Ziridava*

Enumerînd oraşele Daciei, geograful grec ela u d i u s P tol a e meu s)

în lucrarea sa "Geographia"l menţionează în extremul vest al Daciei lo-
calitatea Ziridava.
Este îndeobşte cunoscut faptul că, deşi P tol e meu trăieşte în secolul II
e.n. el rezumă ştiri geografice mai vechi începînd cu Agrippa care a trăit
pe vremea lui Augustus, pînă la cartografii anonimi de pe timpul lui Marcus
Aurelius.
Din analiza datelor furnizate de "Geographia" lui P tol e meu reiese că el a
folosit la redactarea lucrării sale îndeosebi hărţile lui Marinus din Tyr.
P tol e meu cunoaşte deja pe iazigi între Dunăre şi Tisa, populaţie pă­
trunsă aici imediat după moartea lui Augustus. 2 Deci, în ce priveşte ştirile
despre Dacia se inspiră dintr-un izvor nu anterior secolului 1 e.n. Identifica-
rea exactă a toponimicelor date de P tol e meu, cu toată indicarea coor-
donatelor geografice, se poate face cu destulă greutate şi numai pe baza
materialelor arheologice printre care, bineînţeles, locul de frunte îl ocupă
inscripţiile. Numai atunci cînd şi inscripţiile atestă numele localităţii, iden-
tificarea poate fi făcută cu siguranţă. Cînd însă numele nu figurează în
inscripţii, identificarea rămîne ipotetică, aşa cum este şi în cazul încercării
de faţă.
O analiză aprofundată a datelor furnizate de P tol e meu, sil1gurul iz-
vor de geografie antică mai amănunţit pentru teritoriile de la nordul Du-
nării, ajuns pînă la noi, a fost făcută de Vas i l e Pâr van în monumentala
sa operă Getica3 •
Ocupîndu-se cu fiecare localitate în parte, în ce priveşte Ziridava V. Pâr-
van arată că P tol e meu aşează acest oraş (ZLP(8cx.ucx.) în extremul
vest al Daciei, către Tisa n-ijlocie şi ipotetic îl identifică cu Cenadul de azie,

*0 comunicare cu acest titlu am prezentat la Conferinţa pe ţară a arheologilor ţinută la Bu-

cureşti in mai 1961.
1 Pentru Geographia lui P tol e meu, vezi K u bit s c h e k, RE, vol.X, 2061-2100;
Honigmann, XIV, 1767-1796; Gisinger, suppl. IV, 654-670.
2 Cf. C. Dai c o v ici u, Bănatul şi iazigii, în Apulum, 1, 1939-1942, p. 98-99; idem.

Dacii din Munţii Orăştiei şi începutul'ile statului sclavagist dac, în SCŞCluj, I, 1950, p. 111-
-127.
3 v. Pâr van, Getica. O Pl'otoistol'ie a Daciei, Bucureşti, 1926.
4 1 b i d., p. 260.
128 I. H. CRIŞAN 2

