ROMANI!.

BREVIAR ISTORIC

CAPITOLUL I. 0RIGINE ~I FORMARE

Sub semnullui Zalmoxis

ROMANII PROVIN din doua mari popoare ale antichitatii: geto-dacii

~i romanii. Getii sau, cum ii numeau romanii, dacii faceau parte din
marea familie traca, puternic legata de istoria antica ~i de religiile arhaice
ale Eladei. Sosisera in regiunile carpato-dunarene la sfar9itul perioadei
neolitice, cu vreo doua mii de ani in. de H.
Dacia a devenit curand vestita din pricina extraordinarei bogatii
a solului si subsolului sau. Pe campiile sale fertile a progresat rapid agri-
cultura; dealurile subcarpatice erau propice crqterii animalelor; pescuitul
era abundent in lacurile Dunarii ~i in lagunele din delta acesteia; sarea ~i
aurul erau u9or de gasit ~i in a~a cantitate incat, dupa ce a cucerit Dacia,
Traian a suprimat impozitele din intreg Imp eriul pentru ca numai venitul
minelor de aur din Transilvania era suficient pentru a acoperi ,lipsurile"
bugetului .
 76
ME$ TERUL MA NOLE. Studii de etnologie ~i mitologie
contribuia sa faca din Dacia punctul de contact dintre lumi diferite: nu
num ai la frontiera intre Asia ~i Europa (pentru ca Europa, din punct de
vedere geografic, se termini! la Nistru), ci ~i incruci~area dintre marile
curente culturale dintre Occident ~i Orient. ~i tocmai aici, in Dacia, a fost
locul uncle Istoria a inceput primele fuziuni ale Orientului cu Occidentul:
cimerienii , veniti de la Marea Caspid, cu vilanovienii, care provin din
Italia; citairanienii cu ceJtii, etc. Aceste curente ~i influente ale Orientului
~i Occidentului s-au ciocnit ~i s-au incruci~at pe deasupra geto-dacilor,
care au ramas in tara in care traisera atatea secole, asimiland tot mai mul-
te triburi.
In aceasta atitudine se vede deja o anticipare a istoriei patetice a
poporului roman. Ca ~i inainta~ii lor geto-dacii, romanii au suferit, de la
na~terea lor, o serie de invazii mult mai salbatice decat cele ale preistoriei
~i diverse influente contradictorii , uneori chiar ostile. Dar poporul roman
ramane fidel ~i legat de pamantullui, fara a-1 abandona nici in impreju-
rimiJe cele mai tragice, acceptand influentele ~i invaziile fara a-~i pierde
substanta etnica, stilul sau, tonul vietii, autentica personalitate fizica ~i
morala.
U n mare regat dade
DrN ISTORIA ANTICA a geto-dacilor se cunosc cateva episoade. In
514 in. de H. , Darius, regele per~ilor, a patruns in Dobrogea cu o ar-
mata puternica, 1ndreptandu-se catre tara scitilor. Toate triburile trace pe
care le-a 1ntalnit i s-a u supus, impresionate de trupele sale numeroase;
num ai dacii i-a u opus rezistenta in lupte crunte. (Herodot).
~i Alexand ru eel Mare s-a apropiat de Dacia. In anul 335 in. de
H., a traversat D unarea ~i a cucerit un ora~ al getilor, dar a riimas aici
doar doua zeci ~i patru de ore, din cauza rascoalelor ditorva ora~e grece~ti,
inca insuficient supuse ~i n u s-a mai intors, fiind cucerit, de visul de a
domina Asia.
MIRCEA ELIADE 77
Istoricii greci inregistreaza de asemenea nume ~ i fa pte ale U\lOr
rcgi daci, dqi foarte pu\ini. Acest fapt este, in oarecare masura, de neinte-
lcs; doar cei care au vreo legatura cu grecii sau cei care in mod direct au
,LJ1lenintat lumea elena i~i vad numele scrise in istoriografia greaca. Din
(ericire, grecii au retinut in memoria lor lucruri mult mai pretioase: nu au
uitat pe Zalmoxis, nici virtutile dacilor, nici orizontullor spiritual, extra-
ordinar de pur ~i de vast. Intr-adevar, e.xista lucruri mai importante - am
putea spune chiar decisive - decat documentele referitoare la faptele unui
personaj sau altul, la amanuntele unei batalii sau ale prabu~irii unei di-
nastii: dovezile vietii spirituale ~i culturale ale unui intreg popor; docu-
mentele pe care preistoria, arheologia ~i etnologia le descopera ~i le in-
Lerpreteaza. Un simbol, un mit, un anumit mod de viata reconstituit cu
aj utorul unor vase ~i unelte domestice sunt infinit mai sernnificative,
deoarece cu aceste documente impersonale se poate aduce din nou la via-
\a o cultura ~i descifra sensul spiritualitatii unui popor.
Primul rege al geto-dacilor, al carui nume se gase~te inregistrat
de catre istoricii greci, a fost Dromihetes. A intreprins mai multe batalii
cu macedonenii ~i a reu~it chiar sa captureze pe regele lor Lisimah, pre-
cum ~i o intreaga armata, in 292 in. de H. Dupa Dromihetes ~i din cauza
invaziei celtilor, regatul dacic a intrat intr-o perioada de tulburari interne.
Numai doua secole mai tarziu Dacia a atins o putere ~ i un presti-
giu fara precedent sub domnia lui Burebista (secolul intai in. de H.).
Burebista a reu~it sa unifice toate micile provincii geto-dace, astfel incat
regatul sau s-a extins pana in Balcani ~i Boemia, pana la Tisa ~ i Bug. Ora-
~ele grece~ti ale Marii Negre 1-au recunoscut ca suveran ~i el insu~i s-a
considerat destul de puternic pentru a interveni in luptele interne ale
Romei. Armata sa era considerabila: se putea calcula la 200.000 de oa-
meni.
