Tema I Romanitatea romanilor, in viziunea istoricilor

A. Statul dac. Nu intra in programa pentru bac, doar ajuta la intelegerea modului in care s-a produs
romanizarea.

Teritoriul Romaniei a fost locuit inca din Paleolitic, aceasta locuire fiind constanta, pe tot parcursul istoriei
umanitatii( mezolitic, neolitic, epoca bronzului si cele 2 epoci ale fierului-Hallstadt si Latene). In jurul anului 2000
i. Hr. s-a produs invazia triburilor indo-europene, tracii, o ramura a acestora ocupand teritorii extinse in N si S
Dunarii. Ei sunt creatorii civilizatiei bronzului(~2000-1200 i.Hr.)., fiind organizati in triburi si uniuni de triburi, cu
teritorii bine delimitate, conduse de aristocratia militara. In mileniul I i. Hr. din randul tracilor se diferentiaza dacii
sau getii(geto-dacii), numiti de istoricul Herodot: “cei mai viteji si mai drepti dintre traci”.

Ei sunt ramura de N a tracilor, fiind creatorii civilizatiei fierului in Dacia(Hallstadt si Latene).Ei erau organizati in
triburi si uniuni de triburi, purtand diferite denumiri-albocensi, buridavensi, carpi, daci mari sau suci, avand cetati
intarite cu ziduri puternice, numite DAVA: Argedava, Buridava, Cumidava( Rasnov), Petrodava, Piroboridava,
Tamasidava etc.Se ocupau cu agricultura, cresterea animalelor, mestesuguri(tors, tesut, olarit, prelucrarea bronzului
sau fierului), facand schimburi comerciale cu popoarele vecine( celti, greci, romani).

Dacii erau organizati in clase sociale(Herodot si Strabon).: pileus –caciula dacica

1. Aristocratia civila si militara-tarabostes sau pileati-purtand pe cap o caciula

2. Oamenii de rand-komati sau capilati.
3. Sclavii-mosteniti sau captivi de razboi.

Putem vorbi de regate, inainte de Burebista, conduse de regi locali, mentionati in surse literare greco-romane:
Diodor de Sicilia si Pausanias vorbesc de un rege local Dromichaite, care s-a opus lui Lisimah, regale elenistic al
Traciei(secIII. i.Hr.). Alti regi ca: Zalmodegicos(sec. III), Rhemaxos(sec. II), Oroles, Rubobostes(sec. II) apar
mentionati de catre autorii greci sau romani ori de catre inscriptii pe piatra.

Adevaratul fondator al statului(regatului) dac este BUREBISTA(82-44 i. Hr.)

Din relatarile istoricilor: Strabon, Iordanes, Dion Chrisostomos si un “decret”din Dyonisopolis in cinstea lui
Acorneon aflam ca Burebista, probabil unul din regii geto-daci, sustinut de marele preot, Deceneu a unificat regatele

1
dace(4 sau 5) si, prin exercitii si sobrietate(cf. lui Strabon) dar si prin ascultarea de legi a creat un mare
regat(megale arhe), avand

N. Carpatii padurosi(Slovacia).

S M tii Haemus(Balcanii)

E. Bugul(Ucraina)

V. Dunarea mijlocie(Austria).

Politica externa a regelui dac a vizat:

-supunerea celtilor, in N

-supunerea boilor, tauriscilor, scordiscilor in V

-supunerea bastarnilor germanici in E.

-supunerea grecilor, de pe tarmul Pontului Euxin, de la Olbia la Apolonia(Histria, Tomis, Callatis.)

Istoricul Strabon spune ca regele dac putea mobiliza pana la 200 000 de soldati, devenind astfel cel dintai si cel
mai mare dintre regii Traciei, stapanind atat in N cat si in S Dunarii si avand in subordine alti regi. Acelasi istoric ne
spune ca era temut de catre romani, facand incursiuni pentru prada pana in Tracia si Macedonia. El a intervenit in
conflictul intre Cezar si Pompei, incheind, printr-un trimis al sau Acorneon, un tratat de pace cu Pompei, la
Heracleea Lynkestis, in schimbul unor ajutoare de razboi regatul sau fiind recunoscut de generalul roman, ca
realitate politica(48 i. Hr.)

