Culturi timpurii dacice din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic

Cultura Cucuteni
Cultura Cucuteni sau Cucuteni-Tripolia (în engleză Cucuteni-Trypillian culture și
în ucraineană Трипільська культура), una dintre cele mai vechi civilizații din Europa (care a
trăit din 5.200 până în 3.200 î. e. n.), și-a primit numele după satul cu același nume din
apropierea Iașiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Cultura Cucuteni a
precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic. Cultura
Cucuteni se întindea pe o suprafață de 350.000 kilometri pătrați, pe teritoriul actual
al României, Republicii Moldova și Ucrainei.
Pe teritoriul României cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-
estul Transilvaniei și Basarabia și se caracteriza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat
și variat pictată.ʰⁱ
Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de
pregnante, doar între ceramica Cucuteni și o ceramică dintr-o cultură neolitică din China. Între
cele două culturi este o distanță de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un
mileniu față de cea de la Cucuteni. Poate aceasta sa explice si prezenta pe aceasta ceramica a
unor simboluri spirituale stravechi (Yin și Yang, Svastică,Cruce) aparute prima data in Europa
vechile culturi Danubiano-Pontice (Cucuteni si Turdas) si apoi la distanta de mii de ani si
kilometri in Asia; asta pe linga ipoteza Inconstientului Colectiv a lui C. Jung.
Pe ceramica Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante și combinații. S-au
găsit și figuri feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice.
Populația aparținând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe mari, cu vetre
interioare. Aveau ca ocupație vânătoarea, agricultura și meșteșuguri casnice, cum ar fi: țesut,
olărit, confecționare de unelte.
În locuințele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua
locuințelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că oamenii se
îngropau la temelia caselor, în mod ritualic. Acest lucru pare să fie susținut și de lipsa
necropolelor.
Specialiștii vorbesc despre un cult al zeiței-mamă, dovadă fiind statuetele antropomorfe
descoperite. Populația Cucuteni practica și diferite culte solare evidențiate mai ales prin pictură.
Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roșul, albul și negrul, cu unele variații în
funcție de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de la simple
pahare la vase mari de tipul amforelor.
Cultura a fost inițial numită după satul Cucuteni, din Județul Iași. În 1884, Teodor Burada a
văzut fragmente de ceramică în pietrișul din drumul dintre Târgu Frumos și Iași.
Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafață de 350.000 kilometri pătrați, pe teritoriul actual
al României, Republicii Moldova și Ucrainei.
Pe teritoriul României cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-
estul Transilvaniei și Basarabia
Unele situri arheologice din cultura Cucuteni-Tripolia prezintă urmele unor edificii speciale
situate în centrul așezământului, identificate de către arheologi drept sanctuare sacre. Înăuntrul
acestor sanctuare au fost descoperite artefacte - unele intenționat îngropate împreună cu
edificiul în sine - de o evidentă natură religioasă, care au oferit indicii despre unele dintre
credințele, ritualurile și structura socială a acestei culturi preistorice. Mai mult, artefacte de o
aparentă natură religioasă au fost descoperite și înăuntrul multor reședințe domestice
aparținând culturii Cucuteni.

Bibliografie
În română

 Dumitrescu, V. Arta culturii Cucuteni. București: Editura Meridiane, 1979.

 Biblioteca Antiquitatis The first Cucuteni Museum of Romania Foton 2005
 Studia Antiqua et Archaeologica, IX, Iași, 2003 The Human Bone with Possible Marks of
Human Teeth Found at Liveni Site (Cucuteni Culture) Sergiu Haimovici
 Marius Alexianu, Gheorghe Dumitroaia and Dan Monah, The Exploitation of the Salt-
Water Sources in Moldavia: an Ethno-Archaeological Approach, in (eds.) D. Monah, Gh.
Dumitroaia, O. Weller et J. Chapman, L'exploitation du sel à travers le temps, BMA, XVIII,
Piatra-Neamt, 2007, p. 279-298;
 Cucoș, Ștefan (1999). „Faza Cucuteni B în zona subcarpatică a Moldovei (Cucuteni B
period in the lower Carpathian region of Moldova)”. BMA: Bibliotheca Memoriae
antiquitatis (Memorial Library antiquities). Piatra Neamț, Romania: Muzeul de Istorie
Piatra Neamț (Piatra Neamț Museum of History). 6. OCLC 223302267.
În engleză

