DECEBAL SI BUREBISTA

Cseh Andrei
Clasa a 8-a A
DECEBAL
 Dacia s-a aflat la apogeul puterii sale sub
regele Decebal. Deși mai restrâns ca arie
geografică decât Regatul lui Burebista (82-
44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania,
Banatul, Oltenia, centrul și sudul
Moldovei, noul stat era mai puternic și
mai bine organizat. Limitele statului dac
în timpul lui Burebista (82-44 î.Hr.) au
fost: în nord, Carpații Păduroși; în est,
Pontul Euxin; în sud, munții Haemus (
Munții Balcani); în vest, Dunărea Mijlocie.
Progresele înregistrate în acest timp de
societatea dacică erau multiple și
importante: o populație numeroasă și
grupată în jurul multor dave în care pulsa
o vie activitate economică, legături
comerciale cu lumea greco-romană, o
cultură înfloritoare cu puternice elemente
originale
Personalitatea
 Regele Decebal a avut mai multe războaie cu romanii, care îi vor
recunoaște abilitățile militare și politice. La începutul secolului III,
la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman
Dio Cassius făcea regelui dac următorul portret elogios:
 Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să
aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp.
Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie
de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucru
el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor.[3]
 Pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia se poate citi
textul "DECEBALVS PER SCORILO". Unele interpretări îl consideră
în limba dacă, posibilul sens fiind de Decebal fiul lui Scorilo, altele
în latină, traducerea fiind Decebal prin Scorilo. Alții cred că e vorba
de o simplă marcă de olar.
Inceputul domniei
 Încă din primul an de domnie, din anul 85, Decebal se confrunta cu o
situație dificilă. Roma organizează prima campanie în inima Daciei.
Împăratul Domițian, pentru a-l pedepsi pe Decebal, trimite o armată
comandată de prefectul Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, să treacă
Dunărea. Într-un defileu carpatic, Decebal atrage forțele romane într-o
cursă. Comandantul roman cade în luptă, iar Decebal duce în
Munții Orăștiei prada de război: prizonieri, trofee și stindardul legiunii a V-
a. Marea bătălie are loc la Tapae.
 La un an de la victorie, în 88, o armată romană condusă de Tettius Iulianus
atacă din nou regatul lui Decebal, pătrunzând în Dacia prin Banat. Decebal
așteaptă în defilelul de la Tapae. Confruntarea se încheie cu victoria
romană. Deși înfrânt de romani, din cauza dificultăților întâmpinate de
armatele imperiale în Pannonia în lupta cu quazii și marcomanii, care-l
sprijiniseră pe regele dac, Decebal încheie o pace avantajoasă cu împăratul
Domițian în anul 89. Decebal era numit client al Romei, iar regatul său,
regat clientelar, primea meșteri mineri, instructori militari etc.
Primul razboi dacic
 Confruntările dintre daci și romani au reînceput în
timpul împăratului Traian. La începutul anului 101,
armata romană, condusă chiar de împărat, după
ambele pregătiri de aproape 3 ani, a atacat Dacia cu
13-14 legiuni și alte unități auxiliare (în total circa
150.000 de soldați). La 25 martie 101 împăratul
părăsește Roma, traversează Dunărea pe poduri de
vase la Lederata (Ramna) și Dierna (Orșova)
pătrunzând în Dacia prin Banat. Dio Cassius
menționează episodul în care burii germanici cu
aliații lor îi trimit lui Traian o ciupercă uriașă pe
care era scris un mesaj prin care romanii sunt
sfătuiți pentru binele lor să se întoarcă la Roma. Are
loc bătălia de la Tapae, în vara anului 101, iar
Decebal încearcă să oprească înaintarea romană.
Bătălia se încheie cu victoria romană.
 În iarna și primăvara anului 102, Decebal este
înfrânt la Nicopolis ad Istrum și în Dobrogea la
Adamclissi. În toamna anului 102, Decebal este silit
să încheie o pace zdrobitoare pentru Dacia: regele
dac trebuia să dărâme zidurile cetăților, să cedeze o
serie de teritorii și să renunțe la orice independență
în politica externă.
