Curiozitati din viata dacilor.

Cum aratau, care le era rutina si in ce

activitati excelau

Daniel Guta,

In ultimele doua secole, arheologii au adunat nenumarate dovezi care contribuie la

reconstituirea fidela a unor aspecte din vtaia de zi cu zi a dacilor.

De peste doua secole, tinutul cetatilor dacice a fost cercetat sistematic de arheologi,
care au incercat sa descifreze trasaturile comune populatiei care a stapanit acest
teritoriu in urma cu doua milenii.

Cat de bogati erau dacii. Resursele tarii au fost ravnite secole in sir de straini, dar
stramosii nostri duceau un trai saracacios

Ce faceau dacii in timpul liber. Obiectul gasit intr-o cetate dacica arata pasiunile
stramosilor nostri
Misterele scrierilor antice pierdute care vorbeau despre daci. Cum au disparut definitiv
sute de manuscrise pretioase

Muntii Orastiei concentreaza cea mai mare parte a asezarilor dacice cunoscute in
Romania. Aici se afla ruinele Sarmizegetusei Regia, considerata centrul politic si
religios al Daciei inainte de cucerirea romana, si tot aici sunt ramasitele cele mai bine
conservate ale fortaretelor antice care, potrivit unor istorici, ar fi fost ridicate cu rolul
de a forma un sistem defensiv de aparare in jurul capitalei Dacicei preromane. Printre
ele, cetatea Costesti, care ar fi fost cladita de regele Burebista. Numeroasele vestigii
antice ofera informatii despre modul de viata si despre trasaturile esentiale al poporului
dac. ,,Adevarul" prezinta cateva dintre aspectele pe care oamenii de stiinta care au
cercetat tinutul cetatilor dacice le-au stabilit cu privire la daci.

Cele mai impunatoare cetati ale dacilor

Cele mai cunoscute fortificatii dacice dateaza din secolele III - I i. Hr., iar ramasitele lor
pot fi vizitate in toate regiunile Romaniei. Au fost ridicate, potrivit arheologilor, in zone
intens locuite in Antichitate, in pozitii dominante care ofereau o buna aparare naturala.
Erau centre economice, politice, religioase si militare, iar dacii le numeau ,,dava". La
poalele si invecinatatea lor se intindeau asezarile civile, cu locuinte ridicate din lemn si
lut, unele semiingropate, cu acoperisuri din stuf sau sindrila, in functie de specificul
zonei. In vreme de pace, cetatile impunatoare erau resedinte ale unor personaje
importante din lumea dacilor, insa populatia le folosea cel mai intens, ca refugii in
vremea razboaielor. ,,Dacii traiesc nedeslipiti de munti. De acolo, sub conducerea
regelui Cotiso, obisnuiau sa coboare si sa pustiasca tinuturile vecine, ori de cate ori
Dunarea, inghetata de ger, isi unea malurile", informa istoricul antic Florus (70 - 140 d.
Hr.) In Muntii Orastiei (Sebesului) se afla cele mai cunoscute cetati dacice. Au fost
infiintate in secolul I i. Hr., cu materiale (piatra fasonata si andezit) aduse de la zeci de
kilometri distanta si formau, potrivit unor istorici, un puternic sistem defensiv in jurul
Sarmizegetusei Regia. ,,Complexul de fortificatii dacice din Muntii Sebesului este
amplasat intr-un cadru geografic cu o excelenta fortificare naturala, situat fiind
aproximativ in centrul Daciei. O zona vasta, de aproximativ 200 kilometri patrati, este
impanzita cu cetati, forturi si turnuri de aparare, toate avand zidurile din piatra de
calcar fasonata, lucrate in tehnica cea mai avansata a vremii, cea greceasca", scria
istoricul Ion Horatiu Crisan, in volumul ,,Civilizatia geto-dacilor" (editura Dacica, 2005).
Cetatile dacice au fost distruse si incendiate in timpul razboaielor daco-romane de la
inceputul secolului al doilea. Ruinele lor au fost redescoperite la inceputul secolului al
XIX-lea.
Prelucrarea metalelor, un mestesug la care dacii au excelat