Burebista moare(44 i. Hr.) in urma unei lovituri de palat, iar regatul sau incepe sa se destrame.Unul dintre regate,
avand centrul politico-religios la Sarmizegetusa e mentionat de catre istorici(Iordanes, Dyon Chrisostomos) avand
ca regi pe :DECENEU, COMOSICUS, SCORILO, DURAS SI DURPANEUS(DECEBAL), primii 2 fiind si
mari preoti si judecatori. Imparatul Domitian(81-96) a purtat razboaie cu Duras si Durpaneus(85/86, 87, 88).

Durpaneus(Decebal))(87-106), fiul lui Scorilo si probabil nepot de frate al lui Duras a refacut unitatea statului
dac, amenintat de imperiul roman, cu cucerirea teritoriilor din S Dunarii. El a purtat 2 razboaie cu Domitian si 2 cu

Traian)

87d. Hr . imparatul Domitian trimite armata romana in frunte cu prefectul garzii pretoriene, Cornelius
Fuscus sa supuna statul dac. Armata romana e infranta la Tapae, o intreaga legiune, V Alaude e decimata si
insemnele capturate de catre daci, alaturi de arme si captivi. Dio Casius il numea pe Durpaneus “mester in a

2
intinde curse, stiind cand sa se retraga si cand sa atace” fiind supranumit Decebal(a onora pe cel mare,
puternic).

88 imparatul trimite din nou armata in Dacia sub comanda unui general experimentat, Tetius Iulianus,
care ii infrange pe daci la Tapae.Datorita dificultatilor armatei romane, hartuita in Panonia de aliati ai dacilor,
cvazi si marcomani in anul 89 se incheie o pace avantajoasa pentru daci, care deveneau regat clientelar al
imperiului, primind stipendii(sume de bani) constructori, instructor militari si masini de razboi.

Timp de 12 ani Decebal a initiat construirea unui amplu sistem de fortificatii in M-tii Orastiei, folosind mesterii
romani, instruindu-si armata cu instructorii romani.

La Roma in anul 98 vine la conducere Traian(98-117 d.Hr.) care timp de 3 ani pregateste razboiul cu dacii.

I razboi dacic 101-102.In primavara lui 101, 13-14 legiuni romane, conduse de imparat trec Dunarea pe un pod de
vase, patrunzand in Dacia prin Banat. Decebal si aliatii sai sunt invinsi, dar in iarna lui 102 acesta organizeaza
“diversiunea moesiana”in alianta cu burii si roxolanii, trecand Dunarea pe gheata si incercand sa ia prin surprindere
armata romana, esuand. Pacea din 102 e zdrobitoare pentru daci, care cedau teritoriile cucerite in Banat, renunta la
politica externa proprie, erau obligati sa darame fortificatiile cetatilor, sa restituie masinile de razboi, instructorii ,
constructorii si insemnele capturate in 87. Aparent regele dac a respectat conditiile tratatului de pace dar incercarile
sale de a initia aliante cu partii si germanicii il fac pe imparat sa initieze al doilea razboi dacic.

II razboi dacic 105-106. Intre timp se ridicase la Drobeta un pod proiectat de arhitectul Apolodor din Damasc pe
care armata romana trece in 105, patrunzand pe mai multe coloane in Dacia, inaintand spre Sarmizegetusa. Capitala
este asediata si cucerita iar Decebal cu o parte a armatei sale a incercat o ultima impotrivire in munti, dar este infrant
si pentru a nu fi capturat se sinucide.Dacia devine provincie romana cuprinzand: Transilvania, Banatul, Oltenia si
Muntenia, pana la Olt, restul- Moldova, Basarabia, Bucovina au continuat sa fie locuite de catre dacii
liberi.Multi daci au fost tranformati in sclavi iar dupa victoria romana, acestia au luat de aici o prada bogata care a
ajutat la redresarea situatiei financiare a imperiului. In cinstea imparatului au fost organizate jocuri el fiind
supranumit “dacicus”, ridicandu-se monumente in amintirea victoriei, columna ,forul ce ii poarta numele la Roma si
monumentul de la Adam Clisi in Dobrogea. Fostul regat dac e transformat in procincie imperiala, condusa de
Imparat, printr un ,,Legatus Augusti,, cu rang de pretor, ce va avea sediul in noua capitala, construita de romani,
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa Noua provincie a fost supusa procesului de romanizare.

