,
gtrohan i@yahoo.com
314
producătoare în funcţie
de posiblităţile locale, de
forţa de penetraţie, de natura relaţiilor relativ
paşnice între geţi şi greci --deşi au existat şi
momente belicoase cu macedonenii, pe care
autoarea nu le prea prezintă- sau mai mult
nesigure dintre geţi şi sciţi. Autoarea insistă
asupra raporturilor dintre import şi export, a
importanţei grâului, peştelui, lemnului, mierei şi
a robilor pentru lumea greacă, iar în contrapartită
a vinului şi uleiului pentru autohtoni.
Deosebit de utile sunt constatările privind
repartizarea pe complexe de habitat -locuire sau
necropolă- a diferitelor tipuri de amfore şi a
perioadelor cronologice de utilizare.
Textul lucrării, care pe alocuri utilizează
epitete prea pompoase --de genul „remarcabilul
cercetător", „prestigiosul profesor''- la adresa
unor anumite persoane, se încheie cu un
rezumativ capitol de Concluzii (pag. 115-118),
urmat de un amplu rezumat în limba franceză
(pag. 119-133).
Însă, deosebit de utile ş1 cu multe
materiale inedite, sunt paginile consacrate
Catalogului (pag. 13 5-176) conţinând descrierea
a 376 ştampile de amfore, toate ilustrate (pag.
177-197) prin estampare.
Urmează o bogată Bibliografie (pag. 199-
213 ), Lista abrevierilor (pag. 215-216), Lista
ilustra{ilor (pag. 217-218), Ilustra{ii (pag. 219-
255) cu 37 de figuri reproducând în desen
diversele tipuri de amfore, 18 hărţi (pag. 257-
274) cu ariile de difuzare a amforelor.
Lucrarea se încheie cu un Indice geografic
(pag. 275-278) şi un Indice de nume proprii
greceşti (pag. 279-284).
George Trohani
 Cercetâri arheologice. XVII.
IV AN IORDAN O V ŞI ZHENY A ZHEKOV A, Catalogue of Medieval Seals
at The Regional Historical Museum of Shumen, Shumen, 2007, 311 pagini,
685 figuri şi 1 planşă la şfârşitul textului
Lucrarea de faţă. apărută în anul 2007, sub
semnătura a doi marii arheologi şi sigilografi
bulgari. Ivan lordanov şi Zhenza Zhekova,
reuneşte toate sigiliile aflate în patrimoniul
Muzeului Regional de Istorie Shumen sau în
cadrul unor colecţii particulare ale unor persoane
din oraşul Şumen. Redactarea în limba engleză a
acestei lucrări o face şi mai accesibilă atât
cunoscătorilor, cât şi pasionaţilor de sigilografia
bizantină.
Apărută cu ajutorul Muzeului Regional de
Istorie Şumen, la care cei doi autori sunt
angajaţi, lucrarea de faţă prezintă o bogată
colecţie de piese descoperite pe teritoriul
Bulgariei. cc au aparţinut perioadei primului
ţarat bulgar, precum şi unei vaste perioade
bizantine.
În introducere este prezentată pe scurt o
istorie a muzeului, precum şi a colecţiei de sigilii
prezentate în cuprinsul cărţii. Astfel aflăm că în
colecţia muzeului din Şumen se află şi un număr
de 776 de piese sigilare ce provin din perioada
bizantină şi medieval-bulgară, 84 de piese fiind
atribuite primilor ţari bulgari -primilor ţari
creştini şi administraţiei bulgăreşti de la sud de
Dunăre, restul de piese aparţinând diferitelor
personalităţi bizantine sau sunt piese cu caracter
comercial.
Partea introductivă este urmată de o listă a
abrevierilor şi a lucrărilor citate, ce cuprinde un
număr de cca. 80 de titluri. În general este vorba
de lucrări cu caracter general cu privire la
sigilografie. Din păcate multe lucrări şi articole
consacrate sigilografiei nu au fost utilizate sau
citate ceea cc poate dăuna caracterului ştiinţific
al lucrării. În acest sens amintesc numai faptul că
deşi Ion Barnea are un număr de pese 45 de
articole şi lucrări despre sigilografia bizantină nu
este amintit în lucrarea de faţă decât cu un singur
articol. Iar cazul lui Petre Diaconu este chiar mai
315
Bucureşti. 20 IO. p. 315-317
elocvent. el nefiind citat n1c1 măcar o singură
dată.
