Studiu de caz Proiect realizat de:

Danciu Bianca
Chițiga Riana

LATINITATE ȘI Ghermănescu Cristina

Stroia Cristina

DACISM Profesor coordonator :

Crăciun Vasilica
 CUPRINS
12. „Memento Mori" de Mihai
1. Introducere
Eminescu
2. Despre obiceiurile, traditiile si religia dacilor
13. „Gemenii" de Mihai Eminescu
3. Cetatile dacilor din Transilvania
14. „ De neamul moldovenilor” de
4. Cetatile getilor din Dobrogea
Miron Costin
5. Columna lui Traian
15. „De la Latina la Romana” de
6. Teoriile asupra genezei poporului roman si a limbii
romane Marius Sala
7. „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir 16. Razboaiele daco-romane
8. „Creanga de Aur” de Mihai Sadoveanu 17. Mituri fondatoare din Roma
9. Zeul Mithra si Mitul lui Osiris Antica
10. „De la Zamolxis la Genghis-Han” de Mircea Eliade 18. Imparatii romani si civilizatia lor
11. „Dochia si Traian ” de Gheorghe Asachi 19. Dovezi arheologice
20. Bibliografie
 • În Antichitate, denumirea de Dacia a fost dată inițial
spatiului locuit de triburile indo-europene ale dacilor, cu
care romanii au intrat in contact in sec. II-I î.Hr. in zona
Banatului si Transilvaniei. Dupa ce autorii greci si latini
stabilesc ca„ dacii au aceeasi limba cu getii” sau ca „dacii
sunt o mladita a getilor”, termenul este extins asupra
intregului spatiu crapato-dunarean, locuit de geti, cat si de
daci. Atunci cand incep ciocnirile dintre Roma si lumea
geto-daca, cand Burebista si indeseobi Decebal pun bazele
unui puternic regat in aceasta regiune, denumirea de Dacia
patrunde in constiinta lumii politice romane atat de solid,
incat dupa victoria asupra lui Decebal, Imp. Traian va da
numele de Dacia noii provincii constituite pe ruinele
vechiului regat dac.
• Timp de aproape doua secole, a provinciei Dacia la
Imperiul Roman, raspandeste in intreaga lume romana
acest nume, legandu-l de un spatiu geografic precis si de
un popor bine definit. Numele va supravietui in izvoarele
istorice europene, dar si in constiinta locuitorilor acestui
spatiu, mai bine de un mileniu si jumatate

Stroia Cristina
Stroia Cristina

• PRIMUL ALFABET A APARTINUT GETO-DACILOR

In anul 191 s au descoperit 3 tablite de lut in asezarea Tărtăria de pe Muresul Transilvan.
Tablitele acoperite cu semne grafice asemanatoare cu scrierile pictografice sumeriene de la
sfarsitul mileniului al 4 lea i.Hr, s au dovedit a fi, in urma cercetarilor cu 100 de ani mai
vechi decat primele marturii ale scrierii sumeriene, ele datand deci de acum apropae 7000
de ani.
• Dacii erau impartiti in 2 mari clase sociale:
- aristocratia, numita si tarabostes, acestia aveau dreptul sa si acopere capul purtand o
cusma si formau o clasa privilegiata.
- agricultorii liberi sau comati, acestia reprezentau puterea in armata (tarani, mestesugari -
purtau parulul lung „capillati”).
Stroia Cristina

• Religia a fost unul dintre elementele esentiale ale culturii getice. Potrivit
istoricilor care au cercetat atent acest aspect, religia a impresionat prin
superioritatea principiilor sale, fapt recunoscut chiar de cel caruia i s-a
spus parintele istoriei, grecul Herodot.
• Zamolxis era numele cel mai raspandit pe care dacii sau getii il dadeau
zeului lor. Alte triburi il numeau Gebeleizis. Dacii spuneau ca acest zeu
era cerul senin, luminos si tot ce-i tulbura frumusetea si armonia, adică
fenomene precum furtuna, norii, grindina, trebuie combatute.
Despre religia • Alte izvoare istorice, din surse romane, spun ca dacii se inchinau si zeului
Razboiului, Marte, care s-ar fi nascut chiar in tara lor, lucru contrazis de
dacilor: Herodot, care preciza ca dacii nici nu concepeau sa mai existe un alt zeu
decat al lor. Cultul dacilor consta din slujbe, ceremonii si incantaţii pe
care le faceau preotii, de obicei, pe muntii inalti. Preotii aveau si rol de
prezicatori, dar puteau fi si medici, fiind considerati strabunii calugarilor
de astazi, prin faptul ca duceau o viata austera.
• Mai mult, pierderea vieţii nu reprezenta pentru daci o nenorocire, aşa
cum era la alte popoare, iar tocmai datorita acestui aspect credinta lor in
nemurire ii facea sa infrunte incercarile si sa lupte cu eroism în razboaie.
Înainte de a pleca la razboi, dacii se impartaseau cu apa din Dunare, in
chip de vin sfant si jurau sa nu se intoarca in tara pana nu vor fi omorat
pe dusmani.
Stroia Cristina

CETATILE DACILOR DIN TRANSLVANIA

• Cetatea dacica Banita (Hunedoara)
- una dintre cele mai vechi si mai retrase cetati
dacice de pe intreg teritoriul tarii.
- legenda spune ca nu a fost vreodata cucerita de
romani, iar adevarul pare sa nu fie departe de
realitate pentru ca tot ce a ramas din zidurile cetatii
se afla astazi ingropat in stanci ce se ridica inalte si
semete pe un colt de munte.
- a fost construita ca parte a sistemului de
fortificatii conceput pentru a proteja capitala de la
Sarmizegetusa Regia
- parte dinte fortaretele dacice din muntii Orastiei
introduse in patrimoniul UNESCO, este datata din
perioada lui Burebista si restaurata de catre
Decebalca mai apoi sa fie distrusă în timpul
războaielor daco-romane.
 • Cetatea dacica Piatra Rosie (localitatea
Luncani, Hunedoara)
- considerata inca de multi inima si centrul
spiritual al tarii, chiar daca astazi zace in ruine –
Sarmizegetusa Regia.
- rolul cetății era de a bloca accesul spre
Sarmizegetusa Regia dinspre Valea Streiului
- cetatea inițială a fost extinsă în preajma
războaielor daco-romane cu o nouă incintă, de
patru ori mai mare, dar ridicată la repezeală, cu
un zid de pământ și piatră, care include și două
turnuri avansate, construite odată cu prima
fortificație
- a fost distrusă în timpul celui de-al doilea
război daco-roman.
Stroia Cristina
Stroia Cristina

• Cetatea dacica Costesti (satul

Costesti din comuna Orastioara
de Sus in judetul Hunedoara)
- distrusa in anul 106 de catre romani,
cetatea ale carei sisteme defensive
erau extrem de avansate pentru acea
perioada nu a fost niciodata
reconstruita
- a fost construita in scop militar pentru
a proteja capitala dacica impotriva
romanilor
 • Cetatea dacica Sarmizegetusa Regia –
vechea capitala a Daciei
- zidurile cetății, ridicate în tehnica obişnuită –
"murus Dacicus", înconjurau un mamelon,
respectând configuraţia terenului.
- după cucerire, romanii reamenajază cetatea,
demontând zidul de pe latura sudică și mărindu-i
suprafaţa, deoarece piatra din zidul demontat a fost
insuficientă, militarii romani au folosit piatra
provenită din construcțiile dacice distruse, lespezi și
blocuri din drumul pavat, segmente de canale,
tamburi de coloane de calcar și andezit
- Cucerirea Sarmizegetusei și sinuciderea regelui
Decebal au consfințit victoria romană după două
războaie lungi și grele care au curmat dezvoltarea
civilizatiei dacilor.