B.Romanizarea si factorii acesteia de aici incepe propriuzis tema 1 ptr bac.

Ultimele tablouri de pe columna arata cum dacii, dupa terminarea luptelor coborau din munti cu vitele, spre a reveni
la vetrele lor. Ei au coabitat cu stapanitorii romani, din aceasta simbioza nascandu-se un neam sau popor vorbitor de
limba latina populara.Romanizarea este procesul prin care se urmarea: adoptarea limbii, civilizatiei si institutiilor
romane. Acest proces institutionalizat a durat 168 de ani(106- 271-274) continuand si dupa aceea.

Romanizarea presupune 3 etape:

1.Preromanizarea-etapa de contact(II i.Hr-II d. Hr), cand cele 2 civilizatii au luat contact prin: schimburi
comerciale, captivi dusi in Dacia, creind premisele procesului de romanizare.

2.Romanizarea oficiala (106-271).

3.271/274_sec. VII-VIII- generalizarea procesului romanizarii si faurirea unei civilizatii romanice care se
extinde si la dacii liberi.

Factorii romanizarii

3
1.Armata si administratia.-a). Fiind o provincie periferica, expusa atacurilor, romanii au fortificat-o si au intarit=o
cu trupe. Pe Olt, in N, E, V Transilvaniei au ridicat castre( tabere fortificate) din pamant sau piatra, pentru aparare si
supraveghere a arterelor comerciale, construind limes-uri sau granite din valuri de panant si santuri(ex. Limes
transalutanus, intre Turnu si Bran). Armata romana stationata permanent ajungea la 40-50 000 soldati. La
Apullum(Alba Iulia) a stationat permanent Legio XIII Gemmina, iar in 167 a fost adusa la Potaissa(Turda) Legio V
Macedonica. Existau si trupe auxiliare: cohorte, alae si numeri( intre 500-1000 soldati).

b).Administratia romana era prezenta in asezarile locuite. De la inceput Dacia a fost organizata ca provincie
imperiala(supusa direct imparatului), fiind condusa in numele sau de un legatus augusti cu rang de pretor.La inceput
a fost administrate unitar, dar mai apoi in timpul lui Hadrian, succesorul lui Traian a fost impartita in 2: Dacia
Superior( Transilvania si Banatul) si Inferior( Oltenia).Ulterior, in 158-159 in 3: Dacia Porolisensis, Apulensis
si Malvensis

.2. Colonistii-Istoricul Eutropius spunea ca in Dacia au fost adusi colonisti ,,ëx toto orbe romano,,( din toata lumea
romana). Acestia erau locuitori liberi ai imperiului, fie romanizati sau nu.Acest mozaic de neamuri s-a suprapus
peste autohtoni, folosind, pentru comunicare limba latina populara sau vulgara. Ei veneau atrasi de mirajul bogatiilor
din Dacia (agricultura, comert si bogatii minerale).

3. Veteranii-erau soldati romanii , lasati la vatra, dupa terminarea stagiului militar, care primeau cetatenie romana,
erau improprietariti, intemeindu-si o familie. Ei s-au stabilit in vechile centre dace, pe care le-au dezvoltat prin
munca sclavilor, devenind proprietari de pamant, lucrandu-l cu ajutorul bastinasilor, liberi sau sclavi daci in asa
numitele ferme rurale(vilae rusticae).

4
4. Urbanizarea-Romanii a caror civilizatie a fost urbana au construit in noua provincie numeroase orase, focare
ale romanizarii, unde se afla administratia romana, se aflau scoli si institutii de cultura.