Romanii au inceput sa se nelini~teasca. Cezar s-a gandit sa orga-
nizeze o expeditie contra lui, dar a murit inainte de a o realiza. Din ferici -
re pentru Roma, Burebista a murit la puFn timp dup a Cezar ~i regatul a
fost impaqit intre succesorii lui.

78 ME$TER UL MANOLE. Studii de etnologie ?i mitologie
In acest timp, conflictul dintre Roma ~i Dacia a devenit inevitabil.
Romanii se aflau din secolul intai in. de H. pe malul drept al Dunarii.
Comequl ~i cultura Romei patrunsesera in Dacia chiar inainte de aceasUl
data. Gloria sa fascina ace] popor agricol, care ducea o viata simpla ~i as-
pra. Uneori atraqia era prea puternica ~i dacii traversau Dunarea ~i inva-
dau noua provincie romana Moesia, a~a cum s-a intamplat in anii 69 ~i 85
dupa H .
Imparatul Domitian a intreprins atunci o serie de operatiuni
contra Daciei, care au avut un rezultat dezastruos. Guvernatorul Moesiei,
Oppius Sabinus, a cazut prizonier, iar armata lui a fost decimata. A doua
expeditie, sub comanda lui Cornelius Fuscus, a suferit acela~i dezastru.
Numai dupa oarecare vreme un alt roman, Tettius Julianus, a reu~ it sa-i
invinga pe daci la Tapae, in anul 89 dupa H. Dar pacea care s-a incheiat
era onorabila pentru daci: Domitian s-a angajat sa le dea me~teri romani
~i o suma de bani anual.
In timpul acela in Dacia domnea Decebal al treilea ~i ultimul din-
tre marii regi daci . El poseda o armata bine organizata ~i numeroase for-
tarete din pamant ~i piatra in jurul capitalei sale, Sarmizegetusa, situata in
partea de sud-vest a Transilvaniei, ca ~i in alte puncte strategice. Decebal
introdusese in armata lui disciplina ~i metodele de lupta ale romanilor.
Datorita acordului sau cu Domitian, a primit ingineri ~i tehnicieni ro-
mani, ma~ini de razboi etc. Decebal era unul dintre putinii barbari care
intelesesera ca, pentru a rezista ~i chiar pentru a invinge puterea romana,
exista o singura posibilitate: sa asimileze cultura lor. In timpul domniei
lui a fost stimulata romanizarea Daciei. Multi daci vorbea u latina, limba
destul de cunoscuta in Nordul Dunarii , chiar in timpullui Augustus. Prin
Rom a a circulat pan a ~i zvon ul disatoriei Iuliei, fiica lui Augustus, cu ta-
narul rege dac Cotiso.
Dar victoriile lui Decebal ~i puterea lui crescanda ii supara pe
romani. Acordul stabilit intre Domitian ~i regele dacilor nu numai ca era
umilitor pentru demnitatea romana, ci era ~i periculos pentru securitatea
Imperiului. Pede alta parte, gloria lui Decebal punea in pericol prestigiul
roman in aceste provincii limitrofe. Un puternic regat dacic era o tentatie
79
MlRCEA EUADE
lll l i\Ull1ai pentru Moesia, ai carei locuitori se puteau rascula contra Gu -
Vl: l n ului roman, ci~i pentru ce1elalte provinci i ale Europei centrale,
Pl\ nonia, de exemp1u. Din acest motiv, un nou razboi daco-roman era
~i
li1 CYitabil. De altfel, trebuie avuta in vedere atractia pe care o exercitau
\>oga;iile Daclei asupra sipetelor goale ale Impedulul. Spirltul strategic al
' ·za rilor a reaparut, in sfar~it,
cu Traian, care a hotarat sa cucereasca
acia. ,Provincia Daciei - scrie pe drept Daicoviciu (Le prob!eme de !a
co utinuite, pag. 22), nu trebuie sa constituie un simplu cap de pod, ci o
puternic3 baza bine organizata pentru a asigura romanltatea orienta!a ji a
pcrmlte expansiunea sa Ia Nord de cursol nujloclu si inferlor al Dunarii,
pri n Marcomania si Sarmania, provincie pe care Marc Aurelio se gandeo
s-o anexeze Imperiului, continullnd astfel traditia politidi Cczariloc lntr -
adevar, anexarea Daciei nu a fost numai un adevarat beneficiu pentru
regiunea balcanica a Imperiului, d a exercitat ji o influen\a fecunda asu-
pra popula)iilor barbare din Vestul, Nordul ji Estul Dadei, pe care le-"
prcgatit pentru o noua existenta civilizata, descoperindu-le [o<mele su-
perioare ale culturii romane."
Traian ~i romanizarea Daciei
U NU l IMP ARAT IBERIC i-a revenit misiunea de a cuceri ji romani'l.-'
Dacia. Acest colon, nascut In ora~ul spaniolltalica, s-a afinnat ca u11
mare general ~i ca un imparat inteligent. Optimus princeps este tit1u1 pL'
care i 1-a conferit posteritatea. S-a dedicat cu aceea~i energie sarcinii de
:1
regenera Imperiul prin intermediul reformelor interne ji dea-l \ntUri cu
noi cuceriri. Traian a atacat Dacia numai dupa ce ~i-a
asigurat pace:\ \ 11
regiunile din cursu! superior al Dunarii, in Panonia- ln anullOl dup'r I L
a traversat raul ~i
a atacat tara cu forte enorme, care ajungeau b \ 1\'\',
prezece legion'- Rezisten)a dacilor si a vlteazului lor rege D eccb" l " ~,,,_,
ext rem de puternica. Romanii au ie~it ~,1
invingatori la Tapae, dar :\ll 1k1 11

80 ME$TERUL MANOLE. Studii de etnologie ~i m itologie
pierderi enorme. In anul urmiHor, in 102, Traian a continuat campania.
Invins din nou la Sarmizegetusa, Decebal a cerut pace. Traian le-a impus
conditii grele: man drul rege al dacilor a deven it Principe cliente ~i in capi-
tala lui s-a stabilit o garnizoana romana.