 Andrew Wilson, The Ukrainians: Unexpected Nation, New Haven and London: Yale
University Press, 2000.
 J. P. Mallory, "Tripolye Culture", Encyclopedia of Indo-European Culture, Fitzroy
Dearborn, 1997.
 Europe in the Neolithic: the creation of new worlds By A. W. R. Whittle
 http://james.fabpedigree.com/lmclade.htm
În germană

 Schmidt H. Cucuteni in der oberen Moldau, Rumanien: Die befestigte Siedlung mit
bemalter Keramik von der Steinkupferzeit bis in die vollentwickelte. Berlin-Leipzig:
Gruyter, 1932.
Situri arheologice culturii Cucuteni-Trypillian pe teritoriul Ucrainei
În rusă

 Археология Украинской ССР, Киев, 1985, т.1

 Бибиков С. Раннетрипольское поселение Лука-Врублевецкая на Днестре. МИА н. 38.
М. — П. 1953.
 Пассек Т. Раннеземледельческие (трипольские) племена Поднестровья, МИА, н. 84.
Москва, 1961.
 Пассек Т. Периодизация трипольских поселений. МИА, н. 10. М. — П. 1949.
 Рыбаков Б.А., Космогония и мифология земледельцев энеолита // Советская
археология, 1965, № 1—2.
 Рындина Н.В. Древнейшее металлообрабатывающее производство Восточной
Европы, М., 1971.
 Хвойко В. Каменный век Среднего Поднепровья // Труды одиннадцатого
археологического сьезда в Киеве. І. Киев, 1901.
 Черныш Е.К., К истории населения энеолитического времени в Среднем
Приднестровье // Неолит и энеолит юга Европейской части СССР, Москва, 1962.
În ucraineană

 Бібіков С. Трипільська культура. Археологія Української РСР, т. І. Київ, 1971.