Existau 4 categorii de asezari:

1. Colonia –orase mari cu viata economica activa si cetateni romani numerosi, ce le administrau(Ulpia Traiana
Augusta Dacica Sarmizegetusa).

2. Municipia- orase mai mici, unde limba si populatia erau mixte.( Drobeta-Turnu Severin, Romula-Resca- Dolj,
Dierna-Orsova, Tibiscum, Potaissa-Turda, Porolissum-Moigrad etc.

3. Vicus, vici, sate mai mari, alcatuite, in majoritate din din oameni liberi.

4. Pagus, pagi, sate mai mici, alcatuite din colonisti si autohtoni

5. Religia.-Dacii aveau o religie politeista, de la Horodot afland de Zalmoxis si Gebeleizis-un zeu al fulgerului,
cunoscut si sub numele de “cavalerul trac”, Darzalas, zeul vinului(Dyonissos la greci, Bachus la romani), o zeita a
vetrei, focului si caminului( Hestia-greci sau Vesta de la romani), Bendis-zeita lunii, padurilor si
farmecelor( Artemis, la greci sau Diana, la romani). Romanii aduc in Dacia zeii lor, producandu-se
SINCRETISMUL(AMESTECUL) dar si INTERPRETATIO ROMANA(adoptarea sub nume romane a zeilor daci).
Crestinismul ar putea fi si el socotit un factor al romanizarii, fiind foarte vechi. Dupa ultimele cercetari a fost adus in
cetatile de pe tarmul Pontului Euxin de catre apostolii Andrei si Filip , iar mai apoi sporadic, de catre colonisti,
soldati, veterani, unii fiind crestini. Dupa Edictul de la Milan(313), cand devine religie libera, crestinismul s-a putut
raspandi liber la N de Dunare.

Avem marturii ce atesta crestinismul la daco-romani: 1 Arheologice-ruinele unor bazilicii paleocrestine, obiecte
crestine cu simboluri crestine-donariul de bronz de la Biertan-sec IV( un ornament de policandru cu cuvintele
latine : Ego Zenovius votum posui- Eu Zenovius am facut aceasta danie », Gema de la Potaissa( o piatra de inel cu
simboluri crestine, opaite cu toarte in forma de cruci etc), 2 Literare-unii scriitori vorbind de predica Sf Pavel al S
de Dunare dar si a lui Andrei in Stitia( Eusebiu de Cezareea-Istoria Bisericeasca), 3. Lingvistice-cuvinte latine cu
sens crestin –cruce, pasce, angelus, creationem, floralia), care atesta crestinismul in Dacia si Scitia Mica(Dobrogea).

6. Dreptul roman-romanii fiind socotiti fondatorii dreptului european, aducand in noua provincie si dreptul civil si
penal de sorginte romana, codificat in celebrele Codex-uri.

7. Scoala dupa modelul educational roman, cetatenii romani si patura aristocratica dacica asimilata preluand pentru
copiii lor modul de educatie romana, fiind descoperite la Rosia Montana si alte zone numeroase tablite cerate pe care
copiii scriau cu stilus-uri. Se studiau cele 7 arte liberale , dupa modelul roman.

8Limba latina-populara sau vulgara( adica a vulgului sau omului simplu, nu limba culta)

Poporul roman este un popor de originen latina, ca spaniolii, italienii, francezii, portughezii, fiind ramura
romanitatii orientale. Limba romana provine din latina populara(60% cuvinte)substratul dac(10%) si adstratul
slav(20%), restul fiind imprumuturi din alte limbi. Deosebirea fata de alte popoare si limbi neolatine consta in
substratul autohton, adstratul slav si evolutia separata, dupa 271. Dialectele sud dunarene-aroman, macedoroman si
istroroman s-au format independent de limba romana, dupa ce romanii parasesc Dacia, primind influente romane
mai pronuntate, in timp ce romana se dezvolta separat, primind ulterior influentele slave.

C.Marturii ale istoricilor despre romanitatea romanilor.