localitate situată pe malul stîng al Mureşului. Analizînd însăşi numele,

Pârvan ajunge la concluzia că el este "bun getic"5.
Ziridava este menţionată numai de Ptolemeu şi lipseşte din itinerariile
romane ulterioare ca Tabula Peutingeriana sau geograful Ravenat.
v. Pâr van propunea identificarea Ziridavei cu Cenadul de azi (r. Sînni-
colaul Mare, reg. B"anat) pe baza descoperirilor de materiale arlleologice
romane făcute aici. Intr-adevăr, încă de la 1868, în mijlocul satului Cenadul
\!echi, cu prilejul săpării temeliilor bisericii noi, s-au descoperit cărămizi
ronlane, dintre care multe cu stampila legiunii XIII Gemina (CIL, III,
1629, 1018, 8065 2°), un fragment de sarcofag, o piatră cu inscripţie frag-
mentară (CIL, III, 6272) şi un denar de la Faustina. Tot de aici se men-
ţionează mai tîrziu, apărute cu ocazia diferitelor lucrări edilitare, alte ma-
teriale arheologice romane: greutăţi, olane, monede de la împăraţii Clau-
dius II Gothicul, Aurelian, Probus şi Constantius Caesar, fragnlente cera-
mice, capitele de coloane, fibule etc. Pînă acum nu s-au făcut săpături sis-
tematice pe teritoriul comunei. Pe baza materialelor descoperite întîm-
plător se presupune că la Cenadul Mare, pe malul stîng al Mureşului, exista în
epoca romană o aşezare cu caracter militar, avînd probabil misiunea de a
supraveghea trallsporturile pe Mureş6. .
Dacă locuirea în epoca romană la Cenad ne este dovedită prin abundente
materiale arheologice, deocamdată nu cunoaştem de aici decît doar cîteva
fragmente ceramice dacice provenite din descoperiri întîmplătoare, f~ră
precizarea punctului topografic în care s-au găsit. Fragmel1tele ceramice
se păstrează în Muzeul regional al Banatului din Timişoara. Aşa dar, pînă
acum nu se cunoaşte aici o aşezare dacică din secolul 1 care să justifice califi-
cativul de oraş. În schimb, tot pe Mureş, de data aceasta pe malul drept al
rîului, nu departe de Cenad, în hotarul comunei Pecica, r. Arad, reg. Banat,
se cunoaşte o întinsă şi bogată staţiune dacică care a depăşit cadrul unei mici
aşezări rurale şi care poate fi identificată, după părerea noastră, cu Zirida-
va lui P tol e meu.
Pentru lămurirea uneia dintre problemele puţin cercetate din istoria patriei
noastre şi anume acea a dacilor din vestul ţării, în 1960 a luat fiinţă şantierul
.arheologic Pecica. În această localitate, bine cunoscută în literatura ar-
l1eoiogică pentru epoca bronzului se făcuseră numeroase descoperiri de
materiale dacice. Cea mai mare parte a acestor materiale au rămas însă
nepublicate şi se păstrează în muzeul din Arad. Cele mai multe nlateriale da-
cice provin din săpăturile lui Laszl6 Domotor făcute în anii 1898-1900,
1901 şi 1902 la "Şanţul Mare"7. În acelaşi punct, în afară de L. Dom o tor,
au nlai făcut săpături M. Ros k a în 1910-1911, 1923-19248 şi Dor i n
p o p e s c li în 19439 • Atenţia tuturor acestor cercetători s-a concentrat
5 1 b i d., l. c.

.() Pentru Cenad am folosit articolul din "Repertoriul arheologic al R.P.R.", lucrare colectivă
în manuscris la Institutul de istorie din Cluj unde este adunată toată bibliografia privind
descoperirile arheologice făcute în această localitate.
7I~. Domotor, AE, XXI, p. 327-335; XXlr.. p. 271-274.
8 M. Ros k a, Dolg. Cluj, III, 1912, p. 1-73.
9 D. P o p e s cu, în Raport asupra activităţii ştiinţifice a Muzeului Naţional de antichităţi

în anii 1942 şi 1943, Bucureşti, 1944, p. 71-73.

3 ZIRJDAVA 129

F~g. 1. :;lanţul Mare văzut dinspre Mureş.

însă, asupra aşezării din epoca bronzullţi situată pe acelaşi loc, care a dat
numele culturii Pecica, neglijînd total sau aproape total vestigiile dacice
pe care abia dacă le menţionează.
"Şanţul Mare" este o movilă situată pe malul drept al Mureşului în hotarul
comunei Pecica (fost Rovine), la aproximativ 7 km de localitate, în imedia-
ta apropiere a hotarului comunei Semlac. Ea are formă ovală (vezi fig. 1)
măsurînd în lungime 120 m. iar în lăţime 60-70 m. Orientarea movilei
este cu axul lung pe direcţia nord-est-vest, paralel cu cursul Mureşului şi
face parte din a doua terasă fluvială a Mureşului, de care a fost separată
printr-un şanţ enorm ce o înconjoară pe toate laturile (vezi fig. 2), în afa-
ră de cea de est-sud-est, unde printr-o pantă abruptă este despărţită de te-
rasa pe care curge astăzi Mureşul. în felul acesta, movila are o fortificaţie
puternică alcătuită din şanţul despre care am vorbit, fără să putem preciza
dacă fortificarea este naturală, adică, movila să fi fost separată de restul
terasei printr-un braţ al Mureşului, sau dacă este o fortificaţie artificială,
făcută de oameni în scopul fortificării aşezării de pe movilă. Fără să fi
făcut cercetări, credem că şanţul este natural avînd în vedere că el măsoară
peste 60 m lărgime la gură. Problema fortificaţiei va constitui obiectul
unor cercetări viitoare.
Săpăturile, începute în anul 1960, au fost continuate şi în vara anilor 1961
şi 19621 °. Cele trei campanii de săpături au avut scopul de a lămuri locuirea
dacică a "Şanţului Mare", locuire atestată prin numeroase descoperiri de
materiale dacice făcute de cei care săpaseră înainte pe acest loc.

10Asupra săpăturilor din 1960 şi 1961 vezi Raportul preliminar. în Materiale. IX (în curs
de apariţie).