 Енциклопедія Трипільської цивілізації, Київ, Укрполіграфмедіа, 2004, т. І-ІІ.
 Захарук Ю. Пізній етап трипільської культури. Археологія Української РСР, т. I.
Київ, 1971.
 Пастернак Я. Археологія України. Торонто 1961.
 Трипільська культура, т. І, АН УРСР, Інститут Археології. Київ, 1940.
 Черниш К. Ранньотрипільське поселення Ленківці на Середньому Дністрі. АН
УРСР, Інститут Археології. Київ, 1959.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cultura_Cucuteni
 Cultura Căscioarele
În anul 1965-77 s-au desfaşurat săpături în Bărăgan, unde s-au descoperit vestigii ale
Culturii Căscioarele. Cultura aceasta este datată de arheologul american de renume mondial,
Maria Gimbutas, pe la anul 5.300 î. Hr., dar arheologii români se opresc pe la anul 4.500 I. Hr.
Iată ce se scrie într-un document:
Săpăturile arheologice de la Cătălui Căscioarele s-au efectuat de către Gheorghe
Cantacuzino şi George Trohani într-o zonă bogată in vestigii arheologice de pe teritoriul
comunei Căscioarele, jud.Ilfov, între anii 1965-1977 mai multe campanii de săpături
arheologice.
Diferite urme şi resturile turnului înalt a l unei clopotniţe indicau existenţa unui mare
complex feudal situat pe teras a de vest a văii pîrîului Cătălui, car e formează în acest loc un
lac , legat de fostele bălţi Nichitina şi Greac a ce comunicau cu Dunărea. Vestigiile aduse la
lumină se întind pe o suprafaţă de circ a 2 ha. Ele sînt situate pe povîrnişul estic a l văii
Cătăluiului, alcătuit din două terasări naturale cuprinse între două mici izvoare , între lac şi
pădurea numită "Tufele Grecului" .
Secţiunile trasate pe acest teren relevă urme de locuire din epoca neolitică, epoca
bronzului, o aşezare geto-dacă, o alta din sec.al VI-l e a e.n . şi marele complex feudal
Mănăstirea Cătălui^ (fig.2 a-b). în cele ce urmează vom prezenta pe epoci descoperirile făcute.
I . EPOC A NEOLITICĂ. Aceste i perioade îi aparţin două nivele cu urme materiale specifice
culturii Gumelniţa.
În nivelul inferior s-au observat doar rar e fragmente ceramice, de mici dimensiuni, şi
fragmente de chirpic . în schimb în nivelul superior , identificat doar pe prima te - rasar e de pe
malul lacului, s-a u descoperit tre i complexe - toate 'par ţial dezvelite. Locuinţa nr.1 este
situată chia r pe marginea primei terasări de deasupra lacului. Orientată nord-sud are o formă
dreptunghiulară. Pe reţii erau din chirpic, iar podeaua, din lut, se afla la 0,40-0,5 0 m sub solul
actual. Locuinţa nr. 2 a fost dezvelită pe o lungime de 2,60-2,95 m pe di recţia nord-sud.
Fundul ei se afla l a 1 ,22 m sub solul actual şi la 0,35¬ 0,50 m sub solul antic (fig.3 ).
Groapa nr . 1 , de formă ovală (1 ,70 χ circ a 2,50 m), are fundul la 1 ,30-1 ,40 m sub
solul actual şi la 0,30-0,50 m sub ce l antit. Inventarul se compune din răzuit oare şi lame de
silex ,un topor de piatră şi fragmente ceramice. Acestea din urmă prov in îh genere de la vase
mar i de provizii (groapa nr.1) de tip Gumelniţa De-*, decorate în tehnica incizie i. Un alt tip
de vas îl prezintă strachina prezentă prin cîteva fragmente (groapa nr.1), specifice de asemenea
fazei Hc .Una întreagă, cu decor geometric incizat pe fund, la exterior , a fost descoperită
întîmplător în malul lacului, lîngă punctul D'ai a parte.După forma profilului ea se încadrează
tot în faza Dc . 261 www.mnir.ro. Un fragment din partea superioară a unui vas piriform
(groapa nr. 1 ), cu gîtul scund, corpul bombat şi o mică toartă pe umăr, se datează în fazele Ic-
II b ale culturii Gumelniţa. Aceeaşi datare corespunde şi unui fragment dintr-un vas mare
decorat cu canelur i late şi adîncituri. fn schimb un fragment de vas mijlociu (oală), decorat cu
"unghia" (spatula) şi prevăzut cu o mică proeminenţă-apucătoare pe umăr, datează din fazele
Hc-IIP . Urmele de vieţuire gumelniţeană din zona cercetată, c a şi cele din împrejurimi - D'ai
a parte şi grindul din comună - denotă că în anumite perioade, ce corespund sfîrşitului celei de
a Il- a faze a culturii Gumelniţa, locuirea de pe binecunoscutul Ostrovel s- a extins şi pe malurile
lacului.
I I . EPOC A BRONZULUI . Nivelul de locuire din această epocă, răspîndit pe întreaga
zonă cercetată, conţine complexe aparţinînd culturilor bronzului timpuriu.
A . Cultura Glina - îi aparţin patru complexe, situate toate pe a doua terasare de pe
malul lacului Cătălui:
Locuinţa nr . 1, dezvelită parţial pe o lungime de 0, 60-0,9 0 m şi o lăţime de 1, 50 m
(cea a secţiunii). E a se continuă spre est pe sub zidul de incintă din partea de vest a mănăstirii.
Fundul ei se află la 1, 94 m sub solul actual şi la 0, 20 m sub nivelul antic de călcare.
Locuinţa nr. 2 , dezvelită, de asemenea,parţial, pe o lungime de 3 m şi o lăţime de 1, 50
m. Fundul ei se află la o adîncime de 1, 74 m sub solul actual şi 0, 20 m sub nivelul antic de
călcare.
Groapa nr.1 , dezvelită pe o lungime de 1, 40 m şi o lăţime de 0, 15 m. Fundul ei se află
la 1, 20 m sub solul actual şi la 0, 30 m sub nivelul de săpare.
Groapa nr. 2 , parţial dezvelită, este în formă de clopot. Inventarul celor două locuinţe
şi două gropi se compune din cîteva unelte din silex, un fragment de fusaiolă plată şi din
numeroase fragmente ceramice.
Uneltele din silex sînt reprezentate prin răzuitoare şi aşchii. Deşi originare, probabil,
din neolitic, ele au fost re - utilizate în această epocă.
Ceramica, după natura pastei, se împarte îh două categorii:
-grosolană - cu mult nisip, pietricele, ciobur i pisate mărunt, boabe de calcar şi mică. Ardere a
s- a făcut l a negru-cenuşiu sau cărămiziu fii spărtură şi cărămiziu sau cenuşiu în diferite nuanţe
pe suprafaţa exterioară fină avînd ca degresant nisip fin, paiete de mică şi mici granule de
calcar, toate într-un amestec omogen şi dens. Culoarea este brun-cenuşie, iar suprafaţa bine
netezită;
-fină.
Formele de vase sînt cele cunoscute, întâlnindu-se:
- amfora prevăzută cu mici apucători orizontale şi dreptunghiulare s au cu torţi mici
tubulare;
- vasul de provizii cu gura largă, buza evazată şi corpul bombat. Decorul constă din câte
un şir de găuri-buton situat imediat sub buză ;
- borcanul cu sau fără toartă, profilul său fiind adesea de forma unui S prelung. Gur a
acestor vase este largă, ia r buza vălurită. Decorul format dintr-un şir de găuri-buton este situat
sub buză, asociat uneori cu un alt şir de impresiuni cu degetul, aflat pe umăr;
- cana mică cu toarta dintr-o bandă lată;
- vasul cu gura in formă de pîlnie;
 - castronul cu gura largă, buza dreaptă sau vălurită şi corpul tronconic . Decorul constă
din butoni proeminenţi sau găuri-buton. O apucătoare provenind de la un astfel de castron este
semicirculară, ori zontală şi prevăzută cu un şir de alveole;
- vas cu corpul bombat şi gîtul cilindric înalt, avînd pereţii mult ar cuiţi, ia r umărul
decorat cu un brîu alveolar;
- vas cu corpul bombat, gura largă, buza puţin răsfrîntă în exterior, gîtul arcuit . Pe umăr
se află un şir de găuri-buton, ia r pe partea superioară a corpului un brîu alveolar. Fundurile
vaselor menţionate mai sus sînt plate şi au uneori talpa lăţită. După formă şi decor ceramica
descoperită îşi găseşte cele mai bune analogii în nivelurile superioare de la Glina, Braneţ 1 etc.,
datate într-o fază tîrzie a culturii Glina .
L a această datare concură şi fragmentul de vas cu corpul bombat şi gît cilindric înalt
ce se întîlneşte atît în aşezări Glina, cît şi în cele aparţinînd culturii Tei.