Stroia Cristina
Stroia Cristina

CETATILE GETILOR DIN

DOBROGEA
• Cetatea Troesmis
- a fost o cetate getică aflată în nord-
vestul Dobrogei de astăzi, pe malul
Dunării, lângă Balta şi fostul cătun Igliţa
- oraşul antic ocupa o suprafaţă întinsă,
între Balta Igliţa, dealul Piatra Râioasă
şi comuna Turcoaia, acoperită azi de
ruine
- un important punct strategic şi de
aceea el este menţionat în principalele
izvoare geografice, uneori ca sediu al
unor legiuni romane
Stroia Cristina

• Cetatea romană şi romano-bizantină Carsium

- s-a construit, probabil, peste o fortificaţie getică, înca din a doua
jumătate a secolului I p. Chr.
- în timpul războaielor dacice, Traian întăreşte fortificaţia cu ziduri din
piatră
Stroia Cristina
• Cetatea Tropeum Traiani
- a fost ridicată în urma victoriei lui Traian în faţa lui Decebal la o importantă
răscruce de drumuri, ce duceau de la Dunăre la Marea Neagră, unde se afla o
aşezare geto-dacică mai veche
- până în prezent, numele satului geto-dacic nu se cunoaşte, pe locul fostei aşezări
geto-dacice, împăratul Traian a înfiinţat o staţiune militară lângă care a luat naştere
o aşezare rurală (vicus)cu caracter civil alcătuită din populaţia locală mai veche şi
din noii colonişti
Danciu Bianca

Columna lui Traian

• Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din
ordinul împăratului Traian, care s-a păstrat până în zilele noastre.
Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere de Forul
roman.
• Terminată în 113, columna are exteriorul prevăzut cu un
faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic
sub o formă epică războaiele dintre romani și daci purtate de Traian
pentru cucerirea Daciei.
• Columna a fost ridicată atât pentru a comemora victoriile lui Traian,
fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a servi
ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului a fost depusă în
încăperea de la baza columnei).
• În total, sunt prezentate circa 2500 de figuri omenești, de circa 60-75
cm înălțime. Împăratul Traian este prezent de 60 de ori.
Danciu Bianca

Panoramă partea de E Panoramă partea de S-SV Panoramă partea de SV Panoramă partea de V

Stroia Cristina
Teoriile asupra genezei poporului roman si a
limbii române
1. Teoria imigrationista (a originii S Dunarene)
- sustinuta de Franz Surzer, Johann Engel, Robert Roester
- contesta continuitatea romanilor in spatiul carpato-dunarean si Ardeal,
pentru a legitima pretentia ungurilor de a se fi stabilit inainte de romani
- ideea comuna este aceea ca romanii ar fi migrat din S Dunarii in N abia in
secolul XIII
- este sustinuta dupa ce reprezentantii Scolii Ardelene (Petru Maior,
Gheorghe Sincai, Samuil Micu etc) au redactat mai multe documente
inaintate curtii vieneze, solicitand egalitatea in drepturi a romanilor cu
celelalte etnii din Imp. Austro - Ungar.
Stroia Cristina

• 1. Teoria Continuitatii ( a originii N si S Dunarene)

- a fost sustinuta de Nicolae Iorga, Alexandru Rosetti, A. O. Xenopol
- conform acestei teorii, teritoriile etnogenei se afla atat la N cat si la S
Dunarii, spatiul romanizat fiind intins : Dacia, Moesia Inf. Si Moesia
Sup., S Panoniei, Dardania si tinuturile unde traiau dacii liberi, la
hotarele Daciei Traianice.

• 2. Teoria originilor dunarene (a originii N Dunarene)

- a fost sustinuta de Dimitrie Cantemir, Petru Maior, Bogdan Petriceicu
Hasdeu
- nu are fundament stiintific, fiind infirmata de existenta populatiei si a
deliactelor S Dunarene.
Danciu Bianca

Descrierea Moldovei
-ultima parte-
de Dimitrie Cantemir

• -Despre opera lui Dimitrie

Cantemir
• -Despre religia moldoveniilor :
Zeii
• -Graiul moldovenilor
• -Literele moldovenilor
Danciu Bianca

Opera lui Dimitrie Cantemir ''Descrierea Moldovei ''

• ''Descriptio Moldaviae'' (sau ''Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae'') este una
dintre cele mai importante opere ale lui Dimitrie Cantemir, scrisă în latină între 1714 și 1716.
Cartea, un document de primă mână asupra istoriei românilor, a fost scrisă de Cantemir la
cererea Academiei din Berlin.
• Lucrarea are un caracter enciclopedic, conținând descrieri pertinente și complete
de natură geografică, politică, administrativă, organizatorică, socială, lingvistică, etnografică al
e Moldovei.
• ''Descrierea Moldovei'' cuprinde trei părți:
În partea a doua a lucrării este înfățișată În ultima parte a lucrării, intitulată
Prima parte este consacrată descrierii ge ''Despre cele bisericești și ale
ografice a Moldovei, a munților, organizarea politică și administrativă a
țării. S-au făcut referiri la forma de stat, învățăturii în Moldova'' există
a apelor și a câmpiilor, informații despre graiul moldovenilor,
Dimitrie Cantemir elaborând prima hart alegerea sau scoaterea din scaun a
domnilor, la obiceiurile de logodnă, despre slovele folosite, care la început
ă cunoscută a Moldovei. au fost latinești.
nunți, înmormântări.
Danciu Bianca

Despre religia moldovenilor

• Primul capitol al ultimii părți din opera lui Dimitrie Cantemir, începe
prin prezentarea opiniei sale cu privire la faptul că nu știm de fapt ce
religie au avut moldovenii :
‘’ Lenevirea strămoșilor noștri este de vină că nu putem spune ce fel de
religie au avut odinioară molodvenii..’’
• Astfel, se aduce la cunoștiință că moldovenii se închinau la aceeași zei
la care se închinau și neamurile scite ( popoare din răsăritul Europei),
cum ar fi :
Perun – Zeul tunetului
Volos – Zeul dobitoacelor
Pohvist – Zeul vazduhului
Lado – Zeul veseliei
Kupalo – Zeul secerisului si multi altii.
Danciu Bianca

• În plus, moldovenii încă se rugau la zei necunoscuți, care se trag

din idolii cei vechi ai dacilor.
• În ''Descrierea Moldovei'' se sugerează faptul că moldovenii se
închinau la idoli și pe lângă faptul că fiecare țară ar fi avut zeii ei,
aceștia aveau si zei păzitori, pe care îi numesc ''zeii casei''.
• Moldovenii credeau că acești zei le-ar purta o grijă deosebită,
aceste fapte reprezentând un eres păgân.
• Nu se poate dovedi în ce perioadă a încetat această falsă
credință și când ''s-a primit legea creștinească'', precizându-se că
probabil religia creștinească ar fi fost adusă în Dacia pe vremea
lui Constantin cel Mare.
Danciu Bianca