Partea întâi a catalogului este consacrată
pieselor sigilografice bulgăreşti. Acestea sunt
prezentate cronologic mergând din secolul al IX-
iea până în secolul al XIV-iea. Aceste sigilii
sunt în număr de 84 şi au fost bătute de mai
mulţi ţari bulgari sau de alte personaje din
administraţia bulgărească de la sud de Dunăre.
Astfel un număr de trei piese sunt atribuite lui
Boris/Mihail I (864-889), lui Simeon I (893-
927) îi sunt atribuite un număr de două piese
certe, alte 21 de piese fiind din aceiaşi perioada
dar mai greu de atribuit acestuia, iar lui Petru I
(927-945) îi sunt atribuite cele mai multe
plumburi de acest tip şi anume 40 de piese (pe
unele din aceste sigilii ţarul bulgar apare
reprezentat împreună cu personaje ce fac parte
din familia acestuia). Restul pieselor aparţin fie
aceloraşi ţari, dar nu au putut să fie atribuite în
mod cert, fie altor personaje. Ultimele două
piese din seria celor 84 sunt datate pentru
secolele XIII-XIV. Aproximativ toate piesele
provin din colecţii particulare ce au fost donate
muzeului şi au fost descoperite în zona de nord-
est a Bulgariei de astăzi, mai precis în
municipalităţile Razgrad, Isperih, Preslav, Pliska
etc.
De remarcat că un număr de patru piese
prezintă legenda în limba bulgară, cu caractere
chirilice, restul pieselor fiind scrise în limba
greacă, limba oficială a Imperiului Bizantin,
limbă ce era folosită cel mai probabil şi la curtea
ţari lor bulgari.
Partea a doua este consacrată sigiliilor
bizantine aflate în colecţiile muzeului din
Şumen. Această a doua parte este împărţită la
rândul ei în şase mari subcapitole.
Primul subcapitol intitulat The Pa/ace,
cuprinde sigiliile emise de oficialităţile palatine,
de la împărat până la ultimul funcţionar palatin.
 Eugen Paraschiv-Grigore
În acest subcapitol sunt incluse un număr de 105
sigilii din care 31 aparţin unor împăraţi sau
împărătese. Perioada de timp pe care se întind
aceste sigilii este cuprinsă între secolele al Vl-
lea şi al XIII-iea. De remarcat sunt sigiliile
imperiale care în majoritate sunt sigilii cu
caracter petiţionar (au fost folosite la sigilarea
corespondenţei). Din păcate multe din aceste
sigilii sunt doar amintite în lucrarea de faţă, ele
fiind publicate sumar, lucru pe care îl constatăm
la foarte multe dintre piesele incluse în lucrare.
Pe lângă sigiliile ce au aparţinut familiei
imperiale, în acest subcapitol sunt prezentate şi
sigilii ce au aparţinut unor funcţionari civili (nr.
116-124) sau militari (nr. 125-132), precum şi a
unor personaje cu titluri oficiale ce erau asociate
curţii imperiale (nr. 133-189).
Cel de al doilea subcapitol, intitulat
Offices al tlle central departme11ts of tlle
Empire cuprinde sigiliile ce au aparţinut
personajelor ce făceau parte din aparatul central
al imperiului (cancelaria imperială). În această
categorie de sigilii sunt incluse un număr de 70
de piese (nr. 190-260) şi sunt împărţite pe 16
categorii - a. asekretis (nr. 190, 191 ), b.
mysriko.1· (nr. 192), c. notarios - protonotarios
(nr. 193-196), d. epi ton deeseon (nr. 197), e.
genikos logothetes (nr. 198-224), f. logothefes
rou dromou (nr. 225-236), g. logothetes tou
strafiofikou (nr. 23 7), h. logothetes of the Agelai
(nr. 238-242). i. imperial sakellarios (nr. 243-
245). j. epi tou eidikou logou (nr. 246 şi 247), k.
imperial Vesfiarion (nr. 248-251 ), I. komes tou
srolou (nr. 252), m. eparchos (nr. 253 şi 254), n.
quaestor (nr. 255 şi 256), o. megas chartoularios
I chartoulario!i_(nr. 257-259) şi p. ek prosopou
(nr. 260). Aceste categorii reprezintă de fapt tot
atâtea funcţii administrative pe care le
îndeplineau sau le deţineau cu titlu onorific
personajele cărora le-au aparţinut aceste sigilii.