5
Romanitatea romanilor presupune: 1. Descendenta latina.

2. Continuitatea si unitatea de viata in acest spatiu geografic.

3. Constiinta originii noastre latine.

Continuitatea populatiei romanizate pe aceste meleaguri e atestata prima data de surse bizantine, datorita
contactelor imperiului cu populatia din N Dunarii si Peninsula Balcanica Denumirea data de sursele bizantine si
maghiare este: vlahi, volohi, olahi (cei puternici, mareti in slavona)., desemnand o populatiede origine
neslava, latina. Putem vorbi de 1. Surse externe si 2 surse interne.

1. Surse externe- e bine ca macar 2 surse externe sa stiti, in eventualitatea unei intrebari la BAC

a).Imparatul bizantin Mauricius(sec.VII), in tratatul sau “Strategikon”ii numea romani pe locuitorii din N
Dunarii, aceasta fiind prima atestare documentara a protoromanilor.

b). In sec VIII la manastirea Costamonitu de pe Muntele Athos, un document aminteste de migratia unor vlaho-
rinchini sau vlahi calatori,( vlah insemnand cioban, pastor) din N si S Dunarii in Peninsula Balcanica, in timpul
imparatilor iconoclasti.

c)In sec. IX Moise Chorenati, geograf armean vorbea despre o tara necunoscuta numita BALAK(VALAHIA), IAR
o cronica turca(Oguz Name) vorbea despre o tara a vlahilor, ULAK ILI.

d).In secolul X imparatul bizantin Constantin VII Porfirogenetul in lucrarea: “De administrando imperii”(Despre
administrarea imperiului”) vorbea despre populatia neslava din Balcani numindu-i ROMANIspre deosebire de
bizantini numiti ROMEI.

e) In secolul X alt imparat bizantin, Vasile II Macedoneanul ii numea pe romani VLAHI.=deci o populatie de
origine romana, deosebita de slavi

f) In secolul XI istoricul bizantin Kedrenos ii aminteste si el pe romani sub numele de VLAHI.

g) In acelasi secol, XI, geograful persan, Ghardizi (Podoaba istoriilor)ii plasa pe romani intre Dunare si un munte
mare.

h). Ionita Caloian in corespondenta cu papalitatea (sec.XII) sublinia latinitatea romanilor.

i). Cronicarul bizantin Ioan Kynnamos(sec XII), secretarul imparatului Manuel Comnenul, descriind o campanie a
bizantinilor impotriva maghiarilor, spunea si el ca romanii sunt urmasii colonistilor veniti din Italia.

Cativa cronicari maghiari i-au mentionat, de asemenea, pe romani

j)Anonymus(sec. XII) in lucrarea sa :Gesta Hungarorum(Faptele ungurilor)atesta prezenta romanilor si slavilor

in momentul patrunderii ungurilor in Transilvania, precizand clar existent unor formatiuni prestatale aici-
voievodatele lui Gelu, Glad, Menumorut, care se gaseau in “tarra ultransilvana”(sec.IX)

k). In secolul XIII un alt cronicar maghiar, Simon de Keza ii mentiona pe romani, ca fiind urmasii pastorilor si
colonilor romanilor, stabiliti in Pannonia, inaintea ungurilor si hunilor, avand ca ocupatie principala cresterea
animalelor.

l).Romanii sunt aminti si de catre umanistii italieni(sec XV),Poggio Bracciolini, Flavio Biondo, Antonio Bonfini,
Francesco de la Valle, Demetrios si Laonic Chalcocondil, unul dintre ei, Enea Silvio Picolomini, devenit ulterior

6
papa sub numele Pius II introducand in circuitul stiintific European ideea latinitatii noastre, pe baza datelor culese de
la calugarii franciscani si dominicani.

2.Surse interne

a) Primul cronicar roman, care sustine ideea unitatii de neam si limba a romanilor din Moldova, Muntenia si
Transilvania, care erau descedentii colonistilor romani a fost Nicolaus Olahus in lucrarea:”Hungaria”(sec. XVI).