Insa dacii nu puteau accepta supunerea ~i, la putin timp dupa
infrangere, Decebal a inceput sa pregateasca riposta, reconstruind fortifi-
catiile ~i stabilind alianta cu popoarele vecine. Dar Traian a fost primul
care a atacat, traversand Dunarea pe un pod pe care ~i-1 construise dupa
primul razboi dac. Campania a inceput in iunie anullOS. Doua mari ar-
mate romane au patruns prin Carpati in Transilvania ~i s-au indreptat
contra Sarmizegetusei. Lupta in jurul capitalei a fost crancena. Cand pri-
mii soldati romani au intrat in fortareata, locuitorii au dat foe caselor, iar
conducatorii s-au otravit pentru a nu cadea vii in mainile invingatorilor.
Decebal, cu o suita de nobili, s-a refugiat in munti fara a in ceta lupta, dar
in cele din urma a fost nevoit sa se sinucida cu propriul sau pumnal pen-
tru a nu cadea prizonier. Capul i-a fost trimis de Traian Ia Roma.
Al doilea razboi daco-roman a durat doi ani, din 105 pana in 106,
dar, de data aceasta, victoria a fost absoluta ~i Dacia a fost definitiv
transfo rmata intr-o provincie rom ana. Prada luata a fost atat de impor-
tanta incat cu aurul din Dacia Traian a salvat Tezaurul Imperiului. In
aceasta ,Californie a lumii antice" au n avalit coloni~ti din tot Imperiul, ex
to to orbe. Traian stimula aceasta colonizare masiva, intelegand ca numai
cu o romanizare rapida ~i radicala putea fi aparata Dacia de barbari. S-au
construit o ra~e infloritoare ~i s-au deschis drumuri care sa dea poporului
sentimentul unei depline securitati. Garnizoana Daciei era eno rma: re-
prezenta cea mai mare cota a trupelor provinciale dupa cele ale Britaniei.
, Roman itatea a fost raspandita, de asemenea, prin multimea comercian-
tilor, meseria~ilor ~i s lujb a~ilor de tot felul ~i, mai ales, de c oloni~ti . Ace~­
tia apartineau, in cea mai mare parte, provin ciilor romanizate cu mult
inainte, in special Dalmatiei. (Daicoviciu, op. cit., pag. 23.) Numero~i co-
loni~ti au venit ~i din Italia.
Transformarea D aciei in provi ncie romana a avut enorme conse-
cinte pentru acest teritoriu. Cu legiunile lui Traian a patruns in aceste
81
MIRC EA ELI ADE
regiuni Occiden tullatin. Pana atunci Dacia incl inase ditre Orientul elen,
acum a inceput sa se orienteze dupa Occident. Fluxul civilizator s-a
schimbat. Populatia dacica s-a amestecat cu coloni~tii romani, ~i pentr u
ca latina vulgara era un instrument universal caruia cuceritorul i-a acor-
dat, de altfel, prestigiu, Dacia a acceptat acest idiom. Aici, ca ~i in intreg
(m periul, asimilarea a fost rapida. A fost suficient un secol pentru a ro-
maniza Spania ~i cele doua Galii, dar, spre deosebire de alte regiuni, ro -
ma nizarea Daciei n-a insemnat schimbarea radicala a substantei etnice
ba~tina~e. Dacul a invatat latina, dar ~i-a pastrat obiceiurile, modul sau d
viata, virtutile sale stramo~e~ti. fn noile ora~e erau venerati toti zeii Imp e-
riulu i, dar in sate ~i in munti se continua cultul lui Zalmoxis, chiar ~i
atunci dmd, mai tarziu, ~i-a schimbat num ele. Astfel, dmd primii m isio -
nari cre~tini au adus noua credinta daco-romanilor, ace~tia au imbrati~a t
imediat cre~tinismul inaintea altora: Zalmoxis ii pregatise cu secole in
urma pentru noul crez .. .*.
Totu~i, in timp ce procesul de romanizare ~i de civilizare conti -
nua sa evolueze, la granita nordica a Daciei se schita un proces contradic-
to riu: marile invazii barbare, care vor face sa cada mai tarziu magnificul
edificiu al Imperiului. Lumea barbara a gotilor era in plina mi~care . Dup5
cateva incursiuni in Dacia, fiind respin~i de catre imparatul Decius, pre-
siunea lor a devenit din ce in ce mai puternica. Gotii, carpii ~i dacii liberi
care vietuiau la Nordul tarii atacau fara incetare. Pe vremea lui Aurelian
situatia a devenit greu de stapanit, ~i acest mare imparat s-a decis sa eva-
cueze Dacia, realizand aceasta in doua perioade (71-72), ceea ce insemn::1
renuntarea completa la politica de expansiune a Cezarilor ~i intoarcerea
la principiul strategic ~i politic allui Augustus: mentinerea Imperiului 111
granitele sale originale fortificate. Abandonand Dacia, Aurelian a salva t
Imperiul, pentru ca Dunarea reprezenta o fron tiera naturp.la mai u~or de
aparat ~i romanii continuau sa exercite o adevarata autoritate asupra tcri
toriului situat pe malul stang al raului. Pede alta parte, nimeni nu creclc:l
* Eliade preia aici o idee a lui V. Parvan, contes tata o bucata de vrem e, da r conli nn.11.1
ulterior de ce rcetarea istoridi ~i arheologi cii.

Mli~'THJWL MANOLE. Studi i de etn ologie ~i mitologie
1 nl,.lll! i!lJH\JCa definitiva a acestei provincii a~teptfmdu - se intr-a buna zi
J,, (I 1 '1~ \'i: llit c . Vii to rul a dezm intit asemenea sperante ...
t:i bine: ci ne traversa Dunarea in Moesia cand a venit ordinul de
I'Y.I l llnrc a provinciei? Para indoiali:i legi unile, s lujb a~ii, cei bogati, unii
lll'guslori .. . ,Nu se poate concepe o evacuare generala - scrie eminentul
isloriograf Leon Homo despre domnia lui Aurclian (pag. 317) . Trebuie sa
fi ramas ia sate un mare numar din vechii locuitori care traiau in relatii
bune cu gotii ~i nu aveau nici un interes sa abandoneze provincia. De
altfel, o evacuare generala ar fi fost, probabil, imposibila fara un n1zboi,
deoarece gotii n-ar fi acceptat plecarea populatiei civile." Era nevoie de
cineva care sa lucreze pamfmtul, pentru ca gotii invadatori traiau din
munca celui invins, erau nomazi ~i nu practicau agricultura. ~i, de altfel,
de ce sa plece ... ?