Al doilea razboi dacic
 Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel
mai vestit inginer al epocii, înalță, între Drobeta și
Pontes, în anii 103-105, un pod peste Dunăre, pe
care legiunile romane îl trec în vara anului 105,
inițiind cel de-al doilea război dacic.
 Abandonat de aliați, atacat prin Banat,
Valea Oltului și Moldova, constrâns continuu la
defensivă, Decebal se retrage în citadela din
Munții Orăștiei. După cucerirea puternicelor cetăți
care păzeau accesul spre capitală: Blidaru, Costești
, Piatra Roșie, Bănița, Căpâlna, Tilișca, legiunile
romane încep asediul Sarmizegetusei.
 În ciuda rezistenței, cetatea este cucerită și distrusă
din temelii. Decebal, împreună cu câteva căpetenii,
reușește să părăsească cetatea încercând să
continue rezistența împotriva romanilor în
interiorul țării. Este urmărit de cavaleria romană și
pentru a nu cădea viu în mâinile dușmanului,
Decebal s-a sinucis, ceea ce este atestat de stela
funerară de la Filippi a lui
Tiberius Claudius Maximus, ofițerul care a adus
împăratului Traian capul și mâna dreaptă a lui
Decebal, la Ranisstorum.
Urmariri
 O mare parte a teritoriului statului dac (Transilvania, Banatul și Oltenia) a fost
transformată în vara anului 106 în provincie romană numita Dacia Felix, cu capitala
situată la 40 de km de vechea capitală (incendiată în războiul dac din 105-106),
purtând numele de Ulpia Traiana Dacica Augusta Sarmisegetusa. Muntenia si sudul
Moldovei au fost încorporate în provincia Moesia Inferior. După înfrângerea dacilor,
Traian a organizat la Roma o festivitate mare și costisitoare, de 123 de zile. Zeci de mii
de daci au fost duși în sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din
Dacia Romană pentru a evita sclavia. Detaliile celor două conflicte, grele și sângeroase
au fost relatate de istoricul roman Dio Cassius, dar cele mai bune comentarii sunt
basoreliefurile de pe Columna lui Traian, construită în Roma de Apolodor din Damasc
(în 113), precum și de pe monumentul triumfal de la Adamclissi, din Dobrogea.
 Cu ajutorul foarte bogatului tezaur al regatului dac și cu aurul extras din minele de
aur de la Roșia Montana, Imperiul Roman se va redresa financiar. Astfel, deși capitala
provinciei romane (coloniei) era Ulpia Traiana Sarmisegetusa, cel mai important oraș
din teritoriu era Apullum (Alba Iulia), oraș prin care trecea aproape întreaga cantitate
de aur ce lua drumul vestic. Tot Dacia va mai oferi Imperiului mai multe
legiuni militare alcătuite exclusiv din daci care vor lupta în multe colțuri ale Europei.
BUREBISTA
 Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.) a fost rege al
geto-dacilor și întemeietorul statului dac. Fiind un
desăvârșit lider și strateg militar a reușit unirea
triburilor geto-dacice, iar cu ajutorul sfatului său de
tarabostes și cu ajutorul marelui preot, Deceneu, a
reușit să introducă o serie de măsuri administrative
care au avut un rol important în consolidarea și
stabilitatea statului, a recrutat oameni noi pentru
administrarea agriculturii, strângerea dărilor,
supravegherea muncilor obștești obligatorii, făcând,
astfel, posibilă realizarea sistemului de fortificații în
Dacia, a introdus sistemul de legi beligines, iar pe
plan spiritual și-a întărit propriul cult.
 Prin acțiunile sale ofensive a reușit îndepărtarea
pericolului reprezentat de celții situați în sud și în
vest, supunerea bastarnilor în est și cucerirea
cetăților grecești de la malul Pontului Euxin,
întinzându-și regatul de la Pontul Euxin, în est,
până la Danubis în Câmpia Panonică, în vest, și de
la Munții Haemus, în sud, până la
mlaștinile Pripetului, în nord, devenind un
potențial adversar de temut al puternicei
Republici romane.
Intemeierea statului dac
 În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea aristocrației tribale militare,
transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea Republicii romane au
constituit un mediu prielnic pentru unificarea tuturor triburilor dacice într-o entitate de tip statal.
