Cultura si civilizatia dacică din perioada lui Decebal

Regele Decebal s-a nascut intre anii 55-60 d.Hr., ca fiu al

regelui dac Scorilo. Talentul sau militar il ridica in scurt timp in
fruntea armatei iar cand unchiul sau Duras-Diurpaneus ajunge prea
batran ii ia locul bine meritat in fruntea poporului geto-dac in anul 87
d.Hr, cu ocazia ofensivei imparatului roman Domitian. Zbuciumata
domnie a regelui dac dureaza pana in anul 106 cand desi este invins
nu este ingenuncheat, el curmandu-si viata pentru nu a ajunge viu in
mainile dusmanilor sai. „Decebal, regele dacilor, era priceput în ale
războaielor şi iscusit la faptă, ştiind când să năvălească şi când să se retragă la timp, meşter
în a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine
dintr-o înfrângere: pentru cari lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut”, relata Dio
Cassius, în Istorii, volumele în care a descris războaiele daco-romane.
În vremea lui Decebal, regatul dac a cuprins Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul şi
sudul Moldovei, fiind considerat mai puternic şi mai bine organizat, decât în vremea regelui
Burebista, chiar dacă era mai puţin întins. Greniţele statului dac erau la sud şi la vest Dunăera,
la est Prutul şi Dunărea, Dobrogea fiind sub influenţă romană, iar la Tisa şi Prutul. Capitala era
la Sarmizegetusa Regia, în Munţii Orăştiei.
Putine izvoare s-au pastrat din numeroasele si bine-documentatele scrieri semnate
de scriitori care au vizitat Dacia. Dar cele care au ajuns pana la noi, sunt suficiente pentru a
realiza tabloul culturii și civilizației poporului dac aflat sub domnia lui Decebal.
Dacii erau împărțiți în triburi având fiecare un nume și locuind un anumit tertoriu. Pe
baza cercetării scrierilor lui Ptolemeu s-a stabilit că existau cel puțin 12 astfel de triburi. Cea
mai mare parte a dacilor trăia însă la sate, pe cursurile de apă și în locuri mai adăpostite.
Casele se făceau la câmpie din nuiele împleteite pe pari și muruite cu pământ. Aveau formă
de bordei, adică jumătate îngropate în pământ. La munte sau deal era utilizat mai mult
lemnul, folosindu-se bârne încheiate. Acoperișul era tot din lemn, așa cum ne arată și
Columna. Aveau formă pătrată, cu două camere și erau înconjurate de un gard de scânduri,
ascuțite la vârf. Unele din aceste case sunt reprezentate stând pe stâlpi înlați, ceea ce le dă
un spect lacustru. Aceste locuințe găzduiau o societate ce se împărțea în două mari clase.
Primii erau tarabostes, nobilii care purtau celebra căculiță din lână sau pâslă, din această
cauză romanii numindu-i pileati. Oamenii de rând nu purtau această căciulă, din această
pricină erau numiți de aceeași romani comati. În fruntea statului era regele care guverna
ajutat de un sfat nobiliar. În împrejurări deosebite îl solicita și pe marele preot.
Dacia avea o populaţie numeroasă de agricultori sedentari şi meşteşugari iscusiţi în
prelucrarea fierului, ceea ce o dovedesc numeroasele unelte agricole şi meşteşugăreşti
descoperite în săpăturile arheologice. Ei prelucrau metalele preţioase, mai ales argintul,
confecţionau vase de uz casnic de o calitate superioară, utilizând roata olarului, aveau
cunoştinţe în botanică, medicină, astronomie.
Dacii erau de statură potrivită, purtau plete și barbă. Portul lor era, în general,
asemănător cu acela al țăranilor românio de la munte: cămăși lungi, ițari, cojoace și gluugi
pentru vreme rea, iar căciulă purtau numai nobilii. Încălțau un fel de opinci de care, pentru
mersul pe zăpadă și gheață, prindeau crampoane de fier. Femeile purtau cămăși cu mâneci
scurte, fusta, iar pe cap maramă.
 Cultura și civilizația dacică în perioada lui
Decebal