Al treilea subcapitol, intitulat Offices and
departme11ts al file Army cuprinde sigiliile
emise de persoane ce se ocupau de
departamentele militare ale imperiului. În
această categorie sunt incluse un număr de 14
piese. Noile departamente apar o dată cu Ioan
Tzimiskes, care reorganizează imperiul atât în
ceea ce priveşte administraţia civilă, dar mai ales
316
în ceea ce priveşte administraţia militară a
Imperiului Bizantin. Reorganizarea militară era
necesară o dată cu recucerirea fostelor provincii
romano-bizantine ce fuseseră pierdute la
începutul secolului al VII-iea, o dată cu
pătrunderea în Europa a valurilor de populaţii
migratoare. Aceste sigilii sunt împărţite şi ele în
şase categorii având la bază funcţiile pe care le
deţineau personajele. Atfel aceste sunt a.
domestikos of the Schools (nr. 261-267), b.
droungarios of the Ploimon (nr. 268), c.
domestikos ton basilikon (nr. 269), d. taxiarches
(nr. 270-271 ), e. lopoteretes (nr. 273), f.
chartoularios (nr. 274 ).
Al patrulea subcapitol intitulat Provincia/
Admi11istratio11 este consacrat sigiliilor ce au
apai1inut persoanelor care făceau parte din
administraţia provincială, în speţă celor ce erau
conducătorii civili sau militari ai provinciilor
bizantine. Subcapitolul este împărţit în două
părţi, prima parte (denumită with toponyms)
cuprinde sigiliile cu toponimele provinciilor
bizantine, iar cea de a doua parte (denumită
without toponyms) cuprinde sigiliile fără
toponimele provinciilor. În cadrul acestui capitol
sunt clasificate un număr de 68 de sigilii (47
sigilii cu toponime şi 21 sigilii fără toponime).
Al cincilea subcapitol, intitulat
Ecc/esiastical Seals, cuprinde sigiliile ce au
aparţinut unor personaje religioase, atât de la
nivel central, cât şi de la nivel local. Sunt
prezentate în acest subcapitol un număr de opt
sigilii ce au aparţinut unor oficialităţi clericale de
la Constantinopol (în prima parte a
subcapitolului --denumită office and titles in the
capital Constantinopole) şi un număr de 17
sigilii ce au aparţinut unor feţe bisericeşti din
cadrul provinciilor bizantine (în partea a doua a
subcapitolului --denumită dioceses and
monasteries in the provinces).
Cel de al şaselea subcapitol cuprinde sigiliile
emise de persoane private şi se intitulează Sea/.\· of
Private Persons. Subcapitolul este împărţit în mai
multe părţi ce cuprind diferite tipuri de sigilii.
Prima parte (denumită -Patronymic Seals)
cuprinde un număr de 46 de sigilii patronimice, iar
partea a doua (denumită -Homonymics Seals)
cuprinde un număr de 24 de sigilii onomastice. O a
 Recenzie
treia parte (denumită -Seals with deciphered
monogram.~') a acestui subcapitol este dedicată
sigiliilor monogramatice şi cuprinde un număr de
70 de sigilii din care 40 sunt sigilii ale căror
monograme au putut fi descifrate, iar 30 de sigilii
cu monograme nedescifrabile. Ultima parte a
subcapitolului (denumită -Anonnymous Seals)
cuprinde un număr de 24 de sigilii anonime.
Datorită stării de degradare sau a faptului că acestea
nu prezentă legendă nu au putut fi atribuite
. .
n1c1unu1 personaj.
Un număr de 117 sigilii nu au putut fi
descifrate datorită deteriorării şi au fost încadrate
într-un subcapitol distinct denumit Sea/s of
incomplete text, se analizează sigiliile cu text
incomplet.
Partea a treia a catalogului cuprinde un
număr de 11 sigilii ce nu sunt de provenienţă
bizantină, fiind sigilii ale unor personaje
occidentale. Este vorba în general de sigilii
datate după secolul al XIV-iea şi sunt în general
plumburi ce au sigilat corespondenţa între statele
din vestul Europei şi centre religioase din fostul
Imperiu Bizantin.
317
Ultima parte, a patra, cuprinde sigilii în
alb, precum şi o matriţă din bronz pentru
confecţionarea sigiliilor în alb.
Catalogul cuprinde şi un Index ce face mai
uşoară utilizarea acestuia, precum şi o ilustraţie
cu toate piesele cuprinse în acest catalog.
Lucrarea de faţă se încheie cu o planşă ce
cuprinde un număr de 35 de monograme
desenate, monograme întâlnite pe sigiliile
analizate în această lucrare.
Din păcate lucrarea are ş1 unele
inexactităţi dar acestea se pot datora editorului şi
nu autorilor acestei lucrări. Printre aceste greşeli
cea mai evidentă este faptul că ordinea
cuprinsului prezintă unele inexactităţi faţă de
lucrarea propriu zisă.