 Conform istoricului Iordanes, Burebista își începe domnia în jurul anul 82 î.Hr., dată care a fost calculată în
funcție de momentul venirii la putere a lui Sylla la Roma.[2] Burebista a fost stăpânul unui teritoriu în
hinterlandul Histriei, având capitala la Argedava,[3] iar pe măsură ce stăpânirea sa s-a întins și de-o parte și de
alta a Dunării este posibil să-și fi mutat capitala în Câmpia Munteană, la Argedava de la Popești, pe râul Argeș.
Această mutare s-a realizat din rațiuni politice și strategice deoarece pe măsura măririi teritoriului său spre vest,
Argedava Dobrogeană nu putea controla teritoriul ocupat, iar din punct de vedere militar, fiind amplasată pe
malul drept al Dunării, ar fi îngreunat foarte mult acțiunile de apărare.[4] În acest moment au loc, probabil,
desele treceri ale fluviului, pe care le amintește Strabon, Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind
Tracia - până în Macedonia și Iliria... [5][6], cu scopul de a-și consolida controlul spațiului de la sud de Dunăre
până la Munții Haemus. Astfel limitele de nord, est și sud ale regatului fiind relativ stabile, cu triburi geto-dace
în nord, cu regatul lui Mitridates al VI-lea în est și crestele Balcanilor în sud, iar pentru a consolida granița
vestică a pornit o ofensivă împotriva scordiscilor[4], stabiliți în jurul anului 278 î.Hr. în vecinătatea muntelui
Scordus.[7][8] Această victorie de prestigiu asupra unui neam celtic se presupune că i-ar fi înlesnit procesul de
uniune cu triburile dacice din arcul intracarpatic, amenințate de triburile celtice ale boiilor și a tauriscilor din
Câmpia Panonică[9].
 Unificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-59 î.Hr, când Burebista începe
campania împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul Panonic. În această perioadă își mută centrul
de putere în munții Orăștiei și capitala la Costești[10].
 Regatul lui Burebista a atins întinderea maximă după campania din est, din anul 55 î.Hr., împotriva cetăților de
la Pontul Euxin, în urma căreia a cucerit șiragul de orașe grecești de la Olbia, până la Apollonia Pontica.
Armata si campaniile militare
 Burebista a reușit unificarea triburilor geto-dace bazându-se pe o puternică forță armată care-i era fidelă. [11] La
apogeu, armata lui Burebista a fost estimată la 200.000 de oameni[12], număr pe care Vasile Pârvan îl socotește
mai degrabă modest decât exagerat[13], dar acest număr nu a fost unanim acceptat de către comunitatea istoricilor
secolului XX.[11][14][15][16]
 Armata lui Burebista era formată din două categorii principale de forțe: oastea regelui, cu caracter mai mult sau
mai puțin permanent[17] și o oaste alcătuită din contingente conduse de fostele mari căpetenii de formațiuni
politice devenite acum generali ai lui Burebista.[18] Izvoare antice pentru stabilirea exactă a componenței pe arme a
forțelor militare nu există, dar istoricii și istoricii militari sunt de părere, prin analogie cu componența armatelor
inamice a celților și romanilor, că armata lui Burebista a fost formată din trupe pedestre, trupe călare, trupe
destinate mașinilor de asediu, specialiști în construcția fortificațiilor, flotilă de Dunăre și o flotă a Mării Negre,
după cucerirea cetăților pontice.[19][20]
 Cavaleria a fost mai redusă ca efective în armata dacică și se recruta din zonele de câmpie și de deal, unde se
creșteau caii. Cavaleria avea rol de cercetare, asigurarea legăturilor de comunicații și hărțuirea prin surprindere a
inamicului. Deseori, calul era folosit ca mijloc de transport până la locul bătăliei, unde luptătorii descălecau și
luptau ca trupe pedestre.[21] Aprecierile asupra flotilei de Dunăre și asupra flotei Mării Negre a istoricilor înainte