Despre graiul • Pentru a dovedi că graiul moldovenesc se trage din latină, au

fost găsite vorbe latinești, care se aseamănă cu cele
moldovenilor moldovenești :
LATINEȘTE ITALIENEȘTE MOLDOVENEȘTE
• Părerile scriitorilor despre izvorul Incipio Commincio Incep
graiului moldovenesc sunt împărțite,
așa cum sugerează și Dimitrie Albus Bianco Alb
Cantemir , acesta precizând că : Civitas Citta Cetate
-Unii socotesc că este graiul latinesc stâlcit,
bazându- se pe umrătoarea idee: coloniile Dominus Signore Domn
romane au fost stabilite în Dacia cu mult Mensa Tavola Masă
înainte ca graiul moldovenilor să fi fost stricat
în Italia de către năvălirile goților și vandalilor; Verbum Parola Vorbă
-Alții socotesc că s-ar trage din graiul
italienesc.
• Însă, și cei care susțin faptul că s-ar trage din graiul
⦁ În plus, trebuie să se ia aminte că în graiul
italienesc, aduc următoarele argumente :
moldovenesc se găsesc vorbe rămase 1. Existența verbelor auxiliare terminate în em, ei, are ;
pesemne din graiul cel vechi al dacilor, fiincă 2. Articolele substantivelor ;
ele nu se cunosc nici in graiul latinesc și nici
in graiurile noroadelor megieșse. 3. Cuvinte italienești ca cerc, cerco, quaero, care sunt
necunoscute în limba latină .
Danciu Bianca

Literele
moldovenilor
• Se precizează încă din incipitul
capitolului faptul că moldovenii
foloseau litere latinești dar, în
urma sfatului pe care Theoctist i
l-a oferit lui Alexandru cel Bun,
literele latinești au fost
schimbate cu cele slavonești.
• Astfel, din cauza lipsei mari a
acestor litere pentru scrierea
vorbelor latinești, s-au adăugat
unele noi, ajungând într-un final
la un total de 47 de litere,
împreună cu câteva semne
prozodice și de scriere.
 Creanga de aur
de Mihail Sadoveanu
• Mihai Sadoveanu (1880 - 1961):
- scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, om politic
- incepe activitatea literara inca din timpul liceului, colaborand
cu versuri si schite la "Convorbiri literare", "Pagini
literare" si "Samanatorul"
- debutează publicistic in 1897 in revista
bucuresteana "Dracu" cu schita „Domnisoara M din Falticeni”,
semnandu-se Mihai din Pascani
- editeaza in 1919 impreuna cu Tudor Arghezi revista
"Insemnari literare", in paginile careia publica volumul de
nuvele "Umbre" si brosura "In amintirea lui Creanga"
- in 1936, impreuna cu George Toparceanu, Mihai Codreanu si
Grigore T. Popa scoate revista lunara "Insemnari iesene"
- George Călinescu aprecia că „esenţa operei lui Sadoveanu
stă în dimensionalitate, în granduare”.
 Romanul lui Sadoveanu cu cele mai profunde semnificatii mitice, este "Creanga de aur"
(1933). In povestirea filosofica, autorul prezinta vremea arhaica a magilor care continua
initierea in tainele lumii. Romanul mitic ofera cititorului numeroase date despre obiceiurile
si modul de trai al oamenilor din Dacia si Bizant.

1. Sunt mentionate inca din primul capitol cele sapte planete care isi aveau notatia si numele de origine latina Memfis
: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Mart, Joe, Saturn.
2. Ziua era impartita in patru, iar pentru a afla zilele saptamanii, dacii dupa primul patrat al lunii, cautau a patra planeta.
3. O regula pe care o respectam si in ziua de astazi, pe intreaga durata a postului de iarna, nu
se organizeaza nunti sau petreceri „cand soarele sta in mormantul celor trei luni de iarna, oamenii de acum in straie alb
e se intristeaza prin post si opresc nuntile inaintea Invierii”.
4. Nimeni nu trebuia sa afle despre locul unde „salasluieste Prorocul cel batran”,
cu exceptia ucenicilor si invataceilor care atunci cand „coborau in lume, aveau limba legata pentru orice nume si orice l
amuriri.” Insa puteau impartasi invataturile pe „taramul celalalt de unde nu
se mai puteau intoarce in lumea muritorilor”
5. La sfarsitul celui de
al doilea capitol, autorul ne aduce la cunostinta cele patru puncte care inseamna „nemarginirea in spatiu, regenerarea
necontenita a vietii, jerta si mangaierea” pe care Prorocul le face asupra tinerilor invatacei.
6. De asemenea sunt mentionate locatii din Imperiul Roman de Rasarit unde sunt
situate biserici si manastiri: Hevdomon si Vlacherne, Manastirea dedicata Sfantului Pantelimon, Biserica Sfintilor Mari I
mparati Constantin si Elena si importanta Catedrala Sfanta Sofia „cea cu noua turnuri si cu măiestrite arcade”, in
Tracia: zidul cel mare de la Constantin si de pe vremea lui Atila .
7. Tot in capitolul al patrulea, regasim mai multe informatii despre Imperiul Roman de Rasarit,
despre modul de trai „in hipodrom se vanturau aurării, brocarturi si steme ” , „bogatiile si fala
curgeau pe toate caile pana la Sapte-Turnuri, pana la Poarta de Aur, pana la Apeductul lui Valentie” ,
„muzicile cantau intre gradini inflorite„, „imparatia iesea in ulita cu alaiuri infricosate, intre străjeri si
cu platose si arme scumpe”, asadar Bizantul era un popor instarit, care nu ducea lipsa niciunui bun.

8. Tot in Bizant, cei inalti in functie purtau semnele imparatesti: „sabia, varga si globul de aur”
si Doamna Vasilisa, „doamna a tuturor lumilor si a tuturor timpurilor” primita de cetateni cu banuti
de aur trece de trei ori pe sub „platinii infloriti catra Palatul Elefterion, unde se spunea ca stau
tainuite comorile sale„.

9. Un alt obicei sinistru al Bizantului este taierea limbii si arderea ochilor celor nelinistiti, „pentru a
le fi tihna deplina si in viata aceasta si in cea viitoare”.
10. Tot in primul capitol, sunt mentionati termeni de origine latina:
- „urogalus„ care inseamna cocos de munte, in text este descris ca
fiind „negru cu optsprezece pene in evantaiul cozii”
- „cervus carpaticus” care inseamna cerb
- „bison bonasus” despre care se spune ca a disparut din munti la acea
vreme
11. Apare in roman specia de sarpe „Uroboros”, care de cele mai multe
ori simbolizeaza unitatea primordiala, ciclul nesfarsit al timpului si al
universului.
12. Numele Gheorghe, asa cum este descris in primul capitol, in elină,
inseamna lucrator de pamant care „cu ajutorul suliței soarelui, biruieste
balaurul iernii si al inertiei solului”.
13. Ca sarbatori, mai sunt notate ziua invierii lui Mitra (zeul luminii din
mitologia persană sau Soarele Nebiruit) si a lui Osiris (zeul vieții de apoi,
al lumii de dincolo și al morților).
14. Este mentionata traditia pascala a ouălor rosii si a carnii de miel, de asemenea se spune ca oul semnifica „soarele
innoit si vesnica vietii”.

15. In capitolul zece, in incipit, apare numele „din veac al demonului” Arie. In text se precizeaza ca i se mai spunea si
Astarot si Belzebut, acestia fiind printi ai Iadului care se zice ca „li se vor rosti numele in alte optsprezece chipuri.”

16. Un alt obicei din timpul Bizantului, este atunci cand inainte de a incepe slujba, slujitorii de la altar stropeau
interiorul bisericii cu aghiazma, pentru a alunga spritele rele.

