GETO-DACII

Geto-dacii reprezintă ramura nordică a tracilor, un

popor indoeuropean. Dubla denumire se explică prin
folosirea termenului de daci în izvoarele romane (Caesar
– De bello gallico) şi pe cel de geţi în izvoarele greceşti.
 MENŢIUNI ISTORICE

“Înainte de a ajunge la Istru, Darius îi supune mai întâi

pe geţi care se cred nemuritori, căci tracii (…) i s-au închinat
lui Darius fără niciun fel de împotrivire. Geţii însă, care
luaseră hotărârea nesăbuită de a-l înfrunta, au fost robiţi pe
dată, măcar că sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”
(HERODOT – ISTORII)

“Geţii sunt cei care se întind spre Pontos şi spre răsărit,

iar dacii, cei care locuiesc în partea opusă, spre Germania
şi spre izvoarele Istrosului. Socot că ei se numeau din
vechime davi (…) Dacii au aceeaşi limbă ca geţii.”
(STRABON – GEOGRAFIA)
 ECONOMIA GETO-DACILOR
Geto-dacii au fost creatorii unei civilizaţii materiale înfloritoare, al cărei apogeu a
fost atins în sec. II î.Hr. – I d.Hr.
Baza economiei o formau agricultura și creșterea vitelor. Foloseau plugul cu
brăzdar și cuțit de fier încă din sec. III î.Hr. Cultivau intensiv vița de vie și practicau
albinăritul.
Prelucrarea metalelor - pământul Daciei era foarte bogat în minereuri. Me șterii
geto-daci lucrau fierul și arama, argintul și aurul.
Ceramica - meșterii daci au început să folosească roata olarului din prima
jumătate a sec. V î.Hr. epoca de aur a acestei ceramici este atinsă între aproximativ
100 î.Hr. și 106 d.Hr.
MONEDE DACICE
UNELTE

ARME

CERAMICĂ
 ORGANIZARE SOCIALĂ
Geto-dacii erau organizaţi în triburi care
purtau denumiri diferite: albocensi,
bastarni, buri, costoboci,, cauconi,
ratacensi, piefigi, etc.

După Herodot, societatea dacilor era

împărțită în trei categorii:
- Poliștii, regi-preoți, intermediari între
lumea divină și lumea pământeană;
- Taraboștii, sau Pileatti nobili care
luptau călare, aducând la luptă propriile arme
și proprii cai;
- Comații, țărani care luptau pe jos, cu
arme aduse de Poliști și Taraboști.
Poliștii și Taraboștii purtau tradițional
barbă și părul scurt.
 Geto-dacii locuiau în aşezări întărite numite dave (Ziridava,
Tamasidava, Piroboridava, Tamasidava).
Existau şi aşezări a căror denumire nu conţinea sufixul dava, cum
ar fi Drobeta, Sarmizegetusa, Potaissa, Dierna, Carsium.
 REGII GETO-DACILOR
BUREBISTA (82- 44 î.Hr)
Dezvoltarea societăţii dacice şi ameninţarea romană i-au determinat pe
daci să se unească pentru a-şi forma un stat propriu. Astfel, regatul dac a fost
întemeiat în secolul I î.Hr., de Burebista. Dupa moartea acestuia (44 î.Hr.), statul s-a
fărâmiţat.

“Burebistas, bărbat get, luând conducerea neamului său, a ridicat pe

oamenii aceştia ticăloşiţi de nesfârşitele războaie şi i-a îndreptat prin abstinenţă,
sobrietate şi ascultare de porunci, aşa încât în câţiva ani a întemeiat o mare
stăpânire şi a supus geţilor cea mai mare parte a populaţiilor vecine; ba a ajuns să fie
temut şi de romani”.
(Strabon, Geografia)
DECEBAL (87 – 106 d.Hr.)
Construieşte cetăţi în Munţii Orăştiei pentru a întări apărarea capitalei
Sarmizegetusa. Învins de romani în cele două războaie desfășurate între 101-101
dHr. și 105-106 dHr., Decebal se sinucide, iar Dacia devine provincie romană.

“Era ager în planurile de război. Ştia să-şi aleagă timpul când să năvălească
asupra duşmanilor şi momentul când să bată în retragere. Era dibaci în a întinde
curse, viteaz în luptă, ştiind să folosească biruinţa şi să iasă bine dintr-o
înfrângere; pentru aceste însuşiri, el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de
temut.”
(Dio Cassius, istoric roman)
 DACIA ROMANĂ
După cucerirea de către Imperiul Roman, sub conducerea împăratului Traian, în
urma celor două războaie daco-romane desfășurate între 101-102 dHr și 105-106 dHr.,
cea mai mare parte a Daciei devine provincie romană. Ocupația romană a durat până în
271, când a avut loc retragerea aureliană.
Provincia romană Dacia, după Ptolemeu, își avea hotare: spre apus Tisa, spre nord
munții Carpați, în sud Dunărea, iar spre răsărit râul Hierosos. Crișana, Muntenia,
Maramureș, Bucovina, Basarabia și Moldova erau locuite de dacii liberi.
În perioada stăpânirii romane au fost construite numeroase orașe, cetăți, castre și
monumente.
 Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, construită
între anii 108-110 dHr., la 40 Km distanță de Sarmizegetusa Regia, a
devenit capitala provinciei romane Dacia. În timpul împăratului Alexandru
Sever a devenit metropolis.