In acelasi secol umanistul sas Ioan Honterus in harta sa dedicata Peninsulei Balcanice-1542,numeste teritoriul
celor 3 provincii romanesti Dacia.

b).Cronicarul Grigore Ureche(sec. XVII) in “Letopisetul Tarii Moldovei” sustine si el latinitatea romanilor, de la el
ramanand expresia :,, de la Ram-adica Roma- ne tragem si cu a lor cuvinte ne e amestecat graiul,,

c).Alt cronicar, Miron Costin in lucrarea: “De neamul moldovenilor din ce tara au iesit stramosii lor” arata ca
istoria romanilor incepe cu cea a dacilor, Traian fiind primul descalecator. La retragerea aureliana multi au ramas,
rezistand barbarilor Originea romana a romanilor este dovedita de numele dat de ei insisi tinuturilor romanesti dar si
de straini, romanitatea fiind dovedita de latinitatea limbii, reproducand o lista impresionanta de cuvinte si urme
lasate de romani in Dacia.

d). Si ceilalti cronicari: Ion Neculce(O sama de cuvinte), Radu Greceanu(Cronica), Radu Popescu(Istoria
domnitorilor Tarii Romanesti) vorbesc despre originea romana a romanilor.

e). Domnitorul Dimitrie Cantemir(sec XVIII), in baza latinitatii si unitatii neamului romanesc in vatra Daciei
strabune sustinea eliberarea de sub jugul otoman. In “Descrierea Moldovei”si “Hronicul vechimii a romano-
moldo-vlahilor”arata originea romana a romanilor.:”dacii si romanii sunt mosii si stramosii nostrii, a
moldovenilor, muntenilor si ardelenilor. E primul roman ce a introdus in circuitul european stiintific ideea
romanitatii romanilor.

f). Stolnicul Constantin Cantacuzino in “Istoria Tarii Romanesti”considera ca etnogeneza are la baza 2
elemente:dacii si romanii, iar istoria romanilor incepe cu cea a dacilor , Traian fiind primul descalecator al
romanilor.

D ETNOGENEZA INTRE STIINTA SI POLITICA-TEORIA IMIGRATIONISTA SI COMBATEREA EI

La sfarsitul secolului al XVI-lea un istoric maghiar, Istvan Szamoskozy a afirmat, inaintea domniei lui Mihai
Viteazul originea noastra latina, pe care mai apoi a contestat-o.

In secolul al XVIII istoricul F.I. Sulzer a dat nastere teoriei originii noastre sud dunarene, sistematizata un secol mai
tarziu de catre Robert Roesler, care in lucrarea:”Studii romanesti”-1871 Leipzig- in care afirma ca poporul roman s-
a format la S de Dunare si a trecut in N la inceputul Evului Mediu, gasindu-I aici pe maghiari si secui.

Argumentele sale erau urmatoarele:

1. Exterminarea dacilor, in timpul celor 2 razboaie cu Traian

…..2. imposibilitatea romanizarii in 165 de ani.

3.Retragerea intregii populatii la s de Dunarein timpul lui Aurelian

4. Asemanarea lingvistica a limbii romane cu cea albaneza .

7
 5.Lipsa izvoarelor istorice despre romani anterioare sec. al XIII.

Aceasta teorie elaborata in timpul dominatiei habsburgice in Trasilvania,dupa realizarea dualismului austro-
ungar(1867) a fost contestata de reprezentantii Scolii Ardelene, miscare culturala ce sustinea drepturi egale pentru
romani cu celelalte 3 natiuni privilegiate din Transilvania(maghiari, sasi , secui). Ioan Inochentie Micu Klein
episcop unit al romanilor transilvaneni, Samuil Micu, Petru Maior, Ioan Piuariu Molnar, Ioan Budai Deleanu sau
Gheorghe Sincai , reprezentanti de marca ai aceste miscari au alcatuit in 1791 un amplu memoriu adresat Curtii din
Viena intitulat Supplex Libellus Valachorum , in care porneau de la originea pur romana a romanilor si
continuitatea lor la N de Dunare, cerand in baza vechimii si continuitatii romanilor in Transilvania, drepturi politice
pentru acestia.

Istoricii romani moderni ai secolului XIX au sustinut de asemenea romanitatea romanilor.