9 -- Apulum V
 130 I. H. CRIŞAN

Fig. 2. Şanţul Mare văzut dinspre nord-vest cu şanţul de fortificaţie.

Departe de a fi terminate, săpăturile de la Pecica au dovedit existenţa, pe'

platoul fortificat, a unei mari aşezări dacice cu două nivele de locuire (vezi
planul săpăturilor, fig. 3). Deocamdată nu putem preciza limita cronologică
a celor două nivele de locuire. Fiind vorba de săpături destul de limitate,
concluziile cu privire la cronologie sînt ipotetice, lipsind deocamdată in-
dicii sigure pentru fixarea în timp a limitelor celor două nivele.
în ultimul nivel (numit de noi dacic II) au fost descoperiţi doi denari de
argint romani republicani, emişi unul în 46-45 î.e.n. şi al doilea în anul
43 te.n. Ceramica descoperită în acest nivel este lucrată cu mîna sau la
roată, predominînd ceramica fină cenuşie lucrată la roată de aspectul ce-
ramicii tîrzii (La Tene III) care se datează în secolul I te.n. - I e.n. (vezi
fig. 4). Deocamdată lipseşte cu desăvîrşire ceramica romană de import
ceea ce ne îndreptăţeşte să presupunem că aşezarea il-a dăinuit prea mult
în era noastră. Monedele republicane ne indică doar o perioadă de existenţă
a aşezării şi anume a doua jumătate a secolului I î.e.n. Aceluiaşi nivel îi
aparţine şi un vas mare roşu, lucrat la roată, cu buze în trepte, care îşi are
perfecte analogii în ceramica de la Grădiştea Muncelului, fapt ce ne în-
dreptăţeşte să ne gîndim la sfîrşitul secolului I e.n. şi începutul secolului
II. Pentru începutul secolului II pledează şi un denar de argint al lui Traian
găsit întîmplător în toamna anului 1961 la "Şanţul Mare" şi păstrat în.
Muzeul din Arad. Deci, nivelul dacic II s-ar data în secolul I î.e.n., poate
 ZIRID_\VA 131

..........
- :
.......... -:::... /
.... -

~Saj;d/ur; 1.PtfO ............ ..'

... .... ~ ..... ...• '::::. :'. :~ ::.::.:::.::: .
"
. ~ .....••
_cf~$u/i 1.96'1
_J'ajlJ'luri 1.902
...... :::•.........:::..•....•
....... ~: ~::~ . .....
IlI 1 ~ b IIIJ 1/14 fOI! lIJllI 1

Fig. 3. Săpăturile de pe platou din 1960, 1961 şi 1962.

a doua jumătate, după cum o dovedesc monedele şi ar ţine pînă la începu-

tul secolului II e.n.
În privinţa nivelului vechi (dacic 1) elementele de datare sînt şi mai puţine.
Existenţa în acest nivel a vasului fructieră negru lustruit lucrat cu mîna
care lipseşte din nivelul II şi a unui vas care aminteşte tradiţia hallstattiană
(fig. 4/14), precum şi un fragment de fibulă aparţinînd unei variante a ti-
pului Neuheim ne indică o dată anterioară secolului 1 te.n. La o datare
prea timpurie însă, nu ne putem gîndi pentru că în nivelul 1 întîlnim cera-
mică cenuşie fină lucrată la roată în cantitate destul de mare. Aşa dar, deo-
camdată trebuie să ne mulţumim doar cu ipoteza că primul nivel dacic se
datează anterior secolului 1 î.e.n. şi probabil că nu depăşeşte secolul II
te.n. Între cele două nivele nu există un hiatus. Este foarte probabil ca
aşezarea să fi fost distrusă de un atac şi apoi refăcută.
Pînă acum a fost cercetat şi dezvelit pe suprafeţe mai mari ultimul nivel
dacic de locuire. Pe platou, în interiorul fortificaţiilor,au fost descoperite mai
multe clădiri de formă patrulateră, una dintre ele cu absidă şi un mic sanc-
tuar rotund. Sanctuarul este alcătuit dintr-o vatră de foc centrală, proba-
bil pentru jertfe, înconjurată cu stîlpi groşi, dar puţin adînci, din lemn.
Diametrul sanctuarului este de 7 m. Deosebit de interesantă este succe-
siunea stîlpilor şi anume: şase stîlpi rotunzi urmaţi de un stîlp mai mare
patrulater, ceea ce aminteşte îndeaproape sanctuarul mare rotund de pe
terasa XI de la Grădiştea Muncelului, interpretat ca sanctuar-calendar11 •
În privinţa tehnicii de construcţie a clădirilor, în afară de sanctuar, putem
spune următoarele: pereţii au fost făcuţi din pari de lemn îngrădiţi cu nuie-

11 R. Dai c o vie i U, Il tempio-calendario dacico di Sarmizegetusa, Dacia N.S., IV, 1960,

p. 231-255.
132 1. H. CRIŞAN

Fig. 4. Ceramică dacică de la Pecica.