17. Este prezentat ritualul nuntii lui Constantin cel Tanar si Maria de la Amnia, mireasa era acoperita cu
„hobot” (basma), era urmata de fecioare si doamne de patrici, care purtau pe cap „comanace nalte si camilafce de
borangic” care ajungeau pana la cozile rochiilor. Imparateasa, mama fiului, ii pune pe umeri miresei „hlamida” (mantie
de stofa alba sau rosie) pe care o prinde in „fibule” (agrafe ornamentale din metal) de asemenea beteala. Maria saluta
poporul dupa randuiala protocolului , tinand in mana cele doua faclii de ceara, obicei urmat inainte si de Vasilisa Irina.
DESPRE ZEUL MITHRA
SI MITHRAISMUL
Există mai multe ipoteze care afirmă că:
• Mithra, ca şi Iisus, a fost născut dintr-o
fecioară.

Argumentul nu este acceptat ca fiind real de

către istorici. Multiple relicve prezintă naşterea
lui Mithra, iar în toate acestea zeul se naşte din
stâncă: Mithra e prezentat la naştere cu bustul
ieşind din stânca dură. În unele sculpturi,
ţâşnesc flăcări din pământ în jurul stâncii din
care Mithra apare. Câteva dintre relicvele care
prezintă naşterea îl înfăţişează pe Mithra ţinând
în mână un arc cu săgeţi într-o poziţie de
vânătoare.
• Mithra a avut 12 discipoli.
În tradiţia hindusă Mithra a avut un însoţitor pe nume Varuna,
care era şi el zeu. În tradiţia Mithraismului Roman, Mithra are doi
însoţitori care duc torţele, denumiţi Cautes şi Cautopatres. Câteva
sculpturi îi prezintă pe cei doi însoţitori ajutându-l pe Mithra să
iasă din stâncă, la naştere. Cei doi însoţitori nu sunt oameni, ei
sunt creaturi asemănătoare zeilor. Nicăieri nu sunt înfăţişaţi cei
doisprezece discipoli. În multe dintre picturi, Mithra este
prezentatat stând între stele. Într-o sculptură apare cu două
rânduri de câte şase persoane în fiecare parte a capului său. S-ar
putea presupune că este vorba despre cei doisprezece discipoli.

• Mithra ar fi propovăduit oamenilor prin parabole.

Mithraismul roman a fost învăluit de mister şi scrierile nu ne spun
mai nimic despre aceasta religie. Tot ce se ştie despre acesta este
relevat din picturi, sculpturi şi statuete. Niciuna dintre acestea nu
face referire la parabolele prin care se susţine că Mithra şi-ar fi
răspândit învăţăturile
• Mithra ar fi luat parte la o ultimă cină unde s-au împărţit vin şi pâine.
În câteva dintre camerele romane din subteran în care se desfăşurau ritualuri mithraice, există o scenă care prezintă
ceea ce ar putea fi interpretat drept un ritual de iniţiere, O persoană legată (care pare a fi iniţiatul) bea dintr-o cupă în
timp ce ţine ceea ce ar părea a fi o bucată de pâine. Iniţiatul este apoi înjunghiat simbolic. Avem aici ceea ce ar putea fi
caracterizat drept un ritual ce implică o ultimă cupă şi o ultimă îmbucătură. Paralela aceasta între Cina cea de taină şi
ritualul mithraic pare a fi reală, poate singura asemănare evidentă cu scena cristică.
• Mithra ar fi fost sacrificat pentru păcatele oamenilor şi după trei zile ar fi înviat.
Nici unul din textele sfinte nu prezintă că Mithra din Iran sau India a fost sacrificat şi nici nu există nicio descriere sau
pictură ori sculptură care să facă vreo referire la moartea sa. Avesta nu conţine nicio istorisire despre moartea lui
Mithra şi nicio sugestie nu se găseşte referitoare la sacrificarea acestuia pentru păcatele oamenilor.
• Mithra a fost născut dintr-o fecioară, pe 25 Decembrie într-o peşteră şi la naşterea sa au asistat păstori.
Nu exista suport material (picturi, sculpturi şi statuete) pentru ideea că Mithra s-ar fi născut dintr-o fecioară însă este
adevărat că 25 decembrie era ziua de nastere a unui popular zeu roman cunoscut sub numele de Soarele Necucerit, cu
care Constantin se identifica inainte convertirii la crestinism, asociat lui Mithra. Aici se pare ca crestinismul a suferit o
influenta din partea mithraismului. Relicvele sustin o singura versiune a nasterii lui Mithra…dintr-o stanca si nu dintr-o
pestera.
 • Nu in ultimul rand, când Dacia a fost cucerită şi a avut loc procesul
colonizării ei , drept consecinţă imediată, a apărut un nou fenomen,
caracterizat printr-un refugiu al orientalilor. Situată în partea nord-estică a
Imperiului Roman, Dacia a primit influenţele din partea populaţiilor, care
au locuit provincia după cucerire şi care nu au renunţat la cultura şi zeii lor
naţionali. Cea mai largă răspândire a avut-o mithraismul, care în secolul al
III-lea era cel mai puternic curent religios din Dacia.
• Printre factorii de raspandire a acestui cult în Dacia, armata a avut un rol
primordial. Fiind un zeu al victoriei şi venerat de soldaţi, el era invocat
înainte de orice luptă pentru ajutor la izbândă. Aşa s-a ajuns ca Mithra să
fie o divinitate populară în tot cuprinsul imperiului. Soldaţii armatelor
romane venite în Dacia nu au uitat obiceiurile şi zeii lor strămoşeşti.
 DESPRE MITUL LUI
OSIRIS
• Osiris este cel mai cunoscut dintre zeii vechiului Egipt,
numele sau fiind tradus ca „loc al creaţiei”, „bucurie a
ochilor mei”, „fiinţă regenerată perpetuu”. Prin calităţile
sale de conducător, Osiris a adus bunăstarea şi a răspîndit
dreptatea şi armonia printre locuitorii vechiului Egipt,
fiind alayuri de el neconditionat sotia sa, Isis.Actiunile
binefacatoare ale lui Osiris i-au stranit invidia lui Seth,
fratele acestuia, incat planuieste asasinarea fratelui,
folosind un truc, anume oferind un frumos cufar celui ale
caror masuri ale corpului se vor potrivi cu cele ale
cufarului. Dupa ce are masurile lui Osiris. Seth
confectioneaza cufarul aidoma. Odată ce Osiris s-a aşezat
în cufăr, Seth împreună cu complicii săi, îl închid şi îl
aruncă în Nil, în sinistra zi de 17 noiembrie. După căutări
care o duc pana pe ţărmurile Libanului, la Byblos, Isis
găseşte sarcofagul cu trupul lui Osiris si îl aduce în Egipt
pentru a-l înmormînta. Pentru a fi sigur ca nu va invia
Osiris, sfâșie cadavrul în 14 bucăți și si il arunca peste
Egipt. În cele din urmă, Isis cu ajutorul lui Nout (zeita
cerului) si a lui Nephtys au găsit și au îngropat toate
piesele, cu excepția falusului, dând astfel o nouă viață lui
Osiris.
• Legenda spune ca Isis impreuna cu
Osiris au un fiu, Horus, care va fi cel
care va conduce regatul dupa ce il va
ucide pe Seth, razbunand astfel
uciderea tatalui sau. Asadar, Osiris este
sursa a fecunditatii si fertilitatii, este
temei al creatiei „„Fie că trăiesc, fie că
mor, eu sînt Osiris! Eu pătrund în tine
şi reapar dincolo de tine; pier în tine şi
cresc în tine…Zeii trăiesc în mine
pentru că eu trăiesc şi cresc în grîul
care îi susţine. Am devenit Stăpînul
Ordinii…Răsar din trupul Ordinii…”,
scrie în Textele Sarcofagelor. Osiris
înviat este reprezentarea divinităţii şi a
inteligenţei creatoare. Spirit universal,
întrupare a eternităţii, el separă
muritorul de nemuritor, menţine
legatura forţelor vitale.
Chițiga Riana