Viata era foarte aspra la Sudul Dunarii: in Dacia era posibila o
intelegere cu invadatorii, platindu-le un tribut in cereale sau in animale:
in Moesia era percepto_rul roman ~i, pe deasupra, o viata instabila, deoa-
rece chiar acolo se angajau cele mai aspre lupte contra invadatorilor bar-
bari, chiar ~i inainte de Aurelian.
Transilvania ~i Oltenia erau relativ cele mai populate regiuni. La
Sudul Dunarii nu s-a gasit nici o inscriptie care sa mentioneze pe cei re-
fugiati din Dacia ~i este putin probabil sa se fi evacuat mase intregi de
oameni fara a ramane urmele trecerii lor prin aceasta regiune. Sa nu ui-
tam ca Dacia era o provincie foarte populata. Unde sa mearga sa caute
adapost acest milion de refugiati? In ce targuri sau sate?
Nu, taranul ~i pastorul daco -roman au ramas pe pamanturile lor,
cum deja ramasesera cand s-a produs invazia cimerienilor ~i a celtilor,
dupa cum vor ramane, secole mai tarziu in fata tatarilor ~i a turcilor.
Aveau pentru aparare o anna pe care nici unul dintre invadatori nu putea
s-o aiba: cunoa~terea propriei tari. Dacios inhaerent montibus, a spus un
scriitor antic; ,dacii se tin lipiti de munti". ~i in padurile lor de nepatruns
au gasit un admirabil adapost, nu numai in fata amenintarii barbarilor
din primele timpuri ale erei cre~ tine , ci in decursul intregii istorii.
83
MIRC EA ELIADE
,Codru-i frate cu romanul", spune unul din proverbele cele mai
pop ulare printre descendentii daco-romanilor.
Formarea poporului roman
UNTII ~I PADURILE au contribuit eno rm !a asigurarea continui-
M tatii daco-romane in Dacia. In vremea aceea se putea traversa in-
treaga tara, de la Carpati la Marea Neagra, fara a ie~i deloc din padure.
Despre influenta padurii in viata poporului ro man s-ar putea scrie multe
volume.* In folclor peste tot gasim referire la padure ~i romanii sunt sin-
guru! popor din aceasta parte a Europei care folose~te frunza verde ca
instrument muzical.
Gotii au fas t timp de un secol stapani in Dacia, pana in 375 dupa
H. In acest timp romanizarea daco-romanilor a continuat, pentru ca rela-
tiile dintre cele doua maluri ale Dunarii niciodata nu s-au intrerupt. Sta-
panii pamantului, gotii barbari, erau putini ~ i daca au reu~it sa paralizeze
viata marilor ora~e, in schimb nu au putut face nimic impotriva civilizati-
ei milenare rurale. La sate viata daco-romanilor continua ~i gotii in~i~i
aveau interes sa continue, pentru ca bogatia tarii era singurul lor mijloc
de trai. Pe de alta parte, convietuirea pa~nica a popoarelor germanice in-
vadatoare cu cele autohtone a fast adeve rita de catre descoperirile arheo -
logice (necropole comune etc.).
In acest timp, a survenit crqtinarea daco -romanilor. Ulfilas, mi-
sionar din Sudul Dunarii, a inceput, sa predice Evanghelia in Dacia, fo lo-
sind limba gotica ~i latina. Predica in limba gotica ,stapanilor" , dar cui sa
fi predicat in latina de cat poporului, care intelegea aceasta limb a" lata
inca o dovada a continuitatii romane in Nordul Dunarii. In secolul al IV-
* A se vedea. in aces t sens studiul monograftc al lu i Co nsta ntin C. Giuresc u, lstorir l [lrldu
rii rom cm e?ti, Bucure~li , Editura "Ceres", 1976, 391 p. De asemenea Penou1 cn ul lr ornf
(1944) ~i Coloan a cerului ( 1972) de Romulus Vuld nescu.
 84
ME$TERUL MANOLE. Studii de etnologie ?i mitologie
lea, cre~tinarea daco -romanilor era in plin avant. Recent s-a descoperit in
Transilvania o inscriptie cre9tina din secolul al IV -lea in limb a latina. Dar
nimic nu ne impiedica sa credem ca de mu]t timp cre9tinismul avusese
adepti in Dacia. Daco-romanii nu au fost botezap in masa din po,unca
stapanilor, a9a cum s-a intamplat cu cea mai mare parte a popoarelor ve -
cine. Cre?tinarea daco-romanilor se datoreaza unui proces spiritual: au
fast converti{i de misionari ~i nu cu amenintari; au fast, in sfar?it, primii
cr9tini din aceasta regiune a Europei. Celelalte popoare vecine numai du-
pa multe seco!e au fast botezate.
Vechimea cre~tinismului daco -roman este dovedita de caracteru]
latin allexicului cre~tin romanesc. ,Iglesia", in romana, se spune biserica,
de la cuvantul latinesc basilica; ,Dios" se spune Dumnezeu, de la
Dominus Deus; , comuni6n", cuminecatura, de la comunicati6nem;
, bautizar", boteza, de la babtizare; ,Cristiano", cre?tin, de la christian us;
,cruz", cntce, de la crux; ,pecado", pacat, de Ia peccatum; ,oraci6n", ruga-
ciune, de la rogationem; ,angel", inger, de la angelus; ,fallecer", a raposa,
de la repausare (reposar) - in a deceda sau a muri este inclusa ideea de
repaus, odihna - ; ,Pascua", Pa?te, de la Paschae, etc., etc. Originea latina
a cre~tinismului romanesc o confirma ~i numele unor sarbatori impor-
tante. El domingo de Ramos se nume9te in romana Floriile, de la terme-
nullatin Florilia, sarbatoarea pagana a primaverii. Pentecostes are in lim-
ba romana numele de Rusaliile, de la vechea sarbatoare de primavara la-
tina Rosalia. Acela~i Iucru se observa in numele romanesc pentru ,fiesta",
sarbatoare, care este de origine latina pagana (dies): servatoria (conser-
vatoria).