Atât în cultura materială, cât și în cea spirituala a

dacilor există numeroase elemente de origine străină:
grecești, tracice, celtice, etc. Dar adoptând aceste
elemente, dacii au știut să le toarne în tipare noi,
specifice numai lor, și să le însușească. E vorba, deci, de
o adaptare creatoare a elementelor străine de civilizație
și de îmbinarea lor cu tradițiile vechi, autohtone. Rezultatul acestei
adaptări și îmbinări a fost făurirea unei puternice civilizații dacice
originale.
Uimitor de unitara pe întreg teritoriul Daciei, civilizația dacică își găsește
expresia cea mai înaltă, clasică, în așezările și cetățile din Munții
Orăștiei. Aici se creează un puternic sistem de fortificații, articulat pe
cetățile de la Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Bănița. Toate aceste
fortificații aveau drept scop apărarea marii așezări de la Sarmizegetusa.
Dacii practicau incinerația, adică își ardeau morții, punându-le apoi
cenușa într-o urnă pe care o îngropau în pământ. Peste mormintele
căpeteniilor și ale nobililor se ridicau adeseori tumuli. Asemenea cimitire
au fost cercetate la Porolissum (Moigrad) și la Salca (lângă Oradea).
Descoperirile arheologice au dovedit că dcii cunoșteau scrisul,
folosind lla început alfabetul elen, iar mai târziu pe cel latin. În zona
sanctuarelor de la Sarmizegetusa s-au descoperit blocuri de calcar,
având săpate pe ele 1-3 litere grecești; în așezarea lor originara, ele
formau, probabil, un fel de pomelnic de zei, regi și mari preoți daci. Tot la
Sarmizegetusa, într-o locuință poligonala, s-au aflat cioburile unui mare
as de cult, conic, pe pereții căruia erau întipărite ștampilele
DECEBALVS și PER SCORILO. În limmba dacică, ”per„ înseamnă „fiu”;
inscripția de pe vas fiind citită ”Decebal, fiul lui Scorilo”
Vestigii ale artei dacice au ajuns la noi în număr relativ mic, căci
unul dintre materialele cele mai folosite de artiștii daci ers lemnul, iar
acesta nu s-a putut păstra în pământ. Știm însă că dacii, iubitori de
frumos, ornamentau până si obiectele de uz practic (unelte, vase de
metal și de lut ars) cu linii incizate în formă de brăduleț, de val, cu brîuri
în relief, etc. Pe monedele dacice, figura umană și figurile animale (cai)
sunt extrem de stilizate; într-o manera mai realistă sunt executate
animale pictate pe ceramica descoperită în munții Orăștiei.

Cultura și civilizația dacică în perioada lui Traian

Civilizaţia şi cultura romană, cu asimilările vechilor civilizaţii

mediteraneene, ale experienţelor ingineriei etrusce în construcţii, tehnici şi
materiale, ca şi ale Asiei Mici şi ale tradiţiilor greceşti, au impus lumii antice
reperele evoluate ale unei civilizaţii unitare.
Roma a lăsat moştenire posterităţii opere de artă de o valoare
inestimabilă. Monumentele numeroase, rămase din timpul civilizaţiei romane,
arată marea varietate de forme construcţiilor romane. Scara şi proporţiile
monumentale, impresionantele concepţii ale bazilicilor, ale termelor şi
monumentelor funerare, noua tehnică constructivă a arcurilor şi bolţilor,
construcţiile rezervoarelor, a podurilor, a apeductelor şi viaductelor, a
şoselelor, a arcurilor de triumf, fac din arhitectura romană "o enciclopedie
morfologică a arhitecturii". Construcţiile romane ilustrează măreţia,
grandoarea şi autoritatea republicii şi a Imperiului, sentimentul de supremaţie
al romanilor asupra lumii.
Arhitectura a oferit forme de manifestare particulare, impuse de
cerinţele vieţii publice şi de stat ale societăţii Romei antice. Pieţele publice,
bazilicile, amfiteatrele, templele, termele, locuinţele particulare, magazinele,
ofereau ansambluri incluse în concepţia urbanismului roman, care trasa
reţeaua străzilor şi a arterelor de circulaţie, între zona centrală şi zidurile de
incintă.
Forumul (forum romanum) era piaţa centrală care crea nucleul
important al oraşului, "inima" vieţii administrativ, politice, religioase şi
comerciale. De formă rectangulară, forumul era ansamblul urbanistic care
grupa instituţiile administrative, bazilicile, bibliotecile, templele.
Cel mai important dintre cele construite la Roma este Forumul lui Traian,
construit la începutul sec. II. Compus din două pieţe cu arc de triumf, cu
statuia lui Traian, cu templul de cult al împăratului, cu bazilica Ulpia şi
Columna lui Traian, forumul lui Traian din Roma apare şi astăzi ca cel mai
impresionant dintre toate forumurile romane.
Forumuri au fost construite de romani pretutindeni unde armatele
victorioase au rămas şi au trăit ca forţă de ocupaţie, din vestul până în estul
continentului european, până în Asia Mică sau nordul Africii. Aşa a fost
construit şi Ulpia Traiană în Dacia. Dintre toate
însă, ansamblul forumurilor imperiale din Roma
rămâne cel mai impresionant.
In concluzie,popor de cuceritori, dotat cu
spirit militar şi cu orgoliul autorităţii, romanii au
avut în acelaşi timp şi sentimentul grandorii. Cu respectul pentru normele
organizate şi ale existenţei urbane, pentru rigorile disciplinei şi igienei, romanii
au lăsat lumii moderne un mod superior de existenţă.