De la Zamolxis la Genghis-Han
1. Dacii si lupii
Dupa strabon, dacii se numira mai intai
daoi-daos era numele frigian al lupului
P. Kretschemer a scris ca “dhau”= a
apasa, a strange
Deci dacii se numeau mai de demult
“lupi”.
Se poate intai presupune ca poporul isi
trage numele de la un zeu mitic
“lycomorfi” sau care s-au manifestat sub
forma unui lup
A doua ipoteza: dacii si ar fi luat numele
de la un grup de fugari fie imigranti , fie
tineri certati cu justitia dand tarcoale ca
lupii si traind din prada
de Mircea Eliade
Conform legendei, Romulus ar fi intemeiat pe Capitoliu un loc de
refugiu pentru exilati si proscrisi.
A treia ipoteza: capacitatea de a se transforma ritual in
lup:lycantropia propriu-zisa
Numele de daci, utilizat de autorii latini se impune mai ales in
timpul lui Burebista si Decebal cand unitatea si organizarea
politica a tarii era la apogeu si cand dupa spusele lui Strabon
armata mobilizeaza doua sute de mii de oameni
TRADITII: tinerii isi pun masti de lup in timpul celor 12 zile din
ajunul Craciunului.
Chițiga Riana
2. Zamolxis
• Plecand de la afirmatia lui Herodot,
Kretschemer se straduieste sa lege
etimologic pe Zalmoxis care era de
fapt zeul suprem al dacilor de
Gebeleizis pe baza echivalentei
bazelor zamol- si gebele. In sfarsit,
Kretschemer vede in Gebeleizis
numele trac si in Zalmoxis numele
hibrid scito-trac al aceluiasi zeu. Tot
Herodot a spus “cand tuna si
fulgera, tracii despre care este
vorba, trag cu sagetile in sus, spre
cer si isi ameninta zeul, caci ei nu
recunosc vreun alt zeu afara de al
lor “
ETIMOLOGII SI ISTORIA RELIGIILOR
• Porphirios incercase sa explice
varianta Zalmoxis prin cuvantul trac
“zalmos”=piele, blana ceea ce se
acorda cu o anecdota dupa care , la
nasterea sa, o blana de urs a fost
aruncata peste Zalmoxis
• Se considera ca initiatorii or sa-l
intalneasca pe Zalmoxis dupa
moarte, dar asta nu vrea sa spuna
ca zeul este suveranul mortilor.
• Disparitia lui Zamolxis “moartea sa”
este echivalenta cu un
descensus ad inferos in vederea
unei initieri.
Chițiga Riana

ZAMOLXIS
Chițiga Riana

Dacia Capta
• Nu stim ce s-a intamplat cu Zamolxis si cultul sau dupa transformarea Daciei in
provincie romana(106 d. Ch.).Ceea ce e sigur este ca romanizarea a fost mai
rapida si mai radicala in mediile urbane.Exista probe ale supravietuirii mostenirii
“pagane” adica geto-dace si daco-romane, la romani.
• Un exemplu de continuitate, este cel al zeitei Diana. Parvan presupune ca Diana
daco-romana era aceeasi divinitate cu Artemis-Bendis a tracilor. Cultul acestei
zeite a supravietuit dupa romanizarea Daciei si numele de Diana se gaseste in
vocabula romaneasca “zana”. Diana Sancta din Sarmisegetuza a devenit Sanziana,
figura centrala a folclorului romanesc
Chițiga Riana
Rituri de constructie: morfologie si
istorie
• Dupa Jacob Grimm, dar mai ales dupa
Felix Liebrecht, s-au cules un numar
considerabil de legende, superstitii si
obiceiuri mai mult sau mai putin direct
tributare rituarilor de constructie. Un
episod celebru este cel povestit de
calugarul Nennius in a sa Historia
Britonum: cum fortareata pe care o
construia regele Gorthigem se darama in
fiecare noapte, druizii il sfatuira s-o
stropeasca cu sangele unui copil” fara
tata”, ceea ce regele si facu.
• Un sacrificiu sangeros asigura intotdeauna
solidaritatea unei constructii
Obiceiurile de inmormantare ale
daco-getilor erau cu totul
neobisnuite fata de cele actuale. In
volumul “Spiritualitatea geto-
dacilor” publicat in 1986, istoricul
Ion Horatiu Crisan citeaza o relatare
a lui Herodot, despre
inmormantarile celor bogati:”expun
timp de trei zile cadavrul.Apoi
jertfesc tot felul de animale si dupa
un mare ospat, il inmormanteaza pe
cel raposat fie arzandu-l fie
ingropandu-l. Ei ridica apoi o movila
si statornicesc felurite intreceri, la
care raspletile cele mai insemnate
se dau luptelor in doi.
Chițiga Riana

Cultul matragunei in Romania

• Dintre toate plantele pe care vrajitoarele, fete si femei din Romania le cauta pentru virtutile lor magice sau
medicinale, nu exista nici una al carei ritual al culesului sa comporte atatea elemente dramatice ca matraguna
• Virtutile magice ale matragunei explica intr-un anumit sens destinul ciudat al acestei plante. Radacina de
matraguna poate avea intr-adevar o influenta directa asupra fortelor vitale ale omului sau ale naturii
-are puterea sa marite fetele, sa poarte noroc in dragoste si fecunditate in casnicie
-poate spori cantitatea de lapte a vacilor
-aduce prosperitate si armonie
• Proprietatile magice ale matragunei pot fi de altfel intoarse impotriva unei persoane. Cand doua fete merg la cules
matraguna ele se imbratiseaza si se mangaie zicand:
“Matraguna, matraguna,
Marita-ma peste-o luna
Ca de nu m’ai marita
Oiu veni si te-oi ciunta.”
Chițiga Riana

Matraguna si procesul extragerii ei

Chițiga Riana

Mioara Nazdravana
• Cand in 1850, poetul Vasile Alecsandri
publica in revista Bucovina balada
populara intitulata de el Miorita ,”Oita” sau
“Mioara”, el era convins de valoarea
poetica si de importanta ei pentru
afirmarea nationala pentru ca ilustra
stralucit geniul creator al poporului roman.
Michelet il considera “un lucru atat de
sfant si emotionant ca-ti sfasie inima”
• Cu toate ca e “strabatuta in profunzime “
de o “fermecatoare fraternitate a omului
cu intreaga creatie “, Michelet acuza in
Miorita marturisirea “unei prea usoare
resemnari”.”Si din nefericire aceasta este o
trasatura nationala” adauga el. Omul nu
lupta impotriva mortii; n-o respinge.
Chițiga Riana

Voievodul Dragos si “vanatoarea rituala”

• Intemeierea oficiala( cum se exprima Lozovan) a
principatului Moldovei este legata, in constiinta istoriografica
a cronicarilor si a cititorilor lor de un eveniment legendar:
vanatoarea zimbrului(bourului)de catre un roman din
Maramures, Dragos , devenit apoi primul voievod al
Moldovei
Danciu Bianca

Dochia si Traian
de Gheorghe Asachi

Gheorghe Asachi (1788-1869)

• a fost un poet, prozator și dramaturg român,
de origine armeană, care s-
a născut la Herța, în nordul Moldovei;
• a fost o personalitate complexă, îndrumător
și animator
al vieții artistice și culturale si organizator al ș
colilor naționale din Moldova;
• a publicat prima gazetă românească din
Moldova, Albina Românească in 1829;
Danciu Bianca