Aceasta credinta cre~tina a fost cea care a consolidat ~i a sustinut
popoarele din Nordu! Dunarii in timpul noilor valuri de invadatori, pen-
tru ca dupa un secol de la cucerirea Daciei de catre goti a survenit cea mai
teribila din cate invazii cunoscuse Europa pana atunci: invazia huni!or
(375 dupa H.). Dacia a fost din nou zguduita de acei barbari asiatici. UI-
timele rama~ite ale civilizatiei urbane au fost distruse. 0 parte a populati-
ei a fost asasinata. Poporu] a fugit in munti 9i paduri, a9teptand sa treaca
furtuna. Intr-adevar, dupa moartea lui Attila (453), Imperiu] hunilor s-a
MIRCEA ELIADE 85
spulberat 1i Dacia a fost ocupata de un nou trib barbar de origine germa -
nica: gepizii. Viata a reinceput, ora9ele au crescut, agricu]tura a inflorit
din nou, viile au rodit iara9i.
Gepizii erau un popor pa9nic (quieta gens) 9i, la fel ca predeces" -
rii lor, aveau interese ca autohtonii sa progreseze, pentru ca intotdeaun a
ei erau cei care plateau. Dar domnia lor a durat putin; in 566 au fos t
zdrobiti de longobarzi ~i de avari. Longobarzli s-au indreptat, imediat
dupa victorie, catre Italia; avarii au ramas ca stapani absoluti in Daci a.
Dar nici ei nu au avut timp sa profite de cucerire, pentru ca alt trib barbar
le-a luat locul, slavii.
Valurile barbare s-au succedat unele dupa altele mai mult de tr
secole. Slavii n-au fost ultimii. Dupa sosirea lor, alte triburi se pregates
sa intre in Istoria europeana. Dar nu au putut intreprinde nimic contrn
,oamenilor pamantului", contra adevaratilor stapani ai Daciei. ~i n-au
reu9it nimic pentru ca erau venetici, straini, pentru ca nu erau de aic i,
pentru ca nu simteau nici o simpatie pentru ace! peisaj pe care-1 faurea,
din mileniul al III-lea in. de H., sufletul populatiei autohtone. Barbarii
aveau alta ,viziune a vietii" (Weltanschauung), se supuneau altor obicc-
iuri 9i altor moduri de viata. Simteau poate nostalgia Asiei, a Eurasiei sa u
a Nordului Europei ... In orice caz, peisaju] Daciei, cerul, padurile, mun~ii ,
oamenii, totul era strain pentru ei. ~i au sucombat in fata acestui medi u
ostil, cum aveau sa sucombe slavii ~i alti barbari care au aparut dupa ace-
ea. Cand nu erau exterminati de catre ceilalti barbari, sau in lupte cu gru -
purile de insurgenti, se pierdeau In multimea autohtonilor. Pede alta pa r
te, niciodata nu erau prea numero~i: cateva zeci de mii, poate chiar lll <li
putin, printre sutele de mii ale populatiei indigene daco -romane.
Dar invaziile barbare vor mai avea inca o influenta considerabi li'1
asupra destinelor Daciei, taindu-i relatiile cu Occidentullatin. Cu ca tcv;l
secole inainte, Roma exercitase influenta asupra acestei provincii , p8
trunse de influente culturale grece~ti; mai tarziu, izolata de Roma, D<~ci<~
a cautat sprijin in cealalta parte a Imperiului, in Bizant, noua Rom;\ a
 ,,
ME$TERUL MANOLE Studii de etnologie ~i mitologie
1 11 ic•ttlului. Prin intermediuJ romanita\ii orientale a Peninsulei Balcanice
l ntt t11L:nfin ut daco-romanii din No rdul Dunarii contactu] cu latinitatea.
nca din vremuri lndepartate se intrezare~te deja un ritm secret
111 1sloria dacilor ~i a descenden~ilor lor, romfmii; ace~ti doi poli, Occiden-
1ulla lin ~i Orientu] elenizat, au fost cei care au exercitat alternativ influ-
cnta lor spirituala ~i politica In formarea ~i destinul acestui popor. Cu
vilanovienii din preistorie, Italia a fos t cea care s-a facut simtita in Dacia;
cu grecii din secolul al VII-lea in. de H., Orientul apropiat elenizat a fost
eel ca re a devenit centrul de uncle iradia influen~a culturala; cu Traian,
Dacia a fost integrata definitiv Imperiului roman ~i culturii latine. Barba-
rii i-au schimbat din nou orientarea ~i Bizantul a fost, in tot timpul Evu-
lui Mediu, centrul de influenta. In sfar~it, la inceputul secolului al XVIII-
lea, Occidentullatin devine din nou punctul de atraqie ~i izvor fertil de
influenta in viata spirituala ~i politica a poporului roman.
Dar ~a nu ne indepartam ~i sa revenim la perioada invaziilor bar-
bare. Relatiile directe cu Roma fiind intrerupte, ochii daco -romanilor s-
au intors catre Bizant. Ei bine: Bizan~ul in acea epoca reprezenta romani-
tatea, Imperiul roman. $i vestigiile acestei persistente a romanitatii se ga-
sesc in toate paqile pe teritoriu] Daciei: nenum arate obiecte romane ~i
bizantine au fost descoperite aproape in tot tinutul, Marele imparat
Justinian (527-565) a creat, chiar arhiepiscopie (Justiniana Prima) care-~i
extindea jurisdiqia asupra Daciei. Ceramica specifica, dupa secolul alII-
lea, este continuarea ceramicii daco -ro mane din epoca romana ~i-~i exer-
cita intluenta chiar ~i in industria barbarilor.