Cresterea animalelor putea fi una dintre ocupatiile de baza ale populatiei de pe

teritoriul Daciei, insa metalurgia se numara printre domeniile in care dacii s-au
evidentiat. Numeroasele vestigii arheologice descoperite in Transilvania au oferit o
imagine completa despre modul in care dacii prelucrau cuprul, fierul si metalele
pretioase. ,,Din Transilvania se cunosc din aceasta vreme peste 102 depozite de piese
de bronz (unelte, arme, podoabe, piese de harnasament etc), printre care se inscriu opt
depozite-atelier ce cuprind 15.071 piese si cantaresc 4.698 kg. O cantitate atat de mare
de metal dovedeste o intensificare deosebita a exploatarii zacamintelor de suprafata a
cupritului, malahitului si a zulitului, cuprul nativ fiind, in parte, epuizat", arata Ion
Horatiu Crisan, in volumul ,,Civilizatia geto-dacilor" (editura Dacica, 2005). In secolul I,
potrivit istoricilor, Sarmizegetusa Regia era unul dintre marile centre de prelucrare a
fierului din Europa. Peste 3.000 de piese dacice de fier descoprite aici de-a lungul
timpului au ajuns in patrimoniului Muzeului National de Istorie a Transilvaniei (MNIT)
si al Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane din Deva (MCDR). Printre ele s-au numarat
peste 400 de lupe de fier, peste 30 de nicovale, unele cu greutati de pana la 50 de
kilograme, zeci de lingouri de fier, zeci de clesti de diferite forme si marimi, baroase si
ciocane folosite in fierariile Sarmizegetusei Regia. ,,Sarmizegetusa Regia este printre
putinele situri antice pentru care pot fi documentate, prin prisma pieselor, toate etapele
acestei activitati, de la transformarea turtelor de fier in lingouri, pana la realizarea
obiectelor finite. Turtele din fier (lupele) erau materia prima a atelierelor de faurarie.
Ele erau obtinute in cuptoare de redus minereul. Cel mai probabil, reducerea se facea
in apropierea locurilor de exploatare a minereului, specialistii indicand zone mai
apropiate de capitala dacica, precum Muntele Batrana, Valea Tampului, sau ceva mai
indepartate, precum Teliuc si Ghelari", arata autorii lucrarii ,,Cand viata cotidiana
antica devine patrimoniu UNESCO - Incursiuni dacice in spatiul virtual", realizata printr-
un proiect al Universitatii Tehnice din Cluj Napoca, in parteneriat cu MNIT, MCDR si
Universitatea Babes-Bolyai.

Unii arheologi sustin ca dacii prelucrau argintul, insa obiectele de aur care ar fi putut fi
in asezarile dacice sunt extrem de rare. Dintre acestea, o atentie aparte au primit-o
bratarile spiralice de aur descoperite la Sarmizegetusa Regia. Ele ar fi fost
confectionate, potrivit unor specialisti, prin batere la rece, poanonare si incizare, prin
intermediul unor tehnici care nu se mai utilizeaza in prezent. Aurul din care au fost
create contine staniu si antimoniu, dovedind provenienta sa din Transilvania, iar
ornamentele lor sunt specifice stilului geometric al artei dacice. Unele dintre ele sunt
asemanatoare pana la identitate cu bratari din argint, pastrate in depozitele unor
muzee si care nu au fost accesibile publicului.

Aveau grija de trupul lor

Ilustratiile de pe Columna lui Traian si de pe monumentul triumfal de la Adamclissi,
precum si statuetele unor daci, provenite din arta romana si descrierile lor din vechime
au fost surse de inspiratie pentru istoricii care le-au descris infatisarea si portul. 

,,Inalti si robusti, barbatii daci aveau, in general, pielea de culoare deschisa, ochii
albastri si parul blond-roscat. Oamenii de rand purtau parul retezat pe frunte si lasat in
plete destul de lungi pe umeri, ceea ce le-a si atras numele de ,,comati" - pletosii; la
dacii nobili (tarobostes, pileati) e mai greu de stabilit portul parului din pricina
caciulitei din lana (pileum) pe care o purtau ca semn distinctiv al rangului lor. In orice
caz, si unii si altii purtau mustati si barba bogata, potrivite cu foarfecele", ii descria
Hadrian Daicoviciu, in volumul Dacii (1960). Dacii se preocupau de aspectul lor fizic si
de curatenia trupului si a locuintelor lor, arata descoperirile arheologice si marturiile
vremii. Basoreliefurile si statuetele antice infatisau barbatii daci ca fiind robusti,
purtand plete, mantii, caciuli si pantaloni, in timp ce femeile aveau trupuri mladioase,
acoperite cu camasi lungi, impodobite cu fibule si bijuterii. 

Femeile foloseau farduri, parfumuri si unguente pentru infrumusetare, afirma istoricul

Ion Horatiu Crisan.

,,In afara de ingrijirea parului, femeile geto-dace foloseau farduri cu care se

infrumusetau. Astfel, in sapaturile de la Poiana s-au descoperit cutiute cilindrice de os
care contineau un praf roz, fara indoiala, un fard. Tot aici s-au gasit vase mici de sticla
pentru pastrarea parfumurilor si a unguentelor cosmetice. Multe dintre acestea trebuie
sa fi fost importate din lumea greco-romana. Farduri au fost descoperite si in necropola
carpica de incineratie, mai tarzie, de la Padureni (jud. Vrancea), cercetata de S. Morintz
si Gh. Bichir. Aici, in mai multe urne, s-a gasit un praf fin de culoare roz, iar in doua
urne s-a descoperit cate o cutiuta cilindrica, lucrata din tabla de bronz. Una dintre
acestea era plina cu praful de care vorbeam, ceea ce dovedeste ca aceste cutiute erau
pudriere. Datele putine care ne stau la indemana sunt, totusi, suficiente pentru a vorbi
de o igiena corporala }i chiar de o cosmetica a daco-getilor", arata Ion Horatiu Crisan,
in volumul ,,Medicina in Dacia" (Ed. Dacica, Bucuresti, 2007)