Cultura Argedava
O descoperire de exceptie în ţara noastră, este una dintre cele mai uimitoare descoperiri
din România. Este necropola de uriaşi de la Argedava-Popeşti-Novaci. Este vorba despre
scheletele roz a 80 de uriaşi. Se presupune că acestea au căpătat această culoare ca urmare a
iradierii. Ele au o lungime de cinci metri. Despre această descoperire s-a vorbit în anul 2003,
la un congres ştiinţific. Lumea ştiintifică pare a nu fi interesată de o descoperire de exceptie
care s-a făcut pe teritoriul Romaniei.
In Romania au mai fost descoperite schelete de uriaăi la Cetăţeni, sub mănăstirea Negru Vodă,
la Scăieni şi în Pantelimon, lângă Bucuresti, şi la Polovragi, în mai multe etape de săpături,
finalizate până în 1994 . Din păcate, aceste situri arheologice nu au mai fost cercetate.

In anul 1974, în Muntii Apuseni, lângă cariera de calcar de la Ardeu a fost descoperit un craniu
cu dimensiuni foarte mari. Minerii care au descoperit craniul susţineau că avea dimensiunile
unui bostan. Maria Gimbutis este un reputat arheolog american care s-a arătat interesată de
descoperirile făcute în Romania, aceasta în contextul în care în SUA s-au descoperit în anul
1947 în Valea Morţii din Deşertul Colorado un număr de 32 de schelete cu o lungime de
aproape trei metri. În această vale există un complex de peşteri care se întinde pe o suprafaţă
de 180 de mile.
WWW... secretul-necropolei-uriasilor-din-argedava