Evident ca, dupa criza pe care Imperiul roman a suferit-o in seco-
lul al III-lea, se observa peste toto tendinta de , individualizare" provinci-
ala. Roma inceteaza sa mai fie centrul de gravitate; acest loc il ocupa pro-
vinciile. Rezultatul imediat al acestei dislocari se descopera in creatiile
artistice; arta devine m ai individualista, mai ]ocala, folosind din nou tra-
dipil e autohtone preromane. Asistam, in oarecare sens la o intoarcere la
preisto rie sau, daca vreti, la mo~tenirea in ainta~ilor anteriori cuceririi
roman e. Acest fenomen se intampla in Angli a, in Galia, in Dacia. Marea
criza a secolului al III-lea a impulsionat rena~terea unei aristocratii rurale
M!RCEA ELIADE 87
111 toate provinciile Imperiului, rena~tere care coincide cu decaderea ora -
~..: l or ~i inflo ri rea vietii rural e. Acest ,individualism" provincial, reccn l
·xpus intr-un studiu profund al istoricului roman Gheorghe Bratian 11
ne enigrne et un miracle historiqu e: le peuple roumain, 1937), are Jo e 9i
In Dacia. Incet, incet, se observa in ceramica intoarcerea la traditia ]ocala.
lnceputul Evului Mediu este, in Dacia, mai mult ca oriunde, o noua ep•·-
·a preistorica. Aceasta explica, poate, miraculoasa rezistenta a dacv-
romanilor, pentru ca rena~terea acestui ,individualism" confera Daciei
spiritul vechii c1,1lturi geto-dacice, vitalitatea inainta~ilor, mistica virila a
lui Zalmoxis. Spiritul autohton are intotdeauna o mare rezistenta; secol
intregi de stapfmire straina, sute de razboaie crunte nu reu~esc sa-l anihi -
leze. Istoria romfmilor din Transilvania este o dovada in acest sens.
Cand au ajuns slavii, romanitatea orientala se extindea, fara a
putea rezolva problema continuitatii, din Nordul Daciei pana la Adriatidi
~ i Marea Neagra. Toate aceste regiuni se numeau chiar, incepand cu seco-
lul al IV-lea dupa H., Romania. Dar avalan~a slavilor a rupt aceasta mar c
unitate etnicii ~i lingvistica. Spre deosebire de ceilalti invadatori barbari ,
slavii erau atat de numero~i incat i~i puteau permite luxul sa ramana pc
teritoriul cucerit. Dupa lupte grele au devenit stapanii pamantului. Acea ' -
ta suprematie a durat secole; dar processus de asimilare din partea popu
latiei autohtone a continuat in acest timp. Stapanii au capitulat la ran du l
lor - prin cultura, prin limba, prin casatorii, ~i cand in secolul al XI-lea
au creat primele principate romane, rniracolul era realizat: slavii fusescrii
asimilati ~i pe teritoriul Daciei vietuia poporul roman, care-~i pastrase
toate caracteristicile inainta~ilor sai, dacii, ~i vorbeau o limba latina: ro
mana.
Caracteristicile limbii ~i civilizatiei romane
R OMANIA SECOLULUI a! IV-lea era definitiv dezmembrata. p, o
vinciile romanizate din Sudul 9i Vestul Dunarii au devenil rcgi111 1i
 88
!VfE.~TER UL MANOLE. Studii de etnologie ~i mitologie S9
MIRCEA ELIADE
slave. In antica Illyricum s-au stabilit sarbii; in Moesia, bulgarii, popor
Dunarii ~i coastele Marii Negre in cautarea de hrana in timpul iernii. Este
slav cu elemente asiatice. De atunci romanii au reprezentat o insula a la-
evident ca din cauza atator invazii, o parte a populatiei, in special cea din
tinitatii in mijlocu] slavilor. Singurii lor vecini care nu erau slavi erau un -
munti, a abandonat agricultura (care se poate practica in depresiunile
gurii, care venisera din Asia la sfaqitul secolului a] IX-lea sa se stabileasca
in campia Tisei. carpatice pana la 1000 de metri) ~i a devenit un popor de pas tori. *
Morfologia ~i sintaxa romana sunt latine: cuvintele fundamentale
S-a vorbit, pe drept, de ,miraco]u] istoric" a] acestui popor latin,
sunt de origine latina: familia (om == homo; bar bat == barbatus; muiere ==
care a supravietuit in extremu1 orient al Europei pastrand intacte caracte-
mulier; parinte == parentem; flu == filius;fiica == filia; sora == soror; frate ==
risticile inainta~ilor sai. Intr-adevar, cercetarile antropologice au clasificat
frater; cumnat ==cognatus; socru == socer; ginere == generem; nepot = nepos
pe romani printre popoarele 1atine, diferentiate clar de popoarele balca-
etc.); calitati esentiale (bun == bonus; frumos == formosus; tanar = tener;
nice. Aria de formare pare sa se intinda de ambele paq:i ale Carpatilor.
batran == veteran us etc.); razboi (arm a == arm a; arc == arcus; sageata ==
,Popoarele Romaniei se clasifica prin tipul sangvin format in jurul unui
sagitta; scut ==scutum; coi .= cuffea; lupta == lucta; bataie == battalia; maci-
nucleu roman care se afla mai ales in centrul muntos al Transilvaniei,
uca == matteuca; secure== securis etc.); casa ~i
viata rurala (casa == casa; sat
bogat in elemente europene", scrie prof. dr. George Popoviciu (Les races
sanguines en Roumanie, Bucure~ti, 1941). (aldea) == fossotum; agru == ager; camp == campus; ara = arrare; sapa ==
sappare; semana = seminare; culege =colligere; grau = granum; mei =
Faptele lingvistice confirma aceste cuvinte, pentru ca prof.