Numeroase cisterne de apa si conducte de ceramica, utilizate la captarea apei de izvor

au fost descoperite in cetatile dacice din Muntii Orastiei. Ele aratau preocuparea
oamenilor din vremurile antice pentru curatenia locuintelor lor si pentru a folosi apa
curata. Dacii aveau grija ca locuintele lor sa fie luminate, in acestea gasindu-se, in
numar mare, opaite si chiar candelabre de bronz, completa istoricul Ion Horatiu Crisan.

Si plantele medicinale aveau un loc important in tratamentele folosite din cele mai
vechi timpuri de stramosii nostri. Cele mai cunoscute mentiuni despre rolul acestora i-
au fost atribuite medicului militar antic Pedanios Discoride, care in a doua jumatate a
secolului I. d. Hr., a scris mai multe ucrari in care amintea zeci de ierburi vindecatoare
cu nume dacic. Mai multe dintre numele dacice de plante erau omonime cu denumirile
latine sau grecesti - limbi folosite in Dacia, spun istoricii. Mentionarile plantelor
medicinale folosite de stramosii nosti ofereau dovada ca acestia isi capatasera prestigiul
in materie de cunostinte de medicina, in lumea greco-romana, informa istoricul Ion
Horatiu Crisan in volumul ,,Medicina in Dacia" (Editura Dacica, 2007). In aceeasi
lucrare, istoricul descria cele 21 de plante cu nume dacice inregistrate de Discoride,
precizand ca in realitate numarul remediilor naturiste folosite de stramosii nostri era
mult mai mare.

Aveau grija si de suflet

Runiele numeroaselor temple antice, descoperite in Muntii Orastiei, dar si in alte zone
ale tarii, precum si marturiile autorilor antici dezvaluiau interesul pe care geto-dacii il
aratau spiritualitatii. Sarmizegetusa Regia, cu cele opt temple si sanctuare ale sale
infiintate in Antichitate pe o suprafata mai mica de trei hectare a ramas unul dintre
locurile cu cea mai mare aglomerare de edificii de cult antice din Europa. Marturii
scrise de la geto-daci despre religia lor nu au fost pastrate, iar descoperirile arheologice
nu au adus pana in prezent suficiente elemente pentru reconstituirea acesteia, afirma
istoricul Ion Horatiu Crisan. Cel mai cunoscut personaj din mitologia dacica a fost
Zamolxis, considerat divinitatea supema a dacilor. Unii autori antici il considerau ca
mare intelept, prooroc sau sclav, iar in jurul numelui sau au fost create numeroase
controverse. Herodot relata ca getii (dacii) credeau ca atunci cand pier vor merge la
zeul lor Zamolxis, caruia ii inchinau sacrificii umane. Numele zeului suprem al geto-
dacilor putea fi Gebeleizis sau Nebelizis, indicat de autorul antic Herodot, in urma cu
doua milenii si jumatate. In stapanirea zeului suprem intrau cerul, apele si pamantul,
informa istoricul Ion Horatiu Crisan. Artemis, zeita vanatorii, era venerata de daci,
sustin unii dintre istorici. Un rol important in spiritualitatea dacilor l-a avut si Marte,
zeul razboiului, mentionat ca zeu al dacilor de poetii latini Ovidius si Vergilius, si ca
protector al ogoarelor si al comunitatii. Dionis, zeul petrecerilor si al viei la greci, era
venerat si in Dacia, cel putin pana in vremea regelui Burebista, potrivit unor istorici. 

Unii istorici sustin ca lupii, dar si alte animale considerate sacre, erau priviti ca
personificari ale zeitatilor. Se cunostea un ritual initiatic, ce presupunea transformarea
tanarului razboinic in fiara. Tinerii imbracau piei de lupi si practicau un ceremonial
magico-religios prin care venerau animalul sacru, scria omul de stiinta Mircea Eliade.

Va recomandam sa cititi si:

Marele mister al Sarmizegetusei Regia. Cine a distrus din temelii templele antice: dacii
sau romanii

Zece ierburi puternice de leac folosite in Dacia. Cum s-a pastrat numele plantelor
considerate vindecatoare

VIDEO Magura Calanului, marea cariera antica de piatra. Ce s-a ales de ,,punctul zero
al cetatilor dacice"

Explicatiile celor mai faimoase nume ale dacilor. Ce inseamna, de fapt, Decebal,
Zamolxis, Kogaionon si Sarmizegetusa