4,12,4. - din nivelul 1; 1-3, 5-11, 13. - din nivelul II.
7 ZIRIDAVA 133

le apoi lipiţi şi feţuiţi cu lut. Clădirile au fost acoperite cu stuf şi alte păioase.
Podeaua era făcută din lut galben bine bătut şi pomestit. într-una dintre
clădiri s-au descoperit creuzete pentru turnat metal lichid, tipare de lut ars,
o nicovală de fier, dălţi mici de bronz, multe obiecte mărunte ca fibule,
aplici, catarame, oglinzi, nasturi etc. Pe baza obiectelor amintite se poate
presupune că această clădire a aparţinut unui meşter ce se ocupa cu con-
fecţionarea pieselor mărunte. Existenţa tiparului pentru inele şi dăltiţele de
bronz, precum şi mulţimea obiectelor de podoabă ne îndreptăţesc să pre-
supunem că meşterul se ocupa cu confecţionarea podoabelor, deci un giu-
vaergiu.
În legătură cu construcţiile de pe platoul fortificat trebuie să spunem că ele
sînt foarte apropiate unele de altele, uneori distanţa dintre ele fiind doar
de 1 m.
în vara anului 1962 s-au făcut cîteva sondaje de verificare în imediata
apropiere a movilei, pe şesul din jur, în afara şanţului. Aceste sondaje au
dovedit că aşezarea dacică nu s-a limitat numai la platoul înconjurat de
şanţ ci ea s-a întins mult mai mult pe cînlpia deschisă din apropiere şi că
platoul reprezenta doar punctul fortificat al aşezării.
Spre deosebire de locuinţele din interiorul fortificaţiei care sînt toate de
suprafaţă, cele din afară sînt adîncite în pămînt, bordeie, cu un inventar
sărăcăcios, cOl1trastînd cu bogăţia celor din interiorul fortificaţiei. Aceasta
este o dovadă sigură a existenţei stratificării sociale.
în cursul săpăturilor, atît pe platou cît şi în afara lui, s-au descoperit nu-
meroase gropi de provizii pentru cereale, multe dintre ele lucrate deosebit
de îngrijit. Toate acestea dovedesc că ocupaţia principală a locuitorilor,
în epoca dacică, era agricultura. Alături de agricultură, aşa cum a arătat
studiul oaselor de animale descoperite12 , un loc important în economie îl
ocupă creşterea vitelor şi, într-o măsură mai redusă, vînătoarea. Meşteşu­
gurile sînt şi ele bine reprezentate după cum o dovedeşte atelierul despre
care am vorbit.
Din sumarele date pe care le-am prezentat, credem că reiese cu prisosinţă
faptul că la Pecica avem de a face cu o mare aşezare dacică, care foarte
probabil alcătuia un centru întărit tribal sau poate a unei uniuni tribale, un
"poleis" - după Ptolemeu întegrat în statul dac. Această aşezare întărită
constituia şi un centru economic caracterizat prin producţie de mărfuri, după
cum o dovedeşte atelierul aşa de bine utilat al,giuvaergiului. Prezenţa negus-
torilor autohtoni sau străini este dovedită prin numeroase obiecte de import.
Extinderea mare a aşezării 13 , precum şi toate cele arătate, ne în4reptă­
ţesc a încadra aşezarea dacică de la Pecica între acele oppida dacice, cum
sînt cele de la Poiana şi Popeşti, pe care credem că l1U greşim identificînd-o
cu Ziridava lui P tol e meu, care corespunde ca longitudine şi latitudine
cu aşezarea de la Pecica.