B. P. Hasdeu intr-un studio: “Pierit-au dacii?”(1860) a demonstrat ca reprezentantii Scolii ardelene au facut o
interpretare fortata a afirmatiilor lui Eutropius referitoare la daci. El a demonstrat prin argumente lingvistice ca
substratul dac exista in limba romana, formuland si teoria circulatiei cuvintelor, aratand ca structura unei limbi nu
este data de numarul brut al cuvintelor ci de circulatia acestora, fiind cuvinte aproape uitate si cuvinte folosite de
foarte multe ori. Cuvintele slave din limba romana nu sunt putine dar in circulatia lor, fata de cuvintele latine se
pierd aproape cu desavasire. Se pot alcatui fraze intregi numai cu cuvinte de origine latina dar nici o fraza cu cuvinte
exclusive de alte origini(dace ori slave). Cea mai ampla replica data teoriei roesleriene o da istoricul A.D. Xenopol,
la sfarsitul sec. XIX, analizand afirmatia lui Eutropius conform careia dacii au fost exterminati in timpul razboaielor
cu romanii argumentand continuitatea acestora si romanizarea lor prin descoperirea a numeroase inscriptii.

Si istoricii romani contemporani au sustinut romanitatea romanilor.In secolul XX lucrarii stiintifice au dovedit
netemeinicia teoriei roesleriene, Vasile Parvan in lucrarea: Ïnceputurile vietii romane la gurile Dunarii”aducand
argumente arheologice numeroase in sprijinul latinitatii poporului roman. N. Iorga in lucrarea:Ïstoria romanilor”a
realizat o ampla cercetare, pe baza izvoarelor si in contextual istoriei europene in favoarea latinitatii si continuitatii
romanilor, iar un alt istoric, Gheorghe Bratianu a realizat o lucrare“O enigma si un miracol:poporul roman”, in
care arata ca romanitatea si continuitatea romanilor sunt realitati nu miracole. Nicolae Densusianu, in 1913 a
publicat lucrarea Dacia preistorica o ampla analiza de 1200 p, in care reconstituia istoria unui asa numit imperiu
pelasgic, care pe la 6000 in Hr, pornind din Dacia s-a revarsat spre alte parti ale lumii, inclusiv Italia, deci dacii
si romanii ar avea aceiasi stramosi iar limba transmisa din vremuri imemoriale a dat ca dialecte daca si romana.
C-tin Giurescu, Constantin Daicoviciu sunt alti istorici care au evidentiat, in lucrarile lor romanitatea si
continuitatea acestui neam, pe aceste meleaguri. . . Istoriografia comunista avand ca reprezentant de marca pe
Mihail Roller a mers pe accentuarea elementului slav si a dependentei formatiunilor politice prestatale nord
dunarene de Rusia kieveana, care a avut un rol deosebit in fondarea statelor feudale romanesti. De asemenea s-a pus
accent pe accentuarea elementului dac, in etnogeneza. ….Istoriografia postdecembrista( dupa revolutia din 1989)
a cautat demitizarea etnogenezei si prezentarea fara ura si partinire a celor doua componente fundamentale-daci si
romani, fara a neglija si aportul slavilor la formarea acestui neam dar si a limbii sale( spre ex.Lucian Boia-Istorie si
mit in constiinta romaneasca).

Concluzii: Dacii cuceriti de romani sunt supusi unui amplu proces de romanizare oficiala, timp de peste 160 de ani,
proces continuat neoficial timp de cateva secole, in care se naste un nou popor ce vorbea o limba romanica, locuia
pe teritoriul Romaniei de azi si care a asimilat valuri de migratori care au traversat acest spatiu, timp de cateva
secole. In secolul VI putem vorbi de formarea limbii romane, chiar daca ulterior va mai primi influente
slave( adstratul), iar in secolul IX avem atestari ale unor formatiuni prestatale in interiorul arcului carpatic sau la sud
de acesta, ceea ce demonstreaza continuitatea neamului romanesc deja format inca din sec VIII.

Prof. Drd. Claudiu Draghici

8
9