de 1989, în lipsa izvoarelor antice, sunt apreciate drept tendențioase și, pe alocuri, exagerate. [22]
 Referitor la structura organizatorică a armatei, Ion Horațiu Crișan a formulat ipoteza că unitățiile erau conduse
de tarabostes, iar subunitățile de către comati.[23]
 Campaniile militare întreprinse de Burebista nu au avut caracterul expedițiilor de pradă, ci acestea au avut
rațiuni politice și au vizat ca obiectiv fundamental cuprinderea teritoriilor ce aparținuseră geto-dacilor și
securizarea hotarelor. De asemenea, Burebista nu a urmărit crearea unui stat mare care să fie alcătuit dintr-un
conglomerat de populații, asemeni despoțiilor orientale, ci a urmărit întemeierea unui stat cu structuri omogene
din punct de vedere etnic.[24][25]
Relațiile cu Roma
 Creșterea statului dac până la hotarele stăpânirii suebului Ariovistus a fost
privită de Roma cu teamă, deoarece o unire a dacilor cu suebii putea crea o
alianță greu de învins, astfel Cezar făcuse să-i fie atribuite provinciile Galiei
Cisalpine și Illyriei, de unde putea ține sub observație și contracara mai ușor
eventualele acțiuni ofensive ale suebilor și dacilor.[41] Burebista și Ariovistus nu s-
au aliat, dar căpetenia suebă a intrat în Galia, unde armata sa a fost zdrobită în
anul 58 î.Hr. de către armata lui Cezar. Burebista, însă, și-a îndreptat atenția spre
sud-est, unde pericolul roman se contura tot mai clar prin ocuparea cetăților
pontice.[42][43]
 După moartea lui Crassus într-o luptă din anul 53 î.Hr. împotriva parților,
triumviratul a încetat să mai existe, iar Cezar și Pompei au început să-și dispute
tot mai accentuat puterea. Prima luptă dintre cei doi a avut loc la 7 iunie 48 î.Hr.
la Dyrrhachium și s-a încheiat cu victoria lui Pompei. Considerând că teatrul
confruntării dintre cei doi rivali a fost Peninsula Balcanică, în imediata
vecinătate a Dunării de jos, Burebista nu putea rămâne indiferent la ceea ce se
întâmplă. Apoi, după cucerirea orașelor grecești de la Pontul Euxin, Burebista
trebuia să obțină de la Roma recunoașterea hotarelor sale. Astfel a fost obligat să
ia partea unuia dintre cei doi.[44]
 O alianță cu Cezar era de neconceput, deoarece acesta fiind un promotor al
politicii de expansiune, nu putea tolera existența unei structuri puternice în
apropierea hotarelor Republicii romane, în schimb Pompei dovedise în Orient
că prefera o politică de organizare a unui sistem de state aliate sau clientelare.
Astfel, Burebista a decis să-l sprijine pe Pompei împotriva lui Cezar.[44] Condițiile
alianței cu Pompei au fost stabilite între 7 iunie și 9 august 48 î.Hr. la Heraclea
Lyncesis, în Macedonia, între solii lui Burebista conduși de Acornion și Pompei.
[45][46]
Bătălia de la 9 august 48 î.Hr., desfășurată la Pharsalus, care a dus la
înfrângerea definitivă a lui Pompei, a făcut ca alianța dintre Pompei și Burebista
să nu mai poată fi dusă la îndeplinire.
 După înfrângerea lui Pompei, supunerea Daciei și a Partiei a devenit un obiectiv
principal în politica externă a lui Cezar,[47] iar în acest sens a concentrat în Illyria
16 legiuni și 10.000 de călăreți, dar asasinarea lui Cezar la mijlocul lunii martie
44 î.Hr., cu doar patru zile înainte de plecarea sa peste Marea Adriatică a dus la
anularea acestui atac.[48]
 Burebista a fost, de asemenea, înlăturat și probabil asasinat, de un grup de
complotiști cam în aceași perioadă.[49]
Moartea lui Burebista și destrămarea statului dac
Burebista a fost înlăturat
și ucis în urma unei
revolte, în anul 44 î.Hr.,
iar regatul dac s-a
destramăt în patru și mai
apoi în cinci părți.
Centrul din jurul
Munților Orăștiei, după
moartea lui Burebista, a
rămas sub stăpânirea lui
Deceneu.
Multumesc!