12 s. Hai m o v ici, Notă preliminară asupra faunei descoperită tn săpăturile de la Pecica,

în Materiale, IX (în curs de apariţie).
13 Fără să fi existat săpături sistematice pentru epoca dacică, pe baza materialului din Mu-

zeul din Arad, M. Rus u identifica încă în 1955 aşezarea de la Pecica cu Ziridava, cf. SCŞCluj,
VI, 3-4, 1955, p. 92, nota 25.
 134 I. H. CRIŞAN 8

Dl1pă cîte se pare aşezarea dacică a luat sfîrşit odată cu cucerirea Daciei
de către romani, deşi este plasată în afara graniţelor provinciei. Fiind si-
tuată însă, pe Mureş, în imediata apropiere a graniţei romane, este foarte
probabil ca aşezarea să fi fost distrusă de către aceştia. În orice caz este
sigur că ea a luat sfîrşit printr-un violent incendiu ale cărui urme sînt vi-
zibile peste tot şi n-a mai fost locuită după secolul II e.n. În epoca feudală
promontoriul a fost întrebuinţat ca cimitir în secolul XI-XII. Este foarte
probabil ca tocmai datorită acestui fapt, adică distrugerii aşezării la în-
ceputul secolului II e.ll. localitatea să nu mai fie amintită de itinerariile
romane. Sil1gurul izvor care o menţionează este "Geographia" lui P t o-
1 e meu care se inspiră, pentru Dacia, dintr-un izvor din secolul 1 e.n.
dată la care Ziridava mai era încă în picioare. '
ION HORAŢIU CRIŞA~

Ziridava

Resume

ela u d i u s P tol ema e u s fait mention dans sa "Geographia" d'une

viIle (1t6Ae~(j) de Ziridava, sise a l'extreme ouest de Dacie. V. Pâr van,
en. analysant les donnees fournies par Ptolemee a emis l'hypothese sur
l'identification de Ziridava avec la localite actuelle Cenad, situee a l'ouest
du pays, sur la rive gauche du Mureş. V. Pâr van appuyait cette iden-
tification sur des materiaux archeologiques romains decouverts fortui-
tement a Cenad.
L'auteur en montrant qu'il n'y a pas de decouvertes de n1ateriaux daciques
portant sur l'epoque qui precede inlmediatement la conquete romaine
- periode a laquelle se rapportaient les informations de P toI e m e e -
conteste l'identification faite par V. Pâr van quant a Ziridava et,
eu se fondant sur les fouilles entreprises depuis 1960 jusqu'â. ce jour a
Pecica, district d'Arad, rege Banat, il situe la viIle dace de Ziridava dans
cette derniere localite. Pecica est situee pres de Cenad, mais sur la rive
droite de Mureş. Ici, au point nomme "Şanţul Mare", il a ete decouvert
une grande et riche station dacique avec un promontoire fortifie.
Eu resumant les donnees obtenues dans les trois campagnes de fouilles
faites jusqu'â. present â. Pecica, l'auteur eu conclut que ce site dacique
comporte deux niveaux d'habitat. Le premier niveau commence au IIe
siecle av.n.e. et dure jusqu'au Ier siecle av.n.e. quand commence le deu-
xieme niveau qui s'etend jusqu'au debut du IIe siecle n.e. Entre les deux
niveaux, il n'y a pas d'hiatus. Jusqu'a present, c'est le premier niveau
qui a fait l'objet d'etudes plus detaiilees. A l'interieur de la forteresse,
enclose d'un enorme fosse de defense - que l'auteur suppose etre natu-
reI - il a ete decouvert plusieurs bâtiments dont un sanctuaire, une
bâtisse a abside ainsi que l'atelier d'un artisan qui confectionnait des
objets de parure. C'est ici qu'on a retrouve un grand nombre d'outils,
9 ZIRIDAVA 135

entre autres des creusets pour verser le metal en fusion, des moules pour
bagues, une enclume en fer, 12 petits ciseaux en bronze etc.
E!I se fOl1dant sur pareilles decouvertes, l'auteur emet l'avis suivant lequel
l'etablissement fortifie de Pecica, ayant depasse le stade prinlitif rural,
aurait ete un centre tribal ou meme celui d'une union de tribus; il consti-
tuait en meme temps U!l centre economique, comme suite du developpe-
ment de la production de marchandises, atteste par l'existence de l'atelier
mis a jour. Un etablissement pareil correspond totalement a la caracteri-
sation donnee par P tol e m e e aux poleis.
L'auteur considere que ce site fut detruit par les romains au debut du
II siecle n.e., quoique situe en dehors de la province de Dacie, mais dans
le proche voisinage de la frontiere. Le site fortifie, completement aban-
donne apres le Ile siecle n.e., ne fut tltilise que plus tard a l'epoque feo-
dale, aux XI-Xllemes siecles, quand 011 y emplac;a un cimetiere d'inhtt-
mation.

Legende des figures

Fig. 1 - Prcica. Vue generale de la site dace~
Fig. 2 - Pecica. La site dace avec la fosse de defense.
Fig. 3 - Pecica. Le plan des fot.lilles.
Fig. 4 - Pecica. Ceramique dace.