Una peste alta, lucrarea de faţă este un bun
material pentru cei care se ocupă cu studierea
sigiliilor aducând multe element noi, mai ales
sigilii inedite, ce nu au mai fost publicate până
acum. Unele dintre sigiliile prezentate în acest
catalog aparţin unor personaje mai puţin
cunoscute din sursele istorice, ceea ce contribuie
la o mai bună înţelegere a istoriei Imperiului
Bizantin.
Eugen Paraschiv-Grigore
EUGEN PARASCHIV-GRIGORE
Muzeul Naţional de Istorie a României,
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026
Bucureşti
para_eugen@yahoo.com
 1
ABREVIERl

/\rchaeology Archaeology, Archeological Institute of America, New York

/\rhcologiia SSSR Arheologiia SSSR. Akademiia nauk SSSR. Ordena trudovogo krasnogo
zhameni institut arxeologii, Moskva (AKaneM1U1 HayK CCCP. Opnetta
Tpy110Boro Kpacttoro JHaMeH11 11HCTl1TYT Apxeo11orn11, MocKBa)
/\ISC Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj-Napoca
Banatica Muzeul Judeţean Caraş-Severin, Reşiţa
BAI Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, Academia Română - Institutul de
Arheologie, laşi
BOR Biserica Ortodoxă Română, Buletinul Oficial al Patriarhiei Române,
Bucureşti
BMIM Bucureşti. Materiale de Istorie şi Muzeografie, Bucureşti
BMJT Buletinul Muzeului judeţean Teleorman, Alexandria
BMJV Buletinul Muzeului judeţean Vlaşca „Teoharie Antonescu", Bucureşti
Britannia Britannia. A Journal of Romano-British and kindred studies, London
C/\13 Cercetări arheologice în Bucureşti, Muzeul de Istorie al Municipiului
Bucureşti
CC!\ Cronica cercetărilor arheologice din România, c!MeC (anul indicat este cel
al publicării), Bucureşti
CCDJ Cultură şi civiliza\ie la Dunărea de Jos, Călăraş
CM! Comisiunea Monumentelor Istorice, arhiva aflată în cadrul Institutului
Na\ional al Monumentelor Istorice. Bucureşti
Godisnjak Sarajevo Godisnjak. Centar za Balkanoloska ispitivanja, Sarajevo
lalomi\a Ialomi\a. Studii şi cercetări de arheologice, istorie, etnografic şi muzeologic,
Slobozia
lstros !stras. Muzeul Băilei. Brăila
Lescovacki Zbornic Lcscovacki Zbornic. Izdanja Narodnog muzeja u Leskovcu, Lescovac
(JlccK0Ba 1 1K11 '36op1111K, vhnaiba Hapo.mmr MyJeja y JlecKoauy)
LM! Lista Monumentelor Istorice, editată de Institutul Naţional al Monumentelor
Istorice, Bucureşti
Mousaios Buletin Ştiinţi fie al Muzeului judeţean Buzău, Buzău
RadMuzcjaVM Rad Vojvodjanskih Muzeja, Novi Sad
R(SEE Revue des Etudcs sud-est curopcenncs, Bucarest
Rdl Revista de Istoric. Institutul de Istorie „Nicolae Iorga" ( 1974--1990),
Bucureşti
RIR Revista Istorică Româna, Bucureşti
RMI Revista Monumentelor Istorice, editată de Institutul Naţional al
Monumentelor Istorice, Bucureşti
SCIJ\ Studii şi Cercetări de Istoria Artei
Thraco-Dacica Thraco-Dacica. Institutul Român de Tracologie, Bucureşti
Studia Prachistorica Institut arheologii Bolgarskoi akademuu nauk (11HcrnTyT apxeo11or1111
bo11rapcKof:I aKa11cM1111 1rnyK, Institut arheologii Akademii nauk SSSR
(l111crnTyT apxeo11orn11 AKaJLeMHH HayK CCCP), Sofia
Valachica Valachica: Studii şi materiale de istorie şi istoria culturii, Revista
Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească", Târgovişte
Vll/\D Vjcsnik Hrvatskoga Arhcoloskoga Drustva, Zagreb

Acest numfll" foloseşte sistemul de abrevieri postulat de Deutschcs /\rch;iologisches Institut. Lista prcscurtf1rilor poate li
1

consultată la http://W\\'\\'.dainst.org/Jrn::dien/dc/richtl inien _abzukuerzcn.html sau

hllp :/ /\\'\\'\\ .dainst.org/med ien/dc/richtl inicn_ abbreviations_ cngl ish.htm I.

319