Dochia si Traian
Legenda Dochiei - sculptură în piatră de Gheorghe Iliescu-
Călinești, Parcul Herăstrău, București
• Popular legenda
‘’Dochia si Traian’’ este plasata în
Moldova, in
zona masivului Ceahlau unde exis
ta formatiuni stancoase cu un
aspect deosebit.
Danciu Bianca
Rezumat
• Legenda povestește ântamplarea dintre Traian,
împăratul roman și Dochia, frumoasa fiică
a regelui Decebal, conducătorul Daciei.
Astfel, fermecat de frumusetea ei, Traian
se indragosteste imediat de Dochia si incearca sa o
cucereasca. Insa, aceasta nu este interesata si fuge
in codru. Odata ce fata este gasita de Traian, il
roaga pe zeul Zamolxe care o ocroteste sa o ajute ,
acesta transformand-o in piatra.
In ciuda acestui fapt, Traian nu inceteaza din a o
iubi pe frumoasa Dochia.
• Aceasta opera este bazata pe un fapt
real si anume cel al cuceririi Daciei de
catre romani ;
• Opera prezinta etnogeneza poporului
roman, situata sub semnul intalnirii
dintre cei doi, Traian
reprezentand simbolul Romei, iar
Dochia cel al Daciei;
• Aceasta legenda a cuceririi
Daciei poate fi considerata ca o
poveste ce descrie o iubire imposibila;
• Iubirea si dorinta lui Traian pentru
Dacia poate fi interpretata ca fiind
asemenea iubirii pentru Dochia.
• De asemenea, Dochia isi
demonstreaza fidelitatea fata de
poporul dac in momentul in care
aceasta refuza iubirea lui Traian.
Danciu Bianca

Scena numărul XXX de pe Columna lui Traian

• În fresca de pe columnă este înfăţişat

împăratul Traian şi unul dintre camarazii
săi, care asista la urcarea unei tinere pe o
corabie de pe Dunăre. Tânăra cu
înfăţişarea unei prinţese ţine un prunc la
sân şi priveşte spre un grup de femei
dace, rămase în urmă, in timp ce
împăratul roman pare să îi acorde o
atentie deosebita.
• Episodul este bogat în semnificaţii, susţin
cercetătorii, cei mai mulţi considerând că
scena înfăţişează capturarea surorii lui
Decebal de către romani.
Ghermănescu Cristina

"Memento Mori" de M. Eminescu

• Poetul își exprimă iubirea de patrie în multe opere semnificative
pentru poporul român.
“Ăsta-i raiul Daciei veche,-a zeilor Împărăție:
Memento mori Într-un loc e zi eternă - sara-n altu-n vecinicie,
(“Aminteşte-ţi că eşti Iar în altul zori eterne cu-aer răcoros de mai;
muritor”) este o expresie Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei
latinească, la noi mai După moarte vin în şiruri luminoase ce învie –
cunoscută, probabil, ca titlu Vin prin poarta răsăririi care-i poarta de la rai”.
al unui poem eminescian,
deşi originea acesteia este
“Colo Dunărea bătrână, liberă-ndrăzneață, mare,
mult mai veche, în
C-un murmur rostogoleşte a ei valuri gânditoare
antichitatea greco-romană.
Ce mişcându-se-adormite merg în marea de amar;
Astfel miile de secoli cu vieți, gândiri o mie,
Adormite şi bătrâne s-adâncesc în vecinicie
Şi în urmă din izvoare timpi răcori şi clari răsar.”
Ghermănescu Cristina

"Memento Mori" de M. Eminescu

“Colo unde stau Carpații cu de stânci înalte coaste
Unde paltinii pe dealuri se înşir ca mândră oaste,
Munții țeapăna lor frunte o suiau 'n-albastre bolti:
Stau tăcuți ostaşii Romei, ridicând fruntea lor lata.
Strălucitele lor coifuri, la stâncimea detunată,
Unde ultima cetate ridica-n nori a ei colți. “

“Nu. Din fundul Mării Negre, din înalte-adânce hale,
Dintre stânce arcuite în gigantice portale
Oastea zeilor Daciei în lungi şiruri au ieşit –
Şi Zamolx cu uraganul cel bătrân, prin drum de nouri,
Mişcă caii lui de fulger şi-a lui car. Călări pe bouri,
A lui oaste luminoasă îl urma din răsărit.”
“Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă,
Parc-auzi a Mării Negre şi a Dunării revoltă
Şi a lumii-ncheieture parcă le auzi trăsnind;
Răsculatu-s-a-Universul contra globului din aer?
Stelele-n oştiri se mişcă? Impărații sori se-ncaier?
Moare lumea? Cade Roma? Surpă cerul pe pământ?”
Ghermănescu Cristina

"Gemenii" de Mihai Eminescu

“Brigbelu, rege tänår din vremea cea căruntă, Poetul, in
Pe zeii vechii Dacii i-a fost chemat la nuntă. majoritaea operelor
Frumos au ars în flăcări prinosul de pe vatră, despre poporul
Pe când intrară oaspii sub bolțile-i de piatră. vechi,
În capul mesei şade Zamolxe, zeul getic, foloseste credinta
Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic. in zei a dacilor drept
În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul soare, sursa de inspiratie.
În stânga-i şade luna sfioasă, zâmbitoare . Talentul
Din sale depărtate pătrunde zvon de armă. sau picteaza in
Prin el cimpoiul skytic porneşte dulcea-i larmă mintea cititorului
Trezind greoiul ropot de dant, căci la un loc tabloul luptelor cu
Toți oaspeții mai tineri loveau baltage-n joc, romanii, dar si viata
lar tinerele fete cu ei jucând de-a valma dacilor.
Se-nvârt şi se mlădie uşor sunând cu palma.”
Stroia Cristina

De neamul moldovenilor
de Miron Costin

Miron Costin ( 1633 – 1691)

• a fost un boier, diplomat, dregător și
important cronicar moldovean.
• în timpul aflării în Polonia, viitorul
cronicar, îşi face studiile la colegiul din
oraşul Bar. Ajuns la maturitate, Miron
Costin devine un om de o aleasă cultură,
un adevărat politolog, posedînd în
aceeaşi măsură limbile română, polonă,
ucraineană, slavă veche şi latină.
Stroia Cristina

• Opera cuprinde 17 capitole, in care autorul

vorbeste despre Imperiul Roman, despre Dacia
si cucerirea acesteia de catre Traian, despre
"De neamul stramutarea populatiei romanesti din
Maramures in Moldova, despre cetatile
moldovenilor, din ce moldovene, despre imbracamintea, obiceiurile
tara au iesit stramosii şi datinile moldovenilor. Scopul urmarit de autor
consta in a arata originea nobila romana a
lor" poporului sau, precum si originea comuna latina
a tuturor romanilor, comunitatea limbii lor
numita limba romana, care de asemenea este
de origine latina.
Stroia Cristina

• Din primele fraze scriitorul convinge asupra unitatii si latinitatii poporului roman:"inceputul tarilor acestora
si neamul moldovenesc si cati sunt in tarile unguresti cuacest nume-romani-si pana astazi de unde suntem si
de ce semintie, de cand si cum au descalecat aceste parti de pamant de la Ram se trag".
• In capitolul al 3 lea - „De Dachiia” Miron Costin ne ofera o imagine in ansamblu, un tablou, mai bine spus
o harta a Daciei: ”Hotarăle Dachiei, dispre răsăritŭ ieste Nistrul apa, la istoricii cei vechi Tiras, iară dispre
amiadzădzi Marea Neagră și Dunărea, dispre apus Panoniia, acum Țările Budii, dispre miazănoapte Morava
și Podolia în Crăiia Leșască, unde ieste și Camenița. Suntŭ o samă de istorici carii dau și Podolia și câmpul
peste Nistru pănă la apa Buhului și peste Dunăre, Misiile amândoao, cărora le zicem noi acum Dobrogea și o
parte de Iliriia, să fie fostŭ de Dachiia.” De asemenea, intelegem ca limba latina o stapaneau nu numai dacii,
cat si grecii, italienii, spaniolii.
- sunt mentionate denumirile de origine latina: Marea Adriaticum, Marea Mediteraneum

• Sunt descrise grupurile de populatii, in text neamuri:

„Așa hișpanii; ibării, țiltiberii, portogalii, iară tot un neam suntŭ; franțozii, galii tot un neam suntŭ. Turcii, de
pre locul lor, Turhistan, de pe capul lor cel dintăi Osmangic: otomani, osmanlâi. Moscalii, rusii, bolgarii, sârbii,
harvații, slovații, bohemii, rații, polații totŭ un neam slovenescŭ suntŭ, fără alte numere ce suntŭ la streini”.
Stroia Cristina

Dacia în
timpul lui
Burebista

• Cetatile uitate din Transilvania stau marturie unor vremuri demult

apuse, mult mai vechi decat cele ale oraselor cu cetati fortificate
cunoscute in toata lumea. In Transilvania cetati precum Banita, Piatra
Rosie, Samizegetusa sau Capalna se pastreaza ca vestigii tacute ale
mostenirii dacice pe care toti romanii ar trebui sa o poate cu mandrie.
Ghermănescu Cristina

"De la latina la romana"

de Marius Sala

• Latina era o limbă de cultură, spre deosebire de limba autohtonilor (a căror

cultură era de tip oral). Latina avea deci avantajul că poseda o scriere,
folosită pentru transmiterea hotărârilor luate de administrație, pentru
precizarea felului cum trebuiau îndeplinite acestea, pentru înregistrarea
unorvânzări și cumpărări etc. Aceasta, când era vorba de cei vii; pentru
comunicarea cu cei morți era, de asemenea, utilă în inscripțiile funerare. Pe
măsură ce latina se generaliza, deosebirile dintre limba folosită de latinofonii
veniți în provincii și cea a autohtonilor s-au redus simțitor. Astfel s-a produs
romanizarea Daciei, care este, în esență, un fapt de istorie socială.
Ghermănescu Cristina

''De la latină la română"

de Marius Sala

• Procesul romanizării, descris aici în liniile lui generale, s-a produs și în Dacia, unde limba
latină a devenit limba oficială a provinciei și era folosită la fel ca în celelalte provincii
romane. La început, era utilizată ca limbă a administrației, a armatei și a comercianților
latinofoni. În latină se înțelegeau între ei coloniștii veniți din diversele provincii ale
Imperiului; dintre aceştia, unii erau foști soldați, deveniți veterani, stabiliți în Dacia, unde li
se acordaseră terenuri. Populațiile autohtone, care nu cunoșteau limba, au folosit-o la
început într-o formă rudimentară, continuând să vorbească limba lor maternă (latina era
pentru acestea limbă de comunicare secundară).
• Folosirea latinei era singurul mijloc al autohtonilor din Dacia de a intra în contact cu noua
administrație. Cu timpul, la noi ca și în Occident, latina, cu prestigiul ei de limbă a
Imperiului, a devenit principalul mijloc de comunicare, în dauna limbii indigene, care a fost
abandonată.
Ghermănescu Cristina

• Războaie în urma cărora Dacia este transformată în

provincie romană, creându-se astfel premisele formării
poporului român și a limbii române.
Războaiele • Cauzele cuceririi Daciei au fost dorința romanilor de a
daco-romane elimina un adversar tot mai puternic, obținerea unei
poziții strategice importante față de celelalte popoare
barbare nord-dunărene, exploatarea bogățiilor
naturale, între care primau minele de aur și de argint
și, nu în ultimul rând, creșterea prestigiului noului
împărat, Traian (98–117).
• Principalul izvor narativ este lucrarea istoricului roman
Cassius Dio, Istoria romana, informațiile de aici fiind
coroborate cu interpretarea scenelor de pe Columna
lui Traian și de pe monumentul Tropaeum Traiani de la
Adamclisi. Primul război (101–102) este o adevărată
demonstrație de forță a armatei romane: la invazia
Daciei participă peste 100 000 de soldați care trec
Dunărea pe un pod de vase și înaintează prin Banat
spre capitala situată în Munții Orăștiei, Sarmizegetusa.
Ghermănescu Cristina

Războaiele daco-romane
• Lupta decisivă se dă la Tapae și este câștigată de romani, cu pierderi grele.
In timp ce romanii înaintează prin depresiunea Hațeg, Decebal încearcă o
diversiune, atacând, împreună cu aliații roxolani, cetățile romane din
Dobrogea. Traian dislocă o parte din trupe și-l învinge pe Decebal pe
platoul de lângă Adamclisi (sudul Dobrogei), reluând apoi ofensiva
împotriva sistemului de fortificații din Munții Orăștiei.
• Decebal cere pace, dar condițiile romanilor sunt dure: dărâmarea zidurilor
cetăților, admiterea de garnizoane romane și retragerea din teritoriul deja
cucerit de romani (Banatul și vestul Olteniei). Traian folosește răgazul
pentru a pregăti mai bine ocuparea Daciei: construiește podul de la
Drobeta și castre pe teritoriul deja controlat din Dacia.
Ghermănescu Cristina

Războaiele daco-romane
• Decebal nu respectă termenii păcii, alcătuind o nouă armată și refăcând
zidurile cetăților; furnizează astfel motivul celui de-al doilea război (105-
106), în care operațiunile s-au purtat exclusiv în zona munților Orăștiei,
romanii cucerind capitala după un puternic asediu. Decebal scapă din
încercuire, dar este urmărit și se sinucide pentru a nu cădea prizonier.
• Victoria asupra Daciei este sărbătorită la Roma timp de 123 de zile. Sunt
ridicate monumente (Columna lui Traian la Roma, monumentul Tropaeum
Traiani la Adamclisi), se bat monede, iar Traian ia supranumele Dacicus
(,„învingătorul dacilor“). Dacia este organizată ca provincie romană și face
parte din imperiu aproape două secole, până la retragerea aureliană din
271.
Ghermănescu Cristina

Dacia, înainte de romani

• Primii locuitori menționați de izvoarele antice pe teritoriul de astăzi al României
sunt, în regiunile dunărene, geții, iar în spațiul carpatic, dacii. Ei apartin aceluiași
mare neam al tracilor, care a populat către 2000 î.Cr. Peninsula Balcanică,
reprezentând ramura lui nordică, distinctă, cu o istorie proprie în întreg mileniul I
î.Cr. Dacă tracii balcanici sunt menționați în poemele homerice, ca “aliați ai
troienilor“, cei nordici îşi datorează prima mențiune în istorie lui Herodot.
Relatând expediția întreprinsă în 513 î.Cr. de suveranul Imperiului Persan, Darius
I, împotriva sciților nord-pontici, acesta notează că, în drumul de la Bosfor la
Dunăre, singurii care s-au opus armatei persane cu puterea armelor au fost geții.
• Populației autohtone cu care au intrat în contact în sec. II-I î.Cr., romanii i-au dat
numele de daci. Istoricii moderni au folosit pentru intreaga populație autohtonă
din spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră, numele generic de geto-daci.
Ghermănescu Cristina

Dacia, înainte de romani

• La sfârsitul sec. IV î.Cr., izvoarele consemnează prima afirmare strălucită a geto-dacilor în istoria
sud-estului european. Lisimah, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare, devenit suveranul
Traciei elenistice, organizează către 300 î.Cr. o campanie împotriva regelui get din Câmpia
Munteniei, Dromihete, probabil ca represalii pentru ajutorul acordat de acesta cetăților grecești
de pe țărmul Mării Negre în frunte cu Callatis (Mangalia de astăzi), revoltate împotriva autorității
sale.
• Condusă de Agatocle, fiul lui Lisimah, campania se încheie cu înfrângerea armatei macedonene și
prizonieratul comandantului ei, pe care Dromihete îl va elibera ulterior.
• Opt ani mai târziu, Lisimah conduce personal noua ofensivă în ținuturile de la nord de Dunăre,
dar și el este înfrânt și făcut prizonier de regele get.
• Un alt moment de glorie al geto-dacilor îl constituie domnia lui Burebista (70-44 î.Cr.), care pune
bazele unui puternic regat devenind, în urma victoriilor repurtate asupra popoarelor vecine,
„stăpânul ținuturilor de dincolo și de dincoace de Dunăre“ și totodată „cel dintâi și cel mai mare
dintre regii din Tracia“, cum consemnează inscripțiile din timpul său. El îndrăznește chiar să-l
înfrunte pe Caesar, propunându-i rivalului acestuia, Pompei, o alianță împotriva cuceritorului
Galliei.
Ghermănescu Cristina

Arta geto-dacă. Piesă din tezaurul

Sarmizegetusa Regia – capitala statului de la Surcea,Covasna
dac înainte de cucerirea romană

Portretul
lui Decebal

Portretul unui
nobildac în
Florența Moneda dacică
Ghermănescu Cristina

Colonia Ulpia Traiana Augusta

Dacica Sarmizegetusa -capitala
provinciei romane Dacia
Columna lui
Traian-
monument
construit la
Moartea lui Decebal
ordinul
-detaliu de pe Columna lui Traian
imparatului
ce-i poarta
numele, in
Roma, la 113
d. Hr.
Chițiga Riana

1.Jupiter si Albina
• Într-o bună zi după ce a fost iritata de muritorii care i-au luat mierea,
regina stupului a decis sa i se adreseze lui Jupiter. Dupa ce a ajuns la
Olimp, aceasta a oferit miere proaspăta lui Jupiter, încantat de gustul
ei, Jupiter a promis că îi va îndeplini una dintre dorințe. Legenda
spune că zeul a acordat reginei mijloacele prin care aceasta să își
poată apara stupul, cu conditia că folosirea acului duce, inevitabil, la
moartea albinelor.
Mituri 2.Legenda Lucretiei

fondatoare din • Lucretia a fost o eroină legendară a Romei, a cărei sinucidere a

schimbat modul In care era guvernată Roma, de la monarhie la
Roma Antică republică. Violul ei de catre fiul unui rege etrusc a provocat o revoltă
imediată împotriva monarhiei , iar incidentul a izbucnit o furtună de
nemulțumire fata de domnia tiranică a ultimului rege roman, Lucius
Tarquinius Superbus.
• Consecința a fost că toate familiile proeminente si influente au
format o uniune împotriva intervenției etrusce, iar primul consul al
Republicii Romane a fost chiar sotul al Lucretiei. Drept urmare, violul
a devenit o temă de top în literatura și arta europeană. Istoricii nu
consideră povestea ei ca pe un mit, ci ca pe un incident real care a
lăsat o amprentă asupra lumii antice pentru totdeauna.
Stroia Cristina

IMPARATI ROMANI SI
CIVILIZATIA LOR
• Octavian Augustus (63 înaintea erei noastre – 14 era
noastră)
- Fondatorul Imperiului Roman, Augustus, are cea mai lungă
domnie de 41 de ani
- a condus cu înțelepciune și a construit drumuri, apeducte și
clădiri
- după succesiunea lui Augustus la tron, lumea romană a fost
liberă de orice război pe scară largă timp de mai bine de două
secole
- a continuat să răzbune moartea lui Cezar împreună cu Marcu
Antoniu, ulterior l-a învins și pe acesta, dar și pe regina
egipteană Cleopatra.
Stroia Cristina

• Imparatul Traian (53- 117)

- unul dintre cei mai remarcabili împărați ai
Romei și sub conducerea sa, imperiul a atins
apogeul
- este amintit ca un soldat-împărat de succes care
a prezidat cea mai mare expansiune militară din
istoria romană, conducând imperiul la întinderea
sa maximă teritorială până la moartea sa
- printre cuceriile sale se numara si Dacia (106
d.Hr.)
Stroia Cristina

• Constantin cel Mare (272 – 337)

- numele complet al lui Constantin era Flavius
Valerius Aurelius Constantinus Augustus
- a devenit primul împărat creștin roman din
istorie, a fost un conducător de importanță
istorică majoră
- a reunit un imperiu divizat sub un singur
împărat și a obținut victorii importante
împotriva unor dușmani înverșunați, cum ar fi
francii, alamanii, goții și sarmatii
- și-a creat propria capitală și a numit-o după
sine, Constantinopol, care a devenit capitala
Imperiului Bizantin timp de secole.
Ghermănescu Cristina
• Românii sunt singurii descendenți ai romanității
orientale. Nașterea și, mai ales, supraviețuirea lor ca
popor romanic, total Izolat de alte popoare romanice, i-
au determinat pe unii istorici să vorbească despre„o
enigmă și un miracol“.
Singurii urmași • Spațiul de formare al poporului român, în nordul și sudul
Dunării, l-au constituit teritoriile vechilor provincii
ai Romei în romane Dacia și Moesia. Marea invazie a slavilor din sec.
VI în Peninsula Balcanică a fragmentat unitatea inițială,
Orient izolându-i pe romanicii din sudul fluviului (aromâni,
meglenoromâni și istroromâni). Aceștia vor deveni
minorități etnice în Peninsula Balcanică. Românii de la
nord de Dunăre vor forma însă state medievale distincte
și vor alcătui, în sec. XIX, o națiune suverană. Limba lor,
spre deosebire de a românilor sud-dunăreni, își va
constitui, începând din sec. XVI, o variantă literară,
purtătoare a unei culturi proprii.
Ghermănescu Cristina

Singurii urmași ai Romei în Orient

• Românii aparțin marii familii popoarelor

creștine. Spre deosebire însă de vecinii lor-
bulgari, ruşi, polonezi sau unguri -, a căror
creștinare s-a petrecut în sec. IX-XI ca urmare a
deciziei conducătorilor lor politici, creștinismul
românilor a fost unul de factură populară, fiind
adoptat treptat, încă din timpul stăpânirii
romane.
• Cum aria carpato-balcanică s-a menținut în
sfera de influență a Bizanțului, românii au rămas
după marea schismă din sec. XI singurul popor Trei elemente geografice majore au
romanic ortodox. definit teritoriul locuit de români: arcul
Munților Carpați, cursul inferior al
Dunării și litoralul Mării Negre.
 Dovezi arheologice ale originii romane a
poporului roman

Unelte romane
Scut

Coif roman
Dovezi arheologice de origine daca

Unelte
Bijuterii
Monede
 Bibliografie
• '' Istorie universala'', enciclopedie ilustrata de Reader’s Digest
• www.historia.ro
• blog.travelminit.ro
• adevarul.ro
• metamorfoze.wordpress.com
• www.artline.ro
• “De la Zamolxis la Genghis-Han” de Mircea Eliade
• Idei din “Dacia preistorica” de nicolae Densusianu
• “istoria romanilor” de Constantin G. Giurescu
• www.ziarulhunedoreanului
• www.wikipedia.org