milium; orz = hordem; spic = spicum; graunte = granucia; moara = mola;
Gamil!scheg (Ueber die Herkunft der Rumanen, Berlin, 1940), situeaza
leaganul limbii romane ~i ,celula sa germinativa" (Keimzelle) in partea
fiiina = farina; paine = panis etc. etc.); animalele (caine = canis; cal ==
caballus; armasar = armesarius; iapa = equa; pore = porcus; scroafii =
orientala a Transilvaniei. Intr-adevar, acolo este Jocul uncle s-au pastrat
escrofa; puree/ = porcellus; . gain a = gallina; porumb = polumbus; !up, pe~­
nu numai numele romane de ora~e ~i de rauri, ci ~i numele dacilor. (Nu-
te, urs, vultur etc.);. viata pastoreasca (pastor = pastor; pacurar =
mele targului Abrud == Abruttum; raurile Cri~ == Crisia; ora~ul Turda este
vechea 1ocalitate dacica Turidivia etc.) pecurarius; oaie = ovis; berbec = vervex; miel = agnellus; turma = turma;
bou = bos; vacii: = vacca; cornut = cornutus; taur = taurus; june =
Dar continuitatea etnica este ~i mai vadita in ce prive~te costumul
juvencus; vitel = vittelus; a pa?te = pasc;ere; fan = fenum; jug = jugum;
popular. Taranii romani se imbraca astazi exact ca dacii de pe columna
capra = capra etc. etc.); industria casnica (lana = lana; toarce = torquere;
lui Traian. In nici o parte a Europei populatia rurala nu a pastrat costu-
fir = filum; etc.); partile corpului ( ochi, nas, mana, ureche = auriculum,
mul de acum doua mii de ani ca in Dacia. Intalnim acolo tipuri de case
frunte, tampla, umar, palma etc.); termenii militari, juridici, religio~i,
din preistorie, iar unele sate din Transilvania mai pastreaza structura
epocii preroman e. cosmici ~i meteorologici nu numai ca sunt latini, ci, uneori, pastreaza
chiar forme mai arhaice decat in celelalte limbi romanice. Pentru a ~ti
Alt m iracol es te, desigur, insa~i limba romana, singurul idiom
romanic care pastreaza articolul dupa nume (in loc de ellobo, del lobo, al
loba etc., se spune in romana: lupul, lupului, lupului etc. exact ca in la- * Mircea Eliade exagereaza: poporul rom an nu a practicat numai pas to ria, ci ~i agricultura
tina: lupus, lupum, lupi). Este, de asemenea, singurul idiom romanic fara inca din cele m ai vechi timpuri, a~a cum se poate observa ~i pe metopele Columnei lui
dialecte. Aceasta uimitoare unitate lingvistica se explica prin viata pri- T raian. Este vorba de agro -pastorit ~i de pastorit agricol. Autontl se lasa influentat de
Ovid Densu~ianu. care lansase in vreme teza prim'atului pastoresc in etnogeneza romani -
beaga a pastorilor care veneau cu turmele lor din Carpati pana in Delta
lor.
 90
ME$1'ERUL MANOLE. Studii d e etnologie ~i mitologie
daca un cuvant francez sau italian aparpne Jatinei vulgare a epocii impe-
riale sau a fost introdus ulterior prin intermediul limbii latine culte a
Evului Mediu, prof. italian Bartoli recomanda proba limbii romane: daca
acesta se afla in romana, putem considera ca era curent folosit de popula-
tia romana. ,Miracolul" latinitatii limbii romane este ~i mai surprinzator
daca ne gandim ca toate celelalte Jimbi romanice ~i-au intarit caracterul
lor latin in timpul Evului Mediu, ~i chiar ~i dupa aceea, prin intermediul
limbii latine folosite de catre Biserica, de Universitati, de serviciile admi-
nistrative, etc. Limba romana, dimpotriva, a continuat sa primeasea pana
in secolul al XVIII-lea influente bizantine ~i slave, prin intermediul ad-
ministratiei religioase ~i culturii.
Zorii istoriei romane
c INCI SECOLE de convietuire cu slavii au lasat, cum este ~i
firesc,
unne in popor ~i in limba romana. A~a cum francezii, italienii ~i spa-
spaniolii sunt popoare romanice cu sediment germanic, romanii sunt un
popor roman cu adaos slav. Cand slavii au invins, dupa lupte grele pe
daco -romani, au schimbat toponimia teritoriului ocupat: multe rauri,
munti ~i sate au nume slave. Dar, la fel ca toti predecesorii lor, au suferit
~i ei influenta elementului autohton: prin intermediul casatoriilor, femei-
le daco-romane au realizat asimilarea unui numar considerabil de slavi;
datorita meritelor lor militare, barbatii obfineau dreptul de a apartine
clasei dominante ~i ajungeau astfel sa se integreze acesteia.
La inceput, daco-romanii erau , robi" pe pamanturile ocupate de
noii stapani; insa~i denumirea de ,roman " pastra un sens social peiorativ,
de om legat de pam ant. Dar, dupa nenumarate lupte cu ceilalti barbari,
au ajuns sa fie n u numai apreciati de , domnii" lor, stapanii robilor, ci
chiar chemati sa lupte alaturi de ei. Unul dintre primele nume romane~ti
pe care-] inregistreaza cronicile, Gelu din Transilvania (secolul a! XII-lea)
era, probabil, conducatorul unui principat slavo-roman.
MIRCEA ELIADE 91
Daco -romanii i-au asimilat pe slavi ~i i-au civilizat in acela,si
limp. Multe cuvinte care denota o cultura destul de in alta au fast trans mi-
se slavilor de ciitre daco-romani.
0 parte din multimea slavilor a traversat Dunarea, dfmd na~tere,
mai tarziu, natiunilor sarbe ~i bulgare. Grupuri compacte de daco-romani
au ramas pretutindeni in peninsula balcanica. Ca urmare a unui conflict
cu Imperiul bizantin, provinciile din Sudul Dunarii au devenit indepen-
dente. Fratii Asan, romani, au fost cei care au creat eel de a! II-lea Impe-
riu romano -bulgar (1197 -1258).
,Preaiubitul nostru fiu in Iisus Hristos, Ionita, ilustru rege al bul-
garilor ~i al romanilor", il nume~te Papa Inocenttu al III-lea, intr-o scri-
soare din anul 1204. De asemenea, romanii au trait in numar destnl de
mare, pana in zilele noastre, in Macedonia ~i in !stria. Prin intermedin]
acestor insule ale romanitat[i - mai numeroase, fara indoiala, la inceputnl
Evului Medin- raspandite de Ia Dunare la Marea Egee, romanii din Dacia
n-au pierdut niciodata contactnl cu Bizantnl. $i aceasta s-a datorat, fara
indoiala, faptului ca Bizantul reprezenta pentru ei mo~tenirea Romei,
centrul de uncle iradia civilizatia, izvorul viu al credintei cre~tine, pnnctul
de sprijin allnmii civilizate.
A vern putine documente referitoare la viata romanilor din Evul
Mediu. Numai dupa invazia tatarilor incepe sa fie mentionat de catre
cronicari numele romanilor. Fenomenul este u~or de inteles deoarece
autohtonii nu indeplineau rol politic, iar cronicile se ocupau numai de
cuceritori. Dacia a fost numita Gothia, chiar ~i dupa ce gotii abandonase-
ra teritoriul, ~i Slavonia, din cauza invaziei slave, a~a cum romanii au de-
numit Scythia o parte a Daciei uncle, pe vremuri, domnisera regii sciti.
Romanii s-au vazut siliti sa duca aceea~i viata grea a inainta~ilor
lor daco-romani, fiind nevoiti sa se apere permanent de noii invadatori.
Dacia n-a incetat sa fie poarta invaziilor. Dupa slavi, alte popoare barbare
s-au straduit sa cncereasca vechea Dacia Felix ~i sa- ~i deschida drum spre
Sud sau spre Europa Centrala; maghiarii, tatarii ~i turcii. Teritorinl ro-
man nu este pretuit numai pentru bogatiile sale, ci ~i pentru pozitia cheie,
 93
MIRCEA EL!ADE
92 ME$TERUL MANOLE. Studii de etnologie ?i mitologie
pentru a se putea bucura de libertate politica deplina. Moldova a capatat
de incomparabila valoare strategica pe care o reprezinta. Intr-adevar, cine
curand un caracter de stat de frontiera, de organism militar defensiv con -
punea sUip an ire pe cursu! Dunarii, domina caile de comunicatie intre
tra invaziilor tatare care veneau din Est. A~a cum scrie pe drept dl.
Europa Centrala ~i Orientul apropiat, intre Crimeea ~i Constantinopol. 0
Bratianu, ,nomazii vin intotdeauna din Est, in timp ce intemeietorii Sta-
armata care ar fi atacat Sudul Dunarii ~i ar fi invins Dacia, avea deschis
tului ~i ai Natiunii gasesc sprijin in Carpati ~i urmeaza cursu! apelor, a!
drumul catre inima Europei. Aceasta s-a intamplat cateva secole mai tar-
muntilor catre mare" (La Moldavie, II, ed. 1941, pag. 16).
ziu, cand turcii, invingand rezistenta micilor dar curajoaselor forte roma-
Voievozii Moldovei au ridicat o serie de fortarete pe malul Nis -
ne, au reu~it
sa ajunga pana la Viena (1683).
trului, cu fata spre Orient: de la Hotin la Cetatea-Alba, aceste bastioane
0 data ce ultimele grupari de slavi au fast asimilate, romanii au
aparau frontierele noului Stat cre~tin contra nomazilor stepei. Popor de
constituit ni~te formatiuni politice restranse, care se numeau cnezate
frontiera, romanii acestor doua principate au intrat in Istoria moderna cu
cand erau mici ~i voievodate cand erau mai importante, formate prin ali-
o splendida, dar ~i anihilatoare misiune: sa apere Civilizatia ~i Cre~tinata­
pirea mai multor cnezate.
tea latino-occidentala contra amenintarilor turanico-slave. ~i-au indepli-
Poporul traia sub conducerea unui ~ef, ales ca sa exercite drepta-
nit misiunea, dar cu pretul unor sacrificii enorme; secole la rand, romani i.
tea in vreme de pace ~i conducerea militara in vreme de razboi. Aceste
au sangerat groaznic ~i anonim, in lupte intermitente cu turcii ~i uralo-
voievodate romane impr~una cu ~efii lor sunt uneori mentionate, dar
slavii. In acest timp, Occidentul a avut ragaz sa-~i vindece ranile ~i sa se
inca nu se pot considera ca un stat propriu-zis. Momentul cand se fac
intareasca, pregatind astfel viitoarea hegemonie europeana.
cunoscute doua mari principate romane independente este numai dupa
marea invazie tatara (1240) : Moldova, intre Carpati ~i Nistru, ~i Valahia
(Muntenia), intre marea curba a Dunarii ~i Marea Neagra.
Aceste principate s-au nascut din necesitatea de a apara tara con-
tra tatarilor ~i a tuturor nomazilor veniti din Est. Inca de Ia na~terea sa
din punct de vedere politic, natiunea romana a trebuit sa indeplineasca
misiunea de popor de frontiera.
Intr-adevar, de cand micul principat Valahia (Muntenia), inte-
meiat ~i fortificat de catre energica familie a Basarabilor, ~i-a ca~tigat in-
dependenta ~i a respins suveranitatea ungara, dupa ce a nimicit in 1330
armata lui Carol Robert in Carpati, asistam la rapida expansiune a statu-
lui care se na~te in direqia Deltei Dunarii ~i Marii Negre. La sfar~itul se-
colului al XIV -lea, Principele Munteniei se intitula , domn al celor doua
maluri ale Dunarii, pana la Marea cea Mare". Era prima dinastie cre~tina
care se intemeia !a Nordul Dunarii.
Cativa ani mai tarziu (1343), in Moldova, a fast intemeiat al doi-
lea stat roman de principele Bogdan, care ~i-a lasat teritoriile din Nordul
Transilvaniei (provincie sub suveranitate maghiara) ~i